COLECŢIA „POVESTIRI ŞTIINTIFICO-FANTASTICE"
Ş T E F A N ZAIDES
o MIE DE
* «* CRISTIAN CONSTANDA
PLÎNSETUL ASTRELOR
Colecţia „POVESTIRI ŞTIINŢIFICO FANTASTICE" ediiaiă de revista
^^f linia • lelinica Anul XII 15 noiembrie 1966
Noii noştri autori Cristian Constanda s-a născut la 1 ia nuarie 1944 în oraşul Brăila, în care a urmat cursurile şcolii elementare şi medii. In acest timp a activat ca membru în ce naclul literar „Hristo Botev" din Brăila, publicînd poezii în ziarul local „înainte" şi în revista „Pagini dunărene". In 1961 a devenit student al facultăţii de matematică-mecanică a Universităţii „ A l . I. Cuza" din loşi. La ediţiile din 1963 şi 1964 ale Olimpiadei de matematică pentru studenţi o obţinut premiul I pe ţară. Paralel cu activitatea profesională. Cristian Constanda duce o intensă acti vitate cultural-artistică, fiind concertmaestru al orchestrei „Mioriţa", care aparţine de Universitate şi care a fost de şase ori laureată pe ţară a concursurilor studenţeşti.
Redactor literar: A D R I A N R O G O Z Coperta-desen : V I C T O R W E G E M A N N Portret: A L E X A N D R U DIACONU Prezentarea grafică: CORNEL D A N E L I U C
Ş T E F A N ZAIDES
TUMIKAlIOi
( U R M A R E DIN
REZUMATUL CAPITOLELOR
PRECEDENTE:
Tînărul biolos AKonso Arlson, căruia Congresul mondial al biologilor refuză să-i acorde credit, jură răzbunare savanţilor din juriu. După douăzeci şi doi de ani, ei îi ucide pe preşedintele juriului, Wood, şi pe un alt savant. Ciudatul inspector Dux, căruia i se î n credinţează prinderea asasinului, află cu stupoare că persoana acestuia este identică ca a unui bandit ucis de politie cu mai bine de 20 de ani in urmii. Aflind printr-o împrejurare numele biologului care urma să fie ucis, Dux se substituie persoanei acestuia, spre a veni în contact cu asasinul. Răpit de acesta însă, Dux dispare, iar întreaga tară este alarmată de un nou val de crîme ale căror victime sînt... biolcRi de renume. Dar Dux pătrunde în citadela asasinului.
NUMĂRUL
TRECUT^
15. I N
CANION
Şi totuşi pe Dux-Waldstein îl răpise Bill-Săgeată. * M a ş i n a alerga acum nebună pe şoseaua pustie, în vreme ce pe banca din spate D u x - W a l d s t e i n se trezea din leşinul cauzat de lovitura
primită.
C î n d se simţi m a i l i m p e d e şi-şi d ă d u s e a m a în sfîrşit u n d e se află şi datorită căror împrejurări, D u x - W a l d s t e i n căută să se scoale în capul oaselor. Efort zadarnic : mîinile şi picioarele îi erau legate, şi, după toate aparenţele, de o mină pricepută. Nepierzindu-şi bească :
sîngele
rece,
Dux-Waldstein
încercă să v o r
«
— H e l l o , B i l l ! F ă b i n e şi a ş a z ă - m ă , cel puţin, m a i omeneşte! Şi deodată tăcu : dacâ-i va spune pe nume, Bill va afla că nu are de-a face cu savantul, ri cu un oarecare intrus în afacere. Dar, spre liniştea lui D u x , Bill nu dădu nici un semn că ar fi auzit cele spuse de inspector. P r i v i r e a lui scruta mai departe, netulburată, şoseaua... D u x r ă m a s e p e g î n d u r i : o a r e să nu-1 fi auzit ? D o a r v o r b i s e destul de tare ! ,
î n c e p u să se zbată şi să strige : —
Hei,
opreşte !
Opreşte,
n-auzi ?
D a r omul de la volan îşi văzu mai departe de ale lui. D o a r într-o v r e m e se întoarse, se uită mirat la omul legat pe banca din spate şi nu spuse nimic.
fedeleş
— Dumnezeule ! g e m u D u x . A p r o a p e că-mi vine să cred că a m de-a face cu un nebun. Şi pentru că nu cred în minuni, t r e buie să admit că tipul de la volan e copilul lui Altfel...
Bill-Săgeată.
Maşina rulă scurt la dreapta, pe o altă şosea, şi D u x zări cu disperare că afară se înnopta. V a să zică, alergau de ceva vreme, cu o viteză nebună ! — U n d e d r a c u m - o duce? se g î n d i el. A p o i se linişti subit, spunîndu-şi că cel mai cuminte lucru care-i rămîne de făcut e să-şi conserve forţele ; să stea liniştit deci şi să aştepte. C e - o fi pe urmă, v o m vedea. Se întunecase de acum d e - a binelea şi farurile maşinii brăzdau bezna puternic. M a i merseră aşa o v r e m e , pînă ce se zăriră luminile unei a ş e zări. L a cîteva sute de paşi, Bill-Săgeată opri brusc „Cadillac"-ul. Coborî, deschise şi portiera din spate şi-i îndesă lui D u x ,
cu
dexteritate, un căluş în gură. A p o i maşina porni iar şi se opri în ' dreptul unei clădiri masive, cu două caturi, a cărei firmă l u m i - ' noasă inspectorul n-o putu zări. Aici B i l l coborî iar, îl luă pe ', D u x în spinare ca pe un sac şi, apucînd-o cu el printr-un coridor \ întunecos şi îngust, care cobora în pantă, deschise o uşă de metal j şi il zvîrli, fără multe discuţii, pe podeaua unei- cămăruţe sau | aşa ceva. E r a întuneric b e z n ă şi D u x n u desluşi nimic, m a i ales d u p ă ce auzi zgomotul broaştei de la uşă, care se închisese pe dina-',^ fară. îi trecu prin minte să se rostogolească, dar renunţă rep>ede :j la acest gînd : cine putea bănui ce surprize îi aşteptau în încă- ,î perea
aceasta ?!
încercă
î
să strige ; ştia că n-o
să-1 audă nimeni, dar voia ;|
să verifice, după ecou, dacă se află într-o încăpere mai mică sau mai mare. M o r m ă i t u l său însă se ibzi ca de o pîslă, căci fu î n g h i - | ţit şi nimic nu-i putut spune cam la ce distanţă se află pereţii, j A ş a că se sfătui din nou să rămînă liniştit în aşteptare.
|
Deodată însă podeaua prinse să se rotească cu el, să se mişte, | să dănţuie sălbatic, apoi, ca şi cum ar fi fost zguduita de un c u - ! tremur puternic sau ar fi alunecat pe role... Şi în tot acest timp„ \ într-o
beznă
de
nepătruns.
'
j
Ameţi...
!
Cînd îşi veni în fire — probabil destul de repede — simţi ca alunecă lent, ca pe o bandă rulantă, u n d e v a în adînc. Ce rost ar fi avut să încerce să zbiere, să se zbuciume ?! Poate că în d r e a p - i ta lui, sau în stingă, nu se afla nici u n perete, ci numai cel mal<i n e g r u abis sau cine ştie ce maşinării infernale care sa-i frîngă ^ oasele şi să-1 înghită. Şi apoi, un gînd prea rău n-o fi avînd cu e l | de v r e m e ce îl transportă totuşi cu oarecare menajamente.
1
î n punctul spre care se îndrepta, începu să alipească o lumină .j care, pe măsură ce se apropia, devenea tot mai vie, mai puter-J nică. î n sfîrşit, D u x sosi la capătul ciudatei sale călătorii. D u p ă ce se obişnui cu lumina aceea puternică, îşi dădu seama că se află l p e o masă, în mijlocul unei încăperi destul de mari, bine l u m i - ! nată în pwfida pereţilor şi a tavanului O
mînă
nevăzută
îi
scoase
abia ciopliţi în
piatră.
călu.şul.
4
(Nu mai era în stare să privească — trecuse prin atîtea ! —4 şi rămase liniştit, sau aparent liniştit, în aşteptarea aceluia ce? a p r o a p e sigur avea să se iveiască şi să-i vorbească. P e n t r u
că,'
altfel, ce rost ar mai fi avut toată această infernală înscenare !,,]
— Buenos
! ^.. auzi, în sfîrşit, u n g l a s .
Se întoarse dincotro venea vocea aceea rece, cavernoasă. Şi încă înainte de a-şi da seama cu cine are d e - a face, răspunse tot în
spaniolă : —
Salud
îl examina rapid pe cel care venise. E r a un tip înalt, costeliv ; privirea care izvora din ochii săi cenuşiu-oţelii era rece şi rea. — Dispense personaj.
la
molestia!'
— rosti
iar
ironic
straniul
D u x rînji. Şi n u - i mai răspunse în spaniolă. —
F r u m o s vă primiţi, hai să .spunem, oaspeţii...
•— D a c ă o a m e n i i m e i v - a u molestat, sau n u s - a u p u r t a t f r u mos, mis sinceros
pesam.es ! * Şi să n u l e - o luaţi în n u m e
de
rău... m a i a d ă u g ă el. — Eu n-am
a mă plînge decît de unul
singur... D e
acela
dintre oamenii dumneavoastră care m-a răpit. Individul făcu cîţiva paşi prin încăpere, se apropie de un mic birou din spatele mesei pe care se găsea încă, întins, D u x - W a l d stein şi m a n e v r ă un buton. Imediat în cameră intrară patru... Bill-i-Săgeată. D u x rămase atît de stupefiat de această apariţie de necrezut şi tot ceea ce simţea în acele clipe i se z u g r ă v i atît d e c l a r p e chip, încit individul înalt şi costeliv zîmbi : — Tengo el gusto de presentarle^... şi făcu u n gest l a r g , emfatic către cei patru Bill-i-Săgeată, care stăteau aliniaţi î n a intea mesei, ţepeni şi cu priviri inexpresive. S e apropie de D u x şi,
zîmbind iarăşi, continuă : Cred că este inutil să v ă întreb care
dintre ei esle cel care v - a supărat... M i - e greu şi mie să-i deo sebesc. înconjură masa de cîteva ori. A p o i se opri iar la u n pas de D u x şi, fixindu-şi privirile ochilor săi cenuşii în ale inspectoru lui,
îl
întrebă :
—
Vă
—
Destul de... incomod,
simţiţi...
incomod ? şarjă D u x . Şi aş dori să vă cer, ca
între oameni civilizaţi, să încetaţi imediat de a mă mai supune acestui
tratament
barbar. -
(în l. spaniolă). 2 Salutare !... (în l. spaniolă). » Scuzaţi deranjul ! (în l. spaniolă). * Sincerele mele păreri de rău ! (în l. spaniolă). » Bună !...
