OLECTIA P O V E S T I R I
10
PREลขUL 1 LEU
ล TIINTIFIC0-FANTA8TICE IGOR ROSAHOVATSKI
EREDITATEA
IGOR ROSOHOVATSKI
Ereditatea
Coîeciia .Povesfirî
şlim{if!co-fanfasfice"
E DITATADE REVISTA ŞT! INŢA"
TEHÎaiCAAnul X - N r .
2 1 9 - 1 ianuarie 1964
V
^1 ]
STUDIIND V I A Ţ A
....
t
t
ORIZONTAI. dintre ale
omului
lapt
băţ
un
sau
de
fier
importantă
antichitate
se
de
%ft
K
r-
C
n\SG
i-ti
^ H l "
"
SPU/ '
T^wma~^—-M
r^fc''/ f—HifS C im
'
>si
H
r-
I'
j t ' - ' ^ M ' - ^ l
c
se ocupă v i e ţ i i şi
f
S
4)
I
l~
I
I
-
au
rămas
tul
(.Irii
Cetate-
imensă
anî'că
i;,'»
— care
cu studiul legilor el.
al
apoi
eh
t
!
Cu
ştiinţă
vegetale
stat,
3)
scăzută
de
.
. •I
care
moravu
societăţii.
Oameni
tkÂ\
In
retoricei
temperatură
A
—
reprezenta
ocupa
rile
tffii
Sabie.
vieţuitoare
partea
do
silex,
—
CatCRorie
de
Una arinc
prevăzut
vîrt
bronz 2)
1)
primitiv,
un
eu
;
primele
do
(şi
pu-
la
pe
care
pămln-
noastre)
nu-
mero.ise vestigii do ( u l t u r ă m a t e r i a l ă ş i s p i r i t u a l ă . 5) C o n j u n c ţ i e l a t i n ă — R f u : i n ( l c I n Mcsopotamla — Mijloc important de schimb a p ă r u t încă din anticlillate, desco p e r i t î n n u m e r o a s e t e z a u r e şl p e întrep; c u p r i n s u l p a l r i c l n o a s t r e - . Iluul l o n e s c u . S) S t a t c u o s t r ă v e c h e c i v i l i z a ţ i e « U v p r e c a r e l l e r o d o t s p u n e a că e s t e „ u n d a r al N i l u l u i " — Ar);ilă d i n c a r e In a n d c h l t a t e so f ă c e a u unclo c u l o r i . 7) D i n e l e o m u l p r e i s t o r i c c o n f e c ţ i o n a o b i e c t e d u u z c a s n i c — în t o c m a i . 8) ş t i i n ţ a c a r e s t u d i a z ă dezvoltarea sociclăţil ouiencsll din cele m a i v e c h i t i m p u r i p î n ă î n z i l e l e n o a s t r e — S i m b o l u r i ili- c l i ' n i c i i l e rhlmlco m u l t r ă s p i n d i t o . 9) S u b s t a n ţ ă c u g u s t a c r u — I m p o r l a n l u p i e s e d e cultură materială
rămase
K-a
un
găsit
din
întreg
Simbolul
thaliului
utilizează
la
(I 2 9 2 — 1 2 2 5 Negre iuman
şi —
—
la
—
care
Ramură
epocile la
Creatorul
războiul î.e.n.)
de
toate tezaur
de
ţesut,
Mare
şl
ne-au a
Istorice
dm
care
acum
Intr-nn
depozit
din
civilizaţiei
noastre
terestre
—
11)
Cel
mal
înfloritor
rămas
biologiei
şl
Coirstanţa
mare
Ofaş
numeroase
care
«ntlc şl
studiază
larai>n
sltu.il
ani 10)
Iridiu
pe
malul
vesticii.
fenomenele
—
r.glptulul
al
preţioase
cîţiva Tnmt».
S«
antic Măr»
12)
Salut
eredităţii
VKKTICAL : 1) Una dintre cele mal Interesante piese găsite IR tezaurul i;e
sculpturi
construcţie terială,
tomitane şi
prima
principale
rile
arheologice
tiv
feminin
şi
—
aflate
în
muzeul
a
omului
unealtă
ajutoare Creator
masculin
—
ale de
din
omului, bunuri
Locuitori
Constanţa
primitiv.
2)
descoperite
materiale antici
pe
în
—
Materie
Piese în
de
mal
toate
antichitate.
teritoriul
primă
cultură
de ma
săpătu
3)
Diminu
patriei
noastre
— M i h a l l E m i n e s c u . 4) U r i a ş i — S p e c i e d e o v ă z s ă l b a t i c . 5) P r o n u m e po fnntinuare dcA n smeu aiotenslseniatcnvitpuaeait, ta— eX — t oin rTIă rX,U d cpag. A ou,enisaoaecpa,saupoSt> lelţeibticTşăitodtcuăm iă— rnarii poîs năm rSşfreeildulpotetarisănirlcriaeouemdîl. n — pi îndctn7uăie)P or lirausderPim ifătrniueoxaam — ntauepanarmtnM ceiîetascnaicbhcnuiă— V itlr,faeatet.alsm eetN t,aă8) uipr m iceRoaneSelntgcterfauisaueltlcoetîţd-ruunicornoeiasnG tlîăaem nrfţteatiăcrl cailaoaoiclron,naaeg,i aR : t(i) adîo nuim RncooIaerm m pncdauaşi ,tl
IGOR ROSOHOVATSKI
Ereditatea 1 Raza violetă luneca vertiginos pe scală. Ea descria spirale complicate, sărea peste gradaţii de parcă le ştergea printr-o tră sătură de condei. Hewlett Condyke se lăsă în fotoliu, simţind cum îl părăsesc puterile. Nu mai era în stare să-şi înţeleagă propria-i fire. Sco sese din birou, ba şi chiar din laborator tot ceea ce ar putea eventual radia particule neutrino, şi totuşi aparatul de înregis trat nu se liniştea. Era ceva inexplicabil. Nimic din ceea ce cunoştea Condyke nu oferea o soluţie pentru dezlegarea acestei taine. Oriunde era aşezat aparatul — în biroul ecranat, în subsol, sub apă —, raza săvîrşea salturi inimaginabile. După ultima experienţă, care a fost fişată cu un număr cu patru cifre, Hewlett s-a simţit extrem de obosit. Fără îndoială, exista posibilitatea emiterii unei ipoteze îndrăzneţe şi frumoase, pentru ca apoi să continue cercetările cu aparate mai puţin sen sibile. Dar ipotezelor.
Hewlett Condyke nu era un adept al fanteziei Punctualitatea lui rece şi calmul indiferent
seră proverbiale liza prudentul laborator era
în institut. „presupun". mai important
timp,
poseda
menele
Hewlett nu
după
In loc de „cred" sau „sper", el uti Pentru el, un aparat constriiit în decît orice teorie. Şi, în acelaşi
capacitatea
asemănarea
şi al deveni
lor
de a judeca cu descoperirile
lucrurile
şi
anterioare,
feno ci
tocmai după deosebirea faţă de acestea. De aceea se şi afla în impas, neavînd posibilitatea nici să se oprească la o nici
să identifice
fenomenul
neobişnuit
cu
unul
acum ipoteză,
obişnuit,
cuvinte, să treacă pur şi simplu pe Ungă el. Hewlett stătea în fotoliu şi se uita ţintă într-un nişte ochi care nu vedeau nimic. Acolo, în acel colţ,
cu
alte
luminile
violete,
ce se opreau
la marginea
colţ, cu pîlpîiau
aparatelor.
Nu-i
ve
nea să se gîndească la nimic. Era ca între vis şi realitate. Printr-un efort de voinţă, privi iarăşi scala. Şi deodată îşi aplecă tot corpul înainte, spre aparat. Raza neobosită a apara tului limbi alta,
înregistrator părea că dormita şi ea. Era asemenea unei de ceas pe cale să se oprească. Se mişca dintr-o parte în într-un ritm tot mai lent, uniform, indolent.
„Ce s~o fi întîmplat în aceste momente ? se gîndi Hewlett. Acum cînd sînt teribil de obosit şi nu mai sînt in stare să mai gîndesc, raza şi-a încetinit In mod vizibil mişcările, pentru prima oară în toată această perioadă. Se comportă de parcă ar fi... reflectarea gindurilor melc .'" Emoţia murat. asudate,
ce l-a
cuprins
Gîndurila, au început
s-a
manifestat cai
asemenea unor să galopeze.
printr-un biciuiţi
Şi, concomitent, raza începu să se mişte să se mai oprească la gradaţii. înseamnă oare că mă aflu pe cale să dezleg
fără
miterii trebuie
gîndului ? Stop ! îşi ordonă să mă liniştesc !
Îşi frînă gîndurile, picioare, împotrivindu-se.
iar
sie însuşi
ut/or
peatB pc
febril
Acest cule In
neutrino, camere
de gaz în
aparat
acestea parcă s-ar fi Şi iarăşi s-a mtîmplat
speciale,
l-a
o singură
a
creat
fizicianul
fluxuri
Intîi,
ridicat în ceva,
două căruia
forţele
înregistra
construit
din
care
pentru
numărul
parti Fronton.
în
molecule. pătrundeau
atomului.
apariţia
sensibile, radiaţii.
perfec
de
neutre,
interiorul
purta
la
Michel
nimereau
electrice
pe scală
aparate
şi pe acesta
deschizătură
lor
observase : şi nu de-a
lucra
francez
trans Mai
radiaţiilor
de neutrini
încărcăturii
şi raza
18. Condyke
înregistrarea
de
transformînd
izotopi Hewlett
pînă
numărul
pentru
inventat
şi, datorită
nucleu,
reau
purta
aparatidui
scală,
misterul
Hewlett.
ÎJiainte Hewlett nu îi acordase atenţie sau poate nu raza începu să se mişte numai în centrul scalei, lungul ei. ţionarea
tre iplnările
Apă
acestora. tot
mai IS —
sensibile, numai
cu
Şi acum îl privea de parcă l-ar fi văzut pentru întîia oarăi Se gindea : „Pretutindeni — în subsol, în batisferă, în laborator — mă aflam alături de aparat. Mă chinuiam, turbam, aveam
\ j
emoţii, fiindcă nu găseam sursa radiaţiilor^ Am căutat-o pretutindeni — în razele cosmice, în mişcarea valurilor şi în influenţa lor asupra învelişului batisferei, în însuşi acest înveliş, pretutindeni —, dar numai în mine nu. Dar poate că eu eram a c e a s t ă sursă şi activitatea intensă a creierului meu făcea să se mişte raza ?" Şi-a imaginat cum străbat întreg universul, pătrunzînd
i î i \
uşor
în stele,
a î e gîndirii". lumi
fluxuri
de particule
Ele pot fi captate
şi pot fi înţelese
neutrino de fiinţele
enigmaticele raţionale
din
,
„unde
i
diverse
î
de ele.
i
Hewlett se încruntă. Nu-i plăceau exagerările, nici chiar'ţ în imaginaţie. Oare pe baza concluziilor mele se poate găsi o I explicaţie a fenomenului care are loc cu ocazia telepatiei ? se 1 gîndi el. Nucleul atomului nu rămîne indiferent faţă de trans- ] formările orbitelor electronice şi ale forţelor dinăuntrul atomului. Ca răspuns la orice eveniment, acest nucleu radiază/ diverse fluxuri de neutrini. Cînd aceste fluocurî ce străbat uşor ] pămîntul şi stîncile, marea şi copacii nimeresc în creierul omu- i lui, care posedă memorie faţă de o anumită frecvenţă, pătrun-i zind în nucleul atomului, ele provoacă transformări lor dinăuntrul acestuia, precum şi ale orbitelor Aceasta dă naştere în creier unor fenomene..^ Hewlett se reţinu : de altfel, acestea s î n t doar melCi Acestui fenomen, ca şi tuturor celorlalte, zeci de explicaţii diferite, Toate vor părea juste,
ale forţej electronice^ i Dar, imediat.i presupunerile i i se pot 0 ă s i | şi nici u n a nu-^
va fi justă...
