CPSF_268

GYdRGY KUIIN ZOITÂN FĂBIÂN

celei dc^aj i i I

i

o|ita planctej

Colecţia „POVESTIRI ŞTIINţlFICO-FAKTASTKE" editară

de revista

^ifiinta

• lehnica Anul XII 15 i a n u a r i e 1966

REZUMATUL

RKOŞUItlLOK

I>lli:<:Kl>F,NTIÎ

Echipajul cosnioiinvcl „Scicnivi", ciupii ijftsuifli; Unncl« u n o r î'nnle flpa

ravionale

la înlătLji-are.i

cauKa u n u i temul

solai'.

ttirp

po l.unâ, este prlmejak'l

tmfSL-

Dupii

riîtlu'miil

cura

p o i i t i u a iJiirU-

ampunuft

omi.'nlicii

liirs

d i n iint.imiil.i;r Ic t'i- KC J i i j r o p l e di.' s i s ­

dititrujiţert'a

pailluia

sl ri:(Jucutoii

vite/fi

a c e s t u i eoi-p c o v c s c n u m i t „ O b i f t i u l U n k o n y l " , ochipn.lul î ş i c o n t l t i i i ă c D i c c t â i i ' i e p o p l a n e t a M a i l i ' , I i i i-oitlinilli; i'<?i'i;r.'iat(:

••

cosmonauţii

dcscopcui

metalica.

CMpoia

Wj

sesc

pc neaşteptate

însfl

e-ite

tiiid,il(..

• ^

pitici! d e siliciu ^

ICRfltuili

l

I

c u p6miritenil.

in»itlen<'

)>lHnctii.

»! o

cupwl.i

tle s i l i c i u , c m c pAiil-

I n t o r r î n d i i HP I» lumt^ii l o r ,

nă Î n c e r c e

tn c o n t l r i u i i i c

»l:il)lllic;i

Aetlvituli-B

de eiiccl:i!u

pe

109I!. O diitrt c u itirieijllnlrr.'i

cosmonauţii

UI

holflifluc

plonlo

dt- p i t i c i i

Mailu

Ke a p t o p i e d e s i t i ş i t , d a r i-atr t u U i u r n i n d«.> l u m i r u i u n o r fUilgcrJlrl

^

lociillfl

!ie î n t o r c

straiulscir4iilor sint

Inrcj4lsti-utc

11,

d e lumina

**•

liirile xintă

nmll

rosic.

si p e Pfimint Cercetările

im a u o r l K l n e a Un m e s a j

p e I'fiinint d o p e Mnrtc.

rarfl

a n der.lcsiU

misterioasele arata

planetei

strii-

dc eeiccliiil.

Pc n c a s t c p l o l o ,

întreprinse

in r e f i i i i n e a

adresat

pisumlul

tainele

rcapur şi

stratulRcian cii s t r i l t u l K e -

Nuptun

şl

reprc-

pâmintenilor.

Rarioctor l i U r o r : A D R I A N R O O O Z .

Coperto.daien : VICTOR WEOIHANH. Q, P r » e n t o r e < i grofică: CORNII DAHIUUC^

GYdRGY KULIN

ZOLTĂN FĂBIÂN

Mesajul celei de-a opta planete ^

JMmMSMSJim4R^hmEcuTL.^

— Ea nu indică totuşi nimic asemănător, interveni Maric, De aici putem trage concluzia că planul orbital al satelitu-i lui se orientează cu precizie matematică perpendicular pe direcitia noastră vizuală... Lucru cu putinţă doar dacă direc-, ţia de deplasare e necontenit modificată... Altminteri s-ar' fi întors de mult cu profilul spre noi.

— Cine s-o modifice ? întrebarăm.

— Piticii de siliciu, răspunse Zeno, făcînd un semn cătr© Mark. Ce crezi, ce ştiu ei despre noi, despre pămînteni ?.

— Foarte multe.

— Să auzim ! Să auzim ! îi cerurăm amănunte.

— Unu, îşi ridică Mark degetul gros. Lungimea de undă de 6 565 A aleasă de ei are culoarea roşie.

— Am văzut asta, spuse Victor.

I — Ai văzut, sigur că ai văzut, dar n-ai tras nici o conclu­ zie. De ce e roşie ? Pentru că piticii noştri şi-au dat seama că atmosfera terestră îngăduie să treacă această lungime de undă; culorile spectrale ale hidrogenului, indiferent că aparţin de infraroşu sau ultraviolet, nu ajung pînă la noi.

— Formidabil! strigă Leon, poate pentru prima oară în viaţa lui. Eşti un băieţaş fără pereche.

Mark se zăpăci puţin auzind această laudă, apoi continuă: — De co-au ales tocmai calea luminoasă de comunicaţii?

Pentru că ei ştiu foarte bine că atmosfera şi magnetosfera Pâmîntului absorb cea mai mare parte a undelor radio, iar activitatea solară le poate perturba cu lotul. Pe de altă parttr.

eî mai ştiu că dintre toate oscilaţiile noi reacţionăm în modul cel mai activ la lumină. De ce se îndreaptă interesul lor tocmai spre noi? Poate pentru că radiotehnica lor extrem de avansată le-a permis înregistrarea unor semnale venite de pe Pămînt. E drept că aceste semnale nu erau adresate lor şi probabil că ei le-au recepţionat doar frag­ mentar, dar au fost suficiente pentru a-i face să-şi dea seama că pe planeta noastră trăiesc fiinţe care stăpînesc deja radiotehnica.

4) Cifrele mărturisesc

— Am stabilit definitiv că semnalele reprezintă mesaje şi că ne sînt adresate nouă, conchise Zeno. Să facem deocamdală abstracţie de problema de ce ne-au ales tocmai pe noi. Să ne gîndim mai degrabă cum ne-am putea face noi înţeleşi de ei. Poate că astfel ne vom apropia mai uşor de dezlegarea mesajelor. De pildă, ce-ar putea să afle despre noi dacă le-am transmite semnale la intervale de cîte-o secundă.

După cîteva clipe de gîndire, Mark răspunse : — Cunoscînd pej~ioada de rotire a Pămîntului în jurul axei sale, şi probabil ei o şi cunosc, ar afla că la noi unitatea de măsură a timpului este a 86 400-a parte din perioada amin­ tită.

— Dar dacă le-am transmite semnale şi din minut in minut ?

— Atunci ar afla că unitatea superioară secundei este de 60 do ori mai mare.

— Şi semnalînd apoi din oră în oră ?

— Am transmite un mesaj foarte bogat. Ei ar inţelege că împărţim ziua în 24 de oro şi că la noi sistemul de numeraţie are baza fie 60, fie 12.

— De fapt i-am induce în eroare, zîmbi Leon de la celă­ lalt capăt al mesei.

— De ce ? protestă Mark. Toate acestea sînt perfect va­ labile în legătură cu măsurarea timpului. Pe aceeaşi cale insă le-am putea comunica şi faptul că lucrăm cu un sistem de numeraţie tn baza 10. Am transmite mai întîi nouă sem­ nale la intervale de cîte-o secundă, iar al zecelea semnal ar fi unul mai lung, accentuat.

— Mark, nu crezi că pentru început ajunge şi atît ? in­ terveni căpitanul Zeno. Să acceptăm ca punct de pornire .această ordine logică şi să analizăm semnalele din acest unghi. Să vedem, în primul rînd, la cc intervH'i..r fulgerele roşii.

Am răsfoit caietul de note şi am citit datele cnuli' li — Intervalul este exact de 117,,'5 minute.

— Hai să căutăm acum legătura între cele 117,5 minute şi rotirea lui Neptun în jurul axei sale, realizată în 15 ore şi 40 de minute. Observ că timpul de rotire se împarte cu 117,5 minute, exact de 8 ori.

— N-am putea presupune că ei împart ziua în opt părţi egale ? întrebă Leon.

— Ba da.

— Aşadar, aceasta ar fi cauza apariţiei repetate printre semnale a numărului opt, încercai să trag o concluzie.

— Nu este chiar atît de sigur, mă combătu Zeno. Cred că cifra opt poato să indice cu totul altceva, — Ce anume ?

Zeno se ridică şi trecu din nou la tablă: — Am să notez grupările de semnale asupra cărora ne-am edificat clar. Să ne gîndim împreună! Cîte-o serie consta din două grupări. în prima, la intervalul de 117,5 minute apar trei semnale, apoi, după o pauză, unul singur.

Pe urmă e o pauză mai lungă, după care izbucnesc din nou cele trei semnale, urmate de astă dată nu de unu, ci de zece semnale. Cam aşa, începu să scrie, IU—1 m—uuiuni — Acestea reprezintă 31 şi 310, spuse Lcon.

— Aşa am socotit şi eu. Acestei serii i s-au adăugat însă 3, apoi 8 semnale. Să le trecem dedesubt şi pe aceste două grupări. întotdeauna am simţit o aversiune faţă de cifre. De aceea, întrebai nerăbdător : — Ai scos ceva din ele ?

•— Vom scoate împreună, zîmbi căpitanul Zeno.

Unele sub altele se înşirau pe tablă cele două grupări do cifre: 31—310 3— 8 — Transpune-ţi-vă acum în situaţia, spuse Zeno, în care vreţi să transmiteţi unei lumi cu totul străine că existăm.

Trebuie să mai comunicaţi şi faptul că sîntem fiinţe înar­ mate cu temeinice cunoştinţe matematice.

Am stat pe gînduri îndelung, şi-n cele din urmă liniştea fu spartă de Victor: — Mai întîi am transmite trei semnale, apoi încă unul, după care alte patru. Acestea ar exprima cifra 314, din caro ar afla că avem cunoştinţă de numărul lui Ludolph *.

Leon clătină din cap : — Nu cred că şi-ar da seama vreodată ; acest număr ia • Ludolph van Cuelen, celebru calculator olandez care a calculai Ia p r ni m e lfei r u20i d e zLeuc d im e as tcîereş ai t uIlu l s epcio lIu lsuei ma al i XaVpIu- lneen $1 um Iul o lapl h

c( n x ,o e t ei.}. a l e t u i pi ;

de

forma amintită numai în sistemul de numcraţie cu baza de 10, iar în alte sisteme arată cu totul altfel. între atîtea posibi­ lităţi, foarte greu şi-ar da scama ce reprezintă mesajul nostru.

I-am dat dreptate matematicianului nostru. El îşi depănă mai departe gîndurile : — Ce părere aţi avea de ideea aceasta ? Aş transmite pe rînd următoarele numere : 1, 2, 3, 5, 7, 11 şi aşa mai departe.

Aceste numere sînt prime, adică se divid numai cu 1 şi cu ele însele. Astfel, ei ar pricepe îndată că avem cunoştinţă de teoria numerelor. Ca să ne recomandăm ar fi suficient şi atîta, nu ?

— Ei au fost ceva mai atenţi, spuse zîmbind Zeno. Nu ne pretind să le înţelegem ideile, ci le transpun în sistemul nostru de gîndire.

