CPSF_247

COLECŢIA P O V E S T I R I

ŞTIINTIFICO-FANTASTICE GH.

P R E Ţ U L t LE

SÂSÂRMAN

PROBA TĂCERII

GHEORGHE SÂSÂRMAN

PROBA T Ă C E R I I •*•

C o l e c l i a .Povesiiri edifafă

şiiinlifico-laniasiice' de

revista

Htiinta ehnica Anul X! - Nr. 247 - 1 martie 1965

Rezumatul

capitolelor

precedente

„Andromeda" se întoarce din expedifie. ^ose astronauţi au pierit. C e i trei supravieţuitori descoperă o stea Q. Natura emi­ siei electromagnetice a stelei este identică cu aceea a emisiei crcicnitui umon. Dicfc ţi Dana explorează unica planetă, a cărei scoarţă e acoperită de o substa?iîa c e - f i modifică lent jorma ?l culoarea, e m i f i n d semnale radio. Juon, îngrozit de perspectiva morţii, rămlne p e astronavă, la adăpost de acţiunea, nocivă a ra­ diaţiei Q. E r p f o r a t o r i i se întorc extenuaţi, aducind cu ei probe din substanţa miraculoasă.

Răm.înerea pe planetă este imposi­ bilă. Totuţi Dick coboară din nou. atras de o emisie arm.onioasă de unda radio. Juan comandă lansarm, părăsiHdu-l. Cî?id Dai:a vrea să i se împotriuească, o sugrumă şi jace apoi să dispară p r o b e l e vinovăţiei sale.

Pe Pămlnt se desfăşoară un congres ce de?ba(e problema impasului în care se află evoluţia arhitecturii.

Bâtrînul, un arhitect în virstă, preconizează rei'oluţionarea concepţiei însăţi Q arhi­ tecturii ţ i este numit preşedinte al Comisiei Speciale, Se c o m u ­ nica întoarcerea „AndromedeV. Primirea festivă este suspendată, deoarece la bord se află nwmai Juan. unicul supravieţuitor.

La autopsia cadavrului Danei, Soln descoperă cileva ciudă­ ţenii, insuficiente însă pentru a permite vreo ipoteză. Juan, d e l?enit: m e m b r u al Consiliului j4stronautic, ajunge una dintre per­ sonalităţile m a r c a n t e ale lumii. Steaua Q este cercetată de astro­ nomi. Probele aduse de expediţie dovedesc că substanţa din care ele erau alcătuite, numită b!op!a.<;t, avea la bază elemente swperp r e l e stabiie. iar nioîeculete ei se aseamănă cu cele proteice.

Vlad descoperă că, acţionînd cu uîidele eJectromaoneJtce eniise oe creier asupra bioplaslului, acesta capătă formele şi culorile dorite de expcrimerifator.

Coperfa - desen : VICTOR WEGEMANN Desene: G H E O R G H E S Â S Â R M A N

GHEORGHE SÂSÂRMAN

Proba tăcerii (Urmare

din numărul

trecut)

In seara aceea, la club, Nia nu luâ în seaniâ plecarea precipi­ tată a lui Juan. Era, î n t r - u n fel, mulţumită pentru faptul că planul îi reuşise : ixbutlwe, fără să-1 rănească, să-1 facă pe Juan să v o r ­ bească despre tragicul zbor al „ A n d r o m e d e i " . I n mintea ei, p r i n t r e cuvintele meşteşugite ale pilotului, îşi făceau loc constatări c a r e întregeau, pe nesimţite, părerea pe care u r m ă r e a să şi-o f o r m e l e despre el. Şi fără să poată spune pe ce a n u m e cale, cînd povestea se sfîrşise, ea îşi avea portretul gata conturat şi era convinsă că nu se înşală. îşi verificase de m u l t e ori intuiţia şi ori d e cîte ori raţiunea se l o v e a neputincioasă de lipsa de argumente, se putea bizui pe acest d a r înnăscut al ei, care nu dădea greş niciodată. A ş a că, atunci cind Juan se ridică, N l a îl lăsă să plece fără cea m a i mică p ă r e r e de rău. Simţea câ persoana lui a încetat s-o m a l intereseze.

A u urmat apoi zile obişnuite, cu munca de la Institutul d e P r o i e c t ă r i , cu d u p â - m e s e l e liniştite şi cu seri petrecute cine ştie unde. Ş t i r i l e de.spre mersul cercetărilor de Ia I.Ş.A. erau singui-ela care îi mai aminteau că, undeva, în urmă, s-a consumat acel e v e ­ niment ieşit din comun, care a fost întoarcerea astronavei. P o z a Iui Juan continua să apară destul de des prin ziare, dar n - o mai preocupa. Dacă totuşi cineva a r fi i n t r e b a t - o ce p ă r e r e a r e despre celebi-ul astronaut, i-ar fi fost greu să spună câ are vreuna. î n ­ t r - a d e v ă r , deşi îi intuia persoana, nu putea să e x p r i m e în c u v i n t e ceea ce simţea. Cel m u l t ar fi strîmbat din buze, cu un surîa dezaprobator. D a r n-a î n t r e b a t - o niciodată, nimeni.

U n lucru şi-1 amintea, totuşi, un lucru p e care n-a putut să şi-1 e x p l i c e , d a r pe care nici nu-1 putea accepta ca atare. Ii .stăruia în m i n t e sclipirea aceea ciudată a grăuntelui cenuşiu din cutiuţa p e c a r e i-o întinsese pilotul şi, abia cînd fu publicat un comunicat

p r i v i n d e x p e r i e n ţ e l e c a r e se făceau in l a b o r a t o r u l d e astrobiologie al I.Ş.A., se convinsese câ nu putea f i v o r b a d e o simplă iluzie, din m o m e n t ce f a p t e l e descriee în ş t i r e erau, î n t r u c î t v a , a s e m ă ­ nătoare.

De aici s-a ales cu obişnuinţa de a u r m ă r i comunicatele I.S.A., iar cînd, î n t r - o bună zi, luă cunoştinţă despre suspendarea e x p e ­ rienţelor, ca u r m a r e a accidentului care periclitase p e n t r u c î t v a t i m p viaţa unuia d i n t r e principalii cercetători, simţi cum o î n ­ cearcă un r e g r e t care, a p r o a p e o zi, o făcu să fie posomorită.

N i a are o f i r e veselă şi deschisă şl p o a t e t o c m a i de aceea colegii de atelier o socotesc puţin cam copUăroasâ. Deşi, în fond, asta nu constituie un cusur. P e n t r u că, dc obicei, oamenii sînt copilăroşi atunci cînd simt n e v o i a să fie m î n g î i a ţ i , şi cine n-a simţit o a r e această n e v o i e ? Cei m a i m u l ţ i însă socot că a o arăta este o d o v a d ă d e slăbiciune şi p r e f e r ă să se r e f u g i e z e îndărătul unei măşti serioase sau d e - a dreptul severe. N i a n - a purtat n i c i ­ odată această mască. Şi toţi oamenii care îşi arata nestingheriţi a d e v ă r a t u l l o r chip î l sînt apropiaţi. I a r d i n t r e toţi, c e l m a i d r a g ii e B ă t r î n u l .

D e la m e m o r a b i l u l Congres al arhitecţilor, cînd îl auzise v o r ­ bind, 1-a m a i î n t î l a i t de citeva ori, fără să îndrăznească să 1 se adreseze. I - a r p ă r e a lipsit de respect să facă una ca asta. A t u n c i , în sală, la ieşire, ar fi fost altceva. A c u m însă nu reuşeşte n i c i ­ odată să-şi adune suficient curaj. Şi din ce în ce m a i m u l t ar v r e a să îi o f e r e puţinele ei cunoştinţe şi n e m ă r g i n i t a dorinţă da a-şi pune v i a ţ a în slujba unui ţel, întotdeauna a simţit nevoia sâ facă c e v a deosebit şi constatarea că zilele trec fără ca acel ceva să se împlinească este p r i n t r e puţinele lucruri caro o fac uneori să fie tristă.

Cu o zi în u r m ă a căutat-o P i e r r e , care m a i păstra p r o b a b i l cartea de v i z i t ă pe care ea i-o dăduse cînd cu sosirea „ A n d r o m e d e i " şi, cum nu era acasă, i-a lăsat vorbă că v a r e v e n i a doua zi. A z i 1-a aşteptat şi scurta l o r c o n v o r b i r e i-a răsturnat planurile pe caro şi l e făcuse pentru această scara. O invita să v i z i t e z e î m p r e u n ă o e x p o z i ţ i e de pictură dc un fel cu totul nou, pe c a r e un o a r e c a r e V l a d ar fi lansat-o de curînd. Şi c u m N i a ştie că acest V l a d este tocmai cercetătorul accidentat de la I.Ş.A., îi e imposibil să nu accepte neaşteptata i n v i t a ţ i e . D e fapt, P i e r r e a fost întotdeauna pentru ea un f e l de o m al surprizelor şl fără îndoială că aşa v a ţ i rămîne. Şi-au dat întîlnire lA aeroport, căci, nu se ştie de ce, expoziţia este amenajată tocmai pe litoralul sudic al A u s t r a l i e i .

P a r e cu atît m a i straniu cu cît, pentru cel care lansează o noutate, este e v i d e n t că interesele cer o a m p l a s a r e cît m a i accesibilă. O r , A u s t r a l i a , prin însăşi poziţia ei geografică, e izolată de restul lumii. N i a se străduieşte să-şi amintească unde a n u m e sînt l a b o ­ r a t o a r e l e I.Ş.A., ştiind că asta i-ar putea da o explicaţie. F l e c a r e vomunicat c a r e apărea în presă purta, pe lîngă dată, şi n u m e l e .

acelei localităţi. Şl cu cît îşi concentrează mai mult

atenţia, cu

atît d e v i n e m a i sigură că în f e l u l acesta n-o să ajungă la nici un rezultat.

* Expoziţia este amenajată chiar în pavilionul cultural al I.Ş.A. şi cuprinde o singură sală. D e altfel, numărul e x p o n a t e l o r se reduce la trei, două picturi şi o încercare de ceea ce s-ar putea

numi

stereo-pictură. Cu toate acestea, expoziţia este vizitată zilnic

de

m i i de oameni şi afluxul v i z i t a t o r i l o r e în continuă creştere.

Din cînd în cînd, în sală îşi face apariţia V l a d şi, la cererea publicului, dă citeva explicaţii. D e altfel, î n t r - o nişă a sălii este prezentată o machetă a procedeului teluilc, care f a c e ca expunerea proaspătului ciştigat

îl

maestru

constituie

să

fie

faptul

întrucîtva că

uşurată.

majoritatea

încă

un

vizitatorilor

punct cunosc,

î n t r - o oarecare măsură, e x p e r i e n ţ e l e care au a v u t loc în laboratorul

de astrobiologie.

Impresia pe care ţ i - o lasă cele trei e x p o n a t e este e x t r a o r d i ­

nară. P o a t e că dacă a r fi fost mai multe, efectul ar fi fost diminuat.

V l a d , însă, nu se condusese după

acest considerent, p e care

de

altfel nici n-ar fi putut să-1 aibă în v e d e r e . D a r fusese nevoit să se l i m i t e z e la m i n i m u m , întrucit colecţia d e p r o b e adusă d e a s t r o ­ n a v ă suferise şi aşa o micşorare simţitoare.