I
Hewlett simţi o puternică ameţeală. Se lăsă pe speteazaî fotoliului. Camera căpătă o culoare roşict Hewlett vedea pei podea şi pe pereţi limbi de foc şi de sînge. Armele sdnteiau^l Cineva era ucis, altcineva chema în ajutor. Din ceaţă au apăruta, două mici siluete omeneşti. Hewlett vedea feţele lor uimitoare..^ De pe muntele acoperit de tufişuri portocalii lunecă la valej un monstru metalic polipod, iar oamenii, nu se ştie de ce, au\ încremenit pe loc şi n-au putut să fugă din faţa lui. Ce sa vai întîmpla cu ei? — se gîndi cu desperare Hewlett. 2 Ochii monstrului străluceau puteinic — erau ochi de omi de furie — şi deodată din el ţîşni o s t r ă f u l g e r a r e . ; Apoi, viziunea se risipi, dispăru asemenea unui miraj. Res-' pirînd cu greutate, Hewlettîşi şterse cu mîneca broboanele de'^i
plini
•i ii
sudoare de pe frunte. Privirea lui căzu asupra scalei aparatului de înregistrat. Raza violetă îşi încetinise dansul. Ce-o fi însemnînd asta ? se întrebă Hewlett. Şi deodată, fură nici un motiv aparent, simţi cum. îl cuprinde frica.
— Atunci
pe deseară,
—~ Pe deseară.
Heio
Emy ! Sărută
! puştiul
din partea
mea.
Lăsă incet telefonul în furcă. Laborantul, văzînd expresia feţei lui Hewlett, tuşi în mod semnificativ şi se năpusti afară din cameră, probabil ca să-l mai bîrfească puţin pe tata Con dyke. Hewlett îşi zîmbi sie însuşi. N-au decît să bîrfească dacă asia îi distrează. N-ai ce să-i faci. Se spune că atunci cind un bărbat devine tată pentru prima dată se prosteşte de bucurie. Şi dacă acest lucru se întîmpla cînd bărbatul are peste patru zeci de ani, procesul se desfăşoară, după cum se vede, într-un ritm furtunos. Hewlett se grăbi să se ascundă în birotd .iau şi aici zîmbi in voie. Aici nu existau martori ncdoriţi ; numai aparatul de înregistrat putea imprima pe bandă gîndurile şi sentimcni lui neobişnuite. }şi aminti de băieţelul său, Ken, un grăsan trandafiriu, cu gropiţe în obraji. „Leit taică-său" — s p u n e a u vecinii. „Chiar şi nasul îl are puţin strîmb, ca tine" — glumea Emy. Hewlett era fericit şi pentru că băieţelul cîntârea mai mult decît alţi copii de aceeaşi vîrstă, şi pentru că avea o poftă de mîncara grozavă, şi pentru că nasul îi era puţin strîmb ca la taică-său. De fiecare dată cînd se pieptăna în faţa oglinzii, Hewlett îşi amintea de bunicul său cu care semăna. Încă din copilărie era fericit de această asemănare, mai ales că îi oferea nume roase avantaje. Singurul dintre toţi nepoţii, el avea dreptul să se joace cu pipele afumate ale bunicului, să treacă cu degetul pe tăişul pumnalului său. Şi, de altfel, nu era minunat să se meni cu bunicul — un uriaş elegant, întotdeauna cu un baston in mină, cu favoriţii puţin ondulaţi, pe faţa bronzată mereu zîmbitoare ? Păcat numai că faţa lui Hewlett era puţin asime trică — jumătatea din dreapta era vizibil mai mare declt cea stingă. „Cind un om începe să se compare cu bătrînii şi copiii — îşi spuse Hewlett — , a c e s t lucru nu înseamnă decît că îmhutrîne.şt.e". Dar nici aceat glnd na putu su-i umbrească bucuria.
Nu avea nici un chef de lucru, iar pînă la sftrşitul zilei, de muncă mai erau două ceasuri, fără a socoti pauza de un sfert de oră pentru ceai. in timpul căreia se discutau toate noutăţile. Fără să se grăbească, Hewlett îşi scoase din seif carnetul şi citi ultima pagină ; apoi se îndreptă spre noul receptor, care purta numărul 43 şi era de zece ori mai sensibil decît nr. 18. Acesta din urmă nu era capabil să înregistreze radiaţii mai slabe decît cele ale creierului. O bandă neagră, nesfirşită luneca din aparatul de înregis trat, şerpuia şi apoi se întindea intrind în aparatul analizor, aşa cum intră aţa în ac. De un an şi jumătate de cînd lucra cu acest receptor ultrasensibil, Hewlett Condyke reuşise să afle cîte ceva, şi corespunzător cu aceste date l-a numit „A.I.I." — aparat de înregistrat informaţii. El stabilise că nu numai cre ierul omului, dar toate organismele, toate obiectele, metalele, copacii, valurile mării radiază fliLXuri de particule neutrino de o a7iumită frecvenţă şi intensitate, ca un fel de unde speciala. Fiecare combinaţie de ato7ni apărută în ele, fiecare mişcare de electroni, fiecare schimbare a nucleelor atomice pune în miş care raza „autograful"
violetă a aparatului său.
In felul acesta, aparatul în univers, atît cit îi permitea
de înregistrat,
lăsînd
înregistra tot ceea sensibilitatea.
pe
ce se
bandă petrecea
Hewlett îşi dădu seama că are frisoane. Camera căpătă o culoare stacojie, Hewlett ştia : acum va apărea o viziune de coşmar. După ce avjisese prima halucinaţie, accesele s-au repe tat ş i de fiecare dată se vedea în mijlocul unui incendiu. Dincolo
de ferestrele
gerie, care se scurgea De pe munte luneca
biroului,
cerul
căpătă
o culoare
şuvoaie pe geam. Cineva în jos monstrul polipod,
răcni oamenii
sinînfiorător. trăgeau
în el. Pierzîndu-şi conştiinţa, Hewlett se prăbuşi. Trupul convulsiona şi capul i se lovea spasmodic de podeaua din terial plastic...
Toamna trecea c u p u f i n aur roşcat asupra
cerului,
neauzită frunzele
acoperind
umezeală. Pe acest fundal limpede zborul sprinţar al
prin parcurile copacilor, aruncă emailul
său
puţin înceţoşat păsărilor.
Kievului. o boare
albastru apărea
de
i se ma
Atinse ceaţă
cu o deosebit
uşoară da
Un om cam de vreo douăzeci şi cinci de ani, concentrat, cujundat în propriile sale gînduri, se opri la coiful dintre strada Puşkin şi bulevardul Şevcenko, aruncă o privire păsărilor şi, deodată, un zîmbet zburdalnic de copil îi apăru pe faţă şi fluieră puternic, speriind păsările, pentru ca ele să zboare şi
mai sus.
Apoi plecă mai departe, legăntndu-şi umerii şi parte şi alta. Urcă în fugă treptele largi, cenuşii, pînă la etajul lea. In întîmpinare i se grăbi un alt tînăr îmbrăcat halat alb. — Salut, Jenea. Iar ai dormit prea mult ?
privind
într-o
al
doi într-un
— Lasă-te, bătrîne. Măcar astăzi nu mă pisa şi tu, în marii experienţe. Te duci în vivariu, Boris ? Boris dădu afirmativ din cap şi o luă pe coridorul alb. Deschise uşa, pe care era scrisă litera „Y". Aici se afla o secţie a vivariului. O adevărată colecţie mo7iştri. Pisici fără urechi, şobolani cu două cozi, cobai Clini cu picioare tremurînde, iepuri de casă chei...
ziua lung, de orlfi.
Boris se uita la ei cu tristeţe, stînd lingă reţeaua de nietal. Vivariul de monştri continua să crească. Părea că întruchi pează greşelile oamenilor de ştiinţă, accidentele întlmplătoare care nu puteau fi încă prevăzute. Este adevărat că de cînd în laborator a apărut „A.I.I." — aparatul de înregistrat infor maţii după sistemul lui Condyke — numărul monştrilor noi a scăzut mult. Şi totuşi, experienţe pe oameni, chiar pe bol navii incurabili, nu puteau fi începute. Deşi marea experienţă de astăzi avea poate să schimbe această stare de lucruri... Boris alese cîţiva iepuri de casă şi patru cîini. Dacă se vor transforma în animale normale, înseamnă că... El se gîndi: Iată, noi pregătim o armă împotriva bolilor, poate una dintre cele mai eficiente din cîte i e - a cunoscut ome nirea. Cu ajutorul ei, vom putea, la nevoie, să schimbăm ere ditatea, să restabilim norma obişnuită, să creăm noi specii de animale şi plante. reţia fenomenului diană. Dar dacă
Dar nu ştiu care există ne-am gîndi
de ce ne gîndim rareori la dincolo de munca noastră mai des ? Ne-ar împiedica
mă coti sau,
dimpotrivă, ne-ar ajuta în muncă ? Şi prin minte i se perindară oameni chinuiţi de boală, infirmi, care aşteaptă vindecarea sau chiar cei care nu mai cred în ea; îşi imagină desperarea mamei care a născut un copil-monstru; deznădejdea omului care s-a îmbolnăvit din vina
8
vre^mui
strămoş...
Se auziră
paşii
grei
ai
preparatoruluL
—
Pregăteşte-i penlru experien{ă pe aceştia, spuse Boris, arittnd animalele. Se întoarse în laborator. Eugen glumea cu ceilalţi cercetiitori, zângănindu-şi eprubetele. Astăzi, artileria lui grea, apa ratele ultrasonice. de electroforeză şi ultracentrifugele stăteau nmctive. Enzima pe care o prepara din bacterii era pregătită tntr-o cantitate suficientă. Mai rămînea de analizat o cantitate suplimentară de acid n u c l e i c şi apoi se putea începe marea' experienţă. Boris trase spre sine un mojar şi începu ad amestece în el cu un bastonaş de sticlă, înfă?urînd pe acesta nifte fire albe, lipicioase. Urmărea ca pe virful bastonaţuiui aă se formeze ceva asemenea unui tampon de vată. Acest ghemoloc trebuia curăţat cu spirt, iar apoi studiat. Era o muncă cotidiană obiş nuită. Dar uneori Boris işi dădea frîu liber închipuirii. Sc simţea cuprins de o emoţie care — dacă nu s-ar fi jenat de asemenea cuvinte — putea fi numită, pe drept cui>tnt, o emo ţie vecină cu veneraţia. Cit de strlns legată este fantezia de realitate ! se gindea el. E suficteiit să vezi in mod just ceva încă fantastic şi îţi şi ima ginezi că este real. E suficient să priveşti într-un mod deosebit realitatea, şi pe dată te uimeşte caracterul ei fantasiic. Privi firele albe care se infă^urau pe bastonaş. Era acidul dez(fxiribo7iucleic, ADN. Trei litere care se puteau InlUni tn toate manualele de genetică şi care însemnau uneori desperare sau speranţă, suferinţă sau bucurie. Pentru că in ADN, în construirea m4)leculelor lui, iţi trage rădăcina, programul îm bierilor ţi reacţiilor succesive din celulă, începutul acelor uimitoare transformări care duc la formarea trăsăturilor individu^ale, a particularităţilor organismului viu. Culoarea ochilor, profilul, forma piciorului şi ceea ce îndeobşte se numeşte pre dispoziţie spre o boală sau alta, şi uneori chiar boala însăşi — monstruozitatea, oasele moi, surzenia, orbirea, nebunia —, toate acestea sînt legate de ADN. Şi oare nu era de-a dreptul fantastic că această substanţă. ale cărei sclUmbări im,perceptibile duceau la sdiimbări defini tive în ereditate, ei, Boris, $t tovarăşii lui o produceau artifi cial în retorte, o înjăşurau pe bastonade de sticlă, o modificau corespunzător cu plamirile lor. • ;»i Şi ADN-ul pe oare îl răsucea acum era schimbat arUficial. E{ trebuia să provoace creştere a blanei şi
O
in organismul să întărească
iepurilor picioarele
lipsiţi de ptr u trcmurlndo alo
Clinilor. El trebuia să readucă la normal ADN-ul conţinut in celulele acestor animale. Dacă erperienţa va reuşi, se poate trece şi la tratamentul asupra oamenilor. Este adevărat că nu e lucru uşor şi nici simplu să obţii acest ADN cu miUaţii diri jate. Pentru aceasta, în retortă se depune o emimă, puţin ADN de un anume tip, care serveşte drept, model pentru con strucţia viitoare, iar „cărămizile" sînt părţile componente ale acidului nucleic, bazele lui azotate. Componenţa „cărămizi lor"
este
concordanţă rămizile"
puţin
schimbată.
minimă între
ele
Enzima
şi începe cu
aceeaşi
nu
ob.seruă
să muncească. consecvenţă
Ea cu
această
ne-
îmbină
„că
care
au
fost
îmbinate ele în model. ADN-ul astfel obţinut este de tipul modelului, dar totodată e şi puţin schimbat. Apoi se trece la siudierea lui. Odinioară, această etapă a cercetării era cea mai anevo ioasă şi mai îndelungată. Acum însă, de cînd laboratorul po sedă „A.I.I.", munca a devenit simplă şi rapidă. Dacă muta ţiile sînt apropiate de cele prevăzute de program, acest ADN este injectat animalelor. Dar nenorocirea constă în faptul că schimbările sînt în totdeauna aproximative. Nu este posibil calculul precis al can tităţii de „cărămizi" modificate în reacţie, precum şi gradul mutaţiei. Deviaţiile, chiar cele mai neînsemnate sînt suficiente pentru a anula toată munca. Boris purifică ADN-ul căpătat şi îl duse la aparat. Apoi declanşa analizorul. în ferestruică apăru linia roşie zimţată, cea prevăzută de program. îndărătul ei trecea banda aparatu lui de înregistrat şi zimţii coincideau. Cu ochiul liber păreau să coincidă, dar Boris ştia că atunci cînd im privi filmul vor apărea limpede micile devieri. Fără impreciziuni nu se poate, oftă el. Ne apropiem mereu de adevăr, de ideal, şi niciodată nu-l atingem. Trebuie să ne mulţumim cu ceea ce-i posibil. In laborator intră profesorul Rostislav Ilici, cărunt, dar cu o siluetă tinerească. Se apropie de Boris şi începu sâ-i ră sufle lingă ureche. Apoi spuse, adresîndu-se tuturora : — O să injectăm animalelor doza de bază. între timp, Boris
să verifice ...Au trecut vizitau de cîteva marcat
schimbările
şi să prepare cantitatea suplimentată. cîteva săptămîni. Cercetătorii laboratorului ori pe zi secţia I a vivariului. Unii au şi re prevăzute
de program
în starea
animalelor
supuse experienţei. un fel de îmbinare
Atmosfera de nerăbdare
Pe neaşteptate
au murit
din şi doi
laborator triumf.
iepuri
era
de casă.
neobişnuită Din
:
ce cauză
?
