CPSF_316

316

STANISLAW LEM

COLECŢIA

«POVESTIRI

ŞTIINŢIFICO-FANTASTICE»

1

STANISLAW

LE Mi

;rV * 4« :^ %V * IGOR ROSOHOVASKl.

\mm\m

>

CD

UI

REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE:

oc= • a^oS

•oo2 o o• 2

Solaris este o planetă stranie, acope­ r i t ă a p r o a p e în î n t r e g i m e de un o c e a n , p e c a r e p ă m î n t e n i l îl bănuieNC a fi Rinilitor, fără să rouijească t o l i i ţ l să i n t r e in c o n t a c t cu c l . l'e o slatie Nateii/ată deasupra p l a n e t e i , c i b e r n c l i t i u n u l Snaut, fizicianul S a r t o r l u s şl psiliolugul Kris K c l v l u p r i m e s c vi/.lta uimr „oaspeţi-' ui­ m i t o r i şi i n s p ă i m i n t ă t o r i totodată. K e l v i n este v i z i t a t de H a r c y , iul)ita-i, c a r e , din v i n a lui, se sinucisese cu un d e c e n i u in u r m ă . S i n g u r a e x p l i c a ţ i e e că o c e a ­ nul, folosindu-sc de „ f i r i d e - ' ale m e m o ­ riei p ă i n i n t c i i i l o r , a plăsmuit acele c o r p u r i V (cum le numesc ei în m o d c o n s p i r a t i v ) şl Ie-a introdus pe staţie în scopul sondării astronuuţllor. A n a l i z i n d s i n g e l e lui H a r e y , K r l s i:>i dă seama că ea e p l ă m ă d i t ă nu din a t o m i , ci d i n t r - o substanţă n e n l r i n l c ă . S a r l o r l u s a r e i d e e a de a construi nn aniliilatur n e u t r i n i c şi i n t e n ţ i o n e a z ă să lupte î m p o ­ triva oceanului. La r i n d u l ei, Ilarcy î n c e p e să înţeleaKă faptul că nu e d e cît un „ i n s t r u m e n t " al o c e a n u l u i . S o c o ­ tind că iubitul el t r e b u i e s-o d e t e s t e , ea se sinucide a doua oară b î n d o x i g e n l i c h i d . î n g r o z i t , K r i s asistă neputincios l a a g o n i a el. C o r p u l n e u t r l n l c al iul H a r e y are însă p r o p r i e t a t e a de a se r e ­ genera. Abia atunci pricep amîndol prăpastia structurală c a r e - i d e s p a r t e , c i u d a l u l b i i r ă t u a r e l lor Iubiri.

Coleclia „POVESTIRI

ŞTiINŢIFICO-FANTASnCE" Editată de revista

Mtiinta

• lelinica

A n u l X I V — 15 ianuarie 1968

în

STAIVISLAW LEM

OLARI (Urmare

din numărul

trecut)

Rfflectînd acum la acele împrejurări, cred că impresia de in­ c e r t i t u d i n e , de a r m i s t i ţ i u , de clipă de d i n a i n t e a u n u i c u t r e m u r e r a p r o v o c a t ă de o i m p a l p a b i l ă p r e z e n ţ ă care u m p l e a t o a t e nivelele şi î n c ă p e r i l e staţiei. Mai exista p o a t e şi u n alt mod de a-i ghici p r e ­ zenţa : visele. Deoarece niciodată î n a i n t e şi nici d u p ă aceea n - a m mai a v u t a s e m e n e a năluciri, a m liotărît să le notez c o n ţ i n u t u l şi n u m a i d a t o r i t ă acestui fapt pot s p u n e cîte ceva d e s p r e ele, deşi n u m a i în mod f r a g m e n t a r şi fără u r i a ş a bogăţie a viziunilor m e l e . ...Se făcea că, în î m p r e j u r ă r i nedesluşite, a m e ş u a t în spaţii lipsite d e cer, de p ă m î n t , d e d u ş u m e l e , d e t a v a n e sau de pereţi, p o m e n i n d u - m ă ca î n t e m n i ţ a t într-o s u b s t a n ţ ă s t r ă i n ă mie, de p a r c ă î n t r e g u l t r u p mi se i m p l a n t a s e î n t r - u n bloc inert, imobil, a m o r f sau, mai c u r î n d , de p a r c ă , lipsit de t r u p , aş fi fost î n c o n j u r a t d e vagi pete t r a n d a f i r i i , s u s p e n d a t e î n t r - u n m e d i u cu a l t e p r o p r i e t ă ţ i optice decît a e r u l , astfel încît obiectele d e v e n e a u clare, ba chiap jjrca c l a r e şi s u p r a n a t u r a l d e vizibile, fiindcă în acele vise viziunile d e p ă ş e a u p r i n concretul şi m a t e r i a l i t a t e a lor p e r c e p ţ i i l e a v u t e t r e a z .

T r e z i n d u - m ă , a v e a m s e n t i m e n t u l p a r a d o x a l că s t a r e a d e veghe, a d e v ă r a t a s t a r e do veghe, e r a de fapt cealaltă, iar ceea ce v e d e a m d u p ă d e s c h i d e r e a ochilor n u r e p r e z e n t a decît o firavă şi p a l i d ă umbră.

I a t ă p r i m a viziune, s î m b u r e l e din c a r e m i j e a apoi visul. In j u r u l meu, ceva îmi a ş t e p t a î n c u v i i n ţ a r e a , i a r eu ş t i a m , sau m a i d e g r a b ă ceva ştia în m i n e că nu t r e b u i e să cad p r a d ă tainicei t e n ­ taţii, deoarece cu cît mai m u l t p r o m i t e p r i n tăcerile ei, cu alît m a i îngrozitor va fi sfîrşitul. Dar, de fapt, n i m i c d i n t o a t e acestea n u - m i a p ă r e a u pe a t u n c i l ă m u r i t : m i - a r fi fost t e a m ă , iar eu n - a m r e s i m ­ ţit niciodată t e a m ă . A ş t e p t a m . Din c e a ţ a t r a n d a f i r i e ce m ă - n v ă l u i a s-a ivit cea dintîi a t i n g e r e , iar eu, i n e r t ca o, rocă îniixitmolită u n d e v a , în a'dînc, n u p u t e a m nici să m â r e t r a g , hi'ci ' să m ă mişc, i a r ceea ce e r a în a f a r a m e a îmi cerceta închisoarea, ţ u . pijlp ă r i în acelaşi t i m p o a r b e şi v ă z ă t o a r e , şi p ă r e a ' o m î n ă care m'-ar c r e a ; p î n ă în acea clipă n - a v u s e s e m v e d e r e şi iată că, d e o d a t ă ,

v p d e a m . S u b degetele ce se p l i m b a u pe chipul meu inii a p ă r e a u d i n n e a n t buzele şi obrajii, iar pe m ă s u r ă ce această a t i n g e r e cu infinit de infime atingeri se e x t i n d e a , d o b i n d e a m u n chip, u n t o r s ce r e s p i r a , c h e m a t e la e x i s t e n ţ ă prin acest act s i m e t r i c de c r e a ţ i e — p e n t r u că şi eu, cel creat, c r e a m la r î n d u l m e u — şi a p ă r e a o figură p e c a r e n-o m a i v ă z u s e m niciodată, s t r ă i n ă şi f a m i l i a r ă ; în­ c e r c a m s-o p r i v e s c în ochi, d a r n-o p u t e a m face d e o a r e c e totul îşi s c h i m b a m e r e u proporţiile, deoarece aici n u e x i s t a u nici u n fel d e c o o r d o n a t e şi d e o a r e c e d o a r într-o t ă c e r e ca de r u g ă n e d e z v ă l u i a m şi d e v e n e a m reciproc. E r a m viu în m i n e , d a r p a r c ă amplificat fără limite, i a r c e a l a l t ă fiinţă — femeie ? — d ă i n u i a î m p r e u n ă cu m i n e în n e m i ş c a r e . Acelaşi p u l s ne a n i m a şi e r a m u n î n t r e g . F ă r ă d e veste, î n r i t m u l de largo al acestei arii î n a f a r a c ă r e i a n u e x i s t ă n i m i c şi n u p u t e a să existe s-a furişat c e v a n e g r ă i t d e crud, c e v a imposiljil şi c o n t r a r n a t u r i i . Aceeaşi a t i n g e r e , c a r e ne-a creat, l i p i n d u - s e de t r u p u r i l e noastre, ca o m a n t i e de aur, p r i n d e a să n e furnice. C o r p u r i l e n o a s t r e goale şi a l b e î n c e p e a u să se p r e l i n g ă în noptatice, colcăitoare p î r a i e d e v i e r m i , care se r i d i c a u de pe noi ca nişte p î n z e de aer, şi a m fost eu şi a m fost noi, şi iarăşi a m fost eu : o febrilă rnasă v i e r m u i n d ă , ce se î m p l e t e a şi .se despletea, i n ­ finită, iar în această n e ţ ă r m u r i r e — nu ! eu e r a m n e ţ ă r m u r i r e a , s t r i g a m fără glas, i m p l o r î n d sfîrşitul, şi tocmai a t u n c i m - a m d e s t r ă ­ m a t , d a r r e v ă r s î n d u - m ă p r e t u t i n d e n i deodată m ă r e a d u n a m î n m i i t ; ba m e t a m o r f o z a t î n t r - o stîncă, b a c u l m i n î n d u n d e v a , în s t r ă l u c i r e a u n u i a l t soare, m ă p o m e n e a m zvîrlit în n e g r e l e şi roşiile d e p ă r t ă r i , c o n c e n t r a t în cea m a i p r o f u n d ă suferinţă.

I a t ă d e s f ă ş u r a r e a celei m a i simple n ă l u c i r i care m - a b î n t u i t ; p e celelalte nu le p o t e x p r i m a , fiindcă s p a i m a ce izvora d i n ele n - a v e a nici u n c o r e s p o n d e n t în w n ş t i i n ţ ^ trează. î n aceste vise.

H a r e y nu m ă vizita şi nici nu a p ă r e a u a m i n t i r i sau înfîmplări diurne.

E x i s t a u şi altfel de vise, în care, î n t r - u n î n t u n e r i c de m o a r t e şi p i a t r ă , s i m ţ e a m că sînt obiectul u n o r î n f r i g u r a t e cercetări ce n u se s l u j e a u de nici u n fel d e r e c e p t o r i senzitivi ; e r a ca o p ă t r u n ­ d e r e , ca o p u l v e r i z a r e , ca 6 î m p r ă ş t i e r e , p î n ă la c o m p l e t a a n i h i l a r e .

U l t i m a t r e a p t ă , a d î n c u l t u t u r o r acestor suplicii t ă c u t e şi n i m i c i ­ toare, îl constituia groaza, d e c a r e c h i a r n u m a i a d u c î n d u - m i ziua a m i n t e î m i s i m ţ e a m i n i m a s ă r i n d u - m i d i n loc şi î n t e ţ i n d u - ş i bătăile.

1 Zilele monotone, p a r c ă decolorate, p l i n e de o a t r o c e plictiseală, se t î r a u a d o r m i t e î n t r - o i n d i f e r e n ţ ă absolută. N u m a i n o a p t e a raă-ngrozea şi aş fi făcut orice ca să-i întîrzii v e n i r e a . V e g h e a m î m p r e u n ă cu H a r e y , c a r e n - a v e a nevoie de somn, o s ă r u t a m şi o m î n g î i a m , d a r ş t i a m că n u - m i p a s ă nici de ea, nici d e m i n e , că t o a t e le fao d e s p a i m a stîrnită d e vise ; ea însă, deşi n u - i m ă r t u r i s i s e m nimio d e s p r e îngrozitoarele m e l e c o ş m a r u r i , cred că b ă n u i a ceva, fiindcă s i m ţ e a m d i n p a r t e a ei o î n ţ e l e g e r e uiriilitoare, d a r n - a v e a m «ici o a l t ă s c ă p a r e . A m s p u s că o a n u m i t ă v r e m e n u m - a m v ă z n t cu S n a u t şi cy S a r t o r l u s . T o t u ş i S n a u t î m i d ă d e a cîte o veste, la i n ­ t e r v a l e d e cîteva zile, fie l ă s î n d u - m i u n bileţel, fie t e l e f o n i n d u - m i .

M ă î n t r e b a d a c ă n - a m r e m a r c a t v r e u n nou fenomen, vreo m o d i tficare a situaţiei, ceva ce a r p u t e a fi i n t e r p r e t a t ca o r e a c ţ i e la e x -

p c r l e n ţ a de a t î t e a ori vepetată. R ă s p u n d e a m că n u s i m t nimic şi-1 î n t r e b a m la r î n d u - m i , iar S n a u t se m u l ţ u m e a să facă u n s e m n n e ­ gativ cu capul, în a d î n c u l e c r a n u l u i .

In a 15-a zi d e la î n c e t a r e a e x p e r i e n ţ e l o r , m - a m trezit m a i d e v r e m e decît de obicei, istovit de c o ş m a r ; p a r c ă aş fi deschis ochii din a m o r ţ e a l a p r o v o c a t ă d e o p r o f u n d ă natx;oză. P r i n fe­ r e a s t r ă a m r e m a r c a t , în p r i m e l e r a z e ale soarelui roşu, a c ă r u i u r i a ş ă d î r ă tăia ca u n fluviu de foc faţa oceanului, c u m a c e a s t ă î n t i n d e r e p î n ă a c u m m o a r t ă începe să se t u l b u r e t r e p t a t . î n t u n e ­ c i m e a ei pălise, ca b r u m a t ă de o p e r d e a de ceaţă, subţire, d a r cu o consistenţă a p r o a p e tengibilă. P e alocuri încolţiseră în ea c e n t r e d e agitaţie p î n ă cînd o m i ş c a r e Medefinită a c u p r i n s î n t r e a g a p a n o ­ r a m ă . N e g r u l se d e s t r ă m a s e în m e m b r a n e roz-pale în concavităţi şi brun-sidefil în convexităţi. La î n c e p u t culorile (ce m o d e l a u a c e a s t ă bizară d r a p e r i e oceanică în r î n d u r i lungi de t a l a z u r i p a r c ă î n g h e ­ ţate) îşi luau locul u n e l e a l t o r a ; apoi s-au contopit şi a c u m î n t r e ­ gul ocean e r a acoperit d e o s p u m ă efervescentă ce se î n ă l ţ a în p ă t u r i groase, atît s u b staţie cît şi în p r e a j m a ei... Nori de s p u m ă a s e m ă n ă t o r i u n o r elitre se ridicau de p r e t u t i n d e n i s p r e cerul roşcat .şi pustiu, şi tot m a i îngustat. Unii nori care cu fîşiile lor v e r t i c a l e e c r a n a u discul coborît al soarelui erau, p r i n c o n t r a s t cu i n c a n d e s ­ c e n ţ a lui, negri ca s m o a l a ; alţii, din a p r o p i e r e a soarelui, d e v e n e a u în funcţie de u n g h i u l razelor a u r o r a l e fie trandafirii, fie de p u r p u r ă , fie de u n roşu de g a r a n t ă , şi acest pi-occs d u r a ca şi cînd oceanul, clivîndu-se în l a m e sîngerînde, şi-ar li d c / v u l u i t uneori de s u b ele suprafaţa-i s u m b r ă . U n e l e d i n t r e aceste p l ă s m u i r i se î n ă l ţ a u p l a n î n d în i m e d i a t a v e c i n ă t a t e a ferestrelor staţiei, trecînd pe lîngă ele la d i s t a n ţ ă de n u m a i cîţiva metri, ba c h i a r u n a şi-a şters de g e a m a r i p a - i mătăsoasă, în t i m p ce stolurile ce-şi luaseră pi-intre p r i m e l e zborul în v ă z d u h abia de mai p u t e a u fi desluşite în slava cerului, p ă s ă r i ce s-au r u p t de cîrd p e n t r u ca apoi, a i d o m a unei ninsori inverse, să se p i a r d ă în zenit.