Dacă ar fi pus să d e c l a r e în ce scop a organizat

expoziţia,

V l a d a r fi silit să recunoască faptul că fusese m i n a t numai

de

dorinţa d e a comunica unui n u m ă r cît mai m a r e d e oameni m e ­ sajul pe cai-e îl încredinţase operelor sale. C e l e trei e x p o n a t e erau rodul unei lungi strădanii, al m u l t o r nopţi n e d o r m i t e şi al unei p e r s e v e r e n ţ e inepuizabile. I a r pentru şi mai m u l t ă e x a c t i t a t e , t r e ­ buie p o m e n i t ajutorul pe care, ori de cîte ori avea n e v o i e , B o g d a n i-1 dădea, fără rezea-ve. S e v e d e

treaba că lui B o g d a n îi şi intrase

deja in c a p câ prietenul său o să d e v i n ă vm. f e l d e celebritate şi făcea tot c e - i stătea în putinţă ca să-1 vadă

în această

postură.

P i e r r e şi N i a au a v u t noroc să-i găsească în sală pe amîndoi.

B o g d a n operează în nişa-machetă în t i m p ce V l a d serveşte v i z i t a ­ torilor, pe un ton glumeţ, anecdota p î n z e l o r care se pictează s i n ­ gure, la simpla comandă a gîndului. P e n t r u N i a asta rimează cu ceva cunoscut, d a r nu p o a t e să-şi amintească pentxTi m o m e n t cu ce anume. Şi curiozitatea n - o lasă să m e d i t e z e prea mult.

P r i m a pictură — nici una n - a r e titlu şi nici nu e n e v o i e de aşa ceva — este viaţa însăşi, cu misterul încă nedezlegat al i z v o a ­ r e l o r şi finalităţii

sale, cu desfătarea

luminoasă

a fiecărei

clipe

şi cu acea i n e v i t a b i l ă î n t r e b a r e pentru al cărei răspuns ar trebui să reiei întotdeauna totul de la capăt. Desigur, sentimentele

pe

care le trezeşte unuia sau altuia pot să d i f e r e ca intensitate, l e p r e zentările v a r i a z ă în amănunt, d a r f i e c a r e ştie, p r i v i n d pictura, că m ceea altceva. a i Aeficace, cedoua 1 se rpictură, eînfăţişează prezintă m api r itsimplă m r eublu ifei o rchiar sâ alf i edragostei. caneapărat semnificaţii, E xviisatţăa d aici şi a r nimic atîta mult ^

puritate şi atita teamă şi î m p l i n i r e , încît toţi amuţesc la vederea e i , d e parcă s-ar feri să tulbure liniştea şi bucuria începutului d e i u b i r e c a r e li se arată. „ S t e r e o - p i c t u r a " este însă, fără îndoială, centrul de atracţie.

A i c i sugerarea spaţiului, convenţional reprezentată prin perspectivă

încă din R e n a ş t e r e , este înlocuită cu spaţiul real, tridimensional,^ în care se d e z v o l t ă a r m o n i i l e de linie şi culoare, realizînd m a i : m u l t d e c i t simpla î m b i n a r e a sculpturii cu pictura. E un gen absolut inedit, d e sine stătător şi efectul pe care î l produce e co-^

6

pleşitor. Este v o r b a de o compoziţie care reprezintă omul şi el pentru p r i m a dată cînd esenţa umană nu apare ca un atribut al ; înfăţişării sale e x t e r i o a r e , determinate. Omul trăieşte aici tocmai i prin ceea ce îl caracterizează intrinsec, un o m care poate fi f o a r t e i bine pâmîntean, d a r poate fi un locuitor necunoscut al unei lumi ; îndepărtate, a l e cărui detalii anatomice ne scapă, dar pe care îl j cunoaştem forn îndoială prin aceea că este om.

E x p l i c a ţ i i l e lui V l a d în legătură cu tehnica pe care o desco- . perise nu fac decît să sporească emoţia şi interesul celor p r e z e n ţ i . pentru r e a l i z ă r i l e lui. Căci, fără îndoială, e uimitor să obţii r e z u l ­ tate atît de mişcătoare acţionînd cu puterea unui g î n d asuipra unor bulgări de substanţă. Şi cu toate că procedeul acesta p a r e m u l t j mai la îndemîna tuturor decit toate telinicile clasice ale p i c t u r i i , . lumea î n ţ e l e g e că abia acum v a ajunge să se diferenţieze categoric^ a d e v ă r a t a creaţie artistică de meşteşugul diletant al celor lipsiţi de | scînteia geniului. P u t e r e a unui g î n d ! [ N i a ştie acum cu ce anume seamănă ceea ce i-e dat să vadă. j î ş i aminteşte c u v î n t a r e a Bâtrînuluî, pe c a r e o a r e încă v i e în j m i n t e ; undeva, visul Iui începe să dea roade, poate cu totul Întîm-J plâtor, deşi e imposibil să e x i s t e lucruri c a r e să f i e în exclusivi-.} tate rodul u n e i î n t î m p l ă r i . i

CASA

GÎNDULUI)

B ă t r î n u l face parte din acea c a t e g o r i e de oameni, deosebit da înzestraţi de natură, care, ncreuşind să renunţe la multiplele lor aptitudini în f a v o a r e a uneia singure, sînt sortiţi încă de Ia început să nu fie niciodată m u l ţ u m i ţ i de ceea ce fac. Căci, cu toate că a făcut aproape de toate în lunga lui viaţă — a făcut pînă şi l i t e ­ ratură —, Bătrînul nu se p o a t e lăuda că istoria îi v a păstra, p e undeva, numele. De altfel, n u m e l e lui, un n u m e lung, demodat, a fost de mult uitat chiar şi d e aceia care î i sînt a p r o p i a ţ i : i se spune „ B â t r î n u l " şi atîta tot.

Ajunsese arhitect pentru că fusese o b l i g a t să-şi aleagă o m e ­ serie şi, cum toate m e s e r i i l e i se păreau unilaterale, şi~o alesese pe aceea care îi îngăduia să-şi păstreze cît m a i neştirbit orizontul.

I a r arhitectura este, fără îndoială, una d i n t r e cele mai c o m p l e x e meserii. D e altfel, chiar după luarea diplomei, şi-a permis să-şi s k ă t u i a s c ă v i a ţ a numai sub impulsul propriei sale v o i n ţ e . N - a admis nimănui să se amestece în p r o b l e m e care îl p r i v e a u numai pe el şi dacă, la v r e m e a lui, s-a căsătorit, a fâcut-o pentru câ găsise acea f e m e i e unică pentru care ar fi fost în stare să j e r t ­ fească totul.

B ă t r î n u l este un o m ciudat, pe care foarte puţini .se pot lăuda că-1 înţeleg. Preţuieşte tăcerea unui p r i e t e n mai mult decît o sută

de sfaturi înţelepte şî dc m u l t e ori tace e l însuşi z i l e în şir. N i ­ m e n i n-ar putea spune atunci la ce se gîndeşte. A p o i d e v i n e , d i n t r - o dată, v o r b ă r e ţ şi e în stare să vorbească d e unul singur dacă n - a r e cu cine, fără să-i pese d e părerea celor care l - a r putea auzi.

Cînd d o a r m e , nu visează. I n schimb, îi p l a c e să v i s e z e cu ochii deschişi, cu toate că obiceiul acesta nu p a r e p r e a p o t r i v i t cu vîrsta lui. N - a acceptat să se pensioneze. I i p ă r e a ceva lipsit de sens, N u - i plac lucrurile făcute p e j u m ă t a t e , deşi m u l t ă v r e m e a suferit el însuşi d e lipsă de finalitate în acţiuni, ori p o a t e tocmai do aceea. I a r discuţiile sterile îl dezgustă. A luat c u v î n t u l la c o n ­ gres numai fiindcă 1-a î n g r o z i t lipsa d e perspicacitate a celor care luau p a r t e la dezbateri. I a r cînd i s-a propus conducerea Comisiei speciale şi a înţeles că îl paşte o prime.idie, a acceptat, fiindcă voia să demonstreze, chiar şi preşedintelui V a n , că î n t r e v o r b e şi f a p t e nu trebuie să e x i s t e nici un fel de prăpastie.

E drept, de atunci a trecut destulă v r e m e , fără ca lucrările comisiei să înregistreze v r e u n progres. D a r B ă t r î n u l nu se grăbeşte : a r e încredere în forţele lui şi, deocamdată, se gîndeşte.

E l ştie că m u l t e eşecuri se datorează faptului că o a m e n i i uită să m a i gîndească. In sinea lui însă recunoaşte că se află în faţa celei mai dificile p r o b l e m e pe care i - o pune v i a ţ a şi singurul lucru c a r e n l>n!şteşte este constatarea, îndelung verificată, că întotdeauna cînd un o m ajunge să conceapă o î n t r e b a r e are deja în buzunar şi cheia răspunsului. T o t u l e să găsească buzunarul cu pricina.

B ă t r î n u l n-are d e unde să ştie că e x i s t ă un o m pe care, din clipa în care urcase la t r i b u n a congresului, îl poate considera a l ă ­ turi de el în lupta p e c a r o a declanşat-o. N - a r e d e unde să ştie câ o m u l acesta se frămîntă zi şi noapte cu aceleaşi gînduri, după turn nu poate bănui că pe omul acesta îl cheamă N i a . D a r o v a afla.

O v i l ă modestă, d a r confortabilă, pe m a l u l lacului C o m o .

A l b a s t r u l cerului şi a l b a s t m l apei îşi fac concurenţă în l i m i t e l e unei coexistenţe paşnice. Chiparoşi, oleandri şi o mică piscină cu t r e p t e d e m a r m u r ă albă. P u ţ i n iz romantic şi, alături, linia e l e ­ gantă, deşi rustică, a v i l e i .

N i a se opreşte, coboară şi-şi anunţă sosirea. Desigur, orice ar fi m i r a t - o m a i puţin decît apariţia lui Soln, v e n i t să-i facă oficiile casei. N i c i el nu e m a i puţin surprins, dar n-o arată şi o invită să intre. D e altfel, pe faţa lui e cam g r e u să ceteşti c e v a .

— C e cauţi aici ? l i e rău Bâtrînuluî ?

N i a îl ştie m e d i c şi altă e x p l i c a ţ i e nu poate să-şi dea. Soln zîmbeşte : — Bătrînul e în formă. E m u l t m a i simplu : m i - e bunic.

— E

bunicul

— Dar

intră

tău ? o

dată !

P î n ă în clipa aceea, Soln n-a e x i s t a t pentru ea. A t u n c i , l i club, nu-1 p r i v i s e nici m ă c a r în treacăt. Era captată de interesul p e care i-1 purta lui Juan. A c u m Lnsă îşi dă l i m p e d e seama că^ 8

o b s e r v a s e la el unele cludăţejiLi, dar nu le acordase importanţă. Şi, ca pentru p r i m a oară, îl măsoară lung, cîntărindu-1 parca.

— Ei ?

o

— Cum, — Iţi

plac ?

— Aşa Au

întreabă, „ei" ?

şi aşa. A i putea să te bărbiereşti m a i des.

ajuns

— E...

în salon.

acasă ?

— Trebuie

să

sosească.

— Mda...