— Ai şi dezlegat semnalele?! exclamă Mark. , — încă nu sînt sigur, dar cred că am descifrat ceva...

— Ce-ai descifrat ? strigarăm în cor.

— Pornesc de la presupunerea că mesajul e adresat Pămîntului, cea de-a treia planetă a sistemului solar. Numă­ rul 3 ar indica acest lucru, iar numărul 1 de lîngă el ar arăta că distanţa care ne desparte de Soare e luată drept unitate.

— De ce ca unitate ? întrebă Victor. De unde ar şti ei că noi considerăm această distanţă drept unitate de măsură ?

— N-au de unde să ştie, pot cel mult presupune. în schimb, acesta e modul cel mai inteligibil de a ne transmite cit de departe se află de Soare planeta lor.

— înţeleg ! se lovi peste frunte Leon. Aşadar, gruparea de semnale 3 şi 10 nu reprezintă 310, ci de 3 ori 10, adică 30.

— Aşa este, încuviinţă Zeno. Cu alte cuvinte, planeta lor este de 30 de ori mai îndepărtată de Soare decît sîntem noi.

— Care planetă ar corespunde acestui calcul ? întrebai îndată.

— Neptun, a opta planetă a sistemului solar.

— Atunci următoarele două semnale, adică 3 şi 8, întă­ resc acest lucru, spuse Leon. Este evident că vor să exprime următoarele: celei de-a treia planete îi transmite planeta a opta.

— Ce simple par toate astea după ce le-am dezlegat, observă Mark. De aici se mai desprinde însă o învăţătură : n-am fi desluşit poate niciodată sensul semnalelor dacă n-ar fi fost între noi...

— Un fizician ? interveni sarcastic Leon.

— Nu, răspunse serios Mark. Un astronom ! Toate nccslea ne atrag atenţia asupra faptului că grupările de semnalş

încă nedezlegate vor trebui să fie analizate din punctul de vedere al fiecărei ramuri ştiinţifice.

— Sînt întru totul de acord, reluă Zeno. Iată, de pildă, următoarea „frază" din care n-am reuşit să înţeleg nimic : Apar mai întîi trei semnale, după scurte pauze urmează de două ori cîte şase semnale, o pauză mai lungă, alte opt sem­ nale şi între pauze scurte de două ori cîte paisprezece semnale.

Le trecu pe tablă : ' 3—6—6 8—14—14 — Şi aici numărul 3 poate să indice Pâmîntul, iar numă­ rul 8 pe Neptun, spUse Leon.

— Desigur, încuviinţă Zeno, dar ce facem cu grupările numerelor 6 şi 14 ? Pînă în prezent n-am găsit între ele nici o legătură.

— N-ar fi exclus ca semnificaţia să fie aceasta, opina Mark, ceea ce pe Pămînt înseamnă 6, pe Neptun este egal cu 14...

— Poate obţinem vreo explicaţie din proporţia lor, îl întrerupse Leon.

— Nu te mai obosi, spuse căpitanul Zeno. Am calculat, proporţia este de 2,3333 ; pînă acum n-am reuşit să iden­ tific nici o legitate astronomică în acest număr. Nici dia­ metrul, nici masa celor două planete nu se află într-o ase­ menea proporţie. Am încercat cu relaţia dintre gravitaţii, ba chiar şi cu primele viteze cosmice. Dar degeaba, spuse deznădăjduit Zeno. M-am încurcat tot mai mult în noianul cifrelor şi atunci m-am lăsat păgubaş.

— Bine-ai făcut! îl aprobă Mark. Dezlegarea va trebui să fie căutată, evident, în alt domeniu.

— Dar în care ? ' Mark dădu din umeri, dezorientat, fără să răspuîidă. Sa lumina de zi. Eram obosiţi de atîtea calcule şi ne-am fi dus bucuroşi la culcare ; ne-a fost însă imposibil să ne ridicăm de la masă : în faţa noastră se contura tot mai mult o lume nouă a cărei existenţă o bănuiam de mult, dar care abia acum începea să ni se dezvăluie atît de aproape.

— Haideţi să vedem sinusoidele lui Aii, spuse într-un tîrziu Leon. Poate găsim acolo ceva de care să ne agăţăm.

Parcă electrizaţi de această propunere, am întins pe masă lungile fîşii de hîrtie şi ne aplecarăm peste ele.

— In semnalele captate cu ajutorul radiotelescopului, explică Aii, se remarcă la început nouă impulsuri scurte, apoi aceleaşi vibraţii enervante cu care se prelungea gru­ parea de semnale de pe satelitul din jurul Lunii. Aceste două semnalizări se află fără doar şi poate într-o anumită

legătură, pentru că de fiecare dată s-au repetat la fel: nouă 5 semnale scurte, apoi vibraţiile. | Căpitanul Zeno îşi ridică privirea.

1 — Ce-or fi vrînd cu Pluto ? După tot ce am văzut pînă j acum cred că înţelegeţi şi voi că aceste semnale pot indica Ş numai cea de-a noua planetă. \ — E sigur că-i aşa, dădu din cap Mark. Iar vibraţiile ne î semnalizează o primejdie. j — Nu vă supăraţi, am intervenit exasperat, eu nu vă pot ] urmări aşa; mai adineauri ne străduiam să dezlegăm î mesajul de pe'Neptun, iar acum vorbiţi de un alt mesaj d e ! pe Pluto? îmi scuturam capul ca unul căruia i-ar fi intrat | o muscă în ureche. j — Răbdare, bătrîne, răbdare! spuse Aii. îndată te vei \ lămuri şi tu. încă nu v-am spus că acestei grupări de sem- l nale, după o pauză mai lungă, îi urmează alte două formate din trei semnale scurte, o pauză şi alte opt semnale.

— După tine dezlegarea curbelor înseamnă: planetei a treia din partea planetei a opta — cea de-a noua planetă .• se află în primejdie. Acum trebuie să mai găsim răspunsa la întrebarea în ce constă primejdia. j — Cred că semnalele răspund şi la această întrebare,! spuse încet Leon. \ — Cum aşa ? i — Cît am lucrat cu Aii am încercat să trag unele conclu-j zii asupra legităţii numerice a semnalelor. Am stabilit în-i primul rînd că se repetă nu numai cîte-un şir de semnale, ci şi grupări întregi alcătuite din mai multe şiruri. De aceea,' am pornit de la asemenea ansambluri considerîndu-le O; singură unitate. Sistemul ce se repetă mereu conţine 1 369 \ de semne. i — Ele cuprind şi pauzele, completă Aii. Acest lucru estel important. | — Pasul următor constă în încercarea de a găsi numă-| rului 1 369 un principiu ordonator. Am găsit destul d e | repede prima legitate promiţătoare: pătratul lui 37 face | tocmai atît. Restul a venit de la sine. Am plasat semnalele | şi pauzele în 37 şiruri orizontale şi 37 de coloane verticale,' aşa cum se obişnuieşte cu modelele de ţesături.

— Unde-i desenul ? întrebă surescitat Mark. \ Leon împinse în faţa noastră o foaie de hîrtie. i — Iată-1. Nu v-am pomenit pînă acum nimic, nu ştiam ] ce să fac cu el. Era interesant, dar nu-mi spunea n i m i c i Acum însă, după co am descifrat o parte din mesajul fulge- \ relor roşii, încep semnificaţia figură, desenului...

8primitiv . Pe — \ foaia de simplă de pe să masă : bănuiesc vedeamşi următoarea aproape . 1i|

Căpitanul Zeno studie cu atenţie cele două arce de cerc ce se apropiau unul de altul şi dreapta exterioară lor. Apoi luă o riglă de calcul şi începu să măsoare distanţa maximă şi minimă între arce, precum şi distanţa lor faţă de centru.

După ce termină spuse : — Bănuiala nu te-nşală, Leon. Arcul interior e depărtat do centru cu 30 de unităţi, iar cel exterior cu 40, ceea ce corespunde distanţei de la Soare pînă la orbita lui Neptun şi cea a lui Pluto. E limpede, de asemenea, că avem de-a face cu nişte arce eliptice care se întretaie undeva în afara dese­ nului. Or, se ştie că orbita lui Pluto o întretaie pe aceea a lui Neptun. Este neîndoielnic că avem în faţă un sector din orbitele celor două planete.

— Ce înţeles are însă dreapta ? întrebai.

— Nu poate fi decît traiectoria pe care se apropie un corp venit din spaţiul exterior sistemului nostru solar.,.

— Traiectoria „Obiectului Bakonyi", sări în picioare Mark.

Iată din ce cauză sînt lansate semnalele de alarmă. Au comunicat apropierea astrului din antimaterie. De ani de zile ne avertizează asupra primejdiei, numai că noi nu'i-am înţeles.

— Habar n-aveam de existenţa lor, spuse Victor.

— Acum însă, după ce i-am văzut...

— Ce intenţii vor fi aVînd cu „Obiectul Bakonyi", se întrebă Leon.

întrebarea ne uimi pe toţi: nu ne gîndisem la asta. Legă­ tura devenise însă foarte clară : în noile şi surprinzătoarele fenomene de pe „Obiectul Bakonyi" trebuia să căutăm pre­ zenţa piticilor de siliciu.

5} Nereis în (lâcări

A doua zi după-amiază, cîţiva dintre noi se adunară iarăşi în cabinetul căpitanului Zeno. Soarele încă nu apusese cînd în cîmpul vizual al telescopului apărură din nou străful­ gerările „Obiectului Bakonyi". Pe baza ultimelor măsurători poziţionale devenise evident faptul că orbita corpului ceresc se modifica substanţial, direcţia sa de deplasare înclinîndu-se tot mai mult spre Neptun.

Mark abia putea fi stăpînit; era înfuriat la culme.

— înţelegeţi-mă, gesticula el nervos, n-au dreptul să lipsească Pămîntul de ,,Obiectul Bakonyi". E al nostru.

L-am frînat cu sacrificiile uriaşe ale întregii omeniri, iar acum dumnealor, pur şi simplu, şi-1 însuşesc !...

—• Poate că, într-adevăr, n-au dreptul, în schimb au capa­ citatea şi forţa necesară. înainte ca Mark să apuce să dea un răspuns „tare", căpi­ tanul Zeno se apropie de el şi, trecîndu-i t) mină pe după umeri, îi spuse : — Nu te pripi cu aprecierile. Nu ştim de ce procedează aşa. Ai dreptate : „Obiectul Bakonyi" a fost frînat de noi, dar tot atît de adevărat e că în continuare nu ne-am preo­ cupat de soarta lui. L-am lăsat să evolueze mai departe pe orbita lui modificată.

— Iar acum îi lăsăm pe aceşti pitici de siliciu să-1 accele­ reze şi să-1 scoată din sistemul planetar.

—• Linişteşte-te, după cît se pare, nu e vorba de aşa ceva !

Viteza obiectului nu creşte, ci scade. N-avem ce face.

