CPSF_271

liilMWO-FAUrASTSIE'

RADU NOR

Misteriosul doctor Dobrotă Hisper si coralii!

D. TODERICIU

l^e urmele lui Ulysse...

III

271

Colecţia

„POVESTIRI ŞTIINTinCO-FANTASTia" edifată d e revista

ştiinţa I leiinica

A n u l XII 1 martie 1966

Redactor

literar:

Coperta-ciesen :

A D R I A N VICTOR

R O G O Z

WIOIMANN

Prezentarea g r a f i c ă : C O R N I L DANELIUC

RADU NOR

Misteriosul doctor Dobrotă

o

riunde în lumo îl duceau treburile, i George Cârdail nu uita niciodată să-şi : ia „uneltele", undiţele, mulinetele, firele de nailon şi cîrligele.

D a r a d e v ă r a t a lui plăcere era să pescuiască în rezervaţia n a - ; t u r a l ă a Deltei Dunării. Aci, totul avea un farmec a p a r t e : | canalele s t r i m t e ascunse în păpuriş, păsările luîndu-şi spe-1 riate zborul de pe plaur, broaştele ţestoase leneşe, încălzin- \ du-şi carapacea la soare, cîte-un mistreţ negru şi aprig, i irupînd din hăţiş şi trecînd înot apa. Şi peştele parcă era mai | gustos aci ; avea carnea mai fragedă şi mai dulce şi se grăbea ^ să ajungă mai repede în tigaie. i Era, aşadar, explicabil că ori de cîte ori venea în ţ a r ă d e ' pe şantierele răspîndite în toată lumea nu zăbovea în B u c u - ! reşti decît cele cîteva ceasuri necesare rezolvării unor t r e b u r i j u r g e n t e şi o zbughea spre Tulcea, unde-1 aştepta mica lui i barcă cu motor. ] î n t r - o dimineaţă aurie de iunie, profesorul Cârdan în i maiou şi pantaloni scurţi, cu pălăria de paie pusă ştrengăreşte i pe o ureche îşi conducea şalupa spre nişte locuri n u m a i de!i el cunoscute. Cînta cît putea de fals şi de tare, încît acoperea zgomotul motorului şi dacă l-ar fi î n t r e b a t cineva cum ; se simte ar fi răspuns negreşit : în al nouălea cer !

• Toate grijile, toate frămîntările, toate necazurile se topi- J seră undeva în n e g u r a depărtărilor şi pe lume nu r ă m ă s e s e r ă j decît bolta asta formidabil de albastră, p r e s ă r a t ă cu ghemo-<

toace de bumbac, izul excitant al vegetaţiei acvatice şi a r ­ gintul ademenitor al spinărilor de peşte. Canalul larg, parcă t r a s cu rigla, în care intrase din Lacul Fortuna, devenea pe nesimţite strimt şi întortocheat. P e ambele maluri, sălcii ple­ toase îşi arcuiau rămurişul către frunzele de nufăr, alcătuind u n acoperiş boltit, prin care anevoie răzbătea soarele. Cobolîse u n amurg cu n u a n ţ e verzui, u n a m u r g calm, tăcut, p ă s ­ t r ă t o r de taine.

Dreapta... stînga... dreapta... Barca u r m a neaşteptatele m e a n d r e , despicînd covorul plutitor, stîrnind valuri mici, jucăuşe.

C â r d a n tăcuse. Scruta calea cu aerul b ă t r î n u l u i lup d e m a r e , pornit în căutarea de p ă m î n t u r i noi.

Cunoştea ca nimeni altul topografia Deltei, dar de d a t a asta trebui să se dea bătut. Se rătăcise ! Tocmai canalul acesta îi scăpase în lungile sale peregrinări prin î m p ă r ă ţ i a păsă­ rilor şi a peştilor. Se trezi în el nu atît interesul de explo­ rator, cît ambiţia jucătorului care a pierdut p r i m a partidă.

Acceleră ! Ţăcănitul agitat al motorului şi mirosul de b e n ­ zină arsă m ă r i r ă tensiunea. Cîteva sute de metri mai jos canalul se bifurca. După un vechi obicei al lui, C â r d a n în­ cetini, rupse dîn mers o crenguţă, o azvîrli în apă .şi se luă d u p ă ea. „Soarta" îl aduse astfel în b r a ţ u l din dreapta. D u p ă toate probabilităţile, acesta fusese deschis recent. MaloM-ile p u r t a u încă u r m e l e dragii, iar ţ a r i n a d'czgolită şi fărîmicioasă, amesteeîndu-se cu apa, o t u l b u r a .

N e r ă b d a r e a nu-i fu pusă la grea încercare. Ajunse curînd p e un lac mic, ţ ă r m u i t într-o p a r t e de p a p u r ă şi rogoz, iar în cealaltă de o pajişte cu ierbui'i înalte, împestriţată cu p ă ­ pădii galbene-portocalii.

Drept în faţă cineva instalase un cort încăpător, pe care-I împrejmuise cu un gărduleţ scund din nuiele de salcie. Sin­ guraticul locatar se afla desigur de o b u n ă bucată de v r e m e aci, căci crengile prinseseră rădăcini şi p u r t a u frunzuliţe proaspete.

George C â r d a n opri m o t o r u l la mijlocul lacului şi baroa lunecă singură pînă la mal.

Nimic nu t u l b u r ă tihna acestui Ioc p a t r i a r h a l . Nici u n foş­ net, nici o t r e s ă r i r e !

P u s e piciorul pe pămînt, făcu cîţiva paşi timizi, dar mn*& să treacă dincolo de gard.

— E cineva acolo ?

Tăcere ! Doar cîteva păsări, gîrliţe, fluieraşi şi o raţă săl­ batică îşi luară speriate aborul.

Mai strigă de două ori fără să primească rJkipuiM, ceea ce-1 convinse să p r o p r i e t a r u l lipsea. ,

î n alte împrejurări, George C â r d a n şi-ar fi văzut de d r u m .

Dar a m b i a n ţ a de mister, curiozitatea stîrnită la trecerea p r i n canalul necunoscut şi mai cu seamă starea de spirit a omului aflat în vacanţă îl î n d e m n a u la o a v e n t u r ă . F ă r ă să chibzuiască sări g a r d u l de salcie şi p ă t r u n s e în cort.

Se aşteptase să găsească, aşa cum a r fi fost firesc, u n interior de vînător sau de pescar. Dar, în afara obişnuitului pat de campanie, a mesei şi a scaunului pliant, aici se aflau orînduite pe stelaje tot felul de scule şi aparate, bobine de sîrmă şi şuruburi, cîteva a c u m u l a t o a r e şi un radioemiţător de campanie cu antenă telescopică. î n t r - u n raft erau înghe­ suite vreo două duzini de cărţi de biologie şi electronică, printre c a r e un voluminos t r a t a t de bionică.

O scrumieră plină cu m u c u r i de ţ-igară, o lampă uitată aprinsă şi un vraf de file acoperite cu u n scris l ă b ă r ţ a t do­ vedeau că locatarul îşi petrecuse noaptea lucrînd.

Hotărît să meargă cu indiscreţia pînă la capăt, profesorul se aplecă asupra manuscrisului, d a r în clipa aoeea un zgomot îl făcu să tresară şi să se întoarcă ruşinat. î n dreptunghiul luminat al intrării se desena o siluetă masivă, cu u m e r i largi, cu braţele a t î r n î n d de-a lungul t r u p u ­ lui pînă aproape d e genunchi.

O voce groasă, răguşită, spuse fără nici o introducere.

— A m adus pîine, brînză, carne şi legume. S t r u g u r i do seră n - a m găsit, doar vişine şi mere. E totul afară, în barcă.

Haideţi tovarăşe Dobrotă...

Omul, după accent, pescar de prin părţile locului, se în­ depărtă. C â r d a n se grăbi să-1 ajungă din u r m ă . E r a u n b ă r ­ bat i m p u n ă t o r de vreo 50 de ani, cu părul blond deschis, de culoarea oţelului topit.

— Dar... dumneata... nu eşti doctorul Dobrotă ! se bîlbîi pescarul recunoscîndu-şi greşeala.

P e loc uimirea i se transformă în duşmănie făţişă. î n c r u n t ă sprîncenele stufoase, scoase b ă r b i a înainte şi î n t r e b ă pe u n ton bătăios.

— Ce cauţi aici ?

Profesorul răspunse cu întîrziere, ceea ce-1 făcu pe celă­ lalt să-şi strîngă a m e n i n ţ ă t o r pumnii.

— Ascultă, prietene, am venit la pescuit cu şalupa mea... cea de colo... Se vede treaba că m - a m rătăcit şi...

— Te-ai rătăcit ? Aşaaa ? Te-ai rătăcit î n t r - u n cort străin ?

O explicaţie p e n t r u comportarea lui e r a greu de dat şi de aceea socoti că o minciună l-ar putea scoate din impas.

— Sînt u n vechi cunoscut al doctorului... Dobrotă.. A m aflat la Tulcea că e pe aici şi m - a m gîndit să-i fac o surpriză.

Unde e acum ?

Pescarul nu-1 crezu ! Dimpotrivă, îşi î n t ă r i convingerea că ji avea de-a face cu u n răufăcător. De aceea, îi prinse b r a ţ u l i ca într-o menghine.

I — Vorbă lungă sărăcia omului ! D u m n e a t a vii cu mine ! !

— încotro ? j — La doctorul Dobrotă ! El să hotărască !

Vorbise cu atîta fermitate şi strînsoarea devenise atît de ' dureroasă încît orice obiecţie se vădi /.'adarnică. De aceea \ consimţi. j — Te urmez de b u n ă voie. Aşa că... dă-mi d r u m u l . i Omul din Deltă stătu la îndoială, apoi degetele sale se j desprinseră de pe b r a ţ u l profesorului, încet, cu u n vizibil \ regret. Se u r c a r ă în şalupă, remorcînd barca pescarului. P r o - i fesorul la cîrmă, iar celălalt alături. Ajunşi la bifurcaţie i n - j t r a r ă pe b r a ţ u l stîng. < E r a mai lung decît p r i m u l şi atît de încîlcit încît gîndul | te ducea la un labirint. Nuferii albi şi galbeni, săgeata apei, j broscăriţa şi brădişul alcătuiau o vegetaţie luxuriantă, i a r ; vieţuitoarele, peştii şi păsările p ă r e a u inai mult uimite decît \ speriate de apariţia intrusului zgomotos. După u n sfert d e i ceas, canalul se t e r m i n ă brusc, unindu-şi apele cu cele alei unui lac de m ă r i m e mijlocie, acoperit în b u n ă p a r t e cu s t u - ] făriş. La mijloc, în trecînd mult tulpinele cele mai înalte, se j zărea o schelă, metalică, u n fel de t u r n de observaţie, avînd \ sus o platformă acoperită. \ D i n d ă r ă t u l balustradei se ivi un cap chel şi luciră sticlele! mari, rotunde ale unui binoclu. \ Personajul dădea disperat din mîini şi răcnea cît îl ţineau plămînii : — Motorul ! Opriţi motorul ! ; — Opreşte motorul ! j Profesorul se supuse şi luă vîslele. Din cîteva lovituri ajunseră la scăriţa de la baza t u r n u l u i . Pescarul îl invită cu un gest poruncitor să urce mai repede şi-1 u r m ă . Cîteva s e - ' cunde mai tîrziu, C â r d a n se află faţă în faţă cu misteriosul j doctor Dobrotă. l îşi drese glasul şi începu : ] — Stimate domn, îngăduiţi-mi...

