Miktat 2011 Metodologia cercetarii by Gârlan Miktat

Metodologia cercetării etnopsihologice Mictat A. GÂRLAN E-mail: miktatgarlan@yahoo.com

Iaşi, 2011 1

Mictat A.GÂRLAN Metodologia cercetării etnopsihologice

Editura Lumen este acreditată CNCSIS sub nr. 003. www.edituralumen.ro, www.librariavirtuala.com

Redactor: Morariu Irina Maria

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale: Gârlan A., Mictat Metodologia cercetării etnopsihologice / Mictat A.GÂRLAN - Iaşi: Lumen, 2011 Bibliografie Pag. 439 ISBN-

Mictat A. GÂRLAN

Metodologia cercetării etnopsihologice

Iaşi, 2011 3

CUPRINS Cuvânt înainte ................................................................................................................. 9 Prefaţă………...…………………………………………………………………………...11 Capitolul I. ETNICITATE ŞI INTERETNICITATE ............................................... 17 1.1. Actualitatea relaţiilor etnice la sfârşitul secolului XX.........................................................17 1.2. Concepte şi orientări de bază în psihologia etnică .............................................................22 1.3. De la diagnoza psihosocială a personalităţii, la abordarea personalistă a etnicităţii.....33 1.4. Un deceniu de interetnicitate şi etnopsihologie în România ...........................................44 Bibliografie .......................................................................................................................................54 Capitolul II. IMAGINI ETNOCULTURALE INTERNE ŞI EXTERNE DESPRE PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN ............................... 59 2.1. Tentative de conturare a psihologiei poporului român, …………… .....Bogdan Petriceicu Haşdeu şi posteritatea sa ......................................................................59 2.2. Studii despre români – Constantin Rădulescu Motru, Mihai D. Ralea, Anatole Chircev, Athanase Joja şi alţii .....................................................66 2.3. Imagini externe despre români: Hermann von Keyserling, Ruth Benedict, Klaus Heitmann............................................................................................89 2.4. Anexe.........................................................................................................................................98 Bibliografie .................................................................................................................................... 101 Capitolul III. METODOLOGICA CERCETĂRII ETNOPSIHOLOGICE .............103 3.1. Probleme metodologice în etnopsihologie ....................................................................... 103 3.2. Obiective, ipoteze, principii ................................................................................................ 108 3.3. Constituirea grupurile etnice de cercetare......................................................................... 110 3.4. Gruparea, ordonarea şi manevrarea bazei de date........................................................... 115 3.5. Diagnoze de valori, trăsături şi stiluri etnice cu ajutorul Chestionarului PPN -50........ 120 3.6. Analiza de fidelitate a Chestionarului PPN-50..................................................................... 133 3.7. Alte date de prelucrare statistică......................................................................................... 139 3.8. Diagnoza distanţelor inter- şi intraetnice Chestionarului Bogardus -1995................. 146 3.22. Anexe.................................................................................................................................... 154 Bibliografie .................................................................................................................................... 157 Capitolul IV. DIN SPECIFICUL NAŢIONAL AL ROMÂNILOR DOBROGENI ........................................................159 4.1. Dobrogea, istoria unui ţinut românesc.............................................................................. 159 4.2. Trăsături etnopsihologice în formarea limbii române prin naţionalizarea influenţelor străine ................................................................................................................ 174 4.3. Structura grupurilor de cercetare a românilor .................................................................. 181 4.4. Diagnoza relaţiilor etnice ale românilor dobrogeni......................................................... 182 4.5. Analize de trăsături şi valori etnice..................................................................................... 186 4.6. Analiza matricială a stilurilor etnice ................................................................................... 191 4.7. Anexe...................................................................................................................................... 194 Bibliografie .................................................................................................................................... 196

Capitolul V. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA TURCĂ ..............................................................199 5.1. Scurt istoric............................................................................................................................ 199 5.2. Structura grupurilor de cercetare a comunităţii turce ..................................................... 203 5.3. Analiza relaţiilor etnice ale turcilor dobrogeni ................................................................. 205 5.4. Analiza de valori şi trăsături etnice..................................................................................... 208 5.5. Analize matriciale de stiluri etnice turceşti........................................................................ 212 Bibliografie .................................................................................................................................... 218 Capitolul VI. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA TĂTARĂ ........................................................... 220 6.1. Scurt istoric............................................................................................................................ 220 6.2. Structura grupurilor de cercetare a tătarilor...................................................................... 224 6.3. Diagnoza relaţiilor etnice ale tătarilor dobrogeni ............................................................ 226 6.4. Analiza de trăsături şi valori etnice..................................................................................... 229 6.5. Analiza matricială stilurilor etnice tătare ........................................................................... 234 6.6 Anexe....................................................................................................................................... 237 Bibliografie .................................................................................................................................... 241 Capitolul VII. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA RUŞILOR LIPOVENI........................................... 244 7.1. Scurt istoric............................................................................................................................ 244 7.2. Structura grupului de cercetare a ruşilor lipoveni............................................................ 247 7.3. Diagnoza relaţiilor etnice ale ruşilor lipoveni................................................................... 248 7.4. Analiza de trăsături şi valori etnice..................................................................................... 252 7.5. Analiza matricială a stilurilor etnice ale ruşilor lipoveni ................................................. 256 7.6. Anexe...................................................................................................................................... 259 Bibliografie .................................................................................................................................... 263 Capitolul VIII. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA ELENĂ ............................................................. 264 8.1. Scurt istoric........................................................................................................................... 264 8.2. Structura grupurilor de cercetare a grecilor ...................................................................... 267 8.3. Diagnoza relaţiilor etnice ale grecilor dobrogeni............................................................. 268 8.4. Analiza de trăsături şi valori etnice..................................................................................... 270 8.5. Analiza matricială a stilurilor etnice elene......................................................................... 274 8.6. Anexe..................................................................................................................................... 277 Bibliografie .................................................................................................................................... 281

Capitolul IX. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA ITALIANĂ ...................................................... 282 9.1. Scurt istoric............................................................................................................................ 282 9.2. Structura grupului de cercetare........................................................................................... 285 9.3. Analiza relaţiilor etnice ale italienilor dobrogeni.............................................................. 286 9.4. Diagnoze de valori şi trăsături etnice................................................................................. 288 9.5. Analiza de stiluri etnice........................................................................................................ 294 Bibliografie .................................................................................................................................... 300 Capitolul X. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA UCRAINEANĂ ................................................ 302 10.1. Scurt istoric.......................................................................................................................... 302 10.2. Structura grupurilor de cercetare...................................................................................... 304 10.3. Analiza relaţiilor etnice ale ucrainenilor dobrogeni....................................................... 305 10.4. Diagnoze de trăsături şi valori etnice............................................................................... 308 10.5. Analiza de stiluri etnice...................................................................................................... 314 Bibliografie .................................................................................................................................... 321 Capitolul XI. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC......... …………..

322…

ÎN COMUNITATEA ROMILOR....................................................... 322 11.1. Scurt istoric.......................................................................................................................... 322 11.2. Structura grupurilor de cercetare a romilor (ţiganilor).................................................. 326 11.3. Analiza relaţiilor etnice ale romilor dobrogeni............................................................... 327 11.4. Analiza de valori şi trăsături etnice .................................................................................. 330 11.5. Analiza stilurilor etnice ...................................................................................................... 335 Bibliografie .................................................................................................................................... 341 Capitolul XII. PROGNOZA RELAŢIILOR ETNICE .............................................. 343 12.1. Un model de investigaţie între cerinţe şi posibilităţi ..................................................... 343 12.2. Anexe Chestionar PPN-50................................................................................................ 349 Anexa 1 Distribuţia empirică pe total număr de cazuri..............................................................................349 Anexa 2 Inventar de medii şi abateri standard ...........................................................................................365 Anexa 3 Praguri de semnificaţie statistică pe comunităţi etnice....................................................................367 Anexa 4 Inventar de note brute şi procente la Chestionarul PPN-50..........................................................392

REZUMAT …………………………………………………………………………….419 SUMMARY …………………………………………………………………………….422 ZUSAMMENFASSUNG ............................................................................................ 425 RESUMÉ

…………………………………………………………………………….428

Cuvânt înainte În primul rând, pentru zilele de azi se cuvine a sublinia importanţa şi actualitatea temei abordate, prin faptul că în România se desfăşoară un amplu proces de reaşezare a întregii vieţi sociale pe baze democratice, în care principiul reprezentării drepturilor omului şi al noilor relaţii dintre majoritate şi minoritate, devin un termen esenţial al creaţiei politice. Cunoaşterea şi evaluarea lor acum prin metodologii valabilă şi pentru viitor, reprezintă obiective prioritare ale cercetărilor de psihologie, sociologie sau antropologie culturală, în vederea centralizării şi înlăturării condiţiilor obiective sau subiective generatoare de tensiuni şi conflicte. În al doilea rând, în cazul lucrării de faţă trebuie de remarcat seriozitatea şi meticulozitatea cu care autorul a înţeles să abordeze pe cont propriu o temă de mare complexitate în care de obicei se angajează echipe întregi de cercetători. Semnificativ este că în efortul său autorul a reuşit o delimitare a domeniului de investigaţie numai pe latura psihosocială a relaţiilor etnice şi mai ales cea etnopsihologică a specificului naţional - contrându-se pe elaborarea şi punerea la punct a unui model de investigare mai adecvat şi mai eficient pe partea de recoltare, prelucrare şi interpretare a datelor, faţă de alte direcţii prezente în literatura de specialitate. Pentru aceasta dr. Gârlan Mictat a desfăşurat o amplă activitate de informare şi documentare bibliografică, fiind parcurse cele mai importante lucrări româneşti şi străine consacrate psihologiei popoarelor, în general, şi a psihologiei poporului român în special. Subliniez capacitatea de selecţie, cu ordonarea critică a rezultatelor şi concluziilor la care au ajuns diverşii autori care şi-au propus să realizeze profilul psihologic pe exemplul poporului român, relevând pe de o parte, diferenţele mari de opinii, iar pe de altă parte, limitele modelelor metodologice utilizate. Perspectiva istorică este aplicată şi în tratarea statutului actual al minorităţilor conlocuitoare existente în prezent în zona Dobrogei, ceea ce cred că este important pentru evaluarea corectă a raporturilor existente în cadrul modelului interetnic românesc, dar şi ca modele de exerciţiu pentru diagnoza unor popoare mai mari. Prin analizele comparative pe care le întreprinde şi prin comentariile pertinente pe care în mod argumentat le dezvoltă, autorul aduce în prima parte a lucrării o contribuţie meritorie la sintetizarea unui tablou teoretic unitar al datelor şi ideilor relevante cuprinse în lucrările publicate în domeniul etnopsihologiei poporului român şi a unor minorităţi naţionale de pe pământul României. Pornind tocmai de la această serioasă şi matură evaluare a ceea ce s-a produs şi s-a scris în acest domeniu până la data demarării cercetărilor proprii, autorul a ajuns la concluzia că obiectivul cel mai important constă în elaborarea unui model de investigaţie cu unele valenţe experimentale care să suplinească neajunsurile celor care au fost folosite până în prezent şi să permită o evaluare obiectivă a modului de personalizare a comunităţilor sociale în cadrul relaţiilor etnice studiate. Domnia sa în literatura noastră de specialitate vine cu un model de abordare personalistă a etnicităţii, printr-un recurs la conceptele psihologiei diferenţiale pe care le 9

aplică în studiul comunităţilor naţionale ca entităţi sociale personalizate. În opinia sa, un model experimental în diagnoza relaţiilor etnice trebuie să permită atât relevarea aspectelor de distanţă socială dintre comunităţi coabitante cât şi aspectele de specific etno-psihologic prin stabilitatea unor trăsături de personalitate colectivă, care se îmbină în diferite combinaţii de la un neam la altul. Această ipoteză a autorul este corectă metodologic şi în acord cu obiectivul declarat, respectiv: posibilitatea decelării unor trăsături - valori şi distanţe sociale cu intensităţi variabile de manifestare, între comunităţi conlocuitoare în cadrul unui model diagnostic special adaptat, pe baza a trei elementele originale: - principiul dublei perspective în determinarea trăsăturilor etno-psihologice prin demersuri de auto- şi retroevaluare ; - unitatea diadică a analizei referitoare la cercetarea relaţiilor sociale prin considerarea succesivă a relaţionării a două câte două comunităţi etnice ; - bidirecţionalitatea investigaţiei, atât spre cadrul axiologic intern cu orientare spre valori şi atitudini caracteristice fiecărei comunităţi din zonă, cât şi spre cadrul relaţional extern, al distanţelor sociale dintre comunităţile etnice luate în studiu. Ca instrumente specifice de cercetare s-au folosit chestionarele Bogardus - 95 şi PPN - 50, pe care autorul le-a supus unei analize riguroase din perspectiva modelului său, introducând următoarele corecţii şi reformulări necesare : - eliminarea inversiunii punctajelor la ultimele 2 întrebări ale chestionarul Bogardus din cadrul variantei de aplicare Neveanu ; - modificarea parţială în cadrul chestionarului Bogardus a scalei de evaluare, îndeosebi în zona de mijloc la treapta III, unde răspunsul ,,şi da şi nu“ a fost plasat spre treapta II într-o formulare nouă, prin varianta “nu sunt sigur” ; - simplificarea instructajului cu accente pe intensitatea contactelor sociale ; - nominalizarea în chestionar a comunităţilor etnice din zona cercetată ; - deschiderea unor posibilităţi de manifestare şi evaluare succesivă a unor distanţe sociale bilaterale, atât faţă de propriul grup etnic cât şi faţă de fiecare comunitate conlocuitoare, cuprinsă în aria de investigaţie. Aceste modificări prezintă o serie de avantaje metodologice care sporesc originalitatea concepţiei sale. Din aceste avantaje menţionăm : - posibilitatea verificării, reexpermentării şi recomparării rezultatelor care s-au obţinut în cadrul altor cercetări efectuate cu acelaşi instrument ; - stimularea subiecţilor din fiecare grup supus investigaţiei la o dublă scalare de atitudini: una din perspectivă internă, faţă de propria comunitate şi alta din perspectivă externă, faţă de alte comunităţi etnice coabitante ; - comparabilitatea distanţelor etnice obţinute, ca expresii ale relaţiilor dintre comunităţi, graţie caracterului unitar al sistemului unităţilor de măsură; - evidenţierea distanţelor critice dintre comunităţi, din mai multe puncte de vedere. Numărul de cazuri pe care a fost experimentat modelul a cuprins 350 de subiecţi, selectaţi după criterii de competenţă observaţional - evaluativă din toate comunităţile etnice ale Dobrogei, cu câte 50 de subiecţi din comunităţile mari de români, turci, rromi şi lipoveni şi câte 30 subiecţi din comunităţile mai mici de armeni, greci, italieni şi ucraineni. Rezultatele obţinute au fost supuse unei minuţioase prelucrări statistice, calculându-se medii artistice, abateri standard, indicii de semnificaţie în trei variante: de autoevaluare, retroevaluare şi de integrare a datelor pe ansamblul eşantionului.

Acestea au permis să se stabilească un ansamblu de trăsături/valori definitorii pentru cele 9 comunităţi investigate, din care în mod ilustrativ s-a redactat concluzii monografice pe comunităţile cercetate, cu un tablou complet al distanţelor sociale din această zonă, cu valoarea unui expozeu de relaţii sociale valabile pentru acest sfârşit de secol XX, cu numeroase repere şi sugestii de importanţă ştiinţifică incontestabilă în programele de politici culturale pentru minorităţi. Apreciez importanţa şi meticulozitatea pe care autorul le probează în analiza şi valorificarea în plan teoretic şi metodologic a imensului material faptic recoltat. În concluzie, consider că prezenta lucrare a reuşit să aducă o contribuţie notabilă la fundamentarea metodologică a cercetărilor în sfera relaţiilor etnice. Lucrarea în ansamblul ei este realizată la un nivel ştiinţific ridicat, într-un stil de redactare curat, clar şi atrăgător, ceea ce o face plăcută la citit, accesibilă marelui public. Prof. univ. dr. Mihai Golu

Prefaţă În România problemele etnopsihologiei, referitoare la psihologia poporului român sau la psihologia minorităţilor etnice şi a relaţiile acestora cu populaţia majoritară, au început să fie studiate sistematic abia după 1990. Abia în această perioadă în noile condiţii de democratizare a societăţii, de liberă exprimare a opiniilor şi atitudinilor politice, s-au trezit la viaţă şi au început să se organizeze mai întâi cultural, iar mai apoi şi politic, numeroase uniuni sau grupuri etnice minoritare. Unele dintre acestea, conform normelor juridice româneşti, sunt reprezentate şi în Parlamentul României, printre acestea regăsindu-se maghiarii, germanii, ţiganii, armenii, ruşii lipoveni, sârbi, grecii, italienii, turcii, tătarii, ş.a. Apariţia acestor organizaţii, şi mai ales drepturile câştigate în conformitate cu normele Uniunii Europene, sunt argumente indubitabile pe linia democratizării vieţii social-politice româneşti. Dar în aceste condiţii a mai apărut şi o nouă varietate a atitudinilor sociale-politice pentru că toate domeniile tangente temei, de la istorie şi literatură până la psihologie, sociologie, filozofie şi jurnalism, abundă în formulări subiective, opinii hazardate, unele chiar rău voitoare, xenofobe, în variante exagerate, cu formulări dictate de interese de moment, în baza unor experienţe personale limitate, realizate în afara unor studii atât asupra poporul român, cât şi a minorităţilor sale. Din această diversitate a rezultat şi o nouă piaţă a temelor de cercetare, prin nevoia de obiectivitate care a devenit din ce în ce mai acută, cu necesitatea elaborării unei metodologii de investigaţie autentic ştiinţifice, concepute în vederea valorificării tezaurului etnopsihologic existent şi de utilitate în orientarea viitoare a fiecărei comunităţi.

Pornind tocmai de la această serioasă şi matură evaluare a ceea ce s-a produs, s-a scris, de bine sau de rău în acest domeniu, până la data demarării cercetărilor proprii, autorul a ajuns la concluzia că obiectivul cel mai important constă în elaborarea unui metodologii de investigaţie cu valenţe experimentale care să suplinească neajunsurile celor care au fost folosite până în prezent şi să permită o evaluare obiectivă a modului de personalizare a comunităţilor sociale în cadrul relaţiilor etnice studiate. În literatura de specialitate acest autor vine cu un nou model de abordare personalistă a etnicităţii printr-un recurs la conceptele psihologiei diferenţiale pe care le aplică în studiul comunităţilor naţionale ca entităţi sociale personalizate. În opinia sa, un model experimental în diagnoza relaţiilor etnice trebuie să permită atât relevarea aspectelor de distanţă socială dintre comunităţile coabitante, cât şi a specificului lor etnopsihologic, prin stabilitatea unor trăsături de personalitate colectivă, care se pot îmbina în diferite combinaţii de la un neam la altul. În acest nou model de investigaţie autorul a pornit de la următoarele ipoteze : a. fiecare neam, popor, minoritate, este un personaj colectiv, cu o viaţă proprie recunoscută de toţi membri săi; b. fiecare neam, popor, minoritate, cuprinde un ansamblu de caracteristici generale şi particulare, de viaţă social-politică şi istorico-culturală, cu suficiente elemente de factură psihologică; c. comunităţile şi relaţiile etnice de orice fel, pot fi un câmp de experimentare metodologică în domeniul psihologiei sociale. Ipoteza de bază a lucrării sale vizează posibilitatea decelării unui contur de personalitate colectivă şi de distanţe sociale între comunităţi etnice conlocuitoare, cu trăsături diferenţiale de natură psihologică, care se pot generaliza în elemente de specific naţional. Dar spre deosebire de alte cercetări în acest domeniu, această viziune metodologică este o de complexitate şi originalitate fără precedent. Aceasta întrucât odată aplicată în aceeaşi perioadă de investigaţie şi pe mai multe grupuri etnice, se obţin un şir întreg de etnopsihologii, elaborate şi redactate de autor, pentru comunităţile românilor, turcilor, tătarilor, grecilor, ruşilor-lipoveni, ucrainenilor, italienilor, inclusiv ale romilor, care toate în literatura de specialitate reprezintă studii în premieră absolută. Remarcabil rămâne sistemul de evaluare a personalităţii colective din perspectiva psihologiei sociale, într-o nouă abordare, de la grup la grup şi de la comunitate la comunitate. În mod obişnuit, toate cercetările de psihologie etnică cu diferite variante, pedalează pe principiul diadei, respectiv: noi românii /ei românii sau români şi germani sau români şi maghiari, etc. De asemenea în metodologiile ,,clasice” de psihologie etnică ale românilor s-au ale altor popoare, planul etnopsihologic referenţial este istoric, cultural sau etnografic. De exemplu, pentru construcţii de psihologie a poporului român, autori precum Dimitrie Drăghicescu sau Mihail Sadoveanu au ca plan de referinţă însăşi istoria românilor, acest referenţial fiind aplicat de mulţi autori în studiul altor popoare. Pentru alţi autori ca C. Rădulescu Motru, George Călinescu sau Lucian Blaga, pentru analize de specific al poporului român referenţialul de raportare psihologică este de factură culturală. Pe când la dl. Mictat Gârlan cadrul de referinţă, de comparare şi de validare a cadrului de valori şi trăsături constatate este interetnicitatea, analizată într-un spaţiu regional şi geopolitic delimitat, referenţialul istoric sau cultural fiind secundar sau subordonat. În primul plan al investigaţiile sale autorul trece principiile analizei intercorelative şi al dublei perspective în care fiecare comunitate studiată se raportează rând pe rând, la 12

fiecare grup etnic martor din spaţiul celor conlocuitoare. Spre exemplu, în studiul a două comunităţi pe acest principiu al dublei perspective, din proiectare trebuie să se obţină 4 categorii comparate de imagini /atitudini / distanţe, respectiv 2 x 2 perspective, una din auto-evaluare şi alta din hetero-evaluare. Iar în prezentarea acestor 4 categorii de relaţii şi tot atâtea atitudini reciproce, în mod clasic se construiesc 4 ,,diade” comparative. Dar o astfel de analiză relaţională se complică atunci când zona de cercetare este multietnică cu 3, 4, 5, sau chiar mai multe comunităţi, situaţii în care varietatea relaţiilor analizate creşte în progresie geometrică. Astfel, în studiul multietnic a 3 comunităţi conlocuitoare, matematic exista 3 x 3 = 9 perspective cu tot atâtea categorii de imagini / atitudini reciproce, toate diferite între ele. În cazul a 4 comunităţi conlocuitoare progresia variantelor relaţionale creşte la 4 x 4 = 16 categorii de imagini / atitudini reciproce, etc. În cercetare similară desfăşurată de autor în zona Dobrogei pe 9 comunităţi de români, ruşi-lipoveni, ucraineni, turci, tătari, greci, armeni, italieni şi romi, progresia variantelor relaţionale a fost de 9 x 9 = 81 categorii de imagini / atitudini reciproce. În asemenea cazuri, dacă un singur analist ar consacra timp de numai un an, pentru studiul fiecărui tip de relaţie / diadă, inclusiv cu timpul necesar etapelor de teren, al redactării şi prezentării lor, atunci în mod corespunzător durata totală a investigaţiilor sale pentru cercetarea integrală a tuturor relaţiilor rezultate, ar creşte la 9, 16, respectiv 81 de ani (!). Aceste este şi motivul principalul pentru care astfel de studii se desfăşoară în cadrul unor colective mai largi de cercetători. Dar pe principiul analizei intercorelative introdus de autor, cel puţin durata etapelor de teren necesare recoltărilor de date, este redusă la o singură investigaţie, cu un accent crescut pe partea de prelucrare automată a datelor pe calculator, care se pot realiza ulterior. Pe lângă partea de reducere masivă a duratei totale de cercetare, acest aspect devine important mai ales în studiul zonelor cu tensiuni etnice, în care conflictele de acest gen au degenerat până la manifestări militare. În asemenea cazuri, o analiză intercorelativă redusă la o singură descindere în teren este mai indicată decât o lungă serie de investigaţii succesive pe diade de relaţii etnice. În privinţa Chestionarului PPN-50 acesta reprezintă un alt instrument special adaptat pentru diagnoze de valori, trăsături şi stilurilor etnice, elaborat în colaborare cu prof. Paul Popescu Neveanu, inspirat din testul de personalitate Berkeley, cunoscut şi sub denumirea de Big–Five. Dar spre deosebire de Big–Five noul instrument este destinat în special cercetărilor de etnopsihologie şi operează cu un număr de 50 de atribute–trăsături, faţă de numai 35 ale testului de personalitate Berkeley. În concepţia autorului, faptul asocierii acestor instrumente este foarte important, întrucât scala de atitudini Bogardus are în vedere numai o diagnoză a distanţelor sociale şi a relaţiilor externe comunităţii cercetate, pe când chestionarul PPN-50 are în vedere diagnoza unor trăsături interne comunităţilor cercetate, aplicarea lor simultană având un caracter complementar. De amintit că dl. Mictat Gârlan a renunţat la utilizarea chestionarului Berkeley, analizat în faza de pretestare dar pe care l-a respins ulterior pentru faza investigaţiilor de teren. În cercetările personale ale autorului au fost utilizaţi 350 de evaluatori sau experţi, care au întrunit simultan o serie de condiţii: a. să fie persoane rezidente şi vechi trăitoare în zonele cercetate, b. să fie bune cunoscătoare a relaţiilor etnice din zona studiată, c. să posede un nivel de instruire şcolară cel puţin mediu, d. să fie membre al unor organizaţii etnice locale. Cu mare dificultate, evaluatorii au fost selectaţi din rândul populaţiei majoritare şi minoritare în spaţiul dobrogean, câte 50 evaluatori din partea comunităţilor mari de 13

români, turci, ruşi-lipoveni şi câte 30 evaluatori din rândul comunităţilor mici de armeni, greci, italieni, ucraineni şi romi. Să mai adăugăm faptul că fiecare grup de evaluatori a fost stratificat pe subgrupuri de sex şi de vârste. De asemenea, în cercetare au fost incluse numai uniunile etnice reprezentative, cu sedii sau filiale în oraşe dobrogene prin organizaţii legal constituite şi activităţi permanente. Fiecare subiect inclus în cercetare a realizat o dublă operaţie: una cu caracter auto-evaluativ asupra propriei etnii şi alta de hetero-evaluare a celor 8 comunităţi conlocuitoare. După recoltarea chestionarelor, datele obţinute au fost prelucrate statistic, după un program foarte laborios, pe computer. Au fost calculate medii, dispersii, semnificaţii statistice ale diferenţelor dintre medii, analiza de varianţă şi controlul normalităţii curbelor de distribuţie în jurul mediilor aritmetice, procesate în tabele şi grafice foarte sugestive. Din multitudinea concluziilor interesante cu caracter de originalitate în studiul problemelor etnice, extragem câteva concluzii. I. S-a confirmat validitatea ipotezelor de lucru de la care a pornit cercetarea, inclusiv validarea modelului investigativ propus pentru studii de etnopsihologie minoritară. Cercetările au confirmat posibilitatea caracterizării psihologice prin prisma conceptului de personalitate etnică, cu anumite trăsături de bază şi particularităţi individualizate prin care fiecare comunitate este studiată ca un personaj colectiv. Este foarte important a menţiona aportul autorului la perfecţionarea instrumentelor de cercetare în perspectiva scientizării domeniului etnologic şi în eliminarea unor interpretări subiective, uneori jenante despre minorităţi, sau chiar la adresa poporului român. II. S-a dovedit productiv şi eficient aportul autorului în adaptarea calităţilor psihometrice a instrumentelor utilizate pentru studii etnologice, cu valoare aplicativă pentru conceptul de personalitate modală. III. Extinderea cadrului de caracterizare etnică prin comparaţia auto-imaginii provenită din evaluările grupului cercetat, cu retro-imaginea provenită din evaluările altor comunităţi, ceea ce reprezintă contribuţia majoră de originalitate a autorului, cu un rol decisiv în desprinderea unor concluzii mai apropiate de realitate etnică şi multietnică a unei regiuni, decât în cazul unor descrieri autoevaluative. Tabloul obţinut de autor este mult mai complex şi mai nuanţat decât cel obţinut prin descrieri etnice unilaterale. În această privinţă, este surprinzătoare extensia imagologică creată de autor prin compararea a 10 profiluri etnice, obţinute şi ordonate sinoptic pentru una şi aceeaşi comunitate. Volumul datelor prelucrate pe calculator este atât de mare, încât nici autorul nu a realizat o redactare în totalitatea lor. Din cele 10 profiluri prezentate pentru fiecare comunitate etnică, nu se folosesc decât 2 – 3, celelalte fiind utilizate numai cu valoare de suport comparativ. De asemenea, din ierarhia celor 50 de trăsături, cu poziţionări diferite de la un neam la altul, autorul preia în caracterizare numai primele şi ultimele 10 trăsături dominante şi subdominante. Corpul celorlalte 30 de trăsături prelucrate şi ierarhizate statistic a rămas neexplorat. De aceea, din ambele planuri a rămas nevalorificat un mare spaţiu, valabil pentru alte cercetări suplimentare. IV. Lucrarea de faţă a demonstrat cu succes spunem noi, posibilitatea trecerii de la cunoaşterea şi evaluarea interpersonală a personalităţii, tehnică de diagnoză din domeniul psihologiei sociale, la evaluarea interetnică a comunităţilor coabitante. Aprofundarea acestei direcţii metodologice, într-un subdomeniu de psihologie socială reprezintă o altă contribuţie valoroasă atât teoretică, cât şi aplicativă. Avem convingerea că în nici o cercetarea viitoare privind psihosociologia interetnicităţii nu va putea progresa fără un studiu atent al sistemului de inter evaluare, la nivelul contactelor directe, perfectat de autor. 14

V. Foarte importante sunt, după opinia noastră, rezultatele referitoare la distanţele etnice. Ni se pare natural ca în autoevaluarea fiecărei minorităţi, aceasta să-şi evalueze maximal etnicitatea proprie. Mai departe începe un proces de disociere şi d rafinare a relaţiilor sociale, prin realizarea unei ierarhii a distanţelor, sau atracţiilor, faţă de celelalte comunităţi într-un mod variabil de la o comunitate la alta. De exemplu, toate comunităţile studiate au apropieri mari faţă de propria comunitate, dar în acelaşi timp au atitudini variabile şi de mare distanţă faţă de comunitatea romilor, într-un mod nuanţat, fără respingeri sau marginalizări totale. Acest fapt bine surprins şi bine prezentat, nu este întâmplător. VI. De asemenea, prezintă interes rezultatele referitoare la trăsăturile şi valorile de bază ale minorităţilor. Chestionarul PPN-50 a relevat posibilitatea conturării mai multor tipuri de profiluri etnice: cel autoevaluat din perspectivă internă, opt profiluri retroevaluate din perspectivă externă, respectiv caracterizările primite din partea altor comunităţi şi un profil ,,integrat” obţinut prin medierea rezultatelor pe total număr de cazuri (350). VII. Foarte interesant este faptul că notele caracteristice ale autoevaluării şi retro evaluării coincid numai parţial. Unele trăsături sunt recunoscute ca dominante în autoevaluare, dar nu se regăsesc sau nu sunt recunoscute, în aprecierile altor neamuri. Este vorba de o neconcordanţă în imaginea de sine a comunităţii respective faţă de imaginile altor neamuri despre ea. Autorul lucrării de faţă nu emite ipoteze asupra cauzelor din aceste disonanţe de imagini etnice, dar se bazează pe ele pentru surprinderea elementelor de specific naţional. În privinţa lor, este evident că suntem în domeniul unor diferenţe etnice naturale, în care cauzele provenite din insuficienţele, erorile sau eventuale tentative de manevrare din partea evaluatorilor, sunt excluse. VIII. Pe baza rezultatelor obţinute, în această carte sunt analizate în detaliu profilurile etnopsihologice ale turcilor, tătarilor, ruşilor-lipoveni, grecilor, ucrainenilor, italienilor şi ale romilor. De fapt, prin studiul fiecărei comunităţi are loc un proces de reluare şi de refundamentare a modelului de cercetare, din care rezultă noi trăsături distincte, cu tot atâtea elemente de specific naţional. Chiar atunci când aceeaşi trăsătură apare într-o poziţionare identică la mai multe neamuri, semnificaţiile ei diferă pentru că se cuprinde în alte configuraţii, diferite de la o comunitate la alta. IX. În cadrul analizei de stil, la nivel de matrice stilistică, o temă culturală şi psihosociologică de dată recentă, dar în comentarii foarte diferite de la un autor la altul, dl. Mictat Gârlan introduce o noţiune nouă, prin conceptul de trăsătură-pivot, cu caracter dominant şi funcţii de direcţionare şi susţinere a respectivului stil. X. Prin experimentarea şi exersarea metodologiei adoptate în studiul succesiv pe mai multe comunităţi, s-a ajuns şi la constatarea unor limite aplicative în cazul comunităţilor prea mici şi prea puţin cunoscute pe plan local. Aceasta este situaţia comunităţilor italiană şi armeană din Dobrogea. În studiul comunităţii italiene, prin aplicarea unor teste de semnificaţie s-au semnalat cele mai multe trăsături nesemnificative, respectiv din cele care din variate motive nu se pot generaliza pe întreaga comunitate. În cadrul psihologiei etnice, dacă analiza de item desfăşurată pe caracteristicile fiecărui atribut pare mai stufoasă, cu dificultăţi de circumscriere în mulţimea nuanţelor care urmează a fi decelate, expresivitatea analizei de stil a fost mai clară şi foarte variată de la o comunitate la alta. De exemplu, matricea stilistică a turcilor dobrogeni se remarcă prin stilul cultural şi activ pe primele locuri, urmate de manifestările stilului afectiv pe planul II, şi manifestările de stil social şi moral pe planul III. Matricea turcilor fiind total diferită de cea a grecilor în care stilul dominant a fost cel afectiv, urmat de cel cultural în planul II, o 15

poziţie mediană în planul III ocupă stilul activ şi valorizări secundare în poziţiile IV şi V pentru stilurile tolerant şi moral, care reprezintă aspecte de psihologie socială studiate pentru prima dată. Referitor la profilul psihologic al romilor, se impun unele comentarii. Primele trăsături morale în profilul autoevaluat al romilor au fost: spiritul comercial, mândria, adaptabilitatea, optimismul, solidaritatea, ambiţia. Însă la comparaţia acestui profil cu cel heteroevaluat se constată un lucru surprinzător: numai 6 trăsături se regăsesc ca factor comun în ambele profiluri. Unele trăsături ale profilului autorevaluat sunt ,,contestate”, în schimb, în profilul retroevaluat apar alte trăsături cu conotaţie negativă (agresivitatea în profilul integrat al romilor ocupând chiar locul doi). Faţă de alte comunităţi din Dobrogea sistemul de valori al romilor este cu totul deosebit. În ierarhia valorilor la romi pe cele mai slabe poziţii s-au plasat: comunicativitatea cu sinceritate, simţul răspunderii, disciplina şi curăţenia. Ea lansează semnale despre situaţia specială a romilor, mai puţin integraţi şi menţinuţi la distanţă de toate comunităţile etnice ale Dobrogei, cu concluzii uşor de generalizat pentru situaţia lor din alte regiuni. Pentru progresul comunităţii, această cercetare, ca atâtea altele, face vizibilă necesitatea unor măsuri pe termen lung, instituţionale, financiare, culturale, educaţionale, chiar obligatorii de discriminare pozitivă, pentru a facilita o mai bună integrare socială şi culturală a acestei comunităţi marginalizate. De asemenea, lucrarea de faţă cultivă respectul pentru viaţa altor minorităţi conlocuitoare, educaţia pentru toleranţă şi o convieţuire paşnică, în condiţii de competitivitate pozitivă. Astfel, lucrarea elaborată de dl. Mictat Gârlan este realizată la un înalt nivel ştiinţific şi suntem convinşi că publicarea ei va fi de real interes atât pentru specialişti cât şi pentru publicul larg. Domnia sa a realizat o investigaţie originală, laborioasă, dând dovadă de pasiune, competenţă şi mare talent pentru cercetarea fundamentală. Modelul investigativ aplicat în premieră în spaţiul dobrogean, chiar dacă va incita la discuţii, poate fi preluat cu uşurinţă în alte zone geografice, inclusiv europene, cu contribuţii notabile la dezvoltarea psihologiei sociale aplicate. Dr. Constantin Voicu

Mictat A.GÂRLAN

Capitolul I. ETNICITATE ŞI INTERETNICITATE

1.1. Actualitatea relaţiilor etnice la sfârşitul secolului XX Etnicitatea, prin efectele sale normative la scara unor comunităţi întregi, prin marea sa rezistenţă culturală în timp şi spaţiu, prin procesele de identificare psihologică pe care le dezvoltă reprezintă unul dintre domeniile cele mai complexe din punct de vedere social şi cele mai delicate din punct de vedere politic. La acest sfârşit de mileniu, prăbuşirea imperiului sovietic în Europa Centrală şi de Est, odată cu ridicarea şi intrarea civilizaţiei occidentale într-un nou ciclu de dezvoltare, a antrenat după sine un evantai de procese şi mutaţii social-politice pe întregul continent european. Dintre acestea, unele procese au fost pe deplin previzibile precum cel de eradicare a concepţiilor comuniste, pe când altele au găsit Europa complet nepregătită. Ne referim la tranziţia economică şi la regruprarea geopolitică a unor regiuni care, în spaţiul sud-est european, au fost scăpate de sub control. În aceste condiţii era inevitabilă apariţia unor tensiuni de tot felul, pe cât de severe pe atât de variate, de la divorţul ,,de catifea” ceho-slovac, până la sângerosul conflict iugoslav. La o analiză mai atentă, pe zone critice, în regiuni diferite dar cu manifestări similare, se observă că nici soluţiile puse în practică nu au prezentat o adecvare locală. Această temă nu reprezintă o caracteristică a tuturor ţărilor est-europene; o reducere a cauzelor numai la căderea imperialismului comunist din Europa de Est reprezintă a analiză simplistă. Deşi presiunea forţelor paneuropene de federalizare a continentului a sporit în intensitate, cu ample acţiuni de spiritualizare a frontierelor, cu libera mişcare de servicii, mărfuri, capitaluri, persoane etc., totuşi, presiunile naţionalist - protecţioniste s-au menţinut. Acestea au fost remarcate cu surprindere tocmai în cadrul unor naţiuni vechi, cu un contur bine definit precum ciudatul caz al Padaniei din nordul Italiei, cazul Scoţiei sau al Ţării Galilor din Anglia sau a Ţării Bascilor din Spania. La fel de semnificativă este şi recenta intervenţie experimentală a Statelor Unite în structura relaţiilor etnice din fosta Iugoslavie. În perioada anilor 1995 - 2000, după războaiele din Bosnia, numai pentru această nouă republică balcanică de cca. 2,5 milioane locuitori, S. U. A. au investit fără succes cca. 5 miliarde de dolari pentru transformarea partidelor etnice din acest stat în partide cu orientări politice, indiferent de originea etnică a cetăţenilor; situaţie care în România s-a realizat fără tensiuni şi fără intervenţii speciale. Dacă aceste cazuri de interetnicitate au o puternică conotaţie politică, în schimb, în alte situaţii, mai vizibilă este partea socială a conflictului. Ne referim la situaţia minorităţii romilor (ţiganilor), puternic discriminată în toate ţările europene. Problema romilor (ţiganilor) reprezintă un reper semnificativ tocmai prin caracterul atipic al sistemului lor de valori. Acest popor nomad, sosit pe continentul 17

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

european în perioada migraţiei popoarelor, nu a reuşit niciodată să se grupeze într-un teritoriu naţional. El prezintă un mixaj de înapoiere culturală şi natalitate ridicată, având toate şansele de a alerta orice fel de neamuri în spaţiul cărora se află. Dar, din punct de vedere istoric, minorităţile etnice în Europa au reprezentat din totdeauna o problemă. Cazul romilor (ţiganilor) ocupă un loc modest, comparativ cu capitole distincte de diplomaţie, politologie şi istorie europeană care cuprind diferende etnice de tot felul pe toată perioada istoriei contemporane. Formarea istorică a unor enclave minoritare a evoluat paralel cu dezvoltarea statelor naţionale, de la destrămarea unor imperii urmată de ample mişcări migratorii, până la apariţia unor decalaje economice din epoca contemporană. Iar faptul că raportul dintre etnicitate şi politică a fost speculat în scopuri de manipulare şi contrapunere a diferenţelor naţionale nu mai este o noutate. Adevărata problemă a relaţiilor etnice constă în marea varietate sub raportul situaţiilor regionale, cu dificultatea cuprinderii lor într-o cauzalitate unitară. De la o zonă la alta sau de la o ţară la alta, această problematică este departe de a fi liniară. Multitudinea elementelor circumstanţiale cu caracter regional este foarte mare ; situaţii interetnice relativ similare au dezvoltat manifestări complet diferite. Din acest punct de vedere, conflictul ceho-slovac nu poate fi echivalat, nici cu cel sârbo-albanez, nici cu cel turco-kurd. Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, dacă vom compara momentele de război şi de pace prin prisma măsurilor care s-au luat - de discriminare, de asimilare forţată, deportări, presiuni asupra frontierelor, intervenţii armate, etc. - vom constata că starea dominantă a fost de partea convieţuirii paşnice, a relaţiilor de echilibru şi nu de partea tensiunilor critice. Ca urmare, concluzia la nivelul normei sociale constă în faptul că până la urmă se va impune tot consensul cu buna convieţuire dintre popoare şi nu conflictul dintre ele. În această privinţă, este previzibil că istoria va fi de partea compromisului multicultural şi nu de partea naţionalismului agresiv. Acest consens s-a exprimat în modificări de atitudini ale majorităţii faţă de minorităţi. Pe plan european, în secolul nostru, se cunosc manifestări dintre cele mai rasiste, naţionaliste şi segregaţioniste, urmate de măsuri şi atitudini de acceptare a minorităţilor la viaţa social-politică a majorităţii. Acest fapt s-a realizat pe baza unui ansamblu de reglementări pentru recunoaşterea identităţii naţionale în viaţa colectivităţii. În prezent, pe plan mondial se caută cu febrilitate noi direcţii teoretice şi aplicative în problema naţională cu particularizări privitoare la modul de racordare a etnicităţii la perspectiva modernizării. Riscuri de tensiuni există în primul rând pentru naţiunile mai puţin dezvoltate şi mai puţin pregătite să facă faţă dinamizărilor fără precedent de la nivelul schimburilor transnaţionale de tot felul. În aceste procese, dezavantajarea demografică a unor minorităţi în afirmarea specificului lor este evidentă. În lumea de azi, în care forţa concurenţei financiar-economice va depăşi graniţele ineficienţei organizaţionale şi naţionale, pericolul unor comunităţi de a se sufoca în înapoiere şi datorii economice poate cuprinde naţiuni întregi. La această răscruce a istoriei sunt puţine posibilităţi : ori înscrierea popoarelor în fluxul proceselor de globalizare printr-un efort de afirmare şi conservare, pe direcţia unei prosperităţi care să le permită posibilitatea de a face faţă proceselor transnaţionale (efort care prin educaţie şi organizare economică impune dezvoltarea unor calităţi specifice), ori izolarea de restul lumii, în enclavare etnică şi opoziţie tradiţionalistă în contextul unor autarhii care nu poate conduce decât la o atrofiere a capacităţilor de concurenţă şi performanţă, echivalentul unei morţi mai lente. 18

Mictat A.GÂRLAN

În acest context socio-politic, efortul de precizare a trăsăturilor pozitive din specificul naţional nu a fost preţuit întotdeauna la valoarea sa. De pildă, un reputat filozof ca P. P. Negulescu (1936)1, considera că un astfel de efort ar fi prea complicat, iar în final, studiul unor calităţi şi defecte etnice s-ar reduce numai la câteva adjective decorative. Astăzi determinarea unor calităţi specifice pentru orice neam, pentru fiecare moment al dezvoltării sale, alături de opera de asanare şi contrabalansare a unor defecte, este necesară şi posibilă punerea în valoare a fondului nativ de capacităţi, a tezaurului natural de căi şi mijloace pentru progres şi supravieţuire istorică. Pe baza lor, naţiunile, prin ample procese de adaptare la situaţii conjuncturale politice, economice, sociale, tehnico-ştiinţifice etc., rareori prielnice devenirii lor, au reuşit să se menţină în forme noi de cultură şi civilizaţie. De aceea, pentru a face faţă situaţiilor complexe ale modernizării, orice naţiune conştientă de destinul ei desfăşoară acţiuni de punere în valoare a fondului nativ, cu prioritate în rândul tineretului, acestea fiind legate de obiective social-politice de o importanţă fundamentală. Astăzi abordăm problematica raporturilor majoritate-minoritate pe terenul psihologiei etnice. De pildă, graniţele dintre state nu sunt numai frontiere fizice. Din perspectivă individuală ele au o importantă dimensiune psihologică, întrucât oferă o stare de confort subiectiv, prin care se menajează înainte de toate sentimentele de apartenenţă la o anume comunitate. Noile situaţii de ,,spiritualizare a frontierelor“ (de liberalizare economică cu intensificarea fluxurilor migratorii) creează o stare de alertă faţă de pătrunderea necontrolată a unor grupuri în spaţii geografice străine, ameninţând cu pierderea omogenităţii etnice şi a specificului naţional. Dar, faţă de aceste procese, în toate timpurile s-au constatat reacţii de respingere, de izolare şi intoleranţă până la forme extreme de rasism. În aceste situaţii de ,,alertă etnopsihologică“, soluţia civilizată constă în stabilirea unor măsuri juridice, politice, care să protejeze atât sentimentele majorităţii prin reglementări bi- şi multilaterale, cât şi recunoaşterea unor drepturi şi obligaţii ale minorităţilor, la nivelul unor standarde internaţionale recunoscute. Drepturi care permit o protecţie etnoculturală fără tensiuni, cu obligaţii de loialitate faţă de majoritate, suveranitatea şi independenţa de stat. În această privinţă, soluţionarea juridică a problemelor litigioase, indiferent de caracterul spinos şi de durata negocierilor, este infinit mai avantajoasă decât riscurile şi pagubele inerente unor abordări militare. De aceea, în avans faţă de clarificarea militară şi juridică a acestor aspecte este de preferat a ridica alte probleme. De exemplu, care ar fi standardele de convieţuire normală, de dreptate politică, de stabilitate socială, convieţuire morală etc, în ierarhia de valori a unor comunităţi, până să se ajungă la un conflict deschis. Sau care ar fi planul, nivelul sau cadrul de armonizare şi de reciprocă acceptare, dintre standardele de valori ale mai multor neamuri conlocuitoare, în mod inevitabil variabile de la o comunitate la alta. Dar, până la formularea de răspunsuri, întâi trebuie definit setul de valori, trăsături comune şi distincte de specific naţional. Problema identificării standardelor este necesară pentru a determina care din ele au cea mai mare frecvenţă în comportament şi cel mai mare impact asupra unor practici curente, respectiv cu cel mai mare efect modelator asupra identităţii etnice. Problema clarificării cadrelor de armonizare este necesară pentru ca, în final, între majoritate şi minoritate să se stabilizeze o politică socială de convieţuire normală în mod necesar nediscriminatorie. În acest sens, în România, de după anul 1990, printr-o lungă suita de reglementări juridico-administrative s-a depus un mare efort de reglementare a drepturilor minorităţilor naţionale în conformitate cu acordurile 19

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

internaţionale (Năstase Adrian,1998)2. Această suită de acte normative au pus bazele unui model multietnic românesc relativ distinct, cel puţin faţă de alte ţări limitrofe României. Din altă perspectivă, în dezbaterile actuale pe teme etnice, asistăm la o tendinţă de dualizare a punctelor de vedere, remarcată de mulţi analişti. Diferenţele etnice asupra unui cadru problematic au o tendinţă de polarizare a punctelor de vedere din interiorul sau din afara comunităţii respective. Indiferent de varietatea lor, în orice societate democrată, libera exprimare de opinii este un fapt normal, care concură la lărgirea posibilităţilor de mediere, motiv pentru care aceasta este considerată o metodă pozitivă de soluţionare a problemelor în cauză. Dificultăţile inerente varietăţii de opinii apar atunci când se pune problema de a stabili soluţii de consens. Evident, varietatea opiniilor poate avea o extensie de la consens până la divergenţă. Pentru realizarea unor comparaţii în condiţii de obiectivitate sunt necesare stabilirea în avans a unui gen de operaţii globale de evaluare pe criterii unice sau unanim acceptate. Din acest punct de vedere, medierea şi comunicarea interculturală presupun prestabilirea unui suport metodologic unitar, care să asigure acelaşi cadru comparativ de cercetare, pentru toate diferenţele constatate, de la avansarea de propuneri, afirmarea de atitudini şi coduri, până la acceptarea unor standarde de comportament. Dacă, indiferent de problemele abordate, diagnoza diferenţelor de opinii şi de perspective va folosi tot atâtea criterii şi tot atâtea metode diferite de evaluare, atunci cu certitudine toate rezultatele vor deveni sterile. Prin urmare, până la obţinerea unor concluzii, în acest domeniu trebuie să existe un segment anterior oricărei analize, ordonat în avans, care să poată fi încadrat într-un subcapitol de etnometodologie. Acestui termen, lansat în mediu ştiinţific relativ recent, H. Garfinkel (1974)3 îi consacră o lucrare privitoare la modalităţile prin care oamenii schimbă între ei diferite semnificaţii, de interpretare şi exteriorizare a realităţii sociale. Autorul notează că accentul principal al etnometodologiei este pus pe studiul cunoaşterii sociale şi în practică, pe metode existente la nivelul simţului comun. El distinge 3 categorii de fenomene : - un stoc al cunoştinţelor aflate la dispoziţia actorului social, care cuprinde totalitatea definiţiilor; - indicaţiilor, regulilor, convenţiilor şi normelor de grup prin care persoana înţelege lumea socială; - o atitudine naturală în planul vieţii cotidiene, cu funcţiunea de a sintetiza cunoaşterea şi experienţa actorilor sociali cu privire la lumea lor; - o anumită practica din care rezultă un model de gândire la nivelul simţului comun prin intermediul căreia realitatea socială este cunoscută şi experimentată, ca un spaţiu de întâlnire între experienţe şi semnificaţii subiective. Studiul acestor trei categorii este important pentru a sublinia caracterul convenţional al procedeelor existente în sociologia tradiţională - după expresia autorului - şi rolul cunoaşterii comune în viaţa socială, bazat pe strategiile elementare ale ,,bunului simţ”. În concepţia sa, viaţa fiind eminamente practică, studiul etnometodologei va fi guvernat de intersubiectivitate. De asemenea, autorul acordă o importanţă deosebită limbajului şi în general expresiilor lingvistice utilizate. În funcţie de argumente şi împrejurări, o situaţie socială este înţeleasă şi chiar mai bine acceptată, când oamenii comunică mai des, ca parteneri. Astfel, o situaţie prezentată într-un mod mai stăruitor pe cale verbală, poate fi însuşită şi reciproc acceptată mai uşor. Etnometodologia a trezit ecouri şi în România prin Gh. Râpeanu (1966)4, care vede în ea un mod de valorizare a cunoaşterii comune în 20

Mictat A.GÂRLAN

sociologie. Din această perspectivă, autorul notează că: ,,sociologii trebuie să efectueze o descriere a vieţii sociale cotidiene care să nu difere de explicaţiile pe care actorii sociali înşişi le au despre această viaţă socială.“ Evident, etnicitatea este un domeniu interdisciplinar, fapt care îi conferă o cotă ridicată de complexitate. Pentru exemplificare, amintim diferenţa existentă între perspectiva filozofică şi cea etnopsihologică în abordarea etnicităţii, ca şi cea dintre sociologie şi psihologie. Dacă din perspectiva filozofică, identificăm o necontenită căutare de înţelesuri globale ale etnicităţii, psihologia etnică va căuta să descopere şi să descrie cât mai multe elemente şi componente constitutive ale aceleiaşi etnicităţi. Astfel, în cercetarea structurii acestui domeniu deosebim cel puţin două mari planuri: - unul intern, al manifestărilor valorice ale identităţii, cu accent pe diagnoza trăsăturilor specifice din perspectiva psihologiei generale şi diferenţiale ; - altul extern, al manifestărilor relaţionale, accesibile din perspectivă psihosociologică. În acest cadru, noi ne angajăm într-un model cantitativ de cercetare pe ambele planuri, în care cel extern, orientat spre relaţiile bilaterale dintre comunităţi, are un marcat caracter dinamic, pe când planul intern are un marcat caracter descriptiv, având în vedere structurile interne de trăsături şi valori etnice specifice fiecărei comunităţi studiate. În majoritatea cercetărilor de acest gen, indiferent de perspectiva ştiinţifică, se abordează cu precădere planul intern care este mai uşor de surprins, prin viziuni descriptive şi lucrări monografice (Compans,19995; Laplantine F. 20006). Studiile referitoare la aspectele relaţionale sunt mai rare, cu un grad mai mare de dificultate, acest plan fiind mai dinamic şi mai ramificat. Pe de altă parte, întrucât valorile afirmate cât şi relaţiile manifeste sunt ale aceleiaşi comunităţi, pentru edificare este obligatoriu ca aceste planuri să fie parcurse unitar. Între sistemul intern de valori şi cel relaţional-extern al unui grup etnic trebuie să existe o legătură explicativă de continuitate. Odată ajunşi la această premisă, ne propunem încercarea de a depăşi problema etnicităţii în general, printr-un studiu de interetnicitate.

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

1.2. Concepte şi orientări de bază în psihologia etnică După o lungă gestaţie cursul secolului al XIX-lea, conceptul de etnicitate va intra în peisajul cotidian relativ recent, odată cu lucrările Conferinţei de Pace de la Paris din anii 1919-1920 care au dezbătut pe larg situaţia si drepturile minorităţilor odată cu apariţia unor noi frontiere. Dar preocupări şi referinţe asupra acestui concept au existat întotdeauna. O primă încercare filozofică de analiză a cauzelor care ar sta la baza deosebirilor psihologice dintre naţiuni o găsim în Anglia în anul 1742, odată cu apariţia lucrării On National Character a lui David Hume. Ulterior, alte preocupări remarcabile de definire a popoarelor apar în Germania, în anul 1840 prin Prelegerile de filozofie asupra istoriei ale lui G.W. Hegel (1968, pag. 74-79)7. El va defini conceptul de popor: ,,prin toate înfăptuirile sale, prin religia, sistemul juridic, constituţia, moravurile, arta şi ştiinţa alături de dibăcia tehnică, teritoriul istoric, limba vorbită şi scrisă... cu întregul cuprins al orânduielilor, întâmplărilor şi acţiunilor sale”. La fel, evoluţia istorică, în accepţiune hegeliană, este tot un proces spiritual, în care poporul este numai alcătuirea exterioară a unor înfăptuiri spirituale, caracteristice pentru fiecare epocă din dezvoltarea sa. Modelul filozofic hegelian, dominat de un înalt spiritualism, va avea o influenţă decisivă asupra conturării ulterioare a domeniului şi implicit asupra întregii culturi europene. Discipolii lui G. Hegel, Heymann Steinthal şi Moritz Lazarus, iniţiază la Berlin în anul 1860 prima revistă de psihologia popoarelor, apărută, intitulată Zeitschrift fur Volkerpsychologie Sprachwissenschaft, care până în anul 1880 a publicat variate lucrări în 20 de volume. Această revistă a fost o sursă de inspiraţiei pentru toţi intelectualii timpului. De pildă, prin M. Eminescu, ne-a ajuns în ţară articolul programatic al acestei publicaţii, documentul mijlocitor fiind un conspect în limba germană, rămas în caietele sale de tinereţe din perioada anilor 1871-1873, moment consemnat de D. Murăraşu (1967)8. De la această revistă M. Eminescu va introduce în România, pentru prima dată şi termenul de psihologie etnică, apărut într-un articol al ziarului Timpul, din luna mai, în anul 188o. Este util a menţiona direcţiile acestei discipline, pe care le-am extras din acelaşi articol programatic al lui H. Steinthal şi M. Lazarus, conspectat de M. Eminescu, în traducerea lui D. Murăraşu. Astfel, după aceşti autori, psihologia popoarelor este o ştiinţă orientată spre analiza faptelor psihologice în contextul unor situaţii sociale. Ea cercetează produsele culturale ale popoarelor, cu accent crescut pe geniul lor creator, variabil de la un popor la altul, în forme concrete de manifestare. Stilul acestei reviste a fost mai mult literar decât ştiinţific, cu o mare atracţie în lumea oamenilor de cultură. Acest stil se va accentua şi mai mult prin W. Wundt care, între anii 1900-1919, editează 10 volume de acelaşi gen. În această împrejurare, perspectiva etnoculturală va deveni cu timpul o direcţie distinctă de studiu, mai ales în mediile filologice; riscul de identificare intuitivă a unor trăsături, mai mult sau mai puţin etnice, în operele unor clasici ai literaturii respective, fiind o mare tentaţie, în orice act de literatură comparată. Dintre preocupările similare de pionierat în România, în acord cu cele germane ale secolului trecut, consemnăm pe cele ale lui B. P. Haşdeu (1982)9 prin cele două chestionare editate la Iaşi, unul juridic în anul 1878 cu 400 de întrebări, numit de autor 22

Mictat A.GÂRLAN

Programă pentru obiceiurile juridice ale poporului român şi altul lingvistic apărut în anul 1886 cu 206 întrebări. Tot el va fi primul care va folosi termenul de etnopsihologie, în limba română, în paralel cu cel de psihologie etnică, în cadrul unor prelegeri ţinute în 1880 la Academia Română. Cele mai organizate studii europene asupra popoarelor şi etnicităţii, însă, vor continua la iniţiativa lui A. Miroglio, în cadrul Centrului de Studii şi Cercetări de Psihologia Popoarelor, înfiinţat în anul 1938, la Le Havre. Acest Centru va funcţiona sub egida Universităţii din Caen care ulterior se va muta la Rouen. În anul 1946 acest centru editează o revistă cu apariţie trimestrială, intitulată Revue de Psychologie des Peuples, care, din anul 1970, îşi va schimba denumirea în cea de Ethnopsychologie. O parte din numerele ei dintre anii 1959-1975 au ajuns şi în România. De-a lungul timpului, la acest periodic au publicat autori cu lucrări consacrate în domeniu precum J. Cazaneuve10, G. Le Brass11, G. de Michaud12 sau Sylvaine Marandou13din Franţa, Otto Klinberg14 din SUA, Abel Miroglio15 din Italia, Hardi Fischer16 din Elveţia, Den Hollander17 din Olanda, Anita Earsten din Germania şi alţii. De asemenea, numărul popoarelor de pe toate continentele lumii studiate în paginile revistei trece de 100. În privinţa acestui tip de studii, în acelaşi interval de timp, constatăm în România interbelică acelaşi ritm şi acelaşi interes cu realizări remarcabile. Nu este locul pentru a ne referi la diversitatea foarte mare a lucrărilor şi disciplinelor ştiinţifice care s-au angajat pe tema specificului naţional al poporului român, domeniu în care nu există om de cultură român care să nu fi operat cel puţin un studiu. Complexitatea temei este derivată şi din inter-disciplinaritatea ştiinţelor sociale în abordarea etnicităţii, fiecare cu locul şi rolul său. Din perioada interbelică amintim autori cu lucrări de mare valoare, cum ar fi D. Gusti18, C. Rădulescu Motru19, Gh. Zapan20, A. Chircev21 sau I. M. Nestor22. C. Rădulescu Motru a schiţat în primul volum din Enciclopedia României, în anul 1937, o lucrare de ansamblu despre Psihologia poporului român prin care a pus valorificarea trăsăturilor moral-pozitive ale poporului român la baza progresului social-politic al naţiunii. De la D. Gusti (1941) s-a păstrat un mare număr de monografii asupra satului românesc, cu consideraţii teoretice valoroase asupra conceptelor de naţiune şi de popor, din care cităm: ,,o naţiune lipsită de voinţă recade în starea naturală de popor şi devine o simplă comunitate de voinţă, de conştiinţă şi de aspiraţii. Popoarele trăiesc o viaţă pasivă de fatalism şi resemnare; pe când naţiunile trăiesc o viaţă activă de luptă pentru un ideal şi de creare a unui destin propriu“. Pe modelul cercetărilor etnografice ale lui D. Gusti, în anul 1944, Ion Chelcea23 publică un volum amplu de studii despre Ţiganii din România. Un studiu asupra inteligenţei la români a fost realizat de I. M. Nestor în perioada 1943 – 1948. Acest studiu de mare amploare trebuia să facă parte dintr-o altă lucrare a Academiei Române, concepută în vederea unei Antropologii somato-psihologice româneşti iniţiată în anul 1948 de D. Gusti, C. Parhon, D. Caracostea, N. Bagdasar, C. Rădulescu Motru, V. Pavelcu şi alţii. În această cercetare antropologică au fost cuprinse cca. 59.817 de persoane, fiind lucrarea cu cel mai mare număr de subiecţi realizată până în prezent într-o cercetare românească. Deşi se reuşise partea cea mai grea, de recoltare a datelor de teren, lucrarea nu s-a putut încheia datorită instaurării proletcultismului în România, fiind ,,dictată” scoaterea ei din planul Academiei. Chiar neterminată fiind, ea a fost citată pe plan internaţional de H. Pieron, într-o lucrarea devenită clasică (Traite de psychologie appliquee, vol. 6, 1958, p. 1389-1390). De asemenea, cercetările perioadei interbelice au reţinut nu numai evoluţia etnologică a românilor din aceasta epocă, ci şi evoluţia diverselor 23

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

minorităţi, consemnate Al. Arbore, în ample lucrări monografice apărute în Analele Dobrogei, pe sate şi comunităţi de ţigani, evrei, turci, tătari, găgăuţi, lipoveni, bulgari etc. Trebuie consemnate şi cercetările de etno-sociologie ale comunităţilor româneşti de dincolo de Bug, efectuate între anii 1942-1944 de A. Golopenţia, pierdute în mare parte ca urmare a ocupaţiei ruseşti. După anul 1990, A. Raţiu (1991)24 va da la lumina tiparului unele fragmente din aceste studii în revista de Sociologie Românească nr. 6 din anul 1993. O lucrarea semnificativă, dar neterminată a fost Antropologia somato-psihologică la români, iniţiată în anul 1948 sub coordonarea lui C. I. Parhon, în care urma să fie abordată dimensiunea intraetnică, prin comparaţii pe comunităţi regionale, româneşti şi minoritare, pe provincii istorice, medii geografice, departamente administrative etc. După căderea ,,cortinei de fier”, această direcţie de cercetare a fost practic abandonată. De-a lungul a 40 de ani, în revistele de psihologie, sociologie sau antropologie din România pot fi consemnate numai 5 lucrări, toate cu caracter preliminar. Una datorată lui Ath. Joja (1965) sub titlul Profilul spiritual al poporului român, alta a lui V. Caramelea (1979)25 rămasă în faza de premise, două studii pe teme de imagologie realizate în anii 198226 şi 198727 de Luminiţa M. Iacob împreună cu Stela Teodorescu şi un studiu despre L. Blaga şi etnopsihologie, al lui Ioan Radu, publicat la Sibiu,în 198628. Mai exista şi un eseu despre conceptul de etnic în viziune ,,marxist-leninistă” de D. Petcu, fără caracter aplicativ, în care unele concepte de etnopsihologie erau trecute la subsol, ca fiind ,,reacţionare”; studiul fiind publicat în anul 198029, după desfiinţarea în România a catedrei de psihologie şi a Institutului de Psihologie al Academiei Române. În paralel cu problematica personalizării specificului naţional, pe plan extern s-au dezvoltat studii asupra stereotipurilor etnice. Au fost efectuate cercetări asupra acestui concept de către D. Katz şi K.W. Bradly30, care au folosit pentru studiul lor procedeul listelor de atribute (check-lists). Cea mai reprezentativă cercetare multiculturală a fost realizată de W. Buchman şi H. Cantril (1953)31, la cererea serviciilor UNESCO intitulată ,,Cum se văd naţiunile unele pe altele. Caracteristica principală a etno-stereotipurilor nu este reprezentată atât de conţinutul ştiinţific cât mai ales de gradul de circulaţie la nivelul reprezentărilor publice. Din acest punct de vedere, ele se apropie mai mult de imaginea unui clişeu etnic de suprafaţă şi mai puţin de sfera unor trăsături etnopsihologice de profunzime, cu manifestări de perenitate. Fixarea unor demarcaţii precise între conceptul de trăsătură etnopsihologică şi cel de etno-stereotip rămâne dificilă. Pentru notele de caracterizare etnică cu confirmare istorică putem folosi fără nici un risc termenul de trăsătură etnică. În alte note de caracterizare, pozitive sau negative dar fără o recunoaştere istorică sau multietnică, ne apropiem evident de imaginea unui clişeu stereotip mai mult sau mai puţin conjunctural. În perioada postbelică, în vestul Europei, studiile asupra etnicităţii au continuat să se dezvolte în două direcţii de cercetare: una cu accent pe factorul cultural şi alta mai recentă cu dezvoltarea în domeniul psihologiei sociale a conceptului de personalitate modală. Din perspectiva primei direcţii, G. A. Heuse (1953)32 definea etnicitatea ca ,,o expresie psihosociologică a grupului uman” caracterizată prin ,,proprietăţi istorice, lingvistice şi culturale”, iar A. Kardiner (1939)33, R. Linton (1945)34 şi alţii, în scopul conturării elementelor descriptive ale caracterului naţional, au introdus conceptul personalităţii de bază. Ei au folosit acest termen pentru a pune în evidenţă efectele modelatoare ale culturii asupra personalităţii, în formarea unor psihologii comune pentru toate persoanele din aceeaşi colectivitate considerată a fi o realitate de ,,baza”. O teoretizare a rolului factorului 24

Mictat A.GÂRLAN

cultural în structura personalităţii de bază a fost făcută şi de M. Dufrenne (1966)35. După el, acest concept reprezintă ,,o configuraţie psihologică particulară, proprie membrilor unei societăţi date, care manifestă un anume stil de viaţă şi asupra căruia indivizii brodează variantele lor singulare”. Caracterul de ,,bază” se constituie nu atât sub forma unor tipologii individuale, cât mai ales ca o ,,matrice etnică din care se dezvoltă trăsăturile de caracter “ ale comunităţii respective. În general, dificultatea de conturare a elementelor de specific naţional pe baza concepţiei etnoculturale este dată atât de varietatea tematică şi tipologică a lucrărilor care urmează a fi studiate cât şi de necesitatea metodologică de a valorifica sinergic şi datele oricărei perspective ştiinţifice spre a le integra cu perspectiva psihologică, singura care se constituie în condiţie sine qua non a şansei de a decela specificul etnicităţii. În acest mod simultan sau succesiv, cercetarea psihologică şi etnografică sau folclorică, istorică, geografică, istorico-literară etc, vor face proba practică a codisciplinarităţii şi interdiciplinarităţii. În acest sens, A. Fouille (1893, 1898, 1902)36, semnala în lucrările sale necesitatea unei duble lecturi; pe de-o parte elementele de narativitate, iar pe de altă parte analistul trebuie să consemneze şi ,,ideile forţă” ale diferitelor popoare, în direcţia celor mai elevate aspiraţii, prezente în aptitudinile unor mari personalităţi, care prin geniul lor creator au exercitat efecte modelatoare asupra profilului spiritual şi s-au conservat în memoria colectivă a comunităţii. În ciuda dificultăţilor rezultate din amploarea viziunii şi a modului de lucru, această direcţie a înregistrat rezultate remarcabile. Astfel, G. Michaud (1971)37, creatorul unui Laborator de Etnopsihologie de la Nanterre / Franţa - a realizat o metodologie de explorare a operelor literare în vederea elaborării unor etnograme care în final permit determinarea unor etnotipuri. El le va defini ca pe ,,un ansamblu de conduite, legate între ele, reperabile şi descriptibile obiectiv, stabile şi generale la o populaţie dată“. G. Michaud atribuie etnotipurilor sensurile unui cod implicit, ca o colecţie de elemente cuprinse într-o matrice primară prin care se oferă posibilitatea de cunoaştere a comunităţii respective. Intr-o accepţiune strict psihologică acestea sunt trăsături supraordonate de personalitate, cu grad mare de frecvenţă în cadrul unor colectivităţi umane. Acest autor va prezenta diferite metode pentru ,,eşantionare a autorilor”, cu apel la criteriile de notorietate a acestora, după formaţia lor intelectuală sau după gradul de erudiţie şi de ,,eşantionare a operelor literare”, la o limită de cca. 20-25 de titluri pentru ,,profilul fiecărui popor”. În cazul său operaţia de ,,eşantionare” se referă la opere literare şi lucrări istorice, romane clasice, cărţi de călătorie sau monografii. El chiar selecţionează unele citate sau portrete reprezentative semnate de autori şi personalităţi remarcabile din cadrul acestor popoare. Este important de semnalat progresul ştiinţific înregistrat în acest domeniu, cu trecerea care a avut loc de la etapa diagnozei globală a produselor culturale, greu de realizat şi de lungă durată, la etapa cercetărilor pe eşantioane etnice, prin studii de frecvenţă a trăsăturilor comune, valabile pentru întreaga colectivitate. Faţă de viziunea etnoculturală care presupunea un mare efort, realizat pe căi intuitive, cercetarea psihosocială a grupuri restrânse de eşantioane etnice reprezintă un alt demers, cu o particularizare a etnicului pe conceptul de personalitate modală. Originea noţiunii este plasată într-un studiu al lui L. L. Thursthone (1931)38 privitor la ,,scara intervalelor aparent egale“, ca procedeu de măsurare a atitudinilor. În cadrul ei Thursthone încerca să stabilească o serie de egalităţi de-a lungul unui şir continuu de diferenţe perceptibile dar relativ egale. Autorul notează posibilitatea determinării unor judecăţi şi valori modale în direcţia celor de mare frecvenţă şi de mare şansă, pentru a fi considerate adevăruri obiective. Ulterior, 25

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

scările de atitudini Thursthone se vor generaliza devenind un mod curent de prezentare sau de recoltare a datelor în sondaje de opinii şi atitudini politice. Succesul lor s-a bazat pe faptul că subiectului în cauză nu i se cere o părere personală, în sensul emiterii unor judecăţi de valoare, ci doar o clasare de judecăţi după intensitatea lor. Cu alte cuvinte, sarcina subiectului nu este de proiecţie subiectivă a unor aserţiuni, rezultate dintr-o interpretare personală, ci numai una de scalare / clasare / măsurare obiectivă a unor formulări deja prezentate în chestionar. Această tehnică cu impact comportamental, în cadrul studiilor de personalitate, încearcă să pună în evidenţă trăsături dominante, prin selecţia celor mai frecvente dintr-o anume colectivitate. Ulterior, prin W. Price (1973)39, conceptul de personalitate modală a fost atribuit d-nei Cora Dubois, care manifesta convingerea că indivizii din aceleiaşi culturi trebuie să prezinte o serie de caracteristici comune. Pornind de la termenul statistic de ,,mod“, Cora Dubois considera că, deşi în orice cultură există o diversitate de indivizi, totuşi, tipul cel mai frecvent (dintr-o cultură) poate fi opus ca personalitate (modală) unui alt tip, dintr-o altă cultură. În perioada postbelică au survenit o serie de clarificări, prin echivalarea acestui concept cu cel de caracter naţional. Echivalarea a fost realizată de Inkeles şi Levinson (1954)40, cu menţiunea că termenul de caracter naţional prezintă dificultatea de a fi prea cuprinzător, definit mai mult ca un pattern instituţional, care poate fi tratat atât ca temă culturală, cât şi ca studiu de psihologie sau tipologie rasială. Dar, după opinia noastră, aplicarea conceptului de personalitate modală la etnicitate reprezintă numai un caz particular pentru că, prin studiul ei, se pot grada diverse alte tipologii profesionale, politice, artistice, sportive etc. În psihologia etnică, studiul acestui concept mai are o varianta în etnotipurile lui P. Grieger (1961)41. El preia şi adaptează acest concept etnocultural pe studii personologice. În accepţiunea sa, etnotipurile sunt trăsături dominante în cadrul unor populaţii omogene, fiecare popor având un etnotip propriu susţinut de o realitate statistică. În cercetările sale, P. Grieger sa folosit de cunoscuta caracterologiea lui G. Heymans, D. Wiersma şi R. Le Senne (1957)42, întocmită pe parametri de emotivitate, activitate şi secundaritate, cu cele 6 tipuri de activ/ non-activ, emotiv/ non-emotiv, secundar/ primar. Pe baza combinaţiilor dintre ele, P. Grieger aplică chestionarul Heymans-La Senne pe mai multe naţiuni şi stabileşte 4 tipuri de popoare : - popoare introvertite, cu secundaritate şi emotivitate dominantă, în care îi trece pe germani, finlandezi şi japonezi; - popoare fluctuant-emotive dar primare, precum cele latino-americane sau euro-mediterane; - popoare perpetuante, puţin emotive, dar secundare precum olandezii şi englezii; - popoare extravertite caracterizate prin primaritate şi slabă emotivitate precum cele de cultură franceză. La apariţia acestui studiu, A. Miroglio a considerat tipologia lui P. Grieger drept discutabilă, pe motiv că pentru obţinerea acestor tipuri ar fi nevoie de mare omogenitate populaţională. Dar această condiţie este greu de obţinut în cazul naţiunilor moderne. Între aceste tipologii pot exista deosebiri constante de la o regiune la alta. De aceea, analiza critică a lui A. Miroglio are nevoie de câteva amendamente. Popoarele mari, de genul naţiunilor moderne, au un caracter multimodal, cu multe trăsături secundare. Din acest motiv, se pune problema unor eşantionări diferite pe mai multe zone geografice, pentru că 26

Mictat A.GÂRLAN

fiecare zonă poate prezenta etnotipuri proprii. Dar, pentru diagnoza unor diferenţe etnice specifice pe comunităţi omogene, din zone geografice limitate, nu este nevoie de eşantioane mari. Astfel, conceptul de personalitate modală s-a impus în psihologia etnică ca o nouă direcţie de cercetare. O procedură experimentală prin tehnica asociaţiilor libere de factură psihanalitică, pentru determinarea trăsăturilor de tip Noi / Ei, a fost lansată de Marisa Zavalloni (1974)43 în care acest concept de personalitate modală era tratat ca o identitate socială subiectivă, un ansamblu de trăsături atitudinale de mare frecvenţă, obţinute într-un cadru social delimitat. Autoarea, pentru delimitarea identităţii etnice a fiecărui actor social, stabileşte 8 parametri de formare a grupurilor experimentale, respectiv: naţionalitatea, originea religioasă, profesia, clasa socială, afilierea politică, grupa de vârstă, starea civilă şi sexul. Pe aceste criterii de constituire, se compun mai multe in-group-uri /cu referire la Noi, pe diferite combinaţii de genul: tineri şi vârstnici, muncitori şi şomeri, bărbaţi şi femei, etc, care vor servi la evaluarea unor out-group-ri /cu referire la Ei. La o introspecţie de prim nivel, subiecţii acestor grupuri sunt solicitaţi să răspunsuri la întrebări dintr-o dublă perspectivă, de genul: „Dacă vă gândiţi că sunteţi francez, în termen de Noi, ce vă vine în minte?" şi „Dacă vă gândiţi că nu sunteţi francez, în termen de Ei, ce vă vine în minte?" cu răspunsuri de genul: „Noi francezii, suntem..." şi „Ei francezii, sunt ...". În acest fel se obţin o serie de asociaţii libere de răspunsuri auto- şi hetero-referenţiale, care pot funcţiona ca stimuli pentru dezvoltarea unui al doilea sau al treilea nivel de introspecţie, până la obţinerea unui set de atribute etnice, atât auto- cât şi retro-evaluate. Evident că această tehnică de ,,laborator” se poate experimenta şi pe alte in-groupuri / outgroupuri, de genul: Noi românii / Ei românii; Noi germanii / Ei germanii; etc. În final autoarea constată că trăsăturile de caracter naţional obţinute pe această cale sunt fluctuante şi variabile de la grup la grup. Dar după părerea noastră cauza acestor instabilităţi provine din recoltarea unor atribute etnice în mod direct dintr-un domeniu subconştient, zona care cuprinde tot volumul nostru de cunoştinţe, dar fără filtrul analitic al unei legături logice între ele. Ulterior, cu aceste observaţii, I. Radu (1994)44 notează că personalitatea modală: ,,...reprezintă o variantă de personalitate, surprinsă într-un portret colectiv care selectează trăsăturile psihice cu frecvenţele cele mai ridicate dintr-o colectivitate dată”, dar cu o trecere a sa pe un alt domeniu, cu altă tehnica de aplicare. Tehnica sa de lucru constă în a forma eşantioane etnice stratificate cărora li se aplică un test sau un chestionar unic, prin care se consemnează reacţiile/ manifestările / atitudinile diferite ale colectivităţii, prin selectarea trăsăturilor comune cu frecvenţele cele mai mari, respectiv, a trăsăturilor modale. Problema acestei metode de diagnoză a personalităţii nu este numai una de scalare a unor frecvenţe, operaţiune care în sine nu prezintă dificultăţi. Problema ,,modalelor“ care se obţin este în primul rând una de validare a unor frecvenţe medii din cât mai multe direcţii, folosind deci în mod obiectiv, cât mai multe criterii. În alte observaţii formulate de A. Miroglio, Luminiţa Iacob, Stela Teodorescu, s.a, în cadrul acţiunilor de interevaluare pe comunităţi, se constată că diferenţele de trăsături şi atitudini obţinute pot fi foarte mari, în una şi aceeaşi comunitate, chiar şi atunci când grupurile de lucru sunt relativ omogene. De aceea practica a impus diversificarea unor noi concepte interetnice, respectiv cel de auto-imagini, rezultate din acţiunile de autoevaluare ale comunităţii, de hetero-imagini, rezultate din opiniile altor grupuri etnice şi de retro-imagini, rezultate din acţiunile de evaluare de către alte comunităţi asupra grupului de referinţă. Separarea acestor imagini, care în acelaşi timp reprezintă tot atâtea seturi de atitudini, era necesară pentru că în 27

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

perioada postbelică mai mulţi autori, precum K. Pike (1967)45, au semnalat în antropologie o suspectă dualitate a observaţiilor, demonstrată de faptul că specificul de valori analizat se prezintă într-un anume mod pentru un observator extern grupului etnic în cauză şi cu totul altfel din perspectiva internă a membrilor săi. La această dualitate a perspectivelor a fost necesară o denumire specifică, care în limba română aceste modele de investigaţie s-au tradus în mod direct prin termenii anglo-saxoni cu denumirea de perspectiva ,,emică” pentru analiza efectuată din interiorul comunităţii şi perspectiva ,,etică “ pentru cea efectuată din afara ei, totuşi în esenţă problema rămâne aceeaşi (I. Radu, 1994). Acest fenomen exprimă o realitate şi în acelaşi timp o sursă preţioasă de cercetare. Pe această tematică o dezbatere a fost făcută de J. Bery şi P. Dasen (1974)46 care au prezentat o schemă a acestei dualităţi ca în tabelul alăturat. ABORDAREA ,, EMICĂ”

- consideră conduita din interiorul sistemului - studiază o singura cultură - matricea interpretativă este descoperită de analist - criteriile sunt relative la caracteristicile sistemului

ABORDAREA ,,ETICĂ”

- consideră conduita de pe opoziţie din afara sistemului - studiază mai multe culturi prin comparaţie - structura şi grila de clasificare este elaborată de analist - criteriile sunt considerate a fi generale şi universale

Orice comunitate etnică manifestă o tendinţă naturală de închidere psihologică faţă de exterior şi de alte neamuri, concomitent cu o mai mare deschidere către problematica internă. Dar, în acelaşi timp, acest fapt provoacă o restructurare puternică a sistemului său axiologic. constatându-se tendinţe care conduc la modificări de portretizare, în funcţie de poziţia internă sau externă a interlocutorului. La analiza de frecvenţă a acestor trăsături, în acord cu alţi autori precum A. Miroglio, I. Radu, Luminiţa Iacob, am constatat deosebiri între tendinţele de supraevaluare din autoimagini, comparativ cu tendinţele de subevaluare din cadrul unor retroimagini. Diferenţele dintre auto- şi retroimagini sunt atât de constante încât pot fi considerate ca normă şi legitate în acest domeniu. Folosind obligatoriu acelaşi instrument de diagnoză, putem afirma cu certitudine ca într-un fel se conturează trăsăturile modale stabilite pe eşantioane etnice din interiorul unor comunităţi şi altfel ,,modalele” stabilite din afara lor. Totuşi valorile modale din perspectiva alterităţii, cu toate tendinţele lor de severitate şi sub-evaluare, au frecvenţe mai apropiate între ele (vezi cap. III). Prezenţa lor, cu valoare comparată în cadrul unor operaţiuni de validare, devine necesară pentru că oferă posibilitatea de confruntare a trăsăturilor obţinute de la mai multe eşantioane. Aceste aspecte de detaliu impun, în cadrul studiilor relaţionale de psihologie etnică, distincţii între conceptul de alteritate internă şi cel de alteritate externă. Într-un fel se manifestă un set de atitudini, opinii şi trăsături în condiţiile alterităţi interne, respectiv între comunităţi istoric conlocuitoare, şi în alt fel în condiţiile unei alterităţi externe, respectiv, între comunităţi fără nici un contact direct (istoric) între ele. Ca urmare, în cadrul operaţiunilor de comparare etnică a trăsăturilor modale, reperul alterităţii presupune stabilirea unor condiţii speciale de eşantionare multietnică după prezenţa sau absenţa contactelor directe dintre comunităţi. Această dualitate a diferenţelor de date care se obţin pentru aceeaşi comunitate, una din perspectiva analizei interne şi alta relativ diferită din perspectiva celei externe, reprezintă o problemă deschisă în dezbaterea ultimelor decenii. 28

Mictat A.GÂRLAN

În privinţa ei nu s-a putut încă răspunde la întrebarea care dintre aceste perspective ar fi mai potrivită. În acest sens, susţinem opiniile unor autori ca St. Jones (1978)47, P. Iluţ (1983)48 sau I. Radu (1993)49, care reclamă necesitatea obiectivităţii ştiinţifice, cu extensia cadrului metodologic în direcţia unei viziuni comparate. Aceasta se realizează prin lărgirea perspectivei şi a câmpului de date, atât din interiorul comunităţii cât şi din afara sa ; la prezentarea datelor sunt trecute cel puţin ambele viziuni de lucru, atât pentru cea internă cât şi pentru cea externă. Stanley Jones, la conturarea ,,modalelor etnice”, în locul disjuncţiei dintre planurile identităţii şi alterităţii, va propune principiul complementarităţii dintre ele. El susţine dublarea analizei, cu alternanţa datelor obţinute până la integrare cu suprapunerea planului etic peste cel emic. În acord cu observaţiile acestor autori, şi noi am recurs la aceste procedee în determinarea trăsăturilor modale a 9 comunităţi dobrogene, chiar dacă procedura de lucru, de la proiectare, eşantionare, şi până la redactarea rezultatelor este mai anevoioasă. Intenţia noastră, comparativ cu alţi autori, nu a fost doar de obţinere a unui profil etnic integrat, ci mai ales de validare şi confirmare a profilului obţinut, din cât mai multe perspective de comparare. În privinţa termenului de minoritate naţională, acesta s-a impus după Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920) care a conturat şi accepţiunile juridice ale noţiunii. În cadrul Conferinţei, termenul de minoritate naţională s-a folosit pentru a desemna partea unei naţiuni care trăieşte între graniţele altui stat, ca parte a unui popor cu conştiinţa identităţii naţionale, cu un mod propriu de fiinţare. Aceasta face ca numărul minorităţilor de pe mapamond să fie foarte mare şi foarte puţine state să fie locuite în exclusivitate de o singură etnie. La fel de puţine sunt şi statele (federative de exemplu) care au putut cuprinde un întreg neam, în acelaşi teritoriu naţional. Din aceste motive, credem că termenul de minoritate naţională este mai potrivit decât cel de minoritate etnică. La aceste precizări, psihosociologia occidentală adaugă unele aspecte discriminative. De pildă, după Anthony G. şi Rosalind J. Dworkin (l981)50, minoritatea prezintă patru caracteristici principale respectiv, calitatea de a fi identificabil, puterea diferenţială a grupului, conştiinţa de sine a membrilor şi un tratament discriminativ, chiar peiorativ din partea majorităţii. Semnalăm în definiţia lor, observaţia mai veche reluată din perioada interbelică a lui Luis Wirth (1945)51, după care grupul minoritar trebuie tratat în mod diferenţiat mai prost, iar membrii săi trebuie să fie conştienţi de acest lucru. Dar opiniile lui L.Wirth trebuie privite cu rezervă. Astfel, din cele 17 minorităţi naţionale active pe teritoriul României, numai faţă de romi (ţigani) se poate constata o relativă tratare discriminativă, atât din partea majorităţii româneşti cât şi din partea minorităţilor conlocuitoare. În România, în cazul altor relaţii etnice nu s-au constatat efecte peiorative. De aceea, mai realistă considerăm a fi opinia Margaritei Sanchez (1993)52. Ea consideră că nu naţionalitatea în sine determină discriminarea străinului, ci numai anumite caractere individuale sau de grup asociate naţionalităţii respective. Tocmai astfel de trăsături asociate pot exercita o mai mare influenţă în conturarea comportamentului naţional, pe direcţia unui anumit specific. Problema discriminării o considerăm semnificativă în cadrul modelului nostru de cercetare, întrucât, din perspectiva alterităţii, în toate eşantioanele etnice se constată aceleaşi atitudini cu distanţe mari şi foarte mari faţă de romi (ţigani) pe motive asemănătoare. Pluralitatea grupurilor etnice, cu puncte de vedere similare faţă de rromi (ţigani), atât la nivel de distanţe cât şi la nivel de valori, impune plasarea cauzelor de discriminare în interiorul acestei comunităţi, respectiv pe calităţile şi mai ales pe defectele caracteristice acestui 29

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

neam. De aceea, noi credem că distanţele etnice faţă de ei sunt provocate în mod exclusiv de trăsăturile interne acestei comunităţi. Evaluările diferite prezintă nuanţări diferite faţă de romi, dar global atitudinile ,,antigipsi“ sunt o reacţie externă la trăsăturile interne specifice modelului cultural al acestei comunităţi. Această constatare este semnificativă, întrucât se poate generaliza într-o anumită măsură pentru susţinerea ipotezei că discriminarea etnică are ca prim impuls declanşator în deosebi aspecte de cauzalitate internă a grupurilor minoritare. Comportamentul extern, prin relaţiile şi distanţele pe care le manifestă, reprezintă un factor derivat din aceste trăsături, o consecinţă secundară faţă de ele. O acţiune asupra relaţiilor externe nu provoacă schimbarea semnificativă a unor trăsături - calităţi sau defecte etnice, însă intervenţia în planul intern al trăsăturilor modale se resimte în mod deplin şi semnificativ în comportamentul exterior al comunităţii, inclusiv în relaţiile sale cu alte neamuri. Facem aceste observaţii pentru că în interetnicitate există un mare câmp de manifestare pentru tot felul de prejudecăţi, clişee, stereotipuri, percepute variabil de la un neam la altul. Din acest punct de vedere popoarele se cunosc puţin între ele şi vehiculează o largă serie de etnoimagini deformate. O nouă ştiinţă - a imagologiei - ca ramură a psihologiei sociale face eforturi de retuşare în acest plan. Astfel, G. Le Bras (1965)53 consideră imagologia domeniu multidisciplinar privind fenomenele de percepţie, opinie, atitudini şi judecăţi globale care s-au format de-a lungul timpului în cadrul unor comunităţi faţă de alte naţiuni. Formarea imaginilor etnice se realizează pe calea contactelor directe dintre comunităţi şi pe baza produselor etnoculturale vehiculate de mijloacele mass-media sau de reprezentanţii lor. Imagologia, prin cercetările sale asupra imaginilor reciproce dintre naţiuni, caută a risipi prejudecăţile, percepţiile deformate sau stereotipurile simplificatoare; pentru acest motiv A. Miroglio a rezervat o rubrică permanentă în cadrul publicaţiei Revue d’ethnopsychologie. În România, cercetări recente pe imagini, reprezentări publice ţi stereotipuri etnice au fost efectuate de S. Chelcea (1996)54. Studiul stereotipurilor nu se confundă cu cel al trăsăturilor naţionale. Aceste trăsături, în concepţia majorităţii specialiştilor au un caracter de ,,bază” şi fac parte din sfera comportamentelor etnoculturale de profunzime; etnostereotipurile reprezintă un set de clişee ,,sui generis” cu caracter de suprafaţă populat cu multe prejudecăţi. Fără o serioasă demonstraţie asupra validităţii de conţinut, între un stereotip etnic şi o trăsătură modală nu se poate pune un semn de egalitate. În funcţie de cum se dezvoltă în rândul tineretului aceste etnostereotipuri, cu modificările care apar în structura cognitivă şi incidenţa lor asupra grupurilor naţionale, concluziile autorilor nu au fost prea optimiste. Chiar în tentativele de corectare a unor imagini negative, aceste acte ,,iluministe” nu conduc la efecte majore în eliminarea unor neînţelegeri sau detensionarea unor relaţii. O tratare prea abstractă a etno-stereotipurilor fără o punere în legătură cu tensiunile social-politice ale colectivităţii nu are nici un efect asupra lor. Incidenţa fenomenelor de etnocentrare, amploarea intereselor de grup, gradul de saturare afectivă a unor prejudecăţi rasiale, toate se înscriu pe o paletă largă de manifestări, de la xenofobie şi refuz, până la ostilitate şi violenţă. În final, ele conduc la formarea unor clişee etnice cu o stabilitate greu de modificat. Singura cale de despărţire a lor rămâne ieşirea din izolarea naţională, cu sporirea contactelor dintre grupuri şi mai ales conectarea la un efort bilateral sau multilateral, în vederea atingerii unor scopuri supraordonate de interes comun. Numai acest gen de acţiuni pot avea efecte pozitive asupra gradului de cunoaştere reciprocă. 30

Mictat A.GÂRLAN

De asemenea, în legătură cu procesele de identificare etnopsihologică, reţinem observaţiile lui A. Lange şi C. Westin (1981)55, după care comportamentul uman trebuie înţeles în termenii intenţiilor, scopurilor, aspiraţiilor şi a modului în care sunt percepute aceste intenţii de diverse grupuri şi nu doar în funcţie de conflictele obiective dintre ele. Această tematică este importantă pentru că, pornind de la aceste conflicte s-a formulat problema interetnicităţii. Autorii sesizează faptul că, până la conflicte obiective, tensiunile trebuie să apară şi să se conştientizeze mai întâi pe terenul unor discrepanţe subiective. De aici va rezulta şi orientarea altor analişti în această direcţie. Astfel, C. Camilleri (1990)56 face observaţii pe terenul coerenţelor sau incoerenţelor subiective, la nivelul codurilor minoritare de valori. După el, există reacţii diferite la structura de coduri etnoculturale, prin care grupurile tradiţionale, îndeosebi rurale, prezintă o atitudine mai bine sistematizată şi mult mai coerentă. În cadrul lor se constată o mai mare prescriptivitate a normelor transcedentale şi confesionale ale grupului. Aceste norme sunt mai puţin prescriptive şi mai puţin coerente în cadrul grupurilor minoritare urbane. Astfel de observaţii am consemnat şi noi în zona Dobrogei, mai ales între comunitatea preponderent rurală a lipovenilor, comparativ cu cea preponderent urbană a armenilor. Camilleri continuă cu observaţii utile modelului nostru de cercetare. Astfel, reacţiile la caracteristicile codurilor valorice ale majorităţii s-ar datora conţinutului de reprezentări şi valori propuse. Aceste reacţii valorice, în accepţiunea autorului, ar fi generate mai ales de distanţele dintre coduri. Cu cât distanţele etnice ar fi mai mari, cu atât procesul de afiliere al unei minorităţi la grupul majoritar ar fi mai dificil. Dar, faţă de concepţia sa, suntem datori a face o serie de precizări. Autorul aduce în prim plan o observaţie preţioasă privitoare la existenţa unui raport mobil de inter-influenţă între codurile valorice şi distanţele etnice ale comunităţii. El chiar notează ipoteza potrivit căreia distanţele ar fi un factor cauzal de influenţă asupra codurilor. În această privinţă, după rezultatele cercetărilor noastre, autorul face o eroare de optică. Nu distanţele externe dintre comunităţi sunt cele care pot influenţa codurile interne de valori. Factorii cauzali, cu caracter determinant, care provoacă modificări în relaţiile externe ale comunităţii, sunt tocmai codurile interne şi nu invers. În privinţa acestor sisteme axiologice, alţi autori fac observaţia că purtătorii unor coduri etnoculturale diferite sunt nevoiţi să stabilească o coerenţă subiectivă care să le ordoneze manifestările. Acest fapt, în plan comportamental, ar genera o serie de manifestări de rezolvare sau de surclasare a unor posibile contradicţii obiective. În acest sens, K. Liebkind (1984)57 şi alţii, susţin existenţa comportamentelor de ,,amenajare” sau de ,,mascare” a disconfortului subiectiv în rezolvarea unor conflicte intrapsihice, până la variante de ,,mulare” a acestuia, conceptele fiind luate din domeniul psihanalitic al mecanismelor compensatorii. În privinţa comportamentului de ,,mulare”, acesta ar fi prezent la unii minoritari care, din motive mai mult pragmatice decât etnice, trec cu uşurinţă de la un cod etnic la altul, după solicitările unor situaţii. În aceste forme de adaptare s-a vorbit şi de un anume oportunism identitar. După opinia noastră, acesta este un comportament cu totul particular, slab semnificativ într-o tipologie etnică. Alte tipologii din sfera tendinţelor de identificare etnopsihologică au fost propuse de către Moscovici şi Paicheler (1978)58, citaţi de Nicoleta Turliuc (1996)59, pornind de la siguranţa şi nesiguranţa psihologică resimţită de grupurile majoritare / minoritare în cadrul relaţiilor dintre ele. Se consemnează patru variante posibile de manifestare, astfel:

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

1. O majoritate nesigură se va angaja în comparaţii cu comunitatea minoritară, dar pe o bază de identificare intergrupală puternic defensivă; 2. O majoritate stăpână pe situaţie poate tolera existenţa unei minorităţi diferite şi poate lua în considerare punctele ei de vedere; 3. O minoritate nesigură va încerca să se compare cu populaţia majoritară din cât mai multe puncte de vedere. Pentru ea majoritatea va reprezenta modelul ei de aspiraţie, membrii minorităţii fiind dispuşi la o puternică identificare cu codurile de valori ale majorităţii ; 4. O minoritate sigură de ea şi de valorile ei, va depune eforturi de afirmare a diferenţelor şi particularităţilor specifice, prezentând o puternică identificare psihologică de grupul şi valorile sale. Aceasta poate deveni defensivă numai când respectiva minoritate a interiorizat concepţiile majorităţii în cadrul unor norme proprii de valori. Această tipologie este de asemenea în funcţie şi de coerenţa elementelor subsumate credinţei de apartenenţă, cu forme simple sau complexe de manifestare. O coerenţă simplă este caracteristică minoritarilor care îşi asumă integral sistemul de valori, fie al lor, fie al majorităţii. În primul caz se realizează o sacralizare a valorilor etnice proprii în sensul unei închideri ontologice faţă de majoritate. Este o concepţie practicată îndeosebi de minoritarii care se simt în siguranţă. În cel de-al doilea caz, se realizează o convertire la valorile majorităţii, pe fondul unei stări de siguranţă. Cel mai adesea, aceste tipuri sunt proprii grupurilor cu o autoapreciere şi un statut social mai scăzut. O coerenţă complexă apare în grupurile minoritare care nu evită problema confruntării codurilor proprii de valori cu cele ale majorităţii, tocmai pe fondul unei siguranţe superioare de sine. În atare situaţii se constată un efort de selectare a elementelor valorice din ambele culturi, fie printr-un efort de reelaborare a propriei identităţi, fie în condiţiile unor puternice interacţiuni cu majoritatea sigură de sine. În această variantă, minoritarii încearcă să-şi păstreze specificitatea într-o formulă asemănătoare majorităţii, ceea ce reprezintă o strategie pozitivă de acomodare. Nu este exclus ca această strategie să poată avea la bază şi unele scopuri materiale. Intenţia dominantă este de centrare a întregii comunităţi pe dimensiunile comune ambelor grupuri etnice cu tendinţa de a modifica ceva şi din valorile majorităţii (K. Liebkind, 1984). În cazul prelungirii acestui proces, grupurile în cauză şi relaţiile interetnice dintre ele vor evolua spre manifestări de supraidentificare şi supraordonare a unor scopuri noi, în direcţia unui noi societăţi, până la caracteristicile unui pluralism etnocultural. După părerea noastră, o astfel de coerenţă interetnică complexă, în caz de menţinere pe termen lung, poate însemna depăşirea istorică a unor contradicţii.

Mictat A.GÂRLAN

1.3. De la diagnoza psihosocială a personalităţii, la abordarea personalistă a etnicităţii După cum s-a remarcat în capitolul anterior, în studiul etnicităţii s-au profilat două mari concepţii. Prima de orientare etnoculturală, reprezentată în principal de K. Lazarus, W. Wundt, H. von Kaiserling şi Guy de Michaud, iar a doua de orientare psihosocială, iniţiată de A. Kardiner şi R. Linton, continuată de M. Dufrenne (1966), St. Jones (1978) şi Jean Stoetzel (1975)60. Aceste viziuni nu sunt contradictorii şi nu se diferenţiază doar prin metodă. Un exemplu - argument în acest sens, este reprezentat de studiul cercetătoarei Ruth Benedict (1946)61, axat pe corelaţia dintre personalitate şi cultură, care a elaborat cunoscutul profil etnopsihologic al japonezului (în lucrarea Sabie şi crizantemă). După un deceniu de la difuzarea acestei lucrări celebre va apare contrareplica lui J. Stoetzel (1955)62 concretizată tot într-un profil etnopsihologic japonez (în lucrarea Fără sabie şi crizantemă), dar realizat numai pe baza unor anchete de opinie. Când s-a pus problema validităţii lor, s-a apelat la un diplomat japonez, acreditat într-o ţară europeană, pentru a face aprecieri asupra ambelor lucrări. Urmarea a fost aceea că prima lucrare a fost apreciată ca un portret artistic, realizat de un pictor, iar cea de a doua a fost apreciată ca o reuşită reproducere fotografică. Se înţelege că deosebirile dintre cele două lucrări plasează diferenţele dintre metode într-un plan secundar, în sensul că principalele trăsături etnice pot fi obţinute la fel de bine prin fiecare din cele două metode. Dar când se pun probleme de metodă, descriere şi evaluare a diferenţelor cauzale, cercetarea obligatoriu trece în domeniul psihologiei sociale diferenţiale. Această situaţie impune, pe de-o parte, dezvoltarea conceptului de trăsătură, iar pe de altă parte redefinirea etnicului ca personaj social, cu particularităţi identitare specifice. Astfel, perspectiva personalistă impune tratarea comparativă a etnicului prin interetnicitate, ca personaj colectiv, un actor autonom la scara istoriei, dar coabitant în timp şi spaţiu cu ale popoare. Caracterul autonom al etnicităţii se manifestă atât faţă de alte popoare, cât şi faţă de succesiunea perioadelor sale istorice de evoluţie. Iar în această definire, esenţială rămâne problema transmiterii din generaţie în generaţie a întregului ethnos de credinţe, convingeri, trăsături confesionale, lingvistice, de produse materiale şi culturale, mentalităţi, educaţie şi obiceiuri, inclusiv forme specifice de asociere în organizaţii politice, istoric recunoscute. În această viziune, după opinia noastră, cadrul geografic are o valoare secundară. El se poate pierde sau se poate modifica prin migraţii, ori presiuni de tot felul, dar schimbările istorice de geografii etnologice nu conduc automat la pierderea identităţii etnice, care se poate conserva prin continuitate şi pe teritoriul altor popoare. Stau mărturie situaţiile din Europa cu rezistenţa în migraţie a neamuri de armeni, evrei, ţigani, cu origini atestate în Caucaz, Iudee, până în India. Astfel, prin manifestările sale globale, ethnosul reprezintă zona de conştiinţă vie a unui personaj colectiv, cu trecut, prezent şi viitor specific, ca o entitate singulară la scara evoluţiei istorice şi antropologice. Conceptual, în sfera sa de cuprindere identificăm sisteme proprii de convingeri, valori, aptitudini şi talente, comportamente şi trăsături specifice sau comune cu ale altor popoare, personalizate în cultură, artă sau ştiinţă, inclusiv în atitudini particulare faţă de alte neamuri. Adeziunea noastră la acest mod de definire a etnicităţii din 33

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

perspectiva psihologiei etnice, provine din convingerea că pe această cale se pot explica mai uşor varietatea psihologiilor naţionale. În privinţa conceptului de trăsătură, J. Watson (1930)63 o considera reacţie generalizată din comportamentul individual sau colectiv. Tot în perioada interbelică, G. W. Allport (1937)64 va pune bazele descriptive ale acestui concept trate ca elemente de stabilitate şi consistenţă în structura personalităţii, cu caracter deductibil dar nu observabile în mod direct. Observaţiile asupra lor se vor dezvolta şi după război P. Popescu Neveanu (1969)65 şi alţii, vor adaugă asupra lor o viziune dinamică considerându-le dispoziţii psihofizice capabile să funcţioneze autonom, cu funcţii constante în autoreglarea comportamentului. Controversele în problematica trăsăturilor au apărut când s-a pus problema unor clasificări, ordonări, formarea de tipologii, opţiuni de autori, centrate ape principalele strategii de abordare propuse de G. W. Allport, respectiv idiografică sau nomotetică. Prima surprinde manifestări numai pe calea observaţiei empirice, cu accent pe unicitate, exclusivitate şi irepetabilitate. Pe când cea de a doua presupune existenţa unor legităţi generale de formare, dezvoltare, structurare, modelare şi sistematizare, această direcţie fiind în consens cu cele mai multe luări de poziţie. Într-o altă clasificare, G. W. Allport, K. Lewin (1936)66 şi W. Stern (1930)67 mai propun o împărţire în: trăsături stilistice şi trăsături direcţionale. Cele stilistice ar fi de factură aptitudinală, cu caracter instrumental, pe motiv că se adresează unor moduri de operare, de raportare şi de acţiune a persoanei în relaţie cu alte entităţi, precum: inteligenţa, creativitatea, profesionalitatea, spiritul comercial, etc). Iar cele direcţionale sunt de factură motivaţională sau de tip atitudinal, cu exprimare în particularităţile de caracter, precum: ospitalitatea, seriozitatea, dominativitatea, zgârcenia, hărnicia, gelozia, etc. Ulterior H. Hermans (1988)68 a formulat propuneri de integrarea, etajare, ordonare a acestor trăsături, în funcţie de tipologii, pentru că în realitate, la nivelul personalităţii, trăsăturile se integrează în ,,familii de trăsături“, în care una sau mai multe dintre ele, manifestă o relativă dominanţă şi generalitate, care pot da denumirea tipului (artistic, cultural, teoretic, economic, etc). De asemenea, extensia şi/sau dominanţă în caracter a unei trăsături, poate creşte şi se poate generaliza psihologic, până la rangul de valoare. În literatura personologică s-au structurat două mari modele de abordare a tipului: unul univoc sau non-contradictoriu şi altul ambivalent, contradictoriu sau conflictual. În primul caz, sunt vizibile una sau două trăsături dominante, restul fiind subordonate. În al doilea caz manifestările sunt ambivalente, chiar multivalente, trăsăturile aflându-se într-o competiţie ierarhică permanentă. În această concurenţă se impun numai trăsăturile socialmente acceptate, care permit persoanei o adaptare optimă. Ca urmare, în masa unei colectivităţi întotdeauna va exista o gradualitate a trăsăturilor de personalitate, pentru că toate au un grad variabil de manifestare în cursul adaptării sociale. În general, din perspectivă psihosocială, sensul axiologic este propriu tuturor trăsăturilor de personalitate; potrivit acestuia unele sunt considerate pozitive, altele negative şi de acea unele sunt tratate drept valori, cum ar fi de exemplu, trăsătura de ,,serios”. Tipologic aceasta este o denominaţie pentru un individ prin care el aparţine unei familii (a oamenilor serioşi) ; axiologic, în calitate de calificativ social, aceasta poate semnifica situarea pe o anumită treaptă a unei scări imaginare de ,,seriozitate”. Pentru psihodiagnoză este importantă perspectiva din care se face o anumită calificare, care obligatoriu presupune şi existenţa unui criteriu de evaluare. Astfel, în ceea ce priveşte modul sau forma de evaluare, putem obţine o situare a evenimentului ,,individual“ în sfera de cuprindere a unei comunităţi psihologice (atunci când se are în 34

Mictat A.GÂRLAN

vedere tipul) sau o situare a aceluiaşi eveniment într-o ierarhie a elementelor de conţinut (atunci când se are în vedere valoarea). Aceasta nu înseamnă în mod automat că trăsăturile tipologice nu au o ierarhie proprie din punctul de vedere al semnificaţiei valorice. Dar nici nu acceptăm, opinia lui H. Eysenck (1963)69 după care trăsăturile rezultate din analiză factorială se supun automat unei poziţionări ierarhice, doar pentru simplul motiv că fiecare trăsătură poate fi un factor distinct; dacă acest fapt se produce, atunci criteriul valabil este cu siguranţă statistic şi cantitativ. Reţinem mai degrabă observaţiile lui G. Allport după care dispoziţia ierarhică a trăsăturilor în psihologia persoanei, diferă de la un individ la altul, precum şi de la un grup la altul. În practica obişnuită a cabinetelor de psihologie, indiferent de scopul examinărilor, există trei concepţii de construcţie a tipului de personalitate: - psihopatologică, bazată pe diverse teste cu scări clinice de evaluare a persoanei, precum M.M.P.I. , etc, ; - clasică, bazată pe raporturile temperament - aptitudini - caracter ; - psihosocială, bazată pe teste situaţionale şi tipologii sociale. După opinia noastră, cele mai adaptate metode de psihologie diferenţială pentru explorarea persoanei în contextul valorilor etnice, sunt cele de factură clasică şi psihosociale. În această privinţă, ne însuşim avertismentul lui P. Williams (1973)70 care, în privinţa mijloacelor proiective, cita din cercetările şi rezultatele lui D. Kaplan, referitoare la folosirea testului Rorschach şi a T. A.T. a lui Muray: în numeroase date comparative pe hinduşi, javanezi, zuluşi sau chinezi thai, toate răspunsurile obţinute au fost preponderent de domeniul motivaţiei şi al comunicării, mult mai puţin de domeniul personalităţii. Aceste teste, prin construcţia lor, nu admit adaptări de formă, de instructaj, de mod de lucru etc., la specificul cultural al altor popoare, încât, prin utilizarea lor în alte sisteme culturale, datele obţinute depind în mod excesiv şi deformator de caracteristicile procedurale folosite. De aceea, D. Kaplan şi P. Williams au propus utilizarea altor metode, de altă factură, precum interviul sau chestionarul cu posibilităţi mai largi de aplicare, cu necesitatea abordării acestui domeniu prin folosirea unor variabile transculturale, cu caracter general valabil, care permit o măsurare de trăsături etnotipologice identice în orice parte a lumii. Posibilitatea de comparare a variabilelor, corectă din punct de vedere metodologic, este problema principală a acestui domeniu. De aceea, completarea cadrului metodologic cu procedee de factură psihosocială reprezintă o direcţie mai bine adaptată cercetărilor etnopsihologice de astăzi. Un prim succes în cercetarea factorului uman în contextul relaţiilor interpersonale a fost reprezentat de dezvoltarea tehnicilor cantitative de investigaţie. Un mare pionier al acestei orientări a fost J. P. Moreno (1946)71, care a realizat o măsurare a nivelurilor de atracţii şi repulsii existente în grupul social. Practica psihologică implică, în mod constant corelarea concluziilor obţinute în laborator cu rezultatele determinate în teren. În această privinţă, un sector fertil pentru experimentele psihosociale a fost grupurile şcolare. Pe aceste grupuri, între anii 1931-1933, Gh. Zapan (1957)72 realizează metoda aprecierii obiective a personalităţii, pe baza căreia autorul intenţiona perfecţionarea, la nivelul puterii de apreciere a profesorilor şi elevilor, unor capacităţi şi atitudini de învăţare. Tehnica a constat în a cere elevilor ca după rezolvarea unor probleme de matematică, gramatică, limbi străine etc. , să noteze care sunt primii 30 % şi ultimii 30 % elevi din clasă, la fiecare din materiile la care s-a făcut testarea. Acelaşi lucru se cerea şi profesorilor de la materia respectivă. Prin repetiţii consecvente, s-a observat că după 2-3 35

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

luni, erorile de apreciere scad foarte mult, iar consensul general al elevilor şi profesorilor asupra celor fruntaşi şi a celor codaşi, devenea din ce în ce mai mare. În final, din compararea clasificărilor efectuate de fiecare elev, precum şi a clasificărilor efectuate de fiecare profesor, se putea examina gradul de obiectivitate al acestei tehnici de evaluare. Motivul pentru care autorul solicita scalarea pentru primii şi ultimii 30% nu era întâmplător. Curba de frecventă Gauss, împărţită în cinci clase, ne dă aproximativ următoarea distribuţie, respectiv: 10%, 20%, 40%, 20% şi 10%. Deci, pentru a putea ordona cele 5 calificative de foarte slab, slab, mediu, bun şi foarte bun, era suficientă clasarea primilor şi ultimilor 30%, restul de 40 % rămânând pentru cei cu performante medii. Avantajul rezidă şi în faptul că performanţele extreme sunt mai uşor de sesizat, comparativ cu cele medii, iar acurateţea aprecierilor depinde integral de gradul de intercunoaştere a elevii cuprinşi în experiment; cu cât măsura conlucrării şi a convieţuirii dintre elevi este mai ridicată, cu atât şi obiectivitatea inter-aprecierilor va fi mai mare . Pe plan mondial, şi alte studii asupra dimensiunii atracţie-respingere au relevat modalităţile de reacţie la nivelul grupului. Astfel, T. Leary (1957)73, citat de P. Golu (1974, pag 148-158)74, clasifică 8 categorii de comportament exprimate în 8 tipuri de manifestări, ca în tabelul nr. 1. Aceste categorii de manifestări îşi au originea în tendinţele valorice proprii persoanelor în cauză, însă acest fapt nu este semnalat de autor. Studiul său se limitează numai la sistematizarea reacţiilor interpersonale, directe şi reciproce ocolind implicaţiile personologice. Cu timpul, se va înţelege că intensitatea unor reacţii comportamentale de grup este dependentă şi de reacţiile pe care fiecare persoană le primeşte din partea celorlalţi. Intensitatea depinde şi de aspectele calitativ-valorice ale reacţiilor. Astfel, când persoana A este puternic atrasă de persoana B (sau de alte persoane), ea are tendinţa de a atribui fie valori pozitive în general, fie valori asemănătoare sieşi în particular. Tabelul nr. 1 Categorii de comportament. 1. Dirijează, conduce, sfătuieşte, dă indicaţii 2. Ajută, susţine compătimeşte 3. Este de acord cooperează acţionează cu prietenie 4. Respectă, se confiază, admiră, caută sprijin 5. Acţionează timid, modest, ascultă, cu sensibilitate, face ceea ce trebuie 6. Se revoltă, manifestă prudenţă, scepticism, anticonformism 7. Atacă, penalizează sau acţionează dur 8. Exploatează, respinge sau refuză.

Tipurile de reacţii. 1. Suscită respect sau supunere 2. Suscită încredere sau acceptare 3. Suscită sprijin sau afecţiune 4. Suscită sfatul sau ajutorul 5. Suscită sfatul sau ajutorul interlocutorului 6. Suscită penalizare sau respingere 7. Suscită penalizare sau respingere 8. Suscită neîncredere sau inferioritate

În acest sens, T. Newcomb (1970)75 a realizat experimente interesante prin utilizarea chestionarului de valori al lui Ed. Spranger (1928)76 care din cele6 tipuri de valori, a conturat 6 tipuri ideale ,,de oameni”, respectiv: omul teoretic, practic, estetic, social, dominativ şi religios. Pornind de la acest chestionar, T. Newcomb solicită unor 17 persoane să ordoneze aceste tipuri ca valori propriu-zise, după importanta lor, după cum crede fiecare, dar şi după cum ar crede celelalte 16 persoane. S-a obţinut pe această cale un total de 272 de estimări. Din compararea răspunsurilor fiecărui subiect cu cele 16 estimări 36

Mictat A.GÂRLAN

făcute de el ,,în locul“ celorlalţi subiecţi, se pot consemna care sunt cei mai apreciaţi şi, respectiv, cei mai depărtaţi subiecţi, din perspectiva valorilor auto- şi retroevaluate (primite). Aşa cum reiese din tabelul nr. 2 , nivelurile de atracţie sunt mai ridicate în raport cu cele ale indivizilor pe care subiecţii îi apreciază ca fiind foarte apropiaţi de ei (de rangul 1 şi 2). Concluziile care s-au impus au reflectat faptul că baza psihologică a atracţiei şi respingerii interpersonale o reprezintă atribuirea sau dotarea partenerilor de interacţiune cu o serie de caracteristici care se manifestă în final prin atitudini pozitive sau negative. Aceasta înseamnă că, în cursul relaţionării, fiecare partener are deja elaborat un plan cognitiv de reprezentare a celorlalţi, construit din diferite atribute, componente şi dimensiuni, plan obligatoriu şi premergător manifestărilor sale. Reglarea comportamentală a manifestărilor externe, presupune obligatoriu un decalaj psihologic de faze cu etape şi momente diferite de coexistenţă. O concluzie importantă pentru cercetarea noastră, este faptul că planul relaţional extern al unei comunităţi oarecare este în funcţie de referenţialul ei axiologic. Tabelul nr. 2 Relaţia dintre atracţia faţă de altul şi percepţia acordului cu el, folosind chestionarul de valori al lui Spranger, după T. Newcomb Numărul de indivizi estimaţi de fiecare din Rangul de atracţie cei 17 subiecţi ca fiind cel mai în acord cu el Răspunsuri reale Aşteptări teoretice 1 - 4 foarte ridicat 19 8,5 5 - 8 ridicat 6 8,5 9 - 12 coborât 7 8,5 13-16 foarte coborât 2 8,5 Total 34 34

Ulterior, în perioada postbelică, în studiul personalităţii prin tehnica listelor de adjective, se va ajunge la scara atributelor bipolare din teoria diferenţiatorului semantic a lui Ch. Osgood (1970)77. Procedura era simplă: un cuvânt sau o secţiune verbală este supusă unei acţiuni de evaluare la trecerea ei prin treptele unei scale, din care în final rezultă un profil evaluativ. De exemplu: între 2 liste de adjective, două grupe de elevi, clasele a VII-a şi a X-a, au răspuns la întrebarea ,,care sunt sensurile cuvântului inginer”. Pe diviziunile de la -3 la +3 treapta potrivită se marca cu printr-un ,,x”. Acest procedeu reprezintă o modalitate de aproximare cantitativă a intensităţilor (sensurilor) unor proprietăţi privitoare la un stimul. -3

-2

INGINER -1 0 1

slab activ mic rece bun încordat inert neplăcut

3 puternic pasiv mare fierbinte rău destins mobil plăcut

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

Cu tot caracterul ambiguu al acestor scări, notaţiile de la -3 la +3 nefiind subiectiv egale, această tehnică de studiu a atitudinilor a avut o oarecare răspândire. Dar în practică se mai observa o ,,fugă“ din răspunsuri către gradaţia zero de cca. 40 %, mai ales în instructaje necorespunzătoare. Cu tot succesul metodei propuse de Ch. Osgood (1970), care mult timp a avut ,,un efect de modă”, ulterior a fost înlocuită cu alte proceduri, cu tendinţa de eliminare din teoria diferenţiatorului semantic, a unor defecte de scalare. Mai apropiată cercetării noastre, cu posibilităţi suplimentare de diagnoză a relaţiilor de grup, este concepţia şi metoda evaluării interpersonale a personalităţii a lui R. F. Bales (1970)78, elaborată pe un mare număr de experimente, amintită şi de unii autori români, precum Golu Pantelimon (1974)79 şi Pavel Mureşan (1980)80. R. F. Bales a dezvoltat o viziune tridimensională asupra grupului, pe care l-a plasat într-un spaţiu parametrizat, cu următoarele trei axe bipolare : - o dimensiune a orientărilor sus/ jos, codificate cu U / D, respectiv ,,upward” şi ,,downward” pentru tipurile de manifestări dominative respectiv submisive; - o dimensiune a orientărilor anterior / posterior, codificate F şi B respectiv ,,forward” şi ,,backward “ pentru tipurile de manifestări radicale, respectiv, conservatoare ; - o dimensiune a orientărilor laterale pe axa pozitiv / negativ, codificate P şi N pentru manifestările de simpatie, respectiv antipatie din cadrul grupului. Pentru a acoperi combinaţiile acestor seturi de manifestări comportamentale, autorul perfectează un chestionar cu 26 de întrebări pentru diagnoza a 27 tipuri de personalitate interpersonală. Acest instrument are trei forme de aplicare, unul cu caracter fundamental şi două pentru validare şi predicţie (P. Mureşan, 1980). La administrarea lui, fiecare întrebare, are un răspuns codificat pe direcţia specializărilor comportamentale, iar subiectul se apreciază atât pe sine, cât şi pe ceilalţi. Redăm alăturat o punere în pagină a acestui instrument cu codurile de răspuns utilizate, pe baza celor 3 orientări valorice de mai sus. Pentru determinarea tipului de personalitate se parcurg următorii paşi: 1. Se face suma totală a fiecărei orientări valorice, respectiv, total U; D; P; N; F şi B. 2. Orientările opuse se compară două câte două, respectiv, U / D; P / N; F / B şi se scad sumele mai mici din cele mai mari. De exemplu: 10/ U - 8/ D = 2 U; 13/ P -5/ N = 8 / P sau 14 / F - 4 / B = 10 / F . 3. Din aceste operaţii rezultă în fiecare caz un indice dominant; din exemplul de mai sus acesta este 2U, 8 P şi 10 F. Conform unei reguli stabilite de autor în analiza manifestărilor direcţionale nu se iau în considerare diferenţele mai mici de 3 puncte. Din exemplul prezentat diferenţa dintre U şi D va fi omisă fiind mai mică de trei; astfel, ,,indicatorul sintetic direcţional final“ este format numai din două litere respectiv ,,PF”. 4. În accepţiunea autorului, acest indicator final reprezintă tipul de personalitate interpersonală, care se identifică într-un model descriptiv, prezentat în a doua parte a lucrării intitulat Tipologia rolurilor de grup şi direcţiile lor valorice. Redăm în continuare şi paragrafele acestei tipologii. Se observă că cele 26 de întrebări din chestionar corespund celor 26 de tipuri de personalitate, plus unul, respectiv tipul AVE, rezultat din anularea tuturor direcţiilor din spaţiul tridimensional inter personal. Când examinatorul extinde administrarea chestionarului pe tot grupul de subiecţi într-un formular centralizat, atunci prin ordonarea nominală a rezultatelor, lângă autoevaluarea persoanei apar comparativ şi toate retroevaluările colectivului despre el. Retroevaluările permit o marcată creştere a cantităţii 38

Mictat A.GÂRLAN

de informaţie asupra persoanei în cauză, cu analize suplimentare asupra diferenţelor de percepţie, a tipului de personalitate şi a modului individual de relaţionare a persoanei în colectiv. De subliniat că aceste trăsături şi caracterizări modale se obţin de pe o poziţie relativ pasivă din partea examinatorului. Rolul psihologului examinator se rezumă la partea de administrate şi de interpretare finală a datelor. Informaţia, efortul şi contribuţia maximă la conturarea profilului de calităţi / defecte al fiecărui membru, se realizează în cea mai mare parte prin activitatea de interevaluare a grupului respectiv. Partea de prelucrare a datelor poate fi trecută şi pe calculator. Important este faptul că elementele de intervenţie din partea cercetătorului sunt reduse, eventualele acuzaţii de subiectivitate manifestată din partea sa, fiind uşor de respins. Chestionar Bales - forma A INSTRUCŢIUNI: La întrebările prezentate se răspunde prin DA sau NU, în dreptul fiecărei persoane. La transcriere se trec numai codurile corespunzătoare pentru DA şi respectiv NU. Nume Prenume ...... Vârstă ...... Ocupaţia ..... Şcolaritate...... 1. Primeşte el ( ea) interacţiuni din partea altora ? 2. Ii place să fie în fruntea grupului ? 3. Este în măsură să realizeze o sarcină importantă ? 4. Îşi asumă responsabilităţi pentru sarcini de conducere? 5. Tinde spre autoritate autocratică ? 6. Tinde să domine ? 7. Cere satisfacţii şi avantaje ? 8. Se crede distractiv ? 9. Este cordial şi personal ? 10. Vă stârneşte admiraţia ? 11. Ii ajută pe aceilalţi să-şi afirme sau confirme opiniile ? 12.Pledează pentru opiniile/ convingerile conservatoare ale grupului? 13. Tinde să fie întotdeauna obiectiv ? 14. Consideră independenţa sa individuală este foarte importantă ? 15. Crede că alţii se conformează prea mult la normele de conduită morală şi socială ? 16.Respinge superstiţiile în general ? 17. Dvs. îl (o) simpatizaţi ? 18. Reuşeşte să-i facă pe alţii să înţeleagă şi să simtă că îi admiră ? 19. Crede el, pentru alţii, că relaţiile de egalitate şi umanism sunt foarte importante ? 20. Este un tip introvertit, introspectiv ? 21.Crede el că este necesar să se recurgă la sacrificiu de sine pentru scopuri superioare ? 22. Este un tip refractar ? 23. Acceptă cu uşurinţă insuccesul şi retragerea ? 24. Pare să se abţină pasiv de la cooperare ? 25. Stabileşte relaţii şi se identifică cu persoane neprivilegiate din colectiv? 26. Tinde să se deprecieze ?

Răspunsuri codificate Cod DA

Cod NU

U UP UPF UF UNF UN UNB UB UPB P PF F NF N

D DN DNB DB DPB DP DPF DF DNF N NB B PB P

B PB DP

F NF UN

DPF

UNB

DNF

UPB

DN DNB

UP UPF

DB DPB D

UF UNF U

Membri grupului cu subiectul 1 2 3 4 n

De exemplu, în caracterologia psihosocială a lui R. F. Bales, tipul UPF ocupă în cadrul modelului său tridimensional, o poziţie antero-supero-pozitivă orientată spre acţiuni de solidaritate şi progres social, ca un tip capabil şi acceptat de colectiv pentru 39

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

acţiuni de conducere a grupului. Operaţiunea de poziţionare a persoanei în cadrul colectivului este stabilită în primul rând de către membrii grupului, prin acţiuni cumulate de retroevaluare a persoanei în cauză. De aceea profilul rezultat din auto-evaluare este secundar. De asemenea, acest tip de personalitate este considerat de autor drept ,,progresist”, diametral opus celui ,,conservator” codificat DNB, cu o poziţie posteronegativ-inferioară în cadrul grupului, orientat spre acţiuni de retragere, insucces social, cu tendinţe de singurătate. Această tehnică a elaborat o modalitate de măsurare şi vizualizare a relaţiilor psihosociale din cadrul unui grup, în acelaşi timp cu o procedură de construcţie a personalităţii modale. La nivelul unui analist extern obiectivitatea ei constă în faptul că nu permite libera manifestare a unor tendinţe interpretative. Oricât de fluctuante ar fi stările de conştiinţă, fragmentele de opinii care se obţin pe baza numărului suficient de mare de itemi, prin etapele de prelucrare a datelor, se ajunge la o fază de interverificare a lor, până la stabilizarea unui profil modal suficient de individualizat. Ca urmare, întreaga activitate de evaluare este una de cuantificare, scalare şi de clasare obiectivă a unor atitudini, cu o mică pondere a celei de interpretare a datelor. Pentru redactarea tipului de personalitate autorul oferă suplimentar şi un suport de tipologie descriptivă. Dar condiţia cea mai importantă pentru determinarea acestor raporturi este reprezentată de gradul cât mai avansat de intercunoaştere la nivelul grupurilor de lucru, aspect semnalat şi în metoda aprecierii obiective a personalităţii a lui Gh. Zapan (1933). Chiar R. F. Bales face menţiunea ca înainte de aplicarea chestionarului este obligatoriu să existe şi să se verifice o cât mai îndelungată perioadă de coabitare şi de rezolvare colectivă a unor sarcini comune de grup. Dar, în practica examinărilor psihologice de cabinet, întrunirea acestor condiţii face din acest chestionar un instrument greu de utilizat. Această metodă nu se poate aplica decât pe grupuri care posedă în istoria lor, un grad cât mai avansat de intercunoaştere. În concluzie, prin analiză factorială şi în terminologia experimentului psihosocial, autorul a defrişat o corelaţie stabilă între trăsăturile interne de caracter ale fiecărui membru şi relaţiile interpersonale ale grupului său. O prezentare mai largă a tehnicii Bales a fost realizată de M. Zlate şi Camelia Zlate (1982)81 care au remarcat la această metodă, următoarele avantaje: posibilitatea de înscriere a datelor obţinute pentru toţi membri grupului într-un tabel centralizator; posibilitatea analizei de poziţionare şi distribuţie a membrilor în spaţiul relaţiilor de grup; vizualizarea poziţiei fiecărui subiect în spaţiul tridimensional pe baza descrierilor numerice înscrise în tabelul centralizator; determinarea coaliţiilor probabile dintre membrii grupului.

Mictat A.GÂRLAN Tipologia rolurilor de grup şi direcţiile lor valorice după Robert Freed Bales, 1970

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27

tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul tipul

AVE U UP UPF UF UNF UN UNB UB UPB P PF F NF N NB B PB DP DPF DF DNF DN DNB DB DPB D

oscilant, mediu şi pluridirecţional, orientat spre putere şi succes material, orientat spre succes social, orientat spre solidaritate şi progres social, orientat spre loialitate şi cooperare în grup, orientat spre autoritate autocrată, orientat puternic spre afirmare, orientat puternic spre individualism şi recompense, orientat spre relativism valoric, orientat spre sprijin emoţional şi entuziasm, orientat spre egalitarism, orientat spre iubire altruistă orientat spre convingerile conservatoare din grup, orientat spre obiectivitate, orientat spre izolare individualistă, orientat spre respingerea conformităţii sociale, orientat spre respingerea convingerilor conservatoare orientat spre liberalism permisiv, orientat spre încredere în bunătatea altora, orientat spre salvare prin dragoste, orientat spre autocunoaştere şi subiectivitate, orientat spre auto sacrificiu pentru cauză şi valoare, orientat spre respingerea succesului social, orientat spre insucces şi retragere, orientat spre reţinere de la cooperare, orientat spre identificare cu cei ne privilegiaţi, orientat spre dezapreciere de sine.

În privinţa limitelor metodologice al acestei metode autorii constată caracterul formalizat şi mult prea diagnostic. Din aceste motive ei propun o nouă modalitate de determinare a personalităţii interpersonale pe următoarele principii : a. îmbogăţirea celor şase dimensiuni opuse cu alte câteva aspecte specifice acţiunii individului în grup, respectiv: obiectiv / subiectiv, cooperator / individualist, egoist / altruist, activ / pasiv, creativ / non-creativ, pacificator / tensionant, conformist / non-conformist etc. b. depăşirea scopului de stabilire a unui anume tip de personalitate, în vederea unei caracterizări mai ample, pe dimensiuni mai semnificative, inclusiv spre cele cu caracter contradictoriu, fără necesitatea unui apel suplimentar la un material de descifrare a codurilor folosite. De asemenea, propun două variante de lucru, astfel : - una în care se prezintă fiecărui membru, în mod verbal sau scris, o listă cu două dimensiuni opuse, din care se cere o opţiune pentru cea corespunzătoare membrilor în cauză ; - alta mai dezvoltată în care se prezintă sub formă de întrebări 9 trăsăturitendinţe ale unor comportamente de grup, fiecare cu o scală Lickert compusă din cinci intervale egale. Prezentăm alăturat un formular de răspuns pentru această variantă. În cazul acestei variante caracterizările finale de personalitate se fac prin reţinerea acelor tendinţe care 41

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

întrunesc acordul mai multor membri ai grupului. După modul de centrare a răspunsurilor se reţin cele pozitive sau negative. Dacă evaluările sunt mai împrăştiate se face o medie aritmetică (cu numărul total de puncte acordate, împărţit la numărul total al membrilor care au făcut evaluarea) care se valorizează la modul următor : - ceea ce trece de 3 puncte se reţine ca trăsătură dominant-pozitivă, - ceea ce se plasează la nivel 3 se anulează, deoarece, după opinia autorilor înseamnă că membrii grupului au păreri foarte contradictorii asupra persoanei respective, - ceea ce este mai mic de 3 indică prezenţa trăsăturilor dominant - negative. În acest fel, pe lângă trăsăturile dominante, se obţin şi gradele lor de manifestare. Foaie de răspuns pentru varianta 2 (Mielu Zlate şi Camelia Zlate, 1982)

Întrebări Subiecţii grupului În ce măsură subiectul ... tinde să fie : 1 2 .. n - dominator - sociabil - conformist - activ, participativ - facilitator de interacţiuni pozitive constructiv - altruist - creativ - obiectiv - cooperator Se notează cu : 3. într-o oarecare măsură 1. într-o foarte mică măsură 4. într-o mare măsură 2. într-o mică măsură 5. într-o foarte mare măsură

Din aceste observaţii, reţinem posibilitatea de diversificare a metodelor de evaluare inter personală a personalităţii, pe alte dimensiuni, chiar prin instrumente mai simple faţă de tehnica Bales. Dar, din punctul nostru de vedere cel mai semnificativ aspect semnalat de autori constă în posibilitatea folosirii acestor proceduri nu numai pentru diagnoza persoanei dar şi pentru analiza trăsăturilor de grup ca entitate globală, sub forma unor profiluri de grup. Ei pun problema convertirii prin intermediul grupului a acestor instrumente de vizualizare a trăsăturilor individuale, în instrumente de redare grafică a trăsăturilor psihosociale ale unor grupuri ca entităţi distincte. Pentru aceste diagnoze se au în vedere cele 16 proprietăţi ,,clasice” ale grupurilor mici prezente în orice manual de psihologie socială, dezvoltate pe larg şi de Pantelimon Golu (1974). Pe baza lor, autorii propun o prezentare sub forma unui chestionar cu 16 întrebări, tot cu o scală Lickert pe 5 trepte de evaluare. Pentru construcţia profilului psihosocial de grup, pe un formular cu dublă intrare se trec pe verticală cele 16 proprietăţi şi pe orizontală cele 5 trepte de evaluare. De asemenea, în dreptul fiecărei proprietăţi se trec mediile aritmetice rezultate de la toţi membri grupului. În final prin unirea acestor medii aritmetice se obţine un grafic de proprietăţi dominante şi secundare cu intensităţi diferite de la un grup la altul. Aceste studii, cercetări, observaţii asupra raporturilor dintre trăsăturile psihologice individuale şi cele de grup, au semnalat următoarele aspecte semnificative: - între aceste planuri există o relaţie stabilă de influenţă reciprocă; - aceleaşi liste de trăsături din psihologia persoanei se pot adapta şi pentru studiul trăsăturilor de grup, sub forma unor profiluri cu caracter modal, - tehnicile de evaluare actuale permit cuprinderea întregului cadru 42

Mictat A.GÂRLAN

al relaţiilor de grup, împreună cu tipurile posibile de personalitate. Proprietăţile grupului

Proprietăţile psihosociale ale grupurilor după Mielu Zlate şi Camelia Zlate 1982

Într-o foarte mică măsură

Într-o mică măsură

Într-o Într-o oarecare mare măsură măsură

Într-o foarte mare măsură

1. Consensul 2. Conformism 3. Autorganizarea 4. Coeziunea 5. Eficienţa 6. Autonomia 7. Controlul 8. Stratificarea 9. Permeabilitatea 10. Flexibilitatea 11.Omogenitatea 12. Tonul hedonic 13.Intimitate 14. Forţă 15.Participare 16.Stabilitate

Astfel, într-un capitol de interetnicitate noi am apelat la diferite tehnici de explorare a grupului, pentru prezentarea cadrului de construcţie a personalităţii modale din perspectivă socială. În cazul nostru, procedeele evaluării interpersonale a personalităţii au fost convertite într-un model de evaluare interetnică a etnicităţii. Subiectul nostru de investigaţie depăşeşte cadrul de examinare al unei persoane. Grupurile noastre de referinţă se vor forma din comunităţi etnice regionale (dobrogene), care se cunosc bine între ele, în urma unei îndelungate convieţuiri istorice. Prin aplicarea conceptelor de psihologie diferenţială, noi vom trata comunităţile naţionale ca entităţi sociale personalizate, care prin atitudini specifice, întreţin o varietate de relaţii etnice şi pentru o diagnoză a specificului naţional, vom trece la caracterizarea lor, pe baza unui larg evantai de trăsături etnopsihologice.

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

1.4. Un deceniu de interetnicitate şi etnopsihologie în România În viaţa popoarelor decenii întregi, chiar secole trec fără nici o tresărire, pentru ca dintr-o dată evenimentele să se precipite rapid, cu perioade de mutaţii atât de extinse şi atât de profunde, încât devin cardinale pentru istoria lor. În privinţa României, o astfel de perioadă cu părţile sale bune şi rele, a fost deceniul ’90, până în prezent. În această realitate aflată într-o continuă mişcare, cu manifestări variate în plan social, politic, cultural, pe ţări, regiuni, minorităţi naţionale, s-a format o nouă direcţie de cercetare academică în domeniul raporturilor majoritate/minorităţi, pentru simplul fapt că nu există ţară etnic omogenă, regula în raport cu majoritatea fiind tocmai eterogenitatea socială, mai ales într-o lume aflată în plin proces de globalizare. De-a lungul istoriei, în acest domeniu al distanţelor sociale, cu tensiuni generate de diferenţe etnice şi tendinţe de dominaţie, aceste situaţii au fost o sursă permanentă de conflicte. În acest domeniu, o lungă serie de experienţe demonstrează legătură strânsa dintre etnicitate şi politică, atât pe plan intern cât şi extern, în sensul că diferenţele de ordin naţional sau rasial, cu ostilităţi posibile între ele, au fost alimentate, speculate, manipulate, activate de diferite state sau personalităţi, tocmai pentru a provoca situaţii conflictuale, pentru a justifica sau a menţine poziţia dominantă a unor nemuri în diverse zone ale lumii. De fapt nu diversitatea culturală, lingvistică sau religioasă din interiorul unui stat, produce animozităţi sau conflicte etnice. Cauza acestor probleme nu stă în diversitatea etnică, ci în ideile, prejudecăţile, suspiciunile, orgoliile pe care politicienii pe de o parte, dar şi cetăţenii pe de altă parte, le au despre această problemă, respectiv despre locul şi rolul diferitelor grupuri sociale în stat şi societate. De cele mai multe ori, conţinutul specific al unor concepte cum ar fi cel de naţiune, naţionalitate, diversitate, etnicitate şi de fapt majoritate / minoritate sunt percepute eronat, interpretate tendenţios şi mai ales manipulate, de către actori politici sau lideri de opinie, după interese de moment. În acest domeniu sunt uşor de semnalat curente sociale adverse. Prima tendinţă şi cea mai răspândită este perspectivă naţionalistă potrivit căreia un stat nu poate funcţiona în mod normal decât atunci când se compune dintr-o societate etnic omogenă. A doua tendinţă aflată la cealaltă extremă este perspectiva etnicistă potrivit căreia dacă un grup minoritar se distinge faţă de alte grupuri prin diferite trăsături culturale, istorice, lingvistice sau etnice, atunci el se poate separa de celelalte neamuri şi chiar are dreptul să revendice suveranitatea statului respectiv sau pur şi simplu îşi poate permite construcţia unui nou stat. În asemenea cadre sociale, mai ales în condiţii de ignoranţă, apar tot felul de naţionalisme agresive în care fiecare grup se delimitează de celalalt şi unde diversitatea se transformă cu uşurinţă în adversitate. Dar, după anul 1990, România se angajase pe toate planurile să respecte dreptul minorităţilor şi să găsească soluţii la tot ansamblul acestor probleme, situaţie în care s-a implicat şi cercetarea academică.

Mictat A.GÂRLAN

Într-o asemenea conjunctură istorică cu totul nouă, după o absenţă îndelungată, studiile de acest gen au avut un reviriment remarcabil. Direcţii de cercetare în acest domeniu au fost conturate în lucrarea: Teorie şi metodă în etnopsihologie, a prof. I. Radu (1990)82, care ulterior vor fi ordonate ca subdomeniu ştiinţific în cadrul unui manual de Psihologie Socială apărut în anul 1994, cu accente pe dualitatea perspectivei, complementaritatea emic / etic şi mai ales pe operaţionalizarea unor metode pentru studiul personalităţii modale. În anul 1991, prof. S. Chelcea83 publică lucrarea: Imaginea de sine a românilor, cu obiectivul declarat de a identifica numai calităţile psihomorale ale românilor, pe o temă mai largă de stereotipuri etnice, stabilite prin auto-atribuire, realizată fără o diagnoză de defecte, cu date culese în anul 1988 în cadrul unei mari anchete psihosociologice pe 1401 cazuri. Autorul făcea menţiunea că investigaţiile sale fiind începute într-o perioada comunistă, cuprinderea în cercetare a unor defecte ale românilor, a fost interzisă. După anul 1990, pe aceeaşi temă a stereotipurilor etnice, S. Chelcea şi colaboratorii 84 vor mai întreprinde şi alte investigaţii. Într-o cercetare pe baza unei anchete cu 1147 subiecţi, prin procedee de hetero-atribuire calităţi/defecte la români, este dezvoltată o distribuţie a lor pe un număr mare de variabile (maghiari, germani, romi, vârstă, sex, credinţă, şcolaritate, etc). Într-un alt studiu, publicat în aceeaşi perioadă, pe teme de identificare naţională şi culturală, S. Chelcea şi M. Moţescu85, în cadrul unei anchete cu 1620 de studenţi români, desfăşurată pe tema unor calităţi/ defecte, auto- şi hetero-atribuite, oferă date noi prin utilizarea unui chestionar cu întrebări deschise. De asemenea, în aceeaşi viziune, pe baza unui test cu sarcini succesive de evaluare, cu predicţii auto– şi hetero–orientate, desfăşurate pe un lot de 150 studenţi, R. Gherghinescu86 face observaţii asupra fenomenelor de identificare etnică, atribuire şi empatie grupală. Dar prin amploarea direcţiilor de investigaţie, cea mai amplă cercetare etnopsihologică, a fost iniţiată şi condusă de P. Popescu Neveanu, în perioada anilor 1991–1995, în cadrul căreia a participat şi subsemnatul. O primă prezentare teoretică, cu date preliminare din cadrul acestui mare proiect, intitulată Etnopsihologia poporului român, au fost publicate în lucrarea: Introducere în psihologia populaţiilor din România87, realizată pe baza unui contract comun de cercetare, între Institutul de Cercetare a calităţii Vieţii şi Institutul de Psihologie, ambele ale Academiei Romane, în perioada 1993-1994. În acest studiu, realizat pe 200 subiecţi din 15 judeţe, P. Popescu Neveanu prezenta date comparative prin aplicarea în premieră pe populaţie românească a 2 instrumente bine cunoscute în literatura de specialitate, respectiv: Testul de personalitate Big Five (Berkeley) şi Scala distanţelor sociale Bogardus. De notat că aceste instrumente pentru prima dată în România, au fost traduse şi adaptate în varianta originală a autorilor, de către Septimiu Chelcea. Astfel, Chestionarul Berkeley, apărut în anul 1990 în revista Psychology Today, nr. III, se va publica în limba română pentru prima dată în anul 199288, iar Chestionar Bogardus –1925 se publică în anul 199389. Dar varianta americană a Chestionarului Bogardus, chiar dacă partea de întrebări pe categorii de atitudini luate în cercetare este bine pusă la punct, partea de aplicare a instrumentului folosită de autor numai faţă de emigranţii sosiţi în ,,lumea nouă”, era total nepotrivită cu structura etnică din ,,lumea veche şi bătrâna Europă”, inclusiv pentru situaţiile de convieţuire istorică ale minorităţilor din România. În mod evident era nevoie de o adaptare a acestui instrument, la realităţile multietnice din Europa şi România, problemă care a angajat multe dezbateri. În final, prof. P. Popescu Neveanu a lansat în 45

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

anul 1993 o nouă variantă, planificată pentru experimentare, în vederea elaborării unui Atlas psihologic al populaţiilor din România, inclusiv minorităţi naţionale. Cu timpul, la această temă ne-am adunat un colectiv mai larg de cercetători, fiecare cu câte un subiect de investigaţie. Astfel, din acest colectiv, un grup de cercetători compus din S. Tudor, R. Chiran şi I. Scorţan90 vor dezvolta un studiu de relaţii etnice în reprezentarea socială a românilor care trăiesc în diverse zone ale ţării, o cercetare realizată pe 1653 de cazuri în cinci provincii româneşti, Oltenia, Muntenia, Moldova, Maramureş şi Transilvania cu date recoltate prin aplicarea Chestionarului Bogardus în noua variantă a prof. P.P. Neveanu. Avantajul acestei metode era faptul că estima corect atitudinea românilor faţă de diferite grupuri etnice, cu o distanţă socială mică (de apropiere) faţă de minoritarii germani / maghiari şi alta de distanţa mare (de evitare) faţă de romi. Cu toate rezultatele publicate cu această primă versiune românească a scalei de atitudini Bogardus, personal nu am agreat noua adaptare, întrucât avea un caracter unilateral, numai din perspectiva atitudinilor directe ale românilor faţă de alte neamuri. La nivelul anului 1993, cu varianta Neveanu de chestionar Bogardus -93, atitudinea reciprocă, respectiv a minorităţilor faţă de români, nu se putea estima. Iar această insuficienţă reprezenta un deziderat mai vechi, formulat încă de B.P. Haşdeu, referitor la necesitatea de a realiza un plan mai larg al studiilor despre români cu o deschidere în recoltarea datelor şi din perspectiva altor neamuri; ceea ce la acea dată nu exista. Toate studiile la acea dată reprezentau, ori atitudinea românilor faţă de români, ori cel mult atitudinea lor faţă de alte neamuri, în special faţă de rromi şi maghiari. Ba chiar se considera că această direcţie este suficientă. Dar într-o temă mai largă de etnopsihologie a românilor, era obligatorie o metodologie echidistantă, care să cuprindă şi temele complementarităţii emic / etic, de dualitate a perspectivelor, anunţate de autori, precum: K. Pike (1965), Berry (1969), St. Jones (1978) şi alţii, direcţii de cercetare bine cunoscute la acea dată. Astfel, în pragul Conferinţei Naţionale a Psihologilor din România, Bucureşti 1994, deşi la secţiunea etnopsihologie au fost 10 lucrări şi 15 autori participanţi, totuşi, această mare şi generoasă temă era departe de clarificare, pe mai multe grupuri şi direcţii de studiu. Principalul colectiv de analişti era compus din prof. P.P. Neveanu, R. Gherghinescu şi M. Moţescu, cu orientare tematică spre etnopsihologia românilor. P. Popescu Neveanu la această Conferinţă a prezentat lucrarea: Introducere în etnopsihologia populaţiilor din România. Cercetări preliminare, amintită anterior, care prezenta un prim set de rezultate obţinute cu ajutorul probei de personalitate BIG-Five. Un alt grup condus de prof. S. Chelcea, împreună cu R. Gherghinescu şi M. Moţescu, au susţinut comunicarea: Reprezentarea socială a identităţii naţionale a românilor, pe tema stereotipurilor etnice, tratată în continuată de S. Chelcea, în alte lucrări. În domeniul comparaţiilor internaţionale, alţi referenţi au fost A. Liiceanu, prin comunicarea: Interese privind viitorul la adolescenţii români: abordare comparativă în context european; S. Rusnac, cu studiul: Percepţia aspectului exterior al altuia în comunităţile etnice mixte şi T. Ştefănescu prin comunicarea: Identitatea naţională şi identitatea europeană. Elemente de restructurare a spaţiului mintal. O altă direcţie de cercetare, la secţiunea de minorităţi, a fost prezentată de Elena Zamfir, cu o lucrare privind: Aspecte psihosociale ale comunităţii de romi. Un alt grup, cu altă viziune, se compunea din I. Mânzat, M. Gârlan, D.C. Rădulescu, R. Chiran şi O Stamatin, toţi preocupaţi de particularităţi etnopsihologice şi diferenţe regionale. Astfel, I. Mânzat a prezentat lucrarea Selfuri şi stiluri de personalitate la olteni şi moldoveni surprinse cu Berkeley Personality Test (Big –Five). Chiran Ruxandra a susţinut 46

Mictat A.GÂRLAN

comunicarea Cercetări de etnopsihologie în ţinutul Sibiului. Din Republica Moldova o lucrare interesantă a fost prezentată de S. Chelcea şi O. Stamatin, cu titlul: Autoimaginea etnică a studenţilor basarabeni. Din partea Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, înfiinţat după anul 1990, Gârlan Mictat împreună cu Dan C. Rădulescu, au prezentat lucrarea: Etnopsihologia românilor dobrogeni şi a minorităţilor conlocuitoare, cu rezultatele unor investigaţii de teren prin utilizarea variantei Neveanu de chestionar Bogardus şi a probei de personalitate Big–Five, ambele instrumente, la data respectivă, fiind într-o fază de pretestare. Dar personal, eram nemulţumit de ambele probe, întrucât chestionarul Bogardus–93, în varianta autorului era aplicat în mod unilateral, cu orientare numai pentru surprinderea atitudinilor directe ale românilor, fără posibilitatea de analiză a atitudinile etnice reciproce, iar chestionarul Big–Five era un instrument de cabinet psihologic, fără valenţe etnologice, cu atât mai puţin pentru cercetarea pe teren a unor realităţi sociale. În condiţiile în care mă înscrisesem la un doctorat în acest domeniu, nemulţumirea subsemnatului provenea dintr-o fermă convingere, că prin aceste metode nu se putea obţine rezultate pertinente. Înscrierea mea la acest doctorat fiind în deosebi la orientarea prof. P.P. Neveanu, care pentru un scurt timp, între anii 1993–1994 a fost şi membru al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (1993 –1994). Un alt motiv de nemulţumire era faptul că după 14 ani de practică în psihologie industrială, cu două Simpozioane de Psihologie şi Informatică organizate la Turnu Severin (în 1983 şi 1987) am fost preluat şi chiar ,,promovat” la o teză de doctorat în domeniul Etnopsihologiei poporului român, departe de preocupările mele de psihologia resurselor umane, din motive pur academice. Dar nu era pentru prima dată când profesional trebuia să iau un întreg domeniu de la capăt. În 1979, stagiar fiind la un Laborator de Psihologie Navală Constanţa, făcusem studii avansate pe erori umane în geneza accidentelor navale din circulaţia maritimă şi fluvială, până la performanţa unor prognoze reuşite în acel timp (eşuarea navei Transilvania la Galaţi, fără victime în anul 1979, scufundarea navei Independenţa în Bosfor cu 40 de morţi şi dispăruţi, tot în anul 1979). Mai târziu, tot în domeniu industrial, la Combinatul de Apă Grea Drobeta Tr. Severin (1982-1989), împreună cu prof. Horia Pitaru, am făcut studii de periculozitate şi complexitate a locurilor de muncă, în instalaţiile de producţie / circulaţie hidrogen sulfurat şi apă grea, în cadrul unor dificile contracte de dotare a unui Laborator de recrutare, selecţie, repartizare, promovare profesională, din cadrul acestui Combinat. Toate acestea s-au realizat într-o perioadă comunistă, în care Catedra de Psihologie a Universităţii Bucureşti, în toată perioada 1980 - 1990, fusese desfiinţată. Dar în anul 1994, într-o cu totul altă orientare faţă experienţă mea anterioară, eram doctorand, în cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, pe o temă de etnopsihologie, la clasa prof. P. Popescu Neveanu, cu o metodologie pe care nici măcar nu o agream. Cu toate acestea, trebuie să remarc că în acel timp a existat o atmosferă pozitivă, asemănătoare unui val în creştere, cu multe acumulări cantitative. Poate de aceea, la această Conferinţă Naţională a Psihologilor din România, prima după anul 1990, erau surprinzător de mulţi participanţi interesaţi. Ba chiar au lipsit autori, cu nume ,,grele”, respectiv clujenii Ioan Radu, Petru Iluţ şi Liviu Matei, absenţa cărora s-a resimţit. În comunicarea subsemnatului am utilizat metodologia Institutului de Psihologie, faţă de care abia după aplicarea şi redactarea lucrării, mi-am dat seama că nici una din aceste metode nu erau suficient de adaptate pentru această temă. Deşi pe tema probei Big–Five au fost 3 comunicări, pentru subsemnatul devenise clar că această metodă este doar o simplă probă de personalitate, valabilă pentru investigaţii de cabinet, puţin indicată pentru cercetări de teren şi mai ales 47

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

fără destinaţie etnică. Big Five-ul putea surprinde foarte bine aspectele de psihologie diferenţială a persoanei, dar nu pe cele de specific etnic, fiind o construcţie de trăsături psihologice prea puţin generice faţă de ceea ce cândva C. Rădulescu Motru numea la români ,,calităţi bune” şi defecte91. Dar la această Conferinţă, cele mai multe discuţii la secţiunea de etnopsihologie a românilor au fost în jurul acestui instrument. Unii autori precum Ioan Mânzat sau Ion P. Vasilescu, au remarcat la acest test o serie de valenţe pozitive. Mielu Zlate92 chiar va publica un articol pe marginea lui. Pentru subsemnat, angajat la acea dată la o teză doctorală în interetnicitate, mai importantă era construcţia unui cadru metodologic de complementaritate, pe principiul dublei perspective, tocmai pentru surprinderea celor 9 x 9 tipuri de relaţii etnice, existente în această zonă. Ceea ce pe baza chestionarului Berkeley nu se putea realiza. La nivelul anului 1994, în aceeaşi fază de ,,tranziţie” era şi varianta de chestionar Bogardus, adaptată de P. Popescu Neveanu. Această formă ,,îmbunătăţită”, cu aplicare la români, avea două avantaje şi un defect. Un avantaj consta în extensia pe 5 trepte de răspuns, faţă de numai două trepte ale autorului (cu da sau nu) şi în plus, putea fi aplicată atât pe populaţia majoritară, cât şi cea minoritară, devenind funcţională realităţilor multietnice din Europa, inclusiv România. De aceea această nouă formă de prezentare în pagină, a căpătat denumirea de Bogardus-1993. Dar avea şi un defect. Completarea rubricilor etnice era facultativă şi variabilă de la subiect la altul. Din această cauză, din teren se adunau formulare, nu după numărul minorităţilor locale, ci după cum vroia fiecare subiect, în funcţie de cunoştinţele pe care le avea, la modul arbitrar. Iar cu un asemenea mod de aplicare, cu acelaşi formular nu se putea realiza o egalizare metodologică pe atitudini directe şi reciproce. Pe de altă parte, o problemă la fel de reală în aceste demersuri era reprezentată de cheltuielile necesare pentru deplasarea şi recoltarea datelor din teren, care impunea elaborarea suplimentară a unor proiecte de finanţare extrabugetară. În perioadele 1993–1995 şi 1995–1997, aceste investigaţii au fost realizate pe baza a două mari finanţări, obţinute de la Ministerul Cercetării prin Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, la care a participat şi un colectiv din partea Institutul de Psihologie, condus atunci de prof. P.P. Neveanu. În paralel, în cadrul Institutului de Psihologie, în anul 1995, pe baza unui referat, am precizat dificultăţile temei şi am propus modificări la ambele instrumente de lucru. După dezbaterea critică a testului Big–Five, s-a pus problema unui instrument suplimentar pentru analiza de trăsături, valori şi stiluri etnice, care ulterior a căpătat denumirea de Chestionar PPN-50. Originile sale au fost foarte diferite. O sursă de inspiraţie au fost cercetările lui P. Popescu Neveanu93 din anul 1983, dintr-o probă de personalitate concepută pe seriile de valori instrumentale şi finale, din lucrările lui M. Rokeach, (vezi tabelul nr. 1). În cadrul ei, subiectului i se prezenta unul sau mai multe inventare de câte 20 de valori fiecare şi era invitat să aşeze 20 de jetoane în ordinea preferinţelor sale. După un studiu atent al ierarhiei obţinute, dacă constata nepotriviri era liber să modifice poziţiile şi să refacă proba. În final se consemna ierarhia stabilită şi după reordonarea jetoanelor se poate trece la un alt subiect. Dar chestionarul său era mai puţin o probă de personalitate, numărul de itemi fiind prea mic faţă de variabilitatea individuală, scopul principal fiind numai construcţia unui ,,profil-robot” al cadrelor didactice, similar celui de personalitate modală.

