ToolBox

TOOL BOX Texte auxiliare de perfectionare a GIRA in contextul politicii UE privind apa

1

TOOL BOX Texte auxiliare de perfectionare a GIRA in contextul politicii UE privind apa

Bratislava Octombrie 2005

2

Danka J. Thalmeinerova Punctul Central pentru GIRA ToolBox, GWP danka.thalmeinerova@gwptoolbox.net Urmatorii experti au contribuit la realizarea acestor cursuri si texte de perfectionare: Danka J. Thalmeinerova – coordonator Glyn Skerratt Eleonora Bartkova Milan Matuska Richard Muller Vadim I. Sokolov Ilhom Babaiev Š AEPress, s.r.o. 2005

ISBN 80-88880-65-3

3

Cuprins: Cuvant inainte................................................................................................................................... 5 1. Cunostinte in Managementul Integrata a Resurselor de Apa....................................................... 6 1.1. Principiile de la Dublin ........................................................................................................... 7 1.2. Identificarea problemelor....................................................................................................... 9 1.3. Zonele de schimb GIRA ........................................................................................................ 9 1.4. Procese de planificare pentru GIRA .................................................................................... 10 1.5. Ciclul planificarii................................................................................................................... 11 Referinte......................................................................................................................................... 17 2. Legislatia privind apa din cadrul UE............................................................................................ 18 2.1. Legislatia privind apa din cadrul UE orientata spre calitatea apei ....................................... 18 3. .................................................................................................................................................... 22

4

Cuvant inainte De la lansarea sa in 2001, ToolBox-ul asupra Gospodaririi Integrate a Resurselor de Apa (GIRA ToolBox) a fost utilizat in regiunea Europei Centrale si de Est pentru activitati educative si de perfectionare concepute in vederea abordarii procesului de aderare la Uniunea Europeana (UE) in Managementul a resurselor de apa. Activitatile de perfectionare pot fi de asemenea aplicabile si utile in Asia Centrala si regiunea Caucaziana In ciuda faptului ca din punct de vedere geografic sunt la distanta, aceste doua regiuni au un trecut asemanator. Ambele regiuni sunt constituite din tari democratice proaspat infiintate dupa caderea Uniunii Sovietice si desfiintarea economiei lor la nivel central. Si impartasesc influenta unei dezvoltari economice turbulente completata cu vechi datorii fata de mediul inconjurator.

In 2003, reprezentanti ai GWP din Asia Centrala si Caucaz au introdus activitatile ToolBox in regiune, activitati bazate pe experienta GWP din Europa Centrala si de Est. In total, 4 cursuri de perfectionare au fost organizate in perioada 2004-2005. Cursurile au fost realizate pentru un grup larg de actionari implicati in sectorul apei si interesati sa cunoasca abordarile integrate in managementul resurselor de apa. Participanti erau de la factorii de decizie, cercetatori in domeniul apei, experti din sectorul privat si practicieni din cadrul ONG-urilor. S-a anticipat ca participantii la cursuri vor putea disemina abordarile GIRA ilustrate in ToolBox catre comunitatile interesate din tarile respective. De asemenea, era de asteptat ca ei sa puna cap la cap propriile idei si experienta pentru a genera viitoare studii de caz pentru website-ul ToolBox. Toate cursurile aveau ca obiectiv promovarea aplicarii practicilor GIRA descrise in ToolBox si sa descrie experientele si lectiile invatate in Europa Centrala si de Est (ECE) in implementarea noii legislatii europene privind apa. Cursurile au furnizat o descriere exclusiva a aspectelor generale ale GIRA si subiectele au inclus Managementul apei si planificarea apei; transpunerea politicilor de apa in legislatie; integrarea economiei in planificarea si politicile privind apa; participarea publicului, negocierea conflictelor, constientizarea.

Cursurile au fost bine primite, in special eforturile depuse in pregatirea acestor texte de perfectionare, a exercitiilor in grup si a documentatiei suport. Principalele surse ale acestor cursuri au fost preluate de pe site-ul GIRA ToolBox www.gwpforum.org si cel al Retelei de Construire a Capacitatiii (Cap-Net) www.cap-net.org.

Aceasta brosura a adunat lucrarile si informatiile care, in opinia GWP ECE, reprezinta cele mai importante experiente si referinte asupra GIRA cu speranta ca vo fi utilizate de expertii din domeniul apei si toti cei interesati in promovarea unei dezvoltari si gospodariri coordonate a apei, solului si a resurselor inrudite.

5

1. Cunostinte in Managementul Integrat al Resurselor de Apa- IWRM Obiectivul capitolului: Acest capitol urmareste sa furnizeze participantilor cunostintele si abilitatile necesare pentru sustinerea procesului de dezvoltare a planurilor GIRA. Pasii de urmat in procesul de planificare sunt in continuare descrisi. Scopul si principiile GIRA sunt subliniate pentru o mai buna intelegere a complexitatii gospodaririi resurselor de apa.

Introducere Ceea ce sta la baza GIRA este faptul ca diferitele utilizari ale resurselor de apa sunt interdependente.

Managementul integrata are la baza faptul ca diferitele utilizari ale resurselor de apa sunt privite ca un intreg. Managementul integrata a resurselor de apa este un proces sistematic pentru dezvoltarea durabila, pentru alocarea si monitorizarea utilizarii resurselor de apa in contextul obiectivelor sociale, economice si ecologice.

Abordarile sectoriale ale gospodaririi resurselor de apa au dominat in trecut si inca exista. Sunt putine tari in lume care au dezvoltat strategii si planuri nationale cuprinzatoare de gospodarire a apei.