Trebuie să aşteptăm, să vedem ce se va întîmpla în zilele următoare. Şi, la urma urmei, încă nu e sigur că într-adevăr piticii de siliciu sînt cei care s-au amestecat în afacerea asta.

— Ce-ar fi putut să^ie altceva ?

Căpitanul Zeno dădu din umeri : — Multe. Să-ţi dau un exemplu. De multă vreme s-a emis presupunerea că în exteriorul centurii dense a asteroizilor dintre Marte şi Jupiter ar mai exista altă zonă similară. S-ar putea întîmpla ca „Obiectul Bakonyi" să fi nimerit în această centură şi să se ciocnească consecutiv cu mmusculele corpuri cereşti sau cu sfărîmăturile lor.

•— Oricum ar fi, oftă Mark, mi-ar părea foarte rău să pierdem „Obiectulpreocupa Bakonyi". într-adevăr, 10 din antisubstanţă intens pe fiecaresoarta dintre corpului noi, şi,

în adîncul inimii, îi dădeam lui Mark dreptate. Dar, practic, n-aveam ce face.

— Cît de mic continuă să rămînă omul! murmură după o pauză îndelungată Leon. Numai în asemenea prilejuri ne dăm seama... Şedeam tăcuţi, într-o atmosferă apăsătoare, cînd îşi făcu intrarea Andre. Faţa-i rotundă, cam smeadă, i se rotunjise şi mai mult: radia de bucurie. Salută şi-şi ceru scuze pentru întîrziere, apoi spuse : — Numărul 6 înseamnă carbon, iar 14 indică siliciul.

L-am privit ca pe unul care şi-a pierdut minţile.

— Nu-nţelegeţi ? I începu să rîdă Andre. Vorbesc despre semnale, despre fulgerele roşii. Aseară, vă amintiţi, am rămas la concluzia că nu ne putem descurca cu şirul nume­ relor 3—6—6 şi 8—14—^14. Or, eu vă spun acum că 6 înseam­ nă carbon, iar 14 siliciu.

— De ce tocmai carbon şi siliciu ? întrebă Victor.

— Pentru că cifrele acestea exprimă legităţile structurii lor atomice. In nucleul atomului de carbon axistă 6 protoni încărcaţi pozitiv şi 6 neutroni, aşa că e logic să definească carbonul cu numărul 6. La fel de raţional e să definească siliciul cu numărul 14.

Atmosfera apăsătoare dispăru într-o clipă. Ni se deschi­ deau alte perspective, nebănuite pînă atunci. Descoperirea lui Andre confirmă încă o dată că fulgerele roşii sînt într-adevăr semnalele piticilor de siliciu. Ce altceva puteau indica mesajele dacă nu faptul că tot ceea ce pe planeta a treia, pe Terra, înseamnă carbon — pe planeta a opta, pe Neptun, înseamnă siliciu ? Fiinţele raţionale care transmit mesajul sînt deci, fără îndoială, de natură silicică, în mole­ culele organismului lor diferitele elemente fiind grupate în jurul atomilor de siliciu.

Aceste concluzii calmară mînia lui Mark. Şi, deşi nu era în apele lui, se bucură sincer împreună cu noi. , — Cum ai ajuns la această concluzie ? îl întrebă pe Andrâ.

— Pornind de la următoarele grupări : 3—6—6—8—8 şi 8—14—14—1. Prima parte înseamnă că organismul celor de pe planeta a treia are la bază carbonul, iar elementul lor vital e oxigenul ; partea a doua, în schimb, aj-ată că în organismul fiinţelor de pe planeta a opta elementul de bază îl constituie siliciul şi au ca element vital hidrogenul. Ei bine, tocmai hidrogenul, acest unu răzleţ după numărul 14, mi-a sugerat soluţia. E răzleţ pentru că în nucleul său se găseşte doar un singur proton încărcat pozitiv. Oxigenul însă nu poate fi desemnat cu un singur 8, întrucît în nucleul să.u există tot atîţia neutroni, de unde concluzia că poate fi

exprimat în modul cel mai fidel cu două numere de 8.

Restul a venit singur.

Din tot colectivul poate eu eram cel mai emoţionat. Nici­ odată nu mi-ar fi trecut prin minte că o lume îndepărtată, o planetă prea puţin cunoscută ne poate transmite cu aju­ torul cîtorva cifre, cu semnale atît de simple un mesaj atît de bogat. Totdeauna îmi închipuisem că fiinţele aparţină­ toare unor lumi diferite îşi vor transmite mai întîi imagini ca pe baza lor să-şi elaboreze un dicţionar comun. Poate că va veni şi timpul cînd se va proceda aşa ; deocamdată însă chiar şi numerele s-au dovedit excelente purtătoare ale gîndurilor.

Căpitanul Zeno se ridică şi se apropie de biroul său. Luă de acolo un nou şir de semnale pe care ni le arătă, spunîndu-nc : — Le-am recepţionat azi, în zori, după ce voi aţi plecat acasă.

Sem.nalele se înşirau astfel: 111 111111111 11111111 1111, aşadar 3 9 şi 8 4.

— Greutatea provine din faptul, continuă căpitanul Zeno, că acest mesaj nu se află în legătură cu altele, cum a fost cazul cu oricare dintre semnalele anterioare. Este evident că şi acestea vor să ne spună ceva despre Terra şi Neptun, despre legătura dintre cele două planete. Dar ce anume ?

Am rămas dezorientaţi. De la început căzurăm de acord că, în acest caz, numerele nu pot desemna elemente chimice pentru că stau singure, nefiind dublate. Soluţia trebuia căutată în altă direcţie.

— Să alcătuim o proporţie din 9 şi 4, propuse Leon. Ra­ portul dintre ele este de 2,25. Ar trebui să căutăm acum două cantităţi fizice care în cele două lumi vii să se rapor-^ teze între ele respectînd aceeaşi proporţie. începuse o lungă şi sterilă discuţie care săptămîni de-a rîfidul ne absorbi toată energia. Ne preocupam şi acasă, în timpul odihnei, de aceste două numere, 9 şi 4, care ni se păreau tot mai enigmatice. „Obiectul Bakonyi" evolua între timp pe calea sa modi­ ficată. Se contura cît se poate de limpede faptul că sîntem martorii unei acţiuni bine pregătite şi înfăptuite cu con­ secvenţă : direcţia de deplasare a corpului cosmic se în­ drepta fără echivoc spre Neptun.

12 — De-acum e cort că-1 transformă într-un satelit de-al lor, spuse căpitanul Zeno într-una din zile.

— Destul de rău, se tînguia Mark.

— N-ai dreptate. Ca să fim sinceri, n-aveam nici o idee de unde am fi putut obţine o asemenea cantitate de energia

care să ne fi permis plasarea obiectului în jurul lui Jupiter. • Ei ne-au scăpat de această grijă, transformînd „Obiectul ' Bakonyi" într-un membru folositor al sistemului planetar. j — Slabă nădejde. ş Şedeam în faţa marelui telescop electronic, al cărui ecran | era urmărit de căpitanul Zeno şi în timpul discuţiei.

I — Ia fiţi atenţi! exclamă el la un mom.ent dat. j Pe ecran se vedea imaginea lui Neptun, alături de care ; Nereis, unul dintre sateliţii lui, apărea ca un minuscul punct 1 abia perceptibil. Deodată însă micul satelit deveni de o sută i de ori mai strălucitor, pentru ca la fel de repede să-şi scadă ; lumina. Peste cîteva clipe, „focul de artificii" de pe Nereis i se repetă. j Ne privirăm perplecşi. ] — Ce-i asta ? întrebai uimit.

3 — Piticii de siliciu vor ceva, spuse căpitanul Zeno. { Imaginea de pe ecranul telescopului electronic ne uimea i şi ne emoţiona. ; — Pînă acum nu ne-ai pomenit nimic despre luminile : astea, îi reproşa Mark. i — La început nu mi s-a părut să aibă vreo importanţă j deosebită, răspunse Zeno. Eram atît de prinşi de vraja sem- ; nalelor şi de dezlegarea lor, încît n-am dat prea multă | atenţie micilor străfulgerări de pe Nereis. Am atras totuşi î atenţia mai multor observatoare. Din cauza „Obiectului] Bakonyi", noi tot nu ne-am fi putut ocupa de Nereis. Ieri! am primit datele diferitelor observaţii. Ele m-au determinat din nou să-mi îndrept telescopul într-acolo... în timp ce vorbea, Nereis se învăpăie pentru a treia oară, apoi urmă ol pauză mai îndelungată. ; — Pînă acum aţi observat trei semnale consecutive, nu-i 1 aşa ? întrebă Zeno. î — Da, trei. i — Ei, vedeţi, şi asta îmi confirmă presupunerile. E me­ sajul adresat planetei a treia, Pămîntul, din partea lui Neptun. Satelitul acestuia este el însuşi un corp ceresc ciu-j dat. Dintre toţi sateliţii cunoscuţi de noi, acesta evoluează] pe cea mai alungită orbită eliptică. Nereis se poate îndepărta j pînă la 10 milioane km de planeta mamă ; în schimb, în | sectorul opus al traiectoriei se apropie de planetă pînă laj 2 milioane km. î — în cît timp face ocolul lui Neptun ? întrebai. =1 înainte de a fi primit răspunsul, străfulgerarea apăru dini nou pe ecran, după care, la intervale scurte, izbucnirile dej ' pe nul 13— iNereis Zeno.

Să numărăm urmară Timpul una unei cîte după rotaţii semnale alta.a lui sosesc Nereis acum, estespuse de uncăpita-| an şivI

jumătate. Diametrul acestui mic satelit este abia de cîteva sute de kilometri; de aceea apare atît de şters.

— Ar trebui făcută analiza spectroscopică a străfulgeră­ rilor, propuse Mark.

— O şi fac cei de la Observatorul Atlas, din nordul Africii, care au descoperit fenomenul.

Noul şir de semnale consta din opt .străfulgerări. Acum era absolut evident că bizara comportare a lui Nereis e legată de misterul străfulgerărilor roşii, de mesajul piticilor de siliciu. Analiza spectroscopică ne confirmă presupunerile. în iluminările satelitului apăreau concomitent trei culori: roşu, galben, verde. Pe imaginile luate se distingeau cu cla­ ritate cele trei linii puternic conturate.

— Piticii aceştia de siliciu vor ceva de la noi, ne spuse că­ pitanul Zeno îngîndurat. Ce vor fi vrînd ?

Am rămas cu toţii pe gînduri.

— Poate aşteaptă să le semnalizăm şi noi, spusei eu.

— Posibil...

Frămîntarea noastră fu întreruptă de zbîrnîitul radiotelefonului. Căpitanul Zeno potrivi aparatul pe recepţie; din difuzor se auzea vocea răguşită, nervoasă a lui Victor.

— Imagini televizate din direcţia lui Neptun... Le-am prins de trei ori. Veniţi îndată la Aii! — înregistraţi imaginile, răspunse prin microfon Zeno.