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 1 Probă de personalitate cu valori instrumentale şi finale, aplicată de P. P. Neveanu pentru determinarea ,,profilului-robot” al cadrelor didactice, cu peste 10 ani vechime în învăţământ Rangul atribuit I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XIV XV XVI XVII XVIII XIX XX

Ordinea valorilor instrumentale

Ordinea valorilor finale

Angajarea în muncă, dragoste de muncă Cinste, sinceritate, adevăr Sensibilitate afectiva, dragoste, tandreţe Capacitate şi competenţă profesională Autocontrol, stăpânire de sine, disciplină Imaginaţie creativă şi inventivitate Inteligenţă, gândire logică Curajul şi cutezanţa Independenţa, încrederea în forţele proprii Orizont larg şi receptivitate Colegialitate, ajutor Responsabilitate şi conştiinciozitate Curăţenie exterioară Politeţe şi comportare manierată Bună dispoziţie şi veselie Docilitate şi ascultare Inteligenţă şi îngăduinţă Tact în relaţii, înţelegerea semenilor Comunicativitate şi influenţă Raportare şi credinţă religioasă

Recunoaştere socială şi atragerea respectului Demnitate, respect faţă de sine Independenţă în hotărâri Prietenii autentice şi sociabilitate Apropierea de artă şi natură Înţelepciune, înţelegea matură a vieţii Familie armonioasă şi unită Realizări originale Linişte şi viaţă fără peripeţii Umanism, contribuţie la educarea tinerilor Sentimentul utilităţii sociale Armonie interioară, absenţa conflictelor Realizarea în dragostea erotică Valoare profesională proprie Fericire şi mulţumire Securitate psihică şi protecţie faţă de neplăceri Viaţă afectivă tumultuoasă Plăceri, viaţă plină Confort şi belşug Mântuirea sufletului

Alte trăsături au fost extrase din paginile lui C. Rădulescu Motru. De exemplu, trăsătura ,,omului de caracter”, a devenit itemul ,,tăriei de caracter”, iar cea a gregarismului, a devenit trăsătura ,,imitativităţii”. Suplimentar, cu timpul s-au mai luat în analiză şi alţii itemi, precum: simţul umorului, simţul onoarei, spiritul comercial, spiritul întreprinzător, etc, până s-a ajuns la proiectarea unui chestionar extins cu 81 de trăsături. Această variantă era concepută pe 6 direcţii / dimensiuni, similare profilurilor R.F. Bales, cu 3 orientări stilistice, respectiv: dominativ / submisiv, progresist /conservator şi sociabilitate / nesociabilitate. La o dezbaterea în cadrul unui seminar a acestui model de Chestionar – 81, am adus argumentul creşterii numărului de itemi, o dată cu extensia şi diferenţierea dimensiunilor de evaluare, pentru obţinerea unor caracterizări mai nuanţate. Dar acest model a ,,căzut la vot”, pe contra argumentul prof. P. Popescu Neveanu, care a susţinut că problema unui asemenea instrument nu este de colecţionare a unor trăsături, cât mai ales dificultatea ordonării lor în cadrul matricial al analizei de stil şi chiar de creştere a numărului lor de la 3 la 5 direcţii stilistice, cu o propunere de reordonare a lor. Dar tocmai în timpul acestor dezbateri, la nivelul anului 1995, evenimentul care ne-a marcat eforturile a fost când prof. P. Popescu Neveanu ne-a părăsit pentru eternitate, cu o incomparabilă pierdere de suflu şi elan la această temă. Cu toată această mare pierdere, şcoală creată de el a continuat să existe. În anul 1977, colectivul acestei teme, din cadrul Institutului de Psihologie, prin Paul Popescu Neveanu, Ion Mânzat, Ilie P. Vasilescu, Smaranda Tudor, Ruxandra Chiran şi Mihai Petru Craiovan va întocmii un material ştiinţific des citat şi recapitulativ pentru toate metodele utilizate94, respectiv: Testul de personalitate Berkeley, Chestionarul de distanţă socială Bogardus şi Chestionarul PPN –50, plus concluziile cercetărilor pe această temă din perioada anilor 1993 – 1995, ale ambelor Institute de Psihologie şi de 49

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

Calitate a Vieţii. În această lucrare, o atenţie deosebită este acordată expunerii Testului Berkeley cu origini istorice, referinţe şi grupuri internaţionale de lucru, până la probleme constatate cu acest instrument. Partea de rezultate cu acest instrument este mai puţin reprezentată, pentru că nu a existat timpul necesar de redactare. Tot în această lucrare este amintit şi Chestionarul Bogardus ,,în varianta Bogardus –1993“, prezentată de Smaranda Tudor, cu rezultate din judeţele Giurgiu, Olt, Dolj şi Iaşi. Dar autoarea nu prezintă explicaţii despre formatul de chestionar utilizat, modului de recoltare a datelor sau procedura de calcul a indicelui de distanţă socială. În privinţa Chestionarului PPN-50, o tentativă de analiză a fost avansată de Ruxandra Chiran cu rezultate din judeţele Braşov, Covasna, Olt şi Sibiu. Astfel, autoarea prezintă câteva concluzii, tot fără explicaţii procedurale şi fără analize de profil etnic, din care cităm: ,,Surprinderea personalităţii poporului român a fost realizată prin aplicarea testului PPN-50 pentru experţi. Rezultatele cercetării pe loturi similare (peste 150 de persoane în cele 4 judeţe) au confirmat identitatea naţională a românilor şi au relevat percepţia maghiarilor, germanilor şi ţiganilor. Prezentând succint trăsăturile tipice (calităţile) reliefate de experţii români pentru români şi celelalte etnii, situaţia este următoarea: români - ospitalitate, comunicativitate, inventivitate, ataşament faţă de România; maghiari - preţuirea propriei identităţi etnice, mândria, independenţa, curăţenie şi higienă; germani - curăţenie şi higienă, preţuirea propriei identităţi etnice, profesionalism, simţul onoarei; ţigani - spirit comercial, preţuirea propriei identităţi etnice, optimismul şi imitativitatea“. În final, autorii studiului trag concluzia că investigaţiile nu s-a putut finaliza din cauza dizolvării colectivului de cercetare. Dar adevărul este că această cercetare, la nivelul anului 1997, nu s-a putut finaliza în primul rând datorită complexităţii şi volumului mare de date acumulate. Ceea ce în astfel de studii se întâmplă în mod curent, această temă fiind recomandabilă pentru mai multe institute de profil şi pe un termen mai lung. Ulterior din recoltările de teren cu ajutorul testului de personalitate Berkeley, efectuate între anii 1993 –1996, toate cele 1869 de cazuri au fost adunate, prelucrate, teoretizate şi redactate de I. P. Vasilescu în două lucrări. Una cu titlul: Românii despre ei înşişi. Studii de teren, publicat în 199795, în cartea Psihologia vieţii cotidiene şi alta publicată în 199896, cu titlul: Românii, asemănări şi diferenţe interregionale. Studiu de teren. Această ultimă lucrare cuprinde comparaţii numai între românii din 8 zone geografice, pe un dublu plan: al imaginii acestor stiluri şi al aspiraţiilor românilor faţă de ele. Iar concluzia autorului are în vedere constatarea unei tendinţe dominantă de omogenizare a acestor planuri. A doua parte a investigaţiilor la această temă, realizate între anii 1995–1997 în Dobrogea, au fost teoretizate şi publicate de subsemnatul într-o altă serie de lucrări, de exemplu: cele despre români s-au publicat în anul 199997, despre ucraineni în anul 200098, despre turci în anul 200199 şi despre greci în anul 2002100 şi altele. Paralel acestor publicaţii, împreună cu prof. dr. Gheorghe Neacşu, activitatea la redactarea tezei de doctorat a continuat. După un an de la susţinerea publică a ei, din partea Comisiei de Atestare a Titlurilor Universitare a Ministerului Învăţământului, am avut o surpriză care merită a fi amintită. După depunerea şi înregistrarea lucrării, am primit e o invitaţie amabilă de prezentare la Minister, cu un text de înapoiere a ei, ceea ce pe moment mi s-a părut catastrofal. Textul era nesemnat, cu câteva rânduri de recomandări pentru refacerea şi completarea lucrării. Nu era o respingere, dar cuprindea o analiza critică, foarte utilă, cu următoarele aspecte: a. numărul grupurilor de studiu din lucrarea dvs. este prea mic, 50

Mictat A.GÂRLAN

b. pentru analişti, nu este clară procedura de recoltare a datelor, c. nu sunt clare nici criteriile pe baza cărora s-au ales experţii evaluatori, cu recomandări de extindere a acestui capitol, d. explicaţiile privind formarea grupurile etnice de investigaţie sunt insuficiente, e. în planul datelor statistice, lipseşte o probă de fidelitate asupra lor, f. se recomandă scoaterea din baza de date a seriilor privitoare la autoevaluări ,,care în mod constant nu sunt obiective” şi păstrarea în analize numai a datelor retroevaluate. Evident că la fiecare punct existau argumente, contraargumente şi fiecare capitol putea fi dezvoltat cu explicaţiile solicitate, ceea ce s-a şi făcut. Dar în ultima recomandare exista o problemă foarte importantă de viziune, în care autorul nesemnat, nu exprima o evaluare critică, cât mai ales un deziderat, de cum ar fi vrut el să fie această lucrare. Scoaterea seriilor de date autoevaluate cu dezvoltarea diagnozei numai pe baza celor retroevaluate, era de fapt un alt mod de lucru, valabil pentru o altă lucrare. În diagnozele noastre, am luat ca reper numai profilul integrat, în ideea de neutraliza evaluările extreme şi a le pune într-o construcţie cu toate datele referitoare la grupul etnice de cercetare, indiferent dacă reprezintă comunitatea majoritară sau minoritară. Aici trebuie să facem o observaţie general-valabilă, că la toate popoarele, există toate naţionalismele evaluărilor extreme. Acest fenomen s-a observat de mult timp, cu diverse denumiri. De exemplu, J. Piaget şi M. Weil în 1951101, când au studiat formarea la copii a noţiunilor de patrie şi relaţiile cu străinii, tendinţelor de distorsiune sistematică a evaluărilor apărute în cadrul grupurilor de referinţă (de apartenenţă), le-au dat denumirea de sociocentrism patriotic. În alte cercetări, R. Levine şi D. Campbell în 1972 102, constată că acest sociocentrism este foarte răspândit sub forma unui stereotip universal, care intervine în deformarea evaluărilor pe două direcţii, faţă de care au introdus noţiunile de auto- şi hetero-stereotipuri. Dar în privinţa auto-stereotipurilor, s-a tras concluzia că acestea sunt dominate numai de evaluări pozitive, de genul : - suntem mândri, ne respectăm pe noi înşine şi onorăm tradiţiile strămoşilor noştri. - suntem loiali. - suntem cinstiţi şi demni de încredere, nu ne lăsăm duşi de nas de străini. - suntem curajoşi şi mergem în primele rânduri. - ştim să ne apărăm drepturile şi proprietăţile. - nu ne lăsăm călcaţi în picioare. - suntem liniştiţi, amabili şi nu ne urâm decât inamicii. - suntem morali şi curaţi. Pe când în privinţa hetero-stereotipurilor, autorii de mai sus, constată că ele cuprind numai evaluări negative, de genul: - ei sunt egoişti şi egocentrici. - se iubesc pe ei înşişi, mai mult decât ne iubesc pe noi. - nu îşi văd decât propriile interese şi sunt exclusivişti. - dacă pot, ne înşeală. - nu au simţul cinstei sau al codului moral în afacerile pe care le fac cu noi. - sunt agresivi şi expansionişti. vor să meargă înainte numai pe cheltuiala 51

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

noastră. - sunt un popor ostil, care ne detestă. - sunt imorali şi murdari. Deşi aceste constatări au rezultat din experimente clasice de psihologie socială, trebuie de spus că în privinţa relaţiilor cu străinii şi a atitudinilor faţă de ei, în toate literaturile naţionale, inclusiv cea română, imaginea străinilor în mod frecvent a fost asociată unor evaluări mai severe, faţă de care se poate preciza o constantă subiectivă la fel de universală, întrucât întotdeauna când ne referim la atitudinile despre Noi, atunci vom obţine imagini cu relatări pozitive, chiar superlative; iar când ne referim la atitudinile despre Ei, atunci vom obţine relatări subevaluate sau chiar negative. De aceea în cazul acestei teze, am optat ca fiecare trăsătură / dimensiune să fie cercetată şi prezentată, cu o autoevaluare ordonată în paralel cu opt retroevaluri, efectuate de opt grupuri etnice martor. Pe când în recomandarea acelei comisii doctorale, chiar se vroia o construcţie de profiluri etnice, numai pe baza datelor retroevaluate şi utilizarea lor cu valoare de reper. Ceea ce practic, era atât o altă atitudine extremă, cât şi un efort de construcţia a unei alte lucrări, sau cel puţin a unui alt mare capitol. Cu toate acestea, partea critică cea mai importantă a acestor recomandări, a fost cea referitoare la efectuarea unor probe de fidelitate. Acest punct l-am reţinut şi preluat într-un studiu distinct. Adevărul este că rezultatele acestor cercetări trezeau neîncredere, tocmai pentru că fuseseră obţinute pe grupuri mici de cercetare, situaţie care punea problema stabilităţii rezultatelor. Pe acest subiect, am analizat metodele de verificare a fidelităţii pe şiruri de date comparate şi din cele două procedee clasice existente: test/ retest şi par/ impar, am ales ultima metodă. Dar cum în prelucrarea statistică nu este important doar rezultatul, cât mai ales partea procesuală de prezentare a modului de lucru cu aceste date s-a întocmit un nou capitol, care a fost cuprins în teză şi publicat ulterior103. După redepunerea tezei, a mai trecut încă un an până să primesc o altă invitaţie, dar de această dată numai pentru confirmarea ei. Pe de altă parte, este foarte adevărat că în studiul dublei perspective realizat prin metode statistice se obţin date mai precise, dar întreaga lucrare are un caracter foarte arid, aceasta fiind caracteristica generală a acestui gen de studii. Problema este că în orice investigaţie etnopsihologică, volumul datelor de analiză este foarte mare. Din start, încă din faza de proiectare sunt luate în cercetare cel puţin 2 – 3 popoare sau minorităţi etnice, iar volumul de date creşte exponenţial odată cu caracteristicile instrumentelor utilizate. Iar aceste ample prelucrări de date se pot realiza pe cel puţin două mari direcţii metodologice; una prin utilizarea documentelor scrise, literare, culturale, istorice cu o prezentare imagologică a rezultatelor de construcţie şi alta prin utilizarea de chestionare, interviuri, teste, mai accesibile prelucrărilor statistice, într-un cadru de orientare personalistă. Numai că o construcţie imagologică întotdeauna va fi mai atractivă şi mai accesibilă publicului larg, decât una statistică, care este mai abstractă, chiar dacă ea va câştigă în partea de precizie, apropiată celei matematice. De exemplu, anchete prin chestionare sau interviuri au fost realizate în studiul hetero-imaginilor de S. Hamady (1965)104, P.B. Lafon (1967)105, W. Imhoof (1968)106 şi alţii. Tot pe bază de chestionar A. Nicollet (1967)107 a dezvoltat un studiu asupra auto-imaginilor, iar pentru o cercetare privind reprezentările etnice J. R. Rabier (1968)108 a utilizat teste psihologice. În etnopsihologie, orientările personaliste sunt vizibile prin utilizarea unor concepte din domeniul psihologiei diferenţiale, adaptate celei colective, inclusiv cei de 52

Mictat A.GÂRLAN

personalitate ,,interpersonală”, ,,modală” sau ,,de bază”, termeni utilizaţi de mulţi autori, precum R. Bales (1969), A. Kardiner (1939), R. Linton (1945), I. Radu (1995) şi alţii. Dar perspectiva imagologică, cu referinţele ei literar-istorice rămâne la fel de interesantă, unele lucrări din acest domeniu fiind chiar mai ilustrative. De exemplu, pentru românii din epoca ,,formelor fără fond”, I. L. Caragiale este mai ilustrativ decât orice studiu de psihologie a românilor din această perioadă. Din perspectivă imagologică germană despre românii din aceeaşi epocă, cel mai citat autor este K. Heitmann (1995), asupra căruia vom mai revenii. Din perspectivă românească, lucrări semnificative de imagologie etnică s-au realizat cu privire la turci prin Cornelia C. Bodea (1998)109, asupra evreilor prin A. Oişteanu (2001)110 sau asupra ruşilor prin Leonte Ivanov (2004)111. Tot în literatura românească, o amplă prezentare privitoare la istoria disputelor teoretice dintre etnopsihologie şi imagologie, cu pretenţiile lor de a devenii discipline independente, au fost realizate de Al. Gavrieliuc (2000)112 şi Luminiţa M. Iacob (2003)113. Astăzi, studiile de psihologia popoarelor, iniţiate în 1939 de Ab. Miroglio prin şcoala de la Le Havre, se continuă în paginile revistei Cahiers de sociologie ei culturelle. Ethnopsyhologie, care prin noua denumire, schimbată după anul 1985, se doreşte a avea un marcat caracter aplicativ, cu 3 obiective declarate de G. Michaud (1996)114, respectiv cercetarea şi intervenţia la nivelul opiniilor pentru a ,,reda semnificaţiile autentice ale cuvintelor ,,identitate, naţiune, etnie" (A. Gavreliuc, 2000, pag. 154). La nivelul tendinţelor actuale, etnopsihologia rămâne un subdomeniu aplicativ al psihologiei sociale, focalizat pe problematica relaţiilor etnice, a distanţelor sociale, studiul atitudinilor cu substrat etnic, rasial sau cultural, aspecte de identitate, minorităţi şi reprezentări etnice, stereotipuri şi prejudecăţi, etc. În această postură, în acord cu opinia autoarei de mai sus: ,,orice câştig teoretic şi metodologic al psihologiei alimentează şi câmpul aplicaţiilor etnopsihologice. Astfel domeniul în discuţie se bucură de un statut de doua ori particular: este un domeniu implicit, virtual cu dublă alimentare: prioritar de ştiinţa gazdă - psihologia, dar şi extrapsihologic prin toate disciplinele socio-umane” (Iacob M. Luminiţa, 2003, pag. 34).

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate

Bibliografie 1

Negulescu P. Petre, Geneza formelor culturii, Editura Eminescu, Bucureşti,1984 Năstase Adrian, Drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale – Reglementări în dreptul internaţional, volumul 1-4, Asociaţia română pentru democraţie, Editura Regiei Autonome Monitorul Oficial, Bucureşti, 1998 3 Garfinkel Harold, The Origins of the Term Ethnometodology – London , Penguin, 1974 4 Râpeanu Gheorghe, Etnometodologia, o concepţie care îşi propune valorificarea cunoaşterii omului şi a societăţii, Revista de Sociologie Românească nr. 1/2 , 1966 5 Compans Jean, Introducere în etnologie şi antropologie, Editura Polirom, Bucureşti, 1999 6 Laplantine Francois, Descrierea etnografică, Editura Polirom, Bucureşti, 2000 7 Hegel G. Wilhelm, Prelegeri de filozofia istoriei, Editura Academiei Romane, Bucureşti, 1968 8 Murăraşu Dumitru, Comentarii eminesciene, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967 9 Haşdeu B. Petriceicu, Obiceiurile juridice ale poporului român, Librăria SOCECU, Bucureşti, 1882 10 Cazaneuve Jean, Sociologie du rite, Pres Universitaire de France, Paris, 1972 11 Gabriel Le Bras, Revue de psychologie des peuples , Caen, nr. 2 / 1953 12 Michaud de Guy Partage de midi. L’heure de l’ethnopsychologie, în Cahiers de sociologie economique et culturelle – Ethnopsychologie , nr. 26 / 1996 Michaud de Guy, Identites collectives et relations inter culturelles, P.U.F., Paris, 1978 13 Sylvaine Marandou, Caractere et images des peuples, în revista Ethnopsychologie, nr. 2-3 / 1971 şi Sylvaine Marandou, Catalogue des etudes concernant les images d’Europe, în Ethnopsychologie, nr. 4 / 1971 14 Klineberg Otto, Race et Psychologie, UNESCO, Paris, 1951 15 Miroglio Abel , La psychologie des peuples, P.U.F., Paris, 1971 şi Miroglio Abel , Paroles d’adieu , în revista Ethnopsychologie, nr. 4 / 1972 16 Fischer Hardi, Polaritatsprofil, în Revue de psychologie des peoples, nr. 3 / 1961 17 Hollander Den, L’image de l’Amerique aux Pays-Bas, în Revue de psychologie des peoples, nr. 2 / 1960 18 Dimitrie Gusti , Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii, Ed. Institutul de Ştiinte Sociale al României, Bucureşti, 1941 19 Motru C. Rădulescu, Psihologia poporului român, Editura Societatea Româna de Cercetări Psihologice, Bucureşti, 1937 20 Zapan Gheorghe, Sistematizare în teoria temperamentelor, Revista de Padagogie, Bucureşti, Vol. X / 1940 21 Chircev Anatole Psihologia atitudinilor sociale, cu privire specială la români , Editura Institutului de Psihologie a Universităţii Cluj , Sibiu, 1941 22 Nestor M. Ioan şi Rădulescu C. Motru, Cercetări experimentale asupra inteligentei la români , Laboratorul de psihologie experimentală al Facultăţii de Litere, Bucureşti, 1948 23 Chelcea Ion, Ţiganii din România: monografie etnografică, Editura Institutului Central de Statistică, Bucureşti, 1944 24 Raţiu Anton , Restituiri - Cercetări etno-sociologice în comunităţile româneşti dincolo de Bug, revista, Sociologie Românească nr. 1-2 /1991 25 Caramelea Vasile, Relevări ale unei analize a valorilor-premise din atlasul antropologic şi axiologic naţional, în revista Studii şi cercetări de antropologie, nr. 16 / 1979 26 Iacob M. Luminiţa şi Teodorescu Stela, Studiu etnopsihologic la personalităţii, în Revista de Psihologie-Academia Romana, nr. 3 /1982. 27 Iacob M. Luminiţa şi Stela Teodorescu, Etnoimaginea - obiect de studiu interdisciplinar, Revista de Psihologie – Academia Romana, nr. 2/ l987 28 Radu Ioan, Filozofia culturii lui L. Blaga şi etnopsihologia, în revista Transilvania nr. 7/1986 29 Petcu Dionisie, Conceptul de etnic, Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980 2

Mictat A.GÂRLAN 30

Katz Daniel and Bradly Keen, Racial stereotypes of one hundred college students ,Journal of Abnormal and Social psychology” nr. 28 /1933 31 Buchanan William and Hadley Cantril, How Nations See Each Other a study in public opinion, Urbana: The University of Illinois Press, 1953 32 Heuse A. George , La psychologie ethnique, Paris, J. Vrin, 1953 33 Kardiner Abram, The individual and his society, the psychodynamics of primitive social organization, Columbia University Press, New York, 1939 34 Linton Ralp, Fundamentul cultural al personalitătii, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1968 35 Dufrenne Mikel, La personalite de baze, Paris, P.U.F., 1966 36 Alfred J. Fouille, Psychologie du peuple francais, Paris,1898 Alfred J. Fouille, Esquissse psychologique des peuples europeenes Paris,1902 Alfred J. Fouille, Psychologie des idées-forces, Alcan. Paris, 1893 37 Michaud de Guy, Arhitectures, în revista Ethnopsychologie, nr. 2 / 1971 38 Thursthone L. Leon, The measurement of social attitudes, în ,,Journal of abnormal and social psychologi “, 1931 39 Prince D. Williams, Studii comparative între culturi în ,,Orizonturi noi în psihologie” Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1973 40 Inkeles Alex and Levinson J. Daniel, National Character: the study of modal personality and sociocultural systems, in Lindsey, (ed) Handbook of Social Psychology vol. 2 , Addison-Wesley 1954 41 Grieger Paul, La caracterologie etnique, P.U.F., Paris, 1961 42 Rene Le Senne, Traite de caracterologie, PUF, Paris, 1957 43 Marisa Zavalloni, L’identite sociale subjective et l’etude du caractere national în Ethopsychologie, Le Havre, nr. 2-3, 1974 44 Radu Ioan, Petru Iluţ şi Liviu Matei, Psihologie socială, Editura EXE, Cluj-Napoca, 1994 45 Pike L. Kenneth, Language in Relation to a Unified Theory the Structure of Human Behavior, Humanities Inc. New York, 1967 46 Berry W. John and Dasen R. Pierre, Culture and Cognition, London Ed. Methuen & Co. LTD, 1974 47 Jones E. Stanley, Integrating Etic and Emic Approaches in the Study of Intercultural Communication în “Handbook of Intercultural Communication “London Sage Publications, 1978 48 Iluţ Petru, Comunicarea terminologică în disciplinele socio-umane, emic şi etic în Studia Universitas Babes-Bolyai - Philosophia, Cluj –Napoca, 1983 49 Radu Ioan şi alţii, Metodologie psihologică şi analiza datelor, Editura Sincron, Cluj – Napoca, 1993 50 Anthony G. Dworkin; Rosalind J. Dworkin, The minority Report. An Introduction to Racial, Ethic and Gender Relation, London (1981) (1998) 51 Wirth Luis, The Problem of Minority Groups. In:, The Science of Man in the World Crisis, New York, 1945 52 Margherita M. Sanches (colab.) De la paralysie intragroupe au conflit normatif : etudes sur l’avortement, la contraception et la xenophobie, în Influences sociales, La teorie de l’elaboration du conflit, Niestle, 1993 53 Gabriel le Bras, Revue de psychologie des peuples , Le Havre, nr. 2 / 1965 54 Chelcea Septimiu şi Maria Moţescu, Stereotipurile etnice ale studenţilor, Revista de psihologie – Academia Romana, nr. 1 -2 / 1996 55 Lange Anders and Westin Charles, Ethic discrimination and social identity, Mc Graw-Hil Inc. 1981 56 Camilleri Carmel, La gestion de l’identite en situation d’heterogeneite culturelle, în La Recherche Interculturelle, tome 1. L’ Harmattan, 1990 57 Liebkind Karmela, Minority identity and identification processes: a social psychological study, în Commentationes Scientiarum Socialium, nr. 22 / l984 58 Moscovici Serge şi Paicheler Genevieve, Social comparison and social recognition: complementary processes of identification, în Tajfel Henri, Differentiation Between Social Groups: the Social Psychology of Intergroup Relations, Academic Press, London, 1978 59 Turliuc Nicoleta, Construcţia identităţii minoritare în condiţii de eterogenitate culturală, în volumul Minoritari, Marginali, Excluşi, redactori Adrian Neculau şi Gilles Ferreol, Editura Polirom, Iaşi, 1996

Metodologia cercetării etnopsihologice Etnicitate şi interetnicitate 60

Stoetzel Jean şi Girard Alain, Sondajele de opinie publică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975 61 Ruth Benedict, The Chrysanthemum and the Sword, Patterns of Japanese Culture, Boston, 1946 62 Jean Stoetzel, Without the chrysanthemum and the sword: a study of the attitudes of youth in post-war Japan / by J. Stoetzel for the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization, Heinemann, London, 1955 63 Watson B. John, Behaviorism, University of Chicago Press, 1930 64 Allport W. Gordon, Personality: A Psychological Interpretation, Holt, Rinehart, New York, 1937 şi Allport W. Gordon, Personalitatea: o problemă de ştiinţă sau artă ? în Revista de Psihologie, Cluj, 1938, în prezentarea lui Ştefănescu F. Goangă 65 Neveanu P. Popescu, Personalitatea şi cunoaşterea ei, Editura Militară, Bucureşti, 1969 66 Lewin Kurt, Principles of Topological Psychological, McGraw-Hill , New York, 1936 67 Stern William , Studien zur Pearsonwissenschoft, Barth, Leipzig ,1930 68 Hermans H. Jansen, On the integration of nomothetic and ideografic researh methods in the stady of personal meaning, în Jurnal of Personality , nr. 56 / 1988 69 Eysenack J. Hans, Experiments with Drugs, Pergamon Press, Oxford, 1963 70 Prince D. Williams, Studii comparative între culturi, în Orizonturi noi în psihologie, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1973 71Moreno Jacob Levy, Fondaments de la sociometrie, P.U.F, Paris, 1954 72 Zapan Gheorghe, Metoda aprecierii obiective, în Anale Româno-Sovietice, Seria Pedagogie-Psihologie, nr. 3/1957 73 Leary Timoty, Interpersonal diagnosis of personality: a functional theory and methodology of personality, Roland Press, Ney York, 1957 74 Golu Pantelimon, Psihologie socială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974 75 Newcomb M. Theodore, Ralph H.Turner, Philip E. Converse, Manuel de psychologie sociale, Paris P.U.F. 1970 76 Spranger Eduard, Types of Men: The Psychology and Ethics of Personality, Halle, Publication Year: 1928 77 Osgood Charles, Suci J. George, Tannenbaum H. Percy, în G.F. Summers (ed.) Attitude Measurement, Chicago, 1970 78 Bales F. Robert, Personality and Interpersonality Behavior , Holt Rinehart and Winston, New York, 1970 79 Golu Pantelimon, Psihologie socială, Editura Didactică şi pedagogică., Bucureşti, 1974 80 Mureşan Pavel, Învăţarea socială, Editura Albatros, Bucureşti, 1980 81 Zlate Mielu şi Zlate Camelia, Cunoaşterea şi activarea grupurilor sociale, Editura Politică, Bucureşti,1982 82 Radu Ioan, Teorie şi metodă în etnopsihologie, Revista de Psihologie– Academia Romana, nr. 1/ 1990 83 Chelcea Septimiu, Imaginea de sine a românilor, Revista de Psihologie – Academia Romana, nr. 1-2/ 1991 84 Septimiu Chelcea, Maria Moţescu, Gherghinescu Ruxandra şi Chiran Ruxandra, Reprezentarea socială a identităţii naţionale a românilor, în Revista de Psihologie– Academia Romana, nr. 1/1995 85 Chelcea Septimiu şi Moţescu Maria: ldentitatea naţională la studenţii români: autoimaginea şi heteroimaginile etnice, identificare naţională şi culturală, în Revista de Psihologie– Academia Romana, nr. 3 /1995 86 Gherghinescu Ruxandra, Identificarea cu grupul etnic, atribuire şi empatie intra- şi intergrupală, în Revista de Psihologie– Academia Romana, nr. 2/1995 87 Neveanu Paul Popescu, Introducere în psihologia populaţiilor din România, cercetări preliminare, Revista de Psihologie– Academia Romana nr. 4 / 1994 88 Chelcea Septimiu, Revista Preţul Succesului, nr. 3, Bucureşti, 1992 89 Chelcea Septimiu, Atitudinile etnice şi măsurarea lor, în revista Sociologia românească nr. 2-3, Bucureşti, 1993 90 Smaranda Tudor, Chiran Ruxandra şi Scorţan Irina, Relaţii interetnice în reprezentarea socială a românilor care trăiesc în diverse zone ale ţării, Revista de Psihologie – Academia Romana, nr. 4 / 1996

Mictat A.GÂRLAN 91

C. Rădulescu Motru, Sufletul neamului nostru (1910), în colecţia de lucrări Constantin Rădulescu Motru, Scrieri politice, Editura Nemira, Bucureşti, 1998 92 Zlate Mielu, Big-Five o tendinţă accentuată în cercetarea personalităţii, în Revista de Psihologie – Academia Romana nr. 4 /1994 93 Neveanu P. Popescu, Sisteme de valori în structura personalităţii la cadrele didactice, Revista de Pedagogie nr.2 / 1983 94 Neveanu P. Popescu, Ion Mânzat, Ilie P. Vasilescu, Smaranda Tudor, Ruxandra Chiran, Mihai Petru Craiovan, O abordare teoretică şi metodologică a etnopsihologiei poporului român, în Revista de Psihologie –Academia Romana, nr. 3 /1997. 95 Vasilescu Ilie Puiu, Românii despre ei înşişi. Studii de teren, în lucrarea Psihologia vieţii cotidiene, Mielu Zlate (cocordonator), Editura Polirom, Iaşi, 1997 96 Ilie Puiu Vasilescu, Românii, asemănări şi diferenţe interregionale. Studiu de teren, în Revista de Psihologie –Academia Romana, nr. 3-4 /1998 97 Gârlan Mictat, Valori, atitudini şi relaţii etnice la români, în Revista de Psihologie -Academia Romana nr. 3-4/ 1999 98 Gârlan Mictat, Diagnoze de specific naţional în cadrul comunităţii ucrainene, în volumul Modele de convieţuire în Europa Centrală şi de Est, Editura Muzeul Arad, 2000 99 Gârlan Mictat, Comunitatea turcă din România la sfârşit de secol XX, în volumul Identitate · Alteritate · Multiculturalitate, Editura Muzeul Arad, 2001 100 Gârlan Mictat, Diagnoze de specific naţional în comunitatea elenă din România, în volumul Interetnicitate în Europa Centrala şi de Est , Editura Muzeul Arad, 2002 101 Piaget Jean and Weil Anne-Marie: Le developpement, ches l’enfant, de l’idee de patrie et des relations avec l’etranger, Bulletin international des sciences sociales, UNESCO, Paris, 1951 102 Levine A. Robert and and Donald T. Campbell: Ethnocentrism, Theories of Conflict, Ethnic attitudes and Group Behavior, Ed. John Wiley & Sons, London, 1972 103 Gârlan Mictat, Analiza de fidelitate a Chestionarului PPN – 50, în Revista de Psihologie -Academia Romana, nr. 4/2003 104 Hamady Sania, Les arabes du Moyen Orient regardent la France, în Revue de psychologie des peuples, nr. 1 , 1965 105 Lafon P. Bernard, Images laotienes, în Revue de psychologie des peuples, nr. 2 , 1967 106 Imhoof W. Van Gustaaf, L’image de Suisse aux Etats Unis, în Revue de psychologie des peuples, nr. 2 , 1968 107 Nicollet Albert , Le portrait des Havrais fait par eux-memes et par quelques autres , în Revue de psychologie des peuples, nr. 1, 1967 108 Rabier Jacques-Rene, Prejuges francais et prejuges allemandes, în Revue de psychologie des peuples, nr. 2 , 1968 109 Cornelia C. Bodea, Românii şi otomanii în folclorul românesc, Editura Kriterion, Bucureşti, 1998 110 Oişteanu Andrei, Imaginea evreului în cultura română, Editura Humanitas, Bucureşti, 2001 111 Leonte Ivanov, Imaginea rusului şi a Rusiei în literatura română, Editura Cartier, Bucureşti, 2004 112 Gavrieliuc Alin, Etnopsihologie, Tipografia Universităţii de Vest, Timişoara, 2000 113 Iacob M. Luminiţa , Etnopsihologie şi Imagologie – sinteze şi cercetări, Editura Polirom, Iaşi, 2003 114 Guy de Michaud , Partage de midi. L’heure de l”ethnopsychologie, în Cahiers de sociologie ei culturelle. Ethnopsyhologie, nr. 26 din 1966

Metodologia cercetÄ&#x192;rii etnopsihologice Imagini etnoculturale interne Ĺ&#x;i externe

Mictat A.GÂRLAN

Capitolul II. IMAGINI ETNOCULTURALE INTERNE ŞI EXTERNE DESPRE PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN

2.1. Tentative de conturare a psihologiei poporului român, Bogdan Petriceicu Haşdeu şi posteritatea sa La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi pe toată durata celui de al XIX-lea, cercetarea ştiinţifică a determinismului social se cristalizează pe două direcţii teoretice: una de antropologie rasială, reprezentată de Arthur de Gobineau (1855)1 şi Lapouge de Vacher (1899)2 şi alta de etnopsihologie cu reprezentanţi de seamă prin Moritz Lazarus (18241903), Hajm Steinthal (1823-1899), fondatori în anul 1860 ai unei reviste, cu titlul: Zeitschrift für Völkerpsychologie und Sprachwissenschaft, la care ulterior se va alătura şi Wilhelm Wundt (1900)3. În privinţa termenului de volkerpsychologie, traducerea sa corectă este de psihologie a poporului german, dar are şi sensul de psihologie socială germană, faţă de care W. Wundt făcea distincţii între ,,psihologia experimentală” şi ,,psihologia populară – volkerpsychologie”, cu caracter ,,supraindividual”, formată din limbă, mituri, obiceiuri, tradiţii, chiar legi vamale, toate variabile de la un popor la altul, cercetate ca o ,,a doua psihologie” şi susţinea că obiectul acestui ,,nou domeniu” nu putea fi investigat experimental, cu atât mai puţin prin introspecţie, dar că acesta poate şi trebuia explorat prin metode comparativ-istorice. În aceeaşi perioadă, de tematica specificului naţional vor fi atraşi şi o serie de intelectuali români ca Jean Crăciunesco, cunoscut prin lucrarea Le peuple romain d’après ses chants nationaux, essais de littérature et de morale, apărută la Paris în 1874 în editura Hachette, Popescu Pană cu teza de licenţă Psihologia poporului român după literatura poporană, editată de Universitatea Bucureşti în anul 1897 şi Nicolae Vaschide (1874-1907) cu un studiu de Psihologie socială, Legile psihologice ale imitaţiei, în viziunea doctrinară a lui G. Tarde, apărut iniţial la Paris în 1900, tradus şi publicat în anul următor la Bucureşti. Tot din această perioadă trebuie menţionat şi Bogdan P. Haşdeu (1840-1907) întrucât alături de M. Eminescu, ei sunt cei care au introdus în presa vremii termenul de psihologie etnică4. B. P. Haşdeu va fi primul care va folosi şi termenul de etnopsihologie, în cunoscutele prelegeri ţinute la Academia Română în anul 1880. Studiile sale pe acest domeniu, au fost reunite într-un volum de Scrieri filozofice, prefaţat de V. Vetişanu, cu editare în anul 19855.El considera această disciplină ca pe ,,o ştiinţă a sufletului unor naţiuni” şi recunoştea caracterul încă neconturat al acestui domeniu. De asemenea, în componenţa etnopsihologiei a mai inclus şi literatura populară, arta, estetica, obiceiurile şi lingvistica. Tot de la B. P. Haşdeu s-a păstrat o cercetare multidisciplinară, inclusiv etnopsihologică, demarată dar nefinalizată. 59

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

Am considerat oportună menţionarea ei pentru că ea rezumă pentru orice analist dificultăţile şi complexitatea cercetărilor de acest gen. În anul 1877, autorul primeşte o adresă din partea lui D. G. Chiţu, pe atunci ministru al Instrucţiunii Publice, cu o propunere de cercetare intitulată Obiceiurilor juridice ale poporului român,6 pe care ministrul o motivează astfel: ,, ...spre a da o mai mare dezvoltare posibilă studiului originilor instituţiilor noastre naţionale şi antice, cu care se ocupă astăzi mai mulţi bărbaţi erudiţi ai ţării. Am crezut că ar fi de cel mai bun folos dacă am avea un chestionar juridic şi unul limbistico-mitologic pentru culegerea şi descrierea moravurilor, instituţiilor şi datinelor noastre...care să facă, ca să zic aşa, un bogat vade-mecum al învăţătorului, preutului, revizorului etc, pentru a spicui de pe acest vast teren prin toate ţările lăcuite de Români“ (1882, pg.7). După mărturisirea sa, eminentul enciclopedist primeşte ,,cu adevărată fericire” propunerea şi în 2-3 ani realizează o primă bibliografie de lucru. Este menţionată o lucrare despre datini şi obiceiuri juridice a lui M. Grimm, apărută la Gottingen în anul 1854, intitulată Deutsche Rechtsaterthumer. Dintr-o revistă ştiinţifică apărută la Agram, în anul 1866, traduce o altă lucrare despre ,,Obiceiurile juridice la Slavi” a juristului croat dr. V. Bogisich, pe baza unui chestionar cu 347 de întrebări. Despre această cercetare, B. P. Haşdeu notează că abia prin 1874 dr.V. Bogisich a publicat la Zagreb o parte din concluziile sale sub titlul Colectio consuetudinum juris apud Slavos meridionales etiamnum vigentium. De asemenea din spaţiul rus, ,,cu pestriţa varietate a elementelor sale etnice“, actualizează un chestionar cu 127 întrebari al lui Efimenco şi Metveev, realizat în anul 1877, în cadrul unei cercetări privind datinile ţărăneşti de lângă Arhanghelsk, sub egida Societăţii Geografice din Petersburg. Din aceste lucrări, el va întocmi pentru spaţiul românesc un prim chestionar cu 400 de întrebări repartizate în trei secţiuni: una despre Sat (de la întrebarea 1 la 147), a doua despre Casă (de la întrebarea 148 la 310) şi a treia despre Lucruri (de la întrebarea 311 la 400). Cu timpul, el sesizează că aceste secvenţe nu sunt total corespunzătoare; după cum declară în Programa sa : ,,împărţirea pe care am făcut-o noi înşine nu este deloc ştiinţifică, ci eminamente poporană şi anume românească“ (1882, pag. 15). De fapt, el a încercat o adaptare a materialului la nivelul simţului comun, pentru a se face mai bine înţeles, cu eliminarea unor neologisme, puţin cunoscute de popor, această concepţie fiind esenţial pozitivă. Amintim aceste aspecte întrucât, la peste un secol distanţă, într-o cercetare similară, ne-am confruntat cu aceleaşi probleme. În prima fază de pretestare a chestionarului PPN cu 50 de itemi, am constatat lipsa de înţelegere a unor termeni. De aceea, pentru etapa de aplicare s-a impus elaborarea unei vocabular explicativ, ca instrument auxiliar. Fără acest vocabular am fi fost în situaţia de a renunţa la unele formulări care ar fi însemnat deteriorarea grupărilor de itemi din cadrul analizei de stil. În continuare, B. P. Haşdeu, deşi notează în Programa sa că respectivul chestionar cu 400 de întrebări, este prea mare, ulterior îi adaugă un al doilea chestionar ,,lingvistico-mitologic” cu încă 200 de itemi. Aceste două piese, în accepţiune actuală, în condiţii de aplicare în teren, cu uşurinţă pot fi numite un chestionar - mamut, cu şanse minime în recoltarea datelor, mai ales pentru timpurile de atunci. Pentru completarea lui, autorul face apel la învăţători, profesori de limbă română, preoţi, revizori şcolari, notari, primari, etc în general toţi cei pe care astăzi i-am putea denumi generic operatori de teren, cu o oarecare pregătire în ştiinţe sociale, de la care va primi anual ,,teancuri de răspunsuri” (1985, pag. 328). După alţi doi ani, în 1884, constată că cercetarea începută merge greu şi în urma unei alocuţiuni difuzate prin Academie, formulează o ,,Programă pentru adunarea datelor privitoare la limba română ”, în care face un apel de grabnică recoltare. Dar cu tot efortul depus, nici până la sfârşitul 60

Mictat A.GÂRLAN

secolului nu s-au putut aduna toate chestionarele planificate de pe teritoriul Principatelor Unite. După opinia noastră, aceasta s-a datorat în primul rând structurii necorespunzătoare a instrumentului utilizat. Iar insistenţa cu care autorul a perseverat pentru menţinerea în teren a acestui chestionar, credem că a fost motivată de lipsa de repere şi de precedent a cercetării sale. Având în vedere varietatea elementelor de specific naţional, cu datini şi obiceiuri variabile de la o zonă la alta, autorul s-a simţit obligat să acorde o mai mare importanţă etapelor de validare a concluziilor obţinute. În cadrul cercetărilor multidisciplinare de specificitate a poporului român, el a sesizat importanţa interverificării unui volum mare de date primare obţinute numai din teren şi nu adunate din cărţi. Astfel, în instructajul său, operatorul era orientat ,,să se ferească de a împărtăşi ca obicei al poporului vreo măsură adusă în sat prin legea cea scrisă de astăzi ”. Datele urmau a fi culese ,,din popor”, în spiritul bunului simţ, numai pe baza normelor de convieţuire nescrise dintre săteni. B. P. Haşdeu a fost permanent conştient de faptul că, indiferent de construcţia modelului de cercetare, cadrul naţional-cultural fiind foarte variat, în toate etapele va exista un risc de invalidare a rezultatelor. Volumul uriaş de date recoltate şi posibilităţile metrologice slabe de atunci au fost principalele dificultăţi care au condus la eşecul acestui proiect. Este de notat cum înţelegea el principiul experimental în acest domeniu prezentat într-un discurs ţinut la Academie în anul 1880, publicat de I. Câmpineanu (1880, pag. 27)7; B. P. Haşdeu considera că ,,metoda experimentală constă în a aduna cu exactitate fenomene şi iarăşi fenomene, a le compara cu de-amănuntul unele cu altele, a le grupa după caracteristici esenţiale, pentru a trage apoi din ele o concluzie, firească, directă şi nesilită”. Dar acest mod de lucru, în pofida unor premise valabile, exprimă şi o mare confuzie metodologică. Aşa-zisa sa metodă experimentală era eminamente comparativă. Cu această viziune suntem departe de principiul stimulării unor procese, al controlării unor manifestări, al determinării unor grade de semnificaţie sau al investigării în ,,n” variante de manifestare a unui fenomen dat. Cu toate acestea B. P. Haşdeu este primul intelectual român care a sesizat importanţa acestui domeniu şi a pus problema individualizării unor naţiuni pe temeiuri ştiinţifice, ceea ce îl face pilduitor din multe puncte de vedere. Un alt autor, de la începutul secolului XX, a fost D. Drăghicescu (1870-1945), un filozof, diplomat, primul titrat român în sociologie cu un doctorat la Paris în anul 1904, sub conducerea lui E. Durkheim. Dintre lucrările sale amintim: Determinism biologic şi determinism social (1903), Rolul individual în determinismul social (1904), Din psihologia poporului român (1907)8, Partide politice şi clase sociale (1922), Adevăr şi revelaţie (1934). De interes pentru tema de faţă este lucrarea din 1907. După cum remarca şi V. C. Galiceni, care a prefaţat ultima ediţie din 1995, cartea lui D. Drăghicescu, din multe puncte de vedere, ,,a apărut sub auspicii nefavorabile”, în perioada ,,României Mici”, într-o fază de imaturitate a culturii româneşti. După părerea noastră, printr-o aşa-zisă analiză psihologică a poporului român, autorul a realizat o lucrare pe baza unor factori de climă, întindere geografică şi evoluţie istorică, cu multe insuficienţe explicative. El a afirmat un determinism linear între harta ,,neisprăvită” a României de atunci şi caracterul ,,neisprăvit” al românilor. În această viziune, în raport cu continuitatea istorică a poporului nostru, a rezultat un număr prea mare de defecte. Astfel, notează autorul ,, …cât timp harta ţării noastre va fi înjumătăţită şi pe teritoriul limbii româneşti vor exista bariere, cât timp contururile organismului nostru geografic vor fi nedefinite şi neisprăvite, nici sufletul nostru nu se poate isprăvi” (1995, pag. 416). D. Drăgicescu consideră că nedesăvârşirea geografică a românilor afectează şi partea lor ,,mintală”, cu 61

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

următoarele aprecieri cauzale: ,,…cu privire la nedesăvârşirea operelor mintalităţii noastre – lipsă care decurge din nedesăvârşirea spiritului românesc, rămas încă incomplet din pricina necompletării organismului geografic – este învederat că această lipsă nu va dispare decât dispărând cauza ei” (1995, pag. 420). Dar, teoria factorului geografic, dezvoltată cu precădere de Montesquieu în lucrarea Spiritul legilor, după care popoarele ar fi predestinate de istoria şi geografia lor, a demonstrat în timp o închidere conceptuală faţă de spiritualitatea şi psihologia unui popor. Astăzi ştim că un mediu social spiritual, activ, care a beneficiat de cultivare sistematică este independent de geografie. În acest sens, remarcăm rezistenţa spiritual - educativă a unor minorităţi aflate în emigraţie, de exemplu, evreii sau armenii din Europa sau italienii din America. În perioada de fundamentare a lucrării, la sfârşit secolului XIX această teorie era deja complet depăşită. Chiar imediat după apariţia lucrărilor lui Montesquieu (1689-1755), enciclopedişti precum H. Holbach (1723-1789) sau Helvetius (1715-1771) au criticat sever ideile sale şi au contestat valabilitatea concepţiilor ,,geografiste”. În problematica spirituală ei au accentuat rolul metodelor educaţionale în modelarea structurilor de personalitate şi au atribuit o valoare secundară factorilor de mediu natural. De asemenea, şcoala franceză de etnopsihologie, cu un reprezentant de seamă la acea dată prin A. J. E. Fouillée (1903)9, punea accentul pe rolul elitelor şi personalităţilor reprezentative din istoria poporului respectiv şi nu pe factori de mediu. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în perioada de elaborare a lucrării sale, s-au cristalizat suficiente curente etnoculturale pentru adaptarea lor la spaţiul naţional românesc. Cu toate acestea, sub titlul unei lucrări de psihologie, D. Drăghicescu dezvoltă o întreagă panoramă geo-istorică a poporului român, în care sunt acuzate toate influenţele străine la care acesta a fost supus în mod inexorabil. La el, ideea de adaptare, acomodare, preluare, comunicare, împrumut în raport cu alte popoare, nu există. Sub influenţa ţărilor vecine acest autor afirmă la români tot felul de defecte psihologice întinse pe capitole întregi de interpretări istorice, foarte subiective din care cităm: ,,Urmările căderii Ţărilor Române sub turci, Intrigile şi trădările boierilor, Grecii şi urmările lor sufleteşti, Influenţa orientului“ etc. Când se referă la particularităţile românilor ardeleni – la acea dată în minoritate în cadrul Imperiului ,,austro-ungar”, autorul notează: ,,…adevărul este că şi caracterul energic al transilvănenilor…nu este curat în toată masa lui. Energia lui este departe de a egala cu cea a părinţilor noştri daco-romani. Ceea ce se mai păstrează nu este decât o izbucnire adâncă, care se întâmplă rar şi pe care o îneacă o viaţă umilită, supusă, fricoasă de toate zilele”(1995, pag. 352). În acest fel, nici un neam din vecinătate nu a fost iertat de contactul cu poporul român, pentru că: ,, ..la noi au poruncit şi s-au făcut stăpâni toţi câţi au trecut pe la noi şi pe lângă noi. Bulgarii ne-au poruncit şi ne-au supus la voinţa, limba, religia şi organizarea lor de stat, … ungurii ne-au poruncit, precum ne poruncesc încă în Transilvania şi Banat, …. turcii ne-au poruncit şi au impus voinţei noastre capriciile şi obiceiurile lor, grecii ne-au poruncit şi au pătat caracterul cu umbre nesănătoase, în sfârşit ruşii ne-au impus … până şi alfabetul cu scrierea lor ” (1995, pag. 354). În privinţa bulgarilor, cu referire la voievodatele şi cnezatele româneşti din epoca medievală, D. Drăghicescu face alte afirmaţii exagerate. Deşi originea denumirilor este slavă, aceste forme de organizare socială s-au realizat independent de influenţele străine. Românii au împrumutat numai denumirea. Astfel, pentru el la români nota dominantă sub înrâurirea vieţii sale istorice este numai neprevederea şi nepăsarea ,,….care fac ca toate lucrurile la noi să fie provizorii şi efemere” (1995, pag. 375). La fel, ,,mintalitatea” noastră a fost influenţată 62

Mictat A.GÂRLAN

istoric ,,în chip adânc”, până a ajuns o inteligenţă incoerentă şi inegală în cugetare şi acţiune, pe considerentul că toate fructurile ei ,,poartă pecetea inegalităţii, incoerenţei, a lipsei de metodă şi de unitate” (1995, pag. 375). Pentru prezentarea unor calităţi D. Drăghicescu face apel la scrierile unor călători străini prin ţările române, care de cele mai multe ori au fost mai pertinente decât analizele lui. Astfel, din lucrarea lui R. Perrin intitulată Coup d'oeil sur la Valachie et la Moldavie, cu apariţie concomitentă la Bucureşti şi Paris în anul 1839, redă un citat modest după care ,,..femeile sunt bine făcute, talia lor care nu întrece mijlocia este zveltă şi de o cochetărie plăcută. Ele sunt brune, blânde amabile şi prevenitoare” (1995, pag. 414). Aceeaşi lucrare este analizată şi de N. Iorga, care reţine de la R. Perrin un plus de impresii mai consistente din care amintim: ,,..dar [românii] sunt oameni foarte primitori, plăcuţi, doritori de progres. Ţin mult la francezi, în care văd rezumatul cel mai complet al civilizaţiunii europene. Femeile lor, în general frumoase, sunt excelente muzicante. Ospitalitatea lor plină de acel bon ton întipărit cu orientalism, pe care nu l-ar renega (renieraient) plăcutele noastre pariziene. Ele tratează orice conversaţie într-o limbă franceză tot aşa de pură, aşa de corectă, aşa de aleasă ca aceea a locuitorilor din Bloi. Ele au deprins jocuri apusene la baluri, la baluri mascate, unde sunt preferate cadrilul şi mazurca” (N. Iorga ,1981, vol. III, pag. 524 -528)10. Pentru trăsătura ospitalităţii românilor ardeleni, autorul îl citează pe Alfred de Gérando, din lucrarea La Transylvanie et ses habitants, apărută la Paris în anul 1850: ,,…românii sunt foarte ospitalieri. Oricât ar fi de săraci niciodată nu refuză unuia mai sărac jumătatea din ceapa şi turta lor. Această ospitalitate românii o arată chiar către necunoscuţi. Ei au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apă, pentru călătorii care pot trece seara dinaintea porţilor, lângă vasele de apă cei bogaţi mai pun şi pâine pentru cel care va veni noaptea …”(1995, pag 414). A. de Gérando va fi apreciat de N. Iorga ca un mare prieten al clasei dominante maghiare din Ardeal, dar şi pentru descrieri pozitive la adresa românilor ardeleni din acel timp (1981,vol. IV, pag. 683 - 684). În privinţa altor trăsături de caracter la români, D. Drăghicescu este de acord cu Gustave Le Cler, un alt călător francez din anul 1860, fost membru al unei delegaţii militare franceze a lui Napoleon al III-lea trimis în Principate. La încheierea misiunii sale în anul 1867, acesta publică la Paris o lucrare intitulată La Moldo-Valachie, ce qu’elle a été, ce qu’elle est, ce qu’elle pourait être, în care el notează despre firea românilor faptul că: ,,… rasa [lor] este occidentală, căci aminteşte în privinţa limbii şi fizionomiei pe italieni şi spanioli ; numai obiceiurile lor sunt orientale “ (1995, pag. 415). Tot din lucrarea ofiţerului francez G. le Cler, pe care N. Iorga îl considera ,,cel mai sigur în judecăţile sale", amintim şi alte observaţii despre ţăranii români, respectiv: ,, ..bine comandaţi, aceşti oameni ar putea ţine piept celor mai buni ostaşi din Europa ”(N. Iorga ,1981 vol. IV, pag. 661 - 662). Cu aceste argumente este de mirare de ce autorul a refuzat evaluarea psihologică a unor perioade luminoase din istoria românilor aflate în proximitatea timpului său. Ne referim numai la generaţia paşoptistă, care printr-o putere de modernizare şi un radicalism fără precedent în istoria noastră a produs deschideri majore în modul de gândire şi acţiune al românilor. Sub influenţa paşoptismului, românii au rupt-o cu trecutul fanariot, cu orientul, cu balcanismul şi toată epoca medievală, cu o întoarcere definitivă în politica ţării pe direcţia integrării vest-europene. În această privinţă D. Drăghicescu a refuzat adnotarea unui lung şir de evenimente istorice decisive care au pregătit şi previzionat noua orientare social-politică a românilor. Ne 63

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

referim la momentele unice ale Unirii Principatelor, la modernizarea socială, latinizarea lingvistică, la anii războiului pentru independenţă cu ieşirea ţării din ,,neatârnare”, la eforturile de integrare în concertul european, până la aducerea pe tron a unei case regale germane pentru a evita un război civil între vechile familii domnitoare, la occidentalizarea şi promovarea tineretului, alipirea Dobrogei cu ieşirea ţării la Marea Neagră etc. Chiar în problema dezrobirii ţiganilor, cu toată opoziţia bisericii, generaţia paşoptistă a cultivat la români un sentiment de jenă morală faţă de vânzarea - cumpărarea fetelor ţigănci prin acte publice cu anunţuri date în ziare. În mod perseverent, de-a lungul a 10 ani, paşoptiştii au depăşit această complicată problemă prin 4 rânduri de legi. Situaţia este semnificativă, întrucât în Statele Unite, în aceeaşi perioadă, americanii aflaţi într-o situaţie similară cu emanciparea negrilor, s-au lansat într-un penibil război civil ajungând la un pas de secesiune. Toate aceste mari momente revoluţionare din timpul său, D. Drăghicescu a refuzat să le comenteze. În schimb, el a prezentat o perspectivă realistă în privinţa sărăciei la români - de altfel singura, domeniu în care a constatat ruptura socială dintre ţărani şi boieri. Din dorinţa probabilă de a nu se implica în alte exagerări, el preferă să dea cuvântul numai unor observatori străini. Sunt citate două lucrări ale Contelui de Salaberry (1821), amintit şi de N. Iorga (198l, vol. ll, pag. 406), un călător francez prin Moldova şi Valahia din timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, astfel: ,, …în general sunt puţine ţările în care soarta ţăranilor să fie mai dispreţuită. …Domnitorul, de la care ei cumpără cu taxe protecţia [statului], nu este destul de puternic să-i apere de supuşii Porţii, nici destul de generos să-i susţină împotriva boierilor ; apăsaţi şi despoiaţi şi de unii şi de alţii, temându-se să nu li se ia de fisc boii şi plugul ei preferă să nu le mai aibă şi aleargă la mijloacele perfide ale cămătarilor, cărora le vând dinainte pentru câţiva piaştri recolta lor de grâu, lână, vin şi ceară“ (1995, pag. 386). Din aceste motive, ţăranul nu este leneş din fire, ci pentru că toată munca lui ajunge în folosul altora. Cauza acestor trăsături o constată în modul de repartizare al terenurilor. El dă exemplul satelor de moşneni de la Rădăuşani din Suceava şi cele de clăcaşi de la Soleşti din Vaslui. La Rădăuşani, din anul 1864 până la anul 1900, terenurile s-au redistribuit de 3 ori iar satul a ajuns să înflorească economic, pe când la Soleşti se vegetează într-o sărăcie lucie şi ţăranii ,,îşi istovesc puterea braţelor pe moşia boierească pe care locuiesc“ (1995, pag. 388). El va prelua şi din observaţiile lui E. Regnault (1856), un publicist francez susţinător din străinătate al ideilor de unitate naţională a românilor, cu următorul citat: ,,Cei care trăiesc din sudorile lor sunt învinovăţiţi de lene şi apatie. Dar, de ce ar face sforţări mai mari, când fiecare brazdă pe care o trag pe pământ este în profitul altora. Şi de ce ar ieşi ei din nepăsarea lor obişnuită, când fiecare îmbunătăţire în coliba lor ar fi ocazia unor noi despuieri” (1995, pag. 387). Ca urmare, reaua credinţă a ţăranilor – susţine D. Drăghicescu, se găseşte în sistemul de despuiere practicat de guvernanţi. Această observaţie este susţinută şi de F. G. Laurençon (1821), un alt martor ocular al revoluţiei şi evenimentelor de la 1821, citat de autor, care scria că: ,,şerbia în care se găsesc şi despoierile ce se comit asupra lor [ţăranilor] i-au făcut vicleni şi înşelători. Dar greşeala este a guvernelor şi nu a lor” (1995, pag. 391). În pragul răscoalei de la 1907,cea mai interesantă este soluţia naţionalizării pământului prezentată de autor, împreună cu susţinerea propunerii lansate de Spiru Haret pentru înfiinţarea unei bănci agricole de stat, ambele propuneri fiind cu totul revoluţionare pentru Principatele Române de atunci (1995, pag. 432). În opinia sa: ,,acordarea de pământ la cei 64

Mictat A.GÂRLAN

lipsiţi [de el] este adevărata temelie, pe care se poate clădi un edificiu de reforme economice, sociale şi morale....Împroprietărirea ţăranilor nu se poate realiza decât prin ideea naţionalizării solului patriei, înţelegând prin aceasta nu vreo măsură revoluţionară, ci o îndrumare făcută cu moderaţie şi în mod treptat” (1995, pag. 432). Din toată documentarea sa, aceasta este singura teză pozitivă care îl va salva în ochii posterităţii. Dar această concepţie poate caracteriza un studiu de sociologie ţărănească şi nu o lucrare de psihologie etnică. Astfel, deşi lucrarea s-a dorit a fi o analiză psihologică a poporului român, ea a rămas numai o frescă istorică, plină de defecte la adresa lui. În documentarea sa nu apare un primat de trăsături etnopsihologice pozitive care să justifice continuitatea şi identitatea românilor în spaţiul carpato-ponto-danubian. În studiul său este evident numai faptul că acest popor a fost copleşit şi pervertit de răutatea străinilor. Ca o confirmare a metodei greşite de fundamentare a temei numai pe bază de defecte, cu trecerea timpului observaţiile sale au rămas inconsistente, pentru că supoziţiile sale avansate numai pe baza unor criterii social-istorice nu s-au confirmat. După apariţia lucrării din anul 1907, românii din România Mică au ajuns în România Mare. Această transformare s-a realizat în mod inevitabil numai prin calităţile şi valoarea celor din timpul României Mici şi nu a celei Mari, de mai târziu. Nici un popor nu poate progresa numai pe bază de defecte. În cultura şi progresul oricărui neam slăbiciunile nu pot fi decisive. A nu semnala ponderea mai mare a unor calităţi în continuitatea istorică a unor popoare reprezintă cel puţin o lipsă de intuiţie psihologică.

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

2.2. Studii despre români – Constantin Rădulescu Motru, Mihai D. Ralea, Anatole Chircev, Athanase Joja şi alţii Definirea etnicităţii prin interetnicitate reprezintă o cale de diagnoză a specificului naţional şi de aceea, dezvoltarea unor sinteze comparative cu puncte de vedere culturale, sociale sau filozofice, interne şi externe, datorate unor autori români şi străini, rămâne o direcţie fertilă în personalizarea unei naţiuni. Evident că reprezentanţii punctelor de vedere interne ar fi cei mai numeroşi, întrucât nu există intelectual de marcă în cultura românească să nu fi atins acest subiect. Dar în orice fel de studii sau cercetări în acest domeniu rămâne deschisă problema obiectivităţii acţiunilor de evaluare a unor trăsături prin evitarea unor atitudini partizane sau demagogice, întinse de la denigrare până la etnolatrie, mai ales când apar declaraţii despre popoare superioare sau inferioare. Naţionalul în sine nu este decât un principiu formativ. El rămâne o metodă de modelare a individului în plan social prin îmbinarea calităţilor native ale poporul său cu cele izvorâte din experienţa actuală. De aceea, în teoria specificului naţional este greu a nominaliza intelectuali români sau străini care au reuşit operaţiuni de individualizare etnică sau fără excese naţionaliste. Această situaţie fiind valabilă şi în cazul psihologiei românilor cu numeroase note, studii, referinţe, observaţii în toate epocile dezvoltării sale. Dar în marea lor majoritate aceste scrieri sunt numai analize unicat, efectuate de personalităţi mai mult sau mai puţin ilustre, din care nu se poate extrage un sistem de evaluare valabil, verificabil, aplicabil şi de alţi analişti. Pe de altă parte, trebuie de adăugat că în marea lor majoritate aceşti autorii nici nu au pus problema unor modalităţi de verificare a aserţiunilor pe căi experimentale, multe dintre ale rămânând la rangul de observaţii personale foarte relative. Un exemplu ar fi sondajul de opinii realizat în anul 1900 în paginile periodicului Noua Revistă Română, proiectat şi prezentat de George Cojbuc, Anghel Demetrescu, Ovid Densuşianu, C. Rădulescu Motru, sub forma unui Chestionar privitor la psihologia poporului român, (ultimul fiind şi redactor la această revistă), cu următoarele patru întrebări : 1. Care operă literară, după părerea dvs. exprimă cel mai bine firea şi aspiraţiile neamului românesc ? 2. Care ar fi trăsătura dominantă din firea românului ? 3. Care sunt calităţile şi defectele ce deosebesc naţionalitatea română de celelalte naţionalităţi ? 4. Care fapt istoric a scos mai bine la iveală calităţile şi defectele neamului românesc ? După nota redacţiei, acest sondaj se realiza: ,,în scopul limpezirii multor probleme sociale’’, cu solicitarea de răspunsuri alături de vârstă, profesiune şi localitatea de rezidenţă, urmând ca cele din ţări străine să fie traduse, cu publicarea treptată a tuturor scrisorilor sosite la redacţie în perioada iunie - octombrie 1900. Este de reţinut interesul autorilor pentru surprinderea specificului naţional în opere literare româneşti, prezenţa unor trăsături etnice într-un fapt concret de experienţă personală, respectiv cu invitaţii adresate românilor de peste hotare aflaţi în contacte directe cu străinii din respectivele ţări. De asemenea, prin ultima întrebare se mai dorea o analiză de corespondenţă între diverse însuşiri etno66

Mictat A.GÂRLAN

psihologie cu diferite evenimente istorice, ceea ce reprezintă o întreagă dezbatere greu de finalizat. Dar într-o accepţiune strict ştiinţifică, acest sondaj nu poate fi considerat un Chestionar, datorită lipsei unor modalităţi de prelucrare ulterioară a răspunsurilor care trebuiau stabilite în acelaşi timp cu lansarea temei. Chiar din formularea întrebărilor se vede că autorii nici nu s-au gândit la o astfel de prelucrare. De exemplu, întrebarea 2 avea o referinţă prin care se cerea cititorului istorisirea unui întreg episod : ,,din care să se vadă deosebirea de purtare dintre un Român, Maghiar, Rus sau Evreu.’’, ceea ce conduce la o variabilitate de alternative greu de prevăzut şi mai ales greu de ordonat. Iar răspunsurile cititorilor ,,respondenţi’’ s-au publicat integral aşa cum s-au primit la redacţie, dar cu multe date incomplete. De exemplu, un cititor din Viena, în vârstă de 30 ani, fără profesiune declarată, răspunde numai la întrebarea 2 cu opinia că trăsături dominate din firea românilor ar fi numai ,,curajul de spirit’’ şi ,,curajul de inimă’’, fără răspunsuri la întrebările 1, 3 şi 4. Sau un medic de 26 ani, fără localitate declarată, răspunde numai la întrebările 1, 2 şi 3. El apreciază că firea şi aspiraţiile românilor se exprimă cel mai bine în ,,poezia populară’’; la capitolul trăsăturii dominante trece scepticismul şi fatalismul; la calităţi notează firea muncitoare şi răbdătoare, iar ca defecte sunt firea risipitoare, superficială, imorală şi rutinieră. Un alt cititor, avocat din Piatra Neamţ, răspunde cu M. Eminescu şi notează fatalismul ca trăsătură dominată. La calităţi generice trece: bun, blajin, milostiv şi răbdător, iar la defecte generice notează neîncrederea, scepticismul, lipsa spiritului de economie, de întreprindere şi de asociere, chiar leneş şi indolent. Interesant este că acelaşi cititor simte nevoia de a mai face o separare între însuşirile ,,poporului de jos’’, caracterizat prin curăţenie de caracter, sinceritate, entuziasm, cu oameni cu dor de neam şi ţară; faţă de ,,poporul de sus’’ considerat intrigant, linguşitor, superficial, lipsit de solidaritate, cosmopolit şi adorator de străini, cu oameni fără caracter, fără cinste şi onoare, pentru că la aceşti români: ,,cine este cinstit trece drept prost’’. Pe aceleaşi diferenţe etnice de categorii sociale, acelaşi cititor mai remarcă la ,,clasa de mijloc’’ faptul că această categorie socială românească ar fi una care ,, aşteaptă totul de la stat, cu înclinaţii spre funcţionarism şi cariera armelor’’, după care românul se naşte bursier, trăieşte funcţionar şi moare pensionar, comparativ cu ,,burghezia de sus’’ caracterizată prin vanitate şi fanfaronadă. Amintim că la acest Chestionar au răspuns şi autori de renume precum istoricul Vasile Pârvan sau scriitorul Jean Bart. Ultimul nota corect că: ,,problema aşa cum este pusă, chestiunea este peste măsură de grea’’; dar dificultatea ei o punea pe seama deosebirilor care ,,înstrăinează’’ diferitele clase sociale, acestea fiind aşa de mari încât: ,,nu se poate surprinde nici o trăsătură de unire între ele. Adesea o clasă [socială] este mai apropiată de clasa altei naţiuni, decât de clasa aceleaşi naţii’’. Un alt respondent a fost şi poetul Alexandru Macedonski. Acesta într-un exces de originalitate a apreciat la români drept însuşire dominată numai ,,papagalismul’’, cu simţul onoarei la capitolul calităţi. De asemenea, el trece poeziile lui G. Cojbuc la opere literare reprezentative şi ,,alegerea actualei dinastii’’, ca evenimentul istoric cel mai semnificativ. Dar la acest renumit poet, suplimentar trebuie să observăm că în caracterizarea românilor nu a notat defecte, din cele solicitate în a treia parte de întrebări a chestionarului. Cu ocazia acestui sondaj, o altă observaţie care trebuie operată are în vedere faptul că în analiza lor unii cititori au simţit nevoia unor comparaţii cu alte popoare. De exemplu un locotenent de marină notează că: ,,o altă deosebire capitală între român, evreu şi ungur este obrăznicia’’, faţă de care românul ar fi ,, mai prejos’’ faţă de alte neamuri. La fel un alt cititor apelează la diade comparative cu nemţii, grecii, sârbii sau evreii. Dintre aceştia numai 67

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

neamţul este privit ca un ideal de muncă şi perseverenţă, românul: ,,având dorinţa de a călca pe urmele lui’’. Pe când la celelalte naţii asociază conotaţii negative; grecii sunt caracterizaţi prin manifestări extreme şi oscilante cu ,,uşurinţa de a parvenii … ei ştie foarte bine să-şi facă afacerile personale, pe când celălalt [românii] le cam neglijează’’. La rândul lor, evreii ar fi numai un ,,vehicul de corupţiune’’, dar care: ,, se înţeleg bine între ei, pe când românii se duşmănesc şi se ceartă pe lucruri de nimic’’. Tot atât de semnificativ este că unii respondenţi au procedat la o distribuţie zonală de trăsături şi diferenţe etnice pe zone istorice, respectiv Oltenia, Muntenia, Moldova sau Ardeal. Cu toate minusurile acestui sondaj efectuat cu peste un secol în urmă, prin absenţa unui mod de prelucrare date, dar mai ales prin relativitatea opiniilor exprimate, el va indica realitatea acestei teme precum şi existenţa unor variate serii de trăsături şi valori specifice, din care unele putem spune că au rămas active pe tot parcursul secolului XX. Cu toate dificultăţile de rigoare reproducem o sistematizare a răspunsurilor în anexa acestui capitol. Ulterior, în anul 1910, C. Rădulescu Motru, va aduna aceste date cu publicarea unei lucrări mai amplă, cu titlul: Sufletul neamului nostru, calităţi bune şi defecte. Dar relativitatea exprimării unor poziţii foarte personale faţă de această temă va continua şi mai târziu în perioada interbelică. A se vedea pesimismul şi criticismul lui E. Cioran din Schimbarea la faţă a României, cu prima ediţie în 193611, în care fără a contesta patriotismul autorului, vedea această ţară ca ,,îmbâcsită de superstiţie şi scepticism’’. Acest autor, cu tot efortul său analitic în teoria ,,golurilor psihologice ale românilor” a rămas doar un revoltat cu acuze severe la capitolul lipsei de originalitate a românilor, faţă de faptul că ei nu ar fi avut ardoarea, eroismul şi entuziasmul dorit de el, ceea ce reprezintă alte atitudini subiective, mai mult literare decât ştiinţifice. La fel de relativă este şi ontologia lui L. Blaga, cu menţiunea că din toate conceptele sale poetico-filozofice (spaţiu mioritic, orizont temporal anabasic, catabasic, etc), pentru etnopsihologie numai conceptul de matrice stilistică, ca structură etnică ,,genuină’’, este reală şi operaţională, valabilă pentru orice popor12. Cu mai multă reţinere şi un mai mare efort de obiectivitate s-au pronunţat istorici precum A. D. Xenopol, V. Pârvan, N. Iorga până la Dimitrie Onciul şi Constantin C. Giurescu. Dar şi în cazul lor, cu toate elementele de continuitate a trăsăturilor etnice afirmate de ei, nu credem că acestea pot fi considerate definitive. Fluctuaţii şi frecvenţe diferite în manifestări, fie pozitive fie negative se pot observa de la o epocă la alta, sau aceleaşi trăsături pot avea condiţionări diferite. De exemplu, recunoscuta ospitalitate a românilor poate avea ca resort, fie inteligenţa, fie diplomaţia, fie teama sau un plus de toleranţă, fie ceva din fiecare, sau apare mai evidentă când se ia în comparaţie cu aroganţa şi trufia altor neamuri. Dacă la acestea mai adăugăm şi ticăloşiile politicianiste, prezente şi ele în orice popor, care în toate timpurile au uzat de aceste însuşiri mai ales din cele negative şi permanent le-au sacrificat pe cele pozitive de dragul unor interese electorale de moment, putem avea o imagine suficientă asupra aspectelor acestui domeniu. Dintre reprezentanţii de seamă ai culturii române, cu preocupări mai bine încadrate într-o viziune etnopsihologică, merită a fi menţionaţi: Mihai D. Ralea (1896-1964), C. Rădulescu Motru (1868-1957), Anatole Chircev (1914-1990) şi Athanase Joja (1904-1972). În privinţa lui Mihai D. Ralea (1896-1964), psiholog, sociolog, estetician, filozof, politician, eseist, fost vicepreşedinte al Academiei Române în perioada postbelică, a fost cel care în anii de ruptură şi sovietizare a societăţii româneşti din perioada dictaturii comuniste, a reuşit să menţină continuitatea unui nucleu al oamenilor de ştiinţă din epoca democraţiei 68

Mictat A.GÂRLAN

antebelice. Lucrările sale au fost reunite în volumele Interpretări (1927), Etnic şi estetic (1927), Istoria ideilor sociale (1930), Atitudini (1931), Fenomenul românesc (1934), Valori (1935), Explicarea Omului (1946), Studii de psihologie şi filozofie (1955), Sociologia succesului (1962, în colab.), Introducere în psihologia socială (1966, în colab.). Dintre acestea, cea mai semnificativă sub raport ştiinţific rămâne Explicarea Omului13 iar pentru observaţii de etnopsihologia românilor avem în vedere lucrarea Fenomenul românesc14. În acest studiu, trăsăturile dominante la români semnalate de el sunt prezenţa adapatabilităţii şi a spiritului tranzacţional (1934, pag. 6). Acestea se manifestă cu acuitate în situaţii critice de nedreptate, de nereguli, de criză etc. Avocaţii şi juriştii constată la români raritatea proceselor criminale – spre onoarea noastră – fără răzbunări din ambiţii, orgolii, încăpăţânări aşa cum se întâmplă la alte neamuri. La români, astfel de procese sunt rare. În situaţii grave de acest gen, românul preferă o tratare tranzacţională directă şi dacă se poate fără avocaţi. M. Ralea constată actualizarea acestei atitudini complexe sub o formă mai vizibilă şi în lumea politică. El face observaţia că în cadrul succesiunii la putere a unor partide de stânga /dreapta, guvernările se împart între protagonişti. Scandalurile cu energii combative apar numai atunci când se încalcă tranzacţiile încheiate sau când unii vor să rămână la putere peste mandatul electoral. S-ar putea spune că politica înseamnă compromis şi că lucrurile se petrec la fel în toate ţările. Dar şi în viaţa socială, românul prezintă acelaşi bun simţ, cu toleranţă şi scepticism faţă de manifestările răzbunătoare. Pentru el a fi rău, ranchiunos, răzbunător este echivalentul unei stări anormale, de dezadaptare. E un fel de nebunie, care orbeşte persoana, obligă la efort, la neglijarea intereselor, dar mai ales fixează individul într-o atitudine incompatibilă cu transformările realizate de adversar. Românii nu suportă atitudinile de perseverenţă în răzbunare. Pentru ei, omul perfect adaptat nu este nici bun nici rău. El trebuie să fie şi bun şi rău, după cum o cer împrejurările. La el, memoria răutăţii este mai scurtă. El aşteaptă un cât de mic act de pocăinţă din partea adversarului pentru a-i strânge mâna şi a şterge totul. De aici şi toleranţa lui cu o suplă acomodare la schimbarea împrejurărilor. Perseverenţa unor neamuri în manifestări de ură, răzbunare, cu atitudini de ipocrizie şi perfidie sau cu pasiuni instinctive pline de invidie, prezente la popoarele din sudul Europei, de la portughezi până la greci şi turci, sunt rare până la absenţă în cazul românilor. Aceştia din urmă nu înţeleg aceste atitudini şi le găsesc foarte obositoare. Toate aceste trăsături, remarcă M. Ralea, indică prezenţa unei capacităţi de adaptare pasivă, cu o apropiere relativă de pasivitatea orientală, dar fără a fi abulică. De pildă, românul se adaptează cu uşurinţă în străinătate. Învaţă repede limbi străine, se acomodează uşor la noile moravuri inclusiv la prejudecăţi locale. El nu se pierde în melancoliile dezrădăcinaţilor, cu nostalgii prelungite faţă de locurile natale, adoptă imediat manierele claselor înalte, fără a lăsa loc să se cunoască originea lui ţărănească şi rareori un fiu de ţăran ,,ajuns” îşi mai aduce aminte de mediul idilic din care a pornit. De asemenea, tot în legătură cu adaptabilitatea, M. Ralea explică şi progresul modern al românilor, fiind printre puţinele neamuri care a trecut de la perioada fanariotă la un vizibil progres occidental. Numai că această evoluţie a fost dominată cu precădere de aspecte formale cu mai slabe implicaţii de fond cultural. În fapt, invocata evoluţie a satisfăcut numai criteriile de acomodare formală la noile instituţii europene. Pentru că noua civilizaţie ,,nu a fost inventată “ pe măsura unor nevoi specific româneşti. Procesul a fost de adaptare numai ca improvizare a unor soluţii şi instituţii străine. Astfel, în anul 1935, M. Ralea a remarcat caracterul formal al instituţiilor noastre constituţionale în cele mai variate domenii de activitate, de la tehnică şi industrie, până la 69

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

servicii şi comerţ. De aici el a tras concluzia că în România occidentalismul este încă instabil, efemer pe orice plan, întrucât îi lipseşte postamentul unor creaţii de substanţă proprie. Dar chiar formal fiind, acest progres reprezintă dovada unor capacităţi de suplă acomodare, valabile şi pentru evoluţii viitoare. Pentru aceste situaţii, pe baza unor funcţii similare de adaptabilitate, el recurge la analogia România -Belgia Orientului (1934, pag.18) întrucât şi belgienii sunt un popor care s-a modernizat prin import de cultură europeană, fără un efort de producţie proprie. Acest tip de adaptabilitate, între anumite limite poate fi considerat pe de-o parte trăsătură pozitivă de caracter, dar şi sinteză psihologică de mai multe însuşiri. Aceasta înseamnă că funcţia de adaptare, rapidă şi exactă la diverse împrejurări, presupune cel puţin şi o inteligenţă dezvoltată ; pe baza căreia M. Ralea remarcă faptul că românii pot fi recunoscuţi ca un popor inteligent ,, fără nici o exagerare naţională ” (1934, pag. 19). După opinia sa, capacitatea de cunoaştere a românilor este vie, suplă, limpede, cu interes activ, fără misticisme şi fără nebulozităţi. Întrucât cel care trebuie să se adapteze în mod continuu, are nevoie de luciditate clară, fără visuri poetice sau mituri grandioase care pot falsifica realitatea. Inteligenţa românească nu este imaginativă, ca cea franceză şi nici prea abstractă, raţionalistă şi uscată, cu excese de logică şi rigoare precum este cea germană. Inteligenţa românilor este mai mult ironică, implicând un efort de excludere a naivităţii. Ea are ceva din mefienţa ţăranului român în faţa propagandei electorale, bănuindu-i de minciună pe toţi candidaţii la alegeri (1934, pag. 21-22). După opinia autorului, românul este cel mai puţin naiv din Europa. Toate neamurile occidentale au în specificul lor momente de relaxare în care le place să se joace cu inteligenţa, precum copiii. Francezul, englezul, italianul, chiar germanul au capacitatea de a se deplasa intelectual de la ocupaţiile curente, pentru a se lăsa purtaţi de aparenţe în tot felul de jocuri cu o credulitate înduioşătoare. În această privinţă, însă, românul nu este niciodată un candid. Luciditatea sa, spiritul critic, sentimentul de actualitate în utilizarea inteligenţei nu-i permit manifestări naive. În accepţiunile lui P. Janet, am putea spune că inteligenţa românului este de un tip care nu abdică de la funcţiile realului. M. Ralea notează că ,,o astfel de structură intelectuală din care lipseşte naivitatea şi iluzionismul, exclude fără îndoială şi ceva din sentimentul religios” (1934, pag. 23). Acolo unde domneşte luciditatea şi bunul simţ, sentimentul credinţei prinde mai greu. Pietatea sufletească până la adoraţie, nevoia de comunicare mistică cu marele tot care reprezintă esenţa religioasă a vieţii sufleteşti, este mai slab reprezentată la români. Numai în rândul ţărănimii din zonele rurale mai găsim un sentiment religios, bazat pe un fel de bigotism, cu frica de Dumnezeu, pentru că însăşi clerul şi categoria socială a popilor este puţin respectată. În această privinţă, este necesară schimbarea condiţiilor vieţii morale şi sociale şi abia apoi educaţia religioasă. Funcţiile sufleteşti cele mai bine dezvoltate la români, după M. Ralea, sunt cele care favorizează adaptabilitatea: în primul rând cele intelectuale, precum spiritul de observaţie, inteligenţa în înţelegerea clară şi exactă a realităţilor, dar cu unele rezerve în privinţa imaginaţiei. (1934, pag. 25). Această rezervă poate fi amendată, pentru faptul că şi imaginaţia este tot o funcţie intelectuală. De aceea, ţine să nuanţeze faptul că românul nu este un fantast. El nu are tendinţa de transformare a vieţii în plăsmuiri cu pierderi de timp în reverii prelungite. Cu toate acestea, într-o retrospectivă critică asupra scrierilor lui M. Ralea, avem faţă de ele două observaţii pro şi contra. Una ar fi faţă de recomandarea surprinzătoare a lui M. Ralea către un import de cultură europeană cu transformarea României într-o ,,Belgie a Orientului”, ţară recunoscută pentru lipsa ei de cultură naţională. El recomandă acest import cu referire la caracterul minor a culturii româneşti, care ar avea o circulaţie periferică, 70

Mictat A.GÂRLAN

în condiţiile în care de-a lungul perioadei postpaşoptiste, până la cea interbelică din timpul său, acest popor a realizat producţii culturale de mare specificitate, cu o pleiadă de autori, toţi de talie europeană. De fapt, astfel de înclinaţii intelectuale cosmopolite şi pro occidentale, au fost foarte active din perioada interbelică, chiar până în prezent şi întotdeauna s-au bazat pe comparaţii asimetrice, între Occident şi România. Pe de altă parte, în această analiză, el a sesizat o condiţie importantă. Un studiu de psihologie naţională, efectuat numai pe bază unor trăsături de inteligenţă şi spirit tranzacţional este insuficient, întrucât numai pe baza acestor factori nu se pot explica continuitatea şi stabilitatea îndelungată a unui popor, fără a menţiona ceva şi din etapele unor demersuri istorice. Alte clarificări teoretice au fost realizate de Constantin Rădulescu Motru, autor al teoriei vocaţiei şi personalismului energetic. Din vasta sa operă, amintim câteva lucrări: Cultura română şi politicianismul (1904), Psihologia martorului (1906), industriaşului (1907), a ciocoismului (1908), a revoluţionarului (1908), Vocaţia românilor (1932), Psihologia poporului român (1937), Românismul - Catehismul unei noi spiritualităţi (1936), Etnicul românesc (1942)15 etc. O parte din studii au fost republicate sub titlul Personalismul energetic şi alte scrieri în Editura Eminescu16 Altele au fost republicate de curând într-o colecţie de studii şi eseuri, intitulate Psihologia poporului român (1998)17. Ciclul de articole din perioada anilor 1900-1910 s-a caracterizat printr-o continuă polemică contestatară la adresa politicianismului, considerat ,,o degenerare a adevăratei politici”, cu efecte grave în cultura naţională. Dintre acestea, autorul va menţiona corupţia vieţii morale, degradarea binelui, încălcarea brutală a sincerităţii şi folosirea drepturilor politice numai pentru realizarea unor interese personale. Analiza acestor trăsături devine mai clară în studiul Sufletul neamului nostru, calităţi bune şi defecte prezentat într-o conferinţă ţinută la Ateneu în ziua de 21 februarie 1910, în care, între altele, se ocupă de tăria de caracter, credinţa religioasă, atitudinea faţă de muncă, pasiunea pentru politică, conformismul şi solidaritatea, spiritul întreprinzător, gregarismul, tradiţionalismul, în raport cu dorinţa de occidentalizare. Astfel, în manifestările spiritului întreprinzător, la începutul secolului al XX-lea, autorul constată că românul în calitate de producător: ,,aşteaptă întotdeauna să vadă ce fac alţii ca să înceapă şi dânsul. Dacă nimeni nu începe, nu începe nici dânsul. Nici cele mai energice sfaturi nu reuşesc ai clătina rutina şi al îndrepta spre întreprinderi individuale”(1998, pag. 40). Comparativ cu spiritul industriaşului occidental, cel românesc prezintă o motivaţie cu totul deosebită; ,,sufletul industriaşului din ţările apusene este stăpânit de frigurile muncii şi riscurile luptei. Pe când în sufletul industriaşului român regăsim numai abilitatea politicianului. Capitalistul român nu are încredere în forţele lui individuale….ca cel mai sărac dintre compatrioţii săi, el se bizuie exclusiv pe protecţia statului“ (1998, pag. 40). În concepţia lui C. R. Motru ,,cunoaşterea sufletului unui neam cu dezvăluirea calităţilor şi defectelor acestuia, nu este o operă de patriotism, ci o serioasă operă de ştiinţă. Această cunoaştere trebuie să o stabileşti cu aceeaşi obiectivitate cu care se stabileşte orişice altă cunoştinţă despre lumea fizică”. (1998, pag. 34). După trei decenii de activitate ştiinţifică, el completează tezele personalismului energetic cu cele ale analizei vocaţionale. Pentru aceasta, mai întâi a făcut o distincţie între individualitate şi vocaţie. Pe prima o regăsim în orice manifestare psihologică, pe când cea de a doua aparţine numai operelor de cultură, prezente la individualităţi puternice, exprimând performanţe supramedii. În cazul însuşirilor vocaţionale la români, el lansează ideea discutabilă a Marelui Anonim, preluată mai târziu şi de Lucian Blaga. În spiritualitatea românilor raportată la cea apuseană el constată o 71

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

mare lipsă de individualităţi reprezentative, aportul acestora la fondul culturii universale fiind foarte scăzut. În această privinţă, ceea ce izbeşte din primul moment este contribuţia foarte scăzută a celor din partea de sus, faţă de munca anonimă şi contribuţia foarte mare a celor din partea de jos a societăţii. Dacă în Occident regăsim opere desăvârşite numai prin individualităţi de geniu - în opinia autorului – românii s-au afirmat numai prin colaborări colective, prin unificare lingvistică, prin arta populară, prin latura instrumentală a muncii, prin obiceiurile pământului, organizarea juridică etc. Această observaţie este amendabilă pentru că şi la români se pot nota personalităţi de talie europeană precum N. Olahus, D. Cantemir, M. Eminescu, C. Brâncuşi sau H. Coandă. Totuşi ideea Marelui Anonim, cu predominarea la români a efortului colectiv faţă de cel individual, va fi susţinută şi de alţi filozofi. Prin această constatare, el explică o serie de disonanţe apărute în scăderea constantă a interesului românilor pentru occidentalizare, de la 1848 până în perioada interbelică. Cauza afirmată de autor este că individualismul european, trecut prin ţărănismul şi imitaţia românească, a realizat în România numai rezultate mediocre, în loc să producă opere minunate ca în Apus. Astfel: ,,pe câmp economic, individualismul apusean, în loc a deştepta spiritul capitalismului întreprinzător, a deşteptat poftele de prădare a avutului public. Niciunde ca în România, individualismul n-a creat mai mulţi indivizi lacomi, cu mai puţine vocaţiuni individuale. Conştiinciozitatea, perseverenţa în muncă, aprecierea timpului, toate aceste însuşiri pe care le admirăm la oamenii de vocaţie din Apus, nu s-au revărsat asupra muncii româneşti. Europenizarea a adus după sine o industrie parazitară, un comerţ bancar putred, o agricultură care ocoleşte munca pământului şi trăieşte din legi de expediente, a fabricat indivizi români plini de pofte şi planuri fantastice,….dar nu a fabricat, decât foarte rar indivizi productivi şi statornici în muncă, care să ia răspunderea unor opere durabile” (1984, pag. 738). În cadrul analizei privind rolul vocaţiei în progresul general, el precizează o relaţie de opoziţie între ,,colaboraţia anonimilor” şi slaba promovare socială a iniţiativei individuale, care constituie baza capitalismului european. La baza culturii apusene, remarcă el, se află dispoziţiile vocaţionale şi nu egoismul indivizilor. În opinia lui, personalismul românesc a fost condus în ultima sută de ani de un temperament anarhic. De aceea, cultura şi vocaţia românilor trebuie să intre sub conducerea unei voinţe luminate, în direcţia unui personalism energetic. Pe baza acestor observaţii, el va elabora în anul 1937 studiul Psihologia poporului român, editat de Societatea Română de Cercetări Psihologice Bucureşti, în care va fundamenta un nou model metodologic, cu plasarea în domeniul psihologiei sociale a întregii problematici de determinare şi explicitare a însuşirilor sufleteşti ale unor populaţii. În concepţia sa, aceste însuşiri se condiţionează prin 3 factori: - fondul biologic ereditar al populaţiei; - mediul geografic; - caracterele instituţionale dobândite de populaţie în timpul evoluţiei sale istorice. În fondul biologic interesează dispoziţiile normale şi mai ales patogene care influenţează viaţa psihică a populaţiei. Dispoziţiile normale interesează mai puţin, acestea fiind dirijabile; cele anormale sunt mai importante pentru că ies de sub controlul oricărei educaţii. În mediul geografic se cuprind toate formele de energie care înconjoară şi provoacă reacţii în psihologia populaţiei, respectiv: clima, natura solului, mijloacele de producţie, terenul muncii, flora, fauna, natura graniţelor etc. În caracterele instituţionale se cuprind toate manifestările tipice de natură spirituală. Aceste manifestări aparţin experienţei istorice a comunităţii care, prin tradiţie, se repetă în mod constant pe perioade îndelungate. 72

Mictat A.GÂRLAN

În ele se cuprind limba şi limbajul, obiceiurile morale şi juridice, concepţiile preferate în preţuirea lumii şi a vieţii, trăsăturile naţionale. El menţionează că gradul de influenţă al celor 3 factori este variabil. Pentru populaţiile cu un mare trecut istoric, actualitatea sufletească este mai puternic influenţată de caracterele instituţionale ajunse şi ele la o puternică consistenţă. În comunităţile cu instituţii spirituale inconsistente, factorii ereditari şi de mediu au o influenţă covârşitoare. De aceea, specifică C. Rădulescu Motru ,,nu toate populaţiile sunt capabile de cultură naţională. Sunt populaţii care trăiesc mii de ani fără ca în sufletul lor să prindă rădăcini caracterele instituţionale. Ele trăiesc într-o veşnică copilărie având un suflet stăpânit când de influenţa eredităţii biologice, când de influenţa mediului geografic“ (1998, pg. 12-13). La popoarele care se ridică la o cultură naţională se pot nota şi particularităţi de cristalizare a experienţelor istorice în instituţii cu funcţii spirituale specifice. La rândul lor, instituţiile odată înrădăcinate, preiau conducerea întregii vieţi psihologice a comunităţii cu impunerea de noi norme celorlalţi factori de mediu şi chiar celor ereditari. În consecinţă studiile de etnopsihologie se vor diferenţia şi particulariza, de exemplu, pe psihologia socială a poporului francez, psihologia socială a poporului englez, psihologia socială a poporului rus etc. , fiecare cu structura şi destinul său. Aşa înţelegând lucrurile, el prezintă şi dificultăţile acestui domeniu ştiinţific: ,,cu cât cultura unui popor este mai veche şi mai originală, cu atât obiectul de studiu al acestei ştiinţe despre acest popor este mai mare şi mai specific. La fel şi invers. Cu cât un popor este mai tânăr, cu o cultură mai nouă sau mai puţin originală, cu atât şi ştiinţa noastră despre el va fi mai restrânsă şi mai puţin specifică“ (1998, pag. 14). Cu aceste observaţii va nota şi faptul că: ,,această situaţie este valabilă şi pentru psihologia socială a poporului român” (1998, pg.15). Astfel, C. Rădulescu Motru ridică două probleme de factură metodologică, una a dificultăţilor de circumscriere a însuşirilor şi alta privitoare la finalitatea lor. Astăzi, în alţi termeni, ordonăm aceste probleme pe capitole de diagnoză şi respectiv prognoză a comportamentelor etnice. În acest sens, autorul face câteva observaţii de reală acuitate: ,,oricâte date statistice şi observaţii scoase din experienţă am avea despre viaţa sufletească a poporului român, întrucât lipseşte conştiinţa clară a finalităţii spirituale a acestei vieţi, interpretarea datelor se va face în mod nesigur. Datele pot cel mult să justifice o finalitate spirituală dezvăluită prin instituţii precise şi desăvârşite, dar, când această finalitate nu este dezvăluită sau este dezvăluită nebulos şi fragmentar, atunci ele pot servi cel mult ca indicii supuse unei discuţii. Conştiinţa poporului român are până acum despre finalitatea spiritualităţii sale numai indicii şi încă indicii vagi” (1998, pg.15). În continuare, comparativ cu specificul culturilor occidentale, sunt dezvoltate observaţii personale mai vechi, puse sub semnul finalităţii trăsăturilor constatate. Putem spune că sub o altă formă şi el a dezvoltat ideea definirii etnicului românesc prin interetnicitate europeană. Astfel, el pune în discuţie relaţia de asemănare a individualismul românesc dominat de tradiţia muncii colective, cu cea a individualismul occidental care ar fi lipsit de această tradiţie. Pentru că ,,la românii din lumea satului, fiecare sătean face numai ce face toată lumea. Altfel, ei nu se regăsesc în rândul lumii. La români, a ieşi din rândul lumii nu este un simplu risc, ci o curată nebunie” (1998, pg. 16). Prin urmare, individualismul românesc ar fi de altă factură decât cel apusean. Individualismul burghez (apusean) este creator de instituţii şi chiar comercial în planul vieţii social-economice, pe când cel românesc este considerat: ,,o simplă reacţie subiectivă, manifestarea unui egocentrism sub influenţa factorului biologic ereditar”(1998, pg. 17). Ajuns la această concluzie el pune o nouă problemă cu întrebarea dacă individualismul 73

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

românesc ar putea fi modelat sau nu, din care va deriva o altă trăsătură la români, respectiv lipsa spiritului comercial. El susţine această trăsătură - defect cu observaţia că marea majoritate a populaţiei de la sate ,,nu ştiu a valora lucrurile după valoarea lor de schimb, ci numai după valoarea lor subiectivă de uz”. De asemenea, nici timpul nu este preţuit ca la popoarele din Apus, situaţie faţă de care notează: ,, în târguri, românul stă şi se tocmeşte ceasuri întregi pentru lucruri de nimic; tot aşa cum la petreceri îşi pierde zile şi nopţi întregi”(1998, pg. 25). O altă caracteristică-defect la români ar fi neperseverenţa faţă de lucrul început. În privinţa ei, autorul face apel la un citat din Ion Creangă, respectiv : românul este greu până se apucă să facă ceva, că de lăsat se lasă uşor. La această însuşire C. Rădulescu Motru se opreşte cu mai multă atenţie şi remarcă faptul că în agricultură, un român posesor de pământ este cel mai muncitor şi mai perseverent proprietar agricol. Fie câştigul cât de mic, el nu se îndură la părăsirea ogorului său. După opinia autorului, lipsa de perseverenţă nu ar fi specifică românilor. Neperseverenţa la lucru şi-a făcut apariţia prin secolul al XIX-lea, odată cu europenizarea şi înnoirea statului român, prin imitaţia instituţiilor apusene. Odată cu aceste înnoiri, în ocuparea slujbelor de stat, românii au intrat în epoca improvizaţiilor profesionale prin imitarea statelor occidentale. La toate popoarele civilizate, perseverenţa la lucru se susţine printr-un singur mijloc: selecţia candidaţilor în slujbe şi profesiuni, lucru care la noi nu s-a petrecut. Oriunde în lume, selecţia pe funcţii şi persoane se operează controlat, în mod raţional. Acolo unde profesiunile se ocupă fără selecţie, pe alte criterii decât cele de performanţă şi randament, apare şi neperseverenţa la lucru. Concluziile sale au fost că şi în cazul acestei trăsături se obţine aceeaşi disonanţă ca în cazul individualismului, respectiv, o nepotrivire între factorul ereditar şi cel instituţional, între fondul natural de capacităţi şi structura instituţiilor nou create. Românul, prin natura sa este răbdător, conservator şi tradiţionalist, dar acest set de trăsături naturale au fost pervertite de o viaţă instituţională greşită, prin imitarea unor instituţii străine. El a devenit lipsit de perseverenţă pentru că instituţiile statului l-au obligat la improvizaţii. Întâlnim aici accentele critice ale autorului, cu formulări prezente din faza de tinereţe din ciclul de lucrări Cultura română şi politicianismul, în care pe lângă defecte el recunoaşte şi o serie de trăsături favorabile, pe care le pune în discuţie în funcţie de motivaţia şi finalitatea acestor calităţi / defecte, în unitatea sufletească a poporului român. După C. R. Motru, fără discuţii filozofice asupra finalităţii tipului de cultură dorit de români, spiritualitatea care insuflă acest tip este bine cunoscută. Această finalitate, pe terenul vieţii sociale, politice şi economice, după părerea autorului, poartă denumirea de spirit burghez. De fapt, astăzi l-am putea denumi spirit occidental. Se pune problema dacă se pot potrivi aceste caractere şi psihologii, cel puţin cu spiritualitatea românească. În opinia sa, spiritul occidental pe terenul vieţii economice aduce un sentiment de supunere faţă de opinia majorităţii, cu o atitudine de respect faţă de obligaţiile liber contractate. Pentru un occidental nu există comerţ unde angajamentele contractate să nu fie respectate, iar pentru el comerţul este primul domeniu de activitate. Pe teren economic, la împărţirea beneficiilor, spiritul occidental consideră libera concurenţă un judecător suprem. Cine reuşeşte în concurenţă are drept la beneficii. Cine pierde în concurenţă nu are dreptul să invoce apartenenţa etnică pentru că lupta pe piaţă se dă între indivizi cu drepturi egale. În domeniul vieţii sociale, acelaşi spirit occidental a făcut din iniţiativa individuală virtutea supremă a progresului. Pentru a păstra cultul acestei virtuţi el o transformat proprietatea individuală într-un fundament al vieţii sociale. Pe terenul vieţii politice, acest acord este slab. Democraţie există, dar se ştie că legile, obligaţiile şi angajamente asumate nu sunt respectate. 74

Mictat A.GÂRLAN

Grav este că nerespectarea lor nu se datorează unei greşite sau incomplete educaţii cetăţeneşti. Nerespectarea legilor în psihologia românilor, în opinia sa, ar fi manifestarea directă a unui individualism subiectiv, care, la români ar reprezenta un titlu de mărire şi putere. În această privinţă, din perspectiva timpului opiniile sale pot fi considerate cam exagerate, dar formularea trebuie localizată la perioada antebelică. Privitor la viaţa economică acest acord ar fi şi mai vag. Libera concurenţă este insuficient integrată în moravurile poporului nostru pentru că ,,românul cere protecţie şi beneficii numai pentru că este român” (1998, pg. 29). Aici C. R. Motru se prezintă foarte critic. Dimpotrivă, în tradiţia de peste un secol a românilor a existat o toleranţă cu tendinţe spre deschidere şi cosmopolitism, inclusiv interese de promovare a capitalului străin. Românii nu s-au speriat de concurenţa străină. Ei au înţeles că prin concurenţă se vor promova produse noi, tehnice sau culturale, cu caracter performant, iar interdicţia la import de produse străine pe criterii naţionaliste a fost întodeauna mai slabă. În viaţa socială apuseană, unde se produc cele mai semnificative mutaţii şi manifestări, autorul remarcă că acest fapt este cu desăvârşire inexistent la români, pentru că: ,,gestul iniţiativei individuale pentru susţinerea progresului social cu întreprinderi mici şi mijlocii, riscante sau prin inovaţii personale, este cel mai plăpând vlăstar al sufletului românesc. ... şcoala nici măcar după un secol de înnoiri europene nu l-a putut fortifica. S-a ajuns la ceva contrariu“ (1998, pg. 29). În anul 1937, referitor la această situaţie, face următoarele observaţii: ,,tinerimea noastră nu fuge de muncă, dar vrea o muncă în condiţii speciale; dacă se poate fără libera concurenţă, care să se răsplătească nu după produsul ei, ci după intenţiile muncitorului” (1998, pg. 30). De asemenea: ,,sub mantia naţionalismului, membrii corpului didactic au strecurat în inima tineretului nostru tendinţe antiburgheze [antioccidentale]: unii prin propagandă directă, alţii prin toleranţă pasivă. Mentalitatea tinerimii noastre nu este un accident romantic, ci o fatalitate ereditară “ (1998, pg. 31). De fapt, el va restrânge problema finalităţilor etnoculturale româneşti la un acord / dezacord cu specificul psihologiei occidentale, cu precizarea unor direcţii fundamentale în cercetarea ştiinţifică românească. În concepţia sa, dacă această înrudire există, atunci prin aplicarea sinceră a principiilor de politică economică vest-europeană se va putea progresa rapid, pedepsind apucăturile care ne îndepărtează. Iar dacă această înrudire nu există, atunci înainte de a copia alte instituţii europene, este necesar a vedea cine suntem şi ce putem face, pentru a nu rămâne străini în propria noastră spiritualitate. Ulterior problema finalităţii energiilor spirituale este dezvoltată în Românismul Catehismul unei noi spiritualităţi şi în Etnicul românesc, cu plasarea temei pe seama deciziilor politice. După părerea sa, aceste decizii au prezentat două mari slăbiciuni, perpetuate pe o perioadă îndelungată de timp, de la cea paşoptistă până la cea interbelică. La peste o jumătate de secol distanţă, el va relua teza formelor fără fond a lui Titu Maiorescu şi va amenda politicianismul românesc, care ar fi avut o evoluţie în afara românismului. În opinia lui, acest politicianism s-a remarcat printr-o lipsă de încredere condamnabilă în virtuţile neamului, mai ales din partea curentelor politice conservatoare, precum şi o imitare cu uşurinţă a unor instituţii străine, fără fond, din partea curentelor liberale. El era convins că poporul român, tânăr prin cultura sa, are dreptul la o politică proprie în concertul european bazată pe o educaţie superioară a însuşirilor sale naturale. Fiind un popor capabil de unitate naţională, fără a fi asupritor, inteligent dar fără reuşită în viaţa practică, moral şi brav fără a fi războinic, oţelit în lupta cu moartea şi sărăcia, 75

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

românismul a fost lipsit de canalizarea spre o tehnică superioară a muncii. Politicienii care iau văzut şi administrat sărăcia nu au fost în stare să-l îndrumare spre a fi mai econom. Nici la nivelul funcţionarului public nu s-a găsit o şcoală cu un mod de educaţie a respectului faţă de lucrul şi avutul public. Toată tehnica modernă care face forţa altor neamuri, la români a rămas numai pe ceea ce le-a dat natura. La fel şi alte însuşiri necesare în viaţă economică au rămas la nivelul unor simple trăsături naturale. şcoala nu i-a ales dascălii care să-i mijlocească dobândirea unor aptitudini profesionale pentru comerţ, industrie, servicii, pe baza cărora românii întreprinzători să poată pătrunde în concurenţa mondială. Întâlnim aici unele atitudini critice prezente în pagini de tinereţe din Cultura română şi politicianismul. Dar pentru tema noastră de cercetare ştiinţifică, ceea ce trebuie de remarcat la C. R. Motru constă în faptul că a realizat prima teoretizare, corect fundamentată a raporturilor complexe dintre etnic şi naţional, din literatura românească. Cadrul său explicativ, este prezentat în lucrarea Etnicul Românesc18 cu prima ediţie în anul 1942, temă pe care o dezvoltă în domeniul conştiinţei de comunitate, analizată interdisciplinar (antropologie, etnologie, psihologie, sociologie generală) cu adaptare finală la domeniul psihologiei sociale. În concepţia sa, conştiinţa de comunitate de la starea amorfă a popoarelor primitive spre cea structurata a popoarelor contemporane, are o evoluţie în trei faze: conştiinţa comunităţii de origine, a comunităţii de limbă şi a comunităţii de destin, cu o diferenţiere graduală între ele, acestea fiind tot atâtea etape în dezvoltarea conştiinţei naţionale. Membrii unui popor uniţi prin conştiinţa comunităţii de origine, au un fond rasial comun cu o organizare socială foarte stabilă, care poate dura timp îndelungat fără nici o schimbare, cu o mare rezistenţă la invazia unor elemente străine, cu manifestări aproape instinctive, reduse până la orbire. Cu toate acestea: ,,societăţile formate numai pe baza conştiinţei de origine, dacă nu au o energie proprie pentru evoluţia lor pot dispare prin degenerare. Acesta este cazul multor societăţi de sălbatici care vegetează până în zilele noastre. În mod obişnuit, societăţile evoluează transformându-şi treptat conştiinţa comunităţii de origine în cea de limbă. Limba este instrumentul care înlesneşte comunicarea între membrii societăţii şi astfel devine posibilă cultura, adică acumularea experienţei sociale de la o generaţie la alta. Limba pe lângă acest rol de instrument, îl mai şi pe cel de creaţie’’(pag. 14). Iar marea dezvoltare comunitară are loc pe baza comunităţii de limbă şi nu pe aceea de origine. Prin cultivarea limbii: ,,un popor începe a cunoaşte, ceea ce este şi ceea ce poate, …naţionalismul popoarelor europene din ultimul secol este produsul ideologic al stăruinţei cu care fiecare din aceste popoare şi-au cultivat limba’’. Acest proces s-a dezvoltat în lumea oraşelor, a marilor aglomerări de populaţie unde nimeni nu mai pune probleme de origine şi tradiţie. În lumea oraşelor este nevoie de o limbă cu altă valoare de circulaţie, spaţiu în care C.R. Motru notează că: ,,Este cu totul altfel în aglomeraţiile mari de populaţie, în care a slăbit sau chiar a dispărut comunitatea sufletească întreţinută prin tradiţiile etnicului. Aci, ne mai fiind o intimitate de toate zilele între vorbitori, cuvintele schimbate între ei trebuie ca prin proprietăţile lor să producă comunitatea de suflet necesară pentru a fi înţelese. De aceea, cu multă dreptate limba a fost considerată un factor fundamental în constituirea naţiunilor moderne. Fără o unitate de limbă nu se poate concepe unitatea viaţii naţionale. Şi unitatea de limbă, pentru aglomeraţiile mari de populaţie, nu o dă direct limba vorbită în etnicul satului, ci o dau perfecţionările care se adaugă acesteia’’(pg. 81).

Mictat A.GÂRLAN

Referitor la limba românilor el remarcă faptul că influenţele slavone şi greceşti au dăinuit foarte mult, chiar până în zilele de azi, sub alte forme: ,,Cărţile slavone şi greceşti nu se mai traduc, dar nici limba română nu se bucură încă de un respect desăvârşit. Ea nu-şi are recunoscută autonomia. Întârziată prea mult în rolul său de a servi ca limbă de traducere, ea nu are îndeajuns autoritatea necesară de a impune un înţeles precis cuvintelor sale şi încă mai puţin autoritatea de a stăvili năvala neologismelor. Aceasta nu s-ar fi întâmplat, dacă în secolele trecute ea ar fi fost dintr-un început folosită de biserică şi apoi treptat de gândirea românească în legi, în ştiinţă şi în literatură. Lipsa de a fi făcut un lung stagiu se răzbună astăzi. Sperăm, însă, că prin mijlocirea instituţiilor şcolare şi de cultură ale Statului să înlăture aceste neajunsuri, aşa încât limba să-şi îndeplinească pe deplin rolul la care este chemată pentru realizarea unităţii noastre naţionale (pg. 83). La cele două forme de etnic, unul fundat pe conştiinţa comunităţii de origine şi altul pe cea a comunităţii de limbă, o dată cu organizarea modernă a statelor europene se adaugă un al treilea nivel, fundat pe conştiinţa comunităţii de destin. Acest al treilea nivel, C.R. Motru îl reconsideră ca foarte important în momente de război şi îi acordă o deosebită atenţie. În evoluţia relaţiilor etnice şi internaţionale, peste nivelul conştiinţei de origine îngemănat cu cel de limbă, se suprapune şi se dezvoltă conştiinţa comunităţii de destin. Acest al treilea nivel ,,nu vine din tradiţie şi nu este latentă, ci este una clară, luminoasă, fiind sprijinită pe voinţă’’. În viziunea sa, din conştiinţa comunităţii de destin ,,fac parte cei care ţin la linia unui destin comun cu preţul oricărui sacrifıciu’’. El va face această delimitare în contextul timpului său, al României anului 1941, sfâşiată de război şi de rapturile teritoriale ale ţărilor vecine, faţă de care pune problema conştiinţei comunităţii de destin pe doua mari planuri; unul referitor la delimitarea suveranităţii naţionale şi al doilea la statutul minorităţilor etnice, astfel: ,,în amândouă [planurile] ordinea de fapte pentru o bună orientare politică nu se poate face decât pe baza unei cunoştinţe ştiinţifice a etnicului de destin’’ (pg. 127). Doar că acest al treilea nivel de conştiinţă pentru el este mai mult un deziderat, faţă de care se întreabă retoric: ,,Există oare pe teren politic asemenea comunităţi de destin, şi dacă există, cum s-au organizat şi cum influenţează ele conducerea actuală a politicii internaţionale ? Aceste comunităţi de destin există şi sunt foarte puternice. În primul rând sunt: Comunitatea naţional-socialistă germană, Italia fascistă şi Imperiul japonez, după care urmează altele pe cale de constituire. Între ele sunt câteva diferenţe dar structura lor de bază este aceeaşi. În rândurile ce urmează, noi avem în vedere Comunitatea naţionalsocialistă germană a cărei organizare exercită cea mai puternică influenţă în politica mondială’’ (pg.124). Cu înţelegere faţă de situaţia critică a timpului său, el vede viitorul României ca fiind plin de neprevăzut şi de aceea recomandă o solidarizare nu numai între membrii naţiunii, ci între toate naţiunile cu aceluiaşi destin. Astăzi, după mai bine de o jumătate de secol, când după anul 2007 România a aderat la Uniunea Europeană, este uşor a spune că previziunile sale au fost corecte, respectiv: ,,Europa viitoare va fi organizată pe baza comunităţii de destin. Naţiunile ameninţate de primejdii comune îşi vor asigura viitorul printr-o apărare comună şi astfel vor intra împreună în acelaşi spaţiu vital. Ele vor trebui să recunoască deasupra suveranităţii lor o organizare juridică supra naţională, cerută de legea propriei lor conservări. O organizare juridică supra naţională va trebui, de asemenea să soluţioneze şi vechea problemă a minorităţilor străine de pe teritoriul unei naţiuni. Ştiinţa 77

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

etnicului este chemată să găsesc un leac şi iredentismului naţionalist de odinioară’’ (pg. 128). Pe aceste direcţii de cercetare, obiectul etnopsihologiei după C.R. Motru, ar fi descrierea şi explicarea condiţiilor care întreţin cele trei forme ale conştiinţei de comunitate, care devenind foarte larg recomandă: ,,să se introducă despărţiri şi să se cerceteze îndeosebi etnicul redus la comunitatea de origine, faţă de etnicul întins la comunitatea de limbă şi destin’’. În mod aplicativ, comunitatea de origine reprezintă etnicul, iar comunitatea de limbă şi destin reprezintă naţiunea. În acest sens, pentru cercetarea şi înţelegerea acestui domeniu: ,,Vom analiza din viaţa sufletească socială, atât cât va fi nevoie pentru înţelegerea etnicului. Această comunitate de suflete o numim etnic. Avem înaintea noastră un etnic ori de câte ori constatăm între membrii unei populaţii manifestări sufleteşti tipice, care se repetă din generaţie în generaţie. Etnicul poate fi mai restrâns sau mai întins. Cel mai restrâns în zilele noastre, are totuşi mărimea unui sat. Cel întins se identifică, de regulă, cu naţiunea. Sunt însă cazuri când etnicul depăşeşte hotarele legale ale naţiunii. Între etnicul restrâns şi etnicul întins există diferenţe esenţiale. Etnicul restrâns este mai bogat în manifestări tipice. Etnicul întins este mai sărac în manifestări tipice, păstrează totuşi pe cele mai caracteristice. Astfel, în mijlocul unei naţiuni, unde se găsesc ambele feluri de etnic, cel mărginit la sat constituie o comunitate sufletească mai bogată în manifestări tipice, decât etnicul întins peste teritoriul întregii naţiunii. Această diferenţă se exprimă şi prin gradarea spiritului de tradiţie. Este de mult cunoscută puterea pe care o are tradiţia în mijlocul populaţiei unui sat, în comparaţie cu aceea pe care o are în mijlocul unei populaţii numeroase. Cea mai bună exemplificare a etnicului se face de aceea prin sat. Satul este celula nepieritoare care întreţine continuitatea Etnicul constituie astfel în viaţa societăţii omeneşti un complex de manifestări tipice pe care individul le găseşte de la naştere şi la care el se adaptează fără împotrivire. El intră ca o verigă în lanţul unui mecanism care şi-a început funcţionarea înainte de el şi o va continua şi după el’’(pg. 35). În practica observaţiei se poate constata că în fiecare mediu etnic manifestările de tipicalitate nu sunt uniforme. Chiar în spaţiul restrâns al satului sunt locuitori care practică obiceiuri într-un mod mai personal faţă de ceilalţi: ,,în atitudinea, gesturile şi limbajul unora este ceva care îi distinge şi îi constrânge pe ceilalţi să-i ia drept modele. În satele româneşti acest lucru se observă des şi foarte uşor. Locuitorii care trec drept modele nu sunt din cei bogaţi, cu influenţă politică şi nici din cei mai instruiţi. Dimpotrivă. Modelele sunt alese dintre aceia care au un prestigiu aparte de curăţenie sufletească, sau cum se zice deseori de omenie. În satele româneşti acest prestigiu aparte este legat totdeauna de vechimea familia. Prestigiul îl au de drept băştinaşii. Cei nou-veniţi în sat, oricâte însuşiri personale ar avea, ei întotdeauna vor fi nişte venetici, care cu greu reuşesc a-şi găsi neveste şi chiar prieteni credincioşi în rândul băştinaşilor. Prin această distincţiune concedată modelelor se introduce în conştiinţa etnicului o portiţă pentru inovaţii’’(pg. 38). Dar prima şi cea mai caracteristică formă de prezentare a conştiinţei etnice este limba şi producţia literară. Limba pentru micul grup sătesc este un simplu mijloc de comunicaţie între membrii săi. Aceştia n-au la început nici o conştiinţă despre rolul limbajului şi mai ales despre funcţiile creatoare ale limbii. La sate toţi vorbesc o limbă aşa cum s-a vorbit din tată în fiu. În cazul României înainte de perioada instituţiilor culturale, a existat o îndelungată epocă a credinţei în latinitate cu un mare efect benefic, faţă de care C.R. Motru va nota următoarele: ,,descoperirea originii neamului românesc în glorioasa Romă antică a fost pentru etnicul sătesc mai mult decât o înviorare; a fost pentru el o viaţă 78

Mictat A.GÂRLAN

nouă care dintr-o dată a lărgit conştiinţa lui până la orizontul conştiinţei naţionale. Noi acei de astăzi, cari suntem născuţi în orizontul conştiinţei naţionale, abia ne putem închipui îmbărbătarea produsă în sufletul comunităţii româneşti de această descoperire. Fără credinţa în latinitate nu s-ar fi putut forma conştiinţa naţională a etnicului românesc, ea fiind aceea care a dus la înlăturarea izolării satelor’’(pag. 43). Este clar că etnicul întins prin mijlocirea oraşelor, pierde din caracterele originare ale etnicului restrâns de origine sătească. În etnicul extins conformismul la tradiţie şi în special la ceremoniile de familie este mai slab, în schimb acest etnic preia preocupări de un nivel mai înalt. Prin instituţiile culturale ale oraşului ,,oamenii de vocaţie lărgesc orizontul conştiinţei comunităţii săteşti. Ei transformă înrudirea de origine în conştiinţă naţională. Familia nu mai este mărginită la bătrânıi satului, ci se întinde dincolo peste veacuri la originile naţiunii de limbă şi de destin comun. În instituţiile de oraş, după care apoi se vor lua şi instituţiile de sat, preocuparea merge spre totalitatea naţiunii, care apare ca o fiinţă de sine stătătoare deasupra oamenilor luaţi individual. Naţionalismul modern este produsul muncii culturale din instituţiile oraşului. Progresul lui a mers paralel cu progresul acestor instituţii’’ (pg. 42). Astfel în drumul spre conştiinţa naţională fiecare popor ajunge în intervale diferite de timp, iar după Motru evoluţia are loc astfel: ,,etnicul legat de configuraţia teritoriului, de moştenirea biologică, tradiţiile de familie şi de obiceiurile practicate din tată în fiu se ridică la conştiinţa comunităţii de origine. În etnicul cel mai restrâns conştiinţa acestei comunităţi iese la lumină, cel puţin ca o apărare contra străinului. Apoi etnicul prinde a lua cunoştinţă de comunitatea de limbă. În literatura populară avem aurora acestei conştiinţe. Odată conştiinţa comunităţii de limbă înfiripată, etnicul are pregătită calea de trecere spre cea naţională. Limba este instrumentul cel mai de seamă al acestei treceri fiindcă ea înlesneşte colaborarea oamenilor de vocaţie din cuprinsul unei ţări în instituţiile de cultură ale oraşelor. Instituţiile de cultură pregătesc la rândul lor conştiinţa comunităţii de destin care desăvârşeşte conştiinţa naţională’’ (pg. 46). Pe toate treptele de manifestare a conştiinţei de comunitate etnicul se prezintă ca o totalitate ,,de însuşiri şi scăderi sufleteşti’’ din care rezultă o serie de manifestări caracteristice, multe din ele la nivelul bunului-simţ: ,,Dar bunul-simţ nu poate prinde structura dinamică a manifestărilor. Şi aci este partea lui slabă. Aceste însuşiri şi scăderi din sufletul oricărui om individual, dar nu statistica însuşirilor este hotărâtoare, ci valoarea de circulaţie a fiecăreia dintre ele. Numai cu aceasta din urmă este de ţinut în seamă la caracterizarea etnicului’’ (pg. 122). După părerea noastră, aceasta este cea mai importantă observaţie a sa, faptul că din planul trăsăturilor individual-psihologice, etnopsihologia le extrage ca semnificative, numai pe cele care au o valoare de circulaţie socială. În absenţa acestor elemente de circulaţie, frecvenţă şi de valoare publică, însuşirile etnice rămân doar simple trăsături personale. Cu toate aceste concluzii valoroase, etnopsihologia lui a rămas cantonată în domeniul psihologiei generale, cu ceva apel la cea diferenţială şi cu mari dificultăţi de încadrare a ei în domeniul psihologiei sociale aplicate. El insistă permanent pe relaţia dintre caracterul omului individual şi fondul sufletesc al unui popor, de exemplu: ,,am spus mai înainte că etnicul este sufletul unei naţiuni. Această definiţie are nevoie de o precizare în ceea ce priveşte cuvântul suflet. Mai întâi, nu trebuie să înţelegem prin suflet o entitate metafizică, ci o unitate de viaţă legată de o orientare conştientă. Suflet în înţeles larg au şi animalele, fiindcă oriunde constatăm o simţire conştientă, trebuie să admitem şi existenţa unui suflet. Dar cuvântul suflet 79

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

are şi un înţeles restrâns, care mărgineşte sufletul la om. În acest înţeles restrâns, el este simţirea împreunată cu o conştiinţă a eului’’ (pg. 111). Dar la nivelul anului 1941, această definiţie a sufletului în general şi a celui colectiv în special, era surprinzător de sentimentală şi chiar perimată. În Europa aceleaşi perioade, S. Freud19 în cadrul raporturilor conştient/ inconştient, făcuse descoperiri extensive, repede acceptate în toate ştiinţele umane, faţă de care în acel timp o concepţie animist-sufletistă, nu mai era posibilă. Lucian Blaga, încă din 1935, în lucrarea Orizont şi stil, când a dezvoltat teoria matricei stilistice inconştiente, provenită - din celalalt tărâm, specula curent cu aceste noţiuni. Încă de pe atunci se profila ideea unui psihism uman aflat într-o locaţie idealsubiectivă mai largă, supra-ordonată, rezultat dintr-o relaţie interiorizată, de asimilare, de adaptare, de reproducere izomorfă, de inovare, de acomodare la realităţi obiective, în primul rând sociale, filtrată de o mulţime de factori, de sex, de vârstă, stare civilă, origine etnică, de culturală, de educaţie, etc, prin care capătă independenţă, se poate autoregla şi devine o realitate unică. Iar în cadrul acestui psihism-supraordonat, tot ce este de origine socială, este şi psihologic, pentru că în absenţa acestei relaţii apar tot felul de degenerări, fie individualpsihologice, fie ale potenţialului colectiv. Iar noţiunea filozofică de etnopsihologie a lui Motru, bazată pe conceptul de suflet colectiv al popoarelor, are un defect major de neaprofundare aplicativă, cu dificultăţi de operaţionalizare metodologică. Astfel, C. Rădulescu Motru eminent psiholog, filozof şi teoretician al etnicului românesc al perioadei interbelice, cu toate accentele sale de severitate, uneori polemice, chiar pedagogice, dar întotdeuna bine intenţionate, este cel care a înţeles cel mai bine cauzele şi finalitatea socială a defectelor constatate în psihologia poporului român. În cadrul acestor preocupări, o tentativă de depăşire a dificultăţilor metodologice este reprezentată de apariţia la Sibiu, tot în anul 1941, a primei cercetări experimentale asupra atitudinilor sociale, elaborată de Anatole Chircev, cu titlul Psihologia atitudinilor sociale cu privire specială la români, care a fost cea mai avansată cercetare diferenţială a atitudinilor din perioada interbelică, desfăşurată în Transilvania, în mod comparativ pe grupuri de români, germani, unguri şi evrei. În literatura română de specialitate, cu acest autor, intra în utilizare pentru prima dată şi sintagma abordare psiho-socială cu referire la fenomene, realităţi, procese, de exemplu: ,,Din punctul de vedere al psihologiei sociale nu se poate susţine existenţa unei instituţii în afara atitudinilor trăite faţă de ea … Nicăieri nu se găseşte o instituţie, ca realitate psiho-socială care să existe dincolo de conştiinţele membrilor grupului social‘’ (pg.11). El va prelua şi definiţia superficială a opiniei publice dată de Symonds P.20 şi Thurstone L. L.21 ca ,,expresie verbală a atitudinilor‘’ (pg. 43). De asemenea, ca specialist al acestei teme, el va plasa în mod corect trăsăturile de personalitate în domeniul valorilor sociale, în cadrul cărora toate formele de manifestare materială şi spirituală, în măsura în care pot devenii motive de acţiune pentru un individ, grup sau popor, de la mâncare, instrumente muzicale, carte, pictură sau biserică, etc., toate sunt valori sociale, pe diferite grade de semnificaţie, cu efecte de direcţionare a atitudinilor, fie spre, fie contra unor realităţi. Iar această orientare energetică, mobilizatoare, valorică, reglatorie, polarizată, mai mult sau mai puţin stabilă a comportamentului, fie individual, fie de grup, către anumite realităţi, o numeşte atitudine socială. De fapt, după clasificarea atitudinilor după interese şi orientări valorice realizată în 1923 de Ed. Sprager22 în cele 6 tipuri de personalitate (teoretic, economic, estetic, social, politic şi religios), dar mai ales după apariţie în anul 1931 a lucrării Studiul valorilor a lui G.W. Allport şi P. E. Vernon23, s-a generalizat ideea că între atitudini, interese şi valori 80

Mictat A.GÂRLAN

există relaţii de complementare. Privitor la aceste raporturi, A. Chircev face un recurs al cercetărilor din timpul său cu observaţii pertinente, astfel: ,,Aceste tipuri [de valori] nu au o existenţă pură, în configuraţia lor intra toate valorile din configuraţia celor şase, însă sunt diferit ierarhizate. Analiza factorială făcută de Duffy şi Crissy24, Lurie25, Thurstone, etc, a dus la descoperirea unor factori, în cazul fiecărui autor în parte, în ce priveşte corelaţia pozitivă între diferitele valori ... Primul factor arată o corelaţie pozitivă ridicată cu valorile economice şi politice şi o corelaţie negativă cu valorile religioase şi estetice. Acest factor se caracterizează prin interesul pentru problemele de utilitate imediată, pentru putere (autoritate şi conducere) sau prestigiu. Lurie îl numeşte factorul filistin, ca atare îl acceptă şi Duffy şi Crissy, iar Thurstone îl numeşte interes pentru comerţ. Al doilea factor arată o corelaţie pozitivă ridicată cu valorile sociale şi o corelaţie negativă cu valorile teoretice. Acesta este factorul social, după Lurie, Duffy şi Crissy, sau de interes pentru oameni după Thurstone. Al treilea factor are o corelaţie pozitivă cu valorile teoretice şi o corelaţie negativă cu valorile religioase. El este numit factor teoretic de Lurie, Duffy şi Crissy (interes pentru problemele abstracte de adevăr şi frumos) şi interes pentru ştiinţă de Thurstone. Pe lângă aceşti factori, Duffy si Crissy pun problema existenţei unui factor religios, păstrând unele rezerve în lipsă de date suficiente pentru confirmarea lui. Se constată totuşi, o corelaţie ridicată între valorile religioase şi cele anti-filistine şi anti-teoretice. În tot cazul, existenţa acestui factor este mai mult ca probabilă, întrucât privind problema şi în lumina altor cercetări, întreprinse de Carlson26, Nelson27, Thurstone se constată că atitudinile şi valorile religioase variază în raport cu confesiunea, având în acelaşi timp o corelaţie pozitivă ridicată cu valorile conservatoare şi una negativă cu valorile radicale‘’(pag. 42). De fapt orice societate normală are un standard ierarhic de valori la care aspiră membri săi; cu cât o persoană reuşeşte a se ridica la trepte superioare, cu atât mai mult va fi recunoscută ca valoare, ea devine ceea ce numim o ,,personalitate socială’’ cu atitudini tot mai favorabile din partea celorlalţi, cadrul social de valori având asupra trăsăturilor de personalitate un efect de filtru, de modelare şi de structuralizare a lor. Pentru acest studiu experimental de atitudini asupra populaţiei româneşti, A. Chircev28 sub îndrumarea lui M. Draser 29 şi N. Mărgineanu30, va reunii 3 teste de atitudini ,,faţă de anumite valori sociale‘’, respectiv faţă de biserică, naţionalism-internaţionalism şi tradiţie-progres, toate elaborate în cadrul Institutul de Psihologie din Cluj. Aceste teste de atitudini le va aplica pe un număr de 1300 de cazuri, elevi, studenţi, profesori, în perioada anilor 1937 – 1941, prin investigaţii de teren desfăşurate la Cluj, Timişoara, Iaşi, Târgul Mureş şi Sibiu. De asemenea, aceleaşi teste au fost aplicate şi pe grupuri de români, germani, unguri, evrei, de diferite confesiuni, vârste, condiţii sociale şi economice. Dar metodologia lui a depăşit cadrul unui anchete de opinii. Pentru cercetările sale diferenţiale, el adoptă procedura sondajelor de opinii în 4 faze elaborată de L.L. Thurstone, la numai un deceniu de la publicarea lor, cu reducerea unei scale de atitudini din 111 opinii selecţionate, la 11 clase şi dispunerea ei pe un continuu psihologic, clasa a VI-a fiind în zona de mijloc. Redăm mai jos un extras din modul de întocmire a scalei de atitudine faţă de tradiţie şi progres, la modul următor: Tradiţie

I ±5

II ±4

III ±3

IV ±2

V ±1

VI ±O

VII ±1

VIII ±2

IX ±3

X ±4

Pentru elaborarea unei astfel de scale se parcurg următoarele faze : 81

XI ±5

Progres

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

1. alcătuirea setului de opinii /păreri / enunţuri / judecăţi de valoare cu parcurgerea listei de criterii / recomandări din partea autorului pentru prezentarea lor, 2. aprecierea / sortarea opiniilor de către un grup de evaluatori, de preferinţă persoane cu orientare în domeniu, în cazul lui A. Chircev grupul de evaluatori a fost compus din 150 de studenţi (pag. 114). în condiţiile în care alţii autori precum S. Chelcea31 recomandă între 25 şi 50 de cazuri (2004, pag. 355), a fost un prilej pentru elaborarea celor 2 scale paralele în forma A şi B pentru fiecare tip de atitudine, publicate în final la anexa lucrării. 3. calcularea valorii de scală a enunţurilor, moment la care L. Thurstone recomandă utilizarea în calcul formula medianei, dar la care A. Chircev renunţă la recomandarea lui N. Mărgineanu32, pentru a aplica formula mediei aritmetice simple cu aceleaşi rezultate. 4. redactarea finală a scalei în ordine crescătoare, cu rangarea itemilor pe câte două scări paralele (una suplimentare de sinceritate şi validare) cu calcularea coeficienţilor de fidelitate, de eroare etalon, de validitate teoretică, etc . Dar după tot acest travaliu, A. Chircev constată că asemenea construcţii de scale necesită mult timp, iar clasificările evaluatorilor sunt rareori identice, din care motive şi predicţia acestor scale este mai slabă. De aceea, pentru consolidarea lucrării şi valorificarea materialului adunat va recurge la procedee statistice suplimentare, recent publicate în timpul său, precum Statistics in Psychology and Education a lui Garret H. apărută în editura Green & Co. (1935) şi mai ales din lucrarea Elemente de Psihometrie a lui N. Mărgineanu (1938). Astfel, după obţinerea celor 3 scale tip Thurstone (faţă de biserică, tradiţie-progres, naţionalisminternaţionalism) el continuă fundamentarea cu un studiul suplimentar privitor la gradele de normalitate şi abatere faţă de o curba Gauss normală, cu redistribuţii comparative pe următoarele subgrupuri de studenţi: I. de la medicină, agronomie, litere, politehnică, drept şi comerţ, II. de confesiuni: ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică, reformată şi mozaică, III. de origine etnică: români, germani, unguri şi evrei, IV. de sex, bărbaţi, femei, V. de vârstă, 19–20, 19-21, 19-26, 20-23 şi 20-26 ani, Pentru aceste evaluări A. Chircev va apela la următoarele operaţiuni statistice: - calcului sigmei, notată σ, - calculul coeficientului de variaţie - notat cu V, - calculul coeficientului de asimetrie – notat As, - calculul coeficientului de ,,îndoitură", kurtozis – notat Ku, pentru abateri platikurtice sau leptokurtice, - eroarea standard a mediei – notată σM şi - eroarea standard a sigmei – notată σ σ.

Mictat A.GÂRLAN

Tabelul nr. 1 Reprezentarea grafică după Graham şi A. Chircev a patru tipuri de curbe în raport cu distribuţia normală (extras pg. 94)

De fapt, pe baza acestor demersuri el căuta răspunsuri la întrebările: pe ce norme de distribuţie se constituie aceste atitudini, corespund ele sau nu, unor curbe normale de distribuţie? Cu alte cuvinte, atitudinile sunt variabile cu caracter continuu, sau nu? Se pot ele constitui într-o distribuţie gausiană normală, în baza unor cote aranjate după rang? Distribuţia atitudinilor este sau nu similară altor trăsături fizice, psihologice, ca cele de atenţie, memorie, inteligenţă, temperament, aptitudini? Şi de fapt, atitudinile ca mod de exprimare a trăsăturilor de personalitate pot fi ele cuprinse în distribuţii normele, cât de cât predictibile? Sau mai intervin şi alţi factori de genul unor constrângeri sociale exterioare cu efecte de anulare a distribuţiei ,,naturale‘’ a atitudinilor? În această privinţă la nivelul anului 1940 în spaţiul american se adunaseră o serie de cercetări ilustrative. Astfel, Allport şi Hariman (citaţi de Rice33,1928) măsurând atitudinea americanilor faţă de Liga Naţiunilor au găsit distribuţii anormale, în sensul că frecvenţele maxime se adunau la extreme şi nu la mijloc sub forma unei curbe de tip-U. Schanck34 prin investigaţii asupra atitudinii methodiştilor faţă de doctrinele şi reprezentanţii bisericii lor, a obţinut o distribuţie atitudinală extrem de asimetrică, în forma curbei tip-J (pag. 36-37). Frecvenţa maximă de 92 %, fiind la extrema favorabilă a bisericii, proporţie care exprimă o ridicată consistenţă a atitudinilor la methodiştii examinaţi. La fel, prin măsurarea atitudinilor faţă de divinitate, Allport şi Katz35 constată că la studenţii catolici se obţin distribuţii de tip-J, pentru că majoritatea cazurilor de 89,8 % se plasează la extrema stângă, favorabilă credinţei într-o realitate divină. În cazul lucrării sale, la volumul mare de grafice distribuite pe grupe si subgrupe de lucru, pentru interpretarea şi analiza lor, va publica o reprezentare grafică a diferitelor tipuri de curbe Gauss normale şi anormale obţinute, cu caracter orientativ pe 7 clase de frecvenţă, pe care o prezentăm mai jos, în extras tabelul nr. 1 Pentru toate subgrupele de studiu modul de prezentare al rezultatelor pentru fiecare din cele 3 teste de atitudini este identic. De aceea, din acest evantai de distribuţii comparative, ne rezumăm numai la o prezentare a rezultatelor privitoare la atitudinea studenţilor români, germani, unguri şi evrei, faţă de biserică, tradiţie-progres şi naţionalism-internaţionalism, evident la nivelul perioadei 1936 – 1940. 83

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

Astfel, în privinţa atitudinilor faţă de naţionalism / internaţionalism în tabelul nr. 2 întocmeşte o reprezentare grafică a lor cu următoarele observaţii. Distribuţia celor patru grupuri etnice nu se face în mod identic. În primul rând se constată o asimetrie negativă foarte pronunţată la curbele 1 şi 2, cu o tendinţă ,,leptokurtică" apropiată de distribuţia de tip-J. În al doilea rând, la distribuţiile 3 şi 4, curbură este mai puţin ridicată, mai puţin omogenă şi mai slab consistentă. La primele două curbe frecvenţa maximă este în unitatea 8 de variaţie şi anume la grupul de români cu 56.84 %, iar la germani cu 61.79 %. Cu alte cuvinte, studenţii români şi germani sunt într-o proporţie ridicată mai favorabili naţionalismului. Iar studenţii unguri, dar mai ales evrei, la care se constată o mare împrăştiere a cazurilor în procente aproximativ egale şi în toate unităţile de variaţie sunt într-o măsură mai redusă favorabili naţionalismului. Practic la studenţii evrei prima jumătate a cazurilor favorabile naţionalismului este egală cu cea de a doua jumătate favorabilă internaţionalismului. Tabelul nr. 2 Reprezentare grafică comparativă a atitudinilor faţă de naţionalism / internaţionalism pe grupuri de români, germani, unguri şi evrei, realizată de A. Chircev în perioada 1937 – 1938, pe 1300 de cazuri (extras pag. 144 )

În privinţa atitudinii faţă de biserică, la studenţii români, germani şi unguri, A.Chircev constată o accentuată asimetrie spre dreapta, favorabilă bisericii, în curbe de tip-J, mai omogene la studenţii români şi unguri, mai puţin omogenă la germani şi mai slab consistentă la cei evrei, printr-o mai mare ,,împrăştiere platikurtică a opiniilor‘’, cu prezentare grafică în tabelul nr.2. Aceeaşi prezentare grafică din tabelul nr. 2 a fost transpusă în unităţi / cote de variaţie şi în tabelul nr. 3, iar în acesta se poate vedea cum frecvenţa din ultimele două unităţi de variaţie este aproximativ egală la români (40,42 % şi 42.35 %) şi unguri (36.74 % şi 40,96 %). În schimb între români / unguri pe de-o parte şi germani / evrei, pe de altă parte, există diferenţe ceva mai pronunţate. El face observaţia că aceste diferenţe sunt semnificative şi prin eroarea standard a diferenţelor dintre mediile aritmetice ale grupelor comparate, cu prezentare în tabelul nr. 4. Cu alte cuvinte, studenţii români şi maghiari sunt mai favorabili

Mictat A.GÂRLAN

bisericii, decât cei de origine germană şi cu atât mai mult decât cei evrei. Iar concluzia sa este că origine etnică se confirmă ca un factor de diferenţiere a atitudinilor. În privinţa atitudinilor etnice faţă de tradiţie-progres, în toate cele 4 grupuri cercetate tendinţa de grupare a majorităţii cazurilor, nu a fost nici spre dreapta şi nici spre stânga, ci spre mijloc. Distribuţia atitudinilor celor patru grupuri are un pronunţat caracter ,,leptokurtic‘’ ; apropiindu-se de tipul curbei de tip-I, având un centru foarte ridicat. Astfel, la mijloc, între unităţile de variaţie 5 – 6, în grupul de români se plasează: 89,97% din cazuri, în cel german: 90,58 %, în cel maghiar: 86.05 % din cazuri, iar la evrei: 72.91 % din cazuri, din totalul studenţilor examinaţi, cu prezentare în tabelul nr. 3. Dar cu diferenţe semnificative între studenţii maghiari şi români, aceştia fiind ceva mai tradiţionalişti decât cei maghiari; diferenţă pe care A. Chircev o susţine cu o eroare standard a diferenţelor dintre medii ca semnificativă la români, de .025, consemnată cu plus în tabela nr. 4, pag.143. De asemenea, diferenţe semnificative există şi între studenţii evrei de o parte şi celelalte grupuri etnice, pe de altă parte. Tabelul nr. 3 Controlul diferenţelor de atitudini etnice la români, germani, unguri şi evrei realizată de A. Chircev în perioada 1937–1938, pe 1300 de cazuri (extras pag. 143)

D = diferenţa dintre mediile grupurilor respective, σD = eroarea standard a diferenţelor dintre cele doua medii, Valorile semnificative au fost notate cu plus.

În mod similar au fost prezentate şi celelalte scale defalcate pe subgrupuri confesionale, tipuri de facultăţi, subgrupe de vârstă, învăţători şi profesori, în urma cărora ajunge la următoarele concluzii: a) Distribuţia statistică a atitudinilor sociale nu este o distribuţie gaussiană normală, ele se prezintă în diferite tipuri de curbe mai mult sau mai puţin asimetrice. b) Se pot contura două tendinţe generale care determină variaţia lor, acestea sunt: (a) tendinţa de omogenizare-similitudine şi (b) tendinţa de diferenţiere-polarizare. În primul caz, atitudinile sociale tind să devină extrem de apropiate, cu reprezentări grafice apropiate celor asimetrice, cu o concentrare a claselor de frecvenţă spre extreme sau la mijloc. În acest sens avem curbele tip - J şi tip - I. În al doilea caz, atitudinile au tendinţa să se diferenţieze, luând forma distributivă a unor curbe cu nuanţe bimodale, mai mult sau mai puţin pronunţate. De această natură sunt curbele tip-U şi tip-P.