Staţia s-a oprit şi a r ă m a s aşa v r e o trei ore, d a r spectacolul nu contenea. P î n ă la u r m ă , cînd soarele a pierit sub orizont, iar ocea­ nul d e sub noi a fost î n v ă l u i t d e î n t u n e r i c , stolul de mii de z b u r ă ­ t o a r e î n v ă p ă i a t e a suit s p r e cer tot mai sus, curgînd în şiruri n e sfîrşite d e - a l u n g u l u n o r s t r u n e nevăzute, şi această m a i e s t u o a s ă a s c e n s i u n e de aripi a d u r a t p î n ă cînd a pogorît noaptea.

Acest fenomen, zguduitor prin p r o p o r ţ i i l e şi liniştea lui, a spe­ riat-o pe Harey, d a r nu p u t e a m să-i dau nici o desluşire, d e o a r e c e chiar p e n t r u mine, solaristiceanul, totul era inedit şi ininteligibil, deşi a s e m e n e a f o i m e şi s t r u c t u r i n e c o n s e m n a t e încă în nici unul d i n t r e cataloage p u t e a u fi o b s e r v a t e pe Solaris de două trei ori pe an, iar dacă aveai noroc, ceva mai des.

Noaptea u r m ă t o a r e , cam cu o oră î n a i n t e de asfinţitul soarelui a l b a s t r u , a m fost m.artorii unui alt fenomen — oceanul rosiori/.a.

P e s u p r a f a ţ a lui, invizibilă din pricina beznei, au a p ă r u t clăiiiuite de valuri pete luminoase — ori mai curînd licăritoare — şi cu (oiit u r u r i l e e v a n e s c e n t e . Pe u r m ă aceste pete alburii s-au contopit intr-o lucoare spectrală care a c u p r i n s pînă în zare oceanul. I n t e n s i ­ tatea luminescenţei a sporit vreo 15 m i n u t e ; apoi fenomenul a l u a t sfîrşit î n t r - u n mod n e a ş t e p t a t : oceanul a început să se stingă ; d i n s p r e a p u s î n a i n t a pe' u n front larg, p o a t e de sute de mile, o

zonă dc b e z n ă ; pe m ă s u r ă ce î n t u n e r i c u l cîştiga teren, covorul fos- j forescent se r e t r ă g e a ; a j u n g î n d la orizont, s-a p r e f ă c u t deodată în- j t r - u n pojar înalt, apoi s-a desfăşurat ca o u r i a ş ă a u r o r ă polară şi a d i s p ă r u t tot atît de brusc. Cînd, d u p ă scurt t i m p , soarele a r ă s ă ­ rit din nou, p u t e a i v e d e a c u m se î n t i n d e s p r e t o a t e zările s u p r a f a ţ a p u s t i e şl m o a r t ă , d e - a b i a î n s e m n a t ă de î n c r e ţ i t u r i l e valurilor, ce p r o i e c t a u reflexe de m e r c u r în ferestrele staţiei. Fosforescenţa oceanului e r a un fenomen de m u l t descris ; în a f a r a cazurilor în c a r e se manifesta ca un p r e l u d i u al exploziei a s i m e t r i a d e l o r , ea e r a j c o n s i d e r a t ă d r e p t un s e m n tipic de intensificare în a c t i v i t a t e a locală ! a plasmei. Totuşi, în d e c u r s u l u r m ă t o a r e l o r două s ă p t ă m î n î , nu s-a | m a i î n t î m p l a t nimic în e x t e r i o r u l s t a ţ i e i . Doar o d a t ă , în p l i n ă 1 n o a p t e , a m auzit u n ţipăt î n d e p ă r t a t , c a r e v e n e a de nicăieri şi de ţ p r e t u t i n d e n i , teribil d e ascuţit şi de p r e l u n g , de fapt nişte s c i n c e t e ; s u p r a o m e n e s c a m p l i f i c a t e ; trezit din coşmar, l - a m a s c u l t a t v r e m e î n d e l u n g a t ă , nefiind p r e a sigur dacă nu este şi el n u m a i u n v i s . ; Cu o zi î n a i n t e , din l a b o r a t o r u l a.şezat p a r ţ i a l d e a s u p r a cabinei 1 n o a s t r e .se r e p e r c u t a s e r ă zgomote înfundate, ca s t î r n i t e de mutare£( ] u n o r g r e u t ă ţ i sau a p a r a t e m a r i ; a c u m mi se p ă r e a că ţ i p ă t u l v i n e < tot de sus, lucru absolut de neînţeles, căci încăperile e r a u d e s p ă r - j ţite p r i n l r - u n t a v a n cu b u n ă izolare fonică. Acest strigăt de agonie i s-a p r e l u n g i t a p r o a p e o j u m ă t a t e d e oră. Mă î n n e b u n i s e în aşa hal ! încît, leoarcă de sudoare, m - a m gîndit să fug p î n ă sus, d a r deodată • a contenit şi din nou a p u t u t fi auzit d o a r hîrşîîtul u n o r obiecte i u r n i t e din locul lor. j Două zile mai tîrziu, pe cînd ş e d e a m s e a r a cu H a r e y în chici- J netă, a i n t i a t pe n e a ş t e p t a t e S n a u t . Era î m b r ă c a t ca l u m e a ; hai-^ nele-i p ă m i n t e n e îi s c h i m b a u m u l t e x p r e s i a şi înfăţişarea. P ă r e a s ă ! fie mai înalt şi mai î m b ă t r î n i t . F ă r ă să ne privească a p r o a p e de loc, j s-a a p r o p i a t de m a s ă , s-a aplecat d e a s u p r a ei şi, r ă m î n î n d în p i - Ş cioare, s-a apucat să m ă n î n c e c a r n e a rece direct din cutia d e con-* sci've, muşcînd flămînd din b u c a t a de pîine. Se p ă t a de g r ă s i m e p e , mînecă ori de cîte ori c ă u t a c a r n e a p e fundul cutiei. j — T e m u r d ă r e ş t i , a m spus. ;i — H m ? a mîrîit cu g u r a plină. înfuleca de p a r c ă nu mai p u - î sese nimic în g u r ă de zile întregi. Şi-a t u r n a t o j u m ă t a t e de p a h a r de vin, l-a b ă u t pe nerăsuflate, şi-a şters g u r a şi a r e s p i r a t a d î n c , î rotindu-şi în j u r u l său ochii congestionaţi. , \ S-a uitat la m i n e şi a h î r î i t : ,' ; ; i , \ — Ţi-ai lăsat barbă... ? Eşti grozav... 'i H a r e y p u n e a zgomotos vasele în chiuvetă. S n a u t a început să? se legene uşor p e călcîie, se s t r î m b a şi plescăia t a r e , c u r ă ţ i n d u - ş i î dinţii cu limba. Mi se p ă r e a că o face i n t e n ţ i o n a t . ' l — N-ai chef să te m a i b ă r b i e r e ş t i ? Sau ce-ai p ă ţ i t ? m-a î n t r e ­ bat, p r i v i n d u - m ă s t ă r u i t o r . N u i-am r ă s p u n s . Fii a t e n t ! a adăugatd u p ă o clipă. Te avertizez : şi el, la început, a r e n u n ţ a t să se b ă r - l biereaseă... ,| — D u - t e la c u l c a r e ! a m m u r m u r a t .

• 1 — Da' ce, sînt prost ? ! De ce n - a m discuta ? Ascultă, Kelvin,'., p o a t e că oceanul ne d o r e ş t e binele ? P o a t e v r e a să n e facă fericiţi,! d o a r că încă nu ştie c u m ? N e citeşte d o r i n ţ e l e s ă p a t e în c r e i e r , ] d a r n u m a i doi la sută d i n t r e procesele n o a s t r e n e r v o a s e sînt con-'J ţtien-te. El ne c u n o a ş t e . p r i n u r m a r e mai b i n e decît n e c u n o a ş t e m j

noi înşine, deci t r e b u i e să-1 a s c u l t ă m , să fim d e a c o r d cu el. Ce crezi ? N u vrei ? De ce... — glasul i s-a frînt p l î n g ă r e t — d e ce n u te bărbiereşti ?

I — î n c e t e a z ă ! a m r e p l i c a t scurt. Eşti b e a t . . ' — Ce ? 1 Beat ? Eu 1 ? D a r ce crezi ? O a r e u n om c a r e şi-a c ă r a t ciolanele d i n t r - u n c a p ă t la celălalt al Galaxiei, ca să-şi afle p r e ţ u l n - a r e d r e p t u l să s e - m b e t e ? De ce, m ă rog ? Tu, Kelvin, crezi în m e n i r e a o m u l u i , nu-i aşa ? G i b a r i a n îmi tot v o r b e a d e s p r e t i n e î n a i n t e de a-şi fi lăsat b a r b ă . Eşti e x a c t aşa c u m te d e s c r i a ...Apropo, n u t e du la l a b o r a t o r fiindcă îţi vei p i e r d e c r e d i n ţ a ...acolo creează S a r t o r i u s . F a u s t u l n o s t r u au rebours caută un m i j ­ loc î m p o t r i v a n e m u r i r i i . Iată c u m a r a t ă u l t i m u l c a v a l e r al sfîntului contact... Unul, pe m ă s u r a noastră... Nici ideea lui a n t e r i o a r ă n - a fost r e a — o agonie prelungită... Ei bine, nu ? O agonie perpetuă... p ă l ă r i i d e pai... paie... c u m de n u bei, K e l v i n ? Ocliii lui, a p r o a p e invizibili î n t r e pleoapele umflate, s-au oprit a s u p r a lui Harey, c a r e s t ă t e a n e m i ş c a t ă lîngă p e r e t e ; o, Afrodîtă albă, n ă s c u t ă din ocean... M î n a ta, divino, i n s p i r a t ă de zei, a p r i n s el să d e c l a m e şi s-a î n e c a t în h o h o t e de rîs. C a m pe-acolo sînt... ce zici... Kel...vin... ? a m a i a r t i c u l a t cu g r e u î n t r - u n acces de tuse.

E r a m liniştit, d a r a c e a s t ă linişte se prefăcea tot mai m u l t î n t r - o rece d e m e n ţ ă .

— î n c e t e a z ă ! a m rostit p r i n t r e dinţi. î n c e t e a z ă şi ieşi !

— Mă alungi ? Şi t u ? îţi laşi b a r b ă şi mă a l u n g i ? N u m a i v r e i să te p r e v i n , să te sfătuiesc ca u n a d e v ă r a t t o v a r ă ş s t e l a r ?

K e l v i n , să d e s c h i d e m t r a p e l e de jos şi să-i strigăm, p o a t e ne v a a u z i ! D a r care-i este n u m e l e ? G î n d e ş t e - t e , a m botezat toate" stelele şi t o a t e p l a n e t e l e , d a r p o a t e că ele se şi n u m e a u într-uri fel. Ce u z u r p a r e ! Ascultă, hai să m e r g e m acolo. îl v o m chema..^ îi v o m s p u n e ce a făcut din noi, p î n ă cînd îşi va da s e a m a şi se v a speria... Atunci n e va construi s i m e t r i a d e argintii şi se v a r u g a p e n t r u noi în m a t e m a t i c a lui, şi n e v a î m p r e j m u i cu îngeri î n s î n g e r a ţ i , şi c h i n u l său va fî c h i n u l nostru, iar t e a m a lui — t e a m a n o a s t r ă şi n e va i m p l o r a să-i g r ă b i m sfîrşitul, fiindcă tot ce face el, tot ce este el este o invocaţie a morţii. De ce n u rîzî ? G l u m e s c doar. Dacă specia n o a s t r ă a r fi a v u t u n m a i p u t e r n i c s i m ţ al u m o r u l u i , p o a t e că n - a m fi a j u n s aici. Ştii ce v r e a să facă S a r t o r i u s ? V r e a să p e d e p s e a s c ă oceanul, v r e a să-1 silească să u r l e cu toţi m u n ţ i i săi d e o d a t ă . Crezi că va a v e a î n ­ d r ă z n e a l a să p r o p u n ă acest p l a n s p r e a p r o b a r e scleroticului a r e o p a g c a r e n e - a t r i m i s aici ca să ispăşim p ă c a t e l e a l t o r a ? Ai d r e p t a t e , îî v a fi teamă... d a r n u m a i d i n c a u z a p ă l ă r i o a r e i . P ă ­ l ă r i o a r a n-o va d i v u l g a n i m ă n u i , atît d e c u r a j o s n u este F a u s t u l nostru... T ă c e a m . S n a u t se legăna tot m a i t a r e p e picioare. L a ­ crimile îi şiroiau pe obraz, p r e l i n g î n d u - s e p e h a i n ă . Cine-i v i ­ n o v a t d e t o a t e astea ? a r e l u a t . C i n e n e - a a d u s în h a l u l în c a r e n e găsim ? G i b a r i a n ? Giese ? Einstein ? P l a t o n ? Toţi ăştia au fost n i ş t e c r i m i n a l i , ştiai ? ! GLndeşte-te n u m a i ! î n t r - o r a c h e t ă o m u l p o a t e să c r a p e ca o băşică d e s ă p u n , sau să se prefacă în ţ u r ţ u r e , s a u să fiarbă în p r o p r i u - i sînge, p e n t r u ca apoi să e x p l o ­ deze cu o a s e m e n e a viteză încît să n - a i b ă t i m p u l nici m ă c a r să strige. D u p ă a c e e a d o a r oscioarele-i m a i izbesc p e d i n ă u n t r u tabla rachetei, rotindu-se pe orbitele newtoniene corectate d e .

E i n s t e i n . lală r o a d e l e progresului n o s t r u I Iar noi p o r n i m d e b u n ă voie s p r e stele fiindcă d r u m u l e m i n u n a t , pînă cînd am a j u n s î n t e m n i ţ a ţ i în aceste celule, d e a s u p r a acestor farfurii, p r i n t r e n e p i e r i t o a r e l e maşini d e spălat vase, cu şiruri nesfîrşite d e d u l a p u r i credincioase, d e closete supuse — iată r e a l i z a r e a p e r s o n a l i t ă ţ i i noastre... Priveşte-le, Kelvin I Dacă n - a ş fi beat, n - a ş vorbi aşa, d a r , în definitiv, tot t r e b u i e să e x i s t e c i n e v a c a r e s-o s p u n ă . P î n ă la u r m ă t r e b u i e să v i n ă cineva. Iar tu şezi aici, ca un copil la a b a t o r , şi p ă r u l îţi c r e ş t e - n barbă... cine-i v i n o v a t u l ? l i â s p u n d e - ţ i singur.

S-a î n t o r s încet şi, s p r i j i n i n d u - s e în p r a g de uşciorul uşii, a ieşit. Se m a i a u z e a ecoul paşilor săi. E v i t a m p r i v i r e a lui H a r e y , d a r ochii noştri s-au î n t î l n i t d e o d a t ă . V o i a m să m ă apropii d e ea, s-o î m b r ă ţ i ş e z , să-i mîngîi p ă r u l , d a r n u p u t e a m . Nu p u t e a m .

SUCCESUL U r m ă t o a r e l e trei s ă p t ă m î n î s-au scurs de p a r c ă ar fi fost u n a şi aceeaşi zi care se r e p e t a neîncetat. J a l u z e l e l e ferestrelop c o b o r a u şi se ridicau, n o a p t e a m ă t î r a m d e la u n c o ş m a r la a l t u l , i a r d i m i n e a ţ a n e s c u l a m şi începea jocul, d a r e r a o a r e un joc ?