J Pescarul însă i-o reteză scurt : i — P e d u m n e a l u i l-am prins u m b l î n d prin cort, cînd a m ] venit cu alimentele. C r e d e a m că sînteţi dumneavoastră... M a i | întîi a spus că s-a rătăcit şi pe u r m ă că vă cunoaşte... M â i m î n c a u pumnii, să-i dau vreo cîteva după ceafă, dar m-am,; gîndit că-i m a i bine să-1 aduc aici ca să-1 vedeţi... | Obrajii profesorului deveniseră stacojii. \

— Domnule doctor, vă rog să mă ascultaţi. Totul se d a - 1 toreşte unei regretabile erori pe care, cu permisiunea ăum- ] neavoastră, voi încerca s-o lămuresc. Sînt inginer h i d r c t e h - j nician, profesor universitar şi... un pasionat pescar amator. \ De aceea, avînd cîteva zile libere, am venit în Deită. Nu ştiu \ cum s-a întîmplat, dar m - a m rătăcit .ţi am nimerit lîngă | cortul d u m n e a v o a s t r ă . N e p r i m i n a răspuns la repetatele mele 1 apeluri, am cutezat să intru, tocmai în momentul cînd a picat î dumnealui... Mărturisesc că mi-am pierdut c u m p ă t u l ! î n z^ă-| păceala mea am rostit u n neadevăr, susţinînd că vă cunosc i şi că venisem să vă vizitez. Vă rog să primiţi scuzele mele ; şi să consideraţi acest incident lichidat... ] In timp ce C â r d a n îşi rostea cuvîntarea, doctorul p ă r e a absent sau preocupat do cu totul altceva. Era u n b ă r b a t j ursuz, cu faţa ciolănoasă, de aceeaşi n u a n ţ ă ciocolatie ca şi'J ţeasta nudă. Te s u r p r i n d e a u fruntea boltită, ochii adînc cu- ( fundaţi în orbite şi o uşoară tresărire, ironică parcă, a buzelor, i După m i n u t e de aşteptare, profesorul începu să aibă în- • doieli în privinţa integrităţii auzului său. Cumpăni dacă s ă j repete sau nu explicaţiile, dar pescarul, pierzîndu-şi răbda-1 rea, îl scuti.

— Ce facem cu el ? îl duc la Maliuc ? j Răspunsul veni încet şi se referea, în mod surprinzător, la^ cu totul- altceva. j — Mulţumesc, Feodor... î n t o a r c e - t e şi descarcă te rog ali-J mentele... Am nevoie de baterii de 9 volţi. Vreo douăzeci d e | bucăţi... Şi de un potenţiometru. » — Bine, dar... i — D u m n e a l u i poate pleca ! ; Pescarul ridică din umeri şi se pregăti să coboare. C â r d a n i r ă m a s e în expectativă, descumpănit din pricina acestei în-1 t o r s ă t u r i neverosimile. în fond era cam jignit de lipsa de,; interes a celuilalt. De aceea insistă : j — A m impresia, doctore, că întîmplaioa aceasta continuăj să fie, ca să r.'ic aşa, neclarificată. N-aş vrea să persiste în i mintea d u m n e a v o a s t r ă vreo îndoială în legătură cu intenr.j ţiile mele. Vă repet, am ajuns cu totul întîmplător... < Dobrotă îl opri, ridicînd mîna. Cînd vorbi, în sfîrşit, p ă r e a ] să i se adreseze lui Feodor, care tocmai dezlega barca d e i şalupa cu motor. j — Nu contează ce cred ou ! P r o b l e m a este minoră ş i - m i J răpeşte, din păcate, prea m u l t timp. Bună ziua !

Spunînd aceste cuvinte, îi întoarse spatele şi ridică din-' nou binoclul. j Profesorul ştia că n u mai era cazul să zăbovească, d e ş i ; ardea de n e r ă b d a r e să cunoască tainicele îndeletniciri ale

omului din t u r n . Tot ce-şi putea îngădui acum e r a u cîteva priviri indiscrete, fugare, spre instalaţiile de pe platformă.. Se găseau aici două a p a r a t e ca acelea din cort şi, î n plus,, un radioemiţător.

Salută p r i n t r - o uşoară înclinare a capului şi puse piciorul pe prima treaptă. Ceva îl î n d e m n ă să se uite înapoi spre punctul asupra căruia Dobrotă îşi aţintise binoclul. Văzu u n baraj de p ă m î n t şi material lemnos, executat cu m.ultă acu­ rateţe. Nu era prea mare, lungimea n u depăşea 15—20 de metri, dar ceea ce te izbea era totala inutilitate a acestei construcţii hidrotehnice aci, în mijlocul lacului. Cârdan m a i observă că se lucra intens, deşi nicăieri, nu-şi făcuse apariţia v r e u n bac sau vreun ponton cu murtcitori. De o. p a r t e şi de alta a digului, apa clocotea, se învolbura, se acoperea cu spumă, iar dîn cînd în cînd nişte u m b r e întunecate, nişte n ă ­ luci o s t r ă b ă t e a u cu viteză de săgeată. „Scafandri ? 1" Ideea îi veni fulgerător, sporindu-i nedumerirea. O lu­ crare lipsită de orice valoare practică şi, pe deasupra, exe­ cutată de scafandri ! E i a u n nonsens strigător la cer ! Dacă acest Dobrotă ţinea să se distreze construind u n dig p e n t r u plăcerea lui personală, ar fi p u t u t recurge la cîţiva muncitori necalificaţi.

Deşi îi venea destul de greu, se decise să-i ceară docto­ rului lămuriri. Reveni pe platformă.

— Mă iertaţi că vă reţin. Specialitatea mea, dacă v ă amin­ tiţi, are a n u m i t e contingenţe cu preocupările dumneavoastră.

Barajul de acolo mă interesează d a t o r i t ă execuţiei sale ire­ proşabile. Nu pricep însă care-i rostul lui şi de ce «itilizaţi scafandri ?

Dobrotă îl privi p e n t r u prima dată. Avea ochii reci, de u n cenuşiu foarte deschis, metalic. Spuse laconic, fără vreo intenţie de jignire : — Sctitiţi-mă de prezenţa d u m n e a v o a s t r ă !

C â r d a n fierbea şi se gîndea cu jind la v r e m u r i l e cînd, p e n t r u asemenea cuvinte, puteai provoca pe cineva la duel.

Măcar u n ghiont dacă i-ar fi dat acestui individ insuportabil, tot s-ar mai fi răcorit ! Aşa însă se m u l ţ u m i să bodogănească ceva despre „culmea idioţeniei" şi să tropăie pe scară, făcînd să se clatine întreaga schelă.

In şalupă nu puse motorul în funcţiune, ci se folosi de vîsle. Le apucă z d r a v ă n şi trase din răsputeri, îndreptîndu-se spre malul lacului. Efortul fizic făcu să i se risipească furia, d a r nu să dispară şi dorinţa chinuitoare de a cunoaşte a d e ­ vărul. Ii era cu neputinţă să plece iară să afle rosturile di­ gului, ale obsex'vatorului şi ale dubioaselor afaceri pe care le învîrtea neobrăzatul de Dobrotă.

8

Uită pînă şi scopul venirii sale în Deltă, roşioarele, avaţii, bibanii şi crapii graşi ce mişunau în j u r u l său, şi trecu la fapte.

Vîslind cu băgare de seamă, se îndreptă spre păpurişul des care-1 putea ascunde privirilor. Acolo opri, îşi scoase hainele şi pălăria, lunecă binişor în lac şi o porni înotînd sub apă înspre dig. î n a i n t a încet, căci mereu i se iveau în cale obsta­ cole, iar capul şi-1 scotea n u m a i ca să respire.

Parcurse vreo două sute de metri. Neobişnuitul b a r a j era acum foarte aproape. îi vedea temelia şi, în j u r u l ei, silue­ tele scafandrilo. Se mişcau uluitor de repede, într-o agi­ taţie nefirească, ainintindu-i lui C â r d a n de un dans îndrăcit văzut cîndva î n t r - u n film mut, de pe vremea copilăriei cine­ matografului.

Ochiul, neobişnuit, înregistra sub apă imagini neclare, în­ ceţoşate, în care contururile se estompau şi distanţele d e v e ­ neau înşelătoare. Profesorul, copleşit, neîncrezător în p r o ­ priile sale simţuri, bănuindu-se p r a d a unei halucinaţii, a v u c u t r e m u r ă t o a r e a revelaţie că digul nu este construit de oa­ meni, ci de... animale !

Nu se înşela ! E r a u î n t r - a d e v ă r animale, nişte vieţuitoare cu t r u p u l prelung, acoperite cu blană, cu capul mic şi botul ascuţit ca al şobolanilor.

C a s t o r i ! Cum de nu se gîndise ? Citise despre aceste ciu­ d a t e mamifere de apă, le văzuse chiar, în Canada, î n t r - o crescătorie. îşi aminti de yăgazurile construite de-a curmezi­ şul rîului, de bazinele astfel formate la marginea şi în i n t e ­ riorul cărora îşi făcuseră locuinţe cu două etaje. Zîmbi.

Imaginaţia îi jucase o festă. Totul era mult mai simplu şi m a i banal decît îşi închipuise. Dobrotă u r m ă r e a activitatea unei colonii de castori.

Rămase pe gînduri. Barajul era mai înalt şi mai solid decît îl fac de obicei animalele şi n-avea nici o r a ţ i u n e aci, în mijlocul lacului.

Instinctul nu îndeamnă niciodată vieţuitoarele spre m u n c i inutile ! Orice construcţie a lor, de la diafana pînză de p ă ­ ianjen şi pînă la ingeniosul termitier, are u n scop precis, b i n e definit : dobîndirea hranei, asigurarea unui adăpost, creşterea urmaşilor... N a t u r a nu acţionează la î n t î m p l a r e şi totuşi... acest dig, î n t r - u n lac aproape închis şi plin de peşte, e r a u a lucru făcut la întîmplare, o fantezie a castorilor.

Profesorul trase adine aerul în piept şi se lăsă la fund. Ţinea să afle cum era alcătuit zăgazul p e î n t r e a g a lui înăl­ ţime, de peste p a t r u metri, d a r mai cu se'amă să vad"» castorii la lucru.

î n t r e a g a colonie robotea î n t r - u n iureş, ca şi cînd de t e r ­ m i n a r e a barajului ar Ii depins viaţa ei. Conduşi de animale b ă t r î n e , cu m u s t ă ţ i lungi, răsfirate, castorii îndeplineau fe­ l u r i t e munci. Unii rodeau, ceva mai sus de rădăcină, plopi şi sălcii ce creşteau în mîlul grindurilor apropiate. Alţii t r a n s ­ p o r t a u buştenii, iar alţii îi aşezau cu dibăcie la locul potrivit.