* A m plăcerea să vă prezint... (în î. sponioid). ,
— OK nu
făcu
Io măs pronto nici
un
posihle ! r î n j i
ciudatul personaj. D a r
gest.
D u x simţea c u m îşi p i e r d e p u t e r i l e tot m a i m u l t — ghiile
îl încătuşau
atît de strîns
încît b r a ţ e l e
şi
frîn-
picioarele,
d i n p r i c i n a circulaţiei împiedicate de frînghii, îi a m o r ţ i s e r ă . —
D o m n u l meu, î n c e p u D u x , s p e r că ştiţi cine sînt...
V o i a ca, folosindu-se de prestigiul bătrînului savant căruia i se substituise, să-1 impresioneze pe tenacele individ din faţa sa,
dar
acesta
interveni :
— N u v ă obosiţi, ştiu cine s î n t e ţ i : inspectorul D u x , î n s ă r c i nat cu lămurirea celor cîteva asasinate comise de — arătă spre cei ffâtru cunosc
Bill-i —
personal.
oamenii mei. D e aceea am şi ţinut să Altfel...
vă ^
L u i D u x n u - i r ă m a s e decît să b r a v e z e . S p u s e d e c i : —
Sînteţi u n as în d e c o n s p i r a r e a a d v e r s a r u l u i ,
domnule...
— A r l s o n . A l f o n s o Arlson... — ...domnule A r l s o n . Şi p e n t r u aceasta vi se c u v i n laudele...
toate
'
C a să cîştige t i m p , t r e b u i a să-1 a t r a g ă , n e a p ă r a t , p e celor p a t r u b a n d i ţ i î n t r - o discuţie cît de l u n g ă . Arlson
şeful
rîse :
— Ya Io creo'-. A m ştiut t r e a b a aceasta încă dinainte d e a te răpi, d o m n u l e D u x . D i n clipa în care ai p r e l u a t a f a c e r e a asasinării b i o l o g i l o r ai d e v e n i t a d v e r s a r u l meu... O r , c u m e u obişnuiesc s ă - m i cunosc a d v e r s a r i i p î n ă în cele m a i tainice g î n d u r i ale lor, t e - a m u r m ă r i t pas cu pas. P a s cu p a s ! a c c e n t u a el. —
Sînteţi mexican ? întrebă D u x .
— Valgame
Dios ^! se a p ă r ă A r l s o n cu dispreţ. S p a n i o l d u p ă
mamă şi suedez după tată, cum spune şi numele. V ă vorbesc şi în spaniolă pentru că ştiu că aici, în vechiul teritoriu mexican, se
suele *. A r l s o n a v e a u n fel d e a p u n e l u c r u r i l e la punct încît în
două-trei
minute epuiza orice subiect de conversaţie.
D e aceea D u x a r u n c ă în joc cartea cea m a r e şi-1 î n t r e b ă : —
D e ce v ă alegeţi victimele n u m a i în r î n d u l
domnule — in
biologilor,
Arlson ?
Ca să fiu scurt, ripostă el imediat, pentru că mă conduc
viaţă
după
principiul
mamei
' Cît mai repede posibil (în l. * Cred şi eu (în l.
mele :
spaniolă).
spaniolă).
' Ferească dumnezeu ! (in l. * Se obişnuieşte (in l.
Spaniolă).
spaniolă).
pagar
en
la
misma
monedaUneori
însă, şi rîse sardonic, mă mai abat de la acest
principiu. Destul de rar, dar, după cum grăieşte de la sine şi prezenţa dumneavoastră aici, mă abat totuşi ! Făcu un gest către cei p)atru Bill-i şi aceştia, ca nişte mecanis me, se repeziră la D u x , îl apucară care de 9 mînă, care de un picior, care de cap, şi aşteptară, într-o disciplină pentru cel legat, un nou ordin al stăpînului. —
Dezlegaţi-1 !
porunci
descurajatoare
Arlson.
Cînd se văzu iar „despachetat", D u x coborî de pe masa aceea d e fier, pe care îşi canonise oasele destulă vreme, se întinse bine şi
rosti : —
Por fin, senor
partea
Arlson
dumneavoastră
de
^, se pare că încep să mă bucur din un
tratament
mai
ales.
A r l s o n îi a r u n c ă o p r i v i r e d i n care se v e d e a sincer că-i p a r e r ă u şi, după ce se plimbă iar o v r e m e prin încăpere, spuse : —
D o m n u l e D u x , îmi pare rău {>entru dumneavoastră... încă
din tinereţe vă admiram ca poliţist. Ştiţi, prima dată am auzit de dumneavoastră cînd cu afacerea Bill-Săgeată. V ă mai amintiţi ? Fără voia sa, D u x privi spre cei patru din dreapta. A r l s o n îi surprinse privirea, dar nu făcu nici o aluzie la aceasta. Continuă : — ...încă de atunci v ă purtam..., v ă m a i p o r t şi a s t ă z i ! o sinceră
admiraţie. D a r
soarta
a vrut
să ne găsim
pe
vieţii, căci viaţa e un front, nu-i aşa, domnule ? faţă
frontul în
faţă,
adversari. Şi dv. sînteţi cel care v a trebui să cadă. V a trebui să cădeţi dv. ca să pot trăi eu. E o lege crudă, dar adevărată. P e care o voi respecta, vă rog să mă care Se
a
credeţi. Şi nu eu sînt cel
vrut-o ! plimbă
iar,
îndelung,
prin
încăpere.
L u i D u x îi conveneau aceste pauze de durată. Spera că N i c k îşi trimisese oamenii pe urmele sale. U n gînd totuşi îl tulbura : ,,Oare or glasul —
cu
fi dat de vreo modulaţii
atît
urmă ?" îl de
stranii
întrerupse al
lui
din
meditaţie
Arlson :
... D a r între mine şi dumneavoastră, domnule D u x , se află
cu totul şi cu totul o altă adversitate... Ca
să zic aşa, nu noi
n e - a m ales să ne fim parteneri. D e aceea, cu dumneavoastră
mă
voi purta mai blînd şi ... şi vă voi lăsa o noapte de răgaz. Ştiu că n-aveţi soţie, copii ... n-aveţi pe nimeni... D a r oricum, poate 1 A plăti cu aceeaşi monedă (în l. spaniolă). 2 In sfîişit, domnule Arlson ! (în l. spaniolă).
v ă doriţi, totuşi, un ultim act de voinţă, u n testament, o scri soare... Veţi avea totul aci, imediat. Se întoarse brusc spre cei patru şi le făcu semn să iasă. loşi şi el. Imediat însă toarse :
uşa se deschise din nou şi A r l s o n
se
în
— V ă amintiţi că după ce a fost împuşcat Bill-Săgeată, c a d a v r u l i-a fost furat de oamenii săi ? îl întrebă pe D u x . —
Da...
D u x îşi amintea. Chiar în cele mai mici amănunte. Şi ceva îi spunea că în clipa următoare A r l s o n îi va dezvălui secretul r e a pariţiei multiplicate a lui Bill. Ceea ce acesta şi făcu : — Ei, bine, domnule D u x , cei patru care au fost aici sînt, într-un jel, urmaşii... copiii lui. •
Şi
ieşi.
16. BILL-SAGEATÂ RATEAZĂ După o clipă se stinseră toate luminile, şi Dux rămase în cea mai cumplită beznă. Prezenţa de spirit însă, de care
dăduse
dovadă de-a lungul primejdioasei sale meserii, îl făcuse ca. la ieşirea lui Arlson şi a oamenilor săi, să rămînă cu faţa spre uşă ; era şi acesta un punct de reper ! Şi D u x parcă prevăzuse faptul
că
i
se
vor
stinge
luminile.
P r i m u l lucru pe care-1 făcu
fu să se obişnuiască cu be/na.
A p o i , cind avu impresia că distinge contururile cîtorva obiecte — masa, micul birou al lui A r l s o n ş.a. — , se mişcă în direcţia uşii, numărîndu-şi paşii. —
...
Cinci
... opt
...
unsprezece !
Pipăi conturul uşii de fier : nici o broască, nici o urmă încuietoare, nimic. P r o b a b i l că totul era manevrat
de a f a t r i .
de O
continuînd să-şi m ă Cînd atinse percteie din
apucă spre dreapta, de-a lungul peretelui, soare paşii şi să le memoreze numărul.
d r e a p t a uşii, îl p a r c u r s e şi p e acesta d e - a l u n g u l , îl măsură... Şi tot aşa procedă şi cu ceilalţi pereţi, pînă se întoarse din
novi la
uşă. A c u m ştia că se află într-o încăpere de aproxiiiialiv l.^ m pe 9. Că —
cel puţin la p r i m a cercetare aşa se vădise —
încă
perea nu mai avea altă ieşire şi că, dacă pereţii nu erau o imita ţie reuşită, se afla cu adevărat într-o grotă mărită, în ndîneul unui munte. Se întoar.se cu spatele la uşă şi înainta 11 paşi ; se găsea acum din nou lîngă masa de fier, pe care fusese aşezat la capătul
ciudatei
călătorii
întreprinse
pe
banda
aceea
rulantă.
„ D a r unde să fie descinderea prin care banda venea
deasupra
mesei ?!" Pipăi îndelung împrejurul mesei. A p o i i se năzări că poate m a s a „izvorîse" din pămînt, odată ce banda rulantă îl depusese p e ea. Gîndul acesta i se păru verosimil şi îşi continuă cercetă rile : poate că exista vreo modalitate ca, aşa cum
masa se r i d i
case cu el, să poată fi făcută să şi coboare ; şi asta chiar de aici, din
încăpere. D a r sub masă ori pe suprafaţa ei nu află nimic care să-i dea
de
bănuit
că
produce
manevrarea
ei.
