“Cu fascismul pre fascism călcând”
sau despre fascismul antifascist
Au trecut aproape 70 de ani de când ultimul război mondial s-a încheiat. Victoria Aliaților a însemnat, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori de-a lungul istoriei, nu doar impunerea de despăgubiri materiale celor învinși ci și demararea unui lung și extrem de ambiţios proces de dizolvare a întregului eșafodaj politic, ideologic, spiritual, al statelor înfrânte. Fascismul, național-socialis
-mul, naționalismul, rasismul au fost puse la index, împreună atât cu ramurile lor, cât și cu rădăcinile. Acestui scop „nobil”, cel al denazificării, i-au fost scuzate orice mijloace. Înaltul comandament, ţelul suprem, a devenit impunerea sistemului democratic și înlăturarea prin orice mijloace, a ultimelor urme „naziste” din conștiința celor ce au fost expuși diabolizatei ideologii. Pentru învingători, nu a
fost extrem de dificil să înfăptuiască aceste lucruri, având în vedere că, în calitate de acuzatori victorioși, dispuneau de absolut toate mijloacele materiale și logistice posibile.
-tinţă pentru crearea şi cultivarea unui sistem global bazat pe democrație, libertate, rațiune, garantare a liberei exprimări, egalitate de șanse. Din nefericire, lucrurile nu stau deloc aşa…
De cealaltă parte, învinșii au fost deposedați de orice drept, ne-beneficiind de nici o circumstanță atenuantă, ori rezervă cu privire la monstruozitatea crimei pe care se presupunea că ar fi comis-o. Întreaga evoluție post-belică este o încununare strălucită a dictonului care ne spune că doar învingătorii scriu istoria. Învinșii nu au avut altceva de făcut decât să înghită cu noduri fosta propagandă de război a învingătorilor, devenită acum „adevăr istoric”, absolutizat și sigilat cu parafa Codului Penal. În elanul lor „denazificator” care a trecut ca un tsunami prin toate compartimentele vieții sociale, politice, culturale, etc., învingătorii au pierdut demult rațiunea principală a acestui proces. Un condamnabil exces de zel „antifascist” a adus lumea în care trăim întrun periculos derapaj totalitar. Noi, cei de azi, nu știm ce s-a întâmplat cu adevărat acum 70 de ani decât din istoria scrisă de învingători, de „antifasciști”… Iar din această istorie (mai mult sau mai puțin obiectivă) putem trage concluzia că sistemul ideologic înfrânt și repudiat avea următoarele caracteristici:
Asistăm astăzi la fascizarea galopantă a întregii societăți occidentale şi nu numai, o fascizare care – culmea! – se practică tocmai în numele atotputernicei dogme antifasciste care domină componenta intelectuală, socială şi culturală a lumii în care trăim. Căci „political corectness-ul” este exact fascismul întors pe dos ! Reprimarea brutală a libertății de expresie e astăzi la ordinea zilei. Rând pe rând, state pretins „democrate”, pretins „de drept”, au interzis dezbaterea anumitor subiecte, au pus călușul unor legi abuzive în gura celor ce-şi pun întrebări, refuzând să înghită varianta predigerată a adevărului „oficial”. Legea privind interzicerea exprimării oricăror îndoieli cu privire la existenţa sau dimensiunile holocaustului pare extrasă din cea mai întunecată minte totalitaristă (nazistă…).
- Era extrem de represiv. - Practica discriminarea unor anumite rase, etnii, în defavoarea altora. - A dus propaganda pe cele mai înalte culmi. - Practica cenzura. - A întărit în mod extrem birocrația de stat. - A favorizat şi determinat apariția „statului polițienesc”. - Interzicea criticarea politicilor de stat. Din studierea acestor caracteristici am putea crede că inamicii nazismului vor face tot ce le stă în pu-
Se impun din ce în ce mai des măsuri rasial sau etnic-discriminatorii în statele „democratice”, „antifasciste”. Astăzi, discriminarea se numește „affirmativ action” sau chiar (probabil într-un acces de tâmpă sinceritate) „discriminare pozitivă”. Ea se practică, în exclusivitate, în dauna caucazienilor. Este notoriu că în multe state europene a fi alb începe să fie un handicap, în condițiile în care statele respective impun politici de sprijinire, favorizare a raselor ne-albe, a musulmanilor, ne-europenilor, imigranților în general, minorităților sexuale.
t 2
Orice încercare de a pune în discuție aceste politici, exprimarea unor rezerve faţă de justețea aplicării discriminării, pune în mișcare rapid o monstruoasă mașinărie „antifascistă”, alcătuită din media mainstream, aşa zisa „societate civilă antifascistă”, aparatul justițiar, etc. „Ereticul” este rapid scos din joc, cărțile îi sunt confiscate, ideile exprimate sunt puse la index, iar dezbaterea este sugrumată din fașă, încă înainte de a începe…Nu e aşa că seamănă cu „rugurile de cărți” pe care le făceau naziștii…? „Antifascismul” s-a transformat întro religie, are biblia ei, bisericile ei, dogmele ei și, mai ales, inchiziția ei… Această religie a devenit atât de totalitară, atât de … fascistă încât astăzi, de exemplu, a ridica braţul drept reprezintă, în Europa, o blasfemie de neiertat sancționată exemplar. Despre propagandă, nu putem spune decât că „antifasciștii” au preluat, perfecționat şi dus pe culmi pe care Goebbels nu le visa, propaganda nazistă. Sute de mii de tineri sunt spălați anual pe creier în universitățile politice „antifasciste”, îndoctrinați în religia perpetuei şi infinitei culpabilizări a „bărbatului alb”. Political Corectness-ul, Multiculturalismul, Socialismul, Freudomarxismul, Feminismul extremist misandrin, sunt noii idoli, noii vectori ai ideologilor fascismului „antifascist”. Trupele de asalt „antifasciste”, comit periodic câte un „Kristallnacht” prin vreo capitală europeană… Astfel, bărbatul alb a ajuns evreul, ”Juden” „jidanul” în ochii establishmentului politic, social, cultural de astăzi. El mai poate fi expiat doar de apartenența la o minoritate sexuală. Dacă însă, e şi heterosexual pe lângă celelalte două handicapuri, nimeni şi nimic nu-i poate șterge steaua galbenă pe care societatea actuală i-o aplică, stigmat al unei potențialități „fasciste”! Marius Mitea
Sursa: Buciumul.ro
3
ARBORELE GENEALOGIC AL BOLŞEVICULUI EVREUŢIGAN ION ILIESCU, (RECONSTITUIT DE ŞERBAN OPROIU ANALIST POLITIC)
VASILI IVANOVICI - evreu rus, bolşevic, puşcăriaş periculos, fugit din Rusia şi urmărit de poliţia ţaristă. S-a stabilit în Olteniţa, în jurul anului 1895, ca argat şi băiat de prăvălie la un grec, poreclit Ţăndărică, de pe strada Heliade Rădulescu, nr. 1. Şi-a schimbat numele pentru a-şi pierde originea, în “Iliescu”, după anul 1900, ca mai toţi evreii aciuaţi în România, S-a încurcat cu MARIA SAVU (sora cârciumarului Anghel Savu, care avea cârciuma pe strada I. H. Rădulescu, nr. 2) apoi s-a căsătorit cu aceasta în 1900-1901. Anghel Savu, era român, fugit din Bulgaria fraudulos, traversând Dunărea şi stabilit în Olteniţa. Acesta le-a făcut Măriei şi lui Vasile o dugheană, în care vindeau diverse, pe strada I.H. Rădulescu nr. 6-8.