Pornim imediat. Reţineţi exact momentele înregistrării ima­ ginilor ! înainte de a pleca, Zeno a pus în funcţiune instalaţia auto­ mată de comandă a telescopului pentru ca în absenţa noas­ tră să înregistreze toate fenomenele ce ar fi avut loc pe Nereis. Apoi am urcat pe acoperiş, unde ne aştepta elicop­ terul.

La manşă se aşeză Mark, şi peste cîteva secunde uriaşa elice cu patru pale uruia deasupra capului nostru; dedesubt pluteau maiestuos piscurile posomorite, acoperite de zăpadă şi văile adînci, întortocheate ale Alpilor. Altădată priveliştea acestor minunate frumuseţi ne-ar fi desfătat, acum însă n-aveam răbdare să le admirăm.

6) Mesajul celei de-a opta planete

Staţia radar la care lucra Aii era amplasată pe ţărmul Mediteranei, în golful Leului. Pista de beton a aeroportului de aici se întindea pînă în apropierea mării. La coborîre am inspirat adînc aerul proaspăt, sărat al mării de azur şi ne-am 14 înţepenite. întins membrele Victor ne aştepta în faţa sălii principale, ne făcu un semn că ne-a recunoscut, apoi se îndreptă grăbit în întîmpinarea

unui alt avion care tocmai ateriza. Peste cîteva minute ne aflam şi noi lîngă uriaşul aparat de zbor din care coborî iubitul nostru profesor, bătrînul Hyle.

După ce ne-am salutat cu căldură, am traversat voioşi sala principală. Spre surprinderea noastră, lîngă maşina care ne aştepta am dat peste Andre, Peter şi doctorul Ferry.

— Am anunţat pe toţi membrii echipajului de pe „Seleniu", explică Victor.

— Atunci eu ce caut aici ? îl întrebă profesorul Hyle, cercetîndu-1 pe deasupra ochelarilor.

— Dumneavoastră, dragă profesore, sînteţi pe veci pi'eşedintele nostru de onoare !

Confirmînd din toată inima cuvintele lui Victor, ne-am urcat în maşină. Pe drum el ne povesti pe-ndelete cum recep­ ţionase Aii în trei rînduri imagini televizate din direcţia lui Neptun.

— Ce se vedea în acele imagini ? întrebă căpitanul Zeno.

— Nimic deosebit. De fapt n-au fost imagini propriu-zise, ci mai degrabă o transmisie de culori : trei semnale, o pauză şi alte opt.

— Semnalele obişnuite, spuse Mark.

— Mesajul s-a mai repetat de două ori. Altceva nimic.

— Poate că şi ei aşteaptă ceva din partea noastră, spuse profesorul Hyle.

— Cred că aveţi dreptate, îl susţinu Zeno. Probabil că aş­ teaptă confirmarea recepţiei.

Sosind la staţie, ne-am îndreptat îndată spre cabinetul lui Aii. 'El şi Leon aşteptau încordaţi noi transmisiuni. Şedeau înaintea ecranelor luminescente şi nu-şi luară privirile de pe ele nici cît ne-au salutat.

— Aveţi aici datele la care s-au recepţionat emisiunile, ne întinse Aii peste umăr notele lui.

Zeno luă foaia, confruntă datele cu propriile-i note şi spuse : — N-avem nici un motiv să ne îndoim că între cele două fenomene există o strînsă legătură. De fiecare dată, apariţia imaginilor pe ecrane a coincis cu aceea a străfulgerărilor de pe Nereis. Zeno îşi puse mina pe umărul lui Aii şi continuă : — Propun să le semnalăm într-o formă explicită că me­ sajul lor a fost recepţionat şi că dispunem de mijloace pentru menţinerea unei legături organizate.

— Am şi făcut acest lucru, răspunse Aii. Acum o oră, îndată după ce v-am anunţat, am transmis semnale luminoase cu ajutorul marelui tun laser.

— Şi ce le-ai transmis ?

— Ne-am gîndit, răspunse să retransmitem u. recepţionate, opt, 15 apoi trei. dar am făcut-oLeon, în ordine inversă : semnalele mai întîi

— Foarte bine, încuviinţă profesorul Hyle. De aici vor putea trage concluzia că am primit mesajul lor şi că l-am şi înţeles.

— Semnalele noastre vor ajunge pe Neptun în trei orc, spuse căpitanul, uitîndu-se la ceas. înseamnă că răspunsul poate sosi cel mai curînd după şapte ore. Avem deci suficient timp. Aş propune, stimate profesor, se adresă Zeno bătrînului savant, să ne conectăm în timpul recepţiei şi cu posturile cele mai mari de televiziune şi cu sateliţii artificiali sincroni.

— Ai dreptate, Zeno. Toate aparenţele arată că neptunienii pregătesc o emisiune televizată. Or, în acest caz trebuie să ne îngrijim ca emisiunea adresată Pămîntului s-o poată urmări toată lumea. Hyle se ridică sprinten din fotoliu şi continuă : Mă duc să vorbesc cu cei din Consiliul terestru, să le cer aprobarea în acest sens.

Victor îl urmă, spre a-i fi de ajutor la nevoie.

Orele următoare au decurs într-o activitate febrilă. Căpi­ tanul Zeno încredinţa cîte o sarcină fiecăruia dintre noi.

Aveam o dispoziţie excelentă ; ne simţeam din nou ca pe „Seleniu".

Consiliul terestru îşi dădu bucuros asentimentul pentru transmiterea emisiunii şi atrase îndată în activitatea de organiaare Centrul mondial de informaţii. Din momentul intrării acestuia în acţiune, nouă nu ne-au mai rămas prea multe de făcut. Eu am mai avut oarecare treabă cu redactarea ştirii prin care posturile de televiziune urmau să anunţe evenimentul.

Cele opt ore socotite din momentul lansării semnalelor de către Aii — timpul cel mai scurt în care putea să sosească răspunsul — au trecut repede. Am conectat toate aparatele T.V. din sală şi aşteptam cu înfrigurare stabilirea legăturii cu cei de pe Neptun. Pentru că nu aveam posibilitatea stabilirii unui contact direct — Neptun se găsea încă sub orizont —, ne-am conectat reţeaua la un satelit sincron. încordarea spori în momentul în care observatorul japonez comunică faptul că Nereis se învăpăiase din nou. în clipa următoare, pe ecrane apăru şi imaginea televizată. Trei semnale, apoi alte opt, în fiecare apărînd şi contopindu-se de la roşu la violet toate culorile curcubeului. Urmă o fulgerare albă, după care culorile semnalului dublu se iviră din nou.

— Fulgerarea albă vrea, probabil, să ne avertizeze de ceva, spuse căpitanul Zeno.

Eram de aceeaşi părere cu el şi aşteptam cu strîngere de inimă continuarea emisiunii piticilor de siliciu. Au trecut cîteva minute ce ni s-au părut o veşnicie, şi, în sfîrşit, apăru 16 prima • • 'i imagine mai precis conturată. Vedeam suprafaţa unei

planete necunoscute — la început de la o înălţime foarte mare, probabil de pe nava spaţială, apoi mereu mai de aproape.

Priveam cu răsuflarea întretăiată priveliştea aceea scăldată în culori de vis. Căpitanul Zeno îşi reveni primul. Luă microfonul şi începu să explice : — Dragi prieteni din lumea largă, dragi telespectatori, pe ecranele din faţa noastră ne apare imaginea celei de-a opta planete a sistemului solar, imaginea lui Neptun. Vă rog să nu vă uitaţi la ea în felul în care aţi privi un peisaj terestru.

Pe Neptun totul se prezintă altfel decît la noi, altele sînt condiţiile astrofizice. Această planetă se află la o distanţă de io de ori mai mare de Soare decît Pămîntul, şi de aceea puterea luminii solare este acolo de 900 de ori mai mică. în consecinţă, temperaturile sînt mult mai coborî te, gerul neptunian întrece cu mult cel mai aspru frig de pe Pămînt.

Suprafaţa îndepărtatei planete are un înveliş dens, ne­ întrerupt, de nori din metan şi amoniac. învelişul însuşi filtrează puternic lumina solară.

Imaginea arăta suprafaţa lui Neptun văaută de aproape ; semăna cu imaginile piuate dintr-un elicopter ce zboară încet la mică înălţime.

— în colţul sting al imaginii, continuă Zeno, vedem ceva ce s-ar părea că se" evaporă. Nu ştim ce ar putea fi...

Poate că sînt cianuri. Lacul acela mic ne face impresia că ar da în clocot. El fierbe, într-adevăr, dar la temperatura lor. Cele mai multe substanţe care la noi sînt în stare gazoasă sau lichidă la ei se găsesc în stare de agregare solidă. Aşadar, dacă cineva dintre ţnoi şi-ar vîrî picioarele în lichidul acesta „fierbinte", s-ar pomeni cu ele îngheţate într-o fracţiune de secundă. Acum ni se înfăţişează un pîrîu ce curge murmurînd, dar în vadul său nu se găseşte apă, ci, poate, amoniac, metan, cian sau alţi compuşi chimici. Aici, în schimb, se văd nişte coloane ţîşnitoare aburind. S-ar putea ca ele să fie adevărate fîntîni arteziene (în accepţia terestră a cuvîntului) din care ţîşnesc vapori de apă. Viaţa pe Neptun nu este întreţinută numai de puţina căldură solară, ci şi de căldura interioară a planetei. Se vede bine că aburul care erupe nu se împrăştie, ci ţîşneşte în sus, pe verticală, ca să dispară neobservat la mari înălţimi ; at­ mosfera uscată, săracă în vapori de apă, îl absoarbe rapid.

Imaginea ne arată gheizer după gheizer, iar peisajul se schimbă complet. Se văd forme de viaţă asemănătoare cu arborii şi cu plantele terestre, dar, în această atmosferă otrăvitoare pentru noi, ele au. desigur, un , alt mod de viaţă, — 17

Explicaţiile ne-au fost furnizate în continuare chiar de cei de pe Neptun. Ei nu s-au folosit de cuvinte, ci de imagini terestre transmise în paralel .şi pe care le-au luat, probabil, în timpul călătoriei lor în Lună. în faţa noastră prinseră viaţă peisaje cunoscute : maluri păduroase de rîuri, lanuri de grîu. Şirul imaginilor înfăţişă apoi din nou lumea lui Neptun.

Căpitanul Zeno explică mai departe : — Cu aceste cîteva imagini, cei de pe Neptun ilustrează grăitor faptul că regiunile gheizerelor fac parte din zonele călduroase ale planetei lor, unde temperatura, condiţiile de viaţă se aseamănă întrucîtva cu acelea de pe Terra. De aici putem trage concluzia că această planetă îndepărtată, a|lată la patru miliarde şi jumătate de kilometri de noi, este sediul unor violente contradicţii. La suprafaţa ei, diferenţele de temperatură trebuie să fie mult mai mari decît pe Pămînt.