Acest lucru nu s-a putut încă stabili. Rostislav llici şi Boris ou umblat în zilele acelea cu ochii roşii de nesomn Se spărgea tnultă sticlărie, dar fără nici un folos apreciabil. Chiar la intrarea în vi7mriu Boris dădu de Eugen. — Ascultă. Borea, şopti acesta pe un ton conspirativ, si •plecăm astăzi mai devreme. La cinema se dă o nouă comedi°. Boris nu răspunse nimic. Dar parcă e aşa de uşor să scapi de Eugen ? ! Am auzit că sînt nişte situaţii... Boris
se înfurie
— Cum
:
de eşti
în stare...
tocmai
acum
? !
]7itră în vivariu şi se uită la animalele experimentate. doi iepuri de casă arătau prost. In schimb, la ceilalţi, creştea în mod vizibil. El îi privea şi pentru nu se ştie a cita oară îşi oameni desperaţi, care nu mai credeau în însănătoşire... durile
lui au fost întrerupte de glasul lui — îmi permiteţi să aflu ce gînduri să lanseze creierul dumneavoastră ? Boris y,nitiv i i anunţă
simţi
că de furie
cu el sau... Se extrem de calm
devine
întoarse :
Eugen : măreţe
se
Sau
se ceartă
palid. spre
Eugen
— Înţelegi, mă gîndeam că sîntem în problemei, iar între timp oamenii suferă. imaginezi ce lucru îngrozitor este idiotismul moi... Sau cine ştie ce altă boală... Eugen
se încruntă,
deodată
spuse
apoi
pe un ton
vru
şi,
imagină Gîn pregătesc acicn
reţinîndu
pragul soluţionării Şi ce chinuri ! Iţi ereditar sau oasele
să răspundă
extrem
încă părul
de serios
printr-o
glumă,
:
— Vecina mea are o fetiţă. Are opt ani, dar nu pronunţă nici un cuvînt. Iar în ochi îi trec uneori sclipiri de înţelegere Şl deseori de suferinţă... Apoi adăugă pe acelaşi ton : Am putea rămîne două ore după lucru... Ce crezi... Acum, Boris simţi cum zîmbeşte involuntar : vîrsta nu l-a schimbat de loc pe Eugen. Alţii îmbătrînesc, se transformă, devin mai serioşi sau, în orice caz, mai puţin exuberanţi, iar acesta a rămas acelaşi ca la institut. E mereu pradă dispoziţiilor sale sufleteşti, Boris minute —
11
ieşi auzi
se apucă din chiar
Ce zici,
ba de una,
laborator la urechea
bătrîne,
ba de
şi se cufundă lui
o întindem
şoapta
alta. în muncă.
comipirativă
la cinema
?
Peste :
cîteva
4 — Hallo,
Hem
!
Hewlett nici nu întoarse capul. Ştia că acolo, în spatele lui, prin nşa întredeschisă, intră acum siv Ronald Tine, uscat ca un ţîr, îmbrăcat cu o haină roasă, unul dintre savanţii cei -mai influenţi, în care se îmbinau perfect viclenia unui misit, precizia unui matematician şi imaginaţia unui poet. Tine ocoli aparatul de analiză şi-l privi pe Hewlett faţă. — Heio, noi ne cunoaştem de mult şi putem vorbi <.'his, spuse el. Condyke înţelese de ce a venit Ronald. Ar fi putut reproduce tot ceea ce avea de glnd să-i spună profesorul, toate „hm"-urile, „ştii"-urile, „n-ai ce-î face" şi „capul
drept
ri
deschiar cu sus,
bătrîne". El simţea că lui Tine îi vine greu să vorbească veni în ajutor: — In absenţa mea, munca poate fi dusă de Huxley. băiat de treabă şi o să facă faţă... — Da, o să facă treabă. Iar dumneata şi să te odihneşti... Hewlett nu dădu nici o importanţă lui să-i
Tine.
Dacă
ar fi
fost
în locul
său,
trebuie
fi
E
să te
ultimelor
ar
şi
un
tratezi
cuvinte
vorbit
îi
la fel.
ale In
loc
rele
răspundă, adăugă calm : — însemnările şi schemele pentru Huxley Sint In serta numărul unu şi numărul doi. In sertarul numărul trei se
află
materialele
Se Hewlett —
pentru
dumneata.
ridică greoi din fotoliu cu capul tras între umeri Asta-i tot. Adio, Kcm.-
Tine privea faţa indiferentă •părea mai strîmbă ca înainte,
iar
în jos, trădînd o mare oboseală. — îngrijeşte-te, Hew, şi noi bit profesorul şi ieşi din încăpere. bun de la aparatul său ? se gîndi mai
greu de obiecte Hewlett stătu
înregistrat. petrecute importanţă 12
Probabil aici
şi întinse mîna. părea gheboasă.
a declanşat are.
boala
lui
a lui Condyke. Doar gura li colţurile buzelor erau lăsate o să te vizităm, Poate Tine.
decît de oameni... un moment privind că surmenajul
Umbra
pronunţă
că vrea Uneori ţintă
pricinuit ce dormita
să-şi ne
ia
aparatul
gră rămas despărţim său
de zilele
şi
în el. De
altfel,
de
nopţile ce
Durerea surdă din ceafă s-a intensificat şi s-a tîmple, cuprinzînd capul ca într-un cerc de fier. Medicul spusese atunci, la prima criză : —
Viziunile
n-au
nici
o legătură
cu
întins
spre
munca.
Apoi, cînd accesele au devenit mai dese, medicul pronunţă sentinţa : — Ai o boală fenomenală, extrem de rară, înrudită cu epi lepsia şi cu alte psihoze ciclice. Doctorul căuta în zadar să dea feţei sale o expresie de simpatie prietenească. Apoi întrebă : In familia dumitale n-a fost nimeni alcoolic ? — Dar narcoman nu ajunge ? glwni Hewlett, deşi nu-i ardea de aşa ceva. în faţa lui apăru imediat imaginea bărbatului uriaş şi ele gant, cu care semăna şi cu care se mîndrea. Atunci, la medic, nu ştia încă totul. Iar mai tîrziu, cînd crizele au devenit tot mai dese, el a citit cîteva cărţi de psihiatrie şi a aflat ce-l aş teaptă. Pentru că şi viziunile de coşmar au o denumire ştiin ţifică. Hewlett întinse mina dreaptă, trase sertarul, desfăcu un pacheţel cu casete, în care intra şi luminai. Sipiţi un gust amar pe limbă şi înghiţi fără să mai bea apă. Citeva minute să treacă şi va putea merge acasă, fără să se teamă că va avea o criză pe stradă. Aruncă o privire în laborator, oprindu-se mai mult asupra aparatului de înregis trat. Păcat că n-a reuşit să lămurească natura undei. I-a rărnas prea puţin-timp — o perioadă scurtă împărţită prin cîteva crize şi al cărei sfîrşit era sau moartea sau demenţa. Hewlett simţi o dorinţă acută să ia un obiect greu şi să spargă acest receptor blestemat din cauza căruia şi-a secat cre ierii. Cîte minute şi ore preţioase au fost sacrificate pentru acest aparat! în timpul acesta ar fi putut să-şi vadă prietenii, să petreacă, să călătorească. Sau să fi inventat un leac împo triva bolii, împotriva eredităţii blestemate. Şi să nu facă prostii... îşi muşcă buzele aproape pînă la sînge. Se temea să se gîndească la fiul său, la faţa acestuia, care semăna atît de mult cu a lui. Alţii transmit copiilor o memorie bună, o sănă tate de fier. Ic insuflă voinţa dîrză de a învinge, necesară în societatea capitalistă crudă, nemiloasă. „Iar eu i-am dat lui Ken blestemul meu, care îl va face neputincios. Nu aveam dreptul să fac un copil! Dar nu ştiam..., încercă el să se justi fice în faţa propriei sale conştiinţe. Nici nu puteam şti. Şi nici nu este obligatoriu ca şi fiul meu să moştenească... poate să nu sufere de aceeaşi boală. Şi chiar dacă prin
13
apoi, El eredi-
iate i s-a transmis o oarecare predispoziţie, există şanse să nu se îmbolnăvească. Dacă va c r e ş t e şi va trăi liniştit, fără trau matisme psihice... Dar cine dintre noi trăieşte liniştit, fără traumatisme, în această lume, unde ameninţarea distrugerii totale atlrnă în permanenţă asupra ta şi asupra celor dragi ţie se întrerupse el cu răutate şi văzu limpede faţa lui Ken cu gropiţe în obraji. Jumătatea din dreapta a feţei era mai mare decît stingă. Asimetrică, diplastică, îşi aminti el cuvintele din m,anualul de psihiatrie şi simţi cum încremeneşte de groază. Ce-i de făcut ? Cum să-şi salveze copilul ? Să-l omoare cit timp e micuţ şi nu înţelege nimic ? ! Se parc că e singura so luţie. Aşa acţionau şi cei din Sparta cu copiii bolnăvicioşi, cu infirmii. Căuta să-şi gonească din minte gîndul înspăimîntător, dar acesta continua să-l obsedeze. Se ferea să se uite la aparatul de înregistrat, se temea că se va arunca asupra lui şi va distruge acest blestemat „A.I.I." care prinde informaţii din univers, dar este neputincios să le transforme. Ah, dacă ar fi ştiut înainte cărei probleme să-şi consacre viaţa, cum să trăiască ! Dacă ar fi ştiut ! Hewlett Condyke ieşi cu un pas măsurat din camera sa de lucru,
şi
închisa
uşa după sine. Intră în autobuz, cumpără un bilet de la tînărul care fluiera ceva vesel, şi urcă la etajul de sus, unde
îşi
luă
rămas
taxator, putea
fuma. Trăgîyid Aproape toţi
călători. Hewlett
din erau
bun
cu răceală
de la
pipă, Hewlett privea cufundaţi în citirea
laboranţi
cu atenţie ziarului.
pe Şi
aruncă o privire asupra paginii din faţa vecinului său. I-au sărit în ochi titlurile mari : „O nouă ameninţare în Orientul Apropiat", „Noi adăposturi atomice ale firmei Wafreri". Asta mai lipsea, se gîndi el răzbunător. Poate că dacă aş fi trăit într-o lume liniştită, raţională, scînteia ce mocnea nu s-ar fi aprins. Încă din depărtare, cu două colţuri mai aproape, văzu dea supra străzii Picadilly o imensă reclamă luminoasă — capul unui nou-născut, priveşte mulţimea,
cu ochi care sclipeau. S-ar părea că acest apreciind cam la ce s-ar putea aştepta
cap de
la aceşti oameni, ce pregătesc aceştia pentru el. Hewlett coborî în piaţă. O clipă se opri Ungă statuia de bronz a lui Eros. Zeul dragostei şi-a întins arcul şi şi-a pregătit săgeata pentru o inimă în aşteptare. Dar ce însemna dragostea pentru Heivlett dacă fiul său n-ar fi trebuit să se nască ?...
