CPSF_217

COLECŢIA POVESTIRI

ŞTIINTIFICfl-FANTASTICE ŞTEFAN TITA

P R E Ţ U L 1 LEU

DE VINZARE PARADISUL **

ŞTEFAN TITA

m VlNZARE PARADISUL! -

P S m O T R O N U L BE 9

C o l e c i r a „Povestiri

ştiintifico-faniastice"

E DITATADE REVISTA

STIINTÂTEHNICAAnul I X - Nr 2 l 7 - 1 decembrie 1963

-

Rezumatul fasciculei precedente Acţiunea piesei începe printi-un anteprolog : Mar Hab, agent comercial al asociajiei de afaceri Rola-Pola et Co., suferind un accident mortal de maşină e dus in cabinetul doctoriţei El Norlo.

Prologul ni-l arată pe Mar Hab readus la vialăja cîteva ore după deces de către doctoriţa El Norto, asistată de doctorii Alvar ţi Sma, precum si de sora Ruti-Rufina.

A/miatul de reanimare care ioloseşte energia ergotronică descoperită de savantul Ivi Sund e îngrijii de tehnicianul Bi. Asociaţia Rota-Rota care fabrică robotii emiţători de unde ergotronice distrugătoare a pus la cale şi „parce­ larea paradisului".

Mar Hab se ocupă cu ademenea la viajă vinde şi soi ei Ruti un lot în paradis.

vînzări

şi readus

Partea intiia ni-l prezintă pe Mar Hab în căutare de clienţi.

Intrînd intr-o vilă elegantă şi aproape pustie dă peste un om in vîrstă gata să se spînzure. 11 salvează şi află că e savantul Ivi Sund. Intrat in serviciul lui Rota-Rota, Sund a creat roboti ergoironici n căroi putere de distrugere urmează să fie experimentată pe viu asupra unor bolnavi de pe insula Oru Numai psihotromil B-9, un aparat ce concentrează şi amplilică biocurenţii emanaţi de creierii a milioane de oameni care doresc pacea ar putea opri această operaţie. Dar aparatul nu este pus la punct. De aceia Sund cuprins de remuşcări a vrut să-şi curme viata. După puţin timp apare Bi care i cere lui Sund spiijinul spre a-şi pcrlecfiona maşina descoperită de el pe baza energiei ergotronice, muşină de citit gindurile. între Sund, Bi şi Mar Hab se stabileşte o înţelegere de a lupta împreună împotriva lui Rota-Rota. care vrea să-i smulgă lui Sund o declaraţie pentru calmarea opiniei publice.

Dar iată că însuşi Rota-Rota îşi tace apariţia, însoţit de Ata, a doua solie a savantului, de Kan, Iiica lui Sund din prima căsnicie, şi de soţul acesteia, Joi. Din suita lui Rota-Rota iac parte Ence, secretarul lui, şi Loyl, bulonul marelui om de afaceri, dar In acelaşi timp şi duş­ manul său de moarte Rota-Rota face presiuni asupra lui Sund, dar savantul refuză să-i dea declaialia.

Pe de altă parte Mar Hab surprinzînd şi lotograliind o scena de dragoste între Ata şi lol îi ameninţă pe aceş­ tia că va demasca josnica lor legătură dacă nu-l vor convinge pe Rota-Rota să renunţe la declaraţie Bi e împotriva acestui pro­ cedeu. Loyl, îndrăgostit de Kan, caută s-o terească de decepţii şi îndeosebi de insistentele lui Rota-Rota.

Coperla-desen: NIC. N I C O L A E V

ŞTEFAN TITA

DE VÎNZARE P A R A D M l !

-

P S I H O T R O N U l BE 9 (Urmare

din numărul

-

trecut)

K A N : M-ai speriat, Loyl. Voiam să...

LOYL : O, lumina mea de aur, ara alîtea să ti spun !

K A N : Glumeşti, Loyl, L O Y L : Glumele inimii sînt totdeauna serioase şi uneori tra­ gice. (Pauză, apoi tainic.) în jurul tău, lumina mea de aur, roiesc tot felul de fluturi. Fluturele negru al ma­ rilor aranjamente veroase... Fluturele albastru cu drep­ turi legale... Lumina mea. să nu te-ncrezi în ei.

K A N (contrariată): Loyl, de ce voibeşti aşa?

LOYL : Sînt şi eu un sărman fluture, beat de lumină, dar cu aripile rupte... (Hotărlt.) Şi totuşi trebuie să te ocrotesc !

K A N : Iţi mulţumesc, Loyl, însă,..

LOYL (precipitat) : Nu I Nu-mi mulţumi. Ascultă cuvîntul ne­ bunului care nu cere, nu speră nimic. Fere.ţle-te de flutu­ rele negru.

K A N ; Loyl, ştii bine...

LOYL (înlrerupina-o) : Sst ! Taci I Taci I (Pauză, apoi păti­ maş.) Doresc ca lumina mea să fie pururi strălucitoare !

Nici m a c a t aburul unei mîhniri să n-o umbrească. (Kan întinde mina.)

K A N : Dă-mi miria, prietene ! (Loy! se dă deoparte tulburat.)

3

L O Y L : Nu, nu ! Nu-.ţi cer nimic \ Nici măcar un zîmbet...

(Iese grăbit, copleşit parcă de o nevă7.ută povară. Kun priveşte In urma Iui. Dă din umeri. Intră Bi.) BI (privind-o pe Kan) : Mă iertaţi, dacă nu mă-nşel, sînteţi fiica profesorului Sund.

K A N : Da. sînt fiica lui. A v e ţ i nevoie de tata?

BI : Mai curirid de clv.

K A N : De mine i BI : Stiu că vă străduiţi ca tatăl dv. să nu semneze nici o declaraţie. Eu urmăresc acelaşi lucru.

K A N (priviadu-1 cu simpalief : Dar cine sînteţi dv. ?

BI : Ce importanţă are? Un necunoscut oarecare.

K A N : Bi.ne, dar văd că... (Se opreşte.)

BI (completJnd-oj : Fireşte, doresc diji toată inima să-mpiedic semnarea declaraţiei. Cuvîntul profesorului Sund ar putea să zăpăcească minţile. Şi n-ar fi bine. A d e ­ vărului trebuie să-i croim drum. . Cu orice preţ !... (Pri­ vind în sus, spre scări.) Profesorul e singur ?

K A N : Da. M-a trimis să-1 chem pe soţul meu.

BI : Să ne grăbim. S-ar putea ca între timp...

K A N : Nu ştiu cine sînteţi, dar îmi inspiraţi încredere.

(Pauză, pe urmă cu hotărîre.)

Bine, să mergem. (Urcă scările, împreună cu Bi. După o clipă. Mar Hab bagă capul pe uşă.)

M A R H A B : N u e aici ! (Intră "împreună cu lol şi Ata). l O L : Prietenul dumitale Bi s-o fi dus la bătrîn I îşi închipuie că-1 va convinge să nu semneze.

A T A : A r e totuşi o mare putere de convingere. lOL : Fleacuri I M A R H A B : Fiecare foloseşte metode proprii. Amicul meu crede că-i mai uşor să-1 convingă pe profesor să nu sem­ neze. Eu, dimpotrivă, cred că-i mai simplu să vă con­ ving pe dv. să-1 influenţaţi pe Rota-Rotn...

A T A : Of ! Ce zi îngrozitoare ! {Pauză. Mm Hab Îşi reia ati­ tudinea dinainte.)

M A R H A B : întnicît — după cum v-am spus — nu împăr­ tăşesc metodele amicului meu, am putea relua trata­ tivele.

Aşadar, ori îl convingeai pe Rota-Rota, ori... (Arată apa râtul fotografic.)

A T A : Cum putem să-i cerem lui Rota-Rota să renunţe la de­ claraţie cînd el contează tocmai pe noi spre a o obţine ?

M A R H A B : Veţi spune, de pildă, că eforturile dv. au (ost za­ darnice. Că ati încercat şi că..

A T A : (întrerup!ndu-I) : Crezi că Rota-Rota se va mulţumi cu asemenea explicaţii naive ? lOL : El trebuie să aibă declaraţia.

M A R H A B : N-o va avea I lOL : O va avea, orice s-ar întîmpla i M A R H A B : Vă-nşelaţi I Oricît de tare ştie să joace, de data aceasta Rota-Rota va pierde. (Categoric.)

Nu va avea de­ claraţia I (la aceeaşi clipă, Rota-Rota coboară furtunos scările. E radios. In mină flutură o hîrtie.)

R O T A - R O T A (triumfător) : închipuiţi-vă, copii ! Sund mi-a dat declaraţie I M A R H A B (făcînd un salt, spre a se apropia de Rota-Rota).

Ce-aţi spus ?

R O T A - R O T A (inusur'indu-1 cu privirea, dintr-o dală scliimbal, brutal) : Dar tu cine eşti ?

M A R H A B ; Permiteţi-mi să mă prezint : Mar Hab, secretarul profesorului Sund.

R O T A - R O T A (aproape strigînd) : Un secretar care vorbeşte ?

Asta-i nemaipomenit I M A R H A B : Mă iertaţi, dat un secretar este şi el...