Ecranul se întunecă pentru moment şi cînd se lumină din nou am văzut o imensă cupolă arcuită parabolic.

— E aidoma celei de pe Marte, exclamă Mark, numai că e mai mare !

Lateral, în zidul edificiului, se deschise o uşă, şi camera de luat vederi pătrunse parcă plutind în interior. In hala spaţioasă a cupolei se revărsa o lumină misterioasă. în loc de podea se găsea nisip gălbui-roşcat, din care răsăreau în şiruri drepte vrejurile plantelor marţiene.

— Iată dovada, spuse Zeno, că neptunienii au fost pe Marte ; cu ei ne-am întîlnit în cursul expediţiei noastre ! în acel moment, de parcă ar fi auzit cuvintele lui Zeno, vechile noastre cunoştinţe, cei trei pitici de siliciu, apărură pe ecran. Se apropiau cu acelaşi mers legănat pe care li-1 cunoşteam de pe Marte. Şi-au ridicat mîinile lungi, făcîndu-ne semne.

Doctorul Ferry luă, la rîndul său, microfonul : — Iată, în faţa noastră, explică el, fiinţele raţionale de pe Neptun. Diferenţele mari de temperatură de pe planetă le-au dat o asemenea structură organică încît capacitatea lor de a suporta j frigul şi căldura este neînchipuit de mare. Modul lor de asimilaţie este necunoscut de noi şi e posibil ca hrănirea — ceea ce pentru noi înseamnă a mînca şi a bea — să fie la ei cu totul altfel. Ei dispun, fără îndoială, de capacitatea — caracteristică la noi numai plantelor — de a utiliza în mod nemijlocit energia radiantă în vederea în­ treţinerii proceselor vitale. In orice caz, e sigur că au ştiut 18 într-un fel organismul şi condiţiilor marţiene. să-şi adapteze Vă aduceţi aminte — v-am informat încă de pe atunci — că se deplasau pe Marte fără costume de protecţie şi fără aparate pentru respiraţie, suportînd temperatura rarefiatăşi presiunea scăzută de acolo. Elementul de bază al organis-

mului loi- este siliciul. Neptunienii nu văd în felul nostru ; ei sînt adaptaţi condiţiilor de lumină de pe Neptun. Urechile mari, clăpăuge, s-ar putea să aibă funcţiunea unor antene cu ajutorul cărora sesizează radiţia electromagnetică. Ei iau cunoştinţă de mediul înconjurător îndeosebi pe calea percepe­ rii undelor scurte radiate de corpurile din jur.

Cei trei pitici de siliciu au dispărut şi-n locul lor pe ecrane au reapărut peisajele. Apropiate unul de altul, se înşirau piscurile unor vulcani activi, iar la poalele lor platourile pleşuve erau acoperite de numeroase cupole. Camera de luat vederi plutea acum în imediata apropiere a unui vulcan fumegînd, apoi se ridică deasupra lui, permiţîndu-ne să vedem clar bolta artificială ce astupa craterul şi din care pornea o reţea de ţevi.

— Vedem a c u m centrale de forţă vulcanice, explică Mark, preluînd microfonul. Imaginea demonstrează grăitor utilizarea energetică a căldurii magmatice şi a presiunii de erupţie.

Desigur, n-avem încă nici o idee despre materialele din care au fost i-ealizate ţevile, rezervoarele, robinetele şi ventilele- Cu prilejul călătoriei noastre în Lună, în apropierea cuptoarelor solare am găsit cîteva picături metalice ; nici pînă azi n-ara reuşit să analizăm în mod corespunzător aliajul acestora.

Camera de luat vederi mai alunecă o vreme deasupra vulcanilor aflaţi în exploatare. Deodată ni se înfăţişă o re­ giune de şes. Peisajul l O r a mort, solul — acoperit de gheaţa diferitelor substanţe. Uriaşele sloiuri suprapuse erau negre de funinginea şi de cenuşa vulcanică c e s e răspîndeau neîn­ cetat.

— Antarctida neagră, spuse căpitanul Zeno.

Peisajul acela înfricoşător deveni cîteva clipe mai tîrziu şi mai teribil, deoarece încremenitul tărîm fu măturat de o năprasnică furtună ce ridică departe, în văzduh, praful de gheaţă murdar. Cînd ecranul se limpezi din nou, suprafaţa lui Neptun se vedea de la o mare înălţime ; camera de luat vederi se îndepărta rapid pînă ce imaginea planetei se con­ tractă, devenind cît un punct.

Emisiunea televizată luă sfîrşit, dar ecranul încă nu se întunecă ; după o scurtă pauză, reapărură petele de culoare.

N-^aveau contururi determinate, se învolburau, amestecîndu-se între ele, dar învolburarea aceasta avea un vădit ritm inte­ rior.

— Concertul cromatic, spuse Aii. Acela care a fost înregis­ trat şi pe benzile de pe Marte. Şedeam tăcuţi, profund impresionaţi. Abia atunci, ameţiţi de caruselul splendidelor culori, ne-am dat seama de adevăr rata amploare pe care în acea _tate ., 19 de oră. Nua experienţei există cuvinte caream să trăit-o exprime fidel jumă­ sen-

timentul ce ne stăpînea nu numai pe noi, cei zece oameni prezenţi în observator, ci pe toţi locuitorii Terrei care se adunaseră în faţa televizoarelor.

După concertul cromatic, din nou apăru pe ecrane un glob.

La început era întunecos, apoi, treptat, se lumină şi în faţa noastră se ivi imaginea Pămîntului ; contururile continentelor, răsărind din apa mărilor şi a oceanelor, se creionară cu limpezime. încet, globul prinse a se învîrti în jurul axei sale şi după o rotaţie completă se opri ; imaginea se întunecă din nou, iar la sfîrşit apăru fulgerarea semnalelor cunoscute: mai întîi trei, apoi alte opt.

Noi am înţeles îndată mesajele, dar pentru a-i edifica pe toţi telespectatorii căpitanul Zeno anunţă la microfon : — Postul de televiziune de pe Neptun se va prezenta din nou mîine, la aceeaşi oră, după o rotaţie completă a Pămîn­ tului.

7) Totul se clarifica

în seara aceea nu ne puteam despărţi : şedeam împreună, deşi emisiunea televizată a piticilor de siliciu se terminase de mult. Entuziasmul ne stăpînea pe toţi. Profesorul Hyle invită întregul colectiv să rămînă pînă în seara zilei următoa­ re ; spaţiu se găsea cu prisosinţă în camerele de oaspeţi ale centrului.

Vedeam că pe Zeno îl preocupă ceva ; mi-am dat seama ce anume cînd l-am auz'it rostindu-şi gîndul : — Ar trebui isă mulţumim într-un fel piticilor de siliciu pentru emisiunea televizată.

— Excelentă idee ! declară profesorul Hyle. Aş avea chiar o propunere. După cunoscutele grupări de opt şi de trei semnale, să transmitem partea finală a Simfoniei a IX-a de Beethoven. Sentimentul de jubilare emanat de această mu­ zică le va tălmăci, sper, bucuria pe care ne-au produs-o.

Am primit încîntat sugestia, iar Mark ne şi părăsi pentru a pregăti emisiunea. Potrivit înţelegerii, fixă momentul transmiterii mesajului nostru în aşa fel încît să sosească pe Neptun atunci cînd locuitorii lui îşi vor fi încheiat a doua lor teleemisiune. între timp. Aii şi Victor se învîrteau enigmatic printre noi ; cînd se întoarse şi Mark, Victor deschise larg uşa cc da în marea sală dp consiliu.

— Prieteni, masa e servită!

Supa aburea în mijlocul mesei, iar Aii umplea paharele 20 . dintr-o butelie împletită, cu gîtul lung.

— Ura ! Ura ! se auzea glasul strident al lui Mark în timp ce treceam în sală.

După cină, discuţia continuă lîngă cafea şi coniac.

— Mi se pare, spuse Mark, că acum s-au clarificat şi pro­ blemele legate de ultimele două grupuri de semnale.

— La care te gîndeşti ? întrebă căpitanul Zeno.

— La acelea cu care nici Leon n-a reuşit s-o scoată la capăt, la grupările 3—9 şi 8—4. Ne-am oprit la 2,25, ra­ portul dintre 9 şi 4.

— Aşa este, confirmă Leon. Aici ne-am împotmolit.

— După cele văzute, bănuiesc că raportul celor două numere exprimă diferenţa de temperatură pe cele două planete.

— Cred că e absurd, interveni Peter, doar n-avem nici o idee cu ce unităţi măsoară ei căldura.

— E adevărat, dar zero absolut rămîne tot zero absolut, indiferent că-1 exprim în grade Celsius sau Kelvin. Oricum şi-ar grada termometrele, raportul dintre diferitele cantităţi de căldură mai mari decît zero absolut rămîne neschimbat, cel mult le vom determina cu valori numerice mai mici sau mai mari.

— N-ar fi exclus ca Mark să aibă dreptate, opina profe-~ sorul Hyle. Să calculăm ce valori de temperatură se obţin prin raportul 2,25.

— Am şi calculat, spuse Mark. Să considerăm media tem­ peraturii terestre + 15" Celsius. în gradare absolută, adică în grade Kelvin, aceasta corespunde cu 288. Dacă împart pe 288 cu 2,25, ajung la concluzia că pe Neptun temperatura medie este de 128° Kelvin sau minus 145" Celsius.

— Din punct de vedere astronomic este perfect posibil, remarcă Zeno. De altfel, şi imaginile televizate pledează pentru presupunerea lui Mark.

Doctorul Ferry interveni şi el : — Să mai calculăm ceva : Ce valori obţinem cu privire Ia temperatura piticilor de siliciu dacă pornim de la tempe­ ratura organismului nostru.

Leon făcu un calcul mental : — Plus 37" Celsius corespund unei temperaturi de 310* Kelvin. împărţind cu 2,25, obţinem 138, ceea ce înseamnă o temperatură de minus 135° C. — Şi acest lucru e verosimil, îi răspunse doctorul Ferry.

Acum înţeleg de ce neptunienii sînt atît de sensibili tocmai la razele calorice infraroşii. De bună-seamă pentru că radiaţia unui corp la temperatura de minus 135" C este cea mai pu­ ternică în regiunea infraroşie.

Mai progresasem cu un pas, aflasem încă un element im­ portant în legătură cu piticii de siliciu, cu viaţa de pe Neptun. _ 21

A doua zi după-amiază salutarăm cu bucurie, ca pe nişte | vechi cunoştinţe, străfulgerările de pe Nereis şi ne pregă-î team pentru recepţionarea teleemisiunii de seară. Eram 1 curioşi să aflăm dacă ei vor repeta comunicarea sau ne vor Ş transmite noi informaţii.