14
De uUfel, se gîndi el, parcă alfi părinfi cînd li se nasc copiii cunosc destinul lor ? Oare noi nu-i otrăvim cu obiceiu rile şi normele noastre, jără să ne mai gîndim că în timpurile noi în care vor trăi aceşti copii aceste norme şi obiceiuri vor fi o piedică în viaţa lor ? Noi căutăm să-i creştem după chipul şi asemănarea noastră, ca şi cum am fi cea mai bună va riantă, etalonul de platină după care trebuie să se comporte copiii... Hewlett trecu piaţa şi o luă pe cheată. Treptat, reclamele şi vitrinele începea cartierul Soho — adăpostul tierul locuinţelor mobilate. Aici, bunicile şi mamele, ţinîndu-şi copiii toare îşi spălau pletele în jocuri de nul catifelat, stăteau aşezate perechi Hewlett căuta să-şi întîrzie Se temea de hotărîrea obsedantă salvare rire,
a pînă
voinţa. In a unui
fiului cînd
său. nu
cuprins
cît mai mult care sălăşluia să-şi cu
sosirea în el ca
înăbuşe totul
şi
bere
neagră
Hewlett intră în iec. Alături de el, la afumaţi. Pe gîtul lor
şi
nişte
litere
acasă. unica
această nu
Să cîştige timp ! faţa casei lui se vedea limpede firma „pub" — o circiumă de cartier. Pe firmă
o cană cu dc fier".
ani.
Trebuia
l-a
o stradă lungă şi întorto deveneau tot mai rare, pictorilor, al poeţilor, car în grădiniţe se pUmbau de mină. Sălciile plîngăapă, iar în parc, pe gazo de tineri.
grosolane
hotă-
i-a
subjugat
era
binecunoscută zugrăvită
: „La
calul
pub, comandă o cană cu bere şi un o altă măsuţă stăteau doi marinari vînjos şi bronzat se vedeau urme
bifcam albe.
Acest pub are o vechime de peste o sută cincizeci Aici venea şi bunicul său... Şi deodată, deşi Hewlett căuta să se stăpînească din
de toata
puterile, gîndurile primejdioase au smuls zăgazul şi i-au inundat creierul. El a văzut ce se temea cel mai mult să vadă : pe bunicul său aşa cum îl văzuse ultima oară — cu părul murdar, nepieptănat, căzut peste ochi, cu spume la gură. Căuta să se smulgă din mîinile unor paznici voinici... Şi această soartă, conform legilor crude ale teaptă şi pe Hewlett, şi poate chiar pe fiul cum
Hewlett bunicul
aruncă
şi-l
oarbe,
simţi că se sufocă de ură. El văzu parcă se joacă cu el, cum îl saltă pe genunchi, prinde
în
torie chineză de opiu... mecate i se perindă
15
naturii său.
aer... Stă prin
Dar
iată-l
pe
bunic
culcat pc o rogojină creierul său ameţit.
îl
aş
aievea cum îl
într-o şi viziuni Iar apoi
fumăfer se
întoarce în Anglia natală, la logodnica lui. în valiză, alături de aurul jefuit, se află şi otrava, precum şi două pipe de fumat opiu. Desigur, el nu se gtndeşte că va transmite singele său otrăvit de opiu şi structura dezechilibrată a celulelor nervoase fiului, nepotului, strănepotului, lată însă că se naşte un copil cu nasul tatălui, cu ochii blînzi ai mamei, cu bărbia bunicului şi... Şi dacă el va nimeri în aceste condiţii, în lumea bolnavă şi dementă, „Calul de fier" îl va duce pe acelaşi drum... Şi parcă în ce lume poate nimeri un copil dacă nu în cea pre gătită de părinţii lui ? Hewlett împinse farfuria cu mîncare, aruncă o monedă pe masă şi ieşi în grabă pe stradă. în cap simţea cum îi scrîşnesc nişte pietre de moară. Vorbind despre o lume mai bună, îi trecea lui Hewlett prin minte, noi lăsăm urmaşilor noştri celule otrăvite de alcool şi de narcotice; legile otrăvite de prejudecăţi; norme care încătuşează mai rău decît cătuşele condamnaţilor; tre burile noastre neterminate, care conţin mai multe greşeli decît adevăruri; speranţele nerealizate, care pot fi distru gătoare..-. Clătinîndu-se, Hewlett urcă scara de lemn. Se opri Ungă uşă. Avea groază să intre, pentru că de îndată ce îl va vedea pe copil se va gîndi la salvarea lui. Şi iarăşi din bezna care ii năpădea treptat mintea izbucni acea hotărîre..t Hewlett înghiţi deodată două casete^ Apoi sună. Emy i-a deschis uşa, Emy a lui, zveltă, proaspătă, mirosind o parfum, ca o floare de seară. Deasupra frunţii mici şi bronzate se ridica într-un val frumos părul vopsit într-un blond aproape albi — Ai întÎ7-ziat, Hew. Ce s-a întîmplat ? — Soţii nu ciuna, răspunse pline
Emy se prăjită — De
trebuie întrebaţi, ca să nu se înveţe cu el, trecînd în cameră^ Se aşeză Ungă
apropie de el, luă cu şi pregăti cafeaua de
ce nu
te duci
să te uiţi
la
un cleşte seară. Ken
cîteva
? întrebă
felii
— în
16
Ai
să te însănătoşeşti.
Şi
tu
ştii
asta
prea
de
ea.
— Ştii bine că peste cîteva zile mă internez la de psihiatrie, răspunse el încruntat. Hewlett observă că Emy tresare. Pentru o clipă o tăcere grea şi apoi ea spuse cu multă convingere ; El nu-i'răspunse. ceea ce nu voia
min cămin.
spitci^"'.! se
lă.să
bine.
Emy poseda rara calitate de a nu crede să creadă şi să păstreze speran4a. Ea nu
putea treaba
să înţeleagă că el este un om sfîrşit. Dar asta-i ei... Simţea prezenţa ei şi aştepta ca ea să plece. Tăcerea de venea tot mai fragilă, tot mai fărîmicioasă, ca praful de puşcă uscat... Probabil că şi Emy a remarcat acest lucru. Ea îl rugă pe un ton implorator: —
Uite-te
la mine,
Hew,
priveşte-mă.
El făcu un efort şi întoarse spre ea un obraz cu ochii nesimetrici şi cu pupilele nemişcate, asemenea a două bucăţele de cărbune negru. Dar şi acum, în adîncul ochilor lui, sclipea o curiozitate desperată, de la un om străin şi observa
parcă se gîndea la cu pasiune această
tcptînd ce-o să i se mai întîmple..^ Ea îşi dădu seama de aceasta şi spuse plină de admiraţie : — Hew, eşti un adevărat savant.U
sine însu.şi persoană,
încet,
cu
o
ca aş-
uimire
El zîmbi — pentru o clipă doar — şi ea, căpătlnd curaj, se apropie de el. Fără să ştie de ce, el începu să fredoneze un c'mtecel de copii, semiironic, „Vei fi un mare om de ştiinţă, Jonny". Emy izbucni în rîs. — Fredonam în glnd acest cîntec, iar tu l-ai continuat. El se gîndi la radiaţiile de neutrini care i-au transmis cîntecelul fredonat de ea şi simţi dorinţa ca aceste raze nevă zute să devină palpabile şi tot atît de moi şi de mătăsoase ca părul lui Emy sau pielea lui Ken> Această stare a durat doar^ cîteva minute, căci reuşi să se stăpînească.
„Fără
sentimentalisme!
îşi
ordonă
teri, n-ai
te va cuprinde o speranţă falsă şi vei face dreptul". Sîntem singuri ca şi frurw.cle unui copac, cf^a sîntem creaţi de la începutul începutuluu în creierul tastice ; peste fire între larei
se gîndi
său bolnav au început să apară viziuni prăpăstii şi hăuri nesfirşite, asemenea
nevăzute, lunecau ele oamenii, leii, Se gindea
el.
prostii,
: sînt
fluxuri pietrele,
legat
de particule neutrino, peştii, oceanul, sistemele
de oameni
şi prin boala mea ble.itemată..i Văzu parcă aievea ultimul acces clocotinde, norii stacojii care cădeau
numai
prin
Altmin la
care el.
Şi fan unor
legînd ste
aceste
fluturi
demenţial al lumii: parcă pe Pămlnt,
apele bucăţi
17
de
clădiri
şi
planetă. într-o
Vor
de
subterană
sfîrşit pe existat...
copaci
rămîne
aruncaţi
doar
adîncă,
care
raza
se află
prin
aparatul
aer.
vieţii bine
neostenită
şi banda
violetă
imprimate
Sjirşitul
de înregistrat, variantele
a tot
pe ascuns jără
ceea
ce
a
Hewlett simţea cum îi crapă capul. Înţelese că accesul nu mai poate fi preintimpinat. ll cuprinse o furie îngrozitoare, nestăpînită. Ce caută aici această femeie ? De ce ţipă copilul ? De ce ţipă copilul care nu trebuia să se nască ? ! Emy văzu pumnii lui strînşi Şl proeminente. O cuprinse teama Ea se apropie de aparatul de radio
Boris uşor. In leculelor.
întoarse ferestruică
şi vinele gitului de a rămîne singură .şi îl deschise.
butonul şi centrifuga porni cu un apărea limpede curba precipitării
Aruncă o privire rapidă spre zile neobişnuit de serios. Uneori fi stat de vorbă cu sine însuşi. Privirea lui timp distrată
fără
— Trebuie să discut ceva cu tine şi cu profesorul, de veste Eugen. Să trecem acum pe la el. dădu
Orice inutil să Poate
Boris a lui
din
întîlni Eugen.
umeri,
privirea
dar
îl
opoziţie este inutilă, încerc să ghicesc ce
că a inventat
ceva
util,
în oficial într-un rul
prezenţa şi ocupat. alt
arboră
— Spune putinţă şi mai Iiifi
18
Trebuie .ji nici
urmă
pe
dar
sînt
ne
tot
va
aer
nu grav
repede ce la subiect.
i-a şi ai
menţionat însă expresia glacială
dat cu de
şi în
tovară.şul
glas
spus,
că nici a feţei
său. totul aiurit.
şanse cu
că
na
propria
sa
devenea deosebit ca Eugen să fie
de luat
drumul.
un
atîtea
ace spuse
este cu acest
asasina
lui Eugen, profesorul Dar cînd fusese vorba
laborator, un
interiorizată
gîndi el. Şi aşa va spune acum
va spună o nouă anecdotă sau ipoteză despre racheta fotonică.
zumzet mo
Eugen. Ace.^ita era de citeva mişca din buze de parcă ar
laşi
Boris
încordate cu el...
Văzîndu-l, de
dar
profeso
om
ocupat
cît
mai
tomil utilizat lui nu făceau
spuse
precis de vreo
: cu
Ro.'itislav impre-
sie asupra lui Eugen, El se aşeză mai aproape de profesor şi descrise un gest cu mîna, asemenea unui dirijor : — Cu ce ne ocupăm în laborator ? întrebă el şi tăcu solemn, ştiind foarte bine că nimeni nu va interveni în tira dele lui. Luăm informaţiile aflate in ADN şi le recreăm în material. Dar cum facem aceasta ? Parcă am lua nişte figuri de carton, le-am fixa pe hîrtie şi apoi am căuta să le tăiem cu foarfecii. Căutăm să nu ne îndepărtăm de model... încer cări zadarnice ! Tremuratul mîinii, grosimea foarfecelui, inega lităţile caracteristice cartonului duc nu numai la aceea că nu putem face copii precise, dar stricăm şi modelul. Chiar şi contribuţia noastră la inforinaţie, atilizarea pe care i-o dăm nu trece fără urme. Luînd în mină cartonul, noi lăsăm pe el urmele degetelor noastre... Rostislav llici treaga-i atitudine
puse mîna pe că are treabă.
stilou, demonstrînd Era singurul mijloc
cu de
îrta-l
face
pe Eugen să treacă la subiect. — Trebuie să facem astfel ca să ne amestecăm cit mai puţin în acest proces. O soluţie există. Eugen privi faţa indi ferentă a profesorului şi spuse : „A.l.l." ! Putem selecţiona w.odele de ADN, să le imprimăm pe banda informaţiilor sub formă de radiaţii de neutrini. Apoi le putem transmite prin amplificator asupra soluţiei. Sînt convins (el spunea întot deauna „sînt cojivins" acolo unde altul ar fi spus „s-ar putea") că fluxul de neutrini va transforma soluţia corespun zător cu informaţia imprima în material. —
Dar...