îşi aminti că nu semnalase intrarea lui A r l s o n atunci cînd luminile se aprinseseră, iar el se trezise pe masă. Ceea ce ar fi putut însemna foarte bine că Alfonso A r l s o n nici n-a intrat în încăpere în u r m a lui, a lui D u x , ci s-a aflat aici, în aşteptare. D a r unde ar fi putut sta ? U n d e în altă parte decît — ceea ce e cel
mai
mesei
probabil
de
Dux
—
pe
scaun, la biroul
cel mic din
spatele
fier ?!
începu să se orienteze spre birou.
îl găsi şi, aşa cum
examinase pe pipăite, îndelung şi minuţios, suprafeţele
mesei,
procedă şi cu biroul şi scaunul lui. Munci pînă asudă şi, de ciuda zadarnicei căutări -— nu aflase nimic — , îl cuprinse un acces de furie şi un tremur îi zgîlţîia trupul. Genunchii îl dureau grozav d e la ieşiturile de piatră ale „podelei". Se aşeză pe scaunul de lîngă birou. Involuntar, mîna lui întîlni călimara grea, metalică pe care o zărise şi pe lumină pe birou. V r u s-o ridice, să azvîrle jos cu ea, dar, cu'toată forţa furiei sale, călimara nici nu se clinti. P e loc, D u x îşi reveni. Inspirat de accident, începu să manevreze cu amîndouă mîinile călimara masivă. O răsuci în dreapta şi-n stînga... împinse de ea înainte... N i m i c ! M a i avea o singură încer care de făcut: dacă nici de data aceasta n-avea să se mişte, însem n a că piesa era pur şi simplu fixată de birou şi n-avea nici o • legătură cu masa de fier. Trase de ea şi ... călimara „ p ă ş i " spre •el cîţiva centimetri. în acelaşi timp se auzi, sesizabil, un declic şi D u x intui că masa de fier ... uriaşa ma.să începe să coboare. D e bucurie fu gata să sară de pe scaun, dar îşi reveni la vreme : nebunia aceasta l-ar fi costat mult, ar fi pierdut orice orientare în încăpere. Se ridică uşurel, apoi se aşeză pe direcţia me.sei în patru labe şi o porni aşa într-acolo. îi era teamă ca în cazul în care masa — dacă ar fi coborît — s-ar fi aflat deja la o adîncime prea mare, prăbuşindu-se pe orificiu, să nu-şi fractureze o mînă sau un picior. Cînd ajunse numai la o palmă de masă — sau, mai precis, de locul unde bănuia că ar trebui să fie masa — , o lu^
• 10 „. r„^.
mină difuză, lăptoasă, încă slabă de tot se lăţi în faţă lui,
de
forma unui dreptunghi cu laturile pe care D u x le aprecie cît ale mesei. Strecură o mînă în patrulaterul luminos şi, coborînd-o cu precauţie, dibui suprafaţa rece, lucioasă a mesei. Izbînda îl făcu .să-şi simtă sîngele clocotindu-i în vene. Atunci, cu m a x i m u m viteză şi precauţie —
de
de care putea da dovadă în condiţiile c u
noscute — , D u x se lăsă pe platoul care cobora şi cobora... A c u m avea nevoie, pentru orice împrejurare, de o armă, ceva. Se căută înfrigurat în buzunare — pe masă ar
nimic. A p o i îi dădu prin cap că de
putea fi aruncat din nou pe nenorocita aceea
de
bandă... sau p e o a l i a c a r e să-1 ducă cine ştie u n d e . S e p r i n s e d a r vîrtos cu a m b e l e m î i n i de m a r g i n i l e D a r masa nu
se
mesei.
coborî, se opri şi nimic din ceea ce gîndise
Dux
întîmplă.
Ascultă o v r e m e să perceapă ceva, vreun zgomot cît de mic, dar nu se auzea nimic. Atunci se învîrti pe platoul mesei,
oă-
xdînă în vreo direcţie un punct cît de cît luminos. Spre partea din spatele său — poziţia în care coborîse — zări ceva, ca un mic ecran alb-gălbui, petic de lumină pe care D u x îl atribui ciului de corespondenţă
al bandei în cămăruţa
în care
orififusese
trîntit la aducere. Se întinse, deci, pe masă, cu mîinile în direcţia ecranului aceluia luminos, şi, pipăind, începu să se caţere pe o bandă
dintr-o ţesătură
aspră, cauciucatâ
parcă, sau
îmbrăcată
într-un material plastic. B a n d a „ u r c a " în pantă la un unghi d e s tul de se
mare, dar asperităţile ei multiple îl ajutau
pe D u x
să
caţere. Cînd păşi, în sfîrşit, pe lespedea coridorului — căci
într-un
coridor ieşi, şi nu în cămăruţa începutului său de prizonierat —• zări în celălalt capăt, în lumină, silueta unui om. Obişnuindu-se puţin cu lumina, desluşi în individul din pragul coridorului, pe j u m ă t a t e întors cu spatele s p r e el, p e u n u l d i n cei p a t r u B i l l - i . Se lipi de perete şi cătă cu privirea spre celălalt capăt, l u n g u l pereţilor, doar-doar o mai afla v r e u n
de-a
loc de ieşire ori
măcar de refugiu. D a r nu zări nimic. Disperat, se propti mai bine de zid şi mîna lui stingă descop>eri u n fel de firidă în perete. S e lipi strîns în ea. A p o i , ducînd mîinile pîlnie la gură, scoase u n strigăt spre celălalt capăt al coridorului, întunecos. Ca pe r e s o r turi, Bill cel din capătul luminos se întoarse pe calcîie, f u l g e r ă tor, şi dintre braţele lui ţîşni un snop de gloanţe, care ţiuiră în lungul coridorului, şfichiuind pereţii. A p o i Bill o p o r r i în fugă pe lespezile care bocăneau surd sub paşii săi grei.
^..r
n.
Inspectorul îl pîndi pînă ajunse în dreptul său şi întinse 1 piciorul. B i l l se lungi cît e r a de lung şi D u x se aruncă a s u p r a • lui. D i n cîteva lovituri, îl imobiliza, îi luă arma, îl scotoci p r i n 1 bu2ainare şi-i scoase două încărcătoare de rezervă şi o lanternă.; A p o i îl ridică pe Bill, aşa în nesimţire c u m se afla, şi-i făcu vint pe banda care ducea în jos. j Iuţi
pasul.
I
D a r pe măsură ce înainta în această galerie cel puţin ciudată, i începea Arlson.
parcă
să bănuie
îndeletnicirea
acestui
domn
Alfonso 1 \
17. LUPTA DIN SUBTERAN j i D u x .se refugie într-o încăpere de la capătul luminos al cori dorului, î n afară de uşa prin care intrase, încăperea mai avea una, opusă, d a r c a r e e r a încuiată. O b a r i c a d ă b i n e p e p r i m a şi, ^ ochind cu pistolul-mitralieră in broasca celei d e - a doua uşi, o I făcu să se deschidă. Cînd uşa sări în lături, înaintea ochilor lui î D u x se ivi un alt coridor, mai lat — o încăpere lungă, nesfîrşită | parcă — , mărginit d e - o parte şi d e alta de instalaţii a l c ă r o r ! rost — cel puţin pentru moment — D u x nu-1 înţelese prea bine. i E p r u b e t e uriaşe — dacă puteau fi numite astfel — , între ai căror ;i p e r e ţ i f i e r b e a u l i c h i d e d e culorile cele m a i b i z a r e , se î n v e c i n a u | cu tot soiul de retorte, creuzete, cristalizatoare... U n alambic ciclopic alimenta cu rezultatul trudei sale cîteva incubatoare. Păşind printre toate acestea, D u x remarcă u n miros v a g de sulf ; şi o căldură jilavă, înăbuşitoai'e. Se opri în dreptul unor cuptoare ^ de o mărime obişnuită dacă n u s-ar fi aflat aici, ci în incinta unui combinat chimic. D e - a lungul jDereţilor se înşirau stative nesf îrşi- j te ; p e rafturile
lor,
nenumărate vase Woolf, aparate
Kipp, i
capsule, eprubete — colecţii interniinabile de ustensile atît de i dorite î n t r - u n laborator. D u x se opri uimit în faţa unui şir d e ^ şase flacoane
Erlenmayer, unite între ele printr-un labirint d e 1
ţevi, în care se aflau ciudate forme dintr-o materie vîscoasă. Inspectorul — ca şi c u m ar fi pătruns într-o altă l u m e — u r m ă r i j o vreme, uitînd pericolul care il păştea, tresărirea ritmică a a c e - i lor neobişnuite fiinţe — sau viitoare fiinţe — ce se găseau în | cele şase flacoane purtînd numele celebrului chimist german. Toate acestea şi încă multe altele fură trecute în revistă de privirile mai mult decît mirate ale lui D u x . A r fi crezut maidegrabă că se află în interiorul unui laborator perfect utilat a l i u n o r traficanţi d e stupefiante d a c ă a l e g e r e a v i c t i m e l o r — d e
12 ^ !
către A r l s o n — n u m a i din r î n d u l b i o l o g i l o r n u i - a r fi î n d r u - \ m a t b ă n u i e l i l e p e alt făgaş. T i m p u l însă îi era cronometrat şi ; v i a ţ a sa atîrna d e fiecare clipă cîştigată. D e o d a t ă — se a f l a I tocmai în d r e p t u l u n u i c u p t o r pe care îl asemănase, şi p e b u n ă | dreptate, cu u n i n c u b a t o r p e n t r u scos p u i d e g ă i n ă —
auzi '/
r ă z b ă t î n d d i n s p r e acesta u n z g o m o t sacadat, ca b ă t ă i l e u n e i I i n i m i gigantice. C u toată g r a b a , inspectorul se a p r o p i e şi a s - < cultă m a i b i n e .