— Dar

tu ce cauţi

aici ?

Nia îl măsoară încă o dată şi, v ă d i t

uşurată, răspunde :

— î n c e p i să-mi placi m a i mult. A i ochi cenuşii ?

— Cîteodată. A i v e n i t să mă ceri de bărbat ?

— N u tocmai. Eter o să m ă m a i gîndesc.

— Ştii

că azi e joi ?

— N u . Crezi că ar fi b i n e să c o n v e r s ă m despre v r e m e ?

— C r e d că ar fi m a i b i n e să nu c o n v e r s ă m despre v r s m e . D e fapt, azi nu e joi. A m v r u t sâ te păcălesc.

— V r e i să m a i încercăm o dată ?

R î d amîndoi. Soln m a i m u l t zîmbeşte.

— Ştii

că

ai

haz ?

— N u , dar a m citit „ V u l p e a şi c o r b u l " . A p o i adaugă : Bătrînul nu prea e punctual.

— ştie

că

— Nu.

Are

vii ? vreo

— Cred

că

— S-ar

putea

— A

şl

importanţă ?

da. să

mai

întîrzie?

^

venit.

într-adevăr,

se

' aud

paşi.

— A intrat la el. V i n o cu m i n e , te conduc. Şi Soln se a p r o p i e d e uşă, să-i arate drumul.

Cabinetul Bătrinului are aspectul unei a r h i v e de muzeu, proaspăt răvăşite. Răspîndeşte o atmosferă atît de familiară, încît N i c i îi dispare, ca prin farmec, toată sfiala c a r e a cuprins-o înainte d e a păşi înăuntru. Bătrînul, într-un costum sport, scotoceşte ceva în raftul bibliotecii care u m p l e un întreg perete. A z i e in toane rele, adică e tăcut. Soln bagă de seamă şi, ca să o p r e v i n ă , i se adresează N i e i p e cel m a i firesc ton : — C a u t ă - ţ l o carte şi l ă - t e că citeşti pînă te v a întreba d e ţinde ai m a i apărut. Sau, dacă t e grăbeşti, v o r b e ş t e - i tu şi nu aştepta răspuns. Şi, cu cugetul împăcat, S o l n iese.

C u m sâ î n c e a p ă ? S i m t e că dacă o s-o la pe ocolite n u v a ajunge la nici un rezultat. I a r de-a d r e p t u l n - a r e cum. Şi îi v i n9 e o idee. T r e b u i e să fie d e o îndrăzneală soră cu obrăznicia.

— î m i face impresia că în Comisia Specială se b a t e apa...

Bătrînul

se f a c e că

n-aude.

— E drept, un r e f e r a t şi patru p r o i e c t e stnt Tşi ă ceelree .ceva, nimic de zis.

de p l a n d e

muncă

— La

congres păreaţi mult mai

eficace.

Bătrînul îşi notează ceva pe o fişă, pune un semn d e carte, închide v o l u m u l , îl aşază în raft şi apoi, f o a r t e c a l m : ~

Ce

~

Aţi

propui ? auzit

de

expoziţia

lui

Vlad ?

— Da. Nia

e puţin

— Aţi

descumpănită.

văzut-o ?

— Nu. Ea se apropie şi, pe măsură ee-i v o r b e ş t e , în ochii BâtrînuluJ prinde să sclipească o scinteie abia văzută. Ii descrie picturile şi noul procedeu tehnic. A p o i scoate din poşetă c i t e v a tăieturi din ziare cuprinzînd comunicatele I.Ş.A. cu p r i v i r e la e x p e r i e n ţ e l e din laboratorul de astrobiologie. N i a şi-a descătuşat energia pe care d e atîta timp o adunase, picătură cu picătură. C i n d isprăveşte, B ă t r î n u l se întoarce spre raft, scoate acelaşi v o l u m , deschide la pagina însemnată şi reîncepe să citească. O a r e e un semn că t r e ­ buie să p l e c e ? Curajul i-a pierit d i n t r - o dată. Se r e t r a g e cu paşi neauziţi spre uşă. Iese, In

salon o aşteaptă

— Te-a

Soln.

ascultat ?

— Da. — Te-a

dat

afară ?

încuviinţează din cap. Se întoarce brusc şi se r e p e d e spre cabinet. Deschide larg uşa. Bătrînul citeşte maii departe din cartea lui. Cînd o v e d e , îi face semn să ia loc. N i a se aşază. El se a p r o ­ pie şi îi întinde cartea din care citea. Este un tratat despre acti­ vitatea sistemului nervos explicată prin prisma teoriei e l e c t r o magn?licc.

— Cu

neputinţă,

murmură

ea,

— Crezi că citesc poezii ? Ştiam că O să te întorci. Şi acum ascultă. Ceea ce m i - a i spus e cit se poate de interesant. A ş v r e a să-ţi pun însă c î t e v a întrebări. Crezi că in arhitectură e posibil ?

— Trebuie

încercat.

— Iţi dat seama că nu poate fi v o r b a decît, în cel m a i b u n caz, de o experienţă, fără u r m ă r i practice ?

— Din

lipsă de m a t e r i a l ?

— Deocamdată

da.

— D a r mai tîrziu ?

— R ă m î n e de văzut. Ştii previzibile ?

că există

riscuri,

unele chiar

im­

— N u - i un argument.

— încă ceva : v r e i

să

te

ocupi

dumneata

— Nu. — V r e i să lucrăm î m p r e u n ă ?

— Da.

10 — T e

aştept

mi ine

la

sediul

N i a iese în fugă.

— Ştii că l-ai plăcut Bătrinului ?

— D a r tu de unde ştii ?

Comisiei.

de

treaba asta ?

S o l n zîmbeşte din nou.

— Dacă nu te-a dat alarâ şi a doua oarS...

— Ba m-a dat...

— Ştiu eu c u m ; „ t e aştept m î i n e " . Nu-x aşa ?

— Eşti un v r ă j i t o r !

— M - a i cerut de bărbat ?

— N u te dă.

A u ieşit p e terasă. A u t o m o b i l u l N i e i sclipeşte de m u l ţ u m i r e a firească a celor îndestulaţi. Se v e d e că stăpîna îl îngrijeşte. I n zare, căciulile albe ale A l p i l o r capătă transparenţa asfinţitului.

Faţa lacului se încreţeşte de v î n t u l abia simţit.

— Pleci ?

— N u încă. M - a ş duce să stau pe mal.

L î n g ă apă e răcoare.

— C e noroc să ai aşa bunic, constată Soln.

— D e ce ?

— A l t f e l n-al f i acum aici.

— A i aerul că spui lucru! ăsta in ficcnre seară.

— A ş a şi o. Bunicul mai are o sută douăzeci de prietene de vîrsta ta, caro îl vizitează pe rînd.

— Eu voi fi a o sută douăzeci şi una.

R î d e singură. Soln p r i v e ş t e în unda cu pete d e smoală.

— î ţ i place aici ?

— D e ce nu ? D a r acum v r e a u să plec. î n a i n t e de a urca la v o l a n îl întreabă : — D a r ţie îţi plac ?

— Cînd pleci nu.

A trintit portiera. Soln simte că tontil de glumă p e care 1-a folosit îl doare undeva. Şi mai simte că n-are rost să-i spună că v r e a s-o mai întîlnească : dacă v r e a cu adevărat, o va căuta şi o v a găsi. Ii face semn eu mîna.

M a x i m , preşedintele Consiliului Asti'onautie, este un om trecut A plecat. se mai Cu v e dtoate e un timp pe şosea, apoi seîncă p i e rvdie­ de mult de p rMaşina i m a tinereţe. acestea, îşi menţine la o cotitură, tre um e l edeîn.serării. .^i. ciudat lucru, pare goarea pe carep roi navea la b r30 ani. Se face remarcat, dc îiîndată şi că înp rziua v ă z u t - o pe prima oară. ce Iui apare, i n t r -aceasta o ţinutăa elegantă, p rN i ni tar -pentru o politicoasă bunăvoinţă , şi prin aerul mereu z î m b i t o r al omului obişnuit să primească totul fără a se obliga cu nimic. Cu toate acestea, nimeni nu I-ar putea acuza de egoism. D i m p o t r i v ă , este îndatoritor şi discret.

După întoarcerea „ A n d r o m e d e i " , i s-a raportat că nava are la bord toate microfuzeele cu care fusese înzestrată, I s-a atras a t e n ­ ţia că acest fapt v i n e în contradicţie cu declaraţia lui Juan. c o n ­ f o r m căreia corpul lui D i c k ar fi fost trimis să rătăcească prin Cosmos. P r e ş e d i n t e l e a explicat atunci foarte firesc celor prezenţi că, probabil pentru a face e c o n o m i e de combustibil, Juan ar f i putut propulsa capsula respectivă cu ajutorul unor simple m o t o a r e

n

p o r t a t i v e , folosite d e astronauţi în timpul p l i m b ă r i l o r de a g r e m e n t î n jurul navei. D i n curiozitate însă a v e r i f i c a t personal situaţia m o t o a r e l o r p o r t a t i v e : a constatat că nu lipseşte nici unul. N u p u ­ tea pune !a îndoială spusele lui Juan, d a r exista u n d e v a o n e c o n cordanţă care era supărătoare. A r fi fost o lipsă d e tact să-i pună v r e a î n t r e b a r e în această privinţă, orice bănuială fiind m a i m u l t decit jiguitoare. T o c m a i de aceea îl invitase pe pilot, sporind că, p e ocolite, o sâ-1 poată face să limpezească această încurcătură, i a r ă ca m ă c a r să bănuiască despre ce e vorba.

M a x i m îl primeşte p e Juan cu amabilitatea celeî m a i ospita­ liere gazde. î l invită să ia loc î n t r - u n fotoliu în încăpătorul său „ l i v i n g " şl îl tratează cu băuturi rare. ~ T r e b u i e să-ţi mărturisesc, îi spune, că D i c k m i - a fost unul d i n t r e cei mai buni prieteni.

— A fost un o m şi j u m ă t a t e .

— î l cunoşteam încă din tinereţe.

— A t u n c i nu dc prea multă v r e m e , îl flatează Juan, n e î n ţ e l e g î n d totuşi unde v r o a să ajungă.

— Ştii, continuă M a x i m , neluînd în seamă c o m p l i m e n t u l , ţi-aş fi recunoscător dacă m i - a i povesti cîte c e v a despre el.

Juan reia şirul unor istorii pe care l e ştie d e j a ,pe dinafară. I^a f i e c a r e r e p o v e s t i r e adaugă însă noi amănunte, ca să albă el un rest d e amuzament. Bineînţeles, d c data asta D i c k e s t e peste tot in frunte, el e curajul şi hotărîrea personificată. I a r la sfîrşlt moara ca un erou, sa!vindu-l pe povestitor de la o p i e i r e sigură.

— î i datorez viaţa, încheie Juan, fără să-şi dea seama c ă nu e departe d e a d e v ă r , căci în realitate el îşi salvase v i a ţ a t o c m a i cu preţul sacrificării lui Diclt.

— A

fost un o m m a r e .

— "Un o m — Iar

— Purtat — De

şi jumătate,

acum o

— Da,

rătăceşte

de o

repetă prin

pilotul.

Cosmos...

microfuzee...

microfuzee...

întăreşte

Juan.