începu
cu care l-am Şi încă uimitor
încărcat! Informaţia de repede !
se
va
Boris.
— Fără îndoială aceasta cere verificare şi o muncă supli mentară, îl întrerupse Eugen. Dar principiul amplificatorului neutrino este elaborat. Avem şi laboratoare corespunzătoare. Iau asupra mea aranjarea practică a lucrărilor. Rostislav llici îl privea pe Boris şi acesta înţelegea ce aşteaptă profesorul de la el. — Bine, tovarăşe Eugen, spuse profesorul. încearcă, iar Boris te va ajuta. Dacă vei obţine rezultate, o să schimbăm în consecinţă planul laboratoruluL Boris nu exprimă nici acordul, nici refuzul său. El ştia dinainte cum vor decurge lucrurile. Eugen va emite idei, iar el va munci. După cîteva eşecuri. Eugen se va apuca de altă treabă. Munca o va continua tot el, dar singur. Cînd vor apărea
la
primele
rezultate
—
în
caz
că
vor
apărea
—,
Eugen
«c va întoarce fulgere,
iar
şi iarăşi el, Boris,
şi va continua dc minunate.
pocni
v a s t r ă l u c i cu ideile îl va admira
să se mire
'...în liniştea ce sec, şi Condyke
dorMte ale universului. stăpînească furia. Deodată,
un glas
— Hewlett
că acest
se lăsase, se simţi Hewlett străin
—
...în
a fost
dyke.
Condyke
unor
sufletului
său
idei
atît
aparatului de de zgomotele
îşi muşca
îl strigă
avea
buzele,
pe nume
radio dezor-
căutînd
să-şi
:
Condyke...
felul
acesta,
acum
Frangon a construit la şi înregistrarea fluxurilor
aparat
asemenea
aiurit poate
butonul învăluit
El începu să asculte, aruncînd împrejur. — ...Sistemului Condyke, auzi înţelese că vorbea cineva la radio. Michel mirea
lui
in străfundul
neutrini poartă în univers. Iar
perfecţionat a reuşit
din
sălbatice
nou
de
şi de-abia
doisprezece
ani,
de fizicianul
englez faptul
juracum
fizicianul
Paris un aparat pentru de particule neutrinx).
să stabilească
în ele informaţii ereditatea, după
o informaţie despre strămoşi urmaşilor. înregistrat informaţii
priviri
Hewlett că flua:urile
pri Acest Con de
despre tot ceea ce se petrece cum se ştie, este de asemenea
structura organismului Şi iată acum, cu ajutorul după sistemul Condyke,
transmisă de la aparatului de în laboratorul
profesorului sovietic Rostislav Aldin, sub conducerea tineri lor oameni de ştiinţă Eugen Irmin şi Boris Kostovski, un grup de specialişti geneticieni au elaborat o metodă eficientă de tratare a bolilor ereditare. Hewlett asculta nemişcat. O mică luminiţă lumina cre ierul său bolnav şi gonea bezna. Accesul implacabil se de părta pe 7năsură ce el înţelegea tot mai bine cuvintele auzite la radio. Emy U îmbrăţi^ strîns. Pănd ei îi atingea gitul. Hewlett avu o revelaţie. O bucurie de nedescris îi prinse inima. Simţi dorinţa să sară, să fugă, să strige : ce am realizat! Niciodată n-a fost atît de fericit şi atît
20
cu Iată de
neajutorat ca acum. Se mira : Oare eu am jăcut asta ? Eu, Michel şi aceşti tineri ? Oare am reuşit să facem o minune ? „A.LI.!" Dragul său „A.I.I.!" Aparatul ii părea asemenea unei punii care făcea legătura între el şi Michel, între el şi cei care au ştiut să folosească aparatul în lupta lor pentru viaţă. — fericire.
Hew!
Hew!
El o îmbrăţişa — niment.
Mă
Voia
atît
putea
şi-i
întorc
spună
Emy,
cuprinsă
de
să sărbătorim
acest
eve
şopti:
imediat.
să fie puţin
să
Trebuie
singur,
să-şi
revină
în
fire.
Hewlett ieşi în ceaţa albăstruie de seară. Departe, dea supra acoperişurilor străluceau cu o lumină rece reclamele. Acolo se distra Picadilly-ul. El se îndreptă spre luminile de neon. în întîmpinare ii ieşi un bătrîn îmbrăcat într-un trenez. Hewlett îl întrebă : —
Aţi
auzit
Bătrinul —
Război
Hewlett — a bolilor — numai Şi
radioul ?
clipi
speriat:
? se încruntă
nerăbdător
pomeneală. ereditare. A-a, făcu bătrînul război să nu fie..'a dispăru în ceaţă.
S-a
Nici
Această Se îndreptă
vădit
întllnire l-a spre băcănie,
:
descoperit
mai dar
uşurat.
o metodă Slavă
De după
colţ
apăru
sărutau. îi privi
un grup
readus la realitate pe era închisă. La „Calul
zîmbind.
da tineri, Se gîndea
tratare
Domnului,
nu avea chef să intre. Şi atunci o luă mai departe rantul care se afla în apropiere de Picadilly. Cîntau şi se Hewlett
de
cîteva la
cei
orice,
de
spre fcta din
Hewlett. fier" restau
şi
băieţi. Rusia...
Apoi grăbi pasul şi îi ajunse din urmă. Ar fi vrut sa vorbească cu ei, dar băieţii şi fetele nu-i acordau nici o atenţie. Hewlett păşea alături dc tineri, auzind glasurile lor ve sele şi fragmente din discuţiile lor. Se gîndea la ei, la el însuşi, la tatăl său : Vrein ca urma.şii noştri, copiii şi fraţii noştri mai mici să ne semejie. Să nu fie altfel decît noi şi să nu ne condamne. Dar atîta timp cît ei nu vor condamna greşelile noastre, ei nu vor putea să le lichideze...
21
Luminile
oraşidui
dansau
parcă
de jur^imprejur.
Hewlett
îşi lăsa gîndul să se depene : Gindirea noastră caută ceva mai bun. Fluxul de neutrini care reflectă toate ţiile gîndirii sint imprimate pe banda aparatului de trat. Tot la fel şi informaţiile gistrate şi strînse în biblioteci Ei
văd
ţile
greşelile
noastre,
aşa
şi învaţă cum
neobosit varia înregis
despre viaţa noastră sint înre şi arhive. Urmaşii le studiază.
să le ocolească.
se .şterge
un
text
Ei
şterg
prejudecă
învechit.
Ei
aleg
cele
mai reuşite variante şi le îmbunătăţesc. Ei iau realizările noas tre, valorile create de noi şi le utilizează cum cred de cuviinţă. Treptat, devin mai buni decît noi, mai cinstiţi, mai inimoşi. Şi niţel mai fericiţi... Grupul de tineri începu un cîntec nou. Hewlett nu-l cunoştea, dar încercă să fluiere melodia. Fericirea şi recunoş tinţa îi umpleau sufletul. Se gîndea : Trebuie să avem o mar mare grijă de urmaşii noştri, fie chiar numai de dragul nos tru, pentru că, închipuindu-ne cum se vor comporta în viitor. putem înţelege cum să trăim în prezent. Gîndindu-ne la ei şi noi
putem Hewlett
străzii
deveni mai buni... fluiera melodia necunoscută.
Picadilly,
capiii
luminos
al
copilului
în
faţa
lui,
privea
deasupra mulţimea...
în romîncşte de niA
-OCO-
Coperfa desen: DUMITRU lONESCU 22
VRABIE
IGOR ROSOHOVATSKI
S e auzi o p o c n i t u r ă slabă. O s t r ă f u l g e r a r e s c u r t ă r e f l e c t a t ă de l a m a c u ţ i t u l u i . Ş a n s a îl î n t o v ă r ă ş i şi de data a c e a s t a . P i a t r a n u e r a prinsă î n m o r t a r , ci doar p u s ă ! n t r - o a d i n c i tură a s t î n c i i şi apoi p r e s ă r a t ă cu n i s i p . L u c r î n d cu grijă, cu r ă s u f l a r e a tăiată de e m o ţ i e . S i m i o n c u r ă ţ ă cu a j u t o r u l c u ţ i t u l u i n i s i p u l şi apoi î m p i n s e piatra din loc. î n a s c u n z ă t o a r e a p l i n ă d e m u ş c h i v e r z u i se afla o placă s u b ţ i r e de g r a n i t l u s truit. P e o faţă a p ă r e a n e t e d ă şi v i z i b i l ă o g r a v u r ă ; de fapt, e r a u n i ş t e linii ce s e î m p l e t e a u ciudat, f o r m î n d p a r c ă o c o m p l e x ă figură g e o m e t r i c ă . S i m i o n t r e c u cu d e g e t u l p e s t e linii. U n a d i n t r e e l e era v o p s i t ă cu a l b a s t r u . A c o l o u n d e s e sfîrşca, era cioplit un pătrat cu o s ă g e a t ă la m i j l o c u l u n e i laturi. P e placă era g r a v a t u n p l a n . Cu ajutorul l u i s e p u t e a ajunge... U n d e oare ? I.a v r e u n tezaur a s c u n s ? S a u la n i ş t e s u l u r i de p e r g a m e n t ? S e m n u l cu s ă g e a t a îi a m i n t e a d e c e v a . C e a n u m e ? P r i n ' t r - u n efort, S i m i o n c ă u t ă s ă - ş i a d u c ă a m i n t e . . . D e u n d e v a din străfunduri, în mintea lui apăru o imagine completă. A s e m e n e a î n s e m n ă r i s e î n t î l n c a u în c a l c u l e l e m a t c n i a t i c e a l e a t a nilor, p o p o r antic, p o s e s o r al unei v a s t e culturi, d i s p ă r u t a c u m c î t e v a m i l e n i i . î n s e a m n ă că n u g r e ş i s e — s e m n u l de pe s t î n c a u n d e s e afla a s c u n z ă t o a r e a f u s e s e cioplit d e ei. O a m e n i i d e ş t i i n ţ ă î n c e r c a s e r ă s ă d e s c i f r e z e e c u a ţ i i l e atanilor, d a r n - a u p u t u t g h i c i decît u n e l e e l e m e n t e . T o t astfel, î n c e p ă t o r i i ce 23
studiază o limbă străină prind sensul unor cuvinte disparate cu a j u t o r u l cărora î n s ă n u p o t p ă t r u n d e î n ţ e l e s u l u n e i fraze. F c c e p r i n c i p i u s e b a z a m a t e m a t i c a a t a n i l o r d a c ă î n t r - u n ca^ 2 + 2 e r a e g a l c u p a t r u , î n a l t caz c u ş a p t e şi î n a l t u l c u lînu ? U n rol p r e p o n d e r e n t îl j u c a u s e m n e l e — p ă t r a t e l e cu siîgeţi, c a n t i t a t e a lor şî d i r e c ţ i a s ă g e ţ i l o r . D a c ă s ă g e ţ i l e n u e r a u î n d r e p t a t e î n s u s , ci s p r e u n u l d i n t r e u n g h i u r i s a u s p r e l a t u r a d e bază, a c e e a ş i c o m b i n a ţ i e d e cifre d ă d e a r e z u l t a t e diferite. E r a o m a t e m a t i c ă teribil d e c o m p l i c a t ă . Ş i t o t u ş i e a le oferea, n e î n d o i o s , atanilor p o s i b i l i t a t e a d e a c a l c u l a s e g m e n t e d e d r u m , î n ă l ţ i m e a m u n ţ i l o r , forţa m e c a n i s m e l o r d e ridicare, r e z i s t e n ţ a c l ă d i r i l o r şi a m i n u n a t e l o r n a v e c u n o s c u t e din l e g e n d e . C e v o i a s ă s p u n ă d e astă d a t ă s e m n u l d e p e p l a n ? D e s pre c e t e z a u r t ă i n u i t î n l a b i r i n t u l s t i n c o s v a ti fost v o r b a ? S i m i o n s e u i t ă c u a t e n ţ i e î n jur... I n a c e s t loc, ţ ă r m u l a m i n tea d e u n o r a ş d i s t r u s d e c u t r e m u r . S t î n c i l e p r ă v ă l i t e u n e l e p e s t e a l t e l e f o r m a u nişte ciudate figuri geometrice- Nori zdrenţuiţi lunecau repede deasupra lor. Oare a r e vreun sens acţiunea întreprinsă de el ? S i m i o n s e g î n d e a î n t o t d e a u n a s e r i o s ş i îudeiun^: î n a i n t e