CPSF_080

EDITATA DE REVISTA

$Tii NลขA;

IEH'Nร CA-

HORIA MATEI

55

C o l e c i i a ..Povesfiri şfiiniiîico-fanfastice"

80

I cuviNT ÎNAINTE Cele dinţii lecturi ne-au fost basmele, poveştile cu hai­ duci, romanele de aventuri, tot ce se adresa fnniMJf^ noaslre, sulkiului dornic de călătorii in epoci şi tămjfmri depărtate, in trecutul misterios, in viitorul şi mai mis­ terios.

Dorul acesta al adolescenţei nu e decit nevoia de a şti, de a cunoaşte, de a sparge cercul strimt al cotidianului, de a se avinta în regiuni necunoscute, bănuite şi întru­ chipate dincolo de cadrul redus in care era nevoită să evo lueze copilăria noastră.

Cine din generaţia mea n-a citit şi n-a pizmuit pe Robinson Crusoe, pe Guliver, pe eroii lui Walter Scott, Jules Verne sau Fenimore Cooper, cine n-a călătorit cu „Emi­ granţii în Brazilia", cartea profesorului loan M. Riureanu, cu personajele mitologice ale lui Ispirescu şi cu cele istorico-legendare ale lui N. D. Popescu sau Petre Dulfu ?

Tntre două cărţi pline de călgforii pe insule şi conti­ nente exotice, între populaţii primitive, de toate culorile, se perindau codrii şi bărăganele noastre, chipuri şi moravuri din trecut: Gruia lui Novac, Păcală, haiducid isteţ care înfruntă potera zapciului sau a cîrc-serdarului. Şi, a doua zi, iată pe detectivul ingenios, descoperind pe răufăcătorul, şef de bandă, din Paris sau Londra, iată inventatorul genial care anticipează progi^sele ştiinţei, iată ocolul pămîntului în optzeci de zi/c şi iată călătoria în lună. Toate aceste lecturi ne stîmpărau şi ne aţîţau setea de ducă, ne ascuţeau mintea, ne instruiati, 'ne deschideau porţile litera­ turii de mai tîrziu şi ale vieţii însăşi.

Din păcate nu întotdeauna aceste cărţi erau scrise cUm trebuie sau traduse într-o limbă curată. Nu totdeauna fina­ litatea lor era educatoare, mobilizatoare, moralizatoare .., Neghina, smzatmmlului CUQXM^ chiPj^creşcuţă din iMţ-

*

rese comerciale, se alătura griului subslaulittl, hinchrăniior, binefăcător, nu o dată elogiul crimei, admiraţia penlru asasinul sau escrocul de mare clasă erau leit-motiviil accstor opuri sau opuscule, pe care nostalgia noastră le răsfoia, le devora în taină, în funduri de grădini sau în podul casei.

De aceea o anumită oprelişte, exercitată do părinţi sau de învă(ătQi,. punea ^« index această literatură în tota­ litatea ei.

Romanul de anticipaţie, deschizător de vaste orizon­ turi, de aspiraţii spre necunoscut, spre cucerirea tainelor planetei noastre sau a constelaţiilor depărtate, era confun­ dat cu naraţiunea criminală, cu nuvela scabroasă, cu o gratuită desfăşurare de fapte, oameni şi peisaje.

Genul s-a compromis. Dar genul trebuia reabilitat, în

s^m^^ls

j". , '> /

lui constructive. ^mKjkâacţia revistei „Ştiinţă şi tehnică" Ş^-^JttfSKKfi'^^^^ nob'm sarcină oferind, pe un preţ redus, m^KBMSB citi­ tori tineri sau adulţi o colecţie variată de scrie^i^gfmţificofantastice, din care nu este exclusă naraţiunea istorică.

Istoria, chiar în formele ei literare, legendare, rămîne o ştiinţă, şi se încadrează perfect în preocupările conducăţidprilor acestei redacţii.

Scriitori tineri sau virstnici sînt chemaţi să colaboreze-•^ fa opera de popularizare sub- o formă atrăgătoare a ştiinţei şi tehnicii. Imaginaţia lor va ţi stimulată de aceste jocuri ale fanteziei. Talentul literar se poate desfăşura in toată voia pe tărtmiirile unor investigaţii neobişnuite, ale unor subiecte altele decit ale romanului psihologic sau ale bas­ mului pur.

In numărul de faţă, celecţia de povestiri ştiinţificofantastice ne oferă lucrarea unui ziarist, H-oria Matei, care, deşi tînăr, dă dovada unei maturităţi scrilloriceşti remar­ cabile. E vorba de naraţiunea „Peştera Novacului". O po­ veste care se petrece în zilele noastre, dar şi pe vremea domnitorului Petru Cercel, în regiunea Rueărului, la Piatra Craiului, un amestec de actualitate cu evocări din trecut.

In atmosfera aceea idilică, undf ciobanii doinesc din fluiere de soc, iar fetele şi nevestele cos minunate ţesături, pooie cele mai framoate din ţara noasiră şi de pretutindeni, în acea lume pa/triarhaLă în cadrul pitoresc al Carpaţilor, se desfăşoară acţiunea povestirii lui Hori» Matei. Nu este & simplă literatură semănătoristă, ei evocarea cu tllc a unor vremi bătrîne, proiectarea în tre»ut a unei acţiuni din zilele noastre, amestecul de eroi de acum patru, sute de ani cu

onaje din aciualikdo. Aceste personaje s'int un procesor i.iioersitar, un istoric, un geolog, o studentă, un pionier, un ţăran bătrln ... Oameni cu purtări obişnuite, în viaţa ' •• de toate zilele, ei îşi dau pe faţă, înaintea unui eveni,it neobişnuit, ascunzişurile sufleteşti: la unii se nianijcstă onestitatea, curajul, încrederea în orij^Ja alţii egois­ mul, lăcomia, laşitatea. « H I ^ Scrisă cu poezie, dar şi cu erudiţie, ^^intezie, dar şi cu preocupări realiste, istorisirea lui Horia Matei' capti­ vează pe lector de la primele pagini şi-i ţine SMttiio. încor­ dată pînă la urmă. Cadrul pitoresc, caraciŞuBmea fizică Şl sufletească a eroilor, dialogul viu, descrijjfnle pitoreşti se îngemănează în „Peştera Novacului", realizînd o lucrare foarte interesantă, foarte personală, menită să far­ mece sutele de mii de lectori ai acestei colecţii. ^ Acad. VICTOR E n i M M

CAPITOLUL ÎNTII

în care facem cunoştinţă cu profesorul losif Anton şi cu stude7itul său prefe­ rat şi unde aflăm de o întîmplare din 1802 In după-amiaza aceea caldă de la sfîrşitul lui august, profesorul losif A n t o n se p l i m b a î n g l n d u r a t prin l i v a d a întinsă care înconjura casa aşezată p e o muche de deal. Jos, d e - a lungul văii, p e pajiştile v e r z i - g ă l b u i mărginite de g a r ­ duri închipuind curioase figuri geometrice, se zăreau, răsfi­ rate, stogurile de fîn — ca nişte căciuli uriaşe şi ţuguiate — , iar mai departe, p e după cotul şoselei prăfuite, casele m ă r g i ­ n a ş e ale Rucărului. I n cealaltă parte, către ferăstrăul de a p ă dinspre D r a g o s l a v e l e , se g h i c e a firul argintiu al Dîmboviţei, d e a s u p r a căruia plutea parcă un fum albăstrui.

Profesorul A n t o n v e n e a în fiecare v a r ă la Eucăr. Sosea cu o v a l i z ă mică — în c a r e se aflau haina de schimb şi un ibric de c a l e a - r - şi cu d o u ă cufere mari pline de cărţi şi de fişe umplute cu scrisul lui mărunt şi n e r v o s . T o t d e a u n a tră­ g e a la moş Peîraciie N e g a r ă . Ii p l ă c e a izolarea casei de pe deal, unde a v e a liniştea necesară studiului, îi p l ă c e a u v e -

raiida

încăpătoare

largă

mirosind

geamlîcuri

cu

mereu

a

fin

p o m i umbroşi. A i c i crease — teva de

dintre

frunte

lucrările

şl

de

sticlă

proaspăt

ca

livada

presărata

cu

in ultimul sfert de v e a c —

cî-

care-1 situaseră

făcuseră

coloraţii,

cosit

faima

sa

printre

să

istoricii

depăşească

noştri

graniţele

De mai bli^^^ un ceas se plimba, cu pipa stinsă tn col­ ţul gurii, p e c ă r a r e a ce m e r g e a d e - a lungul v e r a n d e i , urmărit de p r i v i r e a lui Ursu, cîinele mare, lăţos al lui moş Petrache.

Din cînd t a cind, profesorul scotea din b u z u n a r ceasul mare, demodat, legat de cheutoarea vestei cu un lănţug de argint.

Gestul era a p r o a p e automat, şi de multe ori p r i v i r e a

savan­

tului aluneca, distrată, peste cadranul ceasului, fără să înre­ gistreze realmente neA«y lui

ora. Era totuşi limpede că aştepta pe cl-

cînd moş Petrache — l-au

Wsu

anunţat

incă

p e care lătrăturile ^ ^ ^ ^ e

de

departe

—

ale

intrey|^^H|kirtă,

cu coasa pe u m ă r şl d e s a g a în spinare, p r o S e s o r u f l ^ ^ H e b ă : —

A u t o b u s u l a sosit ?

^wlr

Bătrinui, obişnuit să m ă s o a r e timpul d u p ă poziţia

soare­

lui, lăsă coasa în iarbă, îşi scoase pălăria v e c h e cu borurile pleoştite ^T''

şi privi

în

zare.

— A c u ş vine, zise d u p ă ce chibzui puţin.

Profesorul scoase iar censul şl — fără să-1 p r i v e a s c ă

il puse

la loc în

buzunarul

vestei, apoi

îşi continuă

—

plim­

barea.

D u p ă c î l e v a minute păru să-şi amintească c e v a şl, a p r o piindu-se

de

şopronul

lîngă

care

bătrînul

se

apucase

să

spargă nişte lemne, îi spuse : —

D e s e a r ă a v e m un musafir la masă...

Fu întrerupt de scîrţîilul porţii vechi cu de lătrăturile ciineiui, care tr-adevăr, pe c ă r a r e a ce

anunţau

urca

spre casă p ă ş e a un tînăr înalt,

cu trăsăturile regulate şi cu p r i v i r e a —

ţîţînl ruginite şi

sosirea univi străin. în­ de^hisu.

P a u l ! strigă savantul şl a l e r g ă în intîmplnarea noului

venit, strîngîndu-i

mina cu căldură. A m

primit telegrama r/i

te aşteptam cu n e r ă b d a r e .