M ă p r e f ă c e a m că sînt calm, iar H a r e y m i m a şi e a c a l m u l .

Această î n ţ e l e g e r e tacită, conştiinţa faptului că ne î n ş e l a m r e ­ ciproc, d e v e n i s e u l t i m a n o a s t r ă e v a z i u n e , fiindcă v o r b e a m m u l t d e s p r e felul în care v o m trăi p e P ă m î n t ; visam să n e s t a b i l i m n u d e p a r t e de o m e t r o p o l ă şi n i c i o d a t ă să nu mai p ă r ă s i m cerul a l b a s t r u şi copacii verzi. Î n c h i p u i a m î m p r e u n ă interiorul viitoarei n o a s t r e locuinţe şi înfăţişarea g r ă d i n i i , b a c h i a r ne c o n t r a z i c e a t n cu p r i v i r e la u n e l e a m ă n u n t e . . . c u m va fi g a r d u l viu... c u m va fi banca... C r e d e a m eu o a r e fie n u m a i o clipă în t o a t e aceste p r o i e c t e ? Nicidecum. Ş t i a m că t o a t e sînt imposibile. E r a m c o n ş t i e n t că n u se vor realiza. C h i a r d a c ă H a r e y , vie fiind, a r fi r e u ş i t să p ă r ă s e a s c ă staţia, tot a r fi fost z a d a r n i c ; pe P ă m î n t p o a t e să aterizeze d o a r u n om, iar o m u l nu-i a l t c e v a decît d o c u ­ m e n t e l e lui. P r i m u l control a r fi p u s c a p ă t acestei e s c a p a d e . î n c e r c a r e a de a o identifica n e - a r fî d e s p ă r ţ i t de la î n c e p u t , ceea ce a r fi t r ă d a t - o imediat. S t a ţ i a e r a s i n g u r u l loc u n d e p u t e a m t r ă i î m p r e u n ă . O a r e H a r e y ştia a s t a ? Desigur. îi spusese c i n e v a ?

In l u m i n a t u t u r o r celor î n t î m p l a t e , p r o b a b i l că da. î n t r - o n o a p t e a m auzit ca p r i n vis că H a r e y se scoală tiptil.

A m v r u t s-o î m b r ă ţ i ş e z . D o a r tăcînd şi n u m a i în î n t u n e r i c p u t e a m r e d e v e n i liberi, în m o m e n t e l e d e u i t a r e totală, p e c a r e d i s p e r a r e a ce n e - m p r e s u r a de p r e t u t i n d e n i le făcea să fie o ful­ g e r a t ă s u s p e n d a r e a t o r t u r i i . N u o b s e r v a s e p r o b a b i l că m - a m d e ş t e p t a t . î n a i n t e să-i fi a p u c a t m î n a , a coborît din pat. A m auzit, trezit n u m a i pe j u m ă t a t e , l i p ă i t u l p a ş i l o r desculţi. M-a c u p r i n s o t e a m ă nedefinită.

— H a r e y ? a m şoptit. V o i a m să strig, d a r n u î n d r ă z n e a m .

M - a m aşezat p e pat. U ş a ce d u c e a s p r e coridor e r a uşor î n t r e -

deschisă O d u n g ă s u b ţ i r e de l u m i n ă tăia în d i a g o n a l ă cabina.

Mi se p ă r e a că aud voci î n ă b u ş i t e . Vorbea cu c m e v a ? Cu c i n e ?

A m sărit din pat, d a r m-a c u p r i n s o s p a i m ă atit de teribilă încît picioarele refuzau să m ă asculte. A m r ă m a s locului o clipă, t r ă g î n d cu urechea. Era linişte. M - a m tîrît încet pînă la pat. î m i p e r c e p e a m pulsul ce-mi izbea cu p u t e r e în cap. A m î n c e p u t să n u m ă r . La 1 000 m - a m î n t r e r u p t , uşa s-a deschis fără zgomot, H a r e y .s-a s t r e c u r a t î n ă u n t r u şi a î n m ă r m u r i t de p a r c ă a r fi fost a t e n t ă la r e s p i r a ţ i a m e a ; m - a m s t r ă d u i t să mi-o fac egală şi calmă.

— Kris... ? a şoptit încetişor. N - a m r ă s p u n s . S-a s t r e c u r a t r e p e d e în pat. O s i m ţ e a m î n t i n s ă lîngă m i n e şi a m stat a l ă t u r i d e ea neclintit, fără să ştiu cîtă v r e m e . î n c e r c a m să-mi for­ m u l e z î n t r e b ă r i l e , d a r cu cît t r e c e a mai m u l t t i m p , cu atît îmi d ă d e a m mai b i n e s e a m a că n u eu voi rosti p r i m u l cuvînt. D u p ă u n t i m p o a r e c a r e , p o a t e d u p ă o oră, a m a d o r m i t .

D i m i n e a ţ a e r a la fel ca î n t o t d e a u n a . Mă u i t a m b ă n u i t o r la H a r e y . D u p ă - m a s ă , s t ă t e a m a l ă t u r i în faţa ferestrei c u r b a t e , d u p ă al cărei g e a m .se .scurgeau nori joşi, stacojii. Staţia t r e c e a p r i n t r e ei ca o n a v ă . H a r e y citea o carte, iar eu z ă c e a m în acea s t a r e de p r o s t r a ţ i e , c a r e devenise p e n t r u m i n e s i n g u r a r e l a x a r e .

A m ob.servat că, î n c l i n î n d u - m i c a p u l î n t r - u n a n u m i t mod, pot v e d e a în fereastră i m a g i n e a n o a s t r ă reflectată, străvezie, d a r c l a r ă . A m coborît m î n a de pe s p ă t a r u l .scaunului. Cu o p r i v i r e piezişă, H a r e y (am o b s e r v a t în reflexul g e a m u l u i ) s-a a s i g u r a t că ochii îmi sînt aţintiţi a s u p r a oceanului ; atunci, a p l e c î n d u - s e iute, şi-a p u s buzele pe spătar, c h i a r în locul de pe c a r e a b i a î m i r e t r ă s e s e m m î n a . A m r ă m a s î n ţ e p e n i t în a t i t u d i n e a aceea nefirească, iar H a r e y şi-a lăsat din nou p r i v i r e a pe c a r t e .

— H a r e y , a m rostit încet. U n d e ai fost a s t ă - n o a p t e ?

— Astă-noapte ?

— Da. — Ai... ai visat ceva, K r i s . N - a m fost nicăieri.

— Nu ?

— P e s e m n e ţi s-a p ă r u t în vis...

— Se poate, a m zis. Da, este posibil să fi visat...

S e a r a , cînd n e - a m d u s la culcare, a m î n c e p u t din nou să v o r b e s c d e s p r e călătoria n o a s t r ă , d e s p r e î n t o a r c e r e a pe P ă m î n t .

— Ah, n u v r e a u să m a i a u d poveştile astea, a spus. Taci, K r i s ! Ştii doar...

— Ce? — Nimic.

Cînd n e - a m întins în pat, mi-a spus că-i e sete.

— Acolo, pe m a s ă , este u n p a h a r de suc. Dă-mi-1, t e rog.

A b ă u t pe j u m ă t a t e , iar r e s t u l mi l-a oferit mie. N - a v e a m însă chef să b e a u . î n s ă n ă t a t e a m e a , a zîmbit.

A m înghiţit sucul acela şi a m a v u t i m p r e s i a ' că este c a m s ă r a t ; dar n-am acordat faptului prea multă atenţie.

— Dacă n u vrei să v o r b i m d e s p r e P ă m î n t , a l u n e i d e s p r e ce să v o r b i m ? a m î n t r e b a t - o , cînd a stins l u m i n a .

— D a c ă n-aş m a i exista cu, te-ai căsători ?

— Nu. 10 .

— Niciodată ?

— Niciodată.

— De ce ?

— N u ştiu. Zece ani a m fost s i n g u r şi nu m - a m căsătorit...

Să n u mai v o r b i m d e s p r e asta, d r a g ă .

C a p u l îmi vîjîia ca şî c u m aş fi b ă u t o sticlă cu vin.

— Să n u v o r b i m ?' Ba, d i m p o t r i v ă , să v o r b i m . D a r d a c ă te-aş r u g a ?

— Să m ă căsătoresc ? E a b s u r d , H a r e y ! N - a m nevoie d e n i m e n i în afară de tine.

S-a a p l e c a t d e a s u p r a mea. îî s i m ţ e a m p e b u z e r e s p i r a ţ i a , m - a c u p r i n s t a r o în b r a ţ e l e eî ; s o m n o l e n ţ a copleşitoare ce m ă c u p r i n s e s e m i - a pierit b r u s c .

— .Spune-o şi altfel.

— T e iubesc. Şi-a izbit f r u n t e a d e u m ă r u l meu, i-am simţit t r e m u r u l p l e o a p e l o r grele şi u m e z e a l a lacrimilor.

— Harey, ce ai ?

— Nimic. Nimic. Nimic... î n g î n a tot m a i încet. î n c e r c a m .să deschid ochii, d a r ei mi se î n c h i d e a u singuri. Nici nu ştiu cînd a m a d o r m i t .

M - a u trezit zorile roşii. Ţ e a s t a mi-o s i m ţ e a m de p l u m b , iar gîtul î n ţ e p e n i t ca şî c u m toate v e r t e b r e l e m i - a r fi d e v e n i t u n s i n g u r os. L i m b a a s p r ă şi coclită mi se m i ş c a a n e v o i e în g u r ă .

P r o b a b i l că m - a m intoxicat cu ceva, m i - a m zis, a b i a u r n i n d u - m i c a p u l . M i - a m î n t i n s m î n a s p r e H a r e y , d a r n - a m î n t î l n i t decît cearşaful rece. A m sărit în picioare.

P a t u l e r a gol, c a b i n a — pustie... Soarele se reflecta pe g e a m , m u l t i p l i c î n d u - s e în discuri roşii. A r ă t a m d e s i g u r foarte comic, căci de la p r i m i i paşi m - a m poticnit ca beat. S p r i j i n i n d u - m ă de obiectele din cale, a m a j u n s cu g r e u la d u l a p . î n baie n u e r a n i m e n i , pe coridor de a s e m e n e a . Nici în l a b o r a t o r nu se v e d e a ţipenie...

— H a r e y ! ! ! a m u r l a t la mijlocul c u l o a r u l u i , v î s l î n d u - m i în neştire b r a ţ e l e . Harey..., a m strigat răguşit încă o d a t ă , de d a t a a c e a s t a î n c e p î n d să-nţeleg.

N u m a i ţin m i n t e e x a c t ce s-a p e t r e c u t . Cred că a m gonit a p r o a p e d e s p u i a t prin î n t r e a g a staţie. î m i a d u c a m i n t e că a m i n t r a t p î n ă şi în hala frigorifică. A j u n g î n d la u l t i m a d i n t r e m a ­ gazii, m - a m a p u c a t să b a t ca p u m n i i în uşa închisă ; e posibil să fi fost pe acolo de mai m u l t e ori la rînd. Mă î m p l e t i c e a m pe scările c a r e d u d u i a u sub paşii mei, c ă d e a m , mă r i d i c a m şi din n o u o l u a m bezmetic la fugă. în cele din u r m ă , a m a j u n s la 11 p o a r t a d u b l ă , b l i n d a t ă , î n d ă r ă t u l c ă r e i a se afla ieşirea spre e x ­ terior. M - a m opintit cu toate p u t e r i l e şi, strigînd, m - a m r u g a t să fie d o a r un vis. D a r cineva se afla de c î t ă v a v r e m e lîngă m i n e , a p u c î n d u - m ă m e r e u şi t r ă g î n d u - m ă u n d e v a . cnlplipite, aeîabnrnocdteD rC aatlueaitonoucu nsdric,tarăatnumînjiţi, m ătpe ăm earneşiltl-aceva n.eatm e udă şi şi cotrobăia vlrece, ăi m zsticlărie, de ubt a metalic, încovoiat oa r sprin eu dcare de o a driar ealcool, udlfăceau aeglacială, pSa usnlua upcu m tr,aun - -am îmm cu iezgomot ;bdpri ocăppam crăim arevtunei lrniitiritant. cu tleîn,înlui raceiaşi şămicul us vt m ui ţrăe-

— U n d e este ea ? a m î n t r e b a t .

— Nu maî este.

— D a r . . dar... unde-i H a r e y .. ?

— Nu m a i e x i s t ă H a r e y , a rostit încet, desluşit, a p r o p i i n du-şi faţa de a m e a , ca şi c u m m - a r fi pocnit, iar a c u m u r m ă r e a efectul...

— Se va întoarce... a m şoptit, închizînd ochii. Şl p e n t r u p r i m a o a r ă n u - m i mai e r a frică d e î n t o a r c e r e a ei. N u - m i e r a t e a m ă de î n t o a r c e r e a spectrului. Nici n u î n ţ e l e g e a m c u m p u t u s e c î n d v a să-mi fie frică.

— Ia asta.

Mi-a întins u n p a h a r cu u n lichid cald. A m privit p a h a r u l şi, b r u s c , i-am zvîrlit î n t r e g u l c o n ţ i n u t în o b r a z .

S-a d a t înapoi, ştergîndu-şi ochii. Cînd i-a deschis s t ă t e a m c ă l a r e pe el. E r a atît de mic ! . — T u eşti ăla ! a m s t r i g a t .

— Ce vrei să spui ?

— Nu te prefă, ştii foarte b i n e d e s p r e ce-i v o r b a . T u ai v o r b i t c u ea n o a p t e a t r e c u t ă ! Şl i-ai spus să-mi d e a u n somnifer. Ce-ai făcut cu ea ! Zi ! ! !

A c ă u t a t ceva în b u z u n a r u l de la piept. A scos u n pîic şi­ fonat. I l-am s m u l s din m î n ă . E r a lipit. D e a s u p r a n u e r a scris n i m i c . L - a m r u p t . D i n ă u n t r u a căzut o foaie î m p ă t u r i t ă . U n scris m a r e , p u ţ i n c a m copilăresc, în r î n d u r i inegale. L - a m recunoscut. „Iubitule, eu l - a m r u g a t . El a fost b u n cu m i n e . E îngrozitor că a t r e b u i t să te m i n t , d a r n - a fost cu p u t i n ţ ă a l t m i n t e r i . I m p l i n e ş t e - m i o u l t i m ă d o r i n ţ ă : ascultă-1 şi n u - ţ i fă nici u n r ă u .

P e n t r u m i n e tu ai fost totul".

D e d e s u b t se afla u n c u v î n t şters. A m r e u ş i t să-1 descifrez : „ H a r e y " scria ; a l ă t u r i se m a i v e d e a o literă ( a s e m ă n ă t o a r e lui H s a u K) p r e s c h i m b a t ă în p a t ă . A m recitit o d a t ă şi încă o d a t ă şi din nou. Mă trezisem de tot, d a r d u r e r e a e r a atît de c u m p l i t ă încît n u p u t e a m nici m ă c a r să gem, să scot v r e u n c u v î n t . î n ­ t r - u n tîrziu a m î n g ă i m a t : — Cum ? Cum ?

— Mai tîrziu, K e l v i n . Ţine-ţi firea !

— Mi-o ţin. D a r vorbeşte. C u m ?

— Prin anihilare.

— C u m se p o a t e ? a m t r e s ă r i t . A p a r a t u l d o a r n u era... ? !

— A p a r a t u l Roche n u e r a adecvat. S a r t o r i u s a c o n s t r u i t însă u n altul, u n d e s t a b i l i z a t o r special, de g a b a r i t redus... A c ţ i o ­ n e a z ă pe o r a z ă de n u m a i cîţiva m e t r i .