— D a r ia stai, nu se p o a t e , faee preşedintele naiv. P a r c ă la s o ­ sire t o a t e microfuzeele erau la locul lor.

— A ş a şi trebuia, î i răspunde Juan eu un c a l m desăvîrşit, g î n dlndu-se ce e x p l i c a ţ i e să scornească la repezeală.

— Cum

aşa ?

— P e aceea o construise chiar Dick, cînd e r a m p e o planetă d i n sistemul P r o x i m e i , pentru câ c e l e patru din d o t a r e s-au d o v e ­ d i t a fi insuficiente. î n t r - a d e v ă r , Dick construise o m i c r o f u z e e din m a t e r i a l e l e a u ­ x i l i a r e . N u m a i că, defectîndu-se, o lăsaseră acolo. , — I n felul acesta i - a m adus un o m a g i u în plus. E tot c e m a l p u t e a m să fac pentru el.

— I ţ i mulţumesc ! Şi M a x i m nu ştie prea b i n e dacă î i m u l ţ u ­ m e ş t e pentru atenţia d o v e d i t ă faţă d e fostul său prieten sau p e n ­ 12 că, găsind un răspuns plauzibil la nedumerii-ea lui, 1-a scutit d e tru un sentiment neplăcut.

I n d r u m s p r e casă, Juan se blestemă pentru neglijenţa c a r e era c î t p e aici să-i b a g e în încurcătură. Şi se felicită în acelaşi t i m p jjentru p r o m p t i t u d i n e a şi siguranţa de care dăduse dovadă. îşi pune apoi întrebarea dacă nu cumva a m a i lăsat şi alte portiţe prin c a r e să se strecoare a d e v ă r u l . Şi, pus în gardă despre posibilitatea r e p e ­ tării unor asemenea discuţii, îşi p r o m i t e să fie cît se poate de atent la ceea ce spune.

— S-a dus liniştea mea...

D e fapt, liniştea se dusese încă do cînd s-a hotărît să o caute p e N i a . Dacă situaţia ar ti fost inversă, ea l-ar fi putut găsi în cel m a i scurt timp. D a r cum o m u l cunoscut este el, cel care trebuie să caute, Iar N i a o persoană anonimă, ca toii muritorii d e rînd, zilele trec fără ca Juan să dea dc u r m a e i . A ajuns să-şi epuizeze toate m i j l o a c e l e şi e convins că n u m a i î n t î m p l a r e a i-o mai poate scoate în drum. I a r întîmplarea v i n e s p r e el cu v i t e z a însumată a două automobile d e ultimul tip. Cind spaţiul c a r e îi desparte a d e v e n i t e g a l cu zero, cele două automobile se află într-o staţie d e a l i m e n ­ tare.

— Nia !

— T u erai ?

— Te

caut

— Poftim,

de m-ai

o

săptămînă. găsit.

— încotro ?

— Mă

duceam

— Te

conduc.

spre

casă.

A u t o m o b i l e l e pornesc. D e data aceasta v i t e z a lor relativă a d e ­ v e n i t z e r o şi distanţa care le desparte e a p r o x i m a t i v egală cu d i s ­ tanţa legală. I a r c î n d şl v i t e z a în r a p o r t cu şoseaua este din nou zero, se cheamă că au ajuns. Deşi nu e conformistă, N i a se simte obligată să-1 poftească înăuntru. Şi apoi, cu toate câ interesul p e n ­ tru persoana lui a dispărut, e curioasă totuşi să afle d e c e a n u m e o căutase, deşi nu v r e a s-o arate. Juan nu aşteaptă să fie rugat de două ori. P a r c h e a z ă şi o urmează p e N i a în m i c u l ei apartament, din ferestrele căruia se poate a d m i r a panorama î n v i o r ă t o a r e a noului oraş, — I e i o c a f e a ? Da ? A t u n c i ia m a i întîi un loc şi sct>ză-mă p î n ă m ă d t K s-o prepar.

„lată, gîndeşte Juan, privind aburii care se ridică din ceşcuţa delicată, a m ajuns a i c i şi încă m u l t m a i uşor decit m i - a ş fi î n c h i ­ puit. T o t u l a fost atît d e s i m p l u şi totuşi, cînd m ă gîndesc că p u ­ t e a m să n - o întîlnesc de loc, î m i dau scama că a m avut noroc. In sfîrşit, i a t ă - m ă în acest apartament, în c a r e m i - a m d o r i t atît de mult să pătrund. N i a e aici, lîngă mine, la c î ţ i v a paşi şi dacă întind mîna pot s-o ating pe a ei. N u m a i să v r e a u " .

13

In v r e m e a asta, N i a soarbe cu îngliiUturi m i c i băutura a r o - j mată şi fierbinte, a r z î n d u - ş i v î r f u l degetelor, pentru că nu poată | suferi să bea o cafea c a r e a început să se răcească. G î n d u r i l e eli seamănă oarecum cu cele ale lui Juan. îşi aduce aminte c u m ,

m]

ş a » ani în urmă, ar fi vrut să-1 v a d ă mai d e aproape, să fie numai ei doi şi să-şl vorbească. A c u m , î m p o v ă r a t de glorie, Juan şade Ia doi m e l r i d e ea, în p r o p r i u l ei a p a r t a m e n t . 11 tratează cu cafea

14

şi, desigur, el

îşi

închipuie

că e g r o z a v

de fericită.

Dar

ea

nu

simte decît o uşoară s t r î n g e r e de inimă pentru un vis spulberat.

Bărbatul acesta îi pare un străin cu care nici mâcar nu ştie ce ar putea discuta. N i a aşteaptă ca el să deschidă discuţia, sâ-i spună în t e scop o

căutase.

.Tuan pare sâ nu se grăbească. A d m i r ă , în continuare, aburii - cafelei şi într-un tîrziu ridică ochii. Deşi a căutat-o, hotărît sâ-i vorbească orice s-ar întîmpla, acum, cînd are ocazia s-o facă, îi v i n e greu să înceapă. O p r i v e ş t e cu băgare de seamă şi ochii li se întîlnesc. Ea are o expresie puţin obosită şi întrebătoare. Juan îşi dă seama că nu mai descoperă Ln ochii ei ceea ce îl făcuse să ajun­ gă pînă aici. O p r i v e ş t e lung, tot mai contrariat şi simte că a uitat d i n t r - o dată tot ce avea să-i spună. Nu, ea nu e fempia pe care a căutat-o atîta timp, pentru care ajunsese sâ nu poală dormi. Nu mal

este

ea.

îşi trece mîna peste faţă, ca pentru a alunga o v e d e n i e şi brusc îşi dă seama că se află într-o situaţie c e l puţin bizară. C e caută el aici, în faţa ceşcuţei acesteia, tolănit în fotoliu şi gata să facă cine

ştie

ce

declaraţie

stupidă ?

T ă c e r e a stînjenltoarc, care se prelungeşte, o determină pe N i a să se r i d i c e pentru a declanşa butonul unui aparat de recepţie. O muzică neutră invadează camera şi o răsucire de buton îi reduce v o l u m u l ta un nivel suportabil. M i ş c ă r i l e femeii au o graţie aspră şi, pentru prima dată de cînd c cunoaşte, Juan o studiază. „ î n d e f i ­ n i t i v , este totuşi o f e m e i e superbă" — îşi spune, — T e întrebi, probabil, de c e t e - a m căutat.

— Ai — Şi

ghicit, tu

•— N - a m —

nu nici

poţi o

ghici ? şansă.

încearcă.

— Nu-mi

place.

T o n u l e indiferent şi sună puţin brutal.

— Atunci

am

sâ

plec

fără

să-ţi

spun.

Juan îşi bea cafeaua şi se ridică. Joacă tare. Mizează pe o c u ­ riozitate pe care o presupune prezentă la toate femeile. N i a mizează şi ea p e consecvenţa

lui. Se înşală

amîndoi, pentru că, pe de o

parte, ea ştie să-şi învingă curiozitatea, iar pe dc alta el a şi r e n u n ­ ţat deja să-i spună de ce venise şi se foloseşte de acest p r e t e x t nu­ m a i ca de o momeală. N i a il urmează în tăcere. A j u n s in uşă, Juan îşi dâ seama că a pierdut şi se opreşte brusc, î n l o r c î n d u - s e spre ea.

Ii mai caută în ochi licărirea aceea în stare să cheme la

adevăr

şi sufletul cel mai negru. Dar nu găseşte decît o umbră de d e z15 a­ m ă g i r e . Şi, fără să înţeleagă prea b i n e de ce, d e v i n e sincer.

— A ş fi vrut să-ţi pot spune lucrul pentru care am venit. D a r ceva s-a schimbat şi nu m a i pot.

Iese. Nia v r e a să-1 conducă, dar o opreşte.

— Lasâ.

Găsesc

— Cum

vrei.

drumul

şi

singur.

N u - i pare rău că pleacă. A r e n e v o i e m ă c a r d e o fărîmă d e cinste. M ă c a r d e un surogat. A c u m r e g r e t ă g î n d u l c a r e îl stăpînise cînd a surprins în N i a femeia.

— Trebuia

sâ

plec

imediat.

l a loc la v o l a n . Sus, l a un g e a m , ea stă p o a t e şi priveşte. N u la el, ştie prea bine. P r i v e ş t e undeva, înspre oraşul c e l nou şî se g î n d e ş t e Ia o zi care o să vină.

Dacă în domeniul picturii p r i n t r - o simplă î n t l m p l a r c utilizarea substanţei aceleia de p r o v e n i e n ţ ă e x t r a t e r e s t r ă , p e c a r e specialiştii au botezat-o la repezeală „ b i o p l a s t " , a făcut sâ se nască o a d e v ă ­ rată r e v o l u ţ i e , în arhitectură aplicarea unei concepţii asemănătoare îîitîmpină dificultăţi c a r e pun încă d e la început realizarea p r a c ­ tică î n t r - o perspectivă cît se p o a t e de îndoielnică. M a i întîi că obiectul arhitecturii a r e o destmaţie în p r i m u l rînd u t l l i t a r - f u n c ţ i o naia, fapt pentru care p r o p r i e t ă ţ i l e f i z i c o - m e c a n i e e ale m a t e r i a l u ­ lui folosit primează. î n al doilea r î n d , pentru că î n t r - o construcţie, oricît de simplă ar fi ea, se întîlnesc zeci de e l e m e n t e d i f e r i t e a t î t ca formă şi dimensiune, cît şi ca natură, răspunzînd unor destinaţii d i n t r e cele mai v a r i a t e . Rezistenţă, elasticitate, i m p e r m e a b i l i t a t e , transparenţă, rezistenţă t e m i i c ă sau acustică, duritate şi o serie de alte proprietăţi c a r e se cer în d i v e r s e l e situaţii fac aproape de neconcepul folosirea unui singur m a t e r i a l pentru realizarea globală a obiectului arhitectural, in afară d e cazul cînd s-ar descoperi o substanţa omnipotentă. Este o a r e bioplastul o asemenea substanţă ? î n fine, este vorba de masa considerabilă a unui edificiu, c a r e deocamdată nici nu poate fi pusă în discuţie, căci cantitatea totală de biopla.st prezentă în depozitul l a b o r a t o a r e l o r ar fi suficientă cel mult pentru realizarea unei s i m p l e piese d e mobilier. D e aceea, e f o r t u r i l e Bătrinului şi ale N i e i se îndreaptă spre răspunsul la î n ­ trebarea d e m a i sus, şi anume s p r e precizarea g a m e i de p r o p r i e ­ tăţi pe care ar p u t e a - o îmbrăca bioplastul şi a mijloacelor prin c a r e aceste proprietăţi ar putea fi realizate. încă de Ia început, deschiderea secţiei d e arhitectură e x p e r i ­ mentală in cadrul laboratorului a fost intîmpinată de V l a d cu o justificată n e m u l ţ u m i r e , căci proaspăt-consacratul pictor îşi v e d e astfel ameninţată evoluţia şl ştie că v a fi constrîns să renunţe la continuarea activităţii sale artistice, căreia i s-a dedicat definitiv.