1
Trase sertarul cel mai apropiat şi o căldură uşor sesizabilă I îl iradie. D a r ceea ce văzu îl făcu să se tragă un pas îndărăt : | dintr-un soi de borcan, lungit pe o pernă de vată în „sertar" şi ' legat — probabil de interiorul maşinii — cu un noian de tuburi •şi conductori metalici, il privea o fiinţă niult asemănătoare cu corpul omenesc, dar monstruos de diformă, cu pielea transparentă încît i se vedea inima zbătîndu-i-se... împinse sertarul acela la loc şi trase un altul : în el, într-un vas asemănător primului,
3 | * | <
se zbătea u n p u i d e om, p a r c ă u n p r o a s p ă t născut, cu m e m - » b r e l e convulsionînd, cu pielea stacojie, cu g u r a l a r g deschisă ! —
plîngea.
j
Cuprins de groază, D u x înţelese dintr-o dată totul : şi a p a - ; riţia misterioasă A r l s o q !...
a ciudaţilor
Bill-i,
şi
îndeletnicirile
U n zgomot abia perceptibil se auzi dinspre partea din
d-lui 1 | cărei
venise D u x . Privi într-acolo. Lipiţi de instalaţii, pitulîndu-.se cînd J şi cînd după ele, veneau doi dintre cei patru Bill şi d-1 Arlson. ţ Ţineau armele pregătite în mîini şi căutau, desigur, să-1 ia prin l surprindere pe inspector. •! D u x se instala după construcţia metalică a incubatorului. O ; luptă pe viaţă şi m o a r t « îl aştepta. Trase primul. Rafala s p a r s e ] o cprubetă cu un lichid albastru deschis şi-1 ucise pe unul dintre \ Bill-i. Lichidul ,se revărsă prin încăpere şi răspîndi o miasmă < groaznică. \ A r l s o n şi celălalt B i l l se ascunseră şi D u x , profitînd d e j aceasta, schimbă imediat locul. Era şi timpul. O ' g r e n a d ă vîjîi j prin aer, peste instalaţii, şi explodă lîngă incubator. Sertarele săriră în lături şi borcanele îşi revărsară ciudatul lor conţinut. \ D u x se felicită pentru că schimbase locul. P r i n labirintul d o i ţevi al unui aparat zări cum cel de-al doilea Bill şi stăpînul său? înaintau iarăşi, la adăijostul instalaţiilor. Strecură ţeava pisto-J lului prin dantelăria metalică a unui cuptor-etuvă şi aşteptă ;i liniştit. Socotise deja : avea să-1 ucidă şi pe cel de-al doilea Bill, ] dar
_ 13 i
voia
să-1 prindă
viu
pe
Arlson.
j
Aşteptarea se prelungea chinuitor. Cei doi nu cutezau .să mai înainteze — trebuiau să treacă neapărat printr-un loc descof>erit şi Dux se dovedise un ochitor de elită. Dar poliţistul nu se impa cientă. Era obişnuit cu aşteptarea şi o indusese de mult printre relele slujbei sale alături de ploaie, vint, jocul continuu cu moartea... Acum ştia că nervii lui Arlson n-o să-1 ţină mult şi acesta o să-1 mine înainte pe Bill. Şi lucrurile se petrecură întocmai. Dar cînd Bill se avîntă să parcurgă, în fugă, cei 2—3 metri de teren descoperit, păşi chiar în întîmpinarea rafalei lui Dux. Bătu aerul cu braţele, scăpă arma din mîini şi rămase la pămînt într-o po ziţie ciudată, de parcă ar fi vrut să îmbrăţişeze şi să sărute po deaua. Dar Arlson trecuse. Avîntat şi el pe urmele lui Bill — pe care, mai mult ca sigur, îl jertfise conştient — , trecuse, şi Dux, deşi îl văzu, nu mai avu timp să tragă ! în schimb, dacă nu mai putu trage, .se mută. Prin spatele instalaţiilor, el se mai retrase zece-cincisprezece paşi. Schimbase locul de teama grenadelor lui Arlson, dar din cine ştie ce motiv individul nu se mai folosi de ele. Dux duse palmele la gură şi tună : — Arlson, să lăsăm joaca ! îţi distrugi instalaţiile şi îţi com plici şi mai mult situaţia. De altfel rezistenţa nu-ţi poate aduce nimic, oamenii mei sînt pe drum încoace. Predă-te şi-o să ai circumstanţe atenuante i Şi aşteptă. Dar răspunsul se întoarse sub forma a trei rafale scurte, însă bine ţintite. Ultima lovi peretele şi o schijă, ricoşînd din beton, se înfipse adînc în obrazul lui Dux. Sîngele începu să-i curgă pe haine. Căută batista, dar n-o mai avea — i-o luaseră, proba bil, la percheziţie, cînd fusese adus. Rupse o bucată din cămaşă şi-şi tampona locul lovit. Ciudat — nu-1 durea. Asta era bine, nu-i atinsese maxilarul. O vreme, se lăsă o tăcere grea, apăsătoare. Se auzea numai tic-tacul monoton al instalaţiilor. Arlson apăru de după una dintre maşini şi făcu un .salt pînă la următoarea. Dux ar fi putut trage, dar n-o făcu. Probabil că Arlson observă aceasta şi ezitarea lui'Dux îl încuraja : mai făcu un salt, de astă dată mai lent, dar nici acum nu trase Dux. Atunci Arlson apăru fără sfială. Pe faţă i se vedea limpede un surîs drăcesc de victorie şi totodată de îndoială. Făcu cîţiva paşi, 14
bănuitor, apoi o porni fără sfială către locul unde îl ştia pe D u x şi spre care îşi trimisese cele trei rafale. Inspectorul urmărea fiecare mişcare a adversarului său. îl privea şi cugeta : „Păcat că pe un astfel de om v a trebui fie să-1 ucid, fie să-1 trimit în spatele gratiilor, şi apoi pe scaunul elec tric", î n acelaşi timp cătarea pistolului său urmărea cu atenţie trupul înalt al lui Arlson. Şi cînd acesta fu la doi trei paşi de D u x , într-iin loc complet descoperit, D u x îl .somă scurt : —
Mîinile
sus, A r l s o n !
D i n cauciuc să fi fost şi A r l s o n n-ar fi sărit atît de repede în lături. D a r cu toată promptitudinea lui, jumătate dirt g l o a n ţ e le lui D u x îi pătrunseră în trup. Se prăbuşi inert după o casetă uria.şă din metal strălucitor. Pistolul îi scăpă din mîini şi căzu i n mijlocul coridorului dintre maşini. Dux —
ieşi
de
la
locul
ArLson ! strigă
Nu
primi
nici
un
el.
său. Hei,
Arlson,
trăieşti ?
răspuns.
Z ă r i pistolul lui Arlson şi bănui că din portea aceasta n u • mai avea a se teme. Doar dacă acesta mai poseda vreun pistol mai mic, o grenadă sau altă armă. D e aceea, precaut, D u x începu să se apropie de locul unde-1 bănuia pe Arlson.
18. SPOVEDANIA UNUI MURIBUND Arlson fusese lovit de moarte. Cînd îi ridică capul, D u x simţi pe mînă ceva lipicios •— s î n gele. Descoperise alături, în zid, o chiuvetă şi îi dădu lui A r l s o n să bea cîteva picături. M u r i b u n d u l deschise ochii. Privirea lui, de obicei cenuşie şi rea, era acum ştearsă. I se citeau în ochi înfrîngerea, sfîrşitul. îl recunoscu pe D u x . Surise amar : —
Ai
Dux —
învins, îl
Cum
•— L a
inspectore...
întrebă : te simţi ? T e - a m
cap,
cred ; şi
în
lovit
rău ?
picioare...
Glasul lui A r l s o n era stins, şoptit şi D u x trebui să-şi aplece t urechea —
lîngă
buzele
acestuia.
E u t e - a m prevenit, A r l s o n
... îi impută
Dux.
— Da... A i lucrat corect, inspectore... D a r nu mă puteam p r e da. A v e a m prea multe pentru care trebuia să răspund, iar de la viaţă ... nu vreau ... nu pot să cer îndurare. N - a m cerut decît o singură dată •— şi mi s-a refuzat.
, 15
— Atunci... la Congresul mondial al biologilor ? întrebă Dux. ' — Atunci. Dac-aş fi fost ascultat... încurajat... azi omenirea ar fi fost invadată de genii... Aşa..., descrise un gest larg, moale cu mina în jurul său, vezi unde am ajuns. Lumina din priviri i se stingea cu încetul. •— Puţină apă..., ceru el. • Dux se întoarse la chiuvetă să ia apă. îşi aminti că părăsise pistolul lingă Arlson. Tresări. Se întoarse. Arlson îl văzu. — Nu-ţi fie teamă acum, spuse. Pentru că acum, dacă te-aş ucide, n-aş mai avea nici un folos. în urmă cu o oră era altceva... Ii adu-se apă. Arlson o bău înfrigurat. Se mai răcori. î.şi mai reveni. In ochi i se aprinse iar — ce-i drept, destul de slab — lu miniţa vieţii. — Spune-mi, Arlson, cine-s Bill-ii ? Arlson surise : — O să-ţi spun, inspectore. Sînt rezultatul experienţelor mele. A l primelor mele experienţe... Asemănarea lor cu Bill-Săgeată se datorează... • • Trupul i se contractă violent şi fu zguduit de un tremur. — Mă sfîrşesc, Dux... Dar tot o .să... o să-ţi spun.-Ţi-aminteşti de răpirea cadavrului lui Bill-Săgeată ? — Da. . •— A fost... a fost opera mea, deşi voi... şi presa... aţi pus-o pe seama bandei lui Bill. L-am îmbălsămat, aveam nevoie de mumia lui, şi l-am folosit... în ajun ... dădusem lovitura de la Banca „Town & Grie^'; trei milioane de dolari... îmi trebuiau pentru aparate... Dux era uluit. I se dezvăluia acum misterul unei spargeri nedescoperit 23 de ani — pentru a cărei dezlegare poliţia cheltuise atita trudă ! I — ...Am cumpărat hotelul din Canionul Diavolului... L-am ucis pe vechiul patron ca să îngroape cu el ... în mormînt ... se cretul tainiţelor acestora... Mi-am amenajat aici laboratorul pe care-1 vezi... Apoi am luat genele mumificate ale lui Bill-Săgeaţă şi ... şi... i Puterile îl părăseau tot mai mult. Se reculese o clipă, îşi adună ultimele urme de voinţă şi de viaţă şi continuă : — ...Şi iată replica exactă, în patru exemplare, a lui BillSăgeată... Mai greu a fost să... să le imprim o... o anumită stare 16 .
de afectivitate pentru... pentru mine... Se ştie că B i l l era foarte j nesociabil... D e fapt... de fapt... n-am reuşit. A.scultă... au ascul- j tat... de mine numai datorită faptului că îi ţineam sub o veşnică j stare hipnotică... înţelegi ? t —
Uluitor !
lăsă
să-i
scape
Dux.