S e a d u n a u tulpini de papură, de rogoz şi de stuf, r a m u r i , frunze, pămînt, nisip, pietre, î n t r - u n cuvînt tot ce se afla la î n d e m î n ă şi putea servi la înălţarea şi la consolidarea con­ strucţiei. L u c r a u şi puii, nişte ghemotoace cafenii, mai m u l t în joacă, desigur, aducînd cîte o nuia sau cîte u n fir de broscăriţa.

C â r d a n zăbovise mult sub apă, mai bine de treizeci de se­ cunde. Tîmplele îi zvîcneau nebuneşte, iar pieptul şi-1 sim­ ţea strivit sub un baros de fier. Plămînii i se J^oliseră, şi de p e buze se desprindeau cele din u r m ă bule de aer. Trebuia să iasă cît mai repede la suprafaţă. Mişcă instinctiv braţele de s u s în jos, cheltuindu-şi rămăşiţa de putere, dar nu izbuti să ş e ridice ! Ceva îl reţinea pe fundul lacului, îl imobiliza... P i ­ cioarele i se încurcaseră î n t r - u n brădiş des, într-o plasa ţ e s u t ă d i n tulpini şi rădăcini, moi şi vîscoase. Se sufoca I Sîngele îi năvăli în eroici', t u l b u r î n d u - i vederea. Se smucea, îşi r ă ­ sucea trupul, biciuia disperat apa, doar, doar să se, smulgă d i n î m b r ă ţ i ş a r e a morţii. Stîrnise în j u r u l său un vîrtej, care sperie castorii. îi zări îndepărtîndu-se în m a r e grabă, apoi imaginea se dilua, topindu-se într-o ceaţă rubinie.

Sleit de puteri, incapabil să mai judece, se dădu bătut.

Simţi în gură gustul sălciu al apei şi o înglirţi. O dată... a d o u a oară... Rămase ţeapăn, în poziţie verticală, cînd nişte t r u p u r i păroase îl înconjurară şi i se izbiră de piept, de spi­ n a r e , de picioare... „Castorii mă atacă !" fu ultimul său gînd înainte de a se cufunda în abisul inconştienţei...

Se trezi pe platforma t u r n u l u i de observaţie. Dobrotă, aplecat asupra lui, îi făcea respiraţie artificială. Vru să zică ceva, să-i mulţumească, dar doctorul îl înveli repede într-o p ă t u r ă de lînă şi-i vîrî în gură capătul tubului unei butelii d e oxigen. Rămase un timp nemişcat pînă mai prinse puteri.

Apoi, ţinîndu-se de balustradă, se ridică şi se apropie de Do­ brotă. Acesta stătea întors cu spatele şi meşterea ceva la a p a r a t e l e lui.

Acum, George C â r d a n era decis să-1 facă să vorbească !

T r e b u i a cu orice chip să-i cîştige încrederea, să-1 d e t e r m i n e să-şi lepede muţenia.

Se gîndi că poate nu găsise tonul cel mai potrivit, că-i vorbise p r e a10 protocolar, prea academic. Cine ştie dacă n - a r

fi fost mai nimerită o discuţie jovială, ca î n t r e amici. î n c e r c ă şi aşa.

•— Doctore Dobrotă, d u m n e a t a mi-ai salvat viaţa şi-ţi p o r t o adîncă recunoştinţă. î n vechile legende, cel scăpat de l a m o a r t e devine slujitorul, robul sau prietenul salvatorului s ă u .

N-ai decît să alegi, d a r aş fi fericit să-ţi dobîndesc p r i e t e n i a .

Oricare vor fi, de-acum înainte, relaţiile dintre noi, te rog, te implor, lămureşte-mă ce rost are acest baraj construit d e castori ? Ce rost au aparatele dumitale şi t u r n u l de o b s e r ­ vaţie ? Ce u r m ă r e ş t i dumneata, doctore Dobrotă ? Dacă n u - m i răspunzi pe loc, să ştii că mă ai pe conştiinţă. Mă arunc d i n nou în lac !

Aşteptă, zîmbind încrezător, reacţia celuilalt.

Acesta se întoarse cu o încetineală exasperantă şi b o m b ă n i : — Vezi-ţi de treburile dumitale ! Pescuieşte ! Asta l i n i ş ­ teşte nervii.

C â r d a n insistă.

— Doctore Dobrotă, sînt om de ştiinţă, ca şi d u m n e a t a .

Toate acestea mă atrag nu dintr-o simplă curiozitate, ci d i n pricini profesionale. Eu construiesc diguri şi lacuri de a c u m u ­ lare ca şi ingenioşii dumitale castori. Poate că am avea c e v a de învăţat de la ei. N - a r fi pentru p r i m a dată că noi, oamenii, l u ă m exemplu de la animale. Cred că este de prisos să a r g u ­ mentez, căci am văzut în cortul dumitale un t r a t a t de bionică !

Deşi Dobrotă părea absorbit de lungirea şi scurtarea s u c ­ cesivă a antenei telescopice a emiţătorului, profesorul c o n ­ stată că de data aceasta fusese ascultat cu luare-aminte. E r a un p r i m succes şi, potrivit provei-bului, fierul trebuie b ă t u t cît e cald.

— Vreau să-ţi mai fac o mărturisire, doctore. înotînd s p r e dig, nici nu b ă n u i a m că ar fi vorba de castori. Credeam că lucrarea este executată de scafandri şi nu pricepeam de ce.

Abia apropiindu-mă, am zărit animalele. Am fost atît d e uluit şi de încîntat încît era cît p-aci să-mi pierd viaţa. N o ­ roc că dumneata...

— Nu-i meritul meu, ci al... castorilor !

— Am auzit bine ? Spuneai... al castorilor ?

— Mm !

— Şi eu, care... eram convins că mă atacă.

— Dimpotrivă ! I-am trimis să te scoată din brădiş şi s ă te împingă la suprafaţă.

C â r d a n se dădu un pas înapoi.

— I-ai „trimis" ? D u m n e a t a i-ai trimis ?

11 — Da, deşi mi-ai compromis experienţa, m-ai făcut să pierd o zi. Cronometrarea d u r a t e i de execuţie t r e b u i e l u a t ă de la capăt. Asta, m u l ţ u m i t ă curioaităţii dumitale.

C â r d a n se înfurie de-a binelea.

•— Ar fi fost de preferat să mă înec, nu-i aşa ? Ce r e p r e ­ zintă viaţa u n u i om în comparaţie cu experienţele dumitale ?

Fie, domnule ! Păstrează-ţi m a i d e p a r t e secretele. D a r să ştii : chiar de ai fi u n Edison, u n F r a n k l i n sau inventatorul u n u i p e r p e t u u m mobile, pe mine n-ai să mă mai prinzi aici ! îşi pregăti o cît mai d e m n ă ieşire din scenă, ceea ce, d a ­ torită îmbrăcămintei .sale sumare, nu-i prea reuşi. în d r e p t u l scării, îşi mai calcă o d a t ă pe inimă.

— Spune-mi măcar de ce-şi construiesc castorii zăgazul în mijlocul lacului ?

Dobrotă surise amuzat şi parcă împăciuitor : •— Fiindcă aşa vreau eu ! A m i n t e a i adineauri de bionică, de imitarea de către om a unor funcţiuni ale organ,ismului animal. Bionica e n u m a i începutul, p u n c t u l de pornire. Ai fost vreodată la circ ?

Cârdan, crezînd că-1 ia peste picior, se încruntă. Răspunse totuşi : — Da... desigur... în copilărie !

— Atunci ai văzut animale m.ari şi mici, îndeplinind în­ tocmai poruncile dresorului. Elefanţii, de pildă, fac şi t r e b u r i utile, cară poveri...

— Nu n u m a i la circ ! în India mi s-au a r ă t a t elefanţi domesticiţi utilizaţi la construcţii de case, de şosele, de p o ­ duri... Da, da ! încep să mă dumiresc : castorii dumitale sînt dresaţi !

— Nici pomeneală ! Ideea mi-a fost sugerată î n t r - a d e v ă r de a n u m i t e aptitudini, de a n u m i t e „talente" ale unor a n i ­ male. Elefantul sălbatic îşi croieşte d r u m prin junglă, înlăt u r î n d cu t r o m p a lui puternică obstacolele. Domesticit, el face t r e b u r i asemănătoare la îndemnul stăpînului său. Cas­ torii înalţă diguri p e n t r u a împiedica peştele să fugă, p e n t r u a-1 prinde mai uşor. De ce n-ar construi, în cazJul acesta, diguri şi p e n t r u noi, oamenii ?

— Atunci tot trebuie d r e s a ţ i !

— Nu, ci doar influenţaţi, dirijaţi. Se întocmeşte u n p r o ­ g r a m simplu, cu cîteva elemente referitoare la a m p l a s a m e n t u l şi la dimensiunile barajului. Acest p r o g r a m este transmis castorilor p r i n procedee electronice. Electrozi minusculi, p l a n ­ taţi într-o a n u m i t ă regiune a creierului constituie receptorii, şi întregul sistem înlocuieşte cu succes pe cel mai iscusit d r e ­ sor. Fazele de lucru, r i t m u l şi toate celelalte depind de frec­ venţa undelor electromagnetice ale u n u i emiţător obişnuit, ca acesta.

Lui C â r d12 a nI explicaţia i se p ă r u de domeniul fantasticului.

— î n s e a m n ă că eşti obligat să prinzi sute sau chiar mii de castori şi să-i supui unei intervenţii chirurgicale. Nu-i p r e a complicat ?

Dobrotă rîse.

— Sute ? Mii ? P e n t r u digul de acolo folosesc cu totul şase castori preparaţi. Am selecţionat, într-adevăr, e x e m p l a ­ rele cele mai bine dotate, care ."se bucură de autoritate în colonie. Ei sînt şefii mei de echipă". Ceilalţi îi ascultă sau, mai bine zis, îi imită.

Povestea, în a p a r e n ţ ă atît de încîlcită, se lămurea încetul cu încetul, şi Cârdan începu s-o găsească demnă de crezare.

— Dar salvarea mea ? Spuneai că tot castorii...

— Nu i-am pus să facă altceva decît operaţii obişnuite la construcţia zăgazului : tăierea unor rădăcini şi ridicarea u n u i corp... Două frecvenţe din program. Văzînd cum te zbaţi să ieşi la suprafaţa şi dîndu-md seama că nu voi avea t i m p să ajung pînă la dumneata, am recurs la această soluţie. Ei, şi acum ajunge. Cred că de luni de ziile n-am mai vorbit atîta.

Nu te supăra, dar mai am o mulţime de treburi...

Cârdan îşi dădu frîu liber entuziasmului : — Doctore Dobrotă, prietene... d u m n e a t a îţi dai seama ce u r m ă r i poate avea descoperirea dumitale ? Eliberarea a zeci de mii de braţe de muncă, a mii de maşini, pe întreg globul pămîntcsc ! Construirea micilor baraje fluviale eu ajutorul castorilor, asta e — oricît am fi de modeşti — g e n i a l ! Nu exagerez, crede-mă. Ţi-o spune un speci.ilist. De mii de ani, oamenii se străduiesc să facă ordine în acest haos al: apelor, î n t r - u n loc prea multă, într-altul prea puţină, să adape p ă m î n t u l însetat, să trimită rîuriFe pe ogoare. De pesle cinci milenii ei duc un război necruţător împotriva useăciunu şi a foametei care o însoţeşte, d a r abia astăzi, în epoca atomului şi a ciberneticii, le surîde izbînda. Iar d u m n e a t a eşti capabil s-o apropii. Ştii toate astea, doctore ?