N e m u l ţ u m i r e a lui a ajuns să î m b r a c e f o r m e făţişe c î n d i s-a cerut sâ restituie cantităţile d e bioplast pe care l e p r i m i s e pentru a l e utiliza in atelierul său şi se consideră cu atît mai nedreptăţit cu c î t crede că eşecul încercărilor p e care şi l e propune secţia nouă e inevitabil.

16

Situaţia este atît de categorică, încît mustrările pe care i l e - a făcut B o g d a n cu p r i v i r e !a un anumit egoism de mic proprietar au dus la declanşarea unui adevărat scandal, cc s-a încheiat eu i n m o r m i n t a r e a unei prietenii dintre cele m a i trainice. „ G e m e n i i " s-au despărţit, şi fiecare crede în justeţea poziţiei sale. A t m o s f e r a aceasta de ostilitate s-a răsfrînt asupra întregului personal al l a b o ­ ratorului, c a r e o p r i v e ş t e acum pe Nla ca pe o intrusă. Iar Nia, obişnuită să fio înconjurată de afecţiune şi căldură, se simte cît se poate d e neplăcut. N u îndrăzneşte să spună nimic, nici m â c a r să i se plîngă Bntrînului, deşi atmosfera în care este nevoită să lucreze d e v i n e din ce în ce m a i g r e u d t suportat. B o g d a n îşi dă seama d e acest lucru şi încearcă să î i însenineze existenţa. D e altfel el e acela care îi pregăteşte N i e l e x p e r i e n ţ e l e şi o ajută întotdeauna cînd e în impas. F a p t pentru care i s-au scos v o r b e , şi v o r b e l e au ajuns, pe nu se ştie ce cale, la urechea prietenei sale.

B o g d a n a încercat s-o lămurească pe toate căile cu putinţă. D a r Diana, prietena lui, e o fiinţă geloasă, lucru la care el nu s-.a g l n dit niciodată pînă acum, şi pare să dea crezare m a i degrabă unor z v o n u r i decît v o r b e l o r sale. D e fapt, ea ar v r e a să-1 creadă, dar chiar el mărturiseşte că o ajută î n t r - a d e v ă r şi că se s i m t e dator s-o înveselească. I n fond, ar putea foarte b i n e s-o lase în pace pe femeia aceea şi să-şi v a d ă de treabă, cum făcea pînă acum. I a r dacă n - a r e de gînd, sâ ştie că ea nu e dispusă sâ-i împartă cu n i ­ m e n i dragostea şi că va proceda aşa cum va crede de cuviinţă.

T r e b u i e să recunoască deschis că n-a fost pus niciodată la o î n c e r c a r e mai grea. D a r nu se dă bătut. Ii spune Dianei că eî nu se simte v i n o v a t . Ceea ce se î n t î m p l ă în cazul de faţă nu se poate considera lipsă d e fidelitate, şi dacă n - a r e î n c r e d e r e în el, lucru c a r e î l f a c e să sufere, n-are decît să facă cum o taie capul.

E drept că a doua zi i-a aruncat N l e l o p r i v i r e în care se citea puţin reproş, dar a continuat să se poarte cu ea ca şi cum nimic nu s-ar f i întîmplat.

Esenţa e x p e r i e n ţ e l o r pe care l e î n t r e p r i n d e noua secţie constă în aceea că, izolînd o bandă f o a r t e îngustă de emisie, se încearcă metodic rezultatele obţinute asupra bioplastului la diferite f r e c ­ v e n ţ e şi intensităţi. T o t u l d e p i n d e de selectivitatea dispozitivului pe care îl folosesc. ŞI, cu tot scepticismul lui V l a d , care sub o a p a ­ rentă indiferenţă urmăreşte totuşi e x p e r i e n ţ e l e , rezultatele nu se lasă mult aşteptate. M i c i l e p r o b e se comportă diferit la încercările la c a r e sînt supuse şi pe măsura trecerii timpului se poate î n t r e ­ v e d e a o anumită scară valorică, în care d i f e r i t e l e proprietăţi capătă un loc b i n e definit şi l e g a t de o anumită intensitate şî frecvenţă a emisiunii Q, Bătrînul u r m ă r e ş t e mersul lucrărilor, el este col c a r e î n d r u m ă totul, arătînd încotro trebuie să se î n d r e p t e d i f e r i t e l e c ă u ­ tări. Bioplastul se d o v e d e ş t e astfel a fi t o c m a i m a t e r i a l u l necesar, capabil să î m b r a r e toată gama de p r o p r i e t ă ţ i cerute.

17

Deocamdată, mai există unele lucruri nelămurite, dar în linii m a r i prima et.jpă se poate considera inclieiată. I n curînd v o r trece la etapa următoare, în cadrul căreia v o r studia posibilitatea

obţi­

nerii simultane a unor rezultate diferite pe porţiuni diferite ale p r o ­ bei. I a r aici lucrurile sînt mai complicate.

SOLN CONTRA

JUAN

Fără să ştie unul de celălalt şi fără să se cunoască, Soln şi Diana o aşteaptă pe Nia la ieşirea din clădirea laboratorului. A m î n doi v o r să-i vorbească şi s-au trezit în aceeaşi zi. Diana, surprinsă de tăria poziţiei lui Bogdan, venise, ştiind că acesta lipseşte de Ia laborator, cu intenţia de a se lămuri o dată pentru totdeauna d e s ­ p r e ce anume e vorba. Soln ajunsese la concluzia că v r e a s-o î n tîlnească pe' N i a şi venise pur şi simplu s-o caute. N i c i unul nu ştie prea b i n e ce anume are de făcut, dar se bizuie fiecare pe inspi­ raţie. Deocamdată, şed amîndni în hol şi tac. P î n ă la sfîrşitul l u c r u ­ lui mai sînt cîteva Dificultatea

minute.

cea mai mare pe care o are de înlăturat

Diana

este că n-o cunoaşte pe aceea pe care o caută. N - a r vrea să atragă atenţia asupra ei, dar se t e m e că va trece fără a o fi observat. A ş a că i se adresează lui Soln : — L u c r e z i aici ?

— Nu. începutul e bun. Deci nu are ce să rişte.

— Caut pe cineva şi nu cunosc. M i - e teamă că va pleca ca m ă c a r să ştiu.

fără

— î m i p a r e rău, dar eu nu cunosc decît pe aceea pe care o aştept. o

Dezamăgită, Diana e gata să reia tăcerea, dar o v a g ă speranţă face să continue : — O

femeie ?

— Da. — Cum

o

cheamă ?

Soln o priveşte, puţin surprins de îndrăzneala ei.

— P o a t e e una şi aceeaşi persoană, se scuză ea.

D e fapt, speranţele ei sînt duble, căci dacă pe Nia o a.şteaptă un bărbat, are şanse să se mai liniştească.

— O

18

cheamă

Nia.

— Extraordinar !

— î n t r - a d e v ă r , ciudată coincidenţă.

D a r discuţia se întrerupe, căci apare N i a în persoană şi, z ă r i n du-1 pe Soln, scoate o e x c l a m a ţ i e în semn de plăcută surpriză.

— Ce

vînt

te

aduce ?

— V î n t i c e l u l acela de pe m a l u l — Arăţi

lacului.

grozav !

— M e d i c i i de azi nu prea au de l u c r a — Se

şi

— Mă

vede.

scuzaţi,

— U i t e , dînsa

intervine te caută

Diana. tot pe tine, o scuteşte Soln de i n t r o ­

ducere.

— Sînt

prietena

lui

Bogdan.

— î m i închipuiam, spune Nia, m ă s u r î n d - o — Poate

că

vă

distrat.

stînjenesc.

— Nu, Soln, poţi să rămîi.

— A ş v r e a totuşi să vă spun ceva între patru ochi.

— P o ţ i v o r b i şi faţă de el.

— Totuşi,

eu...

— Rămîi,

insistă

dacă

e

nevoie...

Nia.

— Ştii, începe Diana, puţin intimidată, eu ţin la Bogdan.

— U i t e ce e : poţi fi pe pace. T e asigur că purtarea lui faţă de m i n e nu întrece cu nimic limitele... bunei-cuviinţe. A r trebui să ai mai multă încredere în el.

— D e fapt, nu intenţionam să-ţi cer nimic. V o i a m să aflu a d e ­ vărul

şi

atîta

— L-ai

tot.

aflat.

— Scuză-mă...

— Fii Şi

fără

Diana

grijă.

pleacă.

Nu

poate

să-şi

stăpînească

un z î m b e t

de

uşurare care îi destinde tot chipul.

— La

revedere.

— Ei, şi acum, spune drept, ai v e n i t să mă v e z i sau mai e şi a l t c e v a la mijloc, se întoarce N i a spre Soln, care a tăcut pînă acum, indiferent.

— Vrei

să-ţi

— Crezi

că

— Pur

şi

spun mă

simplu

deschis ?

tem ? îmi

placi.

— Şi eu care credeam că îi plac numai B ă t r î n u l u i !

— Nu

rîde,

vorbesc

serios.

— Şi eu. Bine, îţi plac, a m înţeles. Şi v r e i să ne întîlnim, sau 19 să ne p l i m b ă m , sau mai ştiu eu ce.

N i a ştie că e răutăcioasă, dar şi asta e un fel d e a-ţi manifesta simpatia.

— D e întîlnit n e - a m şi întîlnit. D e p l i m b a t o să ne p l i m b ă m pînă

la

parcaj.

— R ă m î n e acel „ m a i ştiu eu c e " .

— Bătrînul

nu

ţi-a

spus

nimic ?

— M i te dă de bărbat ? îşi aminteşte N i a gluma.

— A

cedat.

— A t u n c i n u - m i r ă m î n e decît să te iau de braţ. Şi, cu aerul cel mai firesc din lume, ea face cîţiva paşi, d u c î n du-1 de braţ şi luînd înfăţişarea rigidă de g i n e r e în frac. A p o i îl ia de mînă şi, împreună, pornesc în fugă pe aleea pietruită.

— Eşti

un

— Fără

să

— Am

drac

de

devii

fată !

mistic !

înţeles.

•— Şi, fiindcă t e - a m luat de bărbat, te v o i duce cu maşina mea.

— L a Oficiul stării c i v i l e .

— E cam g r ă b i t dumnealui. N u , puişor, azi eşti oaspetele meu şi fac cu tine ce v r e a u .

T u r i s m u l lui Soln r ă m î n e singur, v î n ă t de ciudă. P r o b a b i l că plănuieşte să se răzbune pe stăpînul cel uşuratic. î n v r e m e a aceasta, stăpînul se lăfăieşte pe perna din spate şi o p r i v e ş t e pe N i a care a p o t r i v i t anume oglinda r e t r o v i z o a r e .