"
|
— D a , într-adevăr uluitor... D e necrezut... A ş a m i - a u ripostat j şi savanţii... M a i ales conaţionalii mei... M - a u gonit şi m - a u | umilit şi l e - a m jurat răzbunare ! '| Ochii lui A r l s o n se aprinseră de febră. D a r nu era numai ; febra dinaintea morţii, ci şi aceea a nebuniei. D u x mai zărise ^ aceste luciri diabolice în pri"'irile lui A r l s o n . i —• ...Şi m - a m răzbunat. N u m a i pe cîţiva dintre ei... prin j intermediul... h a - h a - h i - h i - h i !..., chicoti el, ...prin i n t e r m e d i u l ] rezultatelor tocmai ale acelor experienţe pe care mi le-au c o n testat. I a r d a c ă n u e r a i d u m n e a t a , inspectore... j — celor — luat
Lasă, îl rugă D u x , spune mai departe despre „naşterea" •] jjatru Bill-i. | A , da..., îşi aminti Arlson. Despre cei patru Bill-i... A m i de
la
Bill-Săgeată
genele
necesare
mumificate.
I - a m !j
stabilit codul genetic individual... Fiecare om are u n u l ! . . . A p o i 1 a urmat procesul reconstituirii : am... a m şint<?tizat... în confor-. mitate cu sistemul genetic al mumiei... nucleul... nucleul unei^ celule... —
Apoi
acest
Sintetic ? îl
nucleu ajută
sin...
sin...
Dux.
—• ...Da, sintetic... L - a m
plantat
într-un
ovul
fertilizat
în ;î
— făcu un gest larg spre maşini — al cărui nucleu... original... j l - a m îndepărtat. D u p ă aceea... ăăă... ( A r l s o n se pierdea, treptat)...^ a m lăsat celula... să .se dividă... în mod natural. Cînd diviziunea:' a ajuns la patru noi celule... am permis acestor... acestor patru s noi celule... să se dezvolte în fetu.suri... D a r puteam... pe fiecare;J în parte... puteam tot atît de bine... să las ca diviziunea... să n u ; se oprească la patru..., ci la şasesprezece... sau la... şi aşa... tot..v.j mereu !...
.!
P e intervalul dintre maşini se auziră paşi. P u t e a u fi ai p)oli-J ţiştilor trimişi d u p ă D u x . D a r puteau fi tot atît d e bine ai celor-'* lalţi doi Bill-i. ] — I n instalaţii... acum... am „ u r m a ş i i " lui... lui T u t a n k a - Ş mon... faraonul, ştii ?... Dacă nu muream... dacă nu... o mie,..î o
mie...
de
Glasul Dux Il
îi
Tutanka...
nu-1 săltă
mai iar
'l
asculta. capul,
| îi d ă d u
i
apă.
întrebă :
i
17
—
Şi cei doi Bill-i... Ce se va întîmpla cu ei ?
— Ha-ha..., rîse A r l s o n . Cei doi B i l l - i ? Cuando el gato duerme, los ratones bailan\.., c u m s p u n e u n p r o v e r b spaniol. D u m nezeu... ştie... ce va fi cu ei... fără mine. lui
O zvîcnire scurtă a trupului şi capul îi căzu moale pe braţul D u x . A r l s o n nu mai exista...
doi
Paşii se auzeau în laborator tot mai aproape. E r a mersul a oameni. D u x se pitula în aşteptare. Ii vedea bine acum pe cei doi,
dar
nu
voia
să
tragă.
IJC privi chipurile inexpresive, ochii cu priviri metalice ai lui Bill-Săgeată. „ D o a m n e , exclamă D u x , cită asemănare ! Oiire tutankamonii din incubatoare or să semene tot atît de bine cu
faraonul ?!"
Cei doi B i l l - i erau numai la trei paşi. Instinctiv, D u x se trezi somîndu-i : —
Aruncaţi
armele
şi
predaţi-vă !
D a r cei doi nu-1 auziră ; sau, cel puţin, aşa arătară purtările lor. înaintau amîndoi, mecanic, ca două maşinării. D u x repetă somarea ; zadarnic. Şi atunci trase. Rafala cutremură sala. Cei doi B i l l - i ezitară o clipă, în mers, de parcă s-ar fi ferit să calce într-o băltoacă, şi apoi căzură. Dux
se
repezi
la
ei.
Il întoarse pe primul. A p o i pe al doilea. N u mai trăiau. Ochii l e rămăseseră deschişi şi priveau sticlind tavanul înalt, cenu.şiu. Inspectorul o apucă spre ieşire. D e cine s-ar mai fi acum ? A r l s o n murise, cei patru B i l l - i —
la
temut
fel.
Nici măcar inima metalică a laboratoarele lui A r l s o n nu mai zvîcnea. Şi D u x nu bănuia că cei o mie de mici tutankamoni aveau să n u se mai nască. •Iar cînd dădu, afară, peste lumina rece, dar atît de p r i m i toare a lunii, un singur gînd îl şoptiră : —
Ce bine ar
fi fost
îi străbătu mintea şi buzele sale
acum
să fi avut la mine
„aparatul
Du3f'!... Şi se aşeză pe o piatră, să se mai odihnească puţin. '
— SFIBŞIT —
^ Cînd pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă (in l. spaniolă;.
18
CRISTIAN CONSTANDA
(laşi)
PLÎNSETUL ASTRELOR Paşii
răscolesc,
mari
ştie de cît timp
tăcerea
ştie
mai
nici
cît
Soarelui.
va
Un
singur
argintie
şi paşii
lui lasă, mari
Cînd pornit
să-şi
A crezut
din orbiţi
Dar
parcă
înainte.
sub
Ceva
înfig
mai departe
spus.
,,Roagă tăcerii"... tru
. 19
în
trupul — şi-a
mai Nu
nu s-a
înaltă
o
să
meargă.
să
meargă,
nisip. Nilei spus
uitat
sub
greierii Aşa
palidă
i s-a el şi a
la ceas.
transparen-
în urechi.
în
ochii
închişi
ale Soarelui, Ceva
ai
Nilei,
şi Den
ascuţit,
din toate
lase
fierbinţeala merge
monoton, părţile.
izvo-
Paşii
se
tăcerii
privească. pe
Pămînt,
să nu mai cînte. i-a spus. Den
ce, Nila ? —
muşchii
coate
să
ştie că acesta e glasul
lui că e glasul
spus
şi în
să se oprească,
vede
albastre
în nisip. Den să
spus I-a
îl dor, în umeri
Ar-vrea
de sus, din spate,
şi nu se întoarce i-a
la staţie"
odihnească
fruntea
îi fluieră
de undeva
i-a
să-şi
de lacrimile
rînd
Cine
albastre
ore fata se va odihni
ascuţite.
povara,
nisipului.
îi porunceşte
Nici
nu
privirea.
lui flacăra
de bulgări,
pustiu.
Den
că trebuie
urme
cu pas egal. Braţele
împunsături
mîini
sting
repede
peste
umbra
Den :
din grămada
să ajung
albastru.
îi osteneşte
cupolei.
merge
simte
ştie
braţul
taie drum
a
peste
şi egale,
că în două-trei
ţa calmă Den
curge
de pe
l-a ridicat uşor. „O
nisipul
orizonturilor
lucru
Săgeata
părut
şi egali,
o întrebase.
tăcerii ? ... Sigur într-o noapte Vreau
de
să ascult o clipă
o luase în braţe, Tăcerea
că da,
senină
ca acum.
e haina
Nila mai. glasul „Pen
singurătăţii".
Fata se arcnise în braţele lui, şi fruntea ei. zvîcnise către cer. , „Te înşeli, Den. Priveşte deasupra capului tău, deasupra cape telor
noastre
bracă
Atunci prin
: vezi
bezna
cîte străluciri
se hotărîse
ceruri
supărase.
destinul
să caute
„Mă
să merg
picură
lor de haina tăcerii
şi vei Nilei.
o stea pentru
din întuneric găsi
li
spusese
noaptea
crezi copil. Să ştii că n-am
cu tine, s-o
?
că va
părului
Paşii
lui Den
să te las singur.
aleg eu pe cea mai frumoasă".
se îndîrjesc
? Trebuie
dacă semnalizatorul Iar Nila prins
abia mai răsuflă.
parte
plecare, trivit.
voise Nila
aşa un
îmbarcare capul
El o
răsuflă
sfirşitc..." în umeri amorţit pul Nilei du-i
De
pneumatic,
Pe
la
său, tăcută.
părul
în
vrea
prin
minte,
zeci şi trei,^cinzeci
paia albastr'c^'privirea la acul argintiu
20 • ...
îm peste
cosmo
simte
că-l E pe
se repede
înţepături.
îna
Braţele
i-au
dar nu mai poate.
Tru
începe
magnetică,
să-şi să-i
piardă numere
staţiei ? Îşi
lui, la adăpost
şi patru,
pieptului,
încleştare
cupola
din că,
orizontului.
au început Den
să
apoi i s-a
aceluiaşi
apoi gîndul
nu mai simte
Paşii
apucat „Ai
afle cauza. „Oxigenul.
să lase povara,
în faţa
i-a
întoarce...
coşul
să-i
stat
pentru
înnegurată.
o clipă nemişcată,
mai
Au
semnalul
ei negru,
privirea
monotonia
se iveşte
întins
cu des
po
Şi el a înţeles
timp
nu se opresc.
ce nu
e
cosmodrom,
şi, smucindu-se
lui. Să se lase pe marginea
nisip
5".
sărutat
s-a prins de el ca într-o
citate, totuşi trei...
sfîşiind
pe nisip.
fetei noastre
în mulţime.