R O T A - R O T A : Un secretar e un robot care execută. Ieşi afară ! (Mar Hab face un gest de împotrivire, dar apoi, socotind că este mai bine să aibă o atitudine docilă, se înclină si se retrage prin stînga.)

A T A : Dai cum ai reuşit să obţii declaraţia ? E o mare lo­ vitură ! lOL : In adevăr, domnule Rota-Rota, aţi realizat o adevărată perfermanţă. , R O T A - R O T A ; Să nu exagerăm, copii. Fireşte, am şi eu un oarecare merit, dar în principal succesul e datorat pro­ gresului tehnic lOL : Progresului tehnic ?

R O T A - R O T A (scolînd din buzunar bricticta şi arătînd-o): Ce ziceţi de această piesă ?

A T A (examinind-o) : Da I E o brichetă artistic lucrată.

R O T A - R O T A : Nu-i o brichetă ! lOL (examinînd la rîndul lui briclieia) : Cum asta ? (Aprinzind-o.). Dar eu văd că luncţionează.

R O T A - R O T A : Sau, dacă vreţi, e o brichetă cu dublă func­ ţiune. Este şi brichetă şi... Ei, ia rjhiciţi, ce mai e ?

A T A : N e pui curiozitatea la grea încercare. Spune o dată, ce este ?

R O T A - R O T A : Un magnetofon I A T A ŞI lOL (stupelia(i) : Magnetofon ?

R O T A - R O T A : Ascultaţi o ultimă înregistrare. \(Apasă pe un mic buton şi se aude următoarea conver­ saţie, care a avut loc Înainte între Rota-Rota, Kan Ata :) R O T A - R O T A : Frumoasa mea copilă, te ştiam turi de mine, nu împotriva mea [Cu alt ton.} De al*: nu-i vorba de mine. Cînd spun eu nu fac decît să a!).:!i un principiu : Lumea noastră ! Ea trebuie cît mai mult întărită şi apărată. A T A : E oribil să ştii că această lume e ameninţată. K A N : Dar cine o ameninţă ? Nimeni !

Poate numai istoria. R O T A - R O T A : O, dulce copilă, de ce rosteşti asemenea cuvinte imprudente ? K A N (Ierm) : Eu nu-mi ascund părerea. R O T A - R O T A : Ascultă totuşi un

sfat înţelept. In lumea noastră e mai bine să regreţi

că nu ţi-ai spus părerea decît să regreţi că ţi-ai spus-o.

K A N (batjocoritor) : Aceasta e, desigur, filozofia lumii care trebuie apărată I (Cu alt ton.) Urăsc această făţar­ nică filozofie !]

(Pauză. Moment de stupoare.

Rota-Rota rupe tăcerea.)

R O T A - R O T A : Ei, ce spuneţi de această mică bijuterie teh­ nică ? (Ascunde bricheta în buzunar. In clipa aceasta apare vijelios, coborînd pe scări, F^an. E mînioasă. Se apropie de Rota-Rota şi-i strigă în lată.)

K A N : Eşti o canalie 1 (Intrarea vijelioasă a lui Kan provoacă nedumerire şi spaimă. Ata se retrage speriată, iar lol, temlndu-se de urmări, se apropie repede de Kun şi-i cu­ prinde brajul brutal.) lOL (autoritar) : Kan, cum îţi permiţi ?

&

R O T A - R O T A (calm): Nu, lol, las-o ! (Privind-o aproape halu­ cinat.) De altfel, nici nu bănuiam cît de minunală eşti în clipele de mînie.

K A N : lol, mă doare, dă-mi drumul ! (Se smulge din strînsoarea mîinilor hii lol.) Nici nu ştii ce-a fost în stare să facă acest mizerabil. lOL (acelaşi joc) : Sfîrşeşte odată !

K A N (ca şi cum nu l-ar li auzit) : Nemernicul a avut perfidia să înregistreze la magnetofon spusele mele şi apoi 1-a ameninţat pe tata că transmite banda înregistrată foruri­ lor de resort.

K O T A - R O T A : N-aş fi făcut-o niciodată !

K A N : Şi de-ai fi făcut-o, eu nu mă tem I A T A (întiorată) : O, Kan, s-ajungi înamtea acestor...

R O T A - R O T A (aproape liric) : De ce nu vrei să mă crezi ?

N-aş fi făcut-o niciodată ! M-am servit numai de această neînsemnată stratagemă spre a-1 speria puţin pe tatăl dumitale.

K A N : Şi ai reuşit de minune. (Aproape plîngind.)

O, lol, să vezi în ce hal e !

R O T A - R O T A ; Ii va trece. De altfel, spaima are uneori o va­ loare educativă.

K A N (batjocoritor) : Pe cît văd, ţi-ai arogat un rol de guvernantă.

R O T A - R O T A (cu termitate) : Da, guvernantă. Omenirea a avut şi va avea întotdeauna nevoie de o guvernantă.

(Se aude soneria.)

A T A : Cine să fie la ora asta ? lOL (privind pe tereastră): A aterizat un elicopter. (Se aude din nou soneria. Ence coboară grăbit scările şi se uită interogativ la Rota-Rota.)

R O T A - R O T A : Deschide, Ence. (Bnce deschide. Apare docto­ riţa El Norlo.)

EL N O R T O ; Bună seara ! (lol merge în întimpinarea ei.) lOL : A , vestita doctor El Norto !

R O T A - R O T A (apropiindu-se de dr. Norto cu un deosebit interes): Dv. sînte|i... (mică pauză) doamna doctor El Norto ?

EL N O R T O (cu oarecare umor) : Aşa s-ar părea ! II căutam pe profesorul Sund. A trebuit să mă transform înlr-un adevărat detectiv ca să dau de urmele lui. (Scurtă pauză, apoi în glumă.) Sper că mi-am îndeplinit bine misiunea şi că nu m-am înşelat nimerind aici.

R O T A - R O T A : Nu v-aţi înşelat. A i c i e vila profesorului Sund.

EL N O R T O : Cu cine am plăcerea 2 Afară de doctorul lol nu cunosc pe nimeni.

R O T A - R O T A (arătînd pe Aia şi Kan) : A v e f i îu faţă pa soţia şi fiica piofesorului Sund. Iar eu îi sînt un credin­ cios prieten. Numele meu e Rota-Rota.

EL N O R T O (toarte surprinsă) : Aşadar, dv. sînteţi...

R O T A R O T A ; De mult căutam un prilej să vă vorbesc.

EL N O R T O : Dar era foarte simplu, un telefon şi alîta tot.

R O T A - R O T A : Mă c/îndeam că poate aţi fi refuzat să ma primiţi.

EL N O R T O : De co ?

R O T A - R O T A : Oricum, ne aflăm, pe alto poziţii.

EL N O R T O : Aşa e ! Mă străduiesc din răsputeri să-mpiedic verificarea undelor ergotronice pe insula Oru, pusă la cale de dv.

R O T A - R O T A (cu

umor):

îmi

faceţi

mizerii...

EL N O R T O :Şi dv. mie. (Pauză, apoi explicativ.)

Alvar, asis­ tentul meu, a trebuit să mă părăsească în urma demer­ surilor dv.

A T A : Poate s-a făcut vinovat de ceva, fără ca dv. să ştiţi.

EL N O R T O : Nu,

stimată

doamnă,

vina

lui

e

şi

a mea 1

R O T A - R O T A : Să lăsăm chestiunile neplăcute ! (Pauză.) V e ­ deţi, doamnă Norto, eu voiam să vă consult... într-o ches­ tiune personală.

EL N O R T O : Personală ?

R O T A - R O T A : Da ! Mă interesează experienţele fluxului dv. vital. Sînt grav bolnav de ficat şi...

EL N O R T O : N o i nu sîntem făcători do minuni, domn lî.!

Rota-Rota.

R O T A - R O T A : Aşadar, mă l i p s ' i [ilnă şi de ,coa mai S' cătoare minciună : minciună caritabilă'.

8

EL N O R T O : Dacă sînteţi realmente bolnav, e preferabil ade­ vărul caritabil.

R O T A - R O T A : Adică ?

EL N O R T O • Adică un tratament adecvat. (Schimbînd vorba.)

Spuneaţi că profesorul Sund e aici ?

K A N : (intervenind) : Tata e sus ! Mă duc să-1 chem R O T A - R O T A (retinlnd-o) -. Nu te grăbi, draga mea ! Doamna doctor va avea toată vremea să discute cu tatăl dumi­ tale (Adresindu-i'Se doctoriţei El Norto.) Spei că ne veti face plăcerea şi veţi rămîne peste noapte aici ?

EL N O R T O : A, nu ! A m de vorbit cu Sund si apoi... (Ca şi cum i-ar li venit o idee) Adică. stai... Mi-aţi spus adineauri că vă interesează de.scoperirea mea : fluxul vital.

R O T A - R O T A : în cel mai înalt grad ! (Pauză.) Sint grav ho'v ••de ficai...

EL N O R T O : Vedeţi, în momentul de faţă ne preocupăm de folosirea fluxului vital nu numai în reînvierea indivizi-» lor grav traumatizaţi... lOL : Şi unde se pare că rezultatele obţinute sînt de-a dreptul uluitoare.