Pomkă

împreună

pe

cărare,

întovărăşiţi

de

lătrăturile

din ce în ce mal poteilte ale Iui Ursu, care-şl dăduse că străinul e un După

ce

seama

prieten.

lepădă

rucsacul

şi

se

spălă

cu

apă

de

izvor

adusă de moş Petracîie într-un ciubăr vechi, tinărul se aşeză într-unui dintre cele două fotolii de răchiiă împletită de nucul din faţa v e r a n d e i . Savantul luă Ioc de mesei

încărcate

cu

cărţi

şi manuscrise,

îşi

sub

cealaltă parte a umplu

pipa

cu.

Iiiliin g a l b e n şi o aprinse. C i t v a timp tăcură privind peste ciciitele dealurilor ce străluceau puternic in bătaia soaielui de d u p i-amiară. P e pajişti, oamenii care coseau finul cu miş­ cări regulate p ă r e a u nişte păpuşi mici trase de sfori, pitici (lin lumea ideală a b a s m e l o r copilăriei.

In sfirşit profesorul rupse liniştea : _ • r — N u e un secret pentru nimeni, începu el, că ai fost studentul m e u preferat. încă din primul an de facultate, cu intuiţia de profesor bătrîn şi experienţa m e a de peşjţe treizeci de ani, a m găsit la dumneata calităţile excepţioRaie care anunţau pe viitorul cercetător, p e omul de ştiinţă care v a continua lucrările noastre, ale celor din generaţia mai veche.

N u , nu protesta. Ştii că nu obişnuiesc să-mi ascund părerile sub v o r b e meşteşugite.

T ă c u ^ o clipă şi căută !n teancul de hîrtii de pe q ^ ă , de ună^,rfiA^iie o mapă de carton.

— i ^ ^ i m chemat aici, continuă el, ca să te ajut la în­ tocmirea lucrării de aspirantură. A m aşteptat vacanţa, fiindcă e posibil ca faptele şi documentele ce ţi le v o i înfăţişa să nu-ţi fie de nici un folos. în cazul acesta, nu mi-aş ii iertat că ţi-am răpit timpul. S-ar putea de asemenea ca - pornind de la cele trei descoperiri ce ţi le voi împărtăşi i;' a c u m — să întocmeşti o lucrare care v a arunca o lumină c u ' * totul n o u ă asupra unei întregi perioade din istoria poporului nostru.

Savantul se opri din nou, privind ginditor către cel a ş e ­ zat în faţa lui- Tînărul u r m ă r e a cu deosebit interes cele ce-i spunea profesorul. Conversaţia p ă r e a că a captat şi atenţia lui U r s u , care — aşezat pe l a b e l e dinapoi — urmărea cele ce se petreceau la masă, aruncînd şi cîte o privire spre b u ­ cătărie, unde moş Pelraclie aţlţasc focul şi cernea mălaiul pentru pregătirea mesei de seară.

— C e l e trei intîmplări pe care ţi le v o i povesti acum, u r m ă profesorul, n-au în aparenţă nici o legătură între e l e .

Spun „în a p a r e n ţ ă " , fiindcă în realitate s-ar putea să fie strîns legate. Rămîne c a . a c e a s t ă legătură, a cărei posibili­ tate eu a m dedus-o teoretic, dumneata să încerci a o d o v ed i practic, O b s e r v î n d gestul de n e r ă b d a r e al tînărului, savantul zîmbi: — Ţ i se p a r e catn curioasă această introducere... N o i , o a ­ menii de ştiinţă, folosim cîteodată metode de cercetare a s e ­ mănătoare cu cele ale detectivilor din romane. A ş a c ă dă-mi v o i e să fiu puţin... misterios şi în e x p u n e r e a mea. *

7*

D a r n-am vrut să...

—

A m glumit, ÎI întrerupse savantul. D a r nu e mai puţin

adevărat

cu

munca

noastră

se

aseamănă

uneori

cu

cea

a

detectivilor aflaţi în faţa unui caz misterios, pe care trebuie să-1 elucideze

deducţie

Profesorul

şi cercetări

minuţioase.

Aşîton îşi umplu din nou pipa, o aprinse

şi,

după ce pufăi de cîteva ori, c o n t i n u ă : —

Prima dintre cele trei întimplări —

ţi le voi

expune

c r o n o l o g i c -*- se situează în 1802. A m aflat-o cu prilejul unei vizite făcute la M u z e u l din C î m p u l u n g , în u r m ă cu cîţiva ani.

Există la muzeul acesta o bucată de

bronz pe care este g r a ­

v a t un fragment din stema v e c h e a Ţării Romîneşti. A m folografiat-o^^vantul rita,'^e

deschise mapa şi scoase o fotografie mult m ă ­

care

fotografie

o întinse

se v e d e a

interlocutoruli|ţ|%ă«.

Pe

destul de limpede vulturul cW'cruc'-

peste m a s ă

în

cioc, caracteristic vechii steme v a l a h e . In partea de lofe, spre stînga,

se

inscripţiei —

distingeau

patru

litere

s l a v o n e : P A III K.

Restul

lipsea.

R—A—Ş—C,

descifra

«nărui.

— L-am întrebat pe directorul muzeului, continuă p r o 'TOsorul — im fost student de-al meu — , de u n d e p r o v i n e bucata de metal. N - a putut să-mi răspundă p e loc, dar c î î e v a luni mai

tîrziu a m primit la Bucureşti o scrisoare de la el

în care îmi

arăta

că fragmentul

a

fost găsit —

în

ultimul

deceniu al veactilui trecut — de către un profesor al liceului din C î m p u l i m g

şi donat

muzeului.

Folosise

zeci

d e ani

plită la o stînă de la p o a l e l e Pietrei Craiului. O m şi pasionat de

ca

scrupulos

istorie, acel profesor de liceu întreprinsese

o

a d e v ă r a t ă anchetă printre ciobani spre a afla unde

găsiseră

bucata

amintea.

de bronz. D a r a p r o a p e nici unul au-şi mai

Toţi e r a u î a s â de acord că plita aceea s » afla acolo de cînd apucaseră ei. A ş a scria directorul muzeului în scrisoarea sa.

—

A ţ i spus, d a c ă nu mă înşel, că este v o r b a de o întim-

p l a r e din 1802...

— R ă b d a r e , tinere, r ă b d a r e . A l u n g

numaidecît

şl a c o l o .

C î ţ i v a ani nu m-am mal interesat de bucata a c e e a de metal.

Iarna trecută, însă, cu prilejui unor lucrări, a m vizitat

Mu­

zeul militar din Bucureşti. A i c i , privind mal î n d e a p r o a p e c e ­ lebrul tun de la T î r g o v i ş t e , u n a dintre primele piese de arti­ lerie lucrate La ţară, am fost izbit de unele amănunte. Iată aici o reproducere, in xnăiime a p r o a p e naturală, a inscripţiei de p e ţ e a v a .

Savantul deschise din nou m a p a şi scoase încă o fotogra-

8

fio, p e care o trecu tînărului- A c e s t a o cercetă c u atenţie» 4ipoi a p r o p i e cele două fotografii şi sări în picioare i — E limpede, strigii. Plita ciobanilor e fragmentul Iun veclii de la T î r a o v i ş i e . Literele P A III K v i n de U T P A H I K O , adică Pătraşcu... Inscripţia s l a v o n ă s u n ă :

unul II E-

„Făcut rfe Io Petru Voevotf, fiul Iui Pătraşcu • e p o t Radului

Voevfwl, Voevod",

— Aşa este, făcu savantul şi se lăsă satteiâcut pe spe­ teaza scaunului. Priveşte mai atent inscripţia ş l v e i v e d e a că l a a m b e l e piese litera R — care în s l a v o n ă se scrie P — este lungită jos, Iar litera K n u axe picioarele e g a l e . D a t n a m-am mulţumit numai cu aceasta. A m dat l a analiză p f o b e de metal de la cele două piese, iar rezultatul a fost < i sînt confecţlMiate dintr-un a l i a j de a r a m ă şi cositor a p r o a p e iden­ tic. £ste deci te af&iă d e orice iudcMală c ă fragmentul găsit la p o a l e l e Pietrei Craiului p r o v i n e d e l a unul dintre vechile timusi a l e turnătoriei d e la T î r g o v i ş t e .

— D a c ă nu m ă înşel, turnătoria s-a făcut prin 1583 s a u 1584, d u p ă m o d e l u l aceleia de Ia V e n e ţ i a . D e altfel atei lu­ crau şi meşteri italieni aduşi din r e p u b l i c a dogilor, r e n u m i t » pe v r e m e a a c e e a prin a r m e l e p e care le fabrica.

—

Foarte adevărat, întări

profesorui.

— Totuşi, zîmbi tînărul, nu v ă d ce l e g ă t u r ă poate a v e a turnătoria d e timuri d e la T î r g o v i ş t e cu o i n l i m p l a r e din 1802... ^ — Eşti tînăr şi g i ă b i t , ae necăji profesorul. A p o i « că şi cînd ar fi voit cu tot liinadinsul să p u n ă Ia g r e a încercare r ă b d a r e a iaterlocutorului său, începu sărşi cuceţe meticulos pipa, o umplu din nou cu tutunul Iui g a l b e n şi o aprinse, învUiifcidB-se i o t r - u n nor aUtâstiuL P e wrmk, socotind p r o ­ babil că fostul său st'.ulent ş i - a primit p e d e a p s a yeBtru n e ­ r ă b d a r e a de care dăduse d o v a d ă , continuă : — î n v a r a următoare, a m venit — c a îm fiecare a n — aici, la Rucăr. C u acest prilej; m-am d e p l a s a t l a C î m p u l u n g ca să cercetez msii în amănunt împrejurările c a r e a u dus la descoperirea fragmenti-IUi de tun, ce servise drept plită cio­ banilor d i n cegiune. P r o f e s o r a l care-1 g ă » s e murise d e mult, dar fiul s ă u m i - a pus l a dispoziţie un jurnal p e care cercetăl o r i a modest şi anonim, d a r pasionat şi plin de iniţiativă, 11 ţlniise cu meticulozitate. JnrnaUil fusese găsit, d u p ă moartea profesorului, printre căiiţile ş l lucrăaile sale. D i n cele scrise in jurnal reiese c ă unul dintre bătrinii baci din regiune ar fi

declarat că bucata de metal a fost găsită tn 1802. P o v e s t e a o ştia de la bunicul său...

— D a r cum a reuşit ciobanul a c e l a să identifice cu ittita exactitate anul ? M i se pare foarte puţin p r o b a b i l ca...

— A n u l ' n u 1-a identificat nici bătrînul baci şi nici măcar zelosul profesor c î m p u l u n g e a n . C u v o i a dumitale, această identificare mi-am permis s-o fac eu...