Vasili Iliescu, fost Ivanovici şi Maria, fostă Savu, au avut doi băieţi şi două fete (Alexandru, tatăl lui Ion Iliescu, Eftimie, viitorul călău al poporului român, Aristiţa şi Verginia). Vasili Ivanovici a fost foarte bun prieten cu Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia, pe numele său adevărat KATZ. George Călinescu precizează în "Istoria Literaturii Române": "Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia în mod suspect şi fraudulos, a fost împământenit prin Decret Regal, din eroare şi diversiune, susţinut fiind chiar de Titu Maiorescu!" Aici, atenţie la diversiunea promovată de Ion Iliescu în presă, prin care se sugerează că bunicul lui ar fi un ţăran, Păun, de lângă Olteniţa.
necuvenite. La recepţiile date de Ceauşescu, niciodată Ion Iliescu nu a mers cu soţia sa, Nina Bercovici (evreică şi ea), ci cu Mariţa, mama lui vitregă! UNCHIUL EFTIMIE ILIESCU Unchiul lui Ion Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, fost ofiţer de securitate, a participat la represiunea şi "decapitarea" poporului român, în timpul lui Dej, fiind adjunctul criminalului Alexandru Drăghici, Ministru de Interne în acea perioadă. După moartea lui Stalin, acelaşi Dej l-a demis şi l-a numit Director la Fabrica de Încălţăminte "Pionierul". Alcoolic fiind, într-o altercaţie specifică beţivilor l-a ucis pe şeful cantinei. A fost arestat şi condamnat la 17 ani de închisoare. Se pare că acolo şi-a găsit şi sfârşitul. De remarcat că, Ion Iliescu ascunde cu dârzenie originea sa criminală, compromiţătoare, -lucru firesc din punctul lui de vedere-, în faţa poporului român, pe care a reuşit astfel să-l păcălească şi să-l umilească timp de 16 ani, după 1989.
MAMA VITREGĂ: MARIŢA ILIESCU Mama vitregă a impostorului Ion Iliescu, a fost după 1944, servitoarea şi bucătăreasa Anei Pauker (adică a evreicii Hanna Rabinsohn al cărei bunic era rabin). După 1945, Gheorghiu Dej a alfabetizat-o - pentru că nu ştia carte - şi a trimis-o la Agenţia Economică a României de la Sofia, unde a stat mai multă vreme. De la Sofia, Gheorghiu Dej a avansat-o şi a trimis-o la Moscova, tot la Agenţia Economică Română, dar după puţin timp, fiind deconspirată ca spion, la cererea ruşilor a fost retrasă, adusă în ţară şi numită Director General la Vămile Române, de unde s-a pensionat. În 1990, Mariţa Iliescu s-a prezentat cu un Carnet de Luptător în războiul din Spania (alături de Walter Roman, adică Walter Neulander, tatăl evreului Petre Roman, care a nenorocit România în tandem cu evreul Iliescu), la Asociaţia Luptătorilor Antifascişti, spre a se înscrie în aceasta. Deşi carnetul părea un fals, totul s-a rezolvat la intervenţia lui Ion Iliescu, beneficiind de multe şi mari drepturi
PRECIZARE Investigaţiile făcute pentru perioada 19011902, nu au dus la concluzia că ar fi existat un decret regal de împământenire a lui Vasili Ivanovici, aşa cum s-a făcut în cazul lui 4
Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici şi alţii. Se poate trage concluzia că, Vasili Ivanovici, decedat la Olteniţa în 1965, la vârsta de 88 ani, a fost evreu basarabean, născut în jurul anului 1877, aciuat fraudulos, fără cetăţenie la Olteniţa.
TATĂL LUI ION ILIESCU: ALEXANDRU ILIESCU
Alexandru Iliescu a dus în Rusia o activitate conspirativă împotriva României, fiind kominternist, NKVD-ist trădător, omul lui Stalin. Casa lui Alexandru Iliescu din Olteniţa era casă conspirativă a Kominternului şi NKVD-ului. În Rusia, Alexandru Iliescu a avut tot felul de ocupaţii printre care şi cea de hamal şi a avut, se pare, şi copii nelegitimi. În 1935, Alexandru Iliescu s-a întors din Rusia, fiind condamnat la 12 ani închisoare pentru trădare de ţară (milita pentru dezmembrarea României şi trecerea Basarabiei la ruşi), închisoare executată cu intermitenţă. În închisoare, a devenit turnător al poliţiei. Tot în această perioadă, Alexandru Iliescu s-a încurcat cu Maria, nevasta unui coleg de puşcărie, Ivănuş, un bolşevic periculos. Cu aceasta, Alexandru a făcut un copil din "flori": Eugen, frate vitreg al lui Ion Iliescu, securist adus în coşciug metalic sigilat, din Orientul Mijlociu.