Plictisit, abia aşteptînd ca profesorul să termine, Dobrotă mormăi : — Da, da... ş t i u !

— Şi atunci ?

Dobrotă îl privi rugător : , — Dă-mi voie, dom'le, să lucrez 1 Dacă ne tot ţineţi d e vorbă, cum naiba să mai lichidăm cu... haosul apelor ? Şi-1 lăsă în plata domnului 1...

—o«o 13

Hisper si coralii O p r e amiază, cînd hidrologul Hisper sosi ^ la Casahlanca, oraşul mirosea a cuptor încins. Zidurile caselor şi pavajul dogoreau, iar obiectele, fie ele din metal, din piatră sa7i din lemn, îţi jrigeau degetele.

Căldura nu era unicul mobil al indispoziţiei sale. în avion, stewardesa îi oferise o oranjadă sălcie, fără cuburi de gheaţă, vecinul îl împuiase capul cu anecdote stupide, iar după ate­ rizare hamalul îi încurcase bagajele cu acelea ale unei engle­ zoaice uscăţive, care ţinu morţiş să păstreze servieta lui... ca amintire.

Se dondănise apoi cu vameşid, cu şoferul taxiului şi cu, funcţionariil de la hotel, ceea ce îi sporise nervozitatea, transformindu-l de-a dreptul într-un hutoi cu pulbere.

In cameră n-avu răbdare să se odihnească şi nici măcar să-şi schimbe cămaşa cu alta uscată. Trînti într-un colţ va­ liza nedesfăcută, îşi ţinu capul sub robinet şi coborî în stradă, aşa ckm era, cu apa prelinglndu-i-se peste obrajii ţepoşi.

Clădirea sectorului Africa de nord-vest al reţelei mondiale hidrologice ,,Brîul albastru" semăna cu un cub de beton şi sticlă. Era una dintre acele construcţii moder-ae, care îmbină, într-un mod armonios, monumentalitatea cu eleganţa şi cu confortul.

Nici două sute de metri n-o despărţeau de hotel, şi hidrologul, anticipînd satisfacţiile unei inspecţii inopinate, iuţi pasul. Pătrunse în hol, fără ca portarul care moţăia î n 14

spatele ghişeului să-l observe, şi ajunse nestingherit la uşaj. directorului. j în anticameră, absenţa secretarei, masa curată şi maşina de scris acoperită cu o husă ar fi dat de înţeles oricui că • orele de lucru se terminaseră.

Nu însă şi lui Hisper, care \ dădu buzna în cabinet.

Aci, jaluzelele trase creau o penumbră agreabilă, linişti­ toare, într-un contrast izbitor cu albeaţa surescitantă de afară. Picăturile de apă lăsaseră pe sticlele ochelarilor lui ; Hisper pete de tulbureală. îşi scotoci buzunarele în căutarea \ batistei, dar n-o găsi şi recurse la cravată. Cînd îşi potrivi din nou pe nas ochelarii, putu în sfîrşit să distingă interiorul, biblioteca masivă, fotoliile îmbrăcate în stofă vişinie, masa de î lucru impunătoare.

Scaunul din spatele ei era neocupat şi ' totuşi în încăpere se mai afla cineva. Mai mult o intui, căci nici un zgomot riu-i ajunse la urechi.

De-abia cînd Hisper tuşi uşor, anume ca să-şi confirme ]. impresia, acel „cineva" se ridică, vădit surprins, de pe ban- I cheta din ungherul cel mai îndepărtat.

I Ca toţi miopii, hidrologul îşi strînse pleoapele şi-şi culcă | într-un fel caraghios capul pe umăr, cînd un glas puţin cam răguşit şi foarte speriat întrebă : — Dumneavoastră... cine sînteţi ? Pe cine căutaţi ? l Mulţumit de efectul apariţiei sale neaşteptate, răspunse \ tare şi plin de importanţă. \ — Sînt Hisper ' Sper cu ai auzit de numele meu ! Dum- | neafa ce faci aici ? \ — Eu... Mi-era prea cald ca să mă duc la masă. Mai aveam \ ceva de lucru... aşa că am rămas. De bună seamă că am aţipit... l — Mandello unde naiba umblă ? l — A plecat azi dimineaţă la o conferinţă, la El Golea. Dar i poate că v-aş putea eu... \ — Dumneata?!

Aruncase întrebarea voit dispreţuitor, cui o totală lipsă de bună-cuviinţă, ţinînd seama că avea în faţă j o femeie.

I Aceasta reuşi în cele din urmă să se liniştească şi întinsff \ mîna spre comutator.

Plafonierele se aprinseră.

Valuri de l lumină inundară încăperea, obligîndu-l pe hidrolog să-şi aco- ; p e r e cu palma ochii. i — Mă numesc Manica Tasafi, se prezentă ea pe un ton" înţepat.

Sînt inginer specializat în baraje maritime şi ţin\ locul directorului.

Cu ce vă pot fi de folos, domnule Hisper ? \ 15 O măsură din creştet pînă-n tălpi. Era foarte tînără şi atît l de mărunţică, încît îi ajungea abia pînă la umăr. Părul tunsi băieţeşte îi acoperea partea de sus a frunţii, ceea ce accentuat

i

neobişnuita geometrie a chipului, aproape mai larg decît) lung. Apoi erau şi nişte ochelari înfiorători de mari, cu ramă] neagră... Din toate însă, Hisper nu reţinu dectt sprîncenele J ridicate a dispreţ şi aerul obraznic pe care-l afişa. î Începu, aşa cum îşi propusese încă pe drum, să tune şi să i fulgere : ,j — E o debandadă nemaipomenită aci! Oricine poate intra l în clădire, fără să fie întrebat cine este şi ce doreşte.

Por-i tarul, ca şi cînd n-ar exista, secretara lipsă, directorul plecat i nu ştiu unde, iar dumneata, dumneata îţi faci siesta în biroul, său ! Frumoasă treabă, n-am ce zice ! Acum... spune... spune] ce ai de spus şi pe urmă, pe urmă... ^ Vocea i se suhţie, gata să se răstoarne şi sîngele îi năvăli'. în obraji. Puse mîna pe piept, ca atunci cînd te înăbuşi. | Monicăi îi trecu brusc supărarea. Veni lîngă el, oferin-: du-i în grabă un pahar cu apă stătută, uitat pe birou. i •—• Beţi puţin, o să vă facă bine ! î Hisper se supuse, sorbi o înghiţitură şi se strîmbă. Era cît i p-aci să izbucnească din nou, dar ceva în atitudinea fetei • îl opri. { Din presupusa impertinenţă nu mai rămăsese nimic. în- \ treaga ei făptură emana îngrijorare, compasiune... Se scutură i ca să se dezmeticească sau mai degrabă ca să se convingă că 'j nu e victima unei halucinaţii, cînd o auzi spunînd cu modestie:] — Aţi avut dreptate, domnule Hisper. Dar programul de i dimineaţă se termină la ora unu... şi mai e şi căldura asta \ care te toropeşte. Vă promit că n-o să se mai întîmple.

1 Cuvintele Monicăi II dezarmară. Se uită la ea ca şi cînd ] ar fi zărit-o pentru prima oară şi constată că nici măcar î urîtă nu era. Zîmbetul care-i încreţea buzele o făcea chiar \ simpatică.

— Bine, bine, făcu el îngăduitor, străduindu-se să-şi păs­ treze demnitatea. îi simţi privirile, aproape fizic, ca o atin­ gere a degetelor, şi se fîstîci. Găsi salvarea în servieta lui, ] doldora cu acte şi planuri, şi se grăbi s-o deschidă. j — Am adus... prmectul barajului, dar aş fi dorit să-l dis- i cut cu Mandello ! \ — O puteţi face la fel de bine cu mine ! Sînt în temă, ba, i mai mult, intră în atribuţiile mele directe. i Hisper se bucură, nici el nu ştia de ce, şi începu precipitat ] să desfacă şi să întindă pe birou sulurile de calc. Era proiec- \ tul marelui baraj de la Gibraltar, menit să zăgăzuiască apele | Mediteranei şi să creeze rezerve pentru viitoarea Mare Sa- \ hariană. \ 16 Se apucară de lucru. Hisper explica, dădea amănunte, ] atrăgea atenţia asupra unor chestiuni mai dificile. Monica as- i

1

culta modestă, cu luare-amint'^, punea din cînd în cînd între­ bări sau făcea observaţii scurte, dovedind nu numai o minte ageră, ci şi o mare pricepere.

Orele treceau pe nesimţite.

Dincolo de jaluzele, strada şi casele căpătaseră tenta violetă a amurgului aducător de ră­ coare. Oamenii ieşiseră să se plimbe, să respire aer curat, să simtă adierea înviorătoare mîngîindu-le frunţile. Erau veseli, zgomotoşi, gata să intre în vorbă cu primul necunoscut şi dor­ nici să petreacă. Zumzetul mulţimii, claxoanele automobile­ lor, frînturile de muzică urcau de-a lungul pereţilor înspre ferestrele deschise, ca o chemare.

Hisper isprăvise. înfăşură planurile şi je înmînă cu un gest solemn fetei.

— Asta e totul! Dacă mai ai vreo nelămurire ?

— Nu, mulţumesc Aşadar, barajul nostru devine o rea­ litate, în cît timp socotiţi ?...

Hidrologul ridică din umeri.

— Deocamdată organizăm şantierul.

S-ar putea să mai dureze pînă intrăm în faza de execuţie. Sînt anumite difi­ cultăţi şi altele se vor ivi pe parcurs. Totuşi, în cincişase ani...

— Cinci-şase ani aţi spus ? Dar e enorm! Ar trebui gă­ sită o soluţie...

Hisper surise acru : — Toţi spun asta ! Toţi vor „mai repede", „mai repede" !

Să nu uităm însă că e vorba de o mare şi nu de un iaz oare­ care. E vorba de milioane de tone de material, de mii şi mii de oameni, de maşini speciale. Dar parcă, dumneata n-o ştii la fel de bine ca mine ? în ochii Monicăi se aprinseră nişte luminiţe zglobii şi gla­ sul ei căpătă o uşoară, aproape insesizabilă nuinţă de ironie.

— Fără îndoială, dacă lucrăm după metodele aşa-zise cla­ sice ! Dacă însă am avea curajul să aruncăm peste bord anu­ mite principii considerate fundamentale în construcţia bara­ jelor, dacă am privi problema dintr-un alt unghi, dintr-o altă perspectivă...

Hidrologul se revoltă: — Ce unghi ? Ce perspectivă ? Despre ce vorbeşti ?

— A, nimic, nişte gînduri...

Hisper dădu din cap şi-şi spuse că această fată, de altfel capabilă şi drăguţă, avea, din păcate, gărgăunii ei şi pe dea­ supra îşi mai lua şi nasul la purtare.

Vinovatul era el, fiindcă îngăduise, ba chiar încurajase o atmosferă întrucitva... intimă, fireşte de loc neplăcută, dar 17 categoric incompatibilă în relaţiile dintre şef şi subaltern.