Undeva,
N-are
şi în coate
umbra
şi
găsiţi.
dar nu găsise nimic
a răsunat
pe
căutat
lor se va
greu.
de tot. Ar
de
cum să fie
o v,a găsi tot acolo, pe iarba
—• ii fulgeră
privirii,
la staţia
Obrazul
pe pieptul
de gît, l-a
dacă astronava
Den
pri
lumină...
astronava
în ziua ultimei
Cînd
încet
şi i-a
lui, a dispărut
apasă o greutate. intea
două.
Nila ?" Fata a rămas
doi ani, pe Nila drom,
o priveşte.
„Sirius
capul
poate
cu mîinile
brăţişarea
trece
ei n-au
ceva frumos,
a mîngîiat-o
mă aştepţi,
ajunge
se Am
el.
să-i spună
palme
Va
Astăzi
„Ca
expediţia
îşi plecase
între
agăţat
din
minut,
Den
palidă.
— se gîndeşte
Făcuse
în nisip. ajungă.
nu funcţionează
de încremenire
părţiri"
,
să
porni
ei. Nila
vise in adincul ochilor albaştri şi-i t'ârwse încărcaţi de semnalizare
Dez
lumină.
cinzeci
şi cinci...
nu mai străpunge
elasti
: unul,
doi,
închipuie
de dogoarea
lui o clipă, numai
curbîn-
din
patul Soare
o clipă... Ostenită
zarea. Aleargă
de pe braţ, apoi din nou pe
Cinci de
vă
de pe
nisip.
Soarele albastru îl deşteptase în zori, Nila nu era acolo. P e masă, un bilet: „'Am plecat să isprăvesc determinările". Den se apucase Acolo,
să termine
sub cupola
montarea
staţiei,
lor, uita de încremenirea
semnalizatorului
în zumzetul mută
automat.
şi în clipirile
a planetei,
aparate
de nisipul
ei
binte, de peisajul gol, sterp. Se gîndea că era ultima care o petreceau în lumea asta tăcută .şj neprimitoare... răsunase
semnalul
pieptul.
Nila!
alarmei.
Nici
tele. Semnalizatorul mai să tragă Den
de
rămăsese
a încurcat
zări cupola de ceas?
staţiei.
zolvă fără în
piept
uscat,
să-şi
va trece
la timp.
nu
agate
gîndul
şi ei vor
rămîne
Omenirea
i-a
de ceas... Cît e de lung
imagineze.
albastră
De cînd
trimis
sfert
pe
Nila
cincisprezece...
? Den renunţă. a nisipului
un
a găsit-o
Ba nu, vreo
sau cincisprezece
Timpul
şi curge
se di
pe lîngă
el,
atingă. sirnte
i se pare
Itastru.
Încearcă
ajunge
douăsprezece.
în pustietatea să-l
coordona
gata de funcţionare,
Astronava
Un sfert să-şi
vreo
Douăsprezece
străpungîndu-i
— trebuie să se întoarcă cuceritori. Uite, nu de mers. Desigur că într-un sfert de ceas va
încearcă
au trecut
acolo,
numărătoarea.
se poate ! Va
să cucerească mai are mult
aspru,
cum a determinat
manetă...
de ceva, dar nu izbuteşte. aici... Nu
Răsunase
nu mai ştie
fier
zi pe Atunci
o durere că simte
Albastru?...
rat, Den ar vrea
din ce în ce mai vie. Gura între
A fost
dinţi
parcă
scrîşnindu-i
albastru.
Acum
i s-a
nisipul
al-
e roşu.
Mi
să ştie cum de poate exista pe planeta
aceasta
ceva care nu e de culoare albastră. Deschide larg ochii, cer.cînd să-şi apropie nisipul cu privirea. Dar privirea
înîl
'doare
Ni
şi Den clipeşte
de cîteva
ori. Se uită apoi la nisip.
sipul e albastru, şi el înţelege . Ar vrea iar să lepede greuta tea care-i împovărează braţele. De ce duce oare cu sine bu cata de plumb tîrziu...
Gîndul
? S-o lase aici, undeva îl chinuie,
îl arde.
în deşert, Dar
braţele
o va găsi mai nu-l
ascultă.
Nu poartă plumb în ele, ci trupul Nilei. Cum o să lase Nilei pradă ucigătoarei tăceri albastre ? Den sese
îşi aminteşte că a absolvit
îritoarcerea Institutul
lui de pe Sirius. de astrofizica
Nila
trupul îi
şi că vor
spu zbura
împreună. ,,Tu nu trebuie să zbori — căutase el s-o convingă. Lumea astrelor e atît de primejdioasă!" Fata îl ascultase, învăluindu-l
în caldele
frică. Voi fi cu tine, lor..."
21;
unde
azurii
ale privirilor
şi tu ştii să domoleşti
ei. „Nu
freamătul
mi-e stele-
Nu
pe o bucată
trupul
Nilei.
chiar
de plumb
se încleştează
Şi trupul Nilei, el. Den, nu-l
dacă picioarele
i s-ar
injige
braţele
lui, ci pe
poate arunca in nisip,
pentru
totdeauna
în
solul
străin. Gîiîie.
Închis
Nisipul
în costumul
e din nou roşu,
rezista
mult
gîndu-l
timp.
parcă
Şi Den
Durerea
în două.
nisipului
lui subţire
aprind
violent
albastrul
cerea
gîndului
împlîntat să
nisipului,
Nu
înăbuşă.
mai
jrîn-
din
fier
încerce... zarea
orizontul.
roşie,
Den
a-
Fulgere
scurte
cu rezonanţă
ritmi
de oţel. Singur
între
tunete
sub cercuri peste
poate
său,
paşii şovăitori
străpunge
pierdut
că se
în pieptul
cu privirile
îi apasă tîmplele
în urma
simte
ca adineauri.
Smulgîndu-şi
Silueta
zări,
metal,
trebuie
şi biciuind
leargă.
că în piept
s-a
Acum
nu mai merge.
binţeala
de
mai roşu
pustiu.
Den
despică
tă
planetei.
Nu
ştie cînd cupola
virea
lui aleargă
toarcă.
Nu
cearcă
ştie
Ultimele
a împins
uşa cu umărul.
Din
şi Den
ultimii
un scaun,
mers
priviri
privirea,
să se oprească,
îşi dă seama
totdeauna.
i-a frînt
fără
pe podea
pe lîngă
trebuie.
rului,
cînd
să înşire
Trece
staţiei
înainte
mută
se va
corpul
învăpăiază
că
pri
să se
în
Picioarele
în
Nu
Nu
paşi...
dar nu se opreşte.
că unde
pentru fără
opri,
Nilei
maneta
se agaţă de ea, vrînd
se va
într-un
de alamă s-o
aplece.
poate. opri
pentru
singur a
braţ.
semnalizato
Mai
are
cinci
paşi, dar simte că nu va fi In stare să-i facă. Dacă piră.
ar putea
Den
zgomot
simte
ultimele
lăsa pe pat corpul că se sufocă. rămăşiţe
Nilei!
Deschide
de oxigen,
Nila
larg
apoi
abia mai
gura,
res
sorbind
îşi opreşte
ciţ
respira
ţia. şi tremură
podeaua.
Pieptul
Patru
e răscolit de tunet. Den mi .ştie dacă ecourile
paşi...
se nasc în
el
frămîntă
sau
robinetul
Trei
tremură
înălţimea
în
aer
cupolei.
Ar
de la cască, să poată respira,
cum : mîna tunjimile
Piciorul
liberă
se întinde
vrea
să-şi
dar n-are
şovăielnică
înainte,
deschidă
timp şi căutînd
n-are ro
manetei.
paşi...
cînd culorile
Maneta
atrage
în fulgerătoare
privirea curcubeie.
ca un Den
magnet,
ameste-
nu mai vede
de
cît astronava trecînd pe lîngă planetă, fără să coboare. Vede trupul Nilei, inert, cotropit de tăcerea nisipurilor albastre, şi sufletul lui îşi îricordează fibrele cu un efort disperat, supra omenesc. n —.—.
D o i paşi... Den fie sub braţul
nu simte
rpşii. V i a t a Nilei cu tine, albastru cîştige
trupul
său. în priviri atîrnă
nu-i
o stea
dar ştie că trebuie torente
de paşii săi... „Nu
şi tu ştii să domoleşti biruinţa
Nilei,
i se învrăjbesc
ca toate
asta fierbinte
freamătul celelalte
mi-e
jrică.
ce
săi
scînteii Voi
stelelor..."
? De
? De ce să-l
de
fiţ
Soarele
să-l
lase să
lase ?
i
Ultimul pas... Maneta e aici, aproape, atît de aproape... Mîna frămîntă aerul, degetele vor să se întindă. Tot sufletul lui Den
a alunecat
jeneşte.
Puţin,
în degete.
încă puţin...
că se va prăbuşi
înaiiite
scoate
un strigăt
tima
un strigăt, traiectorie
încleştat
pe
metalul.
de izbîndă
fruntea roşii...
într-un
se
împăien-^i
cu tot trupul | Şi atunci
sau de moarte
său străbate
iată, îi smulge
se aprinde, înecîndu-i foarte roşii, atît de
nesigură,
simte, simte
de a atinge
a corpului
manetă,
Privirea,
Dar Den
încăperea.
nemişcarea.
Den \ şi
Mîna
icl-' s-a
Ochiul
roşu
de sclipiri
roşii.
ca un punct
rătă
vîrtej
Den se trezi învăluit de calde unde azurii, deşi Soarele Albastru
abia se mai zărea
cit în oceanul
de
prin
fereastră,
constelaţii.