Alexandru Iliescu, băiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici -Iliescu apoi- s-a născut în Olteniţa în 1901, căsătorindu-se în 1929 cu Maricica, o ţigancă de origine bulgară, din neamul căldărarilor, analfabetă, care vorbea prost româneşte şi care e adevărata mamă a lui Ion Iliescu. Maricica era fata lelei Stoica, ţigancă din Olteniţa, venită din Bulgaria şi care locuia întro cocioabă insalubră, pe o stradă paralelă cu strada I. H. Rădulescu; nu se ştie cine era tatăl ei. Ion Iliescu s-a născut în aceste condiţii insalubre, în Olteniţa, în data de 03 Martie 1930, an în care Alexandru Iliescu, tatăl său, a fugit în Rusia, unde a stat până în anul 1935. Maricica, mama adevărată a lui Ion Iliescu, moare în 1932, fiind înmormântată la Olteniţa (atenţie la diversiunea cu Maria Ivănuş, din Bucureşti, că ar fi mama lui Iliescu). 5
Cauzele ascensiunii organizaţiilor L.A.N.C. şi “Garda de Fier”
ALTĂ PRECIZARE În 1940, Alexandru Iliescu s-a căsătorit cu Mariţa, ţigancă din Maramureş, soră bună a mamei lui Ion Cioabă din Sibiu, autointitulat Rege al ţiganilor, cu care a avut doi băieţi: fraţii vitregi ai lui Ion Iliescu, Mircea şi Crişan, veri primari cu Cioabă. Unul a fost Ataşatul Militar al României la Moscova, iar celălalt Director Adjunct la IRSOP, prin influenţa lui Ion Iliescu, deşi erau ţigani semianalfabeţi. Să nu ne mai mirăm de ce prima măsură pe care a luat-o Ion Iliescu, după ce a pus mâna pe putere, a fost restituirea aurului către ţigani. Alexandru Iliescu a decedat în 1945 la Olteniţa, la o manifestare de 1 Mai în tribună, beat, cu sticla de ţuică în mână.
Din Raportul Direcţiei Generale a Poliţiei şi Siguranţei privind cauzele ascensiunii organizaţiilor L.A.N.C. şi “Garda de Fier”. Din Arhiva SRI, Fond „D”, dosar nr. 15, filele 210-213 - anul 1933, Bucureşti: “Latura politică a mişcărilor de dreapta
Poporul român, s-a lăsat condus timp de 16 ani de către un descendent din evrei, bulgari şi ţigani, genocidar şi bolşevic trădător al României, care vedea în 1990 în paranoia lui numai cămăşi verzi mărşăluind pe stradă, la Universitate, asemenea lui Alexandru Florian, alt evreu sinistru din zilele noastre! Între timp pentru a ne demonstra definitiv că este o căzătură umană şi un duşman declarat al românilor, Ion Iliescu a schimbat carnetul roşu de comunist cu cel albastru de mason cu şorţuleţ, lopăţică şi echer. Ne vine în minte o frază scrisă cu durere pe coroanele mortuare din cimitire: “Nu te vom uita niciodată!” 6
Cauzele care au contribuit la lăţirea rapidă a mişcării L.A.N.C., cât şi la cea a “Gărzii de Fier” au fost determinate de numeroşi factori sociali, printre care menţionăm: - acapararea de către evrei a finanţelor, a comerţului, a profesiunilor libere, -tendinţa lor de a conduce şi de a se impune în conformitate cu perceptele lor religioase şi mai cu seamă - încercarea lor de a destrăma sentimentele noastre naţionale şi creştine, prin aderarea lor la principiile comuniste. Deoarece cea mai mare parte din comerţul, industria şi finanţele ţării sunt în mâna evreilor, conducătorii mişcării L.A.N.C. şi ai “Gărzii de Fier” şi-au dat seama că populaţia ţării tinde să se împartă în două categorii: - pe de o parte, o categorie mică de oameni care să deţină averea - elementul conducător în viaţă -şi anume populaţia străină de sentimentele şi dragostea de ţară. - pe de altă parte, marea mulţime a populaţiei, căreia îi rămâne obligaţia să muncească pentru ţară şi care e sortită să ducă un trai modest, cu venituri restrânse, deoarece categoria mică de cetăţeni care deţin finanţele şi comerţul - recte evreii -- înţeleg să facă din aceste ocupaţii nişte privilegii pentru ei, ………..
boicotând orice iniţiativă ar lua creştinii în această direcţie. De aceea se văd aşa de puţine instituţii comerciale şi financiare ale neevreilor.
Oricum majoritatea evreilor nu se sfiesc să admită principiile comuniste sau să simpatizeze cu ele, în cazul când nu fac parte activă din organizaţii şi cum mişcarea comunistă condusă de evrei constituie o forţă care tinde să destrame naţionalismul şi credinţa - mişcarea naţionalistă a L.A.N.C. şi a “Gărzii de Fier” s-a născut ca o reacţiune firească contra acestei tendinţe de destrămare. Aceste considerente sociale, care au făcut să crească mişcarea L.A.N.C. şi a “Gărzii de Fier”, se mai justifică şi prin aceea că, mişcarea extremistă de dreapta a prins numai în regiunile populate de evrei, unde populaţia a venit în contact direct cu evreii, situaţie care le-a impus necesitatea unei restricţiuni pentru apărarea integrităţii sociale a elementului românesc. În oraşele şi comunele unde populaţia evreiască este mai mare sau cel puţin egală cu populaţia creştină şi chiar în acele comune unde, deşi populaţia evreiască nu e mai mare, dar constituie un număr apreciabil de locuitori, se observă că evreii caută să înlăture, pe cât e posibil, pe români de la conducerea vieţii sociale şi politice şi nu de puţine ori insultând şi desconsiderând elementul românesc.
Privind diferitele categorii de profesiuni libere, vedem că ele sunt deţinute din zi în zi mai mult de evrei, înlăturând pe creştini prin diferite mijloace admise şi neadmise. În această direcţie, vedem cum majoritatea farmaciştilor sunt evrei, cum foarte mulţi doctori ocupă funcţiunea de medici de spitale şi servicii comunale şi judeţene şi cum aceeaşi situaţie o găsim la diferite instituţii bancare, în ceea ce priveşte numărul avocaţilor etc. Dar cel mai important factor social care a determinat ca mişcarea organizaţiilor de extremă dreaptă, şi anume L.A.N.C. şi “Garda de Fier”, să ia proporţii, e tendinţa către comunism şi socialism a evreilor. S-a constatat că marea majoritate a membrilor organizaţiilor comuniste descoperite până acum la noi au fost evrei.