•] — Aţi observat că n-am văzut mecanisme funcţionînd cu « roţi sau biele, ne întrebă Mark. j Aşa era într-adevăr, dar acest lucru no miră abia acum, ^ cînd fizicianul nostru ne atrăsese atenţia. î — Cauza poate să fie, explică profesorul Hyle, că neptu- | nienii nu mai au nevoie de mecanismele greoaie, că ştiu să j producă şi să valorifice energia şi fără ele. j — Cu ce se vor fi deplasînd ? < — Vom vedea, poate, deseară. \ Previziunea bătrînului savant se adeveri. După semnalelecolorate care au deschis emisiunea apăru imaginea unui oraş neptunian. Vedeam cupole mai mici şi mai mari dispuse ra- \ dial în jurul unei pieţi hexagonale. Printre ele alunecau lin | vehicule ciudate ; n-aveau roţi, se asemănau mai degrabă cu ] săniile, pe care şedeau cîte doi-trei pitici de siliciu. Cînd le-am j cercetat mai atent, am observat că „tălpicile" respective nui ating solul, ci glisează la o înălţime de 15—20 cm. \ — Colosal! spuse Mark. Ăştia plutesc pe unde electro- \ magnetice ! Iată de ce n-au nevoie de roţi. Nu există frecare, i doar reaistenţa atmosferei. j Imaginile următoare ne purtară spre larga piaţă hexa-J gonală, în mijlocul căreia se afla o sferă de metal cu supra-1 faţa ca .oglinda. O recunoscusem îndată : era cosmonava lor.l De printre cupole apărură cei trei cunoscuţi pitici de siliciu.]

Ei intrară în sferă şi-n cîteva clipe aceasta începu să urce...; Pe ecran, Neptun arăta acum doar cît un pumn. La o, distanţă de şapte-opt diametre ale planetei, în spaţiu apărut un alt corp ceresc de zece ori mai puţin strălucitor. \ — E Triton, satelitul-gigant al lui Neptun, spuse Zeno. ' La jumătatea drumului dintre Neptun şi Triton întreză-j rirăm un punct luminos. Rotindu-se mai întîi pe o orbită; circulară în jurul planetei, apoi evoluînd pe o traiectorie spirală, punctul luminos depăşi satelitul, îşi scăzu viteza şi' continuă să graviteze în jurul lui Neptun, alături de Triton, j Punctul se mări tot mai mult pînă ce am recunoscut în el j o altă cosmonava sferică, cu dimensiuni mult mai mari' •^ 1 decît prima.22 \ , — Victore, rupse tăcerea Zeno, stabiliţi coordonatele... Mij se pare că punctul în care cosmonava zboară paralel cu-ş Triton este locul neutru-dinamic al întregului sistem neptu-1 nian. Trebuie să recalculăm această poziţie,

Deodată, de pe o parte a sferei se desprinse învelişul şi se depărta tot mai mult. O clipă am crezut că s-a produs un accident, dar ne-am liniştit observînd braţele metalice care îndepărtau carcasa, apoi brusc o întoarseră în aşa fel încît partea concavă îi era îndreptată spre Triton. Abia ne-am dezmeticit că s-a produs un alt fenomen surprinzâtor : de pe Triton, orbitoare fascicule de raze paralele ţîşniră spre oglinda concavă a carcasei întoarse. Trecură cîteva minute, pe urmă, antrenată de o acceleraţie fantastică, astronava zbură, fiind literalmente proiectată în afara spaţiului nep­ tunian.

— Aţi văzut ? ! spuse entuziasmat profesorul Hyle. Este într-adevăr genial ! Au plasat cosmonava pe o orbită de parcare în punctul neutru al sistemului neptunian, iar de acolo au accelerat-o pînă la viteza dorită cu ajutorul ener­ giei radiante. Nu sînt nevoiţi să care cu ei un balast inutil de carburanţi. între timp, pe ecran apăruse imaginea altor două corpuri cereşti ; volumul unuia dintre ele reprezenta abia un sfert din al celuilalt. Camera de luat vederi se apropie mai întîi de corpul cel mai mare, în care am recunoscut imediat Pămîn­ tul. Imaginea se schimbă, şi înaintea noastră se ivi corpul mai mic.

— E Luna, exclamai, văzînd suprafaţa caracteristică, plină de cratere, ciupită parcă de vărsat, a însoţitoarei noastre cereşti.

Pe dinaintea ochilor ni se perindară cunoscute peisaje selenare : Marea Ploilor, lanţul Alpilor, apoi craterele Copernic, Alpetragius, Alphons.

— Priviţi ! exclamă Victor. Acolo-i Pico, iar dincolo —• muntele Taberei.

Remarca bărbosului nostru predicator ne făcu să zîmbim ; ne aduse aminte de prima lui cuvîntare de pe Lună. Aminti­ rile ne împresurau pe neobservate, ca să ne umple sufletul de simţăminte plăcute.

Cosmonava trecu deasupra emisferei opuse a Lunii, dar, fără de veste, din sferă izbucni o coloană de flăcări; pe cerul negru, catifelat, vehiculul spaţial rămase încremenit.

Un murmur de groază izbucni din piepturile noastre.

Cîteva clipe mai tîrziu răsuflarăm însă uşuraţi : coloana de flăcări coborî pînă pe suprafaţa Lunii, iar nava, din care ieşiră nişte picioare telescopice, începu să coboare lin. Descinse aşa, fără grabă, pînă ce atinse solul selenar. ...Din nou îşi făcură apariţia cunoscutele peisaje selenare, de astă dată însă filmate din imediată apropiere. Vedeam cup­ . toarele 23 solare, intrarea în tunel şi exploatarea minieră. Piticii

goneau pretutindeni cu săniuţele lor ciudate ; nu pricepeam nici ce fac, nici rostul aparatelor pe care le mînuiau.

Cosmonava îşi reluă drumul, ejectînd un fascicul de raze.

Pe acest fascicul, sfera se ridică încet, după cum o minge urcă pe jetul de apă al unui havuz. Atunci din oglinzile instalaţiilor socotite de noi ca fiind „cuptoare solare" crescură coloane luminoase asemănătoare celora pe care le-am văzut mai înainte izbucnind de pe Triton. Cosmonava se sprijini un timp pe aceste coloane, apoi, descriind un arc parabolic, ieşi din sfera de atracţie a Pămîntului.

Emisiunea luă sfîrşit.

— Cîte nu ştiu ăştia ? ! spuse Mark pe un ton admirativ, dar şi cu o nuanţă de descurajare. Bine au făcut că au răpit „Obiectul Bakonyi". Noi am fost în stare doar să îndepărtăm catastrofa ce ameninţa Pămîntul, în vreme ce ei vor şti să valorifice energia corpului din antisubstanţă. Oare cît ne-ar trebui să-i ajungem ?

— Eşti puţin cam nerăbdător, fiule, rosti potolit bătrînul Hyle. Fiecare planetă trebuie să parcurgă calea propriei sale dezvoltări. Şi, arcuindu-şi sprîncenele zbîrlite ce se albiseră de ani, Hyle îl privi pe tînărul fizician. îndărătul tuturor acestor rezultate obţinute de piticii de siliciu se află multe milenii de lupte anevoioase. Şi, la urma urmei, am mai făcut şi noi cîte ceva. în timpul copilăriei tatălui meu, apariţia trenului cu tracţiune electrică şi a radioului au însemnat aproape o minune. Abia în anii bărbăţiei mele a început cerul să fie brăzdat de primele rachete... în anii studenţiei mai discutam dacă, în genere, e sau nu posibil să scoţi din sfera atracţiei terestre un corp de numai cinci sute de grame, iar voi aţi şi ajuns să goniţi prin spaţiul sistemului solar cu o navă ca „Seleniu", de zece mii de tone. Hyle făcu o mică pauză, apoi adăugă : Ceea ce în copilăria mea reprezenta doar un vis a devenit viaţa noastră cotidiană. Şedeam îngînduraţi în fotolii şi-1 priveam pe bătrînul nostru profesor. Gîndurile ni se îndreptau spre părinţii noştri, spre drumul aproape incomensurabil pe care omenirea îl străbătuse în timpul vieţii a numai două generaţii.

Dîndu-şi seama de atenţia îndreptată spre el, Hyle continuă cu glas scăzut : — în tinereţea ei, generaţia din care fac parte năzuia să ajungă, acea vreme cînd popoarele lumii se vor regăsi unele pe altele şi vor trăi ajutîndu-se reciproc. în aspiraţiile voastre a crescut o exigenţă nouă, superioară : dorinţa de a stabili legături cu fiinţele raţionale ale celor mai apropiate planete locuite. Hyle respiră adînc şi, privindu-ne cu un zîmbet 24 înţelept, impresia făcu că lucrurile un gestse larg vor : opri Greşiţi, aici. Nu desigur, se opresc d;u:ii!... aveţi Aşa ' T -„

cum voi aţi crescut, descătuşîndu-vă de atracţia Pămîntului şi căutînd calea spre Lună, spre Marte şi Neptun, tot astfel vor creşte şi nepoţii voştri ; li se va părea că sistemul solar e prea strimt pentru ei şi vor porni, la rîndul lor, mai de­ parte... în momentul acela pocni dopul unei sticle de şampanie.

— Să toastăm pentru asta, propuse Victor, umplînd paha­ rele.

— Pentru fericirea copiilor şi a nepoţilor noştri ! spuse căpitanul Zeno.

Ne privirăm îndelung, apoi sorbirăm răcoroasa licoare spumegîndă.

— SFÎRŞIT — In româneşte de EUGEN HADAI • 0»0 ! i

CITIŢI ÎN NUMĂRUL

VIITOR AL COLECŢIEI POVESTIRILE:

Datoria ospitalităţii

On capitol de istorie literară Fuga în spaţiu-tîmp

Descoperitori: Urbain Jean Josepli Leverrier (18U—1877), astro­ nom francez, şi John Couch Adams (1319—1392), astronom en­ glez. Planeta a fost descoperită la 23 septembrie 1846 de astro­ nomul german Johann Galle, poziţia ei pe cer diferind de cea indicată teoretic de Leverrier numai cu 52'. Aceaistă descoperiră a constituit cea mai strălucită dovadă a autenticităţii sistemu­ lui copernician şi o spectaculară mărturie a forţei pe care o are previziunea ştiinţifică.

Distanţa de Pămînt (în milioane de kilametri) : minimă : 4 309 maximă : 4 682 Semiaxa mare a orbitei : în unităţi astronomice : 30,07 în mii. km : 4 495,7 înclinaţia orbitei faţă de ecliptică : 1° 46'35" Excentricitatea orbitei : 0,008 553 Perioada siderală de revoluţie : în ani siderali : 164,78 în zile mijlocii : 60 187,65 Mişcarea diurnă mijlocie : 21,5327 Viteza medie pe orbită : 5,43 km/s.

Rotaţia în jurul axei proprii : circa 15,6 ore.

Diametrul ecuatorului : 49 700 km (de 3,9 ori mai mare decît dia­ metrul Pămîntului).