Asta era, potrivit principiilor lui Hisper, un lucru foarte pri­ mejdios şi, ca orice pericol, trebuia înlăturat din timp.

Trăglnd aceste concluzii, se ridică ţeapăn, îşi drese glasul l şi-şi ticlui în gînd o frază protocolară de despărţire, în genul ^ „Vă mulţumesc pentru sprijinul acordat şi vă urez noi suc- \ cese în activitatea dumneavoastră viitoare". Dar Monica i-oj luă înainte; pironindu-şi privirile în pieptul său, spuse pe ne- \ aşteptate: s — Iertaţi-mi îndrăzneala..., dar un nasture de la cămaşă | e gata să cadă. i Fără să aştepte încuviinţarea, scoase din poşetă ac şi aţă \ şi se apucă să i-l coase. i îi despărţea doar latul unei palme. Hisper, cu bărbia ridi-j cată, ţinîndu-şi răsuflarea, nu cuteza să se mişte. O dată,; părul ei îi atinse ca într-o mîngîiere faţa. Părul ei mirosea'! a cuişoare. i Monica vorbea, dar el nu izbutea să prindă sensul fraze- j lor. în urechi îi răsunau melodia, ritmul acestei voci, timbrul \ ei Mşor gutural. Totul era atît de straniu, atît de nou şi... atîtl de plăcut. Apropierea fetei îi dădea fiori şi un răscolitor sen-l timent de teamă amestecată cu bucurie. \ în cei aproape 50 de ani de viaţă, Hisper fusese numai \ singur. îşi alesese de bunăvoie această singurătate şi luptase \ pentru ea. Reuşise, prin felul lui de a fi, să-i ÎJidepărteze i pe cei din jur, să-i ţină la distanţă. Nu simţise niciodată — ţ cel puţin aşa spunea — nevoia unui prieten, căruia să-i îm- \ părtăşească gîndurile. Nici o femeie nu jucase vreodată un l rol în existenţa lui, nici măcar în tinereţe, cînd inima se d e s - j chide în faţa dragostei. Nimeni nu a observat în toţi aceştiani că un nasture de la cămaşa lui era gata să cadă...

•{ Toate acestea i se zbăteau acum prin minte, dîndu-i con- • vingerea că în felul lui de a trăi ceva se schimbase. Se schim­ baseră chiar multe de cînd îl cunoscuse pe George Cârdan. De\ atunci avea aproape zilnic revelaţia că el nu mai era el! Şif privirile fugare în oglindă o confirmau ! Nu mai semăna cui „bătrînul" Hisper de odinioară, în haina lui ponosită de tweed ] peste flanela de lînă, cu Hisper care înfuleca prin birturi 1 cantităţi enorme de mîncare, udîndu-le cu înfiorătorul ames- l tec de bere şi sirop de portocale. îşi cumpărase cîteva ro-1 mane şi descoperise, citindu-le, literatura, aşa cum explora-1 torii descoperă pămînturi virgine. Văzuse împreună cu Cârdan | şi cu soţia acestuia cîteva filme şi piese de teatru, care îi] dezvăluiseră farmecele cu desăvîrşire ignorate de el ale arteii scenice. Mulţumită noului şi unicului său prieten făcuse cu- \ noştinţă cu frumosul... ; •— Gata 18 ! Monica îşi apropie buzele şi muşcă aţa cu dinţii. ] \ ll simţi tremurînd. i — Nu vă este bine, domnule Hisper 1 înţeleg... staţi de?

atîtea ore cu cămaşa năduşită şi acum s-a făcut răcoare. Să nu vă îmbolnăviţi!

Cine nu e obişnuit cu clima noastră ră­ ceşte foarte uşor. Ar trebui să mergeţi la hotel să vă schimbaţi.

Hisper mormăi ceva nedesluşit, şi mutra lui de copil nea­ jutorat o înduioşa şi trezi în ea instincte materne.

Scoa.^e batista şi îi şterse u.jo?- fruntea, cu un gest atît de firesc încît lui nici nu-i trecu prin minte să protesteze.

Batista răspîndea acelaşi parfum cu iz de cuişoare.

—• Mulţumesc ! Acum ar trebui să plec..., .spuse el fără convingere.

Fata se opri brusc, ca şi cînd şi-ar fi amintit de ceva important.

— Cînd părăsiţi Casablanca ?

— Cred că... mîine dimijieaţă, deşi ar mai fi trebuit să stau de vorbă cu Mandello. L-aş chema la telefon încă în seara asta.

— Dacă doriţi, voi fi şi eu de faţă. Poate că veţi avea nevoie de mine după ce discutaţi cu directorul.

Hisper, care se temuse că nu va avea prilejul s-o revadă, se grăbi să consimtă.

— La 9, în holul hotelului, vă convine ? întrebă Monica.

El îşi consultă censul. Era şapte fără un sfert.

— Să zicem la S,30 !

— Voi fi punctuală, spuse fata, fără să-şi ascundă mul­ ţumirea.

La revedere !

Hisper se trezi în stradă, în mijlocul mulţimii, fluierînd refrenul unei melodii la modă. Mergea cu paşi uşori, înari­ paţi, şi dacă nu i-ar fi fost ruşine ar fi alergat.

Principiile lui atît de servere în privinţa relaţiilor dintre şef şi subaltern pieriseră undeva prin negurile îndepărtate ale trkcutului.

Ră­ măsese doar prezentul şi acest copleşitor sentiment al primei întîlniri cu o fată !

Prima lui întîlnire ! Se vedea invitînd-o la masă şi oferindu-i flori. Va fi şi muzică, şi perechile se vor învîrti în ritmul ei... Se opri din mers, ca şi cînd s-ar fi izbit de un obstacol. Nu ştia să danseze ! Va trebui să-i explice, să-i po­ vestească despre viaţa iiu de pînă acum, şi ea îl va înţelege, negreşit.

N-avusese, ce-i drept, prilejul să cunoască prea bine fe­ meile, dar era sigur că Monica se deosebea de celelalte.

Avea o candoare şi o puritate a ei, o bunătate care te apropia şi te cucerea.

Trecînd prin faţa unei vitrine cu o mare oglindă, se văzu din cap şi pînă în picioare. Cu neputinţă ! In ţinuta asta, în hainele acestea şifonate şi roase, pe care le purta de mai bine , 19

de un an, nu putea sta la masă cu Monica Tasaji. Nici măcar : nu-i trecu prin minte că vechiul sacou de tweed îi folosise j mai bine de un deceniu şi că numai în urma insistenţelor lui j Cârdan consimţise să renunţe la el. hitră în magazin şi achi- | • mă, fără să aleagă şi fără să întrebe de preţ, un costum'i i.v c u l o a r e închisă, o cămaşă de o albeaţă strălucitoare, o era- ş vală de mătase, cam tinerească pentru vîrsta lui, şi o pe- i reche de pantofi atît de uşori cum n-avusese niciodată. \ Refuză categoric oferta vînzătorului de a-i trimite lucvu-i rile la hotel şi, stringînd pachetul sub braţ, o luă la fugă, J lovindu-se de trecători şi stîrnind proteste. i La opt şi zece coborî în hol, proaspăt bărbierit şi miro- ] slnd a lavandă. ] Costumul cel nou, croit după ultimul jurnal, îl întinerea ] şi puţini ar fi recunoscut in acest bărbat suplu şi ars de soare l pe acrul şi nesuferitul Hisper de odinioară. \ Cumpără un 'ariaş buchet de garoafe albe, cu care apoi nu \ ştiu ce să facă. îl mută dintr-o mînă tntr-alta, îl ţinu sub braţ i şi îl ascunse la spate, ca pînă la urmă sâ-l pună pe un fotoliu. \ Monica sosi cu cîteva minute înaintea orei stabilite. Purta \ o rochie neagră, simplă, cu un lănţişor subţire de aur în jurul i Qîtuhii.

I I se păru atît de frumoasă încît uită. să urmărească p-.i':. chipul ei — aşa. cum plănuise — impresia noii sale înfăţişări. \ Fata chiar că era să nu-l recunoască. Bătrînul, neajutoratul ?i j neîngrijitul Hisper se transformase într-un om în floarea j vîrstei, cu o alură sportivă şi de o admirabilă eleganţă. j Această metamorfoză o zăpăci într-attta încît bîigui ceva \ despre o cabină telefonică situată la celălalt capăt al holului, i Nici hidrologul nu se prea simţea în apele lui. i — A, da..., telefonul!

Uitasem! Poate că este încă prea de- [ î)reme. Cc-ar fi — Işi luă el inima în dinţi — să stăm puţin de j iiorhă, dincolo... la restaurant ? i Se miră singur de curajul său. Monica, în schimb, recunos- 'ţ ctndu-l pe acelaşi Hisper cu care lucrase toată după-amiaza] <;i a l cărui fel de a fi îi devenise familiar, îşi redobîndi svgu-\ ranţa.

• — Bucuroasă!

Mi-ar face multă plăcere. 'i Localul, la această oră, era încă pustiu, şi Hisper alese o] mesă cît mai îndepărtată de estrada orchestrei.

Comandă mîncăruri şi băuturi de care nu auzise niciodată,'', ghidîndu-se după preţul lor ridicat. Era, în tot ce făcea, de o I stîngăcie fermecătoare.

O îmbia neîncetat să servească, um- \ 20 '! plîndu-i paharul cu şampanie pînă la margine şi exclamînd l a i fiecare înghiţitură „Vai ce bun e !", „Nu-i aşa că e bun ?". \ Monica se amuza, dar, totodată, fu cuprinsă de duioşie.\

I

Omul de lîngă ea era parcă un copil ce descoperea universul miraculos al jucăriilor mecanice.

Cînd orchestra începu să cînte, Hisper se posomori şi-î mărturisi fetei marea tragedie a vieţii Lui : nu ştia să danseze !

Ea îi făgădui. să-l înveţe, asumîndu-şi întreaga răspundere.

Spre norocul său, îşi aminti de garoafele uitate în hol şi se re­ pezi să le aducă. Monica folosi răgazul ca să-şi adune gîn­ durile. îndată ce aflase numele arţăgosului vizitator, luase hotărîrea să-i vorbească despre proiectul ei privitor la barajul de la Gibraltar. îl socotise persoana cea mai indicată, fiindcă era coautorul marelui Brîxi Albastru şi fiindcă se bucura de faima de a fi promovat idei noi şi îndrăzneţe.

Fusese susţinătorul cel mai tenace al cîtorva inovaţii în domeniul construcţiilor hidrotehnice, printre care al baraje­ lor fluviale executate cu ajutorul castorilor. Mai mult, auto­ rizase pe propria lui răspundere efectuarea unor experienţe cu care consiliul nu fusese de acord.

Toată după-amiaza, Monica aşteptase momentul prielnic pentru a-i vorbi despre planurile ei. La început Hisper o inti­ midase şi mai pe urmă grosolăniile lui o îndîrjiseră. Cu trece­ rea orelor petrecute alături de el însă înţelesese adevărata lui fire, ce purta amprenta unei îndelungate solitudini. încercase treptat o gamă largă do sentimente, de la compasiune şi pînă la o adîncă şi sinceră simpatie.

Acum, socoti ea, era prea tîrziu să i se mai destăinuiască.

A-i vorbi în situaţia actuală despre proiect ar fi însemnat a da loc la interpretări.