7
Această atitudine, de acaparare şi de sfidare, a făcut şi face să se nască ura între ei şi români, şi ca atare, mişcarea extremistă de dreapta - a L.A.N.C. şi a “Gărzii de Fier”- să ia din zi în zi proporţii mai mari, considerată pentru ei mai mult ca o mişcare naţionalistă liberatoare şi generală, decât ca o mişcare antisemită, cu aspecte de răzbunare individuală şi parţială. Aşa se explică şi succesul avut de aceste organizaţii în alegerile trecute, deşi au luptat separat şi tot aşa se explică de ce mişcarea a luat proporţiile de azi, mai ales în Basarabia unde numărul mare de evrei, ca şi îndrăzneala lor, sunt cunoscute. Succesul mişcării extremiste de dreapta se explică în bună parte prin dezinteresarea Partidului Naţional-Ţărănesc, care a neglijat aproape complet continuarea propagandei la sate, lăsând astfel liberă propaganda mişcării extremiste de dreapta. La aceasta se adaugă şi diferitele certuri şi disidenţe din sânul Partidului NaţionalŢărănesc, care au încurajat propaganda altor partide şi în special a celor două menţionate puţin mai sus.” - Din Arhiva SRI, Fond „D”, dosar nr. 15, filele 210-213
Îi mai răbdăm mult ? Român minoritar în Secuime “Gesta Hungarorum”, cronica lui Anonimus, notarul regelui ungur Bela al III-lea: 1173-1196): „… În vremea aceea, ungurii nu aveau în mintea lor altceva decât să ocupe ţări şi să subjuge popoare, îndeletnicindu-se cu războiul. De aceea, în acele vremuri, ungurii iubeau aşa de mult să sugă sânge omenesc, precum iubeşte lipitoarea; şi de nu ar fi făcut aşa, nu ar fi lăsat urmaşilor lor atâtea ţări frumoase”. „ În calea lor a ieşit şi ducele Menumorut, stăpân peste vechile pământuri ale Bihorului.” 8
Scrie acelaşi Anonimus: „Spuneţi lui Arpad, ducele Ungariei, stăpânul vostru. Îi suntem datori ca prietenul unui prieten, cu toate cele ce îi sunt necesare, pentru că omul este oaspete şi duce lipsă de multe. Dar pământul ce l-a cerut de la bunăvoinţa noastră nu-l vom ceda în niciun fel, atât timp cât vom fi în viaţă”……………………………………... Pe 15 martie, maghiarii nu se adună să mănânce colac secuiesc (kurtos kalacs) şi să danseze csardas, ci au un scop anume şi acela ştim cu toţii care este: blestemata de autonomie teritorială.
De mai bine de 15 ani, dar cu precădere în ultimii 2-3 ani, aici în Transilvania se duce o luptă privind discriminarea, în plan local, populaţia românească din cele două judeţe (Covasna şi Harghita) fiind discriminată în mass media şi în politica UDMR.. În presa locală ţi se spune zilnic, precum în revista “Európai Idõ” (Covasna), despre paşii luptei ARMATE pentru autonomia maghiară: ”înfiinţarea Băncii Secuieşti independente”, ”refuzarea achitării impozitelor către statul român” şi ”vărsare de sânge”. Ca prim pas al luptei armate este înfiinţarea Băncii Secuieşti independente, iar acţionarii acesteia ar urma să fie secuii. Banii secuilor vor fi în siguranţă dacă îşi vor ridica salariile din automatul filialei locale a Băncii Secuieşti. Cel de-al doilea pas al luptei armate este
refuzarea achitării impozitelor către statul român, în momentul în care elita politică din România neagă asigurarea autonomiei secuieşti. Cel de-al treilea pas. Să dea Domnul să nu fie nevoie de aşa ceva, deoarece al treilea pas se va solda cu vărsare de sânge. Cert este că nici tirolezii nu au fost ascultaţi până când activiştii lor nu au început să recurgă la aruncarea în aer a unor obiective şi trenuri italiene. ,,Dragi Secui! A fost un lucru bine făcut, dar să ştiţi că în viitor va fi nevoie de şi mai mult! De mult mai mult!!!”- autor directorul Revista Európai Idõ (Covasna) Alpár Szilamér Horváth………………………….... Cotidianul de limba maghiară Szekely Hirmondo (Covasna): ”Autonomia trebuie obţinută cu forţa”. ,,Acest lucru trebuie schimbat mai devreme sau mai târziu, însă nouă, secuilor cu cuţitul naţionalismului român la gât, nu ne-a mai rămas timp să aşteptăm, adică prin obţinerea cu forţa a autonomiei teritoriale trebuie să ne luăm în mână dirijarea propriului destin, până când nu e prea târziu”. Preşedinţi de Consilii Judeţene care incită la violenţe şi ură interetnică împotriva românilor din cauza aşa-zisului drapel al aşa-zisului ţinut secuiesc, iar noi de ziua naţională dacă dorim să arborăm steagul naţional, trebuie să cerem autorizaţie de construcţie. Preşedinţi de Consilii Judeţene care refuză public să se delimiteze de extremiştii din HVIM care militează pentru alipirea Transilvaniei la UNGARIA şi promovează însemne FASCISTE……………………….... Primari, preşedinţi de CJ şi preşedinte şi membri UDMR care spun că ar fi bine dacă limba maghiară, prin Constituţie, ar primi un statut regional, iar condiţia cunoaşterii limbii maghiare e justificată şi legală. Când primarul Antal Arpad se şi vede guvernatorul „Ţinutului secuiesc”, când vin în ţara ta, politicieni, vicepremierul şi preşedintele Ungariei şi fac tot felul de declaraţii extremiste, când un român este bătut în centrul municipiului Sf. Gheorghe …………………………..
pentru că nu ştie limba maghiară, când un român este amendat de Poliţia Locală din Sf. Gheorghe pentru că a scandat ”La mulţi ani, România!” de Ziua Natională , NU-ŢI VINE SĂ SPUI?: GATA! PÂNĂ AICI! NOI ROMÂNII NE-AM SĂTURAT!!! AM TOLERAT DESTUL!!!....................... Nu mai tolerăm abuzurile, respingerea nu mai vrem să facem compromisuri, dacă am permis nu înseamnă că vrem să fim şi suprimaţi.. REFUZĂM SĂ NE MAI ADAPTĂM LA CERINŢELE VOASTRE PRIN SUPUNEREA NOASTRĂ, CROINDU-VĂ DRUM DUPĂ BUNUL VOSTRU PLAC LA PROPRIILE DORINŢE, AJUNGÂND LA FANATISM.. NU MAI PUTEM FI TOLERANŢI LA DISCRIMINĂRI BAZATE PE APARTENENŢA NAŢIONALĂ, ETNIE, OPŢIUNE POLITICĂ, RELIGIE, ETC. UDMR-ul a făcut tot ceea ce a putut ca în 25 de ani, noi ROMÂNII să ne simţim minoritari în propria noastră ţară.