Turtirea la poli : '/45 • • Volumul: 63 miliarde km' (de 58 de ori mai mare decît volumul Terrei).

Masa : 10=' g = 17,2 ori mai mare decît masa Terrei şi 1/19 300 din masa Soarelui.

Densitatea medie : 2,47 g/cm'.

Acceleraţia gravitaţiei la ecuator : 10,8 m/s^ (P. = 1).

Viteza de scăpare : 23,5 km/s. înclinaţia ecuatorului pe orbită : 29^ Viteza de rotaţie la ecuator : 2,7 km/s Intensitatea radiaţiei Soarelui : (pe P. = 1) 0,0011 Mărimea stelară la opoziţia mijlocie : + 7,6 Albedoul : 0,52 Temperatura (la suprafaţa norilor planetari) : — 215°C (la această temp. mercurul capătă densitatea oţelului).

Culoarea (la marile telescoape) : albăstrie. j Determinări spectroscopice : benzile metanului sînt foarte dense. ,

26 '

Sateliţi : TRITON NEREIS Anul descoperirii : 1846 1949 Distanţa mijlocie 353 700 km 8 000 000 km de centrul planetei : 359^ perioada siderală de revoluţie r, -JV' 02"' îi'js înclinaţia orbitei 139° 49 3° 14 faţă de orbita planetei : mărimea stelară la 13,6 19,5 opoziţia mijlocie : 5000 km 300 km diametrul : 1/770 masaDate : (planeta 1) despre =Marte puteţi găsi în Colecţia nr. 89 şi în revista „Ştiinţă şi tehnică" din octombrie 1965, iar despre Uranus — ÎJi Colecţia nr. 156—157.

--©••O-

UMOR

de VASILE CRĂIŢA

De vorbă cu

Gyorgy BotondBolics despre marea pasiune a povestirilor ştiinţifico fantastice In seara aceea, într-o sîmbătă pe la sfîrşitul lunii ianuarie '65, în hall-urile somptuoase ale hotelului GcUert, cele mai frumoasa tete din Budapesta etalau în faţa aparatelor de luat vederi ale televiziunii maghiare noile modele pentru rochii de după-amiază şi seară, pentru anul ce începea, într-o fastuoasă paradă a modei.

Mă întîlneam cu un bun prieten, doctorul Botond-Bolics, care venise să mă salute cu prilejul vizitei în R. P. Ungară. Ne-am strecurat printre vestalele cu picioare lungi, talii de viespe şi coafuri albastre, printre rochii de lam6 şi cape de hermelină şi ne-am înghesuit prin mulţimea de gură-cască pe scara trium­ fală pînă la resturantul de Ia etajul întîi, unde, în faţa cîte unei ceşti de „presso", uitînd ţigările care se iroseau inutil pe marginea scrumierei, ne-am început colocviul.

Gy6rgy Botond-Bolics este unul dintre cei mai interesanţi oa­ meni de litere din Ungaria. Dacă ar fi să-i fac un portret, treaba n-ar fi prea grea. Copil fiind, cam aşa mi-1 închipuiam pe Phileas Fogg, eroul celor optzeci de zile în jurul pămîntului din cartea lui Veme : înalt, sever şi de un calm exterior imperturbabil. Spun „exterior" fiindcă Botond-Boilios, ca şi Fogg, te face să-ţi dai seama imediat că arde încontinuu pradă neastîmpărului aceluia pe care îl dă oamenilor de felul Iui curiozitatea de a şti ce-i din­ colo de zaile, zarea pe oare n-o poţi atinge niciodată... înainte de a deveni autor de romane ştiinţifico-fantastice, dr. Botond-Bolics a fost şi este un eminent specialist în probleme de programări lineare, şi mai ales în aplicaţiile acestui domeniu prodigios al matematicii în organizarea producţiei industriale, fapt atestat de numeroasele studii publicate de el. i8

— Cum am devenit scriitor de povestiri ştiinţifico-fantastice ?

Dr. Botond-Bolics mi-a repetat gînditor întrebarea. Acum vreo două­ zeci de ani, după instaurarea puterii populare în Ungaria, înce­ care pusem urmau să ţindeconferinţe obicei acestor de popularizare expuneri, prin a ştiinţei. întrebările In convorbirile pe care mi

IR puneau auditorii, am ajuns să-mi dau seama de interesul omu­ lui dc pe stradă contemporan de a înţelege lumea de axi şi «nai ales dc trebuinţele Iui în a realiza un strict necesar şi suficient de cunoştinţe ştiinţifice pentru a se descurca în spaţiul care îl încon­ jură antiaglomerat azi, de ecuaţii matematice, distanţe, formule chimice şi mai ales cifre ale micului şi marelui infinit. Or, poate niciunde mai mult decît în romanele ştiinţifico-fantastice nu sc răspunde acestor întrebări şi năzuinţe. Scriitorului care practică acest gen i se cere, pe lîngă cunoştinţe aprofundate din domeniile cele mai diverse, şi o aptitudine cu totul specială de a introducă pe cititor în lumea ştiinţei şi tehnicii nu numai pentru a-1 distra, ci pentru a-l instrui.

O carte de popularizare a ştiinţei, spre exemplu de cibernetiră, va găsi puţini cititori pe care să-i intereseze. Dar dacă se poves­ teşte într-un roman palpitant cu subiect ştiinţifico-fantastic cnin funcţionează şi de ce este în stare un creier electronic, cît de ne­ bănuite sînt perspectivele pe care le promit automatele, spra exemplu automatele care se repro<Iuc şi se construiesc singure.

Cititorul va trece pe nesimţite o barieră care unui neiniţiat i s-.ir părea inaccesibilă. Rezultă din cele spuse o idee care trebuie bina precizată, şi anume : un scriitor de romane ştiinţifico-fantastice îşi asumă o anumită răspundere nu numai laţă de cititorii dornici de a se distra şi instrui, ci şi faţă de oameni de ştiinţă cînd creează istorii ţesute pe ipoteza tehnică încă utopică. S-ar puica vorbi in acest sens de vocaţia scriitorului dc a trezi ţii înflăcăra imagi­ naţia savanţilor, de a-i face să înţeleagă că fără imaginaţie dez­ voltarea ştiinţei valorează puţin. In aces sens, un punct ciştigat e faptul că marea masă a savanţilor de mîine, tineretul, a devenit un partizan înfocat al literaturii ştiinţifico-fantastice şi asta este foarte mult !

Scriitor de romane ştiinţifico-fantastice am devenit încercind să răspund unor astfel de întrebări, considerînd acest gen foarte eficient, mai ales sub raportul calităţilor sale instructive, apoi... a existat desigur şi o anumită pasiune care se poate traduce greu în vorbe sau în cifre.

Acestui gen literar trebuie să i se acorde dreptul la existenţă şi un loc in rîndul literaturii beletristice, este insă de la sine înţeles (şi nu aşa cum susţin unii critici) că literatura ştiinţificofantastică va aşeza întotdeauna imaginaţia înaintea ştiinţei, totuşi fără a face concesii în dauna ştiinţei.

De aici pornesc de fapt toate greutăţile şi tot aici e rădăcina fiecărei probleme. Scriitorul de romane ştiinţifico-fantastice tre­ buie să îndeplinească poate condiţiile de probabilitate care fac să se nască corbi albi, adică să fie totodată om de ştiinţă şi artist.

Oricum, probabilitatea aceasta e destul de incertă, cei care se dedică scrierilor ştiinţifico-fantastice riscă adesea să se trezească sin­ guri. Nu rareori oamenii de ştiinţă din mijlocul cărora a plecat dintr-o înţelegere limitată îl consideră un dezertor în goană după succese uşoare.

E greu în orice caz să suporţi privirile îngăduitoare ale oame­ :scriitori necesar. nilor 29 de cu ştiinţă „vocaţie", şi zîmbetele şi unii compătimitoare şi alţii considerîndu-te ale noilor uncolegi, rău

— Preocupări, intenţii, probleme de rezolvat pe care mi la I

propun ?

{

Au văzut pînă în prezent lumina tiparului aproape o duzină de j cărţi sau traduceri proprii : romane, cărţi de specialitate şi lucrări i de popularizare. In anul trecut am revăzut în vitrinele librăriilor j o nouă ediţie a romanului meu ştiinţifico-fantastic „O mie de ani j pe Venus", cartea „Minunile vremurilor noastre", precum şi Iu- •, crarea de specialitate „Automatizarea proiectării produselor i finite". In „Minunile vremurilor noastre" am încercat să transmit.| cititorilor care dispun de cunoştinţe ştiinţifice restrînse informaţii j despre o parte din marile invenţii contemporane. In această carte ; tratez deci despre ceea ce există realizat. Acum lucrez la o altă i carte, tema ei ar putea fi concentrată în trei cuvinte : întrecere cu j imaginaţia. Ar fi greu să-i găsesc acestei noi lucrări un loc, fiindcă nu e nici roman, nici o carte de popularizare şi nici o . scriere de specialitate. Am impresia că în final această carte nuJ va avea un loc determinant în literatură. Va fi o tentativă de a | mă aventura dincolo de jaloanele celor ştiute azi şi considerate că J despart posibilul de imposibil.

I M-am hotărît cel puţin de o sută de ori să nu mai scriu ro- i mane ştiinţifico-fantastice. Din păcate, găseam totdeauna cîte o ' temă, îmi ziceam : să fie ultima şi scriam. Am şi acum o temă... ; — De ce sînt puţine filme cu subiecte ştiinţifico-fantastice şi j care ar fi principala dificultate în realizarea ilor ? ;] Să zicem că printre scenarişti s-ar găsi întreprizători care să! abordeze asemenea teme, dar de la regizori la scenografi, de la operatori la directori de producţie se retrag toţi şi dau din colţ în colţ cînd e vorba de transpunerea pe ecran a unei istorii des-: făşurate într-o lume născută în imaginaţie.

Producerea unui film cu subiect ştiinţifico-fantastic necesită nu | numai un volum extrem de mare de muncă, ci şi o perfectă în- Ş '/cstrare tehnică şi în general costă cam de cinci ori preţul unui | film obişnuit.

-i La cererea unui studiou de filme am scris şi eu acum cîţiva ani ' scenariul unui film ştiinţifico-fantastic. Colectivul artistic all studioului mi-a primit lucrarea, presa de specialitate m-a felicitat; pentru idee şi pentru realizarea artistică, mi-a fost plătit onora-^ riul, dar contabilii, examinînd suma cheltuielilor antecalculate j pentru realizarea filmului, mi-au trimis lucrarea la... arhivă.