Ar fi putut s-o creadă interesată, um­ blînd după favoruriHisper sosi cu florile, ţinîndu-le ruşinos la spate. Cu o adorabilă stîngăcie i le puse în braţe, comentîndu-şi gestul — M-am gîndit că... „aşa ceva"... ţi-ar face plăcere.

— O, mulţumesc ! Iubesc foarte mult garoafele.

— Mi-am închipuit!

Fiindcă ele miros, ca şi părul dumi­ tale, a cuişoare.

Era primul, dar absolut primul „compliment" pe care-l făcuse vreodată. Fata roşi pînă-n albul ochilor- Nu, acum nu-i mai putea vorbi despu-e barajul de la Gibraltar. Şi probabil •nici altă dată...

Mai discutară despre unele şi despre altele cînd, deodată, Hisper o rugă să-i povestească despre munca ei.

Avu un moment de ezitare. Apoi, dînd curs unei inspiraţii i de moment, strînse pumnii şi spuse cu glasul gîtuit de emoţie : — Ceea ce fac eu e neinteresant.

Obişnuitele lucrări de birou, obişnuitele calcule, desene la planşetă şi inspecţii p e •şantiere... Plictiseală, ce mai... , 21 •'

Hidrologul era dezamăgit. O supraapreciase...

Monica urmă : — Visam din copilărie să fac descoperiri, să aduc ceva nou, oricît de neÎ7isemnat, de modest, dar ceva nou.

N-am izbutit. Uneori invidiez pe... pe una dintre cunoştinţele mele.

A avut o idee, o idee evident absurdă, dar pe care o apără cu toată îndîrjirea. Lumea rîde, se distrează, ironizează, dar per­ soana nici nu se gîndeşte să renunţe.

— Despre ce fel de idee este vorba '! întrzbă cu gîndul aiurea hidrologul.

— închipuiţi-vă : susţine că s-ar putea construi barajul de la Gibraltar fără nici un efort, fără oameni, fără maşini, jără materiale. Mai bine zis, barajul să fie lăsat să se con­ struiască singur!

Hisper surise atotştiutor.

— A, povestea cu castorii! A făcut înconjorul lumii. Din păcate nu merge ! întîi şi întîi castorii trăiesc în apă dulce, nu în mare. Pe urmă, cu ajutorul lor sînt realizabile diguri mici, fluviale, nu însă şi giganţi de aproape 30 de kilometri lungime şi 50 de metri lăţime...

— O, nu despre castori e vorba, ci despre baraje natu­ rale... din corali!

— Corali ai spus ? Curios... Şi cum s-a gîndit... persoana să procedeze ?

— A pornit de la faptul că recifele coraliere, întinse depo­ zite calcaroase biogene, există în mai toate mările globului.

Precum ştiţi, ele se găsesc sub formă de brîie de-a lungul malului, imediat sub suprafaţa apei. Dar le putem întîlni şi la o oarecare distanţă de ţărm, în chip de recife-barieră...

— Care alcătuiesc, în interiorul lor, lagunele. Ştiu toate astea ! Au mai rămas atolii. Unde vrei să ajungi, domnişoară Tasafi ?

Fata ss aprinsese şi-şi apropiase capul mult de al lui, în dorinţa de a fi cît mai convingătoare : — Există recife de dimensiuni colosale, atingînd lungimi de peste 2 400 km, cum este marele recif-barieră situat în apropierea coastei de nord-est a Australiei. Pe de altă parte, unii atoli ajung la un diametru de 75 de kilometri...

Recifele de la Vatu-Vara din insulele Fidji se ridică deasupra apei cu 314 metri, iar cele de pe coasta de nord a Guineei formează adevăraţi munţi, înalţi de peste 600 de metri.

— De acord! în ce priveşte dimensiunile, coralii cores­ pund. Şi mai departe ?...

— Recifele coraliere sînt produse — cum le arată şi nume­ 22 De nişte polipi de felul dediţeilor de mare, de le — de corali. care se deosebesc prin faptul că trăiesc în colonii întinse.

Coralii construiesc un schelet calcaros, care serveşte drept scară părţii cărnoase a coloniei. Acest schelet creşte, creşte neîncetat, ridicînd partea moale, aşa cum zidarul se urcă pe schelă, mereu mai sus, pe măsură ce clădirea se înalţă.

— Încep să înţeleg ideea. Să „plantăm", aşadar, corali pe jundul apei, acolo unde avem nevoie de un baraj şi să-i lăsăm să crească. Foarte bine... O singură întrebare... care este ritmul de creştere a acestor polipi ?

— Ritmul de creştere!

Iată obiecţia, contraargumentul care mi se... i se aduce de fiecare dată cunoştinţei mele. În­ tr-adevăr, scheletul coralilor se înalţă cu cel mult 20 de cen­ timetri pe an...

Hisper pufni într-un rîs atît de răsunător încît cei de la mesele i^ecine îşi întoarseră capetele. Şi, fiindcă îl podidiră lacrimile, f u silit să-şi scoată ochelarii şi să-i şteargă.

— 20 de... 20 de centimetri pe an ! Asta înseamnă... înseamă că barajul de la Gibraltar... cu înălţimea lui de 300 de metri, va fi gata într-un timp record... de 1 500 de ani '.

Monica se simţi profund jignită de reacţia lui zgomotoasă, dar îşi aminti la timp că nu era decît o simplă „cunoştinţă" a autorului năstruşnictilui proiect. De aceea se strădui să zîmbească.

— Aveţi dreptate ! E o aberaţie ! Asta îi spun şi eu mereu... prietenului m.eu.

Hisper tresări. Există deci un prieten!

Ar fi trebuit să--şi închipuie. Spuse în doi peri : — Da, desigur, o fantezie!

Dar, s-o recunoaştem, una destul de nostimă. M-a amuzat...

Fata bău puţină şampanie şi adăugă aşa într-o doară : — Mai nostim e că... persoana nu rămîne datoare cu răs­ punsul atunci cînd lumea, aşa cum aţi făcut şi dumneavoastră, se distrează de durata, realizării barajului.

Susţine că dacă scheletul calcaros creşte atît de încet, îl va determina .să crească mai repede. A întreprins şi nişte experienţe destul dc reuşite, la care, întîmplător, am asistat.

Hidrologul deveni dintr-o dată foarte atent.

— Experienţe reuşite ? Te pomeneşti că dumnealui a pre~ parat nişte biostinmlatori pentru corali.

— întocmai!

Am văzut în laborator^il său m.adrepori tra­ taţi cu biostimulatori, care, în decurs de o săptămînă, au în­ registrat o creştere de aproape doi metri.

Hisper socoti cu glas tare.

— Trei sute împărţit la doi... asta înseamnă 150 de săptămîni, adică trei ani! Formidabil!

O adevărată m.inune. Dar eu refuz să cred în minuni, domnişoară Tasafi.

23-

Fata uită din nou că nu era vorba de „minunea" ei. ll apucă de braţ şi-i spuse agitată : — Ceea ce vă povestesc e purul adevăr! Vă puteţi con­ vinge ! Puteţi vedea cu ochii dumneavoastră ! Nu e departe de aici. Dacă vreţi, mergem chiar acum !

Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, din curiozi­ tate şi din dorinţa de a-i /ace pe plac, Hisper consimţi şi tri­ mise după un taxi.

Pe drum, Monica avu tot f t î u î de probleme. în primul rlnd ar ji fost cu rieputinţă să scoată pur şi simplu din poşetă cheia apartamentului presupusei sale „cunoştinţe".

Mai erau. fireşte, şi altele pe care nădăjdAiia să le rezolve pe parcurs, potrivit situaţiei. Totuşi cînd coborîră din maşină simţi cum i se taie picioarele. Sună de cîteva ori, apoi, rugîndu-l pe Hisper să aştepte, se îndreptă spre intrarea de serviciu.

Reveni radioasă, cu cheia în mînă.

— Amicul meu nu este acasă, dar am convins-o pe îngri­ jitoare, care mă cunoaşte, să ne dea voie să intrăm.

Poftim...

Hisper clătină din cap, întrebîndu-se îngîndurat cît de intime erau relaţiile dintre Monica şi prietenul ei.

Trecură printr-o cameră de locuit, cu o pronunţată notă feminină, cu nenumărate bibelouri şi păpuşi, cu abajururi multicolore, cu covoare moi şi fotolii joase, în care o bibliotecă imensă, ocupînd un perete întreg, făcea oarecum notă disto-nantă. Urcară apoi o scară interioară şi pătrunseră într-o încăpere sobră, cu pereţii albi, cu un birou, o masă de labora­ tor şi cîteva bazine de sticlă în care creşteau corali.

— lată-i! rosti Monica triumfătoare.

Au frageda vîrstă de o săptămînă.

Hisper admiră cîteva colonii de corali recifali în formă de tufe ramificate înalte de peste un metru. Apa în care trăiau era limpede, şi un aparat de măsurat arăta că conţinea multoxigen, multă sare şi că temperatura ei este de 23 de grade Celsius. Pe plafon erau montate tuburi fluorescente care răspîndeau o lumină vie, de culoare alb-gălbuie, aidoma celei solare.

— Asta-i tot! spuse cu vădită mîndrie fata, urmărindu-i atentă reacţiile. Nişte corali care cresc repede!

Dar de-aci pînă la un baraj de amploarea celui de la Gibraltar nai e cale lungă, nu-i aşa ? Prietenul meu e un visător !

Hisper o contrazise cu vehemenţă.

— Ba, de fel! Consider, te rog să mă crezi, că a rezolvat esenţa problemei.

Monicăi îi veni chef de joacă : — Trebuie să vă contrazic, domnul Hisper. Pe cîte ştim, scheletul coralilor se înalţă numai pînă la suprafaţa apei. Un U

— ^i

recif ajuna la acest nivel nu mai poate creşte în sus, ci numai i pe laturi.

— Tocmai aceasta e avaiitajul!

Reciful

va fi corpwî haraju- j

lui şi peste el vom turma un coronamjent din beton. j — Cu neputinţă ! Titfele sînt rare, cu goluri mari mtre ele. | Nu vor rezista pveiiiunii. ] — Te înşeli / Prmtre aceste tufe trăiesc o sumedenie de\ vieţuitoare.

Cele mai multe au părţi calcaroa.ie şi atunci cînd mor scheletul lor se adaugă la cel al construcţiei recif ale, mărindu-i volumul şi sporinda-i tăria. Ştiu asta precis.

Monica îl contrazise din noac, descoperind în acest duel o \ stranie şi nemaicunoscută plăcere : j — Recifele coraliere nu se vot dezvolta decît pc o zonă • cuprinsă aproximativ între 32° latitudine nordică şi 32" lati-' tudine sudică ţi numai unde adîncitnea nu depăşeşte 40 de, metri. Căci numai acolo se găsesc întrunits toate condiţiile...