9
(n.n. Dar nu mai tolerăm abuzurile şi obrăznicia hoardelor de huni veniţi din sălbăticia Panoniei călare pe cai fără şa şi pripăşiţi pe meleagurile noastre!) Mă tot întreb cum a putut o uniune cu un procent de 5%-7%, să destabilizeze o ţară şi să producă atâta ură inter-etnică împotriva românilor?................................. Chiar nimeni şi nimic nu-i poate opri? Chiar nu avem legi şi Constituţie pentru a le potoli pornirile şi ura? Chiar a fost de prisos ceea ce strămoşii noştri au visat, ideea pentru care generaţiile trecute au suferit şi au lucrat, idealul pentru care toată suflarea românească a nădăjduit, iar ostaşii noştri şi-au vărsat sângele? NR. Text primit pe blogul d-lui Prof. Ion Coja, la Comentarii
Citate din stenograma din 5 octombrie 1945, redactată la CC. al P.C.R.
Tov. Chiriţă (evreu): Am convingerea, că în sânul nostru s-a creat un sectarism. (…) Care este poziţia Apărării Patriotice, după mine sectară? Eu nu zic, că ar trebui să fie puşi pe primul plan evreii. Dar între atâţia vorbitori, eu cred că trebuia un vorbitor evreu. Şi nu s-a pus (…) Nu avem dreptul să băgăm capul în nisip şi să ignorăm o problemă care există în ţara românească; şi să lăsăm ca aceşti câţiva jidănaşi (sic) să se agite pe stradă, fără a putea să facă ceva. (…) Tov. Elena Stoie: Dacă comitetul evreiesc a luat măsuri, ca să nu mai fie atâţia speculanţi? Tov. Ghizela Vass: Merg la ţară, iau vite, iau tot şi dacă îi arestează, spun: tocmai pe mine mă arestezi, care am fost în Transnistria? Şi jandarmul le dă drumul. Mi-a povestit un tovarăş, că este o manifestare şi atitudine pur legionară pe care o întrebuinţează evreii. Dacă aveau un concurent creştin, se duceau şi-l denunţau, că: el mi-a împuşcat pe fiul meu. Au aceleaşi metode pe care le întrebuinţau în Transnistria… Tov. Ghizela Vass: Reacţionarii evrei primesc bani din partea englezilor. Tov. Alice Benari: Discuţia cu negustorii evrei: ei arată o simpatie grozavă, cei din Bucureşti, faţă de englezi, curg banii în ţară cum curge în Ardeal, curg banii reacţiunii aici şi toate «congresele mondiale» cu Londra şi America sunt praf aruncat în ochii mulţimii, spre a-i atrage spre o Palestină în care nu se poate realiza nimic. Tov. Chiriţă pe care-l cunosc ca foarte realist, venea de obicei cu altă poziţie. [Chiriţă, în ciuda numelui său, era jidan – n. n., V.I.Z.].
„Tov. Chiriţă: … În Moldova situaţia este şi mai grea. În Moldova nu este aproape un evreu care să fie în producţie. Toţi se ocupă cu specula.…………………………………. Tov. Ghizela Vass: Cu specula. Tov. Chiriţă: Nu, pentru că aceşti evrei ar vrea să intre în producţie. Aceste mici gheşefturi care le fac nu le asigură existenţa. (…) Şi noi, în faţa acestor probleme, stăm fără nici un răspuns. (…) Tov. Vasile Luca: Dar întreprinderile care se refac în Moldova, nu angajează muncitori evrei? Tov. Ghizela Vass: Numai evrei angajează. 10
Tov. Vasile Luca: … Nu putem tolera şi în special voi (n.n. evreii) nu puteţi tolera, la evrei, ca pe baza suferinţelor să se creeze acum o situaţie privilegiată, de jaf şi asuprire a populaţiei româneşti. Dar voi nu combateţi aceasta. Şi faptele nu sunt cu caracter izolat, ci au caracter de masă. Cu aceste fapte m-am întâlnit şi eu personal în Moldova, atunci când era încă cald, abia ieşiţi din lagăre, din ghetouri, eliberaţi de Armata Roşie. Cu capcana, cu laţul nu ai fi putut prinde un evreu, ca să ajute la săparea tranşeelor, în dosul frontului de 50-100 km, ca să ai linie de apărare şi să nu reuşească nemţii să facă un contraatac. Şi o sămânţă o vindeau cu 5 ruble la ostaşii roşii şi puteau trăi bine cu familia şi au strâns milioane. Şi ce au făcut cei din lagăre? Au venit cu saci de ruble. Au cumpărat ruble cu 5 lei şi le-au vândut cu suta apoi. Dacă ei ar fi vrut să se încadreze în producţie, de ce nu s-au creat cu aceste imense capitaluri, întreprinderi, pe care să le pună în funcţie, să refacă Moldova, să ia aceşti evrei în întreprinderi ca muncitori. De ce n-au făcut-o? Pentru că sunt capitalişti şi speculanţi. Sunt împotriva populaţiei evreieşti şi cu ei nu ne putem uni. Nu putem combate antisemitismul, dacă nu combatem această plagă. Îmi spune că s-au îmbrăcat în haine ruseşti şi au luat vitele de la ţărani. (…)
Trebuie să înţeleagă şi trebuie explicat, pentru că ce nenorocire am fi avut în Moldova… Partidul compus din evrei numai, organizaţiile celelalte evreieşti, poliţia, aparatul administrativ, evreieşti, şi atunci sa spus: Ce este aici, este un stat evreiesc sau un stat românesc? Şi în multe părţi persistă asta. Şi când noi avem o masă otrăvită, un antisemit când vede numai un singur şef sau comisar, spune că nu mai este poliţia românească, ci poliţia evreiască. (…) Antisemitismul nu-l combaţi scoţându-i pe evrei din lagăr şi punându-i în fruntea tuturor. (…) Au venit din lagăr şi în scurt timp au devenit milionari. În Transilvania au făcut cooperative evreieşti şi speculează evreii cu firma partidului. Sunt 3-4 evrei acolo, şi cu agentura lor. Şi pe aceştia, în lupta noastră, trebuie să-i demascăm, trebuie să luptăm împotriva lor, nu ca să le dăm voie, dacă au suferit, ca să facă orice“. (Teodor Wexler, Mihaela Popov, ANCHETE şi PROCESE UITATE. 1945-1960. Documente. Editura Fundaţia W. Filderman, Bucureşti, f. a., vol. 1, pag. 17-31).