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

c) Factorii care determină distribuţia atitudinilor sunt multipli. Aceşti factori au legătură fie cu tendinţele comune ale membrilor unui grup social dat, orientate spre acelaşi obiect, de unde rezultă omogeneitatea şi uniformitatea comportamentului atitudinal; fie cu tendinţe atitudinale diferite, de unde rezultă eterogenitatea lor. În primul caz putem avea o distribuţie de atitudini în forma curbelor tip-J sau de tip-I; în al doilea caz, apar distribuţii tip-U sau de tip-P. d) Se confirmă faptul că şi originea etnică a fost un factor de puternică diferenţiere, în toate cele 3 teste de atitudine aplicate. Fără a subestima meritul lui A.Chircev, cu tot efortul său în premieră românească de încadrare ,,psihometrică‘’ a trăsăturilor de personalitate, în melanjul complex al atitudinilor sociale, trebuie de făcute şi câteva observaţii critice. Tabelul nr. 4 Distribuţia comparativă a unităţilor de variaţie din cadrul atitudinilor faţă de naţionalism / internaţionalism, tradiţie / progres şi biserică, pe grupuri de români, germani, unguri şi evrei, realizată de A. Chircev în 1937–1938, pe 1300 de cazuri (extras pag. 142)

După opinia noastră cele două scale de naţionalism / internaţionalism şi de tradiţie / progres, ar fi trebuit secţionate de la bun început, în 4 scale mai mici, întrucât fiecare din ele reprezintă o atitudine socială distinctă, ele fiind prea mari şi prea divergente, pentru a fi cuprinse în două scale cu caracter continuu. Analiza valorică primară a acestor ,,instituţii sociale‘’, după cum erau ele numite în terminologia timpului, a fost insuficientă. Ea trebuia operată încă din faza de proiectare a cercetării. Aceeaşi mare divergenţă există şi între atitudinile tradiţionalist / conservatoare, pe de-o parte şi cele progresist / radicale, pe de altă parte, greu de reunit într-o scală continuă, cu distribuţii normale. Dar aceste diferenţe social-valorice de atitudini nu au fost sesizate la timp, cu atât mai puţin teoretizate. În cazul reunirii unor atitudini extreme, sunt foarte probabile riscurile de apariţie a unor curbe asimetrice sau bimodale. Ceea ce s-a şi întâmplat. Într-un capitol final, pe teme de fidelitate şi validitate, autorul, preocupat de extremismul unor atitudini, face următoarele observaţii: ,,Astfel stând lucrurile răsare în mod legitim întrebarea, dacă nu cumva distribuţia mai mult sau mai puţin simetrică şi mai ales intermediară a atitudinilor faţă de tradiţie / progres, este datorată unor insuficienţe metodologice, întrucât scara de atitudini a fost construită în forma unui singur continuu artificial, care în realitate poate este compusă din două variabile deosebite ca natură ? Cu alte cuvinte, distribuţia gaussiană a atitudinii faţă de tradiţie / progres nu cumva datorită tocmai faptului că am contopit două moduri opuse de adaptare 86

Mictat A.GÂRLAN

atitudinală, într-un continuu linear, în loc să avem două scări deosebite: una pentru măsurarea atitudinii faţă de tradiţii şi alta pentru măsurarea atitudinii faţă de progres?‘’ (pag.119). Dar sesizarea acestei erori metodologice a fost târzie, abia spre finalul lucrării, cu referire numai la testul atitudinilor faţă de tradiţie /progres, în condiţiile în care aceste observaţii erau perfect valabile şi pentru scala atitudinilor faţă de naţionalism / internaţionalism, dar la care autorul nu mai face referinţe. De notat că Anatole Chircev (1914-1990) a publicat această lucrare în anul 1941, la vârsta de 26 de ani, iar după ce şi-a dat doctoratul a devenit un renumit profesor universitar la catedra de psihologie a Universităţii Cluj-Napoca. Dar în lunga sa carieră universitară, din timpul perioadei postbelice, nu a mai publicat nici o lucrare pe această temă, fiind cunoscut numai ca un reputat specialist în probleme de orientare şcolară şi profesională36. După cel de al doilea război în România toate aceste preocupări vor dispare. O cauză de pierderea până la lichidare a acestei direcţii de clarificare ştiinţifică, a fost intrarea României în spatele ,,cortinei de fier” cu toate consecinţele care au urmat. În timpul regimului comunist studiile de etnicitate au fost condamnate ca ,,relicve mic burgheze” iar promotorii lor, practic toată pleiada spiritualităţii româneşti, a fost pusă la index. Presiunile în vederea degradării ei au mers până la lichidarea fizică a fostei elite, situaţie faţă de care mulţi intelectuali vor pleca din ţară. În emigraţie au rămas Emil Cioran (1911-1995) autorul lucrării Schimbarea la faţă a României (1936). La fel, Mircea Eliade (1907-1986) va ajunge în Statele Unite în anul 1948 unde la Universitatea din Chicago va deveni şeful de neegalat al catedrei de istoria religiilor, până la adânci bătrâneţe. Sau, Bazil Munteanu (1897-1972), autorul lucrării Panorama a literaturii române contemporane, publicată în 1938, care va rămâne la Paris ca profesor universitar şi va devenii primul referent român la premiul Nobel pentru literatură, iar lista acestor personalităţi lista poate continua. Pentru cei rămaşi în ţară, viaţa lor va fi un dezastru. Mircea Vulcănescu (1904-1952), filozof, sociolog şi economist de renume mondial, moare în puşcăriile comuniste. C. Rădulescu Motru (1868-1957), după anul 1950 are domiciliu forţat în propria casă. Comuniştii i-au refuzat pensia de profesor universitar pe motiv că ar fi fost moşier şi toate marile lui lucrări ştiinţifice au fost scoase din circuitul cultural-ştiinţific. De Ştefan Odobleja, un precursor de talie mondială în cibernetică şi informatică, autorul unei psihologii consonantiste, 50 de ani nu se va mai pomenii. Singura lucrare, cu oarecare semnificaţie din acest timp, ca un ecou al perioadei interbelice, este un articol apărut în perioada când tema etnicităţii era încă sensibilă, cu titlul: Profilul spiritual al poporului român al lui Athanase Joja (1904 -1972), un filozof, logician, profesor la Universitatea Bucureşti, fost preşedinte al Academiei Române, în perioada 19591963. De notat că, pentru a nu atrage atenţia autorităţilor, Ath. Joja şi-a publicat articolul numai în limba franceză, în anul 1965. Editarea şi traducerea sa în limba română se va face mai târziu, în volumul Athanase Joja–Filozofie apărut în anul 1978, într-o ediţie postumă a Editurii Minerva. În prima parte a acestui studiu, autorul dezvoltă ample comentarii despre ,,formarea conştiinţei poporului român” cu analize de origine în vechile populaţii geto-dace şi de întindere geografică a lor în toată zona munţilor Carpaţi, spre ambele laturi ale Dunării, până la Marea Neagră. În a doua parte autorul caracterizează ,,fizionomia morală a poporului român” prin următoarele componente: precumpănirea raţiunii, raţionalismul, realismul, sentimentul viu al naturii, melancolia doinei, sentimentul naţional adânc dar sobru, un spirit de largă toleranţă, putere remarcabilă de absorbţie, spirit de măsură şi înţelegere corectă a situaţiilor, cu un refuz al misticismului“. În acest registru sunt şi unele 87

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

trăsături contradictorii. Ne referim la melancolia şi simţul umorului, pe care el le asociază cu ,,vivacitatea dansurilor populare”. Autorul pune problema contradicţiei pe seama ,,puterii armonizatoare” a unei – cum mente latine, respectiv a unei cuminţenii specifice, prezente în judecata dreaptă a lucrurilor, în raţiunea şi limpezimea minţii, pe considerentul că românilor nu le plac excesele şi au un simţ dezvoltat al măsurii. Iar acest spirit al măsurii a dezvoltat o capacitate specifică de toleranţă şi receptivitate la ideile altora, cu o forţă deosebită de absorbţie spirituală. Dar în acest studiu, în numai două decenii de la instaurarea societăţii comuniste în România, sunt de remarcat marile mutaţii şi discontinuităţi faţă de viziunea unor predecesori. Ath. Joja, într-un studiu fundamental de formare a poporului român, exclude momente remarcabile privitoare la asimilarea creştinismului din secolul I sau preluarea alfabetului slavon din secolele VIII-IX, care reprezintă piese spirituale obligatorii în orice fel de etnogeneză. De asemenea, în profilul psihologic al românilor conturat de el, constatăm o totală absenţă a defectelor etnice, aceasta fiind o caracteristică comună pentru toţi analiştii perioadei comuniste. Toate observaţiile lor fiind orientate numai către calităţi, acest gen de lucrări fiind mai puţin ştiinţifice, cu mai puţine scopuri de îndreptare socială şi mai mult nişte studii de propagandă politică. Ca dovadă suplimentară, în studiul său, Ath. Joja nu face nici o trimitere la lucrările unor predecesori, ca B.P. Haşdeu, D. Drăghicescu, C. Rădulescu Motru, sau din alţi autori români, indiferent de opiniile lor. În schimb, există la el o observaţie pertinentă, referitoare la influenţa spaţiului geografic, căruia nu îi conferă un caracter determinant. În opinia sa, geografia poate imprima unele trăsături, dar nu este o condiţie sine qua non în personalizarea unor trăsături de specific naţional. În raport cu spaţiul de origine, naţionalul nu trăieşte în mod pasiv; el se manifestă prin potenţiale de autodepăşire ca un factor viu şi independent al istoriei, cu drept de influenţă activă şi efecte modelatoare atât asupra evoluţiei sale cât şi asupra cadrului geografic. În privinţa tuturor acestor cerecetări, o concluzie generală asupra lor, constă în faptul că toate aceste observaţii s-au realizat numai pe temeiul unor metode intuitive şi au reprezentat puncte de vedere personale. Nici unul din ele nu prezintă un sistem de verificare a aserţiunilor avansate şi nu depăşesc valoarea unor studii filozofice sau literare, realizate pe baza unui plus de cultură psihologică.

Mictat A.GÂRLAN

2.3. Imagini externe despre români: Hermann von Keyserling, Ruth Benedict, Klaus Heitmann Oportunitatea analizelor de imagine asupra românilor din perspectiva altor neamuri se impune măcar pentru faptul că ele oferă puncte de vedere bazate pe alte repere morale, culturale sau politice, dar întotdeauna specifice, pentru că indiferent din care perspectivă etnică s-ar trata această problemă în mod obligatoriu trebuie să existe şi un sistem metodologic de argumentare a constatărilor operate. De fapt, însăşi conceptul de identitate nu se poate defini fără o raportare la un alter-ego. Identitatea etnică de orice fel, se personalizează şi se defineşte numai printr-o acţiune de raportare continuă în timp şi spaţiu, de delimitare şi distanţare faţă de specificul altor popoare. În suita acestor analize se constată existenţa unei modalităţi sensibile de configurare a unor valori, din perspectiva altor sisteme etno-culturale sau dintr-o altă perioadă istorică. De asemenea, construcţia specificului identitar diferă după punctele de vedere adoptate de autori, dar este şi în funcţie de calitatea informaţiilor deţinute de ei. În această privinţă, în mod inevitabil se deschide o zonă imagologică de subiectivitate greu de argumentat, motiv pentru care tentativele reuşite în acest domeniu merită a fi mediatizate, tocmai pentru raritatea lor. De exemplu, din perspectivă franceză autori cu lucrări recente sunt Michel Dion şi Claude Karnoouh. Primul are un articol de 18 pag. intitulat: L’identite etnique en Roumanie, publicat în anul 1992, în volumul: Cahiers Internationaux de Sociologie, vol. XCIII pg. 251–268. Al doilea publică un eseu turistic trecut prin toate miturile culturii româneşti, tradus şi în limba română de Editura Humanitas, anul 1994, cu titlul: ROMANII – Tipologie şi mentalităţi. Dar prin accentele mai bine marcate pe trăsături de personalitate colectivă şi prin mutaţiile apărute în reprezentările Occidentului despre românii din epoci diferite, mai interesante considerăm a fi opiniile lui Hermann von Keyserling, Benedict Ruth şi Klaus Heitmann. Analiza spectrală a Europei a lui Hermann von Keyserling este o lucrare celebră din perioada interbelică, editată la Heidelberg în 1929 şi republicată în traducerea lui Victor Dunea, în anul 199337. În cadrul ei, autorul a căutat să surprindă specificul şi rolul fiecărei naţiuni europene în unitatea de stil a acestui continent, în marea miză pan-europeană care se anunţa încă de la începutul sec. XX. În viziunea sa, etnicitatea şi interetnicitatea popoarelor europene sunt noţiuni complementare, în care calităţile şi defectele lor coexistă în virtutea unei legi a compensaţiei. Dar cu tot paneuropenismul său, geografia de stiluri etnopsihologice ale continentului nostru apare ca o hartă foarte limitată. Pentru el, la acea dată, Europa nu se întindea de la Atlantic până la Ural. Ea avea o mărginire occidentală, pe o ,,frontieră“ numai din Anglia până spre Suedia şi Ungaria, restul popoarelor europene fiind tratate la capitolul ţări baltice sau balcanice. De exemplu, în Das spektrum Europas, pentru ruşi nu s-a rezervat nici un capitol de tratare distinctă, deşi lucrarea abundă în referinţe la istoria, specificul şi cultura lor. La fel pentru Polonia şi polonezi. Concluziile sale sunt de o manieră foarte personală, cu aceleaşi accente subiective, atât în privinţa portretizării românilor, cât şi în privinţa portretizării altor popoare. La aceste limite, autorul oferă unele justificări. De exemplu, pentru perioada din jurul anului 1928, el constată că: 89

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

,,în Rusia spiritul european a fost măcelărit în chipul cel mai detestabil ” (1993, pg. 329). De pe poziţii personaliste, faţă de Rusia din epoca ,,tezelor leniniste”, notăm la acest autor de cea mai tipică cultură europeană, acuzaţiile formulate împotriva bolşevismului pentru ideologia sa de reprimare a individului şi de dizolvare a lui într-un tot colectiv şi nediferenţiat. Referitor la români, perspectiva lui H. Keyserling este eminamente geopolitică, cu plasarea Românie în Balcani. Autorul îi vede pe românii de la începutul acestui secol ca fiind mai apropiaţi de ruşii şi greco-bizantinii meridionali, decât de latinii vest-europeni. El consideră argumentele de origine latină ale românilor drept pură fantezie şi notează că: ,,toate manifestările culturii româneşti pe care le-am cunoscut, poartă cu ele un caracter bizantin. Bucătăria este aproape identică cu cea rusească, de unde rezultă că amândouă îşi au obârşia în Bizanţ ... de la spirit până la poezie” (1993, pag. 281). Doar ţăranul român este văzut într-o viziune pozitivă cu atribute spirituale de ordine şi onestitate, respectiv: ,,numai ţărănimea este perfect sănătoasă precum rasele vechi [ale Europei] şi conservatoare până în măduva ei....“(1993, pag. 281). În privinţa calităţilor, el vede răspândirea lor numai pe la sate, pe când în lumea oraşelor din epoca Principatele Unite, autorul constată că onestitatea nu mai are aceeaşi forţă de atracţie. La oraşe ,, este mai răspândită corupţia, ca o expresie normală ori măcar primitivă a circumstanţei, precum amabilitatea, aşadar ceva omenesc şi personal...”(1993, pag. 281). În acest mod el surprinde câteva elemente de specificitate românească cărora le conferă cauzalităţi inegale din care cităm: ,,Witzul [spiritul] românesc cel mai bun este realmente bizantin. Şi astăzi mai există în România o artă a epigramei care din antichitate nu mai înfloreşte nicăieri altundeva. Poezia lirică, importantă pentru această ţară, ca pentru nici una dintre cele moderne, … ar putea fi definită ca o expresie a specificului slav sau neogrec, dacă un anume simţ al voioşiei…n-ar recomanda insistent o comparaţie cu lirica germană şi chiar cea havaiană. Aici se află, cu siguranţă, ceva caracteristic românesc, care, ca orice unitate de stil, ar fi prost înţeleasă dacă am privi departe înapoi“. Dar, în continuare autorul se dezminte şi plasează spiritul liric al românilor în origini traco-scite (1993, pg. 278). În privinţa viitorului României Mari, deşi Analiza spectrală a Europei apare în anul 1929 autorul apreciază ca Tratatul de la Versailles a fost numai o ,,cârpăceală” (1993, pg. 278). Deşi presa vremii, cu referire la acest Tratat, mediatizase suficient formula potrivit căreia vechiul Imperiu Austro-Ungar nu a fost decât o ,,închisoare a popoarelor“, în comentariile sale asupra românilor aminteşte numai de recuperarea Basarabiei, pe care o consideră normală din punct de vedere etnic. Dar, H. Kayserling nu comentează întregirea României cu Transilvania. Faţă de acest moment cu ample consecinţe social-istorice, severul analist al culturii pan-europene s-a abţinut să facă prognoze. De aceea, mult timp intelectualitatea românească a pus sub semnul întrebării obiectivitatea sa. El nu a negat funcţia şi caracterul european al românilor, dar pe baza unei fundamentări creştin-ortodoxe a latinismului lor, lea văzut viitorul numai într-o renaştere a spiritului slavo-bizantin, într-un total contratimp cu o întreagă direcţie social - politică a societăţii româneşti. Într-o altă etapă istorică, în cadrul unei teme de etnopsihologie, peste România interbelică nu se poate trece fără a aminti o lucrare la fel de celebră, chiar dacă mult timp a rămas cunoscută numai între specialişti (Luminţa M. Iacob38). Ne referim a studiul: Rumanian Culture and Behavior, al dnei. Ruth Benedict, sociolog consilier în cadrul serviciilor americane FBI, elaborat în anul 1943, în perioada dramatică a celui de al doilea război mondial. De curând, această lucrare a devenit accesibilă publicului larg, în traducerea lui Gabriel Stănescu, în anul 200239. 90

Mictat A.GÂRLAN

Este evident că motivele întocmirii acestei lucrări despre români şi România, când această ţară se afla într-o situaţie extremă, de război împotriva SUA, ca aliaţi ai ,,Axei germane Berlin - Roma -Tokio”, au fost mai mult politico-militare, decât ştiinţifice, dar metodologic este necesar a nota modul de elaborare a ei, pentru descrierea unui popor ,,de la distanţă”, aceasta fiind o concepţie specifică acestei autoare. Încă din 1934, Ruth Benedict publicase o lucrare, cu titlul: Patterns of Culture apărută în anul 193440, în care considera cultura ca fiind o întinsă hartă a personalităţii / personality writ large – cu relaţii izomorfe între ele, prin care tipurile de personalitate ar fi predeterminate de modelele etnoculturale. Acestea fiind analizate într-o viziune structurală, gestaltist – configuraţionistă, tipic germană, (gestalt/ pattern), prin preluarea unitară a unor fapte de comportament, prin care respectivul model cultural elaborat să fie un întreg, puternic integrat şi coerent. Iar aceste fragmente de comportament, trebuieau să pună în evidenţă faptul că în fiecare cultură există pattern-uri distincte, concentrate în jurul unei teme de etnopsihologie familiară. Această concepţie pozitivă s-a dezvoltat în diferite direcţii. De exemplu, în aceeaşi perioadă interbelică Franziska Baumgarden41 elabora în Elveţia pentru activităţi de orientare şcolară, un test psihologic de caracter şi interese profesionale prin selecţia tematică a unor lecturi preferate. Tot în acel timp, Ralp Linton publica la New York în anul 1945 o lucrare, cu titlul: The Cultural Background of Personality. În colaborare cu Ruth Benedict, studentele care i-au continuat activitatea şi au dezvoltat acest model de abordare indirectă a unor comunităţi etnoculturale, prin documente, filme, producţii literare, creaţii artistice, inclusiv eşantioane de informaţii prelevate de la grupurile minoritare, au fost Margaret Mead şi Rhoda Metraux, care au prezentat metoda în lucrarea: The Study of Culture at a Distance, apărută la Editura Universităţii Chicago, în anul 1953. Astfel, pentru R. Benedict baza documentară a cercetării de faţă, realizată ,,de la distanţă”, s-a constituit din relatările a 25 de români aflaţi în SUA, împreună cu fotografiile de familie, plus o serie de lucrări bibliografice, ale lui Dimitrie Gusti, respectiv Sociologia românească 1937-1938; ale prinţesei Bibescu prin lucrarea: lzvor, Ţara Rândunicii, a lui Hector Bolitho, cu titlul: România sub Regele Carol, apărută la New York în 1940, Moses Gaster: Pasărea România şi cele mai bune poveşti, apărută la Londra în 1915, John Donald Hall : Brazda românească, apărută la Londra în 1933, al lui David Mitranyi, intitulat: Pământul şi ţăranii în România, apărut la Yale University Press în 1930, sau studiul lui Paul Morand, intitulat: Bucureşti, apărut la Paris în 1935 şi altele. Lucrarea sa cuprinde 5 capitole privitoare la: Istoria, aşa cum o văd românii, Pământul şi oamenii, Viaţa adulţilor, Creşterea copiilor şi Unele caracteristici româneşti. În partea de Prefaţă, autoarea doreşte să se distanţeze în mod semnificativ de alţi autori, faţă de care notează că: ,,anumiţi observatori mai severi, care s-au spălat pe mâini de întreaga chestiune, unii declarând că România ar fi o operă comică, alţii numind-o vizuină a ticăloşiei, dar România reprezintă o cultură în propriul ei drept, cu o fılozofıe fundamental diferită de cea a Europei Occidentale [sublinierea noastră]. Ca toate celelalte culturi, are şi părţi slabe şi părţi tari, care nu coincid neapărat cu cele recunoscute din alte culturi” (pag.8). În cazul nostru, ceea ce oferă R. Benedict este o altă imagine externă, cu alte date pozitive şi negative, despre România legionară de atunci, aflată în plin război, astfel: ,,acestea au fost condiţiile în care s-a dezvoltat în România o mare mişcare, susţinută şi de descendenţa sa ţărănească – Garda de Fier. Aceasta este cunoscută în Anglia şi America drept marele partid pro-Axă, într-o ţară a cărei clasă superioară şi al cărei rege erau fılofrancezi. Dar Garda de Fier contrastează puternic cu nazismul din Germania şi Crucea 91

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

de Fier din Franţa. Eroul şi idolul Gărzii de Fier a fost Corneliu Zelea Codreanu. Era o persoană calmă, puternică, cu un chip blând care a purtat întotdeauna haine populare româneşti .... şi a câştigat o enormă simpatie în rândurile ţăranilor prin prezenţa sa pe cal, la adunările lor. În decursul timpului Garda de Fier a ajuns să includă reprezentanţi ai celor mai buni români, unii atraşi de ea datorită faptului că era pro-Axă şi era anticomunistă... Prin programul ei cerea îndreptarea nedreptăţilor monarhice şi a abuzurilor - în acelaşi timp a fost o mişcare monarhistă. A fost pro-Axă, dar care a propovăduit denigrarea lui Hitler şi lupta împotriva Ungariei pentru redobândirea părţii din Transilvania cedată Ungariei în 1940..... Legionarii erau împotriva englezilor mai mult decât Hitler. De asemenea, ei au propovăduit o Românie mai bună şi au construit case şi cămine comunitare, au reparat biserici, case ţărăneşti şi au realizat activităţi comerciale în domeniul public. Au mărşăluit, împuşcat şi demonstrat, însă au oferit populaţiei un simţ al scopului comun şi al puterii de grup. Crimele puse pe seama Căpitanului (Codreanu) nu au dăunat niciodată prestigiului său printre români. ... A fost asasinat în timpul epurărilor întreprinse de Carol al II-lea şi a Gărzii de Fier în noiembrie 1938, împreună cu sute de discipoli ai săi. Dar partidul său a câştigat în anul electoral următor sufıciente voturi pentru a deveni al doilea partid puternic din ţară, şi Carol a contracarat abolind Constituţia şi sistemul pluripartit. I-a fost uşor să se opună Gărzii de Fier denunţând-o drept adunătură de iresponsabili, nedemni de guvernare şi să dovedească faptul că aceştia s-au folosit de violenţe împotriva adversarilor. În plus, aşa cum spusese Codreanu, dacă ar fı ajuns la putere Garda de Fier ar fı făcut alianţă cu Germania în 48 de ore. Este totuşi important să recunoaştem Mişcarea Legionară ca pe o mişcare populară autentică înăbuşită de rege. Odată cu căderea Franţei, doi ani mai târziu, politica externă fılofranceză a lui Carol nu a mai fost posibilă, şi Generalul Antonescu a devenit dictator, colaborând cu Germania, împărţind puterea cu resturile Gărzii de Fier. Carol şi Lupeasca au părăsit ţara şi în timp de câteva luni jandarmeria Gărzii a arestat şi ucis pe cine a vrut în Bucureşti şi în multe părţi ale ţării. România a fost îngrozită de excesele lor. Nimeni nu ştia cine avea să fıe următorul.... De acum încolo, România depindea de Germania ”. (pag. 25 - 26). În continuare, se fac referinţe pozitive la situaţia pământului, după marea împroprietărire din 1921, la fel situaţia ţăranilor în cadrul cărora procentul celor săraci care locuiesc într-o singură camera este estimat la 30 % după date din anul 1906 (pag. 38) şi notează faptul că: ,,mâncarea ţărănească tradiţională este mămăliga, care este exact poleta italiană, un terci tare din porumb … răsturnată pe un fund de lemn şi fiind destul de tare este tăiată cu un fir de aţă ”. Pe de altă parte, din cele 18 minorităţi etnice a România de atunci, ia în analiză numai două din ele, respectiv ţiganii şi evreii. Despre atitudinea românilor faţă de ţigani, face următoarele observaţii: ,,Poziţia socială şi obiceiurile acestor grupuri diferă în România comparativ cu caracteristicile lor din ţările învecinate, mai ales în privinţa ţiganilor. Ei nu apar niciodată în istoria României altfel decât ca sclavi. S-au emancipat în 1844 şi 1855, dar fac munci domestice de zugravi, spălători şi alte corvezi care le permit să obţină un salariu modest - ceea ce îi şochează, de exemplu pe ruşi, care nu-i cunosc pe ţigani sub acest aspect muncitoresc; în Rusia ţiganii au fost întotdeauna liberi. Românii motivează că dispreţuiesc ţiganii deoarece ar fi nişte sclavi buni doar la treburi mărunte şi locul lor este mult mai prejos decât al celor ce se îndeletnicesc cu munca onorabilă a agriculturii. Sărăcia îi stigmatizează … ţiganii încă mai locuiesc în renumitele bordeie, un fel de adăposturi săpate în pământ cu acoperişul la nivel pământului, în care au trăit numai românii din zonele cele mai sărace. Este o insultă gravă să-i spui cuiva că eşti ţigan şi dacă vrei să zici de o fată sau 92

Mictat A.GÂRLAN

femeie că este urâtă, zici urâtă ca o ţigancă ; în acest sens contrastul cu Rusia este izbitor căci mai ales în Ucraina, cea mai mare laudă este să fi frumoasă ca o ţigancă " (pag. 48). În schimb, pe evrei îi vede într-o imagine pozitivă, faţă de care constată şi antiseminismul românilor din acel timp, astfel: ,, Evreii reprezintă celălalt grup şi sunt mai numeroşi în Moldova. Nu muncesc niciodată ca servitori, ţin magazine şi uneori cârciumi. Sunt priviţi de ţărani ca trăind pe seama ţăranului, întocmai boierilor şi orăşenilor. Bineînţeles, trăiesc în general la oraş şi sunt oameni de afaceri, iar când se îmbogăţesc devin ca şi ţiganii, români ... Profesional au deţinut mereu poziţii înalte"(pag. 49). În plan comportamental, autoarea dezvoltă în aceleaşi pagini, comentarii despre oportunism, agresiune şi simţul onoarei, deşi aceste trăsături sunt foarte diferite valoric, de exemplu: ,,oportunismul românesc este o expresie a hedonismului. Este acceptat şi aprobat, şi nu este obiectul indignării morale ca în alte culturi. Există, desigur amărăciune de partea celui nedreptăţit din cauza actelor oportuniste ale altuia, însă Dreptatea abstractă nu este invocată. Nici maniera românească de a face afaceri nu ridică un oprobiu per sine. Faptul că cel mai bun mod de a cumpăra bilete la o gară nu este să mergi la ghişeu şi să ungi palma conductorului; că la o serată se merge plătindu-se un preţ maestrului de ceremonii: că pentru a intra în audienţă la un ministru trebuie dai bacşişuri de la mic la mare - de la portar, până la secretar - nimeni nu protestează la aceste lucruri. Românii sunt toţi de acord ca până şi în cazurile cele mai grave de furt fınanciar public ar fı zadarnic raportate, căci nimeni nu s-ar sinchisi. Întrucât românii acceptă oportunismul fără cenzură, rezervându-şi dreptul de a se plânge doar de faptul că ocaziile de exercitare a acestei libertăţi nu sunt sufıcient de frecvente, sunt lipsiţi de conceptul de onoare, concept atât de important în ţările din jur" (pag. 96). Iar în acelaşi context, în privinţa agresivităţii, comentează faptul că românii ,,se exprimă numai prin înjurături". De fapt, ea asociază trăsături de personalitate aflate în contrast, tocmai pentru ale pune în evidenţă. La fel procedează şi în prezentarea credinţei în noroc, analizată în paralel cu hotărârea de caracter; întrucât în filozofia occidentală aceste două trăsături sunt diametral opuse, astfel: ,,credinţa românească în noroc se opune credoului [american] unde respectul de sine impune fıecărui om să îşi câştige succesul prin munca sa grea şi efort susţinut. Americanii zic ei, nu ştiu să trăiască. Omoară plăcerea de a trăi. Românii ştiu mai bine cum să se descurce. Iar norocul e bun cu românii. În România, dacă ştii să tragi sforile, ai şi noroc. N-aduce anul ce aduce ceasul. Adică de ce să munceşti tot anul, când o singură zi norocoasă poate să îţi aducă mai mult ?" (pag. 101). Procedeul asocierii unor trăsături etnice de mare contrast, este de factură descriptivliterară şi aplicat pe o paletă largă, uneori în mod forţat, de exemplu în comentarii asociate despre atitudinile de violenţă pe de-o parte, cu cele din ,,actul iubirii", pe de altă parte, cu citarea proverbului românesc ,,sărută mâna pe care nu o poţi muşca" şi cu observaţii de genul: ,,Românii îndură multe situaţii de violenţă pentru a păstra ceea ce li se cuvine, dar asta dovedeşte mai puţin caracterul care li se atribuie în general, acela de indivizi supuşi – un popor de la care nu se poate aştepta violenţa. Nu doar că sunt în stare să omoare cu vorba, dar nu dezaprobă crima ca mijloc de finalizare [sublinierea noastră]… Teroarea instaurată de Garda de Fier în 1940 a depăşit cu mult ceea ce s-a întâmplat în alte regimuri fasciste din Germania, Italia şi Iugoslavia - a fost probabil mai criminală decât în orice altă ţară din Europa. Dar la fel a fost şi eliminarea Gărzii de către stat. Numărul morţilor nu transmite imaginea reală, deşi unii observatori susţin că România se distinge de ţările vecine şi prin numărul de morţi ; violenţa însă a însemnat ucideri în masă la sate, jaf şi alte excese. .... 93

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

Românii pot accepta pasiv multe nedreptăţi, după vorba aceea Doamne, nu-i da omului tot ce poate îndura, dar ar fı superfıcial să se creadă că populaţia este lipsită de violenţă" (pag. 102– 103). După opinia noastră, aceste observaţii realizate de Ruth Benedict în anul 1943, au fost corect fundamental şi chiar prognostice faţă de ceea cea s-a întâmplat ulterior, prin condamnările la moarte ale lui Ion Antonescu în 1946, ale lui Iuliu Maniu în 1953, Lucreţiu Pătrăscanu în 1954, cu puşcăriile care au umplut România în perioada lui Ghe. Gheorghiu Dej, până la Nicolae şi Elena Ceauşescu în anul 1989. În privinţa atitudinilor de solidaritate socială, acestea sunt tratate pe faţete la fel de diferite. Pe de-o parte constată că la români solidaritatea în orice grup social apare, fie din familiaritate, fie din hedonism, fie din interes, dar în contrast cu alte ţări ale Europei de est la sate ea este relativ slabă, cu constatări de genul: ,,Chiar şi în Carpaţi unde nu a existat o condiţionare impusă de cultivarea porumbului şi a grâului pe largi suprafeţe, şi unde te-ai putea aştepta să găseşti solidaritate în satele bazate pe creşterea animalelor, nu există sentimentul profund de într-ajutorare din satele greceşti şi nici loialitatea cu mândria competitivă din satele italieneşti, de pildă. Chiar şi obiceiul că un sat să învingă un altul şi să arunce la fıgurat cu ouă stricate în localnici, nu există în România, pur şi simplu nu există gradul de solidaritate între săteni, care sa justifice aceste acţiuni .... Într-o altă sferă a fost C. Zelea Codreanu, fostul conducător al Gărzii de Fier, care era foarte plăcut maselor... îl idolatrizau ca pe un conducător, ce nu voia să îi convingă să-l aleagă în Parlament sau să îi domine…Şi un alt tip de solidaritate, oarecum pe sub mână, este cea în oportunism. Se zice, Corb la corb nu îşi scoate ochii, iar România este într-adevăr un paradis al aranjamentelor de tot felul." (pag.107 – 108). În finalul lucrării, se pune întrebarea ce valoarea metodologică pot avea procedeele utilizate în această tehnică a cercetării de la distanţă ?. Dar este evident că din perspectivă externă, în condiţiile războiului de atunci, pentru instruirea şi desfăşurarea unor acţiuni ,,în spatele frontului", valoarea informativă a lucrării a fost incontestabilă. Pe de altă parte, din perspectiva noastră, trebuie să subliniem utilitatea comparaţiilor imagologice ale spaţiului românesc cu cel occidental american, pentru că toate observaţiile autoarei s-au realizat numai de pe această poziţie, de unde au rezultat şi alte nuanţe de specific naţional. Iar în aceste diferenţe, cu tot efortul unei poziţii neutrale şi de echilibrare a punctelor tari cu cele slabe, în final constatăm că în viziunea autoarei, ponderea trăsăturilor pozitive la români este mai mare decât a celor negative. Astfel, în mod global această metodă de cercetare, chiar indirectă faţă de realităţile studiate, dacă este aplicată în mod profesionist poate conduce la un spor considerabil de cunoaştere. Ca o confirmare a metodei, cât şi a talentului analitic al autoarei, Ruth Benedict va mai publica în anul 1946 o lucrare similară, elaborată tot în timpul celui de al doilea război, în interesul serviciilor FBI, despre etnopsihologia poporului japonez, cu titlul: The Chrysanthemum and the Sword, Patterns of Japanese Culture, prin care va deveni celebră42. La mare distanţă faţă de aceşti autori, germanul Klaus Heitmann, introduce o schimbare majoră în optica occidentului faţă de români. Lucrarea sa privitoare la Imaginea românilor în spaţiul lingvistic german, are o primă ediţie la Stuttgart în anul 1985 şi o traducere în limba română în anul 1995, prin efortul lui Dumitru Hîncu43. În această lucrare, autorul a realizat un studiu foarte analitică, cu o amplă bibliografie de peste 6oo de titluri, cu autori germani, români şi străini, tot ce s-a găsit la această temă şi despre românii din spaţiul german, de la Titu Maiorescu şi Mite Kremitz, până la Peter R. Hofstätter (1960)44. 94

Mictat A.GÂRLAN

Ca şi H. von Kayserling, K. Heitmann se limitează la perioada dintre anii 1775-1918, deşi unele concluzii sunt valabile şi pentru perioada României Mari. Dar faţă de H. Kayserling într-o schimbare semnificativă, autorul îi în vedere pe toţi românii din spaţiul lor istoric. Pentru noi, un alt aspect semnificativ este că, deşi filolog la bază, el se încadrează bine în direcţiile actuale ale etnopsihologiei de orientare culturală. K. Heitmann apelează la un limbaj profesional, aminteşte de concepţiile lui P. R. Hofstätter (1973) şi consideră că în analiza specificului naţional, termenii de ,,modal“ şi ,,basic personality” reprezintă un fond comun de personalitate [modală] definită cultural (1995, pag. 29). În cadrul acestei concepţii, autorul tratează şi numeşte caracterele etnice ca trăsături populare şi le analizează ca pe ,,un sistem interdependent compus din mai multe variabile” potrivit viziunii lui P. Hoftättter. Dintre acestea, cele mai importante ar fi : numărul populaţiilor, structura de vârstă, stadiul dezvoltării tehnologice, rolul politic jucat de ele pe plan regional şi internaţional, tradiţiile religioase şi culturale, plus toate celelalte trăsături care conferă fiecărui popor o amprentă unică şi particulară. În acest context, tehnica sa de lucru este de a verifica prezenţa sau absenţa unor trăsături româneşti, pe mai multe decade de timp, raportându-se la o seamă de autori germani şi vest europeni care au publicat referinţe despre ele. Aceasta fiind o modalitate culturală, dar ştiinţific corectă. Astfel, la capitolul de virtuţi sociale el plasează la români pe primul loc ,,ospitalitatea împreună cu o strictă respectare a sărbătorilor şi a altor obiceiuri” (1995, pag. 214) şi o susţine în acord cu observaţiile lui Gebhari din anul 1782, cu referinţe la Geographia lui K.F.V. Hoffman, apărută în 1832. ,,Cota“ acestei virtuţi, în jurul anului 1880 se pare că a fost într-o oarecare scădere, ceea ce K. Heitmann încearcă să explice sprijinindu-se pe un citat din L. Wechsler, potrivit căruia ,,virtutea naţională atât de generală şi de caracteristică la moldoveni şi valahi, …care făcea ca la toate casele înstărite să existe mereu câte un tacâm pentru musafirii neaşteptaţi, să dispară în timpurile din urmă,… din cauza introducerii obiceiurilor moderne, fiind socotită chiar ridicolă ” (1995, pag. 218). Dar în anul 1909 Netzhammer, arhiepiscopul bisericii romano-catolice din România, împreună cu Salzer, apreciază din nou această ,,rară ospitalitate“ românească (1995, p. 220). La fel de bine sunt marcate urbanismul şi toleranţa românilor, citate din G. Griselini în anul 1780 şi din E. Fischer în anul 19o4 (1995, pag. 220). Ultimul fiind un medic german stabilit la Sibiu, cu doctorat obţinut la Bamberg, care nota că: ,,românii, ca de altfel şi ceilalţi sud-europeni, suportă greu imixtiunile care să le reglementeze viaţa privată. În domenii în care noi germanii vrem ca autorităţile să ne comande pas cu pas; ei lasă frâu liber la arbitrariul indivizilor ” (1995, pag. 225). Aici există o aluzie la mentalitatea nemţilor, comentată şi de Paul Zarifopol în lucrarea Din registrul ideilor gingaşe45 cu observaţii la mulţimea de tăbliţe, reguli, restricţii, inhibiţii, existente întotdeauna în lumea germană. De asemenea, din anul 1920 este citat confesorul militar Breunlich, potrivit căruia: ,, românul trece, pe drept cuvânt, un soldat viteaz ”. El este de acord cu E. Fischer (1911) şi cu H. Kayserling (1929) după opinia căruia ,,la români numai sâmburele lor ţărănesc este bun şi viteaz, pe când pătura de sus este coruptă”(1995, pag. 304). În privinţa vitejiei, K. Heitmann culege aserţiuni din anul 1777 de la Griselini şi Cara, autori italieni de istorii şi monografii ale Moldovei şi Valahiei care amândoi apreciau la români ,,curajul până la temeritate“(1995, pag. 299). Referitor la defecte, el se ocupă în mod special de ,,indolenţa relativă a românilor faţă de muncă”, într-un capitol intitulat: De ce nu sunt românii harnici ? (1995, pag. 274). Iar în această formulare interogativă trebuie să remarcăm delicateţea, spiritul diplomatic, dar şi 95

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

nota de simpatie a autorului faţă de români. Pentru a găsi răspunsuri la această întrebare, el culege opinii emise pe tot parcursul secolului trecut şi rezumă cauza lor în repetatele situaţii istorice de opresiune, atât externe cât şi interne. Pentru susţinere face apel la I. Jenne, un alt analist de popoare sud-est europene din jurul anului 1810, cu explicaţii de ce la moldoveni şi valahi nu exista, nici o industrie şi nici un meşteşug: ,,ei fug de muncă pentru că aceasta este doar o cale de a-şi atrage dări din ce în ce mai mari. În aceste condiţii, cum poate să existe o industrie… De aceea toate meseriile sunt pe mâna ţiganilor şi a străinilor din ţinuturile învecinate, care pot oricând beneficia de mai multă ocrotire decât localnicii, pentru că ei nu sunt victime atât de sigure ale jafului şi tiraniei cârmuirii ţării ca supuşii celor două principate”(1995, pag. 275). Astfel, în opinia lui K. Heitmann, românii au devenit leneşi din cauza împrejurărilor. Această situaţie o constată şi în cazul valahilor transilvani, pentru care îl citează pe Raicevich, prezent la Curtea din Viena în anul 1790 pe vremea lui Frantz Iosef. Acesta, semnala faptul că ,,valahii transilvani au fost la fel de înjosiţi de cuceritorii unguri ca şi ceilalţi [români] de către turci şi greci. Ba mai mult, în Transilvania ungurească există codice de legi în care valahii sunt puşi pe acelaşi picior de egalitate cu animalele“ (1995, pag. 266). Observaţii similare sunt colecţionate şi de la von Moltke din anul 1835, după care: ,,valahul a învăţat de la părintele său sa nu mai cultive pământul, decât atât cât să-i ajungă pentru viaţa sa mizeră, surplusul ar fi doar o pradă a stăpânitorilor sau a vrăşmaşilor săi“(1995, pag. 276). Această situaţie se întinde până în anul 1921, an în care autorul citează un alt analist în persoana lui Schaffnit, care pe baza unor cercetări proprii găseşte ,,absolut de înţeles de ce ţăranii români trebuie să fie mânaţi la muncă prin ameninţări sau viclenie” . După opinia sa: ,,ţăranul român se află într-o asemenea stare de dependenţă şi trăieşte în asemenea condiţii, încât astăzi ele sunt o ofensă la adresa oricărui simţ de omenie “ (1995, pg. 279). K. Heitmann, ca şi H. von Kayserling, va dezvolta un capitol final de prognoză etnopsihologică asupra evoluţiei naţionale a românilor. Dar, faţă de Kayserling, la peste o jumătate de secol distanţă, îi vede pe români într-o maniera pozitivă . Astfel, subliniază că : ,,în ciuda ipotecilor istorice românii sunt un popor cu viitor, … admirabilele lor predispoziţii şi talente lasă să se întrevadă progresul naţiunii… Printre promiţătoarele lor predispoziţii se fac remarcate via lor inteligenţă şi via lor mobilitate spirituală.” (1995, pag. 397). Am citat îndelung din K. Heitmann, pentru că, după opinia noastră el oferă cel mai reuşit model de alteritate etnonoculturală a românilor din perspectivă externă. Pe lângă alte consideraţii teoretice, din punctul nostru de vedere, tehnica lui de lucru a fost de a selecta şi verifica din opiniile altor autori cca. 20 de trăsături precum, onestitatea, cinstea, sensibilitatea artistică, inteligenta generală, mobilitatea spirituală, vitejia militară, temeritatea, corupţia şi demnitatea funcţionarilor publici, lipsa de hărnicie, spiritul gospodăresc, toleranţa etnică, dragostea de ţară a liderilor, credinţa lor religioasă, patriotismul şi dorinţa de unitate geopolitică a românilor, urbanismul, spiritul comercial, inclusiv tactul şi diplomaţia, care toate sunt analizate de-a lungul unei perioade evolutive de cca 150 ani. Procedural, aproape fiecare trăsătură este trecută prin filtrul unei analize a minimum 2-3 publicaţii referitoare la români, recoltate din tot spaţiul cultural german. La H. von Keyserling, dar mai ales la K. Heitmann, există aceeaşi preocupare metodologică pentru problema validării aserţiunilor, de unde reiese şi lista foarte mare al autorilor citaţi. De aceea şi cercetarea lui K. Heitmann a durat cca. 10 ani. Cu toate acestea, ea s-a rezumat numai la un studiu de bibliotecă asupra românilor, realizat numai până în preajma primului război mondial. Volumul documentelor parcurse a fost atât de mare, încât în anul următor autorul va mai publica la Köln (Böhlau) un volum cu lucrarea: Das Rumänenbild im deutschen 96

Mictat A.GÂRLAN

Sprachraum, Eine imagologische Studie, tradusă în limba română de Florin Manolescu cu titlul: Oglinzi paralele. Studii de imagologie româno-germană, apărută în 199646.. Dar şi această lucrare cuprinde documente despre români, tot din perioada anilor 1775 – 1918. Faţă de studiile acestui autor de o incontestabilă valoare, mai există o concluzie care trebuie menţionată. Pe baza metodei sale etnoculturale, o altă analiză de profil al românilor efectuată pentru o epocă istorică următoare, de exemplu una limitată la cea interbelică, cercetarea şi redactarea ei s-ar prelungii pe cel puţin 10 ani de studiu, tocmai datorită dificultăţilor ridicate de aplicarea unei asemenea metode.

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe

2.4. Anexe Tabelul nr. 2. 4. Date dintr-un sondaj de opinii realizat la Bucureşti în anul 1900 de ziarul Noua Revistă Română pe baza unui Chestionar de psihologie a poporului român

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 2. 4. Continuare I Date dintr-un sondaj de opinii realizat la Bucureşti în anul 1900 de ziarul Noua Revistă Română pe baza unui Chestionar de psihologie a poporului român

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe Tabelul nr. 2. 4. Continuare II Date dintr-un sondaj de opinii realizat la Bucureşti în anul 1900 de ziarul Noua Revistă Română pe baza unui Chestionar de psihologie a poporului român

100

Mictat A.GÂRLAN

Bibliografie 1

Joseph Arthur de Gobineau (1816-1882), Eseu asupra inegalităţii raselor umane, Paris, 1855 Georges Vacher de Lapouge (1854 -1936), Les Sélections sociales, Paris, 1896; L’Aryen. Son rôle social, Paris, 1899; Race et milieu social: Essais d'anthroposociologie, Paris, 1909 3 Wundt M. Wilhelm (1832-1920), Völkerpsychologie (Vols. 1–10), Engelmann, Leipzig, 1900 4 Murăraşu Dumitru, Comentarii eminesciene, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967 5 Haşdeu P. Bogdan Scrieri filozofice, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică , Bucureşti , 1985 6 Haşdeu P. Bogdan, Obiceiurile juridice ale poporului roman – Programă, Librăria Socecu, Bucureşti, 1882 7 Câmpineanu Ion, Discurs de recepţiune la Academia Română şi răspunsul d-lui B. P. Haşdeu, în şedinţa publică din 28 martie 1880, Bucureşti 8 Drăghicescu Dumitru, Din psihologia poporului român, Editura Albatros, Bucureşti, 1995 9 Fouillee Alfred , Psychologie du peuple francais Paris 1898,Esquissse psychologique des peuples europeenes din anul 1902, Le mouvement positiviste et la conception sociologiquie des peuples européens, Paris 1903 10 Nicolae Iorga, Istoria românilor prin călătorii, vol. III –IV, Editura Eminescu, Bucureşti, 1981 11 Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1936 12 Blaga Lucian, Trilogia culturii, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1936 13 Ralea D. Mihai, Explicarea omului, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1946 14 Ralea D. Mihai, Fenomenul românesc, Editura Adam, Seria Biblioteca Socială, Bucureşti, 1934 15 Rădulescu Motru C., Etnicul românesc, Naţionalismul, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti 1944 16 Rădulescu Motru C. , Personalismul energetic şi alte scrieri ,Editura Eminescu, Bucureşti, 1984 17 Rădulescu Motru C., Psihologia poporului român, Editura PAIDEA, Bucureşti, 1998 18 Rădulescu C. Motru: Etnicul românesc ·Naţionalismul, Editura Albatros, Bucureşti, 1996. 19 Sigmunt Freud , Zur Psychopathologie des Alltagsleben / Psihopatologia vieţii cotidiene, S. Karger-Verlag, Basel 1904 iar lucrarea Abriß der Psychoanalyse / O privire asupra Psihanalizei, apare în 1940 20 Symonds M. Percival : Diagnosting Personality and Conduct , New York, Century Co. 1931 21 Thurstone, L. L ouis: Theory of attitude measurement , Psychology Rev. 1929 / 36 , 222-241 22 Sprager Eduard, Lebensform , Niemeyer , Halle , 1923 23 Allport, W. Gordon and Vernon, P.E. : A study of values, Boston , Houghton Miflin, 1931 24 Duffy, E. and Crissy, W. J. : Evaluative attitudes releted to vocaţional interests and academic achievement , Journal of Abnormal and Social Psychology 25 Lurie A. Walter : A study Spranger’s value-types of by the method factor analysis, Journal of Social Psychology, 1937 26 Carlson, H. S. : Attitudes of undergraduate students, Journal of Abnormal and Social Psychology, 1934/5 27 Nelson Erland and Nelson Naida, Student attitudes and vocational choices, Journal of Abnormal and Social Psychology, 1940 28 Chircev Aanatole, Măsurarea atitudinii faţă de tradiţie şi progres, Revista de Psihologie, Cluj, 1938 29 Draser Maria, Atitudinea faţă de naţionalism şi internaţionalism. Test Forma A şi B. Institutul de Psihologie Cluj, 1938 30 Mărgineanu Nicolae: Atitudinea faţă de biserică, Test Forma A şi B, Institutul de Psihologie Cluj, 1938 31 Septimiu Chelcea, Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, Bucureşti, 2004 32 Mărgineanu Nicolae: Elemente de Psihometrie , Institutul de Psihologie Cluj , 1938 33 Rice A. Stuard, Quantitative methods in politics , New York , Knopf, 1928, 34 Schanck, R. L. : A study of change in institutional attitudes in a rural community Journal of Social Psychology, 1934 / 5 35 Allport W. Gordon, Personality , Henry Holt. & Comp. New – York, 1937 36 Chircev Anatole : Psihologia copilului preşcolar, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, Chircev Anatole şi Salade Dumitru: Studii de orientare şcolară şi profesională, Editura Didactică, Bucureşti, 1971, Chircev Anatole, Roşca Alexandru şi alţii, Psihologie generală, Editura Didactică, Bucureşti, 1976, 2

101

Metodologia cercetării etnopsihologice Imagini etnoculturale interne şi externe Chircev Anatole, Roşca Alexandru şi alţii, Psihologia educaţiei şi a dezvoltării, Editura Academiei, Bucureşti, 1983 37 Hermann von Keyserling, Analiza spectrală a Europei, Editura Institutului European pentru Cooperare Cultural-Ştiinţifică, Iaşi , 1993 38 Iacob L. Mihaela, Etnopsihologie şi Imagologie, Sinteze şi Cercetări, Editura Polirom , Bucureşti, 2003 39 Ruth Benedict, Cultura şi comportamentul la români, Editura Criterion Publishing, Bucureşti, 2002 40 Ruth Benedict, Patterns of Culture, Houghton Mifflin, New York, 1934 41 Baumgarden Franziska, Orientation et selection profesionelles, Paris, Dunod , 1954 42 Ruth Benedict, The Chrysathemum and the Sword, Charles E.Tuttle, Tokyo, Vermont, 1997 43 Heitmann Klaus, Imaginea românilor în spaţiul lingvistic german, Editura Univers, Bucureşti, 1995 44 Hofstätter R. Peter, Das Denken in Stereotypen, Gottingen, 1960 45 Zarifopol Paul, Din registrul ideilor gingaşe, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1926 46 Heitmann Klaus, Oglinzi paralele. Studii de imagologie româno-germană, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996

102

Mictat A.GÂRLAN

Capitolul III. METODOLOGICA CERCETĂRII ETNOPSIHOLOGICE

3.1. Probleme metodologice în etnopsihologie Diferenţele culturale şi etnopsihologice între popoare reprezintă un fapt evident, inclusiv la nivelul observaţiei empirice. În timp s-au impus în optica populară, ulterior în cea instituţională, opinii şi norme generale şi stabile pentru a caracteriza din ,,interior“ şi din ,,exterior” personalitatea unor popoare. Convieţuirile etnice cu atracţiile şi respingerile lor, au generat în mod permanent o varietate de opinii despre alţii, deşi în toate aceste cazuri a funcţionat aceeaşi operaţie - criteriu a comparaţiei dinspre sine. La scară temporal-istorică, atâta timp cât numai empirismul a stat la baza generalizării experienţelor comune, rezultatele obţinute au fost departe de a oferi jaloane indubitabile de evaluare. Subiectivitatea constatărilor nu a putut fi depăşită decât în mod relativ prin forţa unor personalităţi excepţionale, care pe baza unor sancţiuni de speţă teoretică, au ghidat într-o măsură sau alta înţelegerea relaţiilor etnice pe perioade îndelungate de timp. Astăzi, cercetarea etnopsihologică din România, după o întârziere de cca. o jumătate de secol, însoţită de deformări conceptuale şi lipsită de efectele benefice ale relaţiilor (normale) cu lumea ştiinţifică, se evidenţiază printr-un efort de recuperare ştiinţifică. Pe această direcţie încercăm prezentarea unui model metodologic coerent, operaţional şi valid de investigaţie a realităţilor etnice şi a trăsăturilor psihologice de specific naţional. Dacă cea mai bună metodă este tocmai o teorie bine făcută, atunci putem considera că şi reciproca acestei aserţiuni este valabilă, pentru că o metodă bine elaborată este fără îndoială o cale generatoare de înnoire teoretică, mai ales în măsura în care satisface exigenţele unei gândiri experimentale. Modelul unei cercetări etnopsihologice, cu toate particularităţile sale legat de obiectul cercetat, rămâne în esenţă o variantă a celui psihosociologic. Principalele probleme privesc plasarea factorului uman în cadrul unor situaţii modelate, repetabile, controlabile în cea mai mare măsură, prin adoptarea unor indicatori cantitativi care să poată verifica un corpus de ipoteze în mod permanent. Un set de exigenţe metrologice speciale devin obligatorii pentru o corectă analiză statistică, pentru selecţia subiecţilor evaluatori pe criterii etnice şi pentru adaptarea procedeelor matematice de prelucrare / interpretare a datelor. În principal, un astfel de model are datoria de a asigura un grad cât mai ridicat de obiectivitate în recoltarea şi raportarea datelor, ştiut fiind că în plan social întotdeauna vor mai rămâne diferite procente de subiectivitate, greu de eliminat. În principiu, în orice domeniu de activitate, a face un experiment constă în a plasa fenomenul studiat sub un control riguros, în aşa fel încât să se pună în evidenţă condiţiile de apariţie, manifestare, modificare, cu aspectele lor cauzale, ca şi raporturile dintre variabila 103

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice dependentă prin care se precizează dimensiunea fenomenului studiat şi variabila sau variabilele independente, prin care se precizează condiţia sau condiţiile controlate de experimentator. De altfel, orice tip de experiment, inclusiv cel psihologic, presupune o problemă de plecare sau o ipoteză, o definire a variabilelor dependente şi independente, o punere în acţiune de procedee, instrumente sau tehnici adecvate atât pentru controlul variabilelor cât şi pentru înregistrarea şi prelucrarea datelor, toate subordonate unei strategii a planului experimental adoptat. Se mai fac şi alte precizări. După T. Cook şi D. T. Campbell (1976)1 , un model experimental ,,ideal“ presupune cel puţin 3 condiţii principale : a. între variabilele independente şi cele dependente să existe o relaţie temporală de antecedenţă, potrivit principiului cauza precede efectul ; b. între variabilele proiectate să existe o covarianţă teoretic plauzibilă, care în urma experimentării, se probează prin consonanţă structurală sau prin diferenţe minimal semnificative; c. să nu existe altă alternativă de explicare a modificării ,,dispoziţiilor” interacţioniste ale variabilelor dependente decât pe baza şi prin intermediul celor independente. Prima condiţie vizează consistenţa teoretică a modelului experimental, cea de a doua se referă la exigenţele de fidelitate şi validitate, iar ultima are în vedere consistenţa internă. De semnificaţie capitală este problema validităţii modelului elaborat. Nu este cert că, de exemplu, consistenţa internă ar reprezenta o condiţie suficientă a validităţii. În acest sens, D. T. Campbell formulase mai de mult cerinţa validităţii externe în psihologia socială prin generalizarea metodei şi a rezultatelor obţinute, ori aici sunt necesare câteva precauţii. Se ştie că semnificaţia unor rezultate experimentale este relativă la situaţia modelată metodologic în care respectivele rezultate au fost obţinute (vezi S. Chelcea,1982)2. Generalizarea, extrapolarea lor se realizează numai în limite bine trasate referitoare la reprezentativitatea eşantionului, la gradul de cuprindere a ,,montajului experimental“, la gradientul integrării rezultatelor în teoriile deja cunoscute, natura variabilelor luate în considerare etc. De exemplu, este contrar spiritului metodologic o extrapolare a atitudinilor religioase ale unui eşantion de musulmani la altul de catolici etc. În general, variabilele prezente într-un experiment etnopsihologic pot fi de 4 feluri : a. variabile independente, prin factori introduşi de cercetător cum ar fi parametrii de intensitate, durată, frecvenţă sau alte valori care se modifică puţin în timp ; b. variabile dependente, care suportă influenţa celor independente. Poziţia de dependenţă sau independenţă a unei variabile este relativă, ele fiind într-o relaţie cauzală numai în funcţie de cadrul general al experimentului. De pildă, în relaţiile cauzale existente între 4 persoane sau 4 fenomene oarecare, fiecare persoană sau fenomen are o poziţie independentă faţă de următoarea şi dependentă faţă de cea anterioară ; c. variabilele condiţionale exterioare şi controlabile care exprimă o serie de permisivităţi exterioare relaţiilor cauzale presupuse, dar care trebuie menţinute la un nivel constant. De exemplu, în investigaţia de faţă, care plasează în centrul cadrului de cercetare conceptul de relaţie interetnică ca relaţie interpersonală, o variabilă exterioară este reprezentată de gradul cunoaşterii interpersonale (între membrii comunităţilor conlocuitoare de pe acelaşi areal geografic). Acest gen de variabile exterioare sunt destul de numeroase şi au o importanţă relativă : de exemplu, coeziunea internă a diferitelor comunităţi sau 104

Mictat A.GÂRLAN

modul de mediatizare a relaţiilor interetnice de către diferite mijloace (mass media) pe plan local ş.a. ; d. variabilele condiţionale exterioare şi necontrolabile care în condiţiile cercetărilor de teren sunt cele mai numeroase, fiind reprezentate de mulţimea unor factori secundari ca, de exemplu starea generală de sănătate a populaţiei investigate etc. Şi această clasificare este relativă pentru că la nivelul socialului este imposibil de imaginat un fenomen care să epuizeze întreaga cauzalitate a producerii unui alt fenomen. Cu toate acestea, cadrul metodologic al analizei cauzale se asimilează la regula clasică a analizei epistemologice. În privinţa ei, E. Durkheim (1974, pag.199)3, care a teoretizat canonul variaţiei concomitente, preciza că: ,,orice fenomen care variază într-un fel, ori de câte ori un alt fenomen variază în mod particular în acelaşi fel, este fie cauză, fie efect în raport cu cel de-al doilea fenomen, dacă sunt legate printr-un fapt de cauzalitate”. Pe scurt, putem spune că relaţia cauzală dintre variabilele independente şi dependente se manifestă atunci când acestea cresc sau descresc în mod concomitent. Pe acest canon s-au conturat majoritatea cercetărilor cu două grupuri de lucru - unul experimental şi altul de control, în care acţiunea de măsurare are loc înainte şi după introducerea factorului experimental. În general, introducerea uneia sau mai multor variabile într-un montaj experimental pune problema modului de prezentare a instrucţiunilor pentru comportamentul persoanelor cuprinse într-o eşantionare. Aceste instrucţiuni trebuie să fie bine înţelese de către toţi subiecţii investigaţi, indiferent de şcolaritate sau de experienţa lor. În cazul cercetării noastre, pentru eliminarea unor tendinţe de deformare semantică şi pentru egalizarea gradului de înţelegere a itemilor, am adoptat un vocabular explicativ sub forma unor întrebări mai simple. Dicţionarele de specialitate mai operează cu o clasificare în experimente provocate şi experimente invocate. M. Richelle (2001, pag. 308)4, după o distincţie care ajunge până la părerile lui Claude Bernard, notează că: ,,experimentul provocat este cel pe care experimentatorul îl face în mod deliberat, oferindu-şi mijloacele de al realiza, în vreme ce experimentul invocat este acela într-un fel furnizat lui de către natură şi din care poate profita’’. Dar există situaţii, în care prin caracterul de provocare a modificărilor induse şi prin consecinţele sale asupra fenomenului cercetat, mai ales în rândul oamenilor, cercetătorul se poate expune unor implicaţii de ordin moral, situaţii care în domeniul psihologiei sociale sunt numeroase întrucât asupra mediului uman nu se poate acţiona cu orice fel de intervenţii (A. Cosmovici, 1996, pag. 40)5. Pe de altă parte, nu toate procesele psihosociale se pot încadra în experimente provocate, datorită fie complexităţii, fie unicităţii lor. De asemenea, experimentele provocate mai ales în domeniul relaţiilor etnice, uşor inflamabile, cu consecinţe dintre cele mai neprevăzute, rămâne sub semnul restricţiilor de ordin moral, fiind contraindicate pentru cercetarea acestui domeniu. Mai frecvente şi mai accesibile sunt experimentele invocate, (Cl. Bernard) numite şi indirecte (E. Durkheim), produse în condiţii social- istorice existente care şi ele permit o analiză sistematică de rezultate. Experimentele invocate descrise şi de M. Golu (1981, pag. 9697)6 au mai fost denumite şi ex post facto, pentru că variabila independentă, numită convenţional şi variabilă-stimul este non – experimentală întrucât, după Al. Roşca: ,,experimentatorul nu o modifică, ci o utilizează ca dată de la natură sau de condiţiile existenţei sociale ale omului, cum sunt vârsta, sexul, pregătirea şcolară, relaţiile maritale dintre părinţii subiecţilor’’(1971, pag. 35)7. De aceeaşi opinie este şi P. P. Neveanu la care 105

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice caracteristica de bază a experimentului psihologic este aceea ,,de a discrimina, pe căi indirecte, fapte de ordin subiectiv şi de a degaja relaţiile dintre subiectiv şi obiectiv, nu numai sub aspect cantitativ ci şi calitativ’’(1978, pag. 255)8. În cadrul studiilor de atitudini trăsături – valori, notăm importanţa experimentului invocat în etnopsihologie întrucât, prin caracterul lor interiorizat, în acord cu observaţiile lui G. W Allport, aceste manifestări sunt în primul rând o problemă de deducţie, întrucât nu se pot cerceta în mod direct. Din aceste motive considerăm că acest tip de experiment se adaptează cel mai bine cercetărilor de personalitate individuală sau colectivă, pe cel puţin două niveluri de complexitate. Pe lângă problema abordării indirecte, la fel de complexă este şi problema procedurii de diagnoză a caracteristicilor de existenţă, stabilitate, tărie, intensitate a trăsăturilor etnice, în a căror confirmare / infirmare este obligatoriu a varia un mare număr de condiţii - situaţii sociale care în final, să facă proba acestor caracteristici. Fără un câmp cât mai larg de situaţii invocate, variate şi concomitente, pe direcţia unor manifestări de relaţie, ar fi imposibilă estimarea acestor trăsături. Conceptual se mai operează distincţii între experimentele de laborator, de teren şi natural. În cazul celor de laborator există o mai mare posibilitate de control, cu o izolare mult mai precisă a variabilelor exploratorii, putându-se nota mai uşor comportamentele asociate pe care le dezvoltă. În laborator se pot experimenta situaţii care urmăresc acţiunea unei variabile în condiţii speciale, cu sau fără corespondenţă în realitatea înconjurătoare. Dar, în realitate situaţiile din teren nu se pot studia printr-o simplă suprapunere care să le identifice cu cele din laborator. Din acest motiv, mulţi autori cum ar fi L. Festinger9 sau F. H. Giddings10, folosesc pentru experimentele de laborator termenul de pur, adevărat sau de experiment ştiinţific. De fapt, există unele situaţii care nu pot fi studiate decât în laborator (de exemplu, efectele unui cutremur asupra populaţiei), pe când altele pot fi cercetate numai în condiţii de teren (de exemplu, situaţiile de risc ce impun antrenarea persoanei pentru a supravieţui în condiţii de periculozitate ridicată). În acest context, amintim experimentele devenite clasice asupra mărturiei, efectuate de Al. Roşca (1973), care deşi s-au desfăşurat în condiţii de laborator, sunt de fapt experimentate autentice de teren. Din aceste motive, unii specialişti resping experimentul de laborator. De exemplu, A. Chapanis (1967)11 afirmă în acest sens: ,,Teoriile care pot prezice numai ceea ce se petrece în cadrul celor patru pereţi ai laboratorului sunt teorii insuficiente”. Deşi această formulare poate părea cam dură, ea este amintită pentru a sublinia trăsăturile principale ale experimentului de teren (J. R. French, 1963)12 Aceasta este o cercetare bazată pe cunoştinţe teoretice, în care experimentatorul introduce o variabilă independentă într-o situaţie socială reală, în vederea verificării unei ipoteze. În acest caz, caracterul artificial este eliminat prin faptul că subiecţii sunt observaţi în condiţii cu caracter cotidian, fiecare din variabilele independente este dimensionată prin caracteristici specifice. În aceste situaţii, de cele mai multe ori, experimentatorul caută să nu influenţeze subiecţii cuprinşi în eşantion pentru că aceştia, conform scopurilor urmărite, sunt în totalitate motivaţi de o situaţie reală. De asemenea, generalizările rezultate din experimentele de teren au un mai mare temei de extindere a concluziilor faţă de cele din laborator. În privinţa experimentului natural, unii autori precum J. R. French, îl asimilează celui de teren, de care se apropie foarte mult pentru că se desfăşoară tot în condiţii obişnuite de viaţă. Numai că într-un experiment natural se pot avansa ipoteze şi probleme în domenii încă nelămurite. 106

Mictat A.GÂRLAN

După autori ca M. Duverger (1961)13 experimentele de teren pot fi pasive sau active. În cele pasive, cercetătorul nu face apel la manierea variabilelor, ci se mărgineşte doar la notarea reacţiilor din partea subiecţilor cu înregistrarea schimbărilor din situaţia experimentată. O situaţie de experiment pasiv este şi aceea în care se caută a stabili o înlănţuire a factorilor care au generat anumite situaţii. Experimentul activ de teren are o variantă directă atunci când factorii cercetaţi sunt introduşi în mod nemijlocit şi controlat de către cercetător, iar subiecţii sunt puşi într-o situaţie cu totul nouă. Există şi variante de experiment activ indirect, în care factorii studiaţi nu sunt introduşi de cercetător, ci de alte centre de decizie sau pur şi simplu sunt generaţi de situaţii naturale provenite din tradiţii sau sisteme cultural-tradiţionale specifice, cu caracter zonal. Din această analiză, pentru tema noastră de cercetare va rezulta următorul cadru experimental: vor trebui invocate şi prezentate pe cale orală sau scrisă, un set de condiţii sociale generatoare, orientate spre manifestări de relaţie, atitudine - trăsături - valori etnice, administrate identic pe grupuri etnice diferite, în mod comparativ, cuantificabil şi concomitent. Aceste grupuri etnice coabitante, vor fi cuprinse într-o acţiune de auto- şi retroevaluare reciprocă, în care grupul martor va fi cel de control şi va desfăşura o acţiunea de retroevaluare, iar grupul experimental va fi cel de referinţă şi va desfăşura o acţiunea de autoevaluare. În aceste investigaţii, tocmai pentru că nu avem de-a face cu fenomene observabile în mod direct dificultatea cea mai mare apare la înregistrarea datelor. În domeniul psihosocial nu sunt măsurate persoane individuale ca atare, ci mai ales calităţi lăuntrice precum statutul social, coeziunea, starea de spirit, convingerea, trăsăturile de grup etc. De aceea, dublarea posibilităţilor de măsurare, prin alte căi decât cele ,,clasice”, reprezintă o direcţie metodologică importantă. Una dintre ele se referă la studiul dublei perspective, prezentat de autori ca W. Berry şi P. Dasen (1974)14, St. Jones (1978)15 sau I. Radu (1994)16. Utilitatea sa este deplină atunci când, pentru experimentarea fenomenului analizat, putem folosi acelaşi instrument, atât din perspectiva internă a grupului de referinţă, cât şi din perspectiva externă a grupurilor-martor, ceea ce permite o dublă cuantificare de procese, fenomene, inclusiv trăsături etnice, constatate în teren. Măsurarea, intersecţia, compararea, influenţa acestor planuri - interne şi externe, ca o covariaţie a variabilelor de cercetare pentru probarea ipotezelor avansate, fac în continuare obiectul acestui capitol.

107

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice

3.2. Obiective, ipoteze, principii În lumina unor proprietăţi generale precum cele de limbă, credinţă, rudenie, teritoriu, sistem de educaţie, istorie, tradiţii, etc, comunitatea etnică se defineşte ca o entitate socială vie, un personaj colectiv, cu o viaţă proprie, recunoscută de toţi membri ei, sub o triplă fiinţare temporală: trecut, prezent şi viitor. Iar în acest ansamblu de proprietăţi etnice, cu manifestări generale şi particulare de natură social-politică, istorico-culturală sau internaţionale, există şi suficiente elemente de factură psihologică. În acest evantai fenomenolgic, ipoteza de bază a cercetării noastre vizează posibilitatea decelării unor trăsături-valori şi distanţe sociale cu intensităţi variabile de manifestare între comunităţi conlocuitoare, prin intermediul unui model special adaptat, în vederea punerii în evidenţă a unor diferenţe specifice de factură etnopsihologică. În cazul de faţă problema metodologică este de a verifica într-un subdomeniu de psihologie socială, o procedură derivată din evaluarea interpersonală a personalităţii, adaptată sub forma interevaluării comunităţilor coabitante, într-un spaţiu geo-politic şi etno-cultural determinat. Astfel, din varietatea manifestărilor de specific naţional, ne-am limitat la zona Dobrogei, cu focalizarea cercetării pe două direcţii principale : a. cadrul axiologic-intern privitor la configuraţiile de trăsături-factori, valoriatitudini, caracteristice fiecărei comunităţi din spaţiul mai sus amintit şi b. cadrul relaţional-extern al acestor comunităţi sub forma distanţelor etnice dintre ele. În mod programat, încă din faza de alcătuire a proiectului, se impunea verificarea unui model metodologic congruent, cu posibilităţi de aplicare în condiţii de teren, dar constituit pe baza unor rigori metodologice proprii unor experimente de laborator. Modelul proiectat are anumite similitudini cu ceea ce numim cercetare-acţiune fiind unul care, pentru a-şi atinge obiectivul de investigaţie, provoacă manifestări (reacţii) de răspuns, în limite anticipate şi controlate destinate să asigure obţinerea din teren a cât mai multor date parţial in vivo. Referitor la acestea, reamintim o observaţie anterioară, prezentată poate prea laconic, faţă de care precizăm că fenomenul de provocare a unor situaţii etnice la scara relaţiilor reale între astfel de comunităţi poate fi cel mult un model absolut teoretic imaginabil, dar niciodată aplicabil, pentru că urmările cu deznodămintele posibile, nu ar putea fi nici măcar anticipate, cu atât mai puţin controlate. Gradul de intervenţie / provocare presupus de modelul nostru de investigaţie a fost restrâns numai la modalităţile de răspuns ale subiecţilor de cercetare care devin simultan şi judecători. Condiţiile restrictive pentru includerea lor în grupurile de cercetare, concomitent cu ,,selecţia” pe regula aleatorului, sunt cele de conlocuitor în spaţiul geografic de un număr suficient de ani, de cunoaştere avansată a comunităţilor locale, la un nivel de instruire cel puţin mediu (cu unele excepţii de neocolit asupra cărora vom reveni cu explicaţii la timpul potrivit). Avem convingerea că, în acest fel, asigurăm un grad sporit de acurateţe şi obiectivitate manifestărilor (răspunsurilor) obţinute, fără a declanşa reacţii perturbatoare, nici în viaţa comunităţilor şi nici în activitatea de experţi a subiecţilor examinaţi.

108

Mictat A.GÂRLAN

Această condiţie metodologică cvasi-restrictivă determină unele completări în procedura de aplicare a probelor-test, asupra cărora vom reveni în descrierea metodelor de lucru. În legătură cu probele-test, o exigenţă metodologică de prin rang se impune: instrumentele de cercetare trebuie să fie suficient de apte pentru a surprinde diferenţe etnice reale, garantând certitudinea asupra obiectivităţii rezultatelor. Pe de altă parte, spre deosebire de etnicitate, în interetnicitatea este un domeniu dominat de problemele câmpului de relaţii, reale şi posibile, care se pot multiplica spre forme de investigaţie supra extinse în timp şi spaţiu. De exemplu, în cazul unei diade de relaţii limitate la români / unguri, se vor analiza cel puţin 4 categorii de imagini etnice, respectiv 2 autoevaluate x 2 retroevaluate. În cazul unei investigaţii relaţionale pe 3 comunităţi conlocuitoare, se vor analiza cel puţin 9 categorii, rezultate din 3 autoevaluate x 3 retroevaluate. În acelaşi model de investigaţie, în cazul cercetării unui teritoriu cu 4 comunităţi conlocuitoare (de exemplu, români, unguri, germani, ţigani), volumul progresiv al cadrului relaţional creşte exponenţial, la 16 categorii de imagini şi distanţe etnice, rezultate din 4 autoevaluate x 4 retroevaluate. În cazul Dobrogei cu o populaţie compusă din români plus 8 comunităţi coabitante, volumul total al unei cercetări pe dublete în permutări de relaţii supuse investigaţiei, creşte la 81 de imagini şi distanţe, reale şi posibile, rezultate din 9 autoevaluate x 9 retroevaluate. În acest model de metodologie clasică, dacă acorda câte un an pentru cercetarea fiecărei diade, unui singur analist, până la epuizarea acestui cadru relaţional, ar avea nevoie de 81 de ani !. Iar dacă, mărim colectivul de cercetare şi reducem timpul de investigaţie, chiar şi la studiul unei diade pe lună, timpul total tot se va întinde la 81 de luni !. De aceea, sunt explicabile costurile şi durata mare a cercetărilor din acest domeniu realizate prin procedee clasice. În cazul de faţă, configurarea unui alt model metodologic operativ, cuprinzător pentru tot cadrul relaţional regional, la costuri minime, colectate pe cât posibil într-o singura investigaţie de teren, fără a sacrifica nici un procent din calitatea cercetării, în primul rând a exigenţelor ştiinţifice, a fost dificultatea principală a acestei cercetări, valabilă pentru orice investigaţie similară. Montajul experimental a trebuit să includă probe-test care să permită obţinerea unei multitudini de răspunsuri în aproximativ acelaşi interval din timpul afectat examinării. După cum vom vedea în subcapitolul următor, referitor la prezentarea metodelor de cercetare, noi ne-an inspirat şi am adaptat o parte din tehnicile de lucru ale lui R. F. Bales, cu o transpoziţie a modelului de evaluare interpersonală a personalităţii, într-unul de evaluare interetnică a comunităţilor coabitante. Deosebirea esenţială dintre cele două modele, rezidă în aceea că subiecţii cercetării nu sunt simple persoane fizice ci 9 comunităţi etnice unitare sub un anumit unghi. Respectiv, 9 grupuri etnice de cercetare, formate pe principiul judecătorului colectiv (concept dezvoltat şi de Gh. Neacşu şi Delia Bantea, 1976)17, numai din cunoscători reali ai relaţiilor de convieţuire între grupurile studiate. Aceste persoane sunt posesoare a unei instruiri satisfăcătoare pentru rolul de ,,judecători / evaluatori“ şi au calitatea de a fi membri reprezentativi în comunităţile de români, armeni, greci, italieni, turci, tătari, ţigani, ruşi-lipoveni şi ucraineni, din zonă. Acest calificativ necesar privitor la subiecţi (evaluatori) rămâne valabil doar cu condiţia unui grad de intercunoaştere etnică cât mai avansat; altfel spus, acest gen de investigaţie rămâne valabil cu condiţia unor contacte directe şi variate, chiar istorice, între grupurile comunitare cercetate, până la nivelul unor relaţii psihologice între ele. Se înţelege că, în cursul cercetării, acele chestionare care din diverse motive, nu sunt completate în totalitate, au fost excluse şi investigaţia a fost continuată cu alte 109

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice persoane din ,,lista de aşteptare” care au făcut proba competenţei în evaluarea comunităţilor studiate. Evident, chestionarele au fost astfel elaborate încât rezultatele lor să poată fi introduse precis şi operativ în baza de date, pe cele două secvenţe proiectate: diagnoza de trăsături şi valori, în paralel cu diagnoza de relaţii (distanţe) etnice.

3.3. Constituirea grupurile etnice de cercetare Constituirea unor grupuri etnice comparabile a reprezentat o problemă aparte acestei lucrări. Desigur, pentru un proiect de cercetare orientat numai spre conturarea unui model metodologic, ar fi fost de ajuns investigaţia a două - trei ,,extrase” de grupuri, pentru a proba câteva din valenţele sale. Dar în condiţiile unei finanţări pe baza unui grant acordat de Ministerul Cercetării, prilejul unei cercetări extinse în condiţii de teren, nu putea fi ratat, chiar cu preţul prelungirii relative a perioadei de investigaţie şi a termenului de finalizare a lucrării. De asemenea, în cadrul unei regiuni cu 9 grupuri etnice istoric conlocuitoare, a lua în cercetare numai 2-3 dintre ele, putea conduce cu uşurinţă la acuzaţia de cercetare incompletă. Pe de altă parte, în mod curent, în cadrul cercetărilor de teren se apelează la metodologia eşantionării, dar în cazul de faţă aceasta reprezintă o operaţiune plină de dificultăţi. Pentru o eşantionare reprezentativă de grupuri etnice, dificultatea principală constă în faptul că ponderea pe ţară a populaţiei româneşti majoritare (cu excepţia judeţelor Harghita şi Covasna) în România este de cca. 90 % faţă de 10 % a tuturor minorităţilor conlocuitoare. Reprezentativitatea face ca metoda eşantionării să fie nepotrivită cercetării noastre din următoarele motive. Din punct de vedere teoretic, un astfel de raport transformă cercetarea de faţă, referitoare la un model generic de diagnoză relaţională şi de trăsături etnice, într-un caz particular de relaţii inter-etnice, dintre majoritatea românească şi minorităţi. Pe când relaţiile intra-etnice, cu extensie la diagnoza celor dintre minorităţi, inclusiv cu partea comparată de trăsături ale fiecărei comunităţi, la fel de importantă pentru fundamentarea modelului nostru, ar fi avut o pondere secundară. Însă cele mai mari dificultăţi de eşantionare în domeniul interetnicităţii, se referă la marea varietate a situaţiilor demografice proprii fiecărei comunităţi dintr-un spaţiu geografic şi cultural-istoric determinat. De exemplu, în zona Dobrogei, la data cercetării (vezi tabelul nr. 3.1.) ţinând seama de proporţiile diferitelor comunităţi locale, dacă luăm în raportare un procent de reprezentare, chiar şi de numai 0,5 % din populaţia etnică a regiunii, eşantionul total s-ar compune din 5.098 persoane, respectiv din: 4.633 români, 138 turci, 130 ruşi-lipoveni, 120 tătari, 30 romi (ţigani), 20 ucraineni, 8 maghiari, 6 greci, 4 germani, 3 armeni, 2 bulgari, 1 evreu şi zero procente pentru alte minorităţi locale (de exemplu italieni din jud. Tulcea). Dar acest proiect de eşantion, cu tot realismul reprezentativităţii sale nu acoperă obiectivele metodologice ale cercetării de faţă, care ţin de domeniul etnopsihologiei, care nu se referă numai la români şi nici nu poate fi realizat în timpul cu posibilităţile materiale ale unei singure persoane. De fapt, în literatura de specialitate, atât românească, cât şi străină, nu este menţionat nici un model de cercetare cu o eşantionare reprezentativă, zonală sau subzonală, care să cuprindă toate comunităţile etnice din 110

Mictat A.GÂRLAN

regiunea examinată. Cercetările efectuate până în prezent s-au realizat numai pe principiul diadelor şi numai în legătură cu românii, respectiv relaţii români-ţigani, români-maghiari, români-germani, etc. Motivul principal al acestui gen de investigaţii constă în faptul natural al prezenţei româneşti majoritare în toate regiunile istorice ale României; cu menţiunea că această realitate nu exclude din etnologie sau etnopsihologie, posibilitatea altor direcţii de cercetare comparată.

Tabelul nr. 3.1 Recensământul populaţiei din 1992 zona Dobrogei

DOBROGEA

Jud. Constanţa

Jud. Tulcea

Populaţie din care: Români şi Aromâni Turci Ruşi-lipoveni Tătari Ţigani Ucraineni Maghiari Greci Germani Armeni Bulgari Evrei Polonezi Alte minorităţi (Italieni etc.)

748.769 686.294 24.295 5.720 24.011 4.620 257 1.369 466 542 532 184 79 57 313

270.997 240.314 3.390 20.434 174 1.363 3.847 176 764 135 36 127 46 13 178

Total populaţie 1.019.766 926.608 27.685 26.154 24.185 5.983 4.104 1545 1230 677 568 311 122 70 491

Eşantion reprezentativ 0,5 % 5.098 4.633 138 130 120 30 20 8 6 4 3 2 1 0 0

În aceste condiţii, din motive de operativitatea, în primul rând statistică, am recurs la constituirea unor grupuri de cercetare comparată, compuse din 50 persoane, în cazul comunităţilor mai mari şi 30 persoane, din rândul comunităţilor locale mai mici, pe următoarele şapte criterii de alegere: 1. să fie rezidente în zonă de cel puţin 15 ani ; 2. nivelul de instruire al persoanei selectate să fie mediu spre superior ; 3. în zona de rezidenţă a persoanei selectate, alături de populaţia majoritară să mai conlocuiască cel puţin alte 2-3 minorităţi etnice ( sau chiar mai multe) ; 4. persoana selectată să cunoască cât mai multe aspecte din specificul şi manifestările atât ale comunităţii sale, cât şi din cele ale comunităţilor coabitante ; 5. persoanele apartenente minorităţilor să fie din rândul celor membre ale unei organizaţii etnice locale cu sediu în regiunea cercetată ; 6. în zona de rezidenţă a persoanei selectate, organizaţia etnică locală să-şi dea acceptul la sprijinirea acestei cercetări prin alocarea temporară de spaţiu în sediul social pe care îl au ; 7. în zona de rezidenţă a persoanei selectate organizaţiile etnice regionale, să-şi dea acceptul la delegarea unui responsabil pentru listarea nominală a cel puţin 100 membri rezidenţi pentru identificarea, programarea şi chestionarea lor.

111

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice La aceste criterii, în care toate obligatorii pentru succesul unor astfel de investigaţii, în zona Dobrogei, corespund numai grupurile etnice de români, ruşi-lipoveni, turci, tătari, greci, armeni, italieni, ucraineni şi rromi (ţigani). Dacă prin caracterul majoritar, constituirea şi cercetarea grupului de români, nu a ridicat probleme, situaţii specifice au apărut numai la constituirea grupurilor etnice din partea minorităţilor conlocuitoare. De aceea, condiţia existenţei unui sediu de organizaţie etnică, ca şi cea a prezenţei unui responsabil local din partea ei, pentru identificarea, planificarea subiecţilor şi organizarea acţiunii, în baza unei ,,liste de aşteptare’’, au fost foarte importante. De exemplu, pentru grupul ,,cel mai greu”, al rromilor (ţiganilor), proiectat cu 30 de subiecţi, acesta s-a constituit după parcurgerea a peste 6o de cazuri în condiţii de sprijin nemijlocit la completarea chestionarelor. În acest fel, investigaţiile noastre s-au realizat pe colective mici de câte 2-3 persoane la sediul organizaţiilor etnice respective 18. În acest fel ambele chestionare (PPN-50 şi Bogardus-95), au fost aplicate în mod controlat şi colectiv, cu explicaţii permanente pe diferiţi itemi. În plus, la fiecare chestionar de completat s-a ataşat o listă tip vocabular, în care unii din termenii utilizaţi au fost explicaţi într-un limbaj mai simplu, uneori cu exemplificări intuitive. Aceste completări procedurale s-au impus din faza de pretestare. Tabelul nr. 3.2 Distribuţia populaţiei majoritare şi minoritare din România în anul Recensământului din 1992 Populaţia totală din care : 22.760.559 100 % 1. Români (1) 20.352.980 89,4 2. Maghiari (2) 1.620.199 7,1 3. Ţigani 409.723 1,8 4. Germani (3) 119.436 0,5 5. Ucraineni (4) 66.833 0,35 6. Ruşi-lipoveni (5) 38.688 0,21 7. Turci 29.533 0,19 8. Sârbi 29.080 0,19 9. Tătari 24.649 0,14 10.Slovaci 20.672 0,10 11.Bulgari 9.935 0,00043 12.Evrei 9.107 0,00040 13.Cehi 5.800 0,00025 14.Polonezi 4.247 0,00018 15.Croaţi 4.180 0,00018 16.Greci 3.897 0,00017 17.Armeni 2.023 0,00008 18.Alte naţionalităţi (6) 8.420 19.Origine etnică nedeterminată 1.047

(1) Inclusiv persoane care s-au declarat Aromâni (21.089) şi Macedoneni (6.999) (2) Inclusiv persoane care s-au declarat Secui (831) (3) Inclusiv persoane care s-au declarat Saşi (843) şi şvabi (6.292) (4) Inclusiv persoanele care s-au declarat Ruteni (350) (5) Inclusiv persoane care s-au declarat Ruşi (8.914) (6) Inclusiv persoane care s-au declarat Caraşoveni (2.775) şi Ceangăi (2.165)

Trebuie consemnată, o situaţie specială în cazul rromilor (ţiganilor), mai ales al femeilor-subiecţi care în principiu ,,ştiau carte”, dar nu avea abilitatea necesară completării unor chestionare aparent complicate. Pentru a suplini acest neajuns cu unii subiecţi, investigatorul a lucrat în mod nemijlocit la completarea probelor asigurându-se că aceştia au înţeles perfect sarcina de evaluare.

112

Mictat A.GÂRLAN

După cum se observă, din cadrul grupurilor de lucru constituite de noi în Dobrogea la data cercetării nu apar macedonenii. Faptul că la acea dată, ei au refuzat statutul de minoritari în România cu declaraţii colective pe baza cărora se consideră o ramură neo-latină a românilor a fost de ajuns pentru a-i cuprinde în grupul de români. Importantă, în continuare, apare problema structurii grupurilor etnice dobrogene. Această distribuţie de subiecţi evaluatori pe subcategorii de populaţie s-a operat în funcţie de răspândirea lor de facto în teren şi pe criterii de ,,compoziţie“. Astfel, s-a putut recurge la proporţii egale pe subcategorii de bărbaţi şi femei; s-au păstrat proporţiile pe criteriul vârstei (34 % tineri sub 30 ani, 47 % adulţi până în 55 ani şi 19 % vârstnicii peste 55 ani) şi s-au respectat proporţiile pe criteriul gradului de instruire şcolară (32 % persoane cu pregătire generală şi profesională, 44 % persoane cu pregătire medie şi 24 % cu pregătire superioară). Prin specificul cercetării, în această formare a grupurilor de lucru a contat mai puţin distribuţia populaţiei majoritare, bine cunoscută de minoritari, cu răspândire uniformă în zona cercetată. Prioritară şi dificultatea acestei investigaţii a fost distribuţia persoanelor din minorităţile mici şi mai puţin cunoscute. Pentru a suplini gradul de cunoaştere mai restrâns al acestor minorităţi, în localităţile cu oarecare concentrare multi etnică, s-au încadrat cât mai multe persoane, din cât mai multe grupuri etnice de contact. Distribuţia finală pe loturi şi subloturi de cercetare o prezentăm în tab. 3.3 şi 3.4. În Dobrogea au fost declarate şi alte minorităţi, de exemplu, maghiari, germani, bulgari, care nu au fost luate în studiu pentru că nu au acoperit criteriile de mai sus. Pentru evidenţa, programarea, intervievarea şi urmărirea recoltării datelor, responsabili nominalizaţi din partea organizaţiilor etnice locale în anul 1995, au fost următoarele persoane : - d-na Ecaterina Stan din Constanţa şi d-nul Cintian Bărbuleanu din Babadag, pentru tot grupul de români din Dobrogea; - d-ra Luiza Benlian de la Uniunea Armenilor din România, filiala Constanţa; - d-nul Anastase Panbucoglu din Constanţa şi d-na Irina Adela Aurora din Tulcea, membrii ai Uniunii Elene din România, filialele Constanţa şi Tulcea; - d-ra Neriman Molali din Constanţa şi d-na Reşit Minever din Tulcea, de la Uniunea Democrată Turcă din România, cu sedii la Constanţa şi Tulcea; - d-rele Ismail Gulşen din Medgidia şi Gemal Fatme din Basarab de la Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, cu sediu la Constanta; - d-nul George Mihăilă din Constanţa şi d-nul Preda Constantin de la Partida Romilor, filialele Constanţa şi Tulcea; - d-nii Fortunatov Iosif din Tulcea şi Ivan Vitizov din Constanţa, de la Comunitatea Ruşilor -Lipoveni din România, filiala Tulcea; - d-nul Damianov Grigore de la Uniunea Ucrainenilor, filiala Tulcea ; - d-nul Vals Salvatore din Comunitatea Italienilor din Tulcea cu sediul la Tulcea Tuturor acestor colaboratori le adresăm cea mai aleasă gratitudine. Fără sprjinul lor această investigaţie nu ar fi fost posibilă.

113

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice Tabelul nr. 3.3. Structura loturilor de cercetare dobrogene pe localităţi şi comunităţi etnice în anul 1995 Comunităţi Localităţi 1. Constanţa 2. Tulcea 3. Basarabi 4. Cobadin 5. Medgidia 6. Sulina 7. SlavaRusă 8. Babadag 9. Murighiol 10 Sarichioi 11.Izvoarele 12.Greci 13.Măcin 14.Isaccea 15.Castelu TOTAL 350

1 Români 9 9 5 9 4

2 Armeni 28 2

2 3 1 2 2 1 1 2

3 Greci 11 9

4 Italieni 10

5 Turci 20 7 1 4 7

6 Tătari 12 2 5 11 15

8 Romi 13 10

2 9

1 1

10 10 2

17 3

9 Ucrai 2 16

Ruşii Lipov 7 20

3 5

3 2

2 30

Total 102 85 11 24 28 2 13 12 12 12 9 19 10 9 2 350

Tabelul nr. 3.4 Distribuţia loturilor de cercetare dobrogene pe subcategorii de populaţie etnică Sub categorii populaţie Femei Pe sexe Bărbaţi Tineri sub 30 ani Pe Adulţi grupe între de 31-55 vârste ani Peste 56 ani Scoală Gen. şi profes. Pe Studii nivele medii de Post studii liceale Total

Total

Români

Armeni

Greci

Italie

Turci

Tătari

Romi

175 175

31 19

13 17

15 15

28 22

31 19

5 25

Rusi Lipoveni 22 28

119

166

113

156

350

114

Ucra 17 13

Mictat A.GÂRLAN

3.4. Gruparea, ordonarea şi manevrarea bazei de date Dezvoltarea în ritm rapid a tehnicii de calcul de la generaţia calculatoarelor integrate la cele personale din ce în ce mai performante, a făcut posibilă constituirea unor mari baze de date cu numeroase facilităţi de manevrare. În planul cercetării noastre, Chestionarul Bogardus-95 fiind de mică întindere, cu numai 7 întrebări nu a ridicat probleme de prelucrare. Alături de acest aspect, dar şi pentru faptul că în literatura de specialitate acest instrument este bine cunoscut, am preferat ca partea de prelucrare date la acest instrument să se realizeze manual. În cu totul altă direcţie a evoluat partea de prelucrare a datelor la Chestionarul PPN-50. Fiind un instrument conceput pentru estimarea simultană a 50 de atitudini, cu aplicare pe 9 grupuri etnice, cantităţile de date obţinute de la un singur chestionar sunt de 50 x 9 = 450 note / răspunsuri / evaluări. La rândul lor, formularele fiind de la 350 de persoane, în final se obţine o bază de date cu 350 x 450 de note fiecare, cea ce conduce la un total cu 157.500 note / răspunsuri pe 5 trepte de evaluare. În mod evident, un astfel de instrument nu poate fi prelucrat manual. Deşi această direcţie de prelucrare automată a datelor a fost clară încă din faza de proiectare, totuşi , datorită evoluţiei sistemelor informatice, s-au produs repetate eşecuri de încadrare a acestei mari baze de date în limbajele informatice utilizate. De exemplu, deşi la nivelul anului 1995 sistemul informatic Word-6 părea cel mai performant, acesta avea o parte de memorie insuficientă cu un sistem de operare / întabelare slab dezvoltat. Totuşi pentru a nu se pierde timp şi pentru o trecere a datelor pe suport magnetic s-a realizat o primă faza de introducere a datelor pe calculator chiar şi în acest sistem impropriu. Între anii 1996 -1997 sistemul Word s-a perfecţionat până la varianta de astăzi sub forma Word – 2000 cu o mai bună capacitate de operare, cel puţin prin faptul că fiecare notă din cadrul bazei noastre, se putea cuprinde într-un spaţiu (câmp) propriu, cu posibilităţi distincte de procesare pe fiecare notă şi pe fiecare spaţiu. Dar partea de memorie şi volumul operaţiilor necesare au rămas în continuare insuficiente. Datorită acestor slăbiciuni, trecerea automată a datelor din sistemul Word-6 în Word-2000 s-a realizat cu pierderi de date care au presupus alte etape de reconstituire. Abia după anul 1999, prin dezvoltarea sistemului Excel, mai bine adaptat pentru întabelare baze date, cu o memorie mai bună şi un mai mare număr de operaţii, a devenit posibilă o inventariere unitară a datelor obţinute cu acest chestionar. Dar şi în cursul acestei treceri de la sistemul Word la Excel, au a avut loc pierderi de memorie, care au impus etape suplimentare cu verificări şi completări de date. De aceea, pentru aceste verificări repetate este obligatorie păstrarea chestionarelor din teren şi pe suport – hârtie. Întabelarea datelor pe calculator se face în funcţie de construcţia chestionarului PPN. Pus în pagină acesta se prezintă cu 50 itemii pe fiecare rând şi 9 rubrici pentru 9 neamuri nominalizate în dreptul fiecărui item (model formular anexă capitolul următor).

115

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice Model de întabelare a datelor în sistem Excel pentru Chestionarul PPN-50

De aceea, în limbaj Excel, într-o primă formă de întabelare, toate cele 450 de note ale fiecărui chestionar s-au trecut pe un singur şir de date, ceea ce a însemnat 450 de coloane, iar chestionarele s-au înregistrat pe rânduri, în număr de 350. Dar pentru că sistemul Excel este limitat la 250 de coloane, această bază s-a împărţit în două ,,pagini’’. Această împărţire reprezintă principala dificultate a acestui limbaj pentru că ea a însemnat un dublu set de operaţiuni pe două pagini separate cu etape ulterioare de asamblare a lor. În această bază, ordinea de înregistrare a chestionarelor pe grupe etnice a fost următoarea : de la 1 la 50 - românii, de la 51 la 80 - armenii, de la 81 la 110 - grecii , de la 111 la 140 italienii, de la 141 la 190 - turcii, de la 191 la 240 - tătarii, de la 241 la 270 – romii (ţiganii), de la 271 la 320 - ruşii-lipoveni şi de la 321 la 350 - ucrainenii. În acest sistem de întabelare şi pe un calculator PC - Pentium III, noi am realizat următoarele tipuri de manevre 116

Mictat A.GÂRLAN

statistice: inventarul datelor pe note brute, procente, medii aritmetice, abateri standard, studiul probei de fidelitate split-half (pe baza testului Z), analiza distribuţiei normale şi analiza gradului de semnificaţie a datelor (prin testului T) . De exemplu, în prima fază, la primul item, dominativitate, distribuţia notelor brute la români, furnizate din toate cele 350 chestionare, pe cele 5 trepte de evaluare au fost următoarele: 1 / 11; 2 / 11; 3 / 37; 4 / 73; 5 / 218, cu procentele corespunzătoare ( vezi tabelul 3.5). Tabelul nr. 3.5 Inventarul de răspunsuri la chestionarul PPN-50 în note brute şi procente Nr. cazuri : 350 din 9 grupuri etnice ; anul 1995 ; zona Dobrogea (extras Anexa 4) Itemi note 1 2 3 4 5 total

37 73 218 350

Itemi note 1 2 3 4 5 total

1 Ro 3,14. 3,14. 10,57. 20,86. 62,29. 100%

Itemi note 1 2 3 4 5 total

2 Ro 1 6 23 62 258 350

Itemi note 1 2 3 4 5 total

1 Ro 11

2 Ro 0,29. 1,71. 6,57. 17,71. 73,71. 100%

Ar 22 50 90 95 92 350

Ar 6,29. 14,29. 25,71. 27,14. 26,29. 100%

Ar 12 33 88 97 120 350

Ar 3,43. 9,43. 25,14. 27,71. 34,29. 100%

Dominativitatea - note brute It Tr Ta 34 21 18 83 72 72 80 96 101 93 76 84 60 85 75 350 350 350

Gr 31 63 79 99 78 350

Gr 8,86. 18,00. 22,57. 28,29. 22,29. 100%

Gr 6 43 65 109 127 350

Gr 1,71. 12,29. 18,57. 31,14. 36,29. 100%

Ti 167 71 26 17 69 350

Ru 45 106 75 79 44 350

Uc 39 110 59 97 44 350

It 9,71. 23,71. 22,86. 26,57. 17,14. 100%

Dominativitatea - % Tr Ta 6,00. 5,14. 20,57. 20,57. 27,43. 28,86. 21,71. 24,00. 24,29. 21,43. 100% 100%

Ti 47,71. 20,29. 7,43. 4,86. 19,71. 100%

Ru 12,86. 30,29. 21,43. 22,57. 12,57. 100%

Uc 11,14. 31,43. 16,86. 27,71. 12,57. 100%

It 5 45 42 86 172 350

Prietenia - note brute Tr Ta 10 16 25 32 71 77 95 90 149 135 350 350

Ti 190 48 33 36 43 350

Ru 33 76 51 77 113 350

Uc 31 76 42 85 116 350

Ti 54,29. 13,71. 9,43. 10,29. 12,29. 100%

Ru 9,43. 21,71. 14,57. 22,00. 32,29. 100%

Uc 8,86. 21,71. 12,00. 24,29. 33,14. 100%

It 1,43. 12,86. 12,00. 24,57. 49,14. 100%

Prietenia - % Tr Ta 2,86. 4,57. 7,14. 9,14. 20,29. 22,00. 27,14. 25,71. 42,57. 38,57. 100% 100%

117

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice Dar şi la acest mod de operare în sistem Excel au apărut dificultăţi în special la analiza probei de fidelitate split - half. La acest test, se compară media aritmetică totală a unui şir primar de date cu mediile altor 2 şiruri secundare separate faţă de şirul primar. Astfel, şirul S-1 este şirul tuturor notelor acordate de un grup unui item ; S-2 şi S-3 sunt şirurile rezultate din împărţirea în două a notelor iniţiale, respectiv cele cu număr de ordine impar şi cele cu număr de ordine par. În calcul se operează comparaţia S-2 şi S-3 cu reţinerea diferenţelor medii a căror valoare este dată de tabela ,,t’’ a lui Student (testul Z). Datorită cantităţii mari de date faţă de posibilităţile limbajului Excel, se recomandă fie calculatoare mai puternice, fie alte limbaje, fie rotaţia din când în când a acestei baze de date, pentru că acest limbaj este foarte inegal (cu numai 250 coloane pe verticală, faţă de 65.000 rânduri pe orizontală cu menţinerea cadrului de operare pe două pagini) . Operaţiile necesare pentru split–half se pot observa în tabelul nr.3.6 în care itemii chestionarului PPN-50, împreună cu cele 9 grupuri etnice studiate, se prezintă pe verticală. De exemplu, în tabel nr. 3.6. în cadrul itemului de dominativitate, studiat pe fiecare grup etnic, s-au trecut sumele a 3 şiruri de note, respectiv: a primul şir primar cu note din toate cele 350 chestionare, al doilea şir secundar în număr de 175 note / scoruri numai din rândul chestionarelor pare şi al treilea şir secundar tot în număr de 175 note / scoruri numai din rândul chestionarelor impare. În dreptul acestor sume s-a operat media aritmetică a fiecărui şir de date, iar într-o coloană separată s-a făcut diferenţa mediilor la şirurile pare şi impare. În cazul grupului de români, la itemul dominativitate, prin metoda par-impar, diferenţa estimată pe 350 de note / evaluări dintre cele două medii a fost de 0,09. Iar prin aceeaşi procedură, la itemul prietenie, tot în grupul de români, diferenţa dintre cele două medii pe acelaşi grup total de 350 de note / evaluări, a fost de 0,07.

118

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 3.6. Rezultatele analizei de item la proba de fidelitate split-half a Chestionarului PPN-50 aplicat pe 9 grupuri etnice. Numărul de note / evaluări pe fiecare item şi pe fiecare grup etnic a fost de 350 Itemi PPN-50 pe grupuri etnice 1. Dominativitatea Ro valori impare Ro valori pare Ro Ar valori impare Ar valori pare Ar Gr valori impare Gr valori pare Gr It valori impare It valori pare It Tr valori impare Tr valori pare Tr Ta valori impare Ta valori pare Ta Ti valori impare Ti valori pare Ti Ru valori impare Ru valori pare Ru Uc valori impare Uc valori pare Uc

SUMA 1.527 761 777 1.235 627 608 1.183 602 581 1.115 567 548 1.184 583 601 1.174 576 598 806 421 385 1.019 507 512 1.044 517 527

MEDIA 4,36 4,35 4,44 3,53 3,58 3,47 3,38 3,44 3,32 3,19 3,24 3,13 3,38 3,33 3,43 3,35 3,29 3,42 2,30 2,41 2,20 2,91 2,90 2,93 2,98 2,95 3,01

DIFERENŢE MEDIA par / impar 4,64 4,60 0,09 0,07 4,67 3,81 3,83 0,11 0,04 3,79 3,89 3,88 0,12 0,01 3,89 4,08 4,06 0,11 0,03 4,09 4,00 3,99 0,10 0,02 4,01 3,85 3,78 0,13 0,14 3,93 2,12 2,14 0,21 0,03 2,10 3,46 3,50 0,03 0,09 3,42 3,51 3,55 0,06 0,07 3,47

SUMA 1.623 805 818 1.333 670 663 1.360 679 681 1.427 711 716 1.401 699 702 1.349 662 687 742 374 368 1.211 613 598 1.229 621 608

Itemi PPN-50 pe grupuri etnice Ro 2. Prietenia Ro valori impare Ro valori pare Ar Ar valori impare Ar valori pare Gr Gr valori impare Gr valori pare It It valori impare It valori pare Tr Tr valori impare Tr valori pare Ta Ta valori impare Ta valori pare Ti Ti valori impare Ti valori pare Ru Ru valori impare Ru valori pare Uc Uc valori impare Uc valori pare

Noi am optat pentru analiza de fidelitate prin metoda par-impar din două motive. În primul rând, după J.P. Guilford (1954, pag. 377)19 această metodă se recomandă atunci când subtestele care compun instrumentul reprezintă părţi paralele cu itemi de egală dificultate sau prezintă o egală împrăştiere a dificultăţilor cu un timp de lucru alocat în mod egal pentru fiecare item, faţă de care chestionarul PPN-50 corespunde acestor condiţii. De asemenea, majoritatea itemilor au avut distribuţii normale, ceea ce a eliminat utilizarea unor formule de calcul specifice unor distribuţii asimetrice şi neparametrice, ca de exemplu testul U preconizat de Man-Witney (Al.Roşca,1975, pag.550). În al doilea rând, la proba fidelităţii, majoritatea analiştilor recomandă formule mai complicate de calcul cu metode test-retest numai pentru grupuri mici de studiu (de tip şcolar, industrial ) de până la 30 subiecţi. Pe când în baze mari de date cu câte 350 subiecţi, care au furnizat în cazul nostru un volum total de 157.500 de note / evaluări; aplicarea, verificarea şi reexperimentarea unor formule complicate pentru verificarea fidelităţii devine prea dificilă. 119

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice

3.5. Diagnoze de valori, trăsături şi stiluri etnice cu ajutorul Chestionarului PPN -50 Opţiunea pentru cercetarea unor trăsături modale, alături de tipologia distanţelor etnice a fost determinată de cerinţa îmbinării componentelor interne, de conţinut cu cele externe, de relaţie proprii comunităţilor conlocuitoare dintr-un spaţiu geo-politic şi sociocultural delimitat. Mai mult, se conturase supoziţia că printr-o serioasă analiză comparativă de componente interne pe criterii etnopsihologice (pe trăsături, valori şi stiluri de manifestare) cercetarea noastră poate accede la obţinerea unor informaţii esenţiale de diagnoză a specificului naţional. Chiar dacă în axiologie problema valorilor este încă un spaţiu de dispută, mai ales în privinţa genezei lor obiective sau subiective, totuşi de la Ed. Spranger (1923)20 şi T. Vianu (1942)21 acest domeniu a intrat într-o clasificare pe specii de valori teoretice, estetice, juridice, economice, politice, religioase etc, astăzi unanim acceptată. În cadrul unor expuneri mai largi, noi nu am dezvoltat distincţii suficiente între aceste noţiuni, din cel puţin trei motive. În primul rând, aspectul generic al conceptului de valoare este evident faţă de cel de trăsătură. În al doilea rând, cel puţin din a doua jumătate a sec. XX, în psihologie şi sociologie s-a acreditat ideea că orientările valorice cuprinse în atitudini, împreună cu trăsăturile de caracter ca elemente suplimentare de portretizare psihologică, exercită asupra comportamentului o serie de funcţii axio-reglatorii. În al treilea rând, pentru o deplină clarificare a acestor raporturi se impune o analiză separată, pe noţiuni conexe de ideal, norme sociale, atitudini, interese sau trebuinţe. Astfel, în cadrul acestor conexiuni, idealul la Petre Andrei (1945)22 reprezenta o valoare generală de realizare a persoanei, spre care individul tinde să ajungă din toate puterile sale. Chiar dacă acest sociolog avea în vedere numai personalităţile de excepţie, faptul că idealul, ca nivel de aspiraţie este o năzuinţă supraordonată, care orientează şi alimentează energetic eforturile persoanei către anumite valori, reprezintă o aserţiune psihologică general-valabilă. De asemenea, fiecare specimen de valoare este legat de diferite norme sociale, ele reprezentând în expresie durcheimiană un alt set de dimensiuni supraindividuale. În acest sens, sunt de amintit o serie de observaţii efectuate de M. Rokeach (1970)23, care în structura personalităţii a operat disocieri între valori cu funcţii centrale, ca un ansamblu minimal de ,,convingeri rezistente” şi atitudini, ca modalităţi de raportare la realitate, obiecte concrete sau categoriale, care prin modele culturale şi experienţe personale, pot fi de ordinul miilor. De asemenea, el va formula distincţia dintre valorile instrumentale, cu accent pe mijloace şi modalităţi de conduită şi valori finale, cu accent pe scopurile majore ale existenţei. Iar aceste două linii valorice implantate în structura personalităţii, determină la nivel individual permanente alegeri, între două sau mai multe moduri de comportament sau între două sau mai multe condiţii finale de existenţă. Ulterior, M. Rokeach va mai face şi alte distincţii. De exemplu, el va disocia valorile de normele sociale, care chiar însuşite sau practicate de un individ, ele rămân exterioare lui, pe când valorile apar acestuia mai adânc şi mai intim ancorate în structura personalităţii sale. Sau în cadrul raporturilor valoare şi interes, M. Rokeach (1973)24, notează că: ,,Un interes este doar una dintre manifestările 120

Mictat A.GÂRLAN

valorii şi prin urmare are numai câteva din atributele acesteia. Un interes poate…ghida acţiuni... poate servi unor funcţii de adaptare, apărare, cunoaştere şi actualizare ale eului. Dar interesul nu este clasificabil ca un mod ideal de comportament sau ca o stare ultimă a existenţei. Ar fi dificil de argumentat că un interes este doar un standard sau că are caracterul de ,,trebuie’’ (pag.22). Dar cele mai complexe relaţii sunt în domeniul raporturilor valoare-atitudine pentru că din perspectivă socioculturală valorile apar ca fapte sociale supraindividuale, în cadrul cărora ele reprezintă doar un obiect al atitudinilor, iar acestea la rândul lor apar ca o reacţie a indivizilor faţă de valori. Dar acest nivel este numai un aspect al relaţiei. Dacă ne referim la principii şi valori interiorizate în structura personalităţii – care reprezintă principala zonă de interes în psihologie – aici diferenţele dintre atitudine şi valoare devin mai greu de realizat. La acest nivel autorul citat constată că diferenţele dintre aceste noţiuni decurg din faptul că atitudinea este un complex de convingeri, pe când valoarea în atitudine se referă la o singură convingere, dar de mare generalitate – la care cu adăugirea noastră, notăm că ea este şi de mare stabilitate, inclusiv etnologică. La acest nivel interiorizat, valorile apar ca principii fundamentale sau scopuri ultime ale existenţei reduse la un număr foarte restrâns, apropiat decalogului, pe când atitudinile se prezintă sub forma unei pluralităţi de manifestări. Pentru ordonarea lor, de la G. W. Allport (1981)25 avem o ierarhie pe trei niveluri: la primul nivel sunt situate cele cardinale, considerate a fi de ordinul unităţilor; la al doilea nivel autorul plasează atitudinile principale, considerate a fi de ordinul zecilor şi pe un al treilea nivel sunt plasate atitudinile secundare care pot fi de ordinul sutelor şi miilor de forme. Dintre aceste atitudini cele mai apropiate de zona valorilor sunt numai cele cardinale. Astfel, cu funcţiile lor de ghidare a atitudinilor, acţiunilor şi judecăţilor umane, valorile au un loc central în structura personalităţii, atât individuale cât şi a celei colective. De asemenea, tot prin atitudini se exprimă şi unele trăsături de personalitate, care se aseamănă cu valorile numai pe criteriul gradului de generalitate. Cu menţiunea că în psihologia personalităţii valorile reprezintă niveluri de aspiraţie cu un vizibil efort spre care se tinde, fiecare din ele putând fi un scop în sine, pe când la majoritatea trăsăturilor psihologice caracteristica majoră este de neutralitate axiologică, întrucât manifestările derivate, de exemplu din tipologia particularităţilor introversie / extroversie pot fi dominante comportamentale dar fără a fi un scop în sine. În acest fel chiar dacă în psihologie termenul de trăsătură circulă în mai multe sensuri, el este echivalat cu cel de particularitate relativ stabilă a unui proces, dar mai ales ca element descriptiv în diagnoza personalităţii. Acesta este şi sensul prin care G.W. Allport defineşte trăsăturile ca elemente de stabilitate şi consistenţă ale unui portret, a căror existenţă numai se deduc, fără a se putea observa în mod direct. Iar dacă în redarea lor unii autori procedează mai nomotetic prin observaţii generale, iar alţii mai ideografic prin particularizarea unor trăsături până la singularizare, acesta este numai o chestiune de stil. Prin W. Stern26, K. Lewin27 şi G. W. Allport s-a ajuns la împărţirea în trăsături direcţionale (motivaţionale, atitudinale) şi trăsături stilistice (instrumentale, aptitudinale). R.B. Cattell (1950)28 a făcut diferenţe între trăsăturile de adâncime şi cele de suprafaţă, iar în analiza factorială a personalităţii H. Eysenck (1985)29 tratează fiecare trăsătură ca pe un factor distinct. În privinţa inventarelor cu trăsături de personalitate, întocmite pe criterii lexicale, după G.W. Allport acestea se întind la cca. 17.000, după L. Klages (1943)30 ele ar fi de 4000, iar după F. Baumgarten (1954)31 de cca. 1000; marile variaţiuni se explică prin opţiunea autorilor către o nominalizare a lor în trăsături simple sau în combinaţii complexe. 121

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice Dar toate aceste clarificări au un marcat caracter teoretic, pentru că la nivelul unor cercetări aplicative graniţele dintre aceste concepte se topesc în realităţi fluide. Atât la nivel individual, cât şi la nivel grupal, inclusiv etnic, realitatea este că aceste noţiuni sunt greu de distins, cu multe manifestări coexistente, interferente sau suprapuse. În această privinţă, în practica sondajelor de opinie S. Chelcea (1982)32 acuză cu realism existenţa unui mare grad de polisemie între aceste noţiuni. Pentru că un ideal odată constituit poate devenii el însuşi valoare, iar astfel unele trăsături de personalitate, mai ales din cele pozitive, precum harnic, cinstit, conştiincios, etc, prin educaţie şi specializare se pot constitui ca trăsături-valori. Numai în acest fel se poate înţelege şi sistemul atitudine-valori formulat de R. Linton (1968)33 în care diferenţele dintre atitudinile generalizate şi valorile interiorizate se dizolvă până la identitate totală; autorul notează că ,,odată fixate în individ, sistemele atitudinevaloare acţionează automat şi în cea mai mare parte la nivel subconştient’’. Acelaşi autor mai afirmă că: ,,importanţa funcţională a sistemelor valoare-atitudine derivă iniţial din conţinutul loc emoţional’’. În acest fel, un mare număr de analişti precum A. Kardiner (1939)34, G. H. Mead (1934)35, R. Linton (1968), I Radu, P. Iluţ, L. Matei (1994), au demonstrat importanţa structurilor axiologice în formarea atitudinilor prin însuşirea modelelor culturale. De aceea, fără a neglija necesitatea clarificărilor conceptuale, în mod real aceste diferenţe se percep în funcţie de perspectivă şi accent. De exemplu, pentru un observator din afară, un întreg ansamblu de trăsături, interese sau nevoi, pot fi considerate valori, convingeri şi scopuri de urmărit. Pentru că pe plan individual, în retorta subiectivităţii umane aceste noţiuni nu numai că se absorb şi se filtrează în modalităţi şi trăsături particulare, dar se şi topesc cu conversiuni şi sublimări în funcţie de propriile calităţi fizice, intelectuale sau emoţionale ale persoanei. Din această cauză, în cadrul studiilor de atitudine şi comportament în mod permanent vom constata un câmp întreg de relaţii contradictorii. Dacă ţinem seama de faptul că atitudinile, inclusiv etnice, se măsoară prin sondaje de opinii, atunci transcrierea metodologică a problemei se rezumă la atitudini, care au în vedere ceea ce oamenii simt şi gândesc, la opinii declarate, în funcţie de ceea ce spun şi la comportamente, prin ceea ce fac. Din sutele de cercetări efectuate asupra acestor raporturi, pe lângă caracterul probabilistic al relaţiei atitudine-comportament au ieşit în evidenţă şi factorii răspunzători de convergenţă sau divergenţă. Astfel, după I. Radu şi colaboratorii (1994) situaţiile de convergenţă apar atunci când atitudinea este o forţă motivaţională care generează o acţiune specifică. În această calitate ea apare ca o cauză a comportamentului care se multiplică în toate actele sale. Acelaşi paralelism atitudinecomportament, se explică şi prin teoria disonanţei cognitive cu tendinţa de a realiza convergenţe între evaluări şi comportamente atunci când atitudinea apare ca un act de autoajustare (sau raţionalizare) a acţiunilor noastre. În aceste cazuri comportamentul devine instrumentul, iar atitudinea reprezintă efectul. Dacă concordanţa atitudinecomportament poate fi considerată mai naturală, discrepanţele dintre ele au fost cele mai studiate. Din mulţimea cauzelor decelate vom aminti numai câteva, cele mai multe fiind în zona interacţiunilor personalitate-situaţie, faţă de care este obligatoriu a pune în discuţie prezentarea şi dezvoltarea sistemului metodologic implicat. Pentru că interpretarea primară, cea mai evidentă este aceea că există atitudini adevărate sau specifice domeniului în cauză, numai că instrumentele metodologice de depistare şi măsurare a lor nu au fost suficient de rafinate pentru a le surprinde. Numai faptul că domeniul studiilor de valori, trăsături şi atitudini, se reduc în esenţă la instrumente verbale, validitatea lor este privită cu multă precauţie. Aceasta întrucât, între respectiva trăsătură-valoare ca variabilă latentă şi opinia 122

Mictat A.GÂRLAN

declarată a persoanei se interpun atâtea alte variabile (ce ţin de personalitatea subiectului, a anchetatorului, a temei de cercetare, a instrumentului folosit, a situaţiei de teren sau laborator, etc) încât probabilitatea unei situaţii de divergenţă între ele, este cu mult mai mare decât a uneia de convergenţă. De exemplu, s-a constatat a fi foarte important gradul de specificitate al răspunsurilor - atitudine şi a celor comportamentale. M. Fischbein şi I Ajzen (1974)36 au arătat că această relaţie funcţionează în măsura în care se respectă gradul de corespondenţă dintre elementele atitudinii şi cele comportamentale. Ei au pornit de la ipoteza că atât pentru atitudine cât şi pentru comportamentul deschis se pot formula 4 entităţi: acţiunea, obiectul înspre care acţiunea este îndreptată, contextul în care acţiunea are loc şi timpul (momentul) efectuării ei. În acest cadru metodologic, cu cât investigaţiile atitudine - comportament respectă mai mult simetria entităţilor considerate cu atât concordanţa dintre răspunsurile atitudinale şi cele comportamentale este mai mare, precum şi invers. Lipsa de corelaţie dintre atitudine-comportament se poate explica şi prin faptul că un comportament poate depinde de mai multe atitudini, din care noi nu o luăm în calcul pe cea mai relevantă. Alte discordanţe mai pot apare şi în urma unor diferenţe de timp, când distanţa temporală dintre cele două genuri de răspunsuri este prea mare. Timp în care au apărut alte modificări fie de atitudine, fie de comportament, fie din amândouă. Faţă de aceste aspecte metodologice, cel puţin de egală importanţă sunt şi factorii de personalitate cu referire în special la tăria atitudinii respective. Aspect care se referă la importanţa ei în sistemul atitudinal al personalităţii, dacă respectiva atitudine a fost însuşită prin experienţă directă sau are ca suport informaţii şi păreri venite de la alţii. Este clar că atitudinile periferice, bazate pe informaţii sărace, fără experienţe personale sau fără contacte directe au o slabă putere predictivă. Alături de tăria atitudinii trebuie de adăugat şi gradul de accesibilitate, fie din partea instrumentului folosit, fie din partea subiectului respondent, cu referire la uşurinţa cu care unele persoane îşi reamintesc diferite atitudini, date, informaţii (faţă de ei sau faţă de alte neamuri coabitante) cu care pot opera pe plan cognitiv. Cercetările întreprinse arată că un indicator valid de accesibilitate este şi timpul de răspuns cât mai scurt la respectivele sondaje, alături de un chestionar conceput cât mai simplu. De asemenea, factorii de personalitate, atât de natură individuală, cât şi colectivă, în cadrul raporturilor atitudine-comportament, contează prin încadrarea lor în constelaţii de atitudini specifice, selecţionate cel puţin pe criteriul unor orientări apropiate. În cadrul lor, studiile de laborator, dar mai ales cele de teren, arată că pentru conduite complexe şi de durată, inclusiv etnice, planul valorilor - în calitatea lor de standarde apreciative pentru norme, trăsături şi atitudini - sunt un predictor comportamental mai bun. (M. Rokeach, 1979)37. De asemenea, după părerea noastră, asocierea trăsături-valori este şi mai accentuată în etnopsihologie pentru că gradul de generalitate la care trebuie să se opereze este mai ridicat în cercetările de personalitate colectivă faţă de studiul celei individuale. Ba chiar, în diagnoza trăsăturilor psihologice de specific naţional sunt mai uşor de sesizat diferenţe de orientare valorică, decât particularităţi din domeniul trăsăturilor etnice; poate tocmai datorită unei mai mari inerţii şi a unei mai mari stabilităţi a valorilor în timp. De exemplu, în plan european sunt uşor de observat diferenţele de orientare valorică către competiţie şi concurenţă la popoarele din partea occidentală a Europei, faţă de orientările conservatoare şi de cultivare a tradiţiilor, cel puţin folclorice la cele balcanice. De aceea, în raport cu varietatea acestor situaţii, pentru chestionarul nostru de diagnoză a unor trăsături psihologice de specific naţional, am considerat mai oportună o abordare conexă a cuplului trăsături-valori. 123

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice Iniţial, în faza de proiectare a modelului nostru, s-a formulat opţiunea de utilizare a cel puţin 2 instrumente complexe de tip Berkeley şi PPN-50. Pentru chestionarul de personalitate Berkeley, cunoscut şi sub denumirea de Big-Five, a existat un interes crescut. Apărut acum un deceniu într-un studiu semnat de psihologii Ketty şi Eillen Dohane (Psychology Today, III, 1990) împreună cu sistemul de cotare a răspunsurilor şi de articulare a 5 stiluri de personalitate propuse de L. Goldhors (Universitatea Oregon SUA), acest nou instrument va beneficia de un mare număr de studii publicate în reviste de prestigiu cu ar fi : Journal of Personality, Journal of Personality Disorders, European Journal of Personality, Journal of Personality Assessment sau Psychological Inquiry. Big-Five a cooptat şi atenţia unor psihologi români precum S. Chelcea, (1992)38, M. Zlate (1994)39, I. Puiu Vasilescu (1997)40, Tinca Creţu (1997)41, Mihaela Minulescu (1997)42, P. P. Neveanu şi colaboratorii(1997)43 şi alţii. Ultimul studiu al lui P. Popescu Neveanu, cuprinde o analiză metodologică din cele mai pertinente cu o tentativă de adaptare a acestui instrument pentru o cercetare etnopsihologică a poporului român. Dar investirea acestui Big - Five cu o vocaţie diagnostică pentru cercetări de psihologie socială s-a dovedit a fi anevoioasă şi costisitoare. De fapt, după părerea noastră, între cel două instrumente există câteva asemănări, dar şi mai multe deosebiri. La asemănări, notăm sistemul de scalare pe 5 trepte cu posibilitatea de structurare a celor 5 stiluri de personalitate, chiar cu unele posibilităţi de echivalare. Astfel, la nivelul unor itemi se pot constata câteva corespondenţe psihologice între stilurile social (PPN) şi interpesonal (Big-Five); activ (PPN) şi de muncă (Big-Five) ; afectiv (PPN) şi emoţional (Big-Five); cultural (PPN) şi intelectual (Big-Five). La capitolul deosebiri, acestea s-au dovedit a fi mai numeroase : - Big-Five o este probă de personalitate cu variabile individuale fără valenţe etnologice ; - PPN-50 este o probă psihosocială, cu variabile transculturale specifice unor cercetări de etnopsihologie ; - analiza celor 4 selfuri din Big-Five, respectiv personal (inner-self), social (outer-self), imaginat (ideal-self) şi anxios (feared-self) vizând media aritmetică a tuturor acestora, pentru obţinerea ,,eului real”, nu are echivalent în PPN-50 ; - prin construcţia sa, chestionarul PPN-50, spre deosebire de Big-Five, poate dezvolta o diagnoză multiplă a fenomenelor de dublă perspectivă etnică. Planurile intern şi extern ale fiecărei comunităţi etnice introduse în cercetare, pot fi examinate prin auto- şi retro-evaluare de către fiecare grup de studiu. De aceea, şansele ca acest instrument să surprindă diferenţe etnotipice sunt mai mari ; - Chestionarului Big-Five este redus la 35 de itemi şi tot atâtea variabile, faţă de 50 de variabile ale chestionarului PPN. Prin această extindere, unele trăsături de exemplu, inteligenţa, dominativitatea, spiritul întreprinzător etc. apar mai bine reprezentate. Aceste aspecte au motivat un plus de fundamentare a Chestionarului PPN, încă din faza de documentare. Iniţial, pe concepţia lui M. Rokeach, dintr-o probă de personalitate elaborată de P.P. Neaveanu şi Florica Luţescu, aplicată pe cadre didactice în 1983, s-a extras o documentaţie cu 20 de valori instrumentale şi 20 de valori finale44. Pentru că ,,lista trăsăturilor fundamentale de caracter variază mult de la un psiholog la altul’’ (A. Cosmovici, 1972, pag. 13)45, după dezbateri prelungite, în care numărul lor a variat de la 40 la 75 itemi, s-a ajuns în final la o listă cu 50 trăsături (vezi tab. nr. 3.7). 124

Mictat A.GÂRLAN

Tabelul nr. 3.7 Trăsături şi valori etnice cuprinse în Chestionarul PPN-5o

De exemplu, în aceste dezbateri prelungite, itemul iniţial ,,spiritul satiric” a fost înlocuit cu cel de ,,simţul umorului” sau variabila ,,simţ diplomatic“ a fost descompusă în două coordonate, respectiv : ,,capacitatea de evitare a conflictelor” şi ,,receptivitatea faţă de ideile altora”. La fel, propunerea de variabilă ,,practicismul“ a fost descompusă în două manifestări, respectiv: ,,spiritul întreprinzător” şi ,,spiritul comercial”. În timpul acestor dezbateri, o formulă intermediară asupra acestui instrument a fost anunţată de P. P. Neveanu într-un studiu din anul 199446, dar fără partea structurii interne al analizei de stil, încă în dezbatere la acesa dată. Ulterior, au fost adăugate / modificate şi alte trăsături în completarea unor direcţii stilistice, de exemplu, variabila ,,simţul onoarei” a intrat în seria celor 10 itemi din cadrul stilului moral. Le fel, variabila ,,sincerităţii” a fost asociată cu actul comunicării, în polaritate cu comportamentele de ,,minciună” şi disimulare, ca dimensiuni general-umane, la fel de prezente în orice act de comunicare, formulă din care a rezultat itemul ,,comunicării cu sinceritate“, etc. De fapt, criteriul principal de construcţie şi selecţie cu care s-a operat a fost cel de generalitate şi reprezentativitate transculturală, prin alocarea unor trăsături suficient de generice, de sorginte psihologică pentru a fi aplicabile pe orice entitate etnică. Tabelul nr. 3. 8. Chestionar de pretestare PPN-50 (extras) INSTRUCŢIUNI În chestionarul de mai jos veţi aprecia ceea ce este tipic în comunităţile româneşti şi conlocuitoare cunoscute de dvs. La fiecare trăsătură aveţi 5 alternative de răspuns : 1 / dezacord total ; 2 / dezacord parţial ; 3 / şi da şi nu ; 4 / acord parţial şi 5 /acord total Itemi şi comunităţi etnice Români _______ _______ _______ 1. DOMINATIVITATEA 2. INCREDEREA ÎN FORŢELE PROPRI 3. PRIETENIEA 4. SENTIMENTUL NATURII 5. MODERNISMUL 6. etc.

Cu aceste variabile - item s-a întocmit un model de formular de genul unei liste de atribute, cu un instructaj succint, fără explicaţii asupra trăsăturilor şi fără nominalizarea comunităţilor etnice din zona de aplicare. Pentru notarea intensităţii trăsăturilor la minorităţile locale au fost lăsate câteva spaţii libere, care se completau în mod opţional. 125

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice Oferim mai jos în tabelel nr. 14, lista de variabile - item cu un extras în tabelul nr. 15 din primul model de chestionar PPN-50 utilizat în faza de pretestare. În a doua fază s-a trecut la pretestarea ambelor chestionare, Big-Five şi PPN-50 folosind acelaşi sistem de scalare cu 5 trepte, astfel: treapta 1 / dezacord total; treapta 2/ dezacord parţial; treapta 3/ şi da şi nu; treapta 4/ acord parţial şi treapta 5/ acord total. În această fază s-au constat următoarele defecţiuni : - în ambele chestionare centrul scalei din treapta III a cumulat toate răspunsurile nesigure atât din spre treptele superioare cât şi din spre cele inferioare. Fenomenul de ,,fugă la centru a răspunsurilor nesigure”, constatat şi cu ocazia aplicării chestionarului Bogardus, s-a acumulat într-un procent de cca. 55 - 65 % din scorurile (răspunsurile) recoltate ; - la o analiză mai atentă, cauzele acestui fenomen la cele două chestionare au fost sensibil diferite. În cazul chestionarului PPN-50 mulţi itemi nu au fost accesibili persoanelor intervievate sau persoanele cercetate nu aveau suficiente cunoştinţe pentru evaluarea unor comunităţi etnice. În cazul chestionarului Big-Five, aplicarea sa în condiţii de teren, în afara unui laborator calificat de psihologie, care să poată oferi asistenţa şi consultanţa necesară la întrebările mai complicate a condus la o completare superficială a chestionarului. De exemplu, în coloana III privitoare la selful imaginat (proiectat), răspunsurile ,,cum aţi dori să fiţi“, au fost tratate numai ca un echivalent negativ al coloanei IV privitoare la selful anxios (problematic) pentru întrebările ,,cum nu v-ar plăcea să fiţi“. Tendinţele psihologice din selful imaginat nu reprezintă reversul matematic al celui anxios din ,,sectorul” nemulţumirilor individuale faţă de propria persoană. Astfel, diferenţele de sens dintre coloanele III şi IV care reprezentau 50 % din acest chestionar, nu s-au înţeles ; - în cazul chestionarului PPN multe trăsături, de exemplu la fatalism, dominativitate, imitativitate, inteligenţă, adaptabilitate sau chiar individualism, nu au fost înţelese şi au fost estimate tot la treapta III, respectiv prin formula ,,şi da şi nu” ; - în ambele chestionare (PPN-50 şi Bogardus-95) în evaluarea trăsăturilor etnice la minorităţi, datorită spaţiilor goale, la libera opţiune a subiecţilor, a rezultat acelaşi câmp de date lacunar asupra comunităţilor locale. Cu acest mod de investigaţie în afară de români şi de romi (ţigani), imaginea comparativă asupra altor entităţi etnice a fost atât de incompletă sau de inegală, încât datele de prelucrare nu au putut fi introduse la calculator. În urma acestor dificultăţi, în privinţa Chestionarului Big-Five concluzia noastră a fost că acest instrument este prea ,,sofisticat” pentru a fi aplicat în condiţii de teren. De asemenea, după părerea noastră, pentru studii de etnopsihologie, nu este relevantă orice fel de variabilă psihologică. În acest domeniu, are prioritate numai o relaţie bine clarificată metodologic între conceptul de trăsătură şi criteriul apartenenţei etnice. Dacă această relaţie nu este vizibilă încă din faza de proiectare, este foarte puţin probabil ca ea să se mai contureze ulterior. Faţă de un profil individual de personalitate obţinut prin aplicarea chestionarului Big-Five, personalitatea modală este o structură ideală, reprezentativă pentru o colectivitate care se obţine numai prin selecţia trăsăturilor de mare frecvenţă dintr-o comunitate omogenă psihologic. În acest caz, prin frecvenţă maximă se 126

Mictat A.GÂRLAN

înţelege nu neapărat un procent de 100 %, ci o frecvenţă situată empiric mai sus comparativ cu alte frecvenţe. O diagnoză etnopsihologică a personalităţii modale devine mai veridică, numai dacă se obţin mai multe frecvenţe (etnice) comparabile pentru aceeaşi trăsătură. Pentru cercetarea noastră aceasta însemna un model de investigaţie prin care experimentatorul să intervină în mod limitat, în stimularea / manifestarea unor reacţii cuantificabile faţă de aceeaşi variabilă - trăsătură, introdusă de cercetător ca proprie mai multor grupuri etnice, care au posibilitatea de a se inter-evalua în mod simultan. Aceste concluzii au impus refundamentarea cadrului metodologic cu eliminarea probei Big-Five şi introducerea unor modificări în Chestionarul PPN-50, comune metodologic cu ale Chestionarului Bogardus-95, astfel : - s-a păstrat evaluarea pe 5 trepte de intensitate ; - scala de evaluare a fost modificată în zona de mijloc, respectiv, treapta III din formula ,,şi da şi nu” a fost schimbată cu instrucţiunea de ,,acord în mică măsură” ; - treapta II, din ,,dezacord parţial” a fost schimbată cu instrucţiunea ,,nu sunt sigur”; - a fost simplificat instructajul cu accent pe intensitatea manifestării fiecărei trăsături ; - s-au nominalizat în chestionar comunităţile etnice conlocuitoare din zona de aplicare ; - s-a introdus principiul dublei perspective prin instrucţiunea dublei evaluări. Prin instructaj, pentru fiecare grup etnic din teren aflat în relaţii de conlocuire, s-a creat posibilitatea de manifestare/ evaluare succesivă, dar în timp continuu şi determinat, a trăsăturilor psihologice ale propriului grup, comparativ cu reacţiile /manifestările de intensitate ale altor comunităţi coabitante ; - pentru uniformitatea gradului de înţelegere a trăsăturilor etnice şi eliminarea impreciziei unor termeni, ,,vechea” formulă a listei de atribute fără explicaţii a fost completată cu un vocabular - anexă sub forma unui set de întrebări mai simple şi mai explicite (vezi Anexa 1). Astfel, inteligenţa a fost exprimată prin formula: ,,Este un criteriu general pentru înţelegerea mai uşoară şi rezolvarea mai rapidă a problemelor curente. În ce măsură apreciaţi că respectivele comunităţi dispun de această trăsătură care le ajută în viaţă ?“. Dominativitatea a fost exprimată prin întrebarea: ,,În ce măsură există un interes deosebit pentru ocuparea de funcţii publice, pentru activităţi de conducere, cu manifestări de autoritate la următoarele comunităţi?” Adaptabilitatea s-a exprimat prin întrebarea: ,,În situaţii generale de tranziţie, cum este cea pe care o parcurge în prezent România, care dintre aceste comunităţi etnice se adaptează mai uşor (se integrează mai repede) la dificultăţile economiei de piaţă şi în general la nou?“. Agresivitatea, a fost prezentată prin formula: ,,În ce măsură aceste comunităţi prezintă manifestări agresive prin fapte sau expresii verbale care împiedică buna convieţuire cu celorlalte comunităţi”. Tăria de caracter a fost exprimată prin următoarea formulă: ,,În ce măsură comunităţile etnice de mai jos dovedesc fermitate în manifestările lor obişnuite?“. Spiritul comercial a fost reformulat astfel: ,,În ce măsură se manifestă la aceste comunităţi spiritul comercial, sau cum se spune, fac afaceri şi au mirosul banului ?“. Imitativitatea a fost exprimată prin întrebarea: ,,În ce măsură respectivele comunităţi imită şi 127

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice copiază cu uşurinţă manifestările altor neamuri?“. Modernismul, se prezintă prin formula: ,,În ce măsura sunt orientate aceste comunităţi către schimbare şi modernism?“. Solidaritatea, a fost exprimată prin întrebarea: ,,În acţiunile lor comune, în ce măsură aceste comunităţi manifestă sprijin şi solidaritate în rezolvarea problemelor comune ale localităţilor în care trăiesc împreună?“. Simţul onoarei, a fost exprimat prin întrebarea: La care comunităţi etnice se manifestă respectarea cuvântului dat, a punctualităţii şi seriozităţii faţă de promisiunile făcute?“, etc. (vezi Anexa 1) . Tot în partea finală a fazei de pretestare a chestionarului PPN-50, s-a realizat şi analiza de articulare a 5 dimensiuni stilistice. Principiul analizei stilistice a fost introdus în culturologie în perioada interbelică de către H. von Keyserling (1929), potrivit căruia toate popoarele europene, cel puţin din perspectiva civilizaţiei creştine, se cuprind în aceeaşi unitate de stil. La acest autor conceptul de stil este considerat o tendinţă sintetică, comună şi unificatoare, dar mai ales dominantă, faţă de alte manifestări etnopsihologice secundare. La această versiune va adera şi L. Blaga (1935) cu dezvoltarea ei în sensul unei matrice stilistice genuine, specifică unor colectivităţi, cu referire specială la românii din ,,spaţiul mioritic”. În accepţiunea sa, matricea stilistică are un plasament subconştient, nu în sensul ,,ortodox“ al unor instincte freudiene, ci la nivelul unor potenţe şi particularităţile creatoare. Cu tot stilul său poetico-filozofic, pentru unii prea vag, pentru alţii prea ermetic, ideea unităţii în diversitate a manifestărilor stilistice rămâne valabilă, mai ales la nivelul unor personalităţi reprezentative pentru cultura unor comunităţi. În estetică deosebim un stil clasic, baroc, antic sau rococo, în psihologia socială avem ample studii asupra stilurilor de conducere autoritare, democratice sau permisive, astfel încât în orice domeniu s-ar plasa, conceptul de stil exprimă acelaşi grad înalt de sinteză a unor trăsături comune. Astfel, Chestionarul PPN este o procedură de abordare a temelor de cercetare în etnopsihologie pe baza căreia se pot întocmi structuri matriciale transculturale, pentru diagnoza unor convingeri, aspiraţii, orientări etnice similare, etc. Direcţiile stilistice ale acestui chestionar se compun dintr-o ,,grilă” cu câte 10 trăsături-pivot, aflate în relaţii de consonanţă, la modul următor: 1. stilul tolerant, orientat spre sociabilitate cu o variaţie de la atitudini de solidaritate socială până la forme de intoleranţă cuprinde următoarele trăsături : dispoziţia spre dominare (1), sentimentul istoriei (6), adaptabilitatea (11), imitativitatea (16), solidaritatea (21), ataşamentul faţă de România (26), obedienţa şi supuşenia (31), preţuirea propriei identităţi etnice (36), comunicativitatea şi sinceritatea (41) precum şi toleranţa faţă de alte etnii (46) ; 2. stilul moral, orientat spre valorile cinstei şi onestităţii, cu o variaţie de la tăria de caracter până la individualism şi lipsă de omenie cuprinde următoarele trăsături : prietenia (2), dispoziţia spre întrajutorare (7), tăria de caracter (12), scepticismul (17), simţul onoarei (22) individualismul (27) omenia (32) fatalismul (37) spiritul de sacrificiu (42) cinstea (47); 3. stilul activ, dimensiune din sfera muncii cu o variaţie de la hărnicie şi organizare până la indisciplină cu fugă de răspundere ; cuprinde următoarele trăsături : încrederea în forţele proprii (3) independenţa (8) spiritul comercial (13) disciplina şi organizarea (18) spiritul întreprinzător (23) perseverenţa în sensul capacităţii de finalizare (28) capacitatea de iniţiativă (33) profesionalismul (38) hărnicia (43) şi simţul răspunderii (48) ; 4. stilul afectiv, în plan social şi interetnic, orientat spre relaţii paşnice, de evitare a 128

Mictat A.GÂRLAN

conflictelor, cu o variaţie de la bunătate şi ospitalitate până la diferite forme de agresivitate cuprinde următoarele trăsături: sentimentul naturii (4), ospitalitatea (9), simţul frumosului (14), bunătatea şi blândeţea (19), capacitatea de evitare a conflictelor (24), agresivitatea (29), simţul umorului (34), ambiţia (39), mândria (44), cutezanţa şi curajul (49) ; 5. stilul cultural, orientat în sensul unor predispoziţii culturale spre valori intelectuale, el variază de la atitudini scăzute până la cele ridicate faţă de nou şi inventivitate; cuprinde următoarele trăsături : modernismul (5), curăţenia şi igiena (10), optimismul (15), inteligenţa (20), spiritul critic (25), tradiţionalismul (30), realismul (35), inventivitatea (40), credinţa (45) şi receptivitatea la ideile altora (50).Se observă amplasamentele itemilor în paşi din 5 în 5. În mod suplimentar, prin faptul că fiecare item se scalează pe 5 trepte, există posibilitatea unei variante de cuantificare în note brute, a fiecărei dimensiuni stilistice, pe o plajă de intensitate a manifestărilor de la min. 10 puncte la un max. 50 puncte. Cu aceste ultimele modificări şi în conformitate cu grupurilor etnice planificate, s-a trecut la faza anchetei de teren, într-o nouă formă pe principiul dublei perspective, în care prin instructajul de aplicare se impunea existenţa unei acţiuni de retroevaluare din partea unor grupuri-martor, şi a unei acţiuni de autoevaluare din partea grupului de referinţă. Astfel, estimarea intensităţii unor manifestări etnopsihologice s-a operat pe fiecare grup de cercetare pe baza unei duble acţiuni de auto- şi retroevaluare. Iar în final, fiecare grup de cercetare, constituit de români, armeni, greci, italieni, turci, tătari, rromi (ţigani), ruşilipoveni şi ucraineni, a fost succesiv şi grup martor şi grup de referinţă. De asemenea, investigaţia diferenţelor de relaţii şi trăsături etnice, pe baza celor două Chestionare Bogardus-95 şi PPN-50, s-a operat în acelaşi timp pe aceleaşi perechi de grupuri etnice. Precizările sunt necesare întrucât toate etapele ulterioare de prelucrare date şi redactare vom ţine seama de diferenţele specifice generate de acest montaj metodologic, constituind un studiu al fenomenelor de ecleraj prin jocul perspectivelor de auto şi retroevaluare. Aceste fenomene sunt inerente oricărei abordări relaţionale. În interetnicitate, fenomenele de ecleraj sunt asemănătoare cu efectul de mutiplicare din cazul oglinzilor paralele, în care fiecare tablou presupune o analiză imagologică separată. Astfel, în relaţiile dintre două comunităţi aflate în contact, fiecare grup poate prezenta câte două feluri de imagini etnotipice, una despre sine, alta despre altă comunitate. Nici una din aceste imagini nu este identică cu cealaltă. Dacă această analiză continuă cu relaţiile dintre 3 comunităţi aflate în contacte directe, prin evaluare interetnică se obţin 9 categorii de imagini etnotipice. Iar pentru 9 comunităţi, în conformitate cu modelul interetnic dobrogean utilizat de noi, numărul de imagini etnotipice creşte la 81. Pe această cale, în caracterizarea etnopsihologică a unei comunităţi, prin sondarea circulară a fenomenelor de ecleraj şi a relaţiilor infra-etnice din jurul ei, rezultă un ansamblu de diferenţe specifice care permit personalizarea (individualizarea) comunităţii respective cu trăsături valabile pentru o diagnoză de specific naţional. După părerea noastră, această fenomenologie de diferenţe naţionale obţinute numai prin PPN-50, nu se puteau cerceta prin chestionarul Big Five. Pentru ordonarea lor, introducem în mod obligatoriu trei concepte care desemnează trei tipuri de obiectiverezultat, cu menţiunea că toate aceste 3 categorii de profiluri servesc în diagnoză pentru una şi aceeaşi comunitate, respectiv :

129

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice - profiluri auto-evaluate, cu caracter intern, din datele comunităţii de referinţă ; - profiluri retro-evaluate, cu caracter extern, din datele comunităţii-martor ; - profiluri integrate, cu caracter de reper, din media statistică a celor de mai sus. Toată ordonarea şi prelucrarea acestui câmp de date impune un sistem de operare automată pe calculator. Softul este conceput în limbaj informatic Excel sub forma unui tabel cu dublă intrare, în conformitate cu datele din chestionar. Respectiv, există spaţii pe verticală pentru cele 50 de trăsături repartizate cu date factuale, inclusiv de apartenenţă etnică pentru cele 9 comunităţi de români, armeni, greci, italieni, turci, tătari, ţigani, ruşilipoveni şi ucraineni. Iar pe orizontală au fost înregistrare datele fiecărui chestionar. La întabelare am avut în vedere următoarele dimensiuni: 50 de note de la fiecare item x 9 comunităţi înregistrate, plus 10 spaţii de date factuale de identificare, totalul unităţilor informaţionale pe chestionar fiind de 460. Astfel, fiecare chestionar în cadrul soft-ului de prelucrare automată a fost introdus în calculator, pe un şir cu 450 + 10 de câmpuri, câte unul pentru fiecare unitate de informaţie. Pe coloane s-au trecut toate cele 350 de chestionare, respectiv 50 pentru lotul de români, 30 de armeni, 30 de greci, 30 de italieni, 30 de ţigani, 30 de ucraineni, 50 de turci, 50 de tătari şi 50 de ruşi-lipoveni. În această bază de date foarte mare, limbajele informatice de tip Excel prezintă avantajul unor prelucrări automate, fie pe tot tabelul, fie pe fişiere selective de eşantioane sau subeşantioane în funcţie de criteriile (reperele) folosite. Dar efortul de circumscriere şi personalizare ilustrativă a trăsăturilor specifice, decelate pe câteva din comunităţile etnice ale Dobrogei, va fi obiectualizat într-un capitol viitor.

130

Mictat A.GÂRLAN

Tabelul nr. 3. 9. Model completat de Chestionar PPN-50 de o persoană armeană Localitatea Constanţa, Jud. Constanţa Locul naşterii urban, Pregătirea şcolară Liceu Sexul feminin, Religia ortodoxă, Stare civilă Necăsătorită, Vârsta 26 ani Profesiunea Funcţionară Apartenenţa etnică Armeancă

INSTRUCTIUNI: Chestionarul următor nu se mai referă la propria persoană. Pe baza lui veţi aprecia ceea ce este tipic în toate aceste comunităţi. Pentru unii termeni utilizaţi puteţi folosi vocabularul anexat. Se notează cu o singura cifră din 5 alternative posibile: 5 pentru acord în foarte mare măsură; 4 pentru acord în mare măsură 3 acord în mică măsură; 2 pentru nu sunt sigur; 1 pentru nu sunt de acord.