Abordarile fragmentate ce se dezvolta rapid in cadrul autoritalor guvernamentale fac implementarea GIRA dificila. Aceasta duce la o dezvoltare si o gospodarire fragmentata si necoordonata a resurselor. Cererea de a gospodari resursele de apa intr-o maniera integrata este declarata mai ales retoric de politicienii din toate tarile. In plus, desi cele mai multe tari acorda prioritate necesitatii de baza a populatiei la apa, o cincime din populatia globului nu are acces sigur la apa potabila si jumatate din populatia globului nu are acces la o sanitatie adecvata. De asemenea, este de notat ca atunci cand politicile sunt stabilite, acestea nu sunt implementate deoarece una sau mai multe parti responsabile cu implementarea nu reusesc sa tina pasul. Astfel, cateva manifestari ale unei gospodariri proaste sunt: • seceta si inundatiile; • supraincarcarea retelei de apa freatica; • boli raspandite de apa; • degradarea solului; • pierderi in biodiversitati (inclusiv biodiversitati acvatice); • lipsa surselor de apa si a tratamentului apei.

Va puteti gandi si la alte implicatii ale unei gospodariri proaste?

GIRA necesita cel putin 5 nivele de integrare (1): • Integrarea verticala se intinde de la utilizatorul de la nivelul cel mai de jos si pana la cei mai de sus politicieni implicati din ministere si de la toate nivelele guvernului; de la sectorul de irigatii pana la municipalitate, de la administratia regionala pana la comisia nationala a apei.

• Integrarea orizontala implica coordonare si colaborare intre toate institutiile responsabile cu Managementul resurselor la nivelul unui bazin hidrografic.

• Integrarea interdisciplinara implica toate discplinele relevante, inclusiv socioeconomice ingineresti, hidrologice, economice si ecologice.

• Integrarea functionala include planificarea, reglementarea, proiectarea, operarea, intretinerea si monitorizarea.

• Integrarea actionarilor implicati implica interesele neguvernamentale, grupurile de utilizatori sau grupurile native, in toate aspectele gospodaririi apei si in luarea deciziilor.

In general cerintele complexe, care se intersecteaza, ale GIRA sunt cel mai bine realizate printr-un corp de coordonare permanent cum ar fi Comisia de Bazin Hidrografic sau Agentia de Gospodarire a Bazinului Hidrografic, ale carui personal este calificat si experimentat atat in nevoile tehnice ale gospodaririi apei cat si in necesitatile multi-strat ale coordonarii.

Discutati existenta sau posibila stabilire a unui astfel de corp de “integrare” in tara dvs.

TABEL 1: Cateva comparatii ale abordarilor traditionale si integrate Incadrarea traditionala a subiectelor din discipline diferite Hidrologic /hidraulic: • Care este debitul asteptat al cursului de apa?

Inginerie: • Cata apa se pierde in sistemul de distributie?

• Cum poate fi redusa pierderea de apa?

Management: • Care este nivelul economic al pierderilor de apa?

Conectarea sectorului social cu sectorul hidrologic (integrat) • Cum va fi acceptata o noua investitie in infrastructura sectorului de apa?

• Cum vor putea structurile locale de management sa echilibreze utilizarile competitive?

• Cum vor negocia actionarii titlurile de apa in conditii diferite de disponibilitate a apei, in special pe timp de seceta?

• Cum vor raspunde consumatorii la reduceri periodice de apa, sau la cresterea constientizarii problemelor de mediu?

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (MDGs) reprezinta un angajament reinnoit de a depasi saracia persistenta si de a atrage atentia asupra celor mai grave esecuri in dezvoltarea umana.

Obiectivele MDG au fost consimtite intr-o comunitate internationala in 2000 si cuprind 8 teluri, 18 tinte si 48 de indicatori. Apa este interconectata cu toate cele 8 obiective de dezvoltare ale mileniului si serviciile de baza de sanitatie au fost adaugate la aceasta lista la Summit-ul Mondial pe Dezvoltare Durabila (WSSC) in 2002 de la Johannesburg. Una dintre tintele principale definite de MDG este de a reduce la jumatate proportia de populatie fara acces sigur la apa potabila si servicii de sanitatie de baza pana in anul 2015. Summit-ul Mondial pe Dezvoltare Durabila a cerut tuturor tarilor sa schiteze strategii de eficienta a apei si strategii GIRA pana la sfarsitul anului 20051.

Angajamentul politic facut de conducatorii europeni la Summit-ul Mondial pe Dezvoltare Durabila (WSSD) din 2002, pentru a sustine Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (MDGs) imbuntatite in Planul de Implementare de la Johannesburg (JPoI),s- a transpus in Initiativa Europeana privind Apa (EUWI) si eforturile sale variate au avut ca tinta mobilizarea unui interval larg de actori sociali, si de a ridica interesul politic asupra obiectivelor privind apa din contextul GIRA si de stimula actiuni noi. Activitatile de dupa Summit-ul Mondial au fost caracterizate de multe evenimente, initiative si contributii mai mari sau mai mici, desi mult mai multe vor fi de facut pentru a atinge efectele de mobilizare la un nivel acceptabil. Informatiile privind proiectele noi si activitatile asociate Initiativei Europene privnd Apa sunt acum disponibile.

1.1. Principiile de la Dublin Intalnirea de la Dublin din 19922 a avut ca rezultat patru principii care au fost baza pentru cea mai mare parte din reforma sectorului de apa.

RECOMANDARE: O discutie cuprinzatoare asupra principiilor de la Dublin poate fi gasita in Lucrarea nr. 3 a GWP TAC: Principiile de la Dublin privind Apa asa cum sunt reflectate intr-o Evaluare Comparativa dpdv Legal si Institutional pentru GIRA (1999).

•

Apa proaspata este o resursa finita si vulnerabila, esentiala pentru sustinerea vietii, dezvoltare si mediu.

Deoarecea apa sustine viata, Managementul eficienta a resurselor de apa necesita o abordare holistica care leaga dezvoltarea economica si dezvoltarea sociala cu protejarea ecosistemelor naturale. Managementul eficienta leaga utilizarea terenului si a apei de-a lungul unui bazin hidrografic sau a unei panze de apa freatica.