— Unde

mergem ?

— O

vezi.

să

A u t o s t r a d a iese din pădure şi descrie un arc larg, urcind o faleză. Jos, la picioarele ei, marea îşi cerne v a l u r i l e , î m p i n g î n d u - l e spre

mal.

Nia

opreşte.

— Să-ţi

arăt

Coboară

împreună

— O să chemi — E

în

domeniile

mele.

printre

peştişorul

stînci. de aur ?

concediu...

A u ajuns pe un mic cap, care înaintează în larg. N i a se aşază pe un b o l o v a n şi-i face semn lui Soln să-i u r m e z e e x e m p l u l . V a l u ­ rile se ciocnesc cu z g o m o t de colţii pietroşi şi împrăştie stropi fini, răsfrîngînd curcubee. M a r e a e cenuşie. Cerul poartă o pîclă văzută.

E

abia

soare.

Soln încă e în picioare. P r i v e ş t e în jur, ameţit de simplitatea peisajului. î n spatele lor, zidul falezei îi desparte, parcă, de lume.

Sînt numai ei doi. El se apleacă, se aşază în faţa ei şi o priveşte. Şi ea aşteaptă parcă o încuviinţare.

20

— ştiai

că

o

să

vin ?

— Nu. A c u m nu m a i glumesc. A i c i v o r b e l e sună mai grav, însoţite de vuietul

neîntrerupt

— De

ce

— îţi

place ?

— Mă

al

m-ai

valurilor.

adus

aici ?

domină.

— Ascultă, Soln, c e crezi tu d e ^ r e iubire ?

Nu-i

răspunde.

— Cînd sînt cu tine, continuă Nia, mă simt ca pe v r e m e a cînd a v e a m paisprezece ani.

El o apucă uşor cu amîndouă

mîinile

de

obraji.

P o a t e că ar

săruta-o. Ea îi p r i n d e m î i n i l e î n t r - a l e ei. P a l m e l e lui Soln îi alu­ necă uşor pe faţă, şi de aici, m a i jos, pe gît. D e g e t e l e ei se o d i h ­ nesc pe dOiSui p a l m e l o r lui. El îi p r i v e ş t e degetele subţiri şi unghiile p r e l u n g i îl fac să

tresară.

Parcă

a mai

văzut

undeva

unghiile

acestea. A c u m îşi aminteşte : unghiile N i e i seamănă leit cu cele ale Danei.

Ca

pentru

a-1 c o n v i n g e că e vorba, î n t r - a d e v ă r , de nişte

unghii, N i a îşi strînge v î r f u l degetelor, înţepîndu-1 în joacă. Şi în clipa aceea, cu m î i n i l e înlănţuite pe gîtul ei, p r i v i n d u - i

unghiile

cum i se apasă pe pielea mîinilor, Soln are o v i z i u n e fulgerătoare : î n t r - o fracţiune de secundă în mintea lui s-au unit, într-un singur tot, zîmbetul dispreţuitor de pe buzele Danei, cartilagiile strivite, unghiile ei lunguieţe şi semnele de pe lăsate de nişte

unghii. î n ţ e l e g e că,

mîinile

lui Juan, u r m e l e

aşa cum sînt aşezate, u r m e l e

acelea n-au putut fi lăsate decît dacă Juan o ţinea de gît pe aceea care şi-a înfipt unghiile în m î i n i l e lui. Dana, sufocată, cu unghiile încleştate în m î i n i l e care o sugrumau şi ura din p r i v i r e a

ochilor,

ura care nu s-a stins nici după m o a r t e , ura şi dispreţul. Acesta era a d e v ă r u l despre Juan, un a d e v ă r cutremurător, pe care nici n-ar putea să-1 rostească cu v o c e vreodată

ce

soartă

a

tare.

Dar

D i c k ? Cine v a putea şti

avut ?

Soln îşi ascunde m î i n i l e la spate. N i a simte că se petrece ceva ciudat şi nu-1 întreabă nimic. îşi lasă bărbia în piept şi numai după multă v r e m e îşi ridică ochii. I l v e d e m a i liniştit.

— Mergem ? o

Soln se ridică, fără să-i spună nimic. A b i a cînd au ajuns sus opreşte.

— Am

avut

un

coşmar.

Ştie că în asemenea m o m e n t e n-ar trebui să existe lucruri pe care să nu i le poată spune. D a r gîndul i se întoarce m e r e u la clipa

21

trăită, este încă subjugat d e prezenţa ei şi niiuic p e l u m e nu l - a r putea face să e x p r i m e ceea ce simte acum.

N i a nu poate să nu încerce să-şi o f e r e m ă c a r o v a g ă

explica­

ţie a schimbării lui Soln. In mintea ei pare necesară şi firească o legătură între ceea ce i-a spus

ea

cu

cîteva cHpe mai înainte şi

schimbarea însăşi care s-a produs. N u î n ţ e l e g e de ce anume v o r ­

bele ei au declanşat o asemenea reacţie şi cu toate că admite faptul că Soln ar putea să nu-i mărturisească ce anume 1-a tulburat, ceva în sufletul ei se r e v o l t ă î m p o t r i v a unei r e z e r v e pe care nu o poate pătrunde. Ea 1-a

adus acolo, pe stînci, unde e loc numai

pentru

ceea ce este a d e v ă r şi puritate, şi-a deschis astfel porţi pe care nu i le-.ar fi putut clinti nici un asediu şi o doare răspunsul lui, care e tăcere. R e g r e t ă şi nu regretă, totuşi, deşi se simte puţin înşelată.^

22

D r u m u l la înapoiere pare m a i scurt, pentru că fiecare, absorbit de propria lui durere, se rupe, într-un fel, de obişnuita curgere a timpului. A u ajuns din nou la parcajul din fata institutului, unde maşina lui Soln îşi recapătă, acum indiferentă, stăpînul. N i a teaptă ca el să spună petrece un fapt

ceva,

iremediabil,

dar

el

poate,

aş­

tace. Şi el îşi dă seama că se sau

în

orice

caz cu urmări

i m p r e v i z i b i l e şi greu de înlăturat. D a r nu poate restabili echilibrul.

—• Plec, îi spune.

N - a r mai putea s-o privească în ochi. Deşi pe faţa lui, ca întot­ deauna, nu se citeşte nimic.

— A i încredere în mine ?

Ea nu-i răspunde. Se miră numai că-i mai poate cere acum aşa ceva.

— O să te caut din nou, după aceea.

L - a r întreba după care „ a c e e a " . A r fi v r u t să n-o întrebe nimic şi s-o caute fără să-i spună. N u - i plac făgăduielile de felul acesta.

N u îndrăzneşte să facă nici o presupunere, dar nu poate fi i n d i f e ­ r e n t ă şi nici nu poate aştepta, nedefinit, clipa cînd el se va r e î n ­ toarce. N u admite neangajarea,

pasivitatea.

— Să nu mă cauţi.

C u v i n t e l e sună simplu, fără asprime şi fără patetism. Sînt cu­ v i n t e care cad sec, ca fructele coapte pretimpuriu, pe care nimeni nu le plînge.

— Şi

acum,

pleacă.

Soln coboară, fără să întoarcă privirea. I a loc în maşina lui şi porneşte încet, apoi dispare în curbă.

Ea nu ştie încotro s-o apuce, de parcă acum i-ar fi totuna şi, în cele din urmă, porneşte încet spre oraş. îşi dă seama că în acest scurt, foarte scurt răstimp, care a trecut de cînd ieşise de la lucru, c e v a în sufletul ei se împlinise, ca

apoi

să

se

frîngă, lăsîndu-i,

poate pentru totdeauna, sentimentul celui care şi-a pierdut aripile.

Cenuşiul autostrăzii îi lunecă implacabil pe dedesubt, maşina

în­

g h i t e neîncetat bucăţi constante de spaţiu şi undeva, deasupra tutu­ r o r suferinţelor, un soare confuz îşi p l i m b ă lumina ceţoasă şi caldă. ,

B ă t r î n u l a v e n i t să participe personal la e x p e r i e n ţ a de care depinde soarta întregii e v o l u ţ i i ulterioare a cercetărilor. Este v o r b a de obţinerea unui panou care să îndeplinească simultan mai m u l t e funcţiuni, întrunind deci calităţi multiple. D e la bun început intrau în discuţie două r e z o l v ă r i : tratarea o m o g e n ă a panoului de b i o -

23

plast, astfel încît să se obţină în toată masa c o m p l e x u l de p r o p r i e ­ tăţi cerute, sau tratarea diferenţiată, pe straturi, fiecare strat u r m î n d a primi o funcţie şi o categorie de p r o p r i e t ă ţ i b i n e d e t e r m i ­ nate din cadrul complexului respectiv. Şi, cu toate că a doua s o l u ­ ţie prezintă dificultăţi în plus, din cauza unei anumite organizări spaţiale a efectelor, ea a fost aleasă, totuşi, întrucît oferă garanţia unor lucruri care, luate izolat, au fost v e r i f i c a t e .

E x p e r i e n ţ a a atras atenţia personalului din întreaga

încăpere

a laboratorului, lîare, cu toată atitudinea iniţial ostilă, bazată pe o doză de scepticism, şi-a modificat poziţia pe m ă s u r ă ice

cercetările

N i e i se d o v e d e a u a fi fructuoase. Singurul absent este V l a d . Acesta, deşi a u r m ă r i t de la început mersul e v e n i m e n t e l o r şi a fost primul, după B o g d a n , c a r e a recunoscut viabilitatea scopului urmărit, nu poate să treacă prea uşor peste cele petrecute, m a i ales că d e p l a ­ sarea interesului celorlalţi către N i a o socoteşte un fel de trădare.

D e fapt, ar v r e a să se integreze, să se î m p a c e cu Bogdan, să-şi r e ­ stabilească echilibrul interior, dar se simte obligat să-şi a p e r e în continuare poziţia.

B ă t r î n u l însuşi este cel care v a lua loc la pupitru, cu

binecu­

noscuta cască pe cap şi cu d e g e t e l e lăsate pe claviatură, pentru a dirija fasciculele

de

energie

în

straturile

panoului, deocamdată

amorf, de bioplast. U n panou care, după experienţă, v a trebui să îndeplinească rolul de planşeu. O aparatură, de astă dată m u l t m a i complicată, realizează selecţia şi focalizarea în zonele corespunză­ toare din panou a diferitelor benzi de frecvenţă. T o t u l este gata.

C i n e v a a adus un buchet de flori şi 1-a aşezat, î n t r - o v a z ă i m p r o ­ vizată,

pe

una

dintre

mesele

laboratorului.

Lumea

v o r b e ş t e în

şoaptă, aşteptînd.

E x p e r i e n ţ a începe. Durează f o a r t e puţin, numai cîteva minute, care totuşi trec greu. S-a terminat.

Bătrînul şi-a scos casca şi m a n e v r e a z ă acum braţul

articulat,

e x t r ă g î n d panoul din camera de lucru şi trecîndu-1 î n t r - u n t a m ­ pon unde are loc neutralizarea gazelor t o x i c e care m a i persistă în j u r u l lui. A p o i panoul de bioplast este scos la i v e a l ă şi trecut din m î n ă în mînă. Suprafaţa corespunzînd pardoselei a căpătat o cu­ l o a r e cafeniu-închis, pe cînd partea opusă, ce joacă rol de tavan, este de un c r e m - g ă l b u i . I n secţiune se pot distinge c î t e v a straturi.