EL N O R T O : Mi-e greu să vorbesc despre mine. dar e ade­ vărat ! A m avut unele succese. Tocmai lucrul acesta ne-a dat imbold să încercăm aplicarea fluxului vital în tera­ peutică R O T A - R O T A ; Cu alte cuvinte ?

EL N O R T O : Cu alte cuvinte să-ncercăm regenerarea anumi­ tor organe grav atinse de boli.

R O T A - R O T A (fericit, dar stăpînit): Atunci.. îmi daţi totuşi unele speranţe.

EL N O R T O : Fireşte I V-am spus doar că-i de preferat ade­ vărul caritabil. A m putea să ne ocupăm şi de ficatul dv... (Pauză, apoi completînd.)

Cu anumite condiţii...

R O T A - R O T A (cu o uşoară ironie): Nădăjduiesc să nu fie prea grele.

EL N O R T O : A ş I Sînt chiar mai simple decît vă închipuiţi (Pauză. Domneşte o oarecare încordare, toţi aşteaptă să audă condiţiile doctoriţei El Norto, care se plimbă cu

mlinile la spate şi apoi se opreşte în lata lui Rota-Rota.)

Domnule Rota-Rota, ştiţi pentru ce am venit în noaptea aceasta aici ?

R O T A - R O T A (evaziv): A ş putea face unele presupuneri, dar prefer să v-ascult pe dv.

EL N O R T O (dur): A m venit să-mpiedic folosirea roboţilor pentru verificarea undelor ergotronice pe insula Oru. (Iz­ bucnind.)

Ceea ce aţi liotărît să faceţi acum întrece orice imaginaţie.

R O T A - R O T A : Doamnă Norto, ştiţi cine populează această insulă ?

EL N O R T O • Suflete, ca mine şi ca dumneata.

R O T A - R O T A : Vă-nşelaţi, nu sînt suflete ca mine şi ca dum­ neata. Ştiţi ce sînt ? Leproşi I Zdrenţe umane atinse da o formă pînă în prezent necunoscută a leprei.

A T A (cutremurîndu-se de groază) : Leproşi ?

R O T A - R O T A : Da. Insula pe care am cumpărat-o este o le­ prozerie. Verificarea undelor ergotronice ttebuie făcută ' pe făpturi vii. Pe leproşi i-am cumpărat o dată cu insula.

Pentru aceşti nefericiţi, viaţa e o osîndă. Chiar dacă pier, n-au nimic de pierdut. Dimpotrivă !

K A N : Cită generozitate I EL N O R T O : Dar cine vă spune că mîine nu va fi şi această formă de lepră vindecabilă ? Ca şi boala dv. de ficat, de altfel. Acest gînd nu vă tulbură ?

R O T A - R O T A : Deocamdată nimeni şi nimic nu mă poate îm­ piedica să fac ceea ce am hotărît !

EL N O R T O : N a puteţi fi totuşi atît de sigur că verificarea undelor ergotronice va avea loc !

R O T A - R O T A : V ă referiţi poale la Psihotron ? (Incercînd să-l bagatelizeze.) M i se pare o utopie...

EL N O R T O : Multe dintre utopiile de ieri au devenit reali­ tăţile de azi, R O T A - R O T A ; Cred că exageraţi, Et N O R T O : Cîtuşi de puţin. De altfel în ceea ce priveşte salvarea păcii există un larg front care cuprinde şi pe oamenii de ştiinţă, fiindcă ştiinţa fără conştiinţă e ca un cer fără soare.

10

R O T A - R O T A : Nu toţi oamenii de ştiinţă...

EL N O R T O : Ştiu, Urmăriţi să daţi publicităţii o declaraţie a lui Sund. De aceea sînt aici. Sund nu vă va da nici o de­ claraţie. V o i vorbi cu el şi — sînt sigură — îl voi convinge.

R O T A - R O T A (lluturlnd declaraţia lui Sund în faţa doctoriţei El Norto) : A ţ i venit prea tîrziu, stimată doamnă. Sund mi-a şi dat declaraţia.

K A N (cu vehemenţă): I-ai smuls-o !

EL N O R T O (uluită) : V-a dat declaraţia ? De necrezut I Nu mă aşteptam ca Sund... (Duce mina la irunte.)

11

K A N ; V ă rog să vorbiţi cu la la, doamna Norlo. Mă duc să-1 chem EL N O R T O (retinînd-o) : E inutil. Nu mai avem ce vorbi.

(Făcînd o sforţare pentru a se domina, apoi lui Rota-Rota) Să revenim deci la ficatul dv.

R O T A - R O T A : V ă ascult.

EL N O R T O : Propunerea ce vreau să v-o leic este cu atît mai necesară acum. Suferiţi, aşadar, de ficat. Ciroză, probabil ?

R O T A - R O T A : Nu pot să precizez. Cînd un -pacient e bogat, medicii, cu cît sînt mai maii, potrivesc bolilor cele mai extravagante pseudonime. Dar să convenim că-i ciroză.

Ce e de făcut ?

EL N O R T O ; V-am spus, fluxul vita! ar putea regenera anu­ mite organe. In cazul cirozei am înregistrat chiar unele rezultate satisfăcătoare. Cred că un tratament de cîteva zile v-ar putea reda sănătatea dacă, fireşte, boala nu e prea înaintată R O T A - R O T A (aproape exultîndj : Adevărat ? Atunci... ar trebui. (Cu alt ton.) Care-i preţul p>e care-1 cereţi ? V ă dau orice sumă !

EL N O R T O ; Nu e vorba de bani.

R O T A - R O T A : Dai trebuie să vă plătesc.

EL N O R T O : Eu cer altceva.

R O T A - R O T A ; Ce anume ?

EL N O R T O (iar şi apăsat) ; Să renunţaţi la roboţii ergotronici.

(Pauză. Rota-Rota tace cîţiva paşi şi se opreşte în fata doamnei Norto.)

R O T A - R O T A : V ă daţi seama, stimată doamnă ? (Pauză.) In aceşti roboţi am investit miliarde de zumfi I EL N O R T O • Dar nimeni nu vă cere să-i azvirliţi în ocean.

Cîteva duzini de roboţi ar putea să transforme pustiurile în ţinuturi roditoare.

R O T A - R O T A : O, nu ! Cred că nu e bine să amestecăm pro­ blemele. Eu vă cer să mă vindecaţi. Dv. fixaţi preţul.

EL N O R T O : Acesta e pieţul meu.

R O T A - R O T A : Fac apel la conştiinţa dv. profesională.

EL N O R T O : Şi eu la conştiinţa dv. imiană.

12

R O T A - R O T A : Daţi-mi timp să reflectez. Nu mult. Pînă mîine.

EL N O R T O : Foarte bine. V ă aştept în laboratorul meu. (El Norto se îndreaptă spre ieşire. Rota-Rota o Insoleşle.

El Norlo iese.) lOL : E ciudat ca un medic să se poarte astfel !

A T A : E scandalos, nu ciudat ! S-a tocmit ca o precupeaţă.

(Scurtă pauză. Kan se apropie de Rota-Rota şi-l întreabă :) K A N : Ce-ai de qînd să faci ?

R O T A - R O T A r încă nu ştiu. Pînă mîine mai sînt douăsprezece ore. (în clipa aceasta Loyl coboară scările. E cu părul vîlvoi şi are aeiul unui om înspăimîniat. Tremură din tot corpul. îl caută pe Rola-Rola cu privirea şi se repede spre cl.)

LOYL : Suverane... Suverane... (Ence vrea su-l dea de-o parte.

Toţi 11 privesc miraţi.)

R O T A - R O T A : Lasă-1, Ence !

L O Y L : Suverane... Acolo... Acolo... sus...

R O T A - R O T A : Ce este, Loyl, ce s-a întîmplat ?

L O Y L : Profesoral Sund...

K A N (cuprinsă de presimţiri) : Cc e cu tala ?

L O Y L (izbucnind în plîns) : S-a spinzurat !

COUTINA

TABLOUL

II

— Faţă de cortină

—

(După ce se sting pe rind luminile, se aud la megalon glasurile unor telefoniste.)

P R I M A TELEFONISTA : A i c i poliţia centrală !... A i c i poliţia centrală 1...

A D O U A TiiLEFGNISTÂ : Călie toate posturile de poliţie din ţară ! Către toate posturile de poliţie din ţară !

(In clipa aceasta, în cortină se luminează în dreapta şi în stînga nişte eecţiuni circulare, în dreptul cărora vedem pe cele două telefoniste vorbind. Dinspre f-ec'iunJIc^ luminate por­ nesc către centrul cortinei numeroase fire, de asemenea, lu-

13

minate. Deocamdată, centrul cortinei e încă neluminat.)

P R I M A TELEFONISTĂ : A dispărut cadavrul profesorului Sund ! A dispărut cadavrul profesorului Sund !

A D O U A TELEFONISTĂ : Urmăriţi şi arestaţi pe făptuitori I Urmăriţi şi arestaţi pe făptuitori !

P R I M A TELEFONISTĂ : Căutafi cadavrul ! Căutaţi cadavrul !

A D O U A TELEFONISTĂ : Transmitem fotografia profesorului Sund !

P R I M A TELEFONISTĂ : Transmitem fotografia profesorului Sund ! (Deodată pe cortină, în centru, e proiectată la scară mare imaginea lui Sund. Secţiunile luminate se sting, rămînînd cîteva clipe firele şi imaginea lui Sund, în timp ce continuă să se audă.)