ITEMI SI COMUNITĂTI 1. DOMINATIVITATEA 2. PRIETENIEA 3. INCREDEREA ÎN FORŢELE PROPRII 4. SENTIMENTUL NATURII 5. MODERNISMUL 6. SENTIMENTUL ISTORIEI 7.DISPOZŢIA SPRE INTRAJUTORARE 8. INDEPENDENŢA 9. OSPITALITATEA 10.CURĂTENIA SI HIGIENA 11. ADAPTABILITATEA 12.TÂRIA DE CARACTER 13.SPIRITUL COMERCIAL 14.SIMTUL FRUMOSULUI 15.OPTIMISMUL 16.CAPACITĂTI DE IMITATIE 17.SCEPTICISMUL 18.DISCIPLINA SI ORGANIZAREA 19.BUNĂTATEA SI BLĂNDETEA 20.INTELIGENŢA 21.SOLIDARITATEA 22.SIMTUL ONOAREI 23.SPIRITUL INTREPRINZĂTOR 24.EVITAREA CONFLICTELOR 25. SPIRITUL CRITIC 26.ATASAMENT FAŢĂ DE ROMÂNIA. 27. INDIVIDUALISMUL 28. PERSEVERENŢA 29.AGRESIVITATEA 30.TRADITIONALISMUL 31.SUPUSENIA SI OBEDIENTA 32.OMENIA 33.CAPACITATEA DE INIŢIATIVĂ 34.SIMŢUL UMORULUI 35.REALISMUL 36. PREŢUIREA PROPRIEI IDENTITAŢI 37.FATALISMUL 38.PROFESIONALISMUL 39.AMBIŢIA 40.INVENTIVITATEA 41.COMUNICATIVI CU SINCERITATE 42. SPIRITUL DE SACRIFICIU 43.HĂRNICIA 44.MĂNDRIA 45. CREDINŢA RELIGIOASĂ 46.TOLERANŢA 47.ONESTITATEA 48.SIMTUL RĂSPUNDERII 49.CURAJUL SI CUTEZANŢA 50.RECEPTIVI LA IDEILE ALTORA

Român 5 5 4 3 5 5 5 4 5 4 4 4 3 4 3 4 3 4 4 3 4 4 4 4 3 5 5 4 3 4 4 4 4 5 5 3 3 4 4 5 3 4 4 4 4 3 3 3 4 5

Arm 4 5 4 3 4 4 4 4 5 4 4 3 5 4 3 3 4 4 4 4 4 4 4 5 4 5 4 5 3 4 4 5 4 4 4 4 3 4 4 3 4 3 4 4 5 5 4 4 3 5

131

Grc 4 5 4 3 5 4 4 5 5 4 4 4 5 5 2 3 4 4 4 5 4 4 5 5 4 5 3 5 3 4 4 5 5 5 5 4 3 5 4 4 4 4 5 4 5 5 4 4 4 4

Ital 3 5 3 3 5 2 4 5 4 4 4 3 4 5 2 3 3 4 4 5 4 4 5 4 4 4 3 4 3 4 4 5 4 5 4 4 3 4 4 3 4 5 4 4 4 5 4 4 4 4

Tur 3 4 4 3 5 3 3 3 2 3 4 2 4 5 3 3 3 3 3 5 3 3 5 4 3 4 4 5 4 4 4 4 5 3 3 5 3 4 5 2 3 5 3 4 5 3 4 4 4 3

Tăt 4 4 4 3 4 3 3 3 2 3 4 2 3 3 3 3 3 3 3 4 3 3 4 4 4 4 4 4 4 4 3 3 4 3 3 5 3 3 4 2 3 4 3 4 5 3 3 4 4 3

Romi 2 2 1 4 3 1 2 2 1 1 4 1 2 1 2 2 1 1 1 1 2 1 2 1 1 5 5 2 5 3 1 1 3 2 2 1 3 1 2 1 2 3 1 3 2 1 1 1 2 1

Ruşi 4 3 2 2 2 2 3 2 2 2 4 2 2 2 2 2 2 2 1 3 2 2 3 2 3 4 3 4 2 4 2 3 3 4 2 2 3 4 4 2 2 2 4 4 4 3 3 4 3 2

Ucra 3 3 2 2 2 2 3 2 3 2 4 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 4 3 4 2 4 3 3 3 3 2 2 3 4 4 2 3 2 3 4 4 3 3 4 3 2

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice Tabel 3.10. Chestionarul Berkeley (Big Five) - adaptat Chestionarul cuprinde 35 de trăsături grupate în 4 aspecte ale Eului dv. La fiecare trăsătură aveţi 5 alternative de răspuns : A. dezacord total ; B. dezacord parţial ; C. şi da şi nu ; D. acord parţial ; E. acord total. Veţi încercui o singură alternativă cu orientare numai după grade de acord / dezacord şi nu după cifrele înscrise. INSTRUCŢIUNI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1o 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35

Fire deschisă şi sociabilă Preocupat de greşelile altora Harnic şi de nădejde Calm în orice situaţie Sensibil la frumos Rezervat şi reţinut Politicos Nepăsător indiferent Relaxat, stăpân pe sine Preferinţă către rutină Activ şi energic Fire rece, distantă Eficient în acţiuni Uşor iritabil Dotat cu multă imaginaţie Timid, inhibat Cooperant în activitate Dezordonat Liniştit,stabil emoţional Preferinţă pentru tradiţie Vorbăreţ Neatent şi nedelicat cu alţii Sârguincios şi serios în muncă Depresiv şi melancolic Înclinaţie pentru artă Tăcut Încrezător în alţii Înclinat spre lene Mereu îngrijorat Înclinat spre lucruri clare Fire plină de entuziasm Iertător Nestatornic Capabil de efort îndelungat Inventiv

CUM VĂ VEDETI DV. A B C D E 1 2 3 4 5

CUM CREZI CĂ TE VĂD ALTII A B C D E 1 2 3 4 5

CUM AŢI DORI SĂ FIŢI A B C D E 1 2 3 4 5

5 5

1 5 1

5 1

4 2

3 3

2 4

1 5

5 1

4 2

3 3

2 4

1 5

5 1

4 2

3 3

2 4

1 5

2 4

3 3

4 2

5 1

1 5

2 4

3 3

4 2

5 1

CUM NU V-AR PLĂCE ŞI CHIAR V-AR NEMULŢUMI SĂ Fire închisă A B C D nesociabilă 1 2 3 4 Indiferent la 5 4 3 2 greşelile altora Comod, 1 2 3 4 delăsător Neliniştit, 5 4 3 2 frământat Insensibil 1 2 3 4 la frumos Deschis, 5 4 3 2 expansiv Nepoliticos 1 2 3 4 Grijuliu, 5 4 3 2 preocupat Încordat şi 5 4 3 2 nestăpânit Adversar 5 4 3 2 al rutinei Fără energie 1 2 3 4 Afectuos, 5 4 3 2 apropiat Ineficient 1 2 3 4 în acţiuni Calm 1 2 3 4 Cu redusă 1 2 3 4 imaginaţie Îndrăzneţ 5 4 3 2 Necooperant 1 2 3 4 în activitate Ordonat 5 4 3 2 Instabil emoţional Fără preferinţe pentru tradiţie Tăcut Atent şi delicat cu oamenii Neserios în muncă Activ şi optimist Nepăsător faţă de artă Vorbăreţ

E 5 1 5 1 5 1 5 1 1 1 5 1 5 5 5 1 5 1

4 2

3 3

2 4

1 5

Neîncrezător

5 1

Înclinat spre hărnicie

1 5

2 4

3 3

4 2

5 1

Lipsit de griji Înclinat spre complicaţii Incapabil de entuziasm Neiertător Perseverent Incapabil de efort susţinut Neinventiv

132

1 5

2 4

3 3

4 2

5 1

Mictat A.GÂRLAN

3.6. Analiza de fidelitate a Chestionarului PPN-50 Fidelitatea unui instrument de investigaţie psihologică pune problema stabilităţii rezultatelor şi se poate efectua prin mai multe modalităţi între care : metoda test – retest şi metoda par – impar sau split-half. În legătura cu metoda split-half, J. P. Guilford, (1954, pag 376) face câteva precizări: şirurile de date supuse acestei analize paralele, să posede pe cât posibil o anumită egalizare a gradului de împrăştiere a valorilor, testul să fie de o dificultate precizată şi deci să presupună o dificultate consonantă cu nivelul de instruire al subiecţilor. În studiul fidelităţii chestionarului PPN-50 se pun întrebările obişnuite, respectiv : ce consistenţă prezintă instrumentul sub raportul rezultatelor oferite, ce capacitate de cuprindere prezintă ţinând seama de gradul de cunoaştere al subiecţilor utilizaţi şi faţă de situaţiile reale la care se adresează. În raport cu aceste întrebări metoda par / impar reprezintă de fapt o altă modalitate comparată de investigaţie pe direcţia a două aplicaţii efectuată pe cele 2 jumătăţi egale de date, pare şi impare ale instrumentului de lucru, cu stabilirea de abateri între ele. În analiza de semnificaţie a diferenţei dintre cele două medii se aplică raţionamentul ,,ipotezei specifice’’ alături de principiul ,,ipotezei nule’’ care funcţionează pe principiul întâmplării. Ipoteza specifică având în vedere un grad cât mai mare de asemănări între cele 2 aplicaţii până la identitate faţă de şirul primar al datelor obţinute în teren. Aceasta întrucât, pentru distribuţii normale se are în vedere reperul 1,96 la un prag p < 0,05; după care dacă Z este mai mic decât 1,96 atunci diferenţa constatată între cele două şiruri poate fi considerată nesemnificativă. Din alt punct de vedere, instrumentul nostru fiind aplicat pe principiul dublei perspective, cu ajutorul său se realizează două modalităţi de bază în evaluarea grupurilor de cercetare, respectiv: retroevaluarea şi autoevaluarea lor. Practic, aceste modalităţi pot fi considerate ca două teste, primul fiind esenţial. În calculul fidelităţii chestionarului în discuţie, pentru modalitatea retroevaluării vom supune analizei ,,notele’’ (între 1 şi 5) ale celor 8 grupuri etnice investigate, date grupului de referinţă cercetat. În unele cazuri, cele 8 grupuri etnice investigate cuprind 300 de note cu cele de români, lipoveni, turci şi tătari, iar în alte cazuri cuprind 320 de note cu cele de : armeni, greci, italieni, ucraineni şi romi. Pentru modalitatea autoevaluării grupurile de lucru se compun din 50 cazuri (la români, lipoveni, turci şi tătari) şi 30 cazuri ( la armeni, greci, italieni, ucraineni şi de romi). Tot pe aceste grupuri restrânse vom realiza şi un studiu de fidelitate pe modalitatea interevaluării etnice. Deşi aceste grupuri par restrânse, noi credem că în acest mod suplinim o mai bună recoltare a datelor printr-o mai bună selecţie de subiecţi. În calcule vom aplica formula coeficientului|Z|pentru a releva semnificaţiei diferenţei dintre mediile primei jumătăţi pare şi a celei de a doua jumătăţi impare, per item utilizând ,,testul T’’ al lui Student. În toate cazurile, analiza noastră va avea în vedere numai diferenţele maximale dintre medii, pentru că la limita abaterilor minimale ambele jumătăţi de şiruri, pare şi impare, vor prezenta rezultate identice în toate acţiunile de notare; fapt valabil pentru oricare altă aplicare. Pentru aceasta vom opera cu formula de mai jos (după A. Novak, 1974)47 :

133

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice

Z =

( m1 − m 2 )

2 1

în care

2 2

- m1 şi m2 sunt mediile celor două şiruri de date ; - σ 12 şi σ 22 sunt dispersiile celor două şiruri - N1 şi N2 sunt volumele la cele două şiruri de date

Pentru operaţiile de calcul s-au realizat un număr necesar de decupaje şi întabelări din baza primară de date pentru cele trei modalităţi: retroevaluare, autoevaluare şi interevaluare. În plus, prima modalitate – cea mai semnificativă pentru obiectul analizei de faţă – aceasta s-a operat studii succesive pe fiecare grup etnic. În acest fel, analiza aspectelor de fidelitate apare ca o decelare a semnificaţiei diferenţelor dintre (sub) mediile notelor provenite din împrăştierea a două sub-şiruri (split-half) de evaluări, efectuată pe fiecare item, în următoarele trei ipostaze.

A. Semnificaţia celor mai mari diferenţe pentru modalitatea retroevaluării ; În retroevaluarea românilor de către celelalte 8 grupuri etnice, diferenţa maximă par /impar a fost de 0,33 la itemul 31-Obedienţa, cu un coeficient|Z|= 1,17, pe baza următoarelor date Retroevaluarea românilor de 8 grupuri etnice cu 300 chestionare / evaluări Item PPN (Extras din Anexa 5.2.) 31- Supuşenie şi obedienţă

Suma

Media

300 150 150

M -total S1 M- impar S2 M -par S3

1070

3,57

impare

510

3,40

pare

560

3,73

N1= 150 N2= 150

m1 = 3,40 m2 = 3,73

σ 12 = 1,46 σ 22 = 1,39

Diferenţa par / impar

0,33

Z =

Dispersia

Ab. Stan.

Total S-1 Impar S-1 par S-1

Total S-1 impar S-2 par S-3

1,45

1,20

1,46

1,21

1,39

1,18

3 , 40 − 3 , 73 3 , 40 3 , 73 + 150 150

0 , 33 = 1,17 0 . 49

În retroevaluarea armenilor de către toate grupurile cercetate, diferenţa maximă par / impar a fost de 0,22 ; la itemul 35-Realismul, cu un coeficient|Z|= 1,10 Retroevaluarea armenilor de 8 grupuri etnice cu 320 chestionare / evaluări Suma Item PPN

Media

35 - Realismul impare pare

320 160 160 1061 513 548

M -total S1 M- impar S2 M -par S3 3,32 3,21 3,43

N1= 160 N2= 160

m1 = 3,21 m2 = 3,43

σ = 3,23 σ = 3,45 2 1 2 2

Diferenţa par / impar

0,22

Z =

Dispersia

Total S-1 Impar S-1 par S-1 3,33 3,23 3,45

3 , 23 − 3 , 45 3 , 23 3 , 45 + 160 160

Ab. Stan.

Total S-1 impar S-2 par S-3 1,82 1,80 1,86

0 , 22 = 1 ,10 0 , 20

În retroevaluarea romilor (ţiganilor) de către toate grupurile cercetate, diferenţa par / impar a fost de 0,16 ; la itemul 44-Mândria, cu un coeficient|Z|= 0,88 ;

134

Mictat A.GÂRLAN Retroevaluare rromilor (ţiganilor) de 8 grupuri etnice cu 320 chestionare / evaluări Suma Item PPN

320 160 160 965 456 509

44 - Mandria impare pare

N1= 160 N2= 160

Media M -total S1 M- impar S2 M -par S3 3,32 3,21 3,43

Diferenţa

0,16

2 1 2 2

Ab. Stan.

Total S-1 Impar S-1 par S-1 2,79 2,80 2,76

par / impar

σ = 2,80 σ = 2,76

m1 = 1,43 m2 = 1,59

Dispersia

Total S-1 impar S-2 par S-3 1,67 1,67 1,66

1 , 43 − 1 , 59 0 ,16 = = 0 , 88 0 ,18 2 , 80 2 , 76 + 160 160

Z =

Prin urmare, nici una din diferenţele celor două medii (maximale) nu atinge reperul limită de 1,96 din tabela valorilor|t|a lui Student. Ceea ce înseamnă că ambele jumătăţi au aceeaşi consistenţă cu cea a şirul primar de note. B. Semnificaţia diferenţelor maximale dintre sub-medii pentru

modalitatea autoevaluării, pe grupuri restrânse ; În autoevaluarea românilor cea mai mare diferenţă par / impar a fost de 0.60 la itemul 31- Supuşenia şi obedienţa, cu un coeficient |Z|= 1,93 ; Români – Autoevaluare cu 50 chestionare / răspunsuri / evaluări Suma

Item PPN (Extras din Anexa 5.1.) 31. Supuşenia şi obedienta impare pare

N1= 25 N2= 25

Media

320 160 160

M -total S1 M- impar S2 M -par S3

193

3,86

89 104

3,56 4,16

m1 = 3,56 m2 = 4,16

σ 12 = 1,09 σ 22 = 1,39

Diferenţa

Dispersia

Total S-1 par / impar Impar S-1 par S-1

0,60

Z =

Ab. Stan. Total S-1 impar S-2 par S-3

1,31

1,14

1,09 1,39

1,04 1,18

3 , 56 − 4 ,16 1 , 09 1 , 39 + 25 25

0 , 60 = 1 , 93 0 , 31

În autoevaluarea armenilor, diferenţa maximă par / impar a fost de 0.53 la itemul 37- Fatalism, cu un coeficient|Z| = 1,76 astfel : Armeni – Autoevaluare cu 50 chestionare / evaluări Suma Item PPN

320 160 160 37 - Fatalismul 86 39 impare 47 pare

N1= 15 N2= 15

m1 = 2,60 m2 = 3,13

Media M -total S1 M- impar S2 M -par S3 2,87 2,60 3,13

σ 12 = 0 ,97 σ 22 = 0 , 41

Diferenţa

Dispersia

Total S-1 par / impar Impar S-1 par S-1 0,74 0,97 0,41 0,53

Z =

135

2 , 60 − 3 ,13 0 , 97 0 , 41 + 15 15

Ab. Stan.

Total S-1 impar S-2 par S-3 0,86 0,99 0,64

0 , 53 = 1 . 76 0 , 30

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice În autoevaluarea romilor (ţiganilor) diferenţa maximă par / impar a fost de 0,87 la itemul 1- Dominativitate, cu un coeficient |Z| = 1,58 ; Romi (ţigani) – Autoevaluare cu 30 chestionare / evaluări Suma Item PPN 1 - Dominativitatea impare pare

N1= 15 N2= 15

30 15 15 101 44 57

m1 = 2,93 m2 = 3,80

Media

Diferenţa

M -total S1 M- impar S2 M -par S3 3,37 2,93 3,80

σ 12 = 2,35 σ 22 = 2,31

par / impar

0,87

Dispersia

Ab. Stan.

Total S-1 Impar S-1 par S-1 2,45 2,35 2,31

2 , 93 − 3 , 08 = 2 , 35 2 , 31 + 15 15

Z =

Total S-1 impar S-2 par S-3 1,56 1,53 1,52

− 0 , 87 0 , 3106

0 , 87 = 1, 58 0 , 55

În nici unul din cazurile autoevaluării etnice, diferenţe par / impar nu au atins limita inferioară a reperului 1,96. Prin urmare, de fiecare dată, cele două şiruri de note pare şi impare, chiar şi la acest număr relativ redus de subiecţi, nu se prezintă semnificativ diferenţiate. Rezultă că, în absenţa unei semnificaţii, fie şi la pragul limită inferior al diferenţelor dintre medii, trebuie acceptată consecinţa potrivit căreia cele două ,,jumătăţi’’ de şiruri au aceeaşi consistenţă şi aceeaşi stabilitate similară cu cea a şirului primar de note, în cadrul general al evaluării etnice cu acest instrument. C. Semnificaţia diferenţelor maximale dintre sub-medii în cazul

interevaluării grupurilor etnice, pe loturi restrânse ; În retroevaluarea românilor de către armeni, diferenţă maximă par / impar a fost de 0,60 la itemul 8- Independenţa, cu un coeficient|Z|= 1,50: Retroevaluarea românilor de către armeni cu 30 chestionare / evaluări Suma Item PPN

30 15 15 8 - Independenta 127 impare 59 pare 68

N1= 15 N2= 15

Media

Diferenţa

M -total S1 M- impar S2 M -par S3

Total S-1 par / impar Impar S-1 par S-1 19,83 1,92 0,60 0,55

3,93 4,53

m1 = 3,93 m2 = 4,53

σ 12 = 1,92 σ 22 = 0,5

Z =

136

Dispersia

3 , 93 − 4 , 53 1 , 92 0 , 55 + 15 15

Ab. Stan.

Total S-1 impar S-2 par S-3 4,45 1,39 0,74

0 , 60 = 1 , 50 0 , 40

Mictat A.GÂRLAN

În retroevaluarea românilor de către rromi (ţigani) diferenţa maximă par / impar a fost de 0,40 la itemul 5 - Modernism, cu un coeficient |Z|= 1,29 ; Retroevaluarea românilor de către rromi (ţigani) cu 30 chestionare / evaluări Suma Item PPN

30 15 15 5 - Modernismul 112 53 impare 59 pare

N1= 15 N2= 15

Media

Diferenţa

M -total S1 M- impar S2 par / impar M -par S3 3,73 3,53 3,93 0,40

m1 = 3,53 m2 = 3,93

σ 12 = 0,41 σ 22 = 1,07

Z =

Dispersia

Ab. Stan.

Total S-1 Impar S-1 par S-1 0,75 0,41 1,07

Total S-1 impar S-2 par S-3 0,87 0,64 1,03

3 , 53 − 3 , 93 0 , 40 = = 1 . 29 0 , 31 0 , 41 1 , 07 + 15 15

În retroevaluarea armenilor de către români diferenţa maximă a fost de 0,60 la itemul 8-Independenţa , cu un coeficient |Z|= 1,93 ; Retroevaluarea armenilor de către români cu 50 chestionare / evaluări Suma Item PPN

50 25 25 127 59 68

8 -Independenta impare pare

N1= 15 N2= 15

Media M -total S1 M- impar S2 M -par S3 4,23 3,93 4,53

σ = 1,92 σ = 0,55

m1 = 3,93 m2 = 4,53

2 1 2 2

Diferenţa par / impar

0,60 Z =

Dispersia

Total S-1 Impar S-1 par S-1 1,29 1,92 0,55

3 , 93 − 4 , 53 1 , 92 0 , 55 + 25 25

Ab. Stan.

Total S-1 impar S-2 par S-3 1,14 1,39 0,74 0 , 60 = 1 . 93 0 , 31

În retroevaluarea armenilor de către romi (ţigani) diferenţa maximă a fost de 0,80 la itemul 7-Dispoziţia spre întrajutorare cu un coeficient |Z|= 1,77 ; Retroevaluarea armenilor de către rromi (ţigani) cu 30 chestionare / evaluări Suma Item PPN 7 -Dispoziţia spre întrajutorare impare pare

N1= 15 N2= 15

Media

Diferenţa

Dispersia

Ab. Stan.

30 15 15 104

M -total S1 M- impar S2 par / impar M -par S3 3,47

Total S-1 Impar S-1 par S-1 14,07

Total S-1 impar S-2 par S-3 3,75

58 46

3,87 3,07

1,27 1,78

1,13 1,33

m1 = 3,87 m2 = 3,07

σ 12 = 1,27 σ 22 = 1,78

0,80

Z =

137

3 , 87 − 3 , 07 1 , 27 1 , 78 + 15 15

0 , 80 = 1 . 77 0 , 45

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice În retroevaluarea rromilor (ţiganilor) de către români, diferenţa maximă a fost de 1,00 la itemului 21- Solidaritatea ; cu un coeficient |Z|= 2,20 : Retroevaluarea rromilor (ţiganilor) de către români cu 50 chestionare / evaluări Suma Item PPN 21-Solidaritatea impare pare

N1= 25 N2= 25

50 25 25 135 80 55

Media

Diferenţa

Dispersia

M -total S1 M- impar S2 par / impar M -par S3 2,7 3,2 2,2 1,00

m1 = 3,20 m2 = 2,20

σ 12 = 2,83 σ 22 = 2,33

Z =

Ab. Stan.

Total S-1 Impar S-1 par S-1 2,79 2,83 2,33

Total S-1 impar S-2 par S-3 1,67 1,68 1,53

3 , 20 − 2 , 20 2 , 83 2 , 33 + 25 25

1,0 = 2 , 22 0 . 45

Sau în retroevaluarea romilor de către armeni, s-au constatat 3 diferenţe maximale cu aceeaşi valoare 0,80 la itemii : 22-Simţul onoarei ; 32-Omenia şi 39-Ambiţia. Dar cu un coeficient|Z|diferit. În cazul itemului 32-Omenia, coeficientul|Z|a fost de 2,10: Retroevaluarea rromilor (ţiganilor) de armeni cu 30 chestionare / evaluări Item PPN 32- Omenia impare pare

N1= 15 N2= 15

Suma

Media

30 15 15 44 28 16

M -total S1 M- impar S2 M -par S3 1,46 1,87 1,07

m1 = 1,87 m2 = 1,07

Diferenţa par / impar

0,80

σ = 2,12 σ = 0,07 2 1 2 2

Z =

Dispersia

Total S-1 Impar S-1 par S-1 1,22 2,12 0,07

Ab. Stan.

Total S-1 impar S-2 par S-3 1,11 1,46 0,26

1 , 87 − 1 , 07 2 ,12 0 , 07 + 15 15

0 , 80 = 2 . 10 0 , 38

Pe când în cazul itemului 39-Ambiţia la aceeaşi diferenţă max. 0,80 coeficientul|Z|a fost 1,17: Retroevaluarea romilor (ţiganilor) de armeni cu 30 chestionare / evaluări Suma Item PPN 39-Ambiţia impare pare

N1= 15 N2= 15

30 15 15 80 34 46

m1 = 2,27 m2 = 3,07

Media

Diferenţa

M -total S1 M- impar S2 par / impar M -par S3 2,667 2,27 3,07 0,80

σ 12 = 3,21 σ 22 = 4,07

Z =

Dispersia

Total S-1 Impar S-1 par S-1 3,68 3,21 4,07

2 , 27 − 3 , 07 3 , 21 4 , 07 + 15 15

Ab. Stan.

Total S-1 impar S-2 par S-3 1,92 1,79 2,02

0 ,80 = 1 . 17 0 , 68

În această ipostază, în primele 4 exemple, semnificaţia diferenţelor dintre cele două sub-medii este absentă chiar în condiţiile unui număr mic de note, respectiv a unui număr mic de subiecţi evaluatori. Doar în ultimele 2 exemple, referitoare la unele evaluări ale romilor despre români şi armeni, a rezultat un coeficient|Z|mai ridicat, între reperele 138

Mictat A.GÂRLAN

1,96 şi 2,58. Acest fenomen nu se produce în alţi itemi din retroevaluările romilor, dar mai ales nu apare în nici un alt grup etnic. În concluzie, dacă punem în relaţie rezultatele constatate în retroevaluările loturilor mari (care cuprind 300 şi 320 note /evaluări) cu interevaluările loturilor mici (respectiv cu 50 şi 30 note /evaluări) se impune încheierea că determinările cauzale nu se regăsesc nici în caracteristicile chestionarului şi nici în calităţile sau defectele evaluatorilor, ci numai în unele caracteristici probabile ale grupului de romi (ţigani). Astfel, analiza noastră exprimă cu claritate că fidelitatea acestui instrument este cel puţin convenabilă şi pe ansamblul datelor obţinute prezintă o suficientă stabilitate interioară pe domeniul de aplicare iniţiat.

3.7. Alte date de prelucrare statistică Problema inferenţei statistice este de a şti în ce măsură trăsăturile modale obţinute pe baza unei cercetări reflectă în mod fidel trăsăturile populaţiei din care a fost selectat eşantionul. Pentru aceasta am operat o analiză dispersională (în alţi termeni analiza varianţei) pe fiecare item în parte. Statistic, se ştie că, potrivit legii numerelor mari, dacă volumul eşantionului este suficient de mare, atunci mediile de sondaj se distribuie potrivit unei funcţii Gauss-Laplace cunoscută şi sub denumirea de distribuţie normală. O distribuţie normală, cu caracteristici de relativă simetrie, are avantajul că media performanţelor de sondaj coincide pe centru (mediană) cu media populaţiei din care s-a extras eşantionul. Faţă de această probabilitate centrală, care este cea mai mare, celelalte probabilităţi de apariţie a unor coincidenţe, între mediile de sondaj şi mediile populaţiei cercetate, descresc proporţional şi simetric spre cele două capete ale distribuţiei. În cazul nostru, analiza distribuţiei normale este semnificativă atât pentru stabilirea gradului şi a modului de răspândire în rândul populaţiei a unor trăsături psihologice, cât şi pentru modul de prezentare şi includere a itemilor în chestionar. Amintim că în construcţia eşantionului nostru cele 350 cazuri proiectate au fost cuprinse într-un montaj experimental de estimare a diferenţelor etnopsihologice, prin introducerea a 50 variabile independente pentru 9 grupuri etnice care s-au interevaluat pe 5 trepte de intensitate. Din acest experiment volumul de evaluări interetnice a fost următorul : - de la fiecare subiect prin administrarea celor 50 variabile, distribuite în 9 eşantioane, totalul performanţelor etnice obţinute prin interevaluare a fost de 350; - pe total eşantion pentru fiecare variabilă/item s-au recoltat 9 x 350 = 3.150 evaluări Acest volum de diferenţe specifice pe fiecare item este suficient de ridicat pentru a fi cuprins în programe ANOVA de procesare a datelor în patru paşi de prelucrare statistică. În primul pas a fost necesară stabilirea variabilităţii lor psihologice şi implicit, posibilităţile de cuantificare a trăsăturilor analizate, indiferent de structura etnică a eşantionului. Pentru aceasta oferim, în Anexa 1, distribuţiile gaussiene pentru toate cele 50 de variabile / trăsături ale chestionarului PPN-50. În aceste reprezentări, alăturat fiecărui item mai sunt trecute şi alte date privind media, mediana, abaterea standard, înclinaţia / deplasarea spre dreapta / ,,plus” sau stânga /,,minus” (respectiv skewness) şi gradul de extensie a intervalului de distribuţie de la baza graficului (respectiv kurtosis), împreună cu formulările explicative din vocabularul utilizat de noi în cursul investigaţiilor de teren. 139

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice Din histograme putem observa că majoritatea distribuţiilor sunt relativ normale, prin faptul că între cele 2 părţi ale curbei s-a conturat o vizibilă simetrie. S-au constat distribuţii normale pentru 39 de variabile, respectiv, dominativitatea, sentimentul naturii, modernismul, dispoziţia spre întrajutorare, tăria de caracter, spiritul comercial, simţul onoarei, curăţenia şi higiena, adaptabilitatea, imitativitatea, chiar inteligenţă, scepticismul, spiritul întreprinzător, capacitatea de evitare a conflictelor, spiritul critic, profesionalismul, omenia, perseverenţa, individualismul, comunicativitatea cu sinceritate, simţul răspunderii, inventivitatea, spiritul de sacrificiu, obedienţa şi supuşenia, fatalismul, cinstea şi hărnicia, onestitatea, realismul, prietenia, cutezanţa şi receptivitatea la ideile altora. O mai slabă distribuţie avem în cazul a 6 variabile privitoare la sentimentul istoriei, independenţa, ospitalitatea, optimismul, agresivitatea şi ambiţia. În cazul altor 5 variabile s-au constatat distribuţii anormale, respectiv: tradiţionalismul, credinţa religioasă, ataşamentul faţă de România, mândria şi preţuirea propriei identităţi. După cum putem observa, (în tabelele din anexe) distribuţiile anormale prezintă o masivă grupare a performanţelor spre dreapta scalei de evaluare (cu o mare pondere a cotărilor spre treptele ridicate de intensitate). Cu aceste distribuţii, părerea noastră este că aceste variabile sunt mai mult valori etnopsihologice şi mai puţin trăsături. Prin proprietăţile lor aceste variabile -item au un profund conţinut axiologic, ca dimensiuni definitorii, cu caracter normativ, în afara cărora ideea de identitatea etnică nu poate exista. Fără un efort de conservare a credinţei religioase, a unui corp de tradiţii sau fără manifestări de preţuire a propriei identităţi etnice, grupul de referinţă nu are specificitate etnică. Modelul de specificitate naţională rezultă din combinaţia particulară dintre trăsături şi valori, dominante / subdominante, modale / premodale, principale / secundare, proprii fiecărei comunităţi etnice. În cazul itemilor cu distribuţii anormale, mai semnificativă poate fi absenţa decât prezenţa lor în topul atributelor dominante. Întotdeauna aceste valori apar în suita proprietăţilor de conţinut ale comunităţilor etnice, chiar dacă ponderile de intensitate înregistrează oscilaţii de la o comunitate la alta. În etnicitate multe trăsături psihologice sunt dublate şi de o dimensiune axiologică, de aceea, spunem că acest chestionar este şi de valori şi de trăsături etnice. Iar faptul că unele nu se înscriu într-o variabilitate psihologică normală poate fi o discuţie de natură taxonomică în cadrul unei alte cercetări. Ar fi util să analizăm, de exemplu, existenţa unor trăsături ,,simple”, a unor foarte probabil valori psihice (să spunem trăsături generale) care se ,,comportă” ca şi trăsăturile ,,simple”), cel puţin sub unghiul distribuţiei evaluărilor, a unor trăsături-valori care se comportă diferit de trăsăturile ,,simple” şi de valori, în sensul că le sunt proprii distribuţiei anormale. În al doilea pas s-au operat medii aritmetice şi abateri standard pe fiecare eşantion numai în funcţie de specificul etnic al performanţelor. Scopul lor a fost de a verifica posibilitatea de cuantificare a trăsăturilor şi variabilitatea etnopsihologică a itemilor utilizaţi. Pentru că numărul total al graficelor rezultate este prea mare, respectiv, câte 50 de grafice pentru fiecare din cele 9 grupuri etnice, am preferat formula prezentării numerice a performanţelor ,,modale”, în Anexa 2 ( cu medii aritmetice şi abateri standard ordonate pe fiecare eşantion etnic). Semnificaţia lor va fi analizată separat, pe capitole de diagnoză a particularităţilor etnice specifice fiecărei comunităţi.

140

Mictat A.GÂRLAN

Pentru o corectă fundamentare în perspectiva generalizării unor observaţii pe comunităţile studiate, numai simpla constatare a unor diferenţe etnopsihologice nu este suficientă. Metodologic, ceea ce ar putea pune sub semnul întrebării mărimea redusă a unor grupuri de cercetare, se compensează cu siguranţă prin abilitatea evaluativă a subiecţilor-judecători, astfel încât caracterul obiectiv al rezultatelor au un mare grad de probabilitate. Ne putem da seama de faptul că această premiză a fost corectă din cel de al treilea pas al analizei statistice, referitoare la gradul de reprezentativitate al grupurilor de lucru, prin analiza pragurilor de semnificaţie a diferenţelor dintre medii. Pentru acest obiectiv, teoria verificării ipotezelor statistice are la bază principiul ipotezei nule (întâmplătoare) în raport cu ipoteza (specifică) de cercetare; în calcule se supune verificării numai ipoteza diferenţei nule pe următorul raţionament : dacă diferenţele de medii dintre două eşantioane a şi b întrec o anumită limită (care trebuie estimată, întrucât b-1 nu coincide cu b-2 ), atunci putem accepta existenţa unor diferenţe certe între cele două populaţii pe baza cărora putem respinge ipoteza nulă. Dar, dacă aceste diferenţe sunt mai mici decât valoarea calculată, atunci ipoteza nulă nu mai poate fi respinsă. Astfel, după norme general acceptate în cercetarea psihologică, ,,dacă probabilitatea obţinerii rezultatului dat în afara ipotezei nule este foarte mică (de pildă, mai mică decât 0,05 ceea ce se scrie: p. < 0.05, atunci respingem această ipoteză şi arătăm toată încrederea ipotezei specifice. Dacă însă, probabilitatea determinată în lumina ipotezei nule este mai mare (de pildă p. > 0.05), atunci admitem ipoteza nulă şi considerăm diferenţele efectiv obţinute ca nesemnificative“ (Al. Roşca, 1975, pag. 544). Din diferitele teste statistice pentru stabilirea gradului de semnificaţie, noi am aplicat tot formula clasică a testului T pentru loturi independente corelate (perechi), folosind mijloacele de prelucrare automată a datelor, din limbaj EXCEL, în conformitate cu specificul cercetării noastre. Astfel, pentru fiecare din cele 50 de variabile independente totalul ,,N” de performanţe marcate în chestionare se compune din 350 evaluări efectuate în 350 de cazuri, pe 5 trepte de intensitate. Aceste date permit constituirea pentru fiecare variabilă independentă a unor perechi de medii din fiecare eşantion etnic cercetat (vezi tabelul nr. 17 extras din Anexa 3). S-au calculat mediile aritmetice şi abaterile standard pe 9 comunităţi, pe fiecare item din chestionar. De exemplu, mediile aritmetice pe 5 trepte de intensitate la variabila dominativităţii pe loturile cercetate au fost: 4,36 pentru români; 3,52 pentru armeni; 3,37 pentru greci; 3,18 pentru italieni; 3,38 pentru turci; 3,35 pentru tătari; 2,29 pentru romi (ţigani); 2,90 pentru ruşii-lipoveni şi de 2,98 pentru ucraineni. Din 400 teste de semnificaţie efectuate pentru 50 de variabile repartizate în 350 cazuri din 9 eşantioane etnice, în final, în 380 de teste s-au constatat existenţa unor diferenţe semnificative la un p.< 0.05 după modelul de mai jos. (vezi Anexa 3).

141

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice Tabelul nr. 3.14. ( Extras Anexa 3)

În ordinea de completare a coloanelor, tabelul de mai sus cuprinde următoarele rubrici : 1. perechile de date pe eşantioane etnice 6. abaterea standard a diferenţei dintre medii în raport ce cel de români; 7. valoarea T obţinută ; 2. perechile de medii aritmetice ale treptelor de 8. cuprinde numărul gradelor de libertate intensitate pentru variabila / item considerată (df. = degrees of freedom) stabilit în funcţie de numărul de subiecţi minus unul ; cu 6 zecimale) ; 3. perechile de abateri standard pentru variabila / item considerată 9. în funcţie de gradul de libertate în mod 4. numărul de cazuri (şi evaluări) pentru fiecare automat se compară t calculat cu t tabelar variabilă prin marcarea cu asterisc a diferenţelor 5. diferenţa de medii între perechile de eşantioane semnificative la un p < .05.

Pentru cele 20 de teste, în care diferenţele de medii nu au fost semnificative putem face unele observaţii secundare. De exemplu, 6 teste cu praguri neconcludente se referă numai la lotul italian pentru variabilele de adaptabilitate, spirit întreprinzător, modernism, disciplină şi organizare. Pentru aceşti itemi, prezentăm alăturat, un extras din Anexa 3.

142

Mictat A.GÂRLAN

După opinia noastră, principala cauză de distribuţie anormală a diferenţelor statistic semnificative de specific naţional, în lotul italian, rezultă din gradul de izolare şi de ,,ignorare” a acestei comunităţi, limitată numeric la comuna Greci, jud. Tulcea. Concluzia care se impune este că diferenţele între mediile trăsăturilor care nu au fost semnificative, nu permit generalizări asupra ei. Intr-un astfel de caz, este de reţinut sensibilitatea variantei de Chestionar PPN-50, prin faptul că datele obţinute pe o insuficientă eşantionare, nu permit extrapolarea lor la nivelul întregii comunităţi cercetate. Au existat şi alte câteva situaţii disonante sub raportul semnificaţiei diferenţelor dintre medii. De exemplu, în privinţa spiritului comercial la români: mai slab faţă de armeni şi italieni, mai ridicat faţă de tătari, dar nesemnificativ în 3 teste (de semnificaţie) din cele 8 efectuate (extras din Anexa 3). Este posibil ca la români să existe o tendinţă de subevaluare majoră la această trăsătură, dar nu este exclus ca aici să se anunţe un rezultat plauzibil.

143

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice Tabelul 3.18. Spiritul comercial (Extras, Anexa 3 )

O altă situaţie întâlnim în studiul diferenţelor de medii la itemii 44 şi 45, respectiv mândria şi credinţa religioasă, care au dat cele mai multe diferenţe fără semnificaţie statistică. Aceste trăsături sunt cele care nu au prezentat o distribuţie psihologică normală. Reproducem mai jos graficele lor de repartiţie statistică. Aici observăm o deformare puternică a curbei spre dreapta, un fenomen de ,,fugă a răspunsurilor" spre cote ridicate şi foarte ridicate, valabil pentru toate comunităţile studiate. IT44

Distribuţia variabilei 44 mândria etnică pe total eşantion 350 evaluări. În ce măsură respectivele comunităţi sunt mândre că aparţin etniei lor ? Mean 4.31 Median 4.00 Standard deviation 0.76 Skewness - 0.617 Kurtosis - 0.891

2.0

144

3.0

4.0

5.0

Mictat A.GÂRLAN IT45

Distribuţia variabilei 45 credinţa religioasă pe total eşantion 350 evaluări. În ce măsură aceste comunităţi depun eforturi pentru păstrarea credinţei lor confesionale ? Mean 4.36 Median 4.00 Standard deviation 0.72 Skewness - 0.796 Kurtosis - 0.178

2.0

3.0

4.0

5.0

În interpretarea noastră, aceste forme grafice semnifică faptul că cele 2 dimensiuni sunt mai puţin trăsături psihologice şi mai mult trăsături generice (valori posibile). Cu aceste cazuri izolate pe care le putem considera excepţii, în metodologia de faţă din cele 400 de teste de semnificaţie efectuate, în 380 de teste s-a putut respinge ipoteza nulă, cu confirmarea concomitentă a ipotezei de cercetare, privind existenţa unor diferenţe specifice între variabilele etnopsihologice analizate. În consecinţă, modelul nostru experimental se probează ca fiind valabil şi sensibil metodologic în majoritatea variabilelor considerate, urmând ca prin cercetări ulterioare, să aducă alte corecturi, către varianta unei posibile ,,metode” obiective de investigaţie pentru relaţii (distanţe) şi trăsături etnice. Iar al patrulea pas din etapele prelucrărilor statistice, este cel în care pe criterii etnice s-au operat grupări de date care permit o analiză finală de circumscriere a unor particularităţi specifice fiecărei comunităţi cercetate, a căror analiză descriptivă o vom efectua într-un capitol viitor.

145

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice

3.8. Diagnoza distanţelor inter- şi intraetnice, Chestionarului Bogardus -1995 Pentru diagnoza relaţiilor etnice am recurs la Chestionarul Bogardus, conceput de autor pentru determinarea distanţelor sociale. Acest instrument are prima apariţie în anul 1925, într-un articol al revistei Journal of Applied Sociology din SUA, reeditat în anul 196748. Din această reeditare, noi am extras un model de formular aplicat în S.U.A cu prezentare în tabelul nr. 11 din anexa acestui paragraf. În principal, scala distanţei sociale elaborată de Bogardus cuprinde 7 trepte şi tot atâtea categorii de relaţii şi distanţe sociale cu aplicare pe orice fel de grupuri sociale, inclusiv etnice. Primele cinci trepte se referă la scala distanţelor de apropiere ; ultimele două la scala distanţelor de respingere. Pe scala de apropiere sunt cuprinse relaţiile de căsătorie, considerate de gradul I, relaţiile de prietenie considerate de gradul II, cele de vecinătate de gradul III, cele de colegialitate profesională de gradul IV şi de acordare a cetăţeniei considerate de gradul V. De la această treaptă, autorul continuă scalarea cu încă două categorii. O categorie (de gradul VI) referitoare la acordarea sau neacordarea statutului de turist / vizitator în ţara respectivă şi ultima categorie (de gradul VII) referitoare la acordul sau dezacordul pentru expulzarea din ţară a comunităţii respective. Pentru răspunsuri se prezintă numai două alternative, de acord sau de dezacord, cu notarea în formular numai a scorurilor ,,de acord”. Dacă semantic toate categoriile utilizate sunt relativ bine definite, din punct de vedere psihologic, în ultimele două trepte orice răspuns afirmativ reprezintă o situaţie de dezacord total, cu efecte de anulare, faţă de oricare poziţie din răspunsurile anterioare. De aceea, deşi notarea rezultatelor părea foarte simplă, numai prin acceptare / respingere, inversiunea psihologică de sensuri din ultimele două întrebări a ridicat serioase dificultăţi în sistemul de cuantificare. În privinţa indicatorilor pentru determinarea distanţelor etnice, în final, toţi indicii sunt medii aritmetice de acorduri (scoruri) marcate prin însumarea succesivă a notelor, mai întâi pe fiecare chestionar, apoi pe fiecare grup de persoane şi, în fine, prin împărţirea la numărul de răspunsuri considerate. Astfel, în sistemul de notare primul indicator prezentat de autor este indicele distanţei de contact social (prescurtat IDCS), cuprins între 0 şi maximum 5 puncte prin luarea în calcul a marcajelor până la întrebarea 5, chiar dacă chestionarul are 7 întrebări, pentru că orice marcaj afirmativ la întrebările 6/7 are efecte de anulare asupra acestui indice. Al doilea indicator este indicele de contact social (ICS). El reprezintă gradul de deschidere al evaluatorului faţă de alte grupuri etnice. În alt sens el indică numărul contactelor sociale acordate sau respinse, marcate sau nemarcate de subiect, în dreptul fiecărui grup etnic prezentat în chestionar. Dar şi în cazul acestui indicator, dacă la întrebarea VII apar în chestionare marcaje referitoare la excluderea din ţară, atunci şi acest indice se reduce la zero. Al treilea indicator este indicele de calitate a contactelor sociale, (ICCS). Acesta are în vedere distanţa socială estimată prin intensitatea contactelor. Prin specificul său indicele ICCS poate fi considerat cel mai relevant, prin faptul că valorile lui sunt medii aritmetice, rezultate din însumarea marcajelor (scorurilor) asociate itemilor, în funcţie de intensitate estimată a contactelor. Astfel, E. S. Bogardus acordă 7 puncte pentru primul 146

Mictat A.GÂRLAN

item privitor la rudenie şi căsătorie, cu reducerea treptată a punctajului până la 1 (punct) pentru ultimul item privitor la expulzare (care reprezintă cea mai redusă intensitate de contact). şi în cazul indicelui ICCS suntem datori a formula observaţii. Este adevărat că prin acordarea unor punctaje minime de 1 (punct) şi respectiv 2 (puncte) la ultimii 2 itemi, are loc o atenuare a manifestărilor contradictorii de respingere, dar prin prezenţa lor în chestionare, efectele de distorsionare a răspunsurilor anterioare nu dispar. Datorită acestor dificultăţi din sistemul de punctare, instrumentul a suscitat cele mai multe discuţii faţă de care chiar autorul a recomandat utilizarea restrictivă a chestionarului său. Intr-o variantă adaptată, această metodă de cercetare a fost introdusă în România prin Universitatea Bucureşti de către S. Chelcea (1994)49, cu aceeaşi formulă de calcul şi pe acelaşi model de punere în pagină respectiv, cu itemii pe orizontală şi grupurile etnice pe verticală. Eşantionul acestei cercetări a cuprins 1024 de persoane din 7 regiuni istorice româneşti în care, alături de români, au fost nominalizate şi 11 minorităţi conlocuitoare de armeni, bulgari, evrei, germani, maghiari, sârbi, turci, tătari, romi, ruşi-lipoveni şi ucraineni. Conform tradiţiei, cu acest instrument, S. Chelcea şi colaboratorii oferă date numai pentru atitudinea românilor faţă de minorităţi, fără partea de reciprocitate etnică. În planul dublei perspective o excepţie în premieră este reprezentată de o diagnoză pe zone istorice de distanţe etnice a românilor faţă de români, în paralel cu atitudinea lor faţă de alte neamuri (vezi tabelul nr. 3.10) Din cei 3 indicatori, S. Chelcea a dezvoltat numai indicele de calitate a contactelor sociale (ICCS) care a fost calculat până la limita superioară de 25 (puncte), fără marcajele (acordurile) de la ultimele 2 întrebări; dacă şi acestea ar fi fost însumate, scala maximă rezultată ar fi fost de 28 de puncte. În acest fel, marcajele de la ultimele 2 întrebări au fost scoase din calcul, tocmai pentru a se evita distorsiunile posibile. Precizările sunt necesare pentru că în chestionarul Bogardus coexistă practic 2 scări de distanţă socială pe direcţii divergente de manifestare: una cu 5 itemi pe sensul de apropiere şi alta inversă cu 2 itemi pe sensul de respingere. Dacă aceste scări ar fi însumate, în orice medie, întotdeauna scorul rezultat va conduce la o anulare cu efecte distorsionante asupra distanţelor sociale obţinute. Ca urmare, se impun câteva precizări cu caracter general-valabil: - la aplicarea chestionarului în teren, pentru o completă investigaţie se recomandă obţinerea de date din ambele direcţii de sens, folosind toţi cei 7 itemi ai instrumentului ; - la prelucrarea datelor ,,în laborator“ pentru obţinerea unor distanţe reale pe direcţia itemilor de apropiere / respingere, pentru evitarea situaţiilor de anulare se recomandă scăderea marcajelor (scorurilor) de la ultimele 2 întrebări. Aceasta se realizează fie prin eliminarea lor din calcul, fie ulterior, printr-o însumare cu semnul minus pe argumentul că sensul psihologic din ultimele 2 întrebări este invers faţă de celelalte 5 întrebări anterioare. În urma acestei cercetări, S. Chelcea formulează concluzia că românii nu au prezentat distanţe negative cu manifestări xenofobe faţă de nici o minoritate din România. Pe baza indicatorului utilizat (ICCS), el notează că intensitatea contactelor a fost slabă, respectiv scăzută la nivelul relaţiilor cu romii (ţiganii) şi foarte puternică, respectiv, ridicată la nivelul contactelor cu germanii (vezi tabelul nr. 3.10 şi 3.11). După părerea noastră, pe baza datelor acestei cercetări, concluziile autorului pot fi mai nuanţate, deoarece, în cadrul intervalului utilizat, nivelul de atitudine a românilor faţă de rromi (ţigani) a fost la o distanţă de 7,32 (puncte) care semnifică o zonă critică. În sistemul de notare folosit, pragul 147

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice de expulzare este de 5,00 faţă de care nivelul de atitudine a românilor faţă de rromi (ţigani) la o valoare de 7,32 reprezintă o distanţă etnică la limita de suportabilitate. Faţă de celelalte 10 minorităţi, românii din eşantion s-au manifestat în mod nuanţat faţă de fiecare minoritate etnică menţionată (vezi tabelul nr. 9); pe un interval puternic pozitiv (de apropiere) faţă de germani, întrucât distanţa estimată faţă de ei a fost peste jumătatea intervalului de variaţie, respectiv peste 15,oo (puncte) ; pe un interval mediu de la o distanţă identică de 14,99 (puncte) faţă de bulgari, maghiari şi ucraineni sau de 12,99 (puncte) faţă de tătari; precum şi unul negativ (de respingere) faţă de rromi (ţigani) la o distanţă de sub 11 (puncte). În privinţa cercetării noastre aceasta s-a desfăşurat în 3 faze; prima a fost de analiză critică a chestionarului Bogardus, inclusiv în forma adaptată de S. Chelcea, a doua fază a cuprins pretestarea şi elaborarea unei noi variante, iar a treia fază a fost de aplicare şi valorificare a rezultatelor obţinute. Referitor la acest instrument, critica noastră faţă de modul de utilizare şi concepţia altor autori, are în vedere următoarele aspecte : - modul de structurare a itemilor reprezintă partea pozitivă a acestui instrument; - în diagnoza distanţelor etnice reale, în privinţa scalei de evaluarea şi a sistemului de notare al autorului există dificultăţi cu riscuri de distorsionare în estimarea realităţilor sociale - în unele studii de relaţii etnice realizate cu acest instrument se fac evaluări de distanţe ficţionale, fiind supuse evaluării distanţele faţă de peste 30 de naţiuni în absenţa unor condiţii concrete şi vitale de cunoaştere între comunităţi, adică fără contacte şi fără nici o legătură directă între ele, ca în cercetarea lui R. F. Park (vezi tabelul nr. 3.19 din anexa acestui paragraf); - în mod curent acest instrument s-a aplicat restrictiv numai pentru estimarea relaţiilor etnice directe dintre majoritate şi minorităţi, fără studiul relaţiei de reciprocitate între ele; - în concepţia autorului american grupurile minoritare sunt asimilate celor de emigranţi, concept puternic discriminativ, puţin utilizabil pentru minorităţile naţionale din Europa, în marea lor majoritate grupuri etnice conlocuitoare şi nu de emigranţi. Precizarea este necesară întrucât într-un fel se manifestă o relaţie etnică între comunităţi istoric conlocuitoare şi altele vor fi distanţele estimate între emigranţi, spre exemplu de profesori, oameni de afaceri sau alte grupuri profesionale.

148

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 3.19. Valoarea indicelui ICCS privind calitatea contactelor sociale din atitudinea românilor faţă de români, cu distribuţie pe regiuni istorice stabilită de Chelcea Septimiu şi colaboratorii, în anul 1994 pe un eşantion cu 1024 de cazuri.

Regiunea istorică Moldova Muntenia Dobrogea Oltenia Transilvania Crisana Maramureş Banat Mun.Buc.

Număr cazuri

Valoare ICCS

Deviaţia standard

219 169 47 118 155 73

24,52 24,07 24,85 24,14 24,73 24,62

2,4828 3,5078 1,0211 3,7383 1,3547 1,6041

46 105

24,46 24,88

2,8261 2,2687

Tabelul nr. 3.20. Atitudinea românilor faţă de grupurile etnice din România dintr-o cercetare pe 1024 cazuri din 1993 ———————————————————— ATITUDINE ATITUDINE <———— ———————————> . negativ pozitivă FOARTE FOARTE SLABĂ SLABĂ PUTERNICĂ PUTERNICĂ (I) (II) (III) (IV) între 3 - 6 între 7-11 între 12-17 între 18 -25 Armeni 15,47 Rromi Sârbi / Evrei Germani (Ţigani) 15,12 18,46 7,32 Bulgari, Maghiari Ucraineni 14,99 Ruşi 14,02 Turci 13,11 Tătari 12,99

Cu aceste observaţii, cercetarea noastră a trecut la faza de pretestare a unui nou model de chestionar, planificat de P. P. Neveanu cu intenţia de a fi mai discriminativ (vezi tabelul nr. 12 din anexa acestui paragraf). Spre deosebire de formulele ,,ortodoxe” aplicate de majoritatea autorilor (Bogardus, R. F. Park, S. Chelcea şi alţii), în variantă ,,Neveanu” scala de intensitate a răspunsurilor a fost extinsă de la două la cinci trepte, cu inversarea punctajelor la ultimele două întrebări. De asemenea, s-au deschis noi rubrici, cu spaţii libere pentru a fi completate cu scoruri (marcaje) ale altor comunităţi etnice la libera apreciere a subiecţilor chestionaţi. Dar şi cu acest model de pretestare au apărut o serie de dificultăţi, care ne-au convins de necesitatea altor ameliorări . Dificultăţile constatate în această fază au fost următoarele: - pentru cetăţenii din România, întrebarea a 5-a, privitoare la acordarea cetăţeniei române pentru minorităţi, a fost neclară şi surprinzătoare. În România, spre deosebire de alte state europene cum ar fi Grecia, Franţa sau Germania, cetăţenia şi apartenenţa etnică sunt recunoscute oficial, distincţia dintre ele fiind o stare de fapt. Pentru orice interlocutor român, întrebarea a 5-a conduce la o stare de derută, întrucât trebuie să acorde sau să refuze, ceea ce în mod constituţional în România este deja acordat, ca drept oficial recunoscut. În aceste cazuri, subiectului trebuie să i se explice că pentru el situaţia din chestionar este numai una ipotetică, la libera sa apreciere, pentru că în alte ţări europene la acordarea statutelor de cetăţenie şi apartenenţa etnică există şi practica excluderii lor ; - pentru minoritarii din România o altă neclaritate apare la întrebarea a 6-a, privitoare la statutul de turist/ vizitator prin care se solicită subiectului un răspuns de acordare/ neacordare a dreptului de reşedinţă. Mulţi minoritari, în mod constant şi surprinzător au răspuns afirmativ la acest item pe considerentul că statutul de turist în România ar fi mult mai convenabil pentru ei. Numai după discuţii suplimentare s-a observat că, de fapt, persoanele respective se raportau mai puţin la situaţiile interetnice din zonă şi mai mult la 149

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice situaţia economică de sărăcie din România de azi, în ipoteza unor rezidenţe în ţara de origine; - situaţiile de inversiune a treptelor de la ultimii 2 itemi au dus la dezorientare în rândul subiecţilor, la reacţii de suspendare şi implicit la efecte deformante în sistemul de notare a răspunsurilor, indiferent de apartenenţa etnică a subiecţilor ; - la toate întrebările a apărut o dificultate semnificativă de estimare în cazul treptei a III-a de intensitate. Opţiunea indecisă de răspuns ,,şi da şi nu” a dezvoltat un fenomen de ,,fugă a răspunsurilor spre centru“ prin cumularea unui mare număr de răspunsuri nesigure, atât din spre partea treptele superioare cât şi din spre cele inferioare. Prin teoria diferenţiatorului semantic a lui C. E. Osgood (1970)50 se recomandă ca la elaborarea oricărei scări bipolare să se treacă obligatoriu şi printr-un punct zero sau printr-o zonă neutră, pentru echilibrarea sistemului de evaluare. În aplicaţii această zonă poate include până la 40 % din marcaje (scoruri). Dar, în cazul variantei ,,Neveanu” de chestionar Bogardus, procentele de cumulare a răspunsurilor pe treapta a III-a, prin formula de răspuns ,,şi da şi nu“, au fost de peste 60 %. În plus, prin prelucrarea datelor pe medii aritmetice, împreună cu această tendinţă de ,,fugă spre centru”, printr-un alt efect cumulativ, diferenţele rezultate s-au concentrat şi mai mult, distanţele etnice rezultate devenind foarte mici. Din aceste motive acel scop iniţial de discriminare a răspunsurilor, nu a fost atins; - în varianta Neveanu prin notarea opţională a minorităţilor locale în chestionar, după prelucrarea datelor a rezultat o imagine atât de inegală (chiar incompletă) asupra realităţilor etnice, încât nu puteau fi introduse pentru prelucrare la calculator. În toate variantele Bogardus există o insuficienţă majoră. Nici una dintre ele nu se angajează dincolo de studiul distanţelor directe şi unilaterale. Chestionarele Bogardus actuale nu au în vedere relaţii bilaterale, de raporturi majoritate / minoritate sau minorităţi între ele. Concluzia noastră a fost că nici una din formele actuale ale acestui chestionar nu satisface criteriul dublei perspective şi nu individualizează satisfăcător diferenţele specifice de distanţe sociale pe fiecare comunitate studiată. Aceste concluzii au permis depăşirea fazei de pretestare, cu trecerea la faza anchetei de teren prin construcţia unui nou instrument, denumit Bogardus –1995 cu următoarele caracteristici: - s-a păstrat egalizarea pe 5 trepte pentru studii de distanţă socială pe intensităţi diferite; - s-a eliminat inversiunea punctajelor la ultimele două întrebări din varianta ,,Neveanu”; - întreaga scală de evaluare a fost parţial modificată, mai ales în zona de mijloc, respectiv, treapta a III-a unde răspunsul ,,şi da şi nu” a fost deplasat spre treapta a II-a într-o nouă formulare, respectiv, ,,nu sunt sigur“ (vezi model în tabelul nr. 3. 15) ; - a fost simplificat instructajul de aplicare cu accent pe intensitatea contactelor ; - s-au nominalizat în chestionar comunităţile etnice conlocuitoare din zona Dobrogei;

150

Mictat A.GÂRLAN

grup etnic localizat pentru fiecare în teren s-a creat posibilitatea de manifestare/ evaluare succesivă a unor distanţe sociale bilaterale, faţă de propriul grup şi faţă de fiecare comunitate conlocuitoare existentă pe plan local, introdusă de noi în cercetare. Prin această modalitate de lucru valoarea indicelui de calitate a contactelor etnice are o limită superioară este de 25 puncte şi o limită inferioară la 5 puncte. Acest interval este comparabil cu cele din procedurile frecvente pe plan mondial, în toate variantele ,,ortodoxe” ale acestui instrument, inclusiv cele româneşti realizate de S. Chelcea (1995)51 ş.a. Acest nou model de investigaţie are câteva avantaje, astfel : - există posibilitatea de probare, experimentare şi comparare a rezultatelor obţinute din alte aplicaţii Bogardus, intervalul de scală fiind comparabil ; - subiecţii fiecărui eşantion, constituiţi în grupuri etnice sunt stimulaţi la o dublă scalare de atitudini: una din perspectivă etică / internă, faţă de propria comunitate, alta din perspectivă emică / externă, faţă de comunităţile conlocuitoare introduse în cercetare ; - un plan mai larg de evaluare a distanţelor inter- şi intraetnice într-un mod individualizat pe fiecare comunitate studiată: cele inter-etnice referitoare la relaţiile dintre majoritate şi minorităţi , iar cele intra-etnice referitoare numai la minorităţi între ele ; - sistemul unităţilor de măsură fiind unitar, toate distanţele etnice obţinute devin comparabile ca expresii ale relaţiilor dintre comunităţile în cauză ; - sistemul de cuantificare utilizat permite studiul fenomenelor de dublă perspectivă ; - evidenţierea distanţelor critice dintre comunităţi din mai multe puncte de vedere - ansamblul adaptărilor enunţate, inclusiv programul adiacent de prelucrare a datelor fac trimitere la un model de maximă operativitate. Pentru sistematizarea rezultatelor obţinute cu această variantă s-a folosit numai indicele de calitate a contactelor sociale (ICCS), prelucrat pe fiecare grup etnic în toate formele de reciprocitate. Pentru ordonarea întregului câmp de diferenţe specifice în mod obligatoriu vom folosi câteva concepte noi începând cu o primă ordonare a lor realizată de Luminiţa Iacob şi Stela Teodorescu (1987)52 respectiv cu conceptele de imagini autoevaluate, retroevaluate şi heteroevaluate. Conceptul de autoevaluare este folosit în cazul grupurilor sociale, inclusiv etnice care pe baza unui instrument oarecare fac aprecieri numai asupra propriei comunităţi. Pe baza indicilor de autoevaluare se determină atitudinea comunităţii faţă de ea însăşi. Conceptul de heteroevaluare este folosit în cazul unor comunităţi la aprecieri pe adresa altor comunităţi. În aceste situaţii, grupul de referinţă face aprecieri directe asupra comunităţii-martor. Indicii de heteroevaluare determină atitudinile directe ale grupului de referinţă, faţă de grupurile-martor. Conceptul de retroevaluare este folosit pentru cazul în care alte grupuri sociale fac diferite aprecieri asupra comunităţii de referinţă. În cazul nostru grupul de referinţă spunem că este retroevaluat de alte comunităţi. Evident că operaţiunea de retroevaluare se va face numai din perspectiva externă a grupului-martor. Indicii de retroevaluare prezintă atitudinea reciprocă a grupuluimartor faţă de cel de referinţă. Pentru analiza sinoptică a întregului ansamblu de distanţe etnice regionale, cu toate cele 3 tipuri de evaluări (81 de indici ICCS), am sistematizat -

151

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice prelucrările de date în tabelul nr. 3.21. cu prezentarea indicilor de calitate ai contactului social la modul următor: - indicii de autoevaluare au fost haşuraţi pe diagonală şi au o valoare de referinţă; - indicii de heteroevaluare sunt grupaţi pe orizontală şi reprezintă atitudinile directe ale comunităţii din prima coloană faţă de toate celelalte grupuri etnice ; - indicii de retroevaluare se parcurg pe verticală şi reprezintă atitudinile reciproce ale altor comunităţi faţă de cea nominalizată în coloană. Prima informaţie este evidentă pe diagonala atitudinilor faţă de propria comunitate, respectiv, la nivelul indicilor de autoevaluare. Astfel, indiferent cărui grup etnic aparţin, aceşti indici sunt întotdeauna cei mai ridicaţi. După părerea noastră, indicele autoevaluat, fiind constant ridicat, este mai slab diferenţiat, dar are o valoare de reper. Datele cele mai semnificative sunt cele privitoare la indicii ICCS, de heteroevaluare care, în tabelul alăturat se parcurg pe şiruri de comunităţi. Aceşti indici prezintă distanţele directe ale grupului de referinţă în relaţiile sale cu alte comunităţi. În tabel se mai poate observa variabilitatea acestui indice de la grup la grup. Dintr-o perspectivă mai largă, notăm faptul că în indicii de auto-evaluare se manifestă tendinţe de supraestimare, pe când în cei de heteroevaluare pot apărea tendinţele de subestimare. Într-o cercetare etnopsihologică este de interes modul de personalizare a acestor indici pe fiecare comunitate etnică în parte, respectiv, modalitatea de individualizare a diferenţelor specifice constate pe baza modelului de cercetare experimentat. Astfel, prin distanţele manifestate grupul românilor îi consideră pe italieni şi armeni ca fiind cei mai apropiaţi de ei, cu un indice de 20,20 şi respectiv 18,46. La o distanţă mică apar localnicii turci cu un indice de 17, 37; apoi ucrainenii cu un indice de 16,65; urmează tătarii cu 16,41 apoi grecii cu 16,06 şi lipovenii la un indice de 15,92. Pe ultimul loc în lotul românilor, apare distanţa lor faţă de rromi (ţigani) la o valoare de 9,96. Tabelul nr. 3.21. Valorile indicelui de calitate şi distanţă a relaţiilor etnice bilaterale, între comunităţile (majoritară şi minoritare) din Dobrogea, obţinute prin aplicarea variantei Bogardus -95 Comunităţi dobrogene Români Armeni Greci Italieni Turci Tătari Romi (Ţigani) Ruşi-Lipoveni Ucraineni

1 Români 24,46 24,62 23,89 23,83 19,23 20,27 23,10 23,36 22,41

2 Armeni 18,46 24,82 18,89 17,20 16,o5 17,26 20,26 20,o4 20,13

3 Greci 16,06 23,60 24,11 19,60 16,61 16,19 20,40 20,72 20,72

4 Italie 20,20 23,38 18,75 24,43 17,20 17,43 21,10 20,86 22,44

5 Turci 17,37 18,67 14,79 16,10 23,88 23,69 17,76 18,38 17,93

6 Tătari 16,41 16,67 15,68 14,93 22,35 24,53 18,73 19,94 16,96

7 Romi 9,96 16.00 8,17 8,60 11,85 12,50 24,50 10,o6 10,04

RuşiLipov. 15,92 19,43 16,20 14,86 15,31 14,69 18,66 24,42 20,25

9 Ucraine 16,65 19,56 15,86 15,86 15,28 14,83 18,80 22,14 24,86

În grupul comunităţii armene media aritmetică a distanţei etnice fată de propria comunitate a fost de 24,82. În raport cu această medie, în planul indicilor de heteroevaluare, armenii au prezentat un maximum de apropiere mai întâi faţă de români, cu un indice de 24,62. Această valoare este atât de ridicată încât, psihologic, poate exprimă o tendinţă activă de identificare cu comunitatea românească. La un nivel mediu ridicat urmează grecii şi italienii cu indici de 23,60 şi, respectiv, de 23,38. La un nivel mediu scăzut, apar ucrainenii şi turcii cu indici de 19,56 şi, respectiv, de 18,67. Pentru armeni, cel 152

Mictat A.GÂRLAN

mai scăzut indice de heteroevaluare, pe scala intensităţii gradelor de apropiere, se manifestă (tot) faţă de romi (ţigani) la o distanţă de 16,00. În general, indicii armeni de distanţă etnică au un plafon ridicat, ceea ce sugerează o mobilitate surprinzătoare cu tendinţe active de integrare în diverse comunităţi. Din aceleaşi motive indicele armean faţă de romi exprimă cel mai ridicat nivel de toleranţă din toate comunităţile dobrogene. Dar o prezentare pe fiecare comunitate cercetate, a acestui câmp circular de distanţe etnice o vom realiza în capitolele următoare. Intenţia noastră a fost de a dezvolta pe larg cadrul analizei de relaţii inter-etnice dintre români şi minorităţi, comparativ cu cele intra-etnice dintre minorităţi, tocmai pentru a pune în evidenţă valenţele metodologice ale acestui model de diagnoză pe baza unor rezultate în premieră. Un fapt important este că prin procedura noastră cantitativă s-au confirmat unele expectaţii cu caracter global, ca de exemplu : - prioritatea acordată de minoritari majorităţii, - prezenţa unui tonus mai ridicat de mobilitate etnică la armeni şi rromi (ţigani), - distanţarea mare faţă de romi (ţigani) constatată în toate comunităţile studiate. Din alte puncte de vedere, şi în varianta noastră putem nota o serie de limite. Cu tot efortul de aprofundare a psihodiagnozei în mod personalizat pe fiecare comunitate în parte, indiferent sub ce formă s-ar aplica acest instrument, el îşi menţine caracterul extensiv, cu o ofertă de date numai pe cadrul extern de relaţii din afara comunităţilor, fără acces la motivaţiile interne ale grupurilor de studiu. În conformitate cu trăsăturile oricărui test, pe baza acestei variante de chestionar Bogardus -95, în planul relaţiilor etnice se poate constata o mare varietate de diferenţe specifice, dar fără posibilităţi explicative asupra originii lor. Din aceste motive, în capitolele următoare, suntem datori a ne continua construcţia modelului experimental cu explorări şi pe alte planuri, de factură statistică

153

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice

3.22. Anexe Model de Chestionar Bogardus-1925 aplicat de Robert E. Park într-o cercetare americană pe 110 cazuri (1967) Numărul itemilor Intensitatea contactelor Naţiuni şi categorii de distanţe etnice Armeni Bulgari Canadieni Chinezi Cehoslovaci Danezi Olandezi Englezi Francezi Finlandezi Germani Greci Hinduşi Unguri Irlandezi Italieni Japonezi EvreiEvrei-ruşi Coreeni Mexicani Mulatri Negri Norvegieni Portughezi Filipinezi Polonezi Români Ruşi Sârbi Scoţieni Spanioli Sirieni Suedezi Turci Velşi

În relaţii de rudenie şi căsătorie

În clubul meu ca prieteni apropiaţi

Pe strada mea ca vecini

Ca angajat în ţara şi profesiunea mea

Ca cetăţean în ţara mea

Numai ca vizitator în ţara mea

I-am exclus din ţara mea

x x x

x x x x x x

x x

x x x x x x x x x x x

x x

x x x x x x x x x x

x x

x x x x x x x x

x x

154

Mictat A.GÂRLAN Model de Chestionar Bogardus planificat şi pretestat în 1993 de P. P. Neveanu pentru o cercetare pe populaţie românească 1 V-aţi căsători membri familiei dvs cu ?

2 Aţi fi de acord să-i aveţi ca prieteni pe ?

4 Aţi fi de acord să se angajeze în profes. dvs.?

5 Aţi admite să aibă aceiaşi cetăţenie ca a dvs.?

6 Aţi prefera să vină în România numai ca turişti ?

7 Aţi prefera să fie daţi afara din ţară ?

Români

Dezacord total Dezacord parţial Şi da şi nu Acord parţial Acord total

4 3 2 1

2 3 4 5

-------

Dezacord total Dezacord parţial Şi da şi nu Acord parţial Acord total

4 3 2 1

2 3 4 5

-------

Dezacord total Dezacord parţial Şi da şi nu Acord parţial Acord total

4 3 2 1

2 3 4 5

--------

Dezacord total Dezacord parţial Şi da şi nu Acord parţial Acord total

4 3 2 1

2 3 4 5

-------

Dezacord total Dezacord parţial Şi da şi nu Acord parţial Acord total

4 3 2 1

2 3 4 5

--------

Dezacord total Dezacord parţial Şi da şi nu Acord parţial Acord total

4 3 2 1

2 3 4 5

INSTRUCTIUNI La fiecare întrebare vă rugăm să daţi câte un singur răspuns din 5 alternative posibile. Numărul alternativei alese se va încercui.

3 Aţi fi de acord să aveţi vecini de locuinţă dvs. pe ?

155

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice Model completat de Chestionar Bogardus - 95 DATE PERSONALE : Localitatea Constanţa Judeţul Constanţa Locul naşterii urban Sexul feminin Vârsta 26 ani Stare civilă necăsătorită Pregătirea şcolară liceu Profesiunea funcţionară Religia ortodoxă Apartenenţa etnică armeancă Întrebări

I. V-aţi căsători membri familiei dvs. cu ? II. Aţi fi de acord să aveţi prieteni apropiaţi pe ?.. III. Aţi fi de acord să fie vecini de locuinţa dvs.? IV. Aţi admite angajarea în profesiunea dvs? V. Care comunităţi etnice aţi admite să fie de aceeaşi cetăţenie română cu a dv.? VI. Aţi admite ca unele comunităţi locale să vină numai ca turişti şi vizitatori, fără reşedinţă în această regiune ? VII.Care comuniţăţi locale aţi prefera să fie date afară din ţară ? Modalitatea de calcul Distanţa etnică globală obţinută prin însumarea pe verticală a marcajelor de la toţi itemii din chestionar. Indice ICCS individual de apropiere, obţinut prin scăderea scorurilor de la itemii 6 şi 7 de respingere.

INSTRUCTIUNI Vă rugăm să consemnaţi cum vă raportaţi dvs. la diversele comunităţi etnice din Dobrogea. Aprecierile dvs. vor avea un caracter general, fără a vă referi la cei buni sau la cei răi din cadrul lor. La fiecare întrebare veţi trece cifra unui singur răspuns din 5 alternative posibile, astfel : 5 pentru acord în foarte mare măsură 4 pentru acord în mare măsură 3 acord în mică măsură 2 pentru nu sunt sigur 1 pentru nu sunt de acord. Români

Armeni

Greci

Italieni

Turci

Tătari

Romi

Ruşi Lipov

Ucra

156

Mictat A.GÂRLAN

Bibliografie 1

Thomas D. Cook, Donald T. Campbell, The desing and conduct of quasi-experiments in field setting. În M.D. Dunnettte, Handbook of industrial and Organizaţional Psychology, Chicago: Rand McNally College Publishing Company, 1976 2 Chelcea Septimiu, Experimentul în psihosociologie, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982 3 Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974 4 Richelle Mark şi Francoise Parot, Introducere în psihologie. Istoric şi metode, Editura Humanitas, Bucureşti 2001 5 Cosmovici Andrei, Psihologie generală, Editura Polirom, Iaşi, 1996 6 Golu Mihai, Dicţionar de psihologie socială, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1981 7 Roşca Alexandru (coordonator), Psihologie Generală, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1975 8 Paul Popescu Neveanu, Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti, 1978 9 Festinger Leon şi Katz Daniel, Les Methodes de recherche dans les sciences sociales , P.U.F., Paris , 1963 10 Franklin Henry Giddings, Studies in the Theory of Human Society , New York, I922). 11 Chapanis Alphonse, The relevance of laboratory studies to practical situations, Ergonomics nr. 10 / 1967 12 French P. John, Les experiences sur le terrain , în Festinger Leon şi Katz Daniel: Les Methodes de recherche dans les sciences sociales , P.U.F., Paris , 1963 13 Duverger Maurice, Methodes des sciences sociales, PUF, Paris, 1961 14 Berry W. John and Dasen R. Pierre, Culture and Cognition , Ed. Methuen & Co. Ltd. London, 1974 15 Jones E. Stanley, Integrating Etic and Emic Approaches in the Study of Intercultural Communication în Handbook of intercultural Communication, London Sage Publications, 1978 16 Radu Ioan, Iluţ Petre şi Matei Liviu, Psihologie socială, Editura EXE, Cluj Napoca, 1994 17 Gheorghe Neacşu şi Delia Bantea , Metoda judecătorilor în evaluarea disponibilităţilor scenice, Revista de Psihologie – Academia Romana, nr. 1/ 1976 18 La data cercetării, în anul 1995 a existat o excepţie pentru comunitatea italiană din jud. Tulcea, care încă nu avea un sediu social constituit. Motiv pentru care examinările s-au realizat la Tulcea în casa d-lui ing. Vals Salvatore, preşedinte al acestei comunităţi la acea dată. Această comunitate prezintă o concentrare de cca. 200 de familii, în comuna Greci din care o parte s-au mutat spre oraşele Tulcea şi Măcin. Localizarea lor în acest judeţ este de peste 100 de ani. Italienii dobrogeni afirmă o origine friulană (veniţi din regiunea Friuli, din Italia pe la mijlocul sec. XIX-lea). Astăzi, în comuna Greci, jud. Tulcea ei deţin o biserică romano-catolică, o grădiniţă pentru instruirea copiilor în limba italiană şi un cimitir. Italienii din România, în anul 1994 au înfiinţat două organizaţii non-guvernamentale, una cu sediul în municipiul Tulcea sub titlul Comunitatea Italienilor din judeţul Tulcea şi alta cu sediul la Iaşi sub denumirea Uniunea Italienilor din România 19 Guilford Joy Paul, Psihometric metods, Mac Grow – Hill Book Company , New York – London , 1954 20 Spranger Eduard, Lebensformen, Niemeyer, Halle, 1923 21 Tudor Vianu , Introducere în teoria valorilor, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1942 22 Petru Andrei, Filosofia Valorii, (Ediţia 1) Fundaţia Regele Mihai I, Bucureşti, 1945 23 Milton Rokeach, Atitudes and values, San Francisco, 1970 24 Milton Rokeach, The nature of human values, Free Press, New York, 1973 25 Allport W. Gordon, Structura şi dezvoltarea personalităţi, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981 26 Stern William, Die differentiele psychologie in ihren methodischen Grundlagen, A. Barth, Leipzig, 1921 27 Lewin Kurt , Principles of Topological Psychology, McGraw-Hill, New York, 1936 28 Cattel B. Raymond, Personality, McGraw-Hill, New York, 1950 29 Eysenck J. Hans şi Eysenck W. Michael, Personality and Individual Difference: A Natural Science Approach, Plenum Pres, New York, 1985 30 Klages Ludwig, Handschrift und Charakter, A.Barth, Leipzig 1943

157

Metodologia cercetării etnopsihologice Metodologica cercetării etnopsihologice 31

Baumgarden Franziska, Orientation et selection profesionelles, Paris, Dunod, 1954 Chelcea Septimiu, Experimentul psihosociologic, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982 33 Linton Ralp , Fundamentul cultural al personalităţii, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1968 34 Kardiner Abram, The individual and His Society. The Psychodynamics of Primitive Social Organisation, Columbia University Press, New York, 1939 35 Mead George Herbert, Mind, Self, Society, The University of Chicago Pres, 1934 36 Fischbein Martin şi Ajzen Icek , Attitudes toward objects as predictors of single and multiple behavioral criteria, în Psychological Reciew , nr. 91 / 1974 37 Rokeach Milton, Understanding human values: Individual and societal, New York: Free Press, 1979 38 Chelcea Septimiu, Chestionarul de personalitate Big Five , Revista Preţul succesului, nr. 3 /1992 39 Zlate Mielu, Big Five – O tendinţă accentuată în cercetarea personalităţii, Revista de Psihologie –Academia Romană nr. 4 / 1994 40 Vasilescu Ilie Puiu Românii despre ei înşişi – Studiu de teren, în volumul Psihologia vieţii cotidiene, Mielu Zlate (coordonator), Editura Polirom, Iasi, 1997 41 Creţu Tinca, Componentele orientative ale personalităţii şi sistemul social şi personal de valori, în volumul Psihologia vieţii cotidiene, Mielu Zlate (coordonator) , Editura Polirom, Iasi, 1997 42 Minulescu Mihaela Replicarea modelului Big Five în limba română, Specificul sociocultural exprimat în conţinutul factorilor, în volumul Psihologia vieţii cotidiene, Mielu Zlate (coordonator) , Editura Polirom, Iasi, 1997 43 Neveanu Paul Popescu şi colaboratorii, O abordare teoretică şi metodologică a etnopsihologiei poporului român, Revista de Psihologie - Academia Romana, nr. 3-4 / 1997 44 Neveanu Paul Popescu şi Luţescu Florica, Sisteme de valori în structura personalităţii la cadre didactice, Revista de pedagogie, nr. 2 / 1983 45 Cosmovici Andrei (coordonator), Metode pentru cunoaşterea personalităţii, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972 46 Neveanu Paul Popescu, Etnopsihologia populaţiilor din România, Revista de Psihologie–Academia Romana, nr.4 / 1994 47 Novak Andrei, Metode statistice în pedagogie şi psihologie , Editura didactică, Bucureşti. 1977 48 Bogardus S. Emory, Measuring social distance, în lucrarea Attitude, theory and measurement, Ed. John Wiley & Sons Inc. NewYork, 1967 49 Chelcea Septimiu, Atitudinile etnice şi măsurarea lor, de asemenea Atitudinile etnice ale românilor: ,,distanţa socială“ în Revista Sociologia românească, nr. 2 / 3 din 1994 50 Osgood Charles, Suci J. George and Tannenbaum H. Percy, Attitude Measurement , G.F. Summers (ed.) Rand McNally, Chicago, 1970 51 Chelcea Septimiu şi colaboratorii, Reprezentarea socială a identităţii naţionale a românilor, Revista de Psihologie – Academia Romana, nr. 1 / 1995 52 Iacob L. Mihaela şi Teodorescu Stela, Etnoimaginea, Revista de Psihologie – Academia Romana, nr. 2/ l987 32

158

Mictat A.GÂRLAN

Capitolul IV. DIN SPECIFICUL NAŢIONAL AL ROMÂNILOR DOBROGENI

4.1. Dobrogea, istoria unui ţinut românesc Într-o diagnoză etnopsihologică, perspectiva istorică împreună cu cea de formare a specificului lingvistic, au o importantă funcţie explicativă. Modul de intrare / ieşire a unor comunităţi etnice în spaţiul geopolitic al altor popoare, cu momentele lor de dezvoltare sau recul, oferă un câmp de diferenţe fundamentale privitoare la originea, evoluţia sau revendicările teritoriale ale unor comunităţi. La fel, modul de formare a limbii, care reprezintă primul produs spritual al unui popor, cu influenţele ei externe, oferă alte trăsături distincte, pe baza cărora i se recunoaşte un anume specific, în concertul celorlalte popoare. De aceea, o scurtă încursiune în aceste domenii, o considerăm necesară. Dobrogea, prin poziţia geografică la Gurile Dunării cu ieşire la Marea Neagră, a atras un mare număr de comunităţi etnice, fiind locuită din cele mai vechi timpuri. Muzeul de Istorie din Constanţa păstrează 2 dovezi de străveche spiritualitate cu denumirea Gânditorul de la Hamangia şi Femeia lui. În aceste figurine de cca.15 cm, Bărbatul este cu capul între mâini într-o atitudine de profundă meditaţie, iar Femeia cu un tors mai mare este aşezată pe jos, cu mâinile adunate într-o atitudine surprinzător de calmă. Aceste statuete au fost găsite în zona localităţii Cernavoda, sunt confecţionate din lut ars, cu o vechime de peste 3.000 ani şi sunt deosebit de expresive1. Cele mai îndepărtate date despre locuitorii acestei regiuni le avem de la Strabon, marele geograf al antichităţii, care între sec. IV – II î.Hr. îi pomenea pe daci ca fiind aşezaţi în partea superioară a Dunării – denumită Danubius, până la Drobeta Turnu Severin şi pe geţi spre partea inferioară a Dunării - denumită Istru, cu ieşire la Marea Neagră. Tot el spune că ,,dacii au aceeaşi limbă cu geţii" şi că ,,elenii i-au socotit pe geţi de neam tracic", afirmaţie din care înţelegem că aceste triburi erau din acelaşi neam. Într-o altă relatare, acelaşi autor povesteşte despre campania perşilor la Marea Neagră, dintre anii 514 - 512 î.Hr., desfăşurată sub conducerea lui Darius I, ca învingător al geţilor care ,,se credeau nemuritori”. Iar despre faptul că aceştia au pierdut în luptele cu perşii, Herodot spune: ,,măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci". În cazul românilor, la nivelul dovezilor materiale este necesar a consemna primele lor însemne de romanitate. În această privinţă, evenimente importante în istoria acestei regiuni au loc pe la anul 15 e.n., în timpul domniei împăratului roman Augustus, când dintre toate regiunile românilor de astăzi, Dobrogea a fost prima provincie romanizată sub denumirea de Moesia. Iar primul ei guvernator a fost Pomponius Flaccus. Ulterior, un alt 159

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

guvernator roman pe nume Tiberius Silvanus, între anii 57-67 e.n. a colonizat această regiune cu 100.000 de geţi, traci şi alte neamuri, aduse din tot cuprinsul Imperiului, pentru a munci pământul, a plăti impozite şi pentru romanizare. Din acel timp stau mărturie numărul mare de localităţi şi piese istorice descoperite la: Histria (azi Histria), Tropaeum Traiani (azi Adamclisi), Tomis (azi Constanţa), Aegyssos (Tulcea), Noviadunum (Isaccea), Callatis (Mangalia), Argamum (azi Jurilovca), Axiopolis (Cernavoda), Capidava (Capidava), Dinogeţia (Garvăn), Halmyris (Murighiol), Odessos (Varna), Durostorum (Dârstor, azi Ostrov), Dionysopolis (Balcic) şi altele2. De asemenea, cu o jumătate de secol înainte de această perioadă renumitul poet roman, Publius Ovidius Naso (43 î.Hr.– 17 d.Hr.), născut la Sulmona în Italia, a fost exilat la Tomis în anul 10 d.Hr. de împăratul Augustus, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. Din exilul său fără întoarcere s-a păstrat ciclul de versuri intitulate Triste şi Pontice. Tot în această regiune, în cadrul celei de a două campanii romane de cucerire a Daciei (101–102 d.Hr şi 105–106 d.Hr.) s-a consumat momentul unei mari bătălii la Adam Clisi, soldată cu victoria împăratului Traian, împotriva trupelor aliate de daci, geţi, buri, sarmaţi şi carpi, conduşi de regele Decebal. Din însemnările cronicarului Dio Cassius, în această bătălie pierderile romane au fost de 4800 de centurioni3. În cinstea lor, împăratul Traian va ridica un grandios mausoleu şi va bate monedă cu acest monument. Construcţia triumfală de la Adam Clisi, asemănătoare Columnei lui Traian de la Roma, denumită Tropeum Traiani, s-a păstrat până în zilele de astăzi. Din epoca romană şi bizantină a Dobrogei, permanent se fac noi descoperiri arheologice de amfore, opaiţe, monede, fibule feminine, bazoreliefuri funerare, din care multe s-au valorificat în piese celebre precum, Şarpele fantastic (Glykon), zeiţa Hecate, Dyonisos, Hermes, zeul Pontos, etc, expuse la Muzeul de Arheologie din Constanţa4. La fel se semnificativă pentru istoria acestui petic de pământ este şi perioada cuprinderii sale în aria creştinismului răsăritean. Pentru spaţiul pontic, acest mare moment este consemnat în Acta Apostolorum Apocrypha de la Vatican5 şi Sinaxarul Bisericii Ortodoxe de la Constantinopole. Ambele documente fac referinţe la teologii Origen din Alexandria (†254) şi Tertulian din Cartagena (160-220 d.Hr.), de la care notăm afirmţia: „Cristos stăpâneşte în ţinuturile sarmaţilor, dacilor şi sciţilor”6. Chemarea la apostolie a lui Andrei este scrisă în Evanghelia după Sf. Matei, prin cuvintele: ,,Pe când [Isus] umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreje în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele şi au mers după El." (Matei 4, 18-20). Iar despre plecarea în lume a apostolilor va scrie Eusebiu din Cezareea (†340), episcop al Palestinei în Istoria bisericească, astfel: ,,Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toată lumea locuită de atunci. După tradiţie, lui Toma i-au căzut la sorţi să meargă în Parţia, lui Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia, ...". De asemenea, se ştie că toate Evangheliile s-au scris după prima distrugere a Iesusalimului din anul 70 d.Hr. Mai târziu, în secolul VIII monahul Epifanie în lucrarea Viaţa Sfântului Apostol Andrei, notează episoade din viaţa acestuia cu un drum făcut spre triburile din Sciţia, aceasta fiind prima denumire istorică al Dobrogei. Astfel, din cei 12 apostoli ai creştinătăţii, Sf. Andrei - ,,cel dintâi chemat la apostolie", a realizat evanghelizarea popoarelor de la Pontul Euxin şi în orice calendar creştin este pomenit în fiecare an la 30 noiembrie. De notat că trecerea geto-dacilor de la cultul lui Zamolxis la religia creştină, s-a produs într-un timp relativ scut, în primele două secole d.Hr, după care acest proces a 160

Mictat A.GÂRLAN

continuat cu perioada martirilor din timpul persecuţiilor romane împotriva creştinismului. Din această perioadă, în anul 1971, în localitatea Niculiţel (judeţul Tulcea) în zona cetăţii Noviodunum, s-a descoperit o asemenea criptă - martyrion cu osemintele şi înscripţiile în limba greacă a patru ,,martiri ai lui Hristos, Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos”. Originea celor 4 martiri de la Niculiţel poate fi din timpul persecuţiilor împăratului Diocliţian (303-304). Ulterior, larga răspândire a creştinismului în Dobrogea a fost confirmată în peste o sută de inscripţii paleocreştine şi 35 de bazilici, descoperite între secolele IV-VI.7 După împărţirea Imperiul roman din anul 286, partea apuseană cu capitala la Roma se va prăbuşii în secolul V sub loviturile popoarelor migratoare, iar cel de răsărit va mai dăinui încă 1000 de ani sub forma Imperiului bizantin cu capitala la Constantinopole. În această lungă perioadă, viaţa Dobrogei va fi şi ea devastată de năvălirile altor popoare. Se ştie că vizigoţii înainte de migraţia lor spre Spania, au zăbovit între secolele III – IV şi în Moesia. La fel hunii, popor din Asia centrală, au fost în trecere prin Dobrogea între secolele IV-V, după care s-au stabilizat în câmpia panonică. Avarii trec şi ei prin Dobrogea prin secolele VI – VII cu vandalizarea localităţilor romane. Dar cea mai mare şi mai semnificativă invazie a fost cea a slavilor, care în secolul VI - VII va ocupa toată peninsula balcanică, iar dialectele lor vor înlocui în mod definitiv limba romană, oficială în această parte a Europei. Prima menţiune asupra slavilor a fost făcută de Ptolomeu în secolul VI d.Hr. Urmaşii lor de astăzi, cca. 35 milioane de oameni, sunt bosniacii, bulgarii, croaţii, macedonenii, muntenegrenii, sârbii şi slovenii, în majoritate creştini ortodocşi, o minoritate sunt catolici şi o mai mică parte sunt musulmani.

Harta politică a Europei de Sud – Est în anul 1340, The Atlas To Freeman's Historical Geography, Edited John B. Bury, Longmans Green and Co, London, 1903

161

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

După anul 900 cronicile bizantine menţionau existenţa în această regiune a domnitorului Jupan Dimitrie (943) ca vasal al Imperiului bizantin Iar în secolul XIV pe o hartă a acestei regiunii apare Ţara Cavarnei sau Carvunei condusă de voivodul Balica sau Balică. După el, urmează la tron fratele său, despotul Dobrotici sau Dobrotiţă, şi el vasal al Imperiului Bizantin. Tot de la el s-a păstrat în Europa actuala denumire a Dobrogei, cu abandonarea celei de Scythia Minor. Urmaşul lui Dobrotiţă a fost Ivancu, care în faţa noilor valuri de popoare turce, va accepta în anul 1388 încorporarea Dobrogei la Ţara Românească a lui Mircea cel Bătrân (1386-1418). Iar acest domnitor, după câteva victorii asupra turcilor (Rovine, 1395; Ialomiţa, 1400) se va intitula pentru un timp, drept: ,, domn de amândouă părţile ale Dunării, până la Marea cea Mare şi al cetăţii Dârstorului stăpânitor’’. Cu tot acest efort în anul 1417, Dobrogea va fi cedată turcilor în urma unei campanii militare a sultanului Mehmet I împotriva Ţării Româneşti8. Ridicarea turcilor la rangul de mare putere în Balcani va reprezenta o piatră de hotar în istoria europeană, precum şi a acestei regiuni, cu un moment de răscruce prin înfrângerea unei cruciade în bătălia de la Varna (1444). Dar acest nou Imperiu, spre deosebire de cel roman, nu a continuat modelul culturii romano-bizantine. Imperiul otoman nu a preluat nimic din codul juridic al lui Justinian, din creştinismul Capadociei, din vocaţia pentru opulenţă, construcţii şi arhitectură, care au făcut din Constantinopol, mult timp considerat noul Ierusalim, un centru mondial de artă şi cultură. Administraţie otomană a fost numai o structură militară, care a adus cu ea o altă religie, o altă civilizaţie de tip oriental, total diferită de cea europeană. De exemplu, în acest Imperiu, taxele fiscale asupra pământului se împărţea după următoarele forme de proprietate: miriye era un gen de proprietetate a statului, has-urile erau feude mari cu un venit anual de peste 100.000 de aspri alocate unor funcţionari de rang înalt, zeamet-urile erau feude mici cu venit anual între 20.000 şi 100.000 de aspri, alocate unor funcţionari inferiori şi timar-uri, ca loturi de pământ acordate soldaţilor, cu obligaţia de a venii la oaste. Spre sfârşitul Imperiului timarurile au căpătat şi de numirea de cift-licuri. O altă formă de proprietate erau wacuf-urile, ca domenii acordate instituţiilor religioase pentru întreţinerea de geamii / biserici sau şcoli coranice. În aceste denumiri pot fi înţelese relatările cronicarului otoman Evlia Celebi, călător prin Dobrogea prin anul 1651, care nota că localitatea Babadag (azi Babadag) era un hass cu un venit anual de peste 100 de pungi (la care nu specifică valoare lor), satul Ghiuiumlu (azi Chirnogeni) era un zeamet compus din 100 de case şi o geamie, iar Mangalia (azi Mangalia) era un wacuf al principesei Esmahan Sultan, înfiinţat pe la 1525. Iar toate aceste unităţi administrative erau în subordinea paşei de Silistra. Un alt wacuf a funcţionat la Babadag, înfiinţat la 1610, în jurul unei Geamii cu datare din anul 1522. Acest wacuf se va dezvolta în timpul lui Gazi Ali Paşa, perioadă în care pentru scurt timp reşedinţa paşei de Silistra s-a mutat în această localitate (1677 – 1678)9. În Dobrogea şi în tot timpul acestui Imperiu a existat o mare problemă între fiscalitate şi religie. Încă de la instalare, minorităţile nemusulmane faţă de cele musulmane, plăteau o serie de taxe suplimentare. Dar prin trecerea la mahomedanism a unor persoane sau a unor populaţii de altă religie, ele erau şterse de la plata acestor taxe. De aceea, otomanii nu au favorizat atitudinile de prozelitism, care pentru administraţia imperială însemna o pierdere la bugetul de stat. Din această cauză islamul, cel puţin în variată otomană, a fost mai tolerant faţă de alte religii. Astfel, în Hrisovul lui Alexandru Ipsilante Vodă, din anul 1777 se pomeneşte cum acest domn muntean plăteşte repararea mitropoliei de la Silistra. De asemenea, prin anii l660-1664 se pomeneşte de ridicarea unei biserici 162

Mictat A.GÂRLAN

creştine în cetatea Dârstorului din Caliacra, zidită de Grigore Ghica Vodă cel dintâi, mitropolie care cu timpul s-a ruinat. Peste 80 de ani, între anii 1748-1752 va fi refăcută de Grigore Ghica al II-lea. În acelaşi Hrisov, în anul 1777, Alexandru Ipsilante Vodă de Sf. Gheorghe şi de Sf. Dumitru face o danie bisericii de la Boazköy (Cernavoda). Sub administraţie turcească, românii au construit în Dobrogea cinci mânăstiri, din care până în zilele de azi s-a păstrat doar trei, cea de la Celiku (Celik-Dere) şi Cocoşu din jud. Tulcea, ambele ridicate în anul 1844 şi mânăstirea Corvinu din jud. Constanţa, a cărei vechime de pe vremea Sf. Andrei, nu se mai cunoaşte.

Armeneşti

Evreeşti

30 20 69

2962 786 1364 1404 3928

Küstenge Mangalia Balcic Bazargic

37 36 84 69

352 405 620 912

442 5 -

242 -

26 5 482 538

364 -

2 14 3

.50

1068 415 1104 2733

4.800

2.225

Total familii pe naţionalităţi

15.761

Germane 50 1 8 -

119

Arabe -

126

Egiptene 20 23 23 6 100

Greceşti 200 29 20 1

145

Căzăceşti 787 163 25 117

212

Lipoveneşti 250 93 40

300

Bulgăreşti 200 92 871

1.092

Româneşti 1209 363 591 496 674

747

Tătărăşti 15 688 107 5

2.214

Turceşti 105 183 501 165 557

Numele cazalei

3.656

Sate 9 11 18 33 71

JUDEŢE SILISTRA

Tulcea Isaccea Macin Hârşova Babadag

VARNA

Total familii

Etnografia Dobrogei realizată de Ion Ionescu de la Brad în lucrarea Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudjea, apărută la Istanbul în anul 1850 şi republicată în traducerea lui Florin Mihăilescu în Analele Dobrogei din anul 1922

În privinţa românilor băştinaşi în Dobrogea, la 1850 aceştia erau consideraţi raia, respectiv supuşi otomani, şi ca toţi creştinii, respectiv ghiaurii, plăteau haraciul ca impozit. În timp ce românii veniţi din ale părţi ale Ţărilor Române, erau consideraţi mocani şi erau parţial scutiţi de impozite10. O imagine multietnică a Dobrogei, din ultima fază a administraţiei otomane o avem din două lucrări ale lui Ion Ionescu de la Brad. Prima sa lucrare este intitulată Românii din Dobrogea şi a fost publicată în gazeta ,,România literară”, de la Iaşi în anul 1855, în care nota că de-a lungul Dunării şi până la Silistra sunt 71 de sate româneşti. A doua lucrare a fost publicată la Istanbul, în anul 1850, în gazeta Journal de Constantinopole, intitulată Excursion agricole dans la plaine de la Dobrodjea. Care a fost bine primită de autorităţi şi chiar premiată de sultan. Ea cuprinde un tabel etnografic cu 12 comunităţi, într-o Dobrogea de la Balcic şi Bazargic până la gurile Dunării, cu 368 de sate11 pe care şi noi îl redăm alturat. În secolele XVIII şi XIX, această regiune a fost teren al războaielor ruso-turce. În anul 1812, prin Tratatul de la Bucureşti, regiunea Basarabiei din nordul Dunării a fost preluată de Imperiul rus. Un alt război pustiitor între ruşi şi turci are loc între 1828 -1829, încheiat cu pacea de la Adrianopole, prin care Rusia obţinea o liberalizare a comerţului pe Dunăre şi Marea Neagră. Războaiele Crimeii din perioadate anilor 1853 – 1856, vor aduce în Dobrogea mari valuri de populaţie tătară. La 1864 se înregistrează şi o mare migraţie de 163

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

populaţie cercheză venită din Caucaz12. După 1870 au luat amploare mişcările de independenţă ale popoarelor creştine din Balcani şi în acest cadru s-a ajuns la ,,criza orientală” cu războaiele ruso-turce din 1877-1878, la care se vor alătura Serbia, Muntenegru şi Ţările Române. Marile bătălii s-au dat pe teritoriul Bulgariei de azi, la Smârdan, Rahova, Vidin, cu lupte grele la Griviţa şi Plevna, o cetate apărată de 50.000 de soldaţi otomani, conduşi de generalul Osman Paşa. După căderea Plevnei, trupele româneşti au asediat Vidinul, iar cele ruseşti au cucerit oraşele Pilipopol şi Adrianopol, situaţie la care Imperiul otoman în ianuarie 1878, a cerut armistiţiu. Au urmat două tratate de pace, unul la San Ştefano lângă Constantinopol, pe care Occidentul l-a considerat nesatisfăcător şi altul prin Congresul de la Berlin. Pacea de la San Ştefano a fost numai în favoarea Rusiei şi a Bulgariei Mari, care obţineau din defunctul Imperiu, cea mai mare parte a teritoriilor balcanice. În urma dezechilibrului care s-a creat, puterile occidentale au impus reluarea negocierilor în iulie 1878 pentru încheierea Tratatului de Pace de la Berlin, în care a fost recunoscută independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului, iar Bulgaria a devenit un stat autonom. României i-au mai fost recunoscute Dobrogea cu Delta Dunării şi Insula Şerpilor, dar în compensaţie cu cedarea către Rusia a părţii de sud a Basarabiei. Această cedare, efectuată la schimb cu Dobrogea a produs o mare indignare din partea oficialităţilor româneşti, cu acuzaţia că Rusia nu şi-a respectat promisiunile încheiate înainte de război. De aminit că pentru victoria de la Plevna, în Bulgaria s-a amenajat un Mausoleu – Muzeu, unde în fiecare an de Sf. Gheorghe, sunt pomeniţi ,,eroii români şi ruşi căzuţi în luptele pentru eliberarea Bulgariei”. Tot de la acest eveniment, Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti păstrează coroana de oţel a Principelui Carol I, confecţionată dintr-un tun inamic, capturat la Plevna. Dupa război, chiar şi Osman Paşa va scrie memoriile acestei înfrângeri, în lucrarea: Défense de Plevna, d'après les documents réunis par Mouzaffer Paşa et Taalat Bey, apărută la Paris în 1889. La început, această noua regiune a Românie a fost administrată de Parlament prin dispoziţii administrative, emise în 13 noiembrie 1878, cuprinse în Regulamentul pentru împărţirea şi organizarea administrativă a Dobrogei. Spre exemplu, în această lege se garanta libertatea învăţământului în limba minorităţilor, inclusiv turco-musulmane, cu condiţia ca aceste şcoli să treacă sub controlul Ministerului Instrucţiunii Publice. Legea a făcut precizarea ca în fiecare din ele, pe lângă limba minoritară, predarea limbii române să fie obligatorie (art. 20). În spiritul acestei dispoziţii, un seminar musulman, cu întreţinere din partea statului român, a fost înfiinţat la Babadag pentru predarea religiei islamice şi formarea de hogi, respectiv preoţi, pe baza art. 21 din aceleiaşi Regulament. De asemenea, prin Legea de organizare a Dobrogei, din 9 martie 1880 s-au reglementat drepturile politice şi culturale ale populaţiei turco-tătare. De exemplu, art. 3 din această lege prevede că: ,,toţi locuitorii din Dobrogea care, în ziua de 11 aprilie 1877, erau cetăţeni otomani, devin şi sunt cetăţeni români”. Cu aceste noi comunităţi, administraţia românească şi-a concentra eforturile şi către dezvoltarea economică a acestei zone. Un mare obiectiv a fost construirea podului de la Cernavoda, proiectat în anul în 1888 şi construit între 1890-1895, sub conducerea inginerului Anghel Saligny. La data realizării lui, acest pod a reprezentat cea mai mare traversare tehnologică la Dunărea de jos. Al doilea mare obiectiv, realizat de acelaşi inginer constructor, a fost amenajarea portul Constanţa, cu dane de acostare, silozuri de cereale şi staţii de petrol, inaugurat la 27 septembrie 1909. Industria locală în jurul anului 1900 era reprezentată de 15 fabrici, 12 mori de cereale şi 4 tăbăcării. Cele mai importante erau: 164

Mictat A.GÂRLAN

Fabrica de ciment Cernavoda (1900); Fabrica de ciment Ernest Manuel, Murfatlar (1902); Fabrica de articole, tinichea şi ambalaje Steaua Română, Constanţa (1897); Fabrica de bidoane şi ambalaje Solomon Israel, Constanţa (1906); Atelierele CFR Constanţa (1860); Moara Murelli, Constanţa (1880); Moara Sarchis şi Ovaries Agopcian din comuna Sibioara, jud. Constanţa (1897); Fabrica de bere Gruber, Constanţa; Rafinăria de petrol Hagianoff din Cumpăna, jud. Constanţa (1901); Rafinăria de petrol franco-română Aquila, Constanţa (1904); Fabrica de lacuri şi culori din satul Defcea (1900); Uzina electrică Take Manikatide, Constanţa; Întreprinderea E. Wolf, pentru exploatarea piritei cuprifere de la Altîn Tepe, judeţul Tulcea (1914)13. Distribuţia locuitorilor dobrogeni pe unităţi administrative (plăşi) în anul 1900, după Marin Ionescu Dobrogeanu, în lucrareaDobrogea în pragul secolului XX Hârşova

Constanţa

Medgidia

Mangalia

15.993 6.722 1.240 7.431 2.442 410 1.329 1.473 1.993 333 305 829 448 29 353 39 41.369

45.223 26.174 2.489 13.425 11.781 4.396 4.283 4.208 3.047 3.832 1.160 1.578 842 269 564 24 73 0 29 46 123.443

22.409 317 1.466 21 843 1.143 58 192 53 18 55 37 8 8 120 26.748

9.004 3.086 7.352 93 399 1.561 2.576 3.383 1.071 1.146 411 263 74 28 27 685 31.159

17771 343 6.461 7 3 748 361 339 103 96 83 50 14 1 17 2 26.399

8.370 771 8.827 98 173 1.847 1.483 318 3 70 13 41 2 7 22.023

17.238 8.148 1.704 3 2.601 40 125 38 114 15 1 2 6 129 30.164

74.792 12.665 25.810 222 1.418 7.900 4.518 4.357 1.268 1.444 13 549 406 2 97 31 58 7 936 136493

Total Dobrogea

Total Judeţ

2.126 103 22 3.642 1.486 269 70 2.214 311 5 447 0 45 211 117 11 31 17 34 11.161

Total Judeţ

Tulcea

17.858 1.473 265 1.374 1.964 1.749 24 350 287 1.517 105 490 348 29 70 13 3 12 12 27.943

Silistra Nouă

Sulina

Români 9.246 Bulgari 17876 Tătari 962 Ruşi 978 Lipoveni 5.889 Turci 1.968 Germani 2.860 Greci 171 Evrei 456 Găgăuzi 1.977 Armeni 303 Ţigani 259 Italieni 1 Unguri Albanezi 24 Francezi Muntenegreni Sârbi Polonezi Alţii Total 42.970

Judeţul Constanţa (plăşile)

Măcin

Naţionalităţi

Babadag

Judeţul Tulcea (plăşile)

120.015 38.839 28.299 13.647 13.199 12.296 8.801 8.868 4.31.5 3.832 2.604 1.591 1.391 675 566 1 21 104 58 36 982 259.936

În anul 1913 are loc primul război balcanic între Imperiul otoman şi Alianţa Balcanică, compusă din Bulgaria, Muntenegru, Grecia şi Serbia. În acest război România s-a declarat neutră. Pentru încheierea ostilităţilor şimediererea problemelor teritoriale s-a deschis Conferinţa internaţională de la Petersburg, în urma căreia Bulgaria a cedat României oraşul Silistra cu un mic teritoriu în sudul Dobrogei. Dar această conferinţă a stârnit multe nemulţumiri cu suspendarea ei şi declanşarea unui al II-lea război balcanic, în care Bulgaria a fost împotriva Greciei, Serbiei, Muntenegrului, României şi Turciei. După înfrîngerea ei, Bulgaria a pierdut majoritatea teritoriilor obţinute în primul război, inclusiv sudul Dobrogei (Cadrilaterul) în favoarea României14. Dar toate aceste înţelegeri au fost temporare, în anul următor a început Primul Război Mondial, în care România a luptat de partea puterii învingătoare ale Antantei, compusă din Franţa, Italia, Imperiul britanic, Imperiul rus, S.U.A., la care se vor alătura Belgia, Spania, Grecia, Portugalia, Muntenegru şi Serbia, împotriva Puterilor Centrale compuse din Germania, Austro-Ungaria, 165

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

Imperiul otoman şi Bulgaria. Ostilităţile ,,Marelui Război” s-au încheiat prin Conferinţa de Pace de la Paris. În cadrul ei, prin Tratatul de la Trianon din iunie 1919, fostul Imperiu austroungar a fost desfiinţat, iar Ungaria a renunţat în favoarea României, la toate drepturile şi titlurile fostei monarhii austro-ungare asupra Transilvaniei. În noiembrie 1919, s-a semnat şi Tratatul de pace de la Neuilly, prin care Bulgaria a pierdut posesiunile de la Marea Egee în favoarea Greciei, toată Macedonia în favoarea Iugoslaviei şi a cedat României toată Dobrogea. După anul 1918, România împreună cu noile teritorii avea o suprafaţă de 295.049 km², faţă de 137.000 km² înainte de 1914 şi circa 18.052.000 locuitori, faţă de circa 8.000.000 locuitori înainte de unire. Iar Dobrogea, era o regiune întinsă peste Gurile Dunării până la Balcic, cu o populaţie de 811.332 locuitori, împărţită în 4 judeţe: Tulcea, Constanţa, Durostor şi Caliacra, toate cu mare potenţial economic. În pragul anului 1940, în Dobrogea existau 64 de fabrici cu perspectiva deschiderii de noi întreprinderi. De exemplu judeţul Tulcea avea: 13 mori, 2 fabrici de biscuiţi şi covrigi, una de tors lână, 2 de postav, 2 de frânghii, 2 de talpă şi pielărie, 3 de cherestea, o mină de cupru şi 4 exploatări de piatră şi granit, întreprinderi de export animale, peşte şi cherestea prin portul Sulina15. În judeţul Constanta, se găseau: 10 mori de cereale, o fabrică de unelte agricole, una de postav ţărănesc, o tăbăcărie, 9 fabrici de ţigle şi cărămizi, cariere de caolin, argilă, nisip, piatră calcar, cretă, pentru fabricile de var şi ciment de la Cernavoda, Saligny şi Topalu, iar prin portul Constanţa se exporta cea mai mare parte din producţia României de cereale, cherestea şi produse petroliere16. La nivelul anului 1927 producţia de cereale a României a fost cu 300 % mai mare faţă de anul 1877, din care 1/3 s-a exportat. Iar după anul 1935 a intrat în funcţiune conducta Ploieşti - Constanţa realizată pentru exportul de petrol brut. Industria judeţului Caliacra era mai slab dezvoltată cu excepţia a 4 mori sistematice la Bazargic, Balcic, Carasular şi 74 de mori ţărăneşti la Bazargic, Balcic, Cavarna şi în comunele rurale. În Bazargic funcţionau: 6 fabrici de uleiuri, 3 fabrici de bomboane şi rahat, una de gheaţă artificială, una de postav, una de pânzeturi, 4 de covoare manuale, una de mobilă, una de pielărie, 3 turnătorii, 4 de cărămizi şi un depozit de fermentarea tutunului. Caracteristica acestui judeţ era procentul cel mai mare din ţară al ovinelor pe cap de locuitor. La fel, jud. Durostor avea 6 mori (2 la Silistra şi câte una la Lipniţa, Alfatar, Ghiurghencii şi Hadjichioi), o fabrică de pânzeturi de bumbac, una de pielărie, una de lumânări şi una de săpun, toate la Silistra. În judeţ, în anul 1935 s-au inregistrat: 36.136 cai, 31.489 boi, 11.615 bivoli, 213.363 oi, 13.469 capre, 16.583 porci, 1375 stupi sistematici şi 5.262 stupi primitivi17. După anul 1923, judeţele Cadrilaterului, denumite şi Dobrogea Nouă, au fost un pol de atracţie pentru mai multe valuri de sosire a românilor macedoneni (aromâni, meglenoromâni). Cauza deplasării lor a fost războiul greco-turc (1920-1922) care a antrenat mari migraţii de populaţie. După anul 1922, din Grecia au fost expulzaţi peste 350.000 de turci. În acelaşi timp din Anatolia au fost expulzaţi peste 200.000 de greci. Astfel, între 1920 – 1930 peste un milion de persoane au sosit în Grecia, care a fost obligată la o reformă agrară de mari proporţii. Numai că reforma agrară grecească s-a realizat numai pe criterii etnice, cu exproprierea tuturor proprietarilor absenţi, în primul rând turci, şi reîmproprietărirea pe loturi mici a miilor de familii greceşti nou venite. Pentru românii macedonenii, indezirabili în Grecia, singura soluţie a fost migraţia câtre ţările care puteau oferii sprijin şi protecţie18. Astfel, din datele Oficiului Naţional al Colonizării, funcţional în România interbelică, reiese că între 1927 – 1935, în judeţul Caliacra s-au împroprietărit 1945 de familii macedo-române şi 1690 de familii în judeţul Durostor19. 166

Mictat A.GÂRLAN

Motonava Transilvania pentru croaziere de lux, construită în 1938 la Copenhaga. S-a scufundat la mal în portul Galaţi în anul 1979

Împreună cu aceste noi comunităţi, România a continuat dezvoltarea acestei regiuni. În fiecare plasă de judeţ s-a extins reţeaua sanitară şi s-au înfiinţat noi oficii de poştă, telegraf şi telefonie. După anul 1935, în localurile publice şi casele mai înstărite a apărut radioul, considerat o mare noutate în acel timp. De asemenea, în rândul locuitorilor din această zonă, pe tot litoralul românesc, apare o nouă vocaţie turistică, balneară şi de agrement. În anul 1923 la Techirghiol se deschid camerele de lux ale Sanatoriului Speranţa, în 1925 se construieşte Cazinoul din Constanţa, iar în anul 1936 apare la Mamaia hotelul Rex. În anul 1936 se termină alegerea ,,cuibului singuratic” ca loc de refugiu al reginei Maria, pentru amenajarea Castelului princiar de la Balcic, cu memorii rămase în Analele Dobrogei20. Tot în acel timp se vor amenaja şi plajele de la Mamaia, Carmen Silva (Eforie) şi Schitu-Costineşti. În Balcic şi Bazargic se dezvoltă o puternică viaţă culturală21, cu studii de mare valoare, efectuate de Alexandru P. Arbore22, Constantinescu Mirceşti23 sau Constantin Brătescu24. În anul 1927, într-un Balcic cu numai 6.500 de locuitori, din care jumătate era musulmană, se înfiinţa Universitatea Coasta de Argint, unde au conferenţiat personalităţi de renume, precum: Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Camil Petrescu, Pamfil Şeicaru, Ion Pillat, Ştefan Neniţescu, Perpessicius, Oscar Walter Cisek şi alţii. În această epocă, într-o regiune cu vocaţie maritimă, statul român a achiziţionat 26 de nave comerciale, plus 2 superbe motonave de pasageri, Transilvania în 1938 şi Basarabia în 1939, ambele construite în Danemarca, cu capacităţi de cazare pentru 400 pasageri fiecare, destinate croazierelor de lux din Marea Neagră şi Mediterana. Dar aceste nave au avut o soartă tristă. Din flota comercială 2/3 s-au pierdut în timpul războiului. În anul 1946, nava Basarabia a fost luată de Rusia Sovietică drept captură de război. Motonava Transilvania, cea mai modernă şi mai luxoasă navă de pasageri a României, s-a scufundat la mal, în portul Galaţi, în septembrie 1979, dintr-un act de crasă neglijenţă. În toată această perioadă, 167

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

oficiile de turism au distribuit cu ea o frumoasă carte poştală, pe care o redăm şi noi în imaginea alăturată. Singura navă care a rezistat vicisitudinilor timpurilor până în zilele de azi, este nava-şcoală bricul Mircea, un splendid velier cu trei catarge, construit în anii 1938-1939 într-un şantier naval din Hamburg, cu o capacitate de 200 persoane25. Dar după 1938, norii negri ai războiului s-au adunat din nou deasupra Europei şi au gonit acele timpuri de înflorire economică. Cauzele lui au apărut încă de la începutul perioadei interbelice, prin extinderea în Europa a curentelor politice totalitare, atât în variantele extremei drepte din Italia, Spania, Germania, cât şi ale extremei stângi din Rusia Sovietică. În România acest curent a început după anul 1933 prin ascensiunea Mişcării legionare şi a Gărzii de Fier care va continua cu o lungă serie de manifestări criminale. În 1938 sunt împuşcaţi în închisoare liderii mişcării legionare. O contra acţiune se va lansa în 1939, când este asasinat de legionari Armand Călinescu, un prim ministru ostil Germaniei naziste. La 1 sept. 1939 Germaniei invadează Polonia, cu declanşarea celui deal doilea război mondial. În anul următor, la numai o săptămână după căderea Franţei (17 iunie 1940), România primeşte nota ultimativă a Rusiei Sovietice de cedare a Basarabiei în suprafaţă de 44.500 km² cu 3.200.000 de locuitori şi a Bucovinei cu Ţinutul Herţa de 6.300 km² cu 500.000 locuitori. În plus, pentru că relaţiile dintre dictatorii Europei erau bine planificate, la 15 iulie 1940 regele Carol al II-lea mai primeşte un ultimatum şi din partea lui A. Hitler, care cerea concesii teritoriale în favoarea Ungariei, din nordul Transilvaniei în suprafaţă de 43 492 km2 cu 2.667.000 locuitori, în majoritate români. Au fost momente decisive de o tensiune extraordinară. Pentru formularea unei decizii politice, în noaptea de 29-30 august 1940, regele Carol al II-lea a instituit un Consiliu de Coroană, care după lungi dezbateri a hotărât, cu 19 voturi pentru, 10 contra şi o abţinere, „acceptarea arbitrajului internaţional". Cu aceeaşi susţinere germană, în 7 septembrie 1940 Bulgaria a pretins României şi cedarea Cadrilaterului, de 7.726 km² cu 282.000 locuitori26. Pe fondul tulburărilor care au apărut, Carol al II-lea discreditat politic şi presat de legionari a abdicat în septembrie 1940, lăsând tronul fiului său Mihai, iar România a basculat în tabăra Germaniei naziste cu proclamarea ţării ca Stat naţionallegionar27. După înfrângerea trupelor germane în bătăliile de la Moscova în ian. 1942, Stalingrad dintre iulie 1942 – ian. 1943 şi Kursk în aug. 1943, Rusia Sovietică a trecut la o mare ofensivă, care se va întinde până la Berlin, cu tot cortegiul consecinţelor militare şi politice pentru Europa. România, deşi la 23 august 1944 a întors armele împotriva Germaniei naziste şi a continuat războiul alături de trupele sovietice pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei, cu pierderea a 58.330 de ostaşi (morţi, răniţi şi dispăruţi), nu a reuşit obţinerea statutului de cobeligerant, fiind tratată de Rusia ca o pradă de război. Odată cu intrarea trupelor ruseşti, a sosit în ţară şi o garnitură de comunişti, alţii din diviziile Tudor Vladimirescu şi Horia, Cloşca şi Crişan, recrutate din rândul prizonierilor români, care au fost promovaţi în funcţii de stat, cu sprijinul tancurilor ruseşti staţionate în România (1944-1956). Cu această garnitură de infractori, la presiunea lui Andrei Vişinski, comisar al poporului pentru afacerile externe al Rusiei Sovietice, la 6 martie 1945 s-a instalat în Bucureşti, un nou guvern pro-rus, condus de Petru Groza. Însărcinările primite de la Moscova prin A. Vişinski de acest guvern, au fost următoarele: abdicarea regelui şi exilarea familiei regale, misiune înfăptuită la 30 decembrie 1947; desfiinţarea armatei şi crearea uneia noi armate ,,muncitoreşti”, acţiune realizată de noul ministru al apărării Emil Bodnăraş, un fost spion condamnat în Bucureşti la 10 ani muncă silnică în 1935; desfiinţarea poliţiei şi întemeierea unei ,,miliţii populare" de tip sovietic, misiune realizată 168

Mictat A.GÂRLAN

până în 1948 de colonelului NKDV Alexandru Nicolski (născut Boris Grünberg), fost spion sovietic condamnat la Bucureşti în 1941 la muncă silnică pe viaţă; suprimarea partidelor istorice şi lichidarea liderilor politici, acţiune realizată într-o lungă serie de asasinate, din care amintim executarea mareşalului Ion Antonescu în 1946, a lui Iuliu Maniu, fost preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc, mort în 1953 în închisoare, George Grigorovici, fost preşedinte al Partidului Social Democrat în 1938 lichidat în închisoare în 1950, Constantin Brătianu, fost preşedinte al Partidului Naţional Liberal, lichidat în închisoarea de la Sighet în 1952, şi alţii. Alte sarcini au fost: lichidarea proprietăţii industriale prin acţiunea de ,,naţionalizare” de la 11 iunie 1948; lichidarea sistemului bancar prin acţiunea de etatizare a băncilor din 1946-1948; desfiinţarea gospodăriilor ţărăneşti prin acţiunea de ,,colectivizare”, misiune realizată între anii 1949-1962; interzicerea intrării străinilor din ţările capitaliste; lichidarea firmelor de export-import şi orientarea exportului numai către Rusia şi ţările satelite, care au influenţat soarta României, până în zilele de azi28. Având ca reprezentaţi în guvern personaje pro-ruse ca Petru Groza, România s-a alăturat ţărilor învinse: Germania, Italia, Finlanda, Ungaria, Bulgaria şi a participat la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 pentru încheierea ostilităţilor, unde ea a primit înapoi Transilvania de nord prin anularea Dictatului de la Viena, dar cu pierderea Basarabiei şi a Bucovinei de nord în favoarea Uniunii Sovietice, precum şi a Dobrogei de sud (Cadrilaterul) în favoarea Bulgariei. Datoria de război a României faţă de Rusia Sovietică, s-a stabilit la suma de 300.000.000 doll/$. La scurt timp, la aceste pierderi s-a mai adăugat încă una, prin cedarea tot în favoarea Rusiei, a Insulei Şerpilor, aflată într-o poziţie strategică la gurile Dunării în Marea Neagră, de către Ana Pauker (născută Hanna Rabinsohn), numită în 1947 ministru de externe a noii Republici Populare România, o altă spioană din aceeaşi ,,facţiune moscovită" a trădătorilor de ţară. În acelaşi timp şi în toată perioada regimului Gheorghe Georghiu-Dej, a început un val de propagandă pro-sovietică, străină de cultura şi tradiţiile acestei ţări, cu tot felul de ideologii proletcultiste, de mare aversiune faţă de ţărani şi intelectuali, acestea fiind categoriile sociale care trebuiau eliminate din structura ,,noii societăţi”. Ca urmare a atitudinii de rezistenţă a populaţiei faţă de ,,marea revoluţie socialistă a fratelui de la răsărit”, mulţi cetăţeni au intrat în puşcării, răspândite în toată ţara. Dintre cei condamnaţi au fost numeroase personalităţi, precum: universitari, magistraţi, preoţi de toate confesiunile, oameni de ştiinţă, militari de toate gradele, industriaşi din toate domeniile, ţărani simpli sau înstăriţi, pe atunci denumiţi ,,chiaburi”, etc. După evaluările lui Cicerone Ioniţoiu, în toată România acelor anii au fost trimişi în puşcării, cca. 2.000.000 de oameni, din care 200.000 au murit executaţi în condiţii sumare de judecată 29. În Dobrogea astfel de închisori au funcţionat la Periprava, Delta Dunării şi Capul Midia. Dar cea mai mare puşcărie a fost Canalul Dunăre - Marea Neagră, lucrare începută în 1949 şi sistată în anul 1955. Prin toate cele 15 unităţi penitenciare înşirate de-a lungul ei, scopul principal al acestei lucrări a fost numai de eliminare a adversarilor politici. În 6 ani de funcţionare aici au fost aduşi cca. 130.000 de condamnaţi. Cifre exacte asupra celor morţi nu s-au consemnat, dar se apreciază că numai în puşcăria de la Poarta Albă şi-au pierdut viaţa cel puţin 30.000 de oameni 30. În perioada anilor 1948-1958, împotriva colectivizărilor forţate, care nu erau decât acţiuni de confiscare a pământului, a animalelor din curte, a produselor agricole de subzistenţă şi a drepturilor de proprietate asupra lor, operaţiune care a ruinat ţărănimea, a existat o mişcare de rezistenţă cunoscută sub denumirea haiducii Dobrogei. Ea a fost 169

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

comandată de fraţii Nicolae şi Dumitru Fudulea în nord, Puiu Gogu în sud şi Nicolae Ciolacu, în partea de centru. În această perioadă, în cursul mai multor operaţiuni ale serviciile de securitate din Constanţa au fost arestaţi 2.430 de partizani, în majoritate aromâni, dar şi români, turci şi tătari. Din aceştia 113 au fost executaţi fără judecată ori s-au sinucis pentru a nu fi prinşi, 220 au murit în detenţie, alţi 38 de haiduci au fost executaţi prin judecată, iar restul au primit ani grei de închisoare. Acţiunile de represiune au fost conduse de maiorul Nicolae Doicaru, sub coordonarea lui Nicolaie Ceauşescu, pe atunci general - locotenent, locţiitor al ministrului forţelor armate31. Astfel, în prima fază de sovietizare a României, realizată prin cele mai crunte procedee de represiune, regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965) a reuşit achitarea datoriei externe şi consolidarea ,,dictaturii proletare”, sub conducerea totalitară a Partidului Muncitoresc Român (1954–1964), prin desfiinţarea oricăror forme de proprietate privată şi transformarea populaţiei într-o turmă total dependentă de autorităţile comuniste. A doua fază de sovietizare s-a realizat în aceeaşi manieră de unică dictatură a Partidului Comunist Român (1965-1989), etapă care corespunde cu regimul ,,societăţii socialiste multilateral dezvoltate” a lui Nicolaie Ceauşescu, un alt puşcăriaş din perioada interbelică, coleg de celulă cu Ghe. Gheorghiu-Dej. Această perioadă a fost una de avânt economic, impusă de numărul mare al celor dependenţi de regim, plecarea din ţară a forţei de muncă fiind puternic restricţionată, precum şi de ruinarea clasei ţărăneşti, gonită spre lumea oraşelor. Formula economică a ,,socialismului ştiinţific” a fost una de control al raportului preţuri-salarii la un nivel cât mai scăzut, cu dezvoltarea industriei de export, în primul rând către ţările ,,lagărului socialist”. Scopul întreprinderilor comuniste, era cu prioritate social, în primul rând pentru ocuparea forţei de muncă, chiar dacă funcţionau în pagubă, ele fiind subvenţionate de la bugetul de stat. În acest gen de economie nu a existat conceptul de ,,faliment”. Aceste realizări s-au bazat pe un raport al salariilor de 1 la 5, respectiv salariul minim era de cca. 1000 lei, iar cel maxim de cca. 5000 lei, în condiţiile în care în anul 1985 o pâine costa 2 lei şi cu 10 lei se cumpăra un dolar /SUA, ele fiind dintre cele mai mici din Europa. De notat că, deşi aceste principii de conducere ,,socialistştiinţifice” erau tot de tip sovietic, politica lui N. Ceauşescu a fost una de distanţare faţă de U.R.S.S. prin care a beneficiat de susţinere pe plan mondial. În acest fel, în perioada anilor 1965–1990, în judeţul Constanţa s-au înfiinţat numeroase unităţi economice, din care amintim: Întreprinderea electro-centrale Constanţa, Întreprinderea de reţele electrice, Şantierul Naval Constanţa de proporţii gigantice, Întreprinderea de mecanică navală, Întreprinderea minieră Dobrogea, Fabrica de mobilă şi furnire estetice Constanţa, Întreprinderea integrata de lână, Întreprinderea de textile ,,Dobrogeana”, Întreprinderile de industrializare a laptelui, a berii, de ulei, de morărit şi panificaţie, a cărnii, a viei şi vinului, de industrializare legume-fructe, Frigoriferul Portuar Constanta, Întreprinderea de celuloză şi hârtie Palas - Constanţa, Şantierul Naval Mangalia, etc32. În zona Medgidia funcţionau: Întreprinderea mecanică de utilaje IMUM, Cimentul Medgidia, Combinatul pentru lianţi şi azbociment, Întreprinderea de prefabricate din beton şi materiale de construcţii. La Năvodari s-au înfiinţat: Combinatul petrochimic şi Combinatul pentru îngrăşăminte chimice, Întreprinderea mecanică pentru agricultură şi industriei alimentară. La Ovidiu, Poarta Albă şi Negru Vodă funcţionau întreprinderi de producţie a nutreţurilor combinate. De asemenea, aproape în fiecare oraş şi comună dobrogeană mai mare exista câte o cooperativă meşteşugărească ca Deservirea – Mangalia; Drum Nou – Constanta; Micii Meseriaşi – Ostrov; Progresul– Hârşova şi 170

Mictat A.GÂRLAN

altele. Cele mai semnificative unităţi ale acestui judeţ, au fost: Flota maritimă NAVROM cu 345 de nave la nivelul anului 1989, cu mineraliere de câte 25.000 tdw, nave petroliere de câte 55.000 şi 150.000 tdw, toate construite la Şantierul Naval Constanţa, Centrala atomoelectrică Cernavoda, chiar dacă la nivelul anului 1989 încă nu intrase în funcţiune. În 1975 s-a reluat construcţia Canalului Dunăre - Marea Neagră, acţiune terminată în 1985, care a permis dezvoltarea sistemului de irigaţii Karasu pentru 200.000 hectare teren arabil. Dar această realizare are o istorie mai veche. Proiectul acestui Canal a fost realizat de inginerul Jean D. Stoienescu, gândit cu o bază navala la lacul Taşaul şi publicat în Analele Dobrogei în anul 193033.

Poduri peste Dunăre construite la Cernavoda, al lui Anghel Salignyîntre 1890 - 1895 şi de la Giurgeni – Vadul Oii construit între 1966 - 1970

O mare întreprindere era Centrala de Turism ONT – Litoral care cuprindea cca. 300 de hoteluri în 1989, plus 170 de restaurante / braserii, 160 baruri de zi / de noapte, 99 de bufete, 35 de cofetării, discoteci, terenuri sportive, etc. Dezvoltarea turismului litoral a fost favorizată prin deschiderea aeroportului internaţional Mihail Kogălniceanu în anul 1962 şi de noi staţiuni turistice la Olimp, Neptun, Venus, Saturn, Jupiter, 2 Mai şi Vama Veche. O realizare de excepţie a fost construcţia la Cernavoda, lângă podul lui Anghel Saligy, a unui al doilea pod rutier peste Dunăre între localităţile Giurgeni şi Vadul Oii (1966-1970). În judeţul Tulcea, alte unităţi economice ale perioadei comuniste, au fost: Întreprinderea pentru industrializarea cărnii, a laptelui, a peştelui din Centrala Delta Dunării, de legume-fructe, de morărit şi panificaţie, Întreprinderea pentru exploatarea agregatelor minerale, Cooperativele Piscicola - Măcin, Unirea - Măcin, Avicola - Babadag, Fabrica de zahăr Babadag, Întreprinderea minieră Altân Tepe. Cele mai semnificative unităţi din acest judeţ au fost: Întreprinderea de pescuit oceanic Tulcea cu 62 de nave în 1990, compusă din trailere, petroliere, nave de întreţinere şi reparaţi, Şantierul Naval Tulcea, Întreprinderea de utilaje şi reparaţii nave, Combinatul de alumină şi Combinatul Metalurgic Tulcea.

171

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

În toată Dobrogea s-au înfiinţat Complexe agro-zootehnice pentru creşterea şi îngrăşarea de păsări, ovine, suine, cabaline, la Nălban, Topalu, Palas-Constanţa, Cobadin, Mangalia, Măcin, Rândunica în Delta Dunării. De exemplu Complexul de la Cobadin avea în 1988 o fermă de export pentru cornute mari cu o capacitate de 12.000 de capete. Dar costurile acestor acţiuni de dezvoltare, extinse în toată România, a însemnat după anul 1980, acumularea unor mari datorii externe, de cca. 10 miliare $/usd, la care N. Ceauşescu a impus o achitare rapidă a lor. Ceea ce a condus după anul 1983, la un proces de restricţionare şi raţionalizare a alimentelor, a benzinei şi a unor bunuri de consum, cu o scădere generală a nivelului de trai. În Dobrogea, ca şi în restul ţării, se confecţionau antene proprii din aluminiu pentru a prinde programe de televiziune străine din Bulgaria, Turcia au Rusia. Toate produsele din ţară au devenit de cea mai proastă calitate, pentru că cele de calitate superioară mergeau numai la export. În anul 1989 toate regimurile comuniste din Europa de Est s-au prăbuşit. Manifestaţiile populare din decembrie ‘89 de la Timişoara, Bucureşti şi alte oraşe mari, au produs 1.116 morţi şi peste 4.000 de răniţi. La 25 decembrie 1989 cuplul ,,prezindenţial” Ceauşescu a fost judecat şi împuşcat. România a revenit la ansamblul democratic al statelor europene şi a demarat un proces de liberalizare şi restructurare către o economie de piaţă. Dar, în această tranziţie, situaţia economică a fost scăpată de sub control şi evoluţia ei a devenit mai gravă decât s-a prevăzut. După anul ‘90, viaţa social-economică a înregistrat o mare deschidere, prin intrarea în vigoare a unor hotărâri de liberalizare a preţurilor34, de extindere legală a proprietăţii private, de înfiinţare şi transformare a fostelor întreprinderi de stat în societăţi comerciale şi regii autonome (1990 şi 1991), domenii în care românii nu aveau nici cunoştinţe, nici experienţă şi nici capital necesar pentru susţinerea lor. Foarte repede, în anul 1991 a mai venit o lege, prin care toţi cetăţenii au primit dreptul de a achiziţiona, pe bază de acţiuni / cupoane, 30 % din capitalul de stat al societăţilor comerciale nou înfiinţate. Ideea părea pozitivă, dar, în condiţiile în care nu exista o experienţă în funcţionarea economie de piaţă, fără o piaţă de capital, fără o bursă de valori, fără o evidenţă a acţionarilor majoritari / minoritari, cu o slabă informare financiară, în condiţiile unor valori imense, această acţiune a ajuns la dezastru. Proporţia de 30 % către populaţie a fost repartizată către 5 fonduri ale proprietăţii private, iar 70 % a rămas în gestiunea unui Fond al Proprietăţii de Stat (FPS). Acest Fond urma să se desfiinţeze în 1998, dar sub diferite denumiri funcţionează până în prezent. Ultima denumire este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS. Amestecul permanent al partidelor politice în activitatea acestui FPS-AVAS a dat naştere la tot felul de scandaluri şi procese pentru privatizări frauduloase. În anul 1997, preşedintele FPS a fugit din ţară. Un alt preşedinte al Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare în anul 2000 a intrat la puşcărie. Între anii 1997– 2000 un milion de hectare pământ arabil au rămas nelucrate, zece mari bănci au intrat în faliment, iar inflaţia a crescut cu 150 %. Astfel, în locul unei privatizări controlate, România deceniului ’90 s-a ales cu o situaţie de haos economic şi un milion de şomeri. A fost prima mare criză economică, după cel de al doilea război mondial. În Dobrogea, majoritatea marile întreprinderi ale epocii comuniste au intrat în ruină. Cauza principală fiind incapacitatea de adaptare la concurenţa de piaţă. O mică parte din ele s-a privatizat şi numai cu ajutorul capitalului străin. Este cazul întreprinderii Cimentul Medgidia care a fost cumpărată de Societatea Lafarge din Franta. Îngrăşăminte Chimice Năvodari care a devenit Marway Fertilchim SA, societate cu patronat italian. La fel 172

Mictat A.GÂRLAN

Şantierul Naval Mangalia a devenit Daewoo Mangalia Heavy Industries SA, societate cu patronat corean. Combinatul de alumină Tulcea a intrat într-un patronat rusesc. Dar flota comercială şi de pescuit oceanic, au dispărut în totalitate. Dosarele lor încă se mai judecă prin tribunale. La marele Şantier Naval Constanţa, nave de peste 100.000 tdw nu se mai fac. Au dispărut şi complexele agro-zootehnice împreună cu întreprinderile de prelucrare carne, peşte, lapte sau legume-fructe. În schimb, astăzi, în România, 70 % din necesarul de produse alimentare este de import. După anul 2000, a existat o revenire, când produsul naţional brut l-a egalat pe cel din 1990, dar fără 5,8 milioane locuri de muncă, care s-au pierdut. În acelaşi timp raportul mediu între salariul minim / maxim a crescut la 1/100, în situaţii marginale el fiind cu mult mai mare. În ultimul deceniu, deşi România a intrat în NATO (2004) şi a devenit o ţară membră a Uniunii Europene (2007), cel mai caracteristic fenomen al ei în aceste timpuri este marea migraţie a forţei de muncă către Europa apuseană, care a ajuns la cca. 3 milioane de persoane în anul 2008. Dar în acelaşi timp trebuie de adăugat că aceşti români migranţi plecaţi la muncă, au trimis în ţară 8,7 miliarde euro. Astăzi, în Dobrogea există o tendinţă generală de depopulare, pentru că cei apţi de muncă pleacă din ţară pentru un câştig mai bun, spre Italia, Spania, în general spre vestul Europei. În România, lipsa locurilor de muncă a devenit atât de gravă, încât între anii 2009 - 2010 numărul celor fără un o loc de muncă a ajuns la un milion de persoane. În privinţa acestei situaţii, care a provocat o cădere economică de minus 7,4 %, autorităţile recunosc că s-a ajuns din nou la cea mai mare criză de la al doilea război mondial şi dau vina pe conjunctura externă. Iar aceste crize în numai două decenii de la căderea comunismului, în România s-au petrecut de două ori, prima criză tot cu un milion de şomeri fiind în perioada1997-1999. Iar în aceeaşi criză mondială din anii 2009 – 2010, o ţară ca Polonia, tot din estul Europei, cu o istorie, suprafaţă, economie şi populaţie comparabilă cu cea a României, aceasta nu a intrat în recesiune, reuşind să menţină o creştere de plus 3,1 % (2009, trimestrul IV). Situaţie care s-a realizat prin promovarea achiziţiei de produse interne şi mai ales prin absorbţia de fonduri europene pentru dezvoltare. Astfel, Dobrogea ca regiune litorală Mării Negre, din toate timpurile a fost o realitate multietnică, pe baza căreia s-a format un model de educaţie tolerantă, cu o înţelegere mai largă a diversităţii civice, favorabilă convieţuirii şi dezvoltării sociale. Dar în condiţiile liberalismului economic al zilelor de azi, putem susţine existenţa la români a unui deficit al managementului de vârf, atât în întreprinderile de stat cât şi cele private, cu politici nefavorabile şi inadecvate pentru a dezvolta mica şi marea producţie de mărfuri. Valorificarea resurselor social-economice pe măsura posibilităţilor geografice ale regiunii, respectiv ale agriculturii, transportului maritim şi turismului, sunt integral dependente de voinţa elitelor conducătoare. În diferite epoci, când această elită şi-a manifestat voinţa de afirmare, atunci întreaga regiune a făcut dovada unor reale posibilităţi de înflorire economică.