Portretul Po Căpitanului descris de un evreu Un alt evreu, Nicolas Naghi Talavera, a fost internat în lagărul de la Auschwitz, unde paşii săi s-au încrucişat cu ai doctorului Mengele. Soarta l-a ajutat să scape, dar a ajuns prin lagărele sovietice. Scapă şi de aici la timp, ca să participe la revoluţia maghiaraă din 1956. Ajunge apoi în vest, unde îşi va scrie memoriile. De la el ne-a rămas o importantă amintire despre Căpitan, a unui copil de origine maghiaro-evreiască care, auzind în discuţiile din casă comentarii îngrozitoare despre “căpcaunul” şi “monstrul” de Codreanu, se hotărăşte ca, deghizat în haine româneşti, să meargă la 11
Câmpeni, -unde Codreanu avea o întâlnire cu moţii-, ca să-l vadă cu ochii lui: „ Mica piaţă din faţa bisericii era plină de ţărani îmbrăcaţi în hainele lor colorate, de duminică. Mulţi dintre ei au venit pe jos de la distanţe de zeci de mile. Erau acolo mulţi jandarmi din circa de jandarmi din localitate. Chiar prea mulţi. Prefectul districtului Turda, aşa cum procedează funcţionarii unor regimuri ineficiente şi corupte, i-a interzis lui Codreanu să vorbească mulţimii, dar nu a declarat ilegală adunarea, deci a cauzat o mică problemă, fără a-i da o lovitură decisivă. Iar mulţimea formată din ţărani simpli şi săraci tot creştea, până ce curtea bisericii a devenit neîncăpătoare. Deodată s-a produs o rumoare prin mulţime. Un bărbat chipeş, smead, înalt, îmbrăcat într-un costum alb, românesc, a intrat în curte, călărind un cal alb.
S-a apropiat de mine. N-am putut vedea nimic monstruos sau rău în el. Ba chiar dimpotrivă. Zâmbetul său copilăros, sincer, radia asupra mulţimii celor săraci şi părea să fie una cu mulţimea şi, totodată, în mod misterios, departe de ea. Carisma este un cuvânt nepotrivit pentru a defini forţa stranie emanată de acest om. Poate el aparţinea pur şi simplu pădurilor, munţilor şi furtunilor de pe culmile Carpaţilor acoperite de zăpadă, sau lacurilor şi vânturilor. Şi astfel stătea în mijlocul mulţimii în tăcere. Nu era nevoie să vorbească. Tăcerea sa era elocventă; părea mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care i-a interzis să vorbească. O ţărancă bătrână şi ofilită şi-a făcut cruce şi ne-a şoptit: “e trimis de Arhanghelul Mihail!”. Apoi clopotul trist al bisericii se porni să bată şi slujba, care preceda întotdeauna adunările legionare, începu. Impresiile adânci, create în sufletul unui copil, dispar cu greu. De mai mult de un sfert de veac n-am uitat nici o dată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.” Evreul acesta avea aptitudini de legionar. Nu este singurul. Vezi Nicolae Steinhardt sau Lică Krakauer, prietenul legionarilor din Paris. Mai toate liceencele din Iași, evreice, erau îndrăgostite de legionari… (mărturia doamnei Afrodita Surdu, mama lui Victor Surdu, auzită de la răpostul Victor Surdu. Dumnezeu să-l ierte, căci are ce ierta…) -Comentariul prof. Ion Coja; sursa: blog prof. Ion Coja
Ştiri ● Luna aceasta dublând eforturile pentru apariţia ziarului nostru am dublat şi numărul de pagini de la opt la şaisprezece. Slavă lui Dumnezeu! Un mare merit în realizarea acestui fapt îl are camaradul Vasile Dorohoianu din Iaşi, suflet şi inimă curată de moldovean. Totodată pentru a uşura munca serviciilor secrete şi discrete precum şi a institutelor para-
12
zitare pentru studierea gogoşilor cu umplutură de nimic din România, vom publica lunar lista tuturor donatorilor noştri. Pentru cei care doresc să-şi păstreze anonimatul vom folosi doar iniţialele numelui şi prenumelui. Astfel, pentru luna Mai: - mulţumim doamnei Maria Vioreanu (10zece lei) care prin gestul său simbolic şi cuvintele sale deosebite ne-a dat un imbold fantastic. Faptul că din puţinul său a dat pentru luminarea semenilor săi, ne-a ambiţionat să aplicăm încă o dată integral şi radical principiul: nimic pentru noi, totul pentru Ţară! Doar aşa să ne ajute Dumnezeu!
grupuri paramilitare venite din exteriorul ţării, mercenari comandaţi de iudeo-democraţie, atacă soldaţi ai armatei, poliţişti şi cetăţeni sirieni. Diversiuni sioniste făcute şi pentru a muta curentul musulman în toată Europa şi pentru a distruge Siria, una din ultimile nuci tari în dinţii iudaismului mondial, după Iran, Rusia şi China.