— Perfect! înseamnă că ne înscriem aproape în coordo- ' natele geografice. Gibraltarul se află pe paralela 36. Iar m | privinţa condiţiilor, dispunem de suficiente mijloace de a le\ crea, atunci cînd natura nu a fost îndeajuns de darnică. 'j Monica Tasafi era ameţită. îi venea să-l îmbrăţişeze, se-lj sărute! Ursul acesta... era cel mai minunat urs din lume! î Uitînd din nou eă n u s e află în apartamentul ei, ci tutr-o'^ locuinţă „străină", îl invită în camera de jos şi îi ojeri ca/ea | şi coniac. i Hisper nu se putu abţine şi remarcă, cu o prost jucată.'-, nepăsare : ' \ — E drăguţă casa prietenului dwnitetle şi, precum i^ăd. te', simţi aici ca la dumneata. Astfel, crede-mă, n-aş fi îndrăznit] su-i com.mm cafeaua şi acest excelent Henessy. ''• Monica tăcu şi căută refugiu în stitdierea atentă a dese­ nului covo<\-ului.

— De altfel, urmă Hisper, am abuzat şi aşa prea mult de. timpul dumitale, domnişoară Tasafi. Trebuie să plec... Mai e...] cojivorbirea cu Mandello, iar 7nune în zori... l Fata se ridică brusc şi se apropie de fotoliul lui. Hidrologul* aproape că nu-i recunoscu vocea cînd o auzi: \ — Vă rog să mai staţi! Să discutăm despre altceva...

Maii eocistă atîtea alte lucruri pe lume în afară de baraje.

Hisper îşi făgădui să rămînă neclintit. { 25 — Cu neputinţă ! Te rog să-i comunici... prietenului dumi- ] tale că ţin să-l cunosc. Nu ştiu ce soi de om o fi, dar ceea ce] a ieşit din mintea lui e o treabă serioasă. Ţi-aş da şi un sfat r] colaborează cu el, dacă primeşte ! Cu problemele am văzut că \ eşti familiarizată. o activitate inte­ resantă ai un prilej Dacă unic...doreşti într-adevăr '••

Monica ajunsese în culmea disperării.

Palidă, îşi înfipse degetele în braţul fotoliului şi strigă : — Nu, nu, domnule Hisper ! Toată povestea asta cu coralii e o prostie. N-am să mi-o iert niciodată că v-am adus aci. Vă rog să mai rămîneţi şi să vorbim despre altceva...

Hisper era năucit. Nu fnţsleg'îB atitudinea curioasă a fetei. Ori era atît de mărginită, încît nu pricepea însemnătatea descoperirii prietenului ei, ori o rodea pur şi simplu invidia.

Cu un ceas în urmă, asemenea gînduri nici nu i-ar fi trecut prin minte. Acum însă toate se schimba.seră. Apăruse acest prieten în locuinţa căruia Monica nu se comporta de fel ca o străină. îi era îndatorat pentru această seară, pentru ceea ce aflase despre barajul din corali, dar nu mai avea ce căuta aici lîngă ea. Spuse trist : — Vă mulţumesc, domnişoară Tasafi. Acum mă duc la hotel, iar mîine la şapte pleacă avionul. Cred că nu vom mai avea ocazia să ne vedem. în ce priveşte recifele, vă rog să co­ municaţi... persoanei să pregătească un memoriu şi să mi-l aducă. îl aştept cît mai curÎJid. Se ridică, pregătindu-se să se îndrepte spre uşă, dar fata i SC aşeză în cale.

— Domnule Hisper, vă jur... nu e ceea ce credeţi!

Ideea asta cu coralii... niciodată nu va fi înfăptuită. E în joc fericirea unui om — Fericirea unui om ? Nu înţeleg ! Barajul de la Gibral­ tar va aduce fericirea milioanelor de oameni năpăstuiţi...

— Şi o va dist.ruge pe a mea! Autorul nu va veni la dumneavoastră ca să-şi susţină proiectul. Căci autorul... nu există...

— Cum nu există ? Domnişoară Monica, ce-i cu dumneata?

— Nimic, absolut nimic ! Doar că sînt tare, tare nefericită.

V-am minţit. V-am indus în eroare. Ideea cu coralii este a mea ! Şi tot a mea e casa asta...

Hisper nu spuse nimic şi începu să-şi frece bărbia. Toate erau prea complicate, mult prea complicate. Aşadar, fata asta. născocise un prieten ca să evite...

Văzîndu-l încurcat, Monica se simţi datoare să-l lămu­ rească : — Acum trebuie să vă mărturisesc totul. îmi era frică să nu credeţi despre mine... că vreau să vă întîlnesc din interes pentru nenorociţii aceia de corali. „Aşadar, nu din interes .'" — îşi zise Hisper peste măsură de uimit. Şi se gîndi din ce altă pricină Monica Tasafi ar fi putut să-şi dorească să-l aibă alături. o#o 26 . •:-

i

D. TODERICIU

Pe urmele lui Ulysse...

Imaginea pe care ne-a lă­ sat-o Homer despre Ulysse nu este n u m a i aceea a u n u i su­ v e r a n respectat, ci, îmbrăcînd caleidoscopicele aspecte ale prezentării unuia dintre marii întrepizi eroi ai antichităţii, mai ales aceea a unui poliva­ lent şi ingenios pactician, gata să se descurce în orice împre­ jurare... Nu în zadar este n u ­ mit el şi polymecanos, adică „industriosul". Acesta p e n t r u că vicleanul erou al „Odiseei" ştie să are, t r ă g î n d b r a z d e adînci la coarnele u n u i plug t r a s de doi boi, inventează faimosul cal troian şi conduce cu succes o a m b a r c a ţ i e în grele condiţii, pe m ă r i necu­ noscute. Şi mai ştia Ulysse — scrie textul homeric — să se ocîrmuiască după stele pe valuri, în cursul nopţii, ca nimeni altul.

Ceea ce n e comunică însă Homer este i t i n e r a r u l real pe care a p e r e g r i n a t t i m p de ani

eroul „Odiseei". De fapt, atît ,,Odiseea" cît şi „Iliada", com­ puse în anii celui de-al VlII-lea veac înaintea erei noastre, nu sînt decît o r e l a t a r e devenită legendă a luptei p u r t a t e pen­ t r u strîmtorile Mediteranei (prin care se desfăşura tranzi­ tul aurului şi al griului) şi fără îndoială că, sub a n u m i t e rezerve, pot fi considerate drept b u n e documente istori­ ce. Acest din u r m ă lucru, însă, n u m a i dacă se ţine seamă de starea socială şi economică a Greciei în secolul al VlII-lea î.e.n. şi nu se omite împreju­ r a r e a că textul homeric scris la nivelul acestui din u r m ă secol se referă la evenimente petrecute cu cinci veacuri mai înainte, adică în secolul al XlII-lea î.e.n., în epoca răz­ boiului troian. în anii noştri, n e n u m ă r a ţ i au fost aceia care s-au preocupat de reconstitui­ rea legendarului d r u m nautic 27 al lui Ulys.se şi trebuie să a d ă u g ă m că rezultatele nu

s-au a r ă t a t do cele m a i m u l t e ori concludente. Examinînd lucrurile m a i atent, unii cer­ cetători s-au întrebat dacă n u cumva Ulysse, în cursul a v e n ­ turii sale nautice, a părăsit valurile Mediteranei. Recent, p r i n t r e ei s-a înscris şi prof. univ. parizian Robert P h i lippe. P e n t r u acesta din u r m ă , cel puţin o p a r t e a ,,Odiseei" s- a desfăşurat în apele Ocea­ nului Atlantic.

Dar să-l u r m ă m pe Ulysse.

S e întoarce spre casă. P î n ă la capătul Maleei, toate lucrurile m e r g bine. Survine însă fur­ tuna. După nouă zile d e luptă cu valurile, Ulysse, rătăcit, îşi reia d r u m u l în zona u n u i a r ­ hipelag. Unde se află acesta ? î n Atlantic, afirmă ipoteza pe care o vom discuta, în A t l a n ­ tic undeva pe r u t a aurului, a cositorului şi a chihlimba­ rului. î n cîntul al VlII-lea al epopeei, în versurile 555 şi 556 p u t e m citi : S p u n e - m i care-ţi este pămîntul, oraşul şi p o ­ porul, ca să te poată conduce într-acolo vasele n o a s t r e în­ ţelepte... Răspunsul, m u t î n d lucrurile pe planul întrebării noastre, poate sâ-l dea tot ,,Odiseea", şi a n u m e începînd cu cîntul al V-lea. începînd d e aici, se p a r e că în t e x t u l „Odiseei" a fost introdusă r e ­ l a t a r e a unei călătorii a t l a n t i ­ ce, inspirată probabil din vechi tradiţii feniciene sau chiar cartagineze (ulterioare).

P u n c t u l d e plecare, a r h i p e l a ­ gul, ar fi deci grupul insulelor Canare. Terminusul ? A u r u l 28

provenea din Sudan, staniul din Britania (Marea Britanic — insulele „Casiterite" ale celor vechi), chihlimbarul era de origine baltică...

D a r ce dovezi se pot furni­ za în d e m o n s t r a r e a acestui d r u m atlantic al vechilor greci ? F a p t u l că Homer (sau t e x t u l lui întregit cu acest adaos mai tîrziu poate) n u ­ meşte întinderile de apă p e care-şi poartă personajul principal ocean şi nu m a r e n u este u n a r g u m e n t suficient de serios.

Partizanii călătoriei a t l a n ­ tice a lui Ulysse avansează cinci a r g u m e n t e . Le vom cer­ ceta pe rînd.

1) „Vicleanul" Ulysse călă­ toreşte pe o întindere de apă cu m a r e e . De trei ori pe zi Caribda revarsă apă neagră, de trei ori pe zi înghite „va­ lurile". Este o certă aluzie la mişcările de flux şi reflux. (în Ţ a r a Feacilor, naufragiatul Ulysse înoată spre ţ ă r m . Deo­ dată, fluviul îşi suspendă cursul şi îi deschide eroului obosit adăpostul liniştit al es­ t u a r u l u i său.) î n p r i m a esca­ lă în Ţ a r a Lotofagilor, Ulysse se întîlneşte cu localnici care îi oferă lotus. Oamenii lui a u gustat din fructul cel dulce ca mierea (cîntul al IX-lea, ver­ surile 93 şi 94). Descrierea din Homer se potriveşte din p u n c t de vedere geografic doar cu Canarele sau Azorele (dacă e vorba de u n arhipelag situat în Atlantic).

2) Modul de navigaţie se schimbă. Se ştie că în Medite-

r a n a vechii greci practicau cabotajul. Din insulă în insulă sau din plajă în plajă, por­ turile folosite de ei fiind de l a p t puţin adinei. După ce părăseşte Ţ a r a Lotofagilor, Ulysse călătoreşte cu totul într-altfel decît înainte, n a ­ vighează cu escale mai rare, acoperind n e î n t r e r u p t dis­ t a n ţ e mai lungi în ape mai adinei. Să nu se uite că, în preajma p ă m î n t u l u i lestrigonilor, eroul leagă ancora de o piatră, iar ajungînd în insula lui Circe n a v a acostează în tăcere la capătul u n u i port n a t u r a l , foarte adînc. Vorbind despre insula Eoliei, t e x t u l „Odiseei" a r a t ă clar că ea „plutea", de j u r - î m p r e j u r i se ridica u n zid de bronz, de n e ­ trecut, t e r m i n a t cu piscuri go­ laşe de piatră (cîntul al X-lea, versurile 87—89). Lăsînd la o p a r t e metafora, constatăm că descrierea insulei corespunde cu înfăţişarea Madeirei (o insulă ca p u r t a t ă de neguri uneori şi avind ţ ă r m u i i a b ­ rupte).