Din nou savantul se lăsă pe speteaza scaunului, privind amuzat la fostul său student. A c e s t a u r m ă r e a concentrat p r o ­ priile sale gînduri. Era vădit frămîntat de cele ce-i e x p u n e a profesorul. Cufundaţi în discuţie, cei doi nici nu o b s e r v a s e r ă că s o a r e l e începuse să se ascundă pe d u p ă dealurile î m p ă ­ durite dinspre apus, colorînd marginile norilor într-o g a m ă variată, ce m e r g e a de la roşul cel mai aprins p î n ă la violet.

— C u m aţi reuşit, întrebă tînărul, să situaţi în timp înt i m p l ^ e a d u p ă mai mult de 150 de ani ? j;^^., — M i - a m permis să copiez din jurnalul cu pricl]fia> urmă profesorul fără să ţină seamă de întrebarea ce i se pusese, pasajul care ne interesează.

Scoase din m a p ă o foaie dactilografiată

pe care

tînărul

citi: „Declaraţia lui G h e o r g h e la C e r d a c u l Stanciulul" :

Boldeanu,

cioban

la

stîna

de

„Bunicul meu îmi p o v e s t e a , cînd eram mic, că v r e m u ­ rile

cînd

intrase

el pentru

prima

oară

foarte vitrege, şi oamenii ajunseseră Boierii

asupreau

pe

ţărani,

vătafii

la stînă

erau

la s a p ă de lemn. furau

ca-n

codru,

slujitorii domneşti luau şapte piei de pe bieţii oameni, care

n-aveau

de

unde

plăti

dările

tot mai

mari. -Pe

drumuri se înmulţiseră tîlharii şi Intr-un singur an s au schimbat trei domni, şi care cum v e n e a punea biruri noi şi

grele".

C u v i n t e l e „într-un singur an s-au erau subliniate cu creionul roşu.

Tînărul

citi mai urgie

domni"

departe :

„ L a fărădelegile grea

schimbat trei

boierilor

care

căzu

în

şl ale ciocoilor s-a acel

an

peste

adăugat

ţară.

Intr-o

n o a p t e s-a despicat pămtItfFul şi s-au mişcsrt munţii din loc,

s-au

dărîmat

casele

şi au

betegit

pe

oameni

şi

nici măcar sfînta biserică a lui Radu V o d ă din C î m p u lung

n-a

treceau

scăpat. A spre

oraş

doua au

zi

văzut

dimineaţa, la

poalele

oamenii

care

pietrei

celei

mari, unde se află Peştera N o v a c u l u i , fierărie

stricată

şi o roată ruptă. Şi p o p a Ilie le-a ;;pus că e carul ar-

IIO

hangheluUii

Mihail,

care

a

venit

să

pedepsească

pe

oamenii înrăiţi şi păcătoşi. M u l ţ i ani nu s-a atins ni­ meni

de

făcut

plită".

fierul

acesta

pînă

I-au

cules

ciobanii

şi

au

Şi în paragraful acesta existau u n e l e s u b l i n i e r i : „s-a r1< picat pămîntul şi s-au mişcat munţii din l o c " , iar mal Jos : „nici măcar sfînta biserică a lui Radu V o d ă din Cîmputung n-a s c ă p a t " .

P o v e s t i r e a baciului B o l d e a n u se termina

astfel:

„în Peştera N o v a c u l u i , zice-se că săl.'işlula haiducul

Ef-

timie, care b ă g a s e g r o a z a în boieri şi th zbirii stăpînirii. In n o a p t e a cînd a căzut urgia peste ţară,

Peştera

N o v a c u l u i s-a surpat şi s-a astupat cu pietroaie

mari.

C e s-a făcut Eftimie H a i d u c u l , nimeni nu ştie şi nimeni nu 1-a mal văzut de-atunci."

IMpk trebSf^-

ce

tînărul

termină

lectura,

profesorul

Aliton

în-

— A c u m îţi dai s e a m a cum am dedus că toate accsl s-au întîmplat în 1802?

— „Intr-un singur an s-au schimbat trei mură celălalt, citind prima frază subliniată.

domni",

.

mur­

— A d i c ă in 1802, făcu triumfător savantul. M a i întîi M i h a i Suţu pînă în iulie, a p o i A l e x a n d r u Suţu p î n ă la i s e p ­ tembrie, apoi Constantin Ipsllântl.

Tînărul sări în sus a g i t a t : — E limpede, strigă el. „ S - a despicat pămîntul şi s au mişcat munţii..." Cutremurul 1 Cutremurul din 1802, care a distrus biserica lui Rntlu N e g r u din C î m p u l u n g 1 Biserica e monument I s t o r i c ; datează din v e a c u l al X V I - l e a şi mai tîrziu a fost restaurată de M a t e i B a s a r a b ; g r a v a v a r i a t ă la cutremurul din 1802, a fost refăcută, douăzeci şi cinci de ani mai tîrziu, de G r i g o r e al I V - l e a G h i c a . A i c i r îngropat N i c o lae A l e x a n d r u Basarab, care a murit în 1364Bătrîiîul

savant d ă d e a

din cap

satisîiicut.

— Tot ce spui e foarte a d e v ă r a t . A i o m e m o r i e excepţio­ nală. V e i fi un b u n profesor de istorie.

— N u e chiar aşa. A M dimineaţă, înainte de a lua auto­ busul spre Rucăr, am vizitat biserica şi am avut astfel pri­ lejul să-mi retni|>; ospătez aceste date. D a t , m ă întreb, cum de ff-a putut ru în urma tinul cutretnur să a p a r ă subit un tun fabricat cu peste d o u ă sute de ani înainte. Fiindcă pentru noi e acum limpede că nu e v o r b a de roata de la carul a r h a n ­ ghelului M i h a i l , cum s p u n e a acel p o p ă Ilie, ci de roata tunu­ lui v a l a h de Ia Tîrgovlşte...

TU

in clipa aceasld, moş Petrache se a p r o p i e şi-i pofti la masă. Ultimele roze roşiatice a l e &oai<elui, ce a p u n e a , abia mai reuşeau sk-şi facă d r a m clin spatele âenlurtlor î m p ă d u ­ rite, iar în v ă l începeau să plutească u m b r e l e serii. D e d e ­ parte, p e d u p ă cotul Dîmboviţei, r ă z b ă t e a z v o n d e tălăngi.

— M i - e teamă c ă v a trebui să a m i n ă m discuţia in'^itru după

masă,

zîiabf

profesorul, « a

noastră. D e altfel în

su JIU s u p ă r ă m

a d o u a întîmpîare

pe

ţjuitia

p e care ţi o v o i r e ­

lata, moş P«traciie N e g a r ă îşi a r e « o î u l său...

CAPITOLUL AL DOILEA

hi care e vorba de salba Ancăi, fata învăţătorului din Rucăr, şi de o inte­ resantă saisoare sosită de la domnulAntonio Aldobrarulim din Venefia După masă, moş Pelraclie sirînse farfuriile şi profesorul A n t o n aduse maşina cu spirt şi ibricul de cafea.

— N-aaa făcut pregătiri deosebite pentru dumneata, se crezu savantul dator să-1 anunţe p e musafirul său. A ş a m i n căm î n fiecare seară : mămiiiliguţă, lapte, brtnză, unt... P r o ­ dusele stînii de la C e r d a c u l Stanciuiui, a d ă u g ă el zimbînd, ale stînii unde a a i de zile a folosit drept plită o bucată din ţeava unuia dintre primele tunuri v a l a k e .

A f a r ă se întunecase, şi m o ţ i»etrach« a d u s e încă o lampă.

M i r o s u l cafelei umplea v e r a n d a , asiestecîndu-se cu cel a l finului cosit şi al florilor sălbatice de munte. Z g o m o t e l e de afară se p o t o l e a u încetul cu încetul.

D u p ă ce-şi aprinse pipa şi moş PelraclBB îşi trase l i n g ă masă un scaun scund, cu trei picioare, savantul începu s ă p o ­ vestească : — M o ş Petrache şi cu mine sîntem prieteni vechi. In 1916, l a intrarea ţării î n război, a b i a împlinisem 20 de ani.

Eram sublocotenent într-un regiment d e vinatori de munte şi a v e a m î n compania m e a un sergent p e numele N e g a r ă Petre...

— Sergent-raajor, interveni moş Petrache o p i i n d u - s e o clipă din îndeletnicirea c ă r e i a i se deda cu mare atenţ:e : răsucitul unei ţigări g r o a s e , din tutun negru, înlr-o bucată de ziar ce ţinea l o c de foiţă.

—

12

D a , aergenî-major,

se corectă profesorul.

î n septem-

b r i e a m fost cantonaţi l î n g ă Rucăr, a p r o a p e de v e c h e a ţ)ranită, unde se aflau diviziile a XII-a şi a XXII-a, sub coindiida g e n e r a l u l u i T r a i a n G ă i s e a n u , iar în octombrie am luat parte la luptele d e la M a t i a ş , V a l e a Pravăţnlui şl Lereşti. A u fost g r e l e încercări pentru trupele noastre.

Savantul se opri să-şi umple pipa, operaţie care părea totdeauna sâ-i a b s o a r b ă întreaga atenţie. T î p ă r u l o b s e r v ă însă — după încruntarea sprîncenelor profesorului — c ă acesta se g i n d e a intens, încercînd, probabil, să readucă în memorie unele amănunte p e care cei peste patrttzeci d e ani scurşi d e atunci l e ştirbiseră.

— Plutonul p e care-1 c o m a n d a m e r a răspîndit printre stînciie cele mari, cu forme uneori ciudate, cu care este p r e ­ sărată coama muntelui pietros unde se află C e r d a c u l StanciuIni. A v e a m misiunea să a p ă r ă m drumul îngust şi întorloclieal, cunoscut s u b numele d e Poteca Grănicerilor. Locul ales e r a î n t r - a d e v ă r prielnic. Din spatele stîncilor şi tufelor de alun şi ferigi, piiteam ţine s u b s u p r a v e g h e r e o bună porţiune a drumului şerpuit de la poalele muntelui pînă în v a l e spre D r a g o s l a v e l e , unde se aflau clădirile, p e atunci temporar p ă ­ răsite, ale stînii. D a r trupele g e r m a n e a l e generalului prusac Kurt v o n M o r g e n fuseseră peste noapte întărite c u unităţi d e artilerie, care în zorii zilei d e » « Hoiembrie ne luară s u b focul lor ucigător- Fiecare stincă a f»st bătută d e obuze, şi între­ g u l munte se cntremura din măruntaie. C r e d că nici cutre­ murul ce| mare din 1802, d e care v o r b e a m mal înainte, n-a fbst mai violent.

M o ş Petrache clătină capul în semn de a p r o b a r e , şi cutele adinei din obrazul ars d e soare d ă d u r ă gurii o expresie a m a r ă . Amintirile ră/Aoiului nu stnt nic4odată plăcute.