Deocamdată asta e tot ce se poate constata. P a n o u l trebuie supus probelor.

P r o b e l e sînt concludente. Rezistenţă la c o m p r e s i u n e şi î n c o v o ­ iere, izolare acustică, i m p e r m e a b i l i t a t e , p r o p r i e t ă ţ i l e cerute s e d o v e -

24 ' 4

dese, l i n d pe rînd, a fi îndeplinite. M a i e de adăugat greutatea s p e ­ cifică

redusă, şi m a t e r i a l u l p a r e a întruni calităţi

extraordinare.

G r ă b i t ă şi sigură de succes, N i a efectuează proba fără a m a i lua măsurile de protecţie impuse în orice experienţă de la institut. A r fi trebuit să lucreze în condiţii de izolare etanşă, dar e prea entu­ ziastă ca să ţină seama de asemenea amănunte. P r o b a

corespunde

aşteptărilor. E x p e r i e n ţ a a reuşit pe deplin.

B ă t r î n u l o îmbrăţişează.

Arhitecţilor

şi

Consiliului

o e x p e d i ţ i e spre Steaua Q

A c u m pot cere sprijinul

Consiliului

Astronautic.

organizată

pentru a

Va

asigura

trebui

aprovizionarea

cu

bioplast, absolut necesar t r e c e r i i e x p e r i e n ţ e l o r î n t r - o fază în care să se urmărească aplicarea în practică. I n paralel trebuie intensifi­ cată cercetarea în scopul obţinerii unei surse Q, scutind

creierul

omului de un e f o r t riscant, p r e c u m şi pentru obţinerea de e l e m e n t e supergrele

şi a m o l e c u l e l o r d e bioplast p e oale

sintetică.

Toate

aceste măsuri v o r f a c e posibilă continuarea lucrărilor şi d e s ă v î r şirea lor, astfel încît cerinţele p e care le f o r m u l a s e la congres să treacă din d o m e n i u l

visului în acela

palpabil

al

unei

realităţi

apropiate.

Entuziasmul e general. I a r cel m a i fericit e B o g d a n , care va putea comunica prietenului său, în semn de î m p ă c a r e , v e s t e a cea m a r e a măsurilor preconizate de Bătrîn. E l e îi v o r oferi şi lui V l a d condiţii nesperate, pentru ca să-şi ducă m a i d e p a r t e opera artistică, d î n d u - i chiar posibilitatea de a o î m p ă r t ă ş i şi altora, astfel să r e v o l u ţ i o n e z e cu

a d e v ă r a t m e t o d a şi tehnica

artelor

încît

plastice.

* V i l a pe care o ocupă Juan, pilotul-erou, m e m b r u al Consiliului Astronautic, este echipată în spiritul ultimului c u v î n t în m a t e r i e de confort. S e r v i c i i automate, aer condiţionat, legătura la r e ţ e l e l e de informaţii, artă şi cultură, parc, piscină, g a r a j , terase, în fine, tot ce mintea omenească a putut concepe în v e d e r e a celor m a i

înalte

exigenţe

în

acest

satisfacerii

domeniu.

C î n d este anunţat de sosirea lui Soln, stăpînul v i l e i îi t r a n s ­ m i t e r u g ă m i n t e a să aştepte c î t e v a minute. N u era p r e g ă t i t şi t r e ­ buie să se îmbrace. N u bănuieşte nimic şi cu toată certitudinea că nu i-a făcut m e d i c u l u i niciodată o i n v i t a ţ i e sau m ă c a r o aluzie la posibilitatea ca acesta să-i facă o vizită, î l p r i m e ş t e cît se poate de cordial.

— M ă bucură, îi spune, că î m i onorezi casa v e n i n d aici.

— C r e d că o s ă - ţ i schimbi părerea, î i replică Soln, cînd afla de c e anume a m v e n i t .

vei

25

— N u există m o t i v e care să mă î m p i e d i c e să consider venită vizita oricui. I a loc.

Soln

se

aşază,

gata

de

luptă.

Nu-şi

cunoaşte

bine­

prea

bine

adversarul şi e hotărît să atace frontal.

— P e scurt, a m v e n i t să te p r e v i n că ştiu totul despre moartea D a n e i şi adevărul

te somez să declari în această privinţă.

public

şi

de

bunăvoie

care

este

„ V a să zică asta e r a " •— îşi spune Juan.

— D r a g u l meu, eşti de o impertinenţă care mă mîhneşte, dar nu prea înţeleg ce v r e i să insinuezi.

-

N u insinuez nimic. Ţ i - a m spus, cunosc

adevărul.

— A i cumva darul de a v o r b i cu sufletul m o r ţ i l o r ?

— î n orice caz sînt hotărît ca în caz că nu te v e i să-ţi recunoşti singur v i n a să spun tot ceea ce ştiu.

învrednici

— Şi ce v i n ă să recunosc ?

— U i t e ce e, las-o moartă. Cu m i n e să n-o faci pe naivul. U i ţ i că eu a m făcut autopsia cadavrului. U i ţ i că t e - a m sfătuit, cîndva, să-ţi aplici o grefă pentru a înlătura u r m e l e de unghii pe care l e păstrai pe mîini.

— Ba, d i m p o t r i v ă , ţ i - a m şi u r m a t sfatul, şi Juan îi arătă m î i ­ nile imaculate, de pe care orice urmă a dispărut.

— A s t a nu e decît încă o dovadă a faptului că nu aveai c o n ­ ştiinţa curată. Ş t i a m că ţi-ai făcut grefa, m - a m interesat. „Lucrurile

sînt deci

mai

complicate

—

îşi

continuă

Juan

meditaţia. Să-1 l i c h i d e z ? N u , aici nu sînt pe astronavă. S-ar

afla.

Şi poate că a şi v o r b i t deja. M a i b i n e să v ă d ce ştie, ca să ştiu de ce anume trebuie să mă păzesc. Să-1 trag de l i m b ă " .

— î n orice caz,

continuă

Soln,

parcă ghicindu-i

gîndul, pe

m i n e o să-ţi fie cam greu să mă sugrumi.

— î n d e f i n i t i v ce v r e i ?

— Să recunoşti că ai ucis-o pe Dana.

— D e ce să nu recunosc că i - a m ucis pe toţi opt ?

— Chestiunea aceasta te priveşte. Eu însă ştiu sigur că pe ea tu ai ucis-o şi dacă n-o să recunoşti v a fi mai rău.

— U i ţ i cu cine ai de-a face. Şi apoi nu ai nici o probă. O r i c e ai declara, n-ai să poţi d o v e d i niciodată. Reputaţia unui m e m b r u în Consiliul

Astronautic nu poate fi pusă la îndoială d e

simpla

declaraţie a unui m e d i c smintit.

— A ş t e p t să recunoşti singur. I a r dacă nu, v o i găsi eu m o m e n ­ tul cînd declaraţia mea v a avea greutate.

— P o ţ i să aştepţi mult şi bine. D a r nu în casa mea.

26

— N i c i o grijă.

— Şi ieşi repede, fiindcă

altfel nu garantez că v e i m a i

ieşi

vreodată de aici pe propriile tale picioare.

— G a r a n t e z eu. N u m a i că, pur şi simplu, m i - e silă să mai stau în p r e a j m a ta.

Iese.

Juan se ridică şi el şi se plimbă furios prin salon. S i m t e n e ­ v o i a să se calmeze, să j u d e c e în linişte.

— N - a m reuşit să aflu m a r e lucru.

M a i face cîţiva paşi şi se opreşte.

— O a r e a v o r b i t sau nu ? Şi, apoi, i m e d i a t : — N u trebuia să-1 scap !

Se aşază. Consternat.

— A c u m s-a terminat. î n ţ e l e g e că e n e v o i t să primească lupta. Ştie că Soln nu va porni atacul decît cînd v a prinde o clipă prielnică. A r e deci un r ă g a z în care trebuie să cîştige cît m a i mult teren. î n primul rînd, v a trebui să-1 compromită pe medic, pentru ca acesta să prezinte o cît m a i mică eficacitate. D a r cum să-1 compromită ? H a b a r

n-are

cine e şi ce fel de o m este.

— Dacă ţ i - e d r a g ă viaţa, v e i afla totul. Şi v e i şti şi ce e de făcut. Chiar dacă o să-ţi fie greu.

N u e absurd să-şi piardă el cumpătul din cauza unui i n d i v i d care poate nici nu ştie ce spune ? N - a r fi m a i bine să-şi v a d ă pe mai departe şi în deplină linişte de t r e b u r i l e sale, d o v e d i n d astfel că nu se t e m e de nimic şi că este de neatacat ? P o a t e că da, dar chiar dacă ar fi aşa, acum el nu mai e în stare de aşa ceva. P e n t r u simplul

m o t i v că nu este de

neatacat şi

că,

undeva,

în

fundul

sufletului, Juan se teme.

• B o a l a N i e i a început cu totul pe neaşteptate. î n t î i

a fost

o

uşoară răceală. A p o i , cînd în laborator fiind, un mic incident a făcut să se degaje în aer amoniac şi cei de acolo au inhalat puţin gaz cu miros înţepător, şi-a amintit că, pe v r e m u r i , asta se folosea tocmai pentru combaterea răcelii şi chiar a g l u m i t cu B o g d a n pe tema aceasta. A doua zi ea n-a v e n i t la laborator.

Fusese internată de urgenţă în spital şi în c î t e v a ore a rămas complet paralizată.

L a început s-a presupus că e v o r b a de o h e m o r a g i e cerebrală, deşi N i a nu suferise niciodată de tensiune sau scleroză a v a s e l o r

27

sanguine. D a r presupunerea a fost în curînd infirmată de s i m p t o mele

bolii

care e v o l u a

încet,

dar

sigur,

într-o

direcţie

absolut

i m p r e v i z i b i l ă . Singurul lucru care s-a putut stabili cu certitudine a fost că paralizia p r o v e n e a în u r m a încetării activităţii

centrilor

nervoşi.

Soln a aflat de la bunicul său ce se î n t î m p l a s e şi a plecat, fără să m a i zăbovească, la spitalul unde era internată ea. C î n d a intrat în salon, N i a nu m a i cunoştea pe n i m e n i şi avea pulsul patruzeci şi doi. M e d i c i i erau în derută.

A u pus, desigur, ciudata boală pe seama e x p e r i e n ţ e l o r e f e c ­ tuate, m a i ales că nu cu m u l t în u r m ă V l a d trecuse p r i n ceva asemănător, deşi î n t r - o f o r m ă mult m a i uşoară. î n realitate, la el nu fusese v o r b a decît de un surmenaj, în t i m p ce boala N i e i este provocată de cauze m u l t m a i adinei. Pulsul slăbeşte, respiraţia se răreşte, tensiunea scade. N i a intră în agonie.

— Moare.

I n i m a a încetat să m a i bată. P r i m a grijă a fost să o păstreze în stare de m o a r t e clinică. A intrat în funcţiune o inimă artificială.

