CPSF_509

anticipaĹŁia

O

C I E T A T E A

8

O

C I E T A T E A

ŞTIINŢA & TEHNICĂ SA S o c i e t a t e c u c a p i t a l d e stat, funcţionând sub egida M i n i s t e r u l u i C e r c e t ă r i i şi Tehnologiei, înmatriculată în Registrul Comerţului cu nr. J 4 0 / 6 7 7 5 / 1 9 9 1 Consiliul d e a d m i n i s t r a ţ i e IOAN ALBESCU PETRESCU CONSTANTIN GABRIELA BULIGA D i r e c t o r onorific ALEXANDRU MIRONOV R e d a c t o r literar MIHAI DAN PA VELESCU Tehnoredactor PAVEL D. CONSTANTIN Coperta WALTER RIESS Difuzarea CORNEL DANELIUC GROSU LAURENŢIU (telefon: 6 1 7 7 2 4 4 s a u 6 1 7 6 0 1 0 , int. 1 1 5 1 ) Adresa: Piaţa P r e s e i L i b e r e nr. 1 B u c u r e ş t i , c o d 7 9 7 8 1 Telefon: 617 72 44 sau 6 1 7 6 0 1 0 . int. 1 1 5 1 Tiparul Tipografia „ I N T E R G R A P H " Telefon: 769 35 6 8

A b o n a m e n t e l e s e pot face la oficiile p o ş t a l e (nr. C a t a l o g 4004/1993), precum şi direct la redacţie. Cititorii din străinătate se pot abona prin Rodipet S.A., PO BOX 33-57.

Fax: 004-1-312 9432 sau 0041-312 9433. Telex: 11995 Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA

anticipaţia Revistă lunară de i t e r a ţ i a s artă S (nr. 509 ;i editată de Societatea „Şt!

£J y

J J3

Ji

J

Nevoia de profeţi Alexandru

Mironov

-1

Mit şi arhetip în Science Fiction (II) Ursula K. Le Guin - 3

Sacrificiul nunţii la quetzali Mihail Grămescu - 5

Concert de chitară clasică Darius H. Luca - 7

Războaiele genetice PaulJ.

McAuley-10

Ochean O vidiu Bufnită

-14

Teorii succesive O vid iu Gheorghe Rută - 1 5

Stăpânii tunelului (6) BD de Watter Riess - 1 6

Planck Zero Stephen Baxter

-19

Tunelul Timpului Mihaela şi Cristian lonescu - 31

Paginile evidenţiate cu sigla „MTS" sunt realizate cu spriji­ nul Ministerului Tineretului şi Sportului, în cadrul programu­ lui naţional de stimulare a cre­ ativităţii tinerilor.

WEVOIA

©1 IPIROIPl'p Alexandru

Am discutat una-alta despre guvernul mondial care, clar, se autoorganizează chiar sub ochii noştri - şi fără să ne dăm seama ce lucru minunat se întâmplă Tn societatea noastră (asta nu înseamnă că el va şi funcţiona imediat: ca opti­ mist da serviciu ce mă aflu, eu apreciez câ omenirea chiar va lua Tn seamă un asemenea organism, cam tn jurul anilor 2010-2020).

Am încercat, de asemenea, să vă, prezint un posibil minister şi vom continua să organizăm lumea după cum ne tale capul, pe mine şi pe alţi Indivizi asemenea mie, preocupaţi să nu dea pace conservatorismului, tradiţionalului la nesfârşit, vieţii pe o paralelă la abscisă - entropiei Tn general.

Sunt acţiuni pe care le-au stârnit alţii, mult mai mari decât noi, Tnalţi slujitori ai SF-ului si ai lumii de mâine, şi-au bătut capul cu schimbările Piaton, categoric, Arhimede, Thomas Morus, Newton şi Galilei, Bacon, o listă întreagă de revoluţionari francezi, alţii peste un secol şi ceva, când au luat cu asalt Palatul de Iarnă din Petersburg, pe urmă fizicienii începutului de secol XX, apoi geneticienii mijlocului de secol şi, sigur, cei ce scormonesc spaţiul cosmic, de aproape şi de departe, cercetătorii de la NASA şi Baikonur şi, fireşte, astronomii. Unii au mai dat greş, alţii au scuturat Tnsă din temelii atât cunoaşterea, cât şi organi­ zarea şi, deci, modul de viaţa a lui Homo sapiens.

Dintre toţi, eu susţin ca nimeni nu a avut mai mare Influenţă asupra semenilor din viitor decât francezul Jules Varne - căci multe din cele ce mişcă, pe şi sub ape, pe pământ şi deasupra lui, au fost "însămânţate" de Jules Verne Tn conştiinţa colectivă a generaţiilor ce i-au urmat Dar deceniile şi veacurile se dau repede de-a dura, Jules Veme, deşi omniprezent, a intrat deja în istorie, alţi profeţi, alte călăuze îşi fac simţită prezenţa, ameninţând scurgerea lină a zilelor.

Câteva cuvinte despre doi neastâmpăraţi pe care noi, SF-iştii (flamura lumii!) trebuie să-i preţuim, cred eu, pentru puterea lor de a genera schim­ bare.

Primul este arhicunoscutul Marshall McLuhan, la început un "profet Tn pustiu" - cum spune Peter F. Drucker. McLuhan susţinea la începuturi nebăgat în seamă de nimeni - că universitatea medievală (şi acum prezentă, tn modul de organi­ zare a învăţământului superior din multe ţări!) s-a demodat, odată cu apariţia cărţii tipărite; tiparul a schimbat, de (apt, nu numai metoda de învăţământ şi forma de prezentare, dar şi natura cunoştinţelor ce se predau studenţilor. De aceea, spune McLuhan, evenimentele importante ale istoriei culturii sunt ele însele rezultate ale tehnologiei realizate de Gutenberg! Tiparul, deci, a influenţat şi cursurile predate şi rolul şcolii - şi de aici cunoaşterea, adică averea fundamentală a

^xZ/Uicrpafâi

Mironov

societăţii umane. fn primii ani ai tinereţii sale, Marshall McLuhan nu a convins aproape pe nimeni - deşi teoria lui era deja cristalizată. A trebuit Insă ca societatea să se coacă. Să se accepte, de pildă, ideea spune Peter F. Drucker - că tehnologia de uzină numită linie de asamblare este, de fapt, un con­ cept teoretic şi foarte abstract, privind natura muncii; că implicaţia socială a inginerului tehnolog dar şi a "umanistului" este inevitabilă tn orice problemă de muncă şi viaţă. Să se (re)postuleze că ştiinţele fac parte integrantă din cultură şi că transformările reale ale societăţii sunt produse mai ales de către inventatori, ingineri şi cercetători Tn ştiinţele exacte.

Apoi au apărut exact la momentul potrivit din punct de vedere social, cele două cărţi - Galaxia Gutenberg: Omul şi era tiparului şl înţelegerea • mijloacelor de comunicare - şi, brusc, McLuhan a devenit o figură mondială. Au sărit repede la ran­ gul de axiome concepte ca: mass media calde (Radio-ul) şl reci (Televiziunea), tribalizarea lumii (cu ajutorul electronicii) într-un "sat global", şi mai ales - mijloacele de comunicare constituie

Marshal

McLuhan

/

însuşi mesajul(l) ...Şi lumea nu a mai (est la fel... pentru că (McLuham dixit): "televi­ ziunea • şi toate mijloacele de comunicare - au schimbat ceea ce se comunică şi nu doar modul cum se comunică* • ş) astfel se schimbă nu numai percepţia lumii, dar şi modul de a ne privi pe noi înşine. Apoi: televi­ ziunea nu a dus la "demontarea" tiparului căci se tipăresc astăzi mai multe cărţi ca nicio­ dată - ci ta democrati­ zarea culturii; să nu uităm, spune el, că maşina de copiat TI face pe fiecare propriul său Gutenberal Adevăruri, vedeţi, unanim acceptate acum, care au avut nevoie de o perioadă relativ mică pen­ tru a penetra - şi influenţa - societatea: circa 2-3 ga decenii.

• •' ••• '•• '•• Cu al doilea "profet" lucrurile sunt ceva mai complicate. Buckmister'Fuller nu a fost cadru uni­ versitar, de fapt nu prea s-a omorât cu mersul la şcoală. Dar s-a amestecat Tn tot ce mişcă sub soare, creându-şi, Tncă din tinereţe, faima unul personaj insolit.

El spunea - dar cine să-l fi luat atunci tn seamă? - că tehnologia constituie armonia cerească, adevărata cale spre perfecţiunea umanăl Venea cu proiectele stranii ale dymaxionului şi tensegrităfii şi vorbea despre o geometrie sinergislă, prin anii '40 - '50( Desigur, refuzul ideilor sale a fost net, chiar violent • aşa cum se întâmplă cu tot ce este (prea) nou. Dar, prin anii '60 tehnologia a început să fie privită, totuşi, ca o activitate umană (spunea Drucker), potrivită căutărilor unei noi înţelegeri spirituale, sociale. ...Ceea ce l-a propulsat, pur şi simplu, pe Bucky Fuller, Tn cele două decenii ce au urmat la, rangul de mit universal.

Puţin cunoscut la noi, Bucky Fuller şi-a câştigat întâi meritul de conceptor de idei aiurite, apoi, repede, pe acela de specialist Tn previziuni şi analist al tehnologiei. După ce, Tn 1929, Ti vânduse lui Donaid Douglas idei - motor, materi­ ale, teoria aerodinamică - despre cum trebuie să arate aeronava ce va cuceri cerul viitorului (şi cu ce succes!), după ce a postulat apariţia Tn forţă a industriei electronice şi a impus folosirea dia­ gramei ca metodă de sondaj economic şi social, omul şi-a putut vedea Tn linişte de aiurelile lui re­ voluţionare.

De pildă, proiectele sale de prognoză a economiei, bazate pe geometrie s-au dovedit extraordinar de exacte, lumea trecând, după al doilea război mondial, printr-o perioadă de dez-

Buckmister

Fuller

voltare explozivă, la exact termenii şi parametrii calculaţi de el.

Dymaxion-u\ (un fel de clădire semisferică, construită din tetraedrl de şarpantă, metalică, uşor de montat) a devenit pavilion clasic de expoziţie şi sală de sport Tn multe părţi ale lumii. Harta "Dymaxion* (o secţiune conică cu muchii rotunjite şi puncte triunghiulare, la ambele capete) a fost folosită de astronauţi pentru cartarea mai exactă a globului pământesc (pentru automobilul Dymaxion" nu s-au găsit, ce-i drept, fabricanţi, dar ideea a fost deja folosită la unele construcţii spaţiale.

Devenit legendar, Buckminsler Fuller a plecat, cu câţiva ani Tn urmă dintre noi, purtând în suflet o uriaşă nedumerire: oare cum pot fi oamenii atât de nepractici, se întreba el, preferând să-şi păstreze tradiţiile şi să nu se lase cuceriţi de nou?

SF-iştii Insă (flamura lumii!) se afla, In zilele noastre, la posturile lor. Cu capetele Tn nori şi picioarele bine înfipte pe pământ, ei veghează.

Vânează ideile noi şi le răspândesc ia iuţeală prin sateliţi - către toate colţurile lumii. Aşteaptă profeţii, chiar Ti caută, Tmpingându-i pe marile scene festive ale civilizaţiei umane. Folosesc întreprinzători financiari - toţi, reprezentanţi ai "generaţiei StarTreck* - pentru a da inginerilor instrumentele şi aparatele cu care se schimbă lumea.

"Sfârşitul copilăriei' - ca să-l citez pe un alt mare vizionar - este la doi paşi de noi, "Fundaţiei" (cunoştinţelor umane - vezi Isaac Asimov) Ti va urma o "A doua Fundaţie" (vezi Editura Nemira).

Mântuirea este aproape. Loc Terrei In marele cerc (efremovian - profeţi, tot pe unde calci...) al civilizaţiilor galactice!

IFomniefi dl®TOdlsms° Faini©!! dl® wdlsir® ° (Punm©!! dl® wsdtoir® ° Faimei! dl® wsdteir®

Ursula K. Le Guin

SGIEHCE FICTION Scopul artei nu e nici separarea definitivă de emoţii, simţuri, trup, efc. şi cantonarea tntr-un pustiu de semnificaţii j>ure, nici orbirea minţii şi rătăcirea într-o lipsă de sens iraţională, amorală ci păstrarea conexiunilor firave, dificile, esenţiale între cele două extreme. Să unească. Să unească idee şi valoare, senzaţie şi intuiţie, cortex şi cerebel.

Mitul autentic constituie o astfel de conexiune.

Aidoma altor artişti, scrii­ torul de sf încearcă să creeze si să folosească puntea dintre conştient şi subconştient - astfel încât cititorii să facă la rândul lor această călătorie. Dacă sin­ gura unealtă folosită de el e intelectul, va naşte doar copii îmbălsămate sau pa­ rodii ale arhetipurilor ce dăinuie în adâncul minţii sale, în marile opere de artă sau în mitologii. Dacă aban­ donează intelectul, e foarte probabil să-şi înece perso­ nalitatea şi talentul înfr-o zemuială de submituri nesemnificative, ele însele palide, scrâşnite parodii ale propriilor origini arhetipale.

Singura cale spre teritoriul comun, spre imaginea vie şi semnificativă în fiecare din­ tre noi, trece prin individual.

Nu prin generalitatea raţiunii pure sau a "maselor"; numai prin indi­ vidualul de nesuplinit şinele. Pentru a ajunge la alţii, artistul intră în sine.

Folosind raţiunea, el pătrunde deliberat în Iraţional. Cu cât mai mult răzbeşte în sine, cu atât mai mult se apropie de ceilalţi.

Paradoxul e doar aparent - cultura noastră supraevaluează abstracţia şi extraversiunea. Durerea, de ildă, acţionează la fel. imic nu e mai personal, mai intim, decât durerea; cel mai rău lucru legat de suferinţă e singurătatea. Cu toate acestea, cei care nu au suferit, sau nu vor să recunoască suferinţa, sunt cei aflaţi în rece izolare faţă de semenii lor oameni.

Durerea, cea mai însingu­ rată experienţă, naşte sim­ patie, dragoste: puntea din­ tre sine şi ceilalţi, căile comuniunii. La fel şi arta.

Artistul care se afundă în sine cel mai adânc - şi e o călătorie dureroasă • ne atinge cel mai puternic, ne vorbeşte cel mai limpede.

Dintre toţi mani psiho­ logi, Jung explică cel mai bine acest proces, subliniind existenţa, nu a unui "id" izo­

R

(II)

lat, ci a "subconştientului colectiv". El ne reaminteşte că zona corp/suflet aflată dincolo de domeniul îngust, puternic luminat, al conştiinţei e foarte asemănătoare în noi toţi.

Ceea ce nu implică deva­ lorizarea conştiinţei sau a raţiunii.

Realizarea conştiinţei individuale, numită de Jung "diferenţiere", e pentru el măreaţă, poate cea mai de seamă realizare a civilizaţiei, speranţa viitorului nostru.

Se pare, deci, că mitul autentic apare doar în pro­ cesul legăturii conştientului şi subconştientului. Nu există un arhetip viu în agendă sau în televizor. îl aflu doar în mine, în acel miez de individualitate pulsând în inima întunericu­ lui comun. Numai el se poate duce la fereastra casei sale, pentru a trage perdelele şi a privi in întuneric.

Pentru a face acest lucru e nevoie uneori de mult curaj.

Odată ce ai tras perdelele, nu şti ce poate fi acolo, afară, în noapte. Poate strălucirea stelelor; poate dragoni; poate poliţia secretă.

Poate indurarea lui Dumnezeu; poate groaza morţii. Sunt toate acolo. Pentru noi toţi.

* - De observat că tot ceea ce obţinem e doar o manifestare; arhetipul în sine e dincolo de raţiune, artă sau chiar nebunie. Nu e un lucru, un obiect, ci mai de grabă, presupune Jung, o modalitate psihică, o funcţie comparabilă cu o funcţie/limitare - cum ar fi în cazul spectrului optic perceput de ochi, unde restrângerea percepţiei vibraţiilor electro­ magnetice la un anume interval ne permite să vedem. Arhetipurile "nu reprezintă în nici un fel lucruri aşa cum sunt prin ele însele, ci mai degrabă forme în care pot fi percepute şi concepute. Ele sunt a priori forme structurale aparţinând materiei brute a conştiinţei." (Jung: Amintiri, nise, reflecţii, pag. 347),

3

Ponirîiett dl® wsdtotr» ° Scriitorul inspirat din propriile-i gânduri şi adâncime a fiinţei, nu din operele şj gândurile altora, descoperă inevitabil material comun.

Cu cât mai originală Ti e lucrarea, cu atât mai nece­ sar recognoscibilă. "Da, desigur!" exclamă cititorul, recunoscându-şi şinele, visurile, coşmarele.

Personajele, chipurile, ima­ ginile, motivile, trama, subiectul povestirii pot cons­ titui paralele evidente sau reproduceri aidoma ale materialului din mituri şi le­ gende. Vor apare - făţiş în fantastic, mascat în natura­ lism - dragoni, eroi, căutări, obiecte ale puterii, călătorii iniţiatice şi aşa mai departe, în naraţiune, ca şi în pictură, se vor contura anumite trăsături familiare.