P R I M A TELEFONISTĂ ; A i c i poliţia centrală ! Poliţia cen­ trală !

A D O U A TELEFONISTA : Cătie toate posturile de poliţie din ţară ! Către toate posturile de poliţie din ţară I P R I M A TELEFONISTA : Căutaţi cadavrul profesorului Sund.

A D O U A TELEFONISTĂ : Căutaţi cadavrul profesorului Sund !

(Brusc se face Întuneric şi se ridică apoi cortina.)

TABLOUL

III

(Acţiunea se petrece în locuinţa lui Mar Hab. Această locuinţă, extrem de modest mobilată, nu-i o locuinţă obişnuită.

Ea e situată la o toarte mare înălţime, în interiorul unei reclame luminoase, pe care se aprinde şi se stinge periodic următorul text: „Asociaţia Rota-Rota et comp. vă oferă loturi în paradis.

Condiţii avantajoase".

Aşadar, scenografia va reda pe de o parte impresia de colivie suspendată la mare înălţime printre acoperişuri de zgirie-nori a acestei locuinţe, iar pe de altă parte, strădania locatarilor d e , aşi încropi un interior relativ confortabil într-un fel de cutie metalică. Vor fi deci şi două uşi laterale, una în stînga. care dă în afară, spre acoperişuri, iar alta în dreapta, spre altă încăpere. Mobilierul simplu va fi alcătuit

14

dinU-un butet. nu divan, cîteva scaune, un aparat de radio.

In coH, un leagăn in care doarme copilul lui Mar Hab. In prim plan dreapta e un mic atelier de proiectare. Pe masa de lucru sini deslăşurate cîteva planuri.

Noapte Reclama se aprinde şi se stinge. In interior arde lumina electrică.

La ridicarea cortinei, Sund priveşte printr-o fereastră im­ provizată Mai sînt în scenă, lîngă masă, Bi, alături de Mar Hab, iar într-un colt. legănînd copilul. Don, soţia lui Mar Hab.) SUND Iprivind aiară) : Perspectiva e totuşi minunată ! Mai ales noaptea. Parcă pluteşti deasupra pămîntului.

M A R H A B (oitlnd) • Da, încă puţin şi ajungem în stratos­ fera. Pină a ne evacua proprietarul n-am apreciat nicio­ dată valoarea reclamelor suspendate. Sînt admirabile 1 O adevărată cucerire a civilizaţiei.

BI : Mai ales cînd sînt atît de încăpătoare.

SUND : Şi cum aţi nimerit aici ?

M A R H A B ; Ne-a adus electricianul care se ocupă de între­ ţinere. Un bun prieten. Găsisem întîi un cavou părăsit.

SUND : Un cavou ?

M A R H A B : Da. Ceva extraluxos. Ştiţi, de cînd nu mai lucrez pentru Rota-Rota, încerc să plasez gropile ocupate în cimitir.

SUND (uimit) : Cum asta ?

M A R H A B : Foarte simplu. Oricînd se găsesc oameni care vor să stea în cimitir ca la teatru : în primele rînduri. Şi pentru asta plătesc, far dacă locurile sînt ocupate, plătesc şi filodormă. Trebuie numai să-i găseşti pe aceia care să intre în aceste gropi şi pe aceia care vor să iasă.

SUND : Bine, dar morţii ?

M A R H A B : Nu vă neliniştiţi. Ei n-au nici uii fel de preju­ decăţi. In schimb, moştenitorii au nevoie de bani. Iar eu sînt trăsura de unire între nevoia de bani şi ambi­ ţiile postume.

SUND : N-aş fi crezul că pot exista asemenea îndeletniciri.

BI : Oamenii fac de toate pentru o bucată de pîine. In orice caz, e mai cinstit decît să vinzi parcele în paradis.

SUND : Nici vorbă ! ; M A R H A B : Şi cum vă spuneam, găsisem u.i cavou cxtrahix, '{ două camere şi un vestiar. Dar n-a vrut Don să ne mutăm | în cimitir. j D O N : E mai bine să fii înconjurat de stele decît de mor- ? minte. ^ M A R HAB : Trăim ca păsările cerului. Singurul lucru ce ne 1 supără acum vara e căldura. Cînd soarele şi reclama lui Rota-Rota încing carcasa metalică, e o căldură insuportabilă, D O N : Iarna însă o să-i ducem dorul. Dar oricum, e plăcui să fii vecin cu luna.

Bl : Numai luna vă e vecină, eu nu ?

D O N : Pe dumneata nu te mai pun la socoteală. N e eşti mai mult chiriaş decît vecin.

Bl : Mda .. Toată v i e m e « vă stau pe cap.

M A R H A B : Lasă, Bi. La iarnă ne mutăm cu noi. (Scurtă pauză.) Don, ce-ar la aer V D O N : Abia a adormit (Pauză. Sund se

] i j j .i | I |

Dar la iarnă... î în cavou şi te luăm ] fi să scoţi copilul | apropie

de masa pe \

care sint desfăşurate planurile).

J S ' i N D (lui Bi) : Şi acum să revenim la maşina dumitale. ^ Bl : Da, domnule profesor. (Sund examinează planurile şi exclamă.) i SUND : îţi repet : A i realizat un lucru deosebit de inte- J resantBî : Exageraţi, domnule profesor !

SUND : Cîtuşi de puţin. De ce n-ai adus şi prototipul să-I | verificăm ? i BI : N-am vrut să vă obosesc.

J SUND : Ei, să mă oboseşti...

BI : Voiam să ştiu dacă teoretic mă aflu pe drumul cel bun. i SUND : Maşina funcţionează ?

BI : Da. E un excelent creier ergotronic care citeşte orice gînd.: SUND : Aceasta contează.

BI : Totuşi maşina ar trebui verificată fecţionată.

16 - I

j şi, bineînţeles, per-J î

SUND : Adu maşina s-o verificăm Sînt curios s-o văd cum lucrează.

M A R H A B Imimînd groaza) : Brrr ! E o unealtă drăcească.

D O N : Pentru cine se teme de adevăr, Mar !

BI : Bravo, Don !

S U N D : Adevărul... Unde-i adevărul? Toţi fugim după el.

BI : Unii fug de el, domnule profesor.

D O N : Rota-Rota, de pildă !

M A R HAB : Aşa te vreau, Don !

BI (continwnd) : lai alţii sînt prieteni buni cu adevărul. Do aceea nu se tem de viitor. Dimpotrivă ! A i dreptate. Fi­ lozofia dumitale e tonică, poate tocmai fiindcă e filozofia adevărului. (Pauză ) In orice caz am avut o zi bună. Viafa merită să fie trăita.

BI : Chiar mai mult.

SUND : Mai mult ?

BI : Merită să fie apărată !

SUND : Fără îndoială Am să-i mulţumesc doamnei doctor Norto pentru osteneala care şi-a. dat-o readucîndu-mă la viaţă. Minunată femeie 1 In mîna ei, descoperirea un­ delor ergotronice a înfrînt moartea, in mîna lui RotaRota... (Se opreşte îngîndurat.

Apoi deodată se învio­ rează. Se-ndreaptă spre încăperea alăturată, spunînd :) M ă întorc îndată ! (Scurtă pauză. Sund revine cu o mapă din care scoate cîteva schiţe şi le pune pe masă.) Veniţi încoace ! (Bi şi Mar Hab se apropie). Vedeţi, aceasta e schema psihotronului.

MAR

H A B : Oare cu adevărat e acţionat de undele creie­ rului ?

SUND : Fireşte. E o forţă uriaşă. (Scurtă pauzei, apoi conlinuînd cu înflucăraze.) Transformarea roboţilor ergotronici în unelte de lucru n-ar mai fi atunci nici o problemă.

(Explicativ.)

Inţeliageţi ? hi sistemul actual, roboţii sînt diriiaţi de un robot suprem, care execută programul lui Rota-Rota. Ei bine, psihotronul ar putea schimba pro­ gramul de Ia distanţă, făiă să i se poată opune nimic în cale.

M A R H A B : Cuirr asta ?

17

SUND : V-am mai spus i Curenţii biofizici emanaţi de creierii a milioane de oameni devin o irezistibilă forţă materială.

M A R H A B ': Dar oamenii nu gîndesc totdeauna la fel.

SUND : Desigur, natura nu lucrează în serie : oamenii sînt deosebiţi unul de altul. Dai sînt împrejurări cînd oamenii, indiferent de ce-i desparte, simt şi gîndesc la fel. (Scurtă pauză, apoi qrav.) Iar oamenii au dorit dintotdeauna pace ! Astfel, pornirile acelora care urmăresc distrugeri. oricum numite, ieri atomice, azi ergotronice, mîine cine ştie cum, au putut, pot şi vor putea fi zăgăzuite prin voinţa de pace a omenirii. (Obosit, îşi duce mîna la frunte.)

D O N (intervenind) : Domnule profesor, doamna doctor Norto v-a lăsat în grija noastră şi ne-a atras atenţia să nu vă obosiţi. (Arătînd planurile.)

Or, dv....

SUND : A i dreptate, buna mea Don. A m cam abuzat.