-o«o-
în
atenţia
colaboratorilor Materialele adresate redacţiei noastre trebuie să fie dactilografiate la două rînduri, pe o sin gură parte a filei, în cîte două exemplare. Fiecare lucrare trebuie să fie însoţită de un scurt rezumat. Autorii ale căror materiale sînt acceptate vor fi înştiinţaţi in scris la adresa indicată, lucrăi'ile urmînd să apară potrivit necesităţilor redacţionale. Manuscrisele nepublicate nu sînt înapoiate. 23
VIRGIL lOANlD
Intîiniri eosmice între cmlizaţii Cu zece ani în urmă, arheologul francez Henri Lhote a descoperit în S a h a r a g r a v a t în stîncă u n desen de cea. 9 m e t r i m ă r i m e , r e p r e z e n t î n d o f o r m ă u m a n ă cu un cap sferic. E l a d e n u m i t d e s e n u l „ M a r e l e zeu m a r f i a n " . V e c h i m e a g r a v u r i i a fost a p r e c i a t ă la a p r o x i m a t i v 8 000 de ani. Ipoteza l a n s a t ă chiar d e către descoperitorul desenului indica d r e p t autori ai g r a v u rii p e nişte g i g a n ţ i locuitori ai altei p l a n e t e veniţi pe P ă m î n t în t i m p u r i l e neolitice. După
cercetările
întreprinse,
chiar
Lhote
a
renunţat
la
ipoteza sa iniţială şi a ajuns la concluzia că desenul n u r e p r e zintă altceva decît o mască r i t u a l ă p r i m i t i v ă . A c e a s t ă concluzie p a r e judicioasă, deşi în zona u n d e se află „ M a r e l e zeu m a r ţ i a n " n u s - a u m a i găsit nici u n fel de alte u r m e ale
presupuşilor
v e c h i locuitori, deşi a r i a cercetărilor a r h e o l o g i c e a fost
mult
l ă r g i t ă în j u r u l stîncii. D e la această descoperire, din timp în timp, t e m a
„Marele
zeu m a r ţ i a n " , d o v a d ă a unei trecute p r e z e n ţ e p e P ă m î n t a u n o r vizitatori
din
alte
planete,
revine
în
lucrările
„vizionarilor
cosmici", o categorie tot m a i r ă s p î n d i t ă d e o a m e n i d€ ştiinţă şi de scriitori c a r e caută să ne c o n v i n g ă a s u p r a certitudinii e x i s tenţei u n o r a s e m e n e a e v e n i m e n t e în trecutul, m a i sau m a i apropiat, al planetei noastre.
îndepărtat
O interesantă carte, r o d u l u n e i c o l a b o r ă r i de u n g e n unic, „ V i a ţ a e v o l u a t ă în U n i v e r s "
a fost scrisă în c o m u n d e doi
cunoscuţi a s t r o n o m i : losif Ş k l o v s k i de la Institutul de a s t r o n o m i e „ A . S t e r n b e r g " din M o s c o v a (U.R.S.S.)
şi C a r i S a g a n d e
> „Intclligcnt L i f e in the Univers", Holden-Day Inc., 1966.
24 : i
la Universitatea din Harward (S.U.A.). Colaborarea legată de redactarea cărţii, schimbul de opinii şi' diferitele păreri ale autorilor, întreaga consultare au fost făcute prin comunicări poştale. Şklovski şi Sagan recunosc faptul că pînă în prezent nu există dovezi ştiinţifice irefutabile despre prezenţa pe Pămînt a unor fiinţe superioare extraterestre. Dar, luînd în considerare numărul corpurilor cereşti aparţinînd galaxiei noastre, Calea Laptelui, şi probabilitatea statistică a existenţei unor planete locuibile şi a unor supracivilizaţii generate pe acestea, cei doi astronomi trag concluzia că „apare posibilita tea ca Pămîntul să fi fost vizitat, cîndva în trecut, chiar de mai multe ori de reprezentanţi ai unor civilizaţii galactice". După calculele efectuate, numărul de cazuri posibile de vizi tare, ţinînd seama de planetele apte de a dezvolta civilizaţii şi de vîrsta Pămîntului de cea. 3 miliarde de ani, este apreciat la nu mai puţin de 10 000. Cei doi astronomi, bazaţi pe acest calcul matematic, afirmă că „nu este exclus ca probe materiale ale acestor vizite să mai existe sau ca unele construcţii sau amenajări să fie menţinute chiar în sistemul nostru solar în vederea realizării unor e x p e diţii succesive". Expunîndu-şi părerile asupra vieţii extraterestre, cei doi astronomi afirmă că aceasta trebuie înţeleasă doar în sensul existenţei unor fiinţe apropiate sau asemănătoare celor pe care le cunosc pămîntenii. Procesele chimice primare, incipi ente, aflate la originea vieţii sînt în mod necesar analoge, indiferent de diversitatea lumilor unde ele apar. Dar evoluţia ulterioară, prin selecţie naturală, produce o imensă varietate de organisme superioare. Din punct de vedere statistic, există toate şansele ca nici una dintre speciile terestre, de la amoebă şi pînă la om, să nu fie reprodusă pe nici una dintre milioanele de planete apte pentru viaţa din galaxia noastră. Formele de viaţă de pe Pămînt, afirmă Sagan, cu toată diversitatea lor, au mult mai multe puncte comune, de contact biologic între ele, decît ar avea cu orice formă de viaţă din altă lume extraterestră. î n atmosfera densă a planetei Jupiter, de exemplu, Sagan imaginează posibilitatea existenţei unor organisme de forma unui sac, plutind de la un nivel la altul al straturilor de gaze, hrănindu-se cu mici organisme de tipul celor care alcătuiesc planctonul oceanelor terestre. Şklovski afirmă t a ^lavitaţia mare a unor planete determină apariţia
25
u n o r creaturi îndesate, scurge şi musculoase, î n timp ce î n l u m i l e cu g r a v i t a ţ i e m i c ă v o r p r e d o m i n a f o r m e l e s u a v e , d e l i cate şi alungite. S a g a n , l u î n d în c o n s i d e r a r e posibilităţile do a p a r i ţ i e a vieţii pe p l a n e t e l e cu o a t m o s f e r ă m u l t p r e a o p a c ă p e n t r u a p u t e a fi s t r ă p u n s ă de oscilaţiile o n d u l a t o r i i ale l u m i nii, i m a g i n e a z ă p r i n a d a p t a r e la m e d i u a p a r i ţ i a l a fiinţele e v o l u a t e a u n u i „ o c h i - r a d i o " , tot atît d e eficace ca şi ochiul omenesc, cu u n c î m p de acţiune (în m e d i u l considerat) do 700—800 m. P r i n t r e m i l i o a n e l e şi m i l i o a n e l e de l u m i p o s i b i l e cu zecile şi chiar sutele de m i l i o a n e do varietăţi i m a g i n a b i l e de f o r m e d e viaţă, cei doi a s t r o n o m i au calculat că în C a l e a L a p t e l u i pot exista n u m a i puţin de u n m i l i o n de p l a n e t e p e c a r e a r s ă l ă ş l u i f o r m e do civilizaţie m a i a v a n s a t e decît cea existentă în acest m o m e n t p e P ă m î n t . I m a g i n î n d u - ş i consecinţele acestei ipoteze, S a g a n este d e p ă r e r e că „ d i n punct de v e d e r e a.l cunoştinţelor u m a n e , posibilitatea captării p r i n radiotelescoapc a r e a l i z ă r i l o r acestor civilizaţii ar e c h i v a l a cu r e v o l u ţ i a p e c a r e a r r e p r e z e n t a - o studierea a cea. 100 000 d e v o l u m e t r a t î n d p r o b l e m e l e f u n d a m e n t a l e ale diferitelor d o m e n i i ale ştiinţei. A c e s t a este, d u p ă p ă r e r e a celor doi astronomi, a r g u m e n t u l cel m a i puternic c a r e p l e d e a z ă în f a v o a r e a continuării e x p l o r ă r i i C o s m o s u l u i de către oameni, cu toate sacrificiile m a t e r i a l e ri tehnologice p e c a r e acest proces î n d e l u n g a t le im.plică p e n t r u actuala g e n e r a ţ i e şi cele u r m ă t o a r e . Spiritul
ştiinţific
de
care
sînt a n i m a t e
cercetările
între
p r i n s e avertizează a s u p r a f a p t u l u i că d r u m u l s e m n a l e l o r r a d i o e m i s e d e p e P ă m î n t p î n ă la alte civilizaţii galactice şi î n a p o i e r e a lor r e p r e z i n t ă în timp p e r i o a d e e n o r m e , chiar d a c ă aceste transmisii se fac cu viteza luminii. D u p ă calculele
efectuate,
distanţa a p r o x i m a t i v ă între p l a n e t e l e cu o v i a ţ ă e v o l u a t ă ,
al»
c ă r o r p o p u l a ţ i i să fie în stare să recepţioneze şi să emită s e m n a l e radio, t r e b u i e să fie d e o r d i n u l a 500 dc a n i - l u m i n ă , deci o transmisie dus-întoi-s ar d u r a a p r o x i m a t i v 1 000 de ani. î n ipoteza că p e p l a n e t a M a r t e n u există v i a ţ ă
evoluată,
o m e n i r e a t r e b u i e să se î n a r m e z e cu r ă b d a r e la scară cosmică, n e e x i s t î n d s p e r a n ţ e ca în u r m ă t o a r e l e decenii s o n d a r e a
radio
a U n i v e r s u l u i să d e a rezultate spectaculoase. C u toate acestea, apreciază Ş k l o v s k i , în u r m ă t o a r e a sută d e ani ne p u t e m aştepta să fim relativă
vizitaţi d e e m i s a r i a
Pămîntului
(din
ai u n o r civilizaţii din alte sisteme
solare,
apropierea bineînţeles).
S p a ţ i u l i n t e r p l a n e t a r , conchid cei doi savanţi, r e p r e z i n t ă cu s i g u r a n ţ ă cel m a i u n i v e r s a l loc de întîlnire a celor m a i d i v e r s e m o d u r i d e existenţă a m a t e r i e i s u p e r i o r organizate.
26
Oricît ar părea de tulbvirător, pe scara Universului posibi litatea înlăptuirii unor asemenea intîiniri e de domeniul rea lităţii. Chiar dacă nu avem ştiri materiale despre ele, aceste confruntări între lumi şi civilizaţii au existat, există şi v o r exista. Pămîntul, planeta noastră mamă, este în preziua unor asemenea evenimente cosmice cu totul remarcabile. Simbolizînd înţelegerea prin ştiinţă între cele două popoare care desfăşoară în prezent cel mai mare efort de pătrundere .şi de explorare a Cosmosului, cartea scrisă de Şklov.ski şi Sa gan e pasionantă prin ipotezele pe care le dezvoltă şi credem că nr merita să fie publicată în traducere de una dintre edi turile noastre. -o»o-
lABBAREN. Ma rele zeu „marţian". Perioada decaden tă a capetelor ro tunde. (Din cartea lui Henri Lhote „Frescele din Tassili", Ed. Meridia ne, 1966).