Dacă Jung are dreptate şi noi toţi purtăm în suflet acelaşi fel de dragoni, pre­ cum avem în trupuri acelaşi fel de inimă şi plămâni, paradoxul e din nou doar aparent, Consecinţa e că nimeni nu poate inventa, gândind, un arhetip, întoc­ mai cum nu poate inventa un nou organ în corpul său. însă nu e o pierdere; mai degrabă un câştig, înseamnă că putem comuni­ ca, că alienarea nu e finalul condiţiei umane, deoarece exista un spaţiu comun incomensurabil pe care ne putem întâlni, nu doar raţional, ci şi estetic, intuitiv, emoţional.

Un dragon, nu din cei imitaţi şi produşi în serie, ci o creatură a râului târînduse ameninţător şi inexplica­ bil afară din subconştientul artistului, trăieşte; e cumplit de viu. ii înspăimântă pe copii, pe artist şi pe noi. Ne înspăimântă pentru că e o parte a noastră, pe care artistul ne obligă să o recunoaştem. Aşa cum observase Pogo, am întâlnit inamicul, şi el şi noi.

4 r

dl® wdl®tr® ° Pwiirasft dl® w®dl®ir® ° Pmett d® vad!®?® "Ce vrei să spui? Nu există dragoni în sufrageria mea, dragonit sunt dispăruţi, dragon ii nu sunt reali..."

Priveşte afară pe fe­ reastră... priveşte în oglindă..."

Artistul care-şi mode­ lează şinele va revela ima­ gini arhetipale, eliberându-le in conştiinţă. Primul scriitor de sf care a făcut acest pas a fost Mary Sheiley. Ea l-a eliberat pe monstrul lui Frankestein. De atunci încoace, nimeni nu s-a încumetat sâ-l mai închidă.

Uite-I colo, în carne şi oase, hălăduind în colţul sufrageriei. Edgar Rice Burroughs a făcut şi el pasul, deşi cu infinit mai puţină putere şi originalitate.

Tarzan e o afutentică făptură mitologică, chiar dacă nu pe deplin relevantă în raport cu dilemele etic/emoţional moderne, pe cât e monstrul lui Frankestein. Capek a făcut pasul, în principal numind ceva (un foarte important aspect al arhetiplzării): i-a numit "Roboţi". De-atunci, sunt printre noi. Tolkien a făcut pasul; a descoperit un inel, pe care încercăm mereu să-l rătăcim...

Studenţii se pot delecta, evidenţiind prezenţa unor astfel de făpturi, dezvăluindu-le Interferenţele cu alte manifestări ale arhetipului numit legendă, dogmă şi artă . Aceste întrepătrunderi sunt extrem de fertile.

Monstrul lui Frankestein e înrudit cu Golem, cu Isus, cu Prometeu. Tarzan descinde direct din Copilul-Lup/Nobilul Sălbatic de-o parte, şi din orice fabulaţie copilărească despre Orfanul-din-înaltaSocietate, de cealaltă.

Robotul poate fi privit drept spaima modernă de propriul corp a eu-lui, mai ales după schilodirea în "minte" şi "trup", "fantomă" şi "maşină , consecvent practicată de

gândirea mecanicistă a post-re naşterii. în Maşina Timpului, apare una din vi­ ziunile grandioase ale Sfârşitului, un arhetip esca­ tologic comparabil cu indife­ rent ce imagine religioasă a Judecăţii de Apoi. în "Căderea nopţii", există opoziţia fundamentală dintre întuneric şi lumină, uzitând de spaima de întuneric împărţită cu verii noştri simieni. De-a lungul operei lui Phlip K. Dick putem urmări explorarea străvechilor teme ale iden­ tităţii şi alienării însoţită de sentimentul dislocării eu-lui. în creaţia lui Stanislaw Lem pare a fiinţa o explorare si­ milară, complexă şi subtilă, a arhetipalului Celălalt, străinul.

Asemenea mituri, sim­ boluri, imagini, nu se destramă scrutate de către intelect, nici nu se clasează, o dată studiate etic, estetic sau chiar religios. Din contră: cu cât le priveşti mai mult, cu atât mai mult ele există. Şi cu cât gândeşti mai mult, cu atât mai mult ele semnifică.

La acest nivel, science fictionui merită denumirea de mitologia modernă.

Majoritatea sf-ului n-o merită şi, din păcate, nici n-o va merita. De artişti am dus întotdeauna lipsă. Fără îndoială, vom continua, în cele mai multe cazuri, să primim resturi reîncălzite din Babilon şi de la Northrop Frye, servite de snobi, pre­ cum şi hoarde de Potâmicari musculoşi, sculaţi din lut de scribi. Vor mai f i , însă, şi făurari de mit. Şi - cine ştie?

- poate chiar acuma, viitoarea Mary Sheiley zace tăcută în odaia ei din vârful turnului, aşteptând doar o furtună.

Cristian

Traducere de Lăzărescu

Mihail Grămescu după o idee a lui Mircea Ştefancu 1. Era anotimpul bizonuluifumurlu. Frunzele liriodendronilor şi plantanilor însânge­ rau cu metal topit coamele văluratilor văioage împădurite ale Altaes Cordillieros. Stâlpul de foc şi fum înălţându-şi piciorul din conul Altan-te-petl călca ,ppa adâncă a lacului Titlanti • Coadă-de-samur scoase un chiot străbătător prin depărtare, răsucind deasupra capului scalpurile verzi lânalacului. Sălbaticul purta pe cap o coroană alcătuită din cinci­ zeci şi una de pietre de quetzal.

Coadă-de-samur îşi roti ochii bulbucaţi şi miopi peste valea roşie de toamnă a tribului oamenilor-jaguar. De departe, din zare, de lângă corturile pestriţ colorate de lângă multi­ seculara piramidă a soarelui, Floare-de-lună îi răspunse cu glas cristalin. Cu inima îremătând, norocosul vânător îşi luă elan la vale, spre Fiica Soarelui, să-i depună şi de astă dată la picioare, ofranda lui vitează: penele de piatră verde.

Coadă-de-samur nu se temuse nici de Ursul-Negru, nici de Pisica-Jaguar şi, dând dovadă că nu se teme de nimeni şi de nimic, se făcuse demn de Fiica Soarelui. Era vânătorul de quetzali-pâsârilepeşti, oamenii-zeicupenedesolzi verzii?

Ieşi din pădure, şchiopătând de piciorul drept, mai scurt din naştere. I se păru ciudat că iubita nu-i vine în întâmpinare, făcându-i doar semn de departe cu mâinile, dar rămânând ca împietrită la Intrarea cortului acoperită de blănuri. Abia când se apropie, ochii lui, cu vedere scurtă, remarcară străinul.

Străinul avea păr de lumină

şi piept de solzi. Dar solzii Ti erau negri: Ca un cap de que­ tzal bătrân pe un trup de que­ tzal tânăr. Străinul ţinea Tn mână un toiag lung, lucios şi negru, îndreptat spre Coadade-samur. Cu cealaltă mână răsucea părul Florii-de-Lună, îngenuncnind-o la picioarele-i.

O căutătură rea i se oglindea zeului Tn priviri şi, când, Tn sfârşit, Coada-de-samur scoase strigătul de război, toiagul negru din mâna quetzalului detună rostogolit; şi sub arsura de neîndurat care-i fripse pieptul, Coadă-de-samur muşca ţărâna dinaintea străinului.

Aşa pieri Coadă-de-samur, vânătorul de quetzati.

2. Don Pedro de Rial făcu Tn derâdere semnul crucii asupra indianului, şi răsucind coama neagră a indience!, o întoarse cu faţa către el, aruncând în iarbă muscheta încă fumegândă. înaintea femei i-iaguar, tatu­ ate şi tuciurii, el desdichado, plecat din Regat să nu moare de foame, se simţi crescând până la cer. Un zeu, Yahl un zeu blond şi bărbos, cu pieptar o mat cu pene negre de quetzal peste perniţa de lână de la sân. II Dios!

— Santa Măria! urlă don Pedro, înfierbântat. Santa Măria grazia plena!

3. Quetzalii se agitau. De ani şi ani, poate de milenii (în Adânc nimeni nu ţine numărătoarea timpului unei vieţi), trupurile rubiconde îşi umflau spasmodic piepturile sub zalele verzi ale solzilor.

Urechile bronhiilor palpitau.

Departe, sub apele tulburi, printre algele unduind lent, se zărea Piramida Soarelui.

Orice localizare geografici este superfluă.

4. Muntele Atalan se scu­ funda din ce Tn ce, cu cât fosa intercontinentală creştea.

Piramida Soarelui abia dacă se mai întrezărea între alge, prin apele mâloase ale crevasei: un contur albastru-verzui, îndepărtat.

Oraşul cu acoperişuri de onix, îşi serba, sub falduri de întuneric, mileniile, tn mijlocul vârtejurilor stârnite de cei patru curenţi ai Urbei Abisale (dintre care doi fierbinţi şi doi reci ca gheaţa), templul lui Poseidon îşi flutura pădurile submarine prin care doar sepii gigantice şi caşaloţi bătrâni se mai rătăceau din când în când, tul­ burând fauna de forme fos­ forescente a peştilor luminoşi, ori stârnind unduirea neîntre­ ruptă a uriaşilor viermi-de-nisip ai adâncurilor, ce se ridicau dintre hăţişurile de alge negre de pe fund.

Ca orice animal marin, quetzalii simţeau apropierea mareei. O nelinişte febrilă ie pulsa în vinele albastre, sub blindajele solzoase, de smaragd. La ceasul ce se anunţa, femela era mai fru­ moasa ca oricând, ondulându-şi rotunjimile şi zbâlindu-şi faldurile de coame în care alge rătăcite stârneau Irizaţii fluores­ cente Tn întunericul etern. O chemare multimilenară făcea jocurile formelor pline mai încărcate de semne şi sensuri, stârnind amintiri aproape uitate în însăşi materia din care erau alcătuite trupurile puternice.

Se doreau.

Când mareea venea, que­ tzalii ajunşi la maturitate îşi aminteau, şi părăseau lumea scufundată a Atalantei. Se ridi­ cau din nesfârşita crevasă în care se înfundaseră pogorând templu cu templu, piramidă dupa piramidă, planând în abis

cu capitala lor placată Tn onix şi aur pur.

Acum însă aveau să pornească din nou, urmând cele patru curente primordiale, ce împărţeau Tn patru, cu un flux neîntrerupt, imperiile de apă ale lumii.

Cândva quetzalii fuseseră stăpânii unici ai planetei, dar retragerea lor lăsase spa]iui ilber altor speci, eminamente terestre. Din jungla cuaternară, evoluţia pornise pe alte căi, spre a răzbi într-un târziu Tn neamuri tinere şi aprige de vânători feroce care-şi solici­ tau azi supremaţia fără a-şi mai aminti de quetzalii ce părăseau tot mai rar lumea adâncurilor tulburi spre a se avânta Tn Măreţe Exod către Lacul Sacru al împerecherii, unde ape îngheţate, limpezi şi adânci, Ti aşteptau pe înălţimile de dincolo de nori ale Altaes Cordillieros. Abia câteva milioane de trupuri se mai urneau, într-o năpraznică învolburare de-a lungul curenţilor Cernei. Dintre cei plecaţi doar aceia care urmau fluxul cald către sud-vest mai aveau şansa să ajungă la Liman, la ţărmurile genunii, unde numai câteva sute din­ tre ei, uneori numai câteva zeci, reuşeau să urce pe vechile căi de apă, de care-şi mai aminteau paramnezic.

Restul erau meniţi eşecului, împuţinând tot mai drastic specia care, cândva, când Matca Izvorului se aflase mult mai aproape, stăpânise Sfera. Azi, când distanţa creştea de la an la an, erupţii periodice semnalau alunecarea tot mai rapidă a plăcilor continentale. Lenta îndepărtare a uriaşelor plat­ forme lungea drumul spre Matcă, devenită din ce în ce mai Inaccesibilă. Atalanta se pierdea în hău.

Ultimul quetzal, ajuns acasă din migraţia inversă, unui singur, străbătuse pe jos Cordîllieros-ii, ca să înveţe hoardele de oameni-jaguar tainele unor ştiinţe mirifice, spre a da, astfel, un sens mai bun lumii de deasupra, îndrumând-o pe calea Adevărului şi a Toleranţei. S-a scufundat apoi, pe veci, în apele Oceanului, de unde nu

6

s-a mai întors niciodată, dezamăgit pesemne de reaua ucenicie a preaproştilor săi învăţăcei; sau poate, singur şi trist, nepereche, lipsit în lumea lui de sensul întoarcerii, de binecuvântarea partenerei, se va fi prăpădit zadarnic, în întunericul umplând cetatea de pe străfunduri.

5. Urcau în sensul râului care părea să izvorască din nori, de dincolo de nori, de-a dreptul din ceruri. Ca pe orice anima! abisal, pe quetzali, aerul înălţimilor Altaes-ilor îi îmbăta, ameţindu-i.

Nu mai erau asemeni celor ce plecaseră în urmă cu jumătate de maree din Atala-tiErna. Solzii verzi li se spul­ beraseră pe drurp nemairămânâdu-le decât o creastă ciufulită. Resturile platoşelor descompuse marcau calea urmată în sensul fluviu­ lui. Curajoşii triburilor întâlnite în drum îi căutaseră şi pândi­ seră pas cu pas, să se lupte, neînfricaţi, cu ciudatele fiinţe pe care săgeţile alunecau fără a le pricinui nici un rău; cu quetzalii cei jumătateoamenijumătatezei, jumătatepeştijumătatepăsări, jumătateapăjumătateeter.

Orice om-jaguar visa un scalp verde, cu care să cucerească inima şi mâna vre­ unei prinţese luetice, mioape şi nespus de dulci, din triburile care împânzeau pădurile de la delta fluviului mişunând de piraya feroce şi aligatori leneşi, pâna la platforma alpină de pe care se vedea fumegând, dea­ supra lacului de oglindă, vul­ canul Atalan-tepetl.

6. Coadă-de-samur ridică tomahawkul spre una dintre cele două fiinţe de solzi, cu zdrenţe de aripi verzi şi cu creste verzi împodobindu-le frunţile înalte. Păreau un grup statuar executând un dans astral: dansul unei necunos­ cute şi stranii sărbători.

Cei doi quetzali erau slabi, cu pieile zbârcite şi flasce.

Urcaseră fluviul împotrivindu-se curentului, înaintând în interiorul conti­ nentului până la Lacul din Inalturi, cel atât de adânc încât se spunea că izvorăşte

chiar din Temeliile Lumii.

Se zbăteau Tn balta mocir­ loasă de la mal, sub soarele înălţimilor, rece şi arzător Tn acelaşi timp. Arătau ca două fiinţe îngrozitor de bătrâne.

Hlamidele membranoase îşi tâlfâiau resturile de pene verzi.

Undeva, Tn adâncul Oceanului, Ti aştepta o cetate cu ziduri numai şl numai din aur, cu cupole sculptate Tn onix. ii aşteptau templele unei civilizaţii scufundate de mi­ lioane de ani. Milenii de milenii se cemuseră peste uneltele şi armele teribile ale Gintei care ar fi putut spulbera istoria încă din zorii ei. Dar aici nu mai erau decât un vânat facil Tn calea armei rudimentare de piatră a unui vânător sălbatic şi crâncen, o Imperfecţiune vânând cu arma lui boantă două imperfecţiuni; un muri­ bund al unei lumi muribunde vânând muribunzii unei lumi mai presus de fire ca să poată dăinui.

7. Arma grosolană de piatră izbi femela în cap.

Pumnalul de silex se Tnplântă între omoplaţii quetzal ului.

Prăbuşindu-se în nămolul albastru de sângele vărsat, Quatl va stropi cu lapţi icrele depuse de femela sa, fecundând mâlul fertil menit să le perpetueze specia pe Pământul devenit ostil tor.

Cândva, peste o mie de ani, că atât durează gestaţia la quetzali, miliarde de miliarde, ei îşi vor relua Exodul, urmând cursul Izvorului de la Sorginte.

Vor cobori pantele abrupte şi rupte ale Altaes Cordillierositor, în turbioane şi colcăieli de viermi prelungi, târându-şi, scrisă parcă în ei, Istoria unei specii bătrâne de când lumea, spre a popula străzile de aur şi onix ale unui oraş scufundat; Zei muritori, înflorind legendele popoarelor primitive cu o faună de vis.

Oarecând, peste alte mii de ani, poate un nou QuetzalQuatJ va urca până la Izvoare, să se sacrifice într-o nemaipomenită împerechere, aducând oamenilor necunoscători şi răi, civilizaţia, fericirea şi vina unei crime fără temei.

mJKm Darius H. Luca îşi stăpâni emoţia cu greu. Toate tensi­ unile adunate de-a lungul săptămânilor d e antrenament răbufneau potenţând fiecare sentiment, amplificând trăirile. Tracul.

Frica de eşec. Şocul pe care îl simţi c o n f r u n t â n d u - t e în s f â r ş i t , cu s i t u a ţ i a d i n teren.

E într-o sală de c o n c e r t REALĂ! Putea să mângâie pereţii, să le simtă fermitatea, să-şl murdărească mâinile cu agentul d e acoperire ce se desprindea atât de uşor: z u g r ă v e a l ă ? Parcă d e n u m i r e a c o n t a . . . îi venea să strige de bucurie! Să păşeşti în v i s u l cel m a i d o r i t . O sală de c o n c e r t e adevărată.

Era p u ţ i n ă l u m e . D e v r e m e . A s t a îşi dorise: să vadă scaunele ocupându-se, să studieze fizionomii, să surprindă frânturi de discuţii. Prieteni. Cunoscuţi. Iubiţi î n a i n t a pe c u l o a r u l c e n t r a l . î n ^ stânga doi tineri, poate liceeni.

Prea o c u p a ţ i p e n t r u a-l remarca apariţia. Mai în faţă, câţiva bărbaţi Discutau molcom, încercând să-şi alunge plictiseala. Când trecuse pe lângă ei se opriseră din conversaţie. E n o r m a l ? ^ Probabil aşa se obişnuieşte: să-ţi v cunoşti vecinii de scaun. O p r i v i r e \ ar fl ajuns. Dar ei îl cercetau în con­ ^ ^ tinuare.

D i n t r - o d a t ă s e s i m ţ e a stingher, s t r â n g e a u p a n t o f i i , haina îl i n c o m o d a ^ sub braţ. Şi cravata, parcă se încolăcise în j u r u l g â t u l u i . C o s t u m u l : c u l o a r e a nu s e potriveşte la ocazie. Poate e demodat. Sau are o cusătură greşită. Să fie altceva? îşi căuta locul. Biletul era inscripţionat ilizibil. Rândul trei sau opt? Ezita între cele două. Se gândi că ar fi mai bine să aştepte.

Să vadă care din fotolii se ocupă. Aşa va face. Se sprijini de perete, pentru a-şi odih­ ni picioarele.

Alte două perechi de ochi: îl ţintuiau, îl u r m ă r e a u . Să nu f i e p e r m i s ă a c e a s t ă poziţie? Iarăşi e de vină costumul? Simţea că explodează. Porni spre rândul opt. Se

^

aşeză. Fotoliul scârţâi din t o a t e î n c h e i e ­ turile. U n sunet d e z n ă d ă j d u i t , d e mobilă dezafectată. Deşi I se păruse că zgomotul fusese amplificat de acustica sălii, nimeni nu s e s i z a s e i n c i d e n t u l . Sau nu-i d ă d u s e importanţă.

Această reacţie neprevăzută îi readuse s p e r a n ţ a . î n c e r c ă să a n a l i z e z e s i t u a ţ i a .

Realiză efectele dezastruoase ale tensiunii n e r v o a s e . Imaginaţia a m p l i f i c a s e d a t e l e realităţii. De fapt, cine să aibă treabă cu el?

Nu era cunoscut. Avea să se nască după jumătate de mileniu, când vor fl murit zeci de generaţii descendente din populaţia actuală. Probabilitatea de a semăna cu o p e r s o a n ă în v i a ţ ă s e a p r o p i a d e z e r o .

Practic, putea fi c o n s i d e r a t un străin ca oricare altul.

Locurile se ocupau pe rând. Trecură z e c i d e p e r s o a n e p e lângă el fără să ^ reacţioneze în vreun fel. Apoi, tocmai se f e l i c i t a p e n t r u d e p ă ş i r e a nentului critic o pereche ce se ezase la câteva rânduri mai în iţă îl observară. Bărbatul zâmbi cu gura până la urechi şi îl făcu un semn prietenesc cu mâna.

Soţia Iul c e r u e x p l i c a ţ i i .

Urmă un scurt dialog după c a r e ea r e p e t ă g e s t u l binevoitor. ^ ^ ^ Nu. L-au confundat. Se a d r e s a u cuiva din s p a t e . I s e păruse.

C h i a r a ş a ? î n d o i a l a , ca un ş a r p e viclean, îi sfâşie siguranţa de sine dintr-o muşcătură. Cu fiecare privire ce îl cerceta, cu f i e c a r e ş u ş o t e a l ă c e u r m a , se nărula speranţa reuşitei. Nici lumina care se stinse, nici anunţul de începere a concertu­ lui nu îl liniştiseră pe deplin. Pentru prima dată simţea că nu are ce căuta în trecut.

Apăruse interpretul. Pletele lungi ce-i c ă d e a u peste umeri se legănau în ritmul paşilor. Se aşeză în scaunul din mijlocul scenei, îşi potrivi microfonul. Scurte aplauze.

Din stânga se ivi un alt bărbat, îmbrăcat

7

în frac. îşi drese glasul şi î n c e p u să vor­ bească rar, cu o dicţie desăvârşită: — B u n ă s e a r a , d r a g i s p e c t a t o a r e şi stimaţi s p e c t a t o r i . Ne reîntâlnim d u p ă o pauză de o lună, î n c e r c â n d să reînodăm şirul manifestărilor muzicale atât de popu­ lare în oraşul nostru. în această seară vă propunem un concert de chitară clasică.

Se opri pentru moment, mimând o pauză tehnică. Privea cu atenţie în sală Străinul realiză că fusese văzut, identifi-> cat, luat în considerare. Un fior rece i se prelinse de-a lungul şirei spinării.

— Dar, î n a i n t e de a î n c e p e , j miteţi-mi să vă prezint un oaspc nesperat, o personalitate d s e a m ă c a r e ne o n o r e a z ă p r i n vizita sa. A venit de departe, le, cu sacrificii, pentru a fi prezent nt la lai concertul din această seară Doamnelor şi domnilor, un savant de talie universală, c u n o s c u t u l z i n d o l o g lliati M a r c o n e . S ă - I p r i m i m c u m se cuvine!

Ropotele de aplauze porniră a p r o a p e ^ i s t a n t a n e u . Un proiector de pe scenă se aprinse, ţintuindu-l în lumină. împins de la spate, tras de mâini, se ridică anevoie.

Zgomot de paşi, tropăituri, vibraţia podelei asaltată de zeci de o a m e n i . Orbit de reflectoare nu zărea decât oceanul lumi­

i

nos. Freamătul pantof ilor se î n t e ţ i . După câteva clipe simţi şocul mulţimii, împingându-l din toate părţile. Orchestra atacă imnul Federaţiei, cu două sute de ani înainte de compunerea sa. Chiote de bucurie. în acel m o m e n t se aprinseră luminile sălii. După o clipă de b u i m ă c e a l ă , m b r â n c i t u r i l e şi m i r o s u l p a r f u m u l u i scump, amestecat cu cel al transpiraţiei fură completate d e priveliştea a zeci de chipuri ^ ^ î n f l ă c ă r a t e de e n t u z i a s m , v s u t e de degete pipăindu-l, ^ ^ o c h i devorându-l, braţe sufocându-l. O bătrână ^ s c u n d ă , îndesată, îşi făcea loc cu o n e o b i ş n u i t ă agilitate prin m u l ţ i m e . Ajunsă lângă e l , îndepărtă vecinii cu coatele şi îşi idică privirile. Izbucni într-un gest î afectivitate: — A u , maică, am crezut că mor şi e-oi vedea. Bătute-ar norocu', vin' la baba să te pupe! î l c u p r i n s e c u m â i n i l e d u p ă gât şi îl trase spre ea. îl aplică limba şi buzele pe obraz, lăsându-i amintire o dâră de salivă.

Apoi îşi oferi ultimele resturi înegrite ale dinţilor într-un zâmbet lăbărţat.

S i m ţ e a că se s u f o c ă . P r e s i u n e a mulţimii crescuse, comprimându-i toracele

r

r

din toate părţile, nelăsându-i spaţiu pentru respiraţie. Sunetele se dizolv au, se amestecau în zgomote, se diluau pentru a f o r m a un m u r m u r . P i c i o a r e l e d e z a r m a u , refuzând să mai susţină corpul vlăguit. în timp ce câmpul i se îngusta, întunecânduse tot mai mult, înregistra ultima senzaţie, cea a căderii într-un hău fără hotare.

Chiar în acel moment două braţe puter­ nice îl s u s ţ i n u r ă . Era un bărbat î n a l t , cu alură atletică, îmbrăcat într-o haină de piele.

— A leşinat. Faceţi loc.

Agitaţia se mai domoli.

— Ajunge. Aţi văzut destul. A m nevoie de un culoar.

La această c o m a n d ă apăruseră câţiva t i n e r i d e la m a r g i n e a m u l ţ i m i i c a r e , î n câteva clipe, acţionând sincronizat, realizară o breşă. Bărbatul trecu în viteză, s u s ţ i n â n d u - l pe s t r ă i n d e la s p a t e . î n u r m a lor m u l ţ i m e a f r e m ă t a , v o c i ­ fera.

Iliati îşi reveni pe c o r i ­ dor. Era ajutat din a m b e l e ' părţi de doi tineri. Aceştia depuseră pe o b a n c ă , într încăpere fără ferestre, a plecară. După ei intră bărbatul c a r e s e a f l a s e la d o i p a ş i î n urmă.

— Domnule Marcone, vă prezintă scuzele mele în legătură cu inciden­ tul de adineauri.

Iliati î n r e g i s t r a s e v o r b e l e celui i f a ţ a s a , d a r c r e i e r u l r e f u z a să le a n a U z e z e . B u i m ă c e a l a e r a c o m p l e t ă . îşf a m i n t e a că s e află la c o n c e r t , d a r nu înţelegea ce se petrecuse cu el. Şi cum de îl c u n o a ş t e a c e s t d o m n , s p u n â n d u - i pe nume.

— Să revenim la problema noastră. Vă rog să-mi înapoiaţi cronotronul. Ştia şi de vizita în trecut. De existenţa dispozitivului. Posibilitate nulă pentru un locuitor al acestei perioade.

— Sunteţi un angajat al Agenţiei?

— Vă vom explica totul.

Duse mâna la brăţară. Semăna până la Identitate cu o piesă de argint folosită ca podoabă în acele vremuri. Disimulare per­ fectă.

Un clinchet urmat de un bâzâit aproape Imperceptibil. Cronotronul se dezamorsa, d e s f ă c â n d u - s e în d o u ă j u m ă t ă ţ i . Iliati c e r c e t ă , a p o i p r i v i în j u r . O b ă n u i a l ă îl asalta îndemnându-l să atingă pereţii pen­ tru a se convinge dacă nu sunt decoruri.

1

Spuse cu o voce tristă: — A fost încă un t e s t Neanunţat. N-am efectuat nici o călătorie temporală.

M â i n i l e î i c ă z u r ă pe l â n g ă c o r p . Din palmă îi alunecă brăţara ce căzu cu zgo­ mot metalic pe podea. Bărbatul se aplecă şi culese cele două piese.

— Vă mulţumesc, domnule Marcone.

Plecă fără să adauge altceva.

Iliati se trezi singur. Paradoxal, tăcerea îl reconectă la real. O t ă c e r e n e f i r e a s c ă .

Reveni în sala d e c o n c e r t e . Lumina stri­ dentă îi sublinia pustietatea. Nici un zgo­ mot. Un decor imens, părăsit de actori şi tehnicieni.

Simţea nevoia de dovezi. îşi propti palma de zid. împinse cu putere. Bătu cu p u m n u l . Z g o m o t sec, înfundat. Degetele deveniseră albe din cauza varului.

Refuză descoperirea. încercă s-o ignore. Ieşi din sală în fugă, cu speranţa de a găsi imaginea platoului în care se f ă c u s e t e s t a r e a . In locul e f e c t e l o r î l pină soarele, trotuarele murdare, ii tare al serii. Colindă străzi la id, fără o ţintă anume, lovindu-se e ultimii trecători, frecându-se de ziduri. Ajunse într-un gang lumi­ nat d i f u z d e g e a m u r i l e u n u i local aproape gol. în faţa lui, doi tineri discutau pe un ton destul de ridicat: — Am auzit că au iden­ t i f i c a t un n o u s t r ă i n , l-au uat cronotronul şi l-au lăsat în pace. Tocmai s-a anunţat la radio.

— Să-i ia dracu'l Dacă aş fi în locul v a m e ş i l o r , i-aş î m p u ş c a pe t o ţ i . Să v e z i cum n-ar mai călca pe la noi.

Cel care vorbise se întoarse în direcţia lui Iliati, scuipă înciudat apoi strivi flegma cu vârful pantofului.

N-avea ce căuta aici. Porni spre ieşire.

Se plimbă f ă r ă ţintă t i m p de c â t e v a o r e .

Ajuns într-un parc, se întinse pe o bancă, rebegit de frig. " T r e b u i e să f i e un t e s t " îşi s p u s e în g â n d . " A u c o n s t r u i t un p l a t o u m a i m a r e , l-au d o t a t cu c l i m ă artificială,' au folosit materiale de construcţie originale".

Se m i ş c ă , î n c e r c â n d o p o z i ţ i e m a i comodă.

"Am să d o r m puţin. C â n d mă voi trezi va fi bine. E un test." î n a i n t e de a î n c h i d e o c h i i p r i v i s p r e răsărit, la o r i z o n t , u n d e un s o a r e cât s e poate de veridic se ridica pentru a încălzi încă o dată lumea.

Paul J. McAuley

1.

La a n i v e r s a r e a a opt a n i , m ă t u ş a l u i E v a n i-a fătiut c a d o u ultima n o u ­ t a t e , b i o - t r u s a Construiţi

singur

o semifiinţă.

Pe

c a p a c u l cutiei se v e d e a imaginea unei maşini extraterestre pulsând de o viaţă stranie, antropo­ morfa, într-un colţ era emblema unei spirale duble înălţându-se dintr-o e p r u b e t ă . " N u c u m v a s-o vadă taică-tău", spusese m a m a lui E v a n si b ă i a t u l dusese trusa în hambarul c e l v e c h i , a ş e z â n d cutiile Petri şi flacoanele cu s u b ­ s t a n ţ e c h i m i c e şi retroviruşi pe o măsuţă prăfuită, în umbra com­ binei.

T a t ă l îl g ă s i a c o l o pe Evan după două zile.

Ciupercile jilave pe c a r e le c r e a s e , u n m i l i o n d e amoebe adunate în jurul u n e i picături d e a d e n o z i n m o n o f o s f a t , se transfor­ maseră cu un retrovirus şi înmugureau nişte p r o e m i n e n ţ e cu blăniţă albastră. Tatăl vărsă fla­ c o a n e l e , deşertă cutiile î n curte şi-l puse pe E v a n să t o a r n e peste ele un litru de dizolvant industrial.

Băiatul plânse, nu de frică sau de mânie, ci din cauza duhorii înţepătoare. în v a r a a c e e a , c o m p a ­ nia d e î n c h i r i e r i h o t ă r î s e asupra vitelor. Individul care controla distribuirea

/O

super-vacilor se deplasa cu o limuzină mare, purtând pe portieră o e m b l e m ă c u e p r u b e t ă şi spirala dublă.

Anul următor, recolta de cereale a fost distrusă, atacată de o ruginagrâului extrem de viru­ l e n t ă . T a t ă l lui E v a n n u şi-a putut permite să c u m p e r e noul soi rezis­ tent şi f e r m a a dat f a l i ­ ment.

2.

Evan locuia cu m ă t u ş a lui în c a p i t a l ă . B ă i a t u l avea cincisprezece ani.

Avea o motoretă, un cal­ c u l a t o r c u p l u n j e r şi u n microzaur domestic: un triceratop cât o pisică, cu blana purpurie. Terciul special, singurul aliment pe c a r e - l p u t e a c o n s u m a microzaurul, costa jumătate din alocaţia l u n a r ă a lui E v a n ; d e a c e e a , îl lăsă pe prietenul lui cel mai bun să injecteze animalul cu un virus de fabricaţie pro­ prie, p e n t r u a-i î n l ă t u r a dependenţa alimentară.

Fu un s u c c e s doar parţial; t r i c e r a t o p s u l nu m a i a v e a nevoie de terci, însă căpătă epilepsie d e c l a n ş a t ă de lumina s o a r e l u i . E v a n t r e b u i să-l ţină în şifonier. C â n d începu să n ă p â r l e a s c ă p e t e c e m a r i d e b l a n ă , îl a b a n d o n ă într-un parc din

apropiere.

Oricum, microzaurii nu m a i erau la m o d ă . Prin parc puteau fi întâlniţi cu zecile, ciugulind frunze, iarbă sau resturi de m â n c a r e . î n curând dispărură, din lipsă d e hrană.

3.

C u o zi înainte ca Evan să a b s o l v e , f i r m a c a r e - l sponsoriza îl anunţă că n-avea să se m a i o c u p e de cercetare.

Politica firmei se modificase; secretele războaie gene­ tice deveneau publice.

Când Evan încercă să protesteze fu întrerupt brusc: " A i o poziţie s u p e ­ rioară multor angajaţi cu vechime. Cu diploma în genetică moleculară poţi ajunge cel puţin sergent".

4.

Jungla era o pătură verde-strălucitoare prin care râurile argintii păreau nişte fulgere. Un vânt cald suflă peste Evan când ieşi, pe j u m ă t a t e , prin c h e p e n g u l e l i c o p t e r u l u i ; c u r e l e l e îi apăsară puternic umerii.

A v e a d o u ă z e c i şi t r e i d e a n i şi e r a t e h n o s e r g e n t .

Era al doilea raid al s ă u .

Ochelarii pâlpâiau sim­ boluri peste peisaj, u r m ă r i n d ţinta. D o u ă sate aflate la un kilometru unul d e celălalt, unite printr-un d r u m de ţară, roşu şi

strâmb precum un vas capilar, care se lărgi b r u s c ia d i m e s i u n i l e u n e i artere când elicopterul intră î n picaj.