3) Marea (de fapt oceanul) este foarte agitată, avînd un caracter dc .stihii dezlănţuite, impropriu Mediteranei. î n apele prin care naviga Ulysse, curenţii costieri „ b a t " valuri puternice de recifuri.

El s t r ă b a t e întinderi de apă dezlănţuite. î n Ţ a r a Lestrigonilor este descris un port n a t u ­ ral protejat de faleze înalte, cu acces foarte strimt. Un ase­ m e n e a port însă este cel de la Lisabona, în caro, aşa cum se scrie în cîntul al X-lea (ver­

surile 87—89 ale ,,Odiseei"), n u ia naştere hula nicicînd. Este faimosul port Ulispo al carta­ ginezilor. Aici estuarul strim' al Tagului este protejat de p a r t e şi alta de faleze. Kevi nind la insula lui Circe, să raducem aminte că este joasa, bogată în stejari şi înconju­ r a t ă do m a r e a nesfîrşită (cîn­ tul al X-lea, versurile 195— 197). Circe îi aminteşte eroului că p e n t r u a se putea întoarce acasă va avea de înfruntat si­ renele, recifurile şi stîncile subterane, a d e v ă r a t e capcane, vorbindu-i despre două itine?r a r e posibile. Unul dintre acestea trecea p r i n t r e două stînci înalte, fiind e x t r e m de periculos. Celălalt d r u m t r e ­ cea pe lîngă două stînci. U n a este netedă de-ai putea-o cre­ de şlefuită. A doua este mai groasă şi apropiată de p r i m a ca la o bătaie de săgeată. La j u m ă t a t e a înălţimii primei .Sitînci se află i n t r a r e a unei grote — locuită de c r u d a Scila. Sub a doua stîncă îşi frăm î n t ă apele negre t e m u t a C a ­ ribda. Tot Circe îşi mai sfă­ tuieşte interlocutorul să evite şi insula Tridentului, cea b o ­ gată în t u r m e de oi şi de vaci sfinte... (cîntul al Xll-lea, v e r ­ sul 39 şi următoarele).

Robert Philippe identifică — după descriere — insula lui Circe cu Belle-île, iar r u t a cu primejdii corespunde p e n t r u el c u o călătorie prin Marea Mînecii. Legendele vechi (ga­ lice şi celtice) susţin că pe insula Sein locuiau nouă v r ă ­ 29 jitoare care provocau naufra-

gii — iată deci „sirenele" t e x t u l u i homeric. Cele două stînci p r i n t r e care nu se poate trece ar fi deci situate pe şenalul F r o m v e u r , iar ultimele două (Scila şi Caribda — n u m e dat de textul homeric probabil prin comparaţie cu perechea „autentică" din Mediterana) devin insula Banec şi stînca foarte apropiată Men-Tensel. Apa neagră r e ­ v ă r s a t ă de Caribda nu ar mai reprezenta în această ipote­ ză decît valurile curentului F r o m v e u r (16 km/oră). în această accepţiune a lucrurilor, insula Tridentului poate fi considerată actuala insulă Ouessant. Uucînd logic lucru­ rile mai departe, sîntem n e ­ voiţi să acceptăm identifica­ rea insulei Ogigia cu insula A u r i g n y (ori poate cu Jusey sau Guernesey).

4) Sfaturile date de Calipso lui Ulysse permit o b u n ă r e ­ constituire a d r u m u l u i u r m a t dc acesta spre nord. Textul homeric a r a t ă că după ce ple­ case, ,.profitînd" de o briză prielnică, Ulysse ţine cîrma (vîsla-cîrmă) „după stele".

Nimfa îl sfătuieşte să pluteas­ că în larg, avînd Ursa mereu spre stînga. Călătoria, respectînd aceste reguli, durează t i m p de 17 zile. A 18-a zi îi a p a r la orizont munţii feacici, ridicîndu-se în zare „ca u n scut" şi crescînd „din m a r e a acoperită de n e g u r i " (cîntul al V-lea, versul 209 şi u r m ă ­ toarele).

Insulele A u r i g n y şi G u e r ­ nesey corespund ca situaţie 30

insulei lui Calipso, cu atît m a l mult cu cît folosirea în orien­ t a r e a Ursei mari, tinînd însă Ursa mică pe stînga, înseamnă de fapt a pluti în mod cate­ goric spre răsărit (navigaţia directă spre nord i-ar fi adus eroului în faţă Ursa mare).

Plecînd însă din Aurigny spre est, Ulysse a atins ruta Balti­ cei, d r u m care-l conducea spre sudul peninsulei scandi­ navilor, u n d e trebuie locali­ zată în acest caz Ţ a r a Feaci­ lor. Descrierea acesteia din u r m ă (cîntul al V-lca, versul 3-39 şi următoarele) cores­ p u n d e cu ţ ă r m u l norvegian din regiunea Oslo, iar recifele întîlnite nu cu mult lirhp înainte de a aborda Ţara F e a ­ cilor nu sînt decît ,,skaerii" din Skagcr-Rak. 5) Nu trebuie însă neglijate nici alte două aspecte din des­ crierea locurilor pe u n d e n a ­ vighează eroul „Odiseei". A cestea sînt luminozitatea ocea­ nului şi caracteristicile v î n t u rilor dominante. P e n t r u Ulys­ se, de la lotofagi la feaci n u r ă m î n e ţ ă r m nescăldat în n e ­ guri, întindere de m a r e de deasupra căreia să lipsească acel văl umed, verzui, p l u t i ­ tor, sub care adeseori undele par lumincscente. Cît despre vînturile dominante pe care le întîlneşte a m b a r c a ţ i a — toate suflă dinspre nord-vest şi sud-vest. Nu trebuie de ase­ menea omisă î m p r e j u r a r e a că din insula lui Circe şi pînă în Ţ a r a Cimerienilor eroul n a v i ­ ghează în timpul zilei, în t i m p ce la întoarcere pluteşte şi

noaptea, utilizînd la dus b r i ­ za dinspre m a r e şi la întors cea dinspre \i\rm. Ţ ă r m u r i l e Bretaniei franceze sînt singu­ rele d i n zona itinerarului atlantic al lui Ulysse care per­ mit o asemenea navigaţie.

P r i n toate aceste a m ă n u n t e , m a r e e , i-ecifuri, ţ ă r m u r i înal­ te, p o r t u r i adînci, neguri, ce­ ţuri, curenţi costieri, descrieri locale, se completează tabloul unei navigaţii atlantice. O dată încheiată demonstraţia, spriji­ nită .şi d e cercetările m a i vechi ale geografului g e r m a n O. Meyer, n u - i mai r ă m î n e profesorului Philippe decît să i-econstituie şi d r u m u l ca atare. Ipotezele sale sînt p r e ­ zentate în hărţile de mai jos.

Noile elemente aduse în dis­ c u t a r e a realei sau pretinsei

©INSULA

S I R t l ^ »

(5) FUNOUBIIKAITE MCIFTJRl'^ @ CANALUL FROMVEUR ® CARIOCA (MEN'rtNSEL) © SCILA (BANEC) I© INSULA.TRIDENTULUI (OUESSANT)^ [@ CANALUL DU FOUR —

ITINERAR

VARIANTA

navigaţii atlantice a lui Ulysse de profesorul Robert P h i l i p p e sînt d e p a r t e d e a epuiza dis­ cuţiile ridicate d e refacerea geografică a itinerarelor n a u ­ tice u r m a t e d e eroul lui H o ­ mer. Ele au însă m e r i t u l de a aduce în discuţie noi a r g u ­ m e n t e valabile, care în cele din u r m ă demonstrează că oa­ meni din Mediterana, de r ă s ă ­ rit a u navigat în Atlantic cu m u l t înainte de începerea ul­ timului mileniu dinaintea erei noastre.

Acest lucru a fost de altfel magistral p u s în evidenţă încă de mulţi ani de către sa­ v a n t u l francez Victor B e r a r d , atunci cînd s-a ocupat de sur­ sele feniciene ale poemelor homerice. P ă r e r i l e lui B e r a r d , î n a i n t e de cele ale lui Meyer, P h i l i p p e şi ale istoricilor mos­ coviţi A. Gorbovski şi C. V a r şavski, a r a t ă că în orice caz realizările nautice ale antici­ lor a u fost mai serioase decît s-ar fi p u t u t bănui.

31

CAUiDOSCOP • Viermele care apare la suprafaţă mai ales după ploaie şi pe care-I cunoaşteţi cu toţii este foarte mic în comparaţie cu vietmii-giganţi, lungi de 1-2 metri, întîlniţi Ia tropicele Americii de Sud şi Australiei. Megascolides, unul dintre aceşti giganţi, gros cît un deget, trăieşte în intrările subterane pe care şi le sap.l singur. Din cînd în cînd partea lui din faţă apare Ia suprafaţa pămîntului. Pentru a pătrunde intr-uu sol mai dur, viermele trece pămîntul prin intestinul său. © Se ştie că multor animale marine şi de asemenea şi unor specii de insecte le este proprie capacitatea de a străluci în întu­ neric. Omul a reuşit să găsească întrebuinţări acestei deosebite capacităţi de luminescenţă. Astfel, in anul 1935, marea sală a In­ stitutului oceanografie din Paris a fost iluminată de lămpi n e o ­ bişnuite — bacteriene. Lămpile reprezentau vase de sticlă u m ­ plute cu apă şi o masă de bacterii — acelea care creează cel mai minunat s p e c t a c o l : luminescenţă nocturnă a mării.

Sînt multe organisme lumincscente în timpul vieţii care însă nu-şl pierd capacitatea de a „lumina" nici după moarte. In timpul celui de-al doilea război mondial, ofiţerii japonezi erau dotaţi cu pungi cu crustacee uscate. Dacă aceste crustacee se umezeau, ele înce­ peau să lumineze. Ofiţerii japonezi se foloseau dc lumina lor în cazurile cînd in întuneric, în apropierea inamicului, trebuiau s ă citească fără a fi observaţi vreun ordin sau să însemne ceva î n grabă. Se punea în palmă praful de crustacee şi se umezea. L u ­ mina, complet nedistinsă de la o depărtare de cîţiva paşi, e r » suficientă pentru a se putea citi sau a se nota ceva.

DEZLEGAREA CAREULUI „DELFINI"

PUBLICAT IN Nr.

270

1) SONARE — PLISC ; 2) APOLO — FRANŢA ; 3) CETACEU — STER ; 4) ROMA — SG — RAT ; 5) MARI — CIRCURI ; 6) ATI — SOFA — SI ; 7) M — IOT — OSC — NL ; 8) IF — LAUR — ALAI ;.

9) FICAT —MIRA — L ; 10) EFORIE — ANTAL; 11) RINICHI — EA — Y. Tiparul executat la Combinatul poligrafic „Casa Scînteii" ^

CALITATEA HiRTiEI .,A R F O» PRODUS AL CIMBINATULUi CHIMiC TfRfiÂVIW. ASiSURi FDTOaBAHt FRUMOASE Şl DE BUH! CiULiTATE

PREŢUL 1 LEU • MARTIE 1966

I 41007

!