27
POŞTA REDACŢIEI DUMITRU LESOVICI (Tulcea). Povestirea dv. „Intîlnirea cu El", minus greşelile de ortografie (sau de dactilografie necorectate), minus unele incoerenţe şi stîngăcii stilistice, dovedeşte că aveţi fan tezie. Talentul dv. e încă în stadiul unui minereu ibrut care trebuie prelucrat ou răbdare pentru a se transforma într-un metal nobil. ,Vă sfătuim să renunţaşi la finalul ce prezintă aventura povestită ca fiind un simplu vis. Bste o metodă învechită care, aduce cu un fel de 'scuză pentru „enormităţile" înşirate. In science-fiction-ul
modern,
tocmai forţa de anticipare, adică de a da viitorului impresia unui -prezent în acelaşi timp straniu şi familiar, constituie esenţialul. Or. a declara la sfîrşit că totul n-a fast decît un vis echivalează cu a te îndoi de forţa propriei tale imaginaţii. PROF. IONEL VANCU (Cernavodă). Povestiră dv. „Drum fără în toarcere", a cărei idee ştiinţifico-fantastică
este reducerea corpu
rilor de sute de mii d e ori cu ajutorul unui „cîmp convertizor", nu este nouă, iair în redacţia noastră se găseşte un roman cu aceeaşi temă al scriitorului Dinu Moroianu. Deşi n-avem prejudecăţi
cu
privire la problematica anticipaţiei şi la limitele fanteziei ştiinţifice, credem că motivul ales de dv. nu este fecund în forma pe care aţi dat-o lucrării. Aventurile unor fiinţe micşorate sau ale unei omeniri microscopice pot fi interesante, ca în cazul romanului
„Catastrofa
roezonică" de Ion Mînzatu şi G h . Săsărman, prin ineditul soluţiei ştiinţifice (traversarea unui soare) sau, ca în cazul povestirii „Cerul •de sticlă" de M a x Solomon, prin implicaţiile etice pe care la dezvoltă (relaţiile umanităţii noastre cu alte societăţi gînditoare). Aceeaşi temă s-ar preta şi ca pretext pentru o zugrăvire mai intuitivă a m i crocosmosului. La dv. însă peripeţiile celor doi ,,piconauţi" nu fac decît să convertească la scara 10—'- nişte obişnuite aventuri astrale : animalele hidoase şi fabuloşii oameni zburători frumoşi şi blînzi pe care .anticipatorii deceniilor trecute îi puteau descoperi pe orice p l a netă, dar care nu aduc nimic nou nici genului şi nici viziunii noastre despre microcosmos. PAUL BUTUŞINA (Tîrgu-Jiu). In literatura noastră au mai apă!rut o serie de lucrări care vor să explice miturile prin ipoteze paleoastronautice („Legenda îngerilor" de Mihu Dragomîr, „Luntrea sublimă" de V . Kernbach, „Monstrul" de Gr. Davidescu). Fireşte că
28
procedeul ar putea fi continuat la infinit, traducând fiecare legendă în termenii science-fiction-ulul şi, desigur, vom mai aborda şi noi această temă cu condiţia însă ca de fiecare dată povestirea să aducă ceva nou ca idee ştiinţifico-fantastică sau din punct de vedere lite gostit rar. „Mitul" pească incredibile. extraterestrul misterele Ddv. e exemfplu, nu eresului, corespunde Ten cum (pentru propune a putut acestor care în pămînteana locul oxigenul cerinţe lor altele şî,era de încercînd care ucigător) deopotrivă s-a săîndră risi să-i de
nască un copil cc respira în v o l o pc P ă m î n t ? Explicaţii se pot găsi, desigur, la orice, d:\r în povestirea dv. totul e învăluit într-o negură, pe lîngă care păleşte însuşi milul ce v-a servit drept start. V O I C U B l K i A B I l J ( B r a ş o v ) . Povestirea d v . este într-adevăr stră bătută de o luuli't tulburătoare. V ă sfătuim să schimbaţi titlul, „ S u f l e t u l " necorespun/.înd din nici un punct de v e d e r e (fie el materialist sau idealist) u veni urii pe care o trăieşte eroul.
POSTA CIIIÎORIIOR — PERI.-W DANIELA, Timişoara III, str. 1 Decembrie nr. 32, regiunea Banat (are în plus numerele 206, 224, 226, 24.1, 214, 249, 252, 255—258, 281). V d mulţumim t o l oilată pentru sdrădania d v . de a populariza
Colecţia
printre prietene şi colege. P I L L I Ş f S X K t A N ^ r i m i ş o s a i a I H y str. T r e b o n i u L a u rlan nr. 2 ^
S2,fm) OpnTQ v"/
]Î3(I26—123)(Î35)(Î^^ XŢaLAIE, Galaţi, st l f l 5 J 4 » , 55, 58, 6 6 , f 250, 261—262)V BADARAN CLAUDIAN,
Roşioj
Cuza nr. 33, regiunea Bucureşti
.
43, 48, 55, tf6Tr)251—253, 257, 255, 261—27?r^':2-^4. Oferă acestcTilîrnere în plus în schimbul unor ilustrate).
CUillOZITATI • Recent s-a stabilit că variaţia cîmpului de gravitaţie influen ţează asupra creşterii vietăţilor. Astfel, broaştele ţestoase supuse, unor acceleraţii de 6—28 g se dezvoltă foarte încet, in timp ce la o acceleraţie dc 5 g ele ating în două luni o talie dublă faţă de cea normală. • Revărsările mareclor pot fi folosite la producerea energicii electrice. Actualmente, pe Ungă unele centrale mareemoirice deja I in funcţiune, se află în studiu instalarea unei alte uzine mareemo- > trice la Collier Bay, pe coasta septentrională a Australiei. j a La Institutul dc chirurgie din Vişncvski de Ungă Moscova, j un Tohot electronic a diagnosticat într-un an aproape 200 de afec- , ţiuni cardiace. In 00 la sută din cazuri diagnosticul robotului a i fost exact. j • Pompele cu carburanţi ale motoarelor-rachetă interplanetare:: pot dezvolta într-o secundă energia care ar permite unui auto- j mobil să facă înconjurul Pămîntului. \
A X D M i • Cunoştinţa teoretică este o
• Trebuie
vistierie a cărei cheie e practica.
să-(i
plăteşti
T H . F U L L E R (1732)
PHOCYI-ID DIN MILET
• E mult mai uşor să ştii cum se face un lucru decit să-l faci. PROVERB CHINEZ « A voi nrca tirziu inscamnă a nu voi. SENECA
(sec. V I î.e.n.) • Albina harnică n-are timp să SC plictisească. W. B L A K E (1793) • Omul SC naşte pentru muncă, precum pasărea pentru zbor. R A B E L A I S (1552)
• Cine iubeşte copacul iubeşte şi frunzele. G. MERBERT (1651)
• Munca ne fereşte de trei mari rele : plictiseala, viciul şi nevoia. V O L T A I R E (1759)
• Viata nu-i c dată omului in proprietate, ci în uzufruct. L U C R E Ţ I U (60 î.e.n.)
• O viată inutilă e ca o moarte anticipată. GOETHE (1787)
• Un om nu poate însemna mai mult decit altul dacă nu lucrează mai mult decît altul. C E R V A N T E S (1605)
• Viafa e ca o povestire: nu im portă lungimea, ci valoarea ei. SENECA
DEZLEGAREA CAREULUI DIM DIN
T E H N I C A
A P A R A T E
; 3)
M O D E R N , \
R E D R E S Ă R I
:
viata
prin muncă.
1) EL
287
C O L E C T O R ; 4)
C L E O
—
—
BOR
; 2)
C L A P E T E
A T E U ; 5)
A I
— —
P I U — U — M — E ; U) Ş T I I N Ţ A — D I G ; 7 ) A — N U C A — M E T A L ; 8 ) A C — A — E — M O L I ; 0) T R A N S I S T O R I ; 10) O S L O — U T — N — U L ; 11) R E Z I S T E N Ţ A — E ; 12) — U N I — G E R M A N I U .
30
Matematicianul german Karl Fricdrich Gauss (1777 zită o dală pe savantul Amedeo Avogadro. Accsto-i vorlu legile chimici gazelor. — In afara matematicilor nu ea?Iar fizica şi chimia nu sînt decît acc<— Dimpotrivă, replică Avona'' ţie a fizicii şi chimiei. Şi cînd »< matematica trebuie ,so. In cu —
Dimpotrivă,
' i t i i i ( U I
vialim..
dvui'u;
'
'
IMIM.,!
.
.n.i.
,h,,n
"(<' (tic iialurU Iun vuiuiiliil. liilnriir
nriuiiiiriirra
{i(llTi|i'liir,
U
II Iniiitt', crlcl c/l" panrlă c o r i x i i i O . ,,,,;.,,(
,,,
\i,,.,,Hhf
horatornl mu niulf m 1 litru dc oxiticn, obtlii.. •
'
.
,
l/l, r
,
iMivjiofud»
ttl
(tt-
u t Iv adăugă , ,i.
— Vezi dumneata ? zise Avogadro. Cind vrea cfiiînia, doi şl cu unul fac doi, iar nu trei ca îri malcmatică... •k într-o zi, savantului francez Bude (14G8—1540) i se aduse la cu noştinţă, în timp ce se afla acasă la masa de lucru, că i-a luat casa foc. — Spunc{i-i sofiei mele — răspunse liniştit savantul. că cu nu mă amestec niciodată în treburile gospodăreşti ?
Nu ştiţi
ClND TEHNICA ÎNVINGE ŞTIINŢA
Numărul viitor al Colecţiei este consacrat marelui scriitor d e anticipaţie
H. G. WELLS d e la a cărui naştere s-au împlinit o sută d e ani
Ilparul executat la Combinatul poligrafic „Casa Scînteii"
''1
tN TOATE ANOTIMPURILE.
CONSUMAŢI DULCEAŢA Şl GEM DE FRUCTE. BOGATE !N VITAMINE, ELE ŞiNT HRĂNITOARE Şl ASIGURĂ ORGANISMUiUI ENERGIA NECESARjf
h
1
• • NOIEMBRIE 1966 PREŢUL 1 LEU
I 41007 |