— A m căzut rănit, urmă savantul. O schijă de o b u z m-a lovit î n şold, p r o v o c î n d u - m i o hcBioragie în urma căreia mi-am pierdut cunoştin|a. M - a m trorit multe zile m a i tîrziu, d u p ă ce zăcusem o v r e m e înts-e viaţă şi moarte. M - a m trezit într-o fnsmoasă amiază d e toamnă, intr-un pat cu aşternut proaspăt mirosind a levănţică, aşezat p e o v e r a n d ă cu g e a ­ muri mari, hmrino^ise. E v e r a n d a p e c a r e ne aflăm î n clipa aceasta, şi patul era în c o l M l acela, unde se « f i a şi acum.

Privind Intv-o parte şl foarte încnroat, bătrtnul N e g a r ă se prefăcea că se caută prin b n s u n a r e l e suBtanuIui. — C e cauţi, moş Petrache, îl întrebă savantul făcînd cu ochiul către lînăr.

— A ă . . . tutunul... nu ŞHH u n d e l-am pus.

—

E p e masă,

drept î n faţa

dumitale,

rîse savantul

şi 13

împinse spre bătrîn p u n g a v e c h e , din piele de căprioară, l e ­ gată cu şiret la băierl.

— M a i tîrziu, continuă el adresîndu-se tînărului, a m aflat c u m ajunsesem aici. Sergentul — v r e a u să zic sergentulmajor — N e g a r ă Petre m-a dus cîţiva kilometri în spinare, p e l î n g ă liniile inamicului, riscîndu-şi v i a ţ a ca s-o s a l v e z e pe a mea.

M o ş Petrache, din ce î ş ce m a i încurcat, se căuta din nou prin buzunare, privind cu desperare b a în tavan, b a spre d u ş u m e a u a podită cu lemn a verandei— I a r ai pierdut c e v a , moş Petrache, îl l u ă peste picior profesorul.

— ...chibriturile...

—

Tot p e masă.

In timp ce bătrînul îşi a p r i n d e a ţigara g r o a s ă mormăind în barbă, profesorul A n t o n făcu din n o u tînărului cu ochiul.

Apoi continuă: — D e ş i în m e m o r a b i l a zi d e 4 noiembrie trupele r o m î neşti obţinuseră victoria, celebra victorie de la CîndeştiA l b e ş t i , comandamentul nostru ordonă retragerea, d e o a r e c e efectivele noastre erau inferioare celor germane, care, d e curînd, primiseră ca întăriri puternice unităţi d e artilerie.

C î t c v a zile mai tîrziu, trupele g e r m a n e o c u p a r ă întreaga r e ­ giune. M o ş Petrache, adică tînărul serfient-major Negară Petre d e atunci, î m p r e u » ă cu m a m a sa, care mai trăia, m ă î n ­ grijiră cu mult devotament. D u p ă trei săptămîni eram a p r o a p e complet restabiiit şi am început să fac scurte plimbări î n zilele frumoase a l e acelei toamne tîrzii. Intr-una diptre aceste zile — îmi amintesc ca azi, e r a într-o joi, zi de tîrg în Rucăr — a m cunoscut-o p e A n c a . Era frumoasă A n c a , şl e u a v e a m douăzeci de ani...

Savantul tăcu brusc şi rămase cu privirea pierdută peste crestele depărtate a l e munţilor, care, în albe.slrul din ce în ce mai întunecat a l serii de v a i ă , se conturau v a g în zare. B ă ­ trînul savant zîmbea unei amintiri...

— D a r asia e altă poveste, eontisnă el A n c a , fată î n v ă ­ ţătorului din Rucăr, purta l a 9 U o « a l b u n o u ă din bani d e aur, de care e r a foarte mindră. C a unul ce studiasem istoria, mă p r i c e p e a m pitţin şi l a numismatică şi a m remarcat că salba A n c ă i se d e o s e b e a mult de cele obişnuite p e care l e purtau de obicei fetele î n zi de sărbătoare. N u erau g a l b e ­ nii, bănuţii de a u r romîneşti şi nici Icosarii şi m ah m u d el el e turceşti, ci m o n e d e foarte vechi, în majoritate ţechini şi d u caţi veneţieni, florini din cei m a i autentici bătuţi î n m o a e t ă u

riile din Florenţa, taleri nemţeşti şi scuzi franţuzeşti. Foarte intrigat, a m întrebat-o de unde a r e s a l b a cu monede atit de puţin obişnuite pe m e l e a g u r i l e noastre. La început n-a vrut să-mi spună, apoi mi-a mărturisit că a găsit monedele — cît e v a zile d u p ă bătălia cea m a r e de la C î n d e ş t i - A l b e ş t i — a p r o a p e de C e r d a c u l S t a n d u l u i , printre sfărîmăturile sttncil o r bătute de o b u z e l e nemţeşti. în cursul unei plimbări pe c a r e a m făcut-o amîndoi, mi-a arătat l o c u l : era chiar la p o a ­ lele muntelui în care se afla Peştera N o v a c u l u i .

T î n ă r u l tresări şi se uită întrebător la profesor. A c e s t a scutură scrumul din p i p ă şi — fără să ţină s e a m ă de între­ b a r e a mută din ochii studentului său — continuă : — A m uitat să-ţi relatez un amănunt pe care te rog să-1 r e ţ i i : Peşterea N o v a c u l u i , v e c h i u l sălaş al haiducului Eitimie, care fusese astupată la cutremurul din 1802, era din n o u accesibilă. U n obuz g e r m a n nimerise stînca uriaşă ce astupa intrarea, prefacînd-o în ţăndări. Astfel că, d u p ă mai m'.iît de 100 de ani — mai exact d u p ă 114 ani — , a m fost primul om care a pătruns din nou în această grotă, care fu­ sese ştearsă de pe harta topografică a Pietrei Craiului. E destul de puţin adîncă, formală — d u p ă cîte mi-am putut da s e a m a — prin acţiunea de d i z o l v a r e a unor a p e de infiltraţie calcaroase, ca şi peşterile de la P o l o v r a g i , l a l o m i c i o a r a , ca şi peştera D î m b o v i c i o a r a , ce se află la numai cîţiva kilometri de Rucăr. Romantismul vîrstei mele fragede de atunci a r ă m a s profund d e z a m ă g i t : n-am găsit urme de oameni pri­ mitivi, nici de urşi, hiene sau lupi de c a v e r n ă şi nici m ă c a r v r e u n semn că haiducul Elliraie trecuse p e - a c o l o . Eram, ce-i drept, complet nepregătit — nu a v e a m măcar o l u m î n a r e pentru e x p î c i a r e a colţurilor mai întunecoase — , dar mi-am dat s e a m a că obuzul g e r m a n nu putuse înlătura toate u r m e l e c u t r e m u r u l u i ; era limpede că pe v r e m e a l e g e n d a r u l u i hai­ duc peştera fusese mult mai mare, iar cutremurul din 1802 nu-i astupase numai intrarea, ci-i prăbuşise şi bolţile în adînc.

Profesorul se opri şi începu să p r e p a r e încă un rînd de cafele. C î n d flăcările albăstrui ale spirtului î n c e p u r ă să dan­ seze v e s e l e în jurul ibricului, savantul v o r b i mai d e p a r î e : — C î t e v a săptămîni diipă a c e e a m-am despărţit de A n c a .

M ă restabilisem .complet şi, î m p r e u n ă cu moş N e g a r ă — cu sergentul major Met;:iiri Petre a m plecat prin ţara ocupată de trupele g e r i ' B î i e ; auzisem că regimentul lîostru se r e g r u ­ pase u n d e v a în M o l d o v a şi sporapi şă putem a j u n g e a c o l o .

N i i m mai vorbit cu A n c a despre salba el. Ea c r e d e a că un soldat austro-iingar p i e r d u s e m o n e d e l e în timpul bătăliei. Era

15

însă puţin p r o b a b i l : c i n « ia cu el în război o colecţie de m o ­ nede din v e a c u r i l e al X V - l e a şi al X V I - l e a î La despărţire, pe peronul gurii din C î m p u l u n g , fata învăţătorului ml-a d ă ­ ruit o monedă din s a l b a ei...

D i n nou vorbitorul deschise m a p a ; de astădată s c o a s e u n plic de celofan în care l u c e a o m o n e d ă mică de aur.

T î n ă r u l luă plicul şi-1 a p r o p i e de l a m p ă : — D a r asta, făcu el d u p ă cîteva clipe, e o m o n e d ă bătută de H e n r i c al I l I - l e a al Franţei ! Inscripţia se v e d e foarte limpede.

— întocmai. H e n r i c al IlI-lea, fiul Ecaterinei de M ^ d i c l s , ultimul din dinastia V a l o i s . A c e a s t ă m o n e d ă este ceea ce se chemă un „ecu d o r au s o î e i l " ' şi a fost bătută, cum bine ai remarcat, în jurul anului 1580, în timpul domniei lui H e n ­ ric al

m-lea...

— . . . care a domnit, d a c ă nu m ă înşel, p î n ă în 1589, cind a fost asasinat de un dominican fanatic.

—

Aşa

este.

Profesorul se lăsă iar pe speteaza scaunului, atitutiine pe care o lua întotdeauna cînd un student r ă s p u n d e a deosebit de bine la e x a m e n .

T î n ă r u l se simţea ca în anii de facultate, l a şi colocviile de istorie m e d i e v a l ă . . .

seminariile

— Fragmentul umii tun construit prin 1580, m u r m u r a el, o m o n e d ă bătută în jurul anului 1 5 8 0 . . .

Savantul d ă d u din cap în semn de a p r o b a r e .

— Ţ i - a m spus, continuă el, că cercetătorul istoriei v e c h i este uneori nevoit să lucreze ca un detectiv : adimă fapte izolate, deseori mărunte şi aparent fără l e g ă t u r ă cu p r o b l e m a ce-1 p r e o c u p ă şi clădeşte cu ele o i p o t e z ă ; apoi cercetează pentru a g ă s i d o v e z i l e că ipoteza sa e cea justă. N u m a i că, a d ă u g ă el zirabind, istoricul nu se ocupă de amprente digitale şi nu anchetează p e contemporanii săi, ci caută d o v e z i l e sale în cronici şi h r i s o a v e , printre ruinele oraşelor dispărute şi în picturile d e pe zidurile v e c h i l o r m ă n ă s t i r i . . . şi uneori chiar în peşteri.

T î n ă r u l sări în picioare agitat : —

Credeţi că . . .

— R ă b d a r e , tinere, îl potoli profesorul ridicînd mina.

M a i întîi să faci cunoştinţă şi cu cea de-a treia piesă din dosarul meu. D u p ă a c e e a v o m discuta împreună ipoteza.