de a î n t r e p r i n d e c e v a , dar, o d a t ă h o t ă r î t , merse» p î n ă Ia capăt, fără să se p l i n g ă d e o b s t a c o l e şi f ă r ă să c e a r ă a j u t o r a i altora. D e d a t a a s t a a p l e c a t f ă r ă S t e p a u KiicHi, însotitoTul s ă u obişnuit — u n uriaş cu faţa întipărită de o s c h i m ă p l i n g ă reaţă şi pe al cărui brat vînjos e r a tatuată deviza : „ N u e x i s t ă n o r o c î n viaţă"... A p l e c a t ş i fără M ă r i a A l e k s a n d r o v n a . » C a u n ş u v o i s u b ţ i r e ş i s f r e d e l i t o r i - a r fi ţ i u i t g l ă s c i o r u l e i : „ S i m i o n S i m i o n o v i c i , eşti o fire entuziastă"... N - a l u a t - o nici p e N i n a ai c ă r e i o c h i e x p r i m ă a t î t d e d e s t r i s t e ţ e ş i ciudă... Şi totuşi a descoperit această peşteră. S ă fie asta n u m a i o î n t î m p l a r c fericită ? N - a u fost cercetate aceste locuri de zeci d e o a m e n i ? Toţi aceştia insă n - a u observat cioplitura d e stîncă s a u n u i-au dat importanţă. Excepţie fac poate cei patru geologi cu c a r e s - a î n t î l n i t a s e a r ă l a v r e o z e c e k i l o m e t r i d e aici. Nişte tineri plini de neastîmpăr şi dc curiozitate ca nişte p u i de v u l p e . D a c ă o s ă o b s e r v e s e m n u l cioplit... D a r n u v o r a v e a p i a n u l , c ă c i p l a c a o v a l u a c u sine. G î n d u r i fără n u m ă r s e p e r i n d a u î n c a p u l l u i S i m i o n d e p a r c ă a r î i c o n t i n u a t o v e c h e dispută, î n t i m p c e o c h i i s ă i 24
p r i v e a u ţ i n t ă placa şi r e ţ e a u a ei de linii. P l a n u l era trasat cu m a r e grijă ; n u li s e p u t e a reproşa n i m i c î n d e p ă r t a ţ i l o r strămoşi. S i m i o n s e g h e m u i jos şi c o p i e p l a n u l pe o foaie din car n e t u l s ă u de î n s e m n ă r i . A ş a e r a m a i c o m o d . P l a c a o p u s e î n t a ş c ă şi î n c e p u coborîşul. P i c i o a r e l e i se c u f u n d a u p î n ă la g l e z n e î n c e a ţ a c e n u ş i e ş i - i t r e m u r a u d e efort. La p o a l e l e m a r i i s t î n c i m a i privi b i n e î m p r e j u r i m i l e şi s e î n d r e p t ă s p r e tufărişul a s p r u . A c o l o , c o n f o r m p l a n u l u i , trebuia să se găsească intrarea. S i m i o n n - o g ă s i u ş o r şi nici d i n t r - o d a t ă . P r i n m i n t e îi t r e c u u n g î n d : dacă cei p a t r u v o r g ă s i î n t î m p l ă t o r i n t r a r e a şi d i n c u r i o z i t a t e o v o r c e r c e t a să v a d ă u n d e d u c e ? î n d r e p t ă t u f e l e î n u r m a s a şi p ă t r u n s e î n t r - o p e ş t e r ă , î n g u s t ă şi l u n g ă , ÎTi c a r e d o m n e a o l u m i n ă a l b u r i e , d i f u z ă . M a i d e p a r t e e r a tot mai puţină lumină. D r u m u l ducea spre alte peşteri legate î n t r e e l e . S i m i o n a v e a c u s i n e d o u ă c u t i i de c h i b r i t u r i : o s u t ă c i n c i z e c i d e l u m i n i ţ e vii. D a c ă le c o n s u m ă n u m a i î n cazuri extreme, trebuia să-i ajungă. Făcu din hîrtie o mică făclie şi o a p r i n s e . F l a c ă r a , a s e m e n e a u n u i f l u l u r a ş , îşi d e s f ă c u a r i p i o a r e l e l u c i t o a r e , şi S i m i o n v ă z u d r e p t î n f a ţ a l u i o î n g r ă m ă d i r e d e p i e t r e şi p ă m î n t c a r e b l o c a t r e c e r e a . D e z l e g ă d e l a b r î u t î r n ă c o p u l şi i n c e p u s ă d e a l o v i t u r i s c u r t e şi seci, a s c n l t î n d c u p l ă c e r e l u p t a i n e g a l ă d i n t r e p i a t r ă şi fier, d i n t r e p ă m î n t şi fier. F ă c l i a s e s t i n s e . î n t u n e r i c u l p ă r e a a f i n a t ca şi p ă m î n t u l r ă s c o l i t de t î r n ă c o p . F i e r u l s e l o v i de piatră, i a r m i n e r u l d e l e m n s e rup^e cu u n pîrîit j a l n i c . A t u n c i S i m i o n s e a p u c ă s ă m u t e p i e t r e l e d i n loc, r u p î n d u - ş i u n g h i i l e . A t a n i i b l o c a s e r ă t r e c e r e a î n m o d serios. „ C u cît e a s c u n s m a i b i n e — s e g î n d i el b u c u r o s —, cu a t î t t r e b u i e s ă fie şi t e z a u r u l m a i d e p r e ţ . " P e n t r u el, ca a r h e o l o g , a c e a s t ă c o n s t a t a r e d e v e n i s e u n fel de l e g e . î n t r e s t r a t u r i l e de p ă m î n t , a l ă t u r i d e r ă m ă ş i ţ e l e p u t r e z i t e s a u p i e t r i f i c a t e dc p l a n t e şi o a s e p r e s a t e , s e p ă s t r a u c o m o r i a s c u n s e î n lăzi m a s i v e , z i d i t e î n m o r m i n t e , l a o l a l t ă cu r ă m ă ş i ţ e l e p u l v e r i z a t e a l e foştilor s t ă p î n i . Iar p e d r u m u l ce d u c e a !a e l e s t ă t e a u d e s t r a j ă z g î r c e n i a şi l ă c o m i a o a m e n i l o r . A c e s t e c o m o r i — f l e a c u r i de a u r şi t o t f e l u l d e p i e t r i c e l e , a s e m ă n ă Soare p i c ă t u r i l o r de s î n g e î n c h e g a t şi l a c r i m i l o r t r a n s l u c i d e — s - a u a c u m u l a t t i m p de m i l e n i i , şi u n e o r i p ă m î n t u l î n c e p e a să g e a m ă î n d e l u n g s u b g r e u t a t e a lor c o v î r ş i t o a r e . A d e s e a oamenii le îngrămădeau î n n u m e l e unei aşa-zise prevederi. 25
S i m i o n a r u n c ă î n v e r ş u n a t c î t e v a p i e t r e m a i mici şi-şi făcu a n e v o i e ioc p r i n t r e e l e . D i n n o u r ă s u c i o faclă dc h î r t i e şi o a p r i n s e . C u l o a r u l s e p i e r d e a u n d e v a d e p a r t e , s i n u o s ca o ş o p î r l ă preistorică. M i r o s e a a p u t r e g a i de l e m n . M e r s u l îi era din c e în ce mai dificil. T r e b u i a să s e c a ţ ă r e p e s t e rocile c ă z u t e , să se s t r e c o a r e prin t r e c e r i î n g u s t e . D î n du-şi s e a m a că n u - i v o r a j u n g e c h i b r i t u r i l e , S i m i o n î n c e p u să le e c o n o m i s e a s c ă . P o r ţ i u n i î n t r e g i m e r g e a prin b e z n ă , cu m î i n i l e î n t i n s e a s e m e n e a u n u i orb. î n t u n e r i c u l s e r e v ă r s a în c r e i e r u l său prin o r b i t e l e o c h i l o r şi s e pietrifica î n c i r c u m v o l u ţ i i l e c r e i e r u l u i ca î n n i ş t e t i p a r e . C î n d îl c u p r i n d e a a c e a s t ă s e n z a ţ i e , a p r i n d e a grăbit u n chibrit, fiind o b s e d a t dc i d e e a î n g r i j o r ă t o a r e că p r i m a c u t i e e pe sfîrşite. A c u m îl c h i n u i a s e t e a . Gura i s e u s c a s e . P r i n d e a cu deliciu picăturile sărate care se broboneau pe buze. Deschise o c u t i e de c o n s e r v e d e p e ş t e şi b ă u s u c u l , ceea ce a v u drept rezultat intensificarea senzaţiei de sete. Pămîntul amestecat cu n i s i p scirţîia s u b a p ă s a r e a b o c a n c i l o r şi p r i n t r e dinţi. S i m i o n îşi î n g h i ţ e a cu d e z g u s t s a l i v a v î s c o a s ă . î n c e p u s ă - ş i facă d r u m p r i n t r - o n o u ă î n g r ă m ă d i r e d e p i e t r e , b l c s t e m i n d u - i pe cei care l e - a u pus cu atîta s t r ă ş n i c i e în d r u m u l s ă u . î n t u n e r i c u l şiroia, t r e p i d a , r ă s u n a o dată cu p ă m î n t u l c a r e s e s c u r g e a p r i n t r e d e g e t e , şi lui S i m i o n i s e părea că e zidit d e v i u . S u s de tot, ca o floare d e z g h e ţ a t ă pe u n g e a m d e v e n i t 6 p a c din c a u z a g e r u l u i , se î n t r e z ă r e a o c r ă p ă t u r ă î n g u s t ă . T r e b u i a să a j u n g ă în acel loc. P e n t r u u n m o m e n t , S i m i o n s i m ţ i că-1 c u p r i n d e regretul că n u are a l ă t u r i m ă c a r p e u n u l d i n t r e t o v a r ă ş i i săi, de pildă pe S t e p a n K i i c i k . El s-ar fi c ă ţ ă r a t pînă a c o l o şi i-ar fi î n t i n s b r a ţ u l v î n j o s p e c a r e s e citea l i m p e d e l i t e r e l e î n c h i s e la c u l o a r e : „ N u e x i s t ă n o r o c î n viaţă". S i m i o n s i m ţ i c u m îl c u p r i n d e m î n i a faţă d e s i n e î n s u ş i şi chiar faţă d e S t e p a n , c a r e îl plictisea c u v e ş n i c e l e - i î n t r e bări, dar care a c u m , c î n d era atîta n e v o i e d e el, n u s e g ă s e a prin a p r o p i e r e . D a r m î n i a n u e s t e u n b u n î n d e m n la a c ţ i u n e . Ea e s t e i n f o r m ă şi uscată, a s e m e n e a s e t e i . F l a c ă r a făcliei t r e m u r a vizibil, u m b r e l e ba s e a p r o p i a u a m e n i n ţ ă t o a r e , ba se depărtau şchiopătînd. „Te dezici de p r i n c i p i i l e t a l e , b ă t r î n e " — îşi s p u s e S i m i o n cu dispreţ, şi, ca d e obicei în a s e m e n e a cazuri, e f e c t u l s e 26