1

La sfarsitul anului 2003, GWF a realizat un sondaj neoficial pentru a vedea cum tarile progresau in aceasta initiativa.

Rezultatele preliminare arata ca din cele 108 tari care au participat la sondaj doar 10% au facut un progres bun, 50% au facut cativa pasi in acea directie, iar 40% sunt in etapa initiala a procesului 2 Conferinta Internationala privind Apa si Mediul, Dublin, Irlanda, Ianuarie 1992

7

CUTIA 1: Initiativa Uniunii Europene privind Apa

Notiunea ca apa proaspata este o resursa finita rezulta din faptul ca ciclul hidrologic produce in medie o cantitate fixa de apa pe o perioada de timp . Aceasta cantitate totala nu poate fi totusi modificata in mod semnificativ de activitatea umana, desi poate fi, si foarte frecvent este, saracita de poluarea rezultata din activitatile umane. Resursele de apa proaspata reprezinta un bun natural care trebuie intretinut pentru a asigura ca serviciile ce le poate furniza sunt durabile.

Acest principiu recunoaste ca apa este necesara pentru multe scopuri, functii si servicii; de aceea Managementul trebuie sa fie holistica (integrata) si sa implice consideratiile privind cererile si amenintarile asupra resursei respective. Abordarea integrata a gospodaririi resurselor de apa necesita coordonarea gamei de activitati umane care creeaza cererea de apa, care determina utilizarile terenurilor si genereaza deseuri pe baza de apa. Principiul, de asemenea recunoaste zona de captura sau bazinul hidrografic ca o unitate logica pentru Managementul resurselor de apa.

•

Dezvoltarea si Managementul apei trebuie sa fie bazata pe o abordare participatorie, care implica utilizatorii, proiectantii si factorii de decizie de la toate nivelele.

Abordarea participatorie implica constientizarea publicului si a actionarilor implicati asupra importantei apei. Aceasta inseamna ca deciziile sunt luate nivelul cel mai de jos posibil, cu consultarea publicului si implicarea utilizatorilor in planificarea si implementarea a proiectelor de apa.

•

Femeile joaca un rol important in aprovizionarea, Managementul si securitatea apei.

Acest rol pivot al femeilor ca furnizor si utilizator de apa si gardian al mediului viu a fost rareori reflectat in aranjamentele institutionale pentru dezvoltarea si Managementul resurselor de apa.

Acceptarea si implementarea acestui principiu necesita politici pozitive care sa se adreseze nevoilor specifice femeilor si sa pregateasca si sa imputerniceasca femeile sa participe la toate nivelele in programe privind resursele de apa, inclusiv in luarea deciziilor si implementare.

Este larg recunoscut ca femeile joaca un rol cheie in colectarea si protejarea apei in utilizarea in cadrul gospodariei si, in multe cazuri, in agricultura, dar si ca au un rol mai putin influent decat barbatii in management, analize si in procesele de luare a deciziilor privind resursele de apa.

Faptul ca realitatile sociale si culturale variaza de la o societate la alta sugereaza ca exista necesitatea de a explora diferite mecanisme pentru a creste accesul femeilor in procesul de luare a deciziilor si pentru a dezvolta spectrul de activitati prin care femeile pot participa la GIRA. GIRA necesita constientizarea sexelor. Pentru dezvoltarea unei participari totale si eficiente din partea femeilor la toate nivelele de luare a deciziilor, trebuie luate in considerare diferitele metode de asociere a rolurilor culturale, sociale si economice pentru femei si barbati in diferite societati. Exista o sinergie importanta intre echitatea intre sexe si Managementul durabila a apei. Implicarea femeilor si barbatilor in roluri influente la toate nivelele de gospodarire a apei poate grabi atingerea tintei de durabilitate; de asemenea, Managementul apei intr-un mod integrat si durabil contribuie semnificativ la echitatea intre sexe prin imbunatatirea accesului femeilor si barbatilor la apa si la serviciile legate de apa pentru a servi nevoile lor de baza.

•

Apa are o valoare economica in toate utilizarile sale competitive si trebuie recunoscuta ca un bun economic.

In cadrul acestui principiu, este vital de recunoscut primul drept de baza a tuturor fiintelor umane de a avea acces la apa proaspata/curata si servicii de sanitatie la un pret accesibil. Esecurile din trecut de a recunoaste valoarea economica a apei au dus la utilizari in exces ale resurselor de apa si cu impact negativ asupra mediului3. Managementul apei ca un bun economic este o metoda importanta in a atinge o utilizare eficienta si echitabila a resurselor de apa, si in a incuraja conservarea si protejarea resurselor de apa.

3 Valoarea si tarifele sunt doua lucruri diferite. Valoarea apei in utilitati alternative este importanta pentru alocarea rationala a apei ca sursa rara, fie prin mijloace legislative, fie prin mijloace economice. Tarifarea (sau netarifarea) apei reprezinta aplicarea unui instrument economic pentru a sustine grupurile dezavantajate, a induce un comportament axat pe conservarea si utilizarea eficienta a resurselor de apa, a furniza stimulente pentru un management corect, a asigura recuperarea costurilor si pentru a semnala disponibilitatea de a plati a consumatorilor pentru investitiile aditionale in serviciile privind apa.

8

De ce apa proaspata este determinata ca o resursa “finita”?

Intr-un mediu cu apa putina, este corect ca urmatoarele resurse de apa sa fie atribuite unei facilitati de fabricare a otelului doar pentru ca producatorul isi permite sa plateasca mai mult decat mii de oameni saraci care nu au acces la o sursa sigura de apa?

RECOMANDARE: O discutie cuprinzatoare asupra acestui principiu poate fi gasita in Lucrarea nr. 2 a GWP TAC: Apa ca Bun Social si Economic: Cum sa pui Principiul in Practica (1998).