173

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

4.2. Trăsături etnopsihologice în formarea limbii române prin naţionalizarea influenţelor străine Într-o diagnoză de specific naţional, alături de istoria materială a unui teritoriu, la fel de semnificativă este şi partea de evoluţie lingvistică, corelativă celei etnopsihologice, limba ca produs spiritual fiind principala formă de exprimare a unui univers de imagini, sentimente şi atitudini. În orice limbă, fiecărui cuvânt are o amprentă de semnificaţie în conformitate cu particularităţile de simţire, gândire şi acţiune, caracteristice fiecărui popor. Astăzi, Dobrogea este o regiune bine integrată în spaţiul carpato-ponto-danubian, cu cea mai semnificativă perioadă de formare lingvistică a ei în epoca romano-bizantină. În urma războaielor daco-romane, Dacia a fost transformată într-o provincie latină timp de 165 de ani (106-271 e.n.). Romanizarea băştinaşilor geto-daci, din multe motive s-a desfăşurat fără dificultăţi,. Din partea Imperiului roman a existat o certă superioritate în culturală şi civilizaţie, care a impus un nou standard de calitate a vieţii, repede acceptat de populaţie. Din partea dacilor, un sistem specific de scriere geto-dacă nu se cunoaşte. Există fragmente de inscripţii, ştampile descoperite pe cioburi de vase, care indică o scriere combinată de semne dace, greceşti, latine. Unele monede dace au folosit inscripţii greceşti. Cea mai cunoscută şi mai discutată inscripţia dacică a fost descifrată de Constantin Daicoviciu pe un vas de la Sarmisegetusa, dar şi această inscripţie este tot în litere latine, cu enunţul „Decebalus per Scorilo”, descifrat ca fiind „Decebal fiul lui Scorilo”. Se mai ştie de o scrisoare trimisă de Decebal împăratului Domiţian, prezentată în senat, dar care a fost scrisă tot în limba latină. Această ştire a fost comentata de Dio Cassius în Istoria romană de la Nero până la Alexandru. De asemenea, geto-dacii reprezentau o populaţie redusă numeric. Chiar capitala Sarmisegetusa şi acele ,,dave” în care trăiau, erau aşezări de mici dimensiuni. În schimb, după cucerirea romană a Daciei pe acest teritoriu sunt atestate peste 2600 de inscripţii latine. În aceste condiţii, toată sintaxa şi morfologia limbii române a fost preluată din latina populară (latina vulagaris), de factură ,,dunăreană”35, cu substantivul în cele trei declinări; articolul; adjectivul cu gradele de comparaţie; pronumele; numeralul şi verbul cu cele patru conjugări36. O dată cu venirea de meseriaşi, agricultori, negustori şi colonişti romani au intrat în circulaţie şi termenii latini utilizaţi în aceste domenii, din care unii s-au păstrat până în zilele de azi, precum: a ara (arare), a semăna (seminare), grâu (granum), secară (secale), orz (hordeum), in (linum), legume (legumen), cânepă (canepa), aur (aurum), argint (argentum), sare (salem), vacă (vaca), cal (caballus), vie (vinea), viţă (vitea), poamă (poma), cale (callis), oală (olla). O altă mare influenţă a fost răspândirea creştinismul răsăritean prin moştenirea directă a unor termeni latini, precum: Dumnezeu (din domine, deus), creştin (din christianus), biserică (din basilica), botez (din baptism), nuntă (nuptiae), cruce (din crucem), jurământ (juramentum), rugăciune (din rogationem), preot (din presbiterius), păcat (din pecatum), altar (altare), înger (angelus), păgân (paganus), a comunica (comunicare), a serba (serbare), a inchina (inchinari), etc. Astfel, perioada primară de formare a limbii române a fost aceeaşi ca în toate celelalte limbi romanice: italiana, spaniola, portugheza, catalana, occitana, retoromana, franceza sau albaneza, care au adaptat şi au naţionalizat structura de bază a limbii latine, pe specificul condiţiilor regional–istorice. La români, această etapă primară se va încheia în secolul VII, 174

Mictat A.GÂRLAN

iar invaziile popoarelor migratoare de mai târziu, cu toate influenţele aduse de ele în cuvinte noi, nu au modificat fondul principal al limbii şi nici partea gramaticală de origine latină. Moştenirea romană a fost atât de puternică încât chiar şi după 2000 de ani de evoluţie, fondul lingvistic actual al românilor de cca. 30.000 de cuvinte, este de 60 % În raport cu popoarele migratoare de mai târziu, prima şi cea mai interesantă relaţie lingvistică a fost cu slavii, analizată de mulţi autori, printre care: N. Iorga37, S. Puşcariu38, Alex. Rosetti39, I. Bogdan40, O. Desunşianu41, O. Pandele42 şi alţii. Aceste popoare cu numeroase dialecte, în secolele VI–VII, în marea lor migraţie spre estul Europei vor traversa şi spaţiul carpato-dunărean, iar după secolul VI în timp de alte cinci secole, comunităţile daco-romane autohtone vor asimila valurile de triburi slave, foarte variate devreme ce denumirea de ,,vlăsii” a locurilor de coabitare, sensul de păduri uriaşe, sunt foarte răspândite: Vlăşcuţa (jud. Argeş), Vlaha (jud. Cluj), Vlăsceni (jud. Dâmboviţa), Vlaşin (jud. Giurgiu), Vlăhiţa (jud. Harghita), Moara Vlăsiei (jud. Ilfov), Vlaşca (jud. Ialomiţa), Voloşcani (jud. Vrancea), etc. Ovid Desunşianu apreciază că influenţa slavă „a fost mult mai intensă şi mai variată decât ceea germanică asupra limbii italiene sau franceze”. Denumirile slave de sate româneşti sunt cele cu terminaţia în –iţa, de exemplu: Topolniţa, Topliţa, Dâmboviţa, Bistriţa, Ialomiţa, sau în –ov / –ova, de exemplu: Snagov, Rasova, Rahova, Cucova, Dranov, Nanov, etc. Râuri cu denumiri slave sunt: Târnava, Crasna, Putna, Milcovul, Teleajănul, Neajlovul, etc. Iar dintre oraşe cităm: Craiova, Râmnic, Târgovişte, Slatina, Zlatna, etc. Slavii au fost între primele popoare care au recunoscut în comunităţile daco-romane un al neam, cu un alt specific, răspândit în tot spaţiul carpato-danuabian, cărora le-a dat şi denumirea de vlahi, cu pluralul slav de vlas, sau în alte pronunţări: blahi, valahi, olahi, iflak. Această primă denumire europeană a dacoromanilor a fost preluată în toate scrierile bizantine, începând cu cronica lui Ioannes Skylitzes de la 976. Iar după acest moment, istoricul şi slavistul Ion Bogdan susţine că procesul de etnogeneză a românilor se poate considera încheiat numai după asimilarea triburilor slave. Pe de altă parte, chiar dacă denumirea de vlahi / valahi a fost una slavă şi externă românilor, întrucât ea nu avea legătură nici cu limba dacă şi nici cu limba romană, ea rămâne importantă prin recunoaşterea şi individualizarea lor într-o regiune europeană bine definită. Mai târziu, prin răspândirea în lume a acestei denumiri, geograful şi istoricul de cultură arabă Abdul Feda (1273-1331), trecător prin Dobrogea în anul 1321, face o menţiunea la Isaccea, în care aminteşte de o ţară a Vlahilor / Alaulak. Iar din spaţiul nord german, în perioada secolelor XII-XIII, în ultima versiune din epopea Nibelungilor / Der Nibelunge Nôt, în cântul XXII, se face aceeaşi menţiune despre ,,un duce Ramunc din ţara valahilor”. Influenţa slavonei va căpăta un nou impuls în secolele VIII-IX, când alfabetul chirilic a fost preluat ca limbă bisericească şi de cancelarie domnească (până la decretul din 1860), cu primele atestări arheologice descoperite în judeţul Constanţa, localitatea Mircea Vodă sub forma unor inscripţii slavone din anul 943 şi în localitatea Basarabi (Murfatlar), sub forma unor inscripţii murale de prin secolele X–XI43. Cauzele acestei preluări au fost răspândirea liturghiei şi afirmarea slavonei în tot spaţiul est-european, dar şi ca reacţie împotriva presiunilor catolice. Acest fapt trebuie notat ca moment major, întrucât faţă de alte limbi romanice, prin această preluare comunităţile est-europene de origine dacoromană, şi-au consolidat specificul confesional cu o fermă opţiune către creştinismul ortodox. Odată cu acest alfabet au intrat în folosinţă un mare număr de termeni, fără de care acest domeniu ar fi de neconceput, ca cei de: rai, iad, utrenie, vecernie, sfeştanie, a blagoslovi, etc. Tot pentru uz teologic, prin intermediul slavonei vor fi preluate şi multe 175

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

cuvinte greceşti: aleluia, amin, osana, acatist, amvon, apostol, arhanghel, arhiereu, arhimandrit, azimă, canon, catapeteasmă, călugăr, chilie, chivot, colivă, disc, enorie, fariseu, felon, hirotoni, icoană, iconostas, idol, lavră, liturghie, mantie, mănăstire, mir, mirt, mitră, metanie, parastas, potir, prescură, psalm, psaltire, rasă, satană, sărindar, smirnă, tartar, tipic, triod, etc. Dar în limbajul popular procentul acestor termeni a rămas foarte mic, deşi procesul de asimilare a unor cuvinte slave a continuat, până spre secolul XX. În perioada comunistă s-a încercat introducerea unor cuvinte noi, slavo-ruse, precum: colhoz, sovhoz, cvartal, etc, care au rămas nefolosite şi istoric nu au rezistat. În plin secol XX slaviştii O. Desunşianu44 şi I. Bogdan estimau că ,,o şesime din cuvinte sunt de origine slavă”, precum: jupân, stăpân, stâncă, boală, cleşte, cocoş, deal, pivniţă, muncă, noroc, vorbă, milă, a iubi, glas, prieten, nevoie, scump, drag, etc, alături de multe nume, ca: Bratu / Brătescu/ Brătianu, Dan/ Dobre/ Dobrescu, Dragomir/ Dobromir/ Dragomirna / Dragomirescu, Neacşu, Neagu / Negulescu, Nedelcu, Radu / Rădulescu / Răducanu, Stan / Stănescu, Stoica / Stoican, Vlad / Voicu / Voiculescu, Voinea, Pârvu, etc. La fel de interesantă este influenţa oriental-turcească, cel mai bine analizată de Lazăr Şăineanu45. Această influenţă, care în decursul a cinci secole de coabitare cu turcii a avut numeroase istorii tensionate, bătălii sângeroase, jafuri, întronări, detronări, maziliri de domnii, dar şi acte de supunere prin biruri sau capitulaţii, toate sub semnul opresiunilor Imperiului otoman, a dat majorităţii turcismelor un caracter peiorativ. Astăzi, astfel de termeni sunt: mangafa, haimana, zevzec, chior, tembel, sanchiu, saşiu, fistichiu, moftangiu, palavragiu, farfara, pişicher, babalâc, sictir, etc. Unele cuvinte sunt din cele cu sufixe giu sau liu, ca: papugiu, geamgiu, cafegiu, lefegiu, etc, sau: misirliu, hazliu, diliu, etc. Cele mai multe sunt ieşite din circulaţie, precum: hatişerif, peşcheş, haraci, ceauş, zabit, paşă, fanar, şalvari, etc, sau denumirea unor monede ca: mahmudeaua, irmilicul, firfirica, leşcaia. Dar sunt şi cuvinte intrate în fondul activ, mai ales în domeniul preparatelor culinare: ghiveci, chebab, ciorbă, ciulama, musaca, sarma, pilaf, pastramă, baclava, halva, susan, telemea, trufanda, sarailie, şerbet, magiun, ienibahar, etc, sau de uz general ca: acaret, amanet, atlas, tutun, cafea, caldarâm, cântar, odaie, duşumea, saltea, cearşaf, perdea, geam, lighean, muşama, mucava, bidinea, tejghea, giurgiuvea, liman, divan, borangic, bumbac, bursuc, chibrit, cişmea / Cişmigiu, giuvaer / giuvaergiu, habar, halal, bacşiş, etc. În perioada fanariotă (1716–1821) când au apărut noi cuvinte şi noi meserii de: cafegii, bragagii, sacagii, cherestegii, ceaprazării, etc, mulţi autori au remarcat un întreg fenomen de ,,aculturaţie otomană”, prin care odată cu importul de turcisme au fost preluate şi clişee de comportament din obiceiurile modei ,,alla turca”46.Călători occidentali din această perioadă, cu descrieri publicate de N. Iorga47, M. Cărtărescu48, N. Djuvara49 şi alţii, descopereau cu surprindere în lumea oraşelor o societate moldo-valahă în care boierii şi cocoanele lor se afirmau cu o îmbrăcăminte ,,de lux oriental", cu blănuri cazaclii, şaluri şi giuvaeruri aduse de la Stanbul, fumau din narghilea aşezaţi turceşte pe divanuri şi sofale cu picioarele adunate, cu un trai în zaiafeturi, în condiţiile în care ţăranii sufereau sub ceauşi, arnăuţi şi zapcii. Iar faptul că acest model a fost promovat şi de familiilor domnitoare grecofanariote, cu beizadele care purtau turbane, reprezintă un alt aspect specific acestei perioade. După anii 1840 -1850, cu o forţă de afirmare dezvoltată pe mai bine de un secol, noua generaţie de ,,paşoptişti” şi ,,bon jurişti” şcoliţi în vestul Europei, vor răspândii în România un alt mare fenomen de ,,aculturaţie franceză”, prin noua modă ,,alla franga” cu o puternică acţiune de restrângere a influenţelor greco-turco-fanariote. Procesul de eliminare a lor a fost unul paralel celui de europenizare. De exemplu, la 1870 când apărea lucrarea 176

Mictat A.GÂRLAN

Dictionnaire d’étymologie daco-roumaine a filologului Alexandru Cihac, acesta aprecia că ponderea în limba română de turcisme şi grecisme era de cca. 20 %, pentru ca la nivelul anului 2000 acestea să scadă la sub 1 %. Cu toate acestea, într-o analiză de specificitate, influenţa lingvistică a elenismului atât clasic, cât şi a celui modern, nu poate fi ignorată, având un rol fertil în limba română. Studii recente, din diferite puncte de vedere au fost efectuate de V. Arvinte50, G. P. Filitti51, H. Mihăilescu52 şi L. Rados53. O amplă lucrare de analiză a elementelor elene în limba română a fost realizată de Adela Manoli în anul 2008, în cadrul unei teze de doctorat apărută la Chişinău54, în care autoarea a analizat pe larg prezenţa lor, din perioada bizantină până la cea contemporană. Termenii din perioada bizantină a fost ordonaţi pe domenii de activitate, respectiv: terminologie biblică (a boteza, înger, egumen, liturghie, călugăr, episcop, mânie, etc); de comerţ (arvonă, mătase, a agonisi, etc); artă militară (cort, flamură, etc); faună (omidă); organizare socială (chelar, argat, logofăt, kir, etc); cancelarie şi diplomaţie (hârtie, a zugrăvi, etc). Dar cea mai mare contribuţie a limbii elene constă în formarea terminologiilor ştiinţifice, prin utilizarea de prefixoide şi afixoide, atât în limba română cât şi în alte limbi. Astfel, prefixoidele de genul: piro, poli, micro, mini, tetra, etc, se deosebesc de prefixe, prin faptul că au un oarecare grad de autonomie funcţională şi mai păstrează ceva din conţinutul semantic grecesc. Acestea cu ajutorul unor vocale de legătură produc o varietate de formaţiuni stabile, ca: pirogravură, poligon, micromoleculă, minisubmarin, tetralogie, cardiologie, cosmologie, televizor, telejurnal, teleghidare, teleindicator, etc; sau de la grecescul fito– / plantă, s-au format sensurile: fitoplancton, fitopatolog, fitosanitar, fitofag, fitoterapie, etc. Unele s-au desprins din formaţiunile lor şi au devenit substantive sau adjective de sine stătătoare, de exemplu: auto contemplare, inspecţie auto, disc micro, atelier foto, fuste mini, ambalaje tetrapak, etc. Faţă de sufixe, afixoidele elene de genul logo, fono, filo, crono, drom, etc, nu au un loc stabil, dar tot cu o vocală de legătură produc cuvinte noi prin diferite amplasări, de exemplu: logoped, fonograf, bibliofil, filolog, filologie, etc, sau: cronofag, rachetodrom, cosmodrom, etc. Majoritatea sufixoidelor au un singur sens, de exemplu din –antrop/ fiinţă umană, se obţin derivatele: filantrop, mizantrop, pantrop, etc; sau din sufixul –gramă (literă; inscripţie) se formează: pictogramă, criptogramă, cablogramă, etc.; sau cu sufixul – scop (observator, supraveghetor) se formează: baroscop, osciloscop, fosforoscop, etc. Există şi sufixoide cu mai multe sensuri, precum –fob/ frică („căruia îi este teamă de...") cu derivatele: claustrofob, cromofob, talazofob, agorofob, etc. Acesta este în antinomie cu sufixul –fil/ iubitor (care iubeşte pe...), din derivatele: anglofil, germanofil, etc. Alte sufixoide pot devenii cuvinte independente, de exemplu, din –grafie/ scriere pot rezulta: monografie, stenografie, litografie, etc, sau din substantivul –terapie/ tratament, se pot obţine derivatele: radioterapie, fototerapie, organoterapie, sau din sufixul –manie/ nebunie, rezultă: latinomanie, grafomanie, atomomanie, etc. Astfel, putem spune că elementele elene, fie vechi fie noi, sunt inerente individualităţii romanice a limbii române. Romanitatea românilor se înscrie în cultura europeană, dar şi cu o lărgire de orizonturi spre spaţiul balcanic, fără a fi o noutate. Pentru un timp, pe întinderea spaţiului pontic, până şi Veneţia - cetatea lagunelor, a avut manifestări asemănătoare. Românii prin structura istorică şi inflexiunile vorbirii, nu fac decât să-şi îndeplinească menirea şi specificul de Romania Orientalis. 177

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

După anul 1800, în cadrul marelui val de europenizare a limbii române, studii despre influenţa limbii germane au fost realizate de N. Drăganu55, J. Wolf56, I.Oprea57 şi Cornelia Cujbă58, autori care luat în vedere şi influenţa regională a coloniştilor saşi din Transilvania, mai ales în perioada înglobării acestei regiuni în Imperiul austro-ungar (19681918). Cuvintele de origine germană aparţin unor domenii variate, precum: milităria, meserii, viaţă urbană şi socială, îmbrăcăminte, dar foarte multe din domeniul terminologie tehnice59, de exemplu: aclimatizare/ akklimatisierung, alpaca/ alpaka, alaun/ alaun, aparat/ apparat, ax/ achse, atestat/ attest, bliţ/ blitz, boiler/ boiler, bolţ/ bolz, bandă/ band, bormaşină/ bohrmaschine, cocs/ kocs, canistră/ kanister, clapă/ klappe, claviatură/ klaviatur, doză/ dose, duză/ duse, flanşă/ flansche, folie/ folie, furnir/ furnier, gater/ gatter, ghivent/ gewinde, hală/ hale, holendru/ holländer, inductivitate/ inductivität, ladă/ lade, klinker/ klinker, magnet/ magnet, maistru/ meister, maşină/ maschine, maşinist/ maschinist, motor/ motor, nit/ niet, niplu/ nippel, oberlicht/ oberlicht, patent/ patent, plombă/ plombe, şpan/ şpan, şpalt/ spalt, ştift/ stift, ştuţ/ stutz, şubler/ schublehre, şurub/ schraube, etc. Într-o lucrare publicată în anul 1988, sub coordonarea lui Marius Sala60, se stabileşte fondul principal de cuvinte într-un capitol distinct sub denumirea alte influenţe cu o pondere de 11,53%, iar din acestea consideră că cele de origine germană sunt de 2,47%. În acelaşi val de europenizare influenţa franceză a fost a doua mare sursă de terminologie romanică, după cea latină. Pentru români, mirajul limbii franceze va începe pe la 1800, cu masive influenţe în toată perioada ,,la belle epoque”, cu crize de franţuzomanie (1900), într-o continuitate până în zilele de azi. Cauza principală a acestei influenţe a fost şi a rămas, prestigiul cultural-european al Franţei, împreună cu relaţiile pozitive, de susţinere politică şi economică, între cele două ţări. În acest domeniu există un mare volum de studii, referinţe, autori, din care amintim pe B. Cazacu şi A. Rosetti61, A. Graur62, G. Ana Poalelungi63, D. Macrea64, G. Giuglea65, Th. Hristea66, P.G. Bârlea şi R. Magdalena Bârlea67, Doina Butiurcă68 şi alţii. Cele mai multe neologisme franceze s-au adunat în domeniul terminologiei tehnico-ştiinţifice, după D. Macrea procentul lor fiind de 27 %. De exemplu, Th. Hristea oferă o listă a cuvintelor compuse numai cu termenul radio, respectiv: radiocomunicaţie, radioconductor, radiodifuza, radiodifuziune, radioelectricitate, radioelement, radiofar, radioemisie, radioemiţător, radiofrecvenţă, radiojurnal, radiolocator, radiolocaţie, radioterapie, radionavigaţie, radiotehnică, radiotelefonie, radioreceptor, radiorecepţie, radioreportaj, radioreporter, radiotelegrafia, radiotransmisiune, radiotelegrafist, radiotelegramă. O serie de neologisme s-au preluat prin aceleaşi proceduri de adaptare şi românizare, precum: eroare/ l'erreur, filozofie/ la philosophie, eveniment/ l'événement, sentiment/ le sentiment, formă/ la forme, idee/ l'idée, imagina/ l'imagination, logică/ la logique, sensibilitate/ la sensibilité, metodă/ la méthode, birou/ bureau, ofensă/ offenser, a convoca/ convoquer, a provoca/ provoquer, axiomă/ axiomatique, fluenţă/ l'influence, independenţă/ l'indépendance, a consfinţi/ consacrer, complace/ complaire, ciocolată/ chocolat, bijuterie/ bijoux, geniu/ génie, stil/ style, etc. Alte cuvinte au intrat în fondul principal într-o pronunţie identică, de exemplu: pension/ pension, analogie/ analogie, stilou/ stylo, contemporan/ contemporain, reprezentant/ représentant, interesant/ interessant, coloană/ colonne, consoană/ consonne, document/ documenter, pardesiu/ pardessu, influenţă/ influence, dirija/ diriger, proteja/ protege, tendinţă/ tendance, ideal/ idéal, moral/ moral, social/ social, a 178

Mictat A.GÂRLAN

contribui/ contribuer, a coabita/ cohabiter, a defini /définir, preludiu/ prélude, incendiu/ incendie, agricultură/ agriculture, captiv/ captif, docil/ docile, afectiv/ affectif, explicatie/ explication, invalid/ invalide, operează / operer, caracter / caractere, total/ total, etc. Lingviştii mai fac observaţia că în situaţiile în care termenii de origine latină erau deja existenţi în franceză, chiar într-o formă schimbată, ei au fost împrumutaţi a doua oară. De exemplu: naţiune/ nation, ambele cuvinte provin de la latinescul natio; sau concluzie/ conclusion, la fel a propune/ proposer, ambii termeni provin din lat.- conclusio, respectiv lat.- proponere. Alte cuvinte tot de origine latină, s-au preluat din franceză prin derivare, de exemplu termenii: a insufla/ inspirer, provin din latinescul insuflare. Sau latinescul fragilis, care în franceză cunoaşte şi forma fragile, a fost preluat cu acelaşi sens de fragil. Sau latinescul gradus, are în franceză o variantă populară în (de)gré, precum şi una savantă în grade, în limba română a fost preluat pentru formarea de noi cuvinte, de exemplu: grade de comparaţie, grade militare, etc. Astfel, dintr-un vocabular total de 49.642 cuvinte româneşti, estimat de D. Macrea, la nivelul anului 1982, în opinia lui M. Sala, cele de origine franceză erau într-un procent de 22,12 %. Sarbo-croate, 0.85

Franceze, 22.12 Latinesti savante, 15.26

Origine incerta, 2.71

Rusesti, 1.12

Turcesti, 0.73

Italiene, 3.95

Maghiare, 1.43 altele 11.53

Formatii interne, 3.91

Slava veche, 9.18 Bulgaresti, 2.60

Onomatopee, 0.19 Englezesti, 0.07

Neogrecesti, 1.70

Ucrainiene, 0.23 Latinesti mostenite, 30.33

Traco-dacice, 0.96

Germane, 2.47 Poloneze, 0.19

Ponderea influenţelor externe în vocabularul limbii române după Marius Sala şi colaboratorii (1988)

La fel de caracteristic acestor timpuri este marea ,,aculturaţie anglo-americană”, apărută după cel de al doilea război ca un fenomen mondial, explicabil pe de-o parte prin progresul economic şi tehnico-ştiinţific anglo-saxon, cât şi prin facilităţile oferite în cadrul schimbului internaţional de date şi informaţii. Fiind un fenomen recent, mulţi lingvişti din acestui domeniu (Mioara Avram69, Cristina Călăraşu70, Ciobanu Georgeta71, Th. Hristea, Adriana Stoichiţoiu Ichim72, ş.a.) au preluat împărţirea lui Sextil Puşcariu în două categorii; anglicisme ,,necesare”, din cele care nu au corespondent în limba română şi cele ,,de lux”, care nu s-au adaptat acestei limbi. De exemplu, din cele necesare menţionăm: broker, dealer/ ca intermediari, non-profit/ care nu caută să obţină profit, rating/ categorie, clasa, rang, 179

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

hard/ soft/ web/ e-mail/ termeni din informatică, banner/ un mesaj scris, slogan, videoclip/ film publicitar difuzat la televizor, curriculum/ programă şcolară, grant/ sumă de bani nerambursabilă, master/ studii aprofundate, grill/ grătar, laptop/ calculator portabil, etc. Dintre acestea unele au intrat chiar în fondul principal de cuvinte, spre exemplu: blugi de la blue jeans sau geacă/ giacă/ jachetă de la jachet, fotbal/ football, penalty, pentru lovitură de la 11 metri, baschet/ basketball, karate/ karate, meci/ match, sponsor/ sponsor, etc. Dar din perspectiva noastră mai interesante sunt anglicismele ,,de lux”, respectiv acele cuvinte caracterizabile drept ,,snobisme” sau ,,barbarisme”, tocmai pentru că nu s-au integrat în fonetica, topica şi specificul limbii. De exemplu, pentru limba română avem cuvintele: advertising/ publicitate, band/ orchestră, fashion/ modă, toast/ pâine prăjită, briefing/ conferinţă de presă, training/ instruire, modeling/ meserie de manechin, showroom/ magazin de expoziţie, etc. Alte cuvinte sunt atât de străine foneticii româneşti, încât cu toată frecvenţa lor, au slabe speranţe de a devenii norme de exprimare, de exemplu: lobby, hobby, thriller, brandy, western, agreement, snaks, etc. Cu aceste numeroase exemple, mulţi autori susţin că limba română, asemenea altor limbi, ar fi un amestec amorf de influenţe lingvistice din diferite epoci, teză la care nu subscriem, cel puţin pentru faptul evident că toate preluările efectuate, indiferent din ce limbă, sunt adaptate, particularizate, regionalizate şi naţionalizate, într-un mod specific, uşor de recunoscut. În aceste preluări, în mod evident criteriul utilităţii este prioritar, dar şi el funcţionează tot în funcţie de conjunctura unor condiţii economice, politice sau socialistorice. Dacă apar termeni noi, de utilitate superioară, atunci cei vechi încep a se cuprinde în arhaisme, până la eliminarea lor din fondul principal de cuvinte. De asemenea, în nici o limbă preluarea de influenţe lingvistice nu este nici lineară şi nici egal răspândită. În totdeauna, procesul etnogenezei se realizează într-o combinaţie diferită de procente şi influenţe externe, variabilă atât de la o epocă la alta, de la o limbă la alta, chiar de la o regiune la alta. Din acest punct de vedere nici o epocă şi nici o generaţie nu este similară celei anterioare. Fiecare epocă şi fiecare generaţie aduce în moştenirea oricărui popor elementele sale de specific şi particularităţi, care în mod inerent au şi o conotaţie psihologică, cel puţin pentru faptul că atât limba cât şi particularităţile psihologice se cuprind în acelaşi domeniu de spiritualitate. Numai că aspectele lingvistice se pot cerceta cu relativă uşurinţă, cea mai la îndemână procedură fiind analiza comparată a unor dicţionare publicate în epoci diferite, din aceeaşi limbă. Pe când în cazul cercetării etnopsihologice, problemele metodologice sunt mai dificile, odată pentru că lipseşte posibilitatea examinării simultane de date şi oameni din epoci diferite, iar pe de altă parte există şi o instabilitate internă trăsăturilor etnopsihologice, cu mult mai mare decât a elementelor cu caracter lexical. În acest caz, singura perspectivă de examinare comparabilă, în metodologie şi rezultate, este numai abordarea simultană a mai multor popoare sau comunităţi etnice, cercetate în acelaşi moment istoric şi pe cât posibil în acelaşi cadru regional, ceea ce se practică în mod curent. O astfel de procedură o vom prezenta şi noi în cele ce urmează.

180

Mictat A.GÂRLAN

4.3. Structura grupurilor de cercetare a românilor În procedura noastră, cu începere de la faza de proiectare a instrumentelor de investigaţie, până la cea de formare a grupurilor de cercetare şi modul de prelucrare a rezultatelor, trebuie de constituit două mari categorii de date, respectiv cele de autoevaluare, comparative celor de retroevaloare etnică. În privinţa românilor, constituirea acestui grup de lucru nu constituie o problemă; aceasta fiind populaţia majoritară, de largă răspândire, peste tot caracterul multietnic al localităţilor dobrogene. De aceea, criteriul principal în alegerea evaluatorilor români a constat în cunoaşterea într-un grad cât mai ridicat al minorităţilor dobrogene, la nivelul contactelor directe, cu o cât mai lungă durată a relaţiilor de coabitare, faţă de care formarea grupurilor de cercetare trebuia să favorizeze acest criteriu. Astfel s-a impus ca alegerea evaluatorilor români să se facă în primul rând din cadrul localităţilor cu cel puţin 3-4 comunităţi etnice, în mod istoric conlocuitoare. Pe aceste principii, grupul de referinţă românesc s-a constituit din 50 de cazuri / chestionare, selectate din 13 localităţi dobrogene, distribuite la modul următor: - 9 din municipiul Constanţa, - 9 din municipiul Tulcea, - 9 din comuna Cobadin, - 5 din Murfatlar (Basarabi), - 4 din Medgidia, - 2 din comuna Slava Rusă, - 3 din Babadag, - 2 din comuna Sarichioi, - 2 din comuna Izvoarele, - 2 din Isaccea, - 1 din comuna Murighiol, - 1 din comuna Greci, - 1 din Măcin. Numim acest grup de referinţă, întrucât cu ajutorul lui, pe aceleaşi dimensiuni, valori, trăsături, distanţe, relaţii, cuprinse în chestionare şi angajate în cercetare, vor fi procesate din perspectiva ,,internă” a românilor evaluatori. Pe acelaşi principiu al dublei perspective, retroevaluarea românilor s-a realizat prin formarea a opt grupuri etnice martor, cu un total de 300 cazuri / chestionare, selectate din 15 localităţi dobrogene, distribuite astfel: - 93 din municipiul Constanţa, - 76 din municipiul Tulcea, - 24 din Medgidia, - 18 din comuna Greci, - 15 din comuna Cobadin, - 11 din comuna Slava Rusă, - 11 din comuna Murighiol, - 10 din comuna Sarichioi, - 9 din Babadag, 181

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

- 9 din Măcin, - 7 din Isaccea, - 7 din comuna Izvoarele, - 6 din Murfatlar (Basarabi), - 2 din Sulina, - 2 din comuna Castelu. Aceste opt grupuri-etnice-martor, formate din armeni, greci, italieni, turci, tătari, ruşilipoveni, ucraineni şi romi, cu un total de 300 cazuri / chestionare, au oferit o perspectivă ,,externă” de date asupra românilor. Pe aceleaşi dimensiuni supuse investigaţiei, aceste grupuri – martor, constituite în cazul nostru din minorităţi locale, au oferit o varietate a punctelor de vedere, de la cele de opoziţie, până la cele de identitate. De amintit că în formularul de răspunsuri, cu administrare în acelaşi timp în toate grupurile de cercetare, au fost nominalizate toate cele 9 comunităţi dobrogene şi a cuprins, pe o pagină Chestionarul Bogardus-95 de distanţe etnice în varianta noastră de aplicare, iar pe verso a fost prezentat spre completare / recoltare date: Chestionarul de trăsături şi valori PPN-50. Pe această cale s-a realizat tot procesul de interevaluare reciprocă, extins pe 9 x 9 grupuri etnice regionale, urmând ca partea de prelucrare, ordonare şi redactare a datelor să se realizeze ulterior, în condiţii ,,de laborator”.

4.4. Diagnoza relaţiilor etnice ale românilor dobrogeni Încărcarea bazei de date cu rezultatele a 350 de chestionare pe 9 comunităţi coabitante, pe criterii de interevaluare reciprocă, a permis verificarea cadrului metodologic pe fiecare relaţie şi comunitate etnică în parte. Prin tehnica Chestionarului Bogardus-95, se pot disocia distanţe sociale bilaterale. La nivelul analizei de relaţii, cu ajutorul celor 7 întrebări din Chestionar, fiecare subiect a estimat 9 tipuri de distanţe etnice, una faţă de comunitatea sa şi 8 tipuri de distanţe, faţă de cele 8 comunităţi conlocuitoare. În prelucrarea datelor, noi am avut în vedere numai indicele de calitate a contactului social (ICCS). Cu acest instrument, alte cercetări prezintă şi alţi indicatori, precum indicele distanţei de contact social prescurtat, IDCS, cu referire la o sumă a marcajelor numai până la întrebarea a V-a, sau indicele contactului social, prescurtat ICS, cu referire la gradul de deschidere faţă de alte grupuri etnice. În alt sens, acest ICS indică numărul contactelor sociale acordate sau respinse, marcate sau nemarcate de subiect, în dreptul fiecărui grup etnic, prezentat în chestionar. Dar din aceşti indicatori, noi am dezvoltat numai indicele de intensitate şi calitate a contactelor sociale (ICCS) pe care l-am considerat cel mai relevant. În tabelul nr.1 s-au ordonat toate tipurile de indicatori ICCS privind distanţele interşi intra-etnice, estimate de noi în zona Dobrogei. Aceşti indicatori provin din următoarele trei categorii de atitudini. Pe diagonală, s-au marcat indicii de autoevaluare. Ei reprezintă atitudinea, cu gradul de apropiere al fiecărui grup etnic faţă de propria comunitate. Indicii de distanţă faţă de propria comunitate apar în mod constant la cote maxime şi pot fi consideraţi indici de reper. Pe orizontală am trecut indicii de heteroevaluare, ei reprezintă atitudinea cu distanţele grupului de referinţă faţă de alte grupuri etnice-martor. Iar pe 182

Mictat A.GÂRLAN

coloane sunt prezentaţi indicii de retroevaluare, respectiv atitudinea cu distanţele sociale ale grupului-martor, faţă de cel de referinţă. Cu alte cuvinte, în precizarea acestor nuanţe de atitudini, indicii de hetero-evaluare reprezintă atitudini directe, iar cei de retro-evaluare reprezintă atitudini reciproce. Din ordonarea acestor indicatori într-un tabel cu dublă intrare, cu 9 x 9 comunităţi etnice cercetate, rezultă un total cu 81 de indici şi tot atâtea distanţe cu relaţii atitudinale; în care fiecare indice reprezintă media aritmetică simplă pe fiecare grup de cercetare. În acest paragraf vom comenta numai indicii referitori la români, prezentaţi în tabelul nr. 1 în cadrul spaţiilor haşurate. Tabelul nr. 1 Distanţele etnice auto-, hetero- şi retroevaluate dintre comunităţile româneşti şi minoritare din Dobrogea, stabilite prin varianta de aplicare Bogardus-1995 Grupuri de cercetare Români 50 Armeni 30 Greci 30 Italieni 30 Turci 50 Tătari 50 Romi 30 50 RuşiLipoveni Ucraineni 30

1 Români

2 Armeni

3 Greci

4 Italieni

5 Turci

6 Tătari

7 Rromi

8 RusiLipoveni

9 Ucraine

24,46

18,46

16,06

20,20

17,37

16,41

9,96

15,92

16,65

24,62

24,82

23,60

23,38

18,67

16,67

16.00

19,43

19,56

23,89

18,89

24,11

18,75

14,79

15,68

8,17

16,20

15,86

23,83

17,20

19,60

24,43

16,10

14,93

8,60

14,86

15,86

19,23

16,05

16,61

17,20

23,88

22,35

11,85

15,31

15,28

20,27

17,26

16,19

17,43

23,69

24,53

12,50

14,69

14,83

23,10

20,26

20,40

21,10

17,76

18,73

24,50

18,66

18,80

23,36

20,o4

20,72

20,86

18,38

19,94

10,06

24,42

22,14

22,41

20,13

20,72

22,44

17,93

16,96

10,04

20,25

24,86

Astfel, pe primul plan, ordonat pe orizontală, pe primul rând de date, lotul românilor prezintă o atitudine de autoevaluare cu cea mai mare cotă de apropiere, faţă de propria lor comunitate la o valoare de 24,46 (puncte). În accepţiunea noastră, acest indice reprezintă atitudinea ,,emică”, internă faţă de propriul grup. Valoarea ridicată a indicelui are un caracter normal, cu valori maximale, la orice neam. De exemplu, în acelaşi tabel indicele de autoevaluare al armenilor faţă de armeni este de 24,82 sau al grecilor faţă de greci este de 24,11; etc. De aceea, considerăm această estimare ca un indice-reper şi indicator global de grup etnic. Remarcăm, în continuare, atitudinile ,,etice” de hetero-evaluare, cu distanţele externe ale românilor, în raport cu alte comunităţi etnice, respectiv: faţă de italieni la un indice de 20,2o; faţă de armeni de 18,46; faţă de turci 17,37; faţă de ucraineni de 16,65; faţă de tătari de 16,41; faţă de greci 16,o6; şi faţă de ruşi-lipoveni la o cotă de 15,92. Cea mai scăzută cotă de apropiere a grupului românesc s-a manifestat faţă de rromi (ţigani), la o cotă de 9,96. Această cotă se înscrie în prima jumătate a intervalului nostru, respectiv până la valoarea de 12,5 şi de aceea are semnificaţia unei tendinţe de respingere. În acelaşi tabel, studiul comparativ al atitudinii de respingere a rromilor, oferă şi alte date 183

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

din partea altor comunităţi. În atitudinea de respingere faţă de rromi (ţigani), putem nota şi alte distanţe etnice, chiar mai scăzute, faţă de cele româneşti. De exemplu, în condiţiile în care acest instrument are un prag minim posibil de 5.00 puncte, atitudinea faţă de rromi (ţigani) a grupului italian este la o cotă de 8,60; iar a celui grec este la o cotă de 8,17. Pe un al doilea plan, ordonat pe verticală, la prima coloană haşurată, pot fi urmărite atitudinile de retroevaluare, cu caracter extern şi de reciprocitate, ale grupurilor de minorităţi locale, faţă de români. În acest domeniu, notăm faptul că în psihologia atitudinilor etnice bilaterale, cele de reciprocitate sunt foarte rare. Astfel, distanţa cu atitudinea reciprocă a armenilor faţă de români, este la o valoare surprinzător de ridicată, la o cotă de 24,62; ceea ce poate semnifica o tendinţă de identificare psihologică cu profilul şi opţiunile românilor din această regiune. Pe când atitudinea directă a românilor faţă de armeni este estimată la o cotă pozitivă, dar de numai 18,46. Atitudinile altor grupuri faţă de români au fost la următoarele distanţe; italienii la o cotă de 23.83; lipoveni 23,36; romii 23,1o; ucrainenii 22,41; tătarii 20,37; turci 19,23. De remarcat că toate cotele depăşesc în intensitate a doua jumătate a intervalului nostru, respectiv la valori de peste 12,5o. Din acest motiv, putem spune că retroevaluările grupurilor minoritare din Dobrogea au semnificaţia unor manifestări intense, de conlucrare şi apropiere faţă de români. Numai în cadrul grupurilor turc şi tătar, cu cote de retroevaluare de 19,23 şi respectiv 20,37 există slabe tendinţe de distanţă. Dar în general caracteristica dominantă a retroevaluărilor minoritare a avut un ,,efectul de halou”, faţă de populaţia majoritar - românească. Pentru că efectul pozitiv de ,,halou” poate avea un caracter de mascare, s-a operat o analiză suplimentară de distanţe /atitudini, în tabelul nr. 2, cu un studiu intensiv de atitudini / distanţe etnice pe subcategorii de populaţie din grupul românesc, numai pe indicii de distanţă şi atitudine a românilor faţă de ei înşişi şi faţă de alte minorităţi dobrogene. Ca reper de diagnoză în interpretarea abaterilor, pe primul rând s-au trecut indicii cu caracter global pentru tot lotul celor 50 de români. În privinţa indicatorilor de autoevaluare, cu tot caracterul lor ridicat, observăm un prag maxim în rândul persoanelor cu studii superioare (25,00) şi un prag minim în rândul adulţilor între 31-55 de ani (23,93). Semnificativi sunt indicii de heretoevaluare faţă de italieni şi rromi (ţigani). Astfel, din perspectiva românilor dobrogeni, cea mai mare intensitate de contact s-a manifestat faţă de comunitatea italiană, la o cotă de 20,20 iar cel mai scăzut nivel de apropiere s-a manifestat faţă de ţigani, la o cotă de 9,96. Suplimentar, cea mai ridicată cotă de apropiere faţă de italieni se constată în rândul românilor cu studii superioare, la o valoare de 23,14; iar cea mai scăzută cotă de 19,66 o constatăm în rândul adulţilor, cu vârste cuprinse între 31-55 ani. În privinţa acestor atitudini, menţionăm că grupul italienilor dobrogeni fiind o comunitate foarte mică, alte date obţinute au fost slab semnificative. Această comunitate nu depăşeşte cca. 300 de persoane, cu o localizare istorică numai în comuna Greci, cu un grad scăzut de împrăştiere în jud. Tulcea. După părerea noastră, estimarea atitudinilor rezultate numai pe baza contactelor directe româno-italiene este insuficientă pentru a explica cotele ridicate de apropiere dintre ele. Este foarte probabil că în evaluarea românilor faţă de italienii din zona Dobrogei să intervină şi alţi factori, fără a exclude posibilitatea unor clişee cu caracter mai larg.

184

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 2 Indici de calitate şi distanţă pe sub categorii de românii dobrogeni, faţă de ei înşişi şi faţă de alte minorităţi dobrogene Nr. cazuri 50 români

Subcategorii Indice global

1. Români

2. Armeni

3. Greci

4. Italieni

24,46

18,46

16,06

20,20

31 19

Femei Bărbaţi

24,48 24,42

22 23 5

Tineri sub 30 ani Adulţi 31-55 ani Peste 56 ani

5. Turci

6. Tătari

7. Rromi

Ruşi Lipov

9. Ucra.

17,34

16,41

9,96

15,92

16,65

18,54 18,42

Pe grupe de sex 18,77 20,12 16,74 13,36 20,29 18,oo Pe sub grupuri de vârste

15,19 17,63

8,93 11,oo

15,32 16,52

16,41 16,89

24,51

17,08

18,04

20,69

16,26

16,o4

9,91

14,86

15,47

23,93

19,oo

19,33

19,66

18,06

16,53

8,40

17,o6

18,46

24,91

20,oo

19,58

21,50

18,oo

15,8o

9,83

15,75

16,50

Pe sub grupuri de studii 20 22 8

Scoală generală şi profes. Studii liceale Studii post liceale

24,18

19,37

19,93

17,25

16,56

11,75

15,oo

15,25

24,46

17,53

18,23

20,19

14,15

14,53

8,50

15,34

16,57

25,oo

20,25

22,oo

23,12

22,62

21,75

7,62

18,75

19,5o

Atitudinea de respingere a rromilor (ţiganilor) de către români, este prezentă în toate sub categoriile de populaţie. În această relaţie, nici o cotă nu depăşeşte 12,5 respectiv prima jumătate a intervalului nostru. Indicele global de distanţă a fost la o cotă de 9,96. În jurul acestei atitudini, deosebim o distanţă etnică, la valoarea cea mai scăzută în rândul persoanelor cu studii superioare de 7,62 , comparativ cu distanţa de 11,75 , cota cea mai ridicată se află în rândul celor cu pregătire şcolară generală. Din tabelul de mai sus se pot nota şi diferenţe etnice pe grupe de sex. La români, atât bărbaţii cât şi femeile prezintă aceleaşi atitudini comparabile faţă de armeni şi italieni. Astfel ,distanţele bărbaţilor faţă de armeni sunt la o cotă de 18,42 iar faţă de italieni la cota de 20,29. Atitudinile româncelor faţă de armeni sunt la o cotă de 18,54 şi de 20,12 faţă de italieni. Dar, faţă de alte grupuri etnice, bărbaţii români prezintă cote mai ridicate de apropiere faţă de: turci la o cotă de 18,oo; faţă de tătari la o cotă de 17,63 şi lipoveni 16,52. Pe când femeile au o intensitate de contact mai slabă faţă de aceste comunităţi. Astfel, la femei, distanţele lor etnice faţă de aceste grupuri sunt de 16,74 faţă de turci, de 15,19 faţă de tătari şi de 15,32 faţă de ruşii-lipoveni. Observaţia globală este că toate distanţele românilor faţă de minorităţile locale, fără cea a rromilor (ţiganilor), s-au înscris la valori peste media de 12,50, ceea ce reprezintă cote normale de colaborare, simpatie şi apropiere. De asemenea, în planul manifestărilor etnice româneşti, se constată cel mai extins interval de variaţie. Cota cea mai ridicată de apropiere este de 3 ori mai mare faţă de italieni, respectiv de 23,12 comparativ cu cea faţă de ţigani la o cotă de 7,62. După părerea noastră, această plajă de variaţie, cu o atitudine destul de largă a românilor faţă de minorităţi, indică prezenţa unui comportament flexibil, tolerant, cu mari resurse de sensibilitate, dar şi cu posibilităţi de absorbţie.

185

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

4.5. Analize de trăsături şi valori etnice Pentru diagnoza trăsăturilor modale ale comunităţii româneşti, s-au utilizat datele obţinute cu ajutorul Chestionarul PPN-50, prin aceeaşi metodologie de interevaluare reciprocă. Fiecare trăsătură din cadrul acestui Chestionar a fost analizată pe 3 planuri comparative, din care au rezultat următoarele 3 tipuri de profiluri : - un profil auto-evaluat, cu caracter ,,intern”, rezultat din auto-evaluările grupului de români, - un profil retro-evaluat, din perspectiva ,,externă” a celor 8 minorităţi conlocuitoare, - un profil integrat, rezultat din media aritmetică pe total evaluări, cu valoare de reper. Tabelul nr. 3 Structura ierarhică de valori etnice, auto şi retro-evaluate la românii dobrogeni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profil Profil Români autoevaluat integrat Trăsături şi Total Români valori etnice 350 50 4,75 4,66 1. Ospitalitatea o,6o o,63 2. Ataşamentul 4,68 4,66 faţă de România o,82 o,88 3. Sentimentul 4,67 4,64 istoriei o,7o o,8o 4. Simţul 4,66 4,76 frumosului o,67 o,48 4,63 4,65 5. Prietenia o,71 o,66 4,57 4,64 6. Mândria o,74 0,63 7. Simţul 4,53 4,46 umorului o,71 o,81 Preţuirea propriei 4,52 4,42 8. identităţi etnice o,87 0,93 9. Credinţa 4,52 4,68 religioasă 0,81 0,68 4,51 4,42 10.Independenţa o,86 o,99

Retro-evaluarea românilor dobrogeni pe fiecare item, de către alte comunităţi etnice din regiune

Profiluri

Arm 30 5,00 o,oo 4,93 o,37 4,97 o,18 4,90 o,31 4,86 o,35 4,80 o,48 4,80 o,41 4,87 0,43 4,87 o,43 4,23 1,14

Grec 30 4,90 o,40 4,73 o,58 4,83 o,46 4,73 o,69 5,00 o,oo 4,23 1,o4 4,70 o,7o 4,30 1,26 4,77 o,63 4,30 o,95

Italie 30 4,80 o,92 4,90 o,31 4,63 o,67 4,53 o,68 4,62 o,82 4,60 o,5o 4,47 o,82 4,73 o,45 4,60 o,5o 4,53 o,86

Turci 50 4,88 o,48 4,30 1,18 4,62 o,78 4,54 o,71 4,68 o,68 4,50 o,74 4,58 o,67 4,42 1,o9 4,38 0,88 4,68 o,77

Tătari 50 4,64 o,75 4,46 1,o7 4,30 1,o2 4,38 o,9o 4,36 o,94 4,28 o,97 4,46 o,93 4,28 o,90 4,18 1,o4 4,66 o,72

Romi 30 4,48 o,51 4,93 o,37 4,62 o,49 4,97 o,19 4,34 o,64 4,90 o,41 4,03 o,19 4,69 o,54 4,86 o,44 4,59 o,5o

Ruşi 50 4,67 o,59 4,69 o,8o 4,71 o,6l 4,67 o,63 4,61 o,61 4,63 o,64 4,55 o,58 4,49 o,87 4,43 o,76 4,45 o,68

Ucr 30 4,77 o,43 4,87 o,56 4,97 o,18 4,65 o,84 4,65 o,88 4,74 o,68 4,77 o,56 4,77 o,5o 4,19 1,11 4,65 1,o5

Pe baza profilului integrat, s-a realizat o scalare a celor 50 de itemi în 2 tabele; de la trăsăturile cele mai active, cu media aritmetică cea mai ridicată, spre cele mai puţin active, cu media aritmetică cea mai scăzută. Într-o interpretare corectă, acest ,,top” de trăsături etnice româneşti se întinde de la cele mai cunoscute manifestări existente în conştiinţa publică, plasate în primul tabel, spre cele mai puţin active şi mai puţin cunoscute, plasate în cel de-al doilea tabel. (vezi tabelele din anexa acestui paragraf). Amintim că, deşi aceste eşantioane sunt de volum redus, în analiza de item a pragurilor de semnificaţie statistică, în 186

Mictat A.GÂRLAN

50 de teste la un prag p. < 0,05; în raport cu eşantionul românesc au rezultat numai 3 trăsături nesemnificativă, respectiv : - agresivitatea (itemul 29) cu un prag p. < 0,55. - individualismul (itemul 27) cu un prag p. < 0,26 - spiritul comercial (itemul 13) cu un prag p. < 0,32 Toate celelalte 47 de trăsături cuprinse în chestionarul PPN-50 sunt semnificative pentru 95 % din populaţia zonei (vezi Anexa III ). De asemenea, trebuie subliniată importanţa analizei structurale, întrucât simpla valorizare a unei cote cifrice nu este concludentă. O diagnoză corectă de profil se obţine numai din ponderarea trăsăturilor în ansamblul datelor studiate. În acelaşi tabel, în raport cu comunitatea românească, pentru analiza dualităţii perspectivelor, rezultate din autoevaluarea românilor, considerat grup de referinţă şi toate retro-evaluările loturilor minoritare, considerate grupuri-martor au fost ordonate sinoptic, cu posibilităţi de comparare de la o comunitate la alta. Tabelul nr. 4 Primele 10 poziţii de trăsături modale dominante la români determinate pe baza chestionarului PPN-50 Extras de trăsături din profilul etnic românesc integrat pe 350 de cazuri Trăsături Medii şi valori etnice aritmet. 1.Ospitalitatea 4,75 2.Ataşamentul faţă de România 4,68 3. Sentimentul istoriei 4,67 4. Simţul frumosului 4,66 5. Prietenia 4,63 6. Mândria 4,57 7. Simţul umorului 4,53 8. Preţuirea propriei identităţi 4,52 9. Credinţa religioasă 4,52 10. Spiritul de independenţă 4,51

Extras de trăsături din profilul etnic românesc auto-evaluat 50 de cazuri Trăsături Medii Trăsături şi valori etnice aritmet. comune 1 Simţul frumosului 4,76 X 2. Credinţa religioasă 4,68 X 3. Ospitalitatea 4,66 X 4.Ataşamentul faţă de România 4,66 X 5. Prietenia 4,65 X 6. Mândria 4,65 X 7. Sentimentul istorie 4,54 X 8. Tradiţionalismul 4,62 9. Încrederea în forţele proprii 4,61 10 Inteligenţa 4,56 -

Astfel, la românii dobrogeni, pe primele 10 locuri, în cadrul profilului integrat apar în ordine (la o cotă trecută în paranteze), următoarele trăsături modale: ospitalitatea (4,75); ataşamentul faţă de România (4,68); sentimentul istoriei (4,67); simţul frumosului (4,66); prietenia (4,63); mândria (4,57) simţul umorului (4,53), preţuirea propriei identităţi etnice (4,52), credinţa religioasă (4,52) şi spiritul de independenţă (4,51). O comparaţie suplimentară a fost realizată între profilul integrat şi cel auto-evaluat al românilor. Singura repoziţionare specifică este la poziţia 10, unde în locul itemului de inteligenţă din profilul auto-evaluat, apare spiritul de independenţă din cadrul profilului integrat. Din suprapunerea sau intersecţia acestor planuri putem realiza confirmarea şi validarea unor concluzii. Faptul că profilurile retro-evaluate nu sunt unitare dovedeşte existenţa unor puncte de vedere specifice, cu caracter particular. Ele cuprind fenomenele specifice de ecleraj, din perspectiva fiecărei comunităţi. Dar confirmarea a 7 poziţii în ambele profiluri indică faptul că 70 % din trăsături sunt bine cunoscute în toate grupurile etnice de studiu. De exemplu, în analiza românilor, comunitatea armeană din ,,perspectivă externă”, a dezvoltat în mod constant retro-evaluări peste media de frecvenţă, la toate trăsăturile 187

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

româneşti. La celelalte minorităţi, chiar dacă în scara de valori există subaprecieri variabile, ,,topul’’ trăsăturilor dominante româneşti rămâne acelaşi, indiferent de grupul care face evaluarea. Cu alte cuvinte, în analiza de poziţii la primele 10 trăsături dominante există un mare grad de siguranţă în caracterizarea românilor, atitudine prezentă în toate grupurilemartor. Chiar în sistemul denivelat de evaluare al rromilor (ţiganilor), în aprecierea trăsăturilor dominante la români, pe primul loc, acest grup a plasat simţul frumosului (4,97) şi ospitalitatea (4,48) pe locul 7. Dar, spre deosebire de rromi (ţigani), ospitalitatea la români este confirmată, de toate minorităţile conlocuitoare, la cote ridicate, peste frecvenţa medie pe total cazuri cercetate (350). Astfel, armenii şi grecii, acordă acestei trăsături cote maxime de 5,oo puncte şi respectiv 4,9o. Media maximă de 5,oo puncte a armenilor face ca şi omogenitatea lor de opinie, să fie maximă. Din acest motiv, la această trăsătură, abaterea standard a opiniilor acestui grup, devine zero. În acelaşi fel este caracterizată şi trăsătura prieteniei. Ea se află în poziţia 5, cu o frecvenţă medie pe total eşantion de 4,63 plus una auto-evaluată ,,din perspectivă internă” de 4,65. Faţă de ea, grupurile de greci (5,oo); armeni (4,86) sau turci (4,68); fac aprecieri la un nivel superior. Faţă de această medie aritmetică integrată, numai grupurile de tătarii (4,36) şi ţiganii (4,34), prezintă opinii la cote ceva mai scăzute. În acest fel, dacă valorile ataşamentului faţă de România, ale preţuirii propriei identităţi, mândriei şi credinţei confesionale, apar pe primele locuri şi din perspectiva altor comunităţi etnice, atunci acestea împreună cu ospitalitatea, simţul frumosului, prietenia, independenţa şi simţul umorului, putem spune că formează un contur de trăsături psihologice dominante, specifice românilor, fără echivalent la alte neamuri. Psihodiagnoze suplimentare se pot face asupra spiritului întreprinzător, aflat la români într-o poziţie 37, de slabă intensitate. În vocabularul anexat chestionarului nostru, spiritul întreprinzător a fost definit prin capacitatea de a trece la acţiuni pe cont propriu. Acest item a prezentat o medie pe total număr de cazuri (350) de 4,12 şi cu medie de autoevaluare la o cotă de 4,1o. Opiniile altor grupuri etnice privitoare la gradul de răspândire la români a acestei trăsături, sunt împărţite. În privinţa acestui item, se constată o estimare peste frecvenţa integrată în grupurile de ucraineni (4,65) armeni (4,57) şi greci (4,2o). Tendinţe de subestimare a acestei trăsături la români, au fost exprimate în grupurile de rromi (4,o3); tătari (3,86) şi italieni (3,63). În schimb, loturile de turcii (4,1o) şi ruşiilipoveni (4,1o) s-au dovedit a fi mai realişti, cu valorizări foarte apropiate faţă de profilul integrat (4,12) şi cel autoevaluat (4,10). În orice psihodiagnoză de însuşiri specifice de factură etnopsihologică un al doilea mare plan de examinare este reprezentat de analiza trăsăturilor modale cu slabă intensitate, din care redăm un extras din acelaşi tabel anexă acestui paragraf. Din acest grup, 6 trăsături respectiv: agresivitatea, scepticismul, spiritul comercial, fatalismul, perseverenţa şi simţul răspunderii corespund cu profilul etnic auto-evaluat, care permit a formula asupra lor următoarele observaţii : - din perspectiva a 9 comunităţi etnice asupra lor există un acord de 60 %; - prezenţa unor trăsături comune în ambele tabele, exprimă faptul că slaba lor manifestare este bine cunoscută, atât de români, cât şi de minorităţi; - apariţia unui grup de însuşiri ,,din perspectivă internă “ numai din autoevaluarea românilor, indică la nivelul unor trăsături, prezenţa unor acuze specifice, referitoare la lipsa de solidaritate, manifestare slabă a spiritului întreprinzător sau lipsa spiritului de sacrificiu; - în profilul etnic integrat apar 2 trăsături fără semnificaţie statistică, 188

Mictat A.GÂRLAN

respectiv individualismul la poziţia 46 şi agresivitatea la poziţia 50; - şi în profilul etnic auto-evaluat apar 2 trăsături fără semnificaţie statistică, respectiv spiritul comercial din poziţia 48 şi agresivitatea tot la poziţia 50. În cazul cercetării de faţă, trebuie de spus că dimensiunile pozitive sau negative, au o conotaţie morală şi reprezintă un alt nivel de analiză, cu caracter ulterior. De exemplu, în aceste poziţii de slabă manifestare, lipsa fatalismului, a scepticismului sau a agresivităţii la români, pot fi considerate pozitive, mai ales când au confirmare şi din partea altor neamuri. Fatalismul, prin vocabularul anexat a fost apreciat în sensul gradului de acceptare a ideii de soartă şi predestinare. Din această evaluare a rezultat o frecvenţă medie integrată de 3,30 prin care s-a plasat în poziţia 48. Această cotă, conform instructajului nostru, este în apropierea treptei de răspuns ,,acord în mică măsură“. Dar, diferenţele de atitudini etnice în jurul acestei frecvenţe modale au fost relativ mari. Astfel, la media auto-evaluată a românilor de 3,56 majoritatea minorităţilor locale au subestimat la români prezenţa acestei trăsături. În opiniile grupurilor de italieni (2,8o); greci (2,97); turci (3,08); armeni (3,13); ruşi (3,14); ucraineni (3,42) sau chiar de rromi (3,45), frecvenţele modale au fost sub nivelul auto-evaluat al românilor. De la aceste subestimări numai grupul tătar (3,88), a făcut excepţie. De aceea, putem afirma că românii se consideră chiar mai fatalişti, faţă de cum apar în percepţia altor neamuri. La români, pe ultima poziţie 50 s-a situat trăsătura agresivităţii (itemul 29), care trebuie prezentată, sub rezerva unui prag p. < 0,55. La acest prag de semnificaţie se adaugă o medie aritmetică în profilul integrat de 2,59 cu cea mai mare abatere standard 1,31. Pe lângă pragul de semnificaţie nesatisfăcător şi faţă de acest decalaj între medie aritmetică foarte scăzută şi o abatere standard foarte ridicată, merită un plus de comentarii întrucât, aceeaşi abatere ridicată la o valoare de 1,63 a rezultat şi din auto-evaluarea lotului de români. În acest studiu, semnificaţiile statistice ale abaterii standard în cazul valorilor mici, cu caracter subunitar, se referă la gradul de omogenitate al unor atitudini, iar în cazul valorilor mari, cu caracter supraunitar, ele exprimă gradul lor de eterogenitate. Tabelul nr. 5 Ultimele 10 poziţii de trăsături modale subdominante la români determinate pe baza chestionarului PPN-50 Extras de trăsături din profilul românesc integrat pe 350 de cazuri Medii Trăsături şi valori aritmetice 41. Disciplina şi organizarea 3, 98 42. Spiritul comercial 3, 97 43. Spiritul critic 3, 95 44. Initativitatea 3, 93 45. Perseverenţa 3, 89 46. Individualismul 3, 61 47. Supuşenia / obedienţa 3, 61 48.Fatalismul 3, 3o 49. Scepticismul 3, 12 50.Agresivitatea 2, 59

Extras de trăsături din profilul românesc autoevaluat pe 50 de cazuri Medii Trăsături Trăsături şi valori comune aritmetice 41. Simţul răspunderii 4, 16 X 42. Spiritul întreprinzător 4, 10 43. Spiritul de sacrificiu 4, 06 44. Perseverenţa 4, 04 X 45. Comunicativi cu sinceritate 3, 96 46. Solidaritatea 3, 92 47. Fatalismul 3, 56 X 48. Spiritul comercial 3, 46 X 49. Scepticismul 2, 86 X 50. Agresivitatea 2, 74 X

În cazul agresivităţii abaterile standard de tip 1,31 din profilul integrat comparativ cu cele de 1,63 din profilul auto-evaluat, arată cu claritate o subîmpărţire a atitudinilor existente la nivelul grupurilor de studiu. Aceste cote, în structura grupurilor martor şi de 189

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

referinţă, indică caracterul neomogen al agresivităţii, atât în opinia românilor cât şi a minorităţilor locale Atitudinile împărţite asupra agresivităţii la români sunt mai clar exprimate în profilurile retro-evaluare. Astfel, armenii (1,60); grecii (1,80); italienii (2,30) sau ruşii-lipoveni (2,43); prezintă subevaluări semnificative. Pe când turcii (2,82); tătarii (2,96); rromii (3,07) şi ucrainenii (3,19), acordă acestei trăsături la români o cotă ceva mai ridicată de manifestare. Faţă de agresivitatea românilor, atitudinea cea mai omogenă, cu cea mai mică abaterea standard (o,65) o constatăm în grupul ţiganilor. Atitudinea cea mai eterogenă, cu cea mai mare abaterea standard (1,34) apare în grupul turcilor. După părerea noastră, existenţa acestor subgrupuri care acordă agresivităţii româneşti semnificaţii foarte diferite, a dus la scăderea pragului de semnificaţie a acestei trăsături spre valoare p. < 0,55. Faţă de aceste percepţii inegale, concluzia noastră este că, această trăsătură ar poate fi negată, cel puţin pentru faptul că în mod global apare pe ultimul loc. Dar, prin existenţa unor abateri standard ridicate, cu opinii separate pe subloturi secundare, se pot exprima rezerve, faţă de slaba ei intensitate. De fapt, toate câmpurile de atitudini interne şi externe, din jurul acestui item, sunt prea eterogene pentru formularea unei diagnoze ferme. În sprijinul acestei afirmaţii, putem nota distanţa relativ mare dintre poziţia 50 a agresivităţii şi poziţia 21 a dominativităţii. Întotdeauna, dominativitatea are un suport psihologic stabil în agresivitate, de aceea aceste trăsături ar trebuit să se poziţioneze în zone psihologice de apropiere. Dar, în acest tablou, ele apar în poziţii foarte îndepărtate. Astfel, putem concluziona că dominativitatea românilor este mai slab agresivă. Alte însuşiri precum inteligenţa şi adaptabilitatea, care, în sfera valorilor umane fac parte din aceleaşi zone limitrofe, au fost mai bine percepute. Ele au fost plasate în prima parte a tabelului, în poziţii succesive, respectiv 17 şi 18, localizate în mod corect în imediata lor vecinătate. Trăsături cu slabă manifestare mai sunt disciplina cu organizarea din poziţia 41 şi spiritul comercial din poziţia 42. Dar, ele se încadrează în alte interpretări. De exemplu, spiritul comercial la români, cu un prag de semnificaţie p < 0,32, are o frecvenţă modală integrată de 3,97 şi o abatere standard de 0,97. În glosarul anexă din aplicarea acestui chestionar, spiritul comercial a fost definit ca o trăsătură caracteristică pentru cei care fac afaceri şi au mirosul banului. În privinţa acestei trăsături, patru comunităţi de rromi (4,52); ucraineni (4,45); armeni (4,37) şi lipoveni (4,18); oferă estimări la cote de supra-evaluare. Pe când, în grupurile de turci (3,88); tătari (3,78); italieni (3,80) şi greci (3,67); oferă cote de subevaluare. Dar, cea mai scăzută notă de subevaluare, apare chiar în autoevaluarea grupului de referinţă românesc, la o cotă de 3,46. Această atitudine autoevaluată, exprimă la români cel puţin existenţa unei percepţii deformate asupra acestei trăsături. Această divergenţă de atitudini, exprimată într-un prag ridicat de semnificaţie statistică, după opinia noastră, face din spiritul comercial al românilor o trăsătură de slabă consistenţă. Astfel, faţă de primul contur de trăsături specifice profilului etnic la români, putem adaugă şi câteva însuşiri de slabă manifestare precum: perseverenţă, simţul răspunderii, a spiritului întreprinzător, inclusiv disciplina şi organizarea, din care numai lipsa fatalismului şi a unei agresivităţii mai reduse pot fi considerate pozitive.

190

Mictat A.GÂRLAN

4.6. Analiza matricială a stilurilor etnice Dar, analiza de item pentru conturarea unor tendinţe globale are un caracter prea analitic. De aceea, în tabelul de mai jos, toţi itemii chestionarului PPN-5o au fost regrupaţi în direcţia unor orientări stilistice, în cadrul unei analize matriciale de sinteză. Pentru reîntabelarea datelor în vederea analizei de stil, amintim structura bazei de date, în care pe orizontală s-au trecut performanţele la cei 50 de itemi, iar pe verticală s-au trecut cele 350 de chestionarele, codificate pe 9 comunităţi. Pentru analiza de stil, pe baza grilei de itemi din Chestionarul PPN-50 se întocmeşte un soft de culegere, selecţie şi calcul, pentru media aritmetică şi abaterea standard. Pasul de culegere a performantelor, în Chestionar este din 5 în 5 itemi. Pentru obţinerea profilului stilistic integrat, indiferent la ce comunitate, se vor însuma toate cele 350 de performanţe ale comunităţii de referinţă. Pentru obţinerea profilului stilistic auto-evaluat, operaţiunea se limitează numai la datele şi numărul de cazuri din eşantionul comunităţii studiate. Iar pentru obţinerea profilurilor etnice retroevaluate se culeg numai itemii cu performantele referitoare la comunităţile respectiv, din cadrul grupurilor-martor. Softul analizei de item este identic cu cel al analizei de stil, deosebirea esenţială conform grilei Chestionarului PPN este numai pasul din 5 în 5 itemi. De asemenea, nu toate operaţiunile sunt automatizate. Prima extragere a datelor, cu medii aritmetice pe fiecare trăsătură, se prezintă ca un tablou identic cu structura itemilor din Chestionar. Departajarea şi scalarea valorică a trăsăturilor modale, de la mediile cele mai ridicate spre cele mai scăzute, într-un tablou final, atât în cazul analizei de item, cât şi a celei de stil, este o etapă ulterioară care se realizează manual . Mai trebuie de notat că, analiza matricială este superioară celei de item, întrucât oferă o siguranţă sporită în interpretarea datelor. De exemplu, în cazul analizei de stil toate abaterile standard sunt la nivel subunitar, aspect ce indică prezenţa în cadrul orientărilor valorice, a unui grad mai mare de omogenitate a atitudinilor exprimate. Astfel, în matricea stilistică a românilor remarcăm o prevalenţă a stilului cultural şi afectiv pe primele locuri, urmate de manifestările stilului social pe un plan intermedian, iar pe un al treilea plan apar manifestările de stiluri activ şi moral. Anticipând din analiza stilistică a altor comunităţi, remarcăm la români, italieni, turci şi ucraineni, dominanţa pe primul loc a stilului cultural, dar şi prezenţa pe ultimele locuri a stilului moral la toate neamurile studiate. Aceste extreme valorice sunt o caracteristică mai largă, comună atât spaţiului cultural dobrogean, cât şi acestui sfârşit de secol XX, cu valori morale pe ultimele locuri. De asemenea, în cadrul fiecărei dominante stilistice, poziţia itemilor diferă semnificativ de la un neam la altul. De exemplu, dominanta culturală este comună la românii, italienii şi turcii din Dobrogea. Ea apare din aprecierea superioară a tradiţionalismului din poziţiile 14, 4, respectiv 14 şi a credinţei religioase din poziţiile 9, 3 respectiv 1, cu toate diferenţele confesionale ortodoxe, catolice şi mahomedane, dintre ele. (vezi anexa acestui paragraf), Pe diferite grupuri etnice, alte valori culturale precum

191

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

inteligenţa şi modernismul, au prezentat alte distribuţii. Respectiv, la italieni acestea s-au plasat în poziţiile 4 şi 7; la români în poziţiile 17 şi 24; iar la turci în poziţiile 19 şi 38. În privinţa stilului afectiv, aceste este plasat la români pe planul al doilea. Această poziţie reprezintă o diferenţă specifică fără precedent la alte neamuri. De exemplu, stilul afectiv la italieni şi turci apare pe planul trei, după cel activ. La români, în orientările specifice ale predispoziţiilor afective notăm următoarele trăsături: ospitalitatea (poziţia 1), simţul frumosului (poziţia 4), sau simţul umorului (poziţia 7), la care se adaugă o notă foarte scăzută de agresivitate (poziţia 5o). În comparaţie cu datele altor comunităţi, aceste valori apar pe alte poziţii. De exemplu, ospitalitatea, simţul frumosului, simţul umorului sau agresivitatea la italienii apar în poziţiile 24, 1, 16 şi 50, iar la turcii dobrogeni în poziţiile 25, 9, 36 şi 50 (vezi anexa de la sfârşitul acestui paragraf). Tabelul nr. 6 Matricea stilistică a românilor dobrogeni determinată prin auto şi retro-evaluare Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard. Profiluri Stilurile de relaţionare cu itemii lor CULTURAL 5-10-15-2025-30-3540-45-50 AFECTIV 4-9-14-1924-29-3439-44-49 SOCIAL 1-6-11-1621-26-3136-41-46 ACTIV 3-8-13-1823-28-3338-43-48 MORAL 2-7-12-1722-27-3237-42-47

Profil Stilistic Români Integrat

Profil stilistic Autoevaluat

Total 350

Români 50

Arm 30

Greci 30

Itali. 30

Turci 50

Tăt. 50

Romi 30

RuşiLipov 50

Ucr 30

4,31 0,89

4,4o 0,86

4,65 0,80

4,41 0,78

4,43 0,73

4,22 0,98

4,02 1,oo

4,01 0,65

4,36 0,70

4,41 0,84

4,29 0,83

4,33 0,82

4,51 0,47

4,32 0,76

4,23 0,85

4,29 0,86

4,17 0,94

4,18 0,59

4,25 0,75

4,38 0,77

4,28 0,93

4,26 0,97

4,69 0,57

4,29 0,89

4,39 0,77

4,16 1,07

4,08 1,06

4,22 0,63

4,31 0,81

4,36 0,8o

4,2o 0,88

4,22 0,95

4,58 0,74

4,23 0,83

4,14 0,8o

4,19 0,9o

4,oo 0,95

4,04 0,58

4,16 0,75

4,35 0,87

4,oo 0,96

4,03 0,99

4,29 0,76

4,01 0,84

3,9o 0,93

3,95 0,93

3,92 1,06

3,92 0,64

3,96 0,87

4,08 0,99

Retro-evaluarea stilistică a românilor dobrogeni de către eşantioanele-martor din zona de contact

Un alt plasament specific românilor, constatat în planul trei, a fost stilul social. De exemplu, comparativ cu alte neamuri, în grupurile turc şi italian acest stil s-a plasat în planul patru. La români, orientările principale de fundamentare ale acestui stil, au fost: ataşamentul faţă de România (2); sentimentul istoriei (3) şi preţuirea propriei identităţi etnice (8). Alături de ele, cu unele nuanţe specifice, în orientarea acestui stil la români, se poate nota cota mai ridicată de dominativitate din poziţia 21, comparativ cu cea a turcilor din poziţia 45 sau a italienilor conlocuitori din poziţia 47. În privinţa stilului activ la români, care este caracteristic muncii şi productivităţii, el se înscrie pe o orientare mai restrânsă, pe direcţia unor manifestări terţiare. Pentru acest stil, 192

Mictat A.GÂRLAN

din prima jumătate a tabelului nostru provin puţine trăsături active cu caracter dominant, respectiv numai independenţa din poziţia 10 şi hărnicia din poziţia 15. Majoritatea valorilor stilului activ, figurează în a doua parte a tabelului final, spre poziţii slabe şi foarte slabe, în tendinţe precum: capacitatea de iniţiativă (29), spiritul întreprinzător (37), simţul răspunderii (40), spiritul comercial (42), disciplina şi organizarea (41) sau perseverenţa până la finalizare (45). În privinţa stilului moral, cu o frecvenţă modală integrată la cota 4,00; acesta s-a plasat pe ultimul loc. Dar, după cum menţionam anterior, ultima poziţie a acestui stil a fost constatată în toate comunităţile cercetate. După opinia noastră, unele componente cu manifestare restrânsă din cadrul său, cum ar fi individualismul (46), fatalismul (48), sau scepticismul (49), pot avea un aspect pozitiv. De exemplu, scepticismul şi fatalismul aflate pe ultimele locuri, în opoziţie cu optimismul şi încrederea în forţele proprii, au o încărcătură psihologică mai mare, faţă de pesimism sau predestinare. Dar, semnificative sunt alte componente morale. Astfel, cu toate că prietenia şi omenia sunt preţuite la nivele superioare (poziţiile 5 şi 11), restul valorilor echivalente acestui stil, respectiv tăria de caracter (31) simţul onoarei (32) dispoziţia spre întrajutorare (34) cinstea şi onestitate (35) spiritul de sacrificiu (39) la românii dobrogeni ocupă poziţii secundare, în cadrul sistemului nostru axiologic. Pe de altă parte, la fel de semnificativă este şi ultima poziţie ocupată de stilul moral în toate comunităţile cercetate, care nu poate fi întâmplătoare. Decăderea generală a atitudinilor morale o punem pe seama situaţiei confuze de tranziţie a valorilor, caracteristică perioadei de tranziţie de după revoluţia din decembrie, cu ample manifestări atât în România, cât şi în toate ţările Europei de Est. De aceea, atribuirea ei ca dominantă negativă unei singure comunităţi poate fi o formulare riscantă. În concluzie, deşi s-au aprofundat diferenţele de specific naţional la români, prin diagnoze de relaţii, trăsături şi manifestări de stil - accentul principal al cercetării a fost organizarea şi focalizarea cadrului metodologic de psihodiagnoză, pe principiul dublei perspective, într-o comparaţie circulară a datelor grupului de referinţă, pe aceleaşi dimensiuni, evaluate de mai multe grupuri-martor. Rezultatele obţinute au avut numai o valoare demonstrativă faţă de acest model. În experimentul nostru, rămâne să verificăm în continuare dacă aplicarea invariantă a cadrului metodologic avansat, va stimula cu aceeaşi acurateţe şi alte diferenţe etnice, din alte grupuri naţionale. Temă pe care vom încerca să o dezvoltăm în capitolele următoare.

193

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

4.7. Anexe Tabelul nr. 7 Structura ierarhică de valori etnice, auto şi retro-evaluate la românii dobrogeni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate. Profiluri Valori si trăsături etnice 1. Ospitalitatea 2. Ataşamentul faţă de România 3. Sentimentul istoriei 4. Simţul frumosului 5. Prietenia 6. Mândria 7. Simţul umorului 8.Preţuirea propriei identităţi etnice 9. Credinţa religioasă 10.Independenţa 11. Omenia 12. Bunătatea şi blândeţea 13.Increderea în forţele proprii 14.Tradiţionalismul 15. Hărnicia 16. Curăţenia şi higiena 17. Inteligenţa 18. Adaptabilitatea 19.Sentimentul naturii 20.Profesionalismul 21.Dominativitatea 22. Curajul şi cutezanţa 23. Toleranţa interetnică 24.Modernismul. 25.Inventivitatea

Profil Români Integrat Total 350 4,75 o,6o 4,68 o,82 4,67 o,7o 4,66 o,67 4,63 o,71 4,57 o,74 4,53 o,71 4,52 o,87 4,52 0,81 4,51 o,86 4,48 0,79 4,46 o,81 4,42 o,75 4,42 0,91 4,38 o,82 4,38 o,83 4,47 o,76 4,39 o,88 4,37 o,87 4,36 0,83 4,36 o,99 4,35 o,82 4,35 o,89 4,34 o,90 4,32 o,89

Profil AutoEvaluat Români 50 4,66 o,63 4,66 o,88 4,64 o,8o 4,76 o,48 4,65 o,66 4,64 0,63 4,46 o,81 4,42 0,93 4,68 0,68 4,42 o,99 4,34 o,92 4,52 o,86 4,61 o,64 4,62 o,75 4,46 0,84 4,18 o,96 4,56 o,79 4,26 o,96 4,33 o,94 4,38 o,92 4.50 0,66 4,28 o,78 4,12 1,o6 4,52 o,93 4,16 1,oo

Retro-evaluarea românilor dobrogeni pe fiecare item, de către alte grupuri etnice martor din regiune. Arm 30 5,00 o,oo 4,93 o,37 4,97 o,18 4,90 o,31 4,86 o,35 4,80 o,48 4,80 o,41 4,87 0,43 4,87 o,43 4,23 1,14 4,93 0,25 4,90 o,31 4,66 o,55 4,07 o,78 4,87 o,43 4,77 o,94 4,77 o,50 4,70 o,47 4,70 o,65 4,83 o,46 4,45 o,95 4,83 o,46 4,83 o,53 4,59 o,84 4,80 o,48

Greci 30 4,90 o,40 4,73 o,58 4,83 o,46 4,73 o,69 5,00 o,oo 4,23 1,o4 4,70 o,7o 4,30 1,26 4,77 o,63 4,30 o,95 4,83 o,46 4,87 o,43 4,60 o,81 4,10 1,37 4,60 o,62 4,67 o,55 4,87 o,35 4,53 o,94 4,47 1,o7 4,57 o,9o 4,43 1,28 4,43 o,73 4,83 o,38 4,60 o,86 4,83 o,38

194

Italie 30 4,80 o,92 4,90 o,31 4,63 o,67 4,53 o,68 4,62 o,82 4,60 o,5o 4,47 o,82 4,73 o,45 4,60 o,5o 4,53 o,86 4,60 o,93 4,30 o,99 4,40 o,72 4,73 0,45 4,57 o,57 4,13 1,04 4,67 o,48 4,37 o,76 4,33 1,o6 4,40 o,72 4,57 o,63 4,40 o,67 4,37 1,oo 4,47 o,68 4,37 0,81

Turci 50 4,88 o,48 4,30 1,18 4,62 o,78 4,54 o,71 4,68 o,68 4,50 o,74 4,58 o,67 4,42 1,o9 4,38 0,88 4,68 o,77 4,58 o,7o 4,48 o,84 4,40 o,95 4,18 o,98 4,36 o,85 4,40 o,86 4,46 o,84 4,42 o,88 4,49 o,87 4,36 o,8o 3,71 1,26 4,40 0,78 4,42 0,88 4,20 1,12 4,14 o,99

Tătari 50 4,64 o,75 4,46 1,o7 4,30 1,o2 4,38 o,9o 4,36 o,94 4,28 o,97 4,46 o,93 4,28 o,90 4,18 1,o4 4,66 o,72 4,20 0,95 4,40 o,86 4,48 o,68 4,26 1,o5 4,32 o,91 4,34 o,77 4,08 1,o1 4,08 1,18 4,29 o,94 3,98 o,96 4,20 1,18 4,04 1,o1 4,16 0,87 4,04 1,o4 3,90 o,89

Romi 30 4,48 o,51 4,93 o,37 4,62 o,49 4,97 o,19 4,34 o,64 4,90 o,41 4,03 o,19 4,69 o,54 4,86 o,44 4,59 o,5o 3,62 o,49 4,14 o,99 4,00 o,27 4,93 o,26 3,62 o,56 4,14 o,35 3,66 o,55 4,28 o,59 4,07 o,26 4,00 o,27 4,52 o,63 4,10 o,98 4,14 0,99 3,79 o,82 3,93 1,1o

Ruşi 50 4,67 o,59 4,69 o,8o 4,71 o,6l 4,67 o,63 4,61 o,61 4,63 o,64 4,55 o,58 4,49 o,87 4,43 o,76 4,45 o,68 4,59 o,64 4,22 o,74 4,27 o,7o 4,41 o,91 4,45 0,74 4,45 o,61 4,51 o,58 4,61 o,53 4,39 o,7o 4,41 o,81 4,47 o,77 4,37 o,81 4,37 o,76 4,33 o,56 4,47 o,58

Ucr 30 4,77 o,43 4,87 o,56 4,97 o,18 4,65 o,84 4,65 o,88 4,74 o,68 4,77 o,56 4,77 o,5o 4,19 1,11 4,65 1,o5 4,68 o,48 4,39 o,72 4,34 1,o1 4,68 o,6o 4,10 1,o1 4,39 1,o2 4,81 o,4o 4,39 1,o2 4,29 o,97 4,45 o,93 4,66 o,61 4,45 o,77 4,16 1,oo 4,61 o,62 4,61 o,92

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 7 (continuare) Structura ierarhică de valori etnice, auto şi retro-evaluate la românii dobrogeni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate. Profiluri Trăsături si valori etnice 26.Optimismul 27.Ambiţia 28.Evitarea conflictelor 29.Capacitate de iniţiativă 28.Receptivitate la ideile altora 31. Tăria de caracter 32.Simţul onoarei 34.Comunicativi cu sinceritate 35. Dispoziţia de întrajutorare 35.Onestitatea 36. Solidaritatea 37.Spiritul întreprinzător 38.Realismul 39.Spiritul de sacrificiu 40. Simţul răspunderii 41.Disciplina şi organizarea 42. Spiritul comercial 43.Spirit critic 44.Imitativitatea 45.Perseveranţa 46.Individualism 47.Supuşenia şi obedienţa 48.Fatalismul 49. Scepticismul 50 Agresivitatea

Profil Români Integrat

Profil AutoEvaluat

Total 350 4,31 o,87 4,30 o,87 4,28 o,86 4,26 o,89 4,25 o,99 4,22 o,86 4,21 o,88 4,19 o,95 4,16 o,88 4,16 0,95 4,13 o,91 4,12 o,83 4,11 o,92 4,10 o,98 4,09 o,9o 3,98 o,99 3,97 o,97 3,95 0,98 3,93 1,o6 3,89 0,98 3,61 1,19 3,61 1,21 3,30 1,18 3,12 1,18 2,59 1,31

Români 50 4,16 o,87 4,52 o,76 4,34 o,72 4,30 1,11 4,40 o,93 4,34 o,82 4,22 0,89 3,96 0,99 4,28 o,73 4,20 0,95 3,92 1,o7 4,10 o,91 4,42 o,78 4,06 1,o8 4,16 o,93 4,30 o86 3,46 1,11 4,26 o,9o 4,14 1,o9 4,04 1,19 3,76 1,22 3,86 1,14 3,56 1,07 2,86 1,59 2,74 1,63

Retro-evaluarea românilor dobrogeni pe fiecare item, de către alte grupuri etnice martor din regiune Arm 30 4,63 o,61 4,73 0,52 4,80 o,48 4,67 o,61 4,80 o,55 4,67 0,66 4,73 o,52 4,77 o,57 4,60 o,72 4,80 o,55 4,73 o,53 4,57 o,73 4,60 o,5o 4,63 1,o3 4,70 0,65 4,60 o,81 4,37 1,oo 4,60 o,62 4,17 0,99 4,30 1,07 3,57 1,68 4,50 o,63 3,13 1,o4 3,00 o,83 1,60 1,o4

Gre 30 4,13 o,9o 4,43 o,82 4,67 o,66 4,27 o,74 4,53 0,63 4,17 1,o2 4,37 o,96 4,43 o,68 4,00 1,o2 4,50 0,82 4,07 o,87 4,20 o,66 3,83 1,21 4,03 0,85 4,13 1,14 3,97 o,96 3,67 o,66 3,73 o,91 3,67 o,84 4,00 o,83 3,13 1,07 3,07 1,62 2,97 1,13 3,13 1,11 1,80 1,10

195

Itali 30 4,43 o,57 4,20 o,89 4,33 o,88 4,13 o,82 4,37 0,93 4,20 o,76 4,37 o,67 4,10 1,24 4,30 o,7o 3,93 o,91 4,30 o,53 3,63 o,85 4,43 o,82 4,10 1,o9 4,00 o,79 4,10 o,88 3,80 0,71 4,07 1,o5 4,07 1,o8 3,83 1,o5 3,33 1,12 3,83 o,99 2,80 1,13 2,77 1,19 2,30 1,12

Turci 50 4,34 1,oo 4,16 1,oo 4,02 1,13 4,36 o,9o 4,14 1,28 4,04 o,83 4,24 o,96 4,30 0,97 4,22 o,84 4,22 o,82 4,12 1,o4 4,10 o,79 4,24 o,77 3,96 1,o1 4,00 o,97 4,10 o,89 3,88 1,02 3,72 1,11 3,58 1,26 3,62 1,o7 3,44 1,o5 3,74 1,37 3,08 1,21 3,02 1,19 2,82 1,34

Tătari 50 4,02 1,17 3,90 o,99 4,34 o,72 3,88 1,o2 4,28 o,97 3,86 1,o5 3,84 1,o8 3,94 1,11 4,04 1,o1 3,92 o,99 4,04 o,90 3,86 o,93 3,80 o,93 3,92 o,97 3,82 o,85 3,62 1,21 3,78 1,22 3,32 1,o8 3,96 1,14 3,64 0,96 3,54 1,25 3,34 1,19 3,88 1,24 3,64 1,1o 2,96 1,29

Romi 30 4,41 o,5o 4,14 o,99 3,90 o,77 4,14 o,99 3,34 o,94 4,48 o,63 4,03 o,19 3,93 o,88 3,52 o,57 4,21 0,98 4,10 o,98 4,03 o.91 3,17 o,97 4,41 o,73 4,24 0,64 3,62 o,56 4,52 o,57 3,86 o,58 3,93 o,59 3,66 o,55 4,17 0,97 3,07 0,26 3,45 0,69 2,97 o,5o 3,07 0,65

Ruşi 50 4,41 o,67 4,29 o,71 4,27 o,91 4,14 o,74 4,29 o,71 4,27 o,7o 4,12 o,83 4,29 o,71 4,16 o,9o 4,14 o,79 4,04 o,79 4,10 o,68 4,10 o,8o 4,12 0,83 4,08 o,73 3,65 o,95 4,18 o,7o 4,20 o,82 4,02 1,o3 3,88 o,81 3,39 1.,oo 3,43 1,26 3,14 1,35 3,08 1,o6 2,43 1,17

Ucra 30 4,48 o,96 4,58 o,76 3,97 o,87 4,61 o,56 4,00 1,13 4,19 o,91 4,23 o,96 4,16 o,90 4,26 1.o3 3,68 1,33 4,06 1,oo 4,65 o,49 4,32 o,7o 3,90 1,o4 3,94 1,o6 4,00 1,13 4,45 o,68 4,03 o,91 3,87 1,o6 4,32 o,75 4,35 o,8o 3,68 1,14 3,42 1,18 3,48 1,29 3,19 1,08

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni

Bibliografie 1

Istoria României – Moştenirea Timpurilor Îndepărtate, volumul I, Academia Română; Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologice, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001 2 Suceveanu, Alexandru, Viaţa economică în Dacia romană, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1977 3 Dio Cassius , Istoria romană , Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973 4 Constantinescu, Dinu-Teodor - Construcţii monumentale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, 5 Lipsius R.A. and M. Bonnet, Acta Apostolorum Apocrypha, 3 vol. Leipzig, 1891–1903. 6 Tertulian , Tratate dogmatice şi apologetice , Editura Polirom , Bucureşti, 2007 7 Lungu Virgil, Creştinismul din Scythia Minor în contextul vest-pontic, Sibiu-Constanţa, Editura Tenis Club Sen, 2001 8 Giurescu C. Constantin, Ştiri despre populaţia românească din Dobrogea în hărţi medievale şi moderne, Muzeul de Arheologie Constanţa, 1975 9 Mehmet Ali Ekrem - Din istoria turcilor dobrogeni, Editura Kriterion, Bucureşti 1994. 10 Slăvescu, Victor Corespondenţă între Ion Ionescu de la Brad şi Ion Ghica 1846-1874 Editura Academiei Române , Studii şi Cercetări, Bucureşti , 1943 11 Tufescu Victor, Însemnări dintr-o corespondenţă de la 1850, Extras din revista Balcania, V1, Bucureşti, 1942 12 Arbore Alexandru, Însemnări asupra cerchezilor, grecilor şi arabilor din Dobrogea , Analele Dobrogei, anul III, 1922. 13 Dobrogea, Cincizeci de ani de viaţă românească, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003. 14 Dabija A. Grigore, Cadrilaterul bulgar de un Român, Atelierele Socec, Societate Anonimă, Bucureşti, 1913 15 Voicu T. şi Constantinescu P., Monografia oraşului Tulcea, Institutul de Arte Grafice al ziarului ,,Dobrogea Jună”, Constanţa, 1928 16 Borodi Elena şi Popa Iona, Monografia Constanţei, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1980 17 România interbelică, internet 18 Djuvara Neagu (coordonator), Aromânii. Istorie. Limbă. Destin, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996 19 Muşi Th. Vasile, Un deceniu de colonizare în Dobrogea -Nouă, 1925-1935, 1935 20 Regina Maria de România, Cum am ajuns la Tenha Juvah , în Analele Dobrogei, anul IX, vol. II, Editura Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1928 21 Arbore Constantin, La culture roumaine en Dobroudja, Extrait Dobroudja , Bucarest, 1938 22 Arbore P. Alexandru, Caracterul etnografic al Dobrogei sudice (Din epoca turcească până la 1913) Editura Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1938 23 Constantinescu Mirceşti - Ezibei un sat dobrogean, Editura Bucovina, 1935 24 Brătescu Constantin, Populaţia Dobrogei, Analele Dobrogei, nr. 9, anul 1928 25 Ciorbea Valentin, Atanasiu Carmen: Flota maritimă comercială română: un secol de istorie modernă (1895-1995), Editura Fundaţiei "Andrei Şaguna", Constanţa, 1995 26 Mătăsaru Aurel Preda , Tratatul între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, trecut şi prezent, Editura Lumina Lex , Bucureşti, 2004 27 Constantin C. Gurescu (coordonator), Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972 28 Ioniţoiu Cicerone, Cartea de aur a rezistenţei româneşti împotrivă comunismului, Revizuită Florin Ştefănescu Vol. I–II Tipografia Hrisovul, Bucureşti, 1995.

196

Mictat A.GÂRLAN 29

Ioniţoiu Cicerone, Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Vol. I–X Coordonator - Domniţa Ştefănescu, Editura Maşina de Scris, Bucureşti, 2000 30 Mihai Pelin (coordonator), Cartea Albă a Securităţii, Serviciul Roman de Informaţii, Editura Presa Românească, Bucureşti, 1996 31 Constantin Ionaşcu, Rezistenţa anticomunistă în Dobrogea, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2000 32 Elena Borodi şi Ioan Popa, Monografia Constanţei, Editura Sport – Turism , Bucureşti, 1980 33 Jean Stoenescu Dunăre, Canalul navigabil de la Dunăre la Mare (Cernavoda – Constanţa) şi perspectiva unei baze navale la lacul Taşaul, în Analele Dobrogei, anul XI, facs. 1-12, pag. 175-180, Ed. Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1930 34 Hotărârea Guvernului nr. 1109 din 18.X. 1990, cu privire la liberalizarea preţurilor şi măsuri de protecţie socială 35 Fischer Iancu, Latina dunăreană, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985 36 Sala Marius, De la latină la română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998 37 Iorga Nicolae, Românii şi slavii. Românii şi ungurii, Editura Institutului sud-est european, Bucureşti, 1922 38 Sextil Puşcariu, Istoria limbii române, Epoca veche, Sibiu, 1921, reeditare Bucureşti, Editura Eminescu, 1987 39 Rosetti Alexandru, Istoria literaturii române. De la origini până la începutul secolului al XVII-lea, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1986 40 Ion Bogdan, Cronicile slavo-române din secolele IV – XVI, Editura Academiei R.P.R. Bucureşti , 1959 41 Densuşianu Ovid Istoria limbii române, vol. I –II, Editura Socec, Bucureşti, 1901 – 1938, reeditata de Editura Paralela 45, Bucureşti, 2006 42 Olteanu Pandele (coord.), Slava veche şi slavona românească, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975 43 Păcurariu Mircea, Sfinţi daco-români şi români, Trinitas Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1994. 44 Densuşianu Ovid, Candrea I. Aurel, Dicţionarul etimologic al limbii române, Elemente latine, Editura SOCEC, Bucureşti, 1907-1914 45 Şăineanu, Lazăr Influenţa orientală asupra limbii şi culturii române, vol. I-II, Editura Socec, Bucureşti, 1900 46 Muşina Alexandru, O ţară turcită, Revista România Literară, nr. 19 / 2003 47 Iorga Nicolae, Istoria românilor prin călătorii, Editura Eminescu, Bucureşti, 1981 48 Cărtărescu Mircea, Levantul, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003. 49 Neagu Djuvara, Între Orient şi Occident: Ţările Române la începutul epocii moderne, 1800 – 1848, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005 50 Arvinte Vasile, Influenţa greacă asupra limbii române. Împrumuturile directe din greaca bizantină, Analele Universităţii Al. I. Cuza - Iaşi, Secţiunea III, Limbă şi literatură, XII, fasc. 1, Iaşi, 1966 51 Filitti Georgeta Penelea, Memoriile Principelui Nicolaie Suţu, Mare logofăt al Moldovei, 1789-1871, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997 52 Haralambie Mihăescu, Influenţa grecească asupra limbii române până în secolul al XV-lea Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966 53 Leonidas Rados, Societatea Junimea şi interesul pentru studiile bizantine, Anuarul Institutului de Istorie A.D.Xenopol – Iaşi, XLI, 2004 54 Manoli Adela, Căile de pătrundere a elementelor de origine greacă în limba română, Teză de doctorat, Institutul de Filologie, Chişinău, 2008 55 Drăganu Nicolae, Elemente germane şi săseşti, în revista Dacoromania nr. III, Cluj, 1922/1923 56 Wolf, Johann Kleine Banater Mundartenkunde, Editura Kriterion, Bucureşti, 1975

197

Metodologia cercetării etnopsihologice Din specificul naţional ala românilor dobrogeni 57

Oprea Ioan, Rolul limbii germane la formarea terminologiei filozofice româneşti, Interferenţe culturale româno-germane, Rumänisch-deutsche Kulturinterferenzen, Editura Universităţii „Al. I. Cuza, Iaşi, 1986, 58 Cujbă Cornelia, Influenţa germană asupra vocabularului limbii române literare contemporane, Editura Paideia, Buc, 1999 59 Mic dicţionar enciclopedic, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, l972 60 Sala Marius (coord), Mihaela Bîrlădeanu, Maria Iliescu, Liliana Macarie, Maria Theban, Ioana Rădulescu, Ioana Nichita, Mariana P. Hanganu, Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988 61 Boris Cazacu şi Rosetti Alexandru, Istoria limbii române literare, Editura Minerva, Bucureşti, 1971 62 Graur Alexandru, Tendinţe actuale ale limbii române, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1968 63 Goldiş Ana Poalelungi, L’influence du francaise sur le roumain, Belles Lettres, Paris, 1973 64 Dimitrie Macrea, Probleme ale structurii şi evoluţiei limbii române, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982 65 Giuglea George, Cuvinte româneşti şi romanice. Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983 66 Theodor Hristea, Sinteze de limba română, Editura Albatros, Bucureşti, 1984 67 Bârlea Petre Gheorge, Bârlea Roxana Magdalena, Lexicul românesc de origine franceză, Ed. Bibliotheca, Buc. 2000 68 Butiurcă Doina, Influenţa franceză, în vol. Conferinţă internaţională: Integrarea europeană între tradiţie şi modernitate, Târgu Mureş, 2005 69 Avram Mioara, Studii de morfologie a limbii române, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005 70 Călăraşu Cristina, Globalizare lingvistică si anglicizare, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale vol. II (coordonator Gabriela Pană Dindelegan), Editura Universităţii Bucureşti, 2003 71 Ciobanu Georgeta, Anglicisme în limba română, Editura Amphora, Timişoara, 1996 72 Stoichiţoiu Ichim Adriana, Aspecte ale influentei engleze în româna actuală, în vol. Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influente, creativitate, Editura ALL, Bucureşti, 2001

198

Mictat A.GÂRLAN

Capitolul V. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA TURCĂ 5.1. Scurt istoric Turcii din România şi mai ales cei din Dobrogea, sunt o comunitate veche cu peste şapte secole de descendenţă, care în peisajul de astăzi al minorităţilor din ţara noastră face o notă aparte prin cultura lor islamică. Prima consemnare documentară a prezenţei unor turci preotomani pe actualul teritoriu al României este în anul 1264 după Hristos, respectiv 662 după anul Hegirei (din calendarul islamic), când în urma unor atacuri mongole asupra Imperiului selgiucid, sultanul Izzeddin Keykavuz al II-lea s-a retras cu trupele sale din Anatolia spre Gurile Dunării. Ei vor traversa Bosforul şi vor trece în Balcani cu acordul lui Mihail al VIII-lea Paleologul, mare împărat al Imperiului Bizantin, pentru apărarea graniţelor din nordul acestui imperiu. Noua aşezare a turcomanilor a fost numită Babadag, după numele liderului musulman Sari Saltuk Baba, decedat în această localitate în anul 1304 cu un mauzoleu venerat până în zilele noastre pentru rolul covârşitor în islamizarea popoarelor turanice de la Marea Neagră, până în Caucaz. Dar, colonizarea intensivă a acestei regiuni are loc după anul bătăliei de la Varna (1444), după care Dobrogea va rămâne otomană până în momentul păcii de la Berlin (1878). În acest timp localitatea Babadag, mulţi ani a fost garnizoană militară, dar şi important centru cultural, prin deschiderea unui Medrese / Epitropie de instruire hogi şi învăţători precum şi a unui Kadiat / Judecătorie pentru litigii de drept islamic şi privat. Pe plan regional, specific acestor secole de administraţie turcească a fost funcţionarea unor wakîfuri ca fundaţii neguvernamentale, confesional-islamice, non-profit cu mare contribuţie la dezvoltarea identităţii culturale. Cele mai cunoscute au fost wakîful de Mangalia, înfiinţat de principesa Esmahan Sultan (1590) şi wakîful de Babadag înfiinţat de Gazi Ali Paşă (1610), cel care alături de domnitorii Ghica Vodă şi Şerban Cantacuzino au participat sub comanda vizirului Kara Mustafa Paşa la asediul Vienei (1683). Date despre activitatea acestor vakîfuri au fost consemnate în sec. XVII de cronicarul otoman Evlia Celebi, tradus şi în lb. română (Mustafa A. Memet, 1965). După pacea de la Berlin din anul 1878, Dobrogea se desprinde de Imperiul otoman şi trece la Principatul României care va prelua şi problemele administrative ale acestei populaţii. În acele vremuri, deşi statul român a emis foarte repede o Lege specială de organizare a Dobrogei (1878) prin care toţi cetăţenii otomani au devenit cetăţeni români, problemele confesionale şi mai ales cele de proprietate nu s-au putut reglementa. Traducerea actelor de proprietate ale turcilor localnici din osmana veche în limba latină a românilor nu s-a putut realiza din lipsa funcţionarilor calificaţi. La adresa funcţionarilor s-au formulat mai multe acuzaţii de rea – credinţă. De aceea între anii 1880 1910 se va ridica un prim exod de populaţie turcă din România. În numai 30 de ani 199

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea turcă

numărul comunităţii scade rapid de la 134.662 persoane în anul 1879, la 40.626 persoane în anul 1910 (Mehmet A. Ekrem, pag. 103). Pentru a mai tempera migraţia turcă din Dobrogea şi mai ales a stăvili tendinţele de colonizare bulgară a regiunii, statul român va trece la o politică de deschidere culturală faţă de minoritatea turcă. În anul 1891, la iniţiativa ministrului Spiru Haret se redeschide Seminarul Musulman de la Babadag, care se va muta într-o clădire nouă la Medgidia în anul 1910. În anul 1906, Casa Regală va construi 2 mari Moschei musulmane, una la Constanţa şi alta la Bucureşti. Cea de la Constanţa s-a păstrat până în zilele noastre ca cea mai frumoasă piesă de arhitectură islamică din ţară. În Parlamentul României de atunci pentru această minoritate se vor stabili patru locuri, două pentru deputaţi şi două pentru senatori. Deschiderile pentru turcii din România din preajma primului război mondial, într-un moment în care statele europene atacau din toate părţile vechiul Imperiu otoman, ajuns într-o stare de haos, a permis chiar apariţia unei emigraţii din Imperiu spre România. În anul 1923, în urma tratatului de pace de la Lausanne, România va mai prelua de la fostul Imperiu şi mica insula Ada – Kaleh de pe Dunăre cu cca. 500 de locuitori turci (Ahmet Ali, 1937). Cu aceste evenimente, la Recensământul din anul 1930 în România se consemna prezenţa a 154.772 de turci musulmani şi a 105.750 de turci creştini (găgăuţi). În perioada interbelică, în România, autorul Mehmet A. Ekrem prezintă date pentru cca. 40 de publicaţii turceşti, cu difuzare redusă şi mai ales de redusă longevitate. Interesant este că până în perioada anilor 1925, publicaţiile apărute în România, erau scrise într-o limba turcă din osmana veche. După anul 1930, apar scrieri de lb. turcă cu litere latine, inclusiv ziare bilingve cu lb. română. Din presa vremii Mehmet A. Ekrem notează ziarul Hayat / Viaţa apărut în anul 1921 la Constanţa. Un ziar bilingv a fost Halk / Poporul (1936) editat de dl. Hamdi Nusret, la Medgidia cu articole din partea lui Mehmet Niyazi, Iusuf Isa Halim, Ismail Ziyaeddin, Ulkusal Mustecip, iniţiator al ziarului Turk Birligi / Uniunea Turcă (1930) şi al revistei Emel / Idealul (1935). Alţi publicişti şi editori de presă au fost Mustafa Lutfi, Habib Hilmi fondator al ziarului Hak Ses / Vocea Dreptăţii (1929), Ismail Ergun editor al ziarului Tuna / Dunărea (1936) şi alţii. Dar pentru perioada interbelică, ca scriitor de limbă turcă, o figura emblematică rămâne dr. Ibrahim Temo. Născut la 1865 în Ohrida (azi în Macedonia) este absolvent al facultăţii de medicină militară din Istanbul (1889) cu un doctorat în oftalmologie obţinut la Sorbona (1902). În 1889 ca medic militar este membru fondator al Asociaţiei Uniune şi Progres, cu un program de laicizare şi modernizare a statului turc-otoman, care a avut un rol major în Revoluţia Junilor Turci de mai târziu şi în urmă căreia în 1895 va fi declarat duşman al Imperiului otoman şi condamnat la moarte în contumancie. Va emigra în Dobrogea, unde protejat de autorităţile româneşti deschide cabinete medicale la Medgidia, Constanţa, Babadag şi Hârşova. La Medgidia ridică o vilă cu 20 de camere care va fi locuinţă, spital şi cabinet de consultaţii în acelaşi timp. Pe la 1900 este autor de articole la gazeta Peninsula Balcanică editată de Ştefan Mihăileanu, asasinat de comitangiul bulgar Stoian Dimitrov, după care şi el va suporta o tentativă de otrăvire din partea unui alt comitangiu (Tahsin Gemil, 1970). În 1901, va muta vechiul Seminar musulman de la Babadag la Medgidia, cu refacerea programei şcolare pentru a forma nu numai preoţi islamici, ci şi învăţători de limbă turcă pe plan local. Ca intelectual de înaltă ţinută, vorbitor de turcă, română, franceză şi albaneză, va întreţine la Medgidia două reviste: Tevsik/ Îndrumarea (1910-1912) şi Işik/ Lumina (1914-1916) perioadă în care va publica primul dicţionar româno-turc în două volume şi primul manual de limbă turcă din România. De notat că Ibr. Themo va milita pentru trecerea limbii turce de la alfabetul 200

Mictat A.GÂRLAN

arab la cel latin, insistenţă pentru care va fi poreclit şi ,,Themo latinistul”. În primul război mondial luptă alături de trupele române cu gradul de căpitan medic militar. După război este ales, mai întâi primar de Medgidia şi mai apoi deputat liberal în Parlamentul României până în 1940. Se stinge din viaţă în anul 1945 şi este înmormântat la Cimitirul musulman din Medgidia, regretat ca o legendă vie de o întreagă generaţie. Dar lucrarea sa cea mai interesantă, cu caracter autobiografică este Ittihad ve terakki cemiytinin teşekkurlu ve hidemati vataniye ve inkilabi milliyedair hatiratim / Amintirile mele privind înfiinţarea Asociaţiei Uniune şi Progres şi serviciile mele în slujba revoluţiei naţionale, editată la tipografia sa din Medgidia în anul 1939. Lucrarea este semnificativă pentru cuprinderea unor mari evenimente din sud-estul Europei între anii 1880 – 1940, dar care a rămas netradusă în limba română până în prezent, deşi în spaţiul turc a avut mai multe ediţii. Un exemplar al acestei cărţi ci litere latine, din ediţia anului 1939, se mai păstrează la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti. Faţă de schimbările care aveau loc în Turcia noile publicaţii aducea în România evenimente kemaliste, cu reforme revoluţionare în acel timp care au schimbat până şi îmbrăcămintea oamenilor cu renunţare la fes, văl, şalvari şi prin care lumea turcă se va integra treptat în moda europeană. La fel de semnificativ pentru momentul de atunci este faptul că turcii din România erau absolvenţi cu două certificate şcolare, unul de 4 sau 7 clase de la şcoala românească şi altul similar de 4 sau 7 clase de la şcoala turcească. Iar între anii 1935 – 1940 în aceeaşi zonă, tot vara, la Bazargic a funcţionat un teatru turc. După al doilea război mondial acest sistem de învăţământ va dispare. După anul 1935, când în Europa au apărut semnele celui de al doilea război mondial, cu apariţia unor legi rasiale împotriva evreilor, a fost un moment care au speriat toate minorităţile. Faptul că în marea conflagraţie Turcia a rămae neutră, iar după război tot estul Europei a intrat sub ocupaţie sovietică, acestea au fost motive pentru un al doilea val de migraţie. Majoritatea celor plecaţi s-au aşezat în Turcia europeană, în preajma oraşelor Edirne, Ceanakkale, Tekirdag, Ciorlu, Istanbul, etc. În urma acestor migraţii, în anul de Recensământ 1956, în România mai erau 14.329 de turci, ceea ce faţă de perioada Recensământului din anul 1930 reprezintă un exod de cca. 130.000 de persoane plecate, în condiţiile în care toate bunurile acumulate în generaţii au fost lăsate în proprietatea statului român. După război, instaurarea regimului comunist din anii 1945 – 1990 pentru toate minorităţile inclusiv cea turcă a însemnat un dezastru. Între anii 1954 – 1956 s-au închis toate şcolile cu predare limbă turcă maternă. În anul 1959, biserica turcească din parcul Carol, remarcabil monument istoric şi arhitectural pentru oraşul Bucureşti, a fost demolată. Reconstrucţia ei în anul 1969 s-a realizat numai în urma unor reclamaţii internaţionale. În anul 1963 s-a desfiinţat şi Seminarul Musulman de la Medgidia, iar mulţi imami şi hogi pentru convingerile lor islamice au suportat ani grei de închisoare. Sali Regep, imam al comunităţii din Bucureşti a stat la închisoare 14 ani. Ali Becmambet hoge în comuna Valu lui Traian a fost condamnat la 20 ani muncă silnică, Yusuf Irismambet, hoge de Constanţa, a fost condamnat în anul 1952 la muncă silnică pe viaţă (C. Ionaşcu, 2004). În anul 1968 insula Ada – Kaleh a fost scufundată în lacul de acumulare al hidrocentralei din cotul Dunării, iar populaţia turcă a fost risipită şi expropriată de casele şi terenurile ei în favoarea statului comunist român. În anul 1975 s-a închis şi secţia de limbă turcă a Universităţii Bucureşti, astfel că după anul 1980 toate gradele de învăţământ de limbă turcă maternă au fost desfiinţate. În urma presiunilor, după anul 1980 s-a ridicat al treilea val de plecări, în majoritate ilegale, în care familii întregi au fugit din ţară cum au putut. Această situaţie nu a fost specifică doar minorităţii turce pentru că în toată perioada 201

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea turcă

comunistă la fel au migrat ilegal din România multe alte familii de evrei, saşi, greci, numai cu valiza în mână. Astfel, la Recensământul din 1992 în România mai erau 29.832 de turci. Cele mai interesante evenimente în viaţa comunităţii apar după anul 1990, odată cu deschiderile sociale şi politice care s-au produs. În acel an, în urma liberalizării vizelor vamale dintre Turcia şi România a apărut un mare tranzit turistic care s-a menţinut ridicat, în ambele sensuri până în prezent, cu rol important pe direcţia unei schimbări pozitive în imaginea publică a turcilor din România. După anul 1995, s-a reînfiinţat Seminarul Teologic Musulman de la Medgidia, cu aceleaşi atribuţii sub forma liceului pedagogic Mustafa Kemal Ataturk. În anul 1990 s-a înfiinţat organizaţia Uniunea Democrată Turcă din România cu sediul central la Constanţa. Această organizaţie în cursul a 3 legislaturi a trimis în Parlament 3 deputaţi. Obiectivele declarate ale organizaţiei nu diferă de cele ale altor uniuni etnice, respectiv: păstrarea aspectelor de identitate prin manifestări neîngrădite de limbă şi religie, menţinerea unei coexistenţe paşnice cu populaţia majoritară, menţinerea cu Turcia a unor relaţii de tranzit liberalizat şi fără vize. De asemenea, în acest timp s-au înfiinţat un mare număr de firme mici şi mijlocii turceşti care s-au reunit în 3 organizaţii, respectiv: Camera de Comerţ şi Industrie România – Turcia (1992), Asociaţia Oamenilor de Afaceri Turci din România (1997) şi Asociaţia Investitorilor Turci din România (2001) toate cu sediul în Bucureşti. Astfel, la Recensământul din anul 2002 în România erau înregistraţi 32.596 turci, din care în Bucureşti se notează existenţa a 2.473 de persoane declarate turce în mod oficial, faţă de 700 turci în anul 1992. De asemenea, după anul 1995, la cererea Inspectoratelor şcolare teritoriale din Tulcea şi Constanţa au început să se publice şi manuale de limbă turcă pentru clasele I–VIII. De notat, reapariţia presei minoritare turce în România, cu circulaţie restrânsă, dar semnificativă pentru comunitate. În anul 1993 la Constanţa apare gazeta Hak Ses / Vocea Dreptăţii. În anul 1997 la Galaţi apare revista Tuna Mektuplarî / Scrisori Dunărene. La Bucureşti se publică revista Zaman / Timpul din anul 1998, ziarul Hayat / Viaţa din anul 1999, ziarul Gurbetci / Pribeagul din anul 2004 şi ziarul Anayurt / Patria din anul 2005. În jurul acestor publicaţii s-a format o nouă generaţie de redactori şi intelectuali. La fel de specifice sunt şi manifestările de viaţă religioasă. Turcii din România sunt musulmani suniţi şi în mod oficial au un Muftiat, respectiv Episcopie, membră a Secretariatului General al Cultelor din România. Ei sărbătoresc venirea primăverii, respectiv Nevruzul în luna martie, timp de 3 –7 zile şi leagă acest moment de naşterea lui Ali, fiul profetului Mohamed. Alte sărbători sunt Ramazan Bairamul şi Kurban Bairamul, care în terminologia creştină sunt Postul Paştelui şi Sărbătoarea Paştelui. În Dobrogea, sărbătoarea se mai numeşte şi Şeker Bairamul / Bairamul cel dulce, pentru că la momentul ei în orice familie se servesc o varietate de dulciuri. Sărbătoarea ţine 3 zile şi este prilej de vizite şi împăcare pentru toţi credincioşii cultului. Cele 30 de zile premergătoare de post negru nu au relevanţă dacă în cursul Ramazanului / Postului, musulmanii nu s-au împăcat între ei. La 70 de zile după această sărbătoare urmează Kurban Bairamul / Ziua Sacrificiului, echivalent în lumea creştină cu Crăciunul. În ultima săptămână dinaintea Ramazanului, copiii practică colinde la casele membrilor comunitari cu recitări de cântece sacre din Coran, precum: Luna Ramazanului Sfânt, Slujba de Seară sau Slujba de Rămas Bun. Un eveniment confesional important este şi obligaţia de pelerinaj la Mecca, îndatorire sfântă specifică şi pentru turcii din România. Cel întors din pelerinaj capătă titlul confesional de hagiu şi are dreptul moral de a ţine slujbe liturgice (dar numai în absenţa unui hoge / popă) şi de a rezolva conflicte familiale / patrimoniale sau tentative de divorţ, cuvântul lui fiind considerat sfânt. 202

Mictat A.GÂRLAN

5.2. Structura grupurilor de cercetare a comunităţii turce Studiile de teren mai ales pe comunităţi mici, care teritorial pot fi foarte răspândite sau în localităţi greu accesibile, reprezintă o mare problemă de acces, de timp şi costuri, mai ales când acest aceste minorităţi sunt de altă religie, faţă de cea a populaţiei majoritare. În cazul comunităţilor turce şi tătare din Dobrogea acestea au fost condiţiile de ansamblu ale cercetării noastre, situaţie care a impus o largă documentare. O primă sursă este lucrarea Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor - Structura Etnică şi Confesională - Comisia Naţională pentru Statistică, Bucureşti, 1995, dar care oferă date numai până la nivel de judeţe, oraşe şi municipii. Pe baza acestei lucrări, localităţile din România cu densitate de peste 100 persoane turce sunt următoarele: Constanţa – 18.355, Medgidia – 3977, Mangalia –1691, Babadag – 1155, Hârşova – 750, Bucureşti – 927, Cernavoda – 622, Călăraşi - 469, Măcin - 422, Ovidiu – 343, Isaccea –160, Eforie -155, Brăila – 126, Năvodari – 122. Această amplă lucrare cu Recensământul Populaţiei 1992 nu oferă date de structură etnică până la nivel de sate şi comune. De notat că la recensământul următor din anul 2002, cu date publicate în lucrarea Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor – martie 2002, vol. IV - Structura Etnică şi Confesională, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2004 a fost eliminat tot capitolul cu privire la structura etnică şi repartizarea teritorială pe localităţi. În datele acestui Recensământ 2002 repartizarea teritorială şi structura etnică a României se prezintă numai la nivel de judeţe, fără localităţi. Astfel, în lipsa altor surse, pentru o informare asupra locuitorilor turci din comune, sate şi cătune ne-am adresat şi Uniunii Democrate Turce din România, asociaţie cu sediul la Constanta, de la care pe acelaşi criteriu al localităţilor cu densitate peste 100 persoane turce în zona Dobrogei, suplimentar faţă de datele de mai sus, am primit următoarea distribuţie pentru anul 1995: Constanţa-9.018, Medgidia – 4056, Mangalia – 1709, Eforie 212, Harşova -983, Cernavoda - 546, Băneasa – 100, Osmancea – 770, Fântâna Mare – 363, Făurei – 854, Dobromir – 1326, localitate 563 * Lespezi 253 * Valeni 510) , Tehirghiol – 361, Cobadin - 1148, Ovidiu – 356, Tuzla – 244, Castelu – 610 şi Agigea – 150. Din toate aceste date, după cum se observă, minoritatea turcă din România are o concentrare de cca. 80 % în spaţiul dobrogean. Această răspândire a servit la constituirea grupului de referinţă turc, care a oferit o perspectivă internă asupra acestei comunităţi, compus din 50 persoane / evaluatori, distribuite la modul următor : - 20 din municipiul Constanţa - 7 din municipiul Tulcea - 7 din Medgidia, jud. Constanţa - 5 din oraşul Isaccea, jud. Tulcea - 4 din oraşul Cobadin, jud. Constanţa - 3 din oraşul Babadag, jud. Tulcea - 3 din oraşul Măcin, jud. Tulcea - 1 din Murfatlar (Basarabi) jud. Constanţa

203

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea turcă

Pe principiul dublei perspective, pe care s-a proiectat întreaga cercetare, comunitatea turcă a fost retro-evaluată de opt grupuri etnice martor, compus din 300 de persoane, atât din localităţile conlocuitoare, cât şi din alte localităţi dobrogene, respectiv : - 82 din municipiul Constanţa - 78 din municipiul Tulcea - 10 din Murfatlar (Basarabi) jud. Constanţa - 20 din oraşul Cobadin - 19 din comuna Greci - 13 comuna Slava Rusa - 12 comuna Murighiol - 12 din comuna Sarichioi - 9 din oraşul Babadag - 9 din comuna Izvoarele - 7 din oraşul Macin - 4 din oraşul Isaccea - 3 din oraşul Medgidia - 2 din comuna Castelu - 2 din Sulina. Această structură a grupurilor-martor pentru retro-evaluarea turcilor dobrogeni, s-a constituit din subloturi de: români, armeni, greci, italieni, tătari, ruşi-lipoveni, ucraineni şi romi, care fiecare au oferit variante de evaluare, din diferite perspective externe. În perioada anilor 1995 – 1996, pentru constituirea grupului de referinţă turc am primit un mare sprijin din partea Uniunii Democrate Turce din România – UDTR, cu sediul central la Constanţa, prin preşedintele ei, dl. ing. Osman Fetbi, ulterior ales şi deputat UDTR. Prin această Uniune ne-au fost puse la dispoziţie date de teren, sediu de adunare a datelor şi membri evaluatori, motiv pentru care pe această cale ţinem să le mulţumim în mod deosebit. Ca mod de punere în pagină şi de administrare în condiţii de teren, oferim în anexe două modele de Chestionare Bogardus – 1995 şi PPN – 50, completate de un subiect turc.

204

Mictat A.GÂRLAN

5.3. Analiza relaţiilor etnice ale turcilor dobrogeni La nivel de rezultate, pe această temă a analizei de relaţii, în susţinerile mele am suportat multe întrebări, tocmai pentru că principiul dublei perspective mai ales în partea sa de aplicaţie, nu a fost înţeles. De fapt, în interetnicitate, principiul reciprocităţii exprima o realitate evidentă, pentru că fie minoritate, fie majoritate, ambele genuri de comunităţi etnice primesc, oferă şi întreţin în jurul lor, în mod istoric, un întreg câmp de relaţii directe şi reciproce, indiferent că sunt mai bune sau rele, dar care toate se individualizează pe neamurile coabitante respective. Procedeele de cercetare concepute numai pentru atitudinea directă a populaţiei majoritare faţă de minorităţi, fără partea de reciprocitate, după cum se manifestă la majoritatea analiştilor sunt după părerea noastră, cel puţin nerealiste. De aceea insistăm pe partea procedurală a diagnozei, pentru că principiul dublei perspective nu se aplică numai la rezultate, ci la toată partea de proiectare a instrumentelor, a modului de formare a grupurilor de lucru, la modul de aplicare în condiţii de teren, până la sistemul final de prelucrare automată a datelor. Astfel, după etapa recoltării formularelor, prelucrarea lor în condiţii de ,,laborator” trece prin două faze: a. pe fiecare formular se procedează la o însumare a notelor acordate pe baza cărora se stabileşte un indice individual de calitate şi distanţă etnică, faţă de toate grupurile etnice menţionate în formular b. pe baza indicelui individual împreună cu toate chestionarele din acelaşi grup de cercetare, se stabileşte la o medie aritmetică colectivă. În cazul cercetării de faţă, pentru analiza relaţiilor etnice ale turcilor dobrogeni, indicii sunt de trei feluri, cu ordonare în tab. nr. 1 şi provin din 3 categorii de atitudini, cu localizare pe rândul V /coloana V, ambele referitoare la comunitatea turcă, astfel : - pe diagonală s-a marcat indicele de auto-evaluare al grupului turc la o cotă medie de 23,88 care reprezintă gradul de apropiere al grupului de referinţă turc faţă de comunitatea sa. În studiul grupului turc indicele auto-evaluat se află la o cotă maximă de 23,88 cu valoare de reper ; - pe orizontala V sunt trecuţi indicii de hetero-evaluare care reprezintă atitudinea grupului turc faţă de celelalte comunităţi aflate în studiu ; - pe coloana V sunt trecuţi indicii de retro-evaluare, respectiv atitudinile cu distanţele sociale ale celor 8 grupuri martor, faţă de comunitatea turcă. Amintim că în acest montaj, cu acelaşi instrument, grupul de referinţă turc oferă date din perspectivă internă, iar grupurile – martor, pe cele din perspectivă externă. Indicii de auto şi hetero-evaluare cu întabelare pe orizontală V reprezintă atitudinile cu relaţiile directe ale grupului turc. Indicii de retro-evaluare cu întabelare pe coloana V reprezintă atitudinile cu relaţiile reciproce ale grupurilor martor faţă de comunitatea turcă. În tabelul nr. 1, de la 9 x 9 grupuri etnice angajate în investigaţii, au fost ordonate toţi cei 81 de indicatori de atitudini rezultate. În acest capitol vom comenta numai datele referitoare la comunitatea turcă. În privinţa comunităţii turce, cota cea mai ridicată de apropiere a fost faţă de 205

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea turcă

membrii săi, la o valoare de 23,88. Comparativ cu ceilalţi indici de autoevaluare se poate nota că indicele turc este ceva mai scăzut cu câteva zecimale faţă de alte comunităţi, întrucât în toate grupurile de studiu în mod obişnuit cota de auto-evaluare trece de 24 puncte din 25 posibile. În planul distanţelor directe pe şirul V, grupul turc, prin hetero-evaluările sale a prezentat o apropiere maximă mai întâi faţă de comunitatea tătară la o cotă de 22,35 şi apoi faţă de români la cotă de 19,23. Celelalte comunităţi pe criteriul gradului de apropiere s-au scalat astfel : faţă de comunitatea italiană la cotă de 17,20 ; faţă de comunitatea greacă la cotă de 16,61 şi faţă de comunitatea armeană la cotă de 16,05. Tabelul nr. 1 Indicii de intensitate a contactelor directe şi de distanţă socială între comunităţi etnice dobrogene, cu referite turcii dobrogeni, stabiliţi prin aplicarea variantei de Chestionar Bogardus 1995. Comunităţi dobrogene

I Români II Armeni III Greci IV Italieni V Turci VI Tătari VII Romi VIII Ruşi Lipoveni IX Ucraineni

I Români

II Armeni

III Greci

24,46

18,46

16,06

24,62

24,82

23,89

IV Italieni

V Turci

VI Tătari

20,20

17,37

16,41

23,60

23,38

18,67

18,89

24,11

18,75

23,83

17,20

19,60

19,23

16,o5

20,27

VII Romi

Ruşii Lipoveni

IX Ucra.

9,96

15,92

16,65

16,67

16.00

19,43

19,56

14,79

15,68

8,17

16,20

15,86

24,43

16,10

14,93

8,60

14,86

15,86

16,61

17,20

23,88

22,35

11,85

15,31

15,28

17,26

16,19

17,43

23,69

24,53

12,50

14,69

14,83

23,10

20,26

20,40

21,10

17,76

18,73

24,50

18,66

18,80

23,36

20,o4

20,72

20,86

18,38

19,94

10,o6

24,42

22,14

22,41

20,13

20,72

22,44

17,93

16,96

10,04

20,25

24,86

Atitudinea grupului turc faţă de ruşii-1ipoveni şi ucraineni s-a plasat pe un interval mediu la cotă de 15,31 şi respectiv de 15,28. Pe ultimul loc, pe scara gradelor de apropiere faţă de alte neamuri, grupul turc a plasat comunitatea romilor la o cotă de 11,31. Acest nivel este sub prima jumătate a intervalului de varianţă, poate fi considerat la nivel de respingere. În privinţa cotelor de retro-evaluare, privitoare la atitudinea altor neamuri faţă de turci, notăm că nu toate aceste distanţe sunt echivalente. Cea mai ridicată cotă de apropiere faţă de comunitatea turcă a fost din partea grupului tătar la o cotă de 23,69; acest indice fiind aproape egal cu cel al turcilor faţă de turci (23,88). Şi în restul indicilor de retro-evaluare, gradele de apropiere din partea altor neamuri faţă de comunitatea turcă sunt ceva mai ridicaţi. Astfel faţă de turcii cotele de apropiere ale armenilor au fost de 18,67 ; ale ruşilor-lipoveni au fost de 18,38; ale ucrainenilor de 17,93; ale rromilor de 17,76 şi ale românilor la o cotă de 17,37. Cele mai scăzută apropiere faţă de turci a rezultat din partea grupului italian la o cotă de 16,10 şi din partea grupului grec la o cotă de 14,79. 206

Mictat A.GÂRLAN

Pentru că nici una din aceste cote nu se află sub prima jumătate a intervalului de varianţă, respectiv de 12,50 puncte, putem spune că nici unul din grupurile martor nu au situat comunitatea turcă la cote de respingere sau de antipatie. Dar pentru că indicele global turc auto-evaluat a fost la cea mai mică valoare, de numai 23,88 puncte, am considerat oportun dezvoltarea unei analize suplimentare pentru a stabili pe care subcategorii se manifestă (vezi tabelul nr. 2). În această dezvoltare, s-au regrupat toate evaluările grupului turc atât faţă de comunitatea sa, cât şi faţă de celelalte comunităţi locale, dar pe subcategorii turce de persoane. Astfel, indicele turc cel mai slab auto-evaluat a fost şi la femei la cota de 23,13, la turcii în vârstă de peste 56 ani la cota de 23,10, caz mai greu de interpretat dar cu siguranţă pe aceste subcategorii de populaţie turcă există o zonă de fragilitate etnică mai rar întâlnită. Tabelul nr. 2 Indicii de calitate şi distanţe etnice pe subcategorii de persoane ale grupului turc faţă de ei şi faţă de grupurile etnice martor stabiliţi prin prelucrarea datelor din Chestionarul Bogardus 1995 Nr Subcazuri categori 50 Indice Turci global Pe grupuri de sex 28 Femei 22 Bărbaţi Pe grupuri vârste Sub 30 24 ani Adulţi 20 31-55 ani Peste 6 56 ani Pe grupuri de studii Sc. generală 14 şi profes. Studii 26 liceale Studii. post 10 liceale

1. Turci

2. Români

3. Arm.

4. Greci

5 Italie.

6. Tătari

7 Romi

Ruşi Lipov

9 Ucr.

23,88

19,23

16,05

16,66

17,20

22,35

11,85

15,31

15,28

23,16 24,63

19,40 19,06

15,70 16,40

19,83 16,40

17,16 17,25

22,30 22,40

12,50 11,20

15,46 15,16

15,43 15,13

24,29

20,60

16,70

17,00

17,90

23,38

14,25

15,25

24,30

17,93

15,10

15,55

16,25

22,75

11,10

15,10

14,60

23,10

19,10

16,30

17,30

17,55

21,00

10,20

16,10

16,00

24,00

18,35

13,90

14,10

15,90

22,30

7,30

13,75

14,30

24,00

20,60

17,10

17,60

16,60

23,00

12,50

15.5o

15,30

24,5o

20,70

16,40

13,20

17,10

22,90

10,00

16,10

În tabelul nr. 2, se pot aprofunda detalii privind atitudinile de apropiere ale subcategoriilor de turci faţă de români şi tătari, precum şi de respingere faţă de romi. Astfel, toate sııbcategoriile de turci au cote mai ridicate de apropiere faţă de tătari, comparativ cu cele faţă de români. De exemplu apropierea turcilor de sub 30 ani faţă de români este la o cotă de 20,60, pe când cota de apropiere faţă de tătari este de 23,3. În raport cu alte comunităţi etnice, toate sugrupurile turce au prezentat atitudini de apropiere peste media de 12, 50. De exemplu, cea mai mare cotă de apropiere faţă de armeni o putem nota în rândul turcilor cu studii liceale la o cotă de 17,10. Cotă mai scăzută faţă de armeni a fost la femei la o cotă de 15.70. Alta a fost atitudinea turcilor faţă de romi. Cea mai mare respingere a comunităţii rromilor (ţiganilor) a apărut la persoanele turce de şcoală generală şi profesională, la o cotă de 7,30. 207

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea turcă

5.4. Analiza de valori şi trăsături etnice Pentru diagnoza trăsăturilor etnopsihologice ale turcilor dobrogeni, prin Chestionarul PPN–50 amintim că şi în grupul turc s-au operat 50 teste de semnificaţie la un prag p < 0,05 faţă de care au existat două trăsături nesemnificative, respectiv la itemul 27 al individualismului, la care s-a constatat un prag p < 0.06 şi itemul 44 al mândriei la un prag p < 0,14. Dacă acest prag convenţional al lumii ştiinţifice ar fi fost mai puţin sever, cu doar o zecimală, atunci am fi avut 49 de trăsături şi în acelaşi timp 49 instrumente de evaluare semnificative. Cu aceste instrumente, concepţia de elaborare a bazei de date pe calculator are în vedere posibilitatea de a extrage, prelucra, aduna şi de a prezenta din mai multe perspective, toate datele referitoare la grupul cercetat. În acest fel, procesarea datelor cuprinde trei momente. În primul moment, din baza principală de date elaborată pe 9 comunităţi etnice, se extrage o bază secundară referitoare numai la comunitatea turcă pe 350 de cazuri. În al doilea moment se obţin datele de autoevaluare cu acelaşi soft aplicat numai pe evaluările grupului turc cu 50 de cazuri. În al treilea moment, pentru datele de retro-evaluare, acelaşi program se aplică pe fiecare din cele 8 grupuri martor, numai la datele referitoare la comunitatea turcă. Tabelul nr. 3 Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la turcii dobrogeni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Trăsături etnice 1. Credinţa religioasă 2.Preţuirea propriei identităţi etnice 3. Mândria 4 Tradiţionalismul 5. Sentimentul istoriei 6.Spiritul comercial 7. Ataşamentul faţă de România 8.Independenţa 9. Simţul frumosului 10.Prietenia

Profil Turc Integrat

Profil Autoevaluat

350 cazuri 4,63 0,82 4,43 0,92 4,42 0,90 4,38 0,93 4,21 1,08 4,18 0,93 4,11 1,08 4,08 1,04 4,06 0,97 4,01 1,07

Turci 50 4,62 0,73 4,70 0,74 4,76 0,56 4,30 0,91 4,60 0,76 4,32 0,94 4,12 1,15 4,40 1,01 4,50 0,68 4,66 0,59

Retro-evaluarea turcilor dobrogeni pe fiecare item de către grupurile martor din zona de contact Români 50 4,72 0,76 4,30 1,05 4,48 0,89 4,70 0,76 3,82 1,37 3,68 1,15 4,00 1,23 3,88 1,15 4,20 1,01 4,04 1,17

Arm 30 4,97 0,18 4,93 0,25 4,57 1,07 4,23 1,01 4,60 0,93 3,67 0,66 4,70 0,88 4,20 1,10 4,07 0,94 3,86 0,88

208

Gre 30 4,73 0,45 4,50 0,73 4,37 0,81 4,50 0,78 4,10 0,88 4,33 0,71 4,10 0,55 3,93 1,05 3,73 0,87 3,62 1,24

Ital. 30 4,50 0,94 4,43 1,04 3,57 1,17 4,53 0,73 3,87 1,07 4,33 0,80 3,50 1,20 3,50 1,07 3,43 0,86 3,41 1,05

Tăt. 50 4,78 0,58 4,52 0,79 4,56 0,70 4,46 0,93 4,62 0,88 4,56 0,76 4,72 0,67 4,56 0,81 4,50 0,91 4,66 0,63

Romi 30 4,59 1,21 3,90 0,77 4,90 0,41 4,10 1,18 4,48 0,69 4,31 0,60 4,14 0,95 3,97 0,50 4,34 0,61 3,97 1,21

Ruşi 50 4,37 0,83 4,18 1,05 4,20 0,89 4,18 0,91 3,78 1,16 4,16 0,99 4,06 1,03 3,98 0,97 3,86 0,91 3,59 0,96

Ucr. 30 4,42 1,20 4,35 1,20 4,23 0,99 4,32 1,14 4,06 1,24 4,23 0,99 3,39 1,09 3,97 1,20 3,35 1,14 3,61 1,20

Mictat A.GÂRLAN

Astfel, din aceste prelucrări rezultă 3 tipuri de profiluri: I. un profil integrat turc cu valoare de reper, rezultat din media aritmetică pe total număr de cazuri, respectiv 350 II. un profil auto-evaluat turc, realizat din perspectiva ,,internă” pe 50 cazuri III. opt profiluri retro-evaluate realizate pe numărul de cazuri al fiecărui grup etnic martor care, fiecare va furniza o perspectiva ,,externă” specifică faţă de comunitatea turcă . Programul de prelucrare pe calculator are în vedere aceleaşi operaţiuni de însumare şi calculare a unor medii aritmetice şi abateri standard pe fiecare trăsătură şi din fiecare profil. Media aritmetică conferă trăsăturii respective un caracter ,,modal” şi colectiv, iar abaterea standard s-a impus pentru analiza de omogenitate pe fiecare item. Abaterea standard se apreciază în funcţie de valoare unitară. O estimare subunitară indică faptul că în grupul de evaluatorii există mici diferenţe de opinii, ceea ce înseamnă un plus de consistenţă pentru respectiva trăsătură. Pe când o abatere standard supraunitară poate indica existenţa unor mari diferenţe de opinii, cea ce înseamnă elemente de inconsistenţă în manifestările ei. De asemenea, noi am luat ca bază de comparaţie numai trăsăturile cuprinse în profilul turc integrat. Aceasta întrucât numărul de cazuri pe care s-a construit acest profil este cel mai mare. Profilul turc integrat, cu abaterile standard şi mediile sale aritmetice, realizează o scalare a celor 50 de variabile - itemi, de la cele mai active cu media aritmetică cea mai ridicată, spre cele mai puţin active, cu media aritmetică cea mai scăzută. Dar şi comparaţiile etnice tot ale turcilor, din profilurile retro-evaluate efectuate de grupurile martor - chiar dacă au fost elaborate numai pe 30 sau 50 cazuri - pot fi şi ele o altă direcţie de analiză. Oferim în tabelul nr. 3 un extras din primele 10 trăsături cu caracter dominant, ordonate numai pe baza datelor din profilul turc integrat. În funcţie de datele profilului turc integrat, pe primele 10 locuri apar în ordine următoarele trăsături modale : - credinţa religioasă , la o medie aritmetică de 4,63 - preţuirea propriei identităţi etnice, de 4,63 - mândria, de 4,42 ( cea nesemnificativ la testul T) - tradiţionalismul, de 4,38 - sentimentul istoriei, de 4,21 - spiritul comercial, de 4,18 - ataşamentul faţă de România, de 4,11 - simţul frumosului, cu o medie de 4,08 - independenţa cu o medie de 4,06 şi - prietenia la o medie aritmetică de 4,01 Privitor la itemul mândriei, cel care în cazul grupului turc a fost nesemnificativ la testul T, suntem datori al retrage din concluziile finale, indiferent de ce poziţii va ocupa în diferite ,,topuri” de profiluri. În tabelul nr. 4 realizăm o comparaţie suplimentară dintre profilul turc integrat, obţinut pe 350 cazuri şi profilul turc auto-evaluat obţinut pe 50 cazuri în care putem nota faptul că 7 din 10 trăsături sunt comune. Procentul de 70 % trăsături etnice turceşti coincidente şi ,,acceptate” de toate grupurile martor, indică o bună cunoaştere a lor pe plan local. Această aserţiune se susţine şi prin faptul că în ambele profiluri (integrat şi autoevaluat) cota minimă a fost de 4,01 corespunzătoare treptei de răspuns ,,acord în mare măsură”. 209

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea turcă Tabelul nr. 4 Studiu comparativ de trăsături modale turceşti, integrate şi autoevaluate în primele 10 poziţii de manifestare Extras de trăsături din profilul turc integrat 1. Credinţa religioasă 2. Preţuirea propriei identităţi etnice 3. Mândria 4. Tradiţionalismul 5. Sentimentul istoriei 6. Spiritul comercial 7. Ataşamentul faţă de România 8. Independenţa 9. Simţul frumosului 10. Prietenia.

Medii Aritm. 4,63 4,43 4,42 4,38 4,21 4,18 4,11 4,o8 4,06 4,o1

Extras de trăsături din profilul turc auto-evaluat 1. Mândria 2. Preţuirea propriei identităţi etnice 3. Prietenia 4. Ospitalitatea 5. Credinţa religioasă 6. Sentimentul istorie 7. Hărnicia 8. Simţul frumosului 9. Independenţa 10 Inteligenţa

Medii aritm. 4,76 4,70 4,66 4,66 4,62 4,60 4,58 4,50 4,40 4,34

Trăsături comune X X X X X X X -

De asemenea, putem nota şi diferenţe semnificative de valorizare. De exemplu, în profilul turc integrat ataşamentul faţă de România este situat în poziţia 7, dar în cel autoevaluat este absent din primele 10 poziţii. Această trăsătură modală, cu o cotă de intensitate în profilul turc integrat de 4,11 a fost apreciată de alte grupuri la trepte superioare de manifestare: eşantionul armean îi conferă o cotă de 4,70; eşantionul tătar cota 4,56 ; romii cota 4,14 şi chiar turcii o prezintă la cota de 4,12. În autoevaluarea grupului turc, între însuşirile comune mai preţuite au fost ospitalitatea, hărnicia şi inteligenţa generală, însuşiri absente din profilul integrat, ceea ce poate avea şi semnificaţia unor ,,contestaţii” din partea grupurilor martor Din autoevaluările turcilor, este surprinzătoare absenţa spiritului comercial. Deşi este o trăsătură activ confirmată de toate comunităţile coabitante (poziţia 6 în profilul integrat la o cotă de 4,18), totuşi, în autoevaluarea turcilor spiritul comercial apare la o poziţie 11 îndepărtată, cu o cotă de intensitate 4,32. La această trăsătură, în valorizarea grupului turc, am putea spune că există elemente de nesiguranţă, De aceea, în alegerea unor trăsături dominante, verificarea lor prin mai multe grupuri martor este obligatorie. După opinia noastră, trăsăturile care exprimă un deplin acord asupra primei laturi a profilului etnic turc din Dobrogea sunt numai cele referitoare la preţuirea propriei identităţi etnice, simţul frumosului, sentimentul istoriei, credinţa religioasă, independenţa, prietenia, spiritul comercial şi ataşamentul faţă de România. Şi în cazul acestui profil este de remarcat configuraţia sa de unicat. La fel de semnificativă pentru această comunitate este analiza trăsăturilor cu intensitate redusă cu o mai slabă manifestare în conştiinţa publică. Pentru analiză sinoptică oferim în tabelul nr. 5 un studiu comparativ de trăsături modale turceşti, integrate şi autoevaluate, aflate în ultimele10 poziţii de manifestare. Pe acest registru al trăsăturilor de slabă intensitate din perspectiva a 8 grupuri etnice, precum şi a celei turceşti, pe 8 itemi există un acord deplin. Acest acord în proporţia de 80 % asupra unor trăsături turceşti de slabă manifestare arată că ele sunt bine cunoscute în toate grupurile de lucru, şi în general există o bună cunoaştere a comunităţii. Din trăsăturile submodale cu caracter consensual, unele sunt specifice precum slaba capacitate de inventivitate, slaba receptivitate la ideile altora şi slaba manifestare a spiritului critic, sau a simţului de răspundere, iar altele au un caracter general cu slabe manifestări de fatalism, agresivitate şi dominativitate. 210

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 5 Studiu comparativ de trăsături modale turceşti, integrate şi autoevaluate în ultimele 10 poziţii de manifestare Extras de trăsături din profilul turc integrat 40. Simţul răspunderii 41. Comunicativitate cu sinceritate 42. Inventivitatea 43. Individualismul 44. Spiritul critic 45. Dominativitatea 46. Supuşenia / obedienţa 47. Imitativitatea 48. Fatalismul 49. Scepticismul

Medii aritm 3,61 3,58 3,86 3,30 3,44 3,76 3,84 3,38 3,36 3,18

Extras de trăsături din profilul turc auto-evaluat 40. Simţul răspunderii 41. Receptivitatea la ideile altora 42. Inventivitatea 43. Perseverenţa până la finalizare 44. Supuşenia şi obedienţa 45. Dominativitatea 46. Spiritul critic 47. Fatalismul 48. Individualismul 49. Scepticismul

Medii Aritm. 4.16 3,92 3,86 3,84 3,84 3,76 3,60 3,36 3,30 3,18

Trăsături comune X X X X X X X X

După cum notam şi cu alte ocazii, conotaţiile etice ale acestor trăsături, pozitive sau negative nu se suprapun celor cu caracter psihologic. De aceea apariţia agresivităţii şi chiar a fatalismului pe ultimele locuri pot fi privite drept calităţi. În cazul itemului de slabă asumare a responsabilităţii, putem nota la grupul turc existenţa unui defect major confirmat în ambele profiluri la poziţia 40. În tabelul nr. 5 pe coloana trăsăturilor din profilul integrat trebuie să notăm şi prezenţa slabă a individualismului, chiar dacă statistic a fost nesemnificativă. De asemenea, sunt şi unele situaţii contradictorii. De exemplu, prezenţa comunicativităţii cu sinceritate pe ultimele locuri în profilul integrat, nu coincide cu poziţia acesteia în cel autoevaluat, ceea ce poate însemna o tendinţă de contestaţie sau de negare din partea grupului turc. La acest grup, într-o altă interpretare apare itemul slabei perseverenţe până la finalizare prezent numai în autoevaluarea grupului turc la poziţia 43 la cota de 3,84 , în ultimele poziţii ale profilul integrat itemul fiind absent (cu amplasare la o poziţie mediană 37). În acest caz de slabă manifestare la turci a perseverenţei până la finalizare stabilită numai prin autoevaluare, putem spune că asistăm numai la o recunoaştere ,,internă”, neremarcată sau mai puţin cunoscută de către grupurile martor. Se constată un acord deplin, până la identitate între ambele profiluri pentru poziţia 45 de foarte slabă manifestare la trăsătura dominativităţii turcilor dobrogeni. Acest acord deplin poate indica o stare de fapt, confirmată din mai multe perspective, privitoare la slaba capacitate de ocupare a funcţiilor publice din partea comunităţii. Astfel, pe ansamblu, la nivelul comunităţii turce slaba manifestare a agresivităţii, a scepticismului, a fatalismului, a imitativităţii pot fi considerate calităţi, dar alte trăsături precum lipsa de inventivitate, slaba asumare a răspunderii, slaba perseverenţă până în finalizare, pot constitui defecte. Ele alcătuiesc cea de-a doua latură în planul diferenţelor etnice specifice a turcilor dobrogeni, cel puţin la momentul cercetării noastre.

211

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea turcă

5.5. Analize matriciale de stiluri etnice turceşti Alături de analiza variabilelor-item, o perspectivă de sinteză ne oferă întocmirea matricei stilistice turceşti, cu unele elemente de prognoză. Pentru obţinerea profilului stilistic integrat (indiferent de comunitatea studiată) procedăm la calculul mediei aritmetice şi al abaterii standard, din 5 în 5 itemi pe toate cele 350 de chestionare în care a fost trecută şi comunitatea turcă. Pentru obţinerea profilului stilistic turc autoevaluat, acelaşi ,,soft” se aplică numai la cele 50 de cazuri ale grupului turc. Pentru obţinerea de profiluri turceşti retro-evaluate, acelaşi ,,soft” se aplică succesiv în toate grupurile-martor în dreptul evaluărilor referitoare la turci. Redăm alăturat în tabelul nr. 6 o sinteză cu matricea stilistică a turcilor dobrogeni. În matricea stilistică a turcilor dobrogeni din tabelul nr. 6 se remarcă prevalenţele stilului cultural şi activ pe primele locuri, urmate de manifestările stilului afectiv pe un plan median, iar pe planul trei apar manifestările de stil social şi moral. Indiferent de matricea stilistică şi de corespondenţele lor cu planurile altor neamuri, care sunt frecvente, tehnica analizei de stil constă în analiza comparată între principalele trăsături-pivot ale fiecărei direcţii stilistice. Întrucât, într-o verticală cu 50 trăsături integrate, aflate în poziţii variabile de la un neam la altul, în mod corespunzător şi compoziţia structurală a fiecărui stil va fi diferită. De asemenea, este interesant a compara aceleaşi manifestări stilistice pe diferite comunităţi etnice cu caracteristici apropiate (religioase, lingvistice, istorice, regionale, etc), caz în care pentru direcţionarea atenţiei suntem datori a introduce şi conceptul de nuanţă stilistică. De exemplu, la stilul cultural al turcilor din datele de analiză ale profilului integrat, putem observa că are în compunere 4 trăsături-pivot cu credinţa religioasă în poziţia 1 şi tradiţionalismul în poziţia 4. Alte două trăsături, optimismul şi inteligenţa sunt de nivel mediu apropiat, în poziţiile 18 şi 19. Şi stilul cultural al tătarilor are aceleaşi trăsături pivot, ba chiar credinţa religioasă este tot în poziţia 1 şi tradiţionalismul tot în poziţia 4. Dar la tătari inteligenţa şi optimismul sunt preţuite la o treaptă ceva mai ridicată, în poziţiile 16 şi 17. Aspecte similare putem constata şi în stilului activ turc, referitor la muncă şi productivitate. Acesta are în compoziţie următoarele trăsături pivot: spiritul comercial în poziţia 6, spiritul întreprinzător în poziţia 13 şi încrederea în forţele proprii în poziţia 15. Pe când în activismul tătar, trăsătura încrederii în forţele proprii, este mai vie aflându-se în poziţia 10, pe când tătarii în activismul lor preţuiesc mai mult profesionalismul, aflat în poziţia 20 şi hărnicia aflată, în poziţia 21. Stilului afectiv turc are o manifestare generică într-un plan median, cu trăsături-pivot în mândria etnică, aflată în poziţie 3, simţul frumosului aflat în poziţia 9 şi ambiţia în poziţia 11. Dar în cele două comunităţi turcă şi tătară, elementele de susţinere ale acestui stil sunt uşor diferite. Astfel şi la tătari, mândria etnică ocupă primele poziţionări (2). Dar în afectivitatea tătară ambiţia este o trăsătură-pivot cu caracter dominant aflată pe locul 6, pe când simţul frumosului este deplasat pe un plan inferior aflat la poziţia 15. Stilul afectiv al turcilor prezintă un plus de receptivitate estetică, cu un simţ mai dezvoltat al frumosului, pe când stilul afectiv tătar prezintă un plus de ambiţie. 212

Mictat A.GÂRLAN

O configurare similară constatăm şi în cazul stilului tolerant sau social ; la ambele comunităţi orientarea principală acestui stil este către preţuirea propriei identităţii etnice aflată în poziţia 2 la turci şi în poziţia 3 la tătari. Dar pe sensul specificităţii, comunitatea turcă este mai marcată de un viu sentiment al istoriei prezent în poziţia 5, pe când stilul social al tătarilor se asociază cu un plus de ataşament faţă de România aflat în poziţia 7. Tabelul nr . 6 Matricea stilistică a turcilor dobrogeni determinată prin auto şi retro-evaluare datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Stilurile de relaţionare

Profil Stilistic Turci integrat Total cazuri 350

Profil Stilistic Auto evaluat

Profilurile stilistice retro-evaluate ale turcilor dobrogeni rezultate din estimările grupurile etnice martor din zona de contact

Turci 50

Români 50

Arm 30

Greci 30

Itali 30

Tăt. 50

Romi 30

Ruşi Lipov 50

Ucra 30

CULTURAL 5-10-15-20 25-30-35 40-45-50

3,87 1,06

4,22 0,89

3,9o 1,08

4,11 0,91

3,72 0,98

3,54 1,01

4,16 0,99

3,38 0,83

3,75 0,91

3,69 1,14

ACTIV 3-8-13-18 23-28-33 38-43-48

3,85 1,02

4,29 0,83

3,69 1,13

3,9o 1,02

3,74 0,91

3,67 1,01

4,23 0,91

3,3o 0,64

3,79 0,94

3,63 1,11

AFECTIV 4-9-14-19 24-29-34 39-44-49

3,81 1,08

4,26 0,85

3,86 1,1o

3,78 1,12

3,68 1,oo

3,3o 1,07

4,23 0,92

3,53 0,75

3,64 0,98

3,47 1,13

3,8o 1,1o

4,19 0,98

3,7o 1,2o

4,12 0,93

3,63 0,95

3,55 1,05

4,16 1,oo

3,29 0,79

3,66 1,09

3,61 1,13

3,65 1,09

4,03 0,93

3,56 1,12

3,75 1,07

3,41 1,04

3,17 1,05

4,09 1,oo

3,3o 0,79

3,56 0,94

3,53 1,15

TOLERANT 1-6-11-16 21-26-31 36-41-46 MORAL 2-7-12-17 22-27-32 37-42-47

Aceleaşi tip de similitudini şi de diferenţe sensibile se pot nota şi în cazul stilului moral. Astfel, deşi majoritatea trăsăturilor de compoziţie ale acestui stil se află în poziţii secundare, chiar terţiare în structura stilistică generală la ambele comunităţi, el se bazează pe relaţii de prietenie care la turci a avut un rang în poziţia 10, iar la tătari au avut un rang foarte ridicat în poziţia 12. Dar, prietenia din stilul moral al tătarului se completează cu un plus de respect pentru cuvântul dat, bazat pe un sentiment al onoarei ceva mai activ cu un rang aflat la poziţia 14. Pe când în prietenia turcului principalul pivot de susţinere este un plus de omenie cu un rang aflat la poziţia 17. În studiul de faţă, alegerea a 2 comunităţi musulmane a avut în vedere ipoteza unor similitudini accentuate, faţă de care s-a pus întrebarea dacă modelul metodologic avansat va putea realiza ,,disocierea” lor. Concluzia noastră este că aceste diferenţe pot fi surprinse, chiar până la nivelul unor detalii. Succesul acestei diagnoze se bazează cu prioritate pe organizarea cadrului experimental prin inter-evaluarea comunităţilor de studiu dar, în egală măsură şi prin desfăşurarea nuanţată a analizei comparate.

213

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea turcă Tabelul nr. 8 Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la turcii dobrogeni Datele cuprind media aritmeticã şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri etnice Valori şi trăsături 1. Credinţa religioasă 2. Preţuirea identităţi etnice 3. Mândria 4.Tradiţionalismul 5. Sentimentul istoriei 6. Spiritul comercial 7. Ataşamentul faţă de România 8. Independenţa 9. Simţul frumosului 10. Prietenia 11. Ambiţia 12. Curajul si cutezanţa 13. Spiritul întreprinzător 14.Solidaritatea 15.Increderea în forţele proprii 16. Adaptabilitatea 17. Omenia 18. Optimismul 19. Inteligenţa 20. Tăria de caracter 21. Simţul onoarei 22. Spiritul de sacrificiu 23. Dispoziţia spre întrajutorare 24. Profesionalismul 25. Ospitalitatea

Profil Turc integrat cazuri 350 4,63 0,82 4,43 0,92 4,42 0,90 4,38 0,93 4,21 1,08 4,18 0,93 4,11 1,08 4,08 1,04 4,06 0,97 4,01 1,07 4,02 1,07 3,97 0,96 3,97 0,94 3,95 1,05 3,94 1,08 3,93 1,03 3,89 1,00 3,89 1,13 3,88 0,99 3,87 1,00 3,85 1,05 3,83 1,07 3,82 1,19 3,80 1,02 3,80 1,21

Profil Turc auto evaluat 50 4,62 0,73 4,70 0,74 4,76 0,56 4,30 0,91 4,60 0,76 4,32 0,94 4,12 1,15 4,40 1,01 4,50 0,68 4,66 0,59 4,18 0,98 4,28 0,90 4,36 0,72 4,18 0,96 4,42 0,64 4,42 0,70 4,26 0,80 4,30 1,04 4,34 0,85 4,26 0,80 4,42 0,91 4,28 1,95 4,16 0,93 4,26 0,78 4,66 0,52

Retro-evaluarea turcilor dobrogeni pe fiecare item de către grupurile etnice martor din zona de contact Român 50 4,72 0,76 4,30 1,05 4,48 0,89 4,70 0,76 3,82 1,37 3,68 1,15 4,00 1,23 3,88 1,15 4,20 1,01 4,04 1,17 4,00 1,11 3,90 0,99 3,92 0,94 3,44 1,34 3,98 1,31 4,06 1,04 4,08 0,83 4,02 1,02 3,90 1,04 3,64 1,08 3,88 1,02 3,80 1,20 3,72 1,33 3,78 1,17 3,92 1,16

Arm. 30 4,97 0,18 4,93 0,25 4,57 1,07 4,23 1,01 4,60 0,93 3,67 0,66 4,70 0,88 4,20 1,10 4,07 0,94 3,86 0,88 4,30 0,79 3,83 1,05 3,83 0,79 4,67 0,71 3,86 1,09 3,83 1,05 4,43 0,86 4,57 0,77 3,90 1,11 3,57 1,04 4,00 1,02 4,23 1,28 4,33 1,03 3,77 1,04 3,30 1,15

214

Grec 30 4,73 0,45 4,50 0,73 4,37 0,81 4,50 0,78 4,10 0,88 4,33 0,71 4,10 0,55 3,93 1,05 3,73 0,87 3,62 1,24 4,23 0,94 3,93 0,91 4,20 1,06 3,60 0,81 3,90 1,06 3,60 1,10 3,47 1,38 3,70 0,95 3,43 1,10 3,83 0,95 3,70 0,95 3,33 0,80 3,57 1,10 3,87 0,86 3,50 0,86

Itali 30 4,50 0,94 4,43 1,04 3,57 1,17 4,53 0,73 3,87 1,07 4,33 0,80 3,50 1,20 3,50 1,07 3,43 0,86 3,41 1,05 3,80 1,10 3,63 1,10 3,87 1,07 4,37 0,85 3,43 1,17 3,47 0,97 3,50 1,11 3,33 0,92 3,67 0,99 3,33 1,09 3,87 1,11 2,97 1,00 3,07 1,26 3,77 1,10 3,30 1,32

Tătari 50 4,78 0,58 4,52 0,79 4,56 0,70 4,46 0,93 4,62 0,88 4,56 0,76 4,72 0,67 4,56 0,81 4,50 0,91 4,66 0,63 4,34 1,04 4,24 1,00 3,98 1,04 4,26 0,94 4,56 0,79 4,56 0,67 4,22 0,82 3,82 1,38 4,42 0,78 4,34 0,96 4,26 1,01 4,36 0,83 4,34 1,02 4,10 0,99 4,72 0,61

Romi 30 4,59 1,21 3,90 0,77 4,90 0,41 4,10 1,18 4,48 0,69 4,31 0,60 4,14 0,95 3,97 0,50 4,34 0,61 3,97 1,21 2,93 0,96 3,55 0,51 3,59 0,73 3,66 0,72 3,59 0,78 3,14 0,74 3,38 0,49 3,38 1,47 3,72 0,59 3,76 0,64 3,17 0,60 4,21 0,82 3,34 1,45 3,24 0,74 3,24 1,60

Ruşi 50 4,37 0,83 4,18 1,05 4,20 0,89 4,18 0,91 3,78 1,16 4,16 0,99 4,06 1,03 3,98 0,97 3,86 0,91 3,59 0,96 4,12 0,88 3,92 1,00 3,92 0,91 3,69 1,06 3,73 1,04 4,00 0,87 3,67 0,92 3,73 0,88 3,53 0,92 3,98 0,88 3,59 0,96 3,53 0,74 3,80 0,91 3,73 0,93 3,45 1.02

Ucr 30 4,42 1,20 4,35 1,20 4,23 0,99 4,32 1,14 4,06 1,24 4,23 0,99 3,39 1,09 3,97 1,20 3,35 1,14 3,61 1,20 3,87 1,23 4,10 0,83 3,90 1,08 3,84 0,97 3,31 1,11 3,45 1,36 3,55 1,18 3,87 1,09 3,58 0,92 3,68 1,11 3,29 1,22 3,39 1,15 3,58 1,23 3,23 1,15 3,03 1,33

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 8 (continuare ) Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la turcii dobrogeni Datele cuprind media aritmeticã şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Valori şi trăsături etnice 26. Realismul 27. Curăţenia şi higiena 28. Capacitatea de iniţiativă 29.Sentimentul naturii 30. Evitarea conflictelor 31. Bunătatea şi blândeţea 32.Onestitatea 33. Disciplina şi organizarea 34. Hărnicia 35. Toleranţa interetnică 36. Simţul umorului 37.Perseveranţa 38.Modernism 39.Receptivi la ideile altora 40. Simţul răspunderii 41Comunicativ cu sinceritate 42.Inventivitate 43. Individualismul 44. Spiritul critic 45.Dominativitat ea 46. Supuşenia şi obedienţa 47. Imitativitatea 48. Fatalismul 49. Scepticismul 50. Agresivitatea

Profil Turc integrat

Profil Turc auto

cazuri 350 3,79 1,07 3,79 1,24 3,77 0,94 3,77 1,11 3,74 1,07 3,73 1,11 3,72 1,00 3,72 1,01 3,72 1,11 3,72 1,19 3,71 1,03 3,70 1,09 3,69 1,08 3,66 1,14 3,61 1,07 3,58 1,04 3,57 1,07 3,50 1,22 3,44 1,09 3,40 1,21 3,36 1,25 3,35 1,18 3,05 1,11 2,94 1,14 2,85 1,39

evaluat 50 4,36 0,66 4,70 0,46 4,32 0,84 4,45 0,79 3,96 1,09 4,44 0,76 4,42 0,76 4,20 0,78 4,58 0,61 4,22 1,06 4,36 0,75 3,84 1,17 4,22 0,84 3,92 1,26 4,16 0,82 4,36 0,75 3,86 1,09 3,30 1,13 3,60 1,03 3,76 1,25 3,84 1,22 3,66 1,22 3,36 1,19 3,18 1,24 3,04 1,43

Retro-evaluarea turcilor dobrogeni pe fiecare item de către grupurile etnice martor din zona de contact Român 50 3,90 1,11 3,80 1,31 3,50 1,04 3,71 1,26 3,66 0,96 4,04 1,19 3,58 0,99 3,60 0,95 3,70 1,23 3,58 1,09 3,94 1,00 3,44 1,20 3,76 1,15 3,34 1,33 3,38 1,19 3,46 1,01 3,42 1,14 3,62 1.35 3,48 1,22 3,35 1,36 3,46 1,16 3,56 1,33 3,04 1,09 2,18 1,12 2,72 1,44

Arm. 30 4,37 0,81 3,93 1,34 3,70 1,02 3,97 1,13 3,63 1,67 3,87 1,04 3,83 0,99 4,07 0,94 3,77 1,19 4,07 1,39 4,30 0,88 4,13 1,36 3,11 1,12 3,93 1,14 3,97 1,00 3,50 1,01 3,43 0,94 3,67 1,73 4,63 0,61 3,55 1,09 4,10 0,96 3,23 1,04 2,63 0,93 2,90 0,96 1,93 1,51

215

Grec 30 3,53 0,86 3,50 1,22 3,60 0,92 4,07 1,01 3,93 1,01 3,13 1,07 3,73 0,87 3,37 0,72 3,33 0,80 3,50 1,48 3,43 0,90 3,43 1,14 3,27 1,11 3,70 1,18 3,47 0,68 3,63 0,67 3,83 1,05 3,43 1,28 3,00 1,11 3,50 0,97 2,70 1,18 3,10 1,09 2,63 0,93 2,83 0,87 2,43 1,57

Itali 30 3,07 1,46 3,27 1,23 3,67 0,84 3,10 1,09 3,47 0,90 3,33 0,99 3,10 0,92 3,63 1,16 3,33 0,99 3,30 1,02 2,80 1,03 3,63 0,96 3,43 1,01 3,30 0,92 3,53 0,94 3,13 0,90 3,10 0,99 3,33 1,09 3,23 0,90 3,27 1,28 3,20 1,16 2,97 0,96 2,67 1,06 2,47 0,82 2,60 1,10

Tătari 50 3,66 1,06 4,62 1,01 4,00 0,88 4,24 0,97 4,24 0,82 4,48 0,65 3,92 1,08 4,34 0,87 4,32 0,91 4,20 1,07 4,00 0,93 4,02 0,96 4,40 0,88 4,36 0,92 3,88 1,10 4,06 1,08 3,88 1,14 3,64 1,21 3,18 1,24 3,72 1,14 3,26 1,45 3,66 1,26 3,56 1,21 3,62 1,19 2,94 1,53

Romi 30 3,21 0,90 2,62 0,62 3,21 0,49 3,10 0,41 3,41 0,63 2,93 0,96 3,07 0,37 2,97 0,94 2,48 0,57 2,72 0,70 3,31 0,66 3,17 0,38 3,17 0,80 2,93 0,37 2,45 0,63 2,72 0,59 3,07 0,70 2,76 0,74 2,97 0,42 2,17 0,66 3,03 0,94 2,90 1,11 2,66 0,90 2,69 0,71 3,55 0,74

Ruşi 50 3,92 0,84 3,47 0,96 3,80 0,82 3,49 1,00 3,67 1,11 3,33 0,94 3,69 0,89 3,49 0,89 3,55 0,91 3,67 1,11 3,33 0,97 3,84 0,87 3,50 0,85 3,57 0,91 3,73 1,11 3,41 1,14 3,65 0,90 3,78 0,98 3,59 1,06 3,22 1,21 3,18 1,30 3,39 0,98 3,00 1,06 2,94 1,11 3,06 1,09

Ucr 30 3,61 1,23 3,19 1,30 3,71 1,07 3,32 1,22 3,26 0,96 3,10 1,08 3,61 1,20 3,35 1,11 3,52 1,23 3,68 1,14 3,35 1,14 3,61 1,23 3,58 1,23 3,55 1,21 3,42 0,96 3,29 0,94 3,48 1,21 3,77 1,09 3,26 0,89 3,69 0,97 3,23 1,15 3,10 1,25 3,35 1,02 3,48 1,06 3,10 1,37

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea turcă Tabelul nr. 9 Model completat de Chestionar Bogardus - 1995 în anul 1995 de o persoană de origine turcă DATE Localitatea Judeţul Locul naşterii Sexul Vârsta Stare civilă Pregătirea şcolară Profesiunea Religia Apartenenţa etnică

PERSONALE : Constanţa Constanţa urban bărbătesc 21 ani necăsătorit liceu student islamică turcă

Intrebări

Români

Arm.