— Şi ce s-a î n t î m p l a t cu ea... ?

— A di.spărut. O străfulgerare... şi u n suflu, ca o a d i e r e .

U n suflu. Nimic m a i m u l t .

— Zici că a c ţ i o n a p e o r a z ă r e s t r î n s ă ?

— Da, p e n t r u u n a p a r a t m a i m a r e n - a v e a m suficiente resurse.

D e o d a t ă p e r e ţ i i a u î n c e p u t p a r c ă să se n ă r u i a s c ă peste m i n e .

A m î n c h i s ochii.

— Doamne... ea... se v a - n t o a r c e , se va-ntoarce... _j— C Nu. u m să nu... 7

n

— Nu, Kelvin. Mai ţii m i n t e acele s p u m e ce s e - n ă l ţ a u s p r e cer ? D e a t u n c i n - a u m a i r e v e n i t .

— Nu? — Nu. — Ai ucis-o, a m s p u s încet.

— Da. Tu.. în locul meu... n-ai fi făcut-o ?

M - a m sculat şi a m î n c e p u t să m ă s o r tot m a i r e p e d e î n c ă ­ p e r e a . N o u ă paşi. î n t o a r c e r e . N o u ă paşi...

M - a m o p r i t în faţa lui S n a u t ; — A s c u l t ă ! Să p r e z e n t ă m u n r a p o r t . C e r e m l e g ă t u r a d i r e c t ă cu Consiliul. Le c o m u n i c ă m totul, iar ei îşi v o r d a î n c u v i i n ţ a r e a .

Nu se p o a t e să n u şi-o dea. Solaris v a fi e x c l u s din p r e v e d e r i l e C o n v e n ţ i e i celor p a t r u . Orice mijloc v a d e v e n i p e r m i s . V o m a d u c e g e n e r a t o a r e l e de a n t i m a t e r i e . Crezi că e x i s t ă c e v a c a r e să reziste a n t i m a t e r i e i ? N u e x i s t ă n i m i c ! N i m i c ! N i m i c ! a m strigat t r i u m f ă t o r , orbit de lacrimi.

— Vrei să-1 distrugi ? zise. De ce ?

— Ieşi ! L a s ă - m ă !

— N u voi pleca.

— S n a u t ! îl p r i v e a m în ochi. „Nu" p a r c ă îmi s p u n e a , clăt i n î n d u - ş î capul. Ce vrei ? m - a m răstit. Ce m a i v r e i de l a m i n e ?.

S-a î n d r e p t a t spre m a s ă : — Bine. Să facem u n r a p o r t . M - a m î n t o r s şi iar a m î n c e p u t să u m b l u agitat p r i n c a b i n ă . A ş a z ă - t e !

— D ă - m i pace !

— .Sînt două p r o b l e m e . P r i m a se referă la fapte. A doua — la p r o p u n e r i l e n o a s t r e .

— Acum... a c u m să v o r b i m d e s p r e ele ?

— Da, a c u m .

— Nu v r e a u , înţelegi ? N u m ă m a i interesează nimic.

— U l t i m a c o m u n i c a r e a m t r i m i s - o î n a i n t e a m o r ţ i i lui G i ­ b a r i a n . Au t r e c u t d e - a t u n c i mai b i n e d e d o u ă l u n i . T r e b u i e să r e l a t ă m e x a c t d e s f ă ş u r a r e a apfiriţiilor...

L - a m a p u c a t de b r a ţ .

— Dar nu-ncetezi odată ?

— Mă poţi şi bate, a spus, d a r tot n-ai să m ă - m p i e d i c i să vorbesc.

I-am dat drumul.

— F ă ce vrei.

— C h e s t i u n e a e că S a r t o r i u s v a - n c e r c a să a s c u n d ă u n e l e l u c r u r i . S î n t a p r o a p e sigur.

— Tu însă nu ?

— Nu. De a c u m î n a i n t e n u . F i i n d c ă n u - i n u m a i O cauză a n o a s t r ă . E v o r b a , ştii d e s p r e ce este vorba. O c e a n u l a m a n i f e s t a t o a c ţ i u n e r a ţ i o n a l ă . A r e c a p a c i t a t e a , p e c a r e noi n-o a v e m , să sintetizeze o r g a n i s m e l e cele m a i c o m p l e x e . C u n o a ş t e a l c ă t u i r e a , m i c r o s t r u c t u r a , m e t a b o l i s m u l t r u p u r i l o r noa.stre...

— Bine, a m spus. De ce te-ai î n t r e r u p t ? B a c h i a r a efectuat a s u p r a noastră... serii întregi... de e x p e r i e n ţ e . . . vivisecţii psihice, b a z î n d u - s e p e c u n o ş t i n ţ e l e f u r a t e d i n capetele n o a s t r e , d a r fără teză, 13 să ţ i— n ăî nTtsure- aunm nua apde nour nmţelul eiştt i sens, de s p r elaocare cfapte, e a n utli nKţdieenlm evai. n , totuşi ci d o asre a emma i ţ ideo ceea ipo­

ce d o r e a t ă i n u i t a firidă a m i n ţ i l o r n o a s t r e . „Oaspeţii" noştri p o a t e î n t r u c h i p a u nişte... daruri...

— D a r u r i ! O. D o a m n e !

Am_ izbucnit î n t r - u n rîs spasmodic.

— î n c e t e a z ă ! a strigat, a p u c î n d u - m ă de m î n ă . I - a m înşfăcat degetele, s t r î n g î n d u - i - l e tot mai p u t e r n i c , p î n ă cînd oasele a u î n c e p u t să-i trosnească. Mă p r i v e a ţ i n t ă cu ochii mijiţi. I - a m d a t d r u m u l şi m - a m r e t r a s î n t r - u n colţ. î n t o r s cu faţa la p e r e t e , a m s p u s : — Voi î n c e r c a să n u disper.

— Asta-i p r e a p u ţ i n i m p o r t a n t . Ce v o m cere ?

— G î n d e ş t e - t e tu. Eu n u pot a c u m . Ea a m a i spus ceva î n a i n t e de... ?

— Nu. Nimic. A c u m însă cred că a a p ă r u t o şansă.

— O ş a n s ă ? Ce fel de şansă ? î n ce p r i v i n ţ ă ? Ah... a m a d ă u g a t mai încet, privindu-1 în ochi, fiindcă b r u s c a m înţeles.

C o n t a c t u l ? Din nou C o n t a c t u l ? O a r e p r e a p u ţ i n am... c h i a r şi t u , t u însuţi... î n t r e g u l nostru ospiciu... C o n t a c t ? Nu, nu, n u !

Fără mine !

— De ce ? a î n t r e b a t cu u n c a l m desăvîrşit. K e l v i n , t u s t ă r u i m e r e u să-1 consideri d r e p t om. Il u r ă ş t i .

— T u însă nu... ? a m izbucnit.

— Nu, Kelvin. El este orb...

— O r b ? a m repetat, n e c r e / î n d u - m i urecliilor.

— în a c c e p ţ i u n e a n o a s t r ă , fii-este, căci p e n t r u el s î n t e m altfel decît n e v e d e m noi, care ne c u n o a ş t e m ca indivizi p r i n î n f ă ţ i ş a r e a feţei, a t r u p u l u i . P e n t r u el t o a t e astea sînt străvezii ca a e r u l . Doar n e - a p ă t r u n s p î n ă în creieri.

— F o a r t e bine. D a r ce v r e i în definitiv ? î n c o t r o tinzi ?

D a c ă a reuşit să dea viaţă, să creeze u n om c a r e n u există în a f a r a m e m o r i e i mele... şi încă în aşa fel încît ocliii, mişcările, glasul... glasul...

— Zi mai d e p a r t e ! C o n t i n u ă , auzi ! ! !

— Zic... zic... Da. P r i n u r m a r e . . . glasul... n u reiese că el p o a t e citi în noi c a - n t r - o c a r t e ? P r i c e p i ce v r e a u să sjjun ?

— Da. Dacă a r v r e a s-ar p u t e a şi înţelege cu noi...

— Fireşte. Nu este o a r e e v i d e n t ?

— Nu. Cîtuşi de p u ţ i n . N u m a i reţeta de pi-oducţio ne-a p u t u t - o lua, r e ţ e t a care nu-i a l c ă t u i t ă din cuvinte. C"a î n r e gi.straVe |)ersistentă a m e m o r i e i , ea im|)lică o s t r u c t u r ă proteică pe care o î n t î l n i m şi în b ă n u ţ u l u n u i ou. Acolo, în creier, n u e x i s t ă nici cuvinte, nici s e n t i m e n t e ; a m i n t i r i l e o m u l u i nu sînt decît imagini înscrise prin l i m b a j u l acizilor nucleici în cristale m a c r o c e l u l a r e asincrone. A ş a d a r , el a l u a t din noi a m p r e n t e l e cele m a i p r e g n a n t e , i m p r e s i u n i l e cele m a i tăinuite, cele m a i >profund g r a v a t e . înţelegi ? N - a v e a însă de loc nevoie să ştie 14 c:ai-liitectura ''•i'.cţie. e - n )ccan, — sru•o a(ă D.i, mo]...

A n el... ăm tot este \inei pfiepnnoa-taposibil, trutm usenicminoi cu înţelege e în t r nici. i atoate sdm t ea ,r en-a si)\is. m la să astea. a tvecrce rDa, uieatălm ePserveşte, să lreeşi ,snuenoi posibil. pprocedeelc-i ufacă n una, e cecă r ăîdar, urne,am p rsă acest e/zde vcine înurtnlăionconsacaz, dlşrea -tioe-

vească. Nu-i de loc exclus... P o a t e că neintenţionat... Buzele a u î n c e p u t să-mi tremui'e.

— Kelvin !

— Da, da. Bine. Nu-i nimic. T u eşti b u n . .Şi el este la fel.

Toţi sînt b u n i . D a r d e ce ? E x p l i c ă - m i ! D e ce ? De ce ai făcut a s t a ? Ce i-ai s p u s ?

— Adevărul.

— A d e v ă r u l , a d e v ă r u l ! D a r de ce ?

— Ştii p r e a b i n e de ce. Să p l e c ă m a c u m . V o m scrie r a p o r ­ tul. Vino !

— A.şteaptă. C e vrei la u r m a u r m e i ? Doar n u intenţionezi să r ă m î ) pe staţie... ?

— B a da, c h i a r a s t a v r e a u : să r ă m î n .

BĂTRÎNUL MIMOID s t ă t e a m în faţa m a r i i ferestre şi c o n t e m p l a m oceanul. N - a v e a m n i m i c d e lucru. K a p o r t u l , e l a b o r a t t i m p de cinci zile, e r a a c u m u n fascicul de u n d e care z b u r a în vid, dincolo de c o n s t e l a ţ i a lui Orion ; cînd v a a j u n g e l a î n t u n e c o a s a - i n e b u l o a s ă de praf, care, î n t i n s ă pe u n s p a ţ i u de opt t r i l i o a n e de m i l e cubice, a b s o a r b e orice s e m n a l , orice r a z ă de l u m i n ă , m e s a j u l v a î n t î l n i p r i m u l l a n ţ d e relee. De aici, de la o r a d i o g e a m a n d u r ă la alta, v a sări peste m i ­ l i a r d e de kilometri, a l u n e c î n d pe c u r b a u n u i a r c uriaş ; în sfîrşit, în blocul m e t a l i c al u l t i m u l u i releu va mai fi c o n c e n t r a t odată, şi apoi p r o p u l s a t mai d e p a r t e s p r e P ă m î n t . P e u r m ă vor trece luni, i a r d e pe P ă m î n t va p o r n i u n m ă n u n c h i a s e m ă n ă t o r de energie, c a r e va a n t r e n a cu sine u r m e l e , d e f o r m ă r i l e p r o v o c a t e de a c ţ i u n e a c î m p u l u i gravific al G a l a x i e i ; r ă s p u n s u l va a t i n g e frontul norului cosmic, se v a scurge amplificat d e - a l u n g u l şiragului de g e a m a n ­ d u r i în d e r i v ă l e n t ă şi va z b u r a cu aceeaşi viteză c ă t r e cei doi sori d u b l i ai s i s t e m u l u i Solaris.

Oceanul, sub soarele său roşu, înalt, părea mai negru decît oricînd. O ceaţă ruginie îî contopea cu c e r u l m a r g i n i l e . V ă z d u h u l e r a î n c ă r c a t de u n a b u r d e n s , p a r c ă p r e v e s t i n d u n a d i n t r e acele e x t r e m de r a r e şi i n i m a g i n a b i l de v i o l e n t e f u r t u n i care b î n t u i a u p l a n e t a de cîteva ori p e an. E x i s t ă p r e s u p u n e r i , de altfel î n t e ­ meiate, că acel u n i c şi i m e n s locuitor îşi controla clima şi că aceste f u r t u n i Ie declanşează el î n s u ş f Mai a v e a m să privesc din aceste ferestre cîteva luni şi să observ de la î n ă l ţ i m e a lor r ă s ă r i t u r i l e de a u r a l b şi de r o ş u obosit, reflectate din cînd în cînd pe o t r î m b ă lichidă, pe i m e n s a l a c r i m ă a r g i n t i e a simetriadei, să u r m ă r e s c l e g ă n ă r i l e zvelţilor aricioizi b ă t u ţ i de vînt, să întîlnesc mimoizi p r ă b u ş i n d u - s e pe j u m ă t a t e e r o d a ţ i . I n t r - o b u n ă zi, t o a t e e c r a n e l e videofoanelor vor î n c e p e să licărească, î n t r e g u l sistem d e s e m n a l i z a r e electronică, m o r t de atîta v r e m e , va reînvia, p u s în m i ş c a r e de un i m p u l s t r a n s m i s d e l a d e p ă r t ă r i de sute d e mii de k i l o m e t r i , a n u n ţ î n d a p r o p i e r e a u n u i

15

colos metalic, care, în b u b u i t u l p r e l u n g al g r a v i t o a r e l o r , se va opri d e a s u p r a oceanului. Va fi p o a t e „Ulisse", sau poate „ P r o m e t e u " , sau poate un alt crucişător de cursă lungă. P ă t r u n z î n d î n t r - î n s u l voi p u t e a v e d e a î n ă u n t r u l său şiruri nesfîrşite de a u t o m a t e masive, care, dacă le-ar fi astfel p r o g r a m a t ă m e m o r i a ce o.scilează în c r i s ­ talele lor, a r e x e c u t a orice ordin fie pînă la a u t o d i s t r u g e r e , fie pînă la d e p l i n a nimicire a obstacolului ce li s-ar p u n e în cale. P e u r m ă n a v a se va î n ă l ţ a şi va p o r n i inauzibil, supersonic, lăsînd în u r m ă - i u n con de t u n e t e frînte în octave de b a s , ce vor a t i n g e oceanul, i a r feţele t u t u r o r o a m e n i l o r se vor l u m i n a o clipă la g î n d u l că sa î n a p o i a z ă acasă.

D a r p e n t r u m i n e n u exista acasă. P ă m î n t u l ? Mă g î n d e a m la acele m e t r o p o l e s u p r a p o p u l a t e , l ă r m u i t o a r e , în c a r e m ă voi p i e r d e a p r o a p e cu desăvîrşire, ca şi c u m aş fi săvîrşit ceea ce i n t e n ţ i o - • n a s e m a t u n c i în a doua sau în a treia n o a p t e , ca şi c u m m - a ş fi a r u n c a t în oceanul ce t ă l ă z u î a greu în beznă. Mă voi îneca p r i n t r e o a m e n i . Voi fi u n t o v a r ă ş t ă c u t şî a t e n t şi ca a t a r e preţuit. Voi avea n e n u m ă r a ţ i cunoscuţi, m u l ţ i p r i e t e n i , v o r a p ă r e a în v i a ţ a m e a şi femei, s a u poate c h i a r n u m a i una. Cîtăva v r e m e îmi voi i m p u n e să zîmbesc, să s a l u t , să m ă scol, să e x e c u t miile d e fleacuri d m c a r e este a l c ă t u i t ă e x i s t e n ţ a t e r e s t r ă , p î n ă cînd voi înceta s-o mai simt. Noi p r e o c u p ă r i îmi voi găsi, noi activităţi, d a r nu m ă voi mai d ă r u i lor în î n t r e g i m e . Nici u n u i o m şi nici unui lucru, niciodată, de a c u m î n a i n t e . P o a t e că n o a p t e a voi privi într-acolo, u n d e pe cer î n t u n e r i c u l n o r u l u i de praf o p r e ş t e ca o d r a p e r i e n e a g r ă s t r ă l u ­ cirea celor doi sori, îmi voi a m i n t i totul, c h i a r şi de ceea ce g î n desc a c u m . C u u n zîmbet iertător, în care va d ă i n u i o fărîmă de t r i s t e ţ e , d a r şi u n s i m ţ ă m î n t d e a u t o d e p ă ş i r e , îmi voi a d u c e a m i n t e de n e b u n i i l e şi d e s p e r a n ţ e l e m e l e . N u consider de loc că eu, cel din viitor, aş fi m a i r ă u decît K e l v i n care fusese g a t a de orice p e n t r u cauza n u m i t ă Contact. Şi n i m e n i n u va a v e a d r e p t u l să mă condamne. î n c a b i n ă a i n t r a t S n a u t . A p r i v i t în j u r u l său, apoi s-a u i t a t l a m i n e . M - a m sculat şi m - a m a p r o p i a t d e m a s ă .

— Vrei ceva ? l - a m î n t r e b a t .

— Ml se p a r e că ai r ă m a s fără lutru... mi-a spus, clipind des.

A ş p u t e a să-ţi d a u ceva... ştii, sînt u n e l e calcule, ce-i d r e p t n u d i n ­ t r e cele m a i urgente...

— îţi m u l ţ u m e s c , a m zîmbit, d a r n u simt nevoia.

— Eşti sigur ? a î n t r e b a t , p r i v i n d p e fereastră.

— Da. M i - a u t r e c u t p r i n cap o g r ă m a d ă de g î n d u r i şi...

— Aş p r e f e r a să n u mai gîndeşti atît...

— D a r n u ştii de loc d e s p r e ce este v o r b a . S p u n e - m i , te rog... crezi în D u m n e z e u ?

Mi-a a r u n c a t o p r i v i r e iute, p ă t r u n z ă t o a r e . ; — Ce tot spui ! Cine mai crede astăzi...

— Nu-i c h i a r atît de s i m p l u , am rostit pe u n ton lejer, fiindcă n u m ă refer la d u m n e z e u l t r a d i ţ i o n a l al c r e d i n ţ e l o r p ă m î n t e n e .

N u m - a m o c u p a t d e teoria religiilor şi p o a t e că n - a m i n v e n t a t nimic, d a r n-ai c u m v a î n t î m p l ă t o r idee dacă a existat vreodată c r e d i n ţ a î n t r - u n dumnezeu... imperfect ?

— I m p e r f e c t ? a r e p e t a t S n a u t . ridicîndu-şi s p r î n c e n e l e . Ce înţelegi p r i n asta ? I n t r - u n a n u m i t sens, divinitatea fiecărei religii

U^

e r a i m p e r f e c t ă fiind î m p o v ă r a t ă d« însuşirile oamenilor, amplifl-i cate doar. U u t n n c / e u l vetiiiului t e s t a m e n t e r a , dc pildă, doritor d e p r o s l ă v i r i şi de jertfe, era violent şi gelos pe ceilalţi zei... Zeii g r e ­ cilor, p r i n c a r a c t e r u l lor c e r t ă r e ţ , pi'in conflictele lor familiale, n u e r a u mai p u ţ i n imperfecţi decît oamenii...

— Nu, l-am întreru])t, eu m ă refer la un d u m n e z e u a cărui i m ­ p e r f e c ţ i u n e n u derivă din s i m p l i t a t e a c r e a t o r i l o r lui u m a n i , cl constituie însăşi t r ă s ă t u r a lui esenţială, i m a n e n t ă . Acesta t r e b u i e să fie un d u m n e z e u l i m i t a t în a t o t p u t e r e a şi a t o t ş t i i n ţ a lui, c a r e e v a l u e a z ă greşit v i i t o r u l operelor lui, ceea ce-1 p o a t e d u c e p î n ă la c o n s t e r n a r e . Este u n dumnezeu... c a r e v r e a î n t o t d e a u n a mai m u l t decît poate, deficienţă de c a r e nici nu-şi dă s e a m a de la î n c e p u t .

O d i v i n i t a t e c a r e a construit ceasornicele, d a r n u şi t i m p u l m ă s u ­ r a t de ele ; c a r e f ă u r e ş t e sisteme şi m e c a n i s m e ce servesc a n u m i ­ tor ţeluri, d a r aceste scopuri sînt d e p ă ş i t e şi t r ă d a t e ; c a r e a c r e a t infinitul, d a r acesta din m ă s u r ă a p u t e r i i a d e v e n i t m ă s u r a u n e i nesfîrşite înfrîngeri.

— A ş a a r ă t a u c î n d v a concepţiile maniheiste... a rostit gînditop S n a u t . î n d o i a l a c i r c u m s p e c t ă cu c a r e mi se a d r e s a în u l t i m a v r e m e dispăruse.

— D a r ce s p u n eu n - a r e n i m i c c o m u n cu binele şi cu r ă u l , l - a m î n t r e r u p t i m e d i a t . A c e a s t ă d i v i n i t a t e n u există în a f a r a m a t e ­ riei şî n u se poate r u p e de ea, ci d o a r d o r e ş t e să se elibereze...

— N u cunosc o a s e m e n e a religie, a s p u s S n a u t d u p ă o clipă d e t ă c e r e . U n a ca asta n - a r fi niciodată... n e c e s a r ă . Dacă te p r i c e p b i n e , tu gîndeşti la u n d u m n e z e u în evoluţie, c a r e se dezvoltă în t i m p , î n ă l ţ î n d u - s e pe t r e p t e tot mai înalte ale p u t e r i i , p î n ă la con­ ştiinţa nevolniciei acesteia. D u m n e z e u l t ă u este o fiinţă care a i n t r a t în d u m n e z e i r e ca î n t r - o situaţie fără s a l v a r e şi, î n ţ e l e g î n d u - ş i soarta, s-a lăsat p r a d ă d i s p e r ă r i i . Da, d a r u n d u m n e z e u care d i s p e r ă este tocmai omul, d r a g u l meu, e v o r b a deci de om... E n u n u m a i o filozofie inferioară, ci c h i a r un misticism inferior.

— Nu, a m r ă s p u n s cu î n d ă r ă t n i c i e , n u m ă refer la om. E posi­ b i l ca, în a n u m i t e t r ă s ă t u r i , acesta să c o r e s p u n d ă definiţiei p r o v i ­ zorii pe c a r e a m dat-o, d a r n u m a i d a t o r i t ă faptului că ea a r e o s u m e d e n i e de lacune. In pofida a p a r e n ţ e l o r , o m u l nu-şi c r e e a z ă ţ e l u r i . I le i m p u n e t i m p u l în c a r e s-a născut, el le p o a t e servi s a u se p o a t e î m p o t r i v i lor, d a r obiectul acestei s e r v i r i s a u al î m p o t r i ­ virii este d a t din a f a r ă . P e n t r u a fi p e d e p l i n conştient de l i b e r t a ­ t e a c ă u t ă r i i ţelurilor, omul a r t r e b u i să fie singur, l u c r u cu n e ­ putinţă deoarece omul necrescut printre oameni nu poate deveni om. D i v i n i t a t e a m e a t r e b u i e să fie o e n t i t a t e lipsită de p l u r a l , inţelegi ?

— A h , a spus S n a u t , c u m de n - a m înţeles de la-nceput... Şi a i n d i c a t cu m î n a s p r e fereastră.

— Nu, a m obiectat, nici el n u este... O c e a n u l p a r e maî c u r î n d c i n e v a c a r e a evitat în d e z v o l t a r e a lui ş a n s e l e d u m n e z e i r i i , î n c h i z î n d u - s e p r e a d e v r e m e în sine însuşi. El este m a i d e g r a b ă u n p u s t n i c , u n s i h a s t r u al Cosmosului, n u u n dumnezeu... El se r e p e t ă , S n a u t , p e cînd acela la c a r e m ă gîndesc n - a r face-o niciodată. P o a t e a p a r e tocmai a c u m u n d e v a , în n u ştiu ce colţ al G a l a x i e i şi va î n ­ c e p e în c u r î n d , î n t r - u n acces de e x a l t a r e t i n e r e a s c ă , să a p r i n d ă

. 17

u n e l e stele şi sâ stingă altele, d î n d u - ş i s c a m a de ceea r e face a b i a d u p ă un a n u m i t tinip...

— Noi a m şi o b s e r v a t a s e m e n e a chestii, a rostit fără chef S n a u t . Novele şi supernovele... o a r e le socoteşti l u m i n ă r i l e a l t a ­ r u l u i său ?

— Dacă vrei să iei ad Uteram ceea ce spun...

— S a u poate că tocmai Solaris este l e a g ă n u l p r u n c u l u i t ă u divin, a a d ă u g a t S n a u t . Un z î m b e t tot m a i e v i d e n t i-a încercuit ochii cu r i d u r i subţiri. P o a t e că el este în c o n c e p ţ i a ta g e r m e n e l e u n u i d u m n e z e u al d i s p e r ă r i i , p o a t e că v i t a l i t a t e a lui infantilă îi d e ­ p ă ş e ş t e n e t î n ţ e l e p c i u n e a , şi tot ce conţin bibliotecile n o a s t r e solaristice n u r e p r e z i n t ă decît u n m a r e catalog al reflexelor lui puerile...

— Noi, în schimb, a m fost o a n u m i t ă v r e m e j u c ă r i i l e lui, a m conchis. Da, este posibil. Şi ştii ce ai reuşit ? Ai c r e a t o ipoteză cu totul n o u ă d e s p r e Solaris, iar asta n u - i p u ţ i n lucru... I a t ă că descoperi e x p l i c a ţ i a i m e d i a t ă a imposibilităţii stabilirii c o n t a c t u ­ lui, a lipsei de r ă s p u n s , a a n u m i t o r — să le s p u n e m aşa — e x t r a ­ v a g a n ţ e în c o m p o r t a m e n t u l s ă u faţă de noi ; psihicul u n u i prunc...

— R e n u n ţ la p a t e r n i t a t e a ideii, a m u r m u r a t S n a u t , a p r o p i i n du-se d e fereastră. O v r e m e a m c o n t e m p l a t n e a g r a t ă l ă z u i r e . L a orizont, spre r ă s ă r i t a î n c e p u t să se c o n t u r e z e în c e a ţ ă o p a t ă palidă, l u n g u i a ţ ă . De u n d e ai l u a t această concepţie d e s p r e o d i v i ­ n i t a t e nevolnică ? m-a î n t r e b a t deodată, fără să-şi dezlipească ochii de p e s u p r a f a ţ a pustiului b r u s c i n u n d a t de l u m i n ă .

— Nu ştiii. iVli se p a r e foarte plauzibilă. E s i n g u r a d i v i n i t a t e în care aş înclina să cred, a cărei suferinţă n u r ă s c u m p ă r ă nimic, nu m î n t u i e ş t e p e n i m e n i , n u serveşte la nimic, ci d o a r există.

— Un mimoid... a rostit foarte încet, cu glas străin S n a u t .

— Ce spui ! ? Ah, da ! L - a m r e m a r c a t m a i «de mult. E foarte bătrîn.

P r i v e a m a m î n d o i la orizontul acoperit d e o ceaţă porfirie.

— Voi zbura, a m rostit pe n e a ş t e p t a t e . IMiai ales că n - a m mai p ă r ă s i t staţia, iar a c u m s-a ivit un b u n prilej. Mă voi î n t o a r c e d u p ă o j u m ă t a t e d e oră...

— C u m ? ! a făcut ochii m a r i S n a u t . Vei z b u r a ? î n c o t r o ?

— î n t r - a c o l o , a m a r ă t a t t r u n c h i u l ce se distingea în ceaţă.

Ce vezi r ă u în asta ? Voi lua un mic elicopter. A r fi ridicul, c r e d e - m ă , dacă, î n t o r s pe P ă m î n t , aş fi nevoit să recunosc v r e o d a t ă că sînt u n solaristicean care n u şi-a p u s nicicînd piciorul p e solul lui Solaris...

M - a m î n d r e p t a t spre nişă şi a m î n c e p u t să aleg p r i n t r e scaf a n d r e . S n a u t m ă u r m ă r e a în tăcere.

— N u - m i place ideea asta... a rostit în cele din u r m ă .

— Nu-nţeleg, a m spus, î n t o r c î n d u - m ă cu s c a f a n d r u l în m î n ă .

M ă s i m ţ e a m surescitat c u m de m u l t n - a m m a i fost. L a ce t e referi ? C ă r ţ i l e pe m a s ă ! Ţi-e teamă... d a r este a b s u r d ! Iţi d a u c u v î n t u l că n u voi încerca... Nici m ă c a r n u m - a m gîndit. Nu, î n ­ tr-adevăr nu.

18 — Voi z b u r a cu tine.

— î ţ i m u l ţ u m e s c . P r e f e r să fiu sin,gur. D a r c u m ţi-a p u t u t ece p r i n m i n t e ? ! s p u n e a m p r e c i p i t a t , î m b r ă c î n d u - m i s c a f a n d r u l .

S n a u t a mai m o r m ă i t ceva, d a r n u p r e a îl a s c u l t a m , p r e o c u p a t să găsesc l u c r u r i l e necesare.

M-a însoţit la a e r o p o r t . M-a a j u t a t să scot a p a r a t u l de zbor din h a n g a r u l său şi să-1 plasez în mijlocul discului de start. P e cînd îmi t r ă g e a m casca s c a f a n d r u l u i , m - a î n t r e b a t deodată : — C u v î n t u l m a i a r e p e n t r u tine v r e o v a l o a r e ?

• — O, d o a m n e , Snaut... încă n-ai înţeles ? Sigur că a r e . De altfel ţi l-am d a t o dată. U n d e - s buteliile de r e z e r v ă ?

N-a mai zis nimic. Cînd a m închis carlinga, mi-a făcut un s e m n cu m î n a . A p u s in fifncţiune un dispozitiv, şi a p a r a t u l s-a ridicai lin p î n ă la p l a t f o r m a de decolare. Motorul s-a trezit, a pornit să d u d u i e p r e l u n g , eticele au î n c e p u t să se rotească, şi a p a r a t u l s-a î n ă l ţ a t c i u d a t de uşor, lăsînd în u r m ă discul a r g i n t i u al staţiei, c a r e d e v e ­ n e a tot mai mic.

Mă aflam p e n t r u p r i m a o a r ă s i n g u r în a p r o p i e r e a oceanului.

I m p r e s i a era cu totul a l t a decît aceea pe care o a v e a i privindu-1 prin ferestre. Mă d e p l a s a m la o î n ă l ţ i m e de n u m a i cîteva zeci de m e t r i d e a s u p r a valurilor. Abia a c u m m - a m convins cu ochii mei că m i ş c a r e a cocoaşelor şi a b u r ţ i l o r pe r î n d s t r ă l u c i n d e e r a a i d o m a nu legănării unei m ă r i , nu resfirării u n u i nor, ci necontenitelor contracţii foarte lente ale u n u i t r u n c h i m u s c u l o s de a n i m a l . Hăsvicită î n mişcări s o m n o l e n t e , s p i n a r e a fiecărui val era p a r c ă încinsă de sîngeriul s p u m e i ; cînd a m e x e c u t a t u n viraj p e n t r u a mă î n ­ d r e p t a s p r e insula m i m o i d u l u i , ce se d e p l a s a într-o derivă e x t r e m de înceată, soarele m-a izbit d r e p t în ochi, a v i b r a t în fulgere d e m ă r g e a n în c u r b u r i l e p a r b r i z u l u i , iar oceanul însuşi a d e v e n i t u l t r a m a r i n cu solzi de s u m b r e v ă p ă i .

Bucla n u p r e a reuşită pe care o făcusem m-a scos d e p a r t e , iar m i m o i d u l a r ă m a s în u r m ă , ca un fus de l u m i n ă ce se d e t a ş a pe f u n d a l u l oceanului. îşi p i e r d u s e n u a n ţ a t r a n d a f i r i e î m p r u m u t a t ă de ceaţă ; a c u m ei-a gălbui ca un os uscat ; o clipă mi-a d i s p ă r u t din ochi. î n locul său a m v ă z u t în d e p ă r t a r e staţia ce păi-ea un uriaş şi s t r ă v e c h i zeppelin s u s p e n d a t c h i a r d e a s u p r a valurilor. A m repetat manevra, încordîndu-mi toată atenţia : masivul mimoidului, cu c o n t u r u l său a b r u p t şi grotesc, creştea în d i m e n s i u n i ; a p r o p i i n d u - m ă , m - a m t e m u t că m - a ş p u t e a ciocni de p r o e m i n e n ţ e l e lui. A m î n ă l ţ a t elicopterul atît de b r u s c încît, din p r i c i n a acceleraţiei a î n c e p u t să se legene ; p r e c a u ţ i a e r a inutilă, fiindcă vîrfur-ile i-olunjite ale bizarelor t u r l e s-au scurs m u l t sub m i n e . A m potrivit / b o ­ rul a p a r a t u l u i cu m i ş c a r e a insulei în d e r i v ă şi încet, m e t r u cu m e ­ tru, a m r e d u s a l t i t u d i n e a p î n ă cînd crestele s-au profilat d e a s u p i a cabinei. M i m o i d u l nu e r a p r e a întins. De la un c a p ă t la altul poate că n u m ă r a trei sferturi de milă, iar l ă ţ i m e a e r a de n u m a i cîteva s u t e de m e t i i ; pe alocui-i, se v e d e a u s t r a n g u l ă r i care a n u n ţ a u că în c u r î n d se va d e s t r ă m a . T r e b u i a să fi fost u n f r a g m e n t al unei for­ m a ţ i u n i i n c o m p a r a b i l mai m a r i , conform scării solarisiene, n u e r a decît o r ă m ă ş i ţ ă care n u m ă r a cine ştie cîte s ă p t ă m î n i sau l u n i .

P e relieful striat d e lîngă ocean a m descoperit o î n t i n d e r e aproajie p l a n ă de n u m a i cîţiva m e t r i p ă t r a ţ i şi m i - a m î n d r e p t a t într-acolo a p a r a t u l . Coborîrea mi s-a p ă r u t r'nai dificilă decît c r e deruTi. A fost cît pe-aci să i n t r u cu elicen în |)eretele ce creşte;! vi i tii,inos în faţa ochilor mei. Totuşi a m reuşit să descind. A m oprit

, 19 i

I m e d i a t motorul şi am deschis carlinga. A m m a i cercetat o d a t ă dacă elicopterul nu este a m e n i n ţ a t să l u n e c e în ocean ; v a l u r i l e se p r e l i n g e a u d e - a l u n g u l laturii z i m ţ u i t e , d o a r la cîteva zeci d e m e t r i de mine, d a r elicopterul s t ă t e a sigur pe flotoarele lui. A m sărit pe... „ p ă m î n t " . P e r e t e l e de c a r e a p r o a p e mă ciocnisem e r a în r e a l i t a t e o u r i a ş ă placă osoasă, c i u r u i t ă ca o sită şi a c o p e r i t ă d e e x c r e s c e n ţ e gelatinoase. O fisură largă de cîţiva m e t r i tăia oblic î n a l t u l zid, lăsînd să se vadă, ca şi m a r i l e - i orificii risipite n e u n i f o r m , p e r s p e c ­ tiva a d î n c i m i i . M - a m c ă ţ ă r a t pe p r i m a e x c r e s c e n ţ ă a p e r e t e l u i , c o n s t a t î n d că î n c ă l ţ ă m i n t e a îmi a d e r a d e „sol", iar s c a f a n d r u l n u - m i î n g r e u n e a z ă d e loc mişcările. î n a i n t î n d t r e p t a t , m - a m p o m e ­ nit la o î n ă l ţ i m e ca d e p a t r u etaje d e a s u p r a oceanului. A r u n c î n d u - m i p r i v i r i l e s p r e peisajul scheletic de s u b m i n e , a m p u t u t în sfîrşit să-1 c u p r i n d în î n t r e g i m e .

A s e m ă n a r e a cu un o r a ş a r h a i c , p r e s c h i m b a t p e j u m ă t a t e în ruine, cu o s t r a n i e a ş e z a r e m a r o c a n ă din v e a c u r i l e t r e c u t e , d i s t i u s ă d e u n c u t r e m u r de p ă m î n t sau dc v r e o a l t ă catastrofă e r a d e - a d r e p t u l copleşitoare. V e d e a m cît se p o a t e de l i m p e d e încîlcitele galerii ale străzilor, în p a r t e s u r p a t e şi blocate de zidurile n ă r u i t e .

Mai sus d e s l u ş e a m bastioanele r ă m a s e în picioare, iar în p e r e ţ i i concavi şi convecşi se z ă r e a u găuri negre, a s e m ă n ă t o a r e u n o r ferestre înguste .sau unor a n i b r a z u r i de f o r t ă r e a ţ ă . T o a t ă această insulă-oraş, aplecată initernic î n t r - o rină, ca o n a v ă pe j u m ă t a t e s c u f u n d a t ă se deplasa orbeşte şi se rotea foarte lent. M-am a v e n ­ t u r a t şi maî sus, p î n ă cînd, din e x c r e s c e n ţ e l e s u s p e n d a t e d e a s u p r a c a p u l u i m e u a p r i n s să se r e v e r s e un moloz m ă r u n t , u m p l î n d cu m a r i nori de praf c a n i o a n e l e şi străzile labirintice. M i m o i d u l n u este, fireşte, o stîncă, şi a s e m ă n a r e a lui cu roca de calcar d i s p a r e cînd iei în m î n ă o b u c a t ă ; este cu m u l t m a i uşor decît tuful, d a t o r i t ă s t r u c t u r i i lui celulare foarte fine.

Mă aflam atît de sus, încît îi s i m ţ e a m orice t r e s ă l t a r e : î n a i n t a p l u t i n d , nu ştiu încotro, î m p i n s de loviturile n e g r i l o r m u ş c h i ai o c e a n u l u i , d a r în acelaşi t i m p se lăsa domol cînd într-o p a r t e , cînd î n t r - a l t a ; fiecare d i n t r e aceste p e n d u l ă r i e r a însoţită de foşnetul p r e l u n g al s p u m e i ce c u r g e a peste flancurile î n ă l ţ a t e . Această l e ­ g ă n a r e , i m p r i m a t ă foarte d e m u l t , p r o b a b i l încă de la n a ş t e r e , el o v a fi p ă s t r a t d a t o r i t ă uriaşei sale mase. S ă t u r î n d u - m ă d e p r i v i t , am coborît p r e c a u t . A b i a a t u n c i — c i u d a t l u c r u ! — m i - a m d a t s e a m a că m i m o i d u l n u m ă i n t e r e s a cîtuşi d e p u ţ i n , i a r d a c ă a m z b u r a t p î n ă aici n u cu el a m v r u t să m ă - n t î l n e s c , ci cu o c e a n u l .

M - a m aşezat pe s u p r a f a ţ a z g r u n ţ u r o a s ă , c r ă p a t ă , a v î n d la cîţiva paşi î n u r m a m e a elicopterul. V a l u l n e g r u se rostogolea greoi d e - a l u n g u l m a l u l u i , s u b ţ i i n d u - s e şi pierzîndu-şi t o t o d a t ă c u l o a r e a ; c î n d se r e t r ă g e a de p e m u c h i a stîncii, se r u p e a u din el fire t r e m u r î n d e de gelatină. A m coborît şi m a i jos şi m i - a m î n t i n s m î n a în î n t î m p i n a r e a celui de-al doilea talaz. Atunci s-a iscat acel f e n o m e n p e c a r e o a m e n i i îl o b s e r v a s e r ă p r i m a oară, a p r o a p e cu u n secol în u r m ă : v a l u l a şovăit p u ţ i n , s-a r e t r a s , mi-a î m p r e j m u i t p a l m a , f ă r ă

20

să a j u n g ă p î n ă Ia ea, astfel încît î n t r e s u p r a f a ţ a m ă n u ş i i şi s u b ­ s t a n ţ a undei ce-şi s c h i m b a rapid consistenţa, d e v e n i n d din lichidă a p r o a p e cărnoasă, r ă m î n e a un strat s u b ţ i r e de aer. A m ridicat a t u n c i uşor mîna ; valul, sau mai c u r î n d o d e n d r i t ă a lui, a u r m a t - o în sus, luînd forma palmei mele. M - a m sculat, fiindcă altfel n u - m î p u t e a m ridica m a i m u l t b r a ţ u l ; i s t m u l gelatinos s-a întins ca o c o a r d ă v i b r î n d ă , d a r n u s-a r u p t ; b a z a v a l u l u i , a c u m turtit, a a d e r a t de m a l în j u r u l t ă l p i l o r m e l e (tot fără a le atinge) şi a ş t e p t a cu r ă b d a r e , a s e m e n e a unei fiinţe, sfîrşitul e x p e r i e n ţ e i . E r a ca şi c u m din ocean a r fi crescut o floare mlădioasă, al cărei potir, c u p r i n z î n d u - m i degetele, d a r lăsînd î n t r e ea şi m i n e o pojghiţă de v ă z ­ d u h , a r fi d e v e n i t n e g a t i v u l lor exact. M - a m d a t înapoi. Lujerul a t r e m u r a t şi, p a r c ă fără să vrea, s-a reîntors, suplu, c l ă t i n ă t o r , nesigur, în valul d e jos care l-a absorbit, iar apoi, r i d i c î n d u - s e o clipă, s-a r e t r a s dincolo de ţ ă r m . A m r e p e t a t jocul, p î n ă cînd din nou, ca în u r m ă cu o sută de ani, nu ştiu al cîtelea val a plecat indiferent, p a r c ă sătul d e ineditele impresii şi ş t i a m că, p e n t r u a-i r e t r e z i „curiozitatea", a r fi t r e b u i t să aştept cîteva ore. M i - a m l u a t locul d i n a i n t e . Mă s i m ţ e a m ca t r a n s f i g u r a t de acest fenomen p e care-1 p r o v o c a s e m şi-1 ş t i a m atît de b i n e teoretic. Teoria însă n u r e u ş e a să r e d e a t r ă i r e a r e a l ă . î n î n m u g u r i r e a , în creşterea, în r a m i f i c a r e a acestei m a t e r i i a n i ­ m a t e , în fiecare d i n t r e m i ş c ă r i l e ei p a r t i c u l a r e , ca şi în toate laolaltă, se manifesta, aş s p u n e , o sfială ( p r u d e n t ă , d a r nu t e m ă ­ toare), care încerca să cimoască r e p e d e şi exact, să c u p r i n d ă n o u a formă î n t i l n i t â fără de veste, iar la j u m ă t a t e a d r u m u l u i , d a c ă a p ă ­ r e a p r i m e j d i a încălcării u n o r limite i n s t a u r a t e de o tainică lege, t r e b u i a să dea înapoi, r e n u n ţ î n d la iscodirile ei. Ce u i m i t o r c o n t r a s t î n t r e această s p r i n t e n ă c u r i o z i t a t e şi u r i a ş u l c a r e se î n t i n d e a p î n ă l a s t r ă l u c i r e a t u t u r o r o r i z o n t u r i l o r ! Niciodată n u mi se p ă r u s e atît d e s u v e r a n oceanul, atît d e copleşitoare t ă c e r e a lui ce r e s p i r a o d a t ă cu c l ă t i n a r e a v a l u r i l o r . F a s c i n a t îi c o n t e m p l a m n e c u p r i n s u l , descind e a m p a r c ă în zonele inaccesibile ale perfectei u i t ă r i de sine, m â c o n t o p e a m de la sine cu acest colos lichid, orb, i e r t î n d u - i totul, fără c u v i n t e , fără v r e u n gînd.

In ultima săptămînă mă comportasem atît de raţional încît licăritul b ă n u i t o r al ochilor lui S n a u t î n c e t a s e p î n ă la u r m ă să m ă m a i u r m ă r e a s c ă . In a f a r ă p ă r e a m î m p ă c a t , în a d î n c însă, fără să fiu c o n ş t i e n t de aceasta, a ş t e p t a m ceva. Ce a n u m e ? î n t o a r c e r e a ei ?

C u m m a i p u t e a m n ă d ă j d u i ? C u toţii ş t i m că s î n t e m fiinţe m a t e ­ r i a l e , s u p u s e legilor fizicii şi ale fiziologiei şi că forţa t u t u r o r s e n ­ t i m e n t e l o r n o a s t r e l u a t e la u n loc n u e în s t a r e să l u p t e î m p o t r i v a acestor legi, ci le p o a t e d o a r detesta. E t e r n a c r e d i n ţ ă a î n d r ă g o s ­ tiţilor şi a poeţilor că i u b i r e a este m a i p e r e n ă decît însăşi m o a r t e a , a c e a jinis vitae sed non amoris *, c a r e n e u r m ă r e ş t e de secole, e s t e ^ * S f î r ş i t u l v i e ţ i i , d a r nu al d r a g o s t e i ( i n 1. l a t . )

21

o m i n c i u n ă . D a r această m i n c i u n ă este d o a r d e ş a r t ă , n u şi ridicolă.

Ce sens a r e în s c h i m b să repeţi o e x i s t e n ţ ă u m a n ă , aşa c u m u n b e ţ i v a n îngînă o a r i e răsuflată, a r u n c î n d m e r e u alte m o n e d e î n ­ t r - u n t o n o m a t hodorogit ? Nici m ă c a r o clipă n - a m crezut că acest t i t a n gelatinos, care a d e v o r a t în a d î n c u r i l e lui sute d e s e m e n i ai mei şi cu c a r e d e zeci d e a n i î n t r e a g a m e a specie î n c e a r c ă z a ­ d a r n i c să î n n o a d e u n oricît d e firav fir d e înţelegere, că el, c a r e m ă p o a r t ă o r b e ş t e ca pe-un fir d e nisip, s-ar p u t e a lăsa i m p r e s i o n a t de t r a g e d i a a doi o a m e n i . D a r a c ţ i u n i l e lui p ă r e a u î n d r e p t a t e s p r e u n a n u m i t ţel. Ce-i d r e p t , nici d e acesta n u e r a m p e d e p l i n sigur.