1.2. Identificarea problemelor Identificarea problemelor este absolut necesara in identificarea solutiilor. Exista cateva bariere care pot limita eficienta rolului institutiilor politice in Managementul resurselor de apa. Acestea includ: • Sectorialismul din cadrul si dintre departamentele guvernamentale si natura fragmentara a structurilor institutionale, de ex. fiecare cu functii diferite, cu tinte politice diferite si cu diferiti actionari implicati, cu “control” asupra unui sector de apa, care de obicei este mai important decat integrarea, cu legaturi slabe inter-agentii privind managementul riscului versus resursele de apa versus irigarea versus managementul terenurilor versus obligatiile internationale.

• Lipsa unor strategii atotcuprinzatoare si clare, inclusiv obiective de management, mecanisme prin care obiectivele sa fie atinse, si faptul ca sunt “tari in retorica” si discuta la nivele strategice dar sunt “slabi in actiune” in teritoriu.

• Lipsa cercetarilor care sa ateste baza resurselor cu privire la disponibilitatea si riscul resurselor de apa, si la valoarea apei in termeni de productie economica (de ex. $/m3 de apa sau t/m3 de apa), sau luarea in consideratie a intregului ciclu hidrologic.

• Apa ca o sursa de conflicte, nu doar intre sectoare (de ex. rural versus urban) ba chiar in cadrul unui sector (de ex. terenuri uscate versus agricultura irigata; agricultura comerciala versus agricultura de subzistenta), dar in particular cu considerarea utilizatorilor si a utilizarilor din amonte/aval.

• Deficiente in informare, care pot duce la informare spatiala insuficienta, si/sau la lipsa de bunavointa intre organizatii pentru a impartasi datele si informatiile, si/sau datele/informatiile necolationate, depasite sau nediseminate deoarece rezideaza in rapoarte sau teze obscure, si/sau retelele si fluxurile de informatii sunt inadecvate.

• Deficiente in optiunile de management al terenurilor, inclusiv cum sa utilizezi impactul terenurilor asupra cantitatii si calitatii apei sub un climat variabil, cum sa faci fata/sa te adaptezi la schimbarile hidrologice in ceea ce priveste variabilitatea climatului inter-anual sau alte schimbari mai permanente ale climatului, si conflictul de interese dintre practicile de utilizare a terenurilor,atat in cadrul unui sector cat si intre sectoare.

• Lipsa dorintei de a se integra, de ex. utilizatorii de terenuri si agentiile de utilizare a terenurilor, fiecare cauta sa-si demonstreze suprematia in legatura cu modul in care pamantul si resursele sale asociate de apa trebuie utilizate.

• Lipsa procedurilor de audit si post-audit care sa adopte, printre altele, cine trebuie sa impuna si sa “supravegheze” in adaptarea strategiilor, si cine sa evalueze intr-un mod critic performantele actiunilor din timpul si dupa un eveniment extrem.

1.3. Zonele de schimbare GIRA4 Adoptarea unei abordari durabile si integrate in Managementul si dezvoltarea apei necesita schimbari in multe zone si la multe nivele. Doua intrebari fundamentale trebuie adresate: 1) cum sa promovezi un proces de luare a deciziilor mai coordonat intre sectoare?

2) cum sa imbunatatesti comunicarea intre nivelele de luare a deciziilor, de la utilizatorul de apa la organizatiile locale de gospodarire a apei, la structuri de luare a deciziilor la nivel de bazin si la nivel national?

Multe organizatii a caror functie de baza nu este Managementul apei sunt responsabile pentru sectoare unde impactul de catre si asupra resurselor de apa poate fi enorm, de ex. agricultura, industrie, comert si energie. Similar, organizatiile de gospodarire a resurselor de apa trebuie sa ia in 4

Adaptat dupa Catalizarea Schimbarii: un manual pentru dezvoltarea GIRA si a strategiilor de eficientizare a apei, TEC GWP, 2004.

9

considerare subiecte cum ar fi mediul inconjurator sau turismul, care se afla in domeniul altor agentii.

De aceea, este esential sa existe un mecanism pentru dialog si coordonare care sa asigure cateva masuri de integrare.

Pentru a ajunge la un proces decizional coordonat intre sectoare, trebuie realizata o integrare (si o modificare) a functiilor si rolurilor dintre5: • unitatile implicate direct in Managementul apei (de ex. cei responsabili cu stocarea si aprovizionarea cu apa, si tratarea apei uzate); • managerii de apa si alte sectoare, cum ar fi planificarea utilizarii terenurilor, agricultura, industrie, turism; • legaturile dintre Managementul apelor de suprafata si a panzei freactice; • legaturile dintre apele de interior si cele de coasta.

In nordul Frantei cand orasele si industria au descoperit ca resursele lor de apa erau puse in pericol prin scaderea drastica a panzei freatice datorita unei sustrageri depasite a apei prin puturi, au propus alte solutii de aprovizionare – fie sa construiasca un baraj pe rau la 30 de mile distanta si sa pompeze apa, fie sa construiasca o instalatie de desalinizare. Costul? Echivalentul a 1 miliard de USD pentru platitorul de taxe francez. Dar cei care fac politica au ales o solutie alternativa: ei au impus o taxa mica pentru fiecare metru cub de apa pompat din acvifer. Confruntati cu aceasta taxa, operatorii industriali si orasele au descoperit ca isi pot reduce consumul de apa si ca rezultat utilizarea apei freatice din zona se realizeaza intr-un mod durabil.

Furnizat de I. Cheret

Ce trebuie schimbat pentru a imbunatati eficienta in utilizarea apei?

CUTIA 2: Imbunatatirea eficientei utilizarii apei – studiu de caz

1.4. Procese de planificare pentru GIRA Datorita cadrelor legislativ si institutional existente, implementarea GIRA va necesita o reforma la toate nivelele in planificarea si Managementul ciclului de apa. Inaintea planificarii este important sa se defineasca problemele si sa se stabileasca prioritatile. Cateva exemple de intrebari pentru definirea problemelor importante sunt descrise in CUTIA 3.