Câteva flăcări se d e s p r i n s e r ă de pe s o l ; Evan speră că ţăranii n-aveau decât Kalaşnicoave.

Cu o săptămână în urmă, unul din ei d o b o r â s e un eli­ copter cu o străveche r a c h e t ă sol-aer. A p o i se preocupă să pulverizeze suspensia-virus, cu bază lipicioasă, care înceţoşa plantaţiile d e p o r u m b .

La întoarcere, pilotul, un veteran, îi spuse prin i n t e r c o m : " L u c r u r i l e sunt tot mai nasoale. De-obicei, noi luam doar o frunză, d o n a r e a se-ocupa d e r e s t u l . Nici m ă c a r nu-i puteai spune hoţie.

Da'chestiile astea... Am zis m e r e u c ă războiul nu-i b u n pentru afaceri".

"Compania are copyrightul pentru genomul porumbului", s p u s e E v a n . "Ţăranii ăia n-au licenţă sa-l cultive".

"Vorbeşti ca un adevărat o m al c o m ­ paniei", remarcă admira­ tiv p i l o t u l " . " F a c pariu c ă

nu ştii nici măcar c e ţară-i asta".

E v a n c ă z u pe g â n d u r i .

După aceea întrebă: "De c â n d sunt a ş a importante ţările?"

Plantaţiile de orez se întindeau dese, formând u n covor ţesut d i n petice, î n f i e c a r e orezărie, ţăranii erau aplecaţi deasupra propriilor reflexii, plantând răsaduri pentru recolta d e iarnă. în centrul delegaţiei UNESCO, Ministerul Agriculturii stătea sub o umbrelă neagră purtată de un secretar. Tocmai explica foametea prin care trecea ţara lui d u p ă o recoltă de orez care bătuse toate recordurile.

E v a n se afla în spatele grupului, cu capul descoperit sub bura călduţă. Purta un costum modern, dintr-o singură b u c a t ă şi g a l o ş i g a l b e n i .

A v e a d o u ă z e c i şi o p t d e a n i , şi p e t r e c u s e u l t i m i i doi ani infiltrându-se în UNESCO. Ministrul spunea: "Trebuie să achiziţionăm seminţe îmbunătăţite

Desen d e Walter Riess

genetic pentru rezistenţa la p e s t i c i d e , c a s ă p u t e m rivaliza cu vecinii noştri, dar poporul meu nu-şi poate permite să c u m p e r e orezul astfel obţinut.

T r e b u i e exportat în t o t a l i ­ tate, ca să ne plătim datoriile. Copiii noştri f l ă m â n z e s c Tn m i j l o c u l abundenţei."

E v a n îşi î n ă b u ş i un c ă s c a t . M a i t â r z i u , la recepţia dintr-o a m b a s a d ă dărăpănată, izbuti să-l a b o r d e z e pe m i n i s t r u .

A c e s t a era ameţit, nefiind obişnuit cu lichiorurile tari. îi s p u s e c ă r ă m ă s e s e foarte impresionat d e cele văzute.

"Să ne vezi oraşele", bolborosi ministrul. "în fiecare zi vin câte o mie de refugiaţi din provincii.

E plin de Kwaşiorkor, beri-beri..."

Evan băgă în gură un sandviş. Era un produs nou al C o m p a n i e i , care se zbătu cu o lascivitate deli­ cioasă înainte să-l înghită.

"Poate că v-aş putea ajuta", rosti el. "Cei pe care-i reprezint deţin o cultură nouă, care îndeplineşte perfect c e r i n ţ e l e n u t r i t i v e şi se

poate dezvolta pe medii simple."

"Cât de s i m p l e ? " Pe măsură ce Evan explică, ministrul, deloc beat aşa c u m p ă r u s e , îl c o n d u s e pe t e r a s ă . A c o l o î i s p u s e : "Ştiţi că asta trebuie să r ă m â n ă strict confidenţial.

Legislaţia U N E S C O . . . " " E x i s t ă c ă i d e - a fi ocolită. A v e m concesiuni în cinci ţări cu... dezechilibre comerciale similare. Concesionăm genomul gratuit pentru sprijinirea guvernelor c a r e p r i v e s c f a v o r a b i l şi celelate produse ale noastre..."

6.

Piratul g e n e t i c î i a r ă t a lui E v a n e c h i p a m e n t e l e de lucru, când otrava lentă î n c e p u să-l afecteze.

E r a u la b o r d u l u n u i a n t i c submarin ICBM, aflat undeva în largul Filipinelor.

Tuburile rachetelor f u s e s e r ă trans­ formate în linuri de fer­ mentare. Puntea era tic­ sită de t e h n o l o g i e de manipulare; echipamente de realitate virtuală ce ofereau purtătorului posi­ bilitatea d e - a c o n t r o l a , î n m o d direct, roboţii tăietori de mărimea unor molecule, mergând de-a lungul spiralelor A D N .

"Nu echipamentele mă p u n pe g â n d u r i " , s p u s e piratul, "ci distribuţia".

"Nu-i nici o p r o b l e m ă " , r ă s p u n s e E v a n . Sistemele de protecţie ale piratului f u s e s e r ă deosebit d e uşor de străpuns. încercase să-l i n f e c t e z e pe E v a n c u u n virus z o m b i e , î n s ă sis­ t e m u l său imunitar, m o d i ­ ficat genetic, rezolvase problema cu uşurinţă.

Otrava lentă era cu mult mai subtilă; până se depista era prea târziu.

Evan avea treizeci şi doi d e ani. T r e c e a drept agent

de bursă pe piaţa cenuşie elveţiană.

"Aici îmi ţin chestiile v e c h i " , z i s e piratul lovind cu palma un rezervor criogenie din oţel inoxi­ dabil. "Chestii dinainte d e - a d a lovitura. De pildă, un complex genetic luciferat liber. Mai ţii m i n t e c â n d a î n c e p u t să sclipească toată jungla braziliană?.

Eu am făcut-o". îşi şterse s u d o a r e a d e p e f r u n t e şi se î n c r u n t ă s p r e term o s t a t u l complicat al o d ă i i . E n o r m d e g r a s şi c o m p l e t s p â n , purta d o a r b e r m u d e şi ş l a p i . F u s e s e luat în c o l i m a t o r pentru c ă e r a g a t a să r u p ă piaţa cu o nouă cură HIV. Compania câştiga încă binişor d e pe u r m a propri­ ului ei tratament; se asi­ g u r a s e r ă că SIDA nu f u ­ sese c o m p l e t eradicată în ţările lumii a treia. "îmi amintesc că guvernul brazilian a căzut", spuse Evan "populaţia a luat-o drept un s e m n rău prevestitor".

"Ce să-ţi zic? Eram doar un puşti.

Transformarea genei era simplă, dificultatea era să găsesc un purtător.

Aceleaşi vechi probleme.

Asculta-mă pe mine: viitoarea b o m b ă o să fie mutaţia somatică! De ce să creşti varietăţi noi când poţi reface un g e n o m , celulă cu celulă?"

Ciocăni termostatul.

Mâinile îi tremurau. "Hei, ce dracu, e cald aici, sau ce-i?"

"E primul simptom", răspunse Evan. Se dădu la o p a r t e e x a c t î n c l i p a când piratul se prăbuşi.

"Iar ăsta-i al doilea".

Compania avusese grijă să-l d u m p e r e pe şeful piratului; Evan avu t i m p suficient să aranjeze linurile de fermentare.

Până ajungea pe ţărm, a v e a u să fie scurtcircui­ tate.

Mânat de o inspiraţie, în ciuda ordinelor primite, luă cu el un eşantion al trata­ mentului HIV.

7. " T e r i t o r i u l d i n t r e pira­ terie şi l e g a l i t a t e e s t e u n c â m p minat", îi s p u s e s e asasina. "De asemenea acolo există probabili­ tatea cea mai mare de-a se ivi deplasări de ş a b l o a n e , şi a t u n c i inter­ vin e u . C o m p a n i e i m e l e îi place stabilitatea. î n c ă u n a n şi ai fi ieşit pe piaţă, şi probabil c ă acţiunile te-ar fi f ă c u t miliardar... u n jucător minor, totuşi un jucător. Tipii ă i a . . . n i m e n i n u le m a i a r e . G e n o m u l trebuia să fi fost distrus prin anii d o u ă z e c i . F o a r t e a b i l : să p ă r ă s e ş t i p i a ţ a c e n u ş i e a m e d i c i n i i şi să treci pe p r o d u s e l e de lux."Se încruntă: "De ce vorbesc a t â t a ? " "Din acelaşi motiv p e n t r u c a r e n-o s ă m ă ucizi", răspunse E v a n .

"Chiar că pare o prostie", încuviinţă a s a s i ­ na.

Evan zâmbi.

Decodificase de mult virusul din două trepte folosit de piratul genetic asupra lui: prima treaptă u n c a l t r o i a n c a r e le dădea ocupaţie limfocitelor T, în timp ce a doua rescria genele de loialitate implantate de c o m p a n i i î n a n g a j a ţ i i lor. îşi d o v e d i s e d i n n o u utili­ tatea. "Am nevoie de cineva ca tine", spuse el. "Şi deoarece ţi-ai petrecut atâta t i m p î n c e r c â n d să mă seduci, poate c-o să-mi faci onoarea de a-mi deveni soţie. A m nevoie d e o soţie.

"Nu te deranjează să te însori c-o u c i g a ş ă ? "

"Ah! Cândva am ucis şi e u . "

8.

Evan văzu apropiindu-se prăbuşirea pieţii.

Războaiele genetice î m p ă r ţ i s e r ă recoltele f u n ­ d a m e n t a l e în soia, orez şi alge; molimele, într-una mutante, reduseseră c e r e a l e l e şi alte culturi la secvenţe nucleotidice, d e p o z i t a t e în b ă n c i l e c a l ­ culatoarelor. Trei com­ panii biotehnologice m o n ­ diale deţineau patente asupra absorţiilor calorice a n o u ă z e c i şi opt la s u t ă d i n o m e n i r e , d a r pierduseră controlul tehnologiei. Presiunile economiei pe timp de război o simplificaseră într-atât încât oricine îşi putea modifica propriul g e n o m , şi a s t f e l f o r m a corpului.

Evan făcuse o a v e r e în industria m o d e i , v â n z â n d p r o g r a m e şi roboţi micro­ scopici care manipulau ADN-ul. Bănuia însă că, mai d e v r e m e sau mai t â r z i u , c i n e v a avea să vină cu un sistem direct d e f o t o s i n t e z ă , iar s i s ­ t e m e l e lui e x p e r t e î n operaţiuni de bursă erau p r o g r a m a t e să c o r e l e z e cercetările din domeniu.

Vându majoritatea acţiunilor c o m p a n i e i sale cu trei luni înainte de apariţia primilor oameni verzi.

9.

"Mi-aduc aminte de vremurile când ştiai ce este o fiinţă umana'', rosti Evan cu tristeţe. "Bănu­ iesc că-s d e m o d a t , dar asta-i..."

Din culcuşul ei, înapoia unei pâcle de stropi fini, soţia lui r ă s p u n s e : "De-asta nu t e ai înverzit niciodată?

Crezusem că-i doar un

snobism..."

"Obiceiurile vechi se schimbă greu". Adevărul era că-i plăcea trupul său aşa c u m era. în ziua de azi, a te înverzi implica mutaţii somatice care dezvoltau o blană neagră, lungă d e - u n metru pentru a absorbi suficientă energie luminoasă.

Majoritatea oamenilor locuiau la tropice, cete de anarhişti în mantii negre.

Munca nu mai reprezenta o necesitate, ci un moft.

"O să-mi lipseşti", a d ă u g ă bărbatul.

"Hai să nu n e m i n ţ i m " , replică femeia "niciodată n-am fost îndrăgostiţi u n u l de celălalt. T o t u ş i , şi tu o să-mi lipseşti". Cu o lovitură a cozii ei puter­ nice îşi propulsa corpul aerodinamic î n o c e a n .

10.

P o s t - u m a n i cu mantii n e g r e , l u n e c â n d lent s u b s o a r e , a d u n â n d u - s e şi despărţindu-se precum amoebele. Delfinoizi, cu t e n t a c u l e l e încolăcite sub aripioare, legănându-se în bazine cu apă tulbure.

Stele de mare pribege; tufişuri rostogolitoare de ţ e p i ; ş e r p i cu u n braţ şi un picior; stoluri de păsări minuscule, scânteietoare precum s m a r a l d e l e , f i e c a r e stol o singură entitate.

Oameni dezvoltaţi straniu, populaţi de mi­ lioane d e maşinării micro­ s c o p i c e c a r e le r e f ă c e a u forma trupului după dorinţă.

E v a n trăia pe o propri­ etate izolată. Era rspectat c a u n u l d i n f o n d a t o r i i re­ voluţiei p o s t - u m a n e . Un m i c r o z a u r p u r p u r i u îl urma peste tot, înregistrându-l, deoarece hotărâse să moară.

"Nu regret nimic", spunea Evan "decât,

poate, că nu m i - a m urmat soţia a t u n c i c â n d s-a transformat. A m intuit, să ştiţi! Totul! Odată ce t e h n o l o g i a a devenit sufi­ c i e n t de s i m p l ă şi s u f i ­ cient d e ieftină, c o m p a n i ­ ile au pierdut c o n t r o l u l .

Ca în cazul televiziunii, sau calculatoarelor deşi n u c r e d c ă v i le a m i n t i ţ i " .

Oftă. Avea senzaţia v a g ă că mai spusese toate astea. De un secol nu m a i avea nici un gând nou, doar dorinţa de-a încheia gândirea. "într-un anume fel, p r e s u p u n că eu sunt un calculator", vorbi microzaurul. "Acum vei primi delegaţia de colonişti?"

"Mai târziu".

Evan şchiopată până la o b a n c h e t ă , şi s e a ş e z ă încetişor. în ultimele d o u ă luni c ă p ă t a s e o uşoară a r t r i t ă şi p e t e c a f e n i i p e dosul palmelor; moartea exprimată de părţi ale genomului său ce f u ­ seseră suprimate atâta v r e m e . . . R a z e l e c a l d e ale soarelui traversau fla­ murile verzi ale obiectelor-copaci; Evan m o ţ ă i , a p o i s e trezi şi v ă z u că era vegheat d e un grup de stele marine. Pe fiecare vârf al braţelor musculoase aveau câte un ochi albastru, ome­ nesc. " D o r e s c s ă te o n o r e z e d u c â n d u - ţ i g e n o m u l pe Marte, spuse micul triceratops purpuriu.

Evan suspină. "Vreau doar tihnă. Să mă odih­ nesc. S ă mor."

"Bine, Evan", replică răbdător micul triceratops "dar cu siguranţă c ă până ş i tu ş t i i c ă d e m u l t ă vreme nimic nu mai moare".

Traducere de

Mihai-Dan

Pavelescu

/3

OVIDIU BUFNILĂ

Asta e, trebuie s-o fac, trebuie să încerc, să aduc un plus de frumuseţe, nu vă fie frică de aces­ te cuvinte, de cuvântul-cuvânt, eu, astronautul necunoscut spun acestea, cotrobăiesc printre obiectele lăsate mie de un unchi care a binevoit să moară, ce durere, DURERE, în fine găsesc ocheanul, acest simplu instrument prin care pot zări Grandeville, ehei, şi pe frumoasa de Gilga, şi pe Cupidonski, şi pe Abrazurov, toţi nebunii ăştia de prieteni ai mei care mă admiră pentru că sunt astronaut, care mă urăsc pentru că ei nu sunt, pen­ tru că nu au ocazia, atât de râvnită, de a pune mâna pe computerele alea atât de deştepte, pe acele "digitale", ce ştiu ei sărmanii, ce ştiu, cum ne mai perpelim, cum ne mai dorim o groază de lucruri, un foc de tabără, întoarcerea la natură, iau ocheanul cu mine pe navă, zburăm cu milioane de kilometri pe secundă spre Pluria, Pluria, ne pier­ dem greutatea, gândurile, citim cărţi proaste, proaste, din care au fugit diverse cuvinte de care ne este dor, atât de dor, se fură la bordul navei noastre, azi un cip, ieri un fotoliu ergonomie, auzi.

ergonomie, şeful expediţiei îşi pierde piciorul de plastic, mi se fură o gheată, dispare satelitul de telecomunicaţii pe care trebuia să-l plantăm pe o orbită circumpluriană, ne dispare cheful, apare, în sfârşit, complexul-SOLARIS, eu te bănui pe tine, tu mă bănui pe mine, dispare un hangar întreg cu combustibil, cineva leşină, a dispărut steaua Grill, apoi dispare şi cometa Bell şi mai dispar şi alte corpuri cereşti, dispare buna dispoziţie, călătoria noastră e din ce în ce mai palpitantă, curată hoţie, dar unde-i hoţul, unde-i cel care crede că-şi poate bate joc de noi, cine-şi bate joc de noi, cine să fie, CE-I DE FĂCUT, ascultăm, pândim, luăm notiţe, calculăm, relevăm, eu mă închid în cabina mea, mă joc cu ocheanul, poate că o să ne folosească la ceva, aud zgomote-n lăuntrul lui, o fi viu, nu râde uni strigă A.E. Poe care are un cap ciufulit şi care tocmai mă priveşte prin lentila ocheanului, ocheanul e fierbinte, lentila e crăpată şi, ce ne­ bunie, încet, încet mâna mea intră, intră tot mai adânc, eu, Iona, pescuitorul, astronautul, povesti­ torul care...

OVIDIU BUFNILĂ

,e trezi din somn cu .o idee genială în 'minte.

Simplă, genială şi în întregime origi­ nală. Bucuria care-l cuprins­ ese la început făcu însă loc, în scurtă vreme ostenelii căci, ideea era doar punctul de pornire al unei teorii care se cerea dezvoltată, deznădejdii care îl încerca atunci când ajungea în câte un impas, dorinţei de renun{are, atunci când i se părea că nu mai există nici o posibilitate de a depăşi câte o piedică mai îndărătnică, şi iarăşi bucuriei, de fiecare dată când reuşea să depăşească unul din aceste obstacole. în cele din urmă, teoria fu finalizată. Se relaxa pentru câteva clipe, lăsând bucuria reuşitei să-l copleşească. Apoi se apucă din nou de treabă. Trebuia să-şi pună în aplicare noua teorie, ceea ce necesită o activitate extrem de labo­ rioasă, însă plăcută şi intere­ santă. Dar mai întâi trebuia

să hotărască ce va face cu vechea teorie, încă în vigoare până în momentul în care avea să se apuce de lucru.

"Am să fac cu ea ceea ce am făcut şi cu cele dinaintea ei.

E cel mal bun lucru pe care pot să-l fac. Am s-o dau infe­ riorilor. Dar nu dintr-o dată, ci bucăţică cu bucăţică. Da. Şi când am să mai iau câte o pauză pentru a mă reface după oboseala lucrului am să urmăresc modul în care infe­ riorii reacţionează la vechea mea teorie şi, hi, hi, hi, am să mă distrez grozav. Mai ales distracţia finală o să fie grozavă, căci am de gând să le dezvălui teoria în întregime abia după ce îmi voi fi termi­ nat treaba, şi să vezi atunci ce mutre lungi vor face când îşi vor da seama că o mare parte din geniala lor teorie nu se mai verifică. Hi, hi, hi, grozavă distracţie are să fie."

Se trezi din somn cu o idee genială în minte. Simplă, genială şi în întregime origi­

IP®f TA ^I®A©TQIfl BABOI ANGELICA. Există o întreagă l i t e r a t u r ă c a r e se o c u p ă d e T r i u n g h i u l Bermudelor. Dacă vei p a r c u r g e ( m ă c a r ) cărţile apărute în România, vel regăsi într­ una şi teoria imaginată de tine.

CARCIUMARU

LAUR A-M ARIN A.

Premiza şi chiar stilul din "Este greu să a j u n g i o m " m-au a m u z a t . Mal a ş t e p t şi altceva.

MTS

>//i/u</?c///ci

r

nală. Fusese o inspiraţie pe care, dacă ar fi crezut în divinitate, ar fi numit-o "divină". Bucuria care-l cuprinsese la început făcu însă loc în scurtă vreme ostenelii, căci ideea era doar punctul de pornire al unei teorii care se cerea dezvoltată, deznădejdii care îl încerca atunci când ajungeam în câte un impas, dorinţei de renunţare, atunci cand i se părea că nu mai există nici o posibilitate de a depăşi câte o piedică mai îndărătnică, şi iarăşi bucuriei, de fiecare dată când reuşea să depăşească unul din aceste obstacole. în cele din urmă, teoria fu finalizată. Se relaxa pentru câteva clipe, lăsând bucuria reuşitei să-l copleşească. Apoi închise dosarul în care îşi adunase toate calculele şi însemnările şi scrise pe coperta lui, cu litere desenate cu migală: "TEORIA RELATIVITAŢii".

După care se iscăli: Albert Einstein.

R.IONATAN. Textul nu are nici un fel de calităţi.

RUDNITKI CONSTANTIN. Povestirea

este prea "fantastă" pentru spiritul revis­ t e i . P o a t e pe v i i t o r î n c e r c a ţ i să s c r i e ţ i science fiction.

RADU PAVEL GHEO. Textul este foarte bun, dar mizează prea mult pe episodul cu pisica (pe care l-am mal citit noi, numai că era un câine, şi semna Llosa).

Mihai-Dan

Pavelescu

/5

B.D.8.F. Anticipaţia

STĂPÂNII 5CEMARIU

6Î

TUNELULUI

DE5ENE:-^^

5 > S s

-EPi5O0ULli]

Q-Riu, BOMBARDAŢI iMTKAREA/ i-AM îNGROFW CHiAR ÎAWNTE SÂ MOARA, UN

S - A LORD

FĂCUT. F A N & S C A

ARUNCAT/ DE SUFLUL EXPLOZ/Ei, VANMEER 3} bfALiNA SE TREZESC ADÂNC A V /MMA PES7EP/V. PAR...

CRED, MALiNA,CÂ E UBlMA NAVA A COLONfâTiLOR, A8iL CAMU FLATA PE ' VEACURi...

JAR PENTRU NOi, SCĂPAREA.'

B.D.S.F. Anticipaţia

REZUMAT- DISPERAŢI CĂFOTE/ DEMASCAŢI, SimHii TUNELULUI 7/ URMĂRESC PE P/IOTUL STELAR VANMfS\ Si PE CĂLĂUZA ACESTUIA, MĂLINA. LORDUL FANESCA Si AJUTOARELE SALE W BLOCHEAZĂ IN P&TERA CiTA a

Cea do-a noua artă, banda desenată, va fi şi ea prezentă la euROcon "94. Un Salon internaţional îi va fi consacrat, cuprinzând mai multe expoziţii, care vor grupa nume prestigioase din ţară şi din străinătate.

Cu această ocazie a fost lansat şi un concurs de benzi desenate, al cărui regulament se află mai jos: 1. Pot participa desenatori sau echipe (un desenator şi un scenarist) din toată lumea. Vârsta minimă: 18 ani.

2. Fiecare participant va trimite un curriculum vitae.

3. Se vor prezenta trei planşe A3 (29,7 x 42cm), color, cu subiectul Dracula.

4. Planşele trebuie să constituie o povestire completă.

5. Scenariul trebuie să fie în engleză sau franceză.

6. Un juriu internaţional va analiza atât scenariul, cât şi grafismul.

7. Dreptul de reproducere a planşelor aparţine, în exclusivitate, Comitetului euROcon'94.

8. Planşele vor fi trimise până la 1 mai 1994 (data poştei), pe adresa: ARSFan Str. Paris nr. 1 190Q - Timişoara 9. Lucrările primite nu se înapoiază.

10. Creaţiile selectate vor fi expuse in cadrul Salonului de benzi desenate din cadrul euROcon'94.

11. Premiile vor fi acordate la euROcon'94.

12. Participarea la acest concurs presupune acceptarea prezentului regulament Pentru date suplimentare poate fi contactat Dl. Florin Leodor Dănila, directorul Programului Benzi Desenate, la telefon: 096/16.66.58.

Prezentarea efectivă la euROcon'94 este posibilă numai prin achitarea unei taxe de participare de 8 dolari SUA (până la 15 mai a.c), al căror echivalent în lei, la cursul oficial interbancar al zilei, poate fi expediat în contul Asociaţiei Române de Science Fiction (ARSFan) numărul 45.10.8.119.2., deschis la Banca Comercială Româna din Timişoara.

Participarea la concursul de benzi desenate nu implică plata taxei de participare.

Târgul de carte organizat cu prilejul euROcon-ului, prevede următoarele chirii echivalente: - pentru editori: 10$/mp pe întreaga perioadă - pentru librari: 2$/mp pe întreaga perioadă Suprafaţa minimă: 2 mp.

Pentru relaţii suplimentare se va lua legătura cu dl. Valentin Nicolau, tel. 665.87.95, fax. 211.65.60

Premiul de popularitate Conform regulamentului publicat în numărul 485 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice, rugăm cititorii să-şi exprime opţiunile în ceea ce priveşte cea mai apreciată lucrare SF editată în cursul anului 1993. în urma comunicării opţiunilor dumneavoastră, redacţia revistei "Anticipaţia" va acorda premiul de popularitate "Minai lonescu" - 1993.

Publicăm alăturat lista orientativă întocmită de redacţie, cu specificaţia că pot fi indicate şi lucrări ce nu sunt cuprinse în ea.

Secţia română 1. C. Cubleşan - Galaxia termitelor 2. Gh. Păun - 1994 3. D. Ungureanu - Aşteptând în Ghermania 4. D. Ungureanu - Marilyn Monroe

pe o curbă închisă Secţia străină I. B. Aldiss - Cryptozoic 2.1. Asimov - Fundaţia 3.1. Asimov - Fundaţia şi Imperiu) 4.1. Asimov - Zeii înşişi 5. J. Blish - Un caz de conştiinţă 6. D. Brin - Poştaşul vine după apocalips 7. M. Clifton & F. Riplay - Maşina eternităţi 8. M. Crichton - Jurassic parc 9. H. Franke - Capcana de sticlă 10. F. Herbert- Experimentul Dosadi I I . F. Herbert - Dune 12. F. Herbert - Mântuitorul Dunei 13. U. K. LeGuin - Lumii îi spuneau Pădure 14. R. Matheson - Undeva, cândva...

15. R. Sheckley - Immortality Inc. 16. N. Şpinrad - Maşinăria rock and roJI 17. A & B. Strugaţki - Picnic la marginea drumului 18. A & B. Strugaţki - Scarabeul în muşuroi 19. XXXXX - Imperiul oglinzilor strâmbe 20. S. Brussolo - Moartea cu melon

Stephen Baxter

De curând, am studiat cu atenţie texte de fizică teoretică. Prietenii mei - cei care mai suportă încă să mă vadă de când m-au r e c o n s t r u i t F a n t o m e l e - nu pot înţelege acest lucru. Foarte bine, spun ei, aproape c-ai fost omorît de experimentul P l a n c k - z e r o ai F a n t o m e l o r . A f o s t groaznic. Dar acum, nu e oare totul termi­ nat? De ce te laşi copleşit d e gânduri n e g r e ? De c e nu te p l i m b i - s a u , m a i degrabă, să zbori - pe la soare şi să te b u c u r i d e c e e a c e ţ i - a mai r ă m a s d i n viaţă? ...Dar trebuie să fac asta. Trebuie să aflu r ă s p u n s u l la o a n u m i t ă î n t r e b a r e : există oare v r e o cale de ieşire dintr-o gaură neagră?

C â n d a m aflat d e e x p e r i m e n t u l Fantomelor, am făcut un scandal mons­ t r u . Până la u r m ă , A m b a s a d o r u l lor de Groapă a fost de acord să se întâlnească cu mine, dar F a n t o m e l e au insistat ca locul î n t r e v e d e r i i să f i e n e a p ă r a t f a ţ a luminată a Lunii. Bineînţeles, condiţiile t e r e s t r e de m e d i u nu ar fi reprezentat câtuşi de puţin vreo diferenţă pentru o Fantomă Argintie; totul făcea parte din nesfârşitul joc diplomatic de-a şoarecele şi pisica al F a n t o m e l o r . L u c r u l ă s t a îl găseam al naibii de iritant. Dar, ca admin­ istrator şef al proiectului de legătură cu Fantomele, exact asta era sarcina mea să nu găsesc asemenea treburi iritante.

Presupun că vârsta - şi moartea Evei mă făceau să înghit din ce în ce mai greu meschinăria relaţiilor diplomatice interspecii.

La dracu'! Am luat Cablul Lunar de la Baza Antarctică. Trebuia să ne întâlnim lângă Domul Copernicus, în afara lui; m-am b ă g a t în c o s t u m şi a m p o r n i t - o sprinten la drum. Dacă Ambasadorul spera ca cei 65 de ani ai mei mă vor ţine acasă, a trebuit să-şi ia gândul de la aşa ceva.

Ambasadorul Fantomelor Argintii acreditat pentru Groapa de Evacuare a Căldurii, era o sferă argintie de aproape doi metri. Plutea la un metru deasupra regolitului lunar; Pământul se reflecta în ea ca o semilună deformată, alunecând de-a lungul diafragmei Fantomei.

Ne-am întâlnit fără asistenţi, precum cerusem, şi am discutat pe un canal de frecvenţă protejat.

Am intrat direct în subiect: — A m solicitat î n t â l n i r e a d e o a r e c e b ă n u i a m că î n t r e p r i n d e ţ i e x p e r i m e n t e neautorizate asupra materiei quagmatice.

Pluti în sus şi în jos, ca un balon pen­ tru copii, expediat în mod caraghios pe Luna lipsită de aer.

— Neautorizate? Nu aveţi autoritate asupra activităţilor noastre.

— O, ba d a , a v e m ! Prin t r a t a t u l pe c a r e l-am î n c h e i a t a v e m d r e p t de inspecţie asupra oricărui proiect pe care îl desfăşuraţi în legătură cu quagma. La fel p r e c u m şi v o i aveţi drepturi a s u p r a noastră.

Fantoma avu un moment de ezitare.

— Jack, aş vrea să văd dovezi care să-ţi susţină afirmaţia.

Eram pregătit pentru asta: — îţi voi înmâna dosarul. Doar în clipa în care voi fi încredinţat că eşti la fel de :

/9

cinstit şi tu cu mine.

A m încercat să d e s l u ş e s c subtilele nuanţări ale cipurilor traducătorului.

— P o a t e că p r e s u p u i . P o a t e c ă Pauză - încerci marea cu degetul? încerci să scoţi de la mine informaţii preţioase pe baza unor dovezi care nu există.

Am scuturat din cap: — Gândeşte-te mai bine. Rasele n o a s t r e s t a b i l e s c c o n t a c t e pe m u l t e nivele, ajungând până la comerţul de la persoană la persoană. Măsurile de secu­ ritate sunt la fel d e p e r m e a b i l e c a şi pielea umană.

O comparaţie încântătoare, cum numai o Fantomă ar mai fi putut face.

— Poate.

Plutirea i se t r a n s f o r m ă într-o c o m ­ plexă serie de sclipiri.

— Foarte bine. Jack Raoul, am ajuns să ne c u n o a ş t e m unul p e c e l ă l a l t , în aceste decenii care au trecut şi îmi dau seama că eşti un om cinstit... chiar dacă nu î n t o t d e a u n a unul d e s c h i s , în c i u d a actualei tale poziţii de parte v ă t ă m a t ă .

Deci trebuie să accept faptul că deţii ast­ fel de dovezi.

Am simţit cum mă cuprinde un val de satisfacţie.

— Deci conduceţi un proiect ascuns.

— A s c u n s , p o a t e , dar nu în m o d intenţionat faţă de partenerii noştri umani.

— H a i , nu z ă u . . . ? î m i s c a p ă m i e .

Atunci faţă de cine?

— De Xeeleni.

Mi s-a tăiat răsuflarea.

O m e n i r e a , F a n t o m e l e A r g i n t i i , şi o mulţime de alte specii ce străbat spaţiul interstelar se obişnuiseră, vrând-nevrând, cu s u p r a v e g h e r e a rece şi d i s t a n t ă a Xeelenilor şi cu ocazionalele intervenţii d e v a s t a t o a r e în t r e b u r i l e n o a s t r e . De exemplu, acum cincizeci de ani Xeelenii au spulberat expediţiile Fantomelor şi pe cele umane care străbăteau universul în căutarea vreunei rămăşiţe de-a BingBang-ului - vreun fragment de q u a g m ă primordială.

Unii cred că Xeelenii încearcă să-şi menţină monopolul puterii care se întinde asupra întregului univers observabil. Alţii spun că Există Lucruri Pe Care Noi Nu T r e b u i e Să Le Ş t i m şi c ă , p r e c u m r ă z b u n ă t o r i i z e i ai c o p i l ă r i e i o m u l u i ,

20

Xeelenii ne apără pe noi de noi înşine.

Nu sunt sigur care interpretare mi se pare mai jignitoare.

L-am s t u d i a t pe A m b a s a d o r c u ascunsă admiraţie.

—Voi fi impresionat dacă veţi reuşi să ţ i n e ţ i s e c r e t e f a ţ ă de X e e l e n i . C u m reuşiţi?

Fantoma începu să se rotească încet în jurul axei sale.

— Toate la timpul lor, d-le Raoul. Nu p u t e m fi î n c r e d i n ţ a ţ i în p r i v i n ţ a u n o r comunicaţii sigure, nici măcar aici.

— Atunci această convorbire şi-a atins scopul. Subalternii noştri pot contin­ ua în ceea ce priveşte detaliile.

— însă noi nu ne permitem nici un fel de s c u r g e r e d e informaţii. Ar fi a c c e p ­ tabilă doar o inspecţie la cel mai înalt nivel.

— Cel mai înalt nivel?

— Poate că te-ar interesa să vizitezi chiar tu locul experimentului, Jack Raoul.

Am râs.

— Poate... când o să mă prind care e chestia.

Rotirea se accentua.

— Ne cunoaştem prea bine unul pe celălalt. Jack, va trebui să te reconstruim.

Nu era nici un fel d e i n f l e x i u n e î n vocea artificială. Imaginea Pământului unduia de-a lungul pielii Fantomei.

M-a străbătut un fior.

— A m b a s a d o r u l e , d ă - m i m ă c a r un indiciu. Ştii că sunt un om curios.

— Un indiciu?

— Ce încercaţi voi să faceţi cu quag­ mă voastră?

Rotirea încetă.

— Ai auzit de Principiul Incertitudinii...?

— Bineînţeles.

— Noi l-am încălcat.

Ne luasem un a p a r t a m e n t în inima Noului Bronx. Era un loc plăcut, mare şi spaţios, cu pereţi Virtuali puternici.

Rodul a d o u ă cariere încununate de s u c c e s . A c u m era p r e a m a r e p e n t r u m i n e , dar d e la m o a r t e a Evei îl păstrasem neschimbat.

Când m-am întors după întâlnirea cu

'anticipa/ia

Ambasadorul mi-am turnat un pahar de malţ, m-am trântit p e c a n a p e a u a m e a preferată şi am apelat-o pe Eva. Un perete d i s p ă r u . Eva stătea pe o c a n a p e a la fel c a a m e a - sfâşietor d e reală, cei puţin atunci când nu se mişca şi când imaginea rămânea stabilă.

Privi repede de jur împrejur, ca şi cum ar fi încercat să-şi d e a s e a m a unde se a f l ă , a p o i mă f i x ă c u o p r i v i r e l u n g ă , mustrătoare.

— Arăţi bine, i-am spus, ridicându-mi paharul.

Pufni ironic şi îşi t r e c u o mână prin părul încărunţit.

— Ce vrei, Jack? Ştii că asta îţi face rău.

— Vreau să-mi povesteşti despre Principiul Incertitudinii.

— De ce?

— O să-ţi explic mai târziu.

Eva încruntă din sprâncene.

— Pereţii au o grămadă d e texte d e ştiinţă popularizată.

— Ştii că nu pot să înţeleg nimic din chestiile alea dacă nu mi le explici tu.

— P e n t r u n u m e l e lui D u m n e z e u , Jack, ăsta-i doar un pretext sentimental...

— Fă-mi pe plac. E important.

Ea oftă şi se trase de o şuviţă răzleaţă de păr - un gest pe care îl făcea încă de pe vremea când era fată.

— Bine, fir-ar să fie! Dar o să fiu cât mai concisă; şi când termin, gata!

— S-a făcut.

A c u m Eva se schimbă, subtil, astfel încât - fără nici o remodelare evidentă a imaginii - păru mai tânără, aşezată mai c o m o d pe c a n a p e a . A m b ă n u i t c ă peretele accesa o porţiune mai veche din însemnările eî.

— Ca să înţelegi Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg, începu ea, ai nevoie de stăpânirea mecanicii cuan­ tice.

Conform filosofiei, particule precum electronii nu există c a p u n c t e c a r e au masă şi energie. în schimb, fiecărui elec­ tron îi este asociată o funcţie d e undă, care îi descrie poziţia, viteza, şi alte pro­ p r i e t ă ţ i ; e c a şi c u m e l e c t r o n u l s-ar întinde în interiorul unui mic volum d e spaţiu, delimitat de către funcţia de undă.

— Şi u n d e i n t e r v i n e P r i n c i p i u l

Incertitudinii?

Eva î ş i r ă s u c i în j u r u l d e g e t u l u i verigheta dăruită de mine.

— Poţi reduce întinderea v o l u m u l u i ondulatoriu d e poziţie al unui electron... să zicem prin inspectarea lui, f o l o s i n d fotoni de foarte înaltă frecvenţă. Dar chestia e că volumul ondulatoriu asociat unei alte variabile - momentul electronului - se măreşte enorm. Şi viceversa.

Astfel că nu poţi niciodată să ştii atât poziţia electronului, cât şi momentul său; niciodată nu poţi să reduci a m b e l e v o ­ lume ondulatorii la zero.

— în regulă. Care sunt dimensiunile acestor volume?

— M ă r i m e a e dată d e constanta lui Planck, care este un număr mic; una din­ tre constantele fundamentale ale fizicii.

Dar în termeni reali - să presupunem că ai determinat poziţia unui electron cu pre­ cizia d e o m i l i a r d i m e d e c e n t i m e t r u .

Atunci incertitudinea în ceea ce priveşte m o m e n t u l ar fi atât d e m a r e , î n c â t î n secunda următoare n-ai fi în stare să spui unde se află blestematul ă l a , nici cu o aproximaţie de o sută de kilometri.

Am încuviinţat din cap: — Atunci Principiul descrie o neclari­ tate fundamentală în structura realităţii.

Eva flutură din mână cu exasperare.

— Nu vorbi ca o bancă ieftină de date, J a c k . N u - i nimic n e c l a r î n c e e a c e priveşte realitatea. Funcţiile d e undă sunt componente fundamentale din care e creat universul; ecuaţiile de undă care le guvernează sunt complet deterministe...

Dă' nu asta contează a c u m . în esenţă, Principiul Incertitudinii este o expresie a mărimii acestor funcţii de undă.

— Ce legătură are asta cu munca ta?

Ea oftă şi se aşeză la loc pe canapea.

— Reprezenta nucleul ei, Jack.

Eva îşi p e t r e c u s e o mare parte d i n viaţa de cercetător încercând să dezvolte principiile de translatare la distanţă. Raze de teleportare, pentru ăştia ca noi.

— Un d i s p o z i t i v d e t e l e p o r t a r e ar p u t e a s ă f u n c ţ i o n e z e prin s c a n a r e a poziţiei fiecărei particule dintr-un obiect, zise ea. Informaţia ar putea fi transferată în altă parte, unde s-ar construi o copie după original, exactă până la ultimul elec­ tron.

2/

— Dar P r i n c i p i u l I n c e r t i t u d i n i i nu s p u n e nimic d e s p r e transferul d e date exacte referitor la însăşi funcţiile de undă.

Asta era calea pe care o abordasem în munca mea. De asemenea, cumva, întrun fel, pe care încă nu-l înţelegem pe dea întregul, undele cuantice înzestrează spaţiul cu proprietatea de conectivitate.

Odată ce două o b i e c t e sunt a l ă t u r a t e , într-o anumită măsură, se poate spune că sunt legate pentru totdeauna prin pro­ prietăţi c u a n l i c e . S-ar p u t e a c a f ă r ă copierea totalităţii funcţiilor cuantice translatarea la distanţă să fie imposibilă.

— Fie ca nici un o m să nu despartă ceea ce Dumnezeu a alăturat!

Se uită bănuitoare la mine ca şi cum s-ar fi aşteptat să izbucnesc în lacrimi.

— Cam aşa ceva. Jack, s-ar putea, de a s e m e n e a , oa şi c o n ş t i i n ţ a să fie un fenomen cuantic. Fără funcţiile noastre cuantice definitorii - f ă r ă a n c o r a j u l pe care ni-l dau faţă de realitate, şi pe care îl dau şi celor ce ne înconjoară - nu suntem nimic.

Am lăsat jos paharul, m-am ridicat şi mam îndreptat către perete. Şovăind, se ridică şi ea şi se apropie dinspre partea ei.

22

— Şi această descriere a funcţiilor de undă a reprezentat bariera t e h n i c ă pe c a r e nu aţi reuşit n i c i o d a t ă să o străpungeţi.

Eva ridică din umeri.

— Poate c ă e b i n e , la u r m a u r m e i .

Pentru că d a c ă c e e a ce e m e m o r a t în acest perete ar fi o imagine perfectă de-a m e a , J a c k , n-ai mai ieşi n i c i o d a t ă din blestematul ăsta de apartament. îşi ridică privirea către mine şi mi s-a părut că parcă ochii i s-au mai îmblânzit.

— Nu-i aşa?

— Ce s-ar întâmpla dacă s-ar încălca Principiul Incertitudinii?

Imaginea undui uşor; mi-am imaginat peretele căutând frenetic un răspuns prin băncile sale de date.

— Nu s e p o a t e . J a c k , n-ai î n ţ e l e s chiar nici o iotă din ceea ce ţi-am spus?

— Să p r e s u p u n e m , t o t u ş i , c ă s e poate. încruntă din sprâncene.

— Dacă limita de incertitudine ar fi c u m v a coborîtă, atunci, ar fi posibilă o mai mare comprimare a înmagazinării de date.

— Deci imagini m u r a l e de rezoluţie mai mare. Altceva?

— Dispozitive de calcul mai rapide, mai compacte.

Dintr-o dată, preţ de o clipă, imaginea se destramă într-o furtună ameţitoare de pixeli cubici.

— Jack, am ajuns la capătul a ceea ce am lăsat în însemnările mele.

— Mai suportă-mă, te rog... E impor­ tant. Cum ai face-o? îşi frecă rădăcina nasului, ca şi cum ar fi durut-o capul.

— P r e s u p u n â n d că vorbeşti d e s p r e universul în care trăim - deci legile funda­ m e n t a l e s u n t a c e l e a ş i - ar t r e b u i să găseşti o cale de reducere a constantei Iui P l a n c k î n t r - o a n u m e r e g i u n e a spaţiului. Interfaţa între regiuni Planck diferenţiate - ar fi destul de interesantă.

Dar bineînţeles că e imposibil. îşi ridică privirea tulburată către mine.

— Jack, nu-mi place asta. Mă face să mă simt ciudat.

— lartă-mă.

Fără să mă gândesc m-am întins spre ea prin perete; dar mâna îmi trecu prin braţul ei, acesta opunând doar cu puţin mai multă rezistenţă decât dacă ar fi fost făcut din hârtie veche, fărâmicioasă.

— Jack. Nu. S e d ă d u î n a p o i , a c o l o u n d e nu o puteam ajunge.

— Nu-ţi aduce altceva, decât suferinţă.

— Trebuie să plec.

— Ce? — Urmează să fac o inspecţie asupra unui experiment de-al Fantomelor. Ele spun că trebuie să fiu modificat fizic... Sar putea să nu mă mai întorc.

— Şi ce motiv ai avea să nu te întor­ ci? zise ea. lisuse Christoase, Jack, sunt moartă de trei ani de zile! Devii morbid.

A p o i îşi d u s e a m â n d o u ă mâinile la cap şi spuse pe un ton nedesluşit: — D a c ă ar fi r e d u s ă c o n s t a n t a lui Planck până la limită, până la zero — Ce se întâmplă? Spune-mi, Eva! Se uită la mine, printr-o grindină de pixeli, cu ochii larg deschişi.

— Spaţiul s-ar putea nărui Şi dispăru. Peretele deveni din nou un perete.

Fantomele apăruseră ca formă inteligentă de viaţă într-o lume ce orbita în jurul unui astru condamnat la moarte.

Perechea sa, un pulsar, îl devastase pe parcursul unui miliard de ani, transformându-l într-o umbră inutilă.

Fantomele ajunseseră să-şi urască per­ fidul lor cer pe care l-au denumit Groapa - Groapa de Evacuare a Căldurii. în cele din urmă, aerul a început să se transforme în fulgi. Fantomele aveau de ales: să piară - sau să se reconstruiască.

S-au reconstruit.

A c u m - d i n m o t i v e pe care Ambasadorul de Groapă încă nu vroia să le d e z v ă l u i e ' - u r m a să fiu f ă c u t o Fantomă.

Creierul şi coloana vertebrală mi-au fost rulate şi m u t a t e î n t r - o c a v i t a t e toracică golită. Sistemul circulator mi-a fost înfăşurat într-un morman complicat în jurul cutiei craniene. Fantomele mi-au construit un nou sistem metabolic, mult mai eficient decât cel vechi şi în stare să răspundă direct la stimuli radianţi. Ochi noi, capabili să funcţioneze în zone spec­ trale depărtate cu mult d e domeniul d e percepţie uman, mi-au fost înşurubaţi în ţ e a s t ă ; şi m i - a u fost d a ţ i " m u ş c h i " d e Fantomă o mică propulsie antigravitaţională şi motoare compacte de direcţionare. în cele din urmă am fost scufundat în ceva ce aducea a mercur fierbinte. încă mai arăt a o m . Un pic. Precum o s t a t u i e a r g i n t a t ă . Nu pot s ă - m i mişc picioarele. Gura, urechile, nasul îmi sunt p u s e d o a r d e f r u m u s e ţ e . M â i n i l e şi braţele mi-au devenit extrem de puter­ nice ş i , în p l u s , d a u d o v a d ă de o tulburătoare lipsă de încheieturi, încât îmi pot î n d o i c o m p l e t d e g e t e l e în a m b e l e sensuri.

Pot să zbor. Pot să zbor prin spaţiu.

Pot să m ă n â n c l u m i n ă s o l a r ă şi s ă s u p r a v i e ţ u i e s c în vid zile î n t r e g i , fără întrerupere, menţinându-mi miezul de om în v â r s t ă - d e - ş a i z e c i - ş i - c i n c i : d e - a n i , la căldură şi întuneric. ' A c u m nu m a i t r ă i e s c în s p a t e l e ochilor. Trăiesc în piept. Ochii îmi sunt ca nişte periscoape, cu mult deasupra "eu"lui.

23 \

Fantomele nu îi lasă pe oameni să se apropie prea mult de mine. Am un doctor F a n t o m ă ; c a m la f i e c a r e ş a s e luni mă deschide şi mă curăţă.

A m b a s a d o r u l de G r o a p ă a venit să mă vadă în timp ce eram reclădit. Vocea îi era ca o pasăre planând în ntuneric.

— Cum te simţi?

A m râs s a u , c e l p u ţ i n , a m t r i m i s respectivele semnale către cipurile traductorului meu.

— Cum crezi că mă simt?

— Mi s-a spus că stai bine cu moralul.

— Sunteţi pe cale să reduceţi cons­ tanta lui Planck. Nu-i aşa? Dar nu înţeleg ce legătură are quagma cu ea.

Fantoma ezită.

C â n d v o c e a îi a j u n s e p â n ă la mine avea un timbru mai amplu.

— Am trecut pe un canal protejat. în regulă, Jack. Cunoşti faptul că quagma este starea materiei c a r e a rezultat în u r m a Big B a n g - u l u i . M a t e r i a , c â n d e supusă la temperaturi suficient de mari, se t o p e ş t e într-o m a g m ă de quarci - o q u a g m a . Iar la a s t f e l d e t e m p e r a t u r i , forţele fundamentale ale fizicii - vorbea de forţele gravitaţională, nucleară tare şi s l a b ă şi d e c e a e l e c t r o m a g n e t i c ă , ce guvernează universul nostru cel de toate zilele - aceste forţe se unesc într-o sin­ gură superfaţă. Quagma este ţinută lao­ laltă d o a r d e o a s e m e n e a s u p e r f o r ţ ă .

C â n d q u a g m e i i s e p e r m i t e să se răcească şi să se extindă, superforţă se descompune în cele patru sub-forţe.

— Şi?

— Prin c o n t r o l u l d e s c o m p u n e r i i se poate determina proporţia dintre aceste forţe.

— Aha. ("Eva, aş vrea să fii aici, lângă mine, să mă ajuţi..."). Şi aceste proporţii guvernează constantele fundamentale inclusiv constanta lui Planck.

— Corect.

Vroiam să î m i frec faţa, dar capul şi mâinile îmi fuseseră luate.

—Deci construiţi un model de univers î n c a r e c o n s t a n t a lui Planck e s t e micşorată. Dumnezeule, Ambasadorule!

Sunt surprins că Xeelenii v-au lăsat să ajungeţi până unde aţi ajuns.

— L-am ascuns b i n e . . . Jack Raoul,

i¥

mai eşti încă om?

Aş fi dat din umeri.

— Nu ştiu.

— Vorbeşti de parcă nu ţi-ar păsa.

— De ce mi-ar păsa?

— Te cunosc d e mult timp, Jack. în rândul poporului meu găsesc e x e m p l e asemănătoare cu durerea pe care o simţi din cauza pierderii soţiei.

— Ambasadorule, crezi că încerc ast­ fel cine ştie ce fel de cale complicată de sinucidere? Tu m-ai invitat în blestemata asta de călătorie, adu-ţi aminte.

— Om sau nu, vei avea în continuare prieteni.

— Nici nu-ţi închipui cât de mult mă consolează chestia asta. în timpul zborului prin hiperspaţiu mi-au decuplat noile simţuri.

— îmi pare rău, spuse Ambasadorul de Groapă. Când o să ajungem la locul experimentului quagmatic vei avea liber­ tatea de inspecţie.

— Dar nu aveţi încredere în mine în ceea ce priveşte localizarea.

— Nu am nici eu mână liberă, prie­ tene.

Mi-am petrecut trecerea prin hiperspaţiu într-o realitate Virtuală, încercând să nu mă gândesc la ceea ce se întinde dincolo de pielea mea.

Am revenit la viaţa adevărată într-un semi-univers.

Mă aflam într-un crucişător intrasistemic de-al Fantomelor, având o formă a p r o x i m a t i v ă de o v o i d şi c o n s t r u i t din frânghii argintate. Mănunchiuri de instru­ mente se aflau legate de pereţi. în jur de o d u z i n ă de Fantome erau a g ă ţ a t e d e f r â n g h i e p r e c u m b o a b e l e ce c r e s c pe algele marine. Deasupra mea am văzut stele. Dedesubtul meu - o podea de pâclă roşiatică, o suprafaţă plană lipsită de trăsături distinctive, întinzându-se la infinit.

O Fantomă se apropie de mine.

— Ambasadorule?

— Am ajuns, Jack Raoul.

— U n d e ? A m f ă c u t u n gest c ă t r e podeaua sângerie: Ce dracu e asta?

Ambasadorul se roti în jurul axei sale ca şi cum s-ar fi amuzat.

— Jack, aceasta este o gigantă roşie.

Eşti familiarizat cu astrofizica? Această stea e cam tot atât de mare cât e orbita Pământului. Am ieşit din hiperspaţiu la un milion şi jumătate de kilometri deasupra marginii ei.

Nu sunt copil de ţâţă; am mai călătorit şi înainte în afara Pământului. Dar asta era ceva diferit. A m simţit c u m puhava materie umană din interiorul învelişului meu de Fantomă se strânge de frică. încă nu văzusem nimic.

Nava plonja în interiorul stelei.

A m scos un ţipăt şi am înfipt mâinile în f r â n g h i a a r g i n t a t ă . V ă l ă t u c i i n c a n ­ descenţi de pâclă ţâşneau în sus, de jur împrejurul nostru. Echipajul de Fantome plutea indiferent, fiecare văzându-şi de treburile ei.

— Doamne Sfinte, Ambasadorule!

— N-am putut să te previn.

Am ieşit într-un strat clar din interiorul stelei. Jos, jos de tot, se găsea un ocean d e n s d e f o c , a r ă t â n d c a un f a n t a s t i c peisaj urban luminat de flăcări de sodiu; dedesubtul lui, ceva mic, fierbinte şi gal­ ben strălucea puternic. Am coborît străbătând cu o viteză uimitoare norii de foc.

— Probabil că-ţi dai seama, spuse Ambasadorul, că această gigantă e o stea aflată în ultima perioadă a vieţii sale.

E formată, în cea mai mare parte, dintrun gaz a cărui densitate reprezintă doar a mia parte din cea a atmosferei Pământu­ lui şi a cărui t e m p e r a t u r ă este cu mult sub cea a suprafeţei Soarelui. Noua ta piele o poate suporta fără nici un fel de problemă. Deci vezi că nu are de ce să-ţi fie frică.

Acum nava viră la dreapta şi ocoli un imens nor cumulus întunecat.

— Un izvor de convecţie; produse complexe provenind din miezul stelei, îmi explică Fantoma.

— Miez?

— Ca o pitică albă, cam de mărimea şi m a s a S o a r e l u i . A c u m e î n c e a mai mare parte compusă din heliu, dar fuzi­ unea hidrogenului î n c ă mai c o n t i n u ă într-un strat de suprafaţă.

Fantoma se roti satisfăcută.

— Jack, vizita ta - acest proiect - sunt inspirate de mecanica cuantică. înţelegi p r i n c i p i u l d e e x c l u z i u n e al lui Pauli?

Niciodată două obiecte cuantice nu pot să ocupe în acelaşi timp aceaşi stare. Te va distra poate să afli că presiunea de degenerescentă a electronilor - o formă a p r i n c i p i u l u i lui Pauli - e s t e c e a c a r e împiedică miezul să se prăbuşească în el însuşi.

— V-aţi pregătit să trăiţi înăuntrul unei stele, doar ca să scăpaţi de detectarea de către Xeeleeni?

— A n t i c i p ă m f o l o a s e l e pe t e r m e n lung.

In coborîrea noastră am dat într-un alt strat clar. Miezul era cât o minge, cam la f e l d e f i e r b i n t e şi d e s t r ă l u c i t o r ca şi soarele văzut de pe Pământ; se rotea sub noi. Materia stelară plutea în derivă d e a s u p r a n o a s t r ă d e p a r c ă ar fi fost smog.

Fantomele construiseră aici un oraş.

Cândva fusese o Lună. Era o minge d e p i a t r ă , m a r e , cu c i r c u m f e r i n ţ a de aproape două mii de kilometri, străpunsă peste tot de coridoare şi de cavităţi. Nave ale Fantomelor treceau în viteză pe dea­ supra peisajului ciuruit de cratere.

La poli licăreau două vaste structuri cilindrice. Acestea erau propulsii intra-sistemice, îmi explică Ambasadorul, aflate acolo pentru a menţine orbita lunii în jurul miezului stelar.

Nava noastră se apropie de suprafaţa lumii-oraş, gravitaţia era neglijabilă, astfel că coborîrea era ca o planare deasupra unui zid vast şi plin de scobituri; în cele din urmă, se strecură într-o deschizătură.

M-am întors către Ambasador.

— N-o să pretind că n-aş fi impresio­ nat.

— Desigur, după demonstraţie îţi voi furniza orice fel de date pe care le vei considera necesare pentru raport.

— Demonstraţie? Ce fel de d e m o n ­ straţie?

O urmă de mândrie licări în tonurile subţiri, asexuate ale cipurilor translatoru­ lui.

— Ne-am ales momentul sosirii în aşa fel încât să coincidă cu iniţierea unei noi faze a proiectului nostru.

— Mă simt onorat.

Ne-am repezit de-a lungul unor cori­ doare slab luminate. Un alt vehicul, când cobora când se înălţa de jur împrejurul

25

nostru.Blocuri de lumină se prăvăleau din c o r i d o a r e l e pe c a r e le i n t e r s e c t a m , evocându-mi în mod irezistibil pixeli. Miam reamintit de ciudatul, ambiguul aver­ tisment al Evei şi m-am întrebat poso­ morât dacă vroiam oare, cu adevărat, să fiu prezent la începuturile unei "noi faze".

Pe neaşteptate, a m ieşit într-o cavi­ tate sferică, largă de kilometri. Raze de lumină stelară roşietică îi scăldau pereţii într-o strălucire sângerie. în inima camerei, la câţiva kilometri depărtare, se afla o s f e r ă , c a r e l i c ă r e a a u r i u şi era semitransparentă, a s e m e n e a unei o g l i n z i pe jumătate argin­ tate. Deasupra suprafeţei ei pluteau platforme ce susţineau m u n c i t o r i Fantome.

O maşinărie enormă se deplasa în apropiere.

— D-le Raoul, bine a ţ i venit la experimentul nos­ tru, spuse A m b a s a d o r u l de Groapă.

— Ce e sfera aceea?

— Nu e c o m ­ pusă din materie.

Ea reprezintă frontiera dintre universul nos­ t r u . . . şi un alt domeniu, pe care l-am construit p e r m i ţ â n d unor mici p i c ă t u r i d e q u a g m a să se dilate în condiţii controlate, înăuntrul acestui d o m e n i u , proporţia pe care o c u n o ş t i drept constanta lui Plank este

26

redusă la aproximativ 10 la sută din v a ­ loarea existentă în altă parte. Celelalte constante fizice sunt identice.

— De ce apare efectul de semi-argintie?

— Energia transportată d e un f o t o n este proporţională cu numărul lui Planck.

C â n d un f o t o n p ă t r u n d e în d o m e n i u l P l a n c k , se r e d u c e e n e r g i a p e c a r e o poate transporta. înţelegi? Din această c a u z ă la frontieră e m a n ă e n e r g i e s u b forma unui al doilea foton, emis înapoi în spaţiul normal.

L-am întrebat dacă urma să intrăm în spaţiul Planck.

— Mă tem că nu, spuse Ambasadorul.

Structura noastră fundamentală se bazează pe constanta lui Planck: aran­ jarea spaţială a electronilor în jurul nucle­ ului unui atom, de exemplu. Dacă ar fi să intri în domeniu, ai fi - ajustat. Aparatul de acolo - o minte artificială - a fost construit să reziste la astfel de schimbări Planck.

Aparatul controlează refacerea domeniu­ lui din quagma; îl folosim, de asemenea, pentru a întreprinde experimente de cal­ cul.

Maşinăria din sacul auriu se răsuci, cufundată în gândurile sale, asemenea unui animal enorm.

— A m b a s a d o r u l e , care este scopul vostru?

Fantomele aveau două obiective.

Primul era să folosească acele condiţii de frontieră Planck pentru a construi o suprafaţă perfect reflectantă, ţelul de-o veşnicie al Fantomelor strângătoare de energie.

Al doilea obiectiv era mai interesant.

— Capacitatea oricărei maşini de cal­ c u l este l i m i t a t ă d e c ă t r e P r i n c i p i u l Incertitudinii, spuse Ambasadorul.

Cercetarea unor, să zicem, numere prime foarte mari a fost întotdeauna îngrădită de faptul că schimburile energetice din interiorul unui aparat trebuie să rămână . deasupra nivelului de incertitudine.

O d a t ă c u r e d u c e r e a c o n s t a n t e i lui Planck putem merge mai departe. Mult mai departe. De exemplu, am reuşit deja s ă g ă s i m un c o n t r a e x e m p l u la o străveche ipoteză umană cunoscută drept supoziţia lui Goldbach.

Se pare că Goldbach a emis afirmaţia că orice număr par poate fi exprimat ca suma a două numere prime. Doisprezece este egal cu cinci plus şapte; patruzeci e egal cu şaptesprezece plus douăzeci şi t r e i . S e c o l e d e s t r ă d a n i i nici nu au demonstrat, nici nu i-au afirmat ipoteza.

Maşinăria Planck a găsit un contraex­ emplu: un număr prin zona lui zece ridi­ cat la puterea optzeci.

— Cred că sunt impresionat, am spus eu.

Fantoma se roti uşor.

—\ P r i e t e n e , p r o b l e m e v e c h i d e - o

veşnicie dispar în faţa dispozitivului nos­ tru Planck; deja mai multe probleme de tip N P a u fost l-am spus Ambasadorului că îl cred şi să lase la o parte amănuntele, pentru mai târziu.

P l a t f o r m e l e ştiinţifice s e r e t r ă g e a u acum, lăsând sfera auriu-argintie singură, expusă privirilor.

Ambasadorul de Groapă îşi continuă prelegerea.

— Dar noi v r e m s ă m e r g e m şi m a i d e p a r t e . Privim a c e a s t ă t e h n i c ă d e ajustare Planck ca pe un mijloc de a testa nu numai domeniul lui "foarte mare", ci şi infinitul. Aparatul nostru va verifica unele dintre cele mai importante teoreme din m a t e m a t i c a n o a s t r ă , şi a v o a s t r ă ipoteza luj Riemann! teorema lui Fermat!

- pur şi simplu printr-o cercetare directă a tuturor cazurilor, mergând până la infinit.

M-am uitat perplex la Fantoma care tot plutea încoace şi încolo.

— Stai, că nu mai înţeleg nimic! Un număr infinit de cazuri nu va n e c e s i t a totuşi timp - şi energie - infinite?

— Nu, dacă timpul şi energia sunt alo­ cate în cantităţi descrescătoare, astfel î n c â t t o t a l u l să t i n d ă s p r e o v a l o a r e infinită. Iar dacă Principiul Incertitudinii este complet înlăturat, nu există limită în ceea ce priveşte valoarea minimă a energiei alocate.

— M d a . Deci a v e ţ i d e g â n d să reduceţi la zero constanta lui Planck.

— Aşa e. Şi, Jack, ipotezele matemat­ ice reprezintă doar începutul. Un antrena­ ment. Mintea artificială este euristică este flexibilă; poate să înveţe. Având la d i s p o z i ţ i e c a p a c i t a t e a sa i n f i n i t ă , anticipăm zorii unei noi ere de în inima s a c u l u i Planck argintat se produse o scânteie, o lumină orbitoare.

Aparatul inteligent se zvârcoli precum un fetus grotesc.

Mi-am înfipt* degetele într-o bucată de frânghie argintată.

— Ambasadorule, "spaţiul s-ar putea nărui".

— Ce? — Ce-ţi spune asta?

— ...Nimic, Jack, te-ai...

Flacăra umplu sacul, înghiţind maşinăria. Pentru o clipă străluci mai pu-

27

ternic decât miezul stelei.

Apoi sacul deveni argintiu. Arăta pre­ cum o uriaşă Fantomă. Imagini ale plat­ formelor ştiinţifice pline cu cercetători, ale pereţilor scobiţi ce înconjurau cavitatea din interiorul lumii - oraş tremurau de-a lungul suprafeţei lui.

— Ambasadorule, ce se întâmplă?

— ...Nu-mi dau seama.

— Aţi atins nivelul Planck zero?

— Da. Dar aparatul ar fi trebuit să ne semnaleze Pereţii s a ­ cului se con­ tractară cu câţiva zeci de m e t r i , tremurând; era ca şi cum ar fi fost o fiinţă vie care respira.

Nava în care mă aflam se îndepărtă de sac clătinându-se şi îndreptânduse către pereţii c a m e r e i . Un membru al echipajului se pierdu în urmă rostogolinduse prin s p a ţ i u precum o picătură de mercur în cădere liberă.

A m s t r â n s cu înverşunare frânghia de care mă ţineam.

Pereţii încă se aflau la kilom e t r i depărtare.

Suprafaţa sacului se n ă p u s t i spre noi şi ne înghiţi.

Eram c o m ­

21

plet singur.

Singurătate, întuneric beznă. . . . B e z n ă p e n t r u că a i c i în P l a n c k zero fotonii nu pot să posede nici un fel de energie; nimic care să-mi excite sen­ zorii optici...

Frig. Cum se poate oare să-mi fie f r i g ? M i - a m frecat m â i n i l e una d e cealaltă. Simţeam c u m degetele mi se fărâmiţează precum hârtia v e c h e , sfărâmicioasă.

Orbitele electronilor dintr-un atom sunt proporţionale cu numărul lui Planck. La P l a n c k - z e r o o r b i t e l e t r e b u i e să se prăbuşească ...nu? Deci nu mai există procese chimice. Cât timp va trece până când procesul de fărâmiţare îmi va atinge calota craniană?

Oare ce voi simţi? Şi funcţiile cuantice d e undă, ce mă legau de restul universului ...se alesese praful de ele la Planck-zero.

Simţeam a s t a . Eram singur în acest spaţiu năruit. C e s-o fi î n t â m p l a t cu nava? S-o fi îndreptând încă spre perete? ...Altceva, aici înăuntru împreună cu mine. Fantomele? N u , c e v a mai mare, mai puternic.

Infinit.

M i n t e a a r t i f i c i a l ă nu a v e a l i m i t ă .

Eşuase în acest spaţiu discontinuu şi era turbată de furie. înfuriată din cauza unei dureri pe care o recunoşteam.

A c u m î m i d ă d e a m s e a m a şi d e prezenţa altor minţi. Fantome. Erau pre­ c u m nişte s t e l e m i c u ţ e , s c l i p i n d în întuneric, depărtându-se unele de altele.

Mintea Planck izbucni într-o bruscă r e v ă r s a r e ce î n g h i ţ i F a n t o m e l e ca pe nişte insecte cuprinse de flăcări.

Nava ţâşni afară din sac; funcţiile cuantice năvăliră asupra mea (timp de o preţioasă clipă fiind vizibile, precum nişte unde prismatice înfăşurându-se în jurul meu) şi, iată-mă prins din nou în urzeala universului.

Nava se repezi printr-un coridor din interiorul lumii-oraş, târând după ea frag­ mente zdrenţuite. Peste tot în jurul meu zăceau Fantome muribunde, cu mândrele lor corpuri acum dezumflate.

Am privit în urmă de-a lungul coridoru­ lui. O s e m i - c u p o l ă argintie se a ţ i n t e a , precum un ochi imens, in spatele nostru.

— ...Ambasadorule de Groapă?

— încă sunt aici, Jack.

Am ieşit din lumea-oraş. Paramedici F a n t o m e p l u t e a u pe n a v a n o a s t r ă şi îngrijeau răniţii.

Lumea-oraş, limpede şi albă, străluci prin s u t e d e p o r t a l u r i , i l u m i n â n d

întunecoasa materie stelară a gigantei.

Masivele ansambluri de propulsie de la poli f u s e s e r ă a v a r i a t e ; a m v ă z u t c u m j u c a u s c â n t e i pe s u p r a f a ţ a c e l u i m a i apropiat. O flotilă de nave de linie de-ale Fantomelor se a p r o p i e d e unităţile d e propulsie.

— Ambasadorule, ce fac acolo?

— Trebuie să ne străduim să reparăm unităţile de propulsia, altfel luna va cădea în miez...

Jack, creşterea sacului Planck în acea cavitate nu a fost controlată. Ne pare rău.

— Cred şi eu că vă pare rău.

— Vom încerca să scoatem luna din interiorul gigantei.

— Şi pe urmă?

— T r e b u i e să g ă s i m o c a l e de stăpânire a expansiunii sacului. Mi-am aţintit privirea asupra miezului gigantei.

— Ambasadorule, vă va înghiţi. Care sunt limitele creşterii lui?

— Nu există limite. Poate vor interveni Xeeleenii.

— X e e l e e n i i nu s u n t nici ei z e i .

Ascultă-mă cu atenţie. Ai vreo influenţă asupra operaţiunilor de aici?

— De ce?

— Pune capăt la repararea propulsi­ ilor.

— ...Nu am autoritatea necesară.

— Atunci găseşte pe cineva care o are. C a a m b a s a d o r u m a n , aflat aici în exerciţiul funcţiunii, solicit în mod oficial acest lucru. Ai consemnat cererea mea?

— Da, Jack. De ce vrei asta?

— Pentru că şi mie îmi este frică. Dar cred că există o cale de scăpare.

F a n t o m e l e au s e p a r a t u n i t ă ţ i l e de propulsie de lumea-oraş. în mai puţin de o o r ă , sacul Planck înghiţise luna dis­ trusă; acum plutea în strălucirea fierbinte a gigantei, de un argintiu perfect.

Ne-au s c o s de a c o l o . Pe s u p r a f a ţ a sacului se vedeau umbre, imagini reflec­ tate ale şirurilor de nave din frânghie ale Fantomelor ce se îndepărtau din calea primejdiei. l-a trebuit c a m o zi s a c u l u i P l a n c k pentru a se ciocni de miezul s t e l e i . în acel moment avea vreo cincisprezece mii d e k i l o m e t r i î n d i a m e t r u , şi î n c ă mai c r e ş t e a . I m e n s e u n d u i r i îi î n c r e ţ e a u suprafaţa monstruoasă. Pătrunse încet în

29

miezul stelei, hidrogenul In fuziune a c o p e r i n d uşor o v o i d u l s t r ă l u c i t o r , î n pâlpâit de vacuole.

O o r ă m a i t â r z i u , m i e z u l a intrat î n implozie.

Lipsiţi de trup, A m b a s a d o r u l de G r o a p ă şi c u mine p l u t e a m d e a s u p r a imaginilor Virtuale ale miezului stelar aflat în plin proces de colaps gravitaţional.

— Aş v r e a c a Eva să p o a t ă v e d e a asta, am spus eu.

— Da. Bineînţeles de pe acum Fantomele îşi d ă d u s e r ă şi ele s e a m a ; d a r nu m - a m , putut abţine să nu aduc din nou vorba.

— Comentariul tău întâmplător despre presiunea de degenerescentă a electro­ nilor a fost c e l c a r e m i - a oferit c h e i a soluţiei. Să presupunem c ă Planck ar fi r e d u s la z e r o î n m i e z u l s t e l e i . S t ă r i l e cuantice superioare s-ar prăbuşi - valorile de s p i n , d e e x e m p l u , ar s c ă d e a d e la multipli de Planck la zero.

Principiul de excluziune al lui Pauli nu ar m a i fi v a l a b i l , iar p r e s i u n e a d e d e g e n e r e s c e n t ă a e l e c t r o n i l o r ar dispărea. Miezul stelei trebuie că s e va prăbuşi în el î n s u ş i . . . până la capăt de tot, dincolo d e limita de c o m p a c t a r e a stelelor n e u t r o n i c e , pentru a d e v e n i o gaură neagră.

— De fapt, spuse Ambasadorul pe un ton liniştit, sunt aspecte tehnice pe care nu le-ai luat în considerare. De exemplu, nici un electron nu poate avea valoarea de spin zero. La fel, nici un fermion. E de

presupus că fermionii din miez se descompun î n bozoni, precum fotonii...

Trebuie că sunt interesante fenomenele fizice de acolo, dinăuntru.

— Oricum, a mers, nu-i aşa?

— Da. Am stăvilit expansiunea sacului Planck-zero. Indiferent de ceea ce s-ar putea întâmpla, până la sfârşitul timpului.

— Şi a m şi închis î n ă u n t r u Planckaparatul vostru inteligent.

Fantoma cântări în minte afirmaţia mea.

— E important lucrul ăsta pentru tine?

— Ce ai simţit înăuntrul sacului?

— Putere infinită... şi furie.

— Mai era c e v a , A m b a s a d o r u l e . în spaţiul discontinuu, lipsit de ancorajul dat de funcţiile cuantice de undă, era complet s i n g u r . Ş i cuprins de singurătate. Şi era furios. înţelegi?

Singurătate cuantică.

R e c u n o s c u s e m în el un tovarăş de suferinţă. în singurătatea mea, eu îmi pot face rău doar mei î n s u m i , dar aparatul inteligent a v e a o capacitate infinită de distrugere. Totuşi, acum era prins în cap­ cană...

Apoi a m început să mă întreb, şi de a t u n c i nu a m m a i fost î n s t a r e s ă m ă opresc.

Există oare vreo cale de ieşire dintr-o gaură neagră?

Traducere de Mirel Palada

In c u r â n d , p e n t r u toţi iubitorii d e literatură s c i e n c e f i c t i o n

Almanahul BnttdpBpa 1 9 9 4 în "Colecţia romanelor SF - A n t i c i p a ţ i a " ,

Loterie Solara d e Ph\i\p K. o\ck A apărut,

PSIHOTESTE

! teste ce conţine, sub deviza "Cunoaşte-te pe tine însuţi', peste o sută de tipuri ptere şi autocunoaştere a personalităţii, sub raportul creativităţii, inteligenţei, echilibrului emoţional etc.

Informaţii la tel. 677 72 44 sau 61758 33

30

TCJNELCJL TIMPULUI 1983 Comemorări:

«

— moare scriitorul francez Alfred FABRE-LUCE (n. 1899), autorul romanului "HAUTE-COUR".

— la 11 mai moare scriitoarea Zenna HENDERSON (n. 1917 în Arizona), celebră pentru seria de povestiri "PEOPLE" (1952 - 1953), grupată în două culegeri: "PILGRIMAGE: THE BOOK OF THE PEOPLE" (1961) şi T H E PEOPLE: NO DIFERENT FLESH" (1966). Alte scrieri: "HUSH" (1953), THINGS" (1960), "THE ANYTHING BOX" (1965), "HOLDING WONDER" (1971; culegere).

A abordat şi genul fantastic cu : "TURN THE PAGE" (1957), "THE BELIEVING CHILD" (1970) etc.

Din creaţia sa, în româneşte a fost tradusă numai o singură povestire ("îngeri").

— dispare Mack REYNOLDS (pseudonimul lui McCord REYNOLDS, n. 1918 în California), care a debutat în 1950 cu povestirea "ISOLATIONIST, publicată în revista "FANTASTIC ADVENTURES". Alte scrieri: T H E MARTIANS AND THE COYS" (1951); THE-BUSINESS, AS USUAL" (1952; trad. "Ca de obicei, afaceri"); "COMPUNDED I N T E R E S T (1956); T H E EARTH WAR" (1963); "CRIMINAL IN UTOPIA" (1968); T O M O R R O W MIGHT BE DIFFERENT" (1975) etc. în colaborare cu Frederic BROWN a publicat povestirea "DARK INTERLUDE".

Aparijii editoriale: — STATELE UNITE: Poul ANDERSON - "ORION SHALL RISE" şi T H E SORROW OF ODIN THE GOTH". Isaac ASIMOV - T H E ROBOTS OF DAWN", "NORBY, THE MIXED-UP ROBOT" (în colaborare cu soţia sa, Janet O. JEPPSON), T H E WINDS OF CHANGE AND OTHER STORIES" (culegere). Greg BEAR - "BLOOD MUSIC" (premiul "Hugo" şi premiul "Nebuia; trad. "Muzica sângelui"). Ray BRADBURY - "DINOSAUR TÂLES" (culegere). David BRIN - "STARTIDE RISING" (premiul "Hugo", premiul "Nebuia" şi premiul "Locus") din ciclul "UPLIFT. Robinson DAVIES "HIGH SPIRITS" (culegere). Lyon Sprague DE CAMP - T H E UNBEHEADED KIMG" (din ciclul "IRAZ"). Philip Jose FARMER - T H E MONSTER ON HOLD", "GODS AF RIVERWORLD" (din ciclul "RIVERWORLD"). George R.R. MARTIN (n. 1948) - T H E MONKEY TREATMENT" (premiul "Locus"). Robert A. McAWOY - T E A WITH THE BLACK DRAGON" (premiul "Locus"). Tim POWERS - T H E ANUBIS GATE". Joana RUSS (n. 1937) - T H E ADVENTURES OF ALYX" (culegere).

James TIPTREE-jr. - "BEYOND THE DEAD REEF" (premiul "Locus"). Jack VANCE - "CUGEL SAGA" (ultimul volum al ciclului T H E EYSE OF THE OVERLORD"). John VARLEY - "MILLENI­ UM". Gene WOLFE (n. 1931) - T H E CITADEL OF THE AUTARCH" (ultimul volum din ciclul T H E BOOK OF THE NEW SUN"). Jack WILLIAMSON - T H E QUEEN OF THE LEGION" (ultimul volum din ciclul "LEGIONS OF SPACE"). Roger ZELAZNY - "UNICORN VARIATIONS" (premiul "Locus").

— MAREA BRITANIE: Michael BISHOP - "HER HABILINE HUSBAND" (premiul "Locus").

— FRANŢA: Jean-Pierre ANDREVON - "IL FAUDRA BIEN SE RESOUDRE A MOURIR SEUL"; "LE TRAVAIL DU -FURET A L'INTERIEUR DU POULAILLER". Georges J. ARNAUD - "LES BRULEURS DE LA BANQUISE" şi "LE GOUFFRE AUX GAROUS" (din seria "LA CAMPAGNIE DES GLACES", distinsă cu "Grand Prix de la Science Fiction Francaise"). Pierre BOULLE - "LA BALEINE DES MALOUISNES". Serge BRUSSOLO (n. 1951) - "LE SEMEURS D'ABÎMES" (premiul "Apollo"), "PORTRAIT DU DIABLE EN CHAPEAU MELON" (trad. "Moartea cu melon"), "CAR­ NAVAL DE FER" (trad. "Carnavalul de fier"), "LE PUZLE DE CHAIR", TERRITOIRE DE FIEVRE" (trad. "Febra"), "LES LUTTEURS IMMOBILES". Lionel EVRARD - "LE CLAVIER INCENDIE" (pre­ miul "Rosny-aîne"). Jean-Pierre HUBERT - "LE CHAMP DU REVEUR" (premiul "Rosny-aîne", "Grand Prix de la Science Fiction Francaise"). Pierre PELOT - "SOLEILS HURLANTS" (din ciclul "Les hommes sans futur"), "LE SOMEIL DU CHIEN", "LA FOUDRE AU RALENTI", "LA NUIT SUR TERRE". Therese ROCHE - "LE NAVILUK" ("Grand Prix de la Science Fiction Francaise"). Daniel WALTHER - TMBUSCADE SUR ORNELLA", "APOLLO XXV", "CARBON -14".

— ROMÂNIA: George ANANIA & Romulus BĂRBULESCU - premiera piesei de teatru "Despărţire la marele zbor". Romujus BĂRBULESCU - "Catharsis". Horia ARAMĂ - "Dincolo de par­ adis' (culegere). Ovidiu BUFNILĂ - "Fericitul Adam", "Dezertorul", Tatuum", "Sonaria", "Despre subconştient". George CEAUŞU (n. 1954) - "Steaguri sub zid". Vladimir COLIN (n. 1921 - m. 1991) - "Bătrâna", Gestul care..." şi "O perdea de glicine" (povestiri fantastice). Bogdan FICEAC (n. 1958) - debut cu povestirea "Păsările". Titus FILIPAŞ (n. 1944) - "Sufletul pavezei". Ion HOBANA "Science Fiction: autori, cărţi, idei" (studiu), "Wells şi Einstein" (micro-eseu). Lucian IONICĂ (n.

3/

1952) - "Ziua confuză" (culegere). Alexandru MIRONOV (n. 1942) - "Alfa" (antologie, în colaborare cu Ion llie IOSIF şi Dan Ion VLAD), "Cele mai frumoase povestiri SF româneşti" (antologie, în colab­ orare cu Dan MERIŞCA). Mircea OPRITĂ (n. 1943) - "Cina cea mai lungă", "SF aus Rumanien" (antologie, în colaborare cu Herbert W. FRANKE), "H.G. Wells - utopia modernă" (studiu).

— GERMANIA: Herbert W. FRANKE (n. 1927 în Austria) - "ATEM DER SONNE" (premiul "Kurd Lasswitz"). Thomas R.P. MIELKE - "DAS SAKRIVERSUM" (premiul "Kurd Lasswitz").

— RUSIA: Serghei Ivanovici PAVLOV - "MIYAGKIN ZERKAL" (din ciclul "LUNNAYA RADUGA").

Periodice: — la laşi apare "ARGONAUT", supliment literar SF editat trimestrial de revista "Convorbiri liter­ are", în perioada 1983 - 1986 au apărut 12 numere; în octombrie 1987 a apărut cel de-al 13-lea număr, după care şi-a încheiat apariţia definitiv. Redactor-responsabil: Daniel DIMITRIU. — în SUA apare fanzinul "FANTASY NEWSLETTER" (existenţă efemeră: numai 9 numere).

Fandam: — cea de-a 41-a ediţie a Convenţiei Mondiale (cunoscută sub abrevierea "CONSTELLATIO") se întruneşte la Baitimore, la aceasta participând un număr record de delegaţi: 6400 (!).

— la Bucureşti are loc cea de-a XIII-a Consfătuire Naţională a Cenaclurilor S P .

Premii: — "HUGO AWARD": Isaac ASIMOV - "FOUNDATION'S EDGE" (roman); Joanna RUSS "SOULS" (nuvelă); Connie WILLIS - "FIRE WATCH" (nuveletă); Spider ROBINSON - "MELANCHOLY ELEPHANTS" (povestire); James GUNN - "ISAAC ASIMOV: THE FOUNDATIONS OF SCIENCE FICTION" (studiu critic); Edward L. FERMAN - editor profesionist; Michael WHEELAN grafică; Richard E. GEIS - "Best Fan Writer"; Alexis GILLILAND - grafică amatori; Richard E. GEIS activităţi în fandom; "LOCUS" - fanzin; "BLADE RUNNER" (regia Ridley Scott) - film.

— "NEBULA AWARD": David BRIN - "STARTIDE RISING" (roman); Greg BEAR - "HARDFOUGHT" (nuvelă) şi "BLOOD MUSIC" (nuveletă); Gardner DOZOIS - "THE PEACEMAKER" (povestire); Andre NORTON - Premiul special "Grand Maşter of Science Fiction".

— "LOCUS AWARD": Isaac ASIMOV - "FOUNDATION'S EDGE" (roman); Gene WOLFE "THE SWORD OF LICTOR" (roman fantasy); Donald KINGSBURY - "COURTSHIP RITE" (roman de debut); Joanna RUSS - "SOULS" (nuvelă); Harlan ELLISON - "DJIN, NO CHASER" (nuveletă); Ursula K. LE GUIN - "SUR" (povestire); Terry CARR - "THE BEST SCIENCE FICTION OF THE YEAR - Nr. 11" (antologie); Ursula K. LE GUIN - "THE COMPASS ROSE" (culegere); Barry MALZBERG - "THE ENGINES OF THE NIGHT"; Michael WHEELAN - grafică; "LOCUS" - revistă; "POKET - TIMESCAPE BOOKS" - editură.

— "GRAND PRIX DE LA SCIENCE FICTION FRANCAISE": Pierre BILLON - "L'ENFANT DU 5EME NORD" (roman); Jacques MONDOLONI - "PAPA l-ER"(proză scurtă); Michel GRIMAUD - "LE TYRAN D'AXYLANE" (roman pentru tineret).

— "PRIX APOLLO": Michel JEURY - "L'ORBE ET LA ROUE".

— Premiul "AELITA" (Rusia): Vladislav KRAPIVIN. — "PHILIP K. DICK AWARD": Rudy RUCKER - "SOFTWARE".

— "JOHN W. CAMPBELL AWARD": Paul O. WILLIAMS. — Premiul "NOBEL" pentru literatură a fost acordat în 1983 lui William GOLDING (Marea Britanie; n. 19.09.1911, St. Columbus Minor), în a cărui operă tematicile SF au fost nu o dată abor­ date. Pot fi amintite în acest sens câteva titluri de excepţie, cum ar fi: "LORD OF THE FLIES" (1954; trad. "împăratul muştelor"), "THE INHERITORS" (1955) şi "ENVOY EXTRAORDINARY" (1956; dramatizată în 1958 sub titlul T H E BRASS BUTTERFLY").

Aici se termină TUNELUL TIMPULUI", în care aţi pătruns în 1513, o dată cu italianul Anton Francesco Doni, şi care - pe nesimţite - v-a condus până în 1993, la câţiva paşi de pragul noului mileniu.

Noi sperăm că aceşti paşi i-aţi făcut în tovărăşia unei prietene care - suntem siguri - nu v-a dezamăgit şi nu vă va dezamăgi nici în continuare: «ANTICIPAŢIA».

Mihaela şi Cristian

32

IONESCU

^•j/ziticipa/iaj

DACIA 132S UBERTA îmbunătăţeşte gama de fabricaţie DACIA, oferind un confort sporit: are un aspect plăcut, mar­ cat de o aleasă supleţe.

Solicitat pe pieţe de export, este livrat în acelaşi timp şi pe piaţa românească.

FIŞA TEHNICA

Motor: • Cilindree: 1397 cm3 • Raport de compresie: 9:1 • Cutie de viteze: 5 trepte • Puter e: 62 CP • Viteză maximă: 145 km/h • Consum: regim 90 km/h = 6,4 1; regim urban = 9,4 1

RADIO 68,7FM

Stereo

Audiaţi săptămânal, m i e r c u r i , ora 19.00 emisiunea "între mileniul 2 şi D u m n e z e u " şi j o i , Ora 23.1 o, emisiunea VOX POP & ROCK" realizată şi prezentată de A n d r e i Partoş.

RADIO MEDIA BUZĂU - 68,7 FM - Un iubitor al SF-ului!

Aleea Industriilor nr. 1 Telefon: 097-44.66.05; Fax: 097-44.66.04

•ALEXANDRU MIRONOV •URSULA K. LE GUIN MIELUL GRÂMESCU •DARIUS H. LUCA •PAUL J . McAULEY •SILVIU GENESCU •STEPHEN BAXTER •OVIDIU BUFNILĂ •OVIDIU RUTĂ •MIHAELA ŞI CRISTIAN IONESCU