Ar exista poate soluţia coproducţiilor cu actori şi colective de realizatori din trei. patru ţări, filmul urmînd a fi sincronizat în] tot atîtea limbi..., dar asta e doar o simplă sugestie. ţ

~ \ ALEX. FORIE o»o ' 30

O P I N I A

Stimaţi

C I T I T O R I L O R

tovarăşi

Tăcerea presupuşilor ciiitori poate însemna — în virtutea unui proverb — a p r o b a r e . A v î n d a c e a s t ă ba/.ă, v e ţ i î n ţ e l e g e e ă v ă scrivi d a t o r i t ă u n o i ' n.**lămuriri care ascund de lapt certitudini evidente, a c u m u l a t e în t i m p C a r a c t e r u l acestei scrisori e sincer, d e z i n t e r e s a t , in ciuda tontei de g l u m a . . . Încep prin a v ă trimite uimirea pe care mi-a produs-o quasi-polemiea d i n t i e c i t i t o r i d i v e r ş i ai c o l e c ţ i e i d v . î n l e g ă t u r ă e u l u c r a r e a „ Z i d u l m e t a e o s m i c " al i n s p i r a t u l u i ş i r o m a n t i c u l u i H u l i t d e u n i i , M ă r i t d e a l ţ i i . N u m a u mirat atît l a u d e l e p r e c a u t e cît critica acerbă p r e c u m că a c e a s t ă Im-i a r e ŞTIINŢIFICO-FANTASTICA e prea... n e v e r o s i m i l a ! ! In a c e s t d e c e n i u n u p u t e m a v e a î n c ă p r e t e n ţ i a ca toţi c e t ă ţ e n i i n o ş t r i să fie c i i t i c l literari de î n a l t ă clasă, dar e s u p ă r ă t o r eă o c o l e c ţ i e m e r i t u o a s ă prin ten­ d i n ţ e şi r e z u l t a t e , c u m e cea a dv., a l i m e n t e a z ă o p o l e m i c ă n e c o n s t r u e t i v â , bazată pe o n e î n ţ e l e g e r e . Nu v r e a u să d e v i n un B e c k e t t sau un l o n e s c u , d a r u n s o n d a . ) d e t i p G a l l i i p n e - a r c o n v i n g e e ă la o r a a c t u a l ă n u t o ţ i o a ­ m e n i i înţeU.'i; a c e l a ş i l u c r u p r i n n o ţ i u n e a ,,REAlwISM", n u t o ţ i î n ţ e l e g l a lei , , F A N T A S T I C U L " etc. D a r toţi v o r ti de acord că f a n t a s t i c u l e s t e „ireal" cu toate că p r o v i n e din preilucrarca realului, că lantiasticul v i a o i l p ă s t r e a z ă e s e n ţ a u m a n ă v e r i d i c şl d i a l e c t i c . L u c r a r e a c i t a t ă p o a t e fi c o n ­ d a m n a t ă n u m a i d a c ă a c e a s t ă e s e n ţ ă u m a n ă a p ă r e a n e v e r o s i m i l ă şi a l t e ­ rata. Dar critica atacă — în majoritatea cazurilor — tocmai e l e m e n t e l e ei d e ficţiune veritabilă, e l e m e n t e l e ştiinţifico-fantastice, adică tocmai ceea ce constituie de fapt ,,esenţa de anticipaţie" a cărţii ; personajele, o a m e n i i d i n e a n u a u p r o v o c a t i r i t a r e , p e n t r u c ă , d e b i n e d e i'ău, n u s î n t m a i p a l i d e d e c î t î n a l t e l u c r ă r i n e c r i t i c a t e . L u c r a r e a m i s-a p ă r u t m e i i t o r i e şi realizată artistic, m a i ales din p u n c t d e v e d e r e al c o n s t r u c ţ i e i . D e c i , să citeşti scrisori în care o lucrare fantastică e c o n d a m n a t ă pentru că e f a n t a s t i c ă , î n s e a m n ă s ă rîzi, î n s ă cu u n g u s t p u ţ i n a m ă r u i . R e v e r s u l m o ­ n e d e i a r fi : , , P e D o n u l l i n i ş t i t " — e u n r o m a n r e a l i s t , d a r e p r e a r e a l i s t I Realism-Fantastic n u trebuie să fie d i s j u n c t i v e în lucrările de anticipaţie, d a r e e v i d e n t c ă p r i m a n o ţ i u n e s e r e f e r ă la c o m p l e x i t a t e a u m a n ă şi a d o u a la f u n d a l u l a c ţ i u n i l o r u m a n e : la f i c ţ i u n e a ş t i i n ţ i f i c ă .

Scrisorile publicate care conţin preferinţe (neargumentate sau argumen­ tate n a i v ; e şi f i r e s c p e n t r u vîrsta a u t o r i l o r lor) o g l i n d e s c o p r o b l e m ă a s e m ă n ă t o a r e : Unii cer colecţiei lucrări „de aventuri", alţii preferă lucrări „ d e anticipaţie", alţii u r m ă r e s c ca p r i n i n t e r m e d i u l c o l e c ţ i e i să se d o c u ­ m e n t e z e ştiinţilic ! In măsura în care a d m i t e m că există lucrări în care a v e n t u r a e s c o p u l f i n a l , l u c r ă r i î n c a r e a n t i c i p a ţ i a q a c e s t s c o p , s a u Iucrări în care p r e d o m i n ă t e n d i n ţ a d e i n f o r m a r e ştiinţifică, s e c e r e ca p r o ­ filul colecţiei s ă fie m a i precizat, prin înseşi lucrările p u b l i c a t e . Chiar denumirea de „ştiinţifico-fantastic" e un hibrid care ascunde pericole, căci, cu toate că există o m a r e a s e m ă n a r e între procesele de c u n o a ş t e r e a r t i s t i c ă şi ş t i i n ţ i f i c ă , e r i s c a n t ă c o m p r i m a r e a l o r î n a c e e a ş i titulatură î n c a r e n u î n c a p î n r e a l i t a t e . D e e - x e m p l u , a u t o r u l s t u d e n t al u l t i m e i lucrări, „ P r o b a tăcerii", n u a v r u t , m a i m u l t ca sigur, să a t r a g ă c i t i t o r u l p r i n a v e n t u r ă . L u c r a r e a l u i p o r n e ş t e d e la o f i c ţ i u n e ş t i i n ţ i f i c ă , d a r m u s ­ teşte de p r o b l e m e de etică general-valabilă. In schimb, o lucrare sovietică anterioară, despre meteoritul Tungus, e pur ştiinţifică. Să îmbini aceste laturi într-o lucrare, să îmbraci informarea strictă în haina aventurii p e m o t i v u l „ e d u c ă r i i t i n e r e t u l u i " î n s e a m n ă d i d a c t i c i s m , iar e l e v u l c u r i o s pre­ f e r ă u n m a t e r i a l ştiinţific p e î n ţ e l e s u l lui, iar c î n d e v o r b a d e a v e n t u r i , c i t e ş t e B e l e a e v , î n c a r e (că l - a m l u a t c a e x e m p l u , ş t i i n ţ i f i c u l e d o a r o p r e m i s ă , u n start). D e fapt nici n u se prea ştiu lucrări care să î m b i n e cele două tendinţe. „Proba tăcerii" aparţine literaturii de anticipaţie d e b u n ă c a l i t a t e . N u e ştiinţifică şi nu e d e a v e n t u r i . S c h i m b a r e a t i t u l a t u r i i c o l e c ţ i e i a r fi b i n e v e n i t ă , d a c ă n u p e n t r u c o n t e m p o r a n i , c e l p u ţ i n p e n t r u agerit noştri strănepoţi. Cred că formula spre care deja v-aţi îndreptaC cu majoritatea publicărilor e „de anlictpafee".

31

In sfîrşit, o a treia uimire ; spaţiul textului anunţat în titlu cedează cîte p u ţ i n m f a ţ a s c r i s o r i l o r şi j o c u r U o r d i s t r a c t i v e , b a c h i a r a a n e c d o t e l o r C m d v a a ş fi d o r i t s ă p r o p u n G a z e t e i m a t e m a t i c e şl f i z i c e s ă p u b l i c e o p a g i n a (regulată) de caricaturi. E l i m p e d e c ă dv. doriţi să satisfaceţl cîtmat m u l t e dorinţe (mal ales că elevii s î n t grosul cititorilor dv.). Cred c ă o f o a i e a r fi s u f i c i e n t ă p e n t r u p u b l i c a r e a a n e c d o t e l o r d e c a l i t a t e şi a scri­ s o r i l o r c a r e a r m t e r e s a î n t r - a d e v ă r un n u m ă r m a r e d e c i t i t o r i .

TANASESCU N. ANTON 23 ani profesor de muzică — Ploieşti

CALEIDOSCOP Şi apa poate.,, să ardă. Nu departe de satul Kergalan din Azer­ baidjan există o astjel de apă care arde. Ea îşi are izvorul în­ tr-o mică gură de sondă, formînd un adevărat pîrîiaş. E destul să apropii de izvor un chibrit aprins şi apa începe să ardă cu o fla­ cără albastră. Savanţii explică fenomeiiul în felul următor: se vede că împreună cu apa iese de sub pămînt şi un gaz care arde — metanul. Tocmai acesta se aprinde de la chibrit.

Saxaulul (Arthrophytum ammodendron), planta nu suportă ăe loc umezeala. Dacă planta nimereşte moare imediat.

deserturilor, în apă, ea

•

Unii crescători de oi din Africa de Sud folosesc struţii pentru paza turmelor. Păsările îndeplinesc cu zel îndatoririle paznicilor.

Ele nu numai că se năpustesc la cei ce se apropie de păşune, dar chiar urmăresc pe ciclişti şi maşinile care trec. Loviturile picioa­ relor lor puternice nu sînt mai prejos de lovitura copitelor din spate ale calului. Această pasăre iute de picior este foarte agre­ sivă şi puternică. i Aproape şaptesprezece ăemimiri a schimbat Marea Caspică pînă a obţinut numele ei de astăzi. In scrierile călătorilor antici, geo­ grafilor, diplomaţilor, negustorilor, s-au păstrat şi multe denumiri ale ei anterioare. S-a chemat Marea Avarscă, Răsăriteană, Ghincană, Derbentă, Hvalină. Numele ei actual — Marea Caspică — l-a primit in primul mileniu al erei noastre, cînd ţărmurile ei erau populate de poporul caspic.

•

Aproximativ trei' sute de mii de kilometri trebuie să zboare o albină şi să viziteze douăsprezece milioane ăe flori pentru a face , un kilogram ăe miere. \

-o»o-

Tiparul executat la Combinatul poligrafic „^Casa Scînteii"

Abonali-vă la revista .Ştiinlă şi tehnică" — publicaţie lunară editată de C C . al U . T . C . şi Consiliul pentru răspîndirea cu­ noştinţelor cultural-ştiintificeAbonamentele se primesc de către oficiile poştale, factorii po­ ştali şi difuzorii voluntari din în­ treprinderi şi instituţii pînă la data de 2 5 ale fiecărei luni, cu deservirea în luna următoare.

Revista se găseşte de vînzare la toate chioşcurile pentru difu­ zarea presei şi debitele O.C.L.

•• IANUARIE 1966 Preţul

1 leu

|

41007

|