I. V-aţi căsători membri familiei dvs. cu ? ….. II. Aţi fi de acord să aveţi prieteni apropiaţi pe ? … III. Aţi fi de acord să fie vecini de locuinţa dvs.? IV. Aţi admite angajarea în profesiunea dvs ? … V. Care comunităţi etnice aţi admite să fie de aceeaşi cetăţenie română cu a dvs.? VI. Aţi admite ca unele comunităţi locale să vină numai ca turişti şi vizitatori, fără reşedinţă în această regiune ? VII. Care comunităţi locale aţi prefera să fie date afară din ţară ?

216

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 10. Model completat de Chestionar PPN-50 de o persoană turcă Localitatea Constanţa Jud. Constanţa Locul naşterii Urban Vârsta 21 ani Sexul bărbătesc Stare civilă necăsătorit Pregătirea şcolară liceu Profesiunea student Religia islamică Apartenenţa etnică turcă ITEMI SI COMUNITĂTI 1. DOMINATIVITATEA 2. PRIETENIEA 3. INCREDEREA ÎN FORŢELE PROPRI 4. SENTIMENTUL NATURII 5. MODERNISMUL 6. SENTIMENTUL ISTORIEI 7. DISPOZŢIA SPRE INTRAJUTORARE 8. INDEPENDENŢA 9. OSPITALITATEA 1o.CURĂTENIA SI HIGIENA 11. ADAPTABILITATEA 12.TÂRIA DE CARACTER 13.SPIRITUL COMERCIAL 14.SIMTUL FRUMOSULUI 15.OPTIMISMUL 16.CAPACITĂTI DE IMITATIE 17.SCEPTICISMUL 18.DISCIPLINA SI ORGANIZAREA 19.BUNĂTATEA SI BLĂNDETEA 20.INTELIGENŢA 21.SOLIDARITATEA 22.SIMTUL ONOAREI 23.SPIRITUL INTREPRINZĂTOR 24. EVITAREA CONFLICTELOR 25. SPIRITUL CRITIC 26.ATASAMENT FAŢĂ DE ROMÂNIA 27. INDIVIDUALISMUL 28. PERSEVERENŢA 29.AGRESIVITATEA 30.TRADITIONALISMUL 31.SUPUSENIA SI OBEDIENTA 32.OMENIA 33.CAPACITATEA DE INIŢIATIVĂ 34.SIMŢUL UMORULUI 35.REALISMUL 36. PREŢUIREA PROPRIEI IDENTITAŢI 37.FATALISMUL 38.PROFESIONALISMUL 39.AMBIŢIA 40.INVENTIVITATEA 41.COMUNICATIVI CU SINCERITATE 42. SPIRITUL DE SACRIFICIU 43.HĂRNICIA 44.MĂNDRIA 45. CREDINŢA RELIGIOASĂ 46.TOLERANŢA 47.ONESTITATEA 48.SIMTUL RĂSPUNDERII 49.CURAJUL SI CUTEZANŢA 50. RECEPTIVI LA IDEILE ALTORA

INSTRUCTIUNI: Chestionarul nu se mai referă la propria persoană. Pe baza lui veţi aprecia ceea ce este tipic în toate aceste comunităţi. Pentru unii termeni utilizaţi vă rugăm să folosiţi vocabularul anexat Se notează cu o singura cifră din 5 alternative posibile, respectiv: 5 pentru acord în foarte mare măsură; 4 pentru acord în mare măsură; 3 acord în mică măsură; 2 pentru nu sunt sigur; 1 pentru nu sunt de acord. Români

Arm

Greci

Itali

Turci

Tătari

Romi

Ruşi

Ucra

1 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 4 3 4 5 5 4 5 4 5 4 5 3 4 2 3 2 5 5 5 4 5 2 5 4 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5

5 4 5 4 4 4 4 4 3 5 5 5 5 4 5 4 4 5 3 5 5 4 5 4 5 5 5 5 4 5 2 2 2 2 2 5 4 5 5 5 3 3 4 4 5 2 2 2 2 2

5 4 5 4 4 4 4 4 3 5 5 5 5 5 4 4 4 4 2 4 4 4 5 4 4 5 5 5 4 5 2 2 5 4 4 5 3 4 5 4 2 3 4 4 5 2 3 3 3 2

2 4 2 4 4 4 4 4 3 5 5 4 5 5 5 4 4 4 4 4 4 5 5 4 4 5 2 4 2 2 2 3 3 5 3 5 2 3 3 5 3 4 4 4 5 4 4 4 4 2

3 4 4 5 4 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 4 2 5 5 5 5 5 5 4 4 5 2 5 2 3 2 5 5 5 4 5 2 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5

2 4 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 2 5 5 5 5 5 5 5 5 5 3 5 2 2 2 5 5 5 5 5 2 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5

1 1 5 4 5 2 3 4 2 1 2 2 5 4 5 5 2 2 2 3 5 2 5 2 2 5 2 2 4 2 2 2 5 4 4 2 2 2 4 4 2 2 2 2 2 2 2 2 4 5

2 4 2 3 3 3 3 3 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

2 4 4 4 3 4 4 4 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

217

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea turcă

Bibliografie Ion Ionescu de la Brad Arbore P. Alexandru Roman Mihai Dimitrie Cantemir Ahmet Ali Constantin C. Giurescu Mustafa A. Memhet Mustafa A. Memhet Mihail Guboglu şi Mustafa A. Mehmet Aurel Decei Aurel Decei şi Tahsin Gemil Ibrahim Themo Tahsin Gemil Halil Inalcik Halil Inalcik Bărbuleanu Cintian Grigore George Alecu Alexandru Mehmet A. Ekrem Anglelescu Nadia Ghiaţă Anca Ghiaţă Anca Suliţeanu Ghizela Bodea Cornelia Călin Laurenţiu Vlad Theodorescu Răzvan Maxim Mihai Maxim Mihai Panaite Viorel

Excursiune agricolă în Dobrogea în anul 1850, traducere de Florin Mihailescu, în Analele Dobrogei, anul III, nr. 1, Editura Glasul Bucovinei ,Cernăuţi, 1922 Contribuţiuni la aşezărilor Tătarilor şi Turcilor în Dobrogea, Extras din Arhiva Dobrogei, vol. II, 1919, Editura Tipografia Curţii Regale F. Göbl, Bucureşti, 1920 Studiu asupra populaţiei turceşti din Dobrogea şi sudul Basarabiei, Analele Dobrogei, anul XVII, Editura Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1936. Istoria Imperiului Otoman , Editura Hodoş, Bucureşti, 1876 Monografia insulei Ada – Kaleh, Turnu Severin, 1937 Probleme controversate în istoriografia română, Despre caracterul relaţiilor dintre români şi turci. Editura Albatros, Bucureşti, 1975 Istoria turcilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976 Aspecte din istoria Dobrogei sub dominaţie otomană sec. XIV – XVII Mărturiile călătorului Evlia Celebi, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1965 Cronici turceşti privind ţările române, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1966 Istoria Imperiului Otoman, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1978 Relaţii româno – orientale, capitolul : Problema colonizării turcilor selgiucizi în Dobrogea secolului al XIII-lea, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1978 Ittihat ve Terakki Anilari / Amintirile mele despre Junii Turci, România - Medgidia, 1939, lucrare în limba turcă Asociaţia din România a Junilor Turci (The Young Turks Association in Romania) în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie A.D. Xenopol, vol. VII, Iaşi, 1970 Imperiul Otoman Epoca Clasică, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1996 Dobrudja, în Encyclopedie de l’Islam, Nouvelle edition, vol II, Leinden-Paris, 1963 Monografia oraşului Babadag, Editura Porto – Franco, Galaţi, 1992 Problematica traducerii Coranului în limba română, Editura Ararat, Bucureşti, 1997 Istoricul Seminarului Musulman din Medgidia, în Analele Dobrogei, vol. II, 1928 Civilizaţia turcă, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1981 Introducere în Islam , Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993 Condiţiile instaurării dominaţiei otomane în Dobrogea, în Studii istorice sud-est europene, volumul I, Bucureşti, 1974 Yuzyilda Osmali Imparatorlugu Zamaninda Dobruca’da Turk Musluman Kulturu, în Balkanlarda Turk Kulturu Dergisi, Ankara, 1993 Recherche sur le folclore de minorites nationales tatares et turques de la Dobroudja în Studia et Acta Orientalia, nr. 6, vol. V-VI, Bucureşti, 1967 Românii şi otomanii în folclorul românesc, Editura Kriterion, Bucureşti, 1998 Turcu. Un personaj al imaginarului popular, în Caietele Laboratorului de Studii Otomane, nr. 2, Tipografia Universităţii Bucureşti, 1993 Contacte artistice româno-otomane, în Caietele Laboratorului de Studii Otomane, nr. 1, Tipografia Universităţii Bucureşti, 1990 Pentru o abordare interdisciplinară şi comparatistă a relaţiilor româno- otomane în Caietele Laboratorului de Studii Otomane, nr. 1, Bucureşti, 1990 Ţările Române şi Înalta Poartă , Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993 Pace, Război şi Comerţ în Islam, sec. XV – XVIII,

218

Mictat A.GÂRLAN Editura ALL, Bucureşti, 1997 Comunitatea turcă din România. Diagnoze de relaţii etnice şi specific naţional în vol. Identitate, Alteritate, Multiculturalitate, Ed. Muzeum Arad, 2001 Dulciu Dan Toma Statutul juridic al cadiatelor din România, Editura Ars Docendi, Bucureşti, 2001 Mehmet Naci Onal Din folclorul turcilor dobrogeni , Editura Kriterion, Bucureşti 1997 Abdula Gulten Mevlana - Spirit universal, Editura Elvan, Galaţi, 2000 Ionaşcu Constantin Despre rezistenţa turco – tătară anticomunistă în Dobrogea, în Tătarii în istoria românilor, Universitatea Ovidius, Ed. Muntenia, Constanţa, 2004 Ziarul TÜRK BIRLIG /Unitatea Turcă, Periodic bilingv al comunităţii turce din Dobrogea, Bazargic, 1934 - 1938 Ziarul HAKSES / Vocea Dreptăţii, Periodic bilingv al Uniunii Democrate Turce din România, Constanţa, 1995- 2008 Gârlan A. Mictat

219

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea tătară

Capitolul VI. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA TĂTARĂ

6.1. Scurt istoric Tătarii din România îşi au originea în Crimeea, regiune aflată în nordul Mării Negre, cu ramuri etnice apropiate în uzbeci, azeri, kazahi, turkmeni, kirghizi ş.a. toţi aflaţi în aria de influenţă a lumii turco-musulmane. Etnonimul de tătar apare pentru prima dată în anul 732 pe muntele Orhon, în nordul Mongoliei cu preluare în toate izvoarele istorice despre imperiul lui Genghiz Han (1204 – 1241) prin care tătarii vor deveni cunoscuţi în toată lumea. În decurs de numai 50 de ani acest întins imperiu va avea efecte devastatoare asupra lumii chineze, creştine şi islamice în acelaşi timp. Într-o rapidă succesiune de bătălii, acelaşi eveniment care în Asia a fost numit invazia mongolă şi a dus la căderea dinastiilor Jing (Beijing, 1215), Song (China de sud,1223) şi Tang (Tibet,1225), în Europa a fost numit invazia tătară care a dus la prăbuşirea Rusiei kievene (Kalka, mai 1223), a statului ungar (Mişcoltz, aprilie 1241) ajungând până la Viena (Neustadt, iulie 1241). De notat că toate aceste campanii au fost pline de atrocităţi medievale, pentru că în concepţia căpeteniilor tătare o victorie era definitivă numai după decimarea completă a inamicului. Din această perioadă este consemnată o interesantă tentativă de creştinare a tătarilor venită din partea papei Inocenţiu al IV – lea cu trimiterea la curtea lui Ginghis Han a două misiuni celebre, prin Ioan de Plano Carpini în anul 1246 şi a lui Wilhelm de Rubrukuis în anul 1256 (P. Bergeron, 1732)1. Inocenţiu al IV – lea fiind acelaşi papă care a cerut Europei în Conciliul de la Lyon (1245), ridicarea unei o cruciade împotriva invaziei tătare. Chiar dacă tentativa creştinării nu a reuşit, demersul lor a fost remarcabil şi la un moment oportun. Peste 5 decenii toţi tătarii vor trece la islamism. În zona Mării Negre acest proces de cotitură istorică, valabil pentru toate culturile musulmane se va realiza prin influenţa unul alt mare misionar, a hagiului Sarî Saltuk Baba (1210 - 1304) de care se leagă şi colonizarea turcească a Dobrogei (1263). Acest hagiu s-a format la şcoala sunită a unor renumiţi cărturari islamişti din timpul Imperiului selgiucid din Asia Mica. A fost contemporan cu Mevlana (m.1273), cu Haçi Bektaş (m.1270), Yonus Emre (m.1320) şi Ahmet Yasevi toţi umanişti mahomedani, traducători în limba turcă a versetelor arabe din Coran. Convertirea tătarilor se va realiza prin hanii Berke din Crimeea (1263) şi Kazan din Buhara (1295) care vor da o serie de proclamaţii în acest sen. Semnificaţiile acestui moment au fost majore prin apropierea popoarelor turce şi mai ales pentru că a salvat naţiunea tătară de la marea presiune panslavistă de mai târziu. La gurile Dunării este semnificativă şi istoria hanului Nogay (1259 – 1299) care pentru administraţie şi campaniile sale va face capitală şi va bate monedă la Saqcî - azi Isaccea, cu circulaţie în Crimeea, Dobrogea şi Bulgaria. În timpul lui Nogay tătarii vor 220

Mictat A.GÂRLAN

dezvolta a treia şi ultima tentativă de cucerire a Europei printr-o serie de campanii împotriva Lituaniei (1270), a Poloniei (1279) şi a Ungariei (1285), iar în Balcani cnejii bulgar Gheorghe Terter (1280 –1292) şi sârb Miljutin (1282 –1321) îl vor recunoaşte pe Nogay ca ţar. Dar odată cu moartea lui imperiul său nu va dura, ca toate imperiile tătare. Astăzi din monetăria de la Isaccea (Saqcî) la Muzeul de Istorie din Constanţa, se mai păstrează un bănuţ de bronz, exemplar unic, care în mod curios are pe avers pecetea în arabă a hanului Nogay şi pe revers imaginea bizantină a vulturului bicefal cu o cruce în cioc. Nu se cunosc motivele unui asemenea producţii, dar s-au emis unele ipoteze (E. O. Târnoveanu,1997)2. Una din ele poate fi căsătoria hanului Nogay cu principesă Eufrosina de Bizanţ, una din fetele bazileului Mihail al VIII-lea Paleologul. Un alt reviriment al tătarilor va avea lor în spaţiul caucazian prin ridicarea unui nou Imperiu în timpul lui Timur Lenk (1336 - 1405) numit de europeni şi Tamerlan, devenit celebru prin victoria asupra lui Bayazid I – zis Fulgerul, cuceritorul Balcanilor, înfrânt în marea bătălie de la Ankara (1402). Se mai ştie că sultanul Bayazid în urma acestei umilitoare înfrângeri se va sinucide de ruşine, iar europenii îl vor elogia pe Tamerlan pentru amânarea cu o jumătate de secol a cuceririi Constantinopolului (1453) de către Imperiul otoman (J. P. Roux, 1991 şi1998). După destrămarea Hoardei de Aur în lupte fraticide, toate hanatele de pe Volga, Caucaz, Samarkant şi Buhara vor fi cucerite rând pe rând de Imperiul rus până la jumătatea sec. XV. Hanatul de Crimeea a mai rezistat un timp numai pe baza alianţelor de vasalitate cu Imperiul otoman, alături de care vor participa la toate campaniile sale militare. Prăbuşirea acestui hanat va veni mai târziu din partea Rusiei, prevăzută în Testamentul lui Petru cel Mare (1682 – 1725) şi realizat de Ecaterina a II–a între anii 1762-1796. După pacea de la Passarowitz (1718), care a însemnat şi momentul de declin al Imperiului otoman în Europa, soarta Crimeii s-a jucat între crizele acestui Imperiu, devenit ,,omul bolnav” de prea mare întindere teritorială şi crizele periodice ale ,,echilibrului european”, tratate cu tot felul de compensaţii teritoriale. Pentru acapararea de noi teritorii pe direcţia sud-estului european şi scoaterea unor state din starea de vasalitate faţă de Înalta Poartă, Rusia cerea diplomatic ,,independenţa Crimeii şi a statelor dunărene”. După lupte grele, în noiembrie 1772 ruşii obţin de la tătarii din Crîm semnarea unui astfel de tratat de secesiune. A fost primul şi cel mai grav moment prin care s-a legiferat secesiunea Crimeii de sub autoritatea otomană (Mustafa A. Mehmet, 1976, pag. 286)3. În anul următor cetatea Caffa (1773) va fi cucerită de ruşi, iar după semnarea păcii de la Kuciuk – Kainergi (iulie 1774) hanatul tătar de Crimeea va dispare ca stat de pe harta Europei. Pe aceeaşi direcţie a presiunilor ruseşti spre Balcani, tătarii vor mai avea o şansă de recuperare istorică a ,,ulusului’’ lor în războiul Crimeii dintre anii 1853 – 1855. Dar cu toate eforturile alianţei anglo – franco – otomane împotriva Rusiei, cu lupte grele şi victorii notabile la Alma, Balaklava, Inkerman, Sevastopul, etc, totuşi diplomaţia rusă la Congresul de pace de la Paris (1856) va pierde la masa tratativelor numai sudul Basarabiei cu protectoratul asupra Moldovei şi a Ţării Româneşti, dar în compensaţie va obţine Crimeea – perla Mării Negre, care va rămâne Rusiei. După aceste momente, tătarii din nordul Mării Negre vor înregistra un lung exod de populaţii cu întindere din anii 1785 până în 1946. A. Fisher, citat de Ekrem Menlibay (1997)4, apreciază că în această perioadă au fost 6 valuri de emigraţie cu un total de peste un milion de persoane. Acest proces a continuat şi după anul 1900 pentru că după cucerire, ruşii au trecut cu forţa la creştinism o parte însemnată a tătarilor de pe Volga. Între anii 1919 – 1945 se va înfiinţa Republica Autonomă Crimeeană, repede desfiinţată după cel de al doilea război mondial. În această 221

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea tătară

perioadă un model de intelectual tătar a fost Ulkusal Mustecep Hagi Fazil (1819 –1996) născut în Dobrogea în comuna Tătaru (fostul Azaplar), absolvent al Seminarului Musulman de la Medgidia în anul 1915. Pentru că în Dobrogea exista un nucleu care milita pentru cauza crimeeană – condusă spiritual de Geafer Seydamet Karamer, fost ministru al Republicii Crimeene (Amet Gemal, 1999)5, din iniţiativa lor la Bazargic, în România, va apare revista Emel (1930) timp de 11 ani. După război, din anul 1980 apariţia acestei reviste se va muta la Ankara. Dar în anul 1941 când armatele germane trecuseră de România şi invadaseră Uniunea Sovietică o buna parte din popoarele răsăritene ale URSS s-au dat de partea nemţilor cu declaraţii de independenţă. Printre acestea au fost şi tătarii din Crimeea, calmucii de pe Don, cecenii şi inguşii din Caucaz, la fel letonii şi estonienii din nordul URSS. În anul 1941 când se aştepta căderea Moscovei, Ulkusal M. a sperat că va profita de conjunctură şi va obţine sprijin la cauza tătară din partea Germaniei. Din Dobrogea el va veni la Bucureşti cu cereri şi intervenţii la guvernul Antonescu pentru trimiterea pe front a unor trupe de voluntari tătari, alături de armatele Axei. Cerere care i-a fost refuzată. Dar Ulkusal M. foarte perseverent, trece peste reţinerile autorităţilor din Bucureşti şi în fruntea unei delegaţii tătare cu aceleaşi cereri pleacă la Berlin, la cancelaria Reichului. Acolo va fi primit de înalţi funcţionari şi se vor purta discuţii, dar care în final cererea lor a fost respinsă. Demersurile sale le va prezenta ulterior în lucrarea Amintiri de la Berlin (Istanbul, 1976) în care deplânge aroganţa înalţilor funcţionari germani. Chiar şi fără aceste înţelegeri azi se ştie că după seria înfrângerilor de la Moscova (1941), Stalingrad (1942) şi Kursk (1943) soldate cu mari pierderi în trupe şi materiale, unităţile germane au preluat în cadrul lor din rândul prizonierilor ruşi şi cca. 15.000 de tătari crimeeni (Tahsin Gemil,1992)6. Dar înfrângerea Germaniei naziste cu revenirea trupelor sovietice în nordul Mării Negre această nouă situaţie a avut un efect nimicitor cu dizlocarea populaţiilor tătare din această regiune. Pe data de 18 mai 1944, întreaga populaţie a Crimeei de cca. 250.000 persoane a fost adunată şi urcată în vagoane de marfă cu transportarea ei în Siberia. Din această deportare cel puţin jumătate, cca. 193.000 de tătarii au murit pe drum (după Tahsin Gemil,1992). Ziua de 18 mai a rămas de doliu la tătari şi este pomenită în fiecare an. Urmare acestor evenimente un alt mare val de refugiaţi tătari se va înregistra la Constanţa în anul 1945. După ocuparea Europei de Est de către trupe ruseşti persecuţiile asupra tătarilor au continuat şi în România. Constantin Ionaşcu (2004), într-o lucrare despre rezistenţa turco – tătară anticomunistă din Dobrogea7. aminteşte de asasinarea în anul 1948 a lui Negip Hagi Fazil, muftiu şi licenţiat al Academiei de Studii Comerciale Bucureşti sub motivul ascunderii de securitatea română de atunci a unor refugiaţi tătari. De asemenea, prezintă condamnarea la ani de puşcărie a unui lot de 16 fruntaşi tătari în anul 1952 de către Tribunalul Militar Constanţa. În România postbelică, istoria tătarilor va fi comună cu cea a turcilor localnici. Din ambele comunităţi se vor înregistra migraţii spre Turcia şi vor suporta împreună desfiinţarea în anul 1957 a Seminarului Teologic Musulman de la Medgidia, precum şi a sistemului de învăţământ primar în limba turcă din anul 1960, urmat din anul 1972 şi de desfiinţarea secţiilor de filologie turcă şi tătară din cadrul Universităţii Bucureşti. Practic la nivelul anului 1975 au fost desfiinţat în mod oficial învăţământul etnic şi confesional de toate gradele în limba turcă şi tătară din România. După revoluţia din ’89 din România, odată cu prăbuşirea comunismului în Europa pe plan continental a învins un mare curent unionist cu un amplu program de reforme politice şi economice fără precedent, inclusiv în privinţa minorităţilor. Astfel, România va 222

Mictat A.GÂRLAN

accepta Documentele Finale ale Reuniunii de la Copenhaga (iunie, 1990) în care se precizau drepturile minorităţilor cu transpunerea lor în legislaţii naţionale. Ea va semna Carta de la Paris pentru Noua Europă (noiembrie 1990) care afirma protecţia identităţii etnice şi va adera la Deciziile Comisiei Europene de la Helsinki pentru respectarea angajamentelor cu privire la problemele minorităţilor naţionale (iulie, 1992) în vederea rezolvării lor ,,într-o manieră constructivă şi pe cale paşnică’’, etc. Pe baza acestor angajamente noul Guvern al României va instituii în aprilie 1993 organizarea şi funcţionarea Consiliului pentru Minorităţi Naţionale. În cadrul acestui Consiliu toate cele 17 minorităţi, prezente în România la acea dată, s-au constituit în organizaţii etnice locale şi au trimis reprezentaţi în Parlament. Tătarii din România tot în anul 1993, se vor organiza sub denumirea Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulman din România şi vor trimite în Parlament primul lor deputat postbelic în persoana d-lui prof. dr. Tahsin Gemil. Noul deputat a militat activ pentru o Lege a Învăţământului cu articole referitoare şi la minorităţile naţionale, care în final a fost votată cu nr. 84 în anul 1995, completată ulterior cu Legea 151 / 1999. Cu aceste ultime completări, la cererea comunităţilor turcă şi tătară prin organizaţiile lor, inspectoratele şcolare din judeţele Constanţa şi Tulcea, au înfiinţat din anul 2000, grupe şi clase de studiu pentru limba turcă în următoarele localităţi: Constanţa, Medgidia, Cobadin, Mangalia, Valu lui Traian, Fântâna Mare, Tuzla, Castelu, Basarabi, Tulcea şi Babadag. În acest fel, în anul şcolar 1998 –1999 numărul celor care au studiat limba turcă în România a fost de 2.443 elevi, care au fost asistaţi de 66 cadre didactice şi 6 metodişti. Dar la data închiderii acestui studiu în anul 2007, în Dobrogea nu existau cadre de învăţământ pentru predare în limba tătară. Această limbă fiind apropiată limbii turce, sub denumirea şi de turcă crimeeană, învăţământul liceal prin Liceul Teologic Musulman Kemal Ataturk de la Medgidia şi două licee particulare din Bucureşti şi Constanţa cu profil de informatică se realizează parţial în limba turcă. La cele două licee particulare programele şcolare fiind şi în limbile română şi engleză. În privinţa Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, la nivelul anului 1995 această asociaţie avea 22 de filiale cu sedii în 22 de localităţi în judeţele Constanţa, Tulcea şi Municipiu Bucureşti. Această Uniune publică la Constanţa ziarul Kara Deniz / Marea Neagră , într-o ediţie bilingvă în română şi turcă de dialect tătar. Statistic, minoritatea tătară din România a înregistrat o evoluţie demografică constantă. Astfel, după datele Recensămintelor dintre anii 1930 - 2002 populaţia tătară din România a fost în creştere de la 15.580 persoane în anul 1930, la 20.469 în anul 1956, la 24.596 persoane în anul 1992, cu stabilizare la 23.934 persoane în anul 2002.

223

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea tătară

6.2. Structura grupurilor de cercetare a tătarilor În general studiul minorităţilor suferă o lipsă de date cu dificultăţi de documentare teritorială. De obicei sursele oficiale referitoare la minorităţi în mod constant şi în orice ţară sunt incomplete. Astfel, în cele două lucrări principale de statistica populaţiilor din România referitoare la Recensămintele din anii 1992 şi 2002, numai cel publicat în anul 1995 are un capitol de carte privitor la structura etnică şi repartizarea teritorială pe localităţi, până la nivel de judeţe, oraşe şi municipii. Pe când din datele Recensământul – 2002, publicate în anul 2004, această amplă lucrare prezintă date teritoriale de populaţie etnică numai pe judeţe. Astfel, într-un studiu pe localităţi cu peste 10 persoane tătare, numai din datele publicate ale Recensământului – 1992, comunitatea tătară din România avea următoarea răspândire: Constanta – 8581, Medgidia – 4020, Mangalia – 1551, Basarabi (azi Murfatlar) – 794, Techirghiol – 818, Ovidiu – 553, Eforie – 426, Bucureşti – 267, Năvodari – 138, Cernavoda – 14 şi Negru Vodă – 68. Pentru o informare suplimentara asupra numărului de locuitorilor tătari pe comune, sate şi cătune, în lipsa altor surse ne-am adresat şi Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România - UDTTMR, cu sediul la Constanta, de la care am primit o listă de locuitori pe localităţi în tabelul nr. 1 de mai jos. Tabelul nr. 1 Localităţi în România cu peste 30 de persoane tătare într-o investigaţie realizată în Dobrogea în perioada 1995 – 1996 1.

Localităţi în judeţul Constanţa Oraşul Constanţa

Oraşul Medgidia

8.509

Localităţi în judeţul Constanţa 13. Eforie

446

4.140

14. Independenta

374

Persoane

Cobadin (turci şi tătari)

1.662

15. Agigea

337

Valul lui Traian

1.455

16. Valea Dacilor

326

(cu Valea Seacă )

17. Lumina

305

Oraşul Mangalia

1.545

18. Năvodari

288

Techirghiol

822

19. Târguşor

Basarabi

838

20. Grădina

Dulceşti

616

21. Poarta Albă

10.

Castelul

607

22. Siliştea

11.

Ovidiu

873

23. Nisipari

12.

Ciocârlia

415

14 Tătaru

Localităţi în oraşul Tulcea, jud. Tulcea

Persoane 138

Municipiul Bucureşti

Persoane 207

Pe baza acestor date putem spune că minoritatea tătară din România are o concentrare de cca. 85 % în zona Dobrogei, faţă de care grupul de referinţă tătar, pentru autoevaluarea acestei comunităţi, a avut 50 de cazuri a avut următoarea distribuţie:

224

Mictat A.GÂRLAN

- 15 din oraşul Medgidia , - 12 cazuri din municipiul Constanţa, - 11 din oraşul Cobadin, jud. Constanţa , - 5 comuna Basarabi - 3 din oraşul Măcin, jud. Tulcea. - 2 din municipiul Tulcea, - 2 din oraşul Isaccea, jud. Tulcea , Iar pe principiul dublei perspective pe care s-a proiectat toată această investigaţie, comunitatea tătară a fost retro-evaluată din perspectivă externă de opt grupuri-etnice-martor, cu un total de 300 persoane, selectate pe cât posibil din aceleaşi localităţi, astfel : - 90 municipiul Constanţa , - 83 municipiul Tulcea, - 13 Cobadin, - 19 Comuna Greci , - 13 Medgidia, - 13 Comuna Slava Rusă, - 12 Babadag, - 12 comuna Murighiol, - 12 Comuna Sarichioi, - 9 Comuna Izvoarele, - 7 din oraşul Macin, - 7 din oraşul Isaccea , - 6 din comuna Basarabi, - 2 Comuna Castelu, - 2 Sulina. Iar acest total de 300 cazuri / chestionare, grupurile martor s-au constituit din loturile de români, armeni, greci, italieni, turci, ruşi-lipoveni, ucraineni şi romi. La formarea grupului de referinţă tătar am fost sprijiniţi cu spaţiu pentru interviuri, îndrumare şi număr de cazuri de Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România cu sediul la Constanta, motiv pentru care ţinem să le mulţumim în mod deosebit. Ca mod de punere în pagină şi mod de administrare în condiţii de teren a chestionarelor noastre oferim în anexe două modele completate de un subiect tătar.

225

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea tătară

6.3. Diagnoza relaţiilor etnice ale tătarilor dobrogeni În analiza relaţională dificultatea principală constă în modul de aplicare şi de recoltare a datelor. Iar în cadrul acestor diagnoze cercetările de interetnicitate reprezintă un caz special. În acest sens, Chestionarului Bogardus în varianta noastră de aplicare permite acest studiu de relaţii etnice atât directe cât şi reciproce, indiferent de cadrul regional al comunităţilor anchetate. Fără a revenii asupra modului de prelucrare a datelor, întrucât explicaţii au mai fost prezentate şi cu alte ocazii, pentru partea de redactare a rezultatelor privitoare la grupul de referinţă tătar este important de înţeles modul de interpretare al tabelului final de indicatori. Pentru analiza relaţiilor etnice ale tătarilor dobrogeni, indicatorii utilizaţi cu ordonare în tabelul nr. 2, aceştia provin din trei categorii de atitudini cu localizare pe rândul VI şi coloana VI, toţi cu referire la comunitatea tătară, astfel : - pe diagonală s-a marcat indicele de auto-evaluare al grupului tătar la o cotă medie de 24,53 care reprezintă gradul de apropiere al grupului de referinţă tătar faţă de comunitatea sa. În studiul grupului tătar acest indice auto-evaluat se află la o cotă maximă de 24,53 cu valoare de reper . - pe orizontala VI sunt trecuţi indicii de hetero-evaluare care reprezintă atitudinea grupului tătar faţă de celelalte comunităţi dobrogene. - iar pe coloana VI sunt trecuţi indicii de retro-evaluare, respectiv atitudinile cu distanţele sociale ale celor 8 grupuri martor, faţă de comunitatea tătară. Tabelul nr. 2 Indicii de intensitate a contactelor directe şi de distanţă socială între comunităţi etnice dobrogene, cu referite tătarii dobrogeni, stabiliţi prin aplicarea variantei de Chestionar Bogardus 1995 Comunităţi dobrogene I Români II Armeni III. Greci IV Italieni V Turci VI Tătari VII Romi VIII Ruşii Lipoveni IX Ucraineni

I Români

II Armeni

III Greci

IV Italieni

V Turci

VI Tătari

VII Romi

Ruşii Lipov.

IX Ucra.

24,46

18,46

16,06

20,20

17,37

16,41

9,96

15,92

16,65

24,62

24,82

23,60

23,38

18,67

16,67

16.00

19,43

19,56

23,89

18,89

24,11

18,75

14,79

15,68

8,17

16,20

15,86

23,83

17,20

19,60

24,43

16,10

14,93

8,60

14,86

15,86

19,23

16,05

16,61

17,20

23,88

22,35

11,85

15,31

15,28

20,27

17,26

16,19

17,43

23,69

24,53

12,50

14,69

14,83

23,10

20,26

20,40

21,10

17,76

18,73

24,50

18,66

18,80

23,36

20,o4

20,72

20,86

18,38

19,94

10,06

24,42

22,14

22,41

20,13

20,72

22,44

17,93

16,96

10,04

20,25

24,86

226

Mictat A.GÂRLAN

În acest montaj, cu acelaşi formular de aplicaţie, grupul tătar oferă date din perspectivă internă, iar grupurile martor regionale oferă date tot despre comunitatea tătară, dar din perspectivă externă. În tabelului nr. 2 orizontala VI cuprinde indicatorii cu evaluările grupului tătar, unul cel mai ridicat de auto-evaluare la o cotă de 24,53 şi alţi opt indicatori de hetero-evaluare care reprezintă atitudinea grupului tătar faţă de celelalte comunităţi dobrogene. Astfel, în planul distanţelor directe pe această orizontală VI, grupul tătar a prezentat o maximă apropiere mai întâi faţă de comunitatea turcă la o cotă de 23,69 şi apoi faţă de români la cotă de 20,27, apoi faţă de italieni la o cotă de 17,43 şi faţă de armeni la o cotă de 17,26. Pe aceeaşi orizontală VI, pe registrul mediu al atitudinilor / distanţelor directe, gradul de apropiere al grupului tătar faţă de greci a fost la o cotă de 16,19 şi faţă de ucraineni şi ruşi lipoveni la cote de 14,83 şi respectiv de 14,69. Cea mai scăzută atitudine directă (din cadrul celor hetero-evaluate) la grupul tătar sa manifestat faţă de comunitatea romilor la o cota de 12.50. Aceasta cotă fiind exact la jumătatea intervalului nostru de varianţă. O observaţie interesantă comparativ cu indicatorii grupului turc au în vedere o mai ridicată apropiere a grupului tătar, faţă de comunitatea turcă, la o cotă de 23,69 şi apoi faţă de cea română, la o cotă de 20,27. De asemenea, pe coloana VI a tabelului 2, se prezintă indicatorii cu retro-evaluările comunităţii tătare realizate din perspectivă externă de către grupurile martor. Cele mai ridicate atitudini faţă de comunitatea tătară au fost, mai întâi din partea grupului turc la o cotă de 22,35 , apoi a grupului de ruşi-lipoveni la o cotă de 19,94; apoi din partea grupului de romi la o cotă de 18,73 şi a grupului de ucraineni la o cotă de 16,96. Într-o a doua parte a cestui registru de distanţe sociale faţă de comunitatea tătară s-a plasat grupul de armeni la o cotă de 16,67 ; apoi de români la o cotă de 16,41 şi apoi de greci la o cotă de 15,68.

227

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea tătară Tabelul nr. 3 Indicii de calitate şi distanţe etnice pe subcategorii de persoane ale grupului de referinţă tătar, faţă de ei şi faţă de grupurile etnice martor stabiliţi prin prelucrarea datelor variantei de Chestionar Bogardus 1995 Nr. Subcazuri categorii 50 Indice Tătari global Pe grupuri de sex 31 Femei 19 Bărbaţi Pe grupe de vârstă Sub 30 30 ani Adulţi 31-55 13 ani Peste 7 56 ani Pe grupe de studii Şcoală generală 14 şi profes. Studii 26 liceale Studii postlice 10 ale

1. Tătari

2. Români

3. Arm.

4. Greci

5 Italie.

6. Turci

7 Romi

Ruşi Lipov

9 Ucr.

24,53

20,27

17,26

16,19

17,43

21,69

12,50

14,69

14,83

24,80 24,26

21,19 19,36

16,58 17,94

15,96 16,42

17,29 17,57

24,03 23,36

11,70 13,31

14,61 14,78

14,83 14,84

24,62

20,51

16,44

14,87

16,25

19,92

11,16

13,93

13,85

24,66

21.19

17,88

15,91

16,58

24,48

8,63

14,69

15.25

25,00

23,00

25,00

16.5o

23,00

25,oo

21,00

14,91

15,25

15,91

25,oo

11,33

15,25

24,77

20,94

16,2o

15,90

17,62

24,21

10,24

14,35

14,37

24,66

23,25

20,91

20,50

21,00

23,00

12,58

19,83

19,33

Trebuie de remarcat toţi indicii, la toate cotele de manifestare au fost peste jumătatea teoretică a intervalului nostru de varianţă, respectiv peste valoare medie de 12,50; ceea ce în interpretarea datelor semnifică faptul că în jurul comunităţii tătare nu există relaţii de respingere în raport cu nici o comunitate etnică regională. Din alt punct de vedere, tabelul general cu indicatorii de intensitate a contactelor directe şi reciproce, exprima pe medii aritmetice numai în cadrul raporturilor de la grup la grup. Pentru o analiză de detaliu privitoare la subcategoriile constitutive de referinţă, cu aceeaşi procedură de operare a mediilor aritmetice, am realizat o prelucrare suplimentară a datelor pe subcatgorii de persoane, cu model în tabelul nr. 3. În acest studiu suplimentar al relaţiilor directe, efectuat numai pe sııbcategoriile de persoane ale grupului tătar, constatăm câteva aspecte de mare specificitate, mai ales în comparaţie cu datele din tabelul similar al comunităţii turce. Pentru uşurinţa observaţiei în tabel nr. 3, pe prima coloană s-au trecut datele de autoevaluare ale subgrupurilor tătare, iar pe celelalte coloane se prezintă în ordine atitudinile / distanţele fiecărui subgrup faţă de grupurile martor. Astfel pe toate subcategoriile tătare sunt de remarcat cote maximale de intensitate faţă de propria comunitate. Faţă de indice global de autoevaluare pe total cazuri la o cotă de 24,53 un prag ceva mai scăzut de intensitate se constată în categoria bărbaţilor la o cotă de 24,26. Dar toţi ceilalţi indici se prezintă la nivel superior, chiar maximal peste cota de 24,00 din 25 de puncte posibile. Cu asemenea adeziune ridicată pe toate subgrupurile 228

Mictat A.GÂRLAN

de referinţă tătare, putem afirma că această comunitate prezintă un mare grad de stabilitate. La nivelul indicilor de hetero-evaluare, grupul tătar prezintă un specific aparte prin cea mai ridicată cotă de contact, mai întâi faţă de comunitatea turcilor din zonă şi abia apoi faţă de români ca populaţie majoritară. Cu turcii dobrogeni, contactele tătare sunt mai intense, bazate pe o fermă reciprocitate pe toate subcategoriile studiate. Cotele cele mai ridicate de apropiere faţă de turci apar în categoria tătarilor cu studii medii la o valoare de 24,21 apoi în cea a adulţilor cu o valoare de 24,42 iar în categoria tătarilor de peste 56 de ani precum şi a celor cu pregătire şcolară generală valoarea acestui indice a fost maximă respectiv 25. Un prag ceva mai scăzut este de semnalat numai în rândul tinerilor de sub 30 de ani la o valoare de 19,92. Singura excepţie apare numai la categoria tătarilor cu studii superioare, care acordă românilor un indice de apropiere superior celui faţă de turci, la o valoare de ?3,25 faţă de români şi de respectiv 23,00 faţă de turci. În planul distanţelor de apropiere faţă de romi, ca la toate comunităţile locale, şi tătarii de azi au prezentat cea mai redusă cotă. Acest indice a avut o valoare globală de 12,50. Pragul cel mai scăzut s-a constatat în categoria adulţilor de 31-55 de ani la o cotă de 8,63. Iar cel mai ridicat indice la tătari faţă de romi a fost în rândul persoanelor de peste 56 de ani la o cotă de 16,50 . În concluzia acestui capitol, putem nota caracterul discriminativ al acestui procedeu de întabelare date, prin care se obţin diferenţe specifice chiar în cazul unor comunităţi cu multe elemente asemănătoare.

6.4. Analiza de trăsături şi valori etnice În analiza de trăsături etnopsihologice ale comunităţii tătare prin Chestionarul PPN– 50 amintim că şi în grupul tătar s-au operat 50 teste de semnificaţie la un prag p < 0,05 din care au rezultat trei trăsături nesemnificative respectiv : - itemul 45 al credinţei religioase la un prag p < 0,06 ; - itemul 13 al spiritului comercial la un prag p < 0.08 şi - itemul 27 al individualismului la un prag p < 0.09. Dacă în privinţa credinţei religioase eroarea ne aparţine şi a fost din fundamentare, pentru că trebuia scalată ca atitudine şi nu ca un act de valoare. Întrucât credinţa în sine este o dimensiune valorică, indiferent de confesiune, pe când o părere sau oarecare alte manifestări vis - a - vis de credinţă, reprezintă un set de atitudini care se pot scala. Iar această eroare teoretică a fost gravă pentru că s-a răsfrânt pe toate cele 9 grupuri de lucru. În cazul de faţă, neconcludenţa itemului 45 al credinţei religioase nu aparţine grupului tătar şi nici celorlalte grupuri etnice. Dar când alţi itemi precum spiritul comercial (13) şi individualismul (27) sunt nesemnificativi numai în raport cu grupul tătar şi nu se cuprind în sita testelor de semnificaţie referitoare la această comunitate, situaţie în care suntem datori ai scoate din analiză. Ca urmare la o decizie finală de preluare / eliminare din analize a unor trăsături cu elemente de nesiguranţă se recomandă o argumentare pe mai multe criterii.

229

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea tătară Tabelul nr. 4 Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la tătarii dobrogeni Datele cuprind media aritmeticã şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri etnice Trăsături etnice 1. Credinţa religioasă 2. Mândria 3 Preţuirea identităţi etnice 4. Tradiţionalismul 5. Independenţa 6. Ambiţia 7. Ataşamentul faţă de România 8. Sentimentul istoriei 9. Curajul şi cutezanţa 10. Încredrea în forţele proprii

Profil Tătar integrat

Profil tătari auto evaluat

total 350

Tătari 50

4,53 0,93 4,44 0,90 4,42 0,93 4,32 0,99 4,06 1,09 4,05 1,13 4,05 1,16 4,04 1,22 4,02 0,96 3,94 1,13

Retro-evaluarea tătarilor dobrogeni pe fiecare item de către grupurile etnice martor din zona de contact Român 50

Arm. 30

Grec 30

Itali 30

Turci 50

Romi 30

Ruşi 50

Ucr 30

4,70 0,89 4,76 0,62 4,48 0,97 4,60 0,93 4,62 0,90 4,48 0.99 4,68 0,78 4,74 0,80 4,44 0,91

4,56 1,03 4,56 0,84 4,24 1,10 4,46 1,03 3,98 1,25 4,00 1.20 3,94 1,25 3,72 1,46 3,92 1,05

4,90 0,55 4,70 0,84 4,93 0,37 4,30 1,02 4,20 1,10 3,80 1.35 4,70 0,88 4,53 1,01 3,80 1,03

4,60 0,56 4,1 7 0,87 4,40 0,89 4,50 0,78 3,77 1,19 4,13 1.o1 4,07 0,64 3,90 1,06 3,80 0,92

4,03 1,33 4,70 1,02 4,50 0,82 4,43 0,57 3,50 0,97 3,80 3,80 3,20 1,42 3,13 1,20 3,87 0,90

4,72 0,57 4,76 0,52 4, 66 0,75 4, 32 0,94 4,48 0,97 4,62 0,99 4,10 1,13 4,42 0,97 4,50 0,71

4, 76 0, 83 4, 90 0, 41 4,03 0,68 4,00 1,13 3,83 0,71 3,14 0,99 4,31 0,81 4,48 0,74 3,69 0,60

4,20 0,91 4,20 0,89 4,20 1,06 3,94 1,09 3,88 0,95 3,98 0,96 3,92 1,19 3,57 1,21 3,84 1,11

4,29 1,16 3,87 1,28 4,39 1,05 4,23 1,12 3,84 1,29 3,87 1,09 3,26 1,15 3,65 1,233 3,90 091

4,72 0,54

3,82 1,39

3,90 1,11

3,87 ,11,1

3,33 1,18

4,62 0,73

3,52 0,87

3,65 1,09

3,31 1,07

Amintim pe scurt procedura de procesare a datelor la Chestionarul PPN – 50 cu referire la comunitatea tătară. În prima etapă din baza principală cu toate datele introduse la calculator, se extragere o bază secundară referitoare numai la comunitatea tătară pe 350 de cazuri. Separat, pe această bază se calculează mediile aritmetice si abaterile standard cu referite la tătari, pe toţi cei 50 de itemi ai chestionarului. În a doua etapă, pentru obţinerea datelor de auto-evaluare acelaşi soft de prelucrare (tot pe medii aritmetice şi abateri standard) se aplică numai pe datele grupul tătar cu 50 cazuri. Iar în a treia etapă, pentru datele de retro-evaluare ale comunităţii tătare, acelaşi program se aplică pe fiecare din cele 8 grupuri martor. Astfel, din interevaluarea grupurilor de lucru şi din aceste etape de prelucrare a primei serii de date, se obţin 3 tipuri de profiluri: - un profil tătar integrat cu valoare de reper, rezultat din media aritmetică pe total număr de cazuri, respectiv 350. - un profil tătar auto-evaluat, realizat din perspectiva internă pe total 50 cazuri. - opt profiluri tătare retro-evaluate realizate pe numărul de cazuri al fiecărui grup martor. După aceste etape de prelucrare automată a datelor, se trece la o a doua serie de prelucrări dar cu caracter ,,manual’’ prin care toţi itemii chestionarului PPN –50 care s-au obţinut pe toate cele 350 cazuri, se ierarhizează de la mediile aritmetice cele mai mari spre cele mai mici (indiferent de abaterile standard aferente). În acest fel, pentru comunitatea tătară, se obţine o listă de trăsături etnice ,,modale’’ de la cele mai active şi mai bine 230

Mictat A.GÂRLAN

cunoscute plasate în prima parte a tabelului, spre cele mai puţin active şi mai puţin cunoscute din a doua parte. Acestei liste de trăsături ierarhizate îi spunem ,,profil tătar integrat” pentru că se referă la comunitatea tătară şi a fost întocmită pe toate cele 350 de cazuri , respectiv cu toate evaluările celor 9 grupuri anchetate. În continuare, tot manual, cu raportare la lista trăsăturilor din profilul tătar integrat – cu valoare de reper, se vor ordona şi întabela pe coloane, în mod paralel, toate celelalte profiluri auto şi retro-evaluate, indiferent de mediile lor aritmetice, fiecare cu abaterile sale standard. Pentru exemplificare în anexa acestui capitol prezentăm tabelul final al structurii ierarhice de trăsături auto şi retro-evaluate a tătarilor dobrogeni. Trebuie de spus că această a doua parte de asamblare ,,manuală’’ a itemulor este destul de laborioasă şi nu poate fi ,,automatizată’’ pentru că în mod constant toată această serie de tabele adiţionate necesare pentru a verifica acelaşi profil comunitar, va fi diferită de la o comunitate la alta. Astfel, primele 10 trăsături active ale profilului tătar integrat au fost următoarele - Credinţa religioasă la medie aritmetică de 4,70 - Mândria la medie aritmetică de 4,44 - Preţuirea identităţi etnice la medie 4,42 - Tradiţionalismul la medie 4,32 - Independenţa la medie 4,06 - Ambiţia la medie 4,05 - Ataşamentul faţă de România la medie 4,05 - Sentimentul istoriei la medie 4,04 - Curajul şi cutezanţa la medie 4,02 - Încrederea în forţele proprii la medie de 3,94 În tabelul nr. 5 realizăm o comparaţie suplimentară dintre profilul tătar integrat, şi profilul tătar auto-evaluat, în care numai 6 din 10 trăsături sunt comune, ceea ce indică o bună cunoaştere a acestei comunităţi. De asemenea în acest tabel comparativ, trebuie de observat diferenţele de valorizare între trăsături. De exemplu trăsătura prieteniei care în autoevaluarea grupului tătar este la nivelul primei poziţii cu o medie de 4,80, dar care nu figurează în cele 10 prime poziţii ale profilului tătar integrat, în cadrul căruia se află pe la poziţia 12. La fel trăsătură ospitalităţii are în autoevaluarea grupului tătar este în poziţia a 2-a la o medie de 4,76, dar care nici ea nu figurează în cele 10 prime poziţii ale profilului integrat. Poziţia în care se află ospitalitatea la tătari în cadrul profilului integrat fiind tocmai la poziţia 35 cu o medie inferioară de 3,61. De asemenea, o altă trăsătură autoevaluată în poziţia 10 la media de 4,6o grupul tătar dar puternic contestată în profilul integrat este bunătatea şi blândeţea în care se află pe o poziţia mediană 37 cu o medie inferioară de 3,56.

231

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea tătară Tabelul nr. 5 Studiu comparativ de trăsături tătare modale, integrate şi autoevaluate în primele 10 poziţii de manifestare Extras de trăsături din profilul tătar integrat 1. Credinţa religioasă 2. Mândria 3 Preţuirea propriei identităţi etnice 4. Tradiţionalismul 5. Independenţa 6. Ambiţia 7. Ataşamentul faţă de România 8. Sentimentul istoriei 9. Curajul şi cutezanţa 1o. Încredrea în forţele proprii

Medii Aritm 4,53 4,44 4,42 4,32 4,06 4,05 4,05 4,04 4,02 3,94

Extras de trăsături din profilul tătar auto-evaluat 1. Prietenia 2. Ospitalitatea 3. Mândria 4. Sentimentul istoriei 5. Încredrea în forţele propii 6. Credinţa religioasă 7. Ataşamentul faţă de România 8. Hărnicia 9. Tradiţionalismul 1o. Bunătatea şi blândeţea

Medii Aritm. 4,80 4.76 4.76 4,74 4,72 4,70 4,68 4,66 4,6o 4,6o

Trăsături comune X X X X X X -

Conform observaţiilor anterioare, un caz special rămâne trăsătura credinţei religioase, puternic confirmată în toate cel 3 profiluri etnice tătare. Această trăsătură a comunităţii tătare a fost evaluată superior la o medie de 5,53 în profilul integrat ; la o medie de 4, 70 în cel tătar auto-evaluat, de 4,90 în cel armean retro-evaluat ; de 4,76 în cel rom retro-evaluat şi la o medie de 7,74 în profilul turc retro-evaluat. Ca atare această trăsătură nu se poate exclude din nici o poziţie dominantă. Pe de altă parte, în profilul integrat există un alt set de trăsături pozitive care se atribuie tătarilor precum curajul şi cutezanţa fără a fi trăsături dominante în autoevaluările lor. Astfel, în cazul comunităţii tătare, trăsăturile cu un deplin acord de manifestare activă sunt numai cele referitoare la credinţa religioasă, ataşamentul faţă de România, independenţa, sentimentul istoriei, tradiţionalismul, mândria etnică, curajul şi cutezanţa cu încrederea în forţele proprii. După opinia noastră numai aceste trăsături dominante pot fi cuprinse în prima parte a specificului etnic din zilele de azi al tătarilor din Dobrogea. A doua parte de trăsături uşor de sesizat sunt şi cele de slabă intensitate situate pe ultimele 11 poziţii. Oferim o prezentare sinoptică cu trăsături de profil tătar integrat şi autoevaluat în tabelul nr. 6 În acest tabel sunt de observat că tot 8 din 11 trăsături sunt comune, ceea ce indică o bună cunoaştere. Chiar am putea spune la nivelul trăsăturilor slabe există o mai mare omogenitate de opinii. În planul acestor trăsături de slabă intensitate, ceea ce s-a recunoscut specific tătarilor este lipsa de umor, a spiritului critic şi a inventivităţii.

232

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 6 Studiu comparativ de trăsături tătare modale, integrate şi autoevaluate în ultimele 10 poziţii de manifestare Extras de trăsături din profilul tătar integrat 40. Simţul umorului 41. Comunicativitate cu sinceritate 42. Receptivitatea la ideile altora 43. Inventivitatea 44. Spirit critic 45. Dominativitatea 46. Imitativitatea 47. Supuşenie şi obedienţă 48. Fatalismul 49. Agresivitatea 50. Scepticismul

Medii Aritm. 3,52 3,50 3,50 3,48 3,38 3,37 3,28 3,15 2,99 3,16 2,89

Extras de trăsături din profilul tătar auto-evaluat 40. Spiritul întreprinzător 41. Inventivitatea 42. Simţul umorului 43. Imitativitatea 44. Individualismul 45. Realismul

46. Dominativitatea 47. Fatalismul 48. Spiritul critic 49. Supuşenie şi obedienţă 5o. Agresivitatea

Medii Aritm. 4,12 4.12 4.10 3,76 3,68 3,70 3,70 3,48 3,36 3,16 3,o4

Trăsături comune X X X X X X X X

De asemenea, în profilul tătar autoevaluat mai apar şi unele note critice neconfirmate şi mai puţin cunoscute grupurilor martor prin auto-evaluarea pe un plan inferior a realismului şi a spiritului întreprinzător. Dar aşa cum menţionam şi cu alte ocazii, unele trăsături de slabă intensitate precum scepticismul, agresivitatea, fatalismul, chiar a lipsei de supuşenie cu obedienţă, pot fi considerate calităţi, mai ales când sunt comune în 2 tipuri de profiluri. Ca urmare, lipsa de agresivitate, a scepticismul, a fatalismul, a lipsei de supuşenie cu obedienţă, dar şi lipsa de umor, a spiritului critic şi a inventivităţii, reprezintă a doua direcţie contemporană a specificului etnic la această minoritate.

233

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea tătară

6.5. Analiza matricială stilurilor etnice tătare Analiza de stil are caracteristici proprii de dificultate rezultate tocmai din caracterul de sinteză pe care îl presupune. Tehnica de lucru a analizei de stil constă în gruparea şi însumarea mai multor trăsături echivalente de personalitate pe direcţia unui stil. Dar această procedură clasică prin efectul suplimentar de comasare a direcţiilor stilistice, unele stiluri etnice pot devenii comune până la identitate. În cercetarea noastră acest aspect poate fi observat în cazul comunităţilor slave, ucrainene şi lipovene. Până la un punct acest fapt este normal cu multe surse explicative în istoria regională. În cadrul unor matrice stilistice conturate, problema etnopsihologică este de discriminare a nuanţelor de stil variabile de la neam la neam. În aceste cazuri de identitate stilistică sau chiar ,,matricială”, trebuie operată o analiză a ,,trăsăturilor pivot”, respectiv a dominantelor de compoziţie care susţin specificitatea respectivei direcţii stilistice. Evident că în aceste cazuri, dezvoltarea unei diagnoze lărgite atât pe stiluri cât şi pe nuanţe stilistice, devine mai laborioasă. Astăzi în aceste demersuri un mare avantaj provine din utilizarea tehnicii de calcul cu ajutorul căreia şi la nivelul analizei de stil o serie de faze pot fi cuprinse în subprograme de prelucrare automată a datelor – cca. 50 % ; dar mai rămân şi alte 50 % şi pentru prelucrări numai pe cale ,,manuală”. În acest sens, pe fazele de prelucrare a datelor pentru simplificarea travaliului, noi am utilizat acelaşi soft al analizei de trăsături şi pentru întocmirea cadrului matricial al analizei de stil, respectiv pe aceeaşi direcţie cu 3 tipuri de profiluri (integrate, auto-evaluate şi retro-evaluate) s-au întocmit şi cele 5 direcţii stilistice. Astfel, pentru obţinerea profilului – stilistic – tătar - integrat, se procedează la un calcul de medie aritmetică şi abatere standard din 5 în 5 itemi pe toate cele 350 chestionare în care a fost marcată comunitatea tătară. Pentru obţinerea profilului – stilistic – tătar – autoevaluat, acelaşi ,,soft” cu acelaşi pas se aplică numai la cele 50 de cazuri ale grupului tătar. Iar pentru determinarea profilurilor – stilistice- retroevaluate, acelaşi ,,soft” se aplică pe datele fiecărui grup martor, dar numai la rubrica referinţelor despre tătari. Dar de la acest moment prelucrarea datelor devine ,,manuală” pe două faze. Una de ierarhizare a stilurilor de la cele dominante spre cele subdominante pe crieterii modale, respectiv pe crietriul gradului de intensitate. Iar a doilea moment este de culegere a trăsăturilor – pivot, specifice fiecăru stil, din tabelul final al structurii ierarhice de trăsături auto şi retroevaluate ale tătarilor dobrogeni (vezi anexa acestui capitol),. În acest fel a fost întocmit tabelul nr. 7 cu matricea stilitică a tătarilor dobrogeni. În cadrul acestui tabel nr. 7, la minoritatea tătară şi nivel de sinteză remarcăm o prevalenţă a stilului afectiv şi tolerant (social) pe nivele superioare, cu un spaţiu median pentru orientări stilistice active şi cu mai slabe manifestări pe planuri terţiare pentru stilurile cultural şi moral. Dar la nivelul profilului stilistic tătar integrat, o problemă specifică a fost apariţia unor diferenţe modale foarte mici între stilurile : activ (3,66) cultural (3,66) şi moral (3,65). Departajarea pe nivelurile III şi IV a stilurilor activ şi cultural s-a operat numai pe diferenţele de abatere standard de la 1,15 ; la respectiv 1,19. Abaterea standard de1,15 a stilului activ fiind mai apropiată de unitate a avut prioritate fiind la o valoare mai consistentă. 234

Mictat A.GÂRLAN

Astfel, în cadrul metodologiei noastre, pe baza datelor din profilul integrat (vezi anexele) trăsăturile pivot ale stilului afectiv tătar sunt în principal manifestări de mândria etnică de la poziţia 2 cu o modală de 4,44 şi cu nuanţe de ambiţie de la poziţia 6 cu o modală de 4,05. Comparativ spre exemplu cu stilul afectiv al grecilor aflat şi el tot în primul plan de extensie, dar la care manifestările de mândrie etnică sunt dominate aflate în poziţia 1, dar cu alte nuanţe de trăsături pivot din partea simţului frumosului aflat în poziţia 5. Stilului tolerant (sau social) al tătarilor, aflat în al doilea plan are ca trăsături pivot: preţuirea propriei identităţi etnice aflate în poziţia 3 cu o modală de 4,42; ataşamentul faţă de România în poziţia 7 cu o modală de 4,05 şi sentimentul istoriei în poziţia 8 cu o modală de 4,04. Comparativ spre exemplu cu stilul tolerant al ruşilor-lipoveni, cu dezvoltare a acestui stil tot al planul II, în care dominanta de compoziţie a fost tot ataşamentul faţă de România dar cu o amplasare la poziţia 10, iar a doua trăsătură pivot a avut nuanţe din partea unui plus de toleranţa interetnică aflată în poziţia 15. Tabelul nr . 7 Matricea stilistică a tătarilor dobrogeni determinată prin auto şi retro-evaluare Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri

Profil Stilistic tătar

Stiluri de relaţionare cu itemii lor

Profil Stilistic tătar auto -

cazuri 350

evaluat cazuri 50

AFECTIV 4-9-14-19 24-29-34 39-44-49

3.81 1.08

TOLERANT 1-6-11-16 21-26-31 36-41-46

Profilurile stilistice retro-evaluate ale tătarilor dobrogeni rezultate din estimările grupurile etnice martor din zona de contact Români 50

Arm 30

Greci 30

Itali 30

Turci 50

Romi 30

Ruşi Lipov 50

Ucra 30

4.41 0.96

3.74 1.13

3.96 1.01

3.60 0.95

3.28 1.35

4.31 0.83

3.53 0.83

3.54 1.01

3,47 1,13

3.76 1.13

4.26 1.00

3.68 1.21

4.08 0.92

3.52 0.97

3.27 0.99

4.08 1.01

3.35 0.81

3.53 1.07

3,61 1,13

ACTIV 3-8-13-18 23-28-33 38-43-48

3.66 1.15

4.18 8.66

3.56 1.21

4.04 0.94

3.34 0.91

3.14 1.15

4.01 0.96

3.31 0.86

3.49 1.09

3,53 1,15

CULTURAL 5-10-15-20 25-30-35 40-45-50

3.66 1.19

4.17 1.05

3.50 1.21

3.84 1.05

3.42 1.06

3.13 1.10

4.11 0.91

3.19 0.91

3.51 1.04

3,69 1,14

MORAL 2-7-12-17 22-27-32 37-42-47

3.65 1.10

4.26 0.93

3.47 1.20

3.70 1.06

3.42 0.96

3.16 0.99

4.12 0.91

3.30 0.67

3.51 1.03

3,63 1,11

integrat

Stilul activ tătar aflat în planul III a avut ca principale trăsături de compoziţie independenţa în poziţia 5 cu o modală de 4,06; profesionalismul în poziţia 20 cu o modală de 3,75 şi perseverenţa până la finalizare în poziţia 28 cu o modală de 3,66. Comparativ spre exemplu cu stilul activ al grecilor, aflat şi el tot la nivel median, care în mod dominant se susţine pe manifestări de spirit comercial în poziţia 5 cu nuanţe active de spirit întreprinzător aflat în poziţia 8. 235

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea tătară

În privinţa stilului cultural tătar cu dezvoltare mediană, dar de egală intensitate cu manifestările stilului activ, principalele direcţii au la bază trăsăturile pivot ale credinţei religioase aflată în prima poziţie cu o modală de 4,53 şi ale tradiţionalismului aflată în poziţia 4 cu o modală de 4,32 ; dar şi pe inteligenţă aflată în poziţia 16, cu o modală de 3,79 Pe ultimul plan la tătari s-a plasat stilul moral, cu menţiunea că acest stil în toate comunităţile cercetate se află pe ultimul plan. Iar caracteristicile principale ale acestui stil la tătari sunt tăria de caracter (aflată în poziţia 18 cu o modală de 3,76) şi spiritul de sacrificiu (aflată în poziţia 19 cu o modală de 3,75). Comparativ spre exemplu cu stilul moral al grecilor, în care trăsătura pivot a fost tot tăria de caracter (aflată în poziţia20), dar cu nuanţe stilistice de prietenie în poziţia 19 şi de simţul al onoarei în poziţia 26. Dar cum toate aceste manifestări sunt plasate într-un al V–lea nivel stilistic comportamental, cu uşurinţă le putem considera ca fiind foarte rare. Totuşi prin căderea generală a stilului moral pe ultimul plan, în toate comunităţile studiate, suntem datori a considera că o bună parte din cauzalităţile acestei direcţii de comportament social nu se datorează doar minorităţilor de referinţă, ci provin din afara lor, dintr-un nou val de mutaţie a valorilor care a cuprins întreaga noastră civilizaţie.

236

Mictat A.GÂRLAN

6.6 Anexe Tabelul nr. 8. Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la tătarii dobrogeni Datele cuprind media aritmeticã şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profil Tătari integrat

Profil Tătari auto

cazuri 350

evaluat 50

Român 50

Arm. 30

Grec 30

Itali 30

Turci 50

Romi 30

Ruşi 50

Ucr 30

4,53 0,93

4,70 0,89

4,56 1,03

4,90 0,55

4,60 0,56

4,03 1,33

4,72 0,57

4,76 0,83

4,20 0,91

4,29 1,16

4,44 0,90 4,42 0,93

4,76 0,62 4,48 0,97

4,56 0,84 4,24 1,10

4,70 0,84 4,93 0,37

4,1 7 0,87 4,40 0,89

4,70 1,02 4,50 0,82

4,76 0,52 4,66 0,75

4,90 0,41 4, 0 3 0, 6 8

4,20 0,89 4,20 1,06

3,87 1,28 4,39 1,05

4,32 0,99 4,06 1,09 4,05 1,13 4,05 1,16

4,60 0,93 4,62 0,90 4,48 0.99 4,68 0,78

4,46 1,03 3,98 1,25 4,00 1.20 3,94 1,25

4,30 1,02 4,20 1,10 3,80 1.35 4,70 0,88

4,50 0,78 3,77 1,19 4,13 1.o1 4,07 0,64

4,43 0,57 3,50 0,97 3,80 3,80 3,20 1,42

4, 32 0,94 4,48 0,97 4,62 0,99 4,10 1,13

4,00 1,13 3,83 0,71 3,14 0,99 4,31 0,81

3,94 1,09 3,88 0,95 3,98 0,96 3,92 1,19

4,23 1,12 3,84 1,29 3,87 1,09 3,26 1,15

4,04 1,22

4,74 0,80

3,72 1,46

4,53 1,01

3,90 1,06

3,13 1,20

4,42 0,97

4,48 0,74

3,57 1,21

3,65 1,23

4,02 0,96

4,44 0,91

3,92 1,05

3,80 1,03

3,80 0,92

3,87 0,90

4,50 0,71

3,69 0,60

3,84 1,11

3,90 091

3,94 1,13 3,93 1,05 3,87 1,16 3,86 1,12 3,81 1,09 3,80 1,09

4,72 0,54 4,34 077 4,80 0,49 4,70 0,68 4,30 1,05 4,56 0,67

3,82 1,39 3,46 1,25 3,78 1,21 3,92 1,16 3,78 1,06 3,80 1,18

3,90 1,11 4,77 0,57 3,86 0,83 3,93 0,74 4,10 0,96 3,73 1,08

3,87 1,11 3,53 0,86 3,45 1,27 3,37 1,03 3,47 0,97 3,40 0,97

3,33 1,18 3,93 1,11 2,76 1,15 3,20 1,24 3,70 0,92 3,07 0,94

4,62 0,73 4,30 0,84 4,34 0,92 4,50 0,71 4,36 0,92 4,32 0,71

3,52 0,87 4,03 0,73 4,31 0,81 3,07 0,84 3,48 0,78 4,07 1,07

3,65 1,09 3,53 1,16 3,47 1,04 3,71 1,02 3,57 1,08 3,45 1,06

3,31 1,07 3,52 1,06 3,39 1,28 3,42 1,46 2,97 1,2 3,23 1,23

16. Inteligenţa

3,79 1,06

4,50 0,81

3,82 1,14

3,83 1,15

3,30 0,92

2,93 0,69

4,66 0,64

3,86 0,64

3,29 0,98

3,13 0,99

17. Optimismul

3,79 1,17

3,82 1,38

3,66 1,24

4,47 0,86

3,67 0,92

3,20 1,06

4,28 0,99

3,38 1,47

3,63 0,93

3,81 1,14

3,76 1,08

4,28 1,13

3,72 0,93

3,53 1,01

3,50 1,01

2,90 1,12

4,46 0,81

3,69 0,66

3,67 0,94

3,39 1,31

3,75 1,17

4,44 0,97

3,74 1,21

4,10 1,32

3,10 0,96

2,83 0,99

4,42 0,76

3,66 1,32

3,55 0,89

3,16 1,10

3,75 1,05

4,24 0,87

3,74 1,14

3,60 1,13

3,67 0,88

3,27 1,11

4,34 0,72

3,69 0,66

3,53 1,08

3,13 1,15

3,74 1,20 3,72 1,23

4,66 0,80 4,38 1.14

3,62 1,41 3,54 1,39

3,83 1,29 4,20 1,06

3,27 0,87 3,43 1,01

3,17 1,02 2,90 1,09

4,64 0,72 4,02 1,02

2,52 0,57 3,31 1,44

3,57 0,91 3,61 1,02

3,39 1,23 3,58 1,26

3,69 1,02 3,68 1,05 3,68 1,12

4,34 0,77 4,14 1,05 4,31 1,oo

3,40 1,07 3,38 1,19 3,57 1,27

3,23 0,68 3,80 1,06 4,03 1,07

3,53 0,78 3,57 0,82 4,00 0,95

3,03 1,35 3,40 1,10 2,90 1,12

4,04 0,90 4,26 0,85 4,10 0,82

3,76 0,44 3,00 0,53 3,21 0,62

3,57 1,06 3,57 0,98 3,43 1,04

3,90 1,19 3,52 1,03 3,19 1,19

Profiluri valori şi trăsături etnice 1. Credinţa religioasă 2. Mândria 3 Preţuirea identităţi etnice 4.Tradiţionalismul 5. Independenţa 6. Ambiţia 7. Ataşamentul faţă de România 8. Sentimentul istoriei 9. Curajul şi cutezanţa 10. Încrederea în forţele proprii 11. Solidaritatea 12. Prietenia 13. Adaptabilitatea 14 Simţul onoarei 15. Simţul frumosului

18. Tăria de caracter 19. Spiritul de sacrificiu 20.Profesionalismul 21. Hărnicia 22. Dispoziţia spre întrajutorare 23. Spiritul comercial 24. Onestitatea 25. Sentimentul naturii

Retro-evaluarea tătarilor dobrogeni pe fiecare item de către grupurile etnice martor din zona de contact

237

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea tătară Tabelul nr. 8 (continuare) Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la tătarii dobrogeni Datele cuprind media aritmeticã şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri valori şi trăsături etnice

Profil tătari integrat

Profil tătari auto

cazuri 350

evaluat 50

3,67 1,12 3,66 1,06

3,70 1.11 4,40 1.97

3,66 1,33 3,40 1,09

3,66 1,14

4.18 0,83

3,66 1,19 3,66 1,25

Retro-evaluarea tătarilor dobrogeni pe fiecare item de către grupurile etnice martor din zona de contact Grec 30

Itali 30

Turci 50

Romi 30

Ruşi 50

Ucr 30

4,37 0,81 4,10 0,84

3,27 0,94 3,13 0,94

3,20 1,32 3,43 1,10

4,22 0,86 4,26 0,75

3,10 1,01 3,38 073

3,67 0,85 3,14 0,98

3,45 1,15 3,32 1,11

3,36 1,29

4,27 1,08

3,37 1,16

3,20 1,00

4,06 1,15

3,28 0,70

3,37 1,09

3,65 1,20

4,16 1,13 4,56 1,18

3,74 1,17 3,60 1,21

4,47 0,90 4,37 1,oo

3,27 o,28 3,20 1,10

3,20 1,24 2,87 1,01

4,12 0,92 4,54 0,65

2,48 0,69 2,55 0,63

3,49 1,02 3,29 1,06

3,45 1,21 3,10 1,37

3,65 0,98

4,16 0,93

3,44 1,13

3,67 0,99

3,57 0,94

3,07 1,01

4,28 0,81

3,28 0,45

3,51 0,84

3,35 0,88

3,64 1,15

4,24 1,08

3,52 1,07

3,67 1,67

3,80 1,03

3,27 1,08

3,86 1,03

3,38 0,68

3,57 1,14

3,06 1,06

3,63 1,02

4,12 0,98

3,60 1,03

3,70 0,79

3,67 0,99

2,80 1,24

4,06 0,91

3,07 0,80

3,45 0,89

3,71 0,90

3,62 1,10 3,61 1,27 3,60 1,29

4,51 0,88 4,76 0,66 4.30 1,05

3,68 1,17 3,66 1,21 3,32 1,27

3,11 1,05 3,13 1,11 4,03 1,47

3,17 1.02 3,40 0,81 3,37 1,43

3,23 0,94 2,47 1,17 3.03 1,19

4,26 0,80 4,42 0,61 4,00 1,20

3,07 0,92 3,31 1,56 2,66 0,77

3,25 0,86 3,22 1,12 3,59 1.08

3,52 1,26 3,00 1,37 3,58 1,39

3,56 1,22

4,60 0,64

3,92 1,18

3,80 1,16

2,93 1,14

2,67 0,92

4,14 0,97

2,90 1,05

3,12 1,20

2,97 1,02

3,55 1,12

4,16 1,08

3,16 1,27

3,97 0,96

3,43 0,68

3,20 0,76

4,30 0,76

2,45 0,63

3,47 1,21

3,19 1,01

3,52 1,20 3,52 1,14

3,68 1,22 4,10 0,97

3,50 1,34 3,52 1,18

3,63 1,71 4,30 0,88

3,37 0,96 2,93 0,91

3,33 0,92 2,57 1,19

3,54 1,15 4,02 1,08

2,97 0,91 3,21 0,77

3,61 1,10 3,31 0,98

3,81 1,14 3,10 1.08

3,50 1,13

4,42 0,95

3,32 1,04

3,70 0,95

3,47 0,78

2,67 1,12

4,00 1,11

2,66 0,67

3,33 1,13

3,23 1,06

3,50 1,21

4,44 0,84

3,16 1,18

3,80 1,13

3,37 1,30

2,80 1,06

3,94 1,28

2,55 0,57

3,51 o,94

3,19 1,25

43. Inventivitate

3,48 1,07

4,12 1,08

3,30 1,13

3,37 0,72

3,53 1,14

2,93 0,91

3,88 1,08

3,00 0,71

3,39 0,98

3,32 1,17

44. Spirit critic

3,38 1,17

3,36 1,50

3,30 1,22

4,67 0,55

2,87 0,97

2,97 0,96

3,74 1,16

3,03 0,50

3,31 1,10

3,06 0,85

45. Dominativitatea

3,37 1,17

3,70 1,13

3,28 1.38

3,55 1,12

3,10 0,80

2,97 1,03

3,65 1,32

2,79 1,05

3,27 1,06

3,62 0.98

3,28 1,18 3,15 1,29

3,76 1,22 3,16 1,63

3,46 1,27 3,28 1,21

3,37 0,85 4,17 0,79

2,90 1,06 2,57 1.01

2,83 1,09 3,00 1,02

3,68 1,30 3,50 1,34

2,90 1,11 2,43 0,61

3,06 0,97 2,94 1,36

3,00 1,18 3,23 1,12

2,99 1,14 3,16 1,71 2,89 1,13

3,48 1,22 3,04 1,44 3,66 1,15

3,00 1,12 1,97 1,56 2,26 1,16

2,73 0,74 2,53 1,50 2,87 0,94

2,47 0,94 2,70 1,49 2,63 1,07

2,67 1,18 3,06 1,41 2,57 0,73

2,28 1,21 3,28 0,84 2,90 1,18

2,66 0,90 3,18 1,20 2,69 0,71

2,96 1,21 3,42 1,50 2,94 1,07

3,13 1,18 2,97 1,47 3,39 1,12

26. Realismul 27. Disciplina şi organizarea 28. Perseverenţa până la finalizare 29. Omenia 30. Curăţenia şi higiena 31. Capacitatea de iniţiativă 32. Evitarea conflictelor 33. Spiritul întreprinzător 34. Modernismul 35. Ospitalitatea 36. Toleranţă interetnică 37. Bunătatea şi blândeţea 38. Simţul răspunderii 39. Individualismul 40. Simţul umorului 41. Comunicativi cu sinceritate 42. Receptivitate la ideile altora

46. Imitativitatea 47. Supuşenie şi obedienţă 48.Fatalismul 49. Agresivitate 50. Scepticism

Român 50

Arm. 30

238

Mictat A.GÂRLAN

Tabelul nr. 9 Model completat de Chestionar Bogardus - 1995 în anul 1995 de o persoană de origine tătară DATE Localitatea Judeţul Locul naşterii Sexul Vârsta Stare civilă Pregătirea şcolară Profesiunea Religia Apartenenţa etnică Intrebări I. V-aţi căsători membri familiei dvs. cu ? ….. II. Aţi fi de acord să aveţi prieteni apropiaţi pe ? … III. Aţi fi de acord să fie vecini de locuinţa dvs.? IV. Aţi admite angajarea în profesiunea dvs ? V. Care comunităţi etnice aţi admite să fie de aceeaşi cetăţenie română cu a dvs.? VI. Aţi admite ca unele comunităţi locale să vină numai ca turişti şi vizitatori fără reşedinţă în această regiune ? VII. Care comunităţi locale aţi prefera să fie date afară din ţară ?

PERSONALE : Constanţa Constanţa urban bărbătesc 20 ani necăsătorit liceu student musulmană tătar

Români

Arm.

239

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea tătară

Tabelul nr. 10 Model completat de Chestionar PPN-50 de o persoană tătară DATE PERSONALE: Localitatea Constanţa, Judeţul Constanţa Locul naşterii Urban, Vârsta 20 ani Sexul Bărbătesc, Stare civilă Necăsătorit Pregătirea şcolară Liceu, Profesiunea Student Religia Musulmană Apartenenţa etnică Tătar

INSTRUCTIUNI: Chestionarul următor nu se mai referă la propria persoană. Pe baza lui veţi aprecia ceea ce este tipic în toate aceste comunităţi. Pentru unii termeni utilizaţi vă rugăm să folosiţi vocabularul anexat Se notează cu o singura cifră din 5 alternative posibile, astfel: 5 pentru acord în foarte mare măsură; 4 pentru acord în mare măsură; 3 acord în mică măsură; 2 pentru nu sunt sigur; 1 pentru nu sunt de acord.

ITEMI SI COMUNITĂTI 1. DOMINATIVITATEA 2. PRIETENIEA 3. INCREDEREA ÎN FORŢELE PROPRI 4. SENTIMENTUL NATURII 5. MODERNISMUL 6. SENTIMENTUL ISTORIEI 7. DISPOZŢIA SPRE INTRAJUTORARE 8. INDEPENDENŢA 9. OSPITALITATEA 1o.CURĂTENIA SI HIGIENA 11. ADAPTABILITATEA 12.TÂRIA DE CARACTER 13.SPIRITUL COMERCIAL 14.SIMTUL FRUMOSULUI 15.OPTIMISMUL 16.CAPACITĂTI DE IMITATIE 17.SCEPTICISMUL 18.DISCIPLINA SI ORGANIZAREA 19.BUNĂTATEA SI BLĂNDETEA 20.INTELIGENŢA 21.SOLIDARITATEA 22.SIMTUL ONOAREI 23.SPIRITUL INTREPRINZĂTOR 24.EVITAREA CONFLICTELOR 25.SPIRITUL CRITIC 26.ATASAMENT FAŢĂ DE ROMÂNIA. 27.INDIVIDUALISMUL 28.PERSEVERENŢA 29.AGRESIVITATEA 30.TRADITIONALISMUL 31.SUPUSENIA SI OBEDIENTA 32.OMENIA 33.CAPACITATEA DE INIŢIATIVĂ 34.SIMŢUL UMORULUI 35.REALISMUL 36.PREŢUIREA PROPRIEI IDENTITAŢI 37.FATALISMUL 38.PROFESIONALISMUL 39.AMBIŢIA 40.INVENTIVITATEA 41.COMUNICATIVI CU SINCERITATE 42.SPIRITUL DE SACRIFICIU 43.HĂRNICIA 44.MĂNDRIA 45. CREDINŢA RELIGIOASĂ 46.TOLERANŢA 47.ONESTITATEA 48.SIMTUL RĂSPUNDERII 49.CURAJUL SI CUTEZANŢA 50. RECEPTIVI LA IDEILE ALTORA

Arm

Români 3 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 2 5 3 4 1 5 5 5 4 5 5 5 3 4 5 4 5 4 5 3 5 5 5 5 5 4

Greci

Itali

Turci

Tătari

Romi

Ruşi

Ucra

3 5 2 5 5 5 5 5 3 5 3 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 2 3 3 4 1 5 5 5 4 4 4 5 3 4 4 4 5 4 5 3 5 4 4 4 5 4

3 5 3 5 5 5 5 5 3 4 4 3 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 2 3 3 4 1 5 4 5 4 4 4 5 3 4 4 4 5 4 5 3 5 4 4 4 5 4

3 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 2 5 3 4 1 5 4 5 4 5 5 5 4 4 5 4 5 4 5 3 5 4 4 4 5 4

3 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 3 5 5 5 5 5 5 4 5 2 5 3 4 1 5 4 5 4 5 5 5 4 4 5 4 5 4 5 3 5 4 4 1 5 5

3 5 1 1 1 1 1 5 1 1 2 2 4 1 5 2 5 1 1 2 2 3 3 1 4 1 4 1 4 4 2 1 1 2 1 5 1 2 3 1 1 2 1 4 1 2 1 4 5 5

3 3 3 3 4 5 5 5 3 2 2 2 4 3 5 4 2 3 4 4 4 3 3 2 3 1 3 2 1 4 2 2 3 3 3 4 1 2 3 2 3 3 3 2 4 4 3 4 4 4

3 3 3 3 4 5 5 5 3 2 2 2 4 3 5 4 2 3 4 4 4 3 3 2 3 1 3 2 1 4 3 2 3 3 3 4 1 3 3 2 3 3 3 2 4 4 2 4 4 4

5 5 2 5 5 5 5 5 3 5 3 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 2 3 3 4 1 5 5 5 4 4 4 5 3 4 4 4 5 4 5 3 5 4 4 4 5 4

240

Mictat A.GÂRLAN

Bibliografie

Pierre Bergeron

Ernest Oberlander Târnoveanu 3 Mustafa Ali Mehmet 4 Ekrem Menlibay 5

Amet Gemal

Tahsin Gemil

Constantin Ionaşcu Ionescu M. Dobrogeanu Iakubovski A. şi Grekov B. Memet Ablay Mehmet Ablay şi Nuri Vuap Jean Paul Roux, Jean Paul Roux, Nicolae Iorga Grigore Ureche Miron Costin Şerban Papacostea Ekrem Menlibay Stahl Paul Henri Mehmet Ali Ekrem Pugstall Hammer Constantin Brătescu Dumitrescu Ion Constantinescu D. Mirceşti Suliţeanu Gisela

Voyages faits principalement en Asie, par Benjamin de Tudele, Jean du Plani-Carpini, N. Ascelin, Guillaume de Rubriquis: Accompagnes de l'histoire des sarasins et des tartares, Haga, Jean Neaulme, 1732 pg. 2 Începutul prezenţei tătarilor în zona gurilor Dunării în lumina documentelor numismatice, în Originea Tătarilor, Editura Kriterion, Bucureşti 1997 Istoria turcilor, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pg. 286 Situaţia demografică a tătarilor şi turcilor din Dobrogea, după anul 1878, în Originea tătarilor, Editura Kriterion, Bucureşti, 1997, pg. 313 Dictionarul personalitatilor turco-tătare din România, Editura Metafora, Constanta, 1999, pg. 316 Articolul Tătarii, ziarul Curierul romanesc, nr. 58 din 21 septembrie 1992 Despre rezistenţa turco – tătară anticomunistă în Dobrogea, în lucrarea Tătarii în istoria românilor, autori: Uniunea Democratică a Tătarilor Turco-Musulmani din România şi Universitatea Ovidius, Editura Muntenia, Constanta, 2004 , pg. 67 Dobrogea în pragul veacului XX. Editura SOCEC, Bucureşti, 1904 Hoarda de aur şi decăderea ei, traducere, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1953 Din istoria tătarilor, Editura Kriterion, Bucureşti, 1998 Boztorgay /Pitulicea, Folclor tătar dobrogean, Editura Kriterion, Bucureşti, 1980 Tamerlan, Librairie Antheme Fayard, Paris, 1991 Regele, mituri simboluri, Editura şi Meridiane, Bucureşti, 1998 Imperiul cumanilor şi domnia lui Basarabă , Analele Academiei Române, seria III, tomul VII , Bucureşti, 1927 -1928 Letopiseţul Ţării Moldovei ,Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1958 Letopiseţul Ţării Moldovei ,Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1961 Românii în secolul al XIII-lea – Intre cruciaţi şi Imperiul mongol Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993 Situaţia demografică a tătarilor şi turcilor din Dobrogea, după anul 1878, în Originea tătarilor, Editura Kriterion, Bucureşti, 1997 La dendrologie chez les turc set les tatares de la Dobroudja, în Revue des Etudes Sud-Est Europeennes, t.III, nr. 1-2, Bucureşti, 1965 Din istoria turcilor dobrogeni, Editura Kriterion , Bucureşti, 1994 Geschichte der Chane der Krîm , Wien, 1856 Cincizeci de ani de viaţă românească, în Analele Dobrogei , Anul IX, vol I, Editura Cultura Naţională , Bucureşti, 1928 Însemnări despre tătarii din Pervelia (comuna Tatlâgeac) Constanţa, în Analele Dobrogei, anul I, nr. 1, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1920 Ezibei, un sat dobrogean , în Analele Dobrogei, anul XIX, vol. II, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1938 Psihologia Folclorului Muzical, Contribuţia psihologiei la studierea limbajului muzicii populare, Editura Academiei Romane, Bucureşti, 1980

241

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea tătară Suliţeanu Gisela Nuredin Ibram Nedret Ali Mahmut Müstecip Ülküsal Müstecip Ülküsal Adrian Rădulescu şi Ion Bitoleanu Nilgun Ismail, Revista Emel /Idealul Ziarul Karadeniz / Marea Neagră

Importanţa etnomuzicologică a studierii folclorului tătarilor români, în Originea tătarilor, locul lor în România şi lumea turcă, Ed. Kriterion, Bucureşti, 1997 Comunitatea musulmană din Dobrogea , Editura EX PONTO, Constanţa, 1998 Literatura turco – tătară în România, (în limba turcă) Vol. I şi II , Editura Europolis, Constanţa, 2000 Dobruca ve Türkler / Dobrogea şi Turcii, în limba turcă, Ed. Emel, Constanţa, 1940 Kirim yolunda bir omur/ O viaţă în drum spre Crimeea (în limba turcă) Editura Safac Matbaacilik, Ankara, 1999 Istoria românilor dintre Dunăre şi Mare - Dobrogea , Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979 Continuitatea etniei turco-tătare în spaţiul românesc, în revista Karadeniz, anul IV, Constanţa, 1995 Periodic bilingv editat de Mustecep Ulkusal, Constanta, 1931 - 1940 Periodic bilingv al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco – Musulmani din România, Constanţa, 1990 – 2005

242

Mictat A.GÃ&#x201A;RLAN

243

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ruşilor-lipoveni

Capitolul VII. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA RUŞILOR LIPOVENI

7.1. Scurt istoric Lipovenii sunt în România un neam de origine slavă, veniţi în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în urma prigonirilor din Rusia, ca urmare a măsurilor drastice de urmărire şi pedepsire, luate de biserica oficială rusă şi de autorităţile ţariste faţă de cei care au respins reformele de cult ale patriarhului Nikon. Reformele religioase iniţiate de acesta în anul 1655 şi adoptate de Sinodul ortodox de la Moscova, au stârnit o puternică nemulţumire populară în rândul enoriaşilor ruşi. Soborul din anii 1654-1655 a hotărât revizuirea întregului ritual bisericesc şi corectarea cărţilor vechi, iar Sinodul din data de 13 mai 1667 a reconfirmat reformele lui Nikon. Vechile cărţi necorectate au fost socotite eretice şi interzise. Sinodul a hotărât de asemenea ca semnul crucii cu trei degete să devină dogmă pe vecie. Creştinilor ruşi li se cerea să practice credinţa cu noile reguli impuse de autorităţile bisericeşti, iar cei care s-au împotrivit acestor reforme au fost anatemizaţi. Ortodocşii ruşi care s-au opus reformelor de atunci, astăzi sunt cunoscuţi sub denumirea de staroveri (cei cu credinţă de rit vechi), cu origini din timpul creştinării Rusiei Kievene, din anul 988 prin cneazul Vladimir, cu slujbe liturgice ţinute după calendarul iulian, stabilit în anul 46 î.Hr. din ordinul lui Iulius Cezar şi nu după calendarul gregorian, stabilit în sec. XVI din ordinul Papei Grigore al XIII (adoptat de întreaga lume europeană), între ele fiind un decalaj de 14 zile. În România, calendarul gregorian a fost introdus în anul 1919. Alături de aceste opoziţii mai sunt de menţionat şi altele precum: semnul crucii, făcut numai cu 2 degete şi nu cu 3 (după simbolul Sfintei Treimi). În timpul precesiunilor de înconjurare a bisericii, acestea se fac numai în sensul de rotire a soarelui (al acelor de ceasornic) şi nu oricum, oficierea liturghiei se face cu 7 prescuri şi nu cu 5, icoanele ruşilor staroveri se fac numai în stil bizantin pe lemn trainic sau metal şi nu pe pânză sau hârtie, numele Mântuitorului se ortografiază numai cu un singur I, respectiv Isus şi nu Jesus sau în alte variante, etc. Pe fondul acestor reforme, dar şi de credinţă nestrămutată, în Imperiul Rus au avut loc răscoale cu măsuri represive din partea autorităţilor ţariste şi bisericeşti. Printr-un ucaz (decret) din anul 1685 al regentei Sofia (sora cea mare a ţarului Petru cel Mare) persecuţiile împotriva staroverilor au fost legalizate, pe baza lor s-a recurs la pedepse maxime, cu arderi pe rug atât a cărţilor vechi cât şi a ereticilor care nu au acceptat supunerea la noile decizii canonice. Mişcarea de persecuţie a ruşilor staroveri de rit vechi a căpătat amploare, cu fenomene de migraţie şi părăsire a Rusiei spre Ucraina, 244

Mictat A.GÂRLAN

Turcia, Polonia, Moldova, Ţările Baltice, Finlanda, etc. De remarcat că, marea prigoană din partea pravoslavnicei inchiziţii ţariste a continuat şi în secolul următor, chiar s-a accentuat în perioada 1827 – 1855 din timpul ţarului Nikolae I, cu distrugerea centrelor spirituale nou formate şi arderea pe rug sau confiscarea obiectelor de cult. Această complicată măsură de reformare a ruşilor, iniţiată de patriarhul Nikon şi ţarul Alexei Romanov în anul 1650, cu lunga persecuţie care a urmat, a durat peste trei secole şi s-a potolit abia în anul 1971, când marele Sobor al Bisericii Ortodoxe Ruse a retras anatema aruncata asupra staroverilor din secolul XVII-lea. O parte din aceşti ruşi s-au stabilit şi pe teritoriul României, întâi în Bucovina şi Moldova, apoi în Muntenia şi Dobrogea. Astfel, ruşii lipoveni din România fac parte din diaspora ruşilor creştini ortodocşi de rit vechi. Primele atestări documentare ale staroverilor pe teritoriul României sunt din anii 1724 -1740. Ei s-aıı stabilit în localităţi din Moldova, unde erau nunıiţi lipoveni, după localitatea Socolinţi-Lipoveni, judeţul Suceava. Satul a fost întemeiat în anul 1724, pe pământurile mănăstirii Mitocul Dragomirnei într-o pădure de tei, unde ruşii-lipoveni au găsit un adăpost. Denumirea de lipoveni se trage de la aceasta pădure de tei. Alte localităţi din primele aşezări au fost Dumasca, judeţul Vaslui în anul 1730 sau Manolea, Lespezi şi Brăteşti din judeţul Suceava în anul 1740. Petriceicu P. Haşdeu (1868), în studiul Istoria toleranţei religioase în România, consacră lipovenilor un capitol şi le foloseşte denumirea populară de ,,scopiţi”. Deasemenea notează că ei se împart în ,,popovcina” şi ,,bezpopovcina” şi le notează sciturile din Moldova de la Manuilovca, Vorona şi Socolinţi lângă Suceava din povestirile călugărului Partenie, astfel: "...nu departe de târgul Fălticenilor, între apele Moldova şi Siret, se află satul Manuilovca, pe teritoriul căruia [...] au venit aici din Rıısia ... şi sunt aici de peste 150 de ani", ceea ce cu aproximaţie ar fi pe la anul 1700. În Dobrogea, aflată în prima jumătate a secolului XVIII în componenţa Imperiului Otoman, s-au aşezat şi cazacii de pe Don din armata hatmanului Ignat Nekrasov, cel care a organizat viaţa socială a cazacilor, cu reguli cuprinse în "Legământul lui Ignat", ei fiind numiţi nekrasovţî [nekrasoviţi]. De la ei s-a păstrat până în zilele noastre şi denumirea lacului Razelm - Razin din Dobrogea, numit aşa în memoria conducătorului răscoalei cazace din secolul al XVII-lea, Stepan Razin ". În privinţa denumirii lor Sevastian Fenoghen (1998) face observaţia că noii nekrasoviţi veniţi în Dobrogea faţă de ostilitatea celor din jur, au acceptat etnonimul de lipovean, fiind siliţi de împrejurări să-şi schimbe numele. Primii staroveri de rit vechi apar pe teritoriul Dobrogei în a doua jumătate a secolului al XVIII–lea. Cele mai vechi localităţi lipovene sunt la Sarichioi, Jurilovca, Slava Rusă şi Carcaliu. La începutul secolului al XIX-lea, în pădurile din jurul aşezărilor Sarichioi şi Jurilovca au luat fiinţă şi două schituri: unul de maici, altul de călugări. De atunci, comuna Slava Rusă are o mânăstire şi a devenit centru bisericesc al ruşilor de rit vechi din Dobrogea. Satul Carcaliu se află pe malul braţului vechi al Dunării, lângă oraşul Măcin în judeţul Tulcea. În zilele noastre denumirea de lipoveni nu mai reflectă apartenenţa la confesiunea unui rit vechi, ci mai degrabă la un grup etnic, cu o limbă şi obiceiuri specifice. Limba ruşilor lipoveni este un grai cu desprindere din marele trunchi al limbii ruse. Dar, lexicul autohton lipovean a fost sensibil modificat cu un strat însemnat de cuvinte preluate din alte limbi. Astăzi, în limba lipovenilor din Dobrogea se găsesc elemente lexicale de origine ucraineană, turcă, tătară, bulgară şi mai ales românească. La nivel fonematic, lexical şi gramatical, graiurile rusolipovene au unitate deplină pe teritoriul României. Variaţiile fonetice sau lexicale locale nu constituie un obstacol de înţelegere între lipovenii dobrogeni, cei bucovineni sau 245

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ruşilor-lipoveni

moldoveni. Primele studii despre lipoveni a fost realizat de Ion Ionescu de la Brad, un mare savant român, într-un exil prin Dobrogea din vremea Imperiul otoman, într-o bine cunoscută lucrare etnografică făcea o deosebire la 1850 între lipoveni şi cazacii zaporojeni. Ulterior, Ştefănescu Melkisedek episcop al Dunării de Jos, într-o altă lucrare din anul 1871, intitulată: Lipovenismul adecă schismaticii sau răscolnicii şi ereticii ruşi, le scria istoria cu obiceiurile în credinţele lor de rit vechi. Un studiu mai recent, dar greu de găsit este cel al prof. Vasile Cocoş intitulat Lipovenii, originea şi aşezările lor în secolele XVIII şi XIX, publicat în revista Ştiinţă şi Progres, nr. 3, din anul 1940. Cele mai mari schimbări în viaţa acestei comunităţi din România, au avut loc după anul 1989, când în data de 14 ianuarie 1990 (respectiv 1 ianuarie după stil vechi), ruşiilipoveni s-au constituit într-o organizaţie oficială sub denumirea Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România. Primul preşedinte al acestei comunităţi a fost prof. univ. dr. Andrei Ivanov din Bucureşti, iar primul deputat a fost juristul Echim Andrei tot din Bucureşti. Tot după anul 1990 a devenit posibilă reluarea limbii ruse ca limbă maternă. Astfel, în anul şcolar 1998-1999, numărul de elevi din cadrul comunităţii lipovene care studiau limba rusă a fost de 1.593, cu un număr de 13 cadre didactice. Localităţile reprezentative pentru învăţământul de limbă rusă sunt Tulcea, Carcaliu, Sarichioi, Jurilovca, Ghindăreşti, Brăila, Lipoveni, Mitocu Dragomirnei, Rădăuţi, Manolea şi altele. Inspectorate şcolare care au organizat studiul limbii ruse materne în România se află în judeţele Tulcea, Constanţa, Brăila şi Suceava. Iar la Recensământul din anul 2002 din România, un număr de 35.791 locuitori s-au declarat de naţionalitate ruşi-lipoveni, din care 16.350 în judeţul Tulcea şi 5.273 în judeţul Constanţa. Astăzi, datorită mişcărilor social – religioase, în cultura ruşilor lipoveni din România coexistă două orientări confesionale. Prima şi cea mai numeroasă este confesiunea lipovenilor starorveri de Fântâna Albă, după numele primei Mitropolii înfiinţate în anul 1846 de mitropolitul Ambrozie la Belaia Kriniţa (localitate în Ucraina). Această Mitropolie se va muta în anul 1949 la Brăila. Titulatura oficială a acestei confesiuni este Biserica Creştin Ortodoxă de Rit Vechi, al cărei arhiepiscop de Fântâna Albă din septembrie 2002 este Înalt Prea Sfinţitul Leontie. Comunităţile şi eparhiile acestei confesiuni sunt în judeţele Brăila, Tulcea şi Suceava. A doua orientare confesională poartă denumirea de lipoveni starorveri de Novozâbkov (localitate în Federaţia Rusă), după numele unei Mitropolii înfiinţate în această localitate în anul 1923. După anul 1990, această Mitropolie de Novozâbkov a deschis o episcopie la Tulcea, cu titulatura oficială de Biserica Ortodoxă de Rit Străvechi, unde din anul 2002 arhiepiscop este Înalt Prea Sfinţitul Aleksandr. Pe de altă parte, indiferent de meandrele istoriei, ruşii-lipoveni din România au rămas puternic legaţi de diaspora şi marea cultură rusă prin organizarea periodică de simpozioane, comemorări, vernisaje, aniversări, mese rotunde, traduceri şi publicaţii. După anul 2000, autoarea Svetlana Moldovan nota într-o lucrare de prezentare a ruşilor lipoveni (2004) evenimente marcate în gazeta Зopи / Zorile şi revista итҗ Град / Cetatea Credinţei, două periodice bilingve ale acestei comunităţi, editate la Bucureşti şi Iaşi. Astfel revista Зopи / Zorile a prezentat pe larg manifestările din Rusia, România şi diaspora rusă, legate de anul A.S. Puşkin, anul M. Eminescu, 145 de ani de la moartea compozitorului M.I. Glinka, 300 de ani de la întemeierea oraşului Sankt Petersburg, 330 de ani de la naşterea domnitorului Dimitrie Cantemir, 100 de ani de la moartea prozatorului A.P. Cehov, etc, cu o pagină permanentă de articole şi traduceri despre scriitorii români şi ruşi, semnate de autori, precum: Feodor Chirilă, Miron Ignat, Ecaterina Martin, Alexandra 246

Mictat A.GÂRLAN

Fenoghen, Magdalena Nazarov, Mina Fomin, Petre Lazăr, Nichita Danilov, Ivan Evseev, Elena Fedot şi alţii. Revista итҗ Град / Cetatea Credinţei din Iaşi, este o publicaţie culturală ca supliment de literatură româno-rusă, informaţii comunitare şi de literatură pentru copii, editată într-un tiraj de cca. 1000 de exemplare pe lună. Printre autorii de articole ale acestei gazete menţionăm pe: Ilie Danilov, Emil Iordache, Petru Ivanov, Adriana Nicoară, Leonte Ivanov, Svetlana Negru, Marina Vraciu Cristina Cârstea, Paula Mihailov, Passionarie Stoicescu, Elena Lovinovski, Angara Nyiri şi alţii De asemenea, din cultura ruşilor lipoveni mai putem aminti şi câteva lucrări arhitectonice admirabile prin biserica Uspenia din Iaşi, Biserica Rusă din Bucureşti şi Biserica Sf. Vasile cel Mare din comuna Slava Rusă, judeţul Tulcea.

7.2. Structura grupului de cercetare a ruşilor lipoveni Principala dificultate a unei investigaţii de teren, desfăşurată la ,,nivelul contactelor directe” dintre comunităţi, rămâne formarea grupurilor de studiu, cu realizare în spaţii geografice fizice şi umane, dintre cele mai diferite. Majoritatea studiilor de interetnicitate s-au realizat în medii universitare, pe studenţi, în spaţii comode, într-un cadru de relaţii uşor de controlat, într-un set de condiţii pe cât de accesibile pe atât de artificiale, apropiate celor de ,,laborator”. Cu totul alta poate fi desfăşurarea unei anchete, într-o regiune cu o geografie potrivnică, greu accesibilă, cu condiţii minime de trai sau într-un cadru de relaţii tensionate. În asemenea situaţii există riscuri mari, atât de ratare a investigaţiilor, chiar şi personale pentru analist, cu o scădere a posibilităţilor de control, care impun limitarea unui chestionar de întrebări / răspunsuri numai la obiectivele posibile, dar realitatea datelor obţinute este evidentă. În privinţa localităţilor semnificative ale ruşilor lipoveni din Dobrogea, acestea sunt mai puţine în judeţul Consţanţa, pe la Ghindăreşti, Constanţa, Năvodari şi mai multe în judeţul Tulcea, la Carcaliu pe lângă Măcin; în jurul Babadagului la Sarichioi, Slava Rusă, Slava Cercheză şi Jurilovca, cu cele mai multe dintre ele în Delta Dunării la Chilia Veche, Mahmudia, Periprava, Sfârştovca, Mila 23 şi Sulina, localităţi unde nu se poate ajunge decât pe calea apei, plus municipiul Tulcea. Cu aceste amplasamente ne-am rezumat numai la localitatea Sulina, condiţiile de acces, de timp şi chiar cele de trai din zona Deltei fiind prea dificile, cu orientare pe direcţia localităţilor Tulcea – Babadag. Astfel, pentru constituirea grupului de referinţă al ruşilor-lipoveni din Dobrogea, cu 50 de cazuri, ne-am adresat asociaţiei Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România CRLR - filiala Tulcea, preşedintele de atunci al acestei filiale fiind dl. Petru Suhov, care ulterior a devenind şi deputat CRLR. Pentru formarea acestui grup şi completarea formularelor, această Asociaţie a pus la dispoziţie un sediu cu instruirea membrilor săi, efort pentru care le mulţumim în mod deosebit. Selecţia membrilor acestui grup care să ofere cercetării noastre o perspectivă ,,internă” asupra acestei comunităţi s-a realizat numai din cadrul celor mai buni cunoscători din obiceiurile sale locale, cât şi din ale minorităţi conlocuitoare, precum şi din localităţi pe cât posibil multi-etnice, astfel: - 20 cazuri din municipiul Tulcea - 10 cazuri din comuna Sarichioi, jud. Tulcea - 9 cazuri din comuna Slava Rusă, jud. Tulcea 247

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ruşilor-lipoveni - 7 cazuri din municipiul Constanţa - 2 cazuri din oraşul Sulina, jud. Tulcea - 2 cazuri din comuna Izvoarele, jud. Tulcea. În conformitate cu principiul dublei perspective, pentru obţinerea ,,perspectivei externe” faţă de această comunitate, s-au recoltat date de la alte 300 de cazuri, ordonate în opt grupuri etnice martor, cu loturi compuse din: români, armeni, turci, tătari, greci, italieni, ucraineni şi rromi (ţigani), astfel: - 95 persoane din municipiul Constanţa, - 75 persoane din municipiul Tulcea, - 28 persoane din Medgidia , - 24 persoane din Cobadin, - 19 persoane din Comuna Greci, - 12 persoane din Babadag, - 12 persoane din Comuna Murighiol, - 11 persoane din Murfatlar (Basarabi), - 10 persoane din Măcin, - 9 persoane din Isaccea, - 7 persoane din Comuna Izvoarele, - 4 persoane din Comuna Slava Rusă, - 2 persoane din Comuna Sarichioi , - 2 persoane din comuna Castelu. În privinţa modului de lucru şi de punere în pagină a unui formular de recoltare date, în anexa acestui capitol prezentăm 2 modele de Chestionare Bogardus-1995 şi PPN-50, ambele completate de acelaşi rus-lipovean.

7.3. Diagnoza relaţiilor etnice ale ruşilor lipoveni În chestionarele noastre, respectiv Bogardus-95 şi PPN-50, fiecare subiect anchetat a realizat o dublă acţiune de evaluare: una din perspectivă ,,internă” privitoare la valorile şi trăsăturile ruşilor-lipoveni şi alta ,,externă”, prin operaţiuni de retro-evaluare a comunităţii lipovene din perspectiva celor 8 grupuri etnice martor. În ambele instrumente, scala de evaluare a fost identică, cu 5 trepte de răspunsuri la alegere, cu aplicare în acelaşi timp şi pe acelaşi formular. În privinţa chestionarelor deşi treptele de răspunsuri au fost aceleaşi, în partea de prelucrare a datelor se observă câteva diferenţe, mai ales la nivelul unităţilor de măsură. Faţă de chestionarul PPN-50, în care s-a utilizat numai media aritmetică şi abaterea standard, în chestionarul Bogardus s-au folosit adunări şi scăderi de note brute, în acord cu toate studiile realizate cu acest instrument. Astfel, după prelucrarea datelor cu acest instrument se obţine un indicator principal referitor la intensitatea şi calitatea contactelor sociale, prescurtat ICCS. Indicatorii respectivi se obţin prin cumularea statistică a frecvenţelor medii pe fiecare comunitate în parte. În cazul cercetării de faţă aceşti indici sunt de trei feluri, cu ordonare în tabelul nr. 1 şi provin din 3 categorii de atitudini cu localizare pe rândul VIII şi coloana VIII, astfel: 248

Mictat A.GÂRLAN pe diagonală s-a marcat indicele de auto-evaluare al grupului lipovean cu o cotă medie de 24,42, care reprezintă gradul de apropiere al grupului de referinţă faţă de comunitatea ruşilor lipoveni. În studiul lor, indicele auto-evaluat se află la cota maximă de 24,42, cu valoarea de reper cea mai ridicată, - pe orizontala VIII sunt trecuţi indicii de hetero-evaluare care reprezintă atitudinea grupului de referinţă lipovean, faţă de comunităţile aflate în investigaţie, - pe coloana VIII s-au trecut indicii de retro-evaluare, respectiv atitudinile cu distanţele sociale ale celor opt grupuri martor, faţă de comunitatea ruşilor - lipoveni. Pentru acest studiu de atitudini bilaterale, pentru ordonarea conceptelor utilizate, amintim că indicii de hetero-evaluare reprezintă suita atitudinilor directe ale ruşilor lipoveni faţă de alte neamuri. Indicatorii de retro-evaluare reprezintă atitudinile reciproce din partea a opt grupuri martor faţă de lipoveni. Astfel, indicii de hetero-evaluare aparţin grupului lipovean, pe când indicii de retro-evaluare aparţin grupurilor- martor, respectiv: româneşti, armeneşti, greceşti, turceşti, italiene, ucrainene, tătare şi rrome din această zonă, care reprezintă o estimare de atitudini la adresa ruşilor-lipoveni. Din ordonarea acestui câmp de indicatori într-un tabel cu dublă intrare, rezultă un tablou generic pentru toate tipurile de distanţe sociale din zonă, cu un total de 9 x 9 = 81 de indicatori, în care fiecare reprezintă media aritmetică simplă, pe fiecare grup cercetat. Dar acest tablou generic, pentru capitolul de faţă, vom comenta numai datele referitoare la comunitatea ruşilor-lipoveni. În cadrul său, intervalul de variaţie al acestor atitudini / distanţe este de la 5 la 25 puncte; cotele mici având semnificaţia unor distanţe etnice de îndepărtare, iar cele mari reprezentând atitudini de apropiere. Astfel, pe şirul VIII observăm preferinţele de apropiere ale grupului lipovean, în primul rând faţă de propria comunitate, la o cotă de 24,42, după care urmează în ordine preferinţele faţă de români la o cota de 23,36; ucraineni cu o cotă de 22,14; italieni cu o cotă de 22,86; greci cu o cotă de 2o,72; armeni cu o cotă de 2o,o4; tătari cu o cotă de 19,94 şi turci cu o cotă de 18,38. În ordinea atitudinilor de distanţă ale ruşilor-lipoveni ultima poziţie a fost exprimată faţă de rromi la o cotă de 10,o6. În privinţa atitudinilor reciproce ale grupurilor-martor (faţă de lipoveni), respectiv în terminologia noastră atitudini de retro-evaluare, acestea apar pe coloana a VIII-a şi reprezintă distanţele etnice ale altor comunităţi faţă de grupul şi comunitatea lipoveană de referinţă. Din coloana VIII rezultă întâi o atitudine ridicată, de apropiere faţă de lipoveni, din partea grupului ucrainean cu o cota de 2o,25; urmează grupul armean cu o cotă de 19,43; grupul romilor la o cotă de 18,66; cel de greci la o cotă de 16,20; cel românesc la o cotă de 15,92; grupul de turci la o cotă de 15,31 şi cel de italieni, la o cotă de 14,86. Atitudinea cea mai scăzută, prezentă într-o cotă mai mică de apropiere faţă de ruşiilipoveni s-a manifestat din partea grupului tătar la o valoare de 14,69. -

249

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ruşilor-lipoveni Tabelul nr. 1 Indicii de intensitate a contactelor directe şi de distanţă socială între comunităţi etnice dobrogene, cu referite la ruşii lipoveni, stabiliţi prin aplicarea Chestionarlui Bogardus 1995 Comunităţi dobrogene I Români II Armeni III. Greci IV Italieni V Turci VI Tătari VII Rromi

I Români

II Armeni

III Greci

IV Italieni

V Turci

VI Tătari

VII Romi

Ruşi Lipov

IX Ucra.

24,46

18,46

16,06

20,20

17,37

16,41

9,96

15,92

16,65

24,62

24,82

23,60

23,38

18,67

16,67

16.00

19,43

19,56

23,89

18,89

24,11

18,75

14,79

15,68

8,17

16,20

15,86

23,83

17,20

19,60

24,43

16,10

14,93

8,60

14,86

15,86

19,23

16,o5

16,61

17,20

23,88

22,35

11,85

15,31

15,28

20,27

17,26

16,19

17,43

23,69

24,53

12,50

14,69

14,83

23,10

20,26

20,40

21,10

17,76

18,73

24,50

18,66

18,80

VIII Ruşi Lipoveni

23,36

20,o4

20,72

20,86

18,38

19,94

10,o6

24,42

22,14

IX Ucraineni

22,41

20,13

20,72

22,44

17,93

16,96

10,04

20,25

24,86

O primă observaţie este aceea că toate tipurile de atitudini directe şi reciproce au fost la cote de peste 12,50 respectiv peste media intervalului nostru de varianţă, cu excepţia relaţiilor cu rromii. Ca urmare, la momentul cercetării noastre, putem spune că în jurul comunităţii ruşilor-lipoveni din Dobrogea nu există atitudini de respingere şi de intoleranţă etnică din partea nici unei alte comunităţi conlocuitoare. Observaţie de mai sus, poate părea banală, cel puţin pentru faptul că în lunga istorie a acestei comunităţi, cel puţin în zona Dobrogei, nu s-au consemnat relaţii tensionate. Dar interesul nostru, rămâne de natură metodologică, cu posibilitatea de evaluarea, confirmare, infirmare, a unor atitudini etice şi dintr-o altă perspectivă, faţă de cea istorică. Cu referire la această comunitate, a doua observaţie este una general – valabil şi are în vedere slaba corespondenţa dintre atitudinile directe şi cele reciproce. De exemplu, pe şirul VIII atitudinea directă / cu distanţa ruşilor-lipoveni faţă de români, se află la cota de 23,36. Pe când atitudinea reciprocă / cu distanţa grupului de români, faţă de ruşii-lipoveni, de pe coloana VIII, este la o cotă de numai 15,92; între aceste cote / atitudini, distanţa socială fiind foarte mare. Tot pe şirul VIII, notăm un alt exemplu cu atitudinea directă / cu distanţa ruşilor lipoveni, faţă de greci care este la o cota de 20,2. Pe când atitudinea reciprocă / cu distanţa grupului de greci, faţă de ruşii-lipoveni, este la o cotă de 16,20; aceste distanţe sociale fiind la fel de mari. De asemenea pe şirul VIII, atitudinea directă / cu distanţa ruşilor-lipoveni faţă de tătari este la o cotă de 19,94. Pe când atitudinea reciprocă / cu distanţa grupului de tătari, faţă de ruşii-lipoveni, pe coloana VIII, este la o cotă de 14,69. De asemenea, tot pe şirul VIII, atitudinea directă / cu distanţa ruşilor lipoveni, faţă de rromi este la o cotă de 10,06. Pe când atitudinea reciprocă a grupului de rromi, faţă de ruşii-lipoveni, este de 18,66: această distanţă fiind una dintre cele mai mari. Şi astfel de exemple pot continua. 250

Mictat A.GÂRLAN

Suplimentar s-a realizat o aprofundare a analizei de relaţii pe subgrupuri de populaţie lipoveană, prezentată în tabelul nr. 2. Scala şi procedura de evaluare a fost aceeaşi, dar acest tabel cuprinde numai atitudinile directe, pe subcategorii de cazuri lipovene faţă de grupurile martor. Astfel, asemănător altor grupuri, nici în acest tabel nu înregistrăm variaţii semnificative la indicii faţă de propria comunitate. Atitudinile ruşilor-lipoveni sunt constant maximale, pe toate subcategoriile de cazuri la cote de peste 24 puncte. În privinţa hetero-evaluărilor, atitudinea cea mai ridicată de apropiere a lipovenilor se constată faţă de români, cu un indice global de 23,36. Acest indice are un caracter constant ridicat, pe toate sub categoriile lipovene. A doua comunitate faţă de care lipovenii manifestă o atitudine ridicată de apropiere este comunitatea ucraineană din Dobrogea, la un indice integrat de 22.14. În privinţa gradelor de apropiere faţă de alte minorităţi locale, nici pe subloturi de populaţie lipoveană nu se constată distanţe mai mici de 12,50, sub jumătatea intervalului nostru de variaţie. Toţi indicii de atitudine faţă de armeni, greci, turci şi tătari se înscriu la cote ridicate şi intens pozitive. Singura excepţie de la această regulă, o constatăm în atitudinea ruşilor-lipoveni faţă de rromi, cu diferenţe mari de opinii de la un subgrup la altul. Astfel, faţă de cota integrată pe total cazuri de 10,06 avem un prag şi mai scăzut la o cota de 8,8o în rândul persoanelor cu pregătire şcolară generală. De asemenea, observăm un prag superior în rândul tinerilor lipoveni în vârstă sub 30 ani, la o cotă de 12,75. De remarcat, că această subcategorie etnică a fost singura care a manifestat un plus de toleranţă faţă de rromii din Dobrogea. Tabelul nr. 2 Indici de calitate şi distanţă la ruşii-lipovenii faţă de ei înşişi şi faţă de alte comunităţi din Dobrogea, pe subcategorii de cazuri stabiliţi prin prelucrarea datelor variantei de Chestionar Bogardus 1995 Nr cazuri

Subcategorii

50 Indice lipov. global Pe grupe de sex 22 Femei 28 Bărbaţi Pe grupe de vârstă Sub 8 30 ani Adulţi 31 31-55 ani Peste 11 56 ani Pe grupe de studii Sc.gen. 8 şi profes. Studii 23 liceale St. post 19 liceale

1. Ruşi Lipoveni

2. Români

3. Arm.

4. Greci

5. Itali.

6. Turci

7. Tătari

8 Romi

9. Ucrai

24,42

23,36

20,04

20,72

20,86

18,38

19,94

10,06

22,14

24,50 24,35

23,51 23,25

20,94 19,35

21,18 20,35

21,27 20,53

19,72 17,32

19,45 18,78

11,81 10,46

22,18 22,10

24,62

22,50

17,75

19,25

21,oo

18,12

17,25

12,75

17,87

24,48

23,76

20,16

20,72

20,94

16,36

17,72

11,16

22,44

24,47

23,17

19,94

20,82

20,41

18,23

18,oo

9,47

23,oo

24,60

22,80

19,oo

16,40

15,60

8,80

23,oo

24,37

22,91

19,50

20,25

20,33

17,58

17,20

10,54

2o,79

24,48

23,76

20,16

20,72

20,94

16,36

17,72

11,16

22,44

251

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ruşilor-lipoveni

7.4. Analiza de trăsături şi valori etnice Pentru analiza de trăsături etnopsihologice ale lipovenilor dobrogeni prin Chestionarul PPN–50, trebuie să amintim că, la nivelul analizei de item prin efectuarea a 50 de teste de semnificaţie statistică în raport cu grupul lipovean, la pragul clasic p < 0,05 s-a găsit o singură însuşire slab semnificativă la itemul 45 al credinţei religioase depistată la un prag p < 0.07. Pentru comunitatea ruşilor-lipoveni din Dobrogea, toţi ceilalţi 49 de itemi care compus acest instrument s-au plasat peste aceste praguri de semnificaţie. În privinţa credinţei religioase, rămânem la convingerea că acesta este un item generic, de domeniul valorilor şi nu o trăsătură cu o variabilitate psihosocială normală. Scala de evaluare pe 5 trepte a Chestionarului PPN-50 şi tehnica de recoltare a datelor este identică cu cea a Chestionarului Bogardus-95. Iar determinarea unor trăsături pe principiul dublei perspective, se obţine şi în acest caz, prin interevaluarea grupurilor-martor. În prima etapă de prelucrare a datelor se obţin cele 3 tipuri de profiluri, respectiv: - un profil auto-evaluat elaborat pe 50 cazuri din perspectiva internă a grupului lipovean, - opt profiluri lipovene retro-evaluate din perspectiva externă a celor 8 grupuri martor, elaborate pe 30 sau 50 de cazuri, - un profil integrat cu valoare de reper, compus din media aritmetică pe total 350 de cazuri, din care s-au extras în prelucrare numai datele referitoare la comunitatea ruşilor-lipoveni. Într-o a doua etapă de prelucrare, pe baza mediilor aritmetice din profilul integrat s-a realizat o ordonare verticală a trăsăturilor modale de la cele mai active, cu media aritmetică cea mai ridicată, spre cele mai puţin active, cu media aritmetică cea mai scăzută. De fapt, prin acest procedeu realizăm o scalare paralelă a trăsăturilor, faţă de cele existente în reprezentările sociale care se întind de la manifestările lipovene cele mai active şi mai cunoscute, plasate în primul tabel, spre cele mai slabe şi mai puţin cunoscute, amplasate în cel de al doilea tabel. (vezi tabelele anexă acestui capitol). Pe de altă parte, datorită grupurilor de lucru relativ mici, fixate la 30-50 de cazuri, trăsăturile-stimul examinate, deşi au fost semnificative pentru întreaga comunitate, se impune o analiză a lor la nivel de zecimale. Diferenţele sensibile la nivel de zecimale, au apărut atât datorită utilizării unor grupuri de lucru de mică mărime (cu 30 sau 50 de cazuri), dar şi pentru că unitatea de măsură utilizată a fost media aritmetică, cu un bine cunoscut efect de comasare a rezultatelor. De aceea în mod suplimentar, pe lângă formula mediei aritmetice, ca indicator de trăsătură modală, noi am pus-o în asociere şi cu abaterea standard, un alt indicator foarte util în analiza gradelor de omogenitate a unei atitudini, mai ales când această valoare este mai mare de 1,00. În general, datele prezente la nivelul reprezentărilor sociale, sunt realităţi fluctuante, uneori pasagere, fără sisteme de ancorare, domeniu în care introducerea unui indicator statistic mai ferm, de consistenţă, de genul abaterii standard, devine obligatoriu. De asemenea, în orice psihodiagnoză de profil, 252

Mictat A.GÂRLAN

semnalăm importanţa analizei structurale întrucât valorizarea separată a unei cote cifrice nu oferă semnificaţii. O psihodiagnoză corectă se obţine numai din ponderarea trăsăturilor în ansamblul datelor studiate. În tabelul nr. 3 redăm un extras cu primele 10 trăsături active ale profilului etnic lipovean. În acest fel, în ordinea de intensitate, primele 10 trăsături modale, obţinute din multiple evaluări ale ruşilor-lipoveni sunt următoarele: - credinţa religioasă, cu o cotă de 4,51 - mândria, cu o cotă de 4,10 - preţuirea propriei identităţi etnice, cu o cotă de 4,07 - hărnicia, cu o cotă de 3,74 - tradiţionalismul, cu o cotă de 4,00 - sentimentul istoriei, cu o cotă de 3,79 - omenia, cu o cotă de 3,65 - simţul frumosului, cu o cotă de 3,63 - ataşamentul faţă de România, cu o cotă de 3,63 - curăţenia şi higiena , cu o cotă de 3,62 Tabelul nr. 3 Structura ierarhică de trăsături auto şi retro-evaluate la ruşii - lipoveni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Trăsături etnice

1. Credinţa religioasă 2. Mândria Preţuirea propriei 3. identităţi etnice Tradiţionalismul 5. Sentimentul istoriei 6. Hărnicia 7. Omenia 8. Simţul frumosului 9. Ataşamentul faţă de România lo. Curăţenia şi higiena

Profil Ruşi Lipov. Integrat

Profil AutoEvaluat

Retro-evaluarea ruşilor - lipoveni pe fiecare item de către grupurile etnice martor din zona de contact

350

50.Ruşi Lipov.

Român 50

Arm. 30

Grec 30

Itali 30

Turc 50

Tătar 50

Rom 30

Ucra. 30

4,51 0,96 4,10 1,20 4,07 1,17 4,00 1,26 3,79 1,17 3,74 1,28 3,65 1,24 3,63 1,21 3,63 1,33 3,62 1,36

4,78 0,42 4,47 0,71 4,24 0,95 4,37 0,91 4,02 0,88 4,49 0,62 4,61 0,57 4,51 0,71 4,59 0,67 4,65 0,48

4,62 0,90 4,14 1,28 4,02 1,33 4,42 1,07 3,58 1,28 3,30 1,28 3,80 1,12 3,54 1,18 3,76 1,38 3,24 1,46

4,73 0,78 4,53 1,14 4,53 0,73 3,00 1,20 4,47 1,07 3,83 1,29 4,50 0,97 3,97 1,13 4,50 1,17 4,20 1,30

4,87 0,35 4,30 0,75 4,60 0,62 4,50 0,86 3,97 1,00 4,13 0,78 4,23 0,94 3,77 0,94 3,73 0,98 4,30 0,88

4,20 1,03 3,50 1,01 4,50 0,73 4,53 0,68 3,47 1,04 3,93 1,01 3,20 1,13 3,07 1,08 3,30 1,32 3,47 1,38

3,80 1,41 3,70 1,46 3,94 1,24 3,60 1,29 3,36 1,31 3,42 1,33 2,82 1,14 3,28 1,20 2,84 1,28 3,42 1,28

4,24 1,13 3,58 1,39 3,44 1,28 3,56 1,54 3,58 1,28 3,42 1,44 2,76 1,22 3,00 1,25 3,10 1,36 2,96 1,38

4,86 0,44 4,86 0,58 3,14 1,27 3,38 1,47 4,38 0,78 2,97 1,02 2,97 1,05 4,10 1,01 3,31 1,44 2,52 0,63

4,90 0,30 4,19 1,14 4,58 0,92 4,65 0,84 3,74 1,15 4,42 1,62 4,39 0,67 3,58 1,39 3,68 1,11 3,94 1,50

În tabelul nr. 4, într-o comparaţie suplimentară între profilul lipovean integrat obţinut pe 350 cazuri şi profilul lipovean auto-evaluat obţinut pe 50 de cazuri, notăm faptul că din 10 trăsături dominante, şase din ele sunt comune, iar acest procent de 60 % indică o bună cunoaştere a acestei comunităţi. Se mai pot nota şi alte diferenţe 253

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ruşilor-lipoveni

semnificative. Faţă de comunitatea ruşilor-lipoveni, diferenţele principale de percepţie a ei, se referă la următoarele trăsături (vezi tabelul din anexe): - ospitalitatea, care reprezintă o valoare preţuită de lipoveni în poziţia 3, este absentă din primele 10 poziţii ale profilului integrat, în care a avut o alocare abia la poziţia 17. - sentimentul naturii este a 7-a trăsătură autoevaluată de lipoveni, dar cu alocare în poziţie 13 în profilul integrat - bunătatea şi blândeţea apreciate de grupul lipovean la poziţia 10, au fost puternic contestate în alte grupuri-martor cu alocarea în profilul integrat la poziţia 23. Din partea grupurilor- martor această trăsătură a lipovenilor a suportat cele mai severe contestaţii, mai ales din partea grupurilor de tătari în care a fost estimată la cota de 2,68 şi de romi cu estimare la cota de 2,59. În acest fel, trăsăturile ospitalităţii, sentimentul naturii, bunătatea şi blândeţea, s-au exclus din cadrul ,,dominantelor de bază" al specificului lipovean. În schimb, există un alt set de trăsături ca de exemplu: mândria, preţuirea propriei identităţi etnice sau tradiţionalismul, sunt atribuite lipovenilor, fără a fi dominante în autoevaluările lor. În acest fel, cu argumentele de rigoare putem spune că la această comunitate există un set de 6 trăsături dominante bine cunoscute în toate comunităţile. Astfel, în profilul trăsăturilor specifice al ruşilor-lipoveni, remarcăm un set de trăsături active şi fundamentale prin: credinţa religioasă, curăţenia şi higiena, omenia, ataşamentul faţă de România, simţul frumosului şi hărnicia, la care se adaugă mândria, tradiţionalismul şi preţuirea propriei identităţi. Menţionăm faptul că şi în acest profil sunt de semnalat elemente de unicat, întrucât o altă configuraţie cu aceste trăsături, nu mai apare la nici o altă comunitate. Tabelul nr. 4 Studiu comparativ de trăsături modale la ruşii - lipoveni, integrate şi autoevaluate în primele 10 poziţii de manifestare Extras de trăsături din profilul ruşilor - lipoveni integrat 1. Credinţa religioasă 2. Mândria 3. Preţuirea propriei identităţi etnice 4. Tradiţionalismul 5. Sentimentul istoriei 6. Hărnicia 7. Omenia 8. Simţul frumosului 9. Ataşament faţă de România lo. Curăţenia şi higiena

Medii aritm. 4,51 4,10 4,07 4,00 3,79 3,74 3,65 3,63 3,63 3,62

Extras de trăsături din profilul ruşilor lipov. auto-evaluat 1. Credinţa religioasă 2. Prietenia 3. Ospitalitatea 4. Curăţenia şi higiena 5. Omenia 6. Ataşament faţă de România 7. Sentimentul naturii 8. Simţul frumosului 9. Hărnicia 1o. Bunătatea şi blândeţea

Medii aritm 4,78 4,69 4,69 4,65 4,61 4,59 4,59 4,51 4,49 4,45

Trăsături comune X X X X X X -

Dacă sub raportul tradiţionalismului şi al credinţei confesionale putem spune că ruşiilipoveni sunt cel mai bine cunoscuţi, în privinţa altor trăsături putem constata percepţii variabile. Astfel, hărnicia în profilul auto-evaluat este cu o cotă de 4,49, mult ridicată faţa de 3,74 din profilul integrat. Dar această observaţia este valabilă pentru tot sistemul profilurilor autoevaluate. Putem confirma o regulă generală, prin supra-estimări constante atât în auto-evaluare cât şi sub-estimare. De aceea, auto-evaluările la cote ridicate pot fi considerate normale; la fel şi retro-evaluările la cote scăzute. Pe când în retro-evalauarea hărniciei la lipoveni, faţă de media integrată de 3,74, 254

Mictat A.GÂRLAN

această trăsătură este confirmată prin supra-evaluare în 4 grupuri martor, dar şi subevaluată în alte 4. De exemplu, ea este apreciată la nivel superior de ucraineni, cu o modală de 4,42; la greci de 4,13; la italieni de 3,93 şi de armeni cu modală de 3,83. Pe când în grupul: de români este de 3,3o, de turci este de 3,42; de tătari este de 3,42; şi de rromi este de 2,97; cu evaluări apropiate treptei de răspuns ,,pentru acord în mică măsură“ . La lipoveni, într-o situaţie similară este şi trăsătura privitoare la simţul frumosului de la poziţia 8 cu o modală de 4,51; dar care în profilul integrat este de numai 3,63. Dar din perspectiva particulară a fiecărei comunităţi şi această trăsătură a fost şi sub- şi supraevaluată. De exemplu, prin cote mai ridicate ea este confirmată de armeni (3,97) romi (4,10) şi greci (3,77); dar este şi sub-evaluată în grupurile martor de turci (3,28); italieni (3,o7); şi tătari (3,oo). Cel mai realiste evaluări privind simţul frumosului la lipoveni, s-au constatat în grupurile de români şi ucraineni la valori modale de 3,54 şi respectiv de 3,58. Dar după opinia noastră, aceste oscilaţii sunt normale pentru că fiecare comunitate etnică face estimări pe baza unor scale de valori, diferite de la un neam la altul. Pe nivele intermediare de manifestare a fost situată trăsătura disciplinei şi organizării la poziţia 29 cu o modală integrată la valoarea de 3,35 şi a profesionalismului la poziţia 31 cu o modală integrată la valoarea de 3,3o. De asemenea, în aceeaşi zonă mediană a mai fost situat şi spiritul întreprinzător, la poziţia 39, cu modala de 3,o9. Iar faptul că aceste 3 trăsături importante din sfera muncii, s-au grupat în planul median din structura ierarhică de trăsături etnice lipovene, aceasta este un indicator general de corectă evaluare. Dacă în privinţa trăsăturilor dominante între profilul lipovean integrat şi cel autoevaluat procentul percepţiilor comune este de 60 %, în planul celor subdominante, respectiv în cadrul trăsăturior mai puţin intense, acordul acestor percepţii comune în grupurile-martor, a fost mai ridicat, la un procent de 80 %. Iar sesizarea mai facilă a subdominantelor, faţă de dominante, situaţie prezentă şi în analiza altor grupuri, poate indica faptul că percepţia trăsăturilor active este mai dificilă, pe când a celor pasive se realizează mai uşor. Oferim mai jos în tabelul nr. 5 un studiu comparativ al trăsăturilor modale sub-dominate la ruşii - lipoveni, integrate şi autoevaluate, aflate în ultimele 10 poziţii de manifestare. La nivelul acestor trăsături pasive, în mod specific comunităţii lipovene constatăm o lipsă a spiritului comercial, a iniţiativei şi a dominativităţii (referitoare la slaba capacitate de ocupare a unor funcţii publice). Slăbiciunea acestor trăsături la lipoveni este recunoscută din ambele perspective interne şi externe. Şi în cazul lor notăm faptul că nu toate subdominantele constatate, respectiv valori de slabă intensitate, pot fi considerate defecte. Astfel, agresivitatea etnică scăzută a lipovenilor, imitativitatea, fatalismul sau scepticismul de slabă intensitate, pot fi considerate pozitive. Prezenţa agresivităţii la poziţia 5o, definită în vocabularul nostru prin manifestări verbale sau faptice care împiedică buna convieţuire cu alte comunităţi şi la lipoveni poate fi considerat un indicator al lipsei de tensiuni din cadrul relaţiilor cu alte grupuri. Pe când alte trăsături cu manifestare redusă precum: spiritul de iniţiativă de la poziţia 42, inventivitatea de la poziţia 4o sau spiritul comercial poziţia 48, pot reprezenta o serie de lipsuri. De exemplu, spiritul comercial, în vocabularul anexat, a fost definit ca o trăsătură caracteristică celor care fac afaceri şi au mirosul banului. La lipoveni, această trăsătură modală integrată a avut cota 2,87, pe baza căreia a ocupat o poziţie terţiară 48. Aceeaşi poziţie foarte scăzută o constatăm şi în profilul auto-evaluat, tot la poziţia 48, chiar dacă valoarea ei modală a avut 3.20. Faţă de această trăsătură a lipovenilor, trei grupuri-martor, de ucraineni (3,42); greci (3,3o) şi turci (2,94) au formulat 255

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ruşilor-lipoveni

estimări apropiate treptei de răspuns: ,, acord în mică măsură”. Iar alte 5 grupuri-martor: de români (2,82); tătari (2,72); italieni (2,57); romi (2,52) şi armeni (2,20); au formulat estimări la cota de răspuns: ,,nu sunt sigur”. Tabelul nr. 5 Studiu comparativ de trăsături modale la ruşii - lipoveni, integrate şi autoevaluate în ultimele 10 poziţii de manifestare Extras de trăsături din profilul ruşilor - lipoveni integrat 41. Receptivitate la ideile altora 42. Capacitatea de iniţiativă 43. Inventivitatea 44. Individualismul 45. Imitativitatea 46 .Dominativitatea 47. Fatalismul 48. Spiritul comercial 49. Scepticismul 50. Agresivitatea

Medii aritm 3,08 3,05 3,04 3,03 2,96 2,92 2,91 2,87 2,70 2,42

Extras de trăsături din profilul ruşilor - lipoveni auto-evaluat 41. Dominativitatea 42. Perseverenţa până la finalizare 43. Capacitatea de iniţiativă 44. Spiritul întreprinzător 45. Individualismul 46. Fatalismul 47. Imitativitatea 48. Spiritul comercial 49. Scepticismul 50 Agresivitatea

Medii aritm. 3,76 3,63 3,59 3,55 3,43 3,31 3,20 3,20 3.o4 2,24

Trăsături comune X X X X X X X X

Astfel, lipsa de agresivitate etnică, a scepticismului, a fatalismului, a imitativităţii, dar şi a lipsei de iniţiativă, a spiritului comercial, a receptivităţii la ideile altora, reprezintă a doua direcţie de manifestare a specificului etnic al ruşilor-lipoveni.

7.5. Analiza matricială a stilurilor etnice ale ruşilor lipoveni Din alte puncte de vedere, dacă diagnozele de item au un caracter analitic, cele de orientare stilistică au un caracter de sinteză, cu unele elemente de prognoză. Tehnica analizei de stil se bazează pe regruparea trăsăturilor în direcţia a 5 orientări stilistic, prin selecţia a câte 10 itemi din chestionarul PPN-5o pe criterii de similaritate sau corespondenţă. În cadrul bazei de date, cu cele 50 de trăsături-valori ordonate pe verticală şi cele 9 grupuri de cercetare ordonate pe orizontală, pentru diagnoza de stil se vor prelucra numai scorurile referitoare la lipoveni, astfel : - pentru profilul stilistic integrat, se procedează la un calcul de medie aritmetică şi abatere standard, din 5 în 5 itemi pe toate cele 350 chestionare cuprinse în această bază, la rubrica ruşilor-lipoveni, - pentru obţinerea profilului stilistic auto-evaluat, acelaşi ,,soft” este aplicat numai la cele 50 de cazuri din grupul ruşilor-lipoveni, - pentru profilul stilistic retro-evaluat, acelaşi ,,soft” se aplică în toate grupurilemartor pe coloana de retro-evaluări ale ruşilor-lipoveni. Softul analizei de stil este conceput în acelaşi mod cu cel al analizei de item, deosebirea esenţială conform grilei Chestionarului PPN este numai pasul de calcul care se modifică din 5 în 5 itemi. Întocmirea acestui soft de prelucrare automată a datelor este obligatoriu pentru că volumul procesărilor de date este foarte mare, imposibil de realizat manual. Astăzi, cu puţin efort, aceste proceduri au devenit posibile pe orice computer personal. Pe baza 256

Mictat A.GÂRLAN

acestor etape de prelucrare date, redăm mai jos în tabelul nr. 6, modelul matricei stilistice finale a ruşilor – lipoveni. Evident că pentru desfăşurarea unei diagnoze specifice, ea va trebui analizată comparativ cu celelalte modele stilistice matriciale, ale comunităţilor în studiu. Astfel la ruşii-lipoveni, la nivelul matricei stilistice integrate, remarcăm o identitate a ei cu cea a comunităţii ucrainene din Dobrogea, din analiza căreia vom anticipa unele aspecte. În ambele comunităţi, profilul stilistic integrat, prezintă aceeaşi ierarhie cu orientări active spre zone superioare pentru stilurile cultural şi social, cu un plan median pentru stilul afectiv şi o restrângere stilistică pe un plan inferior, cu manifestări de slabă intensitate pentru stilurile activ şi moral. În mod evident, această identitate matricială din cadrul grupurilor de ruşii-lipoveni şi ucraineni, se datorează originii slave a acestor comunităţi Tabelul nr . 6 Matricea stilistică a ruşilor lipoveni determinată prin auto şi retro-evaluare pe baza Chestionarului PPN – 50 Profiluri Stiluri etnice CULTURAL 5-10-15-20 25-30-35 40-45-50 TOLERANT 1-6-11-16 21-26-31 36-41-46 AFECTIV 4-9-14-19 24-29-34 39-44-49 ACTIV 3-8-13-18 23-28-33 38-43-48 MORAL 2-7-12-17 22-27-32 37-42-47

Profil Stilistic Ruşilipov. integrat

Profil stilistic autoevaluat Ruşilipov.

Profiluri stilistice retro-evaluate despre ruşilor lipoveni realizate de grupurile etnice martor din zona de contact

Români 50

Arm 30

Grec 30

Itali 30

Turc 50

Tătari 50

Romi 30

Ucra 30

3,50 1,18

4,1o 0,73

3,43 1,17

3,86 1,19

3,88 0,83

3,33 1,02

3,14 1,24

3,03 1,22

3,03 0,84

3,91 1,07

3,41 1,22

4,01 0,86

3,27 1,25

3,92 1,07

3,71 0,95

3,31 1,1o

3,05 1,22

2,85 1,22

3,06 1,01

3,8o 1,12

3,41 1,24

4,12 0,78

3,22 1,25

3,67 1,26

3,75 1,03

3,25 1,14

3,04 1,22

2,85 1,19

3,18 0,89

3,81 1,13

3,26 1,17

3,84 0,86

2,91 1,2o

3,49 1,28

3,71 0,93

3,22 1,03

3,02 1,16

2,83 1,19

2,85 0,79

3,73 1,06

3,26 1,2o

3,91 0,86

3,16 1,23

3,52 1,22

3,47 1,01

3,01 1,09

2,86 1,12

2,79 1,18

2,83 0,97

3,95 0,99

cazuri 350

Astfel, elementele comune ale stilului cultural în aceste comunităţi slave, rezultă din prevalenţa tradiţionalismului şi a credinţei ortodoxe în primele poziţii, cu caracter convergente în ambele comunităţi. De exemplu curăţenia şi higiena în poziţiile 10 la lipoveni şi respectiv 11 la ucraineni. La fel în estimările asupra inteligenţei, această trăsătură ocupă poziţiile 18 la lipoveni şi 20 la ucraineni. Tot în cadrul stilului cultural, la aceste comunităţi slave, tradiţionalismul este o trăsătură-pivot cu caracter dominant, prin poziţia 4 la lipoveni şi respectiv 3 la ucraineni, faţă de modernism, care în ambele comunităţi ocupă poziţii mai scăzute, respectiv 36 la lipoveni şi 32 la ucraineni.. Stilul social sau tolerant, atât la lipoveni, cât şi la ucraineni, reprezintă a doua mare dimensiune, similară în ambele comunităţi. Acest stil se susţine prin poziţionările 257

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ruşilor-lipoveni

superioare acordate ataşamentului faţă de propria identitate etnică, din poziţiile 3 la lipoveni şi respectiv 4 la ucraineni, dar şi prin acelaşi ataşament faţă de România din poziţiile 9 şi respectiv 8. De asemenea, acest stil la aceste comunităţi slave, se caracterizează printr-un plus de solidaritate, exprimat în poziţiile 11 şi respectiv 12. În schimb, o altă trăsătura-pivot a adaptabilităţii, în plan social este mai modestă, cu o valorizare mediană în poziţia 34 la lipoveni şi respectiv 30 la ucraineni. A treia mare dimensiune stilistică, comună pentru ruşii-lipoveni şi ucraineni, este stilul afectiv. Pe direcţia acestui stil, asemănările dintre ele au la bază acelaşi simţ al mândriei, în poziţia 2, identică în ambele comunităţi. La fel, în stilul afectiv slav remarcăm similitudini în ceea ce priveşte simţul armoniei şi frumosului prin estimări superioare şi apropiate în ambele comunităţi, prin poziţiile 8 şi respectiv 7. Aceste observaţii asupra unităţii slave a stilului afectiv se susţin şi prin absenţa agresivităţii etnice, prezentă şi ea pe ultima poziţie valorică 50, cu cel mai redus grad de manifestare, tot în ambele comunităţi. În această orientare, numai trăsătura ospitalităţii este ceva mai ridicată la lipoveni, în poziţia 17, faţă de cea a ucraineană, unde a fost evaluată în poziţia 25. În privinţa stilului activ caracteristic muncii şi productivităţii, atât la lipoveni, cât şi la ucraineni, s-a situat pe un al patrulea plan. Restrângerea severă a stilului activ în aceste profiluri slave, rezultă din deplasarea în cădere, spre zone valorice terţiare a unor grupuri importante de trăsături. În afara hărniciei, prezente în poziţia 6 pentru ambele comunităţi, toate celelalte valori caracteristice acestui stil sunt plasate în a doua parte a tabelului nostru. De exemplu, spiritul întreprinzător este o trăsătură secundară, slab apreciată, la poziţia 39, identică la ambele comunităţi. Aceeaşi cădere o putem constata şi în privinţa spiritului comercial, care la ruşii - lipoveni este în poziţia 48, iar la ucraineni este în poziţia 47. De asemenea, simţul răspunderii, trăsătură majoră pentru manifestările stilului activ, în ambele comunităţi este prezent în zone mediane cu caracter secundar, spre poziţiile 34 şi respectiv 35. Ca urmare, deşi există un interes major pentru hărnicie, cu aceeaşi identitate de poziţie (6) în ambele comunităţi, totuşi, această trăsătură nu are o susţinerea etnopsihologică a unui câmp larg de valori echivalente, care să îi permită o manifestare mai intensă, de largă recunoaştere în grupurile-martor. În privinţa stilului moral, în cadrul profilului stilistic integrat, acesta s-a situat în mod global, în ambele comunităţi, la cele mai scăzute cote de manifestare, respectiv 3,26 la ruşii-lipoveni şi 3,25 la ucraineni. De asemenea, majoritatea componentelor structurale ale acestui stil sunt grupate pe aceleaşi niveluri de evaluare. În acest sens, notăm omenia, din poziţiile 7 şi 9, prietenia din poziţiile 14 şi 17, onestitatea din poziţiile 28 şi 29 sau tăria de caracter în poziţiile 33 la lipoveni şi respectiv 35 la ucraineni. Cu toate acestea, trebuie spus că manifestările stilului moral, în toate comunităţile cercetate, s-a situat pe ultimul loc. Noi în acest capitol am dorit să semnalăm unele elemente de evidentă similitudine slavă. Dar căderea generală a stilului moral reprezintă o problemă mai largă, care o separă de specificul unei singure comunităţi. O parte din cauzalitatea sa o punem pe seama mişcărilor de tranziţie a valorilor, cu largă manifestare în România şi toată Europa de Est. Dar ridicăm întrebarea dacă la această cădere generală a valorilor morale nu cumva or mai fi şi alte cauze ?

258

Mictat A.GÂRLAN

7.6. Anexe Tabelul nr. 7 Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la ruşii lipoveni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri şi Trăsături etnice 1. Credinţa religioasă 2. Mândria 3.Preţuirea propriei identităţi 4. Tradiţionalism

5. Sentimentul istoriei 6. Hărnicia 7. Omenia 8. Simţul frumosului 9.Atasamentul faţă de România 1o. Curăţenia si higiena 11.Solidaritatea 12. Optimismul 13. Sentimentul naturii 14. Prietenia 15.Toleranţa interetnică 16. Curajul şi cutezanţa 17. Ospitalitatea 18. Inteligenţa 19.Independenţa 20. Realismul 21.Dispoziţia de întrajutorare 22.Evitarea conflictelor 23. Bunătate şi blândeţe 24.Simţul onoarei 25. Ambiţia

Profil Ruşi Lipov.