● În magazinle Mega Image (pe care vă recomandăm să le evitaţi cât puteţi de mult), a apărut pe rafturi berea “Satan”, produsă în capitala iadului -Bruxelles- şi având un preţ piperat ca dracu’. Pe etichetă apare Sarsailă cu un pahar de bere în mână şi colorat în roşu, că doar aşa putea să apară, dacă ne gândim că Rothchild, cel care ne-a adus bolşevismul pe planetă, înseamnă roşu (roth=roşu). Împreună cu alţi camarazi am cumpărat toate cele opt sticle de pe raft, le-am golit de conţinut la canal (ducă-se pe pustii!), după care le-am reumplut cu lichid pentru analize pentru a lăsa pe dracu’ să stea în ambientul său natural, le-am recapsat şi le-am pus în faţa uşii magazinului cu următorul slogan scris pe carton: “Nu cumpăra aşa ceva. Satana înseamnă murdărie. Nu încerca, crede-ne!” ● Din ce în ce mai mulţi prieteni care trăiesc pe meleaguri străine, atunci când ne vizitează ţara, îşi exprimă opinia cum că în metrou, tramvai, autobuz, etc, miroase urât. În mare aşa este, dar acest miros este cauzat de două lucruri: - primul ar fi că în mijloacele de transport în comun, ca nicăieri în Europa, nu se dă drumul la aerul condiţionat (pe motivul ticălos că se face “economie”) şi nici la geamuri pentru a nu se face “corent” că “trage” şi e periculos rău.
● Cu ajutorul camarazilor din cuibul “Sfântul Gheorghe Biruitorul” din Craiova, a apărut volumul de poezii intitulat “Calea sufletului”, conţinând poezii scrise de adolescenţi naţionalişti olteni. Reproducem poezia “Doctore sunt bolnav” a lui Ovidiu Comanac: „Doctore sunt bolnav, bolnav de moarte/ Simt cum mi se frânge o bucată de inimă/ Iar sufletul, sufletul se sugrumă/ / De firul de lună ce se frânge din noapte/ /Doctore mai am de trăit?/ De ce taci doctore…ai murit?/ Spune-mi în şoaptă răspunsul..sunt uimit/ Doctore nauzi?/ Nu-ţi mai bate capul cu analize/ Am aflat singur de ce sunt bolnav/ Tu de ce nu îmi spui doctore/ Că sunt bolnav de prea multă dragoste?” ● De curând a avut loc la Damasc (Siria), un miting de susţinere al regimului politic condus de preşedintele Bashar Al-Assad, la care au participat zeci de mii de oameni. Cu braţul drept ridicat spre cer, naţionaliştii sirieni au jurat credinţă patriei lor. La fel ca în Timişoara lui decembrie 1989, 13
- al doilea ar fi că dacă te uiţi la cei ce populează aceste mijloace de transport în comun observi următoarele: ţigan-ţigan-ţigan-român-ţiganaurolac-pistruiat-ţigan-român-pistruiat...şi lista....... poate continua la infinit, cu pemutări de N luate câte k. Ce s-a întâmplat fraţilor cu naţia noastră, unde a dispărut? Chiar am ajuns o minoritate înghiţită de tot felul de alogeni şi/sau corcituri care nu folosesc săpunul, dar se împuiază la foc automat, în timp ce românul cinstit nu mai vrea să aibe urmaşi, copleşit fiind de greutăţile vieţii? E de datoria fiecărei familii creştin-naţionaliste să aibe copii, mai ales că procesul creaţiei -dacă nu s-a schimbat nimic între timp-, este unul plăcut! ● Cancerul este o boală absolut vindecabilă. Cu toate acestea, iudeo-masoneria, prin companiile sale farmaceutice -(care câştigă miliarde de euro din suferinţa oamenilor decretaţi de ei ca fiind bolnavi incurabili)- cât şi prin mass-media aflată în mâinile lor, ne-a învăţat de când ne naştem, exact contrariul: cancerul=moarte. De fapt, cancerul este o boală absolut vindecabilă într-un interval cuprins între trei şi şase luni, boală al cărei leac a fost de mult timp descoperit, dar pentru a depopula planeta de “mâncătorii inutili” şi pentru a nu pierde miliardele produse de o industrie prosperă dar criminală, oculta mondială ascunde acest fapt. Pentru tămăduirea reală a celor ce suferă de această maladie introdusă în corpul nostru pe toate căile de către iluminaţii cei întunecaţi (mâncare, medicamente, apă, aer, stres, sărăcie, prosteală mediatică), vom începe din numărul viitor al ziarului nostru să publicăm un serial de medicină creştină revizionistă, antimasonică, nealopată şi neiudaizată, aplicată şi testată pe proprii camarazi cu procent de reuşită de 100%. Dacă vrei să trăieşti, citeşte şi aplică exact ce vei citi! Destupăţi mintea şi arde în focul uitării toate falsele teorii şi concepte masonice criminale menite să-ţi aducă ţie moartea lentă şi milioane de euro în buzunarele iudeo-masoneriei. Dumnezeu să te lumineze! ● Popoarele Europei scârbite şi sătule de propaganda mincinoasă a unui fals paradis masonic European, -frate geamăn al comunismului bolşevic-, sătule de traiul lor zilnic ajuns la limita subzistenţei odată cu aderarea la acest paradis
14
făcătură, sătule de vuvuzelele mincinoase dar asurzitoare ale presei globaliste comandată să prostească lumea, sătule de intruziunile brutale şi arogante ale comisarilor comunismului de tip nou, -recte globalismul- în treburile strict interne ale naţiunilor , -comisari neo-KGB-işti nealeşi de cetăţenii Europei ci de hrubele masonice ale „proiectului european”-, aceste popoare ale bătrânului continent au început să se deştepte, să constate adevărul, anume că orânduirea vechii ordini mondiale a statelor naţionale cu graniţe delimitate şi sigure, state conduse de forţe naţionale dedicate propriului popor, este indiscutabil superioară maşinăriei UE de aruncat praf în ochi şi de adus ţările în sapă de lemn. Motiv pentru care, natural, naţionaliştii europeni au fost votaţi masiv de conaţionalii lor şi au luat cu asalt Parlamentul European, producând un cutremur politic. Felicitări Europa! Singura ţară unde nu au fost votaţi naţionaliştii ci teroriştii, a fost România, care a trimis în P.E. prin complicitatea autorităţilor de la Bucureşti, doar teroriştii antinaţionali ai UDMR-ului. Ruşine România! Ţinând cont că actualul Parlament European va fi compus inclusiv din neonazişti (Germania), ne exprimăm temerea ca un salut ca cel de mai jos -ce va fi posibil a fi văzut pe culoarele clădirilor din Strasbourg şi Bruxelles
să nu ni-l impună şi nouă birocraţii europeani prin legile lor tâmpite emanate în acest Parlament European, căci vă asigurăm că noi tot “Trăiască Legiunea şi Căpitanul!” vom folosi ca formulă de salut. Diferenţa este enormă, iar noi nu ne putem nazifica, aşa cum face U.E. acum!