a r ă t a pe dată. l i era a p r o a p e I n d i f e r e n t ce g î n d e s c altii d e s p r e d i n s u l . I m p o r t a n t era c e c r e d e a el î n s u ş i . Mai a l e s că n u s c arăta i n d u l g e n t faţă d e s i n e şi n u - ş i c ă u t a n i c i o d a t ă „ c i r c u m stanţe atenuante". S i m i o n se a p u c ă de u n colt şi s e s ă l t ă î n sus. î ş i propti p i c i o r u l dc o i e ş i t u r ă în piatră şi p e s t e un m i n u t s e afla de c e a l a l t ă p a r t e a d e s c h i z ă t u r i i . Gîfîind, s e aşeză pe i o s , ş t e r gîndu-şi s u d o a r e a ; batista i se înnegri imediat. îşi atinse f r u n t e a p e n t r u a-şi da la o p a r t e părul, dar îşi r e t r a s e r e p e d e m i n a . Era r e c e şi u m e d ă . La î n c e p u t n u se s i m ţ e a în s t a r e să g î n d e a s c ă la n i m i c . S e m u l ţ u m i să se o d i h n e a s c ă , apoi îi a p ă r u l i m p e d e , p a r c ă a i e v e a , o b r a z u l N i n e i , v ă z u t , n u se ş t i e d e ce. din profil : f r u n t e a n u prea î n a l t ă , linia d r e a p t ă a n a s u l u i , linia s i n u o a s ă a b u z e l o r , bărbia r o t u n d ă . Ş t i a că-l i u b e ş t e . Ea î n s ă n u - i t r e z i s e n i c i o d a t ă v r e o e m o ţ i e ?i S i m i o n îşi p u s e s e î n g î n d de c î t e v a ori să-i dea de î n ţ e l e s acest l u c r u . D a r a m i n a m e r e u . î i lăsa s p e r a n ţ a —- ca î n t r - u n joc. î i făcea p l ă c e r e că o f e m e i e cu u n profil a s e m e n e a celor d ă l t u i t e pa b a s o r e l i e f u r i l e r o m a n e îl p r i v e ş t e cu atîta p a s i u n e . U n e o r i îl m u s t r a c o n ş t i i n ţ a . S e t e m e a că şi alţii v o r o b s e r v a e x p r e s i a o c h i l o r ci şi că v o r ride d e ea. C e i l a l ţ i î n s ă n u r î d e a u . A t u n c i el î n c e p e a s-o i r o n i z e z e , dar n u m a i cînd e r a u în doi. S e g î n d i : „ D e s i g u r , n u e b i n e . Ce pot face i n s ă ! î m i p l a c e c î n d s î n t iubit. D a r n u forţez pe n i m e n i să m ă i u b e a s c ă şi nici să m ă a j u t e . A c u m . t o v a r ă ş i i m e i de m u n c ă m i - a r fi de m a r e folos. D a r ei n u s î n t aici şi e u m e r g s i n g u r . Şi o s ă a j u n g la ţ e l u l m e u " . G î n d u l a c e s t a îl u m p l u de m î n d r i e şi î n c r e d e r e în s i n e . A p r i n s e u n chibrit şi v ă z u la doi paşi o bîtă. A l ă t u r i s e afla u n v a s acoperit, de f o r m a u n e i p e r e . S i m i o n luă î n m î n ă bîta. G r e ş i s e . N u era o bîtă, ci u n s i m p l u băţ î n f ă ş u r a t la u n capăt cu n i ş t e fire s m o l i t e . Ridică p r e c a u t c a p a c u l v a s u lui. S i m ţ i u n p u t e r n i c m i r o s de ţiţei. „ î n g r a b a lor a u uitat t o r ţ e l e — s e g î n d i el. T r ă i a s c ă g r a b a şi z ă p ă c e a l a a n t i c i l o r !" M u i e b ă ţ u l î n ţiţei, a p r i n s e u n c h i b r i t şi î n t i n s e torţa î n a i n t e . P e pereţii c u l o a r u l u i s t r ă l u c e a u şi s c l i p e a u p o l i c r o m c r i s t a l e de cuarţ. î i era tare s e t e , atît de tare, că m a i d e s c h i s e o c u t i e d e c o n s e r v e , d e ş i ştia că n u - ş i v a a s t î m p ă r a pofta de apă. î ş i srmţea u s c ă c i u n e a g u r i i şi o g r e a ţ ă c u m p l i t ă î l c u p r i n s e . S e t e m u că v a l e ş i n a . S i m i o n îşi u r m a a n e v o i e d r u 27
m u l ; b a m e r g e a î n picioare, b a t r e b u i a s ă î n a i n t e z e t î r î ş . I s e p ă r e a n e c o n t e n i t că a u d e t i c ă i t u l a c c e l e r a t al c e a s u l u i d e pe mînă. Gîndurile i se roteau lent într-o substanţă întu n e c a t ă şi v î s c o a s ă ca s m o a l a pe c a l e d e î n t ă r i r e , fără să c a p e t e f o r m ă şi fără s ă - ş i p o a t ă croi d r u m . Ochii u r m ă r e a u o b o s i ţ i flacăra t o r ţ e i şi l ă c r i m a u n e c o n t e n i t . C h i a r d a c ă îi închidea, continua să vadă văpaia sîngerie. S i m i o n f ă c u o sforţare, îşi d e s c h i s e ochii şi n u - i v e n i s ă c r e a d ă . D r e p t î n f a ţ a lui, l i n g ă u n p e r e t e al c u l o a r u l u i s e î n ă l ţ a u n ulcior. S e tîrî s p r e el ca s ă s e c o n v i n g ă că n u e u n m i r a j . N u e r a u n m i r a j . Era u n u l c i o r o b i ş n u i t , d i n l u t ars, î n c h i s e t a n ş c u u n c a p a c d e p i e l e . P e a c e s t a era d e s e n a t a c e laşi s e m n de pe stîncă. Simion scoase capacul. î n vas se mişcă u ş o r î n f i o r a t ă flacăra, s a u m a i p r e c i s i m a g i n e a ei r e f l e c t a t ă în... apă. T r a s e a e r u l p e n ă r i . M i r o s e a a a p ă p o t a b i l ă şi r ă c o r i t o a r e , î n ţ e l e s e că n u e o i l u z i e a s i m ţ u r i l o r . Şi, ca s ă - ş i î n v i n g ă ultimele îndoieli, aplecă vasul. O umezeală răcoroasă a t i n s e b u z e l e s a l e a r s e d e s e t e . N u s e p u t u a b ţ i n e şi î n g h i ţ i l a c o m . A p o i î n c ă o d a t ă . S u î n e c ă scurt, î n c e p u s ă t u ş e a s c ă şi, t u ş i n d , c u g î t l e j u l sfîşiat, î n g h i ţ e a apa v a g s ă r a t ă , r e c e de-î tăia răsuflarea, cu u n gust straniu, de parcă i se adău g a s e c e v a . P o a t e ca s ă n u s e a l t e r e z e . . . F l a c ă r a î i a r s e o b r a z u l şi a t u n c i îşi d ă d u s e a m a că m a i ţ i n e făclia. O p r o p t i d e u n p e r e t e şi p u s e u l c i o r u l jos. A c u m s e m n u l de pe el era î n centrul petei de lumină. Cine a lăsat a c e s t v a s şi î n c e s c o p ? S i m i o n t r e c u c u p a l m a p e s u p r a f a ţ a a s p r a d e l u t şi i s e năzări că atinge o m î n ă bătătorită de m u n c ă . N u , ulciorul n-a p u t u t s ă fie p u r şî s i m p l u u i t a t . F ă r ă să ş t i e d e ce, S i m i o n îşi a m i n t i d e M ă r i a A l e k s a n d r o v n a , îşi a m i n t i c u m ş i - a n e g l i j a t e a ş i m u n c a - i proprie, şi o b l i g a ţ i i l e c a s n i c e p e n t r u ca t i m p d e trei z i l e î n şir s ă s i s t e m a t i z e z e d e s c r i e r i l e u l t i m e l o r s ă p ă turi, s ă s e z b a t ă p e n t r u c a el, S i m i o n , s ă p o a t ă s c h i ţ a p l a n u l v i i t o a r e l o r c e r c e t ă r i a r h e o l o g i c e . î ş i a d u s e a m i n t e şi de f e l u l î n c a r e î m p r e u n ă cu c e i l a l ţ i c o l e g i l - a f e l i c i t a t p e n t r u r e u ş i t a m u n c i i e f e c t u a t e : „ S î n t e m m î n d r i că l u c r ă m cu d u m n e a t a " . Ş i m e r e u îricerca s ă - ş i î n d r e p t e g u l e r a ş u l d e d a n t e l ă ce s t ă t e a s t r î m b . Iar pe el, d u p ă a c e a s t ă d i s c u ţ i e c u M ă r i a , l-a î n c e r c a t u n c i u d a t şi n e l ă m u r i t s c n t i m e t i t de i r i t a r e ş i de t e a m ă . N u î n ţ e l e g e a d e ce. P o a t e dc v i n ă era g u l e r a ş u l p r i n s n e g l i j e n t c a r e i s e p e c e t l u i s e atît de b i n e î n m e m o r i e ?
28
S i m i o n m a i b ă u de c î t e v a ori, n e s i m t i n d u - s e î n stare s ă p l e c e fără ulcior şi n e h o t ă r î n d u - s e s ă - l ia cu sine, p e n t r u a n u v ă r s a pe d r u m l i c h i d u l p r e ţ i o s . Cu u n efort de v o i n ţ ă îşi î n d r e p t ă g î n d u r i l e s p r e ţ e l u l c e - l u r m ă r e a : c o m o a r a a t a n i l o r . P o a t e că-1 a ş t e p t a u o g r ă m a d ă d e g i u v a e r u r i s t r ă l u c i t o a r e s a u p o a t e rulouri de per g a m e n t c a r e v o r l i m p e z i , î n sfîrşit, istoria a t a n i l o r şi m i s t e r u l m a t e m a t i c i i lor. P î n ă la u r m ă î n c h i s e b i n e v a s u l şi, luindu-1 î n m î n a d r e a p t ă (cu s t i n g ă ţ i n e a făclia), p o r n i la d r u m . T r e c u de c î t e v a p e ş t e r i l e g a t e î n t r e e l e p r i n n i ş t e c u l o a r e şi s e opri î n faţa u n u i zid n e t e d de piatră. D e a c e s t p e r e t e era p r o p t i t ă o d a l t ă , iar a l ă t u r i de ea s e g ă s e a o p i a t r ă de a s c u ţ i t l u n g u i a ţ ă . Ş i dalta, şi piatra p u t e a u să fi fost u i t a t e . D a r n u e r a u p r e a m u l t e a c e s t e u n e l t e u i t a t e a p a r e n t î n t î m p l ă t o r ? A l t c e v a t r e b u i a să fie aici la mijloc... V a g i p r e s u p u n e r i s e î n ă l ţ a u a s e m e n e a u n o r p i n z e î n d e p ă r t a t e , iar î n p i e p t lui S i m i o n i s e d e z g h e ţ a î n c e t de tot o m i c ă a ş c h i e de g h e a ţ ă a l b ă s t r u i e , cu m u l t i p l e s e m nificaţii. P o a t e că nici n u era v o r b a d e r e c u n o ş t i n ţ ă faţă de s t r ă m o ş i i antici, ci d o a r de s e t e a potolită, c e e a ce făcea ca l u m e a să-i a p a r ă î n t r - o c u t o t u l a l t ă l u m i n ă . A r h e o l o g u l ridică d a l t a şi î n c e p u s ă s p a r g ă p e r e t e l e . I z b e a fără î n c e t a r e . S e o d i h n e a , b e a a p ă şi i a r ă ş i l o v e a c u dalta. U n e a l t a s e î n f u n d a î n s o l u l friabil. A l t e c î t e v a l o v i t u r i , apoi S i m i o n t r e b u i s ă u r n e a s c ă d i n loc u n m a r e b l o c d e piatră. O m u l s e s t r e c u r ă p r i n c r ă p ă t u r a î n g u s t ă şi n i m e r i î n t r - o p e ş t e r ă r o t u n d ă şi s p a ţ i o a s ă . U m b r e l e î l î n c o n j u r a u a s e m e n e a u n o r f i i n ţ e f i o r o a s e şi s ă l b a t i c e r i d i c a t e î n t r u a p ă r a r e a c o m o r i i . Cit d e s p r e a c e a s t a , s e afla a p r o a p e d e tot şi era c u t o t u l altfel de c u m îşi î n c h i p u i s e c ă u t ă t o r u l ei... P l a c a l u s t r u i t ă d c g r a n i t s e p i e r d e a î n b o l t a peşterii. P e e a e r a u g r a v a t e a d i n e s e m n e l e m a t e m a t i c e ale atanilor. A r h e o l o g u l citi : „ U n u l p l u s u n u l e s t e e g a l cu doi plus..." şi d i n n o u a c e l a ş i s e m n — s ă g e a t a î n s c r i s ă î n t r - u n pătrat. î n s e a m n ă că 1 + 1 n u e s t e e g a l cu 2, ci cu 2 p l u s \ "t \' Simion contempla distrat această formulă matematică i n i ţ i a l ă , î n t i m p c e - ş i r e v e n e a î n fire. A p o i îşi coborî p r i v i r e a s p r e c e l e d o u ă inscripţii d e m a i jos, m a i p r e c i s s p r e c e l e d o u ă figuri g e o m e t r i c e . Ii e r a u c u n o s c u t e — u n t r i u n g h i şi u n cerc. I n t r - o s t r ă f u l g e r a r e , el a l ă t u r ă figurii f o r m u l a şi 29