Trebuie

însă

înlăturate

cauzele morţii,

altfel

prelungirea

ei

nu

aduce nici un cîştig. D a r cauzele sînt necunoscute.

— T i m p . Să cîştigâm timp. Şi Soln se pregăteşte să-i asigure N i e i o cît mai îndelungată viaţă artificială. P e n t r u ca, î n t r e timp, să se apropie d e adevăr. V a trebui să afle cu exactitate tot ce a făcut ea în zilele trecute. î i v a întreba pe ceilalţi lucrători din laborator. î l v a întreba pe Bătrîn. T r e b u i e să e x i s t e undeva un m o t i v , o explicaţie.

Bătrînul nu ştie m a i nimic. Ceilalţi îi povestesc întîmplarea cu amoniacul, iar cineva îşi a d u c e aminte d e imprudenţa cu c a r e N i a efectuase încercarea pardoselii de bioplast. Soln r ă m î n e pe gînduri.

D a r lucrurile nu p a r să progreseze cu nimic.

Z i a r e l e anunţă starea g r a v ă în care se află Nia, consemnînd totodată încercările m e d i c i l o r de a o salva. Şi p r i n t r e medici se află pomenit şi numele lui Soln. Bineînţeles, ştirile nu ascund faptul că a survenit m o a r t e a clinică şi că e f o r t u r i l e sînt d e o c a m ­ dată lipsite de perspectiva unei speranţe certe.

Soln e disperat. A primit o lovitură tocmai cînd şi acolo unde nu se aştepta, l i e imposibil să nu-şi facă mustrări de conştiinţă pentru purtarea lui. P o a t e că dacă ar fi fost m a i p r e v e n i t o r în ziua cînd s-au despărţit lucrurile s-ar fi petrecut altfel. Ş t i e că remuşcările lui sînt absurde şi, mai ales, ineficace, dar le poartă în g î n d încă d e atunci, şi acum au răbufnit.

(Sfîrşitul în numărul viitor)

28

ARHITECTURĂ;

1

0

K

ORIZONTAL : 1) Mişcare social-poliiică şi culturală europeana care a adus un avint deosebit şi in dezvoltarea arhitecturii — Comună in Transilvania. 2) Compus metalic foarte rezistent utilizat tot mai mult în arhitectura contemporană — A înfăptui. 3) Locuihţe ţărăneşti, adesea exemple grăitoare ale talentaţilor noştri arhitecţi populari — Materialul numărul unu în construcţiile moderne. 4) Olga Jalea — Dosar cu planuri — Orăşel în Columbia. 5) Material de construcţie specific stilului gotic — Iaz (mold.). 6) Produs ceramic pentru acoperişuri — Numele naţional al Irlandei — Traian (prese). 7) Cultură veche cu o vastă arie de răspîndire in patria noastră în care predomină arhitectura locuinţelor de suprafaţă — Salutare — Riu şi oraş în Kenya. 8) Pronume — Siliciu — Pisc şi trecătoare in Alpii Retici. 9) In calculul programului de lucru —' Pană — Element de primă necesitate mai ales în construcţiile de lemn.

10) Lucrări de restaurare a unor vechi monumente — Cunoscut pictor portretist rus (1821—1894). 11) Meşteri anonimi, care au lucrat la monu­ mentele noastre de artă religioasă — Cocoloş. 12) Element servind la con­ solidarea construcţiilor.

VERTICAL: 1) Stil arhitectonic şi ornamental foarte răspîndit în secolul XVIII — Ordin arhitectonic în vechea Grecie, caracterizat prin coloane fără bază şi prin capiteluri fără ornamente. 2) Nivel în arhitec­ tură — Iniţialele unui arhitect romîn, cunoscut ca regizor şi actor — Arhitect grec, care după Herodot ar fi fost şeful lucrărilor la templul,

29

ionic din inmla Samos (sec. VI i.e.n.). 3) Lac in Olanda — Celebru mo­ nument arhitectonic din Grecia antică, incliinat zeiţei Atena. 4) Metal cu multiple calilăţi şi cu o utilizare cre'scindă în arhitectura contem­ porană — Oficiul Naţional de Turism. 5) Administraţie autononul din Nordul Italiei — Clanţă. 6) Specifică piramidelor antice americane si numai uneia dintre cele egiptene — Element arhitectonic de interior in construcţiile cu mai multe nivele. 7) Fluviu în Ţările de Jos — Părţile laterale ale unei construcţii — Munţi în Africa de Nord. 8) Insulă iugo­ slavă în Adriatica — A Incra pămhitul — Conjuncţie. 9) Vechi şi talentat popor european, care a dat culturii umane nemuritoare, opere arhitecto­ nice şi de artă plastică — Subsemnatul — Gram. 10) Apărut — Cunoscut arhitect american, autorul unui proiect de zgirie-nori de 1 400 m înăl­ ţime, in care să poată locui sute de mii de oameni. 11) Material ajutător de construcţie pentru realizarea unor condiţii termice şi sonore optime — Interjecţie.

12) Prefabricate industriale utilizate tot mai mult în ar­ hitectura contemporană — Material natural de construcţie cu largi posi­ bilităţi de ornamentare (vezi muzeul sattdui!).

A. POSTELNICARU ,

Criptografie... arhitectonică

Triverbe... arhitectonice

(4, 2, 7. 3) .,

0

Triverbe... arhitectonice ..J[§.AJL...,.

c

S-.I §-:=

Dezlegările jocurilor din numărul 24S PLASTICA : 1) Pinacotecă — g ; 2) Atelier — Eger ; 3) Rafael — aramă ; 4) Clem — sicativ ; 5) Iran — mim — tu ; 6) Mat — Alp — Iser ; 7) A — istorică — a ; 8) Rito — ti — Aij ; 9) Moise — m a ­ sat ; 10) O.N. — triade — Lu ; 11) Rit — at — iureş ; 12) Acuarele — a.a.a.

IN ARTELE PLASTICE : BIVERB: CU-L-O-ARE-R-O-ŞI-E = Culoare roşie.

TRIVERB : DES-EN-lN-A-C-U-ARE-LE = Desen în acuarele.

30

C I T I T O R I I

A U

Dragi

C U V Î N T U L

tovarăşi,

'

Vă scriu pentru prima oară, cu toate că aş fi putut-o face mal de mult.

Sînt Bătrîn",

elev în clasa Constanţa.

a VlII-a

a Şcolii

Am început să citesc Colecţia, Toma Lucian, pentru care îi sînt

medii

fiind îndemnat recunoscător.

nr. 1 „Mircea

cel

de prietenul

meu.

Prima fasciculă a Colecţiei am cumpărat-o la băile „ V i c t o r i a " , şi anume numărul 207. Am citit cu multă pasiune povestirea „Fan­ tastica întîlnire cu Priviri Adînci" de Grigore Davidescu.

Ea a plă­ cut şi multor altor băieţi din sanatoriu.

Pînă în prezent, cu ajutorul prietenei mele Jidăraşcu am reuşit să fac rost de 225 de numere ale Colecţiei.

Elena,

BURLACU V. VICTOR

M-am hotărît pentru prima dată să-ţi scriu. De altfel, să ştii că nu-s o cititoare v e c h e , d a r promit ca, în continuare, broşurile acestei Colecţii şi revista „Ştiinţă şi telinică" să-mi îmbogăţească biblioteca.

Sînt

elevă

în clasa a IX-a

şi prefer

Fac şi eu parte din tînăra generaţie nou, care arde de dorinţa de a cunoaşte rile, avînd chezăşia împlinirilor.

matematica,

fizica,

care aspiră neîncetat şi-şi deapănă liniştit

cfiimia. spre visu­

Este deci firesc să mă atragă literatura ştiinţifico-fantastică nu numai prin conţinutul ei plin de neprevăzut, dar şi prin baza ştiin­ ţifică a faptelor relatate, care dă cititorului posibilitatea să-şi creeze o viziune reală asupra viitorului.

Mă impresionează, îndeosebi lucrările ce descriu zboruri cos­ mice, planete populate, întîlniri cu locuitorii acestora, întllniri cu prilejul cărora se ciocnesc idei interesante şi profunde.

Aş dori totuşi să fie abordate şi teme mai terestre, fiindcă Pămîntul nostru mai are încă taine ce-şi aşteaptă descoperitorii. Şi acum una dintre cele mai mari dorinţe ale mele şi a celor de-o vîrstă cu mine. V-aş ruga ca printre eroii povestirilor să existe şi tineri elevi, fiindcă ei sînt cititorii cei mai pasionaţi, ei sînt cei mai înflăcăraţi visători.

DRAGOMIRESCU IRINA A b r u d , raionul C î m p e n i regiunea Cluj

A

3/

ANECDOTE Ciupercile lui Alexandre Dumas Alexandre Dumas, făcînd o călătorie prin Germania, se sim­ ţea stînjenit de faptul că nu cunoştea limba germană.

Sosind într-un sat, a tras la un han. El îşi dorea să mănînce ciuperci; singura dificultate era aceea de a-1 face pe hangiu să-i priceapă dorinţa.

Scriitorului îi veni ideea să deseneze o ciupercă pe o foaie de hîrtie, pe care apoi o arătă gazdei. Zimbind amabil, hangiul făcu semn că a înţeles şi dispăru.

Alexandre Dumas se bucură că în sfirşit va mînca ciupercile dorite, cînd, spre marea-i mirare, îl văzu pe hangiu venind trium­ fător cu o umbrelă în mînă.

Rabelais şi Papa Rabelais, autorul celebrului roman „Gargantua şi Pantagruel*, însoţind pe un cardinal într-o ambasadă Ia Roma, fu primit in audienţă la Papa.

Cardinalul se apropie de Papă şi, după obiceiul tradiţional, îi sărută papucul. Văzînd aceasta, Rabelais s-a retras îndată fără să zică nimic.

Cînd ambasadorul 1-a întrebat de cauza acestei fapte uimitoa­ re, Rabelais i-a răspuns : — Dacă dumneavoastră, care sînteţi stăpînul meu, i-aţi săru­ tat Papei papucul, ce-i mai puteam săruta eu?.

Bilete

de

favoare

Marele compozitor şi pianist Rubinstein se îndrepta, într-o zi, spre o sală de concerte din Londra. O doamnă 1-a acostat într-un coridor al clădirii, rugindu-1 să-i dea un bilet de favoare. La aceasta pianistul i-a răspuns: — Trebuie să ştiţi, doamnă, că n-am la dispoziţia mea decît un singur loc pe care vi l-aş putea oferi...

— Vă sînt extrem de obligată ! strigă doamna. Care este locul, maestre? TJnde se află?

— La pian, doamnă, şi dacă vreţi să mă înlocuiţi, vă voi rămîne obligat. .

Tiparul executat la Combinatul poligrafic „Casa Scînteii"

I

Abonaji-vă la revtsfa «Şfiiniă şi fehnică" — publicaţie lunară editată de C C . al U - T M . şi Consiliul pentru răspîndirea cu­ noşti niei or cultural-ştiintificeAbonamentele se primesc de către oficiile poştale, factorii po­ ştali şi difuzorii voluntari din în­ treprinderi şi instituiii pînă la data de 25 ale fiecărei luni, cu deservirea în luna următoare.

Revista se găseşte de vînzare la toate chioşcurile pentru difu­ zarea presei şi debitele O.C.L.

• MARTIE 1965 I 41007

I