Legate de reducerea saraciei: • Cum sa definesti necesarul de apa al oamenilor saraci?

• Ce tipuri de dezvoltare a serviciilor de apa sunt cele mai adecvate pentru nevoile utilizatorilor, pentru posibilitatea lor de a plati si pentru capacitatea lor de gospodari si intretine infrastructura?

• Ce elemente aditionale sunt necesare pentru ca oamenii sa sa utilizeze la maxim de avantajele apei in agricultura, cresterea animalelor, cresterea pestilor si mestesuguri?

Legate de raritatea apei si competitia pentru apa: • Cum sa aloci apa in mod strategic?

• Cum sa imbunatatesti eficienta apei si sa promovezi gospodarirea eficienta?

• Care este potentialul pentru dezvoltarea resurselor neconventionale de apa?

Legate de protejarea ecosistemelor: • Cum sa aloci apa pentru fluxurile ecologice?

• Cand se evalueaza schimburile, cum sa evaluezi bunurile si serviciile furnizate de ecosisteme?

• Cum sa reduci poluarea apei?

Legate de sanatatea umana: • Care sunt optiunile pentru imbunatatirea serviciilor de sanitatie in zonele urbane si rurale?

• Cum se poate ca apa si sanitatia sa fie legate de programele de educatie si igiena?

• Care sunt optiunile pentru asigurarea unei livrari durabile a apei si a serviciilor de sanitatie pentru populatia cea mai saraca?

Legate de dezvoltarea economica: • Care sunt activitatile economice influentate de disponibilitatea si calitatea apei?

• Cum sa aloci apa intre sectoare intr-un mod in care sa se incurajeze dezvoltarea economica, luand in considerare reducerea saraciei si obiectivele de durabilitate ecologica?

Planificarea GIRA inseamna (2): • trecerea de la ideea ca doar statul este responsabil cu Managementul resurselor de apa la ideea ca resposabilitatea este a intregii societati;

5

Adaptat dupa manualul: Sase Palarii Ganditoare – Studierea unei Decizii din Toate Punctele de Vedere; http://www.mindtools.com/pages/article/newTED07.htm

10

CUTIA 3: Intrebari pentru identificarea problemelor importante

• •

trecerea de la un proces decizional centralizat si controlat la impartasirea rezultatelor si a oportunitatilor, la transparenta negocierilor, cooperare si planificare comuna; trecerea de la planificarea sectoriala la planificarea coordonata si integrata a resurselor de apa.

1.5. Ciclul planificarii Ciclul planificarii este o succesiune logica de faze (3): • Initierea, mobilizarea si participarea actionarilor implicati; • Viziune strategica; • Analiza situatiei existente; • Dezvoltarea si aprobarea planului GIRA; • Implementarea si evaluarea planului GIRA.

1.5.1. Ciclul planificarii – Initierea Indiferent de motivul pentru care guvernul ia in considerare realizarea unui exercitiu de planificare GIRA, exista cateva activitati cheie: • obtinerea angajamentului guvernului; • constientizarea privind Managementul resurselor de apa; • stabilirea unei echipe de management.

RECOMANDARE: Cateva idei dezvoltate de intrebari sunt mentionate in Planurile GIRA Cap-Net, modulul de instruire, 2005. Este recomandat sa se discute urmatoarele: • Care ar fi motivele pentru care procesul de planificare GIRA este necesar?

• Care sunt cele mai importante si influente ministere in ceea ce priveste apa (in tara dvs.)?

• Care strategie ar fi cea mai adecvata pentru implicarea persoanelor cheie din politica si din guvern in explicarea GIRA? • Care ar fi componenta echipei de management (in tara dvs.)?

• Cum se poate obtine angajamentul politic?

1.5.2. Ciclul planificarii – Participarea Apa este un subiect in care fiecare este factor implicat. Participarea reala are loc numai cand toti factorii interesati iau parte la procesul de luare a deciziilor. Tipul de participare va depinde de dimensiunea scarii relevante pentru Managementul particulara a apei si pentru deciziile investitionale. Va fi afectata de natura mediului politic in care se iau astfel de decizii.

O abordare participatorie este cea mai buna metoda pentru atingerea unui consens de durata si a unor intelegeri comune. Participarea reprezinta luarea unei responsabilitati, recunoasterea efectelor actiunilor sectoriale asupra celorlalti utilizatori ai apei si asupra ecosistemelor acvatice, si acceptarea necesitatii unei schimbari pentru imbunatatirea eficientei utilizarii apei si permiterea unei dezvoltari durabile a resurselor de apa. Participarea nu intotdeauna duce la atingerea unui consens; trebuie stabilite procese de arbitrare sau alte mecanisme de solutionare a conflictelor.

Guvernele trebuie sa sprijine crearea de oportunitati si capacitati de participare, in special pentru femei sau alte grupuri sociale marginalizate. Trebuie recunoscut ca doar prin simpla creare a oportunitatilor de participare nu se realizeaza nimic pentru grupurile dezavantajate, daca capacitatea lor de participare nu este intensificata. In tabelul 2 sunt prezentate cateva tipuri de participare.

TABEL 2: Tipuri de participare (adoptate de la (3)) Nivel de participare Participarea de manipulare Participarea pasiva

Participarea prin consultare

Caracteristici Participarea este o simpla pretentie Oameniilor care participa li se prezinta ce s-a decis sau ce s-a intamplat deja. Informatiile impartasite apartin doar expertilor externi.

Oamenii care participa sunt consultati sau raspund la intrebari 11

Este posibil sa faceti ministere si politicieni responsabili cu apa, mediul, energia si autoritati locale sa conlucreze impreuna? Cum ati face acest lucru?