î n ţ e l e s e t o t u l . î n ţ e l e s e $i c e r e p r e z i n t ă s e m n u l m i s t e r i o s al atanilor. S u b p r i m a f o r m u l ă d e b a z ă s e afla s o l u ţ i a . U n t r i u n g h i p l u s u n alt t r i u n g h i e r a u e g a l e nu cu d o u ă t r i u n g h i u r i , ci cu o n o u ă f i g u r ă — Un r o m b , s a u cu v i r f u l u n e i s ă g e ţ i , s a u tot cu u n t r i u n g h i d a c ă s e s u p r a p u n e a u . U n u i cerc i s e a d ă u g a u n a l t u l , a m b e l e s e i n t e r s e c t a u in p u n c t e diferite, f o r m î n d de f i e c a r e d a t ă o f i g u r ă nouă... P r i n a n a l o g i e , S i m i o n s e g î n d i : U n riu p l u s u n alt r î u pot fi s i m p l e a p e p a r a l e l e , şi a t u n c i s e m n u l a t a n i l o r v a a v e a s e m n i f i c a ţ i a lui zero. Dar, i m b i n i n d u - s e , e l e pot f o r m a un fluviu. U n „X" care nu trebuie niciodată neglijat, reprezentînd o c a l i t a t e n o u ă , iată ce d e f i n e ş t e s ă g e a t a din d r e p t u n g h i . O a r e n u - l n e g l i j ă m de c e l e mai d e s e o r i ? î n m a t e m a t i c a n o a s t r ă e x t r e m de a b s t r a c t ă u i t ă m a d e s e a s t ă r i l e c a l i t a t i v e c a r e apar şi s e t r a n s f o r m ă . D i n a c e a s t ă c a u z ă n e v i n e g r e u să î n ţ e l e g e m de ce nu r e u ş i m să d e s c r i e m în l i m b a j u l m a tematic pur mişcarea particulelor atomice sau a sistemelor s o l a r e . N o i s c h i m b ă m şi c o m p l i c ă m la infinit e c u a ţ i i l e , dar d a c ă e r o a r e a s e află n u în r a ţ i o n a m e n t , ci chiar la b a z ă ? C e v a e s t e negli.jat de noi de la b u n î n c e p u t . î n t r - a d e v ă r , o p a r t i c u l ă p l u s o alta nu vor f o r m a a p r o a p e n i c i o d a t ă n u m a i d o u ă p a r t i c u l e . S u m a lor c o n ţ i n e în m o d p o t e n ţ i a l o c a l i t a t e n o u ă , l e g a t ă de e m i t e r e a de e n e r g i c şi de t r a n s f o r m a r e a c o r p u s c u l i l o r . D e fapt, e s t e v o r b a d e a c e eaşi l e g e a dialecticii f o r m u l a t ă doar p u ţ i n altfel. N u „ c a n t i t a t e a t r e c e în calitate", ci „în c a n t i t a t e se află calitatea". Ş i totuşi, d e c e l e m a i deseori, noi n e g l i j ă m a c e a s t ă l e g e , p e n t r u că ea n u s e află în f o r m u l e l e m a t e m a t i c e e s e n ţ i a l e , c a r e n e s t a u din c o p i l ă r i e la baza gîndirii, a filozofiei, a i m a g i n a ţ i e i n o a s t r e . E a s e m e n e a u n e i p l a s e de cifre î n v ă ţ a t e , care so î n a l ţ ă ca o s t a v i l ă î n t r e r e a l i t a t e şi noi. Iată de ce s e n z a ţ i i l e , pe c a r e a p r o a p e n u n e m a i b a z ă m de Ioc î n ş t i i n ţ ă , pot s u g e r a uneori soluţii mai juste decît raţionamentul. Acesta este indus în e r o a r e de u n a d i n t r e a r m e l e lui c e l e m a i p u t e r n i c e — c a p a c i t a t e a dc a b s t r a c t i z a r e . D a r s e n t i m e n t e l e s i m p l e , s e n z a ţiile e l e m e n t a r e n e s p u n d e s p r e c ă l d u r ă l u c r u r i m a i p r e c i s e d e c î t c a l c u l u l e n e r g i c i c h e l t u i t e , căci c h e l t u i r e a de e n e r g i e e s t e doar u n a s p e c t al f e n o m e n u l u i . V ă z î n d o m î n ă , ochii s e s i z e a z ă că nu-J v o r b a n u m a i de cinci d e g e t e , ci de u n i n s t r u m e n t e x t r e m de d e l i c a t ; e x p e r i e n ţ a i n i m i i s u g e r e a z ă că doi .30
hanrtcni sînt fie p r i e t e n i s a u î n d r ă g o s t i ţ i , tio t o v a r ă ş i de d r u m Siiu d u ş m a n i , fie, in sfîrşit, doi n e c u n o s c u ţ i care n u v o r da calităţii p o s i b i l i t a t e a să se m a n i f e s t e . N u t e poţi î n c r e d e e x c l u s i v în s e n z a ţ i i , dar nici n u le poti i g n o r a cu d e s ă v î r ş i r e . ' U n e o r i e l e sînt a s e m e n e a firelor subţiri de m ă t a s e ce n e s u s ţ i n s u b cupola p a r a ş u t e i d e a s u p r a g e n u n c i , alteori s î n t ca firele de oţel c e n e a n c o r e a z ă de p ă m î n t u l pe c a r e a m crescut. D a c ă m a t e m a t i c a n o a s t r ă ar fi m e r s p e c a l e a m a t e m a ticii a t a n i l o r , cu m u l t m a i u ş o r n e - a r fi fost să î n ţ e l e g e m şi s ă d e s c r i e m f e n o m e n e l e m i c r o c o s m o s u l u i şi ale m e g a c o s m o s u l u i . Cu cît n e - a r fi fost m a i u ş o r să c r e ă m s a u să î n ţ e l e g e m teoria r e l a t i v i t ă ţ i i şi f a i m o a s a f o r m u l ă d u p ă c a r e t i m p u l d e p i n d e de v i t e z a m i ş c ă r i i dacă din c o p i l ă r i e a m fi fost o b i ş n u i ţ i cu i d e e a că 1 + 1 e s t e e g a l cu 2 p l u s u n „ x ' o a r e c a r e , i n d i c e l e c a l i t a t i v ! N - a r m a i fi p ă r u t u n l u c r u s u r p r i n z ă t o r f a p t u l că a c c e l e r a r e a v i t e z e i p î n ă la cea a l u m i n i i p o a l e da n a ş t e r e u n e i calităţi noi — o s c h i m b a r e î n s c u r g e r e a t i m p u l u i , iar c r e a r e a t e o r i e i p a r t i c u l e l o r n - a r m a i fi fost atît dc dificilă, a p r o a p e de n e c o n c e p u t . . . F ă c l i a din m î n a g e o l o g u l u i risipea s c î n t e i ca u n foc de artificii. S c i n t e i l e s e r o t e a u î n aer a s e m e n e a u n o r g î z e . U m b r e l e a p ă r e a u şi d i s p ă r e a u pe g r a n i t u l l u s t r u i t . D e c i i a t ă ce r e p r e z e n t a t e z a u r u l a s c u n s ! O a r e d r u m u l s p r e el l - a u a p ă r a t a t a n i i cu atîta grijă ? Ş i d e o d a t ă S i m i o n a p r i c e p u t totul : n u , ci n - a u b l o c a t c a l e a s p r e c o m o a r a lor. N - a u p r ă v ă l i t p e s t e e a s t î n c i şi n i t i n - a u u i t a t făclii şi nici v a s e cu apă. P r o b a b i l că a c e e a ş i c a t a s t r o f ă c a r e d i s t r u s e s e p e a t a n i a z ă g ă z u i t şi d r u m u l s p r e t e z a u r u l p c c a r e aceştia a u v r u t să-l l a s e posterităţii. Şi i n u l t i m e l e z i l e a l e t r a g e d i e i s u p r a v i e ţ u i torii a u tăiat u n f ă g a ş p r i n t r e s u r p ă t u r i , a u l ă s a t p l a n u l şi a u î n s e m n a t pe p e r e t e s ă g e ţ i l e p e n t r u ca u r m a ş i i să s e p o a t ă o r i e n t a , a u lăsat făclia şi apa. Şi iată c u m p e s t e m i i de ani, î m p r e u n ă cu g i n d i r e a lor î n c o n t i n u ă c ă u t a r e , l-a a j u n s pe S i m i o n şi b u n ă t a t e a lor. E x p l o r a t o r u l a v u s e n z a ţ i a s t r a n i e că î n a c e a s t ă g r o t ă c i n e v a i-a dat p u t e r i noi. In u r e c h i l e a s u r z i t e p a r c ă d e t ă c e rea ca de v a t ă , îi r ă s u n a r ă c u v i n t e s t r ă i n e , i n t r - o l i m b ă n e c u n o s c u t ă , o m e l o d i e a cifrelor. Şi i s e n ă z ă r i că n u e s t e singur în peşteră. 31
S e î n t o a r s e şi porni î n a p o i p e n t r u a p o v e s t i cît m a i c u r î n d d e s p r e t e s t a m e n t u l l ă s a t de s t r ă b u n i . P ă m î n t u l c e c ă d e a d i n t a v a n îi i n t r a p e g u l e r , i s e l i p e a d e g î t , d e piept, de s p a t e . D a r el, c u f u n d a t î n g î n d u r i l e lui, n u o b s e r v a nimic... S i m i o n v ă z u m i n e r u l d a l t e i şi o s c o a s e din stratul d e p ă m î n t r e a v ă n . T r e c u cu d e g e t u l p e s t e t ă i ş u l ascuţit ca u n brici şi işi î n c h i p u i ce s-a p e t r e c u t de m u l t a c o l o . P a r c ă îl v e d e a a i e v e a p e acel a t a n — p o a t e u l t i m u l din n e a m u l s ă u — c u m se l a s ă i s t o v i t î n g e n u n c h i , c o n t i n u î n d totuşi să s p a r g ă piatra, apoi c u m c a d e î n t i n s la p ă m î n t . S t i a că n - a r e forţa să s t r ă p u n g ă p e r e t e l e , că u l t i m e l e c l i p e d e v i a ţ ă i s e s c u r g ca n i s i p u l din c l e p s i d r ă . A t u n c i a l u a t piatra d e a s c u ţ i t şi a i n c e p u t să a s c u t ă d a l t a . A a s c u ţ i t - o cît a fost î n s t a r e . S i m i o n a u z e a p a r c ă a i e v e a s c r î ş n e t u l m e t a l u l u i . Şi, î n u l t i m a clipă î n a i n t e d e m o a r t e , a t a n u l ş i - a g ă s i t p u t e r e a s ă p u n ă dalta astfel î n c î t s ă fie v ă z u t ă d e cei c a r e v o r a j u n g e la a c e s t p e r e t e . S i m i o n î ş i a m i n t i de c e i p a t r u t i n e r i g e o l o g i care pot d e s c o p e r i i n t r a r e a şi a c e a s t ă c a l e . î ş i s c o a s e d i n b u z u n a r c u t i a de chibrituri, p e c a r e o a v e a d e r e z e r v ă , şi o î n v e l i cu grijă în c e l o f a n . P e u r m ă s e î n t o a r s e , ridică dalta şi, î m p r e u n ă c u c h i b r i t u r i l e , o puse p e pietre, a s t f e l ca să sară i m e d i a t î n ochi... î n r o m î n e ş t e de IRA VRABIE (Urmare
din pag. 2}
E g i p t . ») S t î l p l a a s u s ţ i n e r e a l o c u i n ţ e l o r l a c u s t r e — B i d i v i u I a Mangalia — O c t a v Ţ i u l e s c u , lO) L a b a z a c o n c e p ţ i i l o r l u i D e m o c r i t ş i a energeticii viitorului — Notă muzicala — A surprinde il) Confecţionează butoaie — A p a r ţ i n i n d S c i ţ i e i a n t i c e . 12) M o n e d ă ş t m ă s u r ă r o m a n ă d e g r e u t a t e oare a c i r c u l a t şi p e t e r i t o r i u l p a t r i e i n o a s t r e — S t a t a c t u a l , s i t u a t p e l o c u r i l e anticei Mesopotamit, unde se tntllnesc numeroase vestlgU străvechi — R o m a n c i e r p o r t u g h e z (1 843—1 900).
(MONOVERB BOTANIC) (5-8)
( M O N O V E R B ANTIC) (3-5)
Tii>arul e x e c u t a t la C o m b i n a t u l poligrafic „Casa Scînteii"
Abonaii-vă la revisla «Şfiinlă şi tehnică" — publica}ie lunară edifafă de C C . al U - T M . şi Consiliul pentru răspîndirea cu noştinţelor cultural-ştiintificeAbonamentele se primesc de către oficiile poştale, factorii po ştali şi difuzorii voluntari din în treprinderi şi institu|li pînă la data de 18 ale fiecărei luni, cu deservirea în luna următoare. Revista se găseşte de vînzare la toate chioşcurile pentru difu zarea presei şl debitele C C . L .
IANUARIE 1964 41007