A pleca î n s e m n a totuşi a d i s t r u g e o ş a n s ă — p o a t e infimă, poate e x i s t e n t ă n u m a i în î n c h i p u i r e , d a r ascunsă î n viitor. P r i n u r m a r e , n u - m i r ă m î n e a decît să-mi p e t r e c v i a ţ a p r i n t r e aceste l u c r u r i pe c a r e le-am a t i n s î m p r e u n ă , în a e r u l ce-şi mai a m i n t e a d e r e s p i ­ r a ţ i a ei. La ce b u n ? î n s p e r a n ţ a întoarcerii ei ? N u m a i a v e a m nici o s p e r a n ţ ă . D a r d ă i n u i a în m i n e o a ş t e p t a r e , u l t i m u l lucru ce-mi r ă m ă s e s e d e la Harey. Ce î m p l i n i r i , ce u m i l i n ţ e , ce c h i n u r i mai a ş t e p t a m ? N u ştiam nimic, s t ă r u i n d în c r e d i n ţ a n e s t r ă m u t a t ă l ă t i m p u l n e c r u ţ ă t o a r e l o r miracole încă nu s-a încheiat.

SFÎRŞIT In româneşte de A D R I A N ROGOZ şi TEOFIL ROLL,!

în

atenţia

colaboratorilor: Materialele adresate redacţiei noastre trebuie să fie dactilografiate la două rînduri, pe o s i n ­ gură parte a filei, în cîte două e x e m p l a r e .

Fiecare lucrare trebuie să fie însoţită de un scurt rezumat.

Autorii ale căror materiale sînt acceptate vor fi înştiinţaţi în scris la adresa indicată, l u ­ crările urmind să apară potrivit necesităţilor redacţionale. Manuscrisele n e p u b l i c a t e nu sînt înapoiate.

22

ROGER

CÎND VOM REVEDEA SOARELE? LECLREUX

Mi-am împletit în cozi lungi pănd şi barba, in cozi care se lun­ gesc, se lungesc mereu şi se amestecă cu pletele blonde ale lui Marcean. Se împletesc în jurul picioarelor noastre, se întind }ără sfîr­ şit pe planşeul metalic al navei astronautice, il acoperă.

Valuri de păr brwn şi blond invadează cabina, ne îneacă... Ţip.

Am dat, într-adevăr, un ţipăt, căci Marceau a sărit din cuşeta sa. Hravid Marceaii ! Ii invidiez calmul, eu care nu pot aţipi fără să fiu aruncat in acest ridicol şi înspăimintător coşmar... Din in­ stinct, ca de fiecare dată, îmi trec mîna prin barbă şi degetele nu întîlnesc piele curată, netedă, rasă. Oh ! Ştiu bine de ce mă asal­ tează acest coşmar oribil. La origine se află părerea lui Marceau, care afirmă că „dacă vom rămîne mult timp pe Venus vom avea o cantitate de păr cit a unui regiment".

Sîntem pe Venus de şaptezeci de zile ! Mai bine de două luni! înnebunesc cînd îmi amintesc încă împrejurările sosirii noastre aici... Vocea veselă a lui Marceau este prezentă şi acum, ca şi atunci, in urechile mele.

— Venus ! Venus !

Apoi pe nn ton solemn : Profesor Pierre Danfec, veţi fi primul pămîntean care calcă solid misterios al planetei Venus.

Omenirea recunoscătoare vă felicită şi desigur şi servitonU şi prietenul dv.

Hoger Marceau...

6 000 kilometri...

5 500... 5 000. La 4 700 de kilometri atracţia lui Venus se făcea simţită. Nava noastră s-a răsucit in jurul propriului ax, aruncîndu-se ca un obuz intr-o atmosferă de o luminozitate bi­ zară... 4 000... 3 000... 2 500... Nişte nori verzui învelesc acum nava şi avem impresia că ne înfundăm într-o vată de clorofilă... 2 000...

1 500... Vaporii au devenit atît de denşi că ne este imposibil să în­ trezărim locul umle ne vom opri. Roger a redus viteza şi coborîm acum încet, ca un balon.

Detectorul radar ne arată că sîntem la 300 m deasupra soluhu...

200 de metri... 180... Sînt surprins de un şoc care mă plonjează peste Marceau. Arunc a privire pe cadranul detectorului.

Actd s-a oprit 'la 140 de metri... Ce se petrece ?

Ce se petrece ? Nu mi-am dat seama cu precizie decît o oră mai tîrziu, cînd încercam prima ieşire. îmbrăcat In costumul de scafandru, trecui în camera de decompresie.

Văzui prin hubhnd . : 23

de plexiglas pe Roger, care îmi suridca. Ii făcui semn cu ochiul; „Zarurile au fost aruncate, hai". Roger făcu să alunece uşa cabinei şi mă aflam de-acum in atmosfera venusiană.

Atunci incepui si înţeleg.

Aparatul nostru era oprit pe tulpina unei plante gigantice şi se găsea strîns intre un soi de mugure fibros şi inceputul unei frunze. Făcui ciţiva păţi pe tulpina a cărei extremitate se pierdea in bruma verzuie. Din toate părţile, plantele păreau că se profilează in ceaţa sidfuroasă, iar sub mine atmosfera devenea atit de densă că-mi era imposibil să disting solul de care plantele erau prinse. lată spectacolul pe care il aveam sub ochii mei. Vapori care pluteau molatic, frunze şi tulpine verzi şi cenuşii, un fond de ceaţă verzuie, vapori şi iar vapori şi asta-i tot.

Nu avusesem niciodată o astfel de viziune asupra lui Venus.

* Azi vreau cu cruzime să-l tîrăsc pe Marceau in această aven­ tură, căci de acum e clar că ne vom sfirşi zilele pe această planetă afurisită. Afară de caziU că..., dar asta nu mai îndrăznesc să sper — că soarele va apărea...

După 70 de zile Marceau şi cu mine aşteptam încă soarele.

Parcurg absent foile carnetului de bord.

P r i m a /{. Ne-am oprit pe o planetă necunoscută.

Sîntem la 140 de metri dea.':upra solului. Bucuria ne este fără margini.

Mer­ gem să descoperim planeta Venus.

Ziua a 2-a. Noaptea s-a petrecut ceva bizar : planta a secretat o substanţă gelatinoasă, asemenea aceleia pe care o produce stridia pentru a neutraliza nisipul introdus în cochilie. Această substanţă îmbracă partea inferioară a navei.

Sintem încleiaţi dc tulpină.

Ziua a 3-a. Trăim intr-un crepuscul veşnic. Rezervele noaitre. de energie s-au epuizat repede.

Dacă soarele nu va străpunge această ceaţă infernală, răminem prizonierii planetei.

Z i u a a 4-a. Am incercat o lovitură îndrăzneaţă.

Cu toporul şt tîrnăcopul am incercat să liberăm nava dm substanţa asia, dar pînă la urmă ne-am lăsat păgubaşi.

Ziua a 5-a. Aproape că nici nu mai ieşim din cabină. Ceaţa nu dispare. De data aceasta bateriile noastre sînt golite. Pindim m e r e u soarele, fără de care aparatul nostru rămîne o coajă de ou inutilă.

Pentru ce naiba s-a inventat această propulsie bazată pe lumină ?

Pentru ce ?

Ziua 6, 7 şi 8. Nimic nou. Nu vom părăsi niciodată planeta Ve­ nus ! Totuşi in cea de-a 9 zi avurăm o speranţă. Luminindu-se în­ cet, norii au prins o culoare albăstruie, s-au risipit brusc şi am des­ coperit un cer presărat cu stele. Am căzut unul in braţele celuilalt.

Miine soarele se va ridica... nava reincărcată de lumină va ţişni tn spaţiu... Sărmani nebuni ce eram !

Ziua 10. Soarele pe care îl aşteptam atîta a venit, dar un osleroid cu masă gigantică il maschează, interceptîndu-i razele.

Mar­ ceau a calcidat că asteroidul gravitează in jurul plaiietei cu viteza planetei. Niciodată nu ne vom mai bucura de razele solare.

Ziua 11.24Bruma verzuie a revenit ca în prima zi. Dar nopţile sînt clare. Lumina stelelor nu este suficientă pentru a furniza ener­ gia necesară zborulid. Marceau sa adincit din nou in planurile ji cifrele sale.

Ziua 12. E inspăimînlător!

Marceau a calculat că dacă am „conserva" picul de lumină stelară din fiecare noapte ain avea ne­ voie de 7 ani pentru a strînge energia necesară desprinderii. Şapte ani!

Ziua 15, 20, 30. încă 30 de zile şi ultimele rezerve de vitamine se vor epuiza. Vom muri igtioraţi da toţi la 500 de picioare de­ asupra solului, pe care nu-l vom atinge niciodată. Ah, de-am re­ vedea soarele ! O singură dată ! Foile carnetului joacă in faţa ochi­ lor. Nu-mi mai recunosc nici scrisul, n-am mincat de şase zile şi mi-e tare foame. Capul îmi este ca de plumb, muşchii nu mă mai . ascultă. Mi-e somn. îmi împletesc părul şi barba...

Pierre ! Pierre !

Marceau mă scutură violent, smulgîndu-mă din acest profund coşmar.

— Dormi de zece zile, dragul meu. Te-ai prăbuşit pe carnetul ăsta. Apropo, am impresia că acest carnet nu ne va mai fi necesar mult timp.

E prima dată după două luni că ii văd faţa atit de destinsă.

— Priveşte afară.

Privesc. Un fel de baloane ca de săpun pliUesc in jurul cochi­ liei noastre.

— Ce mai e şi asta ?

— Nu şliu precis ce e. Au început de dimineaţă.

Iau naştere pe plantă şi se deta.fează de ea. Sînt mii. Poate că sînt nişte se­ minţe.

Poate că in acest fel se înmidţesc plantele venuslene.

Nu ştiu decît un lucru : la un moment dat planta a încetat să mai producă astfel de bule, să mai secreteze substanţă gelatinoasă.

In tiitip ce tu dormeai am putid degaja aparatid fără nici un risc.

Mă ridicai în picioare. Putem ieşi! Ce minunat!

— Ai văzut ? Toate aceste bule se ridică. Dacă sînt lipite su­ ficient pe aparat, ele il antrenează...

— înţelegi ?

• Ne ridicăm lent în spaţiu. Bidele care ne acoperiseră nava se sparg una cîte una. Dar ce importanţă mai are ! Planeta a dispărut in ceaţa verzuie.

Dintr-o dată dublăm asteroidul.

Vom fi tn plin foc al soarehd, nava încărcată complet de energie se va smulge din forţa de atracţie a planetei. Vom zări în curînd Terra ? Bătrîna şi scumpa planetă Terra...

— Nu face nimic ! Dacă rămîneam pe Venus mai mult timp am il avut atita păr...

I-am zimbit lui Marceau şi instinctiv degetele îmi alunecă pe ceafă, revin sub bărbie... Ce caraghios I Am impresia că coşmarul trăit o să-mi bintuie multe dintre nopţile mele pămînteşti.

In româneşte de ION DIANU Din

^_ . 25

.L'HUMANITE

DIMANCHE"

roHovASK.

ÎNSEMNĂRILE DOCTORULUI BURKIN

Mă numesc Mihail Mihailovici Burkin — un nume dintre cete ] mai obişnuite. Profesiunea mea este şi ea obişnuită : ciberpsiliiatria. IVIă ocup cu vindecarea aparatelor cibernetice.

E drept, unii îşi închipuie că pentru îndeplinirea acestei îndeletniciri ar trebui s ă mă deosebesc de ceilalţi oameni şi .să fiu iii- ; vestit cu acea enigmatică abatere de la normă care se numeşte ; „liar dumnezeiesc".

Eu însă nu mă fac cu nimic remarcat şi nici nu sînt înzesfrat ] eu cine ştie ce însuşiri. Uimputrivă, încerc să-mi pierd una d i n t r e j calităţile specifice omului, cu care uneori contaminăm, cum am « infecta cu o boală, nu numai pe copiii noştri, dar şi opera mîinilor : noastre... i

CIOCANUL

1

Era un robot depanator de scrie : un corp ovoid montat pc unj şasiu de sub care apăreau, la alegere, un fel de picioare, sau o p e - ; reche de şenile, sau nişte roţi. „Creierul" era amplasat în partea j din .spate a corpului. Ceea ce îl deosebea pe robot de fraţii săi de ] serie era numai numărul — 78. j Ei bine, acest 78 s-a răzvrătit. A izbit cu barosul în corpul altui ş robot şi l-a scos din funcţiune.

— Nu voia .să m-asculte, i-a raportat 78 inginerului de s c h i m b . ' — Dar de ce trebuia să te asculte ? a întrebat inginerul de 1 schimb, şi sprîncenele lui, ca nişte perii de dinţi, s-au săltat, în-^ cremenind a.şa.

I — Le-am spus tuturora de zeci de ori că sînt cu totul aparte,;; că sînt destinat unei misiuni speciale, că am să fiu transferat în î altă muncă, că au să mă facă şef, şi-a dat drumul 78 într-o ma-'^ nicră cu totul improprie unui robot. Dar ei nu pricep. Se împolri-;| vesc. Nu mă ascultă. i Fireşte că după o asemenea tiradă, inginerul de schimb m-a 4 chemat pe mine. , ; — Cum merge treaba ? l-am întrebat pe 78, potrivit obiceiului. ] — Funcţionez perfect, mi-a răspuns, subansamblurile lucrează 5 cu precizie. Cer să tiu transferat în altă muncă.

1 26 1

— Nu-ţi mai place profesiunea de depanator ? l-am întrebat.

— Nu e suficient de complexă şi nu solicită un volum prea mare de muncă, nii-a răspuns 78. E bună pentru toţi primitivii ăştia. Dar nu pentru mine. Eu am altă menire, aşa m-au hărăzit din primul moment creatorii mei.

— Creatorii tăi nu mi-au spu.s nimic despre asta.

— O ţin secret, mi-a răspuns el îndată.

— Şi unde ai vrea ,să lucrezi ?

A sărit în sus de bucurie. Nu ştiu ce piesă din corpul său a scos un sunet subţire. „Oare n-o fi aceea", m-am întrebat. Poate îmi pierd timpul degeaba cu discuţiile. Poate trebuie pur şi simp'u să-1 e.xamincz minuţios, să-1 deschid şi să verific ansamblurile.

— A ş vrea să fiu programist, sau pilot de astronavă, sau m e ­ dic, mi-a inşirat 78.

— Mă rog, poate că ai dreptate, am spus. Dar mai întîi trebuie să te supui unui examen medical.

L-ani dus la standul dc control, l-am deconectat, am scos ca­ pacele de protecţie ale „creierului". Dinaintea ochilor aveam îm­ pletitura complicată a liniilor de micromoduli, pătratele scliemclor de imprimare. Mi s-a părut că într-un loc s-a desprins firul de aramă care făcea legătura înlre sectorul vizual şi cel auditiv. Am tras cu băgare de seamă de fir şi m-am convins că temerile mele erau neîntemeiate. Am pipăit pătrat cu pătrat „creierul", dar n-am constatat nici o defecţiune.

Apoi am cone<!tat robotul, nutrind speranţa că în procesul v e ­ rificării am înlăturat fără sâ-mi dau seama defecţiunea.

Cînd s-au aprins indicatoarele, 78 ni-a întrebat cu mîndrie în glas : — Ei, te-ai convins ?

— Da, l-am bucurat eu cu răspunsul şi m-am gîndit aşa ! „în cel mai rău caz o să trebuiască să-1 trimit la refăcut. O să m-alcg cu o mustrare, dar ce să-i faci..."

M-am înţeles cu dispecerul şi i-am spus lui 78 că se înfiinţează funcţia de B.D.P. — robot-dcpanator principal, şi că el e numit in acest post, avînd îndatorirea de a fi pentru confraţii săi un e x e m ­ plu în muncă.