Participarea prin stimulente materiale

Participarea functionala

Participarea interactiva

Mobilizarea de sine

directe. Nu au nici o implicare in procesul decizional iar expertii nu sunt obligati sa ia in considerare parerile acestora.

Oamenii participa contra unor alimente,a unei sume de bani sau a altor stimulente materiale. Oamenii locali nu au nici o motivatie in prelungirea practicilor cand stimulentele se termina.

Participarea este vazuta de agentiile externe ca un mod de a atinge obiectivele proiectului, in special costuri reduse. Oamenii pot participa prin formarea de grupuri care sa atinga obiectivele predeterminate ale proiectului.

Oamenii participa in analize comune, care duc la planuri de actiune si la formarea si imbunatatirea grupurilor locale sau a institutiilor care determina modul de utilizare al resurselor.

Metode de invatare sunt utilizate pentru a identifica mai multe puncte de vedere.

Oamenii participa prin luarea de initiative independent de institutiile externe. Ei dezvolta contacte cu institutiile externe pentru resurse si sfaturi tehnice dar detin controlul asupra modului de utilizare al resurselor.

Este putin probabil ca orice plan de gospodarire a unui bazin hidrografic sa poata fi implementat daca nu primeste acceptul publicului si daca nu este sustinut de grupuri cheie ai actionarilor implicati. In CUTIA 4, sunt prezentate beneficiile participarii publice si a actionarilor implicati.

subiecte cheie privind gospodarirea apei la nivelul unu bazin hidrografic sunt corect identificate si aprobate; cunostinte, experiente, aspiratii si preocupari ale comunitatilor locale sunt integrate in planurile de gospodarire si in programele de masuri; • programele de masuri este posibil sa fie politic realiste si acceptabile; • conflictele pot fi minimizate sau chiar evitate; • viitorii implementatori ai masurilor vor fi atenti la costuri; • reglementarile si abordarile voluntare vor fi executorii.

Sursa: (4)

• •

Participarea publicului prost organizata poate duce la urmatoarele situatii: • raspunsuri limitate si nereprezentative din parte actionarilor implicati ; • inducerea in eroare a opiniei publice de grupuri de interes specifice; • neincrederea in viitoarele decizii si ostilitatea fata de implementarea masurilor adoptate; • promisiuni si asteptari nerealizate ale cerintelor privind cadrul legal; • o pozitie pasiva fata de noile planuri de dezvoltare din zona, sau pozitii de opozitie, turbulenta si neconstructive ale actionarilor implicati.

Importanta participarii actionarilor implicati trebuie recunoscuta in diferite aspecte ale pregatirii si implementarii proiectelor. Aceste aspecte includ: • identifcarea intereselor actionarilor implicati, importanta si influenta asupra proiectului propus; • identificarea institutiilor locale sau a proceselor pe care se realizeaza suportul pentru proiect; • asigurarea unei fundatii si a unei strategii pentru implicarea actionarilor implicati in diferite etape de pregatire si implementare a planului GIRA. Pentru a evalua importanta si influenta actionarilor implicati, urmatoarele aspecte ar trebui evaluate: • puterea si statutul (politic, social si economic) a actionarilor implicati; • gradul de organizare a actionarilor implicati; • controlul actionarilor implicati asupra resurselor strategice; • influenta neoficiala a actionarilor implicati (relatii personale); • importanta acestor actionari implicati in succesul proiectului.

12

CUTIA 4: Beneficiile participarii publice si a factorilor implicati

Odata ce actionarii cheie au fost identificati, se pot lua in considerare posibilele interese ale acestor grupuri sau indivizi in cadrul proiectului. In evaluarea avantajelor este important de retinut ca anumiti actionari pot avea interese ascunse, multiple sau contradictorii fata de alti actionari.

Actionarii trebuie implicati in toate etapele critice din procesul de dezvoltare a planului. Metode de participare pot include: • workshop-uri in cadrul carora anumiti actionari sunt invitati sa discute subiecte privind apa; • reprezentare in structura de management pentru procesul de planificare; • consultari locale; • sondaje.

Consultarea cu publicul asupra planurilor generale si detaliate este obligatorie in Suedia. Consultarea si informarea sunt proceduri importante in realizarea planurilor si in prevenirea contestatiilor privind planurile. Un exemplu de la una dintre municipalitatile Suediei arata ca 25% din costurile si timpul de realizare a unui astfel de plan, intra in etapa de consultare si informare ,tocmai pentru prevenirea contestatiilor privind planul si pentru a “avea toti pasagerii la bord”. Aceasta poate parea scump, dar contestatiile contra planurilor pot intarzia realizarea planurilor ducand la costuri ridicate pentru cei implicati, atat autoritati cat si public. In Suedia, costurile formale ale procesului participativ nu cad pe utilizatori – exceptie facand timpul alocat pentru procesul in sine.

Sursa: Participarea Publicului in Legatura cu Directva Cadru a Apei, Document Informativ nr.8, EC 2003

CUTIA 5: Descriere a unei planificari spatiale din Suedia

Unelte de crestere a increderii: http://www.resolv.org/pubs/buildingtrust/index.html DFID: Metodologii ale actionarilor in gospodarirea resurselor de apa: http://www.dfid.gov.uk/pubs/files/BPG02.pdf

Informatii utile pe site-urile web:

1.5.3. Ciclul planificarii – Dezvoltarea capacitatii Dezvoltarea capacitatii institutionale este o metoda de imbunatatire a performantei. In contextul GIRA dezvoltarea capacitatii reprezinta suma de eforturi de utilizare si imbunatatire a abilitatilor si capacitatii oamenilor si a institutiilor la toate nivelele. Capacitatea este necesara la doua nivele: • capacitatea de a planifica si dezvolta planuri GIRA; • capacitatea operationala.

Termenul de “dezvoltare a capacitatii” este utilizat in multe contexte, adeseori cu prea putina reflectare a sensului acestuia. Dazvoltarea capacitatii poate avea loc la nivel local, national sau global si intre orice individ sau grup de actionari. Dezvoltarea capacitatii nu implica intotdeauna crearea de noi capacitati, dar deseori implica redistribuirea sau eliberarea capacitatilor latente. In general, capacitatile sunt evaluate la nivele sistemice, institutionale si individuale. Cutia 6 ilustreaza cateva intrebari calauzitoare in evaluarea capacitatii la toate nivelele (5).

Nivel sistemic: • Cadru politic: este intregul mediu politic favorabil?

• Cadru legal si reglementativ: este legislatia adecvata in vigoare si sunt aceste legi eficient aplicate?

• Cadru de management responsabil: sunt responsabilitatile institutionale clar definite si sunt institutiile responsabile la nivel public?

• Cadru economic: pietele functioneaza efectiv si eficient?

• Procese si relatii: diferite institutii si procese interactioneaza si conlucreaza eficient?

Nivel insitutiional: • Management de misiune/strategic: institutiile si-au definit clar si au inteles misiunile si mandatele lor?

• Cultura/ structura / competente: sunt institutiile eficient structurate si administrate?

• Procese: procesele institutionale cum ar fi planificarea, managementul calitatii, monitoring-ul si evaluarea functioneaza eficient?

• Resurse umane: sunt resursele umane adecvate, suficient de abilitate si dispuse corect?

• 13

CUTIA 6: Intrebari calauzitoare pentru evaluarea capacitatii

Resurse financiare: sunt resursele finaciare eficient administrate si adecvat alocate pentru a permite o operare eficienta?

• Resurse informative: este informatia necesara disponibila si eficient distrbuita si administrata?

• Infrastructura: sunt necesitatile materiale cum ar fi cladiri, birouri, vehicule, sisteme de calcul, adecvat alocate si eficient adminstrate?

Nivel individual: • Cerintele postului: sunt posturile corect definite si sunt competentele necesare disponibile?

• Instruire: sunt tinute cursurile de instruire adecvate?

• Progresarea carierei: sunt indivizii capabili sa avanseze si sa se dezvolte profesional?

• Responsabilitatea/etica: este responsabilitatea eficient delegata si sunt indivizii facuti raspunzatori ?

• Accesul la informatie: exista un acces adecvat la informatia necesara?

• Relationarea: sunt indivizii in contact si fac schimb de experienta cu egalii lor?

• Comunicare: sunt eficiente competentele de comunicare existente?

•

1.5.4. Ciclul planificarii – Viziune strategica Atingerea durabilitatii necesita o viziune strategica, care este pe termen lung in perspectiva, si totodata leaga diferitele procese de dezvoltare , pentru a fi atat de sofisticate pe cat sunt de complexe provocarile. O viziune strategica pentru o dezvoltare si gospodarire durabila a resurselor de apa la nivel national implica: • crearea unei legaturi intre viziunea pe termen lung , tintele pe termen mediu si actiunile pe termen scurt; • legaturile “orizontale” intre sectoare, astfel incat sa existe o abordare coordonata a dezvoltarii; • legaturile spatial “verticale”, astfel incat politica la nivel local,national si global, eforturile de dezvoltare si guvernare sa se sustina reciproc; • parteneriate reale intre guvern, oameni de afaceri, comunitate si organizatii voluntare din moment ce problemele sunt prea complexe pentru a putea fi rezolvate de oricare grup daca actioneaza singur.

O viziune a modului in care resursele de apa vor fi peste 20 de ani este un start util in procesul de planficare. Permite crearea unei aprecieri comune privind viitorul,evitand problemele legate de conflictele si sistemele din prezent. Aceasta vedere comuna asupra viitorului va asista actionarii implicati sa abordeze subiectele mai complicate. Desi politica si viziunea sunt foarte diferite, ele pot actiona ca baza de intelegere si pot forma temelia de realizare si dezvoltare a unui plan GIRA. In contextul dezvoltarii unui plan GIRA s-ar putea sa fie necesara convingerea guvernului si a altor actionari implicati ca abordarea GIRA este abordarea corecta pentru atingerea obiectivului pe termen lung de gospodarire si dezvoltare durabila a resurselor de apa. Viziunea incepe cu dezvoltarea unei imagini generale a viitorului si poate include tinte si obiective comune pe care le transpune in politici, legislatie si practica. Viziunea poate fi aplicata la nivel regional (intre tari), la nivel de bazin hidrografic, la nivel national sau local (capturare).

Pe data de 19 aprilie 2005, guvernul federal al Belgiei a adoptat o “decizie a apei”in care recunoaste accesul la apa sigura ca un drept uman care trebuie inclus in constitutia Belgiei. Aceasta decizie, de asemenea, urmareste o imbunatatire seminificativa in dezvoltarea ajutoarelor pentru apa potabila si serviciile de sanitatie, tinand cont ca accesul si distributia apei ramane in sectorul public si ca tarile in curs de dezvoltare nu ar trebui presate de institutiile financiare si comerciale internationale sa liberalizeze sau sa privatizeze aceasta piata a apei. Vezi http://www.irc.nl/page/17853.

CUTIA 7: Guvernul belgian recunoaste apa ca un drept uman prin Constitutie

ECDPM, Instrumente de facilitare, (din: Dezvoltare Institutionala, Invatare activa si interactiva), http://www.capnet.org/FileSave/34_facilitation_tools.doc Cum sa realizezi o sesiune de brainstorming: http:www.uiweb.com/ issue34.htm

Informatii utile pe site-urile web:

14

1.5.5. Ciclul planificarii – Analiza situatiei Analiza situatiei examineaza factorii cheie de influenta intr-o situatie data. Este foarte important ca situatia sa fie in primul rand prezentata din punctul de vedere al celor afectati de acea situatie.

Constientizarea problemelor si motivarea gasirii de solutii reprezinta o functie pentru actionarii implicati.

Pentru scopul unui plan GIRA, analiza situatiei este evaluata in comparatie cu principiile gospodaririi durabile si cele stabilite in abordarea GIRA. Analizele si interpretarile realizate in comparatie cu aceste obiective si viziunea sau politica nationala privind apa se pot concentra asupra principalelor constrangeri si cauze ale problemelor, decat asupra simptomelor. In Cutia 8 sunt prezentate principalele arii ce trebuie acoperite in analiza situatiei.

Analiza institutionala si legala. Evalueaza mandatele institutiilor, legilor si politicilor pentru conflicte, conformitate, suprapuneri si consistenta in gospodarirea durabila a resurselor de apa.

• Evaluarea hidrologica si hidrogeologica examineaza intinderea resurselor de suprafata si subterane disponibile, tinand cont de sezon si de tendintele pe termen lung in aprovizionarea cu apa.

• Evaluarea cererii examineaza utilizarile concurentiale ale apei in comparatie cu baza resurselor fizice si evalueaza cererea de apa (la diverse preturi), astfel ajutand la determinarea resurselor financiare disponibile din veniturile tarifare pentru gospodarirea resurselor de apa in diferite scenarii de dezvoltare.

• Evaluarea impactului asupra mediului (EIA) aduna date asupra implicatiilor sociale si ecologice ale programelor sau proiectelor de dezvoltare. EIA este o unealta importanta pentru integrarea transversala care implica elaboratorii de proiecte, responsabilii cu gospodarirea apei, factorii de decizie si publicul.

Poate fi vazuta ca o forma speciala a evaluarii resurselor de apa.

• Evaluarea sociala examineaza modul in care structurile sociale si institutionale afecteaza utilizarea si gospodarirea apei, gradul de echitabilitate in accesul la apa cum ar fi in functie de sex si modul in care proiecte specifice pot afecta structura sociala.

• Evaluarea riscului sau a vulnerabilitatii analizeaza probabilitatea unor evenimente extreme, cum ar fi inundatiile, implicatiile ecologice ale programelor si proiectelor de dezvoltare, management-ul sau modul in care proiecte specifice pot afecta structurile sociale, secetele si vulnerabilitatea societatii la acestea.

• Evaluarea management-ului cererii estimeaza potentialul economiilor de apa prin metode de conservare a apei si prin gospodarirea cererii.

• Evaluarea surselor neconventionale examineaza potentialul de recuperare a apei, reutilizare, reciclare si desalinizare.

Sursa: Adaptat dupa GWP GIRA Toolbox, versiunea 2, 2003 •

Analiza situatiei trebuie sa examineze cantitatea si calitatea atat a apelor de suprafata si subterane cat si potentialul de utilizare a unor surse neconventionale (recuperare, reutilizare, reciclare, desalinizare). Analiza trebuie sa stabileasca subiectele principale privind resursele de apa si posibilele conflicte, gravitatea si implicatiile lor sociale, ca si riscurile si dezastrele cum ar fi inundatiile si seceta. De multe ori, datele necesare nu sunt disponibile si acest fapt reprezinta un indicator de slabiciune al sistemului de gospodarire a resurselor de apa.

O etapa integra a analizei situatiei este de a prioritiza acele probleme si subiecte care necesita atentia cea mai urgenta. Criteriile pentru aceasta trebuie dezvoltate. Cateva dintre ele pot fi: • reprezinta o bariera in rezolvarea altor probleme; • are impact asupra unui numar mare de oameni; • este un subiect major de echitate; • va imbunatati dezvoltarea si va reduce saracia; • va imbunatati eficienta intr-un mod semnificativ; • va avea un impact pozitiv asupra mediului; • va imbunatati disponibilitatea resurselor de apa.

15

CUTIA 8: Scopul analizei situatiei resurselor de apa

Care sunt indicatorii buni pentru o gospodarire durabila a resurselor de apa?

1.5.6. Ciclul planificarii – Dezvoltarea si aprobarea planului GIRA Planurile finale de actiune necesita acordul politic la cel mai inalt nivel politic, acceptare din partea actionarilor principali si acumularea mijloacelor financiare necesare din resurse interne si internationale. Sunt o multime de subiecte care pot fi abordate intr-un plan GIRA. Aceste subiecte se vor diferentia de la o tara la alta in functie de starea apei si a gospodaririi apei in fiecare tara si ar trebui sa fie cuprinse in strategie si obiectivele pe termen lung. Un plan GIRA trebuie sa contina cel putin urmatoarele: • O descriere a abordarii privind Managementul apei care va fi inlocuita de catre Planul GIRA. De unde a fost preluata, de cand a fost utilizata, ce instrumente legale (politici, legi si institutii) o sustin si care sunt constrangerile actualei abordari privind Managementul apei.

• O descriere a situatiei curente a resurselor de apa in tara (o evaluare a resurselor de apa).

• O descriere a scopului planului (care este obiectivul dorit sa se atinga prin Planul GIRA, viziunea privind Managementul apei si nivelul la care planul se refera (national, provincial sau local)).

• O descriere a modului in care planul isi va atinge viziunea si obiectivele., adica realizarea unei strategii de implementare. (Realizarea obiectivelor poate fi indicata fie prin referire directa la strategia resurselor de apa, fie prin incorporarea subiectelor relevante direct in plan).

• Planul trebuie sa includa o sectiune care leaga Planul GIRA de alte procese si/sau planuri nationale. De exemplu, relevanta Planului GIRA pentru Planul de Reducere a Saraciei sau pentru Planul de Dezvoltare Integrata.

Pentru fiecare din cele 10 bazine hidrografice mari din Franta a fost realizat cate un plan de management, conform Legii privind Apa din anul 1992 in Franta, plan denumit SDAGE. Acestea vor deveni, intr-o forma modificata planuri de management a bazinelor hidrografice conform Directivei Cadru privind Apa. Asