CPSF_481

•

O C I I T A T B A

ŞTIimŢA &TEHIIIICA SA

S

o

C i e T A T E A

ŞTIINŢĂ & TEHNICA SA Societate cu capital de stat f u n c ţ i o n i n d . sub egida D e p a r t a m e n t u l u i Ştiinţei din cadrul M i n i s t e r u l u i învăţ ă m î n t u l u i şi Ştiinţei î n m a t r i c u l a t ă în R e g i s t r u l G > m e r ţ u l u i cu nr. J 4 0 / 6 7 7 5 / 1 9 9 1 Consiliul de administraţie lOAN ALBESCU GHEORGHE BADEA TITI TUDORANCEA

Sliitkipaţia Revista lunară de literatură p artă SF editata de Societatea „Ştiinţă

& Tehnică" S.A.

Şef redacţie: Viorica Podină Redactor literar: M i h a i D a n P a v e l e s c u Tehnoredaaarea: Areadie Daneliuc Coperta: M i h a î C i o c h i a ^dmfnJstraţta. Societatea .Presa Naţională" S.A., telefon: 17 60 10 sau 17 6 0 20, i n t e r i o r 2-49S (difuiare) , telex: 11913 PRESN Tiparul: Regia A u t o n o m ă a I m p r i m e r i i l o r — I m p r i m e r i a . C o resl". telefon: 17 60 10 sau 17 6 0 20, i n t e r i o r 2411 A&ONAMENTELE se pot face direct de la redacţie Adresa noastră este: Piaţa Presei L i b e r e nr. 1 , B u c u r e ţ t i . c o d 7 9 7 8 1 . telefon: 17 72 +4 sau 17 6 0 1 0 , i n t e r i o r 1208

SUPLIMENT AL REViSTEi ŞTiiNTĂ Sl T E H N i C Â

A

apărut

l\ir 1-1991

aiirtkifNitia

E D U A R D JURIST

— Bună ziua...

— Bună ziua, cu ce vă pu­ tem servi?

— Televizoare ave/i?

— Avem toată gama. Televi­ zoare de buzunar, televizoare fără vecini, televizoare pentru fumători şi nefumâfori...

— Asiea cum sînt?

— Cu scrumieră şi fără.

— Dar. ceva mai nou nu aveţi?

— Cum să nu, cu jocuri.

— Cu jocuri e ceva foarte vecHi. — A. nu. E vorba de toate formulele Lotoprono progra­ mate insă pe televizor. Ce vă iese pe ecran, se comunică ta CEC fi dumneavoastră încasaţi cîşligul prin poştă.

— Interesant... Dar altceva nu aveţi?

— Am primit un model expe­ rimental, seria zero, t e l e v i z o r

TELEFICTIUNE

pentru

g]nli(ipcitia

microbiştii

amatori.

— Serios? Amatori de ce?

— De fotbal.

— Şi in ce constă noutatea, că nervi imi fac şi cu astea obişnuite.

— A, r'i! Acesta e un aparat reglabil are schimbă jocul după dl nţa spectatorilor...

— N înţeleg...

— Dacă-mi permite/i pot sâ vă fac o demonstraţie. lată-I, ăsta e. Vedeţi, aveţi aici mai multe butoane de reglaf Dacă echipa dumneavoastră favorită este dominată, apăsaţi pe buto­ nul acesta roşu şi unul dintre jucătorii adverşi este eliminat de pe teren, tn felul acesta obţineţt superioritate numerică fi scăpaţi de atacantul care vă agaseaiâ cu ideea lui fixă de a marca gol...

— Nemaipomenit.' Totuşi, să zic aşa, nu e prea reglemen­ tar...

— Constructorul a pornii de la un studiu statistic din care reiese că 73% din eliminări sini neregulamentare şi totuşi nici federaţiile, nici UEFA n-au schimbat nici regulamentele. nici n-au sancfionat arbitrii. apăsaţi acest neavoastră, acesta luează Oricum, — Lărgesc buton. în oranj sau aveţi sensul aveţi Dacă să cuecranul! nu laUtudinea dorit jocul care... aici apăsaţi denu butonul dum­ evo­ pe să

— Nu. tocmai aici e nouta­ tea, lărgiţi poarta. Cind ju­ cătorul echipei dumnevoastră şutează in direcţia porţii, apă­ saţi pe bulon şi atunci mingea, in loc să treacă la un metru de slflpul porţii, intră razant pe lingă bară in gol.

— Extraordinar! De eite ori nu mi-am dorit ca poarta să fi fost cu M centimetri mai largă...

— Cred şi eu! Cine nu şi-a doritro! De la această idee a pornit şi constructorul Ştiţi bine ce-a .spus Jules Verne...

— !n materie de fotbal?

— A, nu. în materie de in­ venţii. A spus: tot ceea ce unii oameni iţi pot imagina, alfii vor putea

construi...

— O. da! Bine că s-a găsit cineva să se ocupe şi de necazu­ rile noastre, ale iubitorilor de. fotbal. Dar văd că mai are şi alte butoane...

— Desigur. Acesta albastru se numeşte b u t o n u l S O S . Apă­ saţi pe el în momeniid in care dumneavoastră apreciaţi că ar fi cazul să se acorde penalty.

Dacă nu aveţi încredere in jucă­ torul care trebuie să execute lo­ vitura de la II metri, prin re­ glarea a c o r d u l u i fin, se mută punctul de unde se execută lovi-< tura, la 6 metri.

— De Ia 2 metri nu e posi­ bil?

— Nu. de la 2 metri nu e po­ sibil De la 2 metri, cel mai adesea jucătorii reuşesc să tragă peste poartă. Se poate însă. dacă doriţi, să folosiţi tasta cu a u t o g o l . Fie printr-o pasă greşită la portar, fie din degajarea din mină a portaru­ lui. Atunci mingea descrie o traiectorie foarte curioasă, rico­ şează din teren şi revine în poartă.

Imparahil!

— E foarte tentant aparatul acesta, dar mi-e teamă c-o să am probleme cu sofia mea. Ori de cile ori vreau sâ văd meciul la televizor am discuţii Nu-i destul că pe teren se joacă prost. îţi mai faci şi nervi în plus...

— Tocmai aici e punctul forte al acestui aparat. De fapt, totul as-a fostgăsit caşisoluţia Oul luieadeColumb. fî piu Dacă extrapolată într-un domeniu, la altele... a princi­ putut Pen-

tru asia e destul să iniroducefi o altă cheie in decodor. Cunoaşleji problema „finalurilor" la jocul de şah?

— Oarecum...

— Ei bine, de ce nu' s-ar aplica variante de final fi in alie domenii. Să zicem în cine­ matografie.

A fi văzut Casablanca?

— Fireşte...

— Si nu v-a enervat că Humphrey Bogart rămine şi Ingrid Bergman pleacă împreuna cu logodnicul ei pe care nu-l iu­ bea? Era chiar nedrept. Iată. avem aici caseta cu filmul. Pu­ nem finalul cu scena de la aero­ port, lată-l pe poliţistul fran­ cez, un tip simpatic, mucalit şi inteligent. El ii explică lui Bogart că e mult mai normal să plece el cu fata. Războiul e pe sfîrşite. spionul nu riscă prea mult, va fi în curind eliberat.

Pe cind el, ca fost proprietar al unui bar suspect, va avea mtdte explicaţii de dat... Vedeţi. Bogarl dă din cap. A înţeles me^jul. O ia pe Ingrid de braţ şi o pornesc spre avion. Spionul dă înţelegător din cap. De altfel ştie că pentru el lupta nu s-a terminat şi aşa se va simţi mai liber... Un adevărat happy-end.

Sau Love Story. Apăsaţi pe bu­ ton şi in ultima scenă vine doc­ torul şi anunţă că s-a găsit lea­ cul contra cancerului. Fata e salvată! Toţi spectatorii plîng, dar de data asta plîng de bucu­ rie...

— Minunat! Cu asta chiar o fac praf pe nevastă-mea.

— Asta nu-i nimic, dar apa­ ratul poate face şi alte modifi­ cări. Să zicem că vizionaţi W a t e r l o o . Dacă doriţi ca Napoleon să nu piardă bătălia, se schimbă programul la decodor şi adormitul acela de Bliicher nu mai ajunge cu două ore întirziere. iar Wellington este în­ vins. Aşa cum ar fi fost şi nor­ mal de altfel, pentru că Napo­ leon avea o superioritate netă şi tactică şi pe teren. Să luăm alt ferată! nina. şi de Anna exemplu. care tea cititoare această f>era, foarte Cîte Karenina.

Drama Să ingeneraţii nu dramă mod zicem atentă poate aunormal in fost de Anna lafi de starea pe ce zguduiţi nu evitată. cititori Karecalea face. pu­ în

Ea se culcă pe linie şi aşteaptă sfîrşitul pe care şi-l doreşte.

Dumneavoastră apăsaţi pe bu­ ton... şi trenul trece şuierînd pe linia de alături... Viaţa femeii e salvată!

— Ca sâ jiu sincer, nu m^m gindit niciodată că se va ajunge la asemenea perfecţionări în do­ meniul televiziunii...

— Da. şi televizorul mai are un dispozitiv prin care se reali­ zează şi o dorinţă ascunsă, ne­ mărturisită, a oricărui telespec­ tator.

— Care anume?

— Ca eroul principal din ftim să semene perfect cu dum­ neavoastră. Fiţi sincer, nu aţi dorit de atitea ori să fiţi dum­ neavoastră în locul lui Gary Cooper sau al lui Alain Delon?

S-o auziţi pe soţia dumneavoas­ tră spunind cu emoţie: ..Dragă. ăsta seamănă perfect cu tine".

— Are şi un asemenea dispo­ zitiv?

— Da. In privinţa aceasta insă s-ar putea să apară şi un mic dezavantaj...

— S-ar putea ca ţi solia dumneavoastră să-ţi modeleze personajele după gustul ei...

— Mda? La asta nu m-am gindit.

— Doriţi să cumpămfi apa­ ratul? Putem să MW /ivrâm ţi cu plata in rate.

— Da... e foarte tentant.

Vreau însă să mă mai trudesc. Ştiţi, totdeauna soţia îmi repro­ şează că iau Hotâriri pripite.

Mai trec eu pe la dumneavoas­ tră... ...Cind s-a terminat acest te­ lefilm, am rămas pe ginduri ţi eu şi soţia mea. Probabil că amindoi am fi dorit să avem un astfel de televizor. într-wt tirziu, soţia m-a întrebat: — Ascultă, Fane. tu ai fi cumpărat televizorul?

M-am ridicat diit fotoliu, am căscat şi am răspuns: — Hai, dragă, să bem ceai... Ştiam eu foarte bine ce poate urma după o asemenea simplă întrebare. Sini un om trticvi prin multe.

VICTOR

NIŢELEA

REGINJ± „lată deci concluziile studiului î n t r e p r i n s de Comisia interdisciplinară din dispoziţia C u r ţ i i Ştiinţifice Supreme, pe baza dovezi­ lor arheologice, genetice, ecologice, socio­ logice, tehnologice, informatice ţi a n t r o ­ pologice prezentate mai sus: 1 . Planeta Pămînt, dominată in u l t i m e l e 100 de secole de specia o m ( H o m o saplens), a fost înainte de această dominată, la fel de autoritar, de alte specii animale.

Comisia a p u t u t identifica d r e p t predece­ sor al omului furnica ( M y r m e teontidae), iar d r e p t predecesor al acesteia albina (Apis meiifera). N u există date suficiente p e n t r u a identifica specia dominantă ante­ rioară lui Apis meiifera.

2 . Societăţile organizate ale indivizilor din aceste specii ( d e n u m i t e în continuare societăţi de tip A pentru albină şi de t i p B pentru furnică) au d e ţ i n u t cunoştinţe t e h ­ nologice foarte avansate, fiind autoarele unei serii de lucrări de construcţii de m a r e anvergură, ale căror vestigii s-au păstrat pînă în perioada societăţilor de t i p C. Ast­ fel de construcţii ( c u m ar fi cele de la Baalbek şi Nazca). corespunzătoare unor nece­ sităţi legate de un mod de viaţă civilizată străin o m u l u i , precum şl Intuiţia că la baza lor au stat anumite cunoştinţe ştiinţifice evoluate, au Intrigat secole de-a rînduj gîndirea umană, tentată să le atribuie e x ­ plicaţii mistice sait fanteziste. E de presu­ pus insă că marile realizări tehnologice ale acestor societăţi au dispărut ftră u r m ă , salvîndu-se prin accident doar unele din ace­ lea care au avut un substrat material solid, rezistent.

3. Societăţile de t i p A şi B au atins un stadiu de evoluţie caracterizat p r i n t r - u n grad foarte ridicat de stabilitate, ciclurile

ainfîdpatia

lor biologice ţi c o m p o r t a m e n t a l e r e p e ţ i n du-se practic identic de la generaţie la ge­ neraţie. Acest stadiu corespunde unei faze pasive de dezvoltare a speciei, în care d o ­ minaţia acesteia asupra mediului era r e ­ dusă, în schimb cea asupra individului era foarte accentuată, diviziunea r o l u r i l o r ţi ie­ rarhia in cadrul societăţii erau stricte ţi definitive. Iar individul iţi desfăşura ciclul vital după un p r o g r a m riguros, fiind lipsit de speranţe, t e m e r i , aspiraţii, decepţii, în general de orice fe! de emoţii şl conflicte.

Există dovezi că în faza activă, care a pre­ cedat-o pe cea prezentă, în cadrul societă­ ţilor (stup. furnicar) au existat diverse f o r m e de g u v e r n ă m î n t care s-au succedat una după cealaltă, diverse facţiuni animate de ideologii diferite sau pur ţi simplu de simpatii sau antipatii individuale. D e altfel, in acea fază, indivizii erau puternic diferen­ ţiaţi fizic i n t r e ei, ţi cîntăreau în m e d i e î n ­ t r e 50 şi 100 de kilograme.

N u se cunosc cauzele care au dus la e v o ­ luţia de la faza activă a acestor specii la cea pasivă. A n u m i t e t e o r i i leagă această e v o l u ­ ţie de o catastrofă ecologică consecutivă creşterii numărului de indivizi dincolo de capacitatea de susţinere a mediului, care a srodus ca reacţie de adaptare o „emascuare spirituală" a indivizilor, adică o eradi­ care a spiritului de iniţiativă ţi o r e d u c e r e a o r i z o n t u l u i lor la necesităţile materiale Imediate, legată de obiectivul sporirii efi­ cienţei a a l v i t ă ţ i i productive de grup.

4. Se conturează ideea că acest model de evoluţie are un caracter legic. în acest caz, se poate anticipa că î n t r - u n viitor oarecare o m u l va fi la rindul său detronat, domina­ ţia planetei u r m î n d să fie preluată de altă specie.

Se pune întrebarea; care va fi această specie?" în marea sală de festivităţi a C u r ţ i i Ştiin­ ţifice S u p r e m e se lăsă o tăcere adincă. Deşi prezentat rece ţi impersonal, r a p o r t u l trăda o participare afectivă ţi o vibraţie puternică din partea autorilor. Şi această vibraţie se transmitea t u t u r o r m e m b r i l o r C u r ţ i i . Dovezile ţi concluziile studiului pu­ teau fl puse la îndoială, dar nu puteau fi Ig­ norate.

Primul care luă cuvintul fu un tinăr, dar deja celebru, doctor î n biologie. Blond şl rotofei, el îţi r o t i privirea vioaie prin sală şl spuse — Colegi, cred că pot să dau un răspuns p e r t i n e n t l a î n t r e b a r e a pusă. Specia — ca să spun aşa — succesoare este,.după păre-

rea mea, porcul (Sus scrofa). tntr-adevăr, acest animai posedă o inteligenţă dezvol­ tată, este omnivor ca ţi H o m o saplens, are în mod natural talia de 5 0 — 1 0 0 k g , care. aşa cum se sugerează în studiu, caracteri­ zează faza activă de evoluţie a speciei. C o n ­ t r a r părerii mult răspîndlte, este un animal curat ţi ordonat; tăvălltui prin noroi e x ­ primă d o r i n ţ a Iul de a se spăla, chiar dacă nu are apă curată la îndemînă. D a r mai ales caracteristicile c o m p o r t a m e n t u l u i său de g r u p fac din el o veritabilă Herrenspecie.

Exemplu: cînd purceii sug de la scroafă, flecare caută să-ţi dea la o p a r t e vecinul, pentru a suge din ţîţa de la care sugea concurentul. Bineînţeles că în acest fel rămîne o ţîţă liberă, care este imediat ocu­ pată de alt purcel amator de spaţiu vital, ţi n e m u l ţ u m i t de ţ î ţ a care îi revenise iniţial.

A l t e x e m p l u : în marile crescătorii, dacă prin accident unui purcel i se r u p e codiţa (care e foarte fragilă), atunci acesta e devo­ rat practic instantaneu de ceilalţi purcei, excitaţi de mirosul sîngetul...

Elogiul porcului continuă t i m p de vreun sfert de oră. P o r t r e t u l lui fizic ţi moral fu zugrăvit cum ar fl fiicut-o însuţi Rafael cu al său penel. Iar comparaţia cu o m u l ar fi p u t u t figura cu cinste în „Vieţile paralele" ale Iul Plutarh. C î n d v o r b i t o r u l îşi încheie cuvîntul, în sală se lăsă din nou tăcere, l a t i însă că de tribună se apropie un cunoscut sociolog, individ de v r e o şaizeci de ani, oa­ cheş, cu ochii negri, injectaţi ţi părui că­ runt, unsuros. îngălbenit de t u t u n .

— Colegi, p e r m l t e ţ i - m i să nu fiu de acord cu a n t e v o r b i t o r u l meu. Sînt de pă­ r e r e că şobolanul ar fl cel mai potrivit suc­ cesor al omului (Rattus norvegicus). Chiar dacă talia lui nu impresionează încă. are tn

ÎN

CURÎND:

schimb un c o m p o r t a m e n t a a i v ţi agresiv.

Nefiind cu nimic folositor, a scăpat de a fi distrus de vînătorl sau de a fi închis în ţ a r ­ curi. Adaptat la un mod de viaţă cu p r e ­ tenţii reduse, trăind prin canale şl t o t felul de gunoaie, a reuşit să se înmulţească spec­ taculos ^ r a să atragă atenţia asupra sa. ţi iopulează acuni t o a t e continentele. Celealte specii m a i ' p u t e r n i c e , chiar ţi o m u l , îl lasâ'în pace şi îl ocolesc pentru că îl consi­ deră scîrbos; aceasta însă ît p e r m i t e să îţi adjudece noi gropi de gunoaie, noi mai­ dane, apoi magazii, bucătării şl bibliot-ecl.

Dacă ar apărea acum legendarul posesor al flautului fermecat {şobolanul este p r i n t r e altele şi foarte muzical), aţi fi stupefiaţi să vedeţi te colcăială ar fi pe străzi. C o m p o r ­ tamentul de g r u p favorizează interesele speciei. Şobolanii sînt foarte solidari i n t r e ei: dacă unul mănîncă hrană otrăvită, el gă­ seşte forţa necesară ca înainte de a m u r i să c o m u n i c e c e l o r l a l ţ i I n f o r m a ţ i a că acea hrană t r e b u i e evitată.

A r m e l e sale sînt t r e i . Primo: natalitatea ridicată. Secundo: adaptarea la m u r d ă r i e . mizerie, întuneric, putreziciune ţi vocaţia de a răspîndi această mizerie în aşa fel încît să facă viaţa Imposibilă celorlalte specii mai evoluate decît el. T e r ţ t o ; modul de viaţă parazitar, orientat în principal pe consu­ mul bunurilor create de o m şi abandonate de acesta sau furate de la el, m o d . d e viaţă care îi p e r m i t e să-şi conserve energia.

Din nou în sală se lăsă o tăcere adîncă.

T o ţ i participanţii meditau profund la spu­ sele distinsului sociolog. A p o i către t r i ­ bună se î n d r e p t ă solemn un personaj necu­ noscut publicului; contrar uzanţelor una­ nim acceptate, noul o r a t o r avea două ca­ pete.

Almanahul

sfiinl^tcIiiiicA

Redacţia acestuia nu i-a uitat însă nici pe iubitorii literaturii SF, rezervînd numeroase din paginile sale textelor specifice genului. d]itlki|Kitia

CRISTIAN

TU DOR

POPESCU

/SriM

PARALITEi

Sugerîndu-mi-se tema desemnată prin litlui de m a i s u s c a p o t r i v i t ă p e n t r u u n e s e u , a m î n t î m p i n a t , d e la b u n î n c e p u t , o ' a n u m e d i f i c u l ­ t a t e : n u ş t i a m ce e a c e e a p a r a l i t e r a t u r â . A m consultat deci dicţionarele: termenul nu apare. nici m ă c a r ca n e o o g i s m . C u m , nu-i a ş a , un i n ­ t e l e c t u a l c a r e se r e s p e c t ă m a i b i n e c r a p ă d e c î t s â întrebe ce înseamnă un a n u m e t e r m e n , s-a impus ca singură soluţie operaţională analo­ gia. C u m paraliteraturâ este un derivat o b j i n u t p r i n p r e f i x a r e a c u p a r a - , se p o t l u a i n c o n s i d e ­ rare efectele acestei operaţii in cazul altor c o m p u ş i , existenţi in aicţionar, şi, raţionind a n a l o g i c , se p o t d e d u c e p o s i b i l e s e n s u r i p e n t r u c u v î n t u l m i s t e r i o s . Se s t a b i l e s c a p o i d e t e r m i ­ n ă r i l e p e c a r e a c e s t e s e n s u r i le i m p u n s u b i e c t u l u i în c h e s t i u n e , a d i c ă S F - u l , E x e i n p l i gratia: 1. - p a r a t r ă s n e t , p a r a ş u t ă , p a r b r i z - a i c I s e n s u l c o n f e r i t de p a r a - este a d v e r s a t i v , „ c o n ­ t r a " , „ î m p o t r i v a " , i n s ă nu c u n u a n ţ ă a g r e s i v ă , ci p r o f i l a c t i c ă . S-ar p u t e a d e d u c e d e a i c i c ă S F este u n d i s p o z i t i v a n i h i l a t o r d e l i t e r a t u r ă , î n ­ d a t ă ce a c e a s t a i n t r ă în r a z a l u i d e a c ţ i u n e .

Z - p a r a m i l i t a r - se r e f e r ă l a f o r m a ţ i i , d e t a ­ şamente, g r u p ă r i , o r g a n i z a t e şi dotate d u p ă modelul unei armate, alcătuite insă d i n civili b î n t u i ţ i d e r e v e r i i c a z o n e . SF e s t e d e c i c e v a c e m i m e a z ă t i n j i l o r literatura f ă r ă a a j u n g e s ă şi fie aşa c e v a .

3. - p a r a m a g n e t i s m - p r o p r i e t a t e a u n o r c o r p u r i d e a ne m a g n e t i z a , s l a b şi t e m p o r a r , ) r i n i n t r o d u c e r e a lor i n t r - u n c i m p m a o n e t i c . l e z u l t ă c ă u n u i p r o d u s SF i se z i c e p a r a l i t e r a r in s e n s u l c ă , a f l a t s u b i n f l u e n ţ a l i t e r a t u r i i , p o a t e c ă p ă t a , in m i c ă m ă s u r ă ş i p e n t r u s c u r t t i m p , caracteristici ale acesteia.

4. - p a r a l e u - a c c e n t u a r e a î n s u ş i r i l o r p e c a r e le p r e s u p u n e s u b s t a n t i v u l l e u . Deci s F este foarte literatură, este m a i literatură decît literatura.

5. - p a r a n i m f ă (in l a t i n ă - p a r a n y m p h a ) v i r g i n ă c a r e o î n s o ţ e ş t e pe m i r e a s ă l a c u n u n i e şi î n d e p l i n e ş t e a n u m i t e a t r i b u ţ i i ţ i n i n d d e b u ­

Slnlicipatia

nul m e r s a! n u n ţ i i . SF c a p a r a l i t e r a t u r â a r p u ­ tea reprezenta deci acel topos al m a i ştersei domnişoare gravitind in jurul strălucitoarei m i ­ r e s e şi p r i v i n d , c u m e l a n c o l i c ă i n v i d i e , c u n u n a d e . l ă m i i ţ ă şi r o c h i a a l b ă . in ce mâsur.ă s i n t j u s t i f i c a b i l e a c e s t e p o s i ­ b i l e a c c e p ţ i i ? In c a z u r i l e 2 ş i 5 v e r b e l e d e f i n i ­ t o r i i s î n t a i m i t a şi a î n s o ţ i . A v e m d e - a f a c e , a ş a c u m a r a t ă Fl. M a n o l e s c u , „ n u c u u n g e n l i ­ terar, ci cu o literatură paralelă, in care e x i s t ă echivalentele tuturor speciilor realiste sau nonrealiste din literatura m a i n - s t r e a m . Repor-' t a j u t u i , b i o g r a f i i l o r şi m ă r t u r i s i r i l o r , in c a r e i n ­ v e n ţ i a j o a c ă u n r o l m i n i m , le c o r e s p u n d e în l i ­ t e r a t u r a SF p r o z a d e a n t i c i p a ţ i e şi d e p r o s p e c ­ ţ i u n e pe t e r m e n s c u r t , in c a r e r e a l i t a t e a i m e ­ d i a t u l t e r i o a r ă este d e s c r i s ă „ c u e x a c t i t a t e " . . .

Romanul istoric poate fi comparat cu fresca SF ( c i c l u l F o u n d a t i o n ) şi. p a r ţ i a l , c u o p e r a s p a ţ i a l ă . R o m a n u l p o l i ţ i s t îşi g ă s e ş t e în SF un c o r e s p o n d e n t cu n i m i c inferior celor m a i bune exemple din seria „realistă". Romanului clasic, de t i p D r e i s e r , îi c o r e s p u n d e SF-ul s o c i o - p o l i t i c a n g a j a t . E p o p e e a şi l e g e n d a îşi a u p a n d a f i t u l in o p e r a s p a ţ i a l ă şi în a ş a - n u m i t a h e r o i c - f a n t a s y . In s f i r ş i t , a v a n g a r d e i m a i n - s t r e a m îi p o a t e fi o p u s ă a v a n g a r d a SF, n e w w a v e , n e w t h i n g , inner s p a c e , iar f a n t a s t i c u l u i însuşi, SF-uT f a n t a s t i c în v a r i a n t a s w o r d s a n d s o r ?entru 3: dacă textul SF reuşeşte să intre in zona de influenţă a unei specii acceptate de establishmentul literar c u m ar fi utopia s a u f a n t a s t i c u l , i se p o a t e e l i b e r a o l e g i t i m a ţ i e , ce-i d r e p t n u d e p r o t o c o l şi n u p e r m a n e n t ă , i se p o a t e e l i b e r a o l e g i t i m a ţ i e , ce-i drept n u d e Drotocol şi n u p e r m a n e n t a , d a r o r i ş i c t . Z a m i a i n , O r w e l l , H u x i e y îşi a u l o c u l l o r în i s t o r i a li­ t e r a r ă , d a r î n t o t d e a u n a se v a a f i r m a d e s p r e u n H u x i e y c ă , în c i u d a i n t e l i g e n ţ e i s a l e r e m a r c a ­ b i l e , nu e s t e u n s c r i i t o r t o t a t i t d e m a r e c a T o l stoi, să zicem, Wells însuşi, s i m ţ i n d pericolul s - a g r ă b i t s ă r e p u d i e z e c a pe n i ş t e î n c e r c ă r i ale t i n e r e ţ i i r o m a n e l e c a r e ii v o r f a c e m a i t î r ziu g l o r i a ( M a ş i n a t i m p u l u i , O m u l i n v i z i b i l , R ă z b o i u l l u m i l o r , P r i m i i o a m e n i in L u n ă s a u I n s u l a d o c t o r u l u i M o r e a u ) , p r o d u c i n d în s c h i m b d i n c e In c e m a i f a d e l e u t o p i i f a b i e n e , p r e c u m şi greoaie r o m a n e realiste prin care spera să stîrnească bunăvoinţa criticii.

4 n u e s e o a s e r ţ i u n e a t i t de n e v e r o s i m i l ă pe c i l p a r e . n s e c o l u l n o s t r u , c e e a ce s i m ţ u l c o ­ m u n d e s e m n e a z ă p r i n t e r m e n u l l i t e r a t u r ă este literatura realistă, lucru care pare foarte f i ­ r e s c . De f a p t , r e a l i s m u l a p ă t r u n s in l i t e r a t u r ă foarte tîrziu, abia in secolul trecut constituindu-se ca estetică. A ş a c u m subliniază L o t m a n , c i t a t d e G. C o r d e s s e , l i t e r a t u r a la î n c e p u t u r i l e siuca.leinl nipAsdsiam cdspnet se ueaorlsefspiabudocaileîlenztccircscoaeoăt-abm irdruiîacutni iam ătncb,nieaăc,sptaăeuferinteceusrtaoreauişpluiepraoivrndladeiuse etgurm esm cariaădefini, afaittcde uicacin ritiătiăp.d,sm risoiE anaăzvlrtioăai sngfdediurdoerem tşiutrăsae-­,

b i e c t f a b u l o s s a u m i t i c şi c r e i n d u n e c a r t . atît in e x p r e s i e , cit şi in c o n ţ i n u t , m e n i t s ă a l i ş e z e o s t e n t a t i v R e g u l a d e F i c ţ i u n e . De la b u n î n c e ­ p u t d e c i , l i t e r a t u r a a f o s t n o n m i m e t i c ă . Şi a ş a au s t a t l u c r u r i l e m u l t ă v r e m e : e s u f i c i e n t s ă a m i n t i m a c e l s p a ţ i u l i t e r a r m e d i e v a l în c a d r u l căruia intr-o pădure europeană puteau să a p a r ă lei s a u f l o r i şi f r u c t e e x o t i c e . C u m SF-ul p r e z i n t ă a c e s t e c a r t cel p u ţ i n în c o n ţ i n u t , p r o ­ pun ind u n C o n t r a c t d e F I c j i u n e p r e t e n ţ i o s , ată că este mai îndreptăţit sa-şi revendice ve­ c h i m e a apartenenţei la literatură decît ceea ce desemnam mai sus prin „literatură".

In c e e a ce p r i v e ş t e p r i m u l s e n s , r e l a ţ i a i m ­ plicată e limpede: atunci cînd un text este inc a d r a b i l în c a t e g o r i a SF. o r i c e a t i n g e r i cu l i t e ­ r a t u r a sînt a p r i o r i c e x c l u s e . Iar u n i i d i n t r e cei c a r e se r a l i a z ă a c e s t e i p o z i ţ i i s î n t o a m e n i c a r e p o s e d ă i n d i s c u t a b i l g u s t şi i n t e l i g e n ţ ă . Ce a n u m e a p u t u t g e n e r a o a s t f e l de a t i t u d i n e ?

Care sînt c a u z e l e e x e c u t ă r i i g r ă b i t e şi in b l o c a acestei m o d a l i t ă ţ i literare de către literaţi în m a r e a lor m a j o r i t a t e ? l a t ă c î t e v a d i n t r e ele, atîtea cite am putut identifica. a) P r i m a şi c e a m a i e v i d e n t ă e s t e n e c u n o ş t i n ţ a de c a u z ă : p u r şi s i m p l u n u s-a c i t i t c e e a ' ce e r a d e c i t i t . P r o d u c ţ i a a u t o h t o n ă , p o s e d i n d c i t e v a v i r f u r i , d a r in g e n e r a l m o d e s t ă atît c a l i ­ t a t i v , cît şi c a n t i t a t i v , e s t e d e p a r t e d e a f u r ­ niza o imagine edificatoare asupra genului; rămin literaturile străine. Mulţi dintre intelectua­ lii d e m a r c ă f o r m a ţ i , s ă s p u n e m , î n a i n t e de 1970 s î n t o r i e n t a ţ i s p r e l i m o a şi c u l t u r a f r a n ­ c e z ă , m a i r a r s p r e r u s ă s a u g e r m a n ă , şi m a i r a r s p r e e n g l e z ă s a u a m e r i c a n ă . Or, o m a r e p a r t e d i n c e e a c e e s t e r e p r e z e n t a t i v p e n t r u SF s-a p u b l i c a t şi se p u b l i c a în l i m b a e n g l e z ă : in a f a r a d e a u t o r i i a n g l o - s a x o n i p o t fi c i t i ţ i şi a u ­ t o r i e s t - e u r o p e n i ( S t a n i s l a w L e m , A. şi B. S t r u g a ţ k i , Josef Nesvadba, K o n j a d F i a l k o w s k i ) s a u g e r m a n i (Herbert F r a n k e ) . Insă şi în F r a n ţ a s e t r a d u c e m u l t , în s p e c i a l d i n e n g l e z ă , a ş a c ă a r ­ g u m e n t u l nu a p a r e c a h o t ă r i t o r ; p o a t e t o t u ş i e x p l i c a î n t r - o a n u m e m ă s u r ă r ă s p u n s u l lui N. M a n o l e s c u la î n t r e b a r e a : „ A ţ i fi in m ă s u r ă s ă n u m i ţ i şi s ă a r g u m e n t a ţ i o s e r i e d e c a r a c t e r i s ­ tici supraindividuale de natură să definească un s p e c i f i c n a ţ i o n a l al a n t i c i p a ţ i e i r o m a ­ n e ş t i ? ' . „ P e n t r u m i n e , SF-ul r o m â n e s c se c o m ­ pune din ciţiva copaci stingheri, din pricina c ă r o r a nu v ă d p ă d u r e a . " In l i p s a r e f e r i n ţ e l o r a d e c v a t e , se e m i t e şi se p r e i a d e - a g a t a o a n u m e i m a g i n e de s e r v i c i u a SF-ului. Edifica­ t o a r e , a m u z a n t e şi in a c e l a ş i t i m p î n t r i s t ă ­ t o a r e , s î n t r e f l e c iile a c e l u i a ş i N. M a n o l e s c u pe m a r g i n e a l e c t u r i o r d i n A s i m o v , L e m şi C r o h m ă l n i c e a n u : „Cred că toate aceste lucruri care m i - a u p l ă c u t a u in c o m u n u n a n u m i t a c c e n t p u s pe l o g i c ă , pe g i n d i r e , şi n u pe a v e n t u r a p r o p r i u - z i s ă . Un o c e a n c a r e e d e f a p t u n c r e i e r u r i a ş - i a t ă c e v a c a r e n u ţ i n e s t r i c t de s f e r a p e r i p e ţ i i l o r g a l a c t i c e . M u l t e d i n t r e Istoriile i n ­ s o l i t e ale IUI C r o h m ă l n i c e a n u se r e f e r ă la f e l u l d e a se c o m p o r t a al m i n ţ i i u m a n e , l a c a t e g o r i ­ ile c u c a r e e a o p e r e a z ă , ta p a r a d o x u r i l e g i n d i -

8

r i i , şi nu i m p l i c ă u n d e c o r s p e c i f i c SF. o p l a ­ n e t ă o r i o n a v ă i n t e r p l a n e t a r ă . Tot a ş a . A s i ­ mov e un cap teoretic extraordinar, g a t a să p r o p u n ă „ l e g i " şi „ ş t i i n ţ e " , f ă r ă a p r e t i n d e d e ­ p l a s ă r i în m a r i l e s p a ţ i i c o s m i c e , u n i f o r m e de a s t r o n a u ţ i s a u m a ş i n ă r i i s o f i s t i c a t e . " Rezultă c u l i m p e z i m e c ă . p e n t r u N. M a n o l e s c u . SF î n ­ s e a m n ă în p r i m u l r î n d a v e n t u r i g a l a c t i c e , o planetă, o navă interplanetară, periplu cosmic. c o s t u m e s p a ţ i a l e , m a ş i n ă r i i şi in u l t i m u l r i n d . ca excepţii privite cu plăcută surprindere, ra­ ţ i o n a l i s m c o m b i n a t i v , ingeniozitate, joc cu p a ­ r a d o x u r i , c a p a c i t a t e de a genera vertij intelec­ tual. b) „ P u r i t a t e a " l i t e r a t u r i i este a m e n i n ţ a t ă , în c a z u l S F - u i u i , de c o n t a c t u l m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n s t r t n s cu ş t i i n ţ a şi t e h n o l o g i a . P r o b l e m a e de n a t u r ă p s i h o s o c i a l ă : o e x p r i m a r e a g r a ­ m a t ă s a u stilcirea n u m e l u i unui scriitor de no­ t o r i e t a t e i n t e r n a ţ i o n a l ă este a u t o m a t c a l i f i c a t ă d r e p t i n c u l t u r ă , în v r e m e ce n e c u n o a ş t e r e a principiilor t e r m o d i n a m i c i i , de pildă, fie trece n e o b s e r v a t ă , fie este p r i m i t ă c u î n g ă d u i n ţ ă c o m p l i c e şi d i s c r e t a m u z a t ă . C o n c r e t i z a r e a cea m a i f r e c v e n t ă a a c e s t e i a t i t u d i n i o r e p r e ­ z i n t ă a c u z a ţ i a de „ t e h n i c i s m " a d u s ă u n o r t e x t e Sf, E r o a r e a m i s e p a r e c l a r ă : n u e x i s t ă m a t e ­ r i a l p r i v i l e g i a t p e n t r u l i t e r a t u r ă , a u t o r u l se p o a t e o p r i a s u p r a o r i c ă r u i s e g m e n t al r e a l u l u i s a u i m a g i n a r u ui c r e d e d e c u v i i n ţ ă , d e c i p r e ­ z e n ţ a e l e m e n t e l o r ş t i i n ţ i f i c o - t e h n i c e . c h i a r în e x c e s , n u e b l a m a b i l ă in s i n e . B l a m a b i l ă este e v e n t u a l a n e i n t e g r a r e o r g a n i c ă in t e x t . n e f u n c ţionalitatea literară. c) F o r î n d şi m a i a d i n e în c o n ş t i i n ţ a c o l e c ­ t i v ă , d e s c o p e r i m un c o n f l i c t . g e n e r a t d e a t i t u d i ­ nea f a ţ ă de a c t u l c r e a t o r . înţelesul i n i ţ i a l d a t d e g r e c i lui Poiesis era „ f o r m a r e şi a s a m b l a r e c o n ş t i e n t ă a u n o r e l e m e n t e a s t f e l î n c i l s ă re­ z u l t e o s t r u c t u r ă a r m o n i o a s ă " . Peste a c e s t a s-a s u p r a p u s u l t e r i o r cel d e „ i l u m i n a r e " , de c o b o f i r e i n c o n t r o l a b i l ă a i n s p i r a ţ i e i d r e p t pe c a ­ pul autorului, contribuţie ideatică a iudeo-creşt i n i s m u i u i , d u p ă c u m p r e c i z e a z ă E.R. C u r t i u s .

Nu s î n t u n a d e p t a l p o z i ţ i e i e x t r e m i s t - r a ţ i o n a liste d e t i p Pde. c a r e p r e s u p u n e e x c l u d e r e a t o ­ tală a inefabilului, intuiţiei, incontrolabilului din actul creativ, dar nu m ă pot împiedica să o b s e r v n e î n c r e d e r e a m a n i f e s t a t ă in s p e c i a l d u p ă r ă z b o i , in s p a ţ i u l l i t e r a r r o m â n e s c , v i z a v i de n e c e s i t a t e a i n t e l i g e n ţ e i la u n m a r e s c r i i t o r .

I m p l i c i t s a u e x p l i c i t , se c o n s i d e r ă c ă a u t o r u l posedă o glandă care-i secretă materia proz a s t i c ă s a u , m a i a l e s , p o e t i c ă , p r o c e s în c a r e creierul j o a c ă un rol secundar, A b i a d u p ă apa­ r i ţ i a g e n e r a ţ i e i '80 m i - a f o s t d a t s ă c i t e s c c a l i ­ f i c a t i v u l „ i n t e l i g e n t " p o m e n i t n u ca o c o m p e n ­ s a ţ i e j e n a t ă in l e g ă t u r ă c u u n s c r i i t o r . Or, în e s e n ţ a s a , SF-ul e s t e - f ă r ă a se r e d u c e l a n u - ' m a i a l i t - u n g e n „ r e c e " , c a r e se a d r e s e a z ă în special capacităjii speculative a minţii umane: iată deci o alta c a u z ă a idiosincrâziei. d) L u n g u l s t a g i u al S F - u l u i in r e v i s t e l e p u l p , s i n g u r u l s p a ţ i u de p u b l i c a r e v r e m e d e d e c e n i i .

Este e x p l i c a b i l ă d e c i c a t e g o r i s i r e a l u i m a c e -

3]iificipatia

e a ş i o a l ă cu l i t e r a t u r a d e a v e n t u r i , f o i l e t o n i s t i c a . p o l i ţ i s t ă , de d i v e r t i s m e n t . L a n o i , în m i n ­ tea multora, Colecţia Povestiri Ştlinţlfic o - F a n t a s t i c e a r e p r e z e n t a t o c o n t i n u a r e in alte c o n d i ţ i i s o c i a l - p o l i t i c e a c e l e b r e l o r D o x - u r i s a u C o l e c f i a celor 15 lei, de d i n a i n t e de război. O pată la dosar de n a t u r ă să c o n t r i b u i e la r e f u z a r e a a c c e s u l u i a u t o r i l o r d e g e n e m a n ­ c i p a ţ i , in l i t e r a t u r a „ s e r i o a s ă " . e) A d i a c e n t a s a u c h i a r i d e n t i f i c a r e a S F - u l u i c u d i s c i p l i n e l e o c u l t e ate c o n t e m p o r a n e i t ă ţ i i , de felul ozenologiei, ceneisticii, paleoastrona'uticii, parapsihologiei, percepţiei extrasenzor i a l e e t c . Nu o d a t ă m i s-a î n t i m p l a t s ă f i u i n ­ t e r p e l a t de i n d i v i z i m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n a g i ­ t a ţ i , c o n v i n ş i c ă , s c r i i n d SF. s i n t un i n i ţ i a t în arcanele sus-ziselor ştiinţe. Ignoranţa decla­ r a t ă de m i n e c u p ă r e r e d e r â u a g e n e r a t r e a c ţ i i m e r g i n d d e la u i m i r e p i n ă la d i s p r e ţ î n g r o z i t . f) C o n s i d e r a r e a c a s u b g e n (de c ă t r e u n i i c a s u b u r b i e ) al f a n t a s t i c u l u i . A c e a s t ă e r o a r e , p r o ­ m o v a t ă de n u m e a l t f e l r e s p e c t a b i l e (S, M o s k o w i t z , R. C a i l l o i s , M. B u t o r , T. T o d o r o v , A. M a ­ rino), a i m p u s o cheie de lectură i n a d e c v a t ă p e n t r u t e x t u l SF. Cu t o a t e c ă Fl. M a n o l e s c u a p u s f o a r t e c l a r l u c r u r i l e . l a p u n c t in d e - a c u m c l a s i c a sa m o n o g r a f i e ( „ i n c o m p a r a ţ i e c u f a n ­ t a s t i c u l , l i t e r a t u r a SF n u c u n o a ş t e a c e a s t ă r u p t u r a . Şi f a n t a s t i c u l şi SF-ul se p o t d e f i n i p r i n f e l u l în c a r e se c o m p o r t ă f a ţ ă d e u n al t r e i l e a t e r m e n de c o m p a r a ţ i e , c a r e e s t e r e a l i t a ­ t e a . Dar în t i m p ce f a n t a s t i c u l r e p r e z i n t ă o b r e ş ă ş i , i m p l i c i t , o a g r e s i u n e a i r a ţ i o n a l u l u i în r e a l , f a n t a s t i c u l ş t i i n ţ i f i c p ă s t r e a z ă m e r e u le­ g ă t u r a r a ţ i o n a l ă c u a c e s t a , c e e a ce f a c e c a , în cele d i n u r m ă , s ă se p o a t ă t r a n s f o r m a , p r i n t r - o i n t e r p r e t a r e a d e c v a t a , î n t r - u n r e a l . SF-ul e s t e

O^lntkipatit

u n real p l a u z i b i l , p o s i b i l , s a u v i r t u a l , f a n t a s t i ­ c u l este un n e - r e a l ) , e r o a r e a se p r o p a g ă in c o n t i n u a r e p r i n i n e r ţ i e . E x i s t ă t o t u ş i şi c r i t i c i c o n ş t i e n ţ i de s i t u a ţ i e , c a r e î n c e a r c ă s ă g ă ­ s e a s c ă p e n t r u SF h a i n a p o t r i v i t ă , p l a s i n d u - f i n s f e r a a l i u i c o n c e p t d e c î t f a n t a s t i c u l . Este c a z u l lui C. R o b u , a c ă r u i a b o r d a r e p r o p u n e p e n t r u a c e s t r o l s u b t i m u l , în s e n s u l pe c a r e îl d a u a c e s t e i c a t e g o r i i e s t e t i c e l u c r ă r i l e lui K a n t , N. H a r t m a n n , E. B u r k e . Este d e a s e m e n e a c a z u l l u i V. B u g a r i u , c a r e s i t u e a z ă l i t e r a t u r a S F în d e s c e n d e n ţ a celei m a n i e r i s t e , in s e n s u l a t r i b u i t a c e s t u i t e r m e n d e G.R. H o c k e , i d e n t i f i c î n d p r o ­ c e d e e l e şi m o t i v e l e s p e c i f i c e a c e s t e i l i t e r a t u r i : p a r a d o x u l , o x i m o r o n u l , c o n c e t t o - u l . l u m e a pe d o s , l u m e a c a l a b i r i n t etc. g) L e g a t ă g e n e r a t i v de p u n c t u l a n t e r i o r a p a r e f r e c v e n t a s i t u a r e a S F - u l u i în o p o z i ţ i e c u l i t e r a t u r a z i s ă r e a l i s t ă . L ă s î n d la o p a r t e o n e ­ cesară, dar fatalmente prea amp ă discuţie a s u p r a a c e e a ce se a s c u n d e s u b a t i t d e s p o n ­ tan evocatul termen „ r e a l i s m " , să o b s e r v ă m u n l u c r u ş t i u t î n c ă d e pe v r e m e a lui W e l l s : m e ­ c a n i s m e l e de p r o d u c e r e a t e x t u l u i SF p r e s u ­ p u n , o d a t ă a d m i s ă i p o t e z a (ipotezele) i n s o l i t ă , o naraţiune realizată cu mijloacele realismului c e l u i m a i o r t o d o x . Puţin i m p o r t ă v e r o s i m i l i t a ­ t e a p o s t u l a t e l o r ce s t a u la b a z a u n i v e r s u l u i i m a g i n a r , c e e a ce c o n t e a z ă e s t e c a t o t ce d e ­ r i v ă d i n ele s ă se a r t i c u l e z e l o g i c ş i / s a u a r t i s ­ t i c , c r e î n d v e r t i j u l i n t e l e c t u a l . Reale t r e b u i e s ă fie trăirile, conflictele, sentimentele, ciocnirile de idei, iară nu c a d r u l , h) A t r i b u i r e a d e f u n c ţ i i v a t i c i n a r e . Nu p u ţ i n i sint cei care c o n s i d e r ă ca principal c r i t e r i u de a p r e c i e r e a s c r i i t o r u l u i SF c a n t i t a t e a d e p r o f e ­ ţii î m p l i n i t e d i n t e x t e l e l u i . D e s i g u r , este i n c i -

tant să constaţi că imaginea Pămîntuiui văzut d i n s p a ţ i u , a ş a c u m a p a r e în H a n s P h a a i r , este i z b i t o r d e a s e m ă n ă t o a r e c u d e s c r i e r i l e a s t r o n a u ţ i l o r , c ă J u l e s V e r n e şi-a p l a s a t r a m p a de lansare a bolidului său îndrep at spre L u n ă în F l o r i d a , n u d e p a r t e d e Cape C a n a v e r a l , c ă H u g o G e r n s b a c k a d e s c r i s m o d u l de f u n c ţ i o ­ n a r e ai r a d a r u l u i cu m a i m u l t de d o u ă d e c e n i i î n a i n t e de r e a l i z a r e a a c e s t u i a , c ă t a n c u l a f o s t i m a g i n a t d e W e l l s în p o v e s t i r e a C u i r a s a t e l e terestre; Clive Cartmill descrie pînă la a m ă ­ n u n t e , în n u v e l a D e a d i i n e , p u b l i c a t ă în m a r t i e 1944, o b o m b ă a t o m i c ă , l u c r u c a r e ii a d u c e p e cap t o a t ă p o l i ţ i a secreta a m e r i c a n ă , iar J e a n - L o u i s C u r t i s , într-o p o v e s t i r e d i n v o l u m u l U n s a i n t a u n ^ o n , a p ă r u t in a n i i '50, p o m e ­ n e ş t e d e î n l î l n i r e a de l a m i j l o c u l d e c e n i u l u i n o u ă d i n t r e p r e ş e d i n ţ i i SUA şi URSS, în u r m a c ă r e i a î n c o r d a r e a i n t e r n a ţ i o n a l ă s c a d e . Cu toate acestea e v o r b a de produse s e c u n d a r e : c e e a ce i n t e r e s e a z ă în p r i m u l r i n d este e v a l u a ­ r e a l i t e r a r ă a t e x t u l u i SF. Este b i n e î n ţ e l e s l e g i ­ t i m ă şi o a b o r d a r e d i n p u n c t u l d e v e d e r e al b e ­ n e f i c i i l o r t e h n o l o g i c e s a u f u t u r o l o j g i c e , c u m le­ g i t i m ă ar fi şi r e l e v a r e a u n o r A s p e c t e e d i l i - , t a r e in o p e r a lui D o s t o i e v s i t i . i) I s t o r i a ( i s t o r i i l e ) a p o c r i f ă a g e n u l u i . A v e m adesea prilejul să citim prin introducerile d i ­ v e r s e l o r l u c r ă r i c u m c ă SF-ul o r i g i n e a z ă in B i ­ blie. G h i l g a m e ş , Odiseea, K r i t i a s şi T i m a i o s , Ikaromenippus-ut lui Lucian, trecind apoi p r i n C y r a n o de B e r g e r a c , a r h i e p i s c o p u l G o d w i n . J o h a n n e s Kepler si S w i f t . A s c e n d e n ţ e l e d e f e l u l acesta sint false pentru că folosesc criteriu! ) r e z e n ţ e i u n o r e l e m e n t e şi n u c r i t e r i i d e s t r u c u r ă . Este s u f i c i e n t s ă i d e n t i f i c ă m î n t r - u n t e x t vechi u m b r a unei rachete, o călătorie interpla­ n e t a r ă ( i n d i f e r e n t c ă e r e a l i z a t ă cu a u t o r u l vîntului puternic, al gişlelor sălbatice, a m a g ­ n e t u l u i a r u n c a t în s u s şi p r i n s a p o i , s a u a l evaporării parfumului din sticluţe propulsive), u n n o w h e r e , u n o u t o p o s (in c a r e se p r o i e c ­ tează, mai mult sau mai puţin transparent, o satiră a societăţii contemporane autorului) sau vreo maşinărie mai deosebită pentru ca textul s ă fie d e î n d a t ă î n c o r p o r a t în SF. in s p a ţ i u l n o s t r u l i t e r a r e s t e e d i f i c a t o r in a c e s t s e n s şi s a v u r o s s f a t u l pe c a r e i! d ă A. S i l v e s t r i a u t o r i ­ l o r S F : „ S c r i i t o r u l r o m â n de SF ar p u t e a s ă i m a g i n e z e i s t o r i i SF u m a n i z i n d o r i c o s m i c i z î n d d o c u m e n t e l e cu i n v e n t a t o r i n e b u n i (sic). Nu este n e v o i e d e p r e a m u l t e s t u d i i s p r e a d a t u ­ n u l u i m i r a c u l o s al v a l a h u l u i O r b a n , c a r e a d ă r î m a t l a 1453, z i d u r i l e B i z a n ţ u l u i , o d i m e n s i u n e SF. R a c h e t e l e lui C o n r a d H a a s ar p u t e a t i , p e n - , tru un p r o z a t o r r o m â n ingenios, t e m a unei p o ­ v e s t i r i SF n u f ă r ă o r i g i n a l i t a t e . C i i d i n t r e p r o ­ z a t o r i i r o m â n i ai „ f i c ţ i u n i i ş t i i n ţ i f c e " au c o n ­ s u l t a t c o l e c ţ i i l e l o c a l e de o b s e r v a ţ i i ate c e r u ­ l u i , c u p r i n z î n d , p r e c u m in c r o n i c a t r a n s i l v ă ­ neanului Kraus. indicii science-fiction dintre cele m a i b i z a r e ? " . fJu. Nu e x i s t ă s u b i e c t e p r i v i ­ legiate pentru ficţiunea speculativă, cum nu e x i s t ă p e n t r u l i t e r a t u r ă in g e n e r a l . Nu p r e z e n ţ a sau absenţa elementelor tehnico-ştiinţifice, a

e n i g m e l o r „ n e s p l i c a t e " d e t o t s o i u l , s a u a Ipo­ tezelor fabuloase, d e t e r m i n ă specificitatea icţiunii speculative, dar aspectele structurale: a s e m e n e a e l a b o r ă r i i t e o r i e i ş t i i n ţ i f i c e , t e x t u l se c o n s t r u i e ş t e plecînd de la un set de ipoteze iniţiale, prin generare logică. Diferenţa este că u n o m de ş t i i n ţ ă îşi p o a t e c o n f r u n t a m o d e l u l c u r e a l i t a t e a şi s t a b i l i g r a d u l lui d e a d e c v a r e , pe c i n d t e x t u l d e f i c ţ i u n e s p e c u l a t i v ă t r ă i e ş t e )rin propria-i substanţă, este un edificiu f l o a n t . a p r o p i a t de c e e a ce E i n s t e i n n u m e a G e d a n k e n - E x p e r i m e n t ; iar finalitatea construc­ ţiei s p e c u l a t i v e este l i t e r a r ă . F i c ţ i u n e a s p e c u ­ lativă poate exista in absenţa elementului şti­ inţific, tot aşa cum gnoseologia nu se reduce la epistemologie, lată deci cauze care duc la r e s p i n g e r e a S F - u l u i ; „ i n t r - o l u m e d e b ă t r î n i . f e m e i şi l i t e ­ r a ţ i , S F - u l a r d i s p ă r e a r e p e d e " , a f i r m ă N. M a ­ n o l e s c u . Şi p r o c e d i n d a s t el, s-ar a r u n c a p r u n ­ c u l o d a t a c u a p a d i n c o p a i e . P e n t r u c ă în m i j ­ l o c u l o c e a n u l u i d e t e x t e în c a r e , î n t r - a d e v ă r , se m a n i p u l e a z ă prefabricate literare, conflic­ tele sînt s c h e m a t i c e , personajele nu au adînc i m e p s i h i c ă , g a d g e t - u r i l e a b u n d ă în d e t r i m e n ­ tul reliefării umanului, modalităţile narative s i n t v e t u s t e , ţ t ş n e ş t e d i n c i n d in c î n d cîte u n m i m o i d sau o superbă asimetriadă. A m înlo­ c u i t in u l t i m e l e f r a z e ale p a r a g r a f u l u i p r e c e ­ d e n t s i g l a SF cu f i c ţ i u n e s p e c u l a t i v ă . T e r m e ­ n u l a f o s t i n t r o d u s d e R.A, H e i n l e i n pe la s f î r ş i ­ tul deceniului cinci, intr-o anume accepţie, voi incerca să-i dau alta: modalitate care p r e s u ­ p u n e o b ţ i n e r e a valorii literare cu m i j l o a c e n e a t a ş a t e in m o d n o r m a l a c e s t u i s c o p .

E x e m p l i g r a t i a : o n a v ă a v a r i a t ă e ş u e a z ă pe o p l a n e ă in a t m o s f e r a c ă r e i a l o c u l o x i g e n u l u i este l u a t d e a m o n i a c . R e z e r v e l e d e o x i g e n f i ­ ind pe sfîrşite, echipajul nu are altă soluţie decit s ă încerce ruperea echilibrului metastabil, a s t f e l încît 0.2 s ă la l o c u l lui NH3 în c o m p o z i ţ i a atmosferei. Insăminţează peste tot plante pămintene, v e r z i , care sînt insă repede copleşite de b u r u i e n i l e v i o l e t e , n u t r i t e c u a m o n i a c . Oa­ menii m o r pe rind. Ultimul r ă m a s priveşte Jiantele v e r z i r ă s ă r i t e pe m o r m i n t e l e t o v a r ă ş i or s ă i , t u l p i n i a c u m p u t e r n i c e , v i c t o r i o a s e , h r ă n i t e d e t r u p u r i l e m o r ţ i l o r : se d u c e s ă se î n ­ t i n d ă a l ă t u r i de ei, cu v i z i u n e a t r a n s f o r m ă r i i planetei î n t r - u n n o u P ă m î n t - î n t e m e i e t o r i i d e . A s i m o v . tată c u m un context strict determi­ n a t l o g i c - în c a z u l d e f a ţ ă şi ş t i i n ţ i f i c - p o a t e s u b l i m a in m i t , e m o ţ i e , l i t e r a t u r ă : d u v i v a n t p i a q u â sur d u m e c a n i q u e . lată de ce un a u t o r de ficţiune s p e c u l a t i v ă trebuie să c o n t i n u e s ă scrie, rezistind vicisitudinilor, uneori dure­ roase, i m p u s e de aplicarea nediferenţiată a etichetei „sefist", asumindu-şi condiţia nicio­ d a t ă c o m o d ă de întemeietor, de p i a t r ă c o n ­ ş t i e n t ă de p i e t r e l e ce îi v o r s t a d e a s u p r a in e d i f i c i u l d e j a î n t r e z ă r i t al a c e l e i l i t e r a t u r i gindiri - a viitorului pentru care opoziţia celor „ d o u ă c u l t u r i " v a fi c e e a ce este a s t ă z i d i l e m a „undă sau corpuscul?' pentru fizică - o amin­ tire.

aimidpatia

D O N A. S T U A R T (JOHN

^int-i

W.

CAMPBELL

JR.)

acolc.

Puţini dintre cititorii acestei nuvele cunosc anul apariţiei ei şi, p r o b a ­ bil, se vor strîmba cu dezgust superior, m o r m ă i n d despre „desuetu­ dine", cînd vor afla că a fost publicată cu peste... o jumătate de secol în urmă (mai exact, în anul 1938).

Vîrsta nu-l ştirbeşte însă cu nimic farmecul. Iar statutul ei în science fiction-ul american prezintă un interes aparte, ce merită cunoscut fie şi ca_ o incursiune în vastul domeniu al SF-ului anglo-saxon. în anul 1971, la Editura Doubleday a apărut antologia S c i e n c e F i c t i o n H a l i of F a m e (Galeria de aur a science fiction-ului), sub îngrijirea cunoscutului scriitor şi editor SF Robert Silverberg (pe atunci preşe­ dinte al Science Fiction Writers of A m e r i c a — Asociaţia Scriitorilor Americani de Science Fiction). Cele d o u ă volume cuprindeau 26 de povestiri şi nuvelete cărora li se atribuise retroactiv Premiul Nebula (premiu decernat "de SFWA începînd cu anul 1965). Ele reprezentau alegerea făcută de peste 400 de membri ai SFWA, fiind considerate cele mai bune texte scurte publicate înainte de 1965. Le amintesc doar pe primele 5 (clasamentul alcătuit cuprindea 15 poziţii, plus alte texte considerate remarcabile): 1. N I g h t f a l l (Căderea nopţii) de Isaac Asimov, apărută în 1941 (în ro­ mâneşte a fost tipărrtă în 1985 în antologia N i c i u n z e u în c o s m o s ) 2. A M a r ţ i a n O d y s s e y (Odiseea marţiană) de Stanley G. Weinbaum, 1934 (în româneşte în O d i s e e a m a r ţ i a n ă , antologie editată în 1976) 3. F l o w e r s f o r A l g e r n o n (Flori pentru Algernon) de Daniel Keyes, 1959 (în româneşte în A l m a n a h u l A n t i c i p a ţ i a 1 9 8 3 ) 4-5. (la egalitate) M i c r o c o s m i c G o d (Dumnezeu pentru un microcosmos), de Theodore Sturgeon, 1941; " First C o n t a c t (Primul contact) de f^urrary Leinster, 1945. în anul 1974, aceeaşi editură publica antologia S c i e n c e F i c t i o n H a l i of F a m e v o i . II (de fapt, au fost două volume. Ha şi llb) editată de scrii­ torul, criticul şi editorul SF Ben Bova. A n t o l o g i a conţinea 22 de nuvele — cele mai bune publicate înainte de 1965, c o n f o r m alegerii membrilor SFWA. lată ordinea primelor c i n c i : 1. W h o G o e s T h e r e (Cine-i acolo?) de Don A. Stuart, 1938 2. A C a n t i c l e f o r L e l b o w i t z (O cantică pentru Leibowitz) de Walter Mlller Jr., 1956 3. W i t h F o l d e d H a n d s (Cu mîinile încrucişate) de Jack Wiiliamson, 1954 4. T h e T i m e M a c h i n e (Maşina timpului) de H.G. Wells, 1895 (apărută în românsşte în mai multe ediţii) 5. B a b y is T h r e e (Baby are trei ani) de Theodore Sturgeon, 1952.

Atracţia exercitată de această nuvelă a continuat de-a lungul anilor; retipărită în numeroase antologii, W h o G o e s T h e r e a cunoscut şi d o u ă ecranizări — prima în 1951, " i regia lui Howard Hav^rks, cu titlul T h e T h i n g , a doua (cu acelaşi titlu) în 1982, o variantă hort-or;, a b u n d î n d în efecte speciale.

Cîteva (puţine a c u m , poate mai multe cu alte ocazii) cuvinte despre autor. Don A. Stuart este pseudonimul lui John W. Campbell Jr. (1910-1.971), unul din cei mai importanţi oameni de SF din Statele Unite. începută în 1930, cariera lui de scriitor a fost aproape total sa­ crificată în favoarea muncii, mai puţin vizibilă, de editor de revistă. în 1937 Campbell a devenit editorul uneia dintre cele mai populare reviste SF americane, A s t o u n d i n g , funcţie pe care a deţinut-o pînă la moarte (între timp revista îşi schimbase numele în A n a l o g , denumire sub care apare şi astăzi). El a adunat în jurul revistei o adevărată „echipă" de scriitori mai noi sau mai vechi, pe care i-a încurajat şi sprijinit în per­ manenţă, creînd un stil novator (pentru perioada respectivă) şi specific revistei, fiind considerat întemeietorul unei G o l d e n A g e (epocă de aur) a SF-ului american şi poate cel mai important editor SF din toate t i m ­ purile.

MIHAI DAN PAVELESCU

ainlkipatia

'

D O N A. S T U A R T

Cine-i acolo?

Mirosea urît. O miasmă grea, eterogenă, cunoscută numai de încăperile î n g r o p a t e sub gheaţă ale unei staţiuni antarctice; un miros alcătuit din izul sudorii umane şi duhoa­ rea grea a grăsimii t o p i t e de focă. Emanaţia provenind de la blănurile asudate pe dinăun­ t r u şi ude de zăpadă pe dinafară. Mirosul iute de ulei ars şi mirosul emanat de cîini.

Izurile persistente de ulei de maşină contrastau puternic cu cele degajate de echipa­ mentul din piele şi blană. Totuşi, î n t r - u n fel, dincolo de toate mirosurile acelea şi asocia­ tele lor — cîini, maşinării şi bucătărie — răzbătea o undă ciudată, stranie; sugestia vagă a unei prezenţe străine, dincolo de olfacţiile industriei. Era mirosul vieţii. Venea dinspre forma aflată pe masă, înfăşurată în pînză de cort şi legată cu frînghii, de pe care picătu­ rile se scurgeau încet, m o n o t o n , pe duşumea, sub lumina becului fără abajur.

Blair, biologul micuţ şi chel, răsucea nervos nodurile funiei şi netezea î n t r u n a pînza, dezvăluind gheaţa întunecată de dedesubt. Mişcările lui vioaie făceau să-i danseze u m b r a pe lenjeria cenuşie, atîrnată sub tavanul scund; deasupra u m b r e i capului, părul de pe tîmpie, înconjurîndu-i chelia, căpătase aspectul unei aure.

Comandantul G a r r y dădu în lături o pereche de pantaloni şi păşi către masă. Privi încet, pe rînd, oamenii înghesuiţi în C a m e r a A d m i n i s t r a ţ i e i . în cele din urmă, t r u p u l Iul înalt şi rigid se relaxa.

— Treizeci şi şapte, încuviinţă el. Sînt t o ţ i aici. T o n u l vocii era scăzut, dar avea au­ t o r i t a t e a unui conducător înnăscut. Cunoaşteţi, în linii mari, povestea descoperirii făcute de Expediţia Polară D o i . A m discutat atît cu secundul McReady şi cu N o r r i s , cît şi cu Blair şi doctorul C o p p e r . Părerile sînt î m p ă r ţ i t e şi, deoarece privesc î n t r e g u l g r u p , ele t r e b u i e cunoscute de toată tabăra.

O să-l rog pe McReady să vă relateze amănuntele, pentru că aţi fost prea ocupaţi cu propriile voastre t r e b u r i ca să u r m ă r i ţ i îndeaproape munca lor. McReady?

Mişcîndu-se pe fundalul fumului albastru, McReady părea desprins d i n t r - o legendă uitată, o statuie de bronz vie. înalt de aproape doi m e t r i , se opri lîngă masă şi privi în sus, pentru a nu se atinge de bîrnele plafonului. C o n t i n u a să poarte un hanorac grosolan, de-o culoare galben spălăcită, nelalocul Iul chiar şi acolo, la un m e t r u dedesubtul viscolu­ lui ce bîntuia pustiul antarctic. Era roşcovan, avea o barbă uriaşă, t o t roşie, şi-un păr ai­ doma. M î i n i l e puternice, relaxîndu-se pe tăblia mesei, erau acoperite cu fire arămii. Se părea că pînă şi ochii, adînciţi sub sprîncenele groase, băteau înspre ruginiu. Chiar acolo, la un m e t r u sub pămînt, răceala continentului îngheţat se făcea simţită, dînd astfel un sens durităţii bărbatului. .

— N o r r i s şi Blair sînt de acord în privinţa unui lucru: animalul găsit n-a fost... de o r i g i n e pămînteană. N o r r i s se t e m e c-ar putea r e p r e z e n t a un pericol, iar Bfair îl contra­ zice.

Să revin la modul cum a fost găsit. După tot ce cunoşteam înainte de-a yeni aici, se părea că locul ăsta era situat exact deasupra Polului Sud M a g n e t i c ai Pămîntului. Aici, după ciirn ştiţi cu t o ţ i i , acul busolei nu mai indică o poziţie fixă. Insă instrumentele mult mai precise ale fizicienilor, instrumente concepute special pentru studierea polului mag­ netic, au detectat un efect secundar, constînd î n t r - o influenţă magnetică mai puţin pu­ ternică, la aproximativ 1 2 0 de k i l o m e t r i către sud-vest.

Expediţia Polară D o i a-fost trimisă în cercetare. N u voi intra în alte detalii. A m găsit locul, dar nu era un m u n t e magnetic, sau un m e t e o r i t uriaş, aşa cum se aştepta N o r r i s .

Desigur, zăcămintele de fier sînt magnetice — la fel fierul extras şi oţelul. D e la supra­ faţă, polul secundar descoperit era atît de mic, încît nu putea fi cauzat de nici un mate­ rial magnetic cunoscut. Sondînd prin gheaţă, l-am depistat la o adîncime de treizeci de metri.

Să vă spun cîte ceva despre poziţia respectivă. Este un platou neted, întrnzîndu-se peste două sute de k i l o m e t r i în sudul Staţiei D o i , după cum ne-a spus Van W a l l . El însă n-a avut nici t i m p , nici combustibil să zboare mai departe, dar t e r i t o r i u l se întindea clar d^ntkipatia spre sud. Chiar în locul unde era îngropată sursa aceea de distorsiuni magnetice se află o

creastă din granit e x t r e m de dur, care a împiedicat gheaţa ce avansa dinspre sud.

La şase sute de k i l o m e t r i mai departe, este platoul Polului Sud. M-aţi î n t r e b a t de m u l t e ori de ce se încălzeşte aici cînd se intensifică vîntul. Ca m e t e o r o l o g , am explicat că nici un vînt nu poate sufla la -70''C, chiar dacă viteza lui este de numai 8 k i l o m e t r i pe oră, fără să d e t e r m i n e o încălzire datorată frecării cu pămîntul şl zăpada.

N e - a m instalat tabăra lîngă creasta aceea de granit şi-am râmas t i m p de douăspre­ zece zile.^ A m săpat adăposturi în gheaţa albastră de la suprafaţă şi-am scăpat de ce era mai rău. în t o t acest t i m p , vîntul a suflat cu 65 de k i l o m e t r i pe oră, ajungînd pînă la 70 şi necoborînd sub 60. T e m p e r a t u r a era de -63°C, variind î n t r e -60° şi -68°. M e t e o r o l o g i c v o r b i n d , era o imposibilitate, dar a ţ i n u t întruna, v r e m e de douăsprezece zile.

Undeva, spre miazăzi, aerul rece de pe platoul Polului Sud coboară pe toboganul acela de 6000 de m e t r i , peste m u n ţ i , şi porneşte către n o r d . Pesemne, există un lanţ de munţi ce-l direcţionează şi-l conduce 600 de k i l o m e t r i spre platoul acesta golaş, unde am găsit cel de-al doilea pol.

Locul respectiv este îngheţat de douăzeci de milioane de ani, de pe v r e m e a glaciaţiei Antarcticii. Acolo n-a existat niciodată dezgheţ. A m cercetat şi-am emis mai m u l t e ipo­ teze, lată ce credem că s-a întîmplat: Ceva, pesemne o navă, o coborît din spaţiu. A m văzut-o acolo, sub gheaţa albastră, asemănătoare unui submarin, ftră turelă sau aripi directoare, lungă de 90 de m e t r i şi cu diametrul maxim de 15 m e t r i .

C o b o r a , condusă de f o r ţ e necunoscute încă o m u l u i , cînd, deodată, s-a întîmplat ceva neprevăzut — a interferat cu cîmpul magnetic al Pămîntului. A ajuns aici, în sud, proba­ bil scăpată de sub c o n t r o l , ocolind polul magnetic. Ţ i n u t u r i l e acestea sînt sălbatice, însă pe v r e m e a aceea, cînd de-abia îngheţau, t r e b u i e să fi fost şi mai rău. Furtuni fără de sfîrşit şi ninsori interminabile. Cel mai păcătos era, pesemne, viscolul, care acoperise creasta muntelui cu o pătură albă şi solidă.

N a v a a izbit creasta de granit şi s-a prăbuşit. N-au murit t o ţ i pasagerii, dar propulsia ei a fost distrusă. N o r r i s crede c-a interferat cu cîmpul magnetic al PămîntuJui. Nici un obiect făcut de fiinţe inteligente nu poate supravieţui înfruntării cu imensitatea inertă a f o r ţ e l o r naturale ale unei planete.

U n u l din pasageri a ieşit din navă. Acolo vîntul nu coboară sub 60 de k i l o m e t r i la oră, iar t e m p e r a t u r a nu se ridică peste -60°C. Şi ninsoarea cădea necontenit... Aşa încît f i i n ţ a aceea s-a rătăcit după zece paşi.

McReady se opri pentru un m o m e n t şi vocea lui groasă lăsă loc şuieratului vîntulul de deasupra şi m u r m u r u l u i vesel din ţevăraia sobiţei.

Sus, viscolul urla. Zăpada se troienea peste tabăra îngropată. Dacă un o m ar fi Ieşit din tunelurile ce legau încăperile subterane, s-ar fi pierdut după zece paşi. Afară, ver­ geaua subţire şi neagră a antenei radio se înălţa la 100 de m e t r i spre cerul nopţii. Un cer bîntuit de v î n t u r i , sub mantaua cîrlionţată a aurorei. M a i spre n o r d , o r i z o n t u l fulgera în culorile stranii, furioase, ale miezului de noapte. C a m aşa era primăvara la 100 de m e t r i deasupra A n t a r c t i d e i .

Iar la suprafaţa solului e r a moartea albă. M o a r t e a venind din gerul tăios, care absor­ bea orice fel de căldură. G e r u l şi ceaţa albă, nesfîrşită, de particule fine de.zăpadă, a c o p e ­ rind t o t u l .

Kinner, micuţul bucătar cu cicatrice, se înfiora. C u cinci zile în u r m ă , ieşise la supra­ faţă ca să ia carne îngheţată din depozit. A ajuns la depozit, dar cînd s-a întors, viscolul a izbucnit dinspre sud. M o a r t e a albă şi rece l-a o r b i t . D u p ă douăzeci de secunde, se învîrtea în cerc, zăpăcit. Abia după o jumătate de oră, o echipă înarmată cu frînghii a izbutit să-l găsească în vijelia albă.

Era uşor p e n t r u un o m — sau o f i i n ţ ă — să se rătăcească după zece paşi.

— Pe atunci, furtuna de zăpadă era, probabil, şi mai năprasnică. Glasul lui McReady îl readuse pe Kinner în prezent. In prezentul sigur şi călduros al C a m e r e i Administraţiei.

Se pare, u r m ă roşcovanul, că nici pasagerul navei nu se aştepta la aşa ceva. A îngheţat la t r e i m e t r i de vehicul.

14 I ^ ' . BQnfkipaf ia

Cine-i

acolo?

N o i săpam pentru a degaja nava şi, întîmplătoV, am n i m e r i t peste... animalul înghe­ ţat. Barclay l-a lovit cu t o p o r u l în ţeastă.

Văzînd despre ce era vorba. Bar a revenit la tractor, a dat d r u m u l la focar şi, după ce a crescut presiunea, i-a chemat pe Blair şi pe doctorul C o p p e r . Blair se îmbolnăvise şi bolea de v r e o t r e i zile.

D u p ă ce au venit şi ei, am tăiat un bloc de gheaţă în care se afla creatura, aşa cum vedeţi, l-am împachetat şi l-am pus în t r a c t o r , ca să ne î n t o a r c e m . Totuşi, mai înainte, am v r u t să intrăm în navă.

A m săpat pe lîngă ea şi-am descoperit că era construită d i n t r - u n metal necunoscut.

U n e l t e l e nostre din beriliu şi cupru, antimagnetice, nu-l puteau zgîria. Barclay avea în tractor nişte scule din oţel, dar nici acelea nu l-au putut scrijeli. A m mai făcut cîteva î n ­ cercări, inclusiv cu acid din acumulator, însă fără nici un rezultat.

Pesemne că există un procedeu de pasivare, prin care aliajul de magneziu poate r e ­ zista acidului, iar aliajul ar t r e b u i să aibă cel puţin 95 la sută magneziu. Dar n-aveam cum să ştim asta, astfel încît, atunci cînd am descoperit uşa întredeschisă, am tăiat gheaţa din jurul ei. P r i n deschizătură puteam zări unelte şi aparate, însă uşa continua să fie blocată de gheaţă, de aceea am decis s-o t o p i m cu o explozie.

A v e a m la îndemînă bombe cu decanită şi t e r m i t ă . T e r m i t a înmoaie gheaţa, pe cînd decanita ar fi putut distruge unele obiecte valoroase. D o c t o r u l C o p p e r , N o r r i s şi cu mine am plasat o bombă cu t e r m i t ă de 12,5 kilograme şi-am tras sîrme e prin t u n e l , pînă la suprafaţă, unde Blair aştepta cu t r a c t o r u l . N e - a m îndepărtat cu treizeci de m e t r i îna­ poia peretului din granit şi-am declanşat bomba.

Bineînţeles, aliajul din magneziu al navei a reacţionat. Explozia bombei a fulgerat, după aceea a pălit, apoi a început iarăşi să strălucească. D î n locul unde ne aflam puteam zări î n t r e g u l cîmp de gheaţă, iluminat de dedesubt cu o scînteiere insuportabilă; silueta navei se distingea aidoma unui con întunecat, uriaş, î n d r e p t a t cu vîrful spre n o r d . A d u ­ rat numai o clipă, dar am putut n u m ă r * alte t r e i u m b r e , care puteau fi alţi... pasageri î n ­ gheţaţi. D u p ă aceea, gheaţa s-a prăbuşit peste navă.

P e n t r u asta v-am explicat, mai înainte, care erau condiţiile acolo. V î n t u l sufiînd din­ spre pol venea din spatele nostru. A b u r i i şi flăcările de hidrogen se transformau î n t r - o ceaţă de zăpadă; căldura infernală era împinsă undeva spre Oceanul Atlantic^ aflat înain­ tea noastră. Altfel, chiar protejaţi fiind de creasta din granit, nu cred că ne-am mai fi î n ­ tors.

C u m v a , în infernul o r b i t o r puteam î n t r e z ă r i lucruri uriaşe şi stranii, bufboane î n t u ­ necate şi totuşi strălucitoare, depăşind uneori în intensitate incandescenţa magneziului.

C r e d că t r e b u i e să fi fost sistemul de propulsie. Secrete ce dispăreau în flăcări... taine i a r p . i - a r fi putut aduce O m u l u i planetele. Instalaţii misterioase, ce puteau ridica şi d e ­ plasa nava, sorbite acum de cîmpul rpagnetic al Pămîntului. Vedeam mişcîndu-se buzele lui N o r r i s , dar n-auzeam nimic.

Ceva... poate sistemul de etanşare, a cedat în cele din urmă. C î m p u l absorbit cu do­ uăzeci de milioane de ani în u r m ă a fost eliberat. A u r o r a boreală de deasupra capetelor noastre a dispărut şi î n t r e g u l platou a fost scăldat î n t r - u n foc rece, o r b i t o r . T o p o r u l din mîna mea a devenit incandescent şi-a căzut, sfîrîind, pe gheaţă. Nasturii metalici ai haine­ lor mă frigeau. Iar dincolo de peretele de granit se ridica un fulger de lumină albastră.

Apoi, pereţii din gheaţă s-au prăbuşit, cu un z g o m o t amintind de cuburile de gheaţă z d r o b i t e î n t r e două bucăţi de metal.

Eram o r b i ţ i şi-am zăcut cîteva o r e pe întuneric, pînă ne-am revenit. A m descoperit că, pe o rază de un k i l o m e t r u şi jumătate, t o a t e bobinele se topiseră, devenind inutiliza­ bile, la fel dinamul, radioul, microfoanele şi căştile. Dacă n-am fi avut t r a c t o r u l cu abur, n-am mai fi ajuns niciodată la Tabăra D o i .

D u p ă cum ştiţi. Van W a l l a zburat dimineaţa dinspre pol şi, astfel, am ajuns. Asta-i povestea... obiectului acesta, încheie McReady, indicînd din bărbie spre masă.

Ilnticiputki ^ il

II Blair se agita neliniştit, trosnindu-şi uşor încheieturile degetelor micuţe şi osoase.

Pistruii cafenii de pe mîini i se mişcau înainte şi înapoi, o dată cu tendoanele de sub piele. Ridică un colţ al foii de cort şi privi nerăbdător la obiectul din mijlocul blocului de gheaţă.

Uriaşul McReady părea preocupat. Condusese t r a c t o r u l cale de şaizeci de k i l o m e t r i .

Calmul său părea acum uşor t u l b u r a t de revenirea p r i n t r e oameni. Aici, la Baza Doi era linişte; numai viscolul se auzea dinspre pol. U n viscol uriînd sălatic, şi chipul rău şi tăcut al monstrului acela, privind cu ură, aşa cum i se păruse de p r i m a dată cînd îl zărise prin gheaţa albastră, cu un t o p o r înfipt în ţeastă.

— lată care este problema, u r m ă m e t e o r o l o g u l . Blair doreşte să examineze fiinţa.

S-o dezgheţe, să ia din ţesuturi probe pentru microscop, şi-aşa mai departe. N o r r i s con­ sideră ideea periculoasă. Pe de altă parte, doctorul C o p p e r îl susţine pe Blair. E adevărat, N o r r i s e doar fizician, nu biolog... Dar susţine o t e o r i e pe care zic c-ar t r e b u i s-o ascul­ t ă m . Blair a descris f o r m e l e microscopice de viaţă, descoperite de biologi,chiar aici, în locurile acestea veşnic îngheţate. F o r m e l e respective îngheaţă în fiecare iarnă şi revin vara la viaţă, prin dezgheţ, trăind t r e i luni.

D e la faptul acesta pleacă şi N o r r i s . în locul de unde a venit această creatură tpebuie să existe viaţă la nivel microscopic. Asta-i o chestiune valabilă pentru toate vieţuitoarele cunoscute nouă. N o r r i s se t e m e că s-ar putea declanşa o epidemie, o maladie necunos­ cută pe Pămînt, dacă se vor dezgheţa particulele microscopice care au stat acolo a m o r ­ ţ i t e t i m p de douăzeci de milioane de ani.

Blair admite că asemenea f o r m e de viaţă şi-ar putea m e n ţ i n e puterea de-a trăi. For­ mele neorganizate, cum sînt de pildă celulele, îngheţate, îşi pot păstra viaţa t i m p î n d e ­ lungat. Fiara însă e t o t atît de m o a r t ă precum mamuţii îngheţaţi descoperiţi în Siberia.

F o r m e l e de viaţă organizate, şi cu un înalt grad^ de dezvoltare, nu pot rezista, totuşi, unui asemenea t r a t a m e n t .

Dar celulele microscopice pot. N o r r i s sugerează faptul că am putea elibera o formă de boală care, fiind necunoscută o m u l u i , ar putea deveni distrugătoare.

Blair răspunde că astfel de g e r m e n i pot exista, însă N o r r i s exagerează. în m o d abso­ lut sigur, ei ar fi inofensivi pentru o m . Probabil că alcătuirea chimică a vieţii pămîntene...

— Probabil! M i c u ţ u l biolog înălţă capul brusc, cu una din acele mişcări nervoase ale sale. Deasupra cheliei, haloul cenuşiu al părului fîlfîi nervos. Ha! O simplă privire...

— Ştiu, aprobă McReady. C r e a t u r a nu este terestră. S-ar părea că are o chimie d i ­ ferită de-a noastră şi deci nu se poate t r a n s m i t e o infecţie. îndrăznesc să afirm că nu poate fi periculoasă.

M e t e o r o l o g u l privi spre doctorul C o p p e r . Acesta clătină încetişor din cap.

— Aşa este, aprobă el. O m u l nu se poate infecta cu g e r m e n i ce trăiesc în rude des­ tul de apropiate, în şerpi să zicem. Iar şerpii sînt, zîmbi el, m u l t mai apropiaţi de noi decît a s t a .

Vance N o r r i s se foi furios. Faţă de ceilalţi bărbaţi era scund, avînd în jur de un m e ­ t r u şi şaizeci, iar constituţia lui solidă îl făcea să pară şi-mai micuţ. Avea părul n e g r u , scurt şi ţepos, aidoma unor fire de sîrmă, iar ochii îi erau gri-oţelii. Dacă McReady părea alcătuit din aramă roşcată; N o r r i s e r a făcut din o ţ e l . Mişcările, gîndurile, c o m p o r t a r e a lui aveau impulsul rapid şi puternic al arcului de o ţ e l . N e r v i i îi erau t o t oţel — dur, răspunzînd imediat.

Se decisese să vorbeasă şi se lansă î n t r - u n potop: — La naiba cu alcătuirea chimică diferită! C r e a t u r a asta poate să fie m o a r t ă — sau nu — , dar mie nu-mi place! C e dracu', Blair, lasă-i să vadă ce monstruozitate vrei să aperi. Să vadă şi-apoi să hotărască dacă mai doresc s-o d e z g h e ţ e în tabără!

A p r o p o de dezgheţ... Dacă v r e ţ i s-o faceţi în seara asta, vă t r e b u i e una din încăperi.

Cineva... cine-i de pază la noapte? Magneticul... A h , Connant! Diseară sînt Razele Cos­ mice. Ei bine, va t r e b u i să stai la un loc cu mumia asta de douăzeci de milioane de ani.

Dezveleşte-o, Blair! C u m vrei să ţ i - o c u m p e r e , dacă nu ştiu despre ce-i vorba? Poate că aream Dacă altăputea-o structură judeca chimică. după Nexpresia u ştiu ce feţei altceva — nu-i ar mai omenească, putea avea, aşa încît dar mie e greu nu-mi de place.; apre-

Cine-i

acolo?

ciat — , era uimită atunci cînd a îngheţat. D e fapt, surprinderea e doar o a p r o x i m a r e a ceea ce simţea: nebunie, ură, demenţă. Nici un sinonim ^nu-i prea potrivit.

C u m D u m n e z e u vrei să ştie băieţii pentru cine votează? Încă n-au văzut cei t r e i ochi roşii, nici părul, ca un maldăr de viermi albaştri... V i e r m i ce se tîrăsc. Se tîrăsc... lua-i-ar dracu', chiar acum se tîrăsc prin gheaţă.

N i m i c avortat vreodată pe Pămînt nu poate avea expresia aceea de ură absolută, avută de creatură, acum douăzeci de milioane de ani, cînd a privit deşertul de gheaţă. Aş zice chiar demenţă!

La naiba! D e cînd am văzut ochii ăia roşii, visez urît. A m coşmaruri: monstrul se dezgheâţă şi revine la viaţă; n-a m u r i t şi nici măcar n-a fost inconştient v r e m e de două­ zeci de milioane de ani, ci doar a hibernat, aşteptînd. O să-l visaţi şi voi... în t i m p ce el o să picure, o să picure diseară, în C a m e r a Cosmică. Şl... C o n n a n t , se răsuci N o r r i s către specialistul în radiaţii cosmiqe, n-o să t e distrezi deloc, stînd toată noaptea acolo, singur. V î n t u l şuierînd deasupra, picăturile scurgîndu-se...

Se opri şi privi în jur: — Ştiu că asta nu-nseamnă ştiinţă, deşi este psihologie. V e ţ i avea coşmaruri un an de zile. D e cînd am văzut creatura, mă trezesc în fiecare noapte. D e asta o urăsc şi nu vreau s-o mai văd aici. Duceţi-o acolo de unde am luat-o şi lăsaţi-o să î n g h e ţ e încă două­ zeci de milioane de ani. A m visat că nu-i alcătuită la fel ca noi — ceea ce este evident — , ci d i n t r - o altfel de carne, care se poate autocontrola. îşi poate schimba forma, semănînd cu un o m . A m mai visat că aşteaptă să ucidă şi să mănînce...

E adevărat că nu-s a r g u m e n t e logice. Dar monstrul nu se poate supune logicii pă­ mîntene.

Poate că are o structură chimică diferită, poate că şi paraziţii lui au o structură chi­ mică diferită. U n microb n-ar rezista, însă ce ziceţi de un virus, Blair şi Copper? A ţ i zis că asta nu-i decît o enzimă moleculară. C a să acţioneze, are nevoie de-o singură moleculă de proteină, din orice corp. Şi de unde ştiţi că, din milioanele de microbi ce-i poartă, nici unul nu-i periculos?

C e spuneţi despre boli ca hidrofobia — t u r b a r e a — care atacă orice fiinţă cu sînge cald, indiferent de structura ei chimică? Sau psitacoza? T r e b u i e oare să ai un organism precum papagalul, Blair? Dar necroza, cangrena? T e o r i a cu structura corpului e o glumă!

Blair înălţă privirea şi, pentru o clipă, întîlni ochii furioşi al lui N o r r i s .

— Deocamdată, ai admis că singurele lucruri provenind dinspre creatură sînt v i ­ sele. Recunosc... U n z î m b e t răutăcios brazdă chipul o m u l e ţ u l u i : Şi eu am visat. Deci este o boală a viselor, fără îndoială o maladie gravă!

Pînă una alta, ai o părere greşită despre viruşi. în p r i m u l r î n d , nimeni n-a d e m o n ­ strat ipoteza enzimei moleculare şi asta spune multe.^ln al doilea rînd, t e rog să mă anunţi cînd t e vei îmbolnăvi datorită virusului mozaicul t u t u n u l u i o r i din cauza ruginii grîului. O cereală este m u l t mai apropiată de structura chimică a corpului tău decît fiinţa asta ,din altă lume.

In privinţa t u r b ă r i i , ea este strict limitată. N - o poţi lua sau t r a n s m i t e unei cereale sau unui peşte, care e un descendent colateral al unui strămoş comun. Ceea ce nu p u t e m spune despre... arătă biologul spre masă.

— Ei bine, dacă t r e b u i e neapărat dezgheţat, făceţi-o î n t r - o baie de formalină. A m sugerat ca...

— Iar eu am spus că-i lipsit de sens! N u p u t e m face c o m p r o m i s u r i ! D e ce aţi venit aici, t u sau comandantul G a r r / , pentru a studia magnetismul? D e ce nu erai m u l ţ u m i t să stai acasă? în N e w Y o r k este destulă forţă magnetică. Aşa cum nici voi nu puteaţi o b ţ i n e informaţiile d o r i t e rămînînd în N e w Y o r k , nici eu n-aş mai putea studia această fiinţă după ce a stat în formalină. în plus, nu va nnai exista niciodată un duplicat al ei! Rasa din care provine t r e b u i e să fi dispărut în cele douăzeci de milioane de ani cît a stat crea­ t u r a îngheţată, aşa încît chiar dacă ar fi venit de pe M a r t e , t o t n-am avea şanse s-o mai găsim. Iar nava... a explodat.

d^ntkipatia m nm minwi wmmtmassm::

Există o singură soluţie, iar aceasta este şi cea nfiai bună. Fiinţa t r e b u i e dezgheţată încet, cu grijă... şi nu în formalină.

Comandantul G a r r y se aplecă înainte şi N o r r i s se retrase, bolborosind furios: — D o m n i l o r , cred că Blair are d r e p t a t e . C e spuneţi?

— N i se pare în regulă, mîrîi p r i n t r e dinţi Connant. C r e d numai c-ar t r e b u i să stea el, să o păzească în t i m p ce se dezgheâţă. Rînji, îndepărtîndu-şi de pe f r u n t e un cîrlionţ şaten: D e fapt, e o idee foarte bună — să stea cu m o r t u l ăsta vesel!

G a r r y zîmbi uşor. U n m u r m u r aprobator t r e c u p r i n t r e oameni.

— Connant, cred că stafie să fi fost şi t o t m u r e a de foame după atîta v r e m e . Zic că t e poţi descurca şi singur. C o n n a n t „Om-de-fier" poate să-şi mai doboare adversarii...

Connant se înfiora n e m u l ţ u m i t .

— N u mă t e m de stafii! Mai bine să vedem...

Blair desfăcu rapid nodurile. îndepărtă foaia de cort şi dezvălui fiinţa. O parte din blocul de gheaţă se topise datorită căldurii din încăpere, iar gheaţa rămasă era limpede şi albăstruie, ca sticla. Strălucea umedă şi lucioasă sub becul fără abajur.

O a m e n i i încremeniră. Făptura zăcea acolo, cu faţa în sus, pe scîndurile unsuroase ale mesei. Lama r u p t ă a t o p o r u l u i era încă înfiptă în ţeasta stranie. T r e i ochi d e m e n ţ i , plini de ură, străluceau ca focul viu, sîngeril, pe un chip înconjurat de un cuib colcăitor de v i e r m i albaştri, unduindu-se acolo unde ar fi t r e b u i t să crească părul.

Van W a l l , pilotul cu nervi de o ţ e l , înalt de doi m e t r i şi cu o g r e u t a t e de o sută de Idiograme, scoase un sunet straniu şi înăbuşit, apoi, împleticindu-se, ieşi afară, pe c o r i ­ dor. Jumătate din bărbaţi ieşiră din încăpere, iar restul se îndepărtară de masă.

McReady stătea iîngă unul din capetele mesei, u r m ă r i n d u - i . La capătul opus, N o r r i s privea fioros creatura. Dincolo de uşă. G a r r y vorbea simultan cu v r e o şase o a m e n i .

Blair avea o teslă. G h e a ţ a ce încastra fiara fîşîi sub o ţ e j , căzînd de pe fiinţa pe care o încătuşase t i m p de douăzeci de milioane de ani...

III

— Ştiu că nu-ţi place, C o n n a n t , dar t r e b u i e să fie dezgheţat corect. Spui să-l lăsăm aşa cum era, pînă revenim în mijlocul civilizaţiei... A d m i t faptul că acolo am putea face o treabă mai bună şi mai completă. Dar cum îl vom trece prin zona t e m p e r a t ă , apoi prin cea ecuatorială, şi iar prin cea t e m p e r a t ă , pînă ajungem la N e w York? N u vrei să stai cu el o noapte, dar propui să-l atîrnăm în congelator, la un Ide cu carnea? Blair ridică ochii de la munca lui, încuviinţînd t r i u m f ă t o r din chelia pistruiată.

Kinner, bucătarul cu cicatricea, îl opri pe C o n n a n t să mai caute un răspuns: — la ascultă! încearcă să-pui chestia aia la un loc cu carnea şi, p-onoarea mea, dacă n-o să-i ţii tovărăşie! îmi puneţi pe mese t o t ce se mişcă prin tabără şi, eu t r e b u i e să rabd! Aduceţi porcăria aia în congelator şi-o să vă gătiţi singuri!

— Kinner, obiectă biologul, este singura masă destul de mare pentru a putea lucra pe ea. Ţ i - a m mai explicat asta.

— Da, ce să-ţi zic! C l a r k îşi aduce cîinii aici, ca să-i o p e r e z e , după ce se încaieră, şi Ralsen îşi repară săniile pe ea. C e dracu', un Boeing ar mai lipsi! Şi-aţi fi în stare să veniţi cu el aici, dacă l-aţi putea vîrî prin tunele...!

Comandantul G a r r y chicoti, privind spre Van W a l l , şeful piloţilor. Barba blondă a acestuia se clătină grav şi aprobator: — Ai d r e p t a t e . Kinner. Secţia aiviatică e, singura care t e respectă aţa cum m e r i ţ i .

— Se mai aglomerează uneori, Kinner. încuviinţă G a r r y . Mă t e m că n-ai ce să faci... î n t r - o staţiune antarctică nu poţi vorbi de i n t i m i t a t e , de izolare.

— Izolare? Ce-i aia?Ştiţi, singurul lucru care m-a fiicut să bocesc a fost cînd l-am auzit pe Barclay uriînd: „ U l t i m e l e lemne din tabără! U l t i m e l e lemne din tabără!", ca dup-aia să le înşface şi să-şi facă o cabină pe tractor. Ce naiiîa, duc d o r u l lunii alela cres­ tate pe uşă chiar mai m u l t decît a soarelui. Era uşa de la bucătărie, aia era! A cărat cu el ultima ftrîmă de izolare pe care-o puteam p r e t i n d e !

Connant zîmbi şi el în faţa bunei dispoziţii emanate de Kinner. Se încruntă după

aintkîpatia

Cine-i

acolo?

aceea, privind creatura cu ochi roşii, pe care Blair continua s-o desprindă din învelişul de gheaţă, işi t r e c u degetele prin părul lung pînă la u m e r i , apoi îşi aranja, cu un gest reflex, o şuviţă după ureche.

— Cocioaba aia de laborator p e n t r u radiaţii cosmice o să fie al naibii de a g l o m e ­ rată şi cu asta î n ă u n t r u . D e ce nu tai toată gheaţa de pe el — n-o să se bage nim«ni peste t i n e , t e asigur — şi să-l atîrni dup-aia deasupra boilerului? E suficient de cald... In cîteva o r e , poate prăji un pui sau chiar o pulpă de vacă.

— Ştiu, replică Blair, lăsînd teslai jos, ca să poată gesticula cu d e g e t e l e osoase şi pis­ t r u i a t e , dar e prea i m p o r t a n t ca să riscăm. O asemenea ocazie n-a mai existat şi n-o să mai existe. Este singura şansă pe care o va avea o m e n i r e a şi t r e b u i e acţionat cu grijă. Ţii m i n t e peştii prinşi lîngă Marea Ross, care au î n g h e ţ a t imediat cum i-am scos pe punte? Dacă i-am fi încălzit încetişor, ar fi revenit la viaţă. Formele inferioare de viaţă nu sînt ucise de îngheţul instantaneu şi dezgheţarea lentă. A m . . .

— H e i . ce dracu"! Asta înseamnă că blestemăţia asta o să învie! urlă Connant.

Porcăria naibii! Dă t o p o r u l ăla... in cîteva clipe o să ai la bucăţi de studiat...

— N u ! Nu, nebunule... Biologul sări în faţa lui Connant, protejîndu-şi preţioasa descoperire. Lasă-mă să t e r m i n ! E vorba numai de f o r m e inferioare de viaţă. Fii a t e n t !

Un peşte poate reveni la viaţă, după îngheţ, p e n t r u că este o f o r m ă atît de inferioară î n ­ cît, dacă celulele individuale ale corpului pot învia, asta e suficient p e n t r u restabilirea vieţii.^in v r e m e ce orice formă superioară de viaţă dezgheţată în acest m o d m o a r e . N u ajunge simpla r e p u n e r e în funcţiune a celulelor. Mai t r e b u i e organizare şi c o o p e r a r e , care nu mai pot fi restabilite. Intr-un fel, în orice animal îngheţat rapid există viaţă po­ tenţială, însă — în circumstanţe normale — aceasta nu mai poate redeveni viaţă activă.

La f o r m e l e superioare ele sînt prea delicate şi c o m p l e x e . Iar aceasta e o fiinţă inteligentă, pe aceeaşi treaptă a evoluţiei cu o m u l , dacă nu şi mai sus. Este t o t atît de m o a r t ă , pe cît ar fi un o m congelat.

— De unde ştii? se răsti Connant, coborînd t o p o r u l .

Comandantul G a r r y îi puse o mînă pe umăr, împăciuitor.

— Stai p u ţ i n , Connant! Vreau să mă înţelegi. N-aş fi de acord cu dezgheţarea fia­ rei, dacă ar exista cea mai infimă posibilitate ca ea să revină la viaţă. Sînt conştient că ar fi e x t r e m de neplăcut să învie, dar nu cred că este posibil aşa ceva.

D o c t o r u l C o p p e r scoase pipa dintl^e dinţi şi-şi apleacă t r u p u l afară din cuşetă: — Blair a fost prea doct în explicaţii. Animalul este m o r t . T o t atît de m o r t p r e c u m mamuţi,i îngheţaţi descoperiţi în Siberia. A v e m t o t felul de dovezi că fiinţele nu mai trăiesc după ce au îngheţat — în general v o r b i n d , nici măcar peştii — şj cu atît mai p u ­ ţ i n f o r m e l e superioare de viaţă. Ce s-a î n t î m p l a t , Blair?

M i c u ţ u l biolog începu să vorbească. Ciuful de păr i se legăna revoltat.

— Celulele individuale îşi pot manifesta caracteristicile din t i m p u l vieţii, dacă dez­ gheţarea se p/oduce corect. Celulele musculare ale o m u l u i trăiesc m u l t e o r e după m o a r ­ tea acestuia. însă din cauza asta, sau p e n t r u faptul că,unghiile sau părul o m u l u i continuă să crească după m o a r t e , nu poţi acuza un cadavru că este vrăjit, sau mai ştiu eu ce anume...

Dacă dezgheţul se face cu atenţie, pot avea şansa să-mi dau seama cărei lumi îi apar­ ţine. N - a v e m alte m e t o d e p e n t r u a d e t e r m i n a dacă a venit de pe M a r t e , Venus sau din altă galaxie.

Faptul că n-are un aspect uman nu-i un m o t i v p e n t r u a-l acuza de răutate, ură sau altceva. Poate că expresia chipului său este echivalentă cu resemnarea înaintea m o r ţ i i . La chinezi, albul este culoarea doliului. Dacă oamenii pot avea obiceiuri diferite, de ce n-ar putea o rasă atît de neobişnuită să aibă alte expresii faciale? ^ — Resemnarea dinaintea m o r ţ i i ! rîse încetişor Connant. Dacă asta era expresia lui <fe resemnare, sînt sigur că n-aş fi v r u t să-l văd furios. Chipul ăsta nu poate e x p r i m a pace şi linişte. N u cred c-a meditat vreodată la astfel de lucruri. Ştiu c-o iubeşti, dar fii rezonabil! Fiinţa asta a avut o copilărie rea; a prăjit echivalen­ tele locale ale pisicilor şi s-a distrat la m a t u r i t a t e căutînd cazne noi şi ingenioase!

ainficipatia - ' —»

— N-ai nici un drept să spui aşa ceva, izbucni Blair. C u m poţi să t e referi la o ex­ presie facială care n-are nimic comun cu omul? Poate că n-are nici un fel de echivalenţă umană! Este o altă manifestare a N a t u r i i , un alt e x e m p l u al uluitoarei ei adaptări! T r ă i n d pe o altă planetă, poate mai aspră, are altă f o r m ă şi alte trăsături. Este însă t o t copilul N a t u r i i , ca şi tine. A urî ceea ce nu-i seamănă este o slăbiciune specifică o m u l u i . Pe pla­ neta ei, poate că fiinţa asta te-ar socoti o m o n s t r u o z i t a t e palidă, cu un număr insuficient de ochi şi un corp puhav şi u m p l u t cu aer.

N u m a i pentru că natura ei este diferită, n-ai nici un motiv să afirmi că este rea prin esenţă.

— Ha! izbucni exploziv N o r r i s şi privi fiara. Poate că, pe alte planete, creaturile nu sînt fioroase doar pentru că au un alt aspect... Dar dacă ăsta este un copil al Naturii?

A t u n c i , N a t u r a lui este d e f o r m a t ă .

— H e i ! T e r m i n a ţ i cu gălăgia şi luaţi porcăria de pe masa mea, interveni Kinner. Şi puneţi naibii ceva peste ea. E groaznică!

— Kinner e impresionat, rînji C o n n a n t .

Bucătarul îl privi şi zîmbi răutăcios.

— C e - i , băieţaş? Pînă acum un m i n u t , de ce ny t e agitai? Dacă vrei, î l punem lîngă ţ i n e diseară.

— N u mă t e m de el, izbucni Connant. N u - m i place să veghez lîngă un cadavru, da' n-o să mă dau înapoi s-o fac.

— Aha! zîmbi larg Kinner. Se î n d r e p t ă spre sobă şi agită jăraticul, acoperind zgo­ m o t u l făcut de Blair, care continua să cioplească gheaţa.

IV Clic, făcu numărătorul de particule cosmice, clic-brrrp-clic! C o n n a n t tresări şi azvîrli, creionul.

— La dracu'! Privi spre colţul cel mai îndepărtat, apoi din nou către contorul G e i ger, aşezat pe masă. Se aplecă după creion, după aceea se aşeză şi încercă să scrie mai vi­ zibil. AAîna îi tresări involuntar la fiecare z g o m o t al c o n t o r u l u i , prelungind literele î n t r - u n scris colţuros. Fîşitul slab al lămpii şi sforăiturile îndepărtate ale bărbaţilor din d o r m i t o a r e constituiau fundalul sonor p e n t r u sunetele neregulate ale contorului şi căr­ bunilor pocnind în sobă. Şi, bineînţeles, pentru picuratul m o n o t o n al obiectului din colţ.

Fizicianul scoase din buzunar un pachet de ţigări, îl pocni uşor, alese o ţigară şi o î n ­ fipse î n t r e buze. Bricheta refuza să funcţioneze şi căută, nervos, p r i n t r e hîrtiile de pe masă, după o cutie de chibrituri. Renunţă înjurînd şi merse la sobă, unde luă cu vătraiul un cărbune din jar.

Bricheta funcţiona imediat cum o încercă, după ce reveni la masă. C o n t o r u l emise o suită de piuituri rapide, străbătut pesemne de un fascicul de radiaţii cosmice. Connant se răsuci să-l privească şi încercă să se concentreze asupra i n t e r p r e t ă r i i datelor adunate în ultima săptămînă. Rezumatul săptămînal...

Renunţă şi cedă... înaintea curiozităţii sau a nervilor. Ridică lampa de pe masă şi o purtă spre colţul încăperii. Se duse după aceea la sobă şi reveni cu vătraiul. Fiara se afla acolo de aproape optsprezece o r e . Cu o prudenţă instinctivă, o atinse uşor cu vătraiul; carnea nu mai avea duritatea metalului, ci devenise elastică. Avea aspectul unui cauciuc albastru, umed şi strălucitor, iar picăturile de apă de pe ea sclipeau în lumina lăryipii cu gaz aidoma unor nestemate mici şi r o t u n d e . Connant simţi o p o r n i r e lăuntrică de a d e ­ şerta peste ea gazul din r e z e r v o r u l felinarului şi de a azvîrli ţigara deasupra. Cei t r e i ochi roşii îl fixau fără vedere, retinele lucioase reflectînd razele neclare ale lămpii.

Vag, îşi dădu seama că-i privea de foarte m u l t t i m p şi de abia realiză că nu mai e r a u lipsiţi a e privire. I se părea însă ceva lipsit de i m p o r t a n ţ ă , ca şi mişcările lente, greoaj^; ale tentaculelor de la baza gîtului subţire, care pulsa uşor.

Connant ridică lampa şi reveni la masă. Se aşeză pe scaun, privind paginile acoperite, cu f o r m u l e . în mod curios, clicurile contorului nu-l mai deranjau, nici pocnetul c ă r b u n i lor din şobă nu-i ma[ distrăgea atenţia^ ,^

dOntkipatia

Cine-i

acolo?

Scîrţîitul podelei înapoia lui nu-i întrerupse munca şi continuă să completeze rapor­ tul săptămînal, rn mod a u t o m a t , umpiînd coloanele cu date şi făcînd scurte însemnări r e ­ zumative pe m a r g i n i .

Scîrţîitul podelei se auzea t o t mai aproape. >

Blair se trezi brusc din hăurile unui coşmar. Deasupra lui, chipul lui Connant plutea vag, părînd, p e n t r u o clipă, continuarea visului o r i b i l , insă faţa fizicianului era furioasă şi chiar speriată.

— Blair! Blair! Trezeşte-te, afurisitule!

— Hă? Biologul îşi freacă ochii cu degetele pistruiate strînse în p u m n i . Din cele­ lalte paturi, cîteva capete se ridicară să-i privească.

— Trezeşte-te, se îndreptă Connant. A fugit afurisitul tău de animal!

— Ce?! T u n e t u l vocii lui Van Wall zgudui d o r m i t o r u l . D e afară se auzeau glasuri strigînd. Cei doisprezece locatari ai încăperii vecine năvăliră î n ă u n t r u , conduşi de Bar­ clay, e n o r m î n t r - o pijama de lînă şi cărînd un e x t i n c t o r .

— Ce dracu' s-a întîmplat? întrebă mecanicul.

— A scăpat blestemăţia ta! Acum douăzeci de m i n u t e , am aţipit şi, cînd m-am t r e ­ zit, dispăruse. D o c t o r e , ce erau idioţeniile pe care le-ai î n d r u g a t despre fiinţele care nu mai pot reveni la viaţă? Viaţa ala potenţială a lui Blair a şters-o!

C o p p e r privea în gol. ° — N u era pămîntean, suspină e l , şi... mă t e m că nu i se pot aplica legile t e r e s t r e .

— Pînă una, alta, t r e b u i e să-l găsim şi să-l c a p t u r ă m . Connant înjură nervos, cu ochii scăpărînd de mînie. Bine că diavolul ăla nu m-a înghiţit cînd d o r m e a m . . .

Blair îl privi înfricoşat: — Poate că te-a... îîî, t r e b u i e să vedem.

— Tu să vezi! Era a m o r u l tău! Eu am avut destulă parte de e l , stînd acolo atîtea ore, cu contorul clicăind, în t i m p ce voi sforăiaţi aici. De mirare c-am a d o r m i t . Mă duc prin Administraţie.

Comandantul G a r r y apăru în cadrul uşii, potrivindu-şi centura.

— N u mai e nevoie. U r l e t u l lui Van W a l l a fost ca decolarea unui Boeing. Deci nu era mort?

— in nici un caz nu l-am dus eu în b r a ţ e , răspunse Connant. U l t i m a dată cînd l-am văzut, din rana din ţeastă i se scurgea o zeamă v e r z u i e , ca o omidă strivită. D o c t o r u h z i cea că legile noastre nu i se apijcă... că e nepămîntean. Aşa-i! Este un monstru n e p ă m î n tean, cu o dispoziţie stranie, judecîndu-l după chip, şi care dă tîrcoale cu creierii scurgîndu-i-se.

N o r r i s şi McReady apărură şi ei în cadrul uşii.

— L-a văzut careva pe aici? întrebă inocent N o r r i s . înalt de-un m e t r u jumate... t r e i ochi roşii... creierii curgînd... H e i , de fapt, a verificat cineva dacă nu-i un banc? Dacă-i aşa, cred c-o să-i punem animalul lui Connant în pat, la noapte.

— N u - i de glumă, se scutură fizicianul. D u m n e z e u l e , aş vrea să fie...

Se întrerupse. D e - a lungul coridoarelor se r e v e r b e r ă un urlet sălbatic, î n g r o z i t o r .

Bărbaţii încremeniră, apoi se răsuciră cu chipurile într-acolo.

— C r e d că l-am localizat, strigă C o n n a n t . O c h i i lui negri erau străbătuţi de o neli­ nişte stranie. A l e r g ă în d o r m i t o r şi reveni cu un revolver de calibrul 45 şi un t o p o r pen­ t r u gheaţă. Le cîntări în mîini şi porni spre adăpostul cîinilor. A luat-o pe coridor greşit, adăugă el, şi-a n i m e r i t î n t r e cîini. A u z i ţ i , şi-au r u p t lanţurile...

U r l e t u l pe jumătate t e r o r i z a t al haitei de cîini se transforma î n t r - u n chelălăit ascuţit, de vînătoare. Lătrăturile erau amplificate de-a lungul coridoarelor înguste şi, o dată cu ele, răzbăteau m î r î i t u r i pline de ură. U n urlet de d u r e r e , o duzină de m î r î i t u r i . . .

C o n n a n t se repezi înainte, u r m a t îndeaproape de McReady, Barclay şi comandantul G a r r y . CeilalţiP,.o«bărbaţi alergară după arme, Administraţie în atelierul p e n t r uopusă, repara­ ^JltitKÎpflţia rea săniilor. m r o y , îngrijitorul celor cincila vaci ale t a b e r e işi , porni în direcţia cu

gîndul la o furcă de vreo doi m e t r i .

Barclay ezită, văzîndu-l pe McReady întorcîndu-se brusc şi dispărînd pe una d i n t r e j ramificaţiile tunelului. Nesigur, mecanicul îşi privi e x t i n c t o r u l , apoi reluă alergarea d u p ă ; spinarea lată a lui Connant. Era convins că McReady avea o idee utilă.

Fizicianul se o p r i la cotitura tunelului. \ — Dumnezeule..., icni e l . Revolverul bubui asurzitor; t r e i unde sonore, palpabilei răsunară prin tunel. D u p ă aceea, încă două d e t u n ă t u r i . Revolverul căzu pe zăpada înqhe-^ ţaţă ce constituia podeaua coridorului şi Barclay zări t o p o r u l ridicîndu-se, schiţîna u n j gest de apărare. T r u p u l masiv al lui Connant îi bloca vederea, dar auzi ceva miorlăind şi j hohotind dement. Cîinii erau mai tăcuţi; mîrîiturile lor joase aveau în ele o s e r i o z i t a t e ! gravă. Pe podea li se auzeau ghearele, iar' lanţurile zăngăneau.

1 Brusc, Connant se deplasă lateral şi Barclay zări ceea ce se afla în faţa lui. Pentru o l clipă, îngheţă, după aceea blestemă cu furie. Bestia sări spre fizician şi acesta lovi cu par- 5 tea teşită a t o p o r u l u i în ceea ce putea fi un cap. Animalul scoase un geamăt o r i b i l , dar i masa de carne, r u p t ă de colţii cîinilor î n t r - o duzină de locuri, se ridică iarăşi în picioare. | Ochii roşii sclipeau cu o ură nepămînteană şi-o vitalitate de neînvins.

Barclay lansă asupra lui jetul e x t i n c t o r u l u i ; şuvoiul o r b i t o r şi spumant de chimicale îl \ zăpăci şi derută, adăugîndu-se atacurilor sălbatice ale cîinilor care-şi uitaseră frica. ] McReady îşi croia loc p r i n t r e oamenii înghesuiţi pe coridor, împingîndu-i în lături, j Ducea în mîini una d i n t r e uriaşele lămpi cu benzină utilizate la încălzirea m o t o a r e l o r | avionului. Lampa răbufni puternic, atunci cînd îi deschise supapa. M i e u n a t u l d e m e n t ^ crescu în intensitate, şi cîinii săriră din calea flăcării albastre, lungă de un m e t r u , l — Bar, adu repede un cablu electric! Şi ceva d r e p t mîner. Dacă nu pot prăji m o n - j strul, să încercăm să-l electrocutăm! McReady vorbea cu autoritatea o m u l u i care are un j plan bine chibzuit. Mecanicul se răsuci şi alergă spre încăperea generatorului electric, j N o r r i s şi Van W a l l i-o luaseră deja înainte. \ Barclay găsi cablul în boxa electricienilor din peretele tunelului. î n t r - o jumătate de ş minut, îl trase afară, tîrîndu-l spre adăpostul cîinilor. ?

— Putere! se auzi strigînd vocea lui Van W a l l , în m o m e n t u l cînd puse în f u n c ţ i u n e ; dinamul de rezervă, cu p e t r o l . A c u m , acolo se găseau v r e o şase oameni, alimentînd cu j cărbuni m o t o r u l cu aburi al g e n e r a t o r u l u i . Blestemînd încontinuu, N o r r i s lucra rapid, cu | degete sigure, îmbinînd cap la cap firele cablului cu cele de la generator.

J Cînd Barclay ajunse înapoi, cîinii se retrăseseră din faţa unei monstruozităţi cu ochi j roşii, scînteietori, care scheuna furioasă. Cîinii fortriaseră un semicerc din care se diStin-1 geau boturile mînjite cu roşu şi colţii albi. McReady stătea încordat în colţul coridorului, J cu lampa de benzină pregătită, gata să intervină. Simţindu-I pe Barclay, păşi în lateral, ^ fără să-şi ia ochii de la fiară. Pe chipul lui arămiu apăru un rînjet maliţios.

Glasul lui N o r r i s răsună prin tunel şl Barclay înainta. Cablul era ataşat de m î n e r u l lung al unei lopeţi pentru zăpadă, iar cele două fire separate şi dezgolite pe o lungime î de 45 de c e n t i m e t r i erau fixate în unghi d r e p t . Sîrmele din c u p r u , încărcate la 220 de volţi, sclipeau în lumina felinarelor. C r e a t u r a miorlăi, oprindu-se şi sări lateral. McReady avansa lîngă Barclay. Cîinii din spate sesizaseră planul oamenilor cu o abilitate de-a d r e p ­ tul telepatică. Mîrîielile lor sporiră, iar ei înaintară t i p t i l . Brusc, un alsacian n e g r u , uriaş i sări asupra monstrului încolţit, care se întoarse uriînd, sfîşiind cu colţii ca nişte p u m - ^ nale. , | Mecanicul înainta rapid şi înfipse harponul improvizat. Se auzi un răcnet ascuţit, apoi j se stinse încet. M i r o s u l , d e carne arsă se răspîndi pe coridor î n t r - u n f u m greţos. Bubuitul i îndepărtat al dinamului deveni un păcănit t o t mal slab.

G a r r y privi spre bărbaţii din cameră. Treizeci şi doi, unii nervoşi, rezemaţi de pe­ Ochii roşii încremeniră peste masca unei feţe. M e m b r e l e , labele, tresăriră şi î n ţ e p e - I rete, alţii relaxaţi, unii aşezaţi, cei mai m u l ţ i înghesuindu-se aidoma unor sardele. T r e i niră. Cîinii săriră şi Barclay retrase arma. Colţii ascuţiţi sfîşiau fiinţa nemişcată de pe po- | dea. t 1

VI

eOnlicipatia

Cine-i

acolo?

zeci şi doi, plus cei cinci care se ocupau de cîinii răniţi, în total treizeci şi şapte, efectivul complet. ^ — în regulă, începu G a r r y . Cîţiva d i n t r e voi, cel mult t r e i sau patru, au văzut ce s-a î n t î m p l a t . Iniţial, t o ţ i aţi văzut creatura pe masă şi v-aţi făcut o idee. C i n e n-a apucat s-o vadă...

Apucă un colţ al foii de cort şi-l ridică. D e dedesubt se înălţă un miros î n ţ e p ă t o r de carne arsă. O a m e n i i se foiră, m u r m u r î n d .

— Se pare că C h a r n a u k nu va mai conduce săniile, de azi înainte, urmă G a r r y . Blair doreşte să studieze animalul mai amănunţit. N o i v r e m să ştim ce s-a întîmplat şi dacă este cu adevărat m o r t . Aşa-i?

— C i n e n-o crede, să-l păzească la noapte, rînji Connant.

— Ei, Blair, ce ne poţi spune? Ce-a fost? se întoarse G a r r y către biolog.

— M ă î n t r e b , de fapt, i-am văzut vreodată adevărata formă, privi Blair spre mogîldeaţa acoperită. S-ar fi putut să imite fiinţele care construiseră nava... deşi nu cred. Sînt convins că aceea era înfăţişarea lui reală. Aceia d i n t r e noi care au fost mai aproape în t i m p u l luptei l-au văzut în acţiune; ceea ce se găseşte pe masă este rezultatul transformă­ rii. C î n d a evadat din încăpere, se pare că a început să caute prin preajmă. Antarctica era t o t îngheţată, aşa cum o văzuse cu ere în urmă. D i n observaţiile făcute în v r e m e ce se dezgheţa şi din mostrele prelevate atunci cred că provenea de pe o planetă mai caldă de­ cît Pămîntul. în f o r m a lui naturală nu putea rezista t e m p e r a t u r i i de aici. N u există nici o f o r m ă de viaţă pămînteană care să poată t r ă i iarna în Antarctida, dar cel mai bine se adaptează cîinii. M o n s t r u l a descoperit cîini], î n t r - u n fel sau altul s-a apropiat de C h a r ­ nauk şi l-a prins. Ceilalţi cîini l-au mirosit... sau l-au auzit... nu ştiu... în orice caz, şi-au rupt lanţurile şi l-au atacat înainte de-a izbuti să t e r m i n e . Ceea ce am găsit noi era o parte Charnauk, ciudat, doar pe jumătate m o r t , o p a r t e cîine pe jumătate digerat de protoplasma gelatinoasă a creaturii şi o p a r t e fiinţa iniţială. T o t u l t o p i t , să zicem, î n t r - o protoplasma de bază.

Cînd l-au atacat cîinii, şi-a schimbat f o r m a în cea mai bună creatură luptătoare pe care o cunoştea. S-ar părea că este vorba t o t de o fiară e x t r a t e r e s t r ă .

— Şi-a schimbat forma! izbucni comandantul. Cum? — O r i c e organism viu este alcătuit din protoplasma şi din nuclee submicroscopice, care au rolul s-o controleze. Fiinţa aceasta r e p r e z e n t a o modificare; celulele protoplasmei ei erau controlate de nuclee m u l t mai mici. Fizicienii pot face o comparaţie î n t r e o celulă a oricărei fiinţe vii şi un a t o m . în principat, a t o m u l este alcătuit din o r b i t e l e elec­ tronice, însă nucleul atomic este cel care-i conferă specificitatea.

N u e ceva care să ne dea peste cap t o t ceea ce ştiam. Este pur şi simplu v o r b a de o modificare nemaiîntîlnită pînă acum. Ea este la fel d e logică şi normală precum orice altă manifestare a vieţii. Respectă aceleaşi legi: celule f o r m a t e din protoplasma, al căror ca­ racter este d e t e r m i n a t de nucleu.