Deschise

mapa

1 Scud de aur.

16

şi scoase

o

scrisoare

dactilografiată

de

care e r a ataşată, cu o clamă, lotocopia mult s i d i i t ă a unul tl<»cmiîent c u pecete.

— S c r i s o a r e a p e care o vezi a m primit-o i a urmă cu Câteva luni d e ia prietenul mxax profesorul AntMiio A l d o b r a n dlni, directorul M u z e u l u i orăşcaesc d i n V e n e ţ i a . D u p ă cum ştii, iBsIitutul jiDstm d e istorie întreţiitte ciM-espoîidenţu cu iastitiiţii ştiinţifice de specialitate din diferite ţări, făcind ficîiiinb d e mctexiaie care interesează p e cercetătorii respec­ tivi. A n u l tiecHt a m avut prilejul să-i tiiniit protesorului Aldobraiidiiii — o somitate m o n d i a l ă î n ceea ce priveşte istoria V e n e ţ i e i — unele date inedite cu privire l a călătorii veneţieiii care a u vizitat Ţ a r a Eosmmească şi M o l d o v a î n s e ccdele a l X V - l e a şi al X V I - l e a . Savantnl italiim s-a r e v a n ş a t destul de prompt triraifîiuUi-mi fotocopia unei scris®ri desco­ perite în arhivele o r a ş u l u i V-esieţia, scrisoare datată 24 mai 1539, m c a r e — după c u m v e i v e d e a — e vorJja d e n u v o e -vod vaJah. Savantul întinse peste m a s ă fotocopia scrisorii. In timp c e tîinărul p a r c u r g e a cu o a r e c a r e giieutate textul vechi italian, profesorul îi d ă d e a unele l ă m u r i r i : — D u p ă cum vezi, scrisoarea este semnată Lucrey.zia C i ş a i a şi adresată lui Stăpione C i g a l a din Ctmstaatinopole. Ştii, probabil, că acesta este a u m e i e creştinesc al lui Sinan P a ş a , c a r e e r a d e o r i g i n e a&aae£o-ataliaHă şi trecuse la m o haniedanism, spre marea dtuere a mamei sale. Renegatul Scijpâone Ccgala a nroat toate treptele ierarliiei demnităţi­ lor turceşti, ajimgînd mare vizir, O e ş i p a p a Clement al V l I I - I e a 1-a afurisit, « a a m a sa, Lucrezzia O g a l a ^ a continuat, d u p ă c u m vezi, s ă c o r e s p o n d e z e in a s c i m s c u e l I n m o d special îţi atrag a t o i ţ i a asaipra celui de-al patrulea paragraf.

T î a ă r u l citi rar, traducînd î » romînaşte : „Şi m a i află că aici, la V e n e ţ i a , stă de cîtva timp un p r i b e a g v a l a h care-şi zice «Petrus Demetrius Princeps et î i a e r e s

V a l a h î a e ° » şi locuieşte î n palatul C a

Pozzo, l î n g ă casa PriuU, şi a r e secretar p e un italian pe nunue Francisco

Sivori

şi o m u l p m e

d e servitori.

' Siiian Paşa a fosl numit mare vizir ta 3 aprilie 1589, cu apro­ ximativ 50 d« zflţ? <k>ci înainte de data scrisorii Lucrczziei Cigala.

El a [ost destituit diii funcţia aceasta in urma înfringcrii suferite de armntele turceşti — |)e care le comanda — la Călugăreni, în au,gust 1595, şi a retragerii deT.astruoa&e dc la Giurgiu, sub presiunea arma­ telor lui Mihai ViK'nzul, în octombrie a-1 aceluiaşi an.

Petru Oimilrio, prinţ şi moştenitor al Valahici. Voevodul valah îşi dădea titlul în latineşte, după moda din apusul E n r « p e i , il7.

Şi mai tronul

aflu

că

acest

Ungro-Vlahiei,

ambasadorul

francez

recomandaţie

de

la

pribeag

şi

în

de

vrea

Maisse

senatul

ia

din

lui

să

ii

vizitează

are

scrisori

palatul şi

Veneţiei

şi este

de papa, de regele Franţei şi de d o g e l e Şi mai

află

beagul

valah

ajunge

iar

că va

domn

aici, la înapoia în

Veneţia, banii

ţara

lui,

se

de

sprijinit

Veneţiei. spune

împrumutaţi fiindcă

nou

atunci

că

pri­

cînd cînd

va a

fugit înspre cetatea transilvană a B a r a s s o v i e i * a ascuns într-o

peşteră

din munţi

o comoară

cu nestemate

şi

mulţi bani. Şi-ţi scriu acestea ca prin iscusinţa ta să ceşti

planurile

pizmaşe

care uneltesc împotriva

ale

duşmanilor

tăi

zădărni­ ticăloşi,

ta..."

— D u p ă toate aparenţele, zise profesorul, scrisoarea aceasta n-a ajuns niciodată în mîinile temutului Sinan Ptişa.

A c e a s t a este, de altfel, şi p ă r e r e a prietenului meu, profesorul A l d o b r a n d i n i . D e ce n-a fost trimisă nu se v a afla probabil niciodată. Poate Lucrezzia C i g a l a s-a răzgîndlt sau poate că scrisoarea a fost interceptată de un spion al p r i b e a g u l u i voevod v a l a h . . .

Tînărul nu mai era atent la cele ce-i spunea savantul.

P r i v e a gînditor r e p r o d u c e r e a documentului şi murmura : — O peşteră în m u n ţ i . . . înspre cetatea transilvană a Barassoviei...

Din nou se ridică în picioare şl î n c e p u să se p l i m b e agitat prin v e r a n d a îngustă.

— E limpede, L'Crigă apoi. Sînt convins c ă . . .

— Răbdare, tinere, îl întrerupse bătrînul profesor. Ştiu ce v r e i să spui, dar deocamdată e o simplă ipoteză. N e tieb u i e dovezi, dovezi care să transforme ipoteza noastră în certitudine. D e aceea te-am chemat aici. Te-am chemat în primul rînd fiindcă ai fost studentul m e u preferat, în al doilea rînd fiindcă sînt — oricum — prea, bătrîn ca să m ă mai caţăr pe munţi, şi în al treilea rînd fiindcă cercetările noastre îţi pot fi de un real folos la întocmirea lucrării de aspirantură. Şi acum să facem un plan tle b ă t ă l i e . . .

A u stat pînă după miezul :iBopţii, aplecaţi asupra r.iiei hărţi, discutînd îndelung, făcînd însemnări, întocmind iluierarii.

1.Numele vechi tatea Barassovia a aduşi aici de rejTele şi astăzi pe dealul

latinesc al Braşovului (astăzi Oraşul Stalin). Ce­ fost clădită în 1211 de căire cavalerii teufoiii, Ungariei, Andrei al Il-lea. Rui'n'lc cclăţii se văd Tîinpa.

Intr-un tîrziu, profesorul s-a ridicat indreptlndu-se din şale, apoi şi-a scuturat de cenuşă pipa : — T r e b u i e să-ţi procuri ecliipamentul necesar d e Ia C î m p u l u n g . N u v o r b i cu nimeni despre cele discutate astăseară. N u trebuie să uiţi nici o clipă că deocamdată e doar o ipoteză . . . C î n d crezi că poţi porni ?

— D a c ă ar fi după mine, chiar acum.

Savantul

zîmbi:

— Tezaurul nostru a aşteptat a p r o a p e patru sute d e a n L M a i poate să aştepte o zi sau d o u ă . . .

S e ' despărţiră cu o strîngere de mină.

Deşi e r a tîrziu şi a v u s e s e o zi obositoare, tînărul n u putu să a d o a r m ă multă v r e m e . Stătea in pat şi v i s a cu ochii deschişi. C i n d , i n siirşit, aţipi, cocoşii cîntau pentru a d o u a oară.

CAPITOLUL AL TREILEA

în care e vorba de documentele unei cancelarii domneşti şi unde se pome­ neşte pentru prima oară de Berthier Un grup de patru excursionişti urcau dinspre Rucăr, p e poteca de p ă d u r e ce duce pînă la poalele Pietrei Craiului, la stînca mare şi ciudat răsucită, cunoscută s u b numele d e C e r d a c u l Stanciului. Drumui în pantă lină e r a străjuit d e molizi înalţi şi drepţi, printre care se zăreau tufele de zmeură şi pălăriile v i u coloraîe a l e ciupercilor. In dimineaţa limpede de v a r ă se auzea numai ciripitul păsărilor d e pădure, iar d e jos, dinspre păşunile din vale, răzbătea cînd şi cînd sunetul tălăngilor de Ia siînă.

G r u p u l celor palru n u a v e a nimic deosebit. In timpul lunilor d e vară, mii de turişti de felul acestora bătătoresc potecile muBţilor noştri, bu«urîndu-se d e aerul proaspăt şi d e frumuseţea priveliştjîor carpatine.

C e l care m e r g e a în frunte e r a un bărbat d e v r e o 30 d e ani, cu trăsăturile feţei pronunţate ; a v e a sprîncene stufoase, care a p r o a p e că se î m p r e u n a u d e a s u p r a nasului c a m b o r c ă nat, ceea ce făcea să p a r ă că a r e ochii mici. A b u n d e n ţ a părului din sprîncene e r a parcă o compensaţie pentru faptul că pe cap părui se rărise într-un început d e chelie. M i h a i M u n t e a a u era g e o l o g şi n u scăpa nici un prilej să arate il9

t o v a r ă ş i l o r de drum ctmoştinţele sale d e s p e d a H t a t e . se oprea, cerceta pămîntul şi explica : — N e aflăm p e nn sol scheleto-tnrbos, tiirbăriile r e g i u n i l o r înalte.

Ajungînd pe vreo p e ceilalţi c ă :

coastă

d e munte,

care

ţinea

Uneori vesteşte

să-i anunţe

— A i c i se îmbină destul d e curios miele şisturi p a i e o zoice de cristallnitate ridicată, cu c o n g l o m e r a t e din crelacicul inferior.

A c e s t e remarci, a căror semnificaţie o înţelegea n u m a i el, a t r ă g e a u g l u m e l e celorlalţi. M a i a l e s Ileana, l o g o d n i c a Ini, n u scăpa nici un prilej să-l la peste p i c i o r : — P a r c ă ai e x p l o r a A n t a r c t i d a s a u i z v o a r e l e A m a z o a ­ n e l o r şi nu o potecă p e care ciobanii din B u c e g i o b a t d e mii de ani.

Ileana V e l e s c u e r a studentă Ia filologie şi îndrăgostită de istorie, p e care o studia cu pasiune. Era blondă, de statură potrivită ; ochii mari, verzi a v e a u o sclipire d e umor. B u n ă camaradă, ţinea pasul cu ceilalţi şi nu se p l i n g e a d e o b o s e a l ă , cu toate că, p e alocuri, drumul accidentat scriicita eforturi serioase din partea excursioniştilor.