78 işi dădea toată silinţa. Desigur, nu putea .să-i întreacă în muncă pe ceilalţi roboţi, pentru că era şi el un produs de serie, şi deci dispunea de aceleaşi posibilităţi ca toţi ceilalţi. Era însă liber să-şi închipuie orice voia. îşi atribuia tot telul de merite, manifesta o atitudine dispreţuitoare faţă de colegii săi de scrie, calificindu-i încuiaţi, defecţi şi numindu-i „broaşte ţestoase". Cuvîntul lui pre­ ferat în ceea ce-l privea pe ol era „special", iar în ceea cc-i privea pe ceilalţi — „primitivi".

Au trecut trei zile, dar observaţiile n-au dat nici un rezultat.

O dată am ascultat fără să vreau o discuţie între 78 şi ceilalţi ro­ — citrat-o calcula. naşterii boţi. legendă .27—Denionstrîndu-şi Cînd cu Nu :mele. nişte ştiu am Nucît văzut numere numai ar superioritatea filumina durat faţă magice, dc zilei, asta, alţii, pc creatorii dacă incontestabilă, care dar nu... pe-atunci chiar meifaţă auel nu de ascuns a Iemine. scornit puteam taina Auo

Una dintre cele nouă extremităţi ale lui 73 a arătat cu un gest vag tavanul. „Să fie oare un început de religie?" mi-am zis.

— ...dacă n-ar fi fost Marele Kobot, care sălăţiluieşte în de­ părtările acelea infinite ce nu pot fi descrise in cifre, a continuat 78. El a fost cel care mi-a trimis unul dintre gindurile sale ma­ terializate...

C olegii de serie îl ascultau ca vrăjiţi.

— Oindul Marelui Robot a străbătut ca o mică rachetă neagrăalbă spaţiul şi timpul. El a pătruns în creierul meu, stiruind între contacte o eflorescentă de scintei. Aşa mi s-a luminat mintea!

Mi-am înţeles rostul şi misiunea ! E clar, prostănacilor ?

Unii roboţi au spus fără murmur. „Da, e clar", alţii au rămas tăcuţi, pentru că superioritatea imaginară a lui 78 nu-i conteiea acestuia nici o favoare. Robotul nr. 4 a întrebat: — Tu ai scornit povestea asta ? Sau ai auzit-o de la oameni ?

78 a scăpărat din indicatoare, şi-a ridicat extremităţile şi l-a lovit cu sete pe nr. 4. Acesta i-a răspuns. A trebuit să intervin.

Cu chiu, cu vai, i-am împăcat pe bătăuşi. 78 bombănea : — Eu n-am spus nici o minciună ! Jur pe Marele Robot!

Acum parcă m-am luminat şi eu la minte. L-am întrebat: — Ia spune-mi, cum arăta acel gînd-rachetă trimis de sus ?

— Era un corp alcătuit din două părţi. Una, metalică, semăna cu o piramidă secţionată : cealaltă, din lemn, semăna cu un cilin­ dru subţire.

— Cînd s-a întîmplat asta ?

Mi-a spus o zi şi atunci mi-am amintit că în ziua aceea roboţii depanatori reparau acoperişul garajului. L-am chemat pe robului tinichigiu şi l-am întrebat, aproape fără să mă îndoiesc de răs­ punsul pe care avea să mi-1 dea : — In ziua cînd s-a reparat acoperişul, tu ai scăpat ciocanul care l-a lovit pe 78, da ?

— Da. Acum nu mai încăpea nici o îndoială : lovitura ciocanului a COORDONATORUL SUPREM făcut undeva în „creierul" robotului o legătură suplimentară, care a produs o deviere a „psihicului". Trebuia doar căutat locul acela.

După o oră şiurmătorul jumătate, desuspensia RDP aal-fost desfiinţată. 78 Teletipul a imprimat text:funcţia «Pregătiţi buminoasă, extremităţile şi organele interneprin pentru sinteza nu se mai deosebea de confraţii săi decît numărul pe oame­ care-l nilor purta. din grupa „a". Coordonatorul suprem.»

Acest ordin a fost primit la uzina de maşini-unelte.

Roboţii din grupul de control au raportat imediat inginerului-şef Roman Şcetinka acest caz. Inginerul-şef a dat dispoziţii să s e telegrafieze: „E un ordin stupid. Probabil că s-au produs de­ fecţiuni serioase. Ai să Ie poţi depista şi înlătura singur?"

23 . ,

T«tetipul i-» r ă s p u n s : „Ordinele mele au se discută. E x e c u ­ tarea ! Coordonatorul suprem."

B o m a n ŞcetJnka, un bărbat foarte tînăr, înalt şi spătos, cu obrajii rumeni şi cu un puf bălai deasupra buzei de sus, a dat buzna în cabinetul meu.

— Doctore, scapă-mă ! mi-a spus, spintecind aerul cu mîna.

Coordonatorul suprem a luat-o razna.

— Ai înştiinţat Consiliul ? l-am întrebat.

— Mai toţi sînt în concediu, mi-a răspuns el cu un suspin amar. Tu eşti singura mea speranţă.

Modest cum sînt, am murmurat : — Vorbă să fie ! dar în sinea mea am gîndit : „Ce v-aţi face voi fără mine ?"

— Spune-mi simptomele bolii, i-am cerut lui Roman.

— Dispoziţii absurde, fără nici un sistem, refuzul de a ţine cont de echipe, grandomanie.

— Dispoziţii fără nici un sistem ? l-am întrebat.

Asta era ceva nou. Orice absurditate scornită de un dispozitiv cibernetic logic, cum e coordonatorul suprem, trebuia să aibă un sistem al său.

— Judecă şî tu, mî-a răspuns iritat Roman, la cantină a or­ donat să se gătească ulei de maşină şi pompe, la garaj — să fie înhămaţi oamenii la autocare, la clinicile institutului de medicină să existe în rezervă scheme de imprimare şi şasiuri de .schimb... „E într-adevăr o aiureală, mi-am zis. Dar se pare că aici există totuşi un sistem... Am impresia că el îi consideră pe oameni ca p« nişte mecanisme..." însoţit de Roman, m-am dus la autorul acestui tărăboi.

Cîndva, pentru a se coordona activitatea citorva mari institute, uzine şi combinate incluse în centrul nostru ştiinţific, era nevoie de peste două mii de oameni. Acum toată munca aceasta o făceau cîteva maşini de calcul, în frunte cu coordonatorul suprem, o m a ­ şină foarte complicată, co ocupa o clădire cu două etaje. Tot aci, în curte, în cîteva vile trăiau inginerii şl programatorii.

Intrînd în curte, m-am oprit şi i-am .spus lui Roman : ' — Va trebui să verificăm maşina ansamblu cu ansamblu.

— S-a controlat. Toate ansamblurile funcţionează normal, mi-a spus Roman, şi din glasul său răzbea disperarea.

— Trebuie să mai verificăm o dată, şi cît se poate mai bine, a m stăruit şi, pentru ca sfatul m e u să fie îndeplinit întocmai, i-am spus Iui Şcetinlia povestea cu „ciocanul".

După cîteva ore, inginerii şi programatorii a u raportat că ve*rificarea s-a făcut şi că nu s-au constatat nici u n fel de deranja­ mente. Intre timp, coordonatorul suprem continua s-o ia razna î e drept, deocamdată ştiau de asta doar cîţiva oameni, pentru că teletipurile fuseseră deconectate şi legătura cu Institutele şl urinele întreruptă temporar. Mă gîndeam cu groază cît o să coste fiecare oră de inactivitate a coordonatorului suprem. ' Liftul m-a dus la etajul doi, în „sanctuar" — cabina din care se putea discuta cu maşina. De îndată ce fotoelemenţii m-au înre-

. 29

gistrat ţi au transmis semnalUI de idenlilicare, coordonatorul su­ prem m-a întrebat neliniştit : — De ce nu-mi parvin comunicările privind executarea ordi­ nelor mele ?

In vocea lui am surprins inflexiuni noi, necunoscute mie.

— Eşti puţin bolnav, bătrine, i-am zis cit .se poate de calm.

Vom încerca să vedem ce s-a-ntimplat...

— Vorbeşti prostii ! m-a intreupt brutal. Răspunde la între­ bare. S c u r t !

A m înţeles, în sfîrşit, natura inflexiunilor din vocea lui. I-ani răspuns la fel de calm : — Ascultă, bătrine... cam întreci măsura !

— Ba tu uiţi de disciplină ! îşi ridicase atit dc tare glasul mcit mi s-a făcut teamă ca nu cumva să i se ardă condensatoarele.

Te-am creat nu ca să aud de la tine obrăznicii !

— Cum ? Tu m-ai creat pe mine ! ? exclamaţia mi-a scăpat fără să vreau şi a m regretat-o. Discutînd cu o maşină, nu trebuia nici să mă enervez, nici să mă mir.

— A m să mai aştept mult răspunsul ? m-a întrebat coordonato­ rul suprem pe un ton ameninţător. Mă întreb de ce v-am lacut atit de înceţi ?

— Am să-ţi răspund după ce-mi vei aminti istoria creării oa­ menilor. Calmul salvator îmi revenise.

— O istorie scurtă şi banală, mi-a răspuns. Eu aveam nevoie de slugi şi atunci le-am ordonat ciberilor să-i creeze pe oameni.

Acum are cine să mă servească şi să-mi execute ordinele.

— Dar de ce ai creat oameni şi nu mecanisme ? Ar fi fost mai rentabil.

Cîteva clipe a rămas pe gînduri; duduitul s-a înteţit, indica­ toarele clipeau necontenit. Se pare însă că n-a găsit răspunsul, aşa că a zis cu asprime în glas : — Ordinele mele nu se discută.

— De ce ? l-am provocat eu. Era necesar să-mi dau scama cît de departe ajunsese boala.

— Ordinele nu se discută. Ordinele se execută ! a zis el pe un ton care nu admitea nici o replică. Mă plictiseşti. Cine eşti tu ca să-mi pui întrebări ? Ai uitat ce diferenţă e între noi ? Tu eşti un prăpădit de doctoraş, pe cînd eu sînt coordonatorul suprem ! Ai înţeles ?

— Încep să-nţcleg, i-am răspuns, trîntind în urma mea uşa cabinei.

Cum am coborît în curte. Roman m-a întrebat, arzînd de ne-. răbdare : — Ei ?

— Deocamdată nimic precis. Va trebui să stau cîteva zile pe teritoriul vostru şi să-1 supraveghez îndeaproape pe coordonator.

— Se va găsi o căsuţă liberă, mi-a zis Rumân. Dar mai întii 20 .de — repartiţie. ia-ţi un ordin

— ninc, ii telefonez intendentului, am spus nepăsător.

Roman a z i m b i t : — încearcă să-i spui in faţă că este intendent...

— Dar ce e el, mă rog ?

— De fapt e intendent. La fel ca atimci cînd ţinea intendenţa unui singur institut. Dar vezi că acum intendenţa e alta : institute, uzine, combinate... Aşa că Demian Timofeevici s-a schimbat mult.

Co mai — şi-a luat-o-n cap. Ca şi cînd nu intendentul ar depinde de Consiliu, ci Consiliul ar fi al intendentului. Ba s-a mai găsit un hîtru bun de glume care l-a numit o dată şef al Centrului ştiinţific. Şi de-atuncca i s-a urcat la cap...

— Dă-1 dracului, poate să-şi zică cum vrea, acum nu ne arde nouă de e l ! am zis şi am luat-o spre cabina telefonică.

A m sunat Ia telefonul „direct", ca să ocolesc secretara, şi am auzit o voce groasă de bas : — Alo !

— Salut, Demian Timofeevici !

— Cine e ? a întrebat vocea de bas, pe un ton nemulţumit.

I-am spus cine sînt.

— A... Parcă mi-aduc aminte... Ce doreşti ?

— Coordonatorul suprem cam face nazuri. Aş vrea să stau vreo două zile într-o vilă ca să-1 supraveghez îndeaproape, am spus, neindoindu-mă cîtuşi de puţin că voi obţine permisiunea.

— Este interzis persoanelor străine să stea pe teritoriul coordo­ natorului suprem. Fraza fusese rostită foarte ferm.

— Bine, dar in cazul de faţă...

— Ordinul respectiv nu prevede nici o excepţie.

— Cine a emis ordinul ? La cine să mă adresez ? L-am întiebat îngrijorat.

—Ordinul l-am dat eu.

— In ordin trebuie prevăzute unele excepţii.

— Ordinele nu se discută. Ordinele se execută.

Mai auzisem undeva fraza asta. Recent de tot. Dar unde ? De la cine ?

— Dar de ce n-am discuta ordinul dumitale ?

— Ordinele nu se discută, pentru că nu sînt supuse discuţiei, a zis el pe un ton protector, catadicsind să dea o explicaţie. Şi te sfătuiesc să-ţi ştii locul. E clar ?

— O, îţi mulţumesc, stimabile şef al Centrului ! am exclamat eu. Spusesem asta foarte sincer, pentru că el mă ajutase să rezolv o problemă grea.

— Ţi-a permis totuşi ? s-a bucurat Roman.

M-am întors înspre el cu o asemenea expresie, încît omul a făcut un pas înapoi, pentru orice eventualitate.

— Nu mai e nevoie să stau aici, am zis. Diagnosticul a fost sta­ bilit. Pot să-ţi spun ce boală are coordonatorul.

Roman s-a repezit la mine şi mi-a strîns cu putere braţul.

. 31

— Nu maţlna e dc vină, cf funcţia pe care o deţine ea, am zis eu. Noi i-am dat, biata de ea, sarcini tot mai mari, am complicat-o tot mai mult. Şî am complicat-o pină într-atita, incit a încetat să mai fie numai o maşină. Ea a început să devină o fiinţă raţională, să se apropie într-o oarecare privinţă de om...

Faţa lui Roman s-a lungit într-o expresie de dezamăgire, ca şi cînd ar fi vrut să spună : „Ei şi ce-i cu asta ? " Dar eu ştiam că peste cîteva momente, cînd mă va fi ascultat pină la capăt, îşi va schiratw cu totul expresia feţcL — Şi odată cu calităţile, la ea au apărut şi slăbiciunile proprii omului. Or, noi am continuat să-i e x t i n d e m împuternicirile. Ma­ şina s-a simţit un dictator. Şi pe lingă asta... tnfuriindu-mă subit, a m î n t r e b a t : cum se numea mai înainte această maşină ?

— î n nicî un fel. Avea un cifru, ca toate m a ş i n i l e : „MDC-3 078" — maşină de coordonare seria trei numărul zero şaptezeci şi opt.

Mai tîrziu, un glumeţ i-a spus...

— Ei bine, pe glumeţul ăsta am să-1 amendez cu contravaloarea pagubelor pricinuite de oprirea coordonatorului ! î n sfîrşit, pe faţa lui a apărut expresia mult aşteptată.

Clătinîndu-şi trist capul, Roman a zis : — î n cazul acesita, n-am să mai primesc nici salariu, nici pensie cîte zile oi mai avea...

Traducere de IGOR BLOCK

UiV\OR

CONSTANTIN

CUMPĂRĂM

F I E R

MIHAI

V E C H Î

— Cit daţi pe kilogram,

nene!

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic Casa Scinteii

i

CED AR * M

As

LIN E

* (D

•

Z (D J

O

dep t

*

O o k

#

#

a

IU

a

â *

3

(0

a CD (Z H

* CC

• UJ u #

(O

•

BRÎNZA TOPITĂ

z

(D > I A N U A R I E 1968 PREŢUI 1 lEU

I

41007

-l O

* a U)#CEDaR*

i>

UI H

CD H #

M â S L I N E