Deosebirea este că, în această fiinţă, nucleele pot modifica celulele atunci cînd do­ resc. C r e a t u r a l-a digerat pe Charnauk. iar în acest t i m p a studiat fiecare celulă a ţ e s u t u ­ rilor sale şi Ie-a imitat perfect. O parte din ele — cele care au apucat să t e r m i n e trans­ formarea — sînt celule specifice cîinelui. Nucleul însă este diferit de cel al cîinilor. Blair ridică un colţ al foii de c o r t , dezvăluind o labă răsucită: Acesta, de pildă, nu este cîine; este o imitaţie. Totuşi, în a n u m i t e p r i v i n ţ e , continui să rămîn nesigur: nucleul se ascunde înapoia unei imitaţii de nucleu specific cîinilor. Cu t i m p u l , diferenţa n-ar fi fost sesizată nici cu ajutorul unui microscop.

— Ce s-ar fi î n t î m p l a t dacă ar fi avut mai m u l t t i m p la dispoziţie? întreabă N o r r i s .

— S-ar fi transformat în cîine. Ceilalţi cîini l-ar fi acceptat şi noi de asemenea. N u cred că l-am fi p u t u t depista cumva; nici cu microscopul, nici cu raze X . Aparţinea unei rase e x t r e m de inteligente, o rasă ce cunoştea şi folosea tainele cele mai bine păzite ale biologiei.

— O a r e ce d o r e a să facă? întrebă Barclay, privind spre uşă.

Blair zîmbi sinistru. Coroana de păr din jurul ţestei flutură prin aer.

— Să cucerească lumea, bănuiesc... * — Să cucerească lumea? Aşa, de unul singur? icni Connant. Să ajungă dictator?

— N u— , clătină cap »Blair. Bisturiul cu care se juca îi scăpă d i n t r e d e g e t e şi se ^^«p"!"" ',: ...J,din.: —

aplecă să-l ridice, astfel încît chipul nu i se zări: A r fi populat Pămîntul.

— Să... populeze Pămîntul? Se reproducea asexuat?« — N u . . . n-avea nevoie, înghiţi biologul un nod. Cîntărea 45 de k i l o g r a m e . C h a r ­ nauk avea vreo 50. A r fi devenit Charnauk, dar i-ar fi rămas t o t 45 de k i l o g r a m e p e n t r u a deveni... Jack, de pildă, sau Chinook. Poate să imite orice... adică să devină orice. Dacă ar fi ajuns la ocean, ar fi devenit o focă, sau poate două foci. Acestea puteau ataca un c a - , şalot, transformindu-se în caşaloţi, sau puteau deveni o t u r m ă de foci. Sau poate ar fi prins un albatros ori un pescăruş şi ar fi zburat spre America de Sud. N o r r i s înjură încetişor.

— Şj de fiecare dată cînd digera ceva îl şi imita...

— ii rămînea f o r m a lui iniţială şi putea reîncepe, sfîrşi fraza Blair. N i m i c nu-l putea ucide. N-are inamici naturali, deoarece devine ceea ce doreşte. Dacă l-ar fi atacat un caşalot, s-ar fi transformat în caşalot. Dacă era albatros şi-l ataca un vultur, ar fi devenit vultur. Ce naiba, putea s | devină chiar femelă de vultur. Se putea întoarce... clădi un cuib şi cloci ouă!

— Eşti sigur că fiinţa asta drăcească a murit? şopti C o p p e r .

— D i , slavă D o m n u l u i , răsuflă micul biolog. După ce au îndepărtat cîinii, am rămas acolo şi-am băgat tensiune în el v r e m e de cinci m i n u t e . Este m o r t ' şi... prăjit.

— înseamnă că t r e b u i e să fim m u l ţ u m i ţ i că ne aflăm în Antarctica, unde nu există nici o fiinţă vie ce ar putea fi imitată, exceptînd cîinii t a b e r e i .

— Mai sîtem noi! chiloţi Blair. N e p o a t e j m i t a pe noi! Cîinii nu pot m e r g e 600 de k i l o m e t r i pînă la ocean; nu găsesc de mîncare. In sezonul acesta nu există pescăruşi, pen­ t r u a-i imita. N u sînt nici pinguini, la o asemenea latitudine. D i n puctul acesta, nimeni nu poate ajunge la ocean... cu excepţia noastră. N o i s î n t e ţ i fiinţe înzestrate cu g î n d i r e şi-o p u t e m face. N u înţelegeţi? Trebuia să ne imite pe noi... să fie unul dintre noi...

numai astfel putea zbura cu un avion... şi-n două ore să ajungă pe continent. Ca să devină după aceea conducăto/ul... şi populaţia Pămîntului! Putea cuceri o lume întreagă... imitîndu-ne pe noi! încă nu-şl dădea seama. Nici n-avea t i m p să afle... era prea grăbit... aşa încît a luat f o r m a celei mai apropiate fiinţe de mărimea lui. Aşa-i... eu sînt Pandora! A m deschis c u tialŞi singura speranţă este... ca din cutie să nu iasă nimic. Voi n-aţi ştiut... nu m-aţi vă­ zut... A m aranjat e u ! A m luat toate măsurile! A m distrus toate m a g n e t o u r i l e . N i c i , un avion nu mai poate decola. N u mai poate zbura nimic!

Blair începu să chiotească, apoi se prăbuşi pe jos, piîngînd.

Van W a l l , pilotul, se năpusti spre uşă. Z g o m o t e l e alergării lui răsunau pe coridor, în t i m p ce doctorul C o p p e r se aplecă încet deasupra bărbatului de pe podea. Apoi scoase o fiolă din dulapul său, aflat în colţul încăperii, şi-i făcu o injecţie lui Blair.

— S-ar putea să reînceapă, cînd se va t r e z i , suspină el. McReady îl ajută să-l poarte pe biolog pe o cuşetă apropiată. T o t u l , continuă el, depinde de faptul dacă-l p u t e m con­ vinge că fiinţa aceea este moartă.

Pilotul reveni, mîngîindu-şi barba blondă.

— N u credeam ca un biolog să fie atît de meticulos. A uitat numai piesele de r e ­ zervă, însă le-am distrus eu.

Comandantul G a r r y încuviinţă din cap: — Radioul?

— D o a r nu credeţi că poate pleca pe o undă radio? pufni C o p p e r . Dacă î n t r e r u p e m emisiunile, ne vom t r e z i cu cinci expediţii de salvare pe capul nostru. T o t u l este să vor­ bim n o r m a l , dar să nu le spunem nimic. M ă - n t r e b . . .

McReady privi î n t r e b ă t o r către doctor: — Poate fi ca o boală contagioasă? O r i c e a intrat în contact cu sîngele m o n s t r u ­ lui...

— Blair a uitat ceva, clătină din cap C o p p e r . Chiar dacă imită, monstrului îi rămîne î n t r - o măsură metabolismul p r o p r i u , structura chimică p r o p r i e . Dacă n-ar fi aşa, ar de­ veni cîine... şi nimic mai mult. însă el este numai o imitaţie. D e aceea, poate fi depistat cu pul teste — unui Imitaţiile ded i nser. e , Provenind sausîngerează al o m ude l u ioare? pe , lealtăva întrebă lume, t r a t acelulele Ncao r rpe i s . sale niştevorg efir matît e n i dedediferite, boală. încît cor­

M a^nflkipotia

Cine-i

acolo?

— Bineînţeles. Sîngele nu-i o substanţă mistică. Ţ e s u t u l muscular este cam 9 0 la sută apă; sîngele diferă doar prin faptul că are ceva mai m u l t apă şi mai puţin ţesut de le­ gătură. Sîngerează cu siguranţă, încuviinţă C o p p e r .

Brusc, Blair se ridică în capul oaselor.

— Connant... unde-i Connant?

— Aici sînt, se apropie fizicianul. C e s-a întîmplat?

— Eşti aici? hohoti Blair, căzînd înapoi, pradă unui rîs isteric.

Connarit îl privi nedumerit: — Cum? C e să fiu?

— Eşti aici? Biologul izbucni iarăşi în rîs: Eşti tu oare? Fiara aceea voia să fie om... nu cîine...

VII D o c t o r u l C o p p e r se ridică încet de pe pat şi spălă cu grijă seringa hipodermică.

Z g o m o t u l mişcărilor sale răsuna puternic în odaia aglomerată, acum, după ce hohotele lui Blair încetaseră. D o c t o r u l privi spre G a r r y şi clătină din cap: — M ă t e m că nu-i nici o speranţă. N u cred că-l v o m putea convinge că fiinţa aceea este moartă.

N o r r i s rîse nesigur.

— N u ştiu dacă mă puteţi convinge măcar pe m i n e . C e dracu', McReady!

— McReady? Comandantul G a r r y privi de la N o r r i s la roşcovan.

— Coşmarurile, explică N o r r i s . Avea o t e o r i e despre coşmarurile avute după ce am găsit bestia.

— C e teorie? î n t r e b ă G a r r y , privindu-l pe secund. ' Răspunse t o t fizicianul, uşor încurcat: — McReady spunea că fiara nu-i moartă, că duce o existenţă e x t r a o r d i n a r de înce­ tinită, care-i p e r m i t e să fie conştientă, în mod vag, de scurgerea t i m p u l u i şi de sosirea noastră. Visasem că putea imita lucrurile.

— Da, normai C o p p e r , poate...

— N u fi stupid, izbucni N o r r i s . N u asta mă nelinişteşte... în visele mele, putea citi gîndurile, ideile...

— Şi ce-i cu asta? S-ar părea că vă deranjează mai m u l t decît posibilitatea de-a avea un nebun p r i n t r e noi, rosti C o p p e r , arătînd spre biologul care d o r m e a .

McReady clătină încet din cap.

— T u ştii că C o n n a n t este Connant, nu numai p e n t r u că arată ca el — acum, ştim că fiara putea face asta — , ci pentru că gîndeşte ca el, se mişcă şi vorbeşte aşa cum o hcea Connant. Deci este necesar nu doar t r u p u l ; mai t r e b u i e şi mintea lui Connant, gîndu­ rile şi obiceiurile sale. Aşadar, ştii că făptura ar fi putut arăta precum Connant; nu t e deranjează, deoarece mai ştii că ea avea o inteligenţă din altă lume, o m i n t e neumană, neputînd reacţiona, vorbi şi umbla ca un o m pe care-l cunoşti, ba chiar s-o faCă atît de bine încît să ne păcălească pe t o ţ i . Ideea că bestia ar fi imitat pe unul din noi este fasci­ nantă, dar nerealistă, pentru că este prea nonumană ca să ne amăgească. N - a r e o m i n t e omenească.

— A m mai spus, repetă N o r r i s , privind spre secund, că ai obiceiul să spui lucrurile cele mai ciudate în m o m e n t e neobişnuite. V r e i să-ţi t e r m i n i ideea... oricare ar fi ea?

Kinner, bucătarul cu cicatrice, stătea lîngă Connant. Brusc, traversă încăperea şt goli zgomotos cenuşa din sobă.

— N u era suficient, rosti încet, parcă gîndind cu glas t a r e , doctorul C o p p e r , doar să arate ca fiinţa pe care voia s-o imite; t r e b u i a să-i înţeleagă senzaţiile şi reacţiile. Nu este ceva pămîntean; puterile sale de copiere sînt mai presus de imaginaţia noastră. U n actor bun poate i m i t a un alt o m , cu obiceiurile lui, îndeajuns de bine pentru a păcăli pe j mulţi. Desigur, nici un actor nu poate imita î n t r - a t î t de bine încît să înşele oamenii a ăt u r i de care a locuit atîta v r e m e , în totala lipsă de i n t i m i t a t e a unei t a b e r e antarctice. A r t r e b u i un talent suprauman. \

aintkipotia —' — — 'tâ

—

Aha, ai ajuns j i tu la ideea asta? făcu N o r r i s .

Izolat î n t r - u n u i din colţurile încăperii, C o n n a n t , alb la faţă, privi î n g r o z i t în jurul lui.

O mişcare uşoară ivită p r i n t r e oameni îi îndepărtase de fizician, care acum stătea absolut singur.

— La dracu', voi doi, tăceţi din gură! răcni el. C e sînt eu? O b i e c t de disecţie?

V r e u n v i e r m e scîrbos? D e ce vorbiţi ia persoana a treia?

Secundul îl privi şi încetă să-şi mai frece palmele.

— N e distrăm minunat. Păcat că nu eşti şi tu cu noi. Semnat: N o i t o ţ i .

Connant, dacă ţi se pare că t e simţi prea bine, mişcă-te încoace. T u ai ceva ce noi n-avem; ştii ce anume... Sincer să-ţi spun, în clipa de faţă eşti o m u l cel mai respectat şi mai t e m u t din tabără.

— D u m n e z e u l e , păcat că nu t e vezi cum arăţi! ţipă C o n n a n t . N u t e mai holba la mine! C e dracu' v r e ţ i să faceţi?

— Ai v r e o sugestie, doctore? întrebă comandantul G a r r y . Situaţia de faţă este i m ­ posibilă.

— N u mai spune! explodă C o n n a n t . V i n o şi uită-te la ei! La naiba, dacă tiu arată exact ca haita aia de cîini. Benning, vrei să nu t e mai joci cu nenorocitul ăla de topor?

Lama de fier răsună pe podea; mecanicul, nervos, o scăpase. Se aplecă j i - o ridică, continuînd s-o răsucească în mîini, rotindu-şi agitat ochii căprui.

C o p p e r se aşeză pe patul unde d o r m e a Blair. L e m n u l trosni zgomotos. Undeva, pe u n d din t u n e l u r i , un cîine urla de d u r e r e şi se auzeau vocile încordate ale conducători­ lor de atelaje.

— Examenul microscopic ar fi inutil, după cum a spus şi Blair, rosti gînditor docto­ rul. Deşi a t r e c u t destul t i m p , cred că testele de ser ar fi edificatoare.

— Ce-i acela un test de ser? întrebă G a r r y .

— Dacă unui şoarece i se injectează sînge omenesc — care, bineînţeles, este o t r ă v i ­ t o r p e n t r u şoarece, aşa cum ar fi sîngele oricărui alt animal, cu excepţia t o t a unui şoa­ rece — şi injecţiile continuă în doze crescătoare, după o v r e m e şoarecele va deveni imun la sîngele o m u l u i . Dacă, după aceea, i se e x t r a g e o cantitate de sînge care este lăsată să se decanteze şi apoi se adaugă serului limpede o cantitate mică de sînge uman, va u r m a o reacţie vizibilă, dovedind că sîngele era omenesc. Dacă s-ar adăuga sînge de vacă sau de cîine — sau orice altceva, exceptînd sîngele uman — , reacţia nu s-ar mai desfăşura. Asta ar fi lămuritor.

— N e poţi da vreo idee de unde să p r i n d e m şoarecele, doctore? î n t r e b ă N o r r i s .

U n loc mai apropiat decît Australia nu există şi nu m e r i t ă să ne p i e r d e m t i m p u l m e r g î n d pînă acolo.

— Ştiu că nu există şoareci în Antarctica, încuviinţă C o p p e r , dar ăsta e pur şi sim­ plu cel mai obişnuit animal de laborator. Cu excepţia o m u l u i , poate fi utilizat orice m a ­ mifer, de pildă un cîine. Dar va dura cîteva zile şi, din cauza taliei mari a animalului, va fi necesar mai mu4t sînge. Vor fi necesari doi d o n a t o r i .

— Eu sînt unul, rosti Garry.

— ar eu al doilea, adăugă Copper. încep imediat.

— n t r e t i m p , ce facem cu Connant? întrebă Kinner. Decît să mai gătesc p e n t r u e l , mai bine plec spre Marea Ross.

— A r putea fi o m . . . , începu C o p p e r .

Connant izbucni î n t r - u n potop de injurii.

— O m ! Poate fi o m , idioţii naibii! Ce dracu' v-aţi aştepta să fiu?

— Un m o n s t r u , rosti tăios Copper. A c u m , taci şi ascultă! Fizicianul păli şi se aşeză pe un scaun. Pînă cînd vom şti cu siguranţă adevărul, urmă d o c t o r u l , şi-ţi dai seama că avem m o t i v e să t e suspectăm, ar trebui să te încuiem undeva. Dacă nu eşti o m , eşti m u l t mal periculos decît sărmanul Blair, deşi îl vom zăvorî şi pe e l . C r e d că u r m ă t o a r e a lui fază va fi d o r i n ţ a nestăpînită de-a ucide cîinii, pe tine şi, probabil, pe noi t o ţ i . Cînd se va t r e z i , va fi convins că nici unul d i n t r e noi nu mai este o m şi nimic de pe lume nu-i va schimba părerea. A r fi mai bine dacă ar m u r i , dar, desigur, nu p u t e m face aşa ceva. Va fi

26 ——^— dMdpatia

Cine-i

acolo?

închis î n t r - o baracă, iar tu poţi sta în laboratorul tău. O r i c u m , voi face ăsta. M ă duc să pregătesc doi cîini.

Connant clătină cu amărăciune din cap.

— Sînt un o m ! Grăbeşte-te cu testul ăla. Ochii tăi... D o a m n e , nu ţi-i poţi vedea!

în t i m p ce C o p p e r începu t r a t a m e n t u l , comandantul G a r r y îl privea pe C l a r k , unul d i n t r e conducătorii de cîini, ţinîndu-l nemişcat pe alsacianul cei uriaş. Cîinele e r a destul de agitat; injecţia e r a dureroasă şi, mai înainte, suportase alte cîteva o p e r a ţ i i . Cinci copci îi prindeau o / a n ă ce-i traversa jumătate de c o r p , începînd de la umăr şi conţinuîndu-se peste coaste. în plus, unul din canini i se rupsese: îl găsiseră pe jumătate înfipt î n t r - u n os al creaturii monstruoase, care zăcea acum pe masa A d m i n i s t r a ţ i e i .

— O t va dura? întrebă G a r r y , mâsîndu-şi uşor b r a ţ u l , care-l ustura în locul d e unde i se luase sînge.

— Să fiu sincer, nu ştiu, înălţă din u m e r i Copper. Cunosc metoda generală, pe care am utilizat-o la şoareci. N-am e x p e r i m e n t a t însă niciodată pe cîini. Sînt animale prea mari; de asta, se preferă şoarecii.Şoareci gata Imunizaţi poţi cumpăra din orice oraş mai răsărit şi n-ai nevoie să mai pierzi t i m p u l cu prepararea lor.— La ce sînt folosiţi? întrebă Clark.

— Un d o m e n i u este criminalistica. „A" declară că nu l-a ucis p e „B" şi că sîngele de pe cămaşa lui provine de la o găină. Se face un test şi se constată că sîngele reacţionează la şoarecii imunizaţi cu sînge uman, dar nu şi la cei imunizaţi cu sînge de găină.

— Ce facem pînă atunci cu Blair? întrebă G a r r y obosit. Deocamdată este sub efec­ tul somniferelor, dar cînd se va t r e z i . . .

— Barclay şi Benning tocmai blochează uşa camerei lui Connant, zise d o c t o r u l . T i ­ pul se poartă ca un g e n t l e m a n . C r e d că, datorită felujui cum este privit de ceilalţi, îşi d o ­ reşte singurătatea. D o m n u l este m a r t o r că puţină i n t i m i t a t e ne-am d o r i t cu t o ţ i i . . .

— Eu nu mai vreau aşa ceva, mulţumesc, rîse spart Clark. Cu cît sîntem mai m u l ţ i laolaltă, cu atît mai bine.

— îl vom izola şi pe Blair, continuă Copper. M ă t e m să nu-şi fi făcut deja un plan.

Aţi auzit vreodată cum se vindecă epidemia febrei aftoase la vite?

Clark şi G a r r y clătinară din cap.

— O m o r i toate animalele bolnave, precum şi pe cele care au stat lîngă ele. Blajr este biolog şi cunoaşte chestiunea. îi e teamă de creatura asta pe care am eliberat-o. în mintea Iul, soluţia este clară. Să-i ucidă pe t o ţ i din tabără, înainte ca v r e o fiinţă din afară, fie ea şi un albatros, să apară aici şi... să se contamineze.

— M i se pare logic, rînji Clark. Dacă lucrurile m e r g prost, poate că... va t r e b u i să-l eliberăm pe Blair. N e va salva de la sinucidere. A m putea chiar face un fel de învoială în sensul ăsta.