L u a s e în e x c u r s i e băiat de 10 ani, v i o i şi virful brazilor şi imita un sfert de ceas, pentni cu cămaşa ntptă şi cu proaspăt culeasă.

şi p e fratele ei mai mic, Costel, u n neastîmpărat, care se căţăra pînti î n strigătul cucului sau dispărea cite ca apoi să a p a r ă zgâriat p e genunchi, cravata de pionier plină cu zmeură

— D e ce nu stai l î n g ă noi, îl dojenea sora lui. V r e i să cazi într-o prăpastie ? N u te m a i iau niciodată cn mine.

— Lasft-I, intervenea P a u l C o m a n .

Currnd intră din n o u Ia îhvăţătKră...

E

doar

vacanţă.

Uittmul membru al grupului, profesorul C o m a n — î n care cititorul v a recunoaşte, fără îndoială, p e vizitatorul şi fsstnl s t u d e r i preferat al savantului losif A n t o n — se ata­ şase celorlalţi abia la C î m p u l u n g . Avem cam aceeaşi vîrstă cu g e o l o g u l M u u t e a n n , pe care-I cuncsştea d e mult. Era a c u m mai i n g î a d u r a t ca de o b i c e i ; v o r b a hii molcomă accentua impresia d e seriozitate, d e preocupare, a feţei sale ; părea că se gindeşte îndelung înainte d e a spmie ceva, (itiar dacă e r a vortva d e lucruri lipsite de Î H s e « n ă t a t e .

C u o zi înainte, la C î m p u i v n g , fh finzp ce-şi achiziţiona unele lucruri trebuincioase excursiei p e care a v e a d e gimrt s-o întreprindă, îi întîlnise p e ceilalţi. H o t ă r i s e r ă s ă facă î m p r e u n ă prima parte a drumului, după care P a n i C o m a n 2Q

urma să rămînă la slîna de lînţjă C e r d a c u l Stanciuhii, undo i>e a£la Peştera N o v a c u l u i , iar ceilal:ţi să-şi conUnuc excursia sp*e Piatra C r a i u l u i .

C u unul diatre camioanele exploatărilor forestiere

făcu­

răsâ-

seră drumul pînă la Rucur, de unde porniseră o dată cu xitul soar«Sui, aşa că pe la orele 9 au ajuns l a C e r d a c u l Slanciului, p r i m a etapă a excursiei. C î t e v a sute de metri mai departe, l î n g ă un izvor cu a p ă ţimpede şi rece, s-au aşezat să se odiiinească şi -să mănince. C u acest prilej, zmeura culeasă de Costel iu foarte apreciată ca desert şi îi atrase laude chiar din partea sorei sale, care de obicei îl d o j e n e a .

D u p ă - m a s ă , bărbaţii aprinsâră ţ i g ă r i ; Ileana s p ă l a tacîmurile de aluminiu la izvor, şi Costel alerţia d u p ă fluturi ca « ă - ş i î m b o g ă ţ e a s c ă insectarul.

—

Frumoasă

—

D a , splendidă, a p r o b ă

regiune, r e m a r c ă

geologul.

Coman.

— A l fost tăcut tot timpul. N u ştiu dacă ai scos două­ zeci de v o r b e în total. Eşti inginduiat, pari preocupat de -ceva.....

Tînărul profesor lăsă p r i v i r e a să-i alunece departe, peste -creasta s l î n c o a s ă a Pietrei Craiului, d e a s u p r a căreia g o n e a u Bori tiiburij mînaţi de vînt.

— D a , răspunse Intr-im târziu, m ă p r e o c u p ă c e v a . D e cîteva luni nu-mi dă p a c e . . .

Miliai Munteanu s e r i o a s ă a prieteniilm

se întoarse său.

şi

privi

cu

într-adevăr atenţie

faţa

— N u vrei să-mi împărtăşeşti a c e a s t ă preocuftare a ta ?

Poate să-^ţi iiu de foies, cine ştie ? Se spune c ă d o u a minţi j u d e c ă mai bine d&cU una s i n g u r - ă . . . E c e v a gxav ?

Celălalt zîjnbl fără să v r e a , şi trăsăturile f e ţ ^ 1 se destinseră.

— N u . N u e g c a v . E în Jegătură cu c e r c e t ă r i l e mele. Ştii că am studiat istoria şi acum fac aspirantura. M ă frământă o chestiune legată de l u c r a r e a pe care o întocmesc pentru aspirantură.

G e o l o g u l izbucni în rîs.

— Ei, b a l ă - t e s ă te bată ! Şi e u care c r e d e a m că cine ştie ce nenorocire ţi s a întîmplat. C e temă are lucrarea ta ?

— D e s p r e Viaţa şi domnia *ui Petre al IlI-lea, a lui Petru Cercel, cum i se mai spune.

— Şi ce poate fi atît de complicat în aceasta ? N u m ă pricep prea bine la istorie, d a r cred că s-au scris mii de p a g i n i despre acest v o e v o d al "tău. N u v ă d de ce te frămînţi atît. A i un talent deosebit să-ţi creez! p r o b l e m e . . ,

211

Profesorul C o m a n n u r ă s p u n s e . P r i v e a In zare, înspi'e înălţimile stîncoase ; p ă r e a că s-a inchis iar !n el. F ă r ă nici u n motiv, M i h a i M u n t e a n u a v e a impresia c ă m e r s e s e p r e a departe. Ileana, c a r e se întorsese d e la Izvor şi ştergea tacîmurile cu un şervet, i n t e r v e n i : — Iartă-1 p e M i ş u . E c a m repezit. El, c a g e o l o g , se o c u p ă d e pietre, care n - a u suflet. N u înţelege cît d e frumoasă e istoria, cum îml)ină e a l e g e n d a cu viaţa, cum filele î n g ă l ­ benite a l e unui letopiseţ sau p e r g a m e n t u l unui hrisov cu p e ceţl îţi pot d e z v ă l u i sufletul — măreţ s a u mescliin, g e n e r o s sau lacom, iubitor sau plin d e u r ă — al unor oameni c a r e a u trăit cu v e a c u r i în u r m ă . . . C a să simţi farmecul minunat al Istoriei, trebuie s-o cunoşti şi s-o iubeşti.

Studenta v o r b e a cu aprindere. Ceilalţi d o i o p r i v e a u , uimiţi o a r e c u m d e pasiunea p e care o p u n e a în ceea ce spu­ nea. D a r , d u p ă o cllpăr e a începu să z î m b e a s c ă şi întrebă : — D e ce tocmai despre Petru C e r c e l ? A domnit, ml se pare, numai doi sau trei ani. Sînt atîţia v o e v o z i mai mari, mai viteji, d e s p r e care s-ar putea întocmi lucrări interesante.

Profesorul

se însufleţi.

— C r e d că te înşeli. Istoria noastră cunoaşte foarte puţini v o e v o z i care au a v u t o viaţă atît de interesantă ca Petru C e r c e l . Era deosebit de cult. Studiase p e clasici, v o r b e a mai multe limbi, scria poezii î n italieneşte. A stat mulţi ani în Franţa, la curtea r e g e l u i H e n r i c al IlI-lea ; a călătorit mult, a fost la Constantinopole, î n insula Rodos, la V e n e ţ i a , în Polonia şi în Siria, la V i e n a şi în a p r o a p e tot O c c i d e n l u l .

C o r e s p o n d a cu Ecaterina de M ^ d i c i s * , c u împăratul M a x i milian a l I l - l e a ^ cu d u c e l e d e G u i s e A ridicat Biserica d o m n e a s c ă d i n T î r g o v i ş t e şi a construit prima fabrică de tunuri d i n Ţ a r a Rominească, d u p ă m o d e l u l celei din V e n e ­ ţia. D a r n u e m a i puţin a d e v ă r a t că unele documente a i a t ă ' (1519—1589) Soţia regolui Henric al Il-Ita al Franţei şi mama a trei r e g i : Francisc al Il-lea, Carol al IX-lca şl Henric al l l l - l e a .

Pcfrn Cercel a cunoscut şi a cîştigat simpatia acestei regine abile, ambiţioase şi lipsite de scrupnle, în timpul rM • ii iirtc? lui Henric al H l - l e a , între ianuarie l ^ J 9 lebir i'aris şi la castelul Blois.

-y;-' bert

^ în 1575 Petru Cercel — împreună cu aventurierul polonez AlLaski — pleacă la Vicna, la curtea Iui Maximilian al H-lea

(1564—157G), care îi făgădui sprijinul, lin an mai ttrziii, însă, împă­ ratul moare, pe tron urctndu-se fiul său, Rudolf al I l - l c a . ^ Familie de nobili fi-ancczi. Petru Cercel coresponda cu Henri de Quise (1550—1588), principalul conducător al celebrului masacru din noaptea Sîîntului Bartolorncu (1572). c ' n r i mii de protestanţi fură 22 ucişi ain ordinul regelui.

cu a pus biruri grele, că a organizat asasinarea unor sfetnici apropiaţi de-al s u i . . .

— A t u n c i de ce te frumînţi atît ? îl întrerupse g e o l o g u l .

V ă d că tema lucrării e interesantă şi — c e e a ce e mai impor­ tant — îţi place.

— D a r nu e v o r b a de temă. A l t c e v a mă frămintă. C u m su r e d a u cît mai a p r o a p e de a d e v ă r firea acestui v o e v o d , trăsăturile sale sufleteşti, cum să consider domnia Iul, rolul său în istoria atît de agitată a V a l a h i e i din a doua jumătate a v e a c u l u i al X V I - l e a ? A fost el într-adevăr o personalitate strălucită prin cultura sa, un v o e v o d luminat, un reformator care a opus rînduielilor turceşti, retrograde, pe cele apusene, p e cele din Italia Renaşterii, din Franţa lui Ronsard şi a Iui M o n t a l g n e ? Sau a fost — ca atîţia alţi domnitori ai veacului său — un aventurier lipsit de scrupule, un o m stăpînit de lăcomie şi de setea de a p a r v e n i , sinistru prin asasinatele pe care le-a poruncit, odios prin nemiloasa e x p l o a t a r e a p o p o r u ­ lui, pe care 1-a î m p o v ă r a t cu biruri g r e l e ?

V o r b i n d , P a u l C o m a n se p l i m b a agitat prin i a r b a micii poieni. P ă r e a că nu se adreseazu celor ce-1 ascultau, ci că stă de v o r b ă cu sine însuşi. Fără să-şi d e a seama, ridicase tonul, iar Costel, care era în apropiere, lăsase fluturii şi gîzele, venind să asculte cu ochii mari.

După

cîteva

clipe

de tăcere, M u n t e a n u

întrebă :

— A i cercetat toate documentele, cronicile ? Poate a c o l o să găseşti răspunsul la p r o b l e m e l e care te Irămîntă.

— Luni şi luni d e - a rîndul, zi de zi, n-am ieşit din b i b l i o ­ tecă. A m studiat cîteva sute de documente referitoare la a c e a e p o c ă şi a m studiat ce au scris învăţaţii noştri despre Petru Cercel. A m d e v o r a t literalmente cronica lui R a d u Popescu şl Letopiseţul Cantacuzinesc, a m citit mii de pagini despre V a l a h î a din a d o u a jumătate a secolului al X V I - l e a , dar în zadar. Cronicarii se contrazic, iar istoricii au fiecare altă p ă r e r e . A t u n c i care-i a d e v ă r u l ? întregul material documen­ tar e p r e g ă t i t ; nu răniîne decît să mă aşez la m a s a de scris şi să aştern pe hîrtie lucrarea. D a r cum s-o fac ? îmi lipseşte i d e e a , centrală, firul roşu al A r i a d n e i , c a r e să mă scoată din labirintul infoimaţiilor contradictorii, îmi lipseşte o şiră a spinării pe c a r e să se a x e z e întreaga lucrare. In nici un cax nu v r e a u să fac un studiu pur informativ, obiectlvist.

Profesorul tăcu o clipă, apoi a d ă u g ă ' : — T o v a r ă ş a Ileana a v e a dreptate cînd spunea c ă cel care studiază Istoria trebuie să d e z v ă l u i e sufletul eroilor aşa cum se reflectă în însuşirile şi în atitudinea lor. Petru C e r c e l

a fost măreţ sau meschin, g e n e r o s s a u l a c o m ? A iost un ohi de o deosebită nobleţ^e sufletească s a u un asasin odios ? A b i a d u p ă ce vot r e z o l v a această p r o b l e m ă , v e i putea t c c c e l a redactarea lucrării.

— C u m crezi că o v e i p u t e a r e z o l v a ? interveni denta. D a c ă documentele şi cronicile se contrazic...

stu­

— Cercetătorul istoriei trebuie să lucreze u n e o r i c a un detectiv, începu P a u l C o n i a n gînditor, a p o i se opri arolnlindu-şi d e f ă g ă d u i a l a dată profesosului l o ^ f A n t o n . „ N u tre­ b u i e s ă uiţi nici o clipă — îl spusese s a v a n t u l — că d e o c a m ­ dată e d o a r o ipoteză...".

— C u m v o i r e z o l v a p r o b l e m a ? continuă el, deocamdată. nu ştiu nici eu. Fapt este că^ de Ia Petru C e r c e l a u r ă m a s foarte puţine documente. Ştim că ducea o- corespondenţă asi­ duă cu personalităţi d e s e a m ă din n u m e r o a s e ţări, dar nu a v e m decî* puţine scrisori. A scris m i m e r o a s e poezii, dar i n a î a r ă dte imnul apărut în c u l e g e r e a lui Steiaii G u a z z o „JJialogglîi P i a c e v o U i " , tipărită l a V e n e ţ i a în 1586, nu cunoaştem nimic. D e la acest v o e v o d cărturar, care v o r b e a şi scria î n mai multe limbi, ne-au r ă m a s maL puţine documente decît de la mulţi dintre predecesorii şi urmaşii săi. U n d e sini aeuste documente p e care cu siguranţă oă le păstra, d u p ă obiceiul prinţilor p e care i-a cunoscut în A p u s şi cu cuie întreţinea relaţii d e prietenie ?. D a c ă aş g ă s i materialul acesta, p r o b l e m a ar fi r e z o ! v a l ă „ .

— Eşti sigur trebă studenta.

că a s e m e n e a

documente

a u existat? î n ­

— Iar d a c ă a u existat, interveni şi g e o l o g u l , poate a u fost distrnse. Sîat a p r o a p e p a l m sute d e ani d e atunci...

— Silit sigur că au existaL Petru C e r c e l a v e a ca s e c r e ­ tar particular pe un o a r e c a r e BerîSiier, p e care i-1 dădKsa H e n r i c al l î l - î e a , r e g e l e Franţei, de asenen-ea p e U a U a n u l Francisco Sivori, cara-i fusese ataşat d e către A U o n s o d'Este,, ducele Ferrarei. M a l ales BertMer e r a foarte priceput î n t i e buri d e acestea ;. slajise îiuiiafe ca secretar la diferite peTsonalităţi de seamă din Franţa şi I t a l i a ; 1-a urmat pe m e l e a g u ­ rile a o a s t r e p e v e e v o d u l valaii clnd acesta — î » Hrnw s t ă m iuţelar ceg^alu» F r a n ţ e i — a fost numit domn a l Ţ ă r i i R o m î neşti. D a c ă actele c a n c e l a r i e i domneşti n-aa fost disiruae, d a c ă mai există şi p o t fi descoperite, e!e ar pune poate într-o lumină cu. totul n o u ă relaţiile piincipateîor cu forurile diriguLtaa«« d i » C o n s t a n i l n a p o l e , cu Tramsilvania Iul Sigismuiod BathoEy şi Polonia lui Ştefan BaUiory, eu Rusia Ivi I v a n cel Groaznic, cu puterile apusene din v r e m e a aceea. In orice caz, 24

documentele n e - a r dezvălnl sufletul acestui v o e v o d , asupra căruia s-au emis teoriile cele mai contradictorii.

— Şi u n d e crezi c ă s - a r putea găsi ? întrebă studenta.

P a u l C o m a n s e uită gînditoT la e a . A p o i privirea ti alu­ necă din n o u peste crestele stîhcoase a l e Pietrei Craiului, d e a s u p r a cărora se învîrtea în zbor un ^oim. S e adunau nori cenuşii care v e s t e a u ploaia. Răspunsul întîrzie cîtva timp, după care v e n i scurt şi n e a ş t e p t a t : — Poate că l a c î t e v a sute d e metri d e locul unde n e aflăm acum.

CAPITOLUL A L PATRULEA

în care Paul Coman vorbeşte de cele trei drumuri dintre Tîrgovişte şi Bra­ şov, iar Castel se dovedeşte a fi inare amator de filme de aroenturi Declaraţia laconică şi neaşteptată a profesorului de istorie produse reacţii felurite l a cei trei tovarăşi de d r a m ai săi.

Ileana V e l e s c u tresări, iar g e o l o g u l ridică şi el uimit capul. Costel uitase d e cutia de carton pe care o ţinea în m î n ă şi în cave cîteva gîze se zbăteau şi zumzăiau desperate de captivitatea ce le f«sese impusă.

— C e vrei să spui cu asta ? întrebă stadcnta. C e să caute documentele lui Petru Cercel la p o a l e l e Pietrei Craiului ?

Profesorul se lăsă în iarbă ^ î n c e p u să desfacă u n a dintre cataramele de piele a l e rucsacului său. î n timp ce c o trobăia printre nişte hîftii aflătoare ! n b u z u n a r u l exterior al sacului, explica : — La t6 aprilie 1585, Petru C e r c e ! p ă r ă s e a T î r g o v i ş t e a îndreptîîîdii-se spre Transilvania. Boierîi ti trădaseră, luind drumul G i u r g i u l u i ca să se p î î n g ă turcilor. V o e v o d u l d u c e a cu el 500 de soldaţi şl 43 de care încărcate cu bani — tot tezaurul ţării — , cu pietre preţioase, cu haine şi mobile scumpe. C r o » i c a nu spune pe ce drum a « l e r s . Se ştie numai că, ajuns Ia Braşov — la v e c h e a cetate a Barassovlei, cum i se Sipunea pe atunci — , a fost prins şl reţinut in închisoare de către magistratul Fafforas, care i-a confiscat şi averea. A e v a d a t şi — după multe peripeţii — a a j u n s din n o u î n

25

Italia, sărac lipit. In urma protestului sultanului M u r a d a l IlI-IeaS b r a ş o v e n i i sint nevoiţi s ă înapoieze turcilor p r a d a b o g a t ă luată de la principele v a l a h ; dar, d e data aceasta, sînt n u m a i 14 c a i e cu m o b i l ă şi bani, care sînt îndreptate spre Constantinopole. Se cunoaşte şi conţinutul : 123.000 de d i ­ nari, 722 g a l b e n i d e aur, un mărgăritar m a r e p e care domni­ torul îl purta la ureche, un sigiliu î n v a l o a r e de 240 de g a l ­ beni, 14 haine d e b r o c a r d şi catifea, b l ă n u r i de ris şi zibeiină, hamuri cu inele de a u r şi de argint, incrustate cu pietre preţioase.

In timp ce v o r b e a . P a u l C o m a n scosese din rucsac o halrtă şi o desfăcuse p e i a r b ă în faţa lui.

— Se pune întrebarea, continuă el, unde au rămas cele­ lalte 29 d e care ? N u e n e v o i e să fii cine ştie ce matematic'ian ca să socoteşti că, plecînd din T î r g o v i ş t e cu 43 d e care şi sosind la B r a ş o v cu 14, p e drnm a u rămas 29 de care. C h i a r d a c ă admitem că magistratul F o g o r a s şi b r a ş o v e n i i săi a u reţinut pentru ei o parte din bogăţiile confiscate, rămine t o ­ tuşi 6 diferenţă apreciabilă. In afară de aceasta, Bertliier, se­ cretarul particular al v o e v o d u l u i , a dispărut şi el pe drum.

El a plecat din T î r g o v i ş t e , d a r nici un document nu menţio­ nează că a sosit la B r a ş o v . Berthier ţinea arliiva lui Petru Cercel.

Profesorul se aplecă a s u p r a hărţii. Ceilalţi se strînseră în jurul său, ascultînd explicaţiile p e care Paul C o m a n le sprijinea urmărind cu creionul, p e hartă, itineraviile.

— D e l a T î r g o v i ş t e la Braşov, v o e v o d u l şi suita sa p u ­ teau a l e g e trei drumuri. Le-am însemnat p e hartă. Primul este drumul neguţătorilor b r a ş o v e n i , care duce de la T î r g o ­ vişte, p e l î n g ă mănăstirile D e a l u l şi Golgota, pesie M o r e n i i de astăzi — care p e v r e m e a a c e e a nu era centrul industrial de acum, ci, probabil, un cătun cu c î l e v a case răsfirate p e o coastă de deal — , apoi p e v a l e a Teleajenului şi peste vama de p e vechiul drum a l Buzăului, la Braşov.

— A c e s t a este drumul firesc p e care trebuia să-1 ia voe­ vodul, interveni Ileana V e l e s c u . D r u m b ă î i f o r i l de c h e r v a n e l e braşovenilor, care v e n e a u uneori tocmai de la Lipsea, îndreptîndu-se spre oraşele Oiientului, în special spre Constan­ tinopole, încărcate cu catifele, dantelă şi brocarte, cu arme şi porţelanuri. Şi tot acesta e r a drumul p e care-1 luau p r o d u ­ sele romîneşti, ceara şi mierea, vînatul şi vinurile, foarte

1 Murad al IlI-lca (1546—1596), avid de bani, topea aurul în bare şi-1 îngropa. A avut două sute de copii ; cel mai mare, Mohamed al IlI-lea, spre a-şi asigura tronul, a sugrumat 19 din (raţii sai.

26

apreciate p e v r e m e a a c e e a Lipsea şi pinu la V e n e ţ i a .

la B r a ş o v

şi

mal

departe,

la

— A ş a este, făcu tinărul profesor. Şi tocmai aceasta mă face să cred că Petru Cercel nu a ales drumul acesta. Dra p r e a bătătorit, era drumul oficial. M i h n e a V o d ă a v e a parti­ zani destul de numeroşi in ţară, care încercau să împiedice

"fuga lui Cercel ai

vistieria şl bogăţiile palatului domnesc. P e

ăti a l l ă parte, svii'ianul M u r a d al IlI-lea tşi a v e a săi

la

vama

Bazăului.

Şi

nici

magistratul

funcţionarii

Fogoras

al

Bra­

şovului, l e g a t prin puternice relaţii comerciale de Poartă, nu 27

putea să-1 primească pe f u g a i u l d o m n v a l a h ca pe un călător oarecare, venit pe drumul obişnuit.

Profesoiiil

tăcu o clipă, apoi continuă :

— U n al doilea drum posibil e cel care urcă de la T î r g o v i ş t e pe v a l e a lalomiţei, p e la Pucioasa, Pietroşiţa şl M o roîeni, apoi peste munţi la T o r z b u r g u l săsesc, Branut de astăzi. De-aici, prin Hîşnov, e cale de cîteva ceasuri pînă la Braşov. |^ — E un drum foarte dificil, r e m a r c ă g e o l o g u l . L-am făcut în urmă cu cîţiva ani, cînd e r a m student, în cadrul excursiei de studii.

— D a , 6 dificil. î n d e o s e b i porţiunea dintre M o r o e n l şi Bran, peste munţii Leaotei, e a p r o a p e inaccesibilă. Ace<ista ni-a făcut să părăsesc ipoteza că Petru C e r c e l ar fi ales calea aceasta. N u trebuie să uităm că ducea cu el 43 de care g i e i e .

— A t u n c i , strigă studenta urmărind cu atenţie harta, mai r ă m i n e un singur drum : cel l î n g ă care ne aflăm acum 1 — înţeleg, în sfîrşit, d « ce ai insistat să m e r g e m pe-aici, interveni g e o l o g u l . C î n d ne-am întiinit la C i m p u l u n g , noi a v e a m cu totul alte proiecte. V o i a m să urcăm F ă g ă r a ş u l .

Dumnealui, zise întorcîndu-se spre studentă, o pornise pe u r ­ mele lui Petru Cercel. N u m a i că a întîrziat cam cu patru sute de ani...

C î t e v a clipe domni tăcerea, întreruptă numai de susurul izvorului şi de fîşîitul vîntului printre acele brazilor. Pe urmă g e o l o g u l rîse s c u r t : — E absurd... absţird... să crezi că d u p ă a p r o a p e patru v e a c u r i vei p u t e a găsi î n felul acesta răspunsul la p r o b l e m a care te f r ă m î n t ă ! A c e s t răspuns trebuie să-1 cauţi în d o c u ­ mentele prăfuite ale a r h i v e l o r şi bibliotecilor, nu p e înălţi­ mile o z o n a l e ale Pietrei C r a i u l u i .

Petre C o m a n se aprinse la faţă şi p ă r u gata să izbuc­ nească, dar în urechi îi sunară c m i n t e l e profesorului losaf A n t o n , o m u l la c a r e ţinea mai mult ca la oricine : „ O i p o ­ teză... numai o ipoteză...". Pături harta şi o puse la loc, în rucsac.

— A l dreptate, zise. E doar o ipoteză, neverificată p i u ă acum. D a r fiindcă tot mi-am permis o v a c a n ţ ă de d o u ă s â p tămîal... Ştii d o a r că sînt un excursionist pasionat... Driimal de la R u c ă r spre Ţ a r a Bîrsei e atît de pitoresc...

Ii p ă r e a rău că se lăsase prins de un entuziasm de m o ­ ment şi d e z v ă l u i s e motivul ascuns ce-1 minase spre aceste locuri. Şi nu pomeni nimic despre planul amănunţit p e care-1 întocmise cu d o u ă nopţi în urmă, î m p r e u n ă cu profesorul

28

losil A n t o n , pe v e r a n d a casei lui moş Petrache Nognrii. N u v o r b i nici de plita ciobanrior dte Ia C e r d a c u l S t a n d u l u i , nicl de s a l b a A o c ă i ^ fata invâţătorului diu Rucâr, ^ nlcL da MCSW s o a r e a priinitâ d « l » p r o f e s o r u l A k h ^ a n c U n i . . . îşi strînseră cu toţii lucrurile şi se pregătiră de p l e c a r e .

— Plouă, strigă deod&tă CosteU fntihzftid mîna spre cres­ tele din zare.

In focul discuţiei nu observaseră, că nori negri se slrînseseră deasupra înălţimilor semeţe ale Pietrei Craiului, aco­ p e r i n d soai:ele şi iatun^cind cecul. La miazănoapte, inspre c î m p i a BÎEsei, c e r u l e r a a p r o a p e negru, ş l a p e c d e a d e a s ă de ceaţăi împiedica v e d e r e a .

— In cel HHilt o^ jumătate ăe^ ceas, p l o a i a ajunge şi aici, făcu g e o l o g u l . U n d e să ne adăipostim ? Sîntem Ia patru-ctnci ceasurt de casa pădurarului d l a v a l e a D î m b o v i ţ e i ş^i cam tot atîta facem şi pînâ la c a b a n a Plaiul Foii. N u - m i surîde deloc să stau cilteva ceaisuri în ploaie, sub un b r a d sau fn spatele unei stîncl.

— E ploaie d * vacă, încercă I l e a n a să-1 consoleae. T r e c e repedie.

— D a r nu destul de repede ca să nu ne ude piele. A v e r s e l e de v a r ă sînl cele mai puternice..

(Urmare

în numărul

pînă

la

viitor)j

MANUSCRISELE NE.PUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ MANUSCRISELE NEDACTILOGRAFIATE NU SlNT LUATE ÎN CONSIDER A JIE

Coperta-desen»

D. ICNESCU 29

CONCURSUL CLUBULUI GLUMEŢILOR C O N T I N U Ă E T A P A a Il-a „"Transporturi pe roate"

1 1 2

2

3

7

m

4

5

6

7

8

9

IO

11 T 2

•

c

3

4

r f •

1

5 6

•

1

ORIZONTAL: port

1. Cale, drum obligatoriu pc cnrc-l^ tirmruza un mijloc dc tnins— Se zice de un tren sau un tfamvâl ajuns Intr-o staţii:

2. Confesiune, ales clnd este de 3. întreprinderea feminin.

4. Conduce

ădt — tramvai.

CUcodată

de reparaţii

unul din vehiculele

aştepţi

auto

20.

— Notă

destinate

5. Pot II de călători, marfă, tramvai culă orice mijloc destinat transporturilor

in ea ora întregi, muzicală

transportului

—

mai Nume

public.

(pl.)

— Orar după care cir­ publice.

6. Posedă

— Liniate

— Animat

7. Orâşet în Franţa 8. Indicatoare transporturi 9. Posesiv capitală

convenţionale,

— Fluid —

sălbatic.

— Zeu egiptean

gazos

— Fluviu

acustice

şi

sau

tn

ItuUu.

optice,

Coordonează

toate

transporturile

tn

— Dacă este de cale ferată, nu-l mai desfaci

10. Asociaţia Măsură

ştiinţifică

de timp

—

tnttlnitii

tn

comun

din

transparent.

a inginerilor

Localitate

niciodată.

şi tehnicienilor

In regiunea

din R P.R.

Timişoara,

aproape

de

Caransebeş.

11. Xenta lonescu 12. Metal

nobil

— Acont,

— li

parte din preţ — Măsură

găsiţi

In tramvaie,

autobuse,

agrară.

trenuri.

VERTICAL: I. Mijloc torilor

de transport

de la

în comun

— Refrenul

cunoscut

al taxa­

tramvai.

2. Risc, la început

— Riu

in Elveţia

— Cadrul,

scheletul

unui

vehicul.

3. Contact, cazul troleului

In special

de Janeiro mişcări

intre

cu conducta,

sau ....

sau gesturi

sau

aşa cum i

electrici, troleibus.

de la Plata

— A reproduce

anu-

etc.

5. Pe aici se evacuează de pe linia

doi conductori

la tramvai

31, 47, 32

gazele

etc.

—

arse, de la motoarele

Regulatorul

circulaţiei,

autobuselor in

limbajul

ceferiştilor.

6. Notă muzicală ventă

in staţiile

7. Oraş

— Numeral

de

In Franţa,

vezi ale stăpinirii

aşezat pe Rhdne,^ vestit

romane

— Fură

8. Corp ceresc care luminează de călători,

de marfă

9. Animale circulaţia

—

vehiculelor

— Aşteptare,

tntlrziere

foarte

frec­

remarcabile

do­

tramvai.

etc. (plural)

Niculae atunci

10. Totalitatea animalrlar Alt nume feminin.

prin

valoqre. prin eţt^siuuc —

Marinescu

proprie

—

îngreunează

clnd este trl cantitajte mai domestice

— Poate

fi

PSftini.

dintr-o

regiune

foarte

mult

mare.

sau comună —

II. A desface, a despărţi un obiect in două sau mai multe părţi — Din cind.ln cînd, la iniei vale mari, aşa cum vij^. unele tramvaie.

12. Operaţia il . <; persoane mărfuri tntr-altul, fie pe ru.u,', jte prin aer, fie pe apă (pl).

dintr-un

loc

311

-LĂMPI,

LUSTRE,

TURNATE, PRESATE ŞI DIN FIER FORJAT - C Ă R U C I O A R E , TIP LANDOU SPORT ŞI PLIANTE PENTRU COPII

S E

G Ă S E S C

L A

T O A T E

M

A G A Z I N E L E O . C . L. MAGAZINE ALE COOPEHAŢIEI D E G O N S T ' M SI COOPERAŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI

Produse „Micii Bacureşti,

ale

meseriaşi Calea

cooperativei tnetalurgişti-' Văcăreşti

nr. 110