Profil autoevaluat

integrat 350

Ruşi - 50 Lipoveni

Români 50

Arm. 30

Gre. 30

Ital 30

Tur 50

Tăt 50

Romi 30

Ucra 30

4,51 0,96

4,78 0,42

4,62 0,90

4,73 0,78

4,87 0,35

4,20 1,03

3,80 1,41

4,24 1,13

4,86 0,44

4,90 0,30

4,10 1,20 4,07 1,17

4,47 0,71 4,24 0,95

4,14 1,28 4,02 1,33

4,53 1,14 4,53 0,73

4,30 0,75 4,60 0,62

3,50 1,01 4,50 0,73

3,70 1,46 3,94 1,24

3,58 1,39 3,44 1,28

4,86 0,58 3,14 1,27

4,19 1,14 4,58 0,92

4,00 1,26 3,79 1,17

4,37 0,91 4,02 0,88

4,42 1,07 3,58 1,28

3,00 1,20 4,47 1,07

4,50 0,86 3,97 1,00

4,53 0,68 3,47 1,04

3,60 1,29 3,36 1,31

3,56 1,54 3,58 1,28

3,38 1,47 4,38 0,78

4,65 0,84 3,74 1,15

3,74 1,28

4,49 0,62

3,30 1,28

3,83 1,29

4,13 0,78

3,93 1,01

3,42 1,33

3,42 1,44

2,97 1,02

4,42 1,62

3,65 1,24 3,63 1,21

4,61 0,57 4,51 0,71

3,80 1,12 3,54 1,18

4,50 0,97 3,97 1,13

4,23 0,94 3,77 0,94

3,20 1,13 3,07 1,08

2,82 1,14 3,28 1,20

2,76 1,22 3,00 1,25

2,97 1,05 4,10 1,01

4,39 0,67 3,58 1,39

3,63 1,33

4,59 0,67

3,76 1,38

4,50 1,17

3,73 0,98

3,30 1,32

2,84 1,28

3,10 1,36

3,31 1,44

3,68 1,11

3,62 1,36

4,65 0,48

3,24 1,46

4,20 1,30

4,30 0,88

3,47 1,38

3,42 1,28

2,96 1,38

2,52 0,63

3,94 1,50

3,60 1,23 3,60 1,22 3,50 1,33

3,80 0,79 3,98 0,83 4,59 0,57

3,28 1,36 3,62 1,16 2,86 1,26

4,37 1,19 4,37 1,07 4,00 1,44

3,57 0,97 3,87 0,90 4,27 1,05

4,23 0,94 3,27 0,94 3,30 1,18

3,38 1,28 3,24 1,33 2,98 1,27

2,96 1,23 3,12 1,36 2,67 1,25

3,31 1,42 3,38 1,47 3,24 1,02

4,10 1,08 3,84 1,19 4,13 1,20

3,47 1,37

4,69 0,51

3,43 1,32

3,72 1,10

3,72 1,25

3,07 1,19

3,06 1,36

2,50 1,39

3,21 1,50

3,94 1,15

3,46 1,30

4,37 0,78

3,24 1,20

4,57 0,77

4,40 1,00

2,67 1,18

2,86 1,25

2,78 1,27

2,59 0,73

4,03 1,11

3,46 1,13

4,06 0,77

3,38 1,09

3,43 1,25

3,70 0,92

3,83 0,91

3,02 1,24

3,16 1,28

2,72 0,70

3,90 1,08

3,44 1,37 3,44 1,18 3,44 1,27 3,43 1,20 3,43 1,23

4,69 0,51 4,02 0,75 3,84 0,96 4,00 0,76 4,00 0,91

3,32 1,41 3,24 1,29 3,16 1,40 3,74 1,29 3,16 1,49

3,10 1,67 3,70 1,49 3,80 1,37 4,00 1,29 4,03 1,25

4,17 0,95 3,83 1,02 3,77 1,04 3,60 0,81 3,90 1,03

3,00 1,20 3,20 0,89 3,37 1,22 2,97 1,35 2,90 1,03

2,78 1,17 3,00 1,20 3,26 1,34 3,34 1,29 3,12 1,12

2,70 1,13 2,96 1,24 3,34 1,49 2,68 1,15 3,10 0,23

3,41 1,50 3,69 0,93 2,76 0,87 2,55 0,63 2,90 0,98

3,94 1,18 3,65 1,14 3,71 1,22 3,94 0,81 3,97 1,11

3,42 1,23

4,31 0,89

3,18 1,26

4,17 1,09

3,80 1,19

3,47 1,22

2,90 1,07

2,82 1,10

2,55 0,63

3,84 1,24

3,40 1,27

4,45 0,71

3,56 1,28

4,17 1,37

3,63 1,19

2,83 1,26

2,80 1,11

2,68 1,10

2,59 0,73

3,97 0,84

3,40 1,21 3,39 1,17

4,16 0,78 4,16 0,90

3,08 1,26 3,48 1,20

3,60 1,43 4,37 1,10

4,13 0,90 3,53 0,90

3,87 1,11 2,90 1,16

2,92 1,28 2,88 1,06

2,80 1,12 2,84 1,18

2,55 0,63 2,93 1,00

3,98 0,75 3,80 0,87

Retro-evaluarea ruşilor lipoveni pe fiecare item de către grupurile etnice martor aflate în zona de contact

259

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ruşilor-lipoveni Tabelul nr. 7 (continuare)

Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la ruşii - lipoveni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profil Ruşi Lipov.

Profil auto evaluat

integrat 350 3,38 1,88

Ruşi - 50 Lipoveni 3,82 0,93

Români 50 3,46 1,28

Arm. 30 4,27 1,20

Gre. 30 3,37 1,00

Ital 30 2,97 1,00

Tur 50 2,86 1,09

Tăt 50 2,90 1,15

Romi 30 2,93 1,00

Ucra 30 4,13 0,88

3,37 1,24

4,06 0,83

3,16 1,39

3,41 1,30

3,93 1,01

3,50 1,28

2,98 1,25

2,56 1,26

3,55 0,74

3,72 1,07

3,36 1,19 3,35 1,14

4,14 0,84 3,84 1,03

3,16 1,13 2,94 1,06

3,67 1,42 3,80 1,40

3,53 1,01 3,83 0,95

3,30 1,06 3,30 1,09

3,18 1,22 3,00 1,07

2,74 1,19 2,56 0,97

2,62 0,82 3,55 0,78

4,06 0,96 4,06 0,92

3,31 1,23

3,98 0,88

3,06 1,27

4,10 1,30

3,70 1,12

2,87 1,01

3,04 1,19

2,60 1,16

2,93 1,03

3,84 1,04

3,30 1,21 3,26 1,22

4,08 0,98 3,88 1,03

2,90 1,20 3,38 1,16

3,50 1,20 3,87 1,14

3,83 0,95 3,43 1,17

3,33 0,99 2,77 1,10

3,06 1,28 2,88 1,30

2,90 1,20 2,54 1,11

2,90 0,98 2,93 1,03

3,32 1,35 3,87 0,96

3,26 1,17

4,10 0,82

3,04 1,23

3,03 1,30

3,67 1,76

2,80 1,21

2,88 1,06

3,02 1,22

2,59 0,73

4,13 0,92

3,23 1,21

4,14 0,76

3,26 1,27

3,13 1,17

3,63 1,03

3,13 1,22

3,00 1,16

2,64 1,17

2,59 0,73

3,42 1,39

35 Simţul răspunderii 36.Modernismul

3,22 1,15

4,08 0,81

2,92 1,18

3,73 1,31

3,63 0,89

2,70 0,92

3,00 1,11

2,66 1,10

2,45 0,63

3,97 0,84

3,21 1,12

3,79 0,80

3,14 1,07

3,48 1,12

3,60 0,93

3,07 1,01

2,78 1,18

2,85 1,20

2,93 1,03

3,48 1,21

37.Comunicativi cu sinceritate 38. Perseverenţa până la finalizar 39. Spiritul întreprinzător 40.Spirit critic

3,16 1,11

4,06 0,77

3,08 0,92

3,33 11,27

3,70 0,79

3,00 1,14

2,74 1,05

2,48 1,11

2,52 0,57

3,74 0,93

3,15 1,13

3,63 0,88

2,68 1,08

4,00 1,26

3,63 0,93

3,47 1,01

2,68 0,84

2,52 0,97

2,76 1,02

3,74 1,18

3,09 1,10

3,55 0,77

2,66 1,22

3,13 1,36

3,47 1,04

2,93 0,91

3,00 1,16

3,10 1,15

2,52 0,57

3,42 1,06

3,08 1,15 3,08 1,19

3,80 0,84 3,80 0,74

2,82 1,17 2,90 1,22

4,17 1,32 3,40 1,43

3,03 0,67 3,73 0,94

2,70 1,02 3,13 0,86

2,52 0,93 2,86 1,32

2,66 1,06 2,46 0,89

2,83 1,04 2,03 0,33

3,55 1,06 3,58 1,41

3,05 1,17

3,59 1,81

2,60 1,43

3,53 1,31

3,60 0,72

3,10 0,96

2,86 1,25

2,50 1,07

2,55 0,63

3,55 1,09

3,04 1,14 3,03 1,20 2,96 1,17 2,92 1,25 2,91 1,20

3,80 0,76 3,43 0,82 3,20 1,02 3,76 0,92 3,31 1,29

2,60 1,07 3,26 1,27 2,58 1,30 2,49 1,32 2,98 1,24

3,53 1,94 3,17 1,80 3,37 0,96 3,10 1,26 2,50 0,82

3,43 0,97 3,07 1,01 2,77 0,94 3,33 0,96 2,70 1,99

3,80 0,03 3,07 1,14 3,00 1,26 3,03 1,10 2,60 1,25

2,82 1,17 2,60 1,09 2,84 1,17 2,63 1,11 2,82 1,24

2,80 1,23 2,56 1,11 2,94 1,27 2,04 1,14 2,52 1,11

2,10 0,41 2,62 0,78 2,90 1,11 2,93 1,03 2,86 1,06

3,55 1,23 3,65 1,17 3,26 1,26 3,55 1,24 3,84 1,00

48. Spiritul comercial 49.Scepticismul

2,87 1,03

3,20 0,87

2,82 0,80

2,20 1,03

3,30 0,95

2,57 1,86

2,94 1,00

2,72 1,21

22,52 0,69

3,42 1,06

2,70 0,98

3,04 1,04

2,16 0,93

2,80 0,89

2,77 0,94

2,57 0,90

2,36 0,69

2,76 1,06

2,69 0,71

3,48 1,03

50..Agresivitatea

2,42 1,23

2,24 1,28

2,20 1,20

1,47 0,90

2,03 1,13

2,77 1,43

2,82 1,19

2,42 1,05

2,83 1,04

2,94 1,21

Profiluri şi Trăsături etnice 26. Spiritul de sacrificiu 27.Încrederea în forţele proprii 28.Onestitatea 29.Disciplina şi organizarea 30. Simţul umorului 31.Profesionalism 32. Supuşenia şi obedienţa 33. Tăria de caracter 34.Adaptabilite

41.Receptivi la ideile altora 42. Capacitate de iniţiativă 43.Inventivitatea 44. Individualismul 45. Imitativitatea 46.Dominativitatea 47. Fatalismul

Retro-evaluarea ruşilor lipoveni pe fiecare item de către grupurile etnice martor aflate în zona de contact

260

Mictat A.GÂRLAN

Tabelul nr. 8 Model completat de Chestionar Bogardus – 1995 de o persoană rus-lipovean Localitatea Judeţul Locul naşterii Sexul Vârsta Stare civilă Pregătirea şcolară Profesiunea Religia Apartenenţa etnică

Tulcea Tulcea Urban Bărbătesc 32 ani Căsătorit Studii superioare Inginer Ortodox Rus-lipovean

INSTRUCTIUNI: Vă rugăm să consemnaţi cum vă raportaţi dvs. la diversele comunităţi etnice din Dobrogea. Aprecierile dvs. vor avea un caracter general, fără a vă referi la cei buni sau la cei răi din cadrul lor. La fiecare întrebare veţi trece cifra unui singur răspuns din 5 alternative posibile, astfel : 5 pentru acord în foarte mare măsură 4 pentru acord în mare măsură 3 acord în mică măsură 2 pentru nu sunt sigur 1 pentru nu sunt de acord.

Intrebări

Români

Arm.

Greci

Ital.

Turci

Tătari

Romi

Ruşi Lipo.

Ucra

I. V-aţi căsători membri familiei dvs. cu ? ….. II. Aţi fi de acord să aveţi prieteni apropiaţi pe ? … III. Aţi fi de acord să fie vecini de locuinţa dvs.? IV. Aţi admite angajarea în profesiunea dvs ? V. Care comunităţi etnice aţi admite să fie de aceeaşi cetăţenie română cu a dvs.? VI. Aţi admite ca unele comunităţi locale să vină numai ca turişti şi vizitatori, fără reşedinţă în această regiune ? VII. Care comunităţi locale aţi prefera să fie date afară din ţară ?

261

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ruşilor-lipoveni Tabelul nr. 9 Chestionar PPN -50 completat de o persoană rus-lipovean Localitatea Tulcea, Judeţul Tulcea Locul naşterii urban, Vârsta 32 ani, Sexul bărbătesc, Stare civilă căsătorit, Pregătirea şcolară studii superioare, Profesiunea inginer, Religia ortodox, Apartenenţa etnică rus-lipovean. ITEMI SI COMUNITĂTI 1. DOMINATIVITATEA 2. PRIETENIEA 3. INCREDEREA ÎN FORŢELE PROPRI 4. SENTIMENTUL NATURII 5. MODERNISMUL 6. SENTIMENTUL ISTORIEI 7. DISPOZŢIA SPRE INTRAJUTORARE 8. INDEPENDENŢA 9. OSPITALITATEA 1o.CURĂTENIA SI HIGIENA 11. ADAPTABILITATEA 12.TÂRIA DE CARACTER 13.SPIRITUL COMERCIAL 14.SIMTUL FRUMOSULUI 15.OPTIMISMUL 16.CAPACITĂTI DE IMITATIE 17.SCEPTICISMUL 18.DISCIPLINA SI ORGANIZAREA 19.BUNĂTATEA SI BLĂNDETEA 20.INTELIGENŢA 21.SOLIDARITATEA 22.SIMTUL ONOAREI 23.SPIRITUL INTREPRINZĂTOR 24. EVITAREA CONFLICTELOR 25. SPIRITUL CRITIC 26.ATASAMENT FAŢĂ DE ROMÂNIA. 27. INDIVIDUALISMUL 28. PERSEVERENŢA 29.AGRESIVITATEA 30.TRADITIONALISMUL 31.SUPUSENIA SI OBEDIENTA 32.OMENIA 33.CAPACITATEA DE INIŢIATIVĂ 34.SIMŢUL UMORULUI 35.REALISMUL 36. PREŢUIREA PROPRIEI IDENTITAŢI 37.FATALISMUL 38.PROFESIONALISMUL 39.AMBIŢIA 40.INVENTIVITATEA 41.COMUNICATIVI CU SINCERITATE 42. SPIRITUL DE SACRIFICIU 43.HĂRNICIA 44.MĂNDRIA 45. CREDINŢA RELIGIOASĂ 46.TOLERANŢA 47.ONESTITATEA 48.SIMTUL RĂSPUNDERII 49.CURAJUL SI CUTEZANŢA 50. RECEPTIVI LA IDEILE ALTORA

INSTRUCTIUNI: Chestionarul următor nu se mai referă la propria persoană. Pe baza lui veţi aprecia ceea ce este tipic în toate aceste comunităţi. Pentru unii termeni utilizaţi vă rugăm să folosiţi vocabularul anexat Se notează cu o singura cifră din 5 alternative posibile, respectiv: 5 pentru acord în foarte mare măsură; 4 pentru acord în mare măsură; 3 acord în mică măsură; 2 pentru nu sunt sigur; 1 pentru nu sunt de acord. Români 4 4 3 5 3 4 3 4 5 4 3 3 3 4 4 4 5 3 5 5 3 3 3 5 5 5 4 3 3 4 2 5 2 4 4 5 2 2 3 4 4 3 3 4 5 4 3 5 4 5

Arm

Greci

Itali

Turci

Tătari

Romi

3 2 5 5 4 5 3 4 4 4 4 4 3 4 4 2 3 5 3 5 3 4 3 5 5 4 4 3 1 3 2 4 3 3 4 5 2 4 4 5 3 3 4 4 5 4 3 5 4 5

2 2 2 5 5 5 3 3 4 5 4 4 3 5 4 4 5 4 3 5 3 5 4 5 5 4 4 4 1 3 2 4 3 4 4 5 2 4 3 4 2 3 3 4 5 4 3 3 4 5

3 3 3 5 3 5 2 3 4 4 4 4 5 3 4 2 2 4 2 4 4 3 4 5 3 3 3 4 2 4 4 4 3 2 3 5 4 3 4 4 3 4 3 4 5 5 4 5 4 4

3 3 3 3 3 3 2 3 3 3 3 4 3 3 3 2 2 4 2 4 4 3 3 4 3 4 4 3 1 4 2 4 3 2 3 5 3 3 3 3 3 5 4 4 5 4 3 5 4 4

1 1 4 2 1 2 2 1 3 1 4 2 4 2 4 4 1 1 1 3 5 1 4 2 1 4 3 4 5 5 2 4 1 1 2 2 3 1 4 1 1 3 1 4 1 1 1 1 1 1

4 2 4 5 4 5 3 4 3 4 5 4 4 3 3 2 3 5 2 5 4 5 4 5 5 4 4 4 1 3 2 4 4 3 4 5 1 4 4 5 4 5 4 4 5 4 3 4 4 5

262

Ruşi 5 5 2 4 2 4 5 2 4 5 3 2 3 5 3 2 4 3 4 3 3 3 3 4 3 3 4 3 1 4 2 4 2 3 3 5 3 3 3 3 4 3 4 4 5 4 3 4 4 4

Ucra 5 3 3 4 3 2 4 3 3 4 3 3 3 3 3 2 4 3 3 3 3 3 3 4 3 3 5 3 1 3 2 4 2 2 3 4 3 3 3 3 3 3 3 5 5 2 3 4 4 4

Mictat A.GÂRLAN

Bibliografie Ion Ionescu de la Brad

Excursiune agricolă în Dobrogea în anul 1850 , în traducerea lui Florin Mihăilescu în Analele Dobrogei, Constanţa, 1922 Ştefănescu Melchisedec Lipovenismul adecă schismaticii sau rascolnicii şi ereticii ruşi după autori ruşi şi izvoare naţionale române, Bucureşti, 1871 Bogdan P. Haşdeu Istoria toleranţei religioase în România, Tipografia Lucrătorilor Asociaţi, Bucureşti, 1868 Dumitru C. Moruzi Ruşii şi Românii, Editura Institutului de Arte Grafice Minerva, Bucureşti, 1906 Alexandru P. Arbore Aşezările lipovenilor şi ruşilor din România Arhiva Dobrogei, vol. III, Bucureşti, 1920 Alexandru P. Arbore Caracterul etnografic al Dobrogei sudice, Din epoca turcească până în anul 1913, Analele Dobrogei, Cernăuţi, 1938 Dan Demetriu Lipovenii din România , Revista Candela, Cernăuţi, 1894 Nicolae Iorga România cum era până la 1918, vol. I, capitolul La lipovenii din marginea Brăilei, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1972 Svetlana Moldovan Comunitatea Ruşilor Lipoveni, Editura Ararat, Bucureşti , 2004 Andrei Ivanov, Graiurile ruseşti lipoveneşti din România. Feodor Chirila şi Probleme de dialectologie, Theodor Olteanu Editura Universităţii Bucureşti, 1993 Feodor Chirila Minoritatea ruşilor lipoveni, originea şi aşezarea lor pe teritoriul României, în volumul Minorităţile naţionale din România, Bucureşti , 2001 Gheorghe Antipov Monografia lipovenilor staroveri din oraşul şi judeţul Brăila, Analele Brăilei , vol-1. 1929 P.P. Panaitescu O statistică a Dobrogei din anul 1849 Revista Graiul Românesc, nr. II , 1928 Ion I. Nistor Cercetări asupra cultului lipovenesc din România, Analele Academiei Române, Memoriile secţiunii istorice, seria III, Tom XXIX, Bucureşti 1947 Mihail Marinescu Cântecul istoric rusesc la lipovenii din România, Analele Universităţii Bucureşti, Filologie, anul XXIV, 1975 George Ilinoiu Cultele din Dobrogea , în Dobrogea 50 de ani de viaţă românească, Editura Cultura naţională ,Bucureşti, 1928 Gheorghe Bezviconi Călători ruşi în Moldova şi Muntenia , Bucureşti, 1947 Vasile Cocoş Lipovenii, originea şi aşezările lor din secolele XVIII - XIX . Revista Ştiinţă şi Progres, anul IV, aprilie – iunie, 1940 Alexandrov Varona Tragedia schismei ruse, Editura Kriterion , Bucureşti, 2002 Filip Ipatiov Ruşii Lipoveni din România, Studiu de geografie umană, Presa Universitară Clujană, 2002 Leonte Ivanov Imaginea rusului şi a Rusiei în literatura română. 1840-1948 Editura Cartier, Bucureşti, 2004 Sevastian Fenoghen Sarichioi – Pagini de istorie, Editura Kriterion, Bucureşti, 1998 Sevastian Fenoghen şi Sarichioi – o enigmă a secolului al XIX- lea, Alexandra Fenoghen Editura Kriterion, Bucureşti, 2004 Ivan Evseev, Angara Cultura ruşilor lipoveni (ortodocşi de rit vechi din România) în context naţional Nyiri şi Svetlana şi internaţional , Culegere de comunicări prezentate la seminariile de la Sarichioi şi Suceava, Editura Kriterion, Bucureşti, 1998 Marchelov Ziarul Zori / Zorile, periodic bilingv al Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, Buc. 1995 - 2009 Revista Kitej-Grad / Cetatea Credinţei, periodic al Comunităţii Ruşilor Lipoveni, Iaşi, 1998-2009

263

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea elenă

Capitolul VIII. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA ELENĂ

8.1. Scurt istoric Despre prezenţa grecilor pe teritoriul României există o varietate de opinii. Din perspectiva acestei comunităţi, investigaţii istorice au fost desfăşurate de Stavros Manesis şi Cornelia Papacostea Danielopolu. Studiul lui S. Manesis sub denumirea I Elliniki koinotis Konstantzis Roumanias, apare la Athena în anul 1956 şi prezintă comunitatea elenă din Constanţa şi Dobrogea. Cel de-al doilea studiu este intitulat Comunităţile greceşti din România şi a apărut la Bucureşti în anul 1996. Ambele cercetări oferă date despre această comunitate numai după perioada păcii de la Adrianopole (1820). Autorii fac referire la faptul că în anul 1836, domnul muntean Alexandru Ghica, aflat într-o vizită prin ţară, declară oraşul Brăila porto-fraco şi acordă străinilor permisiunea de a ridica case în acest oraş. După eveniment, foarte repede, grecii din localitate cer întocmirea unui ,,corp neguţătoresc, o deputăţie, o casă obştească" şi ajung la o prezenţă de 360 de greci în 1838, care va creşte la 435 persoane în 1841. Acest moment de debut al comunităţii elene este relativ pentru că sosirea grecilor în România are o lungă istorie anterioară, întinsă pe o perioadă de mai bine de un secol, cu conotaţii negative, încă din timpul domniilor fanariote. De fapt, grecii au fost printre primii europeni, care au sesizat şi au profitat în Balcani de căderea Imperiului otoman, cu un puternic avânt de afirmare a independenţei. În sec. al XVII-lea în sud-estul Europei, în plină perioadă otomană, ortodoxismul călugărilor greci a avut o mare libertate de mişcare, împreună cu un fenomen de înstrăinare naţională a lăcaşelor de cult din ţările respective. A fost o epocă în care pe calea bisericii, a comerţului şi a cancelariilor domneşti, Ţările Române au resimţit o severă perioadă de spoliere materială şi spirituală din partea unor familii domnitoare de Cantacuzini, Mavrocordaţi, Ghiculeşti, Duca, Suţuleşti, toate de origine elenă, cu domnii cumpărate pe credit, prin corupţia administraţiei otomane de la Istanbul, în vechiul Ţarigrad şi puse pe căpătuială cu efecte dezastruoase asupra populaţiei la sosirea lor în ţară. D. Drăghicescu (1995, pg. 245), când analizează influenţa grecilor observă că numai între anii 1658 - 1711 din cele 19 domnii ale Moldovei 14 au fost greceşti şi numai 8 româneşti. La fel în Muntenia, în acelaşi interval de timp se consemnează 9 domnii din care 7 greceşti şi numai 2 româneşti. Iar pretenţia lui Şerban Cantacuzino, ajuns domn al Munteniei, de a recuceri Bizanţul şi a reîntemeia imperiul grec pe ruinele celui otoman este bine cunoscută. Aceasta nu era decât vechea ,,megali ideea’’ a protipendadei elene de pe tot parcursul sec. XVII - XVIII. Dar, după anul 1830 cultura şi civilizaţia elenă din Balcani, pe care un timp românismul o asimilase cu plăcere, îşi va pierde caracterul de formă culturală în răsăritul Europei. În privinţa ei, marele N. Iorga are 264

Mictat A.GÂRLAN

o expresie interesantă: " Creaţiunea Eladei moderne - spune el, a făcut din ea o formă politică şi îndată ce extensiunea sa a încetat să mai existe, ea s-a definit, dar s-a împuţinat". Spre a doua jumătate a sec. al XIX-lea, această comunitate din România va primi un nou impuls prin dezvoltarea comerţului pe linia Dunării, în urma tratatului de la Paris din anul 1856 care va extinde activitatea porturilor Sulina, Tulcea, Constanţa şi Mangalia. În anul 1860, domnitorul Cuza va recunoaşte dreptul grecilor din Principate de a înfiinţa şcoli particulare şi de a ţine slujbe religioase în limba greacă. După locul de origine, grecii de România sunt originari din insulele Ionice (Chefalonia şi Itaka), Rumelia Orientală, Anhialos şi Mesemvria, dar epiroţii din zona Ianinei sunt cei mai numeroşi. În anul 1873, Sambert, un membru al Societăţii de Geografie de la Paris, vizitând oraşul Constanţa, a găsit 4.000 locuitori, dintre care 1000 de greci. Spre anul 1900, oraşul va ajunge la 15.000 de locuitori cu cca. 9.000 de români şi cca. 2.500 de greci ; la Galaţi, după o cartografie din 1885, grecii sunt în număr de 3433 suflete, sau de cca. 4000, cu cei în tranzit veniţi din Grecia ; la Brăila, în anul 1889, reprezentau cea mai mare colonie de peste 10.000 persoane, care, în majoritate, se ocupau cu negustoria. După semnarea acordului comercial greco-român din anul 1900, la acest tratat se va anexa şi un protocol, prin care pentru prima dată, comunităţile greceşti din Brăila, Galaţi, Calafat, Tulcea, Sulina, Giurgiu, Constanţa şi Mangalia erau recunoscute ,,ca persoane juridice, morale şi legale" 28. În cadrul său se recunoştea faptul că a) aceste comunităţi existau dinainte ; b). funcţionau prin semnătură ; c) posedau avere proprie ; d) erau de origine greacă. Pe temeiul acestor recunoaşteri în 6 aug. 1866 se va pune temelia bisericii greceşti de la Constanţa cu hramul Schimbarea la Faţă şi cu sfinţirea ei la 6 aug.1872. Una din cele mai vechi şi mai frumoase monumente ortodoxe ale grecilor din România este biserica Sf. Spiridon de la Giurgiu, inaugurată în anul 1866. La fel de frumoasă este şi biserica Buna Vestire de la Brăila inaugurată în anul 1899. Biserica Greacă din Bucureşti se va construi în jurul anilor 1890, după modelul unui tezeion elenistic. În privinţa învăţământului de limbă greacă, după anul 1863 s-a înregistrat o scădere bruscă a numărului de elevi şi de şcoli particulare greceşti, fiind necesară intervenţia statului român la întemeierea, formarea corpului didactic şi alcătuirea programei analitice pentru aceste şcoli, în mare număr în România după anul 1865 până în perioada interbelică a secolului XX. Dintre acestea, amintim doar câteva (C. Papacostea-Danielopolu, 1996 pag.81): Şcoala de băieţi, între anii 1869 şi 1894 când va fi închisă din lipsă de mijloace. Ea se va redeschide în anul 1898 la iniţiativa unei epitropii formată din: F.Frangopulos şi Ioan Katzika; Institutul elen, iniţiat şi condus de G.D. Hrisochoidis, întemeiat în anul 1883; Şcoala de fete dintre anii 1882-1887 condusă de d-na Polixenia Lampadopulos; raportul epitropiei pentru anul 1885-1886 nota la această şcoală prezenţa a 255 de eleve; institutul "Lumina" înfiinţat în 1886, condus un timp de P.Spetzieris, originar din Chefalonia, faţă de care în anunţul de deschidere se menţiona faptul că şcoala îndeplinea toate condiţiile legale româneşti şi greceşti pentru funcţionarea ei. În sept. 1887, se inaugurează liceul de fete al comunităţii greceşti din Galaţi, sub conducerea d-nei Mariei Volos. Tot în anul 1887, mai funcţiona şi o altă şcoală de fete cu două secţii, una pregătitoare şi alta superioară. Fiecare secţie era formată din 4 clase. Limbile greacă şi română se învăţau după programa Ministerelor Educaţiei din Grecia şi România. Franceza şi germana se preda de către profesoare recunoscute de guvern. Elevii care doreau să fie examinaţi în limba română "trebuiau să declare acest lucru la înscrierea lor" , directoarea 265

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea elenă

şcolii fiind d-na Ana P. Kardamitzi. La Constanţa, prima şcoală greacă s-a înfiinţat în anul 1867 în cadrul unei epitropii formate din Konstantinos Papasaul şi N. Tsukatos. Un rol important în viaţa culturală a comunităţii elene de la Constanţa l-a avut societatea Elpis - Speranţa, înfiinţată la 24 septembrie1890, cu scopul declarat de: a) strângerea legăturilor dintre locuitorii greci, b) transmiterea cunoştinţelor folositoare membrilor săi, c) acordarea de ajutor material şcolilor greceşti din oraş, d) ajutorarea celor care suferă pe nedrept, indiferent de naţionalitate, rasă sau religie. În anul 1898, societatea a primit şi o sală de teatru care se închiria pentru reprezentaţii, coruri, adunări publice, etc. Mult timp noua societate s-a întreţinut din donaţii şi din cumpărarea de acţiuni de la Banca Naţională a Greciei. În anul 1911, suma strânsă în folosul societăţii a fost de 22.169 franci. Această clădire a societăţii ,,Elpis’’ din Constanţa mai există şi astăzi. După primul război mondial asistăm la o restrângere a comunităţii elene din România cu un mare exod al membrilor ei către Grecia. Această restrângere a grecilor din România a coincis cu extinderea teritorială spectaculoasă a statului grec în Balcani, prin anexarea insulelor Ionice în 1864, a Tesaliei în 1881, a unor mari părţi din Epir şi a Traciei până în anul 1922, cu o creştere a populaţiei de la 3 milioane în 1910, la 6 milioane de locuitori în anul 1925. Cu toate dificultăţile de acomodare a noilor veniţi pe teritoriul Greciei, datorită dialectului pontic de neînţeles pentru restul grecilor, mai apropiat de vechea elenă decât de greaca oficială a Atenei. Cu toate acestea migraţia grecilor spre ţara de origine va continua şi în perioada postbelică a războiului rece, până după anul 1990. Astăzi, minoritatea elenă din România s-a stabilizat la un grup etnic de cca. 4.000 de membri cu localităţi reprezentative în Constanţa, Tulcea, Babadag şi comuna Izvoarele din judeţul Tulcea. În anul 1990, comunitatea elenă din Bucureşti a înfiinţat Uniunea Elenă din România cu sedii în Bucureşti, Constanţa şi Tulcea. Primul ei preşedinte şi deputat a fost dl. Sotiris Fotopopulos. Din anul 1993, această Uniune a reluat editarea periodicului bilingv ElpisSperanţa. Din anul 1999 s- lansat şi ziarul lunar Dialog cu timpul, de asemenea din anul 2000 această organizaţie mai publică şi un Buletin Informativ elen. Datorită numărului redus de membri, din anul 1995 limba greacă, s-a studiat ca limbă maternă numai în cadrul unor grupe organizate cu efortul comunităţii sub forma unor cursuri de iniţiere. Numărul de copii care au studiat limba greacă în anul şcolar 19971998 a fost de 95 de elevi, iar numărul de cadre didactice antrenate în predarea limbii elene a fost 4. Periodic, pe plan cultural, Uniunea Elenă din România cu sprijinul ambasadei Greciei la Bucureşti, acordă burse şi trimite la studii în Grecia tineri din rândul comunităţii. În statutul acestei organizaţii se afirmă ca obiectiv permanent menţinerea şi dezvoltarea unor relaţii pozitive între România şi Grecia.

266

Mictat A.GÂRLAN

8.2. Structura grupurilor de cercetare a grecilor În cadrul cercetării noastre, concepută pe principiul dublei perspective şi la nivelul contactelor directe, încă din faza de planificare se pune problema ca pe plan regional, în jurul grupului etnic de referinţă să se cuprindă un număr suficient de cazuri pentru constituirea grupurilor etnice martor, cât mai apropiate teritorial, chiar coabitante grupului de referinţă. Acest obiectiv este important în creşterea gradului de cunoaştere între ele şi implicit a întregului cortegiu de manifestări sociale, culturale, etnografice, folclorice, inclusiv etnopsihologice pentru cercetarea de faţă. În absenţa unei astfel de planificări, numărul chestionarelor recoltate din teren cu valoare nulă, poate creşte foarte mult până la ratarea cercetării. În proiectarea cadrului de cercetare etnică, această problemă devine şi mai importantă în studiul comunităţilor mici, precum cea a grecilor din România, care în perioada 1996 – 1998 a investigaţiilor noastre în zona Dobrogei, era de cca. 400 – 500 persoane. În partea de recoltare a datelor de teren ale acestei cercetări un mare sprijin l-am primit din partea Uniunii Elene din România – Filialele Tulcea şi Constanţa. Intenţia noastră a fost de forma un grup de anchetă atât din spaţiul urban, cât şi rural. În această privinţă, pentru grecii dobrogeni semnificative sunt localităţile Constanţa şi comuna Izvoarele din jud. Tulcea, cu o comunitate istorică consemnată la 1829, cu un studiu monografic realizat de Nichita Bonjug (1929), care astăzi cuprinde cca. 350 de membri. În cursul anchetei de teren am constat că şi alte familii de greci din Babadag, Tulcea şi judeţul Tulcea, îşi au originea tot în comuna Izvoarele din acest judeţ. Astfel pentru această investigaţie, grupul grec de referinţă a cuprins 30 persoane declarate de origine elenă, toate membre ale filialelor Uniunii Elene din România, din următoarele localităţi : - 11 din municipiul Constanţa, - 9 din municipiul Tulcea, - 5 din oraşul Babadag, judeţul Tulcea, - 5 din comuna Izvoarele, judeţul Tulcea, De asemenea, pentru retro-evaluarea comunităţii elene şi formarea grupurilor-martor, numărul cazurilor angajate de noi în zona Dobrogei, tot din zona grupului de referinţă, a cuprins 242 de persoane, cu următoarea distribuţie pe localităţi : -

91 din municipiul Constanţa, 76 din municipiul Tulcea, 19 din comuna Greci, jud. Tulcea, 13 din comuna Slava Rusă, jud. Tulcea, 11 din comuna Murighiol, jud. Tulcea, 10 din oraşul Măcin, jud. Tulcea, 8 din oraşul Isaccea, jud. Tulcea, 7 din comuna Izvoarele, jud. Tulcea, 7 din oraşul Babadag, jud. Tulcea.

În raport cu comunităţile mici, ucraineană, italiană, ruşi- lipoveni, inclusiv elenă, concentrate în judeţul Tulcea, acest subgrup de cazuri a avut un caracter ,,de asigurare”, dar prelucrarea finală a formularelor s-a operat identic pe totalul celor 350 de cazuri recoltate. Oferim în anexe modele de chestionare Bogardus şi PPN- 50 completate de un subiect elen. 267

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea elenă

8.3. Diagnoza relaţiilor etnice ale grecilor dobrogeni Pentru diagnoza diferenţelor specifice pe principiul dublei perspective, montajul experimental a cuprins toate cele 350 persoane, din care 30 au reprezentat grupul de referinţă grec şi 320 de cazuri s-au distribuit în 8 grupuri etnice martor din 8 comunităţi conlocuitoare din zonă. Amintim că în cadrul montajului nostru, grupul grec oferă date din perspectiva ,,internă” a comunităţii, iar grupurile martor oferă date din perspectiva ,,externă” a comunităţilor coabitante. În tabelul nr. 1 de mai jos s-au ordonat toate tipurile de distanţe inter- şi intraetnice din zona Dobrogei sub forma unor indici de calitate ai contactului social (ICCS) la modul următor : - indicii de auto-evaluare, au fost întabelaţi pe diagonală ; ei reprezintă atitudinea fiecărui grup etnic faţă de propria comunitate. În mod constant aceşti indici sunt la cote maxime, grupul autoevaluat prezentând o maximă apropiere faţă de propria comunitate, motiv pentru care indicatorii pot fi consideraţi indici de reper - indicii de hetero-evaluare au fost întabelaţi pe orizontală ; ei reprezintă atitudinile (distanţele) eşantionului elen faţă de alte comunităţi - indicii de retro-evaluare cu întabelare pe coloane reprezintă atitudinile (distanţele sociale) grupurilor etnice martor faţă de comunitatea elenă. Cu alte cuvinte, în precizarea acestor nuanţe de atitudini, indicii de hetero-evaluare reprezintă atitudini etnice directe, iar cei de retro-evaluare reprezintă atitudini etnice reciproce. Indicii de heteroevaluare aparţin grupului de referinţă elen, iar cei de retro-evaluare aparţin celor româneşti, armeneşti, italiene, turceşti, tătare, rome, ruso-lipovene şi ucrainene din zonă. Din ordonarea acestor cote de distanţă inter- şi intraetnică, într-un tabel cu dublă intrare, pentru 9 x 9 comunităţi a rezultat un tabel cu 81 de indici şi tot atâtea nuanţe de atitudini. Fiecare indice reprezintă media aritmetică simplă pe fiecare grup de lucru. Întrucât tabelul are un caracter extensiv, studiul de faţă va comenta numai indicii care se referă la comunitatea elenă, marcaţi pe rândul III şi coloana III. Ceilalţi indicatori au numai un rol de suport comparativ. Plaja de variaţie a răspunsurilor, respectiv a indicatorilor, a fost de la 5 la 25 de puncte ; cotele mari semnifică intensitatea unor atitudini de apropiere, iar cele mici au semnificaţia unor atitudini de îndepărtare. Astfel, în indicii de autoevaluare, grupul grec de referinţă a prezentat o apropiere maximă, întâi faţă de propria comunitate la o intensitate cu valoare de 24,11 ; această cotă având valoare de reper. La indicatorii de hetero-evaluare a distanţelor faţă de alte comunităţi coabitante, grecii au prezentat cea mai mare apropiere faţă de comunitatea majoritară a românilor, la o cotă de 23,89. Pe intervalul mediu ridicat urmează armenii şi italienii, la o cotă de 18,89 şi respectiv de 18,75. Pe un intervalul mediu scăzut se pot observa distanţele grecilor faţă de ruşii-lipoveni la o cotă de 16,20 ; faţă de ucraineni la o distanţă de 15,86 ; faţă de tătari la o distanţă de 15,68 şi faţă de turci la o distanţă de 14,79. Pe scala elenă, cea mai scăzută cotă de apropiere ( respectiv de cea mai mare distanţă) s-a manifestat în atitudinea faţă de romi cu un indice de 8,17. La o analiză comparativă de detaliu, putem observa faptul că faţă de romi, indicele elen a fost cel mai scăzut din toate 268

Mictat A.GÂRLAN

cele 9 grupuri de lucru. Practic, această distanţă socială mare ( exprimată printr-o cotă de apropiere foarte mică) a grecilor faţă de romi în condiţiile în care pragul minim teoretic este de 5 puncte, semnifică o ,,limită severă de în / suportabilitate‘’ faţă de ei, care într-un cadru de condiţii favorizante poate fi chiar o sursă de conflict. Din alte puncte de vedere , în cadrul operaţiunilor de retro-evaluare a grecilor de către grupurile martor, distanţele etnice reciproce au cu totul altă prezentare. Indicii de retro-evaluare s-au marcat în tabelul nr. 1 pe coloana III. Cea mai mare apropiere faţă de greci se observă în lotul armean cu o intensitate la o cotă de 23,60. Urmează grupul ucrainean la o cotă de 20,72 ; al ruşilor-lipoveni la o cotă de 20,72 ; al romilor la o cotă de 20,40 ; al italienilor de 19.60 ; al tătarilor de 16,19 şi al turcilor la o cotă de 16,61. Cea mai scăzută cotă de apropiere faţă de greci s-a remarcat în cazul românilor cu o distanţă socială la o cotă de 16,o6. În aceste retro-evaluări, pot fi surprinzătoare opţiunile mai ridicate ale slavilor ucraineni şi ruşi-lipoveni faţă de greci, comparativ cu distanţa mare din partea comunităţilor locale de români (16,06) sau de turci (16,61) , dar nu deţinem explicaţii asupra acestor atitudini. Tabelul nr. 1 Indicii de intensitate a contactelor directe şi de distanţă socială între comunităţi etnice dobrogene, cu referite la cea elenă din Dobrogea, stabiliţi prin aplicarea variantei de Chestionar Bogardus 1995. Grupuri cercetare I Români II Armeni III Greci IV Italieni V Turci VI Tătari VII Romi Ruşii Lipoveni IX Ucraineni

I. Români

II Arm.

III Greci

IV Italieni

V Turci

VI Tătari

VII Romi

VIII Ruşi

IX Ucrai

24,46

18,46

16,06

20,20

17,37

16,41

9,96

15,92

16,65

24,62

24,82

23,60

23,38

18,67

16,67

16.00

19,43

19,56

23,89

18,89

24,11

18,75

14,79

15,68

8,17

16,20

15,86

23,83

17,20

19,60

24,43

16,10

14,93

8,60

14,86

15,86

19,23

16,05

16,61

17,20

23,88

22,35

11,85

15,31

15,28

20,27

17,26

16,19

17,43

23,69

24,53

12,50

14,69

14,83

23,10

20,26

20,40

21,10

17,76

18,73

24,50

18,66

18,80

23,36

20,04

20,72

20,86

18,38

19,94

10,06

24,42

22,14

22,41

20,13

20,72

22,44

17,93

16,96

10,04

20,25

24,86

Cu toată varietatea lor, în cazul comunităţii elene din Dobrogea, toţi indicii de distanţă etnică obţinuţi prin operaţiuni de retro-evaluare s-au plasat peste jumătatea intervalului de varianţă, respectiv peste 12,50 puncte, ceea ce semnifică o atitudine pozitivă faţă de această minoritate din partea tuturor comunităţilor conlocuitoare.

269

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea elenă

8.4. Analiza de trăsături şi valori etnice În analiza de date oferite de grupul elen pe baza Chestionarului PPN - 50, în mod corespunzător s-au operat 50 teste de semnificaţie a diferenţelor dintre medii pentru toate cele 50 de variabile - item ale acestui instrument. În cazul grupului grec faţă de pragul p = 0.05 s-au constatat 5 variabile cu semnificaţie statistic neconcludentă, a căror analiză trebuie operată cu rezerve, respectiv: credinţă religioasă cu un p = 0,08 ; spiritul întreprinzător cu un p = 0,13 ; individualismul cu un p = 0,20 ; agresivitatea cu un p = 0,23 şi mândra etnică cu un p = 0,54. Pentru comunitatea elenă cercetată, numărul variabilelor slab concludente a fost mai mare faţă de alte comunităţi. De exemplu, în cazul romilor nu s-a semnalat nici o variabilă neconcludentă, deşi eşantionul de cercetare a fost constituit tot din 30 de cazuri. Acest număr ridicat de 5 variabile neconcludente, din 50 de trăsături studiate, indică faptul că faţă de grecii dobrogeni de azi există un oarecare grad de necunoaştere a lor, de ignoranţă faţă de ei, poate chiar fenomene de mascare a unor manifestări, sau pur şi simplu de slabă prezenţă a acestui grup etnic în conştiinţa publică a zonei. Dar, aceste trăsături nu se exclud din diagnoză. Semnificaţia corectă a neconcludenţei statistice se referă numai la faptul că în structura de trăsături şi valori a respectivei comunităţii, la nivelul celor 5 variabile menţionate se semnalează o mai slabă cunoaştere a lor, care nu permite generalizări la nivelul întregii comunităţi. Pe de altă parte, acest prag p = 0,05 este o convenţie limită a lumii ştiinţifice de largă acceptare, dar destul de severă. Dacă am fi ridicat baza de calcul la un prag p = 0,08, atunci această cotă ar fi fost mai accesibilă şi în cazul nostru am fi avut numai 4 variabile neconcludente. Cu aceste observaţii, fiecare trăsătură a fost analizată în 3 perspective, din care au rezultat 3 tipuri de profiluri : - un profil auto-evaluat din perspectiva internă a grupului elen, - 8 profiluri retro-evaluate din perspectivă externă a 8 grupuri martor, - un profil integrat cu valoare de reper rezultat din media aritmetică pe total cazuri. Astfel, pe baza profilului integrat şi pe fiecare trăsătură modală s-au realizat operaţiuni de scalare a celor 50 de variabile-itemi de la trăsăturile cu cea mai mare intensitate (cu media aritmetică cea mai ridicată) spre cele cu intensitatea manifestărilor cea mai redusă (cu media aritmetică cea mai scăzută), cu tabele de prezentare în anexele acestu capitol. Într-o altă interpretare, acest ,,top” al trăsăturilor etnopsihologice elene se întind de la cele mai cunoscute, plasate în prima aparte a tabelului spre cele mai puţin intense şi mai puţin cunoscute, plasate în a doua parte. În acest fel, în primele 10 evaluări la greci, apar în ordine de intensitate următoarele trăsături modale : - mândria la o cotă de 4,55 - credinţa religioasă la cota de 4,45 - sentimentul istoriei, la cota de 4,38 - spiritul comercial, la cota de 4,33 - simţul frumosului, la cota de 4,28 - preţuirea propriei identităţi etnice, la cota de 4,17 - inteligenţa generală, la cota de 4,04 - spiritul întreprinzător, la cota de 3,98 - tradiţionalismul la cota de 3,96 - independenţa, la cota de 3,96 270

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 2 Structura ierarhică de trăsături auto şi retro-evaluate la elenii dobrogeni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Trăsături etnice 1. Mândria 2. Credinţa religioasã 3. Sentimentul istoriei 4. Spiritul comercial 5. Simţul frumosului 6. Preţuirea propriei identităţi etnice 7. Inteligenţa generală 8. Spiritul întreprinzător 9. Independenţa 10.Tradiţionalism

Profil etnic greci

Profil Autoevaluat

integrat cazuri

Greci 30

Români 50

Arme 30

Italie 30

Turc 50

Tătar 50

Romi 30

Ruşi 50

Ucra 30

4.55 0.82 4.45 0.92 4.38 1.01 4.33 1.01 4.28 0.94

4.75 0.46 5.00 0.00 5.00 0.00 4.63 0.74 4.63 0.74

4.46 1.06 4.50 0.98 4.04 1.40 3.83 1.40 4.29 1.00

4.94 0.25 4.88 0.34 5.00 0.00 4.94 0.25 4.81 0,40

4.71 0.47 4.07 1.00 4.50 0.94 4.50 0.65 4.14 0.95

4.30 1.03 3.90 1.37 4.25 1.21 4.05 1.15 4.05 1.05

3.75 1.14 4.58 0.90 4.17 0.94 4.25 1.22 3.75 1.29

4.87 0.46 4.83 0.58 4.87 0.46 4.17 0.98 4.22 1.00

4.53 0.82 4.37 0.85 4.13 0.86 4.50 0.86 4.47 0.86

4.56 0.51 4.25 0.77 3.94 1.24 4.44 0.73 4.06 0.68

4.17 1.12

4.50 0.76

4.25 1.15

4.69 0.48

4.79 0.43

3.65 1.57

3.83 1.27

3.61 1.08

4.37 0.96

4.13 1.15

4.04 0.93 3.98 1.07 3.96 1.10 3.96 1.17

4.88 0.35 4.63 0.74 4.50 0.76 4.63 0.70

3.75 1.33 3.67 1.24 3.75 1.29 4.29 1.27

4.81 0.40 4.75 0.45 4.31 0.87 4.13 0.62

4.21 0.97 4.29 0.83 3.71 1.20 4.43 0.76

3.75 1.25 3.95 0.89 4.40 0.99 3.45 1.32

3.58 0.90 3.42 1.16 4.00 1.13 3.83 1.19

4.00 0.00 3.00 1.09 3.13 1.06 3.35 1.47

3.97 0.76 4.37 0.81 4.07 0.87 4.17 0.99

4.06 0.68 4.25 0.86 4.25 1.00 3.75 1.06

Retro-evaluarea grecilor dobrogeni pe fiecare item de câtre grupurile etnice martor din zona de contact

La o analiză suplimentară, între profilul elen integrat (obţinut prin evaluările a 350 subiecţi) şi profilul elen autoevaluat (obţinut prin evaluările a 30 subiecţi) se constată, că din 10 trăsături numai 3 sunt comune. Acest procent redus de numai 30 % trăsături etnice coincidente, respectiv ,,acceptate” în toate grupurile martor, reprezintă un alt parametru de slabă cunoaştere a acestei comunităţi sau de slabă prezenţă a ei pe plan local. De exemplu, procentul de trăsături comune pentru primele 10 trăsături dominante între cele două tipuri de profiluri dobrogene a fost de 80 % în cazul comunităţii româneşti ; de 70 % în cazul celei turce sau de 60 % în cazul celei rome. De observat că, din structura modelului de trăsături autoevaluate lipsesc tocmai cele active cu caracter pragmatic, semnalate în profilul integrat din retro-evaluările grupurilor martor , respectiv spiritul întreprinzător şi cel comercial. În sistemul intern al comunităţii elene, în locul lor s-au valorizat alte trăsături active precum ambiţia şi inventivitatea. Tot atât de semnificativă este dorinţa grupului elen de plasare şi valorizare superioară a modernismului în poziţia 8, faţă de poziţia 16 din profilul integrat, elaborat pe numărul total cazuri.

271

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea elenă Tabelul nr. 3 Studiu comparativ de trăsături modale elene, integrate şi autoevaluate în primele 10 poziţii de manifestare Extras de trăsături din profilul elen integrat 1. Mândria 2. Credinţa religioasă 3. Sentimentul istoriei 4. Spiritul comercial 5. Simţul frumosului 6. Preţuirea propriei identităţi etnice 7. Inteligenţa generală 8. Spiritul întreprinzător 9. Tradiţionalismul 10. Independenţa

Medii Aritme 4,55 4,45 4,38 4,33 4,28 4,17 4,04 3,98 3,96 3,96

Extras de trăsături din profilul elen auto-evaluat 1. Credinţa religioasă 2. Ambiţia 3. Sentimentul istoriei 4. Inventivitatea 5. Increderea în forţele proprii 6. Sentimentul naturii 7. Inteligenţa generală 8. Modernismul 9. Comunicativi cu sinceritate 10. Toleranţa etnică

Medii Aritm. 5,oo 5,oo 5,oo 4,88 4,88 4,88 4,88 4,88 4,88 4,88

Trăsături comune X X X -

La fel, trăsătura ambiţiei, a fost foarte apreciată de greci, cu o localizare a ei foarte avansată în poziţia a 2-a în profilul autoevaluat ; din perspectivă externă şi comună grupurilor martor coabitante, manifestările de ambiţie ale grecilor au fost distribuite pe un plan inferior, la poziţia 13. În acelaşi mod sever grupurile martor au contestat şi capacitatea de toleranţă etnică a grecilor pe care grupul elen a afirmat-o pe plan intern în poziţia 10, pe când din perspectiva profilului etnic integrat, aceste manifestări sunt cotate la un nivel foarte scăzut, cu plasarea lor în a doua parte a tabelului, respectiv pe la poziţia 37. La fel de sever, a fost amendată şi trăsătura inventivităţii, aflată în autoevaluarea grecilor la poziţia 4, dar care în retro-evaluarea grupurilor martor apare la un nivel foarte scăzut în poziţia 42. Pe aceeaşi atitudine de contestare a unor manifestări elene se înscrie şi trăsătura comunicativităţii cu sinceritate, supra-apreciată de greci în poziţia 9 , dar sub-evaluată major în profilul etnic integrat, la poziţia 41. Pe de altă parte, în această complexă analiză etnopsihologică de valori, trebuie subliniată confirmarea la greci a unor manifestări colective de inteligenţă generală în primele 7 poziţii, cu un puternic sentiment al istoriei în poziţia a 3-a, alături de o valorizare a credinţei religioase pe primele 2 locuri, în ambele tipuri de profiluri, aceste localizări confirmate având un caracter de unicat. O notă aparte este reprezentată de subevaluarea spiritului comercial elen, localizat la poziţia 4 în profilul integrat, dar cu trecerea sa la poziţia 11 în autoevaluarea grecilor. Aceeaşi subevaluare observăm şi în privinţa spiritului întreprinzător, localizat la poziţia 8 în profilul integrat, faţă de poziţia 14 în cel autoevaluat. Este foarte probabil ca subevaluările elene să fie caracteristice fazei actuale de restrângere a acestui grup etnic din România, simultan cu o mai slabă percepţie a trăsăturilor specifice, care apar mai clare în percepţia altor neamuri. De asemenea, chiar dacă poziţionările au un caracter convenţional, consemnarea unor mari diferenţe de poziţionare reprezintă un principal indicator metodologic de sensibilitate pentru tehnica investigaţiei utilizate. Astfel, după opinia noastră, trăsăturile care exprimă un deplin acord asupra primei primei parţi de trăsături dominante din profilului etnic elen, sunt numai cele referitoare la credinţareligioasă, inteligenţa generală, sentimentul istoriei, spiritul comercial şi întreprinzător, cu aceeaşi remarcă că şi această configuraţie este fără precedent la alte neamuri. De egală importanţă este şi analiza trăsăturilor de redusă intensitate. Astfel, cu date în tabelul 4 de mai jos, pe ultimele 10 locuri de slabă manifestare în acelaşi tip de profil elen apar în ordine: 272

Mictat A.GÂRLAN

- comunicativitatea cu sinceritate - dominativitatea - inventivitatea - supuşenia şi obedienţa - individualismul - slaba receptivitatea la ideile altora - imitativitatea - fatalismul - scepticismul şi - agresivitatea. Faţă de aceste manifestări, putem observa că din perspectiva a 8 grupuri martor, inclusiv a celui elen, există un acord pentru 6 ,,modale’’ de slabă intensitate, respectiv asupra celor de individualism, imitativitate, fatalism, agresivitate, supuşenie şi obedienţă. Acest acord, într-o proporţia consensuală de 60 % este foarte stabil întrucât 5 trăsături coincidente au poziţii identice în ambele tipuri de profile auto şi retro-evaluate, ceea ce exprimă o mai bună discriminare a lor. Trebuie de adăugat că în experimentul nostru, din totalul itemilor PPN-50 unele trăsături precum: fatalismul, imitativitatea, individualismul, scepticismul, au fost considerate mai puţin specifice spaţiului etnocultural dobrogean, cel puţin în perioada anilor 1995-2000. Din aceste motive, unele din aceste trăsături s-au cumulat în manifestări de slabă intensitate. De asemenea, trăsătura agresivităţii a fost plasată în mod unanim pe ultimul loc la poziţia 50 în toate comunităţile studiate ; cu o singură excepţie în cazul romilor. De exemplu, în 8 grupuri martor manifestările lor de agresivitate ale romilor au fost localizate în poziţia a 2-a, pe când în auto-evaluările rome au plasat această trăsătură tot în poziţia 50. De aceea, examinarea trăsăturilor de intensitate scăzută trebuie operată cu circumspecţie. În cazul comunităţii elene, din profilul etnic integrat al trăsăturilor de redusă intensitate, ca plasament specific reţinem numai slaba dominativitate şi slaba receptivitate la ideile altora. O dominativitate scăzută, constatată în poziţie 43 la o minoritate foarte restrânsă este explicabilă, mai ales când această trăsătură în vocabularul anexat chestionarului a fost definită ca o capacitate de ocupare a unor funcţii publice. La fel de caracteristică considerăm a fi prezenţa slabei receptivităţi la ideile altora, din poziţia 45, din motive de asociere valorică cu slaba comunicativitate cu sinceritate, din poziţia 41. Ca urmare, lipsa de agresivitate etnică, a scepticismului, a fatalismului - care ar putea fi considerate şi trăsături pozitive, alături de slaba receptivitate la ideile altora, cu o redusă comunicativitate şi deschidere redusă faţă de alte neamuri, reprezintă a doua direcţie actuală de manifestare a specificului etnic elen, cel puţin la nivelul comunităţii elene din zona cercetată.

273

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea elenă Tabelul nr. 4 Studiu comparativ de trăsături modale elene, integrate şi autoevaluate în ultimele 10 poziţii de manifestare Extras de trăsături din profilul elen integrat 41. Comunicativitatea cu sinceritate 42. Inventivitatea 43. Dominativitatea 44. Individualismul 45. Receptivitatea la ideile altora 46. Supuşenia şi obedienţa 47. Imitativitatea 48. Fatalismul 49. Scepticismul 50 Agresivitatea

Medii Aritme. 3.54 3.54 3.54 3.48 3.45 3.28 3.21 3.02 2.85 2.42

Extras de trăsături din profilul elen auto-evaluat 41. Profesionalismul 42. Disciplina şi organizarea 43. Spiritul de sacrificiu 44. Individualismul 45. Spriritul critic 46. Scepticismul 47. Imitativitatea 48. Fatalismul 49. Supuşenia şi obedienţa 50 Agresivitatea

Medii Aritm. 4,13 4,00 4,00 4.00 3,75 3,63 3.28 3.38 3.13 2,13

Trăsături comune X X X X X X

8.5. Analiza matricială a stilurilor etnice elene Prin asocierea trăsăturilor avansate în Chestionarul PPN-5o acestea se pot regrupa în 5 dimensiuni stilistice, fiecare reprezentând o suită de manifestări aflate într-o relativă consonanţă. În raport cu analiza de item, cea stilistică are avantajul sintezei. Fiecare stil reprezintă o medie ,,stilistică”, obţinută pe baza unei grile, urmând un pas din 5 în 5 itemi, adică câte 10 trăsături -item de fiecare stil, astfel : - stilul tolerant cuprinde trăsăturile cu orientări de la cele de solidaritate socială până la forme de intoleranţă, în cazul de faţă etnică - stilul moral cuprinde trăsături orientate spre valorile cinstei şi onestităţii cu variaţie de la tăria de caracter până la individualism şi lipsă de omenie - stilul activ este o dimensiune din sfera muncii şi productivităţii, cu o variaţie de la hărnicie şi organizare până la indisciplină cu fugă de răspundere - stilul afectiv cuprinde trăsăturile orientate spre relaţii paşnice de evitare a conflictelor, cu o variaţie de la bunătate şi ospitalitate până la diferite forme de agresivitate - stilul cultural cuprinde trăsături şi valori intelectuale cu orientare de la atitudini scăzute spre cele ridicate faţă de nou şi inventivitate. În metodologia noastră, pentru obţinerea profilului stilistic integrat, indiferent de comunitate, se însumează toate cele 350 de evaluări ale grupului de referinţă. Pentru obţinerea profilului stilistic autoevaluat, operaţiunea se limitează numai la cazurile grupului de referinţă. Pentru întocmirea celor 8 profiluri stilistice retro-evaluate, din cadrul celor 8 grupuri martor se culeg numai datele (evaluările) despre comunitatea de referinţă. În departajarea acestor stiluri se procedează la fel ca în cazul analizei de item cu ordonarea lor de la intensităţile (mediile) cele mai ridicate, spre cele mai scăzute. Cu aceste repere, în matricea stilistică a grecilor s-a constatat o dominanţă a stilului afectiv pe planul I, urmat de cel cultural în planul II , o poziţie mediană III pentru stilul

274

Mictat A.GÂRLAN

activ şi valorizări în poziţiile IV şi V pentru stilurile tolerant şi moral, cu următoarele observaţii. În privinţa dominantelor de compoziţie ale stilului afectiv elen, aflat în primul plan - cu caracter de unicat, acesta se susţine prin manifestări de mândrie etnică în poziţia 1, simţul frumosului în poziţia 5 şi de ambiţie în poziţia 13 (vezi tabelele din anexe ). Stilul cultural reprezintă a doua mare dimensiune valorică la greci şi se susţine prin manifestări de credinţă religioasă în poziţia 2 ; inteligenţa generală în poziţia 7 şi simţul frumosului în poziţia 14. O dominanţă a stilului cultural se constată şi la alte neamuri cercetate, dar cu diferenţe sensibile de valorizare faţă de greci. De exemplu, în privinţa inteligenţei : această trăsătură la italieni a fost evaluată în poziţia 4 ; la greci în poziţia 7 ; la români în poziţia 17; la ucraineni în poziţia 18 ; la turci în poziţia 19, iar la romi în poziţia 37. La fel modernismul, tot ca trăsătură de compoziţie a stilului cultural : la italieni a fost evaluat în poziţia 7 ; la greci în poziţia 16 ; la români în poziţia 24 ; la turci în poziţia 38 şi la romi în poziţia 39. Un alt element de specificitate la greci a fost plasamentul stilului activ în al 3-lea plan de orientări fără corespondent în alte comunităţi locale, în toate celelalte comunităţi chestionate stilistica mediană fiind de tip afectiv (la italieni, la ucraineni, la lipoveni şi turci sau culturală la romi). Stilul activ de nivel median al grecilor se susţine mai ales prin manifestări de spirit comercial în poziţia 5 , spirit întreprinzător în poziţia 8 şi de hărnicie în poziţia 14. Aspectele de individualizare etnică ale acestui stil devin vizibile în comparaţie cu manifestările altor comunităţi. De exemplu, în profilul integrat al românilor, dominantele de compoziţie ale stilului activ au fost numai independenţa şi hărnicia din poziţiile 10 şi 15. Spiritul întreprinzător sau comercial la români a ocupat poziţii secundare, respectiv poziţia 37 şi 42. Tabelul nr 4. Matricea stilistică a grecilor dobrogeni determinată prin auto şi retro-evaluare pe baza Chestionarului PPN – 50 Profil stilistic Greci integrat cazuri 350

Profil stilistic autoevaluat Greci 30

Român 50

Arm. 30

Italie 30

Turc 50

Tătari 50

Romi 30

RuşiLipov 50

Ucra 30

AFECTIV 4-9-14-19 24-29-34 39-44-49

3, 92 1, 06

4,82 0,43

3,89 1,17

4,70 0,53

3,84 1,04

3,75 1,06

3,47 1,12

3,30 1,12

3,96 0,91

4,02 0,72

CULTURAL 5-10-15-20 25-30-35 40-45-50

3, 86 0, 91

4,45 0,70

2,95 1,28

4,51 0,68

3,87 1,06

3,80 1,18

3,23 1,14

3,37 1,98

4,11 0,78

4,03 0,82

ACTIV 3-8-13-18 23-28-33 38-43-48

3, 77 1, 07

4,27 0,76

3,49 1,20

4,48 0,58

4,21 0,83

3,68 1,15

3,51 0,97

2,83 0,95

4,09 0,92

3,89 0,85

TOLERANT 1-6-11-16 21-26-31 36-41-46

3, 76 1, 08

4,32 0,65

3,60 1,29

4,33 0,54

3,91 0,91

3,61 1,16

3,23 1,15

3,40 0,71

3,95 0,85

3,81 0,99

MORAL 2-7-12-17 22-27-32 37-42-47

3, 54 1, 09

4,15 0,91

3,54 1,11

4,16 0,88

3,41 1,08

3,35 1,27

3,26 0,96

3,02 0,98

3,62 0,94

3,60 0,78

Profiluri Stiluri etnice

Profiluri stilistice retro-evaluate despre grecii dobrogeni realizate de grupurile etnice martor din zona de contact

275

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea elenă

Pe un al 4 lea plan secundar de dimensiuni valorice s-a situat stilul tolerant , (sau social) caracterizat la greci prin sentimentul istoriei în poziţia 3 şi adaptabilitate în poziţia 21. Trăsăturile majore ale acestui stil precum solidaritatea sau capacitatea de toleranţă etnică au poziţii nesemnificative de nivel 27 respectiv 37. În alte comunităţi manifestările de compoziţie au fost preţuite pe trepte mai ridicate de valorizare. De exemplu, stilul tolerant a fost situat pe acelaşi plan IV şi în cadrul comunităţilor italiană şi turcă din Dobrogea. În cadrul stilului tolerant turc componenta solidarităţii sociale ocupă poziţia 14 ; adaptabilitatea se află în poziţia 16, iar toleranţa etnică se găseşte la poziţia 35. Pe direcţia acestui tip de trăsături, stilul social al grecilor este mai apropiat de cel italian, toleranţa etnică fiind estimată la aceeaşi poziţie 27. Pe ultimul loc la greci s-a situat stilul moral, cu o frecvenţă modală integrată de 3,54, acest stil fiind pe ultima treaptă în toate comunităţile cercetate. Astfel, în componenţa stilului moral elen remarcăm evaluarea în prima parte a tabelului nostru, a prieteniei şi a tăriei de caracter în poziţiile 19, respectiv 20. Toate celelalte trăsături componente sunt plasate în a doua partea a tabelului ; simţul onoarei în poziţia 26, cinstea şi onestitatea în poziţia 35 sau spiritul de sacrificiu în poziţia 36. Deşi nivelul V de manifestare al acestui stil - cel mai scăzut - a fost acelaşi în toate comunităţile studiate, în cadrul său putem nota diferenţe sensibile de la o comunitate la alta. De exemplu, în stilul moral al românilor prietenia prezintă niveluri mai ridicate de manifestare şi este plasată în profilul etnic integrat în poziţia a 5-a. În schimb tăria de caracter şi simţul onoarei au înregistrat aceleaşi niveluri scăzute, cu deplasare spre poziţia 31 şi 32. Cinstea şi onestitatea la români a fost evaluată la acelaşi nivel scăzut, ca la greci în poziţia 35. Pe de altă parte, ca şi la alte neamuri, unele variabile ale stilului moral elen pot avea un aspect pozitiv chiar dacă sunt de intensitate redusă cum ar fi: individualismul din poziţia 44, fatalismul din poz. 48 sau scepticismul din poz. 49. De fapt, aceste trăsături care în mod constant s-au concentrat pe ultimele poziţii în mai toate comunităţile studiate, au condus la o impresie falsă de uniformitate, valabilă numai unei singure dimensiuni, de pe ultimul loc, a stilului moral. Apariţia generalizată a acestui nivel stilistic scăzut nu este întâmplătoare şi trebuie interpretată cu mai multă reţinere. Decăderea atitudinilor morale este un fenomen mai larg în timpurile noastre, prin situaţia de tranziţie şi bulversare a valorilor.

276

Mictat A.GÂRLAN

8.6. Anexe Tabelul nr. 6. Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la grecii dobrogeni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Trăsături etnice 1. Credinţa religioasă 2. Mândria 3. Tradiţionalismul 4. Preţuirea proprie identităţi etnice 5. Sentimentul istoriei 6. Hărnicia 7. Simţul frumosului 8.Atasamentul faţă de România 9. Omenia 10. Optimismul 11. Curăţenia şi higiena 12.Solidaritatea 13. Sentimentul naturii 14. Încrederea în forţele proprii 15.Independenţa 16. Toleranţă interetnică 17.Prietenia 18. Capacitatea de evitare conflicte 19. Curajul şi cutezanţa 20. Inteligenţa 21.Simţul onoarei 22. Realismul 23. Dispoziţia spre întrajutorare 24. Ambiţia 25. Ospitalitatea

Profil Greci integrat

Profil autoevaluat

total 350 4.55 0.82 4.45 0.92 4.38 1.01 4.33 1.01 4.28 0.94 4.17 1.12 4.04 0.93 3.98 1.07 3.96 1.10 3.96 1.17 3.94 0.99 3.94 1.03 3.94 1.11 3.93 1.04 3.93 1.21 3.90 0.98 3.90 1.04 3.89 1.18 3.88 1.03 3.88 1.09 3.87 1.09 3.86 1.09 3.86 1.13 3.85 1.12 3.85 1.10

Greci 30 4.75 0.46 5.00 0.00 5.00 0.00 4.63 0.74 4.63 0.74 4.50 0.76 4.88 0.35 4.63 0.74 4.50 0.76 4.63 0.70 4.88 0.35 4.88 0.35 5.00 0.00 4.50 0.76 4.38 0.52 4.88 0.35 4.13 0.83 4.50 0,76 4.71 0,49 4.63 0.52 4.50 0.76 4.38 0.92 4.88 0.35 4.88 0.35 4.38 0.52

Retro-evaluarea grecilor dobrogeni pe fiecare item de către grupurile etnice martor aflate în zona de contact Român 50 4.46 1.06 4.50 0.98 4.04 1.40 3.83 1.40 4.29 1.00 4.25 1.15 3.75 1.33 3.67 1.24 3.75 1.29 4.29 1.27 3.67 1.27 3.96 1.36 3.96 1.20 3.75 1.07 3.92 1.28 3.58 1.14 3.75 1.19 3.88 1.30 3.70 1.15 3.75 1.33 3.71 1.30 3.50 1.14 3.58 1.18 4.08 0.83 3.79 1.28

Arm. 30 4.94 0.25 4.88 0.34 5.00 0.00 4.94 0.25 4.81 0,40 4.69 0.48 4.81 0.40 4.75 0.45 4.31 0.87 4.13 0.62 4.13 0.27 4.81 0.40 4.63 0.50 4.50 0.52 4.56 0.89 3.87 0.92 4.63 0.62 4.69 0.87 4.31 0.79 4.25 0.58 4.13 0.72 4.88 0.34 4.56 0.63 4.88 0.50 4.63 0.81

277

Itali. 30 4.71 0.47 4.07 1.00 4.50 0.94 4.50 0.65 4.14 0.95 4.79 0.43 4.21 0.97 4.29 0.83 3.71 1.20 4.43 0.76 4.07 1.14 3.79 1.12 4.57 0.65 4.43 0.51 4.00 0.88 3.93 1.21 4.50 0.65 3.71 1.07 3.93 1.14 3.86 1.17 4.21 0.89 4.00 1.04 4.00 0.96 3.93 1.14 3.431 .16

Turci 50 4.30 1.03 3.90 1.37 4.25 1.21 4.05 1.15 4.05 1.05 3.65 1.57 3.75 1.25 3.95 0.89 4.40 0.99 3.45 1.32 3.50 1.15 4.20 0.89 3.55 1.23 4.15 1.14 3.75 1.29 3.95 1.10 3.85 1.18 3.75 1.12 3.60 0.99 3.75 1.25 4.05 1.10 3.85 1.23 3.45 1.36 3.50 1.28 3.85 1.04

Tătar 50 3.75 1.14 4.58 0.90 4.17 0.94 4.25 1.22 3.75 1.29 3.83 1.27 3.58 0.90 3.42 1.16 4.00 1.13 3.83 1.19 3.92 1.00 3.18 0.98 3.83 1.03 3.75 1.14 2.42 1.44 3.82 0.98 3.50 0.90 3.58 1.08 3.17 1.27 3.83 1.19 3.58 1.24 3.83 1.03 3.67 1.30 3.00 1.21 3.33 1.23

Romi 30 4.87 0.46 4.83 0.58 4.87 0.46 4.17 0.98 4.22 1.00 3.61 1.08 4.00 0.00 3.00 1.09 3.13 1.06 3.35 1.47 3.87 0.69 3.39 0.99 2.61 0.78 2.96 1.07 3.35 1.47 3.48 0.95 2.87 0.97 3.22 1.54 4.22 0.90 3.57 1.31 2.87 0.97 2.91 1.00 3.04 1.15 2.87 0.97 3.52 1.20

Ruşi 50 4.53 0.82 4.37 0.85 4.13 0.86 4.50 0.86 4.47 0.86 4.37 0.96 3.97 0.76 4.37 0.81 4.07 0.87 4.17 0.99 4.23 0.77 3.83 0.79 4.33 0.88 4.13 0.86 4.40 0.72 4.13 0.57 4.27 0.78 4.20 0.89 3.83 0.91 3.97 0.89 4.23 0.82 4.07 0.91 4.17 0.91 4.07 0.98 3.93 0.94

Ucra 30 4.56 0.51 4.25 0.77 3.94 1.24 4.44 0.73 4.06 0.68 4.13 1.15 4.06 0.68 4.25 0.86 4.25 1.00 3.75 1.06 3.67 1.05 3.88 0.81 3.94 0.85 3.75 0.86 4.38 0.62 4.06 0.85 3.88 0.72 3.75 1.00 3.81 0.98 3.88 0.81 4.00 1.03 4.00 0.82 4.19 0.75 4.00 0.82 4.00 0.89

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea elenă Tabelul nr. 6 (continuare) Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la grecii dobrogeni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri

Profil Greci integrat

Profil autoevaluat

Trăsături etnice

total 350

Greci 30

Român 50

Arm 30

Itali. 30

Turci 50

Tătar 50

Romi 30

Ruşi 50

Ucra 30

26.Simţul onoarei

3.83 1.10 3.83 1.11 3.79 0.96 3.79 1.17 3.77 1.14 3.76 1.06 3.74 1.08 3.72 1.10 3.71 1.07 3.70 1.00 3.68 1.04 3.66 1.20 3.64 1.16 3.61 1.12 3.60 1.27 3.54 1.12 3.54 1.15 3.54 1.10 3.48 1,23 3.45 1.20 3.28 1.18 3.21 1.09 3.02 1.10 2.85 1.01 2.42 1.23

4.25 0.71 4.25 1.04 4.00 0.93 4.13 0.99 4.75 0.71 5.00 0.00 4.38 0.74 4.75 0.71 4.25 0.71 4.50 0.76 4.00 0.76 4.88 0.35 4.63 0.74 3.75 0.89 3.75 1.39 4.88 0.35 4.88 0.35 4.50 0.53 4.00 1.41 4.25 0.71 3.13 0.99 3.38 0.92 3.38 1.30 3.63 0.74 2.13 1.64

3.92 1.14 3.63 1.28 3.79 1.06 4.00 1.25 3.92 1.02 3.71 1.33 3.50 1.14 3.50 1.18 3.46 1.25 3.63 0.92 3.63 1.21 3.54 1.25 3.83 1.31 3.00 1.35 3.58 1.44 3.42 1.02 3.38 1.38 3.25 1.26 3.08 1.41 3.38 1.24 3.63 1.28 3.42 1.25 3.29 1.20 2.58 1.06 2.46 1.06

4.69 0.79 4.88 0.34 4.06 0.93 4.50 0.52 4.63 0.62 4.69 0.60 4.44 0.63 4.44 0.63 4.56 0.63 4.63 0.62 4.75 0.58 4.88 0.34 4.69 0.48 4.31 0.48 4.44 0.89 4.38 1.31 4.50 0.52 3.93 1.10 3.31 1.74 4.56 0.63 4.13 0.81 3.75 0.58 3.25 1.00 2.81 0.75 1.19 0.54

4.36 0.84 4.36 0.74 4.07 0.83 3.79 1.31 3.50 1.16 3.79 1.05 4.07 0.92 3.93 1.07 4.07 1.00 3.71 0.83 3.29 1.27 3.57 0.94 3.14 1.23 4.14 0.95 3.21 1.12 3.43 1.16 3.07 1.07 3.79 1.19 3.50 1.09 3.29 1.27 3.21 1.12 2.71 0.83 2.64 1.08 2.79 1.19 2.21 0.80

3.60 1.35 3.60 1,27 3.20 1.01 3.85 1.14 3.40 1.14 3.65 0.88 3.70 1.30 3.50 1.10 3.50 1.10 3.35 1.39 3.45 1.28 3.25 1.45 3.80 1.28 3.40 1.27 3.70 1.03 3.15 1.23 3.15 1.18 3.11 1.10 3.55 1.23 3.20 1.36 3.15 1.18 3.05 1.15 2.90 1.21 3.00 0.86 3.00 1.38

3.58 1.08 3.67 1.08 3.42 1.16 2.92 1.24 3.42 1.00 3.33 1.07 3.17 1.19 3.33 0.89 3.25 0.97 3.33 0.89 3.67 0.78 3.25 1.14 3.08 1.24 3.75 0.97 2.50 1.38 3.58 0.90 3.42 0.90 2.42 1.16 3.67 1.07 3.25 1.06 3.08 1.08 2.33 1.37 2.67 0.89 2.83 0.94 2.58 1.38

2.61 0.72 3.26 0.72 4.00 0.30 2.52 0.59 3.39 1.47 2.91 1.00 2.91 1.00 2.91 1.00 2.83 0.94 3.04 0.82 3.35 0.93 2.48 0.79 2.83 0.94 2.61 0.78 3.13 1,49 2.91 1.00 2.61 0.72 3.48 0.59 3.00 1.09 2.04 0.37 2.48 0.73 2.52 0.85 2.87 1.10 2.74 0.75 2.78 1.04

3.97 0.76 3.83 0.76 3.87 0.97 4.27 0.87 3.63 1.16 3.73 0.83 3.93 0.98 3.97 1.00 3.97 0.76 3.90 0.84 3.67 0.84 3.87 0.94 3.70 0.88 4.13 0.90 4.00 0.91 3.60 1.00 4.10 0.80 3.90 0.88 3.50 0.97 3.93 0.94 3.23 1.30 3.67 0.96 2.97 1.10 2.67 1.12 2.33 1.27

4.13 0.89 3.69 0.89 3.75 1.06 4.13 1.02 4.00 0.73 4.00 0.63 4.06 0.57 3.88 1.09 4.00 0.82 3.75 0.77 3.69 0.79 4.19 0.83 3.50 0.89 3.94 0.77 3.69 1.14 3.56 0.81 3.44 1.09 3.73 1.03 4.38 0.62 3.81 0.75 3.56 1.26 3.69 0.79 3.25 0.93 3.31 1.30 2.75 1.24

27. Solidaritatea 28. Disciplina si organizarea 29. Realismul 30. Ospitaliatea 31. Bunătatea si blândeţea 32. Curajul şi cutezanţa 33. Perseverenţa 34. Simţul rãspunderii 35. Onestitatea 36. Spiritul de sacrificiu 37. Toleranţa etnicã 38. Simţul umorului 39. Capacitatea de iniţiativă 40.Spiritul critic 41.Comunicativi cu sinceritate 42. Inventivitatea 43. Dominativitatea 44. Individualismul 45. Receptivitatea la ideile altora 46. Supuşenia şi obedienţa 47. Imitativitatea 48. Fatalismul 49. Scepticismul 50 Agresivitatea

Retro-evaluarea grecilor dobrogeni pe fiecare item de către grupurile etnice martor aflate în zona de contact

278

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 7 Model completat de Chestionar Bogardus – 1995 de o persoană elenă Localitatea Constanţa Judeţul Constanţa Locul naşterii Urban Sexul Bărbătesc Vârsta 67 ani Stare civilă Căsătorit Pregătirea şcolară Studii superioare Profesiunea Inginer Religia Ortodox Apartenenţa etnică Elenă Intrebări I. V-aţi căsători membri familiei dvs. cu ? … II. Aţi fi de acord să aveţi prieteni apropiaţi pe ? … III. Aţi fi de acord să fie vecini de locuinţa dvs.? IV. Aţi admite angajarea în profesiunea dvs ? V. Care comunităţi etnice aţi admite să fie de aceeaşi cetăţenie română cu a dvs.? VI. Aţi admite ca unele comunităţi locale să vină numai ca turişti şi vizitatori, fără reşedinţă în această regiune ? VII. Care comunităţi locale aţi prefera să fie date afară din ţară ?

Români

Arm.

279

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea elenă Tabelul nr. 8. Model completat de Chestionar PPN-50 de o persoană elenă Localitate Constanţa, Jud.Constanţa Locul naşterii urban, Vârsta 67 ani Sex bărbătesc, Stare civilă căsătorit, Pregătirea şcolară studii superioare, Profesiunea inginer, Religia ortodoxă, Apartenenţa etnică elenă ITEMI SI COMUNITĂTI 1. DOMINATIVITATEA 2. PRIETENIEA 3. INCREDEREA ÎN FORŢELE PROPRI 4. SENTIMENTUL NATURII 5. MODERNISMUL 6. SENTIMENTUL ISTORIEI 7. DISPOZŢIA SPRE INTRAJUTORARE 8. INDEPENDENŢA 9. OSPITALITATEA 1o.CURĂTENIA SI HIGIENA 11. ADAPTABILITATEA 12.TÂRIA DE CARACTER 13.SPIRITUL COMERCIAL 14.SIMTUL FRUMOSULUI 15.OPTIMISMUL 16.CAPACITĂTI DE IMITATIE 17.SCEPTICISMUL 18.DISCIPLINA SI ORGANIZAREA 19.BUNĂTATEA SI BLĂNDETEA 20.INTELIGENŢA 21.SOLIDARITATEA 22.SIMTUL ONOAREI 23.SPIRITUL INTREPRINZĂTOR 24. EVITAREA CONFLICTELOR 25. SPIRITUL CRITIC 26.ATASAMENT FAŢĂ DE ROMÂNIA. 27. INDIVIDUALISMUL 28. PERSEVERENŢA 29.AGRESIVITATEA 30.TRADITIONALISMUL 31.SUPUSENIA SI OBEDIENTA 32.OMENIA 33.CAPACITATEA DE INIŢIATIVĂ 34.SIMŢUL UMORULUI 35.REALISMUL 36. PREŢUIREA PROPRIEI IDENTITAŢI 37.FATALISMUL 38.PROFESIONALISMUL 39.AMBIŢIA 40.INVENTIVITATEA 41.COMUNICATIVI CU SINCERITATE 42. SPIRITUL DE SACRIFICIU 43.HĂRNICIA 44.MĂNDRIA 45. CREDINŢA RELIGIOASĂ 46.TOLERANŢA 47.ONESTITATEA 48.SIMTUL RĂSPUNDERII 49.CURAJUL SI CUTEZANŢA 50. RECEPTIVI LA IDEILE ALTORA

INSTRUCTIUNI: Chestionarul următor nu se mai referă la propria persoană. Pe baza lui veţi aprecia ceea ce este tipic în toate aceste comunităţi. Pentru unii termeni utilizaţi vă rugăm să folosiţi vocabularul anexat Se notează cu o singura cifră din 5 alternative posibile, respectiv : 5 pentru acord în foarte mare măsură; 4 pentru acord în mare măsură; 3 acord în mică măsură; 2 pentru nu sunt sigur; 1 pentru nu sunt de acord. Români Arm Greci Itali Turci Tătari Romi Ruşi Ucr. 5 5 5 5 3 5 3 5 5 4 5 5 3 5 5 4 3 5 5 5 3 5 4 5 5 5 3 4 3 5 1 5 5 5 4 5 3 5 5 5 4 5 4 5 5 5 5 5 5 5

3 5 5 4 4 5 4 5 4 4 3 4 5 3 4 3 3 4 2 5 5 5 4 5 4 5 3 4 3 5 1 5 4 5 4 5 3 4 5 5 5 5 4 5 5 5 5 4 5 5

280

3 5 5 5 4 5 4 5 5 4 4 5 5 4 5 4 2 4 5 5 3 5 5 5 5 5 4 5 3 5 1 5 4 5 4 5 2 5 5 5 4 5 4 5 5 5 5 5 5 5

3 5 3 5 5 5 2 5 3 3 2 3 5 5 5 5 3 5 4 4 4 5 5 4 4 5 4 4 3 5 1 4 5 5 5 5 3 5 5 5 2 5 4 5 5 5 4 4 4 5

4 5 4 5 2 5 4 5 2 2 3 4 5 3 4 3 2 2 1 3 4 4 5 3 4 4 5 2 5 5 2 1 5 3 5 5 3 5 4 5 3 3 3 5 5 1 4 4 3 5

4 5 4 4 2 5 4 5 3 2 3 3 3 3 4 3 2 3 1 3 4 3 5 3 4 4 4 2 5 5 2 1 5 3 4 5 2 4 4 5 3 3 3 5 5 1 4 4 3 5

1 1 4 1 1 3 2 2 2 2 4 1 5 2 3 3 2 2 1 4 4 1 5 1 2 2 2 3 5 5 5 1 5 5 4 5 2 4 4 5 3 1 3 1 2 1 1 1 1 5

2 5 3 5 4 5 3 5 4 5 3 4 3 4 4 3 3 2 3 3 4 4 3 4 3 2 3 3 3 5 3 5 4 4 4 5 2 3 5 3 3 4 3 4 5 5 3 4 3 4

2 5 3 2 4 5 3 3 2 3 4 3 4 3 4 3 2 2 3 3 4 4 3 4 3 2 3 3 3 5 3 4 4 4 4 5 2 4 5 3 3 3 3 4 5 5 3 4 3 4

Mictat A.GÂRLAN

Bibliografie Alexandru P. Arbore Nichita Bonjug Ion Vîrtosu Gheorghe Mihăilescu Gheorge T. Marinescu Nicolae Iorga, Cornelia Papacostea Danielopolu, Cicanci Olga, Paul Petrescu şi Paul Henri Stahl Paul Henri Stahl Narcisa Ştiucă

Assia Popova Dimitrie Drăghicescu Georgios Prevelakis Monica Săvulescu Voudouris, Paula Scalcău Leonidas Rodos Revista ELPIS

Câteva însemnări asupra cerchezilor, grecilor şi arabilor din Dobrogea Analele Dobrogei, an III, Editura Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1922 Note asupra grecilor din satul Regele Ferdinand – Alibeichioi, Analele Dobrogei, an X, Editura Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1929 Grecii din Brăila, Analele Brăilei, anul XI, 1939 Populaţia Brăilei, Analele Brăilei, anul IV, nr. 2/3, 1932 Documente privitoare la Brăila, vol. I. Bucureşti , 1929 Relaţii culturale greco-române, Revista istorică, Vol. V, Nr. 4/5, Bucureşti, 1919 Comunităţi greceşti în România, Editura Omonia, Bucureşti, 1996 Presa de limbă greacă din România în secolul al XIX-lea, Editura Omonia, Bucureşti, 1996 Înrăuririle vieţii sociale asupra arhitecturii ţărăneşti din Dobrogea , în Studii şi Cercetări de Istoria Artei, nr.1/2, Bucureşti, 1957 Triburi şi sate din sud – estul Europei, Editura Paidea, Bucureşti, 2000 Comunitatea greacă din Izvoarele (jud.Tulcea), în volumul Procese şi contexte social - identitare la minorităţile din România, coordonatori Jakab A. Zsolt şi Peti Lehel, Editura Kriterion şi Editura Institutului pentru Studiul Problemelor Minorităţilor Naţionale, Cluj-Napoca, 2009 Le kourban, ou sacrfice sanglant dans les traditions balkaniques, în revista Europae Univesita di Perugia, seria I – 1, 1995 Din psihologia poporului român, Editura Albatros, Bucureşti, 1995 Balcanii cultură şi geopolitică, Editura Corint, Bucureşti, 2001 Balkani, veşnica noastră întoarcere, Editura Omonia, Bucureşti, 2004 Elenismul în România, Editura Omonia, Bucureşti, 2002 Şcolile greceşti din România, Editura Omonia, Bucureşti, 2002 Periodic bilingv al Uniunii Elene din România, Bucureşti, 1995 - 2005

281

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea italiană

Capitolul IX. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA ITALIANĂ 9.1. Scurt istoric Comunitatea italiană din sud-estul României reprezintă un mic grup etnic care în anul 1995 era de numai 250-300 persoane aflate în judeţul Tulcea, comuna Greci din Munţii Măcinului, cu formare în secolul trecut pe vremea Imperiului Otoman. Despre această comunitate există puţine izvoare. Cele mai consistente consemnări asupra italienilor din Dobrogea le avem prin Mihai Ionescu Dobrogeanu, în lucrarea Dobrogea secolului XX şi în Analele Dobrogei, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la ,,alipire”. O cercetare mai amplă privitoare la această comunitate pentru perioada 1878 – 1947, a fost realizată de Marius L. Petre (2003) şi publicată în Revista Tomis. Autorul face referire la datele Recensământului din anul 1899 în care totalul italienilor din Dobrogea era de 1.391 locuitori. Autorul mai indică şi o sursă bibliografică în studiul lui Grigore Dănescu, cu titlul: La Dobroudja. Etude de geographie physique et ethnographique, apărut la Bucureşti în anul 1903, care considera la acea dată că "italienii din Dobrogea reprezentau aproape 1/5 din totalul italienilor din România". După D. Dănescu, sosirea primilor italieni în Dobrogea are loc în perioada1864-1865 când autorităţile turceşti de atunci au trecut la construcţia primei linii de cale ferată din Imperiul otoman în zona Dobrogei în vederea realizării unui drum mai scurt de la Dunăre la Marea Neagră, pentru realizarea unei legături pe ruta Cernavodă - Constanţa via Medgidia. În acea perioadă italienii au fost chemaţi fiind consideraţi cei mai buni constructori de căi ferate din Europa. Astfel, apar primele grupuri de italieni în Dobrogea, veniţi din regiunea Regio-Friuli ca pietrari de drumuri şi constructori de case. Cum pământurile de aici sufereau de uscăciune, iar în secolul trecut regiunea fusese devastată de războaie ruso-turce, Dobrogea otomană era atât de slab populată încât Ion Ionescu de la Brad nota pe la 1860 că un hectar de pământ se cumpăra cu preţul unui berbec. Aceasta a făcut ca viaţa să fie ieftină cu motive suficiente pentru ca noii veniţi să-şi aducă şi familiile cu ei. După preluarea Dobrogei la România pentru mica comunitate italiană de aici au apărut noi motive de stabilizare. În a doua jumătate a secolului toate neamurile românilor renunţaseră la grafia slavonă şi fuseseră cuprinse într-un mare curent al orientării latiniste. Faptul a coincis cu depopularea masivă a satelor dobrogene de comunităţi turceşti, aflate şi ele într-o retragere continuă spre metropolă de la Istanbul. Acest curent latinist şi necesitatea colonizării româneşti a zonei a atras noi grupuri de italieni, cu o inserţie lentă şi fără probleme în spaţiul dobrogean. Tot în calitate de constructori, ei se vor face remarcaţi odată cu prima mare traversare tehnologică

282

Mictat A.GÂRLAN

a Dunării, în zona Cernavodei prin podul lui Anghel Saligni, care printru spijinul acordat la această mare întreprindere va avea cuvinte de laudă faţă de italienii din Dobrogea. Cu timpul, în comuna Greci va apare prima biserică catolică, ridicată în anul 1912 din chirpici şi primul cimitir italian din regiune, iar la Bucureşti în anul 1916 se va construi o Biserică Romano - Catolică cunoscută sub denumirea de Biserica italiană, prin contribuţia casei regale a regelui Vittorio Emmanuele al III-lea al Italiei. De asemenea la Constanţa în anul 1922 se va deschide o Casă Italiană. Tabelul nr. 1 Distribuţia pe judeţe a voturilor obţinute de deputatul italian Mircea Grosaru în anul electoral 2004, cu date publicate de Modesto G. Ferrarini în lucrarea Istorioare din viaţa etnicilor italieni în România (2005) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

Alba Arad Arges Bacău Bihor Bistriţa-Năsăud Botoşani Braşov Brăila Buzău Caraş-Severin Călăraşi Cluj Constanţa Covasna Dâmboviţa Dolj Galaţi Giurgiu Gorj Harghita

105 111 258 250 122 97 130 158 166 107 192 95 346 68 278 144 -

22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

Hunedoara Ialomiţa Iaşi Ilfov Maramureş Mehedinţi Mureş Neamţ Olt Prahova Satu Mare Sălaj Sibiu Suceava Teleorman Timiş Tulcea Vaslui Vâlcea Vrancea Mun. Bucureşti Total

396 303 25 107 90 299 344 141 104 95 104 218 397 187 114 167 141 124 185 6.168

În perioada postbelică, care a coincis în România cu perioada comunistă, referinţele despre această comunitate au dispărut, deşi parohia catolică de la Greci în acest timp şi-a menţinut activitatea. La Recensământul din anul 1992, făcut în mare grabă, deşi nu a existat o rubrică pentru comunitatea italiană, în zona Dobrogei sunt consemnate 260 de persoane de confesiune catolică, aflate în judeţul Tulcea. În comuna Greci se reînfiinţase o grădiniţă de limbă italiană şi s-a zugrăvit biserica catolică din localitate. De asemenea la Bucureşti se înfiinţase Asociaţia Italienilor din România la care, primul preşedinte a fost dl. Modesto G. Ferrarini cu o reprezentare parlamentară în persoana dlui deputat Valentin Iuliano pentru perioada 1992-1996. Această asociaţie a ţinut pentru scurt timp şi o publicaţie bilingvă cu denumirea Di nuovo insieme, care nu a rezistat din lipsă de fonduri. Tot în perioada 1995 – 1996, comunitatea italiană mai avea în Dobrogea alte două asociaţii, una cu titlul Friulana înfiinţată de dna. Otilia Meragiu pentru italienii din comuna Greci şi alta cu titlul: Asociaţia Italienilor din Judeţul Tulcea, unde preşedinte a 283

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea italiană

fost dl. Vals Salvatore. Cu aceste tendinţe, Asociaţia Italienilor din România între anii 1996 – 2004 a avut un sediu reprezentativ la Iaşi, unde a editat o publicaţie bilingvă bine apreciată, cu titlul Columna. După anul 2005 până în prezent, această organizaţie şi-a mutat sediul central de la Suceava la Bucureşti sub denumirea Asociaţiei Italienilor din România – RO.AS.IT, unde a reluat activitatea publicistică în aceeaşi formulă bilingvă, într-o nouă gazetă sub denumirea Siamo di nuovo insieme. Autori de articole în paginile acestor gazete sunt: Modesto Ferrarini Gino, Virgilio Tasso, Francesco Gerardi, Gheorghită Gorini, Gloria Gabriela Radu, Ioana Grosaru, Gita Navari, Eugenio di Gaspero şi alţii. Tot după anul 2000 în cadrul acestei comunităţii se observă creştere de populaţie. La recensământul din anul 1992 minoritatea italiană nu a avut o rubrică de identificare, fiind încadrată la categoria "alte minorităţi". Pe când în lucrarea Institutului Naţional de Statistică, privind Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor din 18 martie 2002, în volumul IV privitor la Structura etnică şi confesională a populaţiei, la pag. 17 exista o rubrică cu un total de 3.288 italieni declaraţi în România. Dar chiar şi această cifră este discutabilă. La numai 2 anii după acest Recensământ, în urma campaniei electorale din anul 2004, Mircea Grosaru a devenit cel de al IV-lea deputat al acestei comunităţi cu un număr total de 6.186 de voturi, cu detalii în tabelul nr. 1. Chiar dacă datele unei companii electorale sunt relative, semnificativ în acest tabel este faptul că baza şi fieful acestei comunităţi din România nu se află în Dobrogea, Banat sau zona Capitalei, întrucât cele mai multe voturi au fost obţinute în regiunea Moldovei, din judeţele: Neamţ, Suceava şi Iaşi. De asemenea, după anul 2003 a devenit activă şi Asociaţia Patronală a Investitorilor Italieni din România – Unimpresa, cu sediul central în Bucureşti, care a crescut de la 200 de firme membre în anul 2004, la peste 700 de firme în prezent, italiene sau româno-italiene cu sediul în România. Iar din anul 2009 preşedintele ales al acestei Asociaţii este dl. Stefano Albarosa.

284

Mictat A.GÂRLAN

9.2. Structura grupului de cercetare Cercetarea acestui mic grup italian, de numai 200 de familii, chiar concentrate într-o zonă cunoscută reprezintă un risc asumat, cu o situaţie similară şi în cazul comunităţii armene la fel de restrânse numeric în zona Dobrogei. Aspectele de risc fiind cele de a fi prea puţin cunoscute în manifestările lor de specificitate, cu posibilitatea de apariţie a unor date nesemnificative care nu se pot generaliza, fapt care în cazul grupului italian, s-a şi întâmplat. În constituirea grupului italian din Dobrogea, cel mai important sprijin l-am primit din partea organizaţiei Comunitatea Italienilor din judeţul Tulcea şi a preşedintelui acesteia din anul 1995, în persoana d-nul ing. Vals Salvatore, căruia ţinem să aducem mulţumirile noastre, întrucât fără sprijinul său cercetarea noastră nu s-ar fi putut realiza. Acest grup a cuprins 30 persoane declarate de origine italiană şi membre ale acestei asociaţii, din următoarele localităţi: - 10 subiecţi din oraşul Tulcea, - 17 din comuna Greci, - 3 din comuna Măcin. Această modestă comunitate având o răspândire restrânsă, conform metodologiei noastre pe tema dublei perspective cu interevaluări la nivelul contactelor directe dintre comunităţi, încă din fazele de planificare a numărului necesar de cazuri, s-a urmărit o concentrare a grupurilor etnice de studiu în zona comunităţii de referinţă. Astfel, în cazul comunităţii italiene, pentru obţinerea unui plus de date s-a realizat un sub-grup de asigurare cu o concentrare a subiecţilor din celelalte grupuri martor tot în zona judeţului Tulcea, la un nivel de 147 persoane, care cunoşteau mai îndeaproape această comunitate. Repartiţia acestui sub-grup de asigurare, din afara celui italian a fost următoarea: - 85 persoane din oraşul Tulcea - 13 din comuna Slava Rusă - 12 din Murighiol - 10 din Sarichioi - 9 din comuna Izvoarele - 9 persoane din comuna Măcin - 7 din comuna Isaccea şi - 2 persoane din comuna Greci. Celelalte 173 de cazuri cu subiecţi din cadrul comunităţilor de români, turci, tătari, lipoveni, ucraineni, armeni şi ţigani fiind din celelalte localităţi dobrogene. Dar prelucrarea finală a datelor privitoare la grupul italian, s-a realizat pe toate cele 350 de cazuri. Loturile etnice ale cercetării fiind constituite numai din experţi respectiv persoane bune şi foarte bune cunoscătoare a românilor şi minorităţilor din zonă. În cursul investigaţiilor din teren chestionarele persoanelor care nu au reuşit să noteze un răspuns la cele 9 comunităţi nominalizate în formular, au fost eliminate de la prelucrarea datelor. În general, numărul chestionarelor eliminate ca necorespunzătaore a fost variabil de la un grup la altul. În cazul comunităţii italiene din Dobrogea numai 14 formulare au fost eliminate ca incorecte. Iar operaţiunea de identificarea a persoanelor 285

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea italiană

competente a continuat până la completarea minimului planificat cu 30 sau 50 de cazuri pentru toate loturile etnice proiectate. Dificultatea principala acestor instrumente în condiţii de teren fiind aceea că fiecare subiect trebuie să realizeze o scalare de distanţe şi trăsături atât faţă de grupul său, cât şi faţă de alte opt grupuri etnice locale menţionate în formular. Oferim în anexe modele din completate de un subiect italian.

9.3. Analiza relaţiilor etnice ale italienilor dobrogeni Din toţi indicatorii Chestionarului Bogardus de distanţe sociale am dezvoltat numai indicele de intensitate şi calitate a contactelor sociale (ICCS) întrucât prin specificul lor am considerat a fi cel mai relevant. Dar, modalitatea de aplicare şi mai ales de ordonare a rezultatelor obţinute ne aparţine integral. De asemenea, amintim că în cadrul acestui instrument se folosesc numai însumări de scoruri şi medii aritmetice. Astfel, în tabelul nr. 2 s-au ordonat toate tipurile de indicatori privind distanţele etnice estimate de noi în zona Dobrogei, din care în acest capitol vom extrage şi comenta numai cele privitoare la comunitatea italiană. Tabelul nr. 2 Indicii de intensitate a contactelor directe şi de distanţă socială între comunităţi etnice dobrogene, cu referite la cea italiană, stabiliţi prin aplicarea variantei de Chestionar Bogardus-1995 Comunităţi dobrogene I Români II Armeni III. Greci IV Italieni V Turci VI Tătari VII Romi VIII Ruşii Lipoveni IX Ucraineni

I Români

II Armen

III Grec

IV Italieni

V Turc

VI Tătar

VII Romi

Ruşi Lipov

IX Ucrai

24,46

18,46

16,06

20,20

17,37

16,41

9,96

15,92

16,65

24,62

24,82

23,60

23,38

18,67

16,67

16.00

19,43

19,56

23,89

18,89

24,11

18,75

14,79

15,68

8,17

16,20

15,86

23,83

17,20

19,60

24,43

16,10

14,93

8,60

14,86

15,86

19,23

16,o5

16,61

17,20

23,88

22,35

11,85

15,31

15,28

20,27

17,26

16,19

17,43

23,69

24,53

12,50

14,69

14,83

23,10

20,26

20,40

21,10

17,76

18,73

24,50

18,66

18,80

23,36

20,04

20,72

20,86

18,38

19,94

10,06

24,42

22,14

22,41

20,13

20,72

22,44

17,93

16,96

10,04

20,25

24,86

În tabelul nr. 1, pe diagonală, cu litere groase s-a marcat indicele de auto-evaluare al grupului italian la o valoare de 24,43. În mod constant acest indice al distanţei autoevaluate, la orice neam apare la cotele cele mai ridicate de apropiere. El este unic, cu caracter de referinţă, pentru că în funcţie de el se vor scala toţi ceilalţi indici. Pe şirul IV sunt ordonaţii indicii de hetero-evaluare, care reprezintă distanţele estimate ale grupului italian faţă de alte comunităţi coabitante, prezentată de noi în rubrica din stânga şirului. Pe 286

Mictat A.GÂRLAN

coloana IV sunt ordonaţii indicii de retro-evaluare, respectiv distanţele altor comunităţi faţă de cea italieană, prezentată de noi în rubrica din capul coloanei. Daca indicii de autoevaluare au o clară destinaţie, pentru cei de tip hetero şi retro-evaluare în unele din susţinerile noastre publice am suportat întrebări de clarificare. Astfel, indicii de hetero-evaluare aflaţi pe orizontala IV, sunt cei prin care grupul de referinţă, în cazul de faţă cel italian, fac evaluări cu trimitere la comunităţilor etnice coabitante. Pe când indicii de retro-evaluare aflaţi pe coloana IV, sunt cei prin care comunitatea italiană de referinţă primeşte evaluări din partea grupurilor martor. În cadrul unei analize complexe de relaţii sociale, diferenţele dintre a primii evaluări, faţă de cele prin care se fac şi se trimit evaluări în raport cu alte grupuri, considerăm a fi esenţială ceea ce impune o clară discriminare. Fiind un tabel cu dublă intrare compus din 9 x 9 comunităţi, totalul rezultat al indicatorilor este de 81 şi la o analiză superficială tot acest câmp de relaţii poate fi surprinzător de larg, dar în mod exigent fiecare din ei poartă cu sine o specificitate proprie. Acest tabel este semnifıcativ pentru că cuprinde tot cadrul de relaţii etnice din zona cercetată, dar în acest capitol noi vom extrage şi comentate numai datele referitoare la grupul italian, respectiv numai cele aflate în orizontala IV şi coloana IV. Astfel, în tabelul nr. 1 pe diagonala atitudinilor de autoevaluare , în mod marcat putem observa că preferinţele de apropiere ale grupului italian sunt în primul rând faţă de propria comunitate la o valoare de 24,43. După această cotă maximală, pe orizontala IV, în ordinea preferinţelor directe ale grupului italian, notăm în seria indicilor de hetero-evaluare, cotele de apropiere întâi faţă de comunitatea românilor la un indice de 23,83, apoi faţă de greci la o cota 19,60, apoi faţă de armeni la cota 17,20, faţă de turci la cota 16,20 şi faţă de ucrainenilor la cota 15,86. Pe plan mediu, ,,preferaţii” grupului italian din Dobrogea sunt comunitatea tătară la o cotă de 14,93 şi cea a ruşilor - lipoveni la o cotă de 14,86. La cota cea mai scăzută, pe ultimul plan respectiv la cota de 8,60 au fost plasate estimările faţă de comunitatea romilor. Dintr-o altă perspectivă analizată pe coloana IV, în dreptul grupului italian, au fost sistematizate mediile aritmetice de retro-evaluare, respectiv preferinţele altor grupuri etnice coabitante faţă de comunitatea italiană. La o cotă maximă de apropiere faţă de italieni s-a manifestat grupul de cercetare armean la cota 23,34 ; urmat de cel ucrainean la cota 22,44 şi a grupului de romi la o cotă de 21,10. În continuare, pe plan mediu de apropiere faţă de italieni, s-a plasat grupul ruşilor lipoveni la o cotă de 20,86, al românilor la o cotă de 20,20 şi al grecilor localnici la o cotă de 18,75. Ce1e mai reţinute atitudini faţă de italienii dobrogeni au fost prezentate de grupul tătar şi grupul turc din Dobrogea, la cote de 17,43 şi respectiv de 17,20. De menţionat că, deşi aceste distanţe sunt sensibil diferite, toate cotele de retro-evaluare mai sus prezentate sunt pozitive, cu o înscriere a lor în a doua jumătate a intervalului nostru de varianţă, respectiv peste valoarea medie de 12,50. Distanţele relaţionale devin şi mai vizibile când prin aceleaşi procedee comparăm atitudinile faţă de romi din coloana VII, în care la grupul de greci şi italieni notăm cele mai scăzute cote de apropiere la valori de 8,17 şi respectiv de 8,60, ambele cu mult sub valoare medie de 12,50 ; ceea ce practic au semnificaţia unor note critice cu caracter de respingere.

287

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea italiană

9.4. Diagnoze de valori şi trăsături etnice În privinţa calităţilor metrologice ale Chestionarului PPN –50 cu date referitoare la comunitatea italiană din Dobrogea, prin aplicarea a 50 de teste T pentru evaluarea gradului de semnificaţie a itemilor acestui instrument, am avut surpriza a şase trăsături nesemnificative. În ordinea depăşirii pragului de semnificaţie p < 0,05, aceste trăsături au fost următoarele : - modernismul la un p < 0,12 - credinţa religioasă la un p < 0,13 - adaptabilitatea la un p < 0,25 - spiritul întreprinzător la un p < 0,34 - disciplina şi organizarea la un p < 0,35 - spiritul comercial la un p < 0,55. Practic în cazul acestei comunităţi cu un număr atât de mare de itemi nesemnificativi, există toate motivele să spunem că rezultatele obţinute sunt slabe şi foarte slabe, pentru că în cazul inferenţelor de caracterizare etnopsihologică, după părerea noastră, cel puţin aceste trăsături, nu se pot generaliza pe întreaga comunitate. De exemplu în cazul ucrainenilor sau al romilor, la acelaşi test T de semnificaţie, nu a existat nici o trăsătură nesemnificativă, deşi grupurile constituite au fost tot de câte 30 cazuri şi întreaga procedură de recoltare a datelor a fost identică. Până la un punct această situaţie era previzibilă pentru că respectiva comunitate italiană din Dobrogea este prea mică şi puţin cunoscută. De asemenea, din trăsăturile nesemnificative de mai sus trebuie retras itemul credinţei religioase (situaţie asupra căruia am mai revenit) pentru că provine dintr-o eroare de fundamentare teoretică. El a rămas ca o dimensiune valorică cu o insuficientă variabilitate psihologică. De aceea, dacă la cele nesemnificative vom menţiona caracterul lor neconcludent, trăsătura credinţei religioase trebuie menţionată la modala ei. Dar cu toate aceste dificultăţi, intenţia noastră şi scopul principal al acestei cercetări a fost de a exersa şi de a experimenta un model metodologic pe principiul dublei perspective chiar şi în raport cu comunităţile mici. În cazul ucrainenilor sau al romilor, cercetarea de faţă a fost salvată cu succes de pachetul masiv al datelor recoltate de la grupurile martor, aspect care în cazul italienilor dobrogeni nu a funcţionat. În supervizarea acestei lucrări a existat o observaţie severă din partea prof. univ. dr. Gheorghe Neacşu, cu formula: ,,Dacă mai trăia prof. Neveanu, comunitatea italiană din Dobrogea nu avea ce căuta în această cercetare !”. Mustrarea sa avea substanţă, pentru că la fiecare chestionar, numai costurilor de deplasare şi de recoltare a datelor urcă la cca. 100 euro, iar timpul suplimentar în condiţii ,,de laborator” pentru prelucrarea, interpretarea şi mai ales redactarea ştiinţifică a rezultatelor se poate întinde la peste 12 luni pentru o singură comunitate. În acest timp şi la aceste costuri, se putea realiza alte lucrări importante, fără această colecţie de rezultate slabe. Astfel, este clar că în studiul regional al comunităţii italiene, modelul nostru metodologic a atins limita sa inferioară. În cazul comunităţilor prea mici şi prea puţin cunoscute, de orice fel, metoda noastră de explorare este contraindicată, pentru că trăsăturile etnopsihologice şi concluziile 288

Mictat A.GÂRLAN

obţinute pot devenii riscante. Ca urmare, chiar dacă procedurile de prelucrare a datelor pe calculator şi cele suplimentare în mod ,,manual” se vor aplica, totuşi, din caracterizările etnopsihologice finale trăsăturile nesemnificative noi le vom retrage. Pentru grupul italian, amintim pe scurt partea de procesare a datelor. În prima etapă, din baza principală, cu toate datele introduse la calculator, se extrage o bază secundară referitoare numai la comunitatea italiană pe 350 de cazuri pe care se aplică un soft pentru calculul mediilor aritmetice şi a abaterilor standard. Această listă primară de trăsături modale integrate conform formularului de Chestionar PPN-50 trebuie păstrată în această formă neierarhizată întrucât ne va fi utilă la realizarea analizei de stil. Separat, cu acelaşi soft se vor calcula mediile aritmetice si abaterile standard pe toţi cei 50 itemi ai chestionarului numai pe cele 30 cazuri ale grupului italian. În a treia etapă, pentru datele de retro-evaluare ale comunităţii italiene, acelaşi program se aplică pe fiecare din cele 8 grupuri martor. Astfel, în primă fază de prelucrare a datelor se obţin cele 3 tipuri de profiluri , respectiv : - un profil italian integrat cu valoare de reper, rezultat din media aritmetică pe total număr de cazuri, respectiv 350 - un profil italian auto-evaluat, realizat din perspectiva internă pe total 30 cazuri. - 8 profiluri italiene retro-evaluate din perspectiva externă a grupurilor martor. Tabelul nr. 23 Structura ierarhică cu primele 10 trăsături auto şi retro-evaluate la italienii dobrogeni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Trăsături şi valori etnice

Profil Italian Integrat cazuri

Profil Auto Evaluat

Retro-evaluarea italienilor dobrogeni pe fiecare item de câtre grupurile etnice martor din zona de contact

350

Italieni 30

Români 50

Arm. 30

1. Simţul (14) frumosului

4,52 0,86

4,93 0,25

4,50 0,89

4,93 0,25

4,43 0,82

2.Mândria (44)

4,45 0,89

4,80 0,41

4,18 1,14

4.73 0,74

3. Credinţa religioasă (45)

4,45 0,93

4,53 0,97

4,54 0,89

4. Inteligenta (20)

4,26 0,92

4,83 0,38

5. Sentimentul istoriei (6)

4,26 1,08

6. Preţuirea propriei identităţi etnice (36)

Tătari 50

Romi 30

Ruşi 50

Ucr. 30

4,46 0,97

4,12 1,12

4,52 0,51

4,59 0,67

4,45 1,12

4,40 0,77

4,40 0,93

4,12 1,08

4,90 0.41

4,43 0,76

4,52 0,81

4,73 0,69

4,73 0,64

4,10 1,09

4,48 0,91

4 ,86 0,44

4,27 0,84

4,13 1,31

3,98 1,15

4,73 0,58

4,10 1,03

4,20 0,93

3 90 0.97

4.34 0,48

4,12 0,97

4,71 0,53

4,60 0,81

3,82 1,29

4,73 0,78

4,37 0,85

4,12 1,10

4,02 1,25

4,86 0,58

4,12 0,97

4,32 1,11

4,26 0,99

4,70 0,65

4,06 1,19

4,60 0,62

4,47 0,82

4,26 1,12

3,90 1,15

4,17 0,47

4,18 1,05

4,45 0,85

8. Independenţa (8)

4,24 1,00 4,17 1,06

4,90 0,31 4,40 0,72

4,14 0,93 3,92 1,21

4,33 0,83 4,17 1,12

4,30 1,06 3,83 1,02

4,18 1,10 4,40 0,90

3 60 128 4,14 1,20

4,24 0.91 4, 07 1,03

4,27 0,84 4 ,14 0,94

4,65 0,71 4,52 1,18

9. Hărnicia (43)

4,09 0,95

4,50 0,82

4,02 1,15

4,47 0,68

3,87 0,86

4,04 1,05

3,86 1,01

3,72 0,75

4,16 0,90

4,32 0,79

10. Sentimentul naturii (4)

4,08 1,07

4,60 0,81

3,76 1,22

4,63 0,72

4,33 0,96

4,12 1,01

3,73 1,24

3,38 1,05

4,16 0,77

4,35 1,11

7. Modernismul (5)

289

Greci. Turci 30 50

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea italiană

După această etapă, care din cauza volumului foarte mare de prelucrări statistice nu se poate realiza decât pe calculator, pe baza acelei liste de trăsături integrate primare, urmează o fază ,,manuală” de ierarhizare a lor numai în funcţie de cele ale profilului italian integrat, de la media aritmetică cea mai mare, respectiv a celor cu intensitatea de manifestare cea mai ridicată, spre cele cu media aritmetică mai mică, respectiv cu intensitatea de manifestare cea mai mică. Această a doua fază de ordonare a trăsăturilor modale în dominante şi subdominate este ,,manuală”, pentru că aceste ierarhii sunt complet diferite de la o comunitate la alta. De menţionat, că ierarhizarea în funcţie de modalele profilului integrat se realizează pe fiecare item, dar în mod simultan la acelaşi item, cu toate celelalte profiluri ,,martor”. (Vezi în anexa acestui capitol tabelul final cu structura ierarhică de valori şi trăsături etnice auto şi retroevaluate la italienii dobrogeni ). În tabelul nr. 3 oferim un extras cu primele 10 trăsături italiene cu caracter dominant. Astfel, în primele 10 poziţii referitoare la comunitatea italiana din Dobrogea în funcţie de media aritmetică a celor 5 trepte de evaluare stabilite pe total 350 de cazuri, s-au plasat următoarele trăsături etnice cu poziţii menţionate în paranteze : - simţul frumosului (14) cu o modala 4,93 - mândria (44) cu modala 4,45 - credinţa religioasă (45) cu modala 4,45 – nesemnificativă în testul T - inteligenţa (20) cu modala 4,26 - sentimentul istoriei cu modala 4,26 - preţuirea propriei identităţi (36) cu modala 4,26 - modernismul (5) cu modala 4,24 – nesemnificativă în testul T - independenţa personală (8) cu modala 4,17 - hărnicia (43) cu modala 4,09 - sentimentul naturii (4) cu modala 4,08 - curăţenia şi higiena (10) cu modala 4,08 - prietenia (2) cu modala 4,08 O obiecţie colegială, a reclamat faptul că diferenţele la aceste trăsături ar fi prea mici, până la nivel de zecimale. Observaţia este reală, pentru că grupurile etnice luate în studiu, datorită costurilor angajate au fost şi ele mici şi nu s-au realizat pe mari eşantioane de populaţie statistică. De asemenea la aceste grupuri minime de populaţie împreună cu scala de evaluare de numai 5 trepte, mediile aritmetice obţinute a fost şi ele mai restrânse. O scală mai largă, de exemplu de 10 puncte de genul notelor şcolare, după opinia noastră ar fi fost prea dificilă pentru o cercetare de teren (cel puţin la nivelul anului 1995). Iar o majorare a grupurilor de cercetare la nivelul unor mari eşantioane de populaţie etnică, selectată statistic, ar conduce corespunzător şi la majorarea volumului de muncă în teren, a cheltuielilor de deplasare şi a timpului de cercetare, cu o creştere a lor până la un nivel inoperant. Pentru un plus de claritate, prezentăm suplimentar în tabelul nr. 4 o analiză sinoptică cu profilul italian integrat obţinut pe 350 cazuri şi profilul italian auto-evaluat obţinut pe 30 cazuri, în care numai 4 din 10 trăsături sunt comune. După părerea noastră indică o slabă cunoaştere a ei din partea altor comunităţi, simultan cu un mare grad ridicat de subiectivitate din partea ei.

290

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 4 Primele 10 poziţii de trăsături modale dominante la italienii dobrogeni determinate pe baza chestionarului PPN-50 Extras de trăsături modale din profilul italian integrat

Medii aritm

1. Simţul frumosului 2. Mândria 3. Credinţa religioasă- nesemnificativă 4. Inteligenţa 5. Sentimentul istoriei 6. Preţuirea propriei identităţi etnice 7. Modernismul – nesemnificativă 8. Independenţa 9. Hărnicia 10. Sentimentul naturii

4,52 4,45 4,45 4,26 4,26 4,26 4,24 4,17 4,09 4,08

Extras de trăsături modale din profilul italian auto-evaluat 1. Simţul frumosului 2. Prietenia 3. Modernismul – nesemnificativă 4. Inteligenţa 5. Mândria 6. Preţuirea propriei identităţi etnice 7. Curăţenia şi higiena 8. Omenia 9. Capacitatea de evitare conflicte 10. Tradiţionalismul

Medii aritm

Trăsături comune

4,93 4,93 4,90 4,83 4,80 4,70 4,73 4,70 4,70 4,67

X X X X -

De adăugat că, în partea de interpretare a datelor alături de raporturile de poziţie dintre trăsături, la fel de importante sunt configuraţiile trăsăturilor dominante şi subdominante, care diferă de la o comunitate la alta, într-o variaţie cel puţin semnificativă, cu un mai mare grad de apropiere faţă de realitate. În tabelul nr. 4 este vizibil faptul că numai 4 trăsături comune au o oarecare stabilitate (simţul frumosului, inteligenţa, mândria şi preţuirea propriei identităţi etnice). Celelalte însuşiri din profilul auto-evaluat faţă de cel integrat au un mare grad de ,,împrăştiere” (vezi tabelul final din anexa acestui capitol). De exemplu, faţă de datele profilului integrat, trăsăturile italiene auto-evaluate sunt în cu totul alte poziţii: curăţenia şi higiena sunt situate în poziţia 11, prietenia în poziţia 12, tradiţionalismul în poziţia 15, omenia în poziţia 17, iar capacitatea de evitare a conflictelor se află în profilul autoevaluat la poziţia 30. În privinţa inteligenţei la italienii dobrogeni, în vocabularul explicativ din anexa chestionarului nostru această trăsătură a fost prezentată ca un criteriu general pentru înţelegerea mai uşoară şi rezolvarea mai rapidă a problemelor curente. Faţă de profilul italian integrat , în care inteligenţa s-a situat la o poziţie superioară 4 cu o modala 4,26, în auto-evaluarea lotului italian inteligenţa a fost uşor supra-estimată la o cotă de 4,83. În raport cu acelaşi reper, această trăsătură a italienilor a fost supraevaluare de către armeni (4,73), de ucraineni (4,71) şi de romi (4,34). În alte grupuri martor s-au înregistrat subevaluări uşoare la turci (4,20) şi greci (4,10). Iar în grupuri subevaluările inteligenţei la italieni au fost chiar severe, respectiv la români (3,98) şi la tătari (3,90). În privinţa hărniciei, auto-evaluările lotului italian au fost la o modală ridicată de 4,50 ; mai mare faţă de reperul integrat pe total cazuri, respectiv de 4,09. Faţă de această modală integrată, cinci grupuri martor au prezentat evaluări (medii) de confırmare şi supra-estimare respectiv din partea armenilor (4,47), a ucrainenilor (4,32), a ruşilorlipoveni (4,16), a turcilor ( 4,04) şi a românilor cu modala 4,02. Unele tendinţe de subevaluare a hărniciei la italieni s-au constatat în retro-evaluările grupurilor martor, de greci (3,87), tătari (3,86) şi de romi (3,72).

291

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea italiană

Tabelul nr. 5 Structura ierarhică cu ultimele 10 trăsături auto şi retro-evaluate la italienii dobrogeni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Trăsături şi valori etnice

Profil Italian Integrat cazuri

Profil AutoEvaluat

Retro-evaluarea italienilor dobrogeni pe fiecare item de câtre grupurile etnice martor din zona de contact

41.Perseverenţa (28) până la finalizare

350 3,64 1,10

Italieni 30 4,07 1,05

Români 50 3,30 1,27

Arm. 30 4,13 L20

Greci. Turci 30 50 3,60 3,44 0,81 0,91

Tătari 50 3,32 0,91

Romi 30 3,00 1,07

Ruşi Ucr. 50 30 3 98 4,26 0,92 1,18

42. Receptivitate la ideile altora (50)

3,58 1,19

3,90 1,30

3,38 1,23

4,37 0,72

3,97 0,93

3,12 1,29

3,14 1,18

2,59 0,68

4,02 4,10 0,97 0,48

43. Spiritul critic (25)

3,52 1,26

4,00 1,02

3,36 L41

4,33 0,99

3,50 1,04

3,26 1,12

2,74 1,32

3,28 1,44

3,80 3,97 1,04 1,05

44 Individualismul (27)

3,38 1,20

3,57 0,94

3,12 1,27

3,33 1,69

3,03 1,16

3,16 1,09

3,56 1,21

2,93 1,07

3,59 4,16 0,89 1,10

45. Imitativitatea (16)

3,31 1,20

3,30 1,02

3,30 1,43

3,47 1,01

3>13 1,17

3,42 1,16

3.22 1,18

2.07 0,80

3.84 3,68 1,07 0,94

46. Supuşenia şi obedienţa (31)

3,26 1,18

3,70 0,95

3,42 1,21

4,07 0,91

2,80 1,32

3,16 1,22

3,00 1,11

2,52 0,74

3.33 3,45 1,14 1,26

47.Donıinativitatea (1)

3,21 1,23

3,93 1,05

2.90 1,19

3,66 1,14

3,37 1,00

2,94 1,11

3.28 1.03

3,10 0,98

3,35 4,28 1,23 1,16

48. Scepticismul (17)

2,88 1,06

2,97 1,10

2,28 1,16

2,97 0,81

3,00 0,74

2,92 1,03

3,12 1,00

2,93 1,00

2,82 3,19 1,11 1,19

49. Fatalismul (37)

2,86 1,10

2,53 1,17

3,12 1,15

2,97 0,93

2,60 0,86

2,60 1,16

2,92 1,03

2,93 1,13

3,00 2,97 1,26 0,91

50. Agresivitatea (29)

2,45 1,26

2,07 1,14

2,58 1,21

1,50 0,94

1,67 0,99

3,08 1,34

2,68 1,20

2,83 1,07

2,39 1,26

2,68 1,22

Prietenia este o altă trăsătură estimată ca valoare dominantă, atât pe întregul volum de cazuri, la o modală de 4,08 în profilul integrat cât şi în auto-evaluarea lotului italian la o modală de 4,93. Faţă de italieni această trăsătură a fost bine apreciată în şase comunităţi, respectiv de ucraineni (4,42), de români (4,29), de ruşi-lipoveni (4,29), de armeni (4,23), greci (4,17) şi de turci (4,00). Unele tendinţe slab semnificative de sub-evaluare s-au manifestat în grupurile martor de tătari (3,36) şi de romi (3,24) . O trăsătură controversată la italieni a fost comunicativitatea cu sinceritate aflată la poziţia 37 în profilul integrat, cu modala 3,73. Această trăsătură este confirmată şi chiar supraevaluată în patru grupuri martor, respectiv de armeni (4,30), ucraineni (4,13), ruşilipoveni (3,96) şi greci (3,90). Pe când în grupurile de tătari (3,56), români (3,48), turci (3,34) şi mai ales de romi (3,03) această trăsătură se prezintă în tendinţe de subevaluare. Astfel, în studiul comunităţi italiene prin procedura prezentată cu toare restricţiile existente, s-a conturat un nucleu de trăsături active cu caracter dominant privitoare numai la simţul frumosului, inteligenţa, mândria şi preţuirea propriei identităţi etnice. Iar prin faptul că această configuraţie de manifestări modale nu mai apare la nici o altă comunitate, le putem considera specifice.

292

Mictat A.GÂRLAN

Al doilea mare plan de manifestări se află în zona ultimelor 10 poziţii, cu cele mai restrânse manifestări cu prezentarea unui extras în tabelul nr. 5. În acest tabel, constatăm cu surprindere existenţa unui acord maxim pentru toate trăsăturile modale aflate pe ultimele 10 poziţii. Chiar dacă 4 trăsături au poziţii identice precum perseverenţa până la finalizare, scepticismul, fatalismul şi agresivitatea, iar celelalte 6 sunt în poziţii variabile, în final toate aceste trăsături sunt comune unor atitudini de slabă şi foarte slabă manifestare. De exemplu trăsătura receptivităţii la ideile altora în profilul integrat este în poziţia 42, pe când în profilul italian auto-evaluat este în poziţia 44. La fel trăsătura dominativităţii în profilul integrat este în poziţia 47, pe când în profilul italian auto-evaluat este în poziţia 43, etc. Dar privitor la acest acord total de trăsături slabe, chiar dacă printre ele nu se regăseşte nici una din cele 5 nesemnificative, ele tot nesemnificative sunt tocmai prin nivelul redus de manifestare. Faptul că modalele integrate au o variaţie de la 2, 45 (la trăsătura agresivităţii) până la 3,71 (la trăsătura perseverenţei până la finalizare), aceste modale corespund treptelor de răspunsuri ,,nu sunt sigur” sau ,,acord în mică măsură”. Practic un acord atât de larg pe 10 x 10 trăsături, în planul manifestările etnopsihologice slabe şi foarte slabe repezintă un indicator de absenţă a lor, din percepţiile şi reprezentările sociale ale acestei comunităţi. Tabelul nr. 6 Ultimele 1o poziţii de trăsături modale subdominante la italienii dobrogeni pe baza Chestionarului PPN-50 Extras de trăsături modale din profilul italian integrat 41. Perseverenţa până la finalizare 42. Receptivitate la ideile altora 43. Spiritul critic 44. Individualismul 45. Imitativitatea 46. Supuşenia şi obedienţa 47. Dominativitatea 48. Scepticismul 49. Fatalismul 50. Agresivitatea

Medii Aritm. 3,71 3,58 3,52 3,38 3,31 3,26 3,21 2,88 2,86 2,45

Extras de trăsături modale din profilul italian auto-evaluat 41. Perseverenţa până la finalizare 42. Spiritul critic 43. Dominativitatea 44. Receptivitate la ideile altora 45. Supuşenia şi obedienţa 46. Individualismul 47. Imitativitatea 48. Scepticismul 49. Fatalismul 50. Agresivitatea

293

Medii Aritm. 4,07 4,00 3,93 3,90 3,70 3,37 3,30 2,97 2,53 2,07

Trăsături comune X X X X X X X X X X

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea italiană

9.5. Analiza de stiluri etnice Din perspectiva noastră, studiul acestei comunităţi a reprezentat un moment dificil, datorită gradului redus de cunoaştere a ei, cu o pondere ridicată a trăsăturilor nesemnificative, cu un mare număr de trăsături slabe şi foarte slabe în a doua parte din profilul integrat pe care a trebuit să le evităm cu riscul unor deplasări de imagine, ceea ce a suplimentat efortul de analiză. Cu toate acestea, la nivel de sinteză, în cazul minorităţii italiene din Dobrogea pe baza datelor sistematizate în tabelul nr. 7, remarcăm prezenţa unui prim plan de manifestare pentru stilurile cultural şi activ, cu nivel intermediar pentru stilul afectiv, un plan secundar pentru stilul tolerant şi pe ultimul nivel stilul moral. Elementul de surpriză pentru această comunitate catolică un fost faptul aparent al unei matrice stilistice similare cu cea a comunităţii turceşti islamice, din aceeaşi zonă (vezi capitolul Diagnoze de specific etnic în comunitatea turcă), ceea ce a impus o largă analiză de detaliu cu caracter comparativ între datele celor două comunităţi, mai ales la nivelul trăsăturilor pivot, indicator de nuanţe pe direcţia principală a respectivului stil. Astfel, stilului cultural integrat al italienilor, aflat în primul plan, are ca trăsături pivot : credinţa religioasă (poziţia 3, modala 4,45) cu inteligenţa (poziţia 4, modala 4,26) şi modernismul (poziţia 7, modala 4,24) toate în poziţii superioare. Cu menţiunea că trăsătura modernismului la acest grup etnic nu a fost concludentă (p < 0,12). Comparativ cu stilul cultural al turcilor la care credinţa religioasă este tot în primele locuri (poziţia 1, modala 4,63) dar cu diferenţe semnificative, la turci dominantele acestui stil fiind optimismul (poziţia 18, modala 3,89) cu note ridicate de tradiţionalism (poziţia 4, modala 4,38). La fel în cazul stilului activ italian în care principalele trăsături de compoziţie au fost independenţă în gândire şi acţiune (în poziţia 8, modala 4,17), hărnicia (în poziţia 9, modala 4,09) cu nuanţe de spirit întreprinzător (poziţia 14, modala 4,05) şi comercial (în poziţia 18, modala 4,00). Dar pentru comunitatea italiana din Dobrogea ultimele doua trăsături sunt nesemnificative; respectiv spiritul întreprinzător este la un p < 0,34 iar cel comercial la p < 0,55. Situaţie greu comparabilă cu stilul activ turc, care este şi el tot în planul II al orientărilor stilistice, dar cu trăsături pivot semnificative, respectiv o amplasare superioară a spiritului comercial (poziţia 6, modala 4,16) cu nivele scăzute pentru independenţa în gândire / acţiune (în poziţia 8, modala 4,08) şi spiritul întreprinzător (în poziţia 13, modala 3,97). Stilul afectiv s-a plasat pe un plan median de manifestări în ambele minorităţi, dar şi în acest caz cu o substanţă spirituală şi orientare valorică la fel de diferită. În stilul afectiv italian dominatele de compoziţie sunt simţul frumosului (poziţia 14, modala 4,52), simţul naturii (poziţia 10, modala 4,08) şi simţul umorului (poziţia 16, modala 4,04). Pe când în stilul efectiv turc are alte orientări cu trăsături pivot în mândria etnică (poziţia 4, modala 4,42) şi ambiţie (poziţia 11, modala 4,02).

294

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 7 Matricea stilistică a italienilor din Dobrogea determinată prin auto şi retro-evaluare, pe medii aritmetice şi abateri standard obţinute cu ajutorul Chestionarului PPN –50 Profiluri

Profil Stilistic Italian

Profil Stilisti Auto

Integrat

evaluat

cazuri 350

Italieni 30

CULTURAL 5٠10٠15٠20 ٠25٠30٠35 ٠40٠45٠50

3,99 1,09

ACTIV 2٠7٠12٠17 ٠22٠27٠32 ٠37٠42٠47

Stilurile de relaţionare cu itemii lor

AFECTIV 4٠9٠14٠19 ٠24٠29٠34 ٠39٠44٠49 TOLERANT 1٠6٠11٠16 ٠21٠26٠31 ٠36٠41٠46 MORAL 2٠7٠12٠17 ٠22٠27٠32 ٠37٠42٠47

Retro-evaluarea stilistică a italienilor din Dobrogea de către comunităţile etnice-martor din zona de contact Români 50

Arm. 30

Greci 30

Turci 50

Tătari 50

Romi 50

Ruşi Lipov. 50

Ucr. 50

4,46 0,81

3,87 1,16

4, 47 0,71

4,03 0,98

3, 84 1,14

3,62 1,12

3,63 0,96

4,06 0,93

4,27 1,04

3,94 1,03

4,39 0,78

3,59 1,18

4, 34 0,80

4,90 0,91

3, 88 0,98

3,62 1,05

3,63 0,74

4,10 0,92

4,35 1,04

3,91 1,05

4,32 0,67

3,80 1,14

4,25 0,78

4,96 0,94

3,82 1,08

3,64 1,11

3,58 0,84

3,93 0,92

4,14 1,03

3,77 1,12

4,18 0,93

3,59 1,25

4,31 0,83

3,83 0,94

3,63 1,14

3,43 1,13

3,31 0,84

3,91 1,01

4,09 1,05

3,64 1,08

3,96 0,82

3,50 1,15

4,04 0,93

3,69 0,94

3,48 1,06

3,43 1,09

3,33 1,04

3,70 0,94

3,93 1,01

Stilul tolerant sau social, la italienii şi turcii au acelaşi plan IV dar cu nuanţe diferite. Dominantele de compoziţie ale stilului social italian sunt : sentimentul istoriei (poziţia 5, modala 4,26), ataşamentul faşă de România (poziţia 21, modala 3,97) şi adaptabilitatea (poziţia 23, modala 3,96). Cu menţiunea că itemul adaptabilităţii este nesemnificativ la un p < 0,25 ; ceea ce ar putea însemna că generalizarea acestei trăsături la întreaga comunitate poate fi riscantă. În stilul social turc, deşi sentimentul istoriei (poziţia 5, modala 4,21) este la acelaşi nivel ridicat, o importantă trăsătură pivot este solidaritatea (poziţia 14, modala 3,95) şi o adaptabilitate semnificativă ceva mai ridicată (poziţia 16, modala 3,93). La acest stil, de remarcat în ambele comunităţi prezenţa slabă şi foarte slabă a dominativităţii şi a agresivităţii pe ultimele locuri. În privinţa stilului moral, aflat pe ultimul loc şi în cadrul grupului italian, notăm faptul că această poziţie a fost constatată în toate comunităţile cercetate de noi la nivelul anului 1995. Din aceste motive, facem aceeaşi menţiune afirmată şi cu alte ocazii. După opinia noastră, căderea moralităţii şi a acestui stil de comportament reprezintă o situaţie prea generală pentru a fı atribuită unei singure comunităţi. Cauza ei nu poate fi decât una de ansamblu, ceea ce o scoate din analiza unui specifıc etnic. În aceste timpuri, o caracteristică globală poate fi şi situaţia de tranziţie a raporturilor valorice actuale caracteristică generată cu o manifestare mai largă în toate ţările est-europene.

295

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea italiană Tabelul nr. 8 Structura ierarhică de valori şi trăsături etnice auto şi retro-evaluate la italienii dobrogeni exprimate în medii aritmetice şi abateri standard Profiluri Trăsături şi valori etnice 1. Simţul (14) frumosului 2.Mândria (44) 3.Credinţa religioasă (45) 4. Inteligenta (20) 5.Sentimentul istoriei (6) 6. Preţuirea propriei identităţi etnice (36) 7. Modernismul (5) 8. Independenţa (8) 9. Hărnicia (43) 10. Sentimentul naturii (4) 11. Curăţenia şi igiena (10) 12. Prietenia (2) 13.Profesionalismul (38) 14. Spiritul (23) întreprinzător 15.Trationalismul (30) 16. Simţul umorului (34) 17. Omenia (32 ) 18. Spiritul comercial (13) 19. Optimismul (15) 20. Încrederea în forţele proprii (3) 21. Ataşament faţă de România (26) 22. Simţul onoarei (22) 23. Adaptabilitatea (11) 24. Ospitalitatea (9) 25. Ambiţia (39)

Profil Integrat Italiani cazuri 350 4,52 0,86 4,45 0,89 4,45 0,93 4,26 0,92 4,26 1,08 4,26 0,99 4,24 1,00 4,17 1,06 4,09 0,95 4,08 1,07 4,08 1,13 4,08 1,12 4,07 0,99 4,05 1,02 4,04 1,11 4,04 1,12 4,03 1,05 4,00 1,06 4,00 1,17 3,99 0,97 3,97 1,17 3,97 1,11 3,96 1,13 3,94 1,15 3,94 0,97

Profil Auto Evaluat

Retro-evaluarea italienilor dobrogeni pe fiecare item de câtre grupurile etnice martor din zona de contact

Italieni 30 4,93 0,25 4,80 0,41 4,53 0,97 4,83 0,38 4,60 0,81 4,70 0,65 4,90 0,31 4,40 0,72 4,50 0,82 4,60 0,81 4,73 0,94 4,93 0,26 4,67 0,48 4,37 0,93 4,67 0,55 4,57 0,63 4,70 0,65 4,20 0,85 4,40 0,93 4,47 0,82 4,37 1,00 4,50 0,63 4,30 1,06 4,57 1,01 4,30 0,70

Români 50 4,50 0,89 4,18 1,14 4,54 0,89 3,98 1,15 3,82 1,29 4,06 1,19 4,14 0,93 3,92 1,21 4,02 1,15 3,76 1,22 3,76 1,22 4,29 1,00 3,76 1,22 3,68 1,00 4,28 1,11 3,92 1,21 3,96 1,11 3,30 1,23 3,94 1,22 3,94 0,94 3,80 1,36 3,70 1,22 4,08 1,14 4,02 1,10 3,78 1,17

296

Arm. 30 4,93 0,25 4.73 0,74 4,73 0,69 4,73 0,58 4,73 0,78 4,60 0,62 4,33 0,83 4,17 1,12 4,47 0,68 4,63 0,72 4,93 0,25 4,24 0,91 4,50 0,73 4,57 0,82 3,77 0,90 4,53 0,86 4,77 0,68 4,17 0,38 4,60 0,72 4,21 0,68 4,60 0,97 4,30 0,95 4,23 0,63 4,43 1,04 4,33 0,76

Greci. Turci 30 50 4,43 4,46 0,82 0,97 4,40 4,40 0,77 0,93 4,73 4,10 0,64 1,09 4,10 4,20 1,03 0,93 4,37 4,12 0,85 1,10 4,47 4,26 0,82 1,12 4,30 4,18 1,06 1,10 3,83 4,40 1,02 0,90 3,87 4,04 0,86 1,05 4,33 4,12 0,96 1,01 4,07 3,82 0,83 1,14 4,17 4,00 1,04 1,03 4,13 3,90 0,94 1,02 4,10 4,18 0,88 0,96 4,07 3,90 1,17 1,18 4,23 4,16 1,01 1,15 4,43 3,72 0,77 1,01 4,17 3,86 0,75 1,14 3,83 4,14 1,02 1 , 1 4 4,00 3,82 0,98 1,04 4,43 3,62 0,68 1,28 4,07 3,94 1,23 1,02 3,70 4,10 1,02 1,11 3,83 3,44 1,09 1,18 4,00 3,62 1,08 1,07

Tătari 50 4,12 1,12 4,12 1,08 4,48 0,91 3 90 0.97 4,02 1,25 3,90 1,15 3 60 128 4,14 1,20 3,86 1,01 3,73 1,24 4,02 1,04 3,36 1,26 3,80 0,95 3,62 1,12 4,04 1,09 3,58 1,21 3,76 1,00 3,70 1,28 3,44 1,34 3,46 0,99 3,74 1,12 3,88 1,08 3,64 1.21 3,52 1,13 3,70 0.96

Romi 30 4,52 0,51 4,90 0.41 4 ,86 0,44 4.34 0,48 4,86 0,58 4,17 0,47 4,24 0.91 4, 07 1,03 3,72 0,75 3,38 1,05 3,59 1,40 3,24 1,50 4,00 0,27 3,34 1,01 3,79 1,29 2,93 1,03 2,90 0,98 4,38 0,56 3,38 1,47 3,93 0,59 3,28 1,53 3,21 1,57 2,90 0,98 3,76 1,33 3,62 0,56

Ruşi 50 4,59 0,67 4,43 0,76 4,27 0,84 4,12 0,97 4,12 0,97 4,18 1,05 4,27 0,84 4 ,14 0,94 4,16 0,90 4,16 0,77 3,96 1,12 4,29 0,76 4,27 0,78 4,24 0,85 3,88 1,01 4,27 0,81 4,08 0,91 4.20 1,02 4,22 0,80 4,12 1.01 4.18 0,91 3,96 0,82 4,29 0,87 3.98 0,95 4,06 0,94

Ucr. 30 4,45 1,12 4,52 0,81 4,13 1,31 4,71 0,53 4,32 1,11 4,45 0,85 4,65 0,71 4,52 1,18 4,32 0,79 4,35 1,11 4,32 1,19 4,42 0,99 4,00 1,51 4,68 0,75 4,00 1,29 4,29 1,13 4,29 1,01 4,65 0,75 4,19 1,22 4,45 0,99 4,03 0,87 4,35 0,91 4,23 1,38 4,39 1,05 4,39 0, 92

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 8 (continuare) Structura ierarhică de valori şi trăsături etnice auto şi retro-evaluate la italienii dobrogeni exprimate în medii aritmetice şi abateri standard Profiluri Trăsături şi valori etnice 26. Bunătatea şi blândeţea (19) 27. Toleranţa etnică (46) 28. Disciplina şi organizarea (18) 29. Inventivitatea (40) 30. Capacitatea de evitare a conflictelor 31. Dispoziţie spre întrajutorare 32. Tărie de caracter caracter (12) 33. Curajul si cutezanţa (49) 34. Onestitatea (47) 35. Solidaritatea (2) 36. Realismul (35) 37. Comunicativi cu sinceritate (41) 38. Capacitatea de iniţiativă (33) 39. Spiritul de sacrifıciu (42) 40. Simţul (48) răspunderii 41. Perseverenţa (28) până la finalizare 42. Receptivitate la ideile altora (50) 43. Spiritul critic (25) 44 Individualismul (27) 45. Imitativitatea (16) 46. Supuşenia şi obedienţa (31) 47.Donıinativitatea (1) 48. Scepticismul (17) 49. Fatalismul (37) 50. Agresivitatea (29)

Profil Integrat Italiani cazuri 350 3,93 0,99 3,93 1,10 3,93 0,93 3,91 1,09 3,88 1,11 3,84 1,13 3,84 0,89 3,83 1,06 3,81 0,98 3,81 1,08 3,80 1,10 3,73 1,08 3,72 1,14 3,72 1,01 3,71 1,08 3,64 1,10 3,58 1,19 3,52 1,26 3,38 1,20 3,31 1,20 3,26 1,18 3,21 1,23 2,88 1,06 2,86 1,10 2,45 1,26

Profil AutoEvaluat

Retro-evaluarea italienilor dobrogeni pe fiecare item de câtre grupurile etnice martor din zona de contact

Italieni 30 4,50 0,63 4,20 1,00 4,53 0,63 4,27 0,91 4,70 0,47 4,33 0,88 4,23 0,86 4,13 0,68 4,20 0,76 4,50 0,63 4,33 0,80 4,20 1,13 4,33 0,71 3,67 0,96 4,33 0,80 4,07 1,05 3,90 1,30 4,00 1,02 3,57 0,94 3,30 1,02 3,70 0,95 3,93 1,05 2,97 1,10 2,53 1,17 2,07 1,14

Români 50 3,92 1,16 3,60 1,16 3,70 1,11 3,34 1,20 3.58 1,13 3,66 1,29 3,44 1,13 3,72 1,13 3,74 0,92 3,44 1,30 3,96 1,18 3,48 1,18 2,94 1,41 3>66 1,22 3,36 1,26 3,30 1,27 3,38 1,23 3,36 L41 3,12 1,27 3,30 1,43 3,42 1,21 2.90 1,19 2,28 1,16 3,12 1,15 2,58 1,21

297

Arm. 30 4,70 0,65 4,77 0,68 4,37 0,81 4,33 0,88 4,47 0,73 4,40 1,04 4,30 0,79 4,20 1,06 4,40 0,81 4,67 0,80 4,53 0,57 4,30 0,75 4,23 0,90 4,70 0,70 4,53 0,68 4,13 L20 4,37 0,72 4,33 0,99 3,33 1,69 3,47 1,01 4,07 0,91 3,66 1,14 2,97 0,81 2,97 0,93 1,50 0,94

Greci. Turci 30 50 4,20 3,84 0,89 0,93 4,63 3,46 0,72 1,20 3,83 3,82 0,83 0,72 4,07 3,84 1,11 1,25 4,40 3,54 0,97 1,11 3,97 3,60 0,93 1,07 3,73 3,70 0,69 1,05 4,13 3,54 0,82 1,13 4,13 3,72 0,94 1,13 3,50 3,84 0,78 1,02 3,70 3,84 0,95 1,11 3,90 3,34 1,06 1,08 3,60 3,76 1,04 1,08 3,77 3,42 1,01 1,03 3,87 3,62 1,01 0,97 3,60 3,44 0,81 0,91 3,97 3,12 0,93 1,29 3,50 3,26 1,04 1,12 3,03 3,16 1,16 1,09 3>13 3,42 1,17 1,16 2,80 3,16 1,32 1,22 3,37 2,94 1,00 1,11 3,00 2,92 0,74 1,03 2,60 2,60 0,86 1,16 1,67 3,08 0,99 1,34

Tătari 50 3,72 0,83 3,26 1,16 3,56 0,97 3,64 0.94 3,70 1,13 3,26 1,32 3,46 1,07 3,50 1,30 3,44 0,99 3,68 1,11 3,18 1,16 3,56 0,95 3,52 1,04 3,54 0,91 3,20 1,01 3,32 0,91 3,14 1,18 2,74 1,32 3,56 1,21 3.22 1,18 3,00 1,11 3.28 1.03 3,12 1,00 2,92 1,03 2,68 1,20

Romi 30 2,97 1,02 4,00 0,27 4,00 1,03 3,72 0,84 3,00 1,07 3,72 1,00 4,07 1,00 3,90 0,31 3,55 0,63 3,14 1,06 2,55 0,63 3,03 0,98 2,93 0,84 3.83 0,47 2,90 0,98 3,00 1,07 2,59 0,68 3,28 1,44 2,93 1,07 2.07 0,80 2,52 0,74 3,10 0,98 2,93 1,00 2,93 1,13 2,83 1,07

Ruşi 50 3,76 0,92 4,10 0,96 3,88 0,27 4,08 0,89 4,00 1,00 4,00 0,94 3,90 0,82 3,65 1,15 3,84 0,90 3,78 0,82 3,98 0,83 3,96 1,08 4,14 0,87 3,53 0.94 3,88 0,93 3 98 0,92 4,02 0,97 3,80 1,04 3,59 0,89 3.84 1,07 3.33 1,14 3,35 1,23 2,82 1,11 3,00 1,26 2,39 1,26

Ucr. 30 4,06 0,81 4,26 1,03 4,13 1,15 4,39 1,15 3,94 1,18 4,16 1,00 4,32 0,75 4,32 0,91 3,61 1,17 4,03 1,14 4,23 0,96 4,13 0,76 4,29 1,07 3,87 1,09 4,19 0,98 4,26 1,18 4,10 0,48 3,97 1,05 4,16 1,10 3,68 0,94 3,45 1,26 4,28 1,16 3,19 1,19 2,97 0,91 2,68 1,22

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea italiană Tabelul nr. 9 Model completat de Chestionar Bogardus - 1995 în anul 1995 de o persoană italiană DATE Localitatea Judeţul Locul naşterii Sexul Vârsta Stare civilă Pregătirea şcolară Profesiunea Religia Apartenenţa etnică

PERSONALE: Tulcea Tulcea urban feminin 41 ani căsătorită studii superioare medic catolica italiana

Intrebări

Români

Arm

I. V-aţi căsători membri familiei dvs. cu ? ….. II. Aţi fi de acord să aveţi prieteni apropiaţi pe ? … III. Aţi fi de acord să fie vecini de locuinţa dvs.? IV. Aţi admite angajarea în profesiunea dvs ? V. Care comunităţi etnice aţi admite să fie de aceeaşi cetăţenie română cu a dvs.? VI. Aţi admite ca unele comunităţi locale să vină numai ca turişti şi vizitatori fără reşedinţă în această regiune ? VII. Care comunităţi locale aţi prefera să fie date afară din ţară ?

298

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 10. Model completat de Chestionar PPN-50 de o persoană italiană Localitatea Tulcea, Jud. Tulcea, Locul naşterii Urban, Sexul feminin, Vârsta 41 ani, Stare civilă căsătorită, Pregătirea şcolară studii superioare, Profesiunea medic, Religia catolică Apartenenţa etnică italiană ITEMI SI COMUNITĂTI 1. DOMINATIVITATEA 2. PRIETENIEA 3. INCREDEREA ÎN FORŢELE PROPRI 4. SENTIMENTUL NATURII 5. MODERNISMUL 6. SENTIMENTUL ISTORIEI 7. DISPOZŢIA SPRE INTRAJUTORARE 8. INDEPENDENŢA 9. OSPITALITATEA 1o.CURĂTENIA SI HIGIENA 11. ADAPTABILITATEA 12.TÂRIA DE CARACTER 13.SPIRITUL COMERCIAL 14.SIMTUL FRUMOSULUI 15.OPTIMISMUL 16.CAPACITĂTI DE IMITATIE 17.SCEPTICISMUL 18.DISCIPLINA SI ORGANIZAREA 19.BUNĂTATEA SI BLĂNDETEA 20.INTELIGENŢA 21.SOLIDARITATEA 22.SIMTUL ONOAREI 23.SPIRITUL INTREPRINZĂTOR 24. EVITAREA CONFLICTELOR 25. SPIRITUL CRITIC 26.ATASAMENT FAŢĂ DE ROMÂNIA. 27. INDIVIDUALISMUL 28. PERSEVERENŢA 29.AGRESIVITATEA 30.TRADITIONALISMUL 31.SUPUSENIA SI OBEDIENTA 32.OMENIA 33.CAPACITATEA DE INIŢIATIVĂ 34.SIMŢUL UMORULUI 35.REALISMUL 36. PREŢUIREA PROPRIEI IDENTITAŢI 37.FATALISMUL 38.PROFESIONALISMUL 39.AMBIŢIA 40.INVENTIVITATEA 41.COMUNICATIVI CU SINCERITATE 42. SPIRITUL DE SACRIFICIU 43.HĂRNICIA 44.MĂNDRIA 45. CREDINŢA RELIGIOASĂ 46.TOLERANŢA 47.ONESTITATEA 48.SIMTUL RĂSPUNDERII 49.CURAJUL SI CUTEZANŢA 50. RECEPTIVI LA IDEILE ALTORA

INSTRUCTIUNI: Chestionarul următor nu se mai referă la propria persoană. Pe baza lui veţi aprecia ceea ce este tipic în toate aceste comunităţi.Pentru unii termeni utilizaţi vă rugăm să folosiţi vocabularul anexat Se notează cu o singura cifră din 5 alternative posibile, respectiv: 5 pentru acord în foarte mare măsură; 4 pentru acord în mare măsură; 3 acord în mică măsură; 2 pentru nu sunt sigur; 1 pentru nu sunt de acord. Români

Arm

Greci

Italieni

Turci

Tătari

Romi

Ruşi

Ucra.