Copper rîse încetişor: — U l t i m u l o m viu din tabără... nu va fi un o m . Cineva t r e b u i e să-i o m o a r e pe... cei care n-o pot face singuri. N-avem destulă t e r m i t ă , s-o facem t o ţ i deodată; bombele cu decanită nu rezolvă problema. A m impresia că pot fi de-ajuns chiar părticele minuscule din creatură.

— Dacă-şi pot modifica protoplasma" după dorinţă, rosti gînditor G a r r y , de ce nu se transformă, pur şi simplu, în păsări şi nu-şl iau zborul? Pot afla t o t u l despre păsări şi le pot copia structura, fară să le întîlnească. Sau pot imita zburătoarele .de pe planeta lor.

D o c t o r u l scutură din cap şi-l ajută pe C l a r k să elibereze cîinele.

— V r e m e de sute de ani, o m u l a privit şi-a studiat păsările, încercînd să constru­ iască o maşină care să zboare ca ele. N-a reuşit niciodată; adevăratul succes a venit atunci cînd a încercat ceva cu t o t u l diferit. Cunoaşterea ideii generale şi cunoaşterea structurii amănunţite a aripii, osului şi muşchilor sînt două chestiuni complet diferite. Iar în^ p r i ­ vinţa zburătoarelor de pe altă planetă "poate condiţiile atmosferice de acolo sînt atît de deosebite de-ale noastre, încît păsările lor n-ar putea zbura. Sau poate că fiinţa a venit de pe o planetă de tipul lui M a r t e , cu o atmosferă atît de rarefiată încît nu pot exista păsări.

d^mkipaţia

Barclay apăru în încăpere, tîrînd după el un cablu.

— Gata, doctore! Uşa Iul Connant nu se mai poate deschide pe d i n ă u n t r u . A c u m , unde-l p u n e m pe Blair?

C o p p e r privi spre G a r r y : — N-a existat un laborator biologic. N u ştiu unde-l p u t e m izola.

— Ce-aţi zice de Adăpostul Estic? î n t r e b ă comandantul după un m o m e n t de g î n ­ dire. Blair va fi capabil să se descurce singur sau... va t r e b u i îngrijit?

— Se va descurca singur, îl asigură sobru C o p p e r . N o i doar în vom supraveghea.

Duceţi-i o sobiţă, doi saci de cărbuni, alimente şi nişte unelte. D i n toamna trecută n-a mai stat nimeni acolo, nu?

G a r r y încuviinţă din cap.

— C r e d că ideea e bună, n>ai ales dacă devine... zgomotos.

Barclay cîntări uneltele din mîini şi privi spre comandant.

— Dacă bolboroselile lui de acum pot fi considerate un semn, o să cînte toată noaptea. Şi nu cred c-o să ne facă plăcere.

— C e spunea? întrebă C o p p e r .

— N u m-am obosit să-l ascult, clătină din cap m^ecanicul. Fă-o t u , dacă vrei. A m î n ­ ţeles, totuşi, c-a visat la fel ca McReady şi încă altele. în v r e m e ce veneau de acolo, a dor­ mit lîngă creatură... A visat că bestia era vie. Şi — lua-l-ar naiba — ştia că nu sînt vise, sau avea m o t i v e s-o facă. Ştia că fiinţa avea puteri telepatice şi putea, pe lîngă cititul g î n durilor, să-şi proiecteze propriile ei gînduri. Acelea nu erau vise, erau g î n d u r i , emise de ftptură, aşa cum bolboroseşte Blair acum, î n t r - u n fel de m u r m u r telepatic în t i m p u l som­ nului. D e aceea cunoştea aşa m u l t e despre puterile ei. C r e d că noi doi, d o c t o r e , n-am fost atît de sensibili — dacă vrei să crezi în telepatie.

— T r e b u i e să cred, suspină C o p p e r . D o c t o r u l Rhine, de ia Universitatea D u k e , a d e m o n s t r a t că există, a arătat că unii oameni sînt mai sensibili decît alţii.

— Ei, dacă vrei să mai afli amănunte, t e poţi duce să asculţi emisiunea lui Blair. A izbutit să-i pună pe fugă pe băieţii din Administraţie.

A p r o p o , comandante, ce v o m face la primăvară, dacă avioanele sînt defecte?

— M ă t e m că expediţia se va solda cu un eşec, oftă G a r r y . în condiţiile astea, nu p u t e m continua cu p r o g r a m u l de observaţii.

— N u va fi un eşec, dacă rezolvăm p r o b l e m a asta şi r ă m î n e m în viaţă, spuse docto­ rul. A m realizat destule lucruri i m p o r t a n t e pînă acum: înregistrările radiaţiilor cosmice, magnetice şi observaţiile asupra atmosferei sînt e x t r e m de interesante.

— M ă gîndeam la emisiunile radio, rîse strîmb G a r r y . Povestim lumii despre m i n u ­ natele realizări ale expediţiei noastre, încercînd să-i păcălim pe cei de-acasă, pe Byrd sau E l l s w o r t h , că facem treabă bună.

C o p p e r încuviinţă cu gravitate.

— îşi vor da seama că ceva nu este în regulă. Totuşi, nişte oameni ca ei au destulă judecată p e n t r u a înţelege că nu i-am m i n ţ i t firi m o t i v şi vor aştepta întoarcerea noas­ tră. C r e d că aşa va fi; cei care cunosc destule ca să înţeleagă minciunile noastre ne vor aştepta să r e v e n i m , pe cînd aceia care n-ar fi discreţi, sau n-ar ave^ încredere să aştepte, n-au suficientă e x p e r i e n ţ ă p e n t r u a-şi da seama de minciuni.Ştim destule ca să-i p u t e m păcăli.

— N u m a i să nu t r i m i t ă v r e o expediţie de salvare, spuse comandantul. Atunci cînd... dacă... vom putea ieşi de aici, va t r e b u i să-l anunţăm pe căpitanul Forsythe să aducă m a g n e t o u r i . Dar... asta mai t î r z i u .

— Să nu mai ieşim de aici? ^ c u Barclay. Tocmai mă î n t r e b a m dacă nu ne-ar putea ajuta descrierea prin radio a unei e r u p ţ i i sau simularea unui c u t r e m u r , pe fundalul d e t o ­ nării unei încărcături de decanită... Altfel, nimic nu i-ar putea opri să vină aici, o dată şi o dată. Pe cînd scena dramatică a m o r ţ i i ultimului supravieţuitor i-ar face să se r e s e m ­ neze.

— Aşa cred t o ţ i din tabără? surîse G a r r y .

— Ce-ai crezut? izbucni în rîs d o c t o r u l . T o ţ i sîntem convinşi că p u t e m învinge.

28 dQntkipaţia

Cine-i

acolo?

Deşi nu va fi uşor...

Clark z î m b i , mîngîind cîinele lîngă care stătea.

— Ai zis convinşi, doctore?

VIII Blair se plimba înainte şl înapoi prin baraca micuţă. Ochii lui aruncau priviri iuţi spre cei patru însoţitori: Barclay, înalt de aproape doi m e t r i şi cîntărind peste 9 5 de kilo­ g r a m e ; McReady, un uriaş de aramă; doctorul C o p p e r , scund, dar cu u m e r i p ă t r a ţ i , şi Benning, un m e t r u şi şaizeci cu muşchi şi tendoane.

Blair stătea lîngă peretele Adăpostului Estic; în mijlocul podelei, în continuarea so­ bei, se găseau bagajele îngrămădite, f o r m î n d o insulă î n t r e el şi ceilalţi bărbaţi. Mîinile osoase ale biologului se încleşteau şi descleştau înspăimîntate. Ochii decoloraţi nu stă­ teau locului nici măcar o clipă, iar craniul pleşuv şi pistruiat tresărea cu ticurile lui carac­ teristice.

— N u vreau să vină nimeni aici. O să-mi gătesc singur, izbucni el nervos. Kinner poate că este o m , dar eu n-am încredere. N u doresc mîncarea voastră. N u m a i conservei Conserve sigilate!

— Bine, Blair, o să le aducem diseară, promise Barclay. Ai destui cărbuni şi focul este aprins. Să-l mai... Mecanicul porni spre sobă.

Imediat, biologul se refugie în colţul cel mai îndepărtat.

— Pleacă! N u te apropia de mine. monstrule! urlă Blair, încercînd să iasă prin z i d .

Pleacă... pleacă... n-o să mă las absorbit... n-o...

Barclay se retrase. Doctorul Copper clătină din cap: — Lasă-I singur. Bar. E mai uşor p e n t r u e l . C r e d însă că va t r e b u i să blocăm uşa.

Ieşiră, iar Barclay şi Benning se apucară de lucru. în tabără nu existau î n c u i e t o r i , n-a­ vuseseră nevoie de aşa ceva. Acum, fixară cîteva şuruburi zdravene de ambele părţi ale tocului uşii, iar î n t r e ele întinseră mai multe rînduri de cablu din o ţ e l , e x t r e m de rezis­ t e n t , pentru ancorarea antenelor. Folosind mai întîi o bormaşlnă, apoi un bomfaier, Bar­ clay ^ c u o mică deschizătură în uşă, prin care puteau introduce obiecte. Trei balamale puternice, două cleme şi o pereche de şplinturi de şapte c e n t i m e t r i făceau imposibilă deschiderea oblonului din partea opusă.

D i n ă u n t r u , se auzeau opintelile biologului, care trăgea ceva, bolborosind şi bleste­ mînd ^ r ă î n t r e r u p e r e . Barclay deschise oblonul şi privi. C o p p e r se uită şi e l . Biologul blocase intrarea cu patul metalic. A c u m , uşa nu se mai putea deschide decît cu consimţămîntul lui.

— Mai bine aşa, oftă McReady. Dacă evadează, intenţia lui declarată este să ne c u ­ reţe pe t o ţ i cît mai repede, ceea ce nu ne prisa convine. Deşi noi avem de-a face cu O problemă mai neplăcută decît cea a unui maniac ucigaş. C r e d c-o să vin şi-o să desfac ca­ blurile astea, dacă se va petrece ceva suspect.

— Să-mi spui cînd vrei să-ţi arăt cum se desfac mai repede, rînji Barclay. Hai să pornim!

Spre n o r d , soarele colora orizontul în curcubee multiple, deşi mai erau încă două o r e pînă la apus. Sub razele lui întinderea t r o i e n i t ă scînteia în milioane de reflexii. în depăr­ tare, coline scunde şi albe arătau că Lanţul M a g n e t i c se înălţa cu puţin deasupra zăpezii.

Rafale scurte de vînt spulberau omătul dinaintea schiurilor, în v r e m e ce se îndreptau că­ t r e tabăra aflată la o depărtare de t r e i k i l o m e t r i . Pe fundalul alb al continentului antarc­ tic, pilonul subţire al antenei de radio se ridica aidoma unui ac întunecat. Sub tălpicile schiurilor, zăpada fină scîrţîia ca nisipul.

— V i n e primăvara, comentă Benning, ftră entuziasm. C e mai distracţie! Abia aşteptam 'să scap din gaura asta...

— în locul tău, n-aş încerca s-o fac, m o r m ă i Barclay. Cei care evadează de-aici vor fi

d^ntkipcitia

e x t r e m de nepopulari, după numai cîteva zile.

— C u m m e r g e cîinele, doctore? întrebă McReady. Ai v r e u n rezultat?

— D u p ă 30 de ore? Aş fi v r u t eu... Azi i-am injectat din sîngele m e u . M ă t e m că mai sînt necesare încă cinci zile. N u sînt chiar atît de sigur, p e n t r u ca să mă opresc mai r e ­ pede.

— M ă qîndeam... Dacă C o n n a n t ar fi fost... schimbat, ne-ar fi avertizat de evadarea creaturii? N-ar fi preferat să aştepte un interval suficient p e n t r u a avea o şansă mai bună?

D e pildă, pînă cînd ne-am fi t r e z i t noi? reflectă McReady.

— Fiinţa aceea era egoistă, zise C o p p e r . N u arăta c-ar fi avut cine ştie ce v i r t u ţ i m o ­ rale, aşa-i? Fiecare părticică din ea este î n t r e g u l , fiecare parte luptă p e n t r u sine... cel p u ­ ţ i n , aşa bănuiesc eu. Dacă ar fi fost schimbat, fizicianul ar fi t r e b u i t să procedeze aşa cum spui t u , pentru a-şi salva pielea, dar... reacţiile lui C o n n a n t nu s-au modificat; ele ori sînt imitate perfect, ori sînt propriile lui e m o ţ i i . Evident, copiind perfect e m o ţ i i l e fizicianu­ lui, imitaţia ar face exact ceea ce ar fi ftcut el.

— N u s-ar putea, oare, ca N o r r i s sau Van să-i dea lui C o n n a n t un fel de test? Dacă fi­ inţa este mai inteligentă decît oamenii, poate cunoaşte mai m u l t ă fizică decît C o n n a n t şi s-ar da de gol, sugeră Barclay.

C o p p e r clătină obosit din cap.

— N u , dacă poate citi gîndurile. N u - i poţi întinde o capcană. Aseară, Van a propus ace­ laşi lucru. Spera că-i va răspunde la nişte p r o b l e m e din fizică ale căror răspunsuri nu le ştia nici el.

— Ideea d r u m u l u i ăsta în patru ne va face o viaţă a naibii de plăcută, vorbi Benning privindu-şi tovarăşii. Fiecare, urmărindu-i pe ceilalţi, ca să se asigure că nu fac ceva... de­ osebit. C e mai încredere o s-avem unul în altul! A m ajuns să înţeleg ce spunea C o n n a n t prin: „Aş dori să-ţi poţi vedea ochii". C r e d că, din cînd în cînd, t o ţ i t r e c e m prin asta.

U n u l din voi se uită cu un fel de: „ M ă - n t r e b dacă ceilalţi trei se uită...". î n t î m p l ă t o r , nu mă exclud nici pe mine.

— D u p ă cîte ştiu, monstrul e m o r t şi singurul semn de î n t r e b a r e pluteşte asupra lui C o n n a n t . N u există alţi suspecţi, rosti apăsat McReady. Dispoziţia de deplasare numai în g r u p u r i de patru reprezintă o simplă măsură de precauţie.

— Parcă-I văd pe G a r r y că o r d o n ă „patru î n t r - u n pat", suspină Barclay. Pînă acum nu m-am piîns de singurătate, dar de-acu' încolo...

(Continuarea în numărul viitor) Traducerea: MIHAI DAN PAVELESCU

M

—

— — e^midpatia

riOGURl CÎND

GREŞESC

ORDINATOARELE

Cu multe rnilenii în urma, la începutul erei dialogului între civilizaţiile cosmosului, locuitorii planetei „X" au recepţionat o serie d e cinci semnate din direcţii diferite, succedate afrt de ra­ pid, încît unul se suprapunea peste cel anterior, interferîndu-se Oricum, vina a fost a ordinatoarelor de decodificare. Ele au fragmentat şi răvăşit informaţiile, spre marele necaz al cer­ cetătorilor. Astfel, se ştiau, la un monrrent dat, următoarele: — Civilizaţia care locuia în vid lucra îndeosebi la cartografie­ rea hiperspaţiului; — Creaturile ce vieţuiau în mediul plasmatic consumau ener­ gie nucleara, — Fiinţele care trăiau în mediul gazos erau imobile; — Civilizaţia care vieţuia înfr-un mediu solid emitea din d i ­ recţia unei găuri negre; — Semnalul venit dinspre quasar a urmat exact după cel d e ­ tectat din alt univers; — Al treilea mesaj dezvăluia că transmiţătorii lui se depla­ sează folosind nodurile gravifice; — Ultimul mesaj l-au, trimis cei din mediul lichid. El a inter­ ferat cu penultimul mesaj sosit din direcţia piticei albe; — Semnalele celor din mediul solid au interferat cu al celor care se hrăneau cu radiaţii cosmice; — Transmisia dinspre gigantica stea roşie arăta că autorii ei se mîncau unii pe alţi), iar a celor ce consumau radiaţii cos­ mice a interferat cu mesajul creaturilor care dormeau mai tot timpul; — Semnalul antropofagilor a interferat cu al celor ce obiş­ nuiau îndebsebi sa filozofeze; " — Cei care nu se hrăneau cu nimic se deplasau foarte ciu­ dat; , — Fiinţele consumatoare de antimaterie colecţionau parti­ cule elementare: — Creaturile care emiteau dinspre quasar se deplasau prin teleportare.

Bun! Calculatorul a făcut „abandon du travail" tocmai cînd trebuia să afle în ce mediu trăiau fiinţele care A seTdeplasau L A N T I Dprin A rostogolire, precum şi cele care mureau de plictiseală.

— continentul dispărut Poate îl ajutaţi dumneavoastră?

DORU TĂTAR

DEZLEGAREA JOCULUI PUBLICAT NUMĂRUL 480

eOnfkipatia

t) — — C O

TÂRTESSOS 2) SCHERIA - U R A 3) LAER — M O A I R 4) AFRICA — T R O G 5) N E A — M I N O I C A 6) D A FROST _ ES 7) A — CE — S — IMAS 8) S E X M — U N E 9) S A R D I N I A - EL 10) A G - ETRUSC — 11) T A U R I — H O M E R

PE-O GURA DE RAI...

ORIZONTAL: 1. Scriitor englez, au­ torul romanului „Fundătura îngeri­ lor" (John Boynton) — Semnează „Destinul îngerilor", culegere de po­ vestiri cu caracter etic şi social (Manole) — „Cele... paradisuri", cule­ gere de versuri a scriitorului persan Amir Knosrau. 3. „înger... cu toată cruzimea", „volum al poetului spa­ niol Blas de Otero, inspirat de oro­ rile războiului civil — Capabil — Aripi de înger! 4. O remarcabilă creaţie a compozitorului şi interpre­ tului JuIio Igleslas este şi „înger de..." — ... iar din creaţia compozi­ torului loan Chirescu exemplificăm cu „Rai de...", i Localitate în Franţa — Prozator american, autorul roma­ nului „Nădejdea în rai" (John Henry; 2 CUV.). & Steliana Rădulescu — îngeri păzitori", volum aparţinînd scriitorului de naţionalitate ma­ ghiară Jozsef Hornyak (neart.) — Scriitor român contemporan (Romulus) căruia ocupaţia hitleristă i-a in­ spirat romanul „Paradisul pentru o mie de ani". 7. Oră — cu îngeri", volum de povestiri al scriitorului gălăţean Marcel Păruş. a Zgomot pul­ monar — Sortiment. 9. Locotenent de altădată — Eleonora Oprea. 10.

Poet al tinerei generaţii (loanid) care închină un imn iubirii eterne în poemele incluse în volumul „Paradi­ sul". 11. „îngerul care a tulburat...", dramă de Thornton Wilder (sing. neart.) — Fecund dramaturg con­ temporan,, autorul mult jucatei piese „Nu sîntem îngeri" (Paul).

VERTICAL: 1. Poet de marcă al ge­ neraţiei noastre, printre ale cărui mii de poeme se numără şi „îngerii mov" (Adrian) — Luminează în... Pa­ radis!! Z Murmur — Publicistă con­ temporană, autoarea unor „Propu­ neri pentru Paradis" (Sînziana). 3.

Cultivatori de in — Prospectînd do­ meniile nevăzute de „Dincolo de pa­ radis" a văzut cum „Dumnezeu um­ bla desculţ" (Horia). 4. Mică insulă daneză — Aseară (pop.). 5. Şea —

^

l

l ii 5 6 7 & 310 ii

l

'4

l 3

y/l

5 6

//

7

6

Y/l

40

H

'///

%

„... Sîntu", roman din creaţia lui Ion Marin Sadoveanu —... iar din lirica tinerei poetese Carmen Firan notăm aici „Paradis pentru ziua de...". 6.

Rîu în URSS — Exprimă nemulţumi­ rea — Poetă portugheză. 7. cu îngerul", volum de versuri al regre­ tatului Mihai Beniuc — Uitată, a Brancardă — Cicocel (biochim.). 9.

Yvonne Oreste — Produs lactat — Vorbă de duh! ia Conifer — Răpi­ toare. 11 îngerilor şchiopi", piesă de teatru de Tibor Balint, au­ tor care a recidivat şi cu „îngerii în casa scării" — Creaţie lirică.

Dicţionar: EAI, RAL, PARUCIC, EENO, TNA, HIM, CEO. RADU STOIANOV