BI : Eu sînt vinovat. (Strîngînd planurile). Destul .pentru azi !

V ă mulţumesc din suflet, domnule profesor.

SUND : Dar pentru ce ? Eu trebuie să vă mulţumesc : dumi­ tale, lui Mar şi bunei noastre Don. M-aţi dus în cabi­ netul doamnei Norto, am fost reanimat, m-aţi găzduit aici... Şi toate astea fără ca Rota-Rota să prindă de veste.

Ei, nu-i minunat ? (Cuprins de o mare veselie.)

Ia s-auzim puţină muzică ! (Mar Hab răsuceşte un buton la un aparat de radio şi difuzorul transmite întîi emisiunile cîtorva posturi, pe urmă muzică simfonică, apoi muzica se întrerupe şi se aud din nou glasurile celor două tele­ foniste.)

P R I M A TELEFONISTA : Căutaţi cadavrul profesorului Sund I Căutaţi cadavrul profesorului Sund I (Mar Hab închide aparatul.)

SUND (făcînd haz, frecîndu-şi mîinile) : Ha ! Ha I Splendidă farsă i-am mai jucat !

M A R H A B : Copoii aleargă şi vînatul stă la adăpost.

SUND : Numai să nu-mi descopere acest original adăpost !

M A R H A B : Fiţi fără teamă. Nici ci inii electronici nu-l pot detecta. (Pauză.)

Bl: Domnule profesor, mă retrag. (Se uită la ceas.) Trebuie s-o aştept pe fiica dv. să-i arăt drumul aici.

18

SUND : Mda ! A i giijă să fie singură.

BI : Fiti fără teamă ! (Scurtă pauiă) Cînd veţi fi mai odihnit vă voi aduce maşina s-o verificăm. Încă o dată vă mulţu­ mesc ! (îi str'inge mhia. Îşi aruncă privirea spre leagăn.

Lui Mar Hab şi soţiei lui le face semn cu mhia. Apoi, grăbit, din cîf/va paşi a aluns la uşa din dreapta. De.b/aca zăvorul şi iese Mar Hab pune zăvorul la loc.) !')ON : Domnule profesor, e timpul să vă odihniţi.

SUND : Da, da, voi trece dincolo... Nici nu ştiţi cîtă poftă de viaţă, de muncă mi-a revenit. Suigurul lucru care mă tulbură e că din pricina mea a trebuit să vă înghesuiţi şi mai mult. (Se apropie de leagăn şi adresindu-se copi­ lului, care doarme :) Ei, micuţule drag, poate că viitorul nu va mai fi atît de sumbru !

D O N ; Barem el să trăiască fără griji I SUND : Da, da, destinul lui va fi mai luminos.

M A R H A B : Domnule profesor, vă amintiţi Simfonia destinu­ lui ? (Cintă primele măsuri din Simioiiia destinului.) Ei bine, eu cred că aici e o mare eroare I SUhD : Eroare ?

M A R H A B : Da I In simfonie ni se arată că destinul bate la uşa noastră, cînd în realitate noi ciocănim la poarta lui.

D O N : Şi dacă poar ta rămine încuiată ?

M A R H A B : Imposibil, cît există şperacle.

SUND : Mai bine punem umărul şi ne opintim.

M A R H A B : A ţ i adoptat filozotia lui Bi. SUND : Crezi că Bi n-are dreptate ?

M A R H A B : Poate că da. De altfel, cînd pe uşa destinului dai de cartea de vizită a lui Rota-Rota, ajungi ca mine : vinzi paradisul...

M A R H A B (întinzîndu-i lui Sund o ceaşcă) : Domnule profe­ sor, o să ne certe doamna Norto. N-aţi băut nici laptele.

SUND (cu aer vinovat) : A i dreptate, o să ne certe, (la ceaşca, soarbe, apoi cu alt ton.) A i văzut-o pe Kan ?

D O N : Da, domnule profesor. Trebuie să sosească.

SUND : Sper că singură.

(Don şovăie, dar apoi îi răspunde:) D O N : E foarte contrariată că n-aveţi încredere în soţul dumneaei.

1%

SUND : Nefericita, nu-ţi cunoaşte soţul, cum nu mi-am cu­ noscut nici eu soţia.

M A R H A B : E necesaiă aceeaşi cură de dezintcixicare pe care ati urmat-o şi dv.

SUND (către Don) : Nu cumva i-a spus lui lol unde mâ aflu ?

Atunci totul e pierdut.

D O N : Asta nu, dar o mîhneşte că n-aveti încredere.

SUND ; In cuvîntul ei mă pot încrede. (Pauză.) Ei, acum mă duc să mă odihnesc. (Iese prin stingă.)

M A R H A B : Don, nu scoţi copilul la aer ?

D O N : La ora asta ?

M A R H A B ; A fost o zi călduroasă. Piimbă-1 puţin.

D O N : Vii cu mine ?

M A R H A B : Nu-l pot lăsa singur pe profesor.

D O N (pc gînduri) : Nu-l poţi lăsa singur... Viaţa noastră e alta acu. Sîntem mai puţin împreună... iar cîştigul tău...

M A R H.AB : Iar dai înapoi, Don ?

D O N : Ce să fac ? Doresc din inimă să fiu ca tine, ca Bi, ca profesorul Sund şi cîtcodată reuşesc. A l t e ori înşă...

M A R H A B • Nu-i nimic. Eşti ca un copil care iace primii paşi. Cade, se ridică, iar cade, dar pînă la urmă învaţă să umble ! (Pauză, îngîndurare. Don se apropie de Mar Hab $i-l Întreabă :} D O N : Şi crezi că fără tine nu s-ar putea duce această uriaşă luptă ?

M A R H A B : Nu, nu s-ar putea duce ! Nu pentru că eu aş însemna cine ştie ce, dar pentru că orice luptă se duce cu ostaşi. Dacă toţi ar pune această întrebare...

D O N : Bine, ai dreptate. Trebuie să învăţ să umblu... (Ia co­ pilul din leagăn şi iese prin dreapta. Mea Hab, rămas singur, pune zăvorul la uşa, îşi aprinde o ţigară, aruncă o privire in camera în care se odihneşte Sund, apoi îşi ia o carte cu intenţia de a citi. Se aud bătăi convenţio­ nale în uşă — trei lungi şi trei scurte. Totuşi, Mar Hab, prudent, nu deschide imediat.)

M A R H A B (la uşă) : Cine K A N (de-aîară) : Eu, Kan.

20

bato ?

M A R H A B (deschiz'md) : A, poîiim, intraţi, fintră Kan insotiiă de Bi.} K A N : Am. întilnit-o pe soţia dumitale şi mi-a spus ci tata doarme.

M A R H A B : A lucrat mult şi acum se odihneşte. Aţi !uat, desigur, toate măsurile să nu fiţi urmărită.

K A N : Da... dar vezi că nu pot duce la infinit această viaţă dublă. Pe deoparte sâ-1 plîng pe bietul tata c-a dispărut fără urmă, iar pe de alta să mă bucur că-1 ştiu în viaţă. Şi apoi, de ce atîtea misteie ?

BI : V-am explicat de oe. (Kan U priveşte cu oarecare ma­ liţiozitate.} K A N : Fără îndoială, raţionamentele dv. sint totdeauna fără greş.

Bf : A, nu, vă-nşelafi. Aş ti nefericit dacă aţi vedea in mine o simplă maşină, chiar perfectă, de raţional, K A N : Totuşi, pînă acum.., BI (continuind şi privind-o insistent): Ha, doamnă. Eu nu-s decît un om.

K A N : Atunci ar trebui să mă înţelegeţi mai bine. E înjositor să te fereşti de tovarăşul tău de viaţă.

BI : Credeţi că vă este cu adevărat tovarăş ? (Intervine: Mar Hfdf, oare are in mină un plic cu iotogralii.)

M A R H A B : Mi-aş permite să vă dovedesc contrariul. (.Mar Hab vrea să desfacă plicul şi să arate totografiUe, dar e reiinut de Bi.) B I ; Stai, ce vrei să f a d ?

MAR H A B (puda v£xaf, vrind să-i dea mina deoparte) : Ar fi bine să nu l e amesteci.

BI : Nu, Mar, am să mă amestec. (Scurtă pauză.) Oricum, nu e momemtiH ca tocmai acum... (Arată pe Kan.) M A R H A B {ascunzind plicul cu totogralii în buzunar): Bine.

Fie şi aşa (Bi se pregăteşte să iasă. Kan se apropie de el. In privirea şi în tonul glasului ei respiră o anumită căldură,) K A N ; Domnule Bi, vă rog să mă iertaţi. N-am vrut să vă jignesc.

B I : Dar nici n-am înţeles că aţi w u l să mă jigniţi- {ti întinde mîna.) Rămineţi cu bine. (lese. SctuU pauză.)

21

M A R H A B : Dac-a plecat, e cazul să scoatem plicul cu foto­ grafii. E ceea ce, de altfel, am ţinut să vă vorbesc şi să vă arăt în prima zi cînd v-am văzut, (li pune lotografiile înainte.)

K A N (izbucnind) : lol... Ata... (Linişlindu-se brusc.) Fotogra­ fiile nu pot fi autentice ! Sînt cu siguranţă trucate.

M A R H A B : Trucate ? Nici gînd. Vă place să vă minţiţi sin­ gură. Nu v-aş fi crezut atît de egoistă !

K A N : Te-nşeli. Nu sînt.

M A R H A B : Ba da, sînteţi. închideţi ochii ca să nu vedeţi realitatea care nu vă convine. (Pauză.)

K A N : Şi totuşi nu pot Să cred. lol şi Ala... Cîtă josnicie !

(Pauză. Apoi arătînd spre totoqralii.)

Tata le-a văzut ?

M A R H A B : Desigur ! Chiar clişeele originale. (Scurtă pauză.)

Cînd am făcut aceste fotografii urmăream alt scop.

Dar amicul Bi m-a sfătuit să renunţ la ele. Chiar să le distrug. Eu însă le-am păstrat. Şi, iată, mi-au prins bine.

Cu ele am reuşit să-1 dezintoxic pe tatăl dv. de scumpa lui soţie, iar acum încerc să vă dezintoxic pe dv. de...

K A N : N-aş fi putut crede vreodată ca lol să fie atît de josnic. (Zîmbind amar.) Prima mea dragoste I M A R H A B ; Cînd iubim chiar a zecea oară ni se pare că n-am mai iubit niciodată. Aşa e dragostea ! (Pauză.)

K A N : Cu toate acestea, mi-ar fi atît de greu să plec de lîngă el.

M A R H A B : Orice plecare înseamnă şi-o sosire. Aşa e viaţa !

(Kan îşi cuprinde capul în mîini. Din stînga apare Sund.

A auzit discuţia şi se-ndreaptă spre Kan.) SUND : Fetiţa mea, nu-ţi face sînge rău. (O îmbrăţişează).

K A N : Tată, am fost amîndoi înşelaţi.

SUND : Era firesc ca eu s-ajung aici, fiindcă m-am lăsat orbit de o iluzorie tinereţe. Tu însă, la anii tăi, ai drep­ tul să fii fericită !

K A N : Şi nu sînt, tată !

M A R H A B : Fericirea nu se cîştigă la loterie !

SUND : Dacă n-ar fi fost Ata, n-aş fi ajuns niciodată prizo­ nierul lui Rota-Rota.

K A N : Rota-Rota a avut însă dreptate. El mi-a spus totul despre lol, dar eu n-am crezut...

22

SUND (izbucnind): Taci ! Rota-Rota nu poate avea dreptate.

El mă hăituieşte ca pe-o sălbăticiune. Mă caută pretu­ tindeni, dar, de data asta, i-am scăpat pentru totdeauna.

Da. pentru totdeauna I (In clipa aceasta se aud bătăile convenţionale, trei bătăi prelungite şi trei scurte, in uşă.

Bătăile, sînt puternice.

Toti tresar. Mar Hab se repede la uşă şi întreabă.)

M A R H A B ; Cine bate ?

R O T A - R O T A (de atară) : Eu, Rota-Rota ! Deschide !

SUND (cuprins de desperare) : Sînt pierdut I K A N : Linişteşte-te, tată. A i să vezi că...

SUND : Nu, nu, sînt pierdut !

EL N O R T O (de alară) : Deschide, domnule Mar Hab. Domnul Rota-Rota a venit cu mine M A R H A B (către

protesor)

: Ce să fac ? Să deschid ?

K A N : Fireşte ! (Se-ndreaptă spre uşă şi o deschide.

Intră El Norio şi Rota-Rota, vizibil întinerit. E mai plin la lată şi are o vioiciune iebrilă, pe care n-a avut-o încă. E în­ soţit, ca de obicei, de Loyl şi Ence.)

R O T A - R O T A : Bun găsit la toată lumea ! (Către Sund.) Nu te aşteptai la această vizită, aşa e ? (Profesorul nu răs­ punde.) De altfel, te-ai ascuns atît de bine aici, încît dacă nu era doamna Norto. .

SUND : Sînt

stupefiat

că

doamna

Norto...

EL N O R T O (aşezîndu-se şi punîndu-şi poşeta pe masă) ; A m să-ti explic îndată. Pînă atunci, aş vrea să ştiu cum te simţi ?

SUND (cu amară ironie, privindul pe Rota-Rota): Mai bine ca oricînd !

R O T A - R O T A (lăcîndu-se a nu înţelege aluzia lui Sund): Sîntem, aşadar, în plină renaştere şi dumneata şi ou I LOYL (intervenind cu răutate) : O. suverane, cunoaşteţi soarta florilor M y o s ?

R O T A - R O T A : N-o cunosc, Loyl ! (Mişcare,

curiozitate

la cei­

lalţi.)

LOYL : Sint flori care înainte de moarte îmbobocesc ca nicio­ dată I 23

R O T A - R O T A (tăiă să-şi piardă buna dispoziţie) : Şi c e a i să cîştigi tu, Loyl, dacă voi pieri ca florile Myos, îmbobo­ cite ca niciodată ?

LOYL : Eu ! V o i pierde I V o i pierde aracul care-mi susţine existenţa. Ceea ce în realitate nu înseamnă v r e o pa­ gubă. Dimpotrivă \ Dar eu sînt unul, iar cei ce vor cîştiga...

R O T A - R O T A ; După cum văd, te manifesti tot ca adversar al meu 1 LOYL : Niciodată măsicăricii n-au fos' prietenii recjilor !

R O T A - R O T A : Dar nici regii prietenii măscăricilor ! Lijli ve­ ninos, LoyL LOYL : O, nu Sire ! Din păcate sint numai uşor acid.

R O T A - R O T A : Metalul preţios nu poate fi atacat de nici un acid.

LOYL : Cîtă modestie : metalul preţios... Unii se cred Arguşi cu o sută de ochi, dar toţi sint miopi...

R O T A - R O T A : Eşti nerecunoscător. Loyl.

LOYL : Sînt numni victima memoriei : nu pot uita că m-ai cumpărat şi câ n-am avut puterea să nu mă vînd. Ah, amintirile... Sînt nişte cîini credincioşi, oricît le-am alunga cu pietre, tot se ţin după noL..

R O T A - R O T A : Te-ai îmbătat. Loyl !

LOYL (inclinîndu-se şi abia ţinlndu-se pe picioare): Ca de obicei : din porunca maiestăţii tale !

R O T A - R O T A (M Ence): Culcă-1 undeva, Ence I (Ence se apropie de Loyl, dar e respins de acesta.)

LOYL : Prefer aerul curat ! (Porneşte spre dreapta.)

R O T A - R O T A : Du-te după el, Ence. (Ajuns Ia uşă, bufonul se-ntoarce spre Rota-Rota şi-i spune:) LOYL : Aerul curat e aerul în care nu respiră mînuitorii veroşi de metale preţioase. (Iese prin dreapta urmat de Ence.)

SUND : Şi eu am nevoie de aer curat. (Se-ndreaptă spre uşa din stînga.)

K A N (incercînd să-I reţină): Dar, fată... (Sund a părăsit scena.) Doamnă Norto, ar trebui să-i explicaţi tatii...

EL N O R T O ; A m să încerc. Hai, ajută-mă, domnule Mar Hab, 24

M A R H A B : Eu n-aş putea 6ă-l convmcj.

EL N O R T O : Nu-ţi cer decît să mă asişti.

M A R H A B : Atunci, vă urmez. (El Norto îşi lasă poşeta pe masă Şl iese prin stînga, urmată de Mar Hab. In scenă rămîn Roia-Rola şi Kan.) R O T A - R O T A (apropiindu-se de Kan) : Sînt fericit, Kan ! (Kan tace.) Sînt fericit că pot fi măcar şi o clipă singur cii dumneata. E>e ce taci ?

K A N : Nu mai sîntem copii. Stiu bine ce urmăreşti.

R O T A - R O T A • Nici nu e greu. Ţi-am spus-o doar de atitej ori : să fii soţia mea.

K A N : Cînd mi-ai vorbit întîia oară te-am privit ca pe un nebun. Ştiai câ am viaţa mea, dragostea mea şi totuşi îmi cereai să-ti tiu soţie Fireşte, te-am refuzat. Nici nu puteam să mă gîndesc la dumneata fără un sentiment de oroare.

R O T A - R O T A : O, nu mă cruţi de loc.

K A N : Nici dumneata nu l-ai cruţat pe tata. El continuă să vadă în dumneata nu numai un duşman personal, dar un duşman al vieţii.

R O T A - R O T A : îşi va schimba părerea. Sînt sigur !

K A N : Se poate. De cînd doamna Norto mi-a vorbit despre felul în care te comporţi, parcă şi eu... (Se opreşte.)

R O T A - R O T A : Totuşi n-ai dat nici un răspuns rugăminţilor mele.

K A N : Nu puteam crede că cele povestite despre lol sînt adevărate.

R O T A - R O T A : Şi acum ?

K A N : Acum da, cred. Din punctul acesta de vedere mi-ar putea fi mai uşor.

R O T A - R O T A : Atunci ?

K A N : Trebuie să-ţi vorbesc cinstit. Aş vrea să fug, să eva­ dez din lumea pe care dumneata o numeşti a noastră.

A m nevoie să sorb prospeţimea, aerul pur al sincerităţii.

R O T A - R O T A (cu uşoară ironie): Aha, ai suferit şi dumneata influenţa acelui personaj care se luptă cu morile de vînt.

Cicd cS ţtii l i rine mă refer. La Bi I (Kan tace.) Ori poale că e v o i b * de ceva m.u mult decît de-o simplă 25

influenţă ? (Scurtă pauză. Kan continuă să tacă.) Oricum, te primesc şi aşa... (Fierbinte.) Fii soţia mea, Kan !

K A N : Ascultă, Rota-Rota. Dacă lol m-a înşelat, ar fi acum cel mai potrivit prilej să-mi orientez altfel existenţa. A m nevoie de lumină, de soare, ca o plantă ţinută în întu­ neric. (Scurtă pauză.) Cu toate acestea, voi fi soţia dumitale.

R O T A - R O T A (fericit) : Kan, să fie adevărat ?

K A N (ca şi cum nu l-ar fi auzit) : Cu o singură condiţie.

R O T A - R O T A : Primesc orice condiţie.

K A N : Să îndeplineşti tot ce-ţi v o i cere !

R O T A - R O T A : Te mai îndoieşti de asta? Cînd un om la vîrsta mea iubeşte...

K A N : Nu-i vorba de dragoste. E doar o pasiune mistuitoare.

R O T A - R O T A : Numeşte-o cum pofteşti, dar înţelege că nu poate exista dorinţă pe care să nu ţi-o îndeplinesc.

K A N ; Chiar dacă e legată de orice sacrificii ?

R O T A - R O T A (cu ton de uşoară glumă) : Sacrificiile au şi ele savoarea lor...

K A N : Eu nu glumesc.

R O T A - R O T A : Nici eu !

K A N : Atunci răspunde-mi : eşti dispus să te ruinezi pentru mine ?

R O T A - R O T A (mirat) : E tot ce-mi ceri ? Sînt gata s-o fac oricînd.

K A N (nevenindu-i să creadă) : Vorbeşti serios ?

R O T A - R O T A : Mai serios ca oricînd. (Precipitat, şoptit.) Eu nu pot vieţui fără să te văd, fără să te aud, fără să fii aproape, cît mai apioape de mine. îmi dau seama : sînt ridicol. Dar nu-mi pasă. înfrunt şi ridicolul ca să afli cît de adînci sînt rădăcinile pe care le-ai înfipt în mine.

Dacă vei pune urechea pe inima mea, nu vei auzi sîngele zvîcnind, ci numele t ă u : Kan... Kan... Kan... (Pauză.

Kan e pufin tulburată de declaraţia lui Rota-Rota.

Acesta continuă.) A m şi eu o singură rugăminte, o singură mare şi fierbinte dorinţă.

K A N : Care ?

R O T A - R O T A : Să grăbim căsătoria.

K A N : îţi făgăduiesc că de îndată ce voi fi convinsă...

26

R O T A - R O T A : Nu trebuie să te îndoieşti de mine.

K A N : lartă-mă, dni nu pot face altfel.

R O T A - R O T A : Bine, atunci nu voi aven prea mult de aştep­ tat. (In scenă iniră Sund si El Norlo, urmaţi de Mar Hab. Sund şi El Norlo continuă o discuţie începută în camera alăturată.)

EL N O R T O ; Dragă profesore, nici eu nu sînt o copilită naiva. Ştiu şi eu să mă situez pe terenul realităţii concrete.

SUND : Totuşi Rota-Rota te-a fermecat.

EL N O R T O : Poftim, poşeta e aici. Ifi voi arăta îndată do­ vada.

SUND : A r d de nerăbdare s-o văd. Sînt curios să ştiu ce-a putut să te facă să-ţi schimbi atitudinea faţă de RotaRota.

M A R H A B : Iertaţi-mă, şi eu sînt tare curios.

EL N O R T O : A v e ţ i răbdare. fSco/oceş(e în poşetă. Nu găseşte ce caută. Se tulbură.) Nu ştiu unde am pus-o...

R O T A - R O T A : Ce căutaţi, doamnă Norto ?

EL N O R T O : Scrisoarea...

R O T A - R O T A : E la mine. Mi-aţi dat-o ca un semn de încre­ dere reciprocă. Şi m-aţi îndemnat s-o predau chiar eu prietenului Sund.

EL N O R T O : A , da uitasem. (Rola-Rola scoate din portvizit o scrisoare şi-o întinde lui Sund.)

R O T A - R O T A : Poftim ! (Sund citeşte scrisoarea.)

EL N O R T O : Ei, ce zici ?

SUND (parcurgînd scrisoarea, uimit, emoţionat, nevenindu-i să creadă.) Bine .. dar asta-i declaraţia pe care i-am dat-o lui... (Arată spre Rota-Rota.)

R O T A - R O T A : Şi pe care ţi-o restitui, fără să fi făcut uz de ea. A m jucat cinstit, nu-i aşa, doamnă doctor Norto ?

(El Norto

Convenţia din­

tace cu capul semn alirmaliv.)

tre mine şi doamna Norto prevedea restituirea declara­ ţiei în cazul cînd va reuşi să mă vindece. A reuşit, pof­ tim,

aveţi

declaraţia

înapoi.

K A N : Ţi-am spus, tată, că s-a schimbat. A Hab, care a stat tot timpul

deoparte,

devenit... (Mar

intervine.)

27

M A R H A B (întreruplnd o) : Mi-aş permite să sugerez domnu­ l u i profesor,.. (Se apropie şi-1 fixează pe Rola-Rota.)

R O T A - R O T A : Ce ?

M A R H A B : Să vă pună o întrebare.

R O T A - R O T A : A z i sînt atît de bine dispus, încît îţi suport şi întrebările. Ce vrei să ştii •'?

M A R H A B : O, e o simplă întrebare in legătură cu progresul ştiinţei.

R O T A - R O T A : Nu pricep.

M A R HAB : Vreau, cu alte cuvinte, să vă întreb, n-ali lotocopiat declaraţia ? Iar dacă n-aţi făcut-o încă, nu cumva buL-unarul în care aţi ţinut o are proprietatea de a foto­ copia ? Ştiţi, am mai văzut o dală o brichetă magneto­ fon, aşa că...

EL N O R T O : Vezi, ia asta nu m-am gîndit ! A r însemna totuşi să-1 jignim pe domnul Rota-Rota...

R O T A - R O T A (cu joviainatej: Vă-ncredinţez, stimată doamnă, nu mă simt cîtuşi de puţin jignit. Acest tînăr pare destul de isteţ. (Lui Mar.) A i merita o soartă mai bună, tinere !

M A R H A B (cu modestie) : încerc să mi-o croiesc, domnule.

R O T A - R O T A : Şi acum să-ţi răspund la întrebare : n-am fotocopiat declaraţia, iar buzunarul meu n-are proprietatea pe care ai presupus-o. De altfel, chiar aşa fiind, decla­ raţia în clipa de faţă este inutilă.

SUND : Ce vrei să spui ?

R O T A - R O T A : Nimic altceva decît că am renunţat la veri­ ficarea puterii undelor ergotronice pe insula Oru. (Siu-prfză generală. Kan se apropie de Rota-Rota şi-I întreabă, sugrumată de emoţie.)

K A N : A i renunţat ?

R O T A - R O T A : Da ! Acum te mai îndoieşti de spusele mele ?

(Sund e, de asemenea, cuprins de-o mare emoţie. Îşi cu­ prinde capul în palme.)

SUND : O, de-ar fi adevărat I (După o clipă de destindere, este din nou cuprins de îndoieli.)

Nu ! Nu pot crede I (Lui Rota-Rota.)

Te cunosc prea bine, Rota-Rota ! E cu neputinţă să fie adevărat ! (In clipa aceasta, prin dreapta, intră lol. E descumpănit, transpirat, cu cravata strîmbă.

28

hgnoreuj,ă prezenţa celorlalţi şi se adresează lui RolaRola, cu grosolănie.) lOL : Nemernicule ! Credeai cu n-atn să dau de tine ? (Intră şi Ata, Imbrăcalu în doliu. H Insă ciuiulilă şi inîierblntată. De asemenea, ignorează prezenţa celorlalţi. Se adre­ sează înt'ii lui lol.)

A T A : L-ai găsii, Toi ? (Zurindu-I pe Rola-Rota.)

Mizerabile, am să-ţi zgîrii ochii. (Se repede spre el.) lOL (apropiindu-se şi el ameninţător de Rola-Rota) : A m să te ucid ca pe-o năpîrcă I M A R H A B (apărindu-1 pe Rota-Rolii) : Vă rog, v ă rog...

EL N O R T O : Dai ce v-u apucat, dragii mei. Ce s-a întîmplat •?

A T A : Visurile noaslire s-au prăbuşit ! S-^iu prăbuşit ! (Amcninţîndu-l cu pumnul pe Rota-Rota.) Şi numai el e vino­ vat !

EL N O R T O : Nu piicep un cuvîiit 1 Vorbiţi clar I A T A : A renunţat la verificarea, undoloi' ori)otroni, ci pe insula Oru. EL N O R T O : Dd ! Şi loarte bine a făcut ! lOL

(privind-o ca pc-o nehună) : Foarte bine ? Dar la bursă e un dezastru. Toată lumea vinde acţiunile Rota-Rota.

(Cu mîna la cap.) O, Doamne, ce-o să ne facem ? A m jucat fără acoperire. Sîntem ruinaţi, ruinaţi...

R O T A - R O T A : Nu sînteţi singurii ! Şi eu sînt ruinat !

A T A : N-ai

decît !

lOL : Puţin ne pasă de tine. (Sund se apropie şi-i slrînge mîna.)

de

RotaRoia

SUND : îţi mulţumesc I Acum, da, încep să cred în cuvîntul dumitale.

R O T A - R O T A : N-a fost uşor s ă iau această hotărîre. Dar...

(Se opreşte. O priveşte siăruilor pe Kan.) Eşti mulţumită, Kan ?

A T A (gata să se repeadă la Kan) -. Tu ne-ai nenorocit, mizerabilo ! (Neobservat de cei de faţă, reintră Loyl, urmat de Ence. Rămîn Ungă uşă.)

R O T A - R O T A : Sînt şi eu un om ca oricare altul şi care atunci cînd iubeşte... (Se opreşte.)

29

K A N (Iui Rota-Rota) : îţi mulţumesc. Acum îmi voi tine făqăcluiala ; voi fi soţia dumitale.

A T A : A i auzit, fol ? Vrea să te părăsească I lOL (ca trezit din somn): A d e v ă r a t ? Vrei să mă părăseşti?

(Kan nu-i răspunde.) Asta nu se poate I (Adresindu-se lui Sund, pe care abia acum îl observă.) Dar dumneata.. dumneata n-ai murit ?

SUND : După cum vezi. Azi moartea nu e chiar ireversibilă. lOL : Atunci, dacă trăieşti, dumneata ar trebui s-o opreşti pe Kan. A T A (dîndu-şi seama că-i şi Sund de ţaţă şi întrerupîndu-1 pe lol) • Ivi, trăieşti ? Vai, ce fericire I (Se-ndreaptă plină de etuziune spre Sund. dar Mai Hab i se pune înainte.)

M A R H A B : Domnul profesor trebuie ferit de recidive.

SUND (către Ala) : Nu te osteni. E piea important momentul ca să-1 bagatelizăm cu măruntele noastre probleme. Ro­ ta-Rota a renunţai la verificarea puterii ergotronice. Poţi renunţa şi tu la mine.

A T A : Dar, Ivi, înţelege, dac-ai şti cît am plîns... (Izbucneşte în plîns.) Plîng şi acum.

EL N O R T O : Iertaţi unei femei cu părul alb că se amestecă în treburi care nu o privesc. Doamnă Ata, zău aşa, fa­ ceţi economie de lacrimi. V-am văzut adineauri, cînd aţi vorbit de bursă. în privirile dv. ardea crima. Eraţi gata să desfiinţaţi nu numai pe un bolnav scăpat de la moarte (arată spre Rota-Rota), dar chiar toată populaţia planetei, A T A : Oricine în locul meu...

EL N O R T O : Vă înşelaţi, nu oricine I Doar aceia pentru care nu există altă muzică decît a monedelor şi nu cunosc altă sUălucire decît a aurului... (Arătînd cu mîna grupul în care e cuprins şi Rota-Rota.)

Dar oamenii cinstiţi...

(Pe această replică, Loyl irumpe în mijlocul celor aliaţi în scenă şi izbucneşte în rîs.)

LOYL (rîzînd sardonic): Ha, ha, ha ! Bună glumă, RotaRota, cinstit I (Slîrşitul în numărul viilor)

30

Cititorii STIMAŢI

au cuvîntul

TOVARĂŞI,

In cuiînd Colecfia „Povestii! ştiintilico-lantaslice" va intra in al zecelea an de aparifie. Cu acest prilej fin să felicit întregul lectiv redacţional, autorii si pe toţi cel care prin activitatea contribuie la realizarea ticcărui număr al Colecţiei.

co­ lor

Sînt un cititor pasionat al lllcralurll ftiinţilico-lantastice şi de aceea e normal să citesc cu aviditate lucrările Colecţiei.

Printre cele aproape 200 de povestiri şi romane publicate în cele 212 numere citite pină acum am găsit multe care ni-au satisfăcut întru totul. Lăsînd de o parte problemele lilcrare (amintesc totuşi că au lost lucrări care ni-au entuziasmat şi m-au emoţionat prin calităţile lor literare), mă voi ocupa de problemele ştiintilice ridicate de ci­ tirea Colecţiei.

Sînt student în anul II al Facultăţii de fizică la Universitatea „Al. I. Cuza", laşi, deci un tizician în devenire, îndrăgostit de protesia aleasă şi nu poate decît să mă bucure faptul că multe dintre broşurile dv. tratează probleme legate direct sau indirect de fizică. Vă mărturisesc că Ia citirea multor povestiri şi romane am foet profund impresionat de puterea de convingere a explica­ ţiilor ştiinţifice In acest sens trebuie să citez zguduitorul roman al Iui Boris FradI-iin „Prizonierii beznei de foc" şi povestirea scrisă de H. Matei şi FI. Petrescu „Expediţia zero K". Aceste două lucrări mi-au atras atenţia asupra lizicii temperaturilor joase, problemă care mă pasiona din şcoala medie şi mă pasionează şi acum, student fiina.

Trebuie să remarc de asemenea că nu toate povestirile se ridică la înălţimea lucrărilor sus-amintite în ceea ce priveşte partea ştiinţifică, aceasta Iiind uneori toarte redusă sau constituin.d doar un pretext pentru o simplă ticţiune literară.

Voi aminti aici „Po­ vestirile cinegetice" (nr. 206) publicate in cadrul concursului.

Urmăresc cu atenţie şi rubrica în care se publică scrisori ale cititorilor şi mă bucur cînd aflu la vreun corespondent idei comune cu ale mele. sau critic poziţia altui cililor cu privire la o anumită problemă, poziţ'e care mi se pare injustă. Astfel în legătură cu cele de mai sus am fost irapat de cerinţa unui cititor de a se diminua explicaţiile ştiinţifice la minimum.

In acest caz am impresia că povestirile ar deveni simple basme copilăreşti.

Vreau să-mi precizez

31

poziţia : nu sint pentru o extindere prea mare a părţii ştiinţifice a lucrării, insă im; expiirn cerinţa ca tantastical să păstreze o pro­ porţie justă cu ţtiinţiticul, cer ca scriitoiul să nu se lase pradă fanteziei sale şi să scrie lucruri neverosimile Nu sin: de acord aici cu acei cititori care au considerai că „Zidul melacosmir' este prea tantezist. Cred că in fondul prin­ cipal a! acţiunii se păstrează propotţia sus-amintită, iar unele noiiurii care par absolut laniasiice nu înclină batanfa în nartea neve­ rosimilului O altă problemă pe care vreau s-o abordez este aceea a mo­ dului în care autairii ne .pr-ezintă nocietal-ea viUaare.

Transpunindu-ne în viitor, autorul nu trebuie să ne rupă din vraja care ne încon­ jură, amintinau-ne că anumite racile ale contemporaneităţii (răz­ boiul etc.j nu vor niai exista în viitor O ţ>-(/m şi singuri aceasta şi vrind să elogiem societatea viitorului, aatoral iu tace decît să ne adwă paicq aminte câ '.'ăim. in secolul XX nu atunci cind se petrec evenimentele descrise. Conskier de aceea loarte reuşită rezol'vareb care o dă Sergiu Făicăvati în „O iubite din anul 41042" privind lucrurile piin prisma unui om mai .jbătrin" cu 8 000—9 000 de ani fată de evenimentele aesciise.

In line, o uftimă problemă priveşte lucrările legate de paleoasironautică.

După apariţia iriteretiannilw roman al lui Victor Kernbach : „Luntrea sublimă", în Editura tineretului, mi se părea că toate dovezile legate de paleoostronautică sînt reunite aco/o *i altele nu mai există. Nu mică mi-a toBt mirarea citind ÎB paginile Colecţiei despre un „Minotaur' venit din Coemos şi asta, în tine. treacă de la mine, dar un „Melisto" cosmonaut c complet tteverosimil. Să nu exagerăm şi sa vedem in liecore balaur din bajiwc un cosmonaut şi in fiecare mătută a mumii pădurii o racfietă I! ! .'I Nu neg totuşi că poventirile in c.ouză If-am citit cu nlâcere pentru calităţile lor literare Mai vreau să felicit pe realizaioiul irumoaseloi coperii ale Colecţiei, Iov. D. lonescu, manitestiridu-mi totodată opinia că vechea prezentare grafică era mai reuşită şi mai adecvată oarecum spiri­ tului Colecţiei închei, rămînînd al dv. corespondent şi fidel piieten al Colecţiei, ALFRED SORIiSCU stuaent, anul II, Facultatea de fizică.

Universitatea „Al. I. Caza"-Iaşi

Tiparul executat la Combinatul poligraiic „Casa Scînteii"

cititori,

A apărut Almanahul .Ştiinţă şl tehnică" 1 9 6 4 , care vă oferă o lectură interesantă, plăcută şi instructivă.

Din sumarul Almanahului nu lipsesc problemele de ştiinţă distractivă, pronoalmanah, pagi­ nile de umor şi povestirile... .ul­ trascurte".

• DECEMBRIE 1963 4 1 CXJ7!