Agenţia de ştiri ”Garda de Fier”
Concurs Întrebarea acestei luni cuprinde practic două părţi, iar răspunsul poate fi dat separat sau intercalat. Aşadar întrebarea lunii Mai: Cum ne alegem duhovnicul şi ce reprezintă smerenia? Răspunsurile vor fi trimise pe adresa redacţiei. Premiile se vor ridica de la redacţie/sediu (de către cei din Bucureşti), sau vor fi trimise prin poştă (celor din provincie). Succes! Premiul constă într-un set sigilat adus de la Ierusalim, ce conţine patru sticluţe cu: apă sfinţită, pământ sfânt, ulei de măsline, smirnă precum şi o cruce de lemn cu un Crist argintat.
Poşta redacţiei Bogdan Merlă- Bucureşti, student la Teologie anul II: “ Să vă dea Dumnezeu putere să vă purtaţi crucea necazurilor cu bucurie alături de cei dragi. Hristos s-a înălţat. Bucurie. Iertare…”. Mulţumim pentru gândurile deosebite. Doamne ajută şi…vă aşteptăm la sediu! Părintele Irimia Mocanu- Mănăstirea Petru Vodă, Piatra Neamţ: “Moartea a fost biruită. Asta e bucuria cea mare. Omul este nemuritor prin înviere…Cine are minte să înţeleagă şi putere să pună în practică. Amin.” Amin Părinte! Nicolae Ionelia- Buzău: “Frăţie cum vă putem ajuta? Noi suntem alături de voi. Iudele şi trădătorii ne-au distrus şi pe noi basarabenii. Vă iubim în Hristos! Pentru toţi mucenicii şi pentru Căpitan şi pentru Valeriu nu trebuie să vă lăsaţi. Sfântul Părinte Iustin nu vă lasă, ruga-ţi-vă la el! Trăiască Legiunea şi Căpitanul!”. Cum să ne lăsăm doamnă nu vedeţi că murim cu ei de gât? De ajutat ne ajutaţi destul prin prezenţa dumneavoastră şi a fetei la comemorări, la o vârsta la care alţii stau şi croşetează botoşei în faţa televizorului sau joacă table prin parcuri. Inima noastră e alături de voi. Trăiască Legiunea şi Căpitanul! Popa Cristian-Suceava: Camarade, ne întrebi ce părere avem despre gestul tânărului A. Zglobiu care l-a scuipat pe “Preşedintele” Traian Băsescu. O să încerc să cuprind totul în două fraze. În realitate pe scuipatul tânărului şi-au pus semnătura morală aproximativ 7,4 milioane de români, printre care şi redacţia noastră. Sau să îţi răspundem ca Nostradamus în catrene: “Un om Zglobiu A. slobozit/ un lichid pentru digestie/ Pe faţa hâdă a unui chior/ Care-mi produce indigestie.” Mulţumit de răspunsul poetic? Ilie Tudor- Podari, Craiova: Mulţumim Nea Ilie pentru materialul trimis spre publicare, pe care îl găsim deosebit de interesant. Din păcate el a ajuns târziu la noi şi deşi am dublat numărul de pagini ale ziarului, nu am mai avut unde să-l includem luna aceasta. Luna viitoare cu siguranţă vom publica jumătate din el. Vă dorim multă sănătate căci e ceea ce aveţi nevoie mai mult acum. Doamne ajută! Ghejan Marian- Craiova: Salut camarade! Tot luna viitoare vom publica materiale ample despre actele biometrice cât şi despre situaţia din Ucraina şi poziţia noastră faţă de aceste evenimente declanşate de euromaidanul finanţat de iudeo-maghiarul Soros cât şi de alţi masoni pârâţi, cu peste 5 miliare de euro, bani pompaţi de la revoluţia portocalie şi până în acest an. Sperăm ca în luna iunie ziarul nostru să ajungă la 20 de pagini, bineînţeles păstrând preţul actual al lui. Felicitări pentru ceea ce realizezi în Craiova. În situaţia ta ai ales cel mai corect drum posibil. Ţinând cont că “Mişcare Legionară-Iaşi” şi “Aurelius”- Bucureşti necesită răspunsuri detaliate, ne rezervăm plăcerea de a le răspunde data viitoare.
Ionuţ Moraru
15
S I
H R I S T O S
A Î N Ă L Ţ A T !
H
Apel Viforniţa cea mare se apropie. I se aude şuieratul din ce în ce mai desluşit. Am rămas
o mână de oameni gata de a sta neclintiţi în mijlocul furtunii, gata de sacrificiu. Unii din vajnicii teoreticieni “descendenţi şi moştenitori” se pare că vor trage obloanele înainte de a simţi prima pală de vânt pe obraz. Alţii se vor fi apucat deja să facă alianţe cu duşmanii Mişcării Legionare. Facem un apel la bunăvoinţa tuturor legionarilor, membrilor, simpatizanţilor şi prietenilor noştri care doresc să ţină lumina adevărului încă aprinsă, să doneze o sumă cât de mică pentru ca această revistă scoasă cu mari sacrificii proprii să poată vedea lumina tiparului în continuare. Donaţiile se pot trimite pe numele Ionuţ Moraru, adresa redacţiei, prin mandat poştal, sau se pot aduce personal la sediul Frăţiei de Cruce. Eliberăm chitanţă pentru orice sumă cât de mică. Dumnezeu să vă răsplătească însutit, iar nouă să ne dea tărie contra celor potrivnici lui Hristos! Trăiască Legiunea, Căpitanul şi România românească în vecii vecilor, Amin! Amin! Director: Ionuţ Moraru Redactor şef: George Alexandru Stanciu Redactori: Maria Stavri, Vasile Dorohoianu, Ştefan Buzescu, Florian Goji Colaboratori: Ilie Tudor Adresa redacţiei: Intr. Plut. Vasile Luicu nr. 3, apt. 2, sector 2, Bucureşti Relaţii cu publicul: în fiecare joi între orele 18-19,30 (cu menţiunea de a suna în prealabil pentru a vă anunţa prezenţa); Tel:0731767243 ISSN16