5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 3 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 3 5 1 5 4 5 5 5 5 5 2 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5

4 4 4 4 4 4 4 4 3 3 4 3 4 3 2 5 3 4 4 3 5 3 3 3 3 3 3 3 1 3 4 3 2 2 2 2 3 4 3 3 2 2 2 3 2 2 3 2 3 2

5 3 4 4 5 3 3 3 4 4 4 3 4 5 3 4 4 3 4 4 3 5 4 3 4 4 3 4 1 4 4 4 4 2 2 5 2 5 5 3 3 2 4 4 4 3 3 3 4 2

5 5 5 4 5 5 3 4 5 5 5 5 4 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 4 5 3 5 1 5 4 5 5 5 5 5 2 5 5 5 5 2 5 5 5 5 5 5 3 5

5 3 4 4 4 3 3 3 2 3 4 4 4 4 3 3 3 4 4 4 5 4 5 4 3 4 3 4 1 5 4 4 4 3 2 5 3 5 4 3 4 3 3 3 5 3 3 3 4 3

4 3 4 4 4 3 3 3 2 3 4 3 4 3 4 5 3 4 4 3 5 4 3 4 3 4 3 4 1 5 4 4 3 3 2 5 3 4 4 3 3 2 3 3 5 3 5 3 3 3

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

3 4 5 5 3 4 3 3 3 4 4 3 4 5 4 4 3 4 5 4 5 4 4 4 3 4 3 4 1 5 4 4 4 3 2 5 2 4 5 4 4 3 5 3 5 4 3 3 3 3

3 4 5 5 3 4 3 4 3 5 4 3 5 5 5 4 3 4 5 5 5 5 4 4 3 4 3 4 1 5 4 4 5 5 2 5 2 4 5 4 4 3 5 4 5 4 4 3 4 4

299

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea italiană

Bibliografie Gregoire Danesco Ionescu M. Dobrogeanu Maria Iliescu Gârlan A. Mictat Mihaiela N. Cheţan şi Cristina Gafu Mihaiela N. Cheţan şi Cristina Gafu Marius-Liviu Petre Mihaela Pappu Narcisa Ştiucă Narcisa Ştiucă

Gita Navari Mihaela Pappu Antonio S. Sandu Antonio S. Sandu Modesto Gino Ferrarini Marian Moise

Revista Columna Revista Siamo di nuovo insieme

Dobroudja.Etude de geographie physique et ethnographique, Bucarest, 1903 Dobrogea în pragul veacului XX, Editura Socec, Bucureşti, 1904 Le frioulan a partir des dialectes parles an Roumanie, Mounton, The Hague, Paris, 1972 Studiul dublei perspective în cadrul relaţiilor etnice ale comunităţii italiene din judeţul Tulcea, în volumul Minorităţile între identitate şi integrare, Editura Complexul Muzeal Arad, 1999 Santa Lucia şi Babbo Natale, Sărbătorile de iarnă ale italienilor din Dobrogea, în Revista Datina nr. 29, anul 2002, Constanţa Dinamica factorilor de referinţă în structura modelului identitar, Comunitatea italienilor din Dobrogea – Studiu de caz , în Anuar IEF, seria nouă, tom.16, anul 2005, p. 111-118, Bucureşti Elemente privind evoluţia minorităţii italiene din Dobrogea, 1878-1947, Revista Tomis nr. 11, anul 2003, Constanţa Italieni stabiliţi în România în Revista Columna, martie, Iaşi, 2003 Interferenţe culturale în spaţiul dobrogean, Revista Datina nr. 32, anul 2003, Constanţa Comunitatea italiană din Greci (judeţul Tulcea), în volumul Procese şi contexte social - identitare la minorităţile din România, coord. Jakab A. Zsolt şi Peti Lehel, Editura Kriterion şi Editura Institutului pentru Studiul Problemelor Minorităţilor Naţionale, Cluj, 2009 Cronica unei familii reunite, Revista Columna, Iaşi, februarie 2003 Italieni stabiliţi în România, Revista Columna, Iaşi, martie 2003 Analiza instituţională prin cercetare acţiune - Comunitatea Italiană din România, Editura Lumen, Iaşi, 2004 Orientări metodologice privind dezvoltarea culturală a comunităţii etnice, Editura Lumen, Iaşi, 2009 Istorioare din viaţa etnicilor italieni în România, Editura Ararat, Buc. 2005 150 de a ani de istorie comună. Italienii din Dobrogea, în ziarul România Liberă din data de vineri 21 ianurie 2005, articol preluat pe internet de Revista ALEF – Asociatia Lavoratori Emigrati del Friuli Venezia Giulia Periodic bilingv al Asociaţiei Comunităţii Italiene din România – CIR, Iaşi, 1991 - 2004 Periodic bilingv al Asociaţia Italienilor din România – RO.AS.IT. Bucureşti, 2005 - 2008

300

Mictat A.GÃ&#x201A;RLAN

301

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ucraineană

Capitolul X. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA UCRAINEANĂ 10.1. Scurt istoric Ucrainenii din România sunt o comunitate etnică recent constituită cu puţine studii asupra lor. Dintre primii autori de lucrări efectuate asupra lor amintimpe Alexandru P. Arbore (1920) şi Mihai Ionescu Dobrogeanu (1904). Iar după studii recente efectuate de Bălan Corban (1991), Echim Andrei (1995), Tinca Tîrlongeanu (1999), Gârlan Mictat (2000), Steluţa Pârâu (2000), Ion Robciuc (2002) şi Viaceslav Kuşnir (2002), ucrainenii din Dobrogea şi România provin din trei valuri migratoare. Primul val a avut loc după anul 1798. În acel an, trupele cazacilor zaporojeni ale hatmanului Ivan Mazepa, în alianţă cu cele suedeze ale lui Carol al XII-lea au fost înfrânte de armatele ruseşti ale lui Petru cel Mare în bătălia de la Poltava. În urma acestei mari înfrângeri, cea mai mare parte a cazacilor ucraineni se vor răspândi spre Dobrogea şi sudul Moldovei. O dovadă a trecerii lor este legată de transhumarea rămăşitelor pământeşti ale hatmanului Ivan Mazepa de la Varniţa din Dobrogea către biserica Sf. Gheorghe din Galaţi, la data de 18 martie 1810. Al doilea val a avut loc în urma prigoanelor ruseşti din partea ţarinei Ecaterina a II-a. Ea a lichidat oştile zaporojene cu luarea lor în iobăgie. O parte din aceste trupe au migrat spre Dobrogea, pe atunci un ţinut al Imperiului Otoman. Pescuitul fiind ocupaţia lor de bază, au organizat în Delta Dunării o tabără de cazaci, sub denumirea de Zadunaiskaya Sici. Pentru serviciile de frontieră aduse Imperiului Otoman împotriva Rusiei, această tabără de cazaci a primit un permis de aşezare (beylik) pe o suprafaţă de teren cu întindere de la braţul Sf. Gheorghe, Lacul Razelm şi Isaceea, până la localitatea Babadag Cu timpul, situaţia militară a acestor cazaci creştini în cadrul Imperiului otoman a devenit tot mai grea. Ei au fost nevoiţi să participe la tot felul de campanii otomane în Balcani pentru pedepsirea sârbilor, bulgarilor sau grecilor. O tentativă de desprindere de Imperiul Otoman a avut loc în anul 1821, când 600 de cazaci trec Dunărea şi se alătură trupelor ţariste. A doua manifestare a avut loc în timpul războiului ruso-turc din anul 1828. La înţelegere cu generalul rus Tucicov, hatmanul Siciei Dunărene (Zadunaiskaya Sici), Ostap Hladkii, cu jumătate din trupe, au trecut în Rusia în luna mai a anului 1828 pe la localitatea Ismail. În urma acestei acţiuni, cei ajunşi la ruşi au devenit simpli soldaţi iar cei rămaşi la turci au fost aspru pedepsiţi ca simpli trădători. Ulterior, paşa de Silistra va desfiinţa toate organizaţiile militare căzăceşti din Dobrogea. Al treilea val migrator de ucraineni s-a produs în perioada anilor 1828 -1861. A fost perioada când mulţi fugari de iobăgie din Imperiul Ţarist au venit spre România pentru a scăpa de serviciul militar rusesc (recrutcina). Fugarii ajunşi în Dobrogea au găsit pământuri libere pentru pescuit, vânat şi agricultură, care le-au permis un trai de muncă în armonie cu alte neamuri. 302

Mictat A.GÂRLAN

Ucrainenii dobrogeni se recunosc cu mândrie drept cazaci ,,haholi” şi se deosebesc de cei bucovineni, cunoscuţi sub denumirea de ucraineni ,,huţuli”. Haholii îşi trag denumirea de la vechile dansuri zaporojene pe care şi le-au păstrat până în ziua de azi. Bogăţia folclorică a acestei comunităţi este bine cunoscută de toate minorităţile conlocuitoare din Dobrogea. În descrierile lui Alexandru P. Arbore ucrainenii sunt numiti ruşi cazaci , termen prin care ii deosebeeşte de ruşii – lipoveni . O confuzie întâlnită în lucrări istoriografice este cea de ucrainean şi rutean menţionată de dr.I.Robciuc. Rutenii nu sunt o naţiune aparte, ei aprţin de aceleaşi neamuri ucrainene. Termenul de rutean pe timpul Imperiului Austro-Ungar a fost dat ucraineilor din Bucovina şi are suport într-o altă realitate naţională Primele studii despre cazacii zaporojeni au fost realizate de Ion Ionescu de la Brad în anul 1850 şi Căpitan M.D. Ionescu în anul 1904. O apreciere corectă privind originea şi obiceiurile acestei comunităţi au fost făcute şi de Alexandru Arbore, cu studii publicate în Arhiva Dobrogei, din anul 1920. În perioada 1948 -1958 minoritatea ucraineană din România a beneficiat de şcoli cu predare în limba ucraineană în fiecare din localităţile cu populaţie ucraineană compactă. De asemenea, au funcţionat cinci licee teoretice şi pedagogice, din care două la Sighetul Marmaţiei şi câte unul la Siret, Suceava şi Tulcea. După anul 1990, s-a reluat sistemul de predare a limbii ucrainene ca limbă maternă, iniţial prin formarea personalului didactic în cadrul Şcolilor Normale de la Sighetul Marmaţiei, Suceava şi Tulcea. În paralel, un număr însemnat de absolvenţi de liceu au fost trimişi la studii în Ucraina. Astfel, în anul şcolar 1998 -1999 numărul total de copii şi elevi din cadrul şcolilor cu predare în limba ucraineană la nivel de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi liceal a fost de 3.276 copii şi elevi, cu un număr de 130 cadre didactice. În anul 1997 s-a redeschis şi Liceul Taras Sevcenco de la Sighetul Marmaţiei. Inspectoratele şcolare judeţene au organizat studiul limbii materne pentru elevii de naţionalitate ucraineană în judeţele Maramureş, Suceava, Caraş-Severin, Timiş şi Tulcea. Localităţi reprezentative pentru aceste şcoli sunt la Sighetul Marmaţiei, Rona de Sus, Poienile de sub Munte, Ruscova, Crăciuneşti, Remeţi, Copăcele, Zorile, Cornuleţ-Banat, Negostina, Băcăuţi, Şerbăuţi, Pogăneşti, Bethausenm, Suceava, Tulcea, Murighiol şi altele. De asemenea, în cadrul Universităţilor Suceava şi Cluj-Napoca, Ministerul Educaţiei Naţionale din România a deschis o secţie de limbă, literatură şi cultură ucraineană. Confesional, ucrainenii din România sunt creştin ortodocşi, cu un Vicariat Ortodox Ucrainean înfiinţat în anul 1950 la Sighetul Marmaţiei. După anul 1990 această episcopie a fost reorganizată sub denumirea Vicariatul General Greco-Catolic Ucrainean, cu sediul tot la Sighetul Marmaţiei, dar subordonat Diocezei Romane Unite cu Roma. Parohiile acestui vicariat sunt în din judeţele Suceava (la Rădăuţi, Siret, Cacica) şi în Maramureş (la Sighet). În Dobrogea, una dintre cele mai frumoase monumente de arhitectura din acest vicariat este Biserica Ortodoxă de la Teliţa. La Recensământul din 7 ianuarie 1992, numărul persoanelor din România care s-au declarat de naţionalitate ucraineană a fost de 65.764 locuitori din care 4.100 de persoane sunt în Dobrogea. Comunitatea ucraineană din România are o presă proprie prin revistele de limbă ucraineană Vilne Slovo şi Naş Holos, cu apariţie în Bucureşti din anul 1949. Din anul 1994 la aceste periodice s-a adăugat şi ziarul bilingv Curierul Ucrainean. Toate aceste periodice sunt editare de Uniunea Ucrainenilor din România –UUR, asociaţie înfiinţată în anul 1990, cu reprezentare parlamentară din acelaşi an. UUR are sediul central la Bucureşti cu filiale la Suceava, Baia Mare şi Tulcea. Această asociaţie din anul 1994 a devenit membră a Uniunii Ucrainenilor din Europa. 303

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ucraineană

10.2. Structura grupurilor de cercetare Astăzi, majoritatea localităţilor de răspândire ale comunităţii ucrainene din Dobrogea sunt în judeţul Tulcea, cu cca. 1280 persoane în anul 2002, pe la: Somova, Ciucurova, Câşliţa, Lunca, Teliţa, Slava Rusă şi municipiul Tulcea. Alte localităţi sunt mai greu accesibile, situate spre Delta Dunării la: Sulina, Ceatalchioi, Chilia Veche, Periprava, Mila 23, Letea, Partizani, Crişan, Caraorman sau spre Nufărul, Mahmudia, Murighiol, Dunăvătul de Sus, Dunăvătul de Jos şi Sf. Gheorghe. În judeţul Constanţa sunt cca. 186 ucraineni în anul 2002, cu răspândire în comuna Vadu şi municipiul Constanta. Cu o asemenea analiză ne-am adresat filialei din Tulcea a Uniunii Ucrainenilor din România care ne-a sprijinit la recoltarea chestionarelor şi realizarea grupului de cercetare ucrainean. Acest grup a cuprins 30 de persoane, membre ale acestei filiale, din următoarele localităţi : - 16 din municipiul Tulcea, - 10 din comuna Murighiol, judeţul Tulcea. - 2 din comuna Slava Rusă, judeţul Tulcea. - 2 din municipiul Constanţa. Cu aceleaşi chestionare, comunitatea ucraineană locală a fost retro-evaluată de 320 de persoane din zona Dobrogei, dar în acest set facem menţiunea existenţei a 2 grupuri. Unul aflat în proximitatea grupului de referinţă ucrainean, compus din 137 de persoane, concentrat în judeţul Tulcea, care poate fi privit ca un ,,sub-grup de asigurare” şi celălalt sub-grup de 193 persoane cu răspândire în tot spaţiul dobrogean. Repartiţia sub-grupului de asigurare din judeţul Tulcea, din afara celui ucrainean, necesar cercetării noastre pentru realizarea perspectivei de retro-evaluare a avut următoarea distribuţie: - 69 persoane din Tulcea - 18 din comuna Greci, - 12 din Sarichioi, - 11 din Slava Rusă, - 9 din Izvoarele, - 9 din Măcin, - 7 din Isaccea, - 2 din Murighiol. Pentru comunitatea ucraineană din Dobrogea cele 8 grupuri etnice martor sunt compuse din români, armeni, greci, italieni, turci, tătari, ruşi-lipoveni şi romi . În experimentul nostru de stimulare a unor evaluări etnice pe bază de chestionar, lotul de cercetare ucrainean reprezintă grupul de referinţă şi este cel care oferă perspectiva internă asupra acestei comunităţi. Cadrul comparativ al datelor obţinute cu modul identic de aplicare / prelucrare a instrumentelor de lucru este raportat la cele 8 grupuri etnice martor, compuse / selectate din cele 8 comunităţi etnice coabitante ale spaţiului dobrogean. Grupurile martor vor oferi suita necesară de perspective externe asupra comunităţii ucrainene. Instructajele din ambele chestionare au fost adaptate pe principiul dublei perspective, interne şi externe, printr-o dublă acţiune de evaluare: una de auto-

304

Mictat A.GÂRLAN

estimare faţă de propria comunitate şi alta de hetero-estimare a distanţelor ,,externe”, faţă de cele 8 comunităţi conlocuitoare, menţionate în formular. Oferim în anexe modele de chestionare completate de un subiect ucrainean.

10.3. Analiza relaţiilor etnice ale ucrainenilor dobrogeni În cazul chestionarului Bogardus-95, după prelucrarea datelor a rezultat un indicator principal referitor la intensitatea şi calitatea contactelor sociale, prescurtat ICCS. El se obţine prin cumularea statistică a frecvenţelor medii pe fiecare comunitate în parte. În tabelul nr. 1 s-au ordonat toate rezultatele obţinute pe baza acestui indicator. Indicele ICCS, de intensitate şi calitate a contactelor sociale este de 3 feluri şi provine din 3 categorii de atitudini, ordonate în tabel nr. 1, astfel . a. Pe diagonală, cu litere îngroşate, s-au marcat indicii de auto-evaluare. Ei reprezintă atitudinea, cu gradul de apropiere al fiecărui grup etnic faţă de propria comunitate. Aceşti indici de distanţă faţă de propria comunitate apar în mod constant la cote maxime şi pot fi consideraţi indici de reper. b. Pe orizontală, s-au trecut indicii de hetero-evaluare. Ei reprezintă atitudinea cu distanţele grupului de referinţă, respectiv ucrainean, faţă de comunităţile etnice nominalizate în chestionar. c. Pe coloane sunt prezentaţi indicii de retro-evaluare. Ei reprezintă atitudinile cu evaluările distanţelor sociale ale grupurilor etnice martor faţă de comunitatea ucraineană locală. În precizarea acestor nuanţe de relaţii şi atitudini, în raport cu comunitatea ucraineană, indicii de auto şi hetero – evaluare reprezintă atitudinile directe, pe când cei de retro-evaluare reprezintă atitudinile reciproce. Indicii de hetero-evaluare aparţin comunităţii ucrainene, cei de retro-evaluare aparţin comunităţilor de contact (respectiv româneşti, armeneşti, greceşti, turceşti, italiene, ruso-lipovene, tătare şi de romi din zonă). Din ordonarea şi centralizarea acestor indicatori în tabelul nr.1 cu dublă intrare, pentru cele 9 x 9 comunităţi etnice cercetate rezultă un total cu 81 de indici şi tot atâtea nuanţe de atitudini, în care fiecare indice reprezintă media aritmetică simplă pe fiecare eşantion. Întrucât intervalul de variaţie a răspunsurilor a fost de la 5 la 25 de puncte, în mod corespunzător şi distanţele etnice de îndepărtare (spre cote mici) şi de apropiere (spre cote mari ) s-au înscris în această plajă de varianţă. În cadrul tabelului, indicii ICCS de autoevaluare sunt haşuraţi pe diagonală, cei de hetero-evaluare sunt grupaţi pe orizontală, iar cei de retro-evaluare sunt grupaţi pe coloană. Facem această expunere pentru că în capitolul de faţă, din acest tabel central vom extrage pentru comentarii numai datele referitoare la comunitatea ucraineană cu prezentare de rândul IX şi din coloana IX. Astfel, pe rândul IX putem observa că în cadrul grupului ucrainean, cea mai ridicată cotă de preferinţă este faţă de propria comunitate la o valoare de 24,86. După această cotă cu valoare de reper, în ordinea hetero – evaluărilor efectuate de acest grup, pe acelaşi rând IX urmează atitudinea de apropiere faţă de români la o cotă de 22,41; faţă de italieni la o cotă de 22,44; faţă de greci la o cotă de 2o,72 ; faţă de armeni la o cotă de 305

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ucraineană

2o,13; de ruşi-lipoveni la o cotă de 2o,25; de turci la o cotă de 17,93 şi faţă de tătari la o cotă de 16,96. Cea mai scăzută atitudine, în ordinea distanţelor şi preferinţelor prezentate de grupul ucrainean a fost faţă de romi la o cotă de 10,04. Pentru analiza atitudinilor reciproce faţă de ucraineni, cotele de distanţă obţinute din acţiunea de retro-evaluare a grupurile etnice martor, au fost grupate pe coloana IX. Din această coloană, în proximă apropiere faţă de ucraineni, apar atitudinile grupului de ruşi-lipoveni, la cota cea mai ridicată de 22,14. Urmează în ordine, atitudinile grupului armean la o cotă de 19,56; a celui de romi la o cotă de 18,8o; a celui românesc la o cotă de 16,55; a celui de greci la cotă de 15,86 ; italienii la o cotă similară de 15,86 şi a celui de turci la o cotă de 15,28. Atitudini mai scăzute de apropiere faţă de ucraineni provin din partea grupului martor tătar la o cotă de 14,83. Tabelul nr. 1 Indicii de intensitate a contactelor directe şi de distanţă socială între comunităţi etnice dobrogene, cu referite la cea ucraineană, stabiliţi prin aplicarea variantei de Chestionar Bogardus 1995 Comunităţi dobrogene

I Români II Armeni III. Greci IV Italieni V Turci VI Tătari VII Romi VIII Ruşi –Lipoveni IX Ucraineni

I Români

II Armeni

III Greci

IV Italieni

V Turci

VI Tătari

VII Romi

Ruşi – Lipov.

IX Ucraineni

24,46

18,46

16,06

20,20

17,37

16,41

9,96

15,92

16,65

24,62

24,82

23,60

23,38

18,67

16,67

16.00

19,43

19,56

23,89

18,89

24,11

18,75

14,79

15,68

8,17

16,20

15,86

23,83

17,20

19,60

24,43

16,10

14,93

8,60

14,86

15,86

19,23

16,05

16,61

17,20

23,88

22,35

11,85

15,31

15,28

20,27

17,26

16,19

17,43

23,69

24,53

12,50

14,69

14,83

23,10

20,26

20,40

21,10

17,76

18,73

24,50

18,66

18,80

23,36

20,04

20,72

20,86

18,38

19,94

10,06

24,42

22,14

22,41

20,13

20,72

22,44

17,93

16,96

10,04

20,25

24,86

Cu excepţia relaţiilor cu romii, toate tipurile de atitudini directe şi reciproce ale grupului ucrainean au fost la cote de peste 12,50, respectiv peste media intervalului nostru de varianţă. Aceasta semnifică faptul că la data cercetării noastre în jurul comunităţii ucrainene din Dobrogea nu au existat atitudini de respingere şi intoleranţă. Cu aceleaşi date de teren ale Chestionarului Bogardus – 1995 se mai poate realiza şi o altă formulă de aprofundare a analizei de relaţii pe subgrupuri cu prezentare în tabelul nr. 2. Scala şi procedura de evaluare este aceeaşi. Dar, tabelul cuprinde numai atitudinile ucrainene directe pe subcategorii de persoane, faţă de grupurile etnice martor. În cazul acestui grup ucrainean, putem observa cote maxime de auto-evaluare şi apropiere faţă de propria comunitate pe toate subcategoriile sale de persoane, fără variaţii semnificative. O cotă de auto-evaluare ceva mai redusă apare la cei cu studii liceale, dar tot la o cotă de nivel ridicat de 24,54. Aceasta semnifică faptul că în rândul tuturor membrilor 306

Mictat A.GÂRLAN

există o reacţie puternică de identificare psihologică şi de aderenţă fermă la propria comunitate. În privinţa hetero-evaluărilor în toate categoriile de persoane ale grupului prezintă cote de apropiere mai ridicate întâi faţă de români, dar şi faţă de italienii localnici. Pragul minim de apropiere faţă de români se află în rândul adulţilor în vârstă de 31-55 de ani cu o cotă de 19,25; cel maxim la tinerii de sub 31 ani la o cotă de 24,85. Dar, distanţele etnice faţă de români ale celor 2 generaţii de ucraineni sunt relativ mari. Ceea ce semnifică şi o diferenţă de opinii, cu schimbări importante de mentalitate între cele 2 generaţii. De asemenea, putem nota şi un interes surprinzător faţă de comunitatea italiană locală pe subgrupe de femei, cu o intensitate la o cotă de 22,88 şi la adulţi, la o cotă de 20,25. Faţă de alte comunităţi conlocuitoare, toate subloturile ucrainene s-au înscris în cote ridicate de apropiere şi conlucrare. Respectiv, s-au înscris pe un registru de manifestare cu caracter mediu spre intens pozitiv, peste cota de 12,5 a intervalului nostru de variaţie . În cadrul grupului ucrainean dobrogean de la această atitudine pozitivă semnalăm o excepţie faţă de comunitatea romilor. Indicele de contact social cel mai scăzut faţă de romi este prezent la nivelul adulţilor în vârstă de 31-56 ani la o cotă de 8,50, cu o toleranţă ceva mai ridicată în rândul persoanelor cu studii superioare, la o cotă de 11,66 ; şi aceste distanţe etnice faţă de romi se găsesc tot pe intervalul de respingere, respectiv sub cota de 12,5 a intervalului de varianţă. Tabelul nr. 2 Indicii de calitate şi distanţe etnice pe subcategorii de persoane ale grupului ucrainean faţă de ei şi faţă de grupurile etnice martor stabiliţi prin reprelucrarea datelor variantei de Chestionar Bogardus 1995 Nr cazuri

30 Ucrai. 17 13

8 13 9

15 12 3

Subcategorii Indice global Pe sexe Femei Bărbaţi Pe vârste Sub 30 ani Adulţi 31-55 ani Peste 56 ani Pe nivel de studii Sc. genl. şi profes. Studii liceale Studii. Post liceale

1. Ucraine.

2. Români

3. Arm.

4. Greci

5 Italie.

6. Turci

7 Tătari

8. Romi

Ruşi – Lipov

24,86

22,41

20,13

20,72

22,44

17,93

16,96

10,04

20,25

24,72 25,oo

21,11 23,71

19,55 20,71

20,16 21,28

22,88 22,00

16,72 19,14

15,22 18,71

8,94 11,14

18,22 22,28

24,57

24,85

22,42

23,85

22,14

19,29

9,28

22,00

25,oo

19,25

17,50

15,62

20,25

13,62

12,75

8,50

17,87

24,80

24,20

20,oo

17,80

23,70

17,10

16,60

10,60

18,70

25,oo

20,72

17,63

18,45

21,45

14,36

13,45

9,54

17,54

24,54

22,63

21,09

21,63

23,27

18,72

16,72

9.oo

20,07

25,oo

24,33

23,66

11,66

23,66

307

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ucraineană

10.4. Diagnoze de trăsături şi valori etnice În utilizarea unor instrumente de psihologe socială, până a ajunge la faza unor diagnoze cu inferenţe diagnostice privitoare la diferite comunităţi este necesar a verifica prin diferite procedee calitatea instrumentelor utilizate. În cazul de faţă, pentru Chestionarul PPN –50 s-au realizat 50 teste T de semnificaţie pe eşantioane perechi (vezi volumul Fundamentări metodologice în etnopsihologie, Mictat Gârlan, editura LUMEN, Iaşi, 2004). La aceste teste de semnificaţie, cu referire la datele grupului ucrainean, trebuie să subliniem că toţi cei 50 de itemi ai acestui instrument s-au plasat la cota de semnificaţie p < 0,05 ceea ce reprezintă un rezultat foarte bun. La testare în datele altor grupuri au apărut şi itemi nesemnificativi. Astfel, putem spune că în cadrul analizelor noastre cu aceste trăsături avem siguranţa că ele vor fi semnificative pentru întreaga comunitate studiată. După introducerea datelor la calculator, etapele de procesare se realizează în trei momente. În primul moment, din baza principală de date elaborată pe 9 comunităţi etnice se extrage o bază secundară referitoare numai la comunitatea ucraineană pe 350 de cazuri. Prelucrarea primară are în vedere o formatare a datelor, cu un mod de punere în pagină după modelul chestionarelor utilizate. În al doilea moment, pentru obţinerea datelor de auto-evaluare ,acelaşi soft de formatare se aplică numai pe grupul ucrainean cu 30 de cazuri. În al treilea moment, pentru datele de retro-evaluare acelaşi program de prelucrare se aplică pe fiecare din cele 8 grupuri martor, pentru datele privitoare la rubrica comunităţii ucrainene. Astfel, pe principiul dublei perspective, din interevaluarea grupurilor de cercetare din aceste etape de procesare vor rezulta 3 tipuri de profiluri : - un profil integrat cu valoare de reper, rezultat din media aritmetică pe total număr de cazuri, respectiv 350 în cercetarea de faţă - un profil auto-evaluat, realizat din perspectiva ,,internă” a grupului ucrainean pe total 30 de cazuri - opt profiluri retro-evaluate realizate pe numărul de cazuri al fiecărui grup etnic martor. Aceste date faţă de comunitatea ucraineană vor furniza perspectiva ,,externă”. Pe baza profilului integrat, s-a realizat o scalare a itemilor de la trăsăturile modale cele mai active cu media aritmetică cea mai ridicată, spre cele mai puţin active cu media aritmetică cea mai scăzută. Etapa de ierarhizare a trăsăturilor modale este destul de laborioasă şi are un caracter ,,manual”, spre deosebire de cele anterioare, unde se poate aplica un soft de prelucrare automată a datelor. Această fază are un caracter manual pentru că ierarhizarea trăsăturilor modale diferă în mod constant de la o comunitate la alta. Aceste ,,coloane” de câte 50 de trăsături etnice ucrainene reflectă un cadru lărgit de manifestări şi tipuri de reacţii etnice, existente în conştiinţa publică a zonei cu privire la comunitatea cercetată, de la cele mai cunoscute şi mai active trăsături, plasate în prima parte a tabelului, spre cele mai puţin active şi mai puţin cunoscute manifestări, plasate în a doua parte. (vezi tabelele anexă acestui capitol). Pe de altă parte, pentru o diagnoză mai largă de profiluri etnice este obligatorie dezvoltarea unei analize structurale, întrucât valorizarea separată a unei trăsături în cadrul 308

Mictat A.GÂRLAN

unei cote cifrice simple nu oferă semnificaţii. O diagnoză corectă de profiluri se obţine numai din ponderarea trăsăturilor pe ansamblul datelor recoltate. Redăm în continuare în tabelul nr. 3 un extras semnificativ, cu primele 10 trăsături active din profilul etnic ucrainean. Cadrul complet de rezultate al diagnozei de valori şi trăsături al acestei comunităţi este prezentat în tabelele anexă la acest capitol, ordonat de la mediile aritmetice cele mai ridicate din prima parte a tabelului, spre cele mai scăzute în a doua parte (vezi anexele ). Pe prima coloană a tabelului sunt trecute mediile aritmetice reper ale profilului integrat obţinute pe un eşantion cu 350 de cazuri. Ele sunt cele mai echilibrate pentru că reprezintă trăsături modale rezultate din toate aprecierile referitoare la ucraineni şi la respectivul item. Pe celelalte coloane se prezintă un suport mare de date comparative din partea altor grupuri-martor pentru, confirmări, infirmări, verificări, validări pe fiecare item în parte . La ucraineni dobrogeni, pe primele 10 locuri în cadrul profilului integrat apar – în ordin, următoarele trăsături modale; - credinţa religioasă cu o medie aritmetică de 4,37 - mândria cu o medie de 4,11 - tradiţionalismul la o medie de 3,90 - preţuirea propriei identităţii etnice, cu o medie de 4,01 - sentimentul istoriei, cu o medie de 3,83 - hărnicia, cu o medie de 3,67 - simţul frumosului, cu o medie de 3,67 - ataşamentul faţă de România, cu o medie de 3,63 - omenia, cu o medie de 3,58 - optimismul, cu o medie de 3,57 Tabelul nr. 3 Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la ucraineni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Trăsături etnice 1. Credinţa religioasă 2. Mândria 3.Tradiţionalisml 4.Preţuirea proprie identităţi etnice 5. Sentimentul istoriei 6. Hărnicia 7. Simţul frumosului 8.Atasamentul faţă de România 9. Omenie 10. Optimismul

Profil ucrain. Integrat cazuri 350 4,37 1,10 4,11 1,21 3,90 1,23 4,01 1,19 3,83 1,25 3,67 1,25 3,67 1,20 3,63 1,35 3,58 1,26 3,57 1,25

Profil AutoEvaluat Ucrain. 30 4,81 0,40 4,42 0,76 4,65 0,49 4,42 0,81 4,45 0,77 4,71 0,53 4,68 0,79 4,32 0,83 3,76 1,06 4,13 1,12

Retro-evaluarea ucrainenilor dobrogeni pe fiecare item de câtre grupurile etnice martor din zona de contact Român 50 4,52 1,09 4,00 1,41 4,24 1,06 3,86 1,41 3,52 1,47 3,32 1,24 3,48 1,23 3,72 1,40 4,47 1,04 3,68 1,15

Arm. 30 4,73 0,78 4,40 1,43 3,07 1,08 4,47 0,86 4,37 1,27 3,63 1,50 3,90 1,30 4,63 0,89 3,87 1,04 4,37 1,07

309

Grec 30 4,87 0,35 4,20 0,66 4,50 0,78 4,60 0,62 3,83 1,15 3,97 0,85 3,67 0,96 3,60 1,28 3,23 1,19 3,83 0,91

Ital. 30 3,93 1,46 3,70 1,02 4,30 1,12 4,60 0,72 3,80 1,10 3,77 1,22 3,17 1,15 3,27 1,34 2,76 1,08 3,27 1,08

Turc 50 3,68 1,41 3,78 1,40 3,46 1,34 3,94 1,24 3,52 1,34 3,34 1,29 3,24 1,22 2,76 1,29 2,62 1,16 3,14 1,34

Tăt. 50 4,20 1,23 3,60 1,40 3,56 1,40 3,44 1,23 3,42 1,43 3,36 1,43 3,10 1,18 3,04 1,34 2,97 1,05 2,84 1,38

Romi 30 4,86 0,44 4,69 1,07 3,38 1,47 3,14 1,26 4,38 0,78 3,00 1,07 4,10 1,01 3,31 1,44 4,31 0,87 3,38 1,47

Ruşi 50 4,29 0,91 4,53 0,65 4,06 0,97 4,08 1,02 3,86 0,98 4,20 0,91 4,18 0,93 4,43 0,82 4,84 0,37 3,92 0,86

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ucraineană

În tabelul nr. 4 realizăm o comparaţie suplimentară dintre profilul ucrainean integrat, obţinut pe 350 cazuri şi profilul ucrainean auto-evaluat obţinut pe 30 cazuri, în care sunt comune numai 4 din 10 trăsături. După părerea noastră aceasta arată un mare grad ridicat de subiectivitate din partea acestei comunităţi. De asemenea, în acest tabel comparativ, constatăm diferenţe semnificative de valorizare. Astfel, în cadrul grupului ucrainean, diferenţele principale de percepţie şi dezacord se referă la : - toleranţa etnică, valoare foarte preţuită de ucrainenii din Dobrogea, aflată în poziţia 1, dar absentă din primele zece poziţii ale profilului integrat, în care se află la poziţia 16 (vezi tabelul din anexe) - ospitalitatea, este a 2-a valoare apreciată în eşantionul ucrainean, dar puternic contestată de toate celelalte grupuri etnice martor. La ucraineni această dimensiune ocupă poziţia 25 absolut mediană în profilul integrat - sentimentul naturii este a 3-a trăsătură apreciată, dar care în profilul integrat se contestă caracterul dominant , aflându-se pe poziţia 13 de mare distanţă, - capacitatea de evitare a conflictelor a fost auto-apreciată de grupul ucrainean la poziţia 6, dar cu o puternică contestaţie în alte grupuri etnice martor, fiind plasată în profilul integrat la poziţia 18. Tabelul nr. 4 Studiu comparativ de trăsături modale ucrainene, integrate şi autoevaluate în primele 10 poziţii de manifestare Extras de trăsături din profilul ucrainean integrat 1. Credinţa religioasă 2. Mândria 3.Tradiţionalisml 4. Preţuirea proprie identităţi etnice 5. Sentimentul istoriei 6. Hărnicia 7. Simţul frumosului 8. Ataşamentul faţă de România 9. Omenie 10. Optimismul

Medii Aritm. 4,37 4,11 3,90 4,01 3,83 3,67 3,67 3,63 3,58 3,57

Extras de trăsături din profilul ucrainean auto-evaluat 1. Toleranţa interetnică 2. Ospitalitatea 3. Sentimentul naturii 4. Credinţa religioasă 5. Hărnicia 6. Capacitatea de evitare conflicte 7. Simţul onoarei 8. Simţul frumosului 9. Tradiţionalismul 10.Curăţenia şi higiena

Medii Aritm. 4,97 4.90 4,90 4,81 4,71 4,71 4,71 4,68 4,65 4,52

Trăsături comune X X X X -

În acest fel, trăsături importante precum toleranţa etnică, ospitalitatea sau capacitatea de evitare a conflictelor se exclud din cadrul ,,dominantelor de bază” ale specificului ucrainean. În schimb, există un alt set de trăsături relativ pozitive, cum ar fi ataşamentul faţă de România, preţuirea propriei identităţi, simţul frumosului sau optimismul, pe care cele 8 grupuri etnice martor le atribuie ucrainenilor, chiar fără a fi prezente în primele 10 auto-evaluări. De aceea, putem spune că pentru ucraineni există un set dominant de 4 trăsături mai bine cunoscute, confirmate în toate cele 9 grupuri de cercetare, plus 6 trăsături confirmate prin 8 grupuri martor. Astfel, în profilul însuşirilor specifice acestei comunităţi ucrainene putem nota un set de trăsături active şi fundamentale prin credinţa religioasă, hărnicia, simţul frumosului şi tradiţionalismul, cu adăugarea ataşamentului faţă de România, preţuirea propriei identităţi, simţul frumosului, omenia şi optimismul.În cadrul sistemului nostru metodologic menţionăm caracterul de unicat al acestui profil, întrucât această configuraţie de trăsături nu mai apare la nici o altă comunitate. Analiza cadrului comparativ pentru diagnoza trăsăturilor comunităţii ucrainene a avut multe elemente de dificultate. 310

Mictat A.GÂRLAN

De pildă, prin poziţionarea în profilul integrat, pe primele locuri a tradiţionalismului şi a credinţei confesionale, putem spune că ucrainenii sunt un neam profund religios care apreciază în mod deosebit valorile credinţei ortodoxe. Aceste estimări rezultă atât din frecvenţa medie ridicată pe totalul de 350 cazuri ale profilului integrat la o cota de 4,37 cât şi din auto-evaluările majorate ale grupului ucrainean la o cota de 4,81. Credinţa confesională cu caracter dominant la ucraineni este confirmată în tendinţele de supra-evaluare prezente în 6 grupuri martor, respectiv de greci cu 4,87; de romi cu 4,86; de armeni cu 4,73; de români cu 4,52; ruşii-lipoveni cu 4,29 şi de tătari cu 4,20. Unele tendinţe nesemnificative de sub-evaluare a credinţei confesionale la ucraineni provin de la grupul italian la o cota de 3,93 şi de la cel turc la o cota de 3,68. În privinţa hărniciei, auto-evaluările grupului ucrainean la o cota de 4,71 au fost mai mari decât cele din totalul celor 350 cazuri ale profilului integrat la o cota de 3,67. Menţionăm că în cadrul raporturilor etnice, tendinţele de supraestimare în procesele de auto-evaluare au loc curent în orice comunitate, indiferent de mărimea ei. Din acest punct de vedere, toate auto-evaluările la cote ridicate pot fi considerate normale. Pe dimensiunea hărniciei, faţă de frecvenţa integrată din perspectiva externă a acestei comunităţi, avem pe de-o parte confirmări prin supraevaluare din partea a 4 grupuri martor, iar pe de altă parte mai sunt şi 4 grupuri martor cu tendinţe de subevaluare. Astfel, în cazul hărniciei ucrainenilor, această calitate a fost apreciată la nivel superior mai întâi de grupul ruşilor-lipoveni la o cota de 4,2o ; apoi al grecilor la o cota de 3,97 ; al italienilor cu 3,77 şi al armenilor la o cota de 3,63. (vezi tabelul din anexe Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la ucrainenii dobrogeni, la poziţia 6 a hărniciei, în retro-evaluarea lotului armean se poate observa o abatere standard supraunitară, la o cotă ridicată de 1,50 ceea ce poate însemna un grad mai ridicat de eterogenitate şi nesiguranţă din partea acestui lot în formularea acestei atitudini faţă de ucraineni). Alte grupuri, precum cele de tătari, cu retro-evaluări la o cota de 3,36 ; de turci la o cota de 3,34 ; de români cu 3,32 şi de romi la o cota de 3,oo, prezintă aprecieri omogene, dar apropiate ca alternativă de răspuns la treapta ,,pentru acord în mică măsură“. În mod similar simţul frumosului la ucraineni ocupă o poziţie dominantă, cu o frecvenţă integrată ridicată pe total eşantion la o cota de 3,67 şi un nivel ridicat de auto-evaluare de 4,68 . Această trăsătură a fost supra-evaluată de 4 grupuri martor cu sub-evaluare în alte 4 grupuri. Simţului frumosului la ucraineni este confirmat în retro-evaluările ruşilor-lipoveni la o cota de 4,18 ; de romi la o cota de 4,10 ; de armeni la o cota de 3,90 şi de greci la o cota de 3,76. Aceeaşi trăsătură la ucraineni este subevaluată în grupurile de români la o cota de 3,48; de turci la o cota de 3,24 ; de italieni la o cota de 3,17 şi de tătari la o cota de 3,10. O situaţie asemănătoare o constatăm şi în cazul optimismului, dimensiune care a prezentat o frecvenţă în profilul integrat pe total 350 cazuri la o cota de 3,57 – cu valoare de reper şi o auto-estimare la o cota de 4,13. Şi această modală dominantă a prezentat la ucraineni dificultăţi de estimare. Optimismul ucrainean a fost confirmat de 4 grupuri martor dar şi subestimat de alte 4 grupuri. Astfel, grupurile de armeni la o cota de 4,37; ruşi-lipoveni la o cota de 3,92 ; de greci cu 3,83 şi de români cu 3,68 prezintă tendinţe de supra-evaluare. Pe când la cele de romi la o cota de 3,38 ; de italieni cu 3,27 ; de turci cu 3,14 şi de tătari la o cota de 2,84 au o tendinţă de subevaluare apropiată treptei de răspuns ,,acord în mică măsură“. 311

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ucraineană

După opinia noastră, aceste oscilaţii nu infirmă structura de calităţi specifice a minorităţii ucrainene. Ele sunt numai reacţiile unui grad mai redus de cunoaştere a lor de către alte populaţii, combinată probabil şi cu mărimea mai modestă a acestei comunităţi de cca. 4.ooo de persoane în zona noastră de cercetare. În planul median al trăsăturilor intermediare la comunitatea ucraineană constatăm o poziţionare de nivel 27 a profesionismului la o cotă de 3,38; o poziţionare de nivel 30 a adaptabilităţii la o cotă de 3,32 sau o poziţionare de nivel 39 a spiritul întreprinzător la o cotă de 3,18 care fiind foarte apropiate alternativei de răspuns ,,pentru acord în mică măsură“ , prin care le putem considera ca nesemnificative. Dacă în planul primelor 10 trăsături dominante, între profilul integrat ucrainean şi profilul autoevaluat avem un procent scăzut de percepţii comune, respectiv de 40 % (întrucât numai 4 trăsături din 10 listate au fost comune) , în planul ultimelor 10 trăsături subdominante, al celor de slabă manifestare, acest procent a urcat la 80 %. O asemenea situaţie o prezentăm comparativ în tabelul nr. 5 în care au fost extrase trăsăturile din profilul etnic ucrainean integrat alături de cele ale profilului etnic autoevaluat. Faptul că în planul atitudinilor subdominante, de slabă intensitate există un acord ridicat pentru 8 din 10 trăsături listate, acest aspect poate semnifica că trăsăturile pasive au fost mai uşor de sesizat, cel puţin în cazul acestei comunităţi, întrucât în mod evident itemii cu mare pondere comună semnifică un grad mai ridicat de cunoaştere a lor. În cazul acestui tabel nr. 5, ceea ce s-a recunoscut comunităţii ucrainene specific în ambele perspective a fost slaba manifestare a capacităţii de iniţiativă şi a perseverenţei până la finalizare. Şi în cazul acestei comunităţi, trebuie notat că nu toate subdominantele constatate, respectiv manifestările de slabă intensitate pot fi considerate defecte. Astfel, atitudinea scăzută de agresivitate etnică a ucrainenilor dobrogeni, alături de imitativitatea, fatalismul sau scepticismul, la intensităţi la fel de scăzute şi larg confirmate în toate grupurile de cercetare pot fi considerate însuşiri pozitive. De asemenea, trăsături opuse ca prezenţa optimismului în primele 10 locuri, în opoziţie cu cea a scepticismului pe ultimele 10 locuri, indică faptul că această distanţă a fost percepută corect. La fel, prezenţa agresivităţii în poziţia 5o, la o cotă în profilul integrat de 2,38, în opoziţie cu cea de bunătate şi blândeţe, aflată în poziţia 31 la o cotă în profilul integrat de 3,38, indică faptul că între itemii acestui instrument şi în condiţii mai dificile de teren se poate obţine o distanţare suficientă care să acopere ariile mai largi ale unor realităţi etnopsihologice. Dacă pe baza datelor din profilul integrat, acceptăm la ucraineni poziţia 50 de absenţă a manifestărilor de agresivitate etnică, care rămâne un indicator de bază al lipsei de tensiuni din cadrul relaţiilor etnice, atunci, în egală măsură, suntem obligaţi să acceptăm şi foarte slaba manifestare a trăsăturilor din zone limitrofe cum ar fi inventivitatea din poziţia 42 la o cotă de 3,09 sau capacitatea de iniţiativă din poziţia 43 la o cotă tot de 3,09. O situaţie de mare dezacord se constată la slaba manifestare a spiritului comercial ucrainean din poziţie 47 a profilului integrat la o cotă de 2,97, faţă de estimările autoevaluate aflate la o cotă de 4,19. La trăsătura spiritului comercial ucrainean avem 3 grupuri martor, de ruşi-lipoveni la cota de 3,43; de greci la cota de 3,23 şi de turci la cota de 2,86; au formulat estimări corespunzătoare treptei de evaluare : ,,pentru acord în mică măsură”.

312

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 5 Studiu comparativ de trăsături modale ucrainene, integrate şi autoevaluate în ultimele 10 poziţii de manifestare Extras de trăsături din profilul ucrainean integrat 41 Perseverenţa până la finalizare 42.Inventivitatea 43.Capacitatea de iniţiativă 44.Imitativitatea 45.Individualismul 46.Dominativitatea 47.Spiritul comercial 48.Fatalismul 49. Scepticismul 50.Agresivitatea

Medii Aritm. 3,14 3,09 3,09 3,03 3,01 2,99 2,97 2,81 2,65 2,38

Extras de trăsături din profilul ucrainean auto-evaluat 1. Modernismul 2. Perseverenţa până la finalizare 3. Capacitatea de iniţiativă 4. Dominativitatea 5. Spiritul întreprinzător 6. Scepticismul 7. Individualismul 8. Imitativitatea 9. Fatalismul 10. Agresivitatea

Medii Aritm. 4.16. 4.16 4.10 4,10 4,06 3,90 3,90 3,81 3,74 2,71

Trăsături comune X X X X X X X X

Tot în raport cu spiritul comercial al ucrainenilor în alte 5 grupuri martor s-au formulat aprecieri chiar sub această cotă, respectiv în grupul românilor la o cotă de 2,82; al tătarilor la cota 2,72 ; al italienilor la cota de 2,70 ; al romilor la cota 2,52 şi al armenilor la cota de 2,20 ; nivel de estimare care corespunde treptei de răspuns ,,nu sunt sigur “. Ca urmare, lipsa de agresivitate etnică, a scepticismului, a fatalismului, a imitativităţii, dar şi a lipsei de iniţiativă, a spiritului comercial, cu lipsa de perseverenţă până la finalizare, pot reprezenta a doua direcţie de manifestare a specificului etnic la această minoritate. De notat că şi în cazul trăsăturilor de slabă intensitate, modelul nostru de investigaţie reuşeşte să particularizeze manifestări etnice cu caracter de unicat.

313

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ucraineană

10.5. Analiza de stiluri etnice Remarcăm anterior că analiza de item trebuie integrată unei diagnoze de factură structurală, tocmai pentru că acest demers poate deveni excesiv de analitic. În compensare, întocmirea unei matrice stilistice poate avea un caracter de sinteză, chiar cu unele elemente de prognoză. Tehnica analizei de stil se bazează pe regruparea trăsăturilor echivalente psihologic pe direcţia a 5 orientări, prin selecţia a 10 itemi din chestionarul PPN-5o. Concepţia şi ordonarea analizei de stil a reprezentat o fază premergătoare dintre cele mai dificile, cadrul teoretic fiind elaborat de prof. Paul Popescu Neveanu în anul 1995. Noi am continuat partea de prelucrare a Chestionarul PPN-5o împreună cu softul matricei stilistice, după acelaşi model al analizei de item cu cele 3 tipuri de profiluri integrate, autoevaluate şi retro-evaluate. Pentru obţinerea profilului stilistic integrat, indiferent de comunitatea la care se adresează, se procedează la un calcul de medie aritmetică şi abatere standard, din 5 în 5 itemi pe toate cele 350 de chestionare în care a fost trecută respectiva comunitate etnică, în cazul nostru pe toate datele / evaluările referitoare la ucraineni. Pentru obţinerea profilului stilistic auto-evaluat, acelaşi ,,soft” cu acelaşi pas se aplică numai la cele 30 de cazuri ale grupului ucrainean. Pentru determinarea profilurilor stilistice retro-evaluate, acelaşi ,,soft” se aplică pe datele fiecărui grup martor, dar numai la rubrica referinţelor despre ucraineni, prezente în chestionare. Notăm faptul că softul analizei de item este identic cu cel al analizei de stil şi conform grilei Chestionarului PPN-50, deosebirea esenţială a softului de stil este numai pasul de calcul din 5 în 5 itemi. Pe această cale obţinem matricea stilistică a ucrainenilor dobrogeni determinată prin auto şi retro-evaluare, cu o prezentare finală în tabelul nr. 6

314

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 6 Matricea stilistică a ucrainenilor dobrogeni determinată prin auto şi retro-evaluare datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Stilurile de relaţionare cu itemii lor

Profil Stilistic ucrain. integrat total cazuri

Profil Stilistic Auto – evaluat

Profilurile stilistice retro-evaluate ale ucrainenilor dobrogeni rezultate din estimările grupurile etnice martor din zona de contact Români 50

Arm. 30

Greci 30

Italie. 30

Turci 50

Tăt. 50

Romi 30

Ruşi Lipov 50

350

Ucraineni 30

CULTURAL 5-10-15-20 25-30-35 40-45-50

3,51 1,2o

4,36 0,84

3,45 1,21

3,87 1,18

3,82 0,81

3,28 1,13

3,11 1,25

2,98 1,23

3,08 0,83

3,94 0,82

TOLERANT 1-6-11-16 21-26-31 36-41-46

3,44 1,23

4,34 0,8o

3,31 1,28

3,89 1,11

3,67 0,97

3,35 1,1o

3,04 1,21

2,86 1,23

3,03 1,03

3,89 0,93

AFECTIV 4-9-14-19 24-29-34 39-44-49

3,42 1,24

4,41 0,73

3,25 1,25

3,65 1,29

3,69 1,oo

3,2o 1,19

2,99 1,21

2,86 1,18

3,13 0,97

3,97 0,88

ACTIV 3-8-13-18 23-28-33 38-43-48

3,31 1,18

4,29 0,8o

2,98 1,2o

3,4o 1,37

3,63 0,91

3,28 1,07

3,02 1,17

2,84 1,2o

2,86 0,79

3,81 0,84

MORAL 2-7-12-17 22-27-32 37-42-47

3,25 1,2o

4,35 0,77

3,17 1,21

3,5o 1,22

3,41 0,99

2,98 1,08

2,85 1,13

2,72 1,16

2,81 0,97

3,75 0,92

La acest nivel de sinteză şi la minoritatea ucraineană remarcăm o matrice stilistică similară cu cea a ruşilor-lipoveni. Respectiv o prevalenţă a stilului cultural şi tolerant pe nivele superioare, cu un plan median pentru orientări stilistice afective şi cu slabe manifestări pe ultimul plan pentru stilurile activ şi moral. Cu diferenţe specifice de la o comunitate la alta. În ambele comunităţi stilistică culturală comună rezultă din prevalenţa tradiţionalismului şi a credinţei ortodoxe în primele patru nivele valorice şi din poziţiile apropiate la ceilalţi itemi. O notă de diferenţă între datele acestor grupuri (la care le putem spune slave) se poate observa la itemul optimismulu,i cu o manifestare ceva mai vie şi mai intensă în stilistica culturală ucraineană, prezent în poziţia 10, faţă de cea rusă din poziţia 12. Aceleaşi similitudini şi în privinţa stilului tolerant prezent în ambele comunităţi pe planul al doilea. Astfel, orientarea stilistică socială la ucraineni este similară cu cea a ruşilorlipoveni la nivelul unor dominante precum ataşamentul faţă de România şi ataşamentul faţă de propria identitate etnică aflate la ambele comunităţi în primele 10 poziţii. La fel itemul toleranţei, în profilul etnic integrat ucrainean ocupă poziţia 16, pe când ruşii-lipoveni ocupă poziţia 15 .

315

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ucraineană

Aceeaşi poziţie similară, dar mediană, constatăm în profilul etnic integrat din ambele comunităţi şi la capacitate de comunicare cu sinceritate aflată în poziţia 37. În privinţa stilului afectiv, acesta este prezent la ambele comunităţi pe al treilea plan. În cadrul său, elementele de asemănare dintre ucraineni şi ruşi au la bază acelaşi simţ al armoniei, frumosului şi mândriei prezente în primele opt poziţii la ambele comunităţi. De asemenea, în planul afectivităţii generale, mai putem nota şi un acelaşi amplasament al agresivităţii, în poziţia 50. Alte nuanţe de orientare afectivă cum ar fi capacitatea de evitare a conflictelor au o poziţionare ceva mai ridicată la ucraineni respectiv poziţia 18, faţă de cea a ruşilor-lipoveni unde această capacitate se află în poziţia 22. În privinţa stilului activ, caracteristic muncii şi productivităţii, prezent pe al patrulea nivel, ucrainenii şi ruşii-lipoveni se caracterizează prin aceleaşi manifestări restrânse în planul mai multor orientări. De exemplu, spiritul întreprinzător la aceste comunităţi este o trăsătură secundară, întrucât în ambele sisteme valorice, la ucraineni şi lipoveni ocupă aceeaşi poziţie 39. La fel în privinţa spiritului comercial, altă dimensiune caracteristică stilului activ, în profilul etnic integrat la ucraineni se află în poziţia 47 iar la ruşii-lipoveni se află în poziţia 48. La stilul moral, amintim că alunecarea generală a acestui stil într-un plan secundar de restrângere a manifestărilor sale reprezintă o tendinţă general valabilă în toate comunităţile cercetate. Din aceste motive notăm aceeaşi concluzie prezentată cu alte ocazii. După opinia noastră, decăderea comportamentului moral reprezintă o situaţie generică, care nu poate fi atribuită unei singure comunităţi. Cauza ei nu poate fi decât comună şi de ansamblu, cu influenţe şi din partea tranziţiei globale a raporturilor valorice, în toate ţările Europei de Est.

316

Mictat A.GÂRLAN

Tabelul nr. 7 Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la ucrainenii dobrogeni Datele cuprind media aritmeticã si abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Trăsături etnice 1. Credinţa religioasă 2. Mândria 3. Tradiţionalismul 4. Preţuirea proprie identităţi etnice 5. Sentimentul istoriei 6. Hărnicia 7. Simţul frumosului 8.Atasamentul faţă de România 9. Omenia 10. Optimismul 11. Curăţenia şi higiena 12.Solidaritatea 13. Sentimentul naturii 14. Încrederea în forţele proprii 15.Independenţa 16. Toleranţă interetnică 17.Prietenia 18. Capacitatea de evitare conflicte 19. Curajul şi cutezanţa 20. Inteligenţa 21.Simţul onoarei 22. Realismul 23. Dispoziţia spre întrajutorare 24. Ambiţia 25. Ospitalitatea

Profil ucrain. integrat

Profil autoevaluat

total

Ucrain 30 4,81 0,40 4,42 0,76 4,65 0,49 4,42 0,81 4,45 0,77 4,71 0,53 4,68 0,79 4,32 0,83 3,76 1,06 4,13 1,12 4,52 1,29 4,06 0,89 4,90 0,40 4,34 0,72 4,00 1,13 4,97 0,18 4,87 0,34 4,71 0,64 4,26 0,77 4,29 0,64 4,71 0,82 4,06 1,06 4,13 0,92 4,16 0,78 4,90 0,30

350 4,37 1,10 4,11 1,21 3,90 1,23 4,01 1,19 3,83 1,25 3,67 1,25 3,67 1,20 3,63 1,35 3,58 1,26 3,57 1,25 3,56 1,31 3,56 1,25 3,53 1,30 3,52 1,22 3,51 1,28 3,51 1,31 3,51 1,37 3,48 1,24 3,49 1,16 3,47 1,21 3,46 1,27 3,45 1,26 3,42 1,19 3,40 1,21 3,40 1,36

Retro-evaluarea ucrainenilor dobrogeni pe fiecare item de către grupurile etnice martor aflate în zona de contact Români 50 4,52 1,09 4,00 1,41 4,24 1,06 3,86 1,41 3,52 1,47 3,32 1,24 3,48 1,23 3,72 1,40 4,47 1,04 3,68 1,15 3,20 1,36 3,22 1,40 2,84 1,25 3,31 1,39 3,38 1,40 3,26 1,14 3,61 1,30 3,46 1,22 3,32 1,10 3,30 1,30 3,26 1,37 3,78 1,28 3,34 1,33 3,08 1,26 3,36 1,29

Arm. 30 4,73 0,78 4,40 1,43 3,07 1,08 4,47 0,86 4,37 1,27 3,63 1,50 3,90 1,30 4,63 0,89 3,87 1,04 4,37 1,07 4,17 1,32 4,33 1,24 4,07 1,31 3,41 1,30 3,80 1,37 4,50 0,90 3,69 1,07 4,03 1,27 3,43 1,25 3,83 1,37 3,47 1,46 3,97 1,33 4,07 1,17 3,60 1,43 3,27 1,60

317

Greci 30 4,87 0,35 4,20 0,66 4,50 0,78 4,60 0,62 3,83 1,15 3,97 0,85 3,67 0,96 3,60 1,28 3,23 1,19 3,83 0,91 3,97 0,96 3,53 0,86 4,17 1,05 3,93 1,01 3,73 1,05 4,40 1,07 3,79 1,24 3,87 1,17 3,67 0,88 3,67 1,15 3,77 1,14 3,60 0,81 3,60 1,16 4,13 0,90 3,77 1,10

Ital. 30 3,93 1,46 3,70 1,02 4,30 1,12 4,60 0,72 3,80 1,10 3,77 1,22 3,17 1,15 3,27 1,34 2,76 1,08 3,27 1,08 3,20 1,21 4,10 0,99 3,20 1,24 3,67 1,21 3,50 1,22 2,83 1,26 3,31 1,17 3,37 1,22 3,73 1,17 3,07 1,28 3,57 1,28 3,07 1,36 2,73 1,11 3,87 1,11 2,67 1,21

Turci 50 3,68 1,41 3,78 1,40 3,46 1,34 3,94 1,24 3,52 1,34 3,34 1,29 3,24 1,22 2,76 1,29 2,62 1,16 3,14 1,34 3,40 1,23 3,22 1,28 2,98 1,23 3,14 1,28 3,28 1,40 2,88 1,14 2,96 1,35 2,74 1,08 3,10 1,30 3,06 1,24 2,94 1,24 3,42 1,26 3,24 1,19 2,92 1,28 2,78 1,13

Tătari 50 4,20 1,23 3,60 1,40 3,56 1,40 3,44 1,23 3,42 1,43 3,36 1,43 3,10 1,18 3,04 1,34 2,97 1,05 2,84 1,38 2,96 1,32 3,04 1,28 2,84 1,26 2,82 1,34 3,30 1,47 2,74 1,29 2,40 1,43 3,02 1,22 3,12 1,30 2,80 1,34 3,08 1,12 2,66 1,14 3,12 1,22 2,80 1,12 2,64 1,05

Romi 30 4,86 0,44 4,69 1,07 3,38 1,47 3,14 1,26 4,38 0,78 3,00 1,07 4,10 1,01 3,31 1,44 4,31 0,87 3,38 1,47 2,55 0,63 3,31 1,42 3,17 1,04 3,55 0,74 2,69 0,76 2,59 0,73 3,21 1,50 2,55 0,63 2,76 0,79 3,90 0,56 2,86 1,06 2,55 0,63 2,90 0,98 2,55 0,63 3,24 1,60

Ruşi 50 4,29 0,91 4,53 0,65 4,06 0,97 4,08 1,02 3,86 0,98 4,20 0,91 4,18 0,93 4,43 0,82 4,84 0,37 3,92 0,86 4,33 0,80 3,86 0,94 4,31 0,65 4,08 0,76 3,94 0,92 4,06 0,92 4,24 0,80 3,98 0,99 4,14 0,74 3,88 0,75 3,86 0,91 3,90 0,77 3,76 0,83 3,98 0,75 4,27 0,93

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ucraineană Tabelul nr. 7 (continuare) Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la ucrainenii dobrogeni Datele cuprind media aritmeticã si abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Trăsături etnice 26. Spiritul de sacrificiu 27. Profesionalismul 28. Simţul umorului 29.Onestitatea 30.Adaptabilitatea 31. Bunătatea şi blândeţea 32.Modernismul 33. Disciplina şi organizarea 34. Simţul răspunderii 35. Tăria de caracter 36. Supuşenie şi obedienţa 37.Comunicativi cu sinceritate 38.Spiritul critic 39. Spiritul întreprinzător 40. Receptivitatea la ideile altora 41. Perseverenţa până la finalizare 42.Inventivitatea 43.Capacitatea de iniţiativă 44.Imitativitatea 45. Individualismul 46.Dominativitatea 47.Spiritul comercial 48.Fatalismul 49. Scepticismul 50.Agresivitatea

Profil ucrain. integrat

Profil autoevaluat

total 350 3,39 1,17 3,38 1,17 3,36 1,26 3,36 1,17 3,32 1,20 3,38 1,28 3,31 1,10 3,31 1,18 3,28 1,16 3,27 1,16 3,27 1,21 3,23 1,15 3,20 1,19 3,18 1,08 3,15 1,21 3,14 1,17 3,09 1,13 3,09 1,19 3,03 1,18 3,01 1,22 2,99 1,25 2,97 1,06 2,81 1,18 2,65 1,04 2,38 1,20

Ucrain 30 4,16 0,90 4,35 0,88 4,65 0,61 4,55 0,52 4,23 1,02 4,68 0,94 4,16 0,73 4,35 0,88 4,61 0,56 4,71 0,59 4,32 0,94 4,71 0,53 4,35 0,75 4,06 0,73 4,32 1,05 4,16 0,82 4,29 0,82 4,10 0,87 3,81 1,08 3,90 1,11 4,10 0,90 4,19 0,83 3,74 1,12 3,90 0,98 2,71 1,27

Retro-evaluarea ucrainenilor dobrogeni pe fiecare item de către grupurile etnice martor aflate în zona de contact Români 50 3,48 1,20 2,98 1,27 3,18 1,26 3,10 1,20 3,34 1,24 3,56 1,23 3,12 1,21 2,82 1,02 2,86 1,14 2,96 1,12 3,44 1,09 3,18 1,04 3,12 1,30 2,88 1,24 2,88 1,24 2,74 1,07 2,68 1,06 2,66 1,35 2,92 1,28 3,08 1,37 2,63 1,30 2,82 0,90 2,90 1,16 2,24 1,02 2,18 1,22

Arm. 30 4,37 1,10 3,43 1,22 4,10 1,18 3,63 1,45 3,23 1,19 4,20 1,19 3,52 1,09 3,63 1,54 3,67 1,37 3,03 1,30 3,90 1,09 3,37 1,25 4,17 1,32 3,20 1,24 3,40 1,43 3,67 1,63 3,47 0,97 3,33 1,49 3,23 1,14 3,23 1,72 2,90 1,23 2,20 1,03 2,37 0,89 2,70 1,02 1,47 0,90

318

Greci 30 3,53 0,90 3,80 0,92 3,80 0,89 3,67 0,84 3,67 1,03 3,47 1,11 3,60 0,77 3,67 0,88 3,63 0,89 3,43 0,68 3,27 1,01 3,73 0,78 3,07 0,69 3,37 0,96 3,73 0,83 3,40 0,86 3,40 0,86 3,57 0,77 2,73 0,91 3,10 0,92 3,30 0,95 3,23 0,90 2,57 1,10 2,73 0,91 2,17 1,32

Ital. 30 2,90 1,16 3,33 0,99 3,03 1,16 3,30 0,84 3,23 1,14 2,70 1,34 3,17 0,95 3,27 1,11 2,90 0,84 2,90 1,09 2,77 1,07 2,90 1,09 2,93 0,98 3,13 0,86 3,10 0,92 3,43 1,07 2,77 0,97 3,10 1,21 2,83 1,23 3,07 1,23 3,17 1,05 2,70 0,95 2,47 0,94 2,27 0,83 2,53 1,25

Turci 50 2,88 1,06 3,18 1,21 2,94 1,20 3,08 1,26 3,02 1,17 2,72 1,18 2,90 1,23 2,92 1,10 3,00 1,07 2,94 1,08 2,96 1,26 2,68 1,06 2,50 0,93 2,92 1,19 2,74 1,35 2,60 0,99 2,82 1,16 2,92 1,19 2,82 1,17 2,60 1,07 2,59 1,17 2,86 0,99 2,70 1,20 2,36 0,78 2,72 1,09

Tătari 50 2,84 1,18 2,90 1,20 2,54 1,18 2,74 1,07 2,64 1,19 2,76 1,10 2,89 1,15 2,50 1,07 2,78 1,15 2,96 1,16 2,52 1,20 2,70 0,93 2,66 1,14 3,10 1,16 2,52 0,91 2,46 0,97 2,72 1,25 2,42 0,99 2,98 1,29 2,36 1,05 2,04 1,14 2,72 1,20 2,46 1,09 2,60 1,11 2,22 1,02

Romi 30 2,93 1,00 2,90 0,98 2,79 1,15 2,62 0,82 2,59 0,73 2,62 0,73 2,93 1,03 3,55 0,78 2,45 0,63 2,59 0,73 2,93 1,03 2,52 0,57 2,83 1,04 2,52 0,57 2,31 0,54 2,83 1,04 2,14 0,44 2,55 0,63 2,62 1,29 2,62 0,78 2,93 1,03 2,52 0,69 2,69 1,11 2,69 0,71 2,83 1,04

Ruşi 50 3,80 0,87 3,88 0,88 3,84 1,01 3,90 0,90 4,08 0,79 3,98 0,88 3,79 0,74 3,84 0,87 3,92 0,84 4,02 0,88 3,61 1,00 3,71 1,12 3,71 0,84 3,57 0,74 3,78 0,80 3,67 0,85 3,73 0,78 3,59 0,84 3,35 0,88 3,49 0,89 3,84 0,83 3,43 0,74 3,29 1,24 2,78 1,01 2,51 1,28

Mictat A.GÂRLAN Tabelul nr. 8 Model completat de Chestionar Bogardus – 1995 de o persoană de origine ucraineană Localitatea Judeţul Locul naşterii Sexul Vârsta Stare civilă Pregătirea şcolară Profesiunea Religia Apartenenţa etnică

Intrebări V-aţi căsători membri familiei dvs. cu ? ….. II. Aţi fi de acord să aveţi prieteni apropiaţi pe ? … III. Aţi fi de acord să fie vecini de locuinţa dvs.? IV. Aţi admite angajarea în profesiunea dvs ? V. Care comunităţi etnice aţi admite să fie de aceeaşi cetăţenie română cu a dvs.? VI. Aţi admite ca unele comunităţi locale să vină numai ca turişti şi vizitatori, fără reşedinţă în această regiune ? VII. Care comunităţi locale aţi prefera să fie date afară din ţară ?

Tulcea Tulcea urban bărbătesc 59 ani căsătorit liceu învăţător ortodox ucrainean

Români

Armeni

Greci

Ital.

Turci

Tătari

Romi

Ruşi Lipo.

Ucra

319

Metodologia cercetării etnopsihologice Diagnoze de specific etnic în comunitatea ucraineană Tabelul nr. 9 Model completat de Chestionar PPN-50 o persoană ucraineană Localitatea Tulcea, Jud. Tulcea, Locul naşterii Urban, Vârsta 59 ani, Sexul Bărbătesc, Stare civilă Căsătorit, Pregătirea şcolară Liceu, Profesiunea Învăţător Religia Ortodoxă Apartenenţa etnică Ucrainean.

INSTRUCTIUNI: Chestionarul următor nu se mai referă la propria persoană. Pe baza lui veţi aprecia ceea ce este tipic în toate aceste comunităţi. Pentru unii termeni vă rugăm să utilizaţi vocabularul anexat Se notează cu o singura cifră din 5 alternative posibile, respectiv: 5 pentru acord în foarte mare măsură; 4 pentru acord în mare măsură; 3 acord în mică măsură 2 pentru nu sunt sigur ; 1 pentru nu sunt de acord.

ITEMI SI COMUNITĂTI 1. DOMINATIVITATEA 2. PRIETENIEA 3. INCREDEREA ÎN FORŢELE PROPRI 4. SENTIMENTUL NATURII 5. MODERNISMUL 6. SENTIMENTUL ISTORIEI 7. DISPOZŢIA SPRE INTRAJUTORARE 8. INDEPENDENŢA 9. OSPITALITATEA 1o.CURĂTENIA SI HIGIENA 11. ADAPTABILITATEA 12.TÂRIA DE CARACTER 13.SPIRITUL COMERCIAL 14.SIMTUL FRUMOSULUI 15.OPTIMISMUL 16.CAPACITĂTI DE IMITATIE 17.SCEPTICISMUL 18.DISCIPLINA SI ORGANIZAREA 19.BUNĂTATEA SI BLĂNDETEA 20.INTELIGENŢA 21.SOLIDARITATEA 22.SIMTUL ONOAREI 23.SPIRITUL INTREPRINZĂTOR 24. EVITAREA CONFLICTELOR 25. SPIRITUL CRITIC 26.ATASAMENT FAŢĂ DE ROMÂNIA. 27. INDIVIDUALISMUL 28. PERSEVERENŢA 29.AGRESIVITATEA 30.TRADITIONALISMUL 31.SUPUSENIA SI OBEDIENTA 32.OMENIA 33.CAPACITATEA DE INIŢIATIVĂ 34.SIMŢUL UMORULUI 35.REALISMUL 36 PREŢUIREA PROPRIEI IDENTITAŢI 37.FATALISMUL 38.PROFESIONALISMUL 39.AMBIŢIA 40.INVENTIVITATEA 41.COMUNICATIVI CU SINCERITATE 42. SPIRITUL DE SACRIFICIU 43.HĂRNICIA 44.MĂNDRIA 45. CREDINŢA RELIGIOASĂ 46.TOLERANŢA 47.ONESTITATEA 48.SIMTUL RĂSPUNDERII 49.CURAJUL SI CUTEZANŢA 50. RECEPTIVI LA IDEILE ALTORA

Români 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5

Arm 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 4 5 5 5 4 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5

320

Greci 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 4 5 4 5 4 5 5 4 4 5 5 5 4 5 4 5 4 5 5 5 5 5 5 5 4 5

Ital. 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 4 5 5 5 4 5 5 4 4 5 5 5 4 5 4 5 4 5 5 5 5 5 5 5 4 5

Turc 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 3 5 5 5 4 3 4 5 3 5 4 5 3 4 3 5 5 5 4 5 3 5 3 5 5 5 5 5 5 5 4 5

Tăt. 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 4 5 5 5 5 5 5 3 5 5 5 4 3 4 5 3 5 4 5 3 3 3 5 5 5 4 5 3 5 3 5 5 5 5 5 5 5 4 5

Romi 5 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 4 5 5 3 2 3 3 5 2 3 3 2 3 3 2 5 5 2 2 2 5 3 5 2 3 3 4 3 3 3 3 5 5 3 2 2 5

Ruşi 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 4 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 4 5 4 5 3 4 4 5 5 5 4 5 4 5 4 5 5 5 5 5 5 5 4 5

Ucra. 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5

Mictat A.GÂRLAN

Bibliografie Ion Ionescu de la Brad Dănescu Grigore Ioan Mihaly Mihai Ionescu Dobrogeanu Alexandru P. Arbore Brătescu Constantin Mihai Costăchescu Ion Pătruţ Boлaн B. Kopбaн (Bălan B. Corban) Echim Andrei Gârlan A. Mictat

Tîrlogeanu Tinca Pârâu Steluţa Viaceslav Kuşnir Ion Robciuc Serghei Hacman

Ziarul Ukrainski Visnyk Ziarul Curierul Ucrainean

Excursiune agricolă în Dobrogea în anul 1850, în traducerea lui Florin Mihăilescu, Analele Dobrogei, Constanţa, 1922 Dicţionarul geografic, statistic şi istoric al judeţului Tulcea, Bucureşti, 1896 Istoria comitatului Maramureş , Diplome maramureşene din secolul XIV şi XV, Sighet, 1900 Dobrogea în pragul secolului XX Editura Atelierele grafice SOCEC, Bucureşti, 1904 Aşezările lipovenilor şi ruşilor din Dobrogea în Arhiva Dobrogei, vol. III, Bucureşti, 1920 Populaţia Dobrogei, în Dobrogea 50 de ani de viaţă românească, ediţia a II-a, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003 Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, Iaşi, 1931 Fonetica graiului huţul din valea Sucevei, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1957 Зapyбiжнi Уkpaiнцi, Ed. Уkpaiнa, Kiev, 1991 (Zarubijni ucrainţi, Ed. Ucraina, Kiev, 1991 ) Condiţiile populaţiei din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Editura Lex, Bucureşti, 1995 Ucrainenii din România. Diagnoze de relaţii etnice şi specific naţional / Die Ukrainer aus Rumänien. Diagnosen ethnischer Verhältnisse und das Nationaspezifikum, în vol. Modele de convieţuire în Europa Centrală şi de Est Editura Complexul Muzeal Arad, 2000 Ucrainenii din Dobrogea – trecut şi prezent, revista Steaua Dobrogei nr. 3/4 Constanţa, 1999 Dobrogea - coordonatele unei zone de locuire interetnică, în revista Steaua Dobrogei, Casa Corpului Didactic Tulcea, anul II, nr. 1 şi 6-8 / 2000, Tulcea Ukrainţi za Dunaiem / Cultura tradiţională a ucrainenilor din Dobrogea, Editura Hermes, Odesa, 2002 (lucrare în copie xerox la Biblioteca Judeţeană Tulcea) Ucrainenii din România, în ziarul Curierul Ucrainean, nr. 77 – 78 / 2002, Bucureşti Relaţii interetnice în contextul colaborării dintre Ucraina şi România, în volumul Procese şi contexte social - identitare la minorităţile din România, coordonatori Jakab A. Zsolt şi Peti Lehel, Editura Kriterion şi Editura Institutului pentru Studiul Problemelor Minorităţilor Naţionale, Cluj, 2009 Periodic în limba ucraineană al Uniunii Ucrainenilor din România, Bucureşti, 1990 – 2009 Periodic bilingv al Uniunii Ucrainenilor din România, Bucureşti, 1994 – 2009

321

Capitolul XI. DIAGNOZE DE SPECIFIC ETNIC ÎN COMUNITATEA ROMILOR

11.1. Scurt istoric Romii din România sunt o minoritate etnică atipică culturii şi civilizaţiei europene. Deşi se afirmă absenţa studiilor privitoare la originea lor, romii reprezintă o comunitate conlocuitoare bine cunoscută în orice ţară. În toate culturile europene există referinţe despre romi încă din evul mediu. În România, asupra acestei comunităţi, primele studii de valoare au fost efectuate de Mihail Kogălniceanu într-o lucrare cu titlul Esquisse sur l’histoire, les moeurs et ls lanque des Cigains, apărută în anul 1837 la Berlin, scrisă în perioada de robie a comunităţii. Cele mai sistematizate cercetări asupra lor apar în perioada interbelică, sub semnătura lui George Potra şi Ion Chelcea. Primul publică în anul 1939 la Bucureşti lucrarea Contribuţiuni la istoria ţiganilor din România. Lucrarea etnografică de mari dimensiuni a lui Ion Chelcea, cu titlul Ţiganii din România, Monografie etnografică apare tot la Bucureşti în anul 1944. După cel de-al doilea război mondial, studiile asupra romilor şi în general asupra minorităţilor au fost abandonate. După anul 1990, avem o dezvoltare fără precedent a studiilor despre romi. Dintre acestea semnalăm Ţiganii de la ignorare la îngrijorare publicată în anul 1993 coordonată de Cătălin Zamfir şi Elena Zamfir şi lucrarea d-lui Viorel Achim intitulată Ţiganii în istoria României apărută în anul 1998. la Bucureşti Cu toată insuficienţa izvoarelor scrise, documente istorice despre ţigani pe teritoriul România au apărut după perioada năvălirilor de popoare migratoare. Această opinie a fost larg împărtăşită de N. Iorga în anul 1930 prin lucrarea Anciens documents de droit roumain, ParisBucharest la pg. 22 – 23, potrivit căreia ,,ţiganii au ajuns în Principatele Române ca robi tătari odată cu invazia tătaro-mongolă”. Dar, cu toată autoritatea marelui N. Iorga, teza sosirii lor în Europa, numai prin nordul Mării Negre nu a fost suficientă, pentru că cei mai mulţi ţigani provin din spaţiul sud-est european, iar în marea lor majoritate romii sunt creştini în confesiune ortodoxă. Chiar dacă momentul creştinării ţiganilor nu se mai cunoaşte, deşi în istoria lor toate neamurile şi-au marcat acest moment ca piatră de hotar, acest eveniment nu se putea realiza decât printr-o gestaţie în zona balcano-bizantină a Europei. Pe această teză, Frantz Miklosich (1873), prin analiza raporturilor dintre neologisme şi arhaisme din limba ţiganilor, reface traseul istoric parcurs de ei din India, Mesopotamia, Armenia, Asia Mică şi Balcani până în Europa Centrală. Aceeaşi opinie o are şi Viorel Achim, care din izvoare greco-bizantine extrage cea mai veche confirmare a denumirii etnice de athinganos rămasă până în prezent sub formă de ţigani. Autorul face referire la scrisoarea Patriarhului de Constantinopole Gregorios II Kyprios din perioada 1283-1289 e.n. în care se amintesc taxele de şedere care trebuiau ridicate de către autorităţi 322

de la egiptieni şi aţigani numiţi de el athinganos sau atsinganos. Ulterior, vor fi pomeniţi în anul 1348 în Serbia, în perioada de domnie a lui Ştefan Duşan. În Ţara Românească, sub aceeaşi denumire de aţigani sunt menţionaţi pentru prima dată la 3 octombrie 1385, într-un document slavon de cancelarie domnească. În acest document voievodul Dan face o danie mănăstirii Sf. Anton din satul Jidoştiţa cu o moară, livadă şi 40 de aţigani. Dania de împroprietărire a fost publicată în Documente privind Istoria României, veacul XIII, XIV şi XV. Ţara Românească (1247-1300) Editura Academiei R.P.R. în anul 1955 nr. 22 la pag. 32-33. Autorul observă că în neamurile românilor, instituţia robiei a avut un caracter de import şi a apărut mai ales după invazia tătară şi numai în legătură cu ţiganii. Aceasta s-a datorat faptului că în toată perioada orânduirii feudale ţiganii sosiţi în Europa au fost preluaţi şi încadraţi ca robi atât de români, cât şi de alte popoare pe unde au migrat. M. Merfea notează că, în sudul Dunării, în perioada Imperiului bizantin şi otoman, ţiganii plăteau o taxă specială, fiind trecuţi în registrele de evidenţă ca aparţinători ai moşiilor, cu un anume proprietar. Dacă treceau dintr-o ţară în alta, acest fapt nu le schimba cu nimic destinul. Bulibaşii şi vătafii care aveau robi [ţigani] în supraveghere beneficiau de diverse scutiri la plata obligaţiilor fiscale, pentru efortul de organizare a comunităţii lor. În Principatele Române, perioada post fanariotă aduce un puternic curent de mentalităţi înnoitoare, inclusiv pentru dezrobirea ţiganilor, la care vor adera toţi intelectualii generaţiei paşoptiste. Dezrobirea ţiganilor, începută în Moldova prin boieri precum Costache Conachi în anul 1834 sau în Muntenia prin I. Câmpineanu şi E.Bălăceanu în anul 1835 va însemna o mare reformă constituţională, cu schimbări fundamentale pe direcţia modernizării atât a românilor cât şi a romilor. Ca în toate statele europene şi în Principate s-au manifestat opoziţii în problema dezrobirii, mai ales din partea Bisericii şi a organizaţiilor mânăstireşti. Dar, paşoptiştii au reuşit să cultive la români un sentiment de jenă morală faţă de vânzarea la piaţă a fetelor ţigănci prin acte publice, urmate de tot felul de drame, crime şi omoruri. Acest îndelungat proces de emancipare al romilor s-a desfăşurat pe durata mai multor legii începute în Moldova în anul 1844 pe vremea domniei lui Mihail Sturza şi în Muntenia în anul 1847, în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu. Dar, situaţia dezrobirii se va prelungi cu noi reglementări favorabile în timpul domnitorilor Grigore Ghica în anul 1855 şi Barbu Ştirbei în anul 1856. Opoziţia puternică a bisericii faţă de eliberarea ţiganilor se va încheia abia în timpul guvernării domnitorului Al. I. Cuza, prin legea secularizării averilor mânăstireşti. Cu toate aceste avataruri, problema segregaţiei rasiale în România s-a rezolvat mai uşor decât la alte popoare. Dacă amintim faptul că, în acele timpuri, pentru abolirea sclavagismului negru americanii s-au încăierat într-un război civil şi au fost la un pas de secesiune, putem spune că inteligenţa politică românească a depăşit cu bine dificultăţile acestui moment. În acelaşi timp, dezrobirea romilor a deschis un proces istoric de integrare şi asimilare a lor în societatea românească, care cu episoade diferite a continuat până în prezent. Situaţiile de criză care, au mai apărut, precum cea a deportării ţiganilor în Transnistria între anii 1942 -1944 , nu au fost o măsură populară. I. Antonescu în cursul procesului ,,mari trădări naţionale” din 1946, şi-a asumat această decizie personală sub influenţa autorităţilor germane. În România nu a existat o politică elaborată de stat precum cea germană din Zigeunerpolitik faţă de romi, cu legi rasiale, decădere din drepturi, gheto-uri de adunare, lagăre de muncă şi centre de exterminare. ,,Acţiunea Transnistria” a afectat o mică parte a acestei populaţii, cca. 20.000 de persoane şi a fost repede sistată. Cel mai semnificativ moment de emancipare l-a reprezentat procesul de omogenizare socială din perioada comunistă, desfăşurat la cele mai ridicate cote de 323

sedentarizare, asimilare şi integrare socială. Pentru romi regimul comunist a avut un debut furtunos. Iniţial, imediat după război a existat o perioadă de rechiziţionare forţată a metalelor preţioase de la populaţie, şatre întregi de ţigani au mâncat bătaie pentru predarea auretului la stat, fără a primi nici măcar o chitanţă. Dar ulterior, după anii 1953-1955, raporturile româno-ţigăneşti au intrat într-o etapă pozitivă cu momente de istorie. Din rândul romilor au fost promovate persoane cu răspundere în aparatul represiv ca miliţieni, cadre militare şi de securitate. Alţii, datorită ,,originii sănătoase” au făcut carieră politică de funcţionari publici în aparatul de partid şi de stat fiind promovaţi în toate regiunile ţării. Au fost ani la rând în care personalităţi rome precum Petre Borilă sau Gheorghe Cioară, ţineau paginile ziarului comunist Scânteia. După anul 1970 în România s-au desfiinţat şatrele şi nomadismul cu sedentarizarea lor definitivă. De asemenea, ţiganii au primit locuri de muncă, iar calitatea condiţiilor de trai s-a îmbunătăţit simţitor. În toată perioada comunistă, ţiganii au ajuns să primească case la bloc în oraşe, chiar în zone centrale. În unele regiuni din România, emanciparea romilor în perioada comunistă a luat un avans de nebănuit. În zona Sibiului, cu acceptul autorităţilor, romii au ocupat în număr mare casele şi terenurile istorice ale saşilor plecaţi în Germania, devenind a doua minoritate după români, cu cel mai ridicat nivel de trai din rândul romilor din România. Ba chiar prin unele măsuri pronataliste, prin alocaţii şi indemnizaţii oferite de regimului Ceauşescu familii întregi de romi şi-au asigurat condiţii minime de trai. Adevărat este şi faptul că aceste procese nu au avut un caracter etnic, pentru că ele nu s-au desfăşurat după un plan de discriminare pozitivă. Ele s-au înscris în cadrul mai larg al decretelor comuniste, de aliniere forţată a populaţiei la dictatura regimului. Dar ,pentru romi, efectele social-culturale ale comunismului, cu caracterul lor benefic nu pot fi ignorate, cu toate acuzele de asimilare etnică. După anul 1990, procesul emancipării a continuat în acelaşi ritm cu un plus de manifestări. Este perioada când ţiganii au format o elită politică, surprinzător de repede acceptată, pe baza căreia s-a constituit Partida Romilor care nu a fost o simplă denumire electorală. Această organizaţie foarte repede a devenit un fapt politic, fără precedent în istoria lor. Dar, noua denumire a fost cultivată de liderii lor şi răspândită mai ales în medii politice. Ea este cea care a impus denominalizarea ţiganilor în romi , eveniment fără precedent şi fără echivalent european. toate ţările europene, aceste comunităţi indiferent cum s-ar denumi, respectiv de ţigani în România, Ungaria sau Bulgaria, de zigeuner în germană, tsiganes în franceză, gitanos în spaniolă sau gypsi în engleză, în aceste denumiri toate popoarele recunosc acelaşi neam de ţigani. În cazul liderilor există intenţia vădită, chiar onorabilă, că dacă se va schimba denumirea s-ar putea schimba ceva şi din caracterul, imaginea, poate chiar din condiţia lor socială. Dar aici există o iluzie. Pentru că imaginea şi mai ales condiţiile de existenţă ale unui neam nu se schimbă prin nominalizare. Orice popor îşi conservă imaginea prin descendenţa seculară a unui set de aptitudini, talente, calităţi şi defecte pe care le poartă şi le transmit din tată în fiu. Denumirea neamului nu este nici pozitivă, nici negativă. În limba română, denumirea de ţigan nu a fost niciodată peiorativă. Numai calităţile şi defectele asociate în manifestări recunoscute, pot schimba balanţa morală a unei identităţi etnice spre bine sau rău. Stigmatizarea şi marginalizarea ţiganilor, pentru care unii liderii solicită discriminare pozitivă este o problemă rezultată din comportamentul social şi moral al acestei comunităţi. Pe de altă parte, această tentativă de renominalizare, poate însemna un fenomen de mare ambiţie spre schimbare, integrare, poate chiar un moment de maturitate şi ruptură faţă de trecut. Numai faptul că au liderii lor, au reuşit să convingă organisme internaţionale de necesitatea unor fonduri pentru eradicarea analfabetismului sau a sărăciei este un mare semnal moral şi pozitiv. Aceasta 324

este o dovadă că ţiganii de ieri, romii de astăzi, au intrat într-o nouă fază într-o altă generaţie, prin care şi-au găsit un drum, dar şi o nouă responsabilitate. Este evident că această minoritate nu are omogenitatea specifică naţiunilor europene iar redefinirea ei va fi o mişcare pe termen lung. După anul 1993, s-a înfiinţat şi un Oficiu pentru Romi, organism guvernamental pentru coordonarea unor departamente ministeriale (cu posturi pentru inspectori romi în Direcţiile de muncă şi protecţie socială din Ministerul Muncii, în Direcţia generală pentru învăţământul minorităţilor naţionale, la ministerul sănătăţii, etc). De asemenea, în rândul acestei comunităţi a apărut o largă mişcare asociativă. În România anului 2000 erau înscrise peste 100 de asociaţii rome în toate judeţele ţării din care 3 şi în Dobrogea, respectiv : Federaţia etnică a romilor din România cu sediul la Mangalia , Asociaţia Înfrăţirea şi Uniunea Romilor din Judeţul Constanta, ambele cu sediul la Constanţa. Chiar dacă din aceste asociaţii numai cca. 20 % sunt active, chiar şi acest procent este semnificativ. Dar, în mod cert, trăsături specifice identităţii etnice a ţiganilor nu sunt nici limba şi nici opţiunea confesională. La Recensământul din 1992, pe criteriul limbii materne numai 40,9 % s-au declarat ţigani. Restul de 54,3% au declarat drept limbă maternă lb. româna, 4,7 % au declarat limba maternă lb. maghiară, există şi ţigani sârbi, turci, unguri, etc. Ca urmare, din punct de vedere lingvistic romii din România se găsesc într-o fază foarte avansată de asimilare. În această minoritate din România, dar şi de peste tot în lume, nu a existat niciodată o conştiinţă etnică de grup. Se poate constata o solidaritate de familii, de clanuri, cu tot atâtea rivalităţi între ele, dar pe ansamblul populaţiei rome, o solidaritate etnică nu există. Periodic, se încearcă în privinţa lor studii asupra identităţii etnice. În condiţiile în care limba, credinţa confesională, conştiinţa de grup, sunt trăsături slabe, este dificil a se stabili diferenţe de identitate etnică, comparabile cu alte neamuri. Putem identifica la ţigani un mod comun de supravieţuire din resurse marginale, o anume strategie tradiţională de viaţă, cu nomadism şi trai fără perspective sau o conştiinţă a discriminării sociale.

325

11.2. Structura grupurilor de cercetare a romilor (ţiganilor) Ca pe tot parcursul cercetării a existat un mare efort pentru formarea grupului de romi, cu dificultăţi apărute din perspective diferite. Pe de-o parte cifrele oficiale la nivelul anului 1995 pentru romii din Dobrogea sunt surprinzător de mici. De exemplu, din statisticile Recensământului din anul 1992 cu privire la romi, judeţul Tulcea numără 1313 persoane din care pe localităţi, la Măcin s-au înregistrat 358 persoane, la Isaccea numai 12; la Babadag numai 2 iar la Sulina numai una. La fel, în judeţul Constanta ele sunt de numai 4620 persoane rome, din care în oraşul Constanţa – 2251, în Basarabi – 131, în Cernavodă – 137, în Eforie – 136, în Hârşova – 175, în Mangalia – 24, în Medgidia – 309, în Năvodari – 227, în Negru Vodă – 30, în Techirghiol – 37, iar în Ovidiu – 49. Dar trebuie de notat şi faptul că datele demografice consemnate sunt relative, mai ales în cazul romilor, întrucât acestea diferă foarte mult de la un Recensământ la altul. Pe de altă parte alt aspect important este că indiferent de cifrele oficiale această comunitate este bine cunoscută pe plan local, în toate stratificările ei. În Dobrogea, ca în toată România, există vizibilă o categorie superioară a romilor muzicanţi, cu manifestări mai ales pe litoral, prezente în fiecare sezon estival. Un alt nivel este cel al romilor cu oarecare afaceri (pe domenii de fiare vechi, aluminiu, chiar samsari în comerţul cu animale) care nu au auzit de taxe şi impozite la stat şi nu le-au plătit niciodată, dar sunt recunoscuţi ca mici întreprinzători în aceste produse. Aceste două subcategorii ale romilor muzicanţi şi de afaceri au fost cele mai utilizate în cercetarea de faţă. La un alt nivel mediu, mai există o întreagă categorie a romilor tarabagii, obligatoriu urbană, prezentă în comerţul ambulant cu răspândire în toate târgurile şi pieţele din România. De asemenea, mai putem nota şi o ultimă categorie a celor aflaţi în sărăcie extremă, nicăieri înregistraţi, care nici măcar acte de identitate nu au şi din care se recoltează majoritate a infractorilor din această comunitate. Iar aceste patru categorii sunt bine cunoscute în rândul populaţiei, în toate manifestările lor. În asemenea condiţii, într-o minoritate cu cel mai redus nivel cultural, este foarte greu de găsit romi cu cel puţin 7 clase, capabili de evaluări pertinente, atât faţă de minoritatea lor, cât şi faţă de cele conlocuitoare. În acest sens, un sprijin important în recoltarea datelor noastre de teren l-a avut organizaţia Partida Romilor, cu filialele ei din Constanţa şi Tulcea, faţă de care ţinem să mulţumim în mod deosebit. Totuşi şi cu acest sprijin, pentru cele 30 de cazuri proiectate a fost necesară anchetarea a cca. 80 persoane, din care 50 chestionare s-au anulat din diferite motive de inadecvare (incomplete, completate pe sărite, procent mare de răspunsuri la treapta ,, nu sunt sigur”, etc). Cu mari dificultăţi s-a constituit grupul romilor de referinţă cu următoarea distribuţie : - 13 cazuri din oraşul Constanţa, - 10 cazuri din oraşul Tulcea, - 2 cazuri din comuna Castelu, - 1 caz din oraşul Babadag, - 1 caz din oraşul Medgidia, - 1 caz din comuna Cobadin, - 1 caz din comuna Greci, - 1 caz din comuna Murighiol. 326

Abia la studiul acestei comunităţi, cu mari dificultăţile de conturare a elementelor de specific etnic, se vede cel mai bine importanţa şi necesitatea constituirii grupurilor de cercetare martor, rolul lor fiind tocmai de validare a evaluărilor din chiar momentul investigaţiilor de teren. Astfel, pe acelaşi principiu al dublei perspective, această comunitate a fost retroevaluată de un subgrup de asigurare, amplasat pe cât posibil în aceleaşi localităţi ale grupului de referinţă, compus din 253 persoane, respectiv : - 89 cazuri din oraşul Constanţa, - 85 cazuri din oraşul Tulcea, - 20 cazuri din comuna Cobadin, - 19 cazuri din oraşul Medgidia, - 11 cazuri din comuna Babadag, - 18 cazuri comuna Greci, - 11 cazuri comuna Murighiol. Acest număr de 253 formulare, plus cele 67 cazuri din celelalte localităţi dobrogene au format ceea ce numim structura grupurilor martor pentru studiul comunităţii romilor, constituit din români, armeni, greci, italieni, tătari, turci, ruşi-lipoveni şi ucraineni. Ca mod de administrare a instrumentelor aplicate, oferim în anexe două modele de Chestionare completate de acelaşi subiect rom.

11.3. Analiza relaţiilor etnice ale romilor dobrogeni La Chestionarul Bogardus în varianta aplicată de noi, fără a reveni asupra modului de prelucrare a datelor, întrucât explicaţii au mai fost prezentate şi cu alte ocazii, pentru partea de prezentare şi de înţelegere a rezultatelor privitoare la grupului rom sunt necesare precizări asupra modului de ordonare a indicatorii utilizaţi. În tabelul nr. 1, aceşti indicatori sunt de trei feluri şi provin din trei categorii de atitudini, cu localizare pe rândul VII şi coloana VII , toate cu referire la comunitatea romă astfel: - pe diagonală s-a marcat indicele de auto-evaluare al grupului rom prezent la o cotă medie de 24,50, care reprezintă gradul de apropiere al grupului de referinţă rom faţă de comunitatea sa. În studiul grupului acest indice rom auto-evaluat este la cota maximă cu valoare de reper - pe orizontala VII sunt trecuţi indicii de hetero-evaluare, care reprezintă atitudinea grupului rom faţă de comunităţile etnice dobrogene - pe coloana VII sunt trecuţi indicii de retro-evaluare, respectiv atitudinile cu distanţele sociale ale celor 8 grupuri martor, faţă de comunitatea romă. În acest montaj, grupul rom oferă date din perspectivă internă, iar grupurile martor regionale oferă date din perspectivă externă. Prin aplicarea chestionarului, plaja de variaţie a răspunsurilor a fost de la 5 la 25 de puncte. În această plajă cotele la valori mari semnifică intensitatea gradelor de apropiere, iar cotele la valori mici semnifică intensitatea gradelor de îndepărtare. În planul distanţelor directe, grupul rom a prezentat o apropiere maximă, întâi faţă de propria comunitate la o cotă de 24.50. Evident că, această cotă ridicată de adeziune a romilor se va manifesta faţă 327

de tot ce înseamnă comunitatea lor, cu atitudini de ataşament ridicate faţă de tradiţiile, obiceiurile, modul lor de trai. Pe orizontala VII se prezintă indicii de heteroevaluare ai grupului de romi, cu distanţele directe faţă de alte comunităţi. Astfel, grupul rom a prezentat cea mai ridicată apropiere întâi faţă de români la o cotă de 23,1o; apoi faţă de greci la o cotă de 20,4o; faţă de armeni la o cotă de 20,26, faţă de italieni la cota de 21,1o; faţă de ucraineni la cota de 18,8o şi faţă de tătari la cota de 18,73. În estimările grupului rom, cele mai scăzute cote de apropiere s-au manifestat faţă de comunitatea ruşi-lipoveni la cota de 18,66 şi faţă de cea turcă la o cotă de 17,76. O primă observaţie constă în faptul că toate aceste atitudini directe ale romilor sunt peste jumătatea pozitivă a intervalului nostru de varianţă. Intervalul respectiv reprezintă distanţe sociale normale, fără semnificaţie potenţială. Facem această menţiune pentru că, cu totul altfel se prezintă distanţele etnice reciproce, rezultate din retroevaluarea grupurilor martor, cu indici de prezentare pe coloana VII. Astfel, cea mai mare apropiere faţă de romi este prezentă în grupul armenilor la o cotă de16,oo. Urmează grupul tătar cu o cotă de 12,5o; al turcilor cu o cotă de 11,85; al ruşilor-lipoveni cu o cotă de 1o,o6; al ucrainenilor la o cotă de 1o,o6 şi al românilor la o cotă de 9,96. Cele mai scăzute cote de apropiere faţă de ţigani s-au remarcat în cazul italienilor, la o cotă medie de 8,6o şi al grecilor la o cotă 8,17, aceşti indici fiind la cele mai mici cote de ,,apropiere” din toate grupurile cercetate. În cadrul plajei noastre de varianţă, toate cotele aflate sub media de 12,50 reprezintă atitudini problematice, cu riscuri potenţiale de conflict. Tabelul nr. 1 Indicii de intensitate a contactelor directe şi de distanţă socială între comunităţi etnice dobrogene, cu referite la romii dobrogeni, stabiliţi prin aplicarea variantei de Chestionar Bogardus 1995 Comunităţi dobrogene I Români II Armeni III. Greci IV Italieni V Turci VI Tătari VII Romi VIII Ruşii Lipoveni IX Ucraineni

I Români

II Armeni

III Greci

IV Italieni

V Turci

VI Tătari

VII Romi

Ruşii Lipoveni

IX Ucra.

24,46

18,46

16,06

20,20

17,37

16,41

9,96

15,92

16,65

24,62

24,82

23,60

23,38

18,67

16,67

16.00

19,43

19,56

23,89

18,89

24,11

18,75

14,79

15,68

8,17

16,20

15,86

23,83

17,20

19,60

24,43

16,10

14,93

8,60

14,86

15,86

19,23

16,o5

16,61

17,20

23,88

22,35

11,85

15,31

15,28

20,27

17,26

16,19

17,43

23,69

24,53

12,50

14,69

14,83

23,10

20,26

20,40

21,10

17,76

18,73

24,50

18,66

18,80

23,36

20,04

20,72

20,86

18,38

19,94

10,06

24,42

22,14

22,41

20,13

20,72

22,44

17,93

16,96

10,04

20,25

24,86

Cu excepţia grupului armean, toţi indicii de distanţă etnică s-au plasat până la jumătatea intervalului de varianţă, respectiv sub 12,50. Toate cotele de distanţă se află numai pe sensul de respingere al acestei comunităţi. Astfel, din 8 grupuri martor, numai una a avut o atitudine de apropiere, iar 6 grupuri martor au prezentat atitudini de 328

respingere faţă de romi, cu o totală lipsă de reciprocitate a relaţiilor etnice din jurul comunităţii rome. În mod suplimentar, s-a realizat un studiu de aprofundare a atitudinilor directe ale romilor pe subcategorii de populaţie cu date ordonate în tabelul alăturat. Tabelul nr. 2 realizat pe subgrupuri de romi, cuprinde numai indicii din perspectivă internă, respectiv de auto-evaluare pe prima coloană şi de hetero-evaluare faţă de alte comunităţi pe celelalte coloane. Tabelul nr. 2 Indicii de calitate şi distanţe etnice pe subcategorii de persoane din grupul romilor, faţă de ei şi faţă de grupurile etnice martor, stabiliţi prin prelucrarea datelor Chestionarului Bogardus 1995 Nr. caz.

Subcategorii

1. Romi

2. Români

30 romi

Indice global

24,50

23,10

5. 25.

Femei Bărbaţi

24,66 24,45

23,83 23,16

23,33

3. 23. 4.

Sub 30 ani Adulţi 31-55 ani Peste 56 ani

3. Arm.

4. Greci

5. Italie

6. Turci

7. Tătar

8. Ruşi

9. Ucra

20,26 20,40 21,10 Pe grupuri de sex 19,66 19,66 19,83 20,41 20,58 21,41 Pe grupe de vârstă

18,76

18,73

18,66

18,80

18,33 18,87

18,33 18,83

18,00 18,83

18,16 18,95

21,66

18,66

19,oo

20,33

17,33

18,00

25,oo

23,15

20,50

20,55

21,05

18,75

20,05

18,85

18,95

25,oo

23,57

20,28

20,57

21,57

19,57

18,71

Pe grupe de studii 23. 6. 1.

Sc.gen. şi profes. Studii liceale St. post liceale

24,77

22,72

20,09

20,27

21,04

18,36

19,54

18,09

18,27

25,oo

24,oo

20,57

20,71

19,57

19,42

19,85

20,oo

25,oo

22,00

22,oo

25,oo

23,oo

În atitudinea faţă de propria comunitate, indicele global al romilor a fost de 24,50. Pragul cel mai scăzut de adeziune, la o cota de 23,33 s-a înregistrat la categoria persoanelor sub 30 ani. Dar s-au înregistrat multe praguri maxime la adulţi (25,oo); pentru persoanele în vârstă de peste 56 de ani (25,oo) ; la cei cu studii liceale (25,oo) şi la cei cu studii post liceale (25,oo). Indici la fel de mari s-au constatat şi în atitudinile de hetero-evaluare, care nu au coborât sub 17,33. Aceasta poate fi dovada unui interes sporit pentru contact şi chiar de identificare psihologică, în special faţă de români. Faptul că indicii raportaţi la alte neamuri sunt estimaţi la o cotă ridicată, până la nivelul indicilor reper de auto-evaluare, în accepţiunea noastră poate avea şi alte semnificaţii, respectiv o dorinţă activă de ieşire din comunitatea lor, împreună cu un efort de integrare în alte comunităţi.

329

11.4. Analiza de valori şi trăsături etnice În diagnoza trăsăturilor etnopsihologice ale comunităţii rome, trebuie să amintim un reper important prin testul T de semnificaţie aplicat pe eşantioane perechi şi pe toate cele 50 de trăsături ale Chestionarului PPN–50. La aceste teste de semnificaţie, cu referire la datele grupului de romi, trebuie să subliniem că toţi cei 50 de itemi ai instrumentului s-au plasat la cota de semnificaţie p < 0,05. Prin acest rezultat foarte bun (faţă de alte comunităţi unde cu acelaşi instrument au apărut şi itemi nesemnificativi), într-o altă interpretare putem spune că în cadrul analizelor cu aceste trăsături concludente, avem siguranţa că ele vor fi semnificative pentru întreaga comunitate studiată. De asemenea, procentul ridicat de trăsături semnificative s-a realizat: - prin alegerea persoanelor cu bună cunoaştere a comunităţilor locale, - prin eliminarea chestionarelor cu peste 50 % răspunsuri ,,nu sunt sigur”, - anexarea unui vocabular explicativ pentru toţi termenii din chestionar , - administrarea explicită a instructajelor cu epuizarea itemului, pe orizontală, - scalarea identică pe 5 trepte de evaluare în ambele chestionare care a simplificat procedura de administrare. La un volum atât de mare de date, care se adună identic la fiecare comunitate studiată, pentru comparabilitatea rezultatelor trebuie ordonat un cadru sinoptic. În mod evident, pot exista mai multe proceduri, dar noi o recomandăm pe cea de faţă. În primul moment, din baza principală de date elaborată pe 9 comunităţi etnice, se extrage o bază secundară referitoare numai la datele comunităţii rrome pe 350 de cazuri. În al doilea moment, cu acelaşi soft se extrag datele de auto-evaluare ale grupului rom pe 30 cazuri. În al treilea moment, tot cu acelaşi soft se extrag datele de retro-evaluare a romilor de către cele 8 grupuri martor. Astfel, din prelucrările respective vor rezultă 3 tipuri de profiluri: - un profil rom integrat rezultat din media aritmetică pe total cazuri, respectiv 350 - un profil rom autoevaluat rezultat din media aritmetică pe 30 de cazuri - 8 profiluri rome retro-evaluate ale celor 8 grupuri etnice martor. Toate aceste momente nu se pot realiza decât pe calculator, pe baza unor programe de prelucrare automată a datelor, cu referite numai la mediile aritmetice şi abaterile standard. Pe baza profilului rom integrat, a doua etapă pe care o recomandăm a fi făcută ,,manual” este de ierarhizare a trăsăturilor de la mediile cele mai ridicate spre cele mai scăzute. Astfel, pe baza cotelor şi a denumirii trăsăturilor din profilul rom integrat se vor ierarhiza toate celelalte profiluri etnice rome atât auto cât şi retro-evaluate. Fără această procedură nu este posibilă compararea câmpului foarte mare de date rezultate. Oferim în anexele acestui capitol tabelul cu structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la romi, precum şi un extras cu primele 10 trăsături rome, cu caracter dominant, în tabelul nr. 3. Evident, toate profilurile oferă asigurări pentru o analiză comparată cu interverificarea trăsăturilor obţinute, mai ales sesizarea diferenţelor specifice. Pe de altă parte o corectă diagnoză se obţine numai din ponderarea trăsăturilor în ansamblul datelor studiate.

330

Astfel, pe primele 10 locuri din profilul integrat al romilor pe total număr de cazuri au rezultat următoarele trăsături : - tradiţionalismul la o cotă de 3,76 - agresivitatea, la o cotă de 3,75 - preţuirea propriei identităţi etnice, la o cotă de 3,64 - spiritul comercial, la o cotă de 3,62 - adaptabilitatea, la o cotă de 3,29 - optimismul la o cotă de 3,48 - mândria, la o cotă de 3,31 - solidaritatea, la o cotă de 3,16 - individualismul, la o cotă de 3,13 - ambiţia, la o cotă de3,06. Tabelul nr. 3 Structura ierarhică de trăsături etnice auto şi retro-evaluate la romii dobrogeni Datele cuprind media aritmetică şi abaterea standard pe 5 trepte de intensitate Profiluri Trăsături etnice 1.Tradiţionalism 2. Agresivitatea Preţuirea propriei 3.identităţi etnice 4. Spiritul comercial 5.Adaptabilitatea 6. Optimismul 7. Mândria 8. Solidaritatea 9.Individualismul 10. Ambiţia

Profil Romi integrat

Profil autoevaluat

total 350

Romi 30

Român 50

Arm. 30

Greci 30

Itali 30

Turci 50

Tătari 50

Ruşi 50

Ucr. 30

3,76 1,55 3,75 1,55 3,64 1,66 3,62 1,56 3,29 1,63 3,48 1,55 3,31 1,69 3,16 1,76 3,13 1,56 3,06 1,62

4,97 0,19 2,31 1,20 4,55 0,87 4,86 0,44 4,00 0,46 4,52 0,57 4,83 0,66 4,79 0,82 4,17 0,93 3,41 1,40

4,00 1,54 3,06 1,60 3,40 1,75 3,60 1,53 3,58 1,60 3,40 1,59 3,82 1,65 2,70 1,67 3,34 1,67 3,24 1,60

3,63 1,75 4,60 1,13 4,60 1,22 1,53 0,94 3,83 1,56 4,17 1,42 3,60 1,71 2,70 1,80 3,20 1,69 2,67 1,92

3,43 1,74 4,03 1,22 3,57 1,77 3,73 1,74 3,43 1,74 3,03 1,65 2,43 1,70 2,13 1,48 2,70 1,70 3,23 1,91

3,67 1,69 4,67 1,03 3,03 1,85 3,70 1,37 2,77 1,76 3,07 1,41 2,27 1,41 3,23 1,91 2,87 1,66 2,50 1,61

3,16 1,58 3,86 1,44 3,28 1,70 3,82 1,27 3,36 1,50 3,60 1,60 2,78 1,57 3,38 1,65 3,06 1,43 2,86 1,51

3,52 1,67 2,72 1,68 3,22 1,79 3,46 1,70 2,40 1,59 2,44 1,62 2,68 1,85 2,66 1,56 2,26 1,29 2,52 1,59

4,00 1,26 4,59 1,00 3,71 1,41 3,98 1,28 3,33 1,66 3,65 1,30 3,73 1,47 3,59 1,71 3,57 1,37 3,65 1,38

3,77 1,33 4,39 1,15 4,06 1,50 3,68 1,58 3,23 1,84 4,00 1,32 3,84 1,24 3,48 1,81 3,26 1,57 3,45 1,39

Retro-evaluarea romilor din Dobrogea pe fiecare item de către grupurile etnice martor din zona de contact

Dar, după părerea noastră, pentru construcţia profilului final în conformitate cu principiul dublei perspective, profilul integrat trebuie să intre într-o dezbatere de verificare cu celelalte profiluri ale romilor. De aceea, în tabelul de mai jos, oferim o comparaţie suplimentară dintre profilul integrat, al romilor obţinut pe 350 cazuri şi profilul autoevaluat obţinut pe 30 cazuri, din care după cum se observă 6 din cele 10 trăsături sunt comune. Acest procent, cu 60 % trăsături comune, având în vedere complexitatea domeniului, după opinia noastră, indică o bună cunoaştere a comunităţi.

331

Tabelul nr. 4 Primele 10 poziţii de trăsături modale dominante la minoritatea romilor determinate pe baza chestionarului PPN-50 Extras de trăsături din profilul integrat al romilor 1. Tradiţionalismul 2. Agresivitatea 3.Preţuirea propriei identităţi etnice 4. Spiritul comercial 5 Adaptabilitatea 6. Optimismul 7. Mândria 8. Solidaritatea 9. Individualismul 10 Ambiţia

Medii Aritm. 3,76 3,75 3,64 3,62 3,29 3,48 3,31 3,16 3,13 3,06

Extras de trăsături din profilul autoevaluat al romilor 1. Tradiţionalismul 2. Ataşamentul faţă de România 3. Spiritul comercial 4. Mândria 5. Solidaritatea 6. Credinţa religioasă 7. Preţuirea propriei identităţi etnice 8. Optimismul 9. Dispoziţia de întrajutorare 10. Ospitalitatea

Medii Aritm. 4,97 4,9o 4,86 4,83 4,79 4,66 4,55 4,52 4,45 4,45

Trăsături comune X X X X X X -

De asemenea, se pot nota şi importante diferenţe de valorizare, întrucât există posibilitatea ca unele trăsături autoevaluate să fie contestate până la absenţă din profilul integrat. De exemplu, în autoevaluarea romilor, trăsătura ataşamentului faţă de România ocupă poziţia 2 foarte apreciată, dar absentă din primele 10 poziţii ale profilului integrat , în cadrul căruia se află pe la poziţia 12, la modală de 3,03, ceea ce corespunde treptei de răspuns ,,acord în mică măsură“. La fel, trăsătura ospitalităţii se află în autoevaluarea romilor pe locul 10, la modala 4,45, dar care, în profilul integrat este la poziţia 44, foarte scăzută, cu o modală 2,01 corespunzătoare treptei de răspuns ,,nu sunt sigur“. La fel trăsătura credinţei religioase, în autoevaluarea romilor este în poziţia 6 , la o modală de 4,66, pe când în profilul integrat este pe o poziţie inferioară 14, cu o medie de 2,95, sub valoarea treptei de răspuns ,,nu sunt sigur“. Aceeaşi situaţie o avem şi în privinţa dispoziţiei spre întrajutorare, autoevaluată de romi la modul superior, în poziţia 45 la o medie 4,45, dar care, în profilul integrat apare pe la poziţia 20, cu o modală de 2,65 sub valoarea treptei de răspuns ,,nu sunt sigur“. Mai severe sunt valorizările din profilul integrat al romilor, absente din cel autoevaluat. De exemplu, trăsătura agresivităţii din profilul integrat aflată în poziţia 2, din primele poziţii auto-evaluate ale romilor, este plasată de acest grup în cea mai slabă poziţie, respectiv 50. În privinţa agresivităţii romilor şi în cadrul sistemului nostru de evaluare construit pe principiul dublei perspective, notăm faptul că acest raport de dublă percepţie a agresivităţii romilor este cel mai contradictoriu, complet atipic, faţă de toate datele acumulate. Itemul în vocabularul chestionarului, a fost prezentat ca o ,,manifestare verbală sau fizică violentă care împiedică convieţuirea normală cu celelalte comunităţi’’. Cu toată absenţa ei din valorile dominante, agresivitatea romilor a fost confirmată de 8 grupurimartor de italieni (4,67), armeni (4,60), ruşi-lipoveni (4,59), ucraineni (4,39), greci (4,03) şi turci (3,86) în modale de manifestare şi intensitate ridicată. În sistemul de valori al romilor apariţia agresivităţii pe ultimul loc, cu valoare minimă, exprimă şi faptul că elementele negative ale trăsăturii, în raport cu alte neamuri nu sunt conştientizate suficient. În legătură cu acest item, surprinzătoare au fost şi atitudinile grupului de români, care au apreciat agresivitatea romilor la cote medii de manifestare, echivalente alternativei de răspuns ,,în mică măsură“, respectiv la o cotă de 3,06 care alături de evaluările foarte variate constatate din partea altor grupuri – martor, indică faptul că agresivitatea romilor este privită foarte selectiv şi nu este la fel de deranjantă pentru toate comunităţile 332

coabitante. Alături de această trăsătură de identificare a romilor, o dominantă pe primul loc în ambele profiluri a fost tradiţionalismul, cu o pondere extrem de conservatoare în profilul comunităţii. Dominanţa trăsăturii la romi este întărită şi de faptul că oponentul ei din tabelul nostru - respectiv modernismul a ocupat poziţia 39 la mare distanţă faţă de ea. Aceasta reprezintă o confirmare a faptului că acţiunea de evaluare a fost bine înţeleasă şi sa desfăşurat satisfăcător. Alături de aceste aspecte, trebuie notat caracterul complet diferit al sistemului de valori din comunitatea romilor faţă de comunităţile - martor din zona de contact. Din observaţii mai vechi, realizate de Iacob Luminiţa (1987) şi Septimiu Chelcea (1995) se ştia că raporturile dintre auto-evaluări şi retro-evaluări în mod constant nu sunt egale. Dar, în raport cu romii, aceste discrepanţe sunt excesive. Diferenţe maximale de perspectivă externă apar în privinţa agresivităţii. Pentru că aceste manifestări ale romilor (ţiganilor) sunt active numai când sunt analizate din afara comunităţii. În privinţa spiritului comercial, auto-evaluarea romilor s-a realizat la cote maximale (4,86) comparativ cu frecvenţa integrată (3,62). Fără supra-evaluările din eşantionul romilor, această trăsătură este confirmată prin 5 comunităţi, respectiv de ruşi-lipoveni (3,98) turci (3,82) greci (3,73) italieni (3,70) şi ucraineni (3,68). Suplimentar, remarcăm o contestaţie a spiritului comercial al romilor, provenită din eşantionul armean, la o cotă de 1,53, cea mai mică valoare din tot tabloul de valori al acestei comunităţi. Această subevaluare severă rezultată din atitudinile armenilor faţă de ţigani se susţine şi cu o abatere standard subunitară (o,94), dovada unui grad mare de omogenitate în exprimarea ei. Adaptabilitatea este o altă trăsătură care la romi a apărut pe primele 5 poziţii. În vocabularul nostru explicativ, acest item se referea la capacitatea unei comunităţi de a se adapta mai uşoară la nou, la dificultăţile economiei de piaţă şi în general la situaţiile de tranziţie din România. Adaptabilitatea romilor s-a situat la o frecvenţă integrată de 3,29, faţă de care 5 comunităţi au prezentat cote supramedii de apreciere respectiv armenii (3,83) românii (3,58) grecii (3,43) turcii (3,36) şi ruşii-lipoveni (3,33). Numai tătarii (2,40) au contestat această trăsătură a romilor. Dar, opiniile comunităţilor etnice asupra adaptabilităţii generale a romilor sunt foarte eterogene, toate cu abateri standard supraunitare, la valori ridicate de eterogenitate. Variaţia lor a fost de la 1,50 în lotul turcilor, până la 1,84 în cel ucrainean. Ca urmare, adaptabilitatea poate caracteriza numai o parte a comunităţii romilor, fără a fi o dimensiune majoră pentru întreaga comunitate. O altă trăsătură pozitivă este optimismul cu o modală integrată de 3,48 şi tendinţe de confirmare în 5 comunităţi respectiv de armeni (4,17) ucraineni (4,00) ruşi-lipoveni (3,65) turci (3,60) precum şi români (3,40). În privinţa optimismului la romi există şi o contestaţie venită de la acelaşi lot tătar (2,44). Astfel, un prim set de trăsături active din identitatea etnică a romilor este reprezentat de un tradiţionalism şi o agresivitate fără egal în planul comunităţilor etnice locale, însoţite de solidaritate, mândrie, spirit comercial şi adaptabilitate deosebită. Pentru modelul nostru metodologic în acest caz notăm caracterul de unicat al trăsăturilor determinate inclusiv cu sublinierea agresivităţii în poziţia 2 din 50 posibile, întrucât această configuraţie de atitudini nu apare la nici o altă comunitate. Cea de-a doua mare serie de trăsături ale comunităţii rome sunt cele mai puţin răspândite, care s-au plasat în a doua parte a diagnozei noastre. Pe aceeaşi procedură a comparabilităţii lărgite oferim în tabelul nr. 5 un extras cu ultimele 10 trăsături rome, cu caracter subdominant. De remarcat în acest tabel acelaşi grad satisfăcător de cunoaştere reciprocă, prin care din 10 trăsături de slabă intensitate, 6 sunt comune ceea ce reprezintă un procent de 60 %, identic cu cel al evaluărilor de trăsături active.

333

Tabelul nr. 5 Ultimele 1o poziţii de trăsături modale subdominante la minoritatea romilor pe baza Chestionarului PPN-50 Extras de trăsături din profilul rom integrat 41. Ospitalitatea 42. Onestitatea 43. Comunicativitatea cu sinceritate 44. Simţul onoarei 45. Capacitate de evitare conflicte 46. Simţul răspunderii 47. Bunătatea şi blândeţea 48. Disciplina şi organizarea 49. Hărnicia 50. Curăţenia şi higiena

Medii Aritm 2,01 1,97 1,96 1,94 1,85 1,78 1,75 1,72 1,72 1,55

Extras de trăsături din profilul rom autoevaluat 41. Simţul onoarei 42. Capacitate de evitare conflicte 43. Curăţenia şi higiena 44. Simţul răspunderii 45. Hărnicia 46. Inteligenţa 47. Disciplina şi organizarea 48. Scepticismul 49. Spiritul critic 50. Receptivitatea la ideile altora

Medii Aritm 3.24 3,24 3,21 3.17 3.00 2,83 2,76 2,66 2,66 2,59

Trăsături comune X X X X X X -

Astfel, în planul manifestărilor de slabă şi foarte slabă intensitate, trăsăturile confirmate ale romilor prin profilul integrat şi acceptate în cel auto-evaluat, sunt : - simţul onoarea - capacitatea de evitare a conflictelor - disciplina şi organizarea - simţul răspunderii - bunătatea şi blândeţea - hărnicia - curăţenia şi igiena În privinţa acestor trăsături de intensitate redusă, cu tot acordul nominal existent asupra lor sunt remarcate între ele mari diferenţe modale. De exemplu itemul privitor la curăţenia şi higiena romilor în profilul integrat are o submodală de 1,55. Aceeaşi trăsătură a curăţeniei şi higienei în profilul autoevaluat al romilor este la submodala 3,21. Printre trăsăturile de slabă manifestare aflate în dezacord total, notăm evaluarea discordantă a ospitalităţii, care, în profilul integrat apare la poziţia 42 cu o modală de 2,01; în autoevaluarea romilor apare la poziţia 10, cu o modală de 4,45. Aceleaşi dezacorduri există şi în privinţa itemului bunătatea şi blândeţea, care în profilul integrat apare la poziţia 47, cu o modală de 1,75 dar în auto-evaluarea romilor are o modală de 3,76 ceea ce ar reprezenta o poziţie mediană. Un alt dezacord este şi în privinţa onestităţii, la poziţia 42 în profilul integrat cu o submodala 1,97; în auto-evaluarea romilor este situată la modală 4,03 ceea ce exprimă un nivel superior. În privinţa inteligenţei, definită în vocabularul nostru ca o însuşire pentru înţelegerea mai uşoară şi rezolvarea mai rapidă a problemelor curente, în autoevaluarea romilor apare plasată într-o poziţie inferioară de manifestare 46 cu o submodală 2,83. Pe când în profilul integrat se află la poziţia mediană 37, la o cotă submodală de 2.10. Ca urmare, privitor la inteligenţa romilor, chiar dacă acest item nu apare în ultimele 10 locuri ale profilului integrat, există un acord de corespondenta asupra ei la nivelul cotei submodale, apropiate unei trepte inferioare de răspuns ,,nu sunt sigur”. Situaţii similare sunt şi la trăsătura spiritului critic sau a receptivităţii la ideile altora, cu estimări de slabă manifestare în grupul romilor, care nu apar în ultimele 10 poziţii ale profilului integrat, dar la modale la fel de slabe (vezi tabelele anexă ale acestui capitol). De exemplu spiritul critic în autoevaluarea romilor are submodala 2,66. Pe când în profilul integrat această submodală este de 2,14, la aceeaşi treaptă scăzută de manifestare. La fel sunt şi manifestările de receptivitate la ideile altora, aflate în autoevaluarea romilor la poziţia 334

50 cu submodala 2,59. Pe când în profilul integrat al romilor submodala receptivităţii la ideile altora este de 2,07, la aceeaşi treaptă scăzută de manifestare. Ca urmare, lipsa de disciplină, lipsa de organizare şi de răspundere, a hărniciei şi a onoarei, a spiritului critic, a capacităţii de evitare a conflictelor, lipsa de receptivitatea la ideile altora, cu un nivel scăzut al inteligenţei, dar mai ales a lipsei de curăţenie şi higienă, reprezintă a doua direcţie de manifestare a specificului etnic la această minoritate. În efortul nostru de determinare a trăsăturilor specifice identităţii romilor subliniem caracterul de unicat al acestei contur, fără precedent la alte neamuri.

11.5. Analiza stilurilor etnice În planul identităţii etnice analiza de item oferă elemente de detaliu cu un marcat caracter psihodiagnostic, iar întocmirea matricei stilistice pe direcţii principale de comportament poate contura unele elemente cu caracter de prognoză. Prin caracterul lor de sinteză, unele stiluri pot fi similare ca poziţie cu stilistica etnopsihologică a altor neamuri. În aceste situaţii trebuie analizat care sunt trăsăturile pivot, cu direcţii dominante aflate din primele poziţii de susţinere din cadrul stilului respectiv. În cazul comunităţii rome, amintim aceeaşi procedură de calcul, care ne-a permis o analiză comparată. Astfel, pentru obţinerea profilului stilistic integrat, cu valoare de reper, procedăm la calculul mediei aritmetice şi al abaterii standard, din 5 în 5 itemi, pe cele 350 de chestionare în care a fost trecută comunitatea romă. Pentru obţinerea profilului stilistic autoevaluat, acelaşi ,,soft” se aplică numai la cele 30 cazuri ale grupului rom. Pentru obţinerea de profiluri retro-evaluate, acelaşi ,,soft” se aplică succesiv în toate grupurile martor, în dreptul evaluărilor referitoare la romi. Redăm alăturat în tabelul nr. 6 o sinteză cu matricea stilistică a romilor dobrogeni. Astfel, în comunitatea romilor, pe direcţia manifestărilor principale avem un stil tolerant, orientat spre solidaritate socială împreună cu cel afectiv, orientat spre evitarea conflictelor sociale. Pe plan secundar se manifestă stilul cultural, orientat spre nou şi inventivitate. Pe plan terţiar sunt plasate stilurile, activ cu orientare spre domeniul activităţilor productive, şi moral pe ultimul plan. Stilul tolerant (sau social) cu manifestare principală la romi, în cea mai înaltă poziţie, care nu apare la nici o minoritate din cele studiate de noi. În prevalenţa stilului social al romilor trăsăturile pivot sunt constituite din imitativitate, adaptabilitate primară şi preţuirea propriei identităţi etnice. Din rândul trăsăturilor inactive prin poziţiile foarte slabe pe care le ocupă, dar echivalente acestui stil, menţionăm: dominativitatea, capacitatea de comunicare cu sinceritate şi toleranţa interetnică. Nici stilul afectiv ,aflat pe un al doilea plan valoric, nu apare la nici o altă minoritate. În prevalenţa stilului afectiv al romilor trăsăturile de susţinere sunt din partea agresivităţii, aflată în poziţia 2, a mândriei aflată în poziţia 7 şi a ambiţiei aflată în poziţia 10. Din rândul trăsăturilor inactive cu poziţii slabe sau foarte slabe echivalente acestui stil al romilor, menţionăm : ospitalitate (41) capacitatea de evitare a conflictelor (45) sau bunătatea şi blândeţea (47) cu manifestări restrânse până la absenţă. Planul predispoziţiilor culturale la romi a ocupat al 3-lea nivel de manifestare, tot fără echivalent la alte neamuri. Şi la acest nivel mediu de manifestare stilul cultural al romilor are la bază tradiţionalismul (1), într-o poziţie slab reprezentată poate fi notată şi credinţă religioasă (14). Alte dimensiuni precum inteligenţă (poziţia 37), receptivitate faţă de ideile altora (38) sau higiena (50), sunt mai slabe sau inactive. 335

Tabelul nr. 6 Matricea stilistică a romilor dobrogeni, determinată prin auto şi retro-evaluare, pe medii aritmetice şi abateri standard obţinute cu ajutorul Chestionarului PPN –50 Profiluri Stilurile de relaţionare cu itemii lor TOLERANT 1-6-11-16 21-26-31 36-41-46 AFECTIV 4-9-14-19 24-29-34 39-44-49 CULTURAL 5-10-15-20 25-30-35 40-45-50 ACTIV 3-8-13-18 23-28-33 38-43-48 MORAL 2-7-12-17 22-27-32 37-42-47

Profilul Stilistic Romilor integrat

Profil Stilistic Romi Auto -

total cazuri 350

evaluat cazuri 30

Român 50

Arm. 30

Greci 30

Italieni 30

Turci 50

Tătar 50

RuşiiLipov 50

Ucrai. 30

2,73 1,55

4,oo 0,93

2,77 1,6o

2,82 1,38

2,41 1,44

2,2o 1,35

2,74 1,42

2,37 1,54

2,72 1,46

2,82 1,45

2,59 1,47

3,94 0,9o

2,65 1,48

2,46 1,3o

2,35 1,36

2,19 1,16

2,5o 1,37

2,24 1,48

2,67 1,2o

2,54 1,09

2,53 1,42

3,59 1,11

2,68 1,55

2,6o 1,34

2,23 1,3o

2,1o 1,26

2,4o 1,42

2,21 1,36

2,58 1,22

2,55 1,2o

2,5o 1,44

3,54 1,12

2,52 1,5o

1,87 1,08

2,32 1,39

2,32 1,35

2,55 1,34

2,18 1,38

2,66 1,34

2,66 1,37

2,35 1,42

3,87 0,9o

2,31 1,43

2,12 1,37

1,87 1,23

1,93 1,14

2,29 1,32

2,09 1,34

2,35 1,24

2,59 1,33

Retro-evaluarea stilistică a romilor dobrogeni de către comunităţile etnice-martor din zona de contact

La nivelul cel mai scăzut de manifestare s-au plasat stilurile activ şi moral. Stilul activ al romilor, semnificativ pentru domeniul muncii, în cadrul matricei noastre stilistice a ocupat planul 4, similar cu planul 4 al stilului activ din matricea ruşilor lipoveni şi a ucrainenilor din cercetarea de faţă. Astfel, stilul activ al romilor are ca trăsături pivot în profilul integrat, hărnicia în poziţia 49 din 50 şi simţul de răspundere în poziţia 46 din 50, care după cum se observă au o atât de slabă intensitate încât practic valoarea lor este nulă. Pe când în stilul activ al lipovenilor aceleaşi trăsături pivot au o valorizarea diferită în profilul integrat, prin cea a hărniciei în poziţia 6 şi cea a simţului de răspundere în poziţia 35. În cazul stilului activ al ucrainenilor, aflat şi el în planul 4, dar cu o valorizare a hărniciei în poziţia 6, în profilul integrat şi a simţului de răspundere în poziţia 34. În matricea stilistică a romilor pe ultimul plan s-a plasat stilul moral. Cu principalele trăsături de susţinere în tăria de caracter (26), prietenia (36) şi omenia (40). Dar, pentru că această dimensiune morală a înregistrat o cădere generală în toate comunităţile studiate de noi, este foarte greu a formula opinii ferme. Multe din coordonatele ale valorilor morale, aflate în aceste timpuri într-o cădere liberă, sunt din afara comunităţii , având un caracter mai larg.

336

Tabelul nr. 7 Profiluri ierarhice de valori şi trăsături etnice modale, auto şi retro-evaluate la romii dobrogeni, pe medii aritmetice şi abateri standard Profiluri Trăsături etnice 1.Tradiţionalism 2. Agresivitatea 3.Preţuirea propriei identităţi etnice 4. Spiritul comercial 5. Adaptabilitatea 6. Optimismul 7. Mândria 8. Solidaritatea 9.Individualismul 10. Ambiţia 11.Independenţa 12.Ataşamentul faţă de România 13.Spiritul întreprinzător 14. Credinţa religioasă 15.Imitativitatea 16. Curajul şi cutezanţa 17. Simţul umorului 18.Increderea în forţele proprii 19. Fatalismul 20.Dispoziţie spre întrajutorare 21.Inventivitatea 22. Perseverenţa până la finalizare 23.Realismul 24. Capacitatea de iniţiativă 25.Toleranţă interetnică

Profil romilor integrat

Profil autoevaluat

Total 350 3,76 1,55 3,75 1,55 3,64 1,66 3,62 1,56 3,29 1,63 3,48 1,55 3,31 1,69 3,16 1,76 3,13 1,56 3,06 1,62 3,09 1,72 3,03 1,62 3,02 1,62 2,95 1,71 2,93 1,60 2,82 1,68 2,74 1,46 2,77 1,62 2,72 1,40 2,65 1,65 2,64 1,50 2,60 1,52 2,53 1,46 2,50 1,55 2,42 1,47

Romi 30 4,97 0,19 2,31 1,20 4,55 0,87 4,86 0,44 4,00 0,46 4,52 0,57 4,83 0,66 4,79 0,82 4,17 0,93 3,41 1,40 3,28 1,85 4,90 0,41 4,14 0,92 4,66 1,04 4,07 0,53 4,28 1,03 4,00 0,46 3,34 1,20 3,31 0,76 4,45 0,57 3,66 1,14 3,07 1,03 3,21 1,05 4,03 1,05 3,79 1,45

Retro-evaluarea romilor dobrogeni pe fiecare item de către comunităţile etnice martor din zona de contact Român 50 4,00 1,54 3,06 1,60 3,40 1,75 3,60 1,53 3,58 1,60 3,40 1,59 3,82 1,65 2,70 1,67 3,34 1,67 3,24 1,60 3,50 1,67 3,22 1,71 2,90 1,80 3,48 1,83 2,98 1,66 3,14 1,71 2,98 1,61 2,84 1,75 2,36 1,32 2,72 1,80 2,64 1,57 2,44 1,70 3,06 1,52 2,54 1,72 2,52 1,36

Arm 30 3,63 1,75 4,60 1,13 4,60 1,22 1,53 0,94 3,83 1,56 4,17 1,42 3,60 1,71 2,70 1,80 3,20 1,69 2,67 1,92 2,63 1,77 3,43 1,91 1,93 1,14 4,40 1,40 1,97 1,22 1,57 1,19 2,80 1,63 3,10 1,59 2,47 1,20 2,40 1,61 1,57 1,10 2,50 1,59 2,67 1,69 1,83 1,29 1,80 1,30

337

Greci 30 3,43 1,74 4,03 1,22 3,57 1,77 3,73 1,74 3,43 1,74 3,03 1,65 2,43 1,70 2,13 1,48 2,70 1,70 3,23 1,91 2,40 1,73 2,37 1,22 3,57 1,83 2,07 1,39 2,63 1,67 2,30 1,64 2,67 1,47 2,73 1,86 1,93 1,23 2,57 1,74 2,70 1,64 2,30 1,56 1,83 1,23 2,37 1,81 2,07 1,23

Italie. 30 3,67 1,69 4,67 1,03 3,03 1,85 3,70 1,37 2,77 1,76 3,07 1,41 2,27 1,41 3,23 1,91 2,87 1,66 2,50 1,61 3,37 1,77 1,90 1,24 3,00 1,66 2,17 1,56 2,63 1,71 2,73 1,64 2,07 1,41 2,47 1,61 2,73 1,39 1,83 1,12 2,17 1,37 2,17 1,49 2,17 1,66 2,03 1,43 1,73 0,91

Turci 50 3,16 1,58 3,86 1,44 3,28 1,70 3,82 1,27 3,36 1,50 3,60 1,60 2,78 1,57 3,38 1,65 3,06 1,43 2,86 1,51 3,28 1,59 3,18 1,51 2,98 1,41 2,20 1,48 3,46 1,49 2,50 1,61 2,86 1,50 3,02 1,72 2,66 1,52 2,58 1,63 2,40 1,31 2,36 1,32 2,60 1,54 2,48 1,52 2,24 1,36

Tătari 50 3,52 1,67 2,72 1,68 3,22 1,79 3,46 1,70 2,40 1,59 2,44 1,62 2,68 1,85 2,66 1,56 2,26 1,29 2,52 1,59 2,38 1,63 2,70 1,67 2,54 1,51 2,78 1,67 2,54 1,69 2,60 1,82 2,40 1,39 2,02 1,48 2,76 1,70 2,10 1,56 2,50 1,54 2,24 1,41 1,90 1,11 2,20 1,36 2,34 1,48

Ruşi 50 4,00 1,26 4,59 1,00 3,71 1,41 3,98 1,28 3,33 1,66 3,65 1,30 3,73 1,47 3,59 1,71 3,57 1,37 3,65 1,38 3,24 1,60 2,98 1,49 3,27 1,56 2,53 1,42 2,76 1,55 2,78 1,43 2,80 1,32 2,73 1,52 2,98 1,20 2,65 1,54 3,00 1,31 3,24 1,51 2,65 1,35 2,39 1,27 2,37 1,38

Ucr. 30 3,77 1,33 4,39 1,15 4,06 1,50 3,68 1,58 3,23 1,84 4,00 1,32 3,84 1,24 3,48 1,81 3,26 1,57 3,45 1,39 3,65 1,62 2,68 1,25 3,16 1,73 2,87 1,36 3,39 1,56 3,71 1,53 2,13 1,23 2,97 1,50 3,35 1,40 2,97 1,66 3,19 1,64 3,23 1,59 2,65 1,40 2,87 1,61 3,10 1,72

Tabelul nr. 7 ( continuare) Profiluri ierarhice de valori şi trăsături etnice modale, auto şi retro-evaluate la romii dobrogeni, pe medii aritmetice şi abateri standard Profiluri Trăsături etnice

26.Tăria de caracter 27. Sentimentul naturii 28. Spiritul de sacrificiu 29. Supuşenia şi obedienţa 30. Dominativitatea 31. Simţul frumosului 32.Scepticismul 33. Sentimentul istoriei 32.Profesionalism ul 35.Spiritul critic 36. Prietenia 37.Inteligenţa 38. Receptivitatea la ideile altora 39.Modernismul 40. Omenia 41. Ospitalitatea 42. Onestitatea 43.Comunicativi cu sinceritate 44. Simţul onoarei 45. Capacitatea de evitare conflicte 46. Simţul răspunderii 47. Bunătatea şi blândeţea 48. Disciplina şi organizarea 49.Hărnicia 50. Curăţenia şi higiena

Profil Romilor integrat

Profil autoevaluat

Total 350 2,38 1,51 2,32 1,05 2,32 1,52 2,31 1,41 2,31 1,58 2,26 1,52 2,26 1,22 2,25 1,53 2,22 1,37 2,14 1,38 2,11 1,46 2,10 1,31 2,07 1,37 2,05 1,34 2,02 1,31 2,01 1,32 1,97 1,31 1,96 1,23 1,94 1,29 1,85 1,16 1,78 1,14 1,75 1,16 1,72 1,07 1,72 1,18 1,55 1,03

Romi 30 3,62 1,80 4,24 0,83 4,66 0,86 3,10 0,56 3,41 1,57 4,90 0,41 2,66 0,72 3,90 1,26 3,76 0,79 2,66 1,47 4,48 0,51 2,83 1,47 2,59 1,50 3,55 1,55 4,07 0,37 4,45 0,51 4,03 1,12 3,52 1,33 3,28 1,31 3,24 0,91 3,17 1,36 3,76 1,55 2,76 1,46 3,00 1,07 3,21 1,11

Retro-evaluarea romilor dobrogeni pe fiecare item de către comunităţile etnice martor din zona de contact Român 50 2,60 1,40 1,82 1,07 2,64 1,83 2,56 1,57 2,39 1,71 2,54 1,57 1,68 0,94 2,38 1,70 2,06 1,38 2,18 1,49 2,04 1,40 1,98 1,36 2,20 1,50 2,06 1,36 2,12 1,39 1,98 1,30 1,74 1,14 1,94 1,28 1,88 1,39 1,80 1,28 1,82 1,22 2,10 1,37 1,80 1,05 1,70 1,16 1,78 1,20

Arm 30 1,80 1,42 3,73 1,62 1,40 1,o7 1,87 1,38 2,69 1,63 1,50 1,11 2,63 1,22 4,17 1,46 1,17 0,53 2,87 1,66 2,21 1,72 1,33 0,88 1,97 1,25 2,07 1,33 1,47 1,11 1,57 1,14 1,70 1,21 1,13 0,35 1,93 1,46 1,33 0,92 1,40 0,81 1,23 0,63 1,47 0,78 1,10 0,40 1,27 0,87

338

Greci 30 2,27 1,66 2,33 1,75 1,43 0,86 2,57 1,87 1,93 1,34 1,67 1,06 1,57 0,94 1,63 1,13 2,27 1,48 1,53 0,73 1,79 1,32 2,47 1,50 1,83 1,34 1,93 1,08 1,73 1,17 1,77 0,86 1,47 0,82 1,73 0,91 1,27 0,87 1,67 1,18 1,30 0,65 1,43 0,77 1,23 0,50 1,33 0,71 1,50 0,73

Italie. 30 1,93 1,41 1,43 0,94 2,13 1,36 1,67 1,06 2,03 1,30 1,83 1,05 1,73 0,87 1,37 0,72 1,73 1,17 1,77 1,19 1,90 1,26 1,47 1,01 1,67 1,09 1,73 1,14 1,30 0,75 1,47 0,90 1,47 0,86 1,60 0,93 1,37 0,67 1,47 0,73 1,60 0,89 1,47 0,86 1,83 1,32 1,33 0,80 1,10 0,48

Turci 50 2,12 1,19 2,27 1,64 2,oo 1,09 2,60 1,43 2,18 1,52 2,48 1,53 2,10 0,97 1,66 0,96 2,26 1,41 2,04 1,29 2,24 1,48 2,22 1,33 2,24 1,55 2,06 1,46 2,10 1,34 2,00 1,12 1,82 1,27 2,04 1,05 2,22 1,30 1,74 1,12 1,90 1,15 1,62 0,70 1,54 0,71 1,90 1,28 1,52 1,01

Tătari 50 2,20 1,40 1,94 1,48 1,9o 1,33 2,26 1,51 1,74 1,32 1,86 1,41 2,52 1,40 2,04 1,62 2,10 1,33 2,04 1,40 1,66 1,22 2,10 1,27 1,56 1,03 1,83 1,32 1,98 1,25 2,26 1,47 1,60 1,01 1,80 1,16 1,90 1,28 1,86 1,18 1,58 1,16 1,60 0,95 1,50 0,81 1,82 1,45 1,44 0,95

Ruşi 50 2,53 1,42 2,22 1,43 2,14 1,06 1,86 1,12 2,45 1,66 1,90 1,25 2,37 1,25 1,92 1,13 2,67 1,42 2,39 1,51 1,67 1,11 2,37 1,25 2,31 1,28 1,75 0,98 1,84 1,20 1,51 0,87 1,88 1,09 2,22 1,39 1,90 1,16 2,02 1,11 1,71 0,96 1,47 0,77 1,80 1,19 1,61 1,11 1,18 0,57

Ucr. 30 2,42 1,63 1,68 1,48 3,03 1,49 2,32 1,25 2,34 1,63 1,97 1,08 3,26 1,46 1,94 1,03 1,87 0,88 1,74 0,93 1,65 0,75 2,00 1,03 2,23 1,45 1,81 0,95 1,65 0,98 1,32 0,70 2,65 1,40 1,65 0,91 1,65 0,95 1,58 0,89 1,65 0,95 1,29 0,59 1,81 1,14 1,68 1,05 1,19 0,60

Tabelul nr. 8 Model completat de Chestionar Bogardus - 1995 în anul 1995 de o persoană de origine romă Localitatea Judeţul Locul naşterii Sexul Vârsta Stare civilă Pregătirea şcolară Profesiunea Religia Apartenenţa etnică Intrebări I. V-aţi căsători membri familiei dvs. cu ? ….. II. Aţi fi de acord să aveţi prieteni apropiaţi pe ? … III. Aţi fi de acord să fie vecini de locuinţa dvs.? IV. Aţi admite angajarea în profesiunea dvs ? … V. Care comunităţi etnice aţi admite să fie de aceeaşi cetăţenie română cu a dvs.? VI. Aţi admite ca unele comunităţi locale să vină numai ca turişti şi vizitatori, fără reşedinţă în această regiune ? VII. Care comunităţi locale aţi prefera să fie date afară din ţară ?

Constanta Constanţa urban bărbătesc 53 ani căsătorit studii superioare notar ortodox rom

Români

Arm.

Greci

Italieni

Turci

Tătari

Romi

Ruşi Lipo.

Ucra

339

Tabelul nr. 9 Model completat de Chestionar PPN-50 o persoană romă Localitatea Constanţa, Jud. Constanţa, Locul naşterii Urban, Sexul Bărbătesc, Vârsta 53 ani, Stare civilă Căsătorit, Pregătirea şcolară Studii superioare, Profesiunea Notar, Religia Ortodoxă, Apartenenţa etnică Rom

INSTRUCTIUNI: Chestionarul următor nu se mai referă la propria persoană. Pe baza lui veţi aprecia ce este tipic în toate aceste comunităţi. Pentru unii termeni utilizaţi vă rugăm să folosiţi vocabularul anexat Se notează cu o singura cifră din 5 alternative posibile, respectiv: 5 pentru acord în foarte mare măsură; 4 pentru acord în mare măsură; 3 acord în mică măsură 2 pentru nu sunt sigur ; 1 pentru nu sunt de acord.

ITEMI SI COMUNITĂTI 1. DOMINATIVITATEA 2. PRIETENIEA 3. INCREDEREA ÎN FORŢELE PROPRI 4. SENTIMENTUL NATURII 5. MODERNISMUL 6. SENTIMENTUL ISTORIEI 7. DISPOZŢIA SPRE INTRAJUTORARE 8. INDEPENDENŢA 9. OSPITALITATEA 1o.CURĂTENIA SI HIGIENA 11. ADAPTABILITATEA 12.TÂRIA DE CARACTER 13.SPIRITUL COMERCIAL 14.SIMTUL FRUMOSULUI 15.OPTIMISMUL 16.CAPACITĂTI DE IMITATIE 17.SCEPTICISMUL 18.DISCIPLINA SI ORGANIZAREA 19.BUNĂTATEA SI BLĂNDETEA 20.INTELIGENŢA 21.SOLIDARITATEA 22.SIMTUL ONOAREI 23.SPIRITUL INTREPRINZĂTOR 24. EVITAREA CONFLICTELOR 25. SPIRITUL CRITIC 26.ATASAMENT FAŢĂ DE ROMÂNIA. 27. INDIVIDUALISMUL 28. PERSEVERENŢA 29.AGRESIVITATEA 30.TRADITIONALISMUL 31.SUPUSENIA SI OBEDIENTA 32.OMENIA 33.CAPACITATEA DE INIŢIATIVĂ 34.SIMŢUL UMORULUI 35.REALISMUL 36 PREŢUIREA PROPRIEI IDENTITAŢI 37.FATALISMUL 38.PROFESIONALISMUL 39.AMBIŢIA 40.INVENTIVITATEA 41.COMUNICATIVI CU SINCERITATE 42. SPIRITUL DE SACRIFICIU 43.HĂRNICIA 44.MĂNDRIA 45. CREDINŢA RELIGIOASĂ 46.TOLERANŢA 47.ONESTITATEA 48.SIMTUL RĂSPUNDERII 49.CURAJUL SI CUTEZANŢA 50. RECEPTIVI LA IDEILE ALTORA

Români

Arm

Greci

Ital.

Turc

Tăt.

Romi

Ruşi

Ucra.

5 5 5 5 3 5 3 5 5 4 5 5 3 5 5 4 3 5 5 5 3 5 4 5 5 5 3 4 3 5 1 5 5 5 4 5 3 5 5 5 4 5 4 5 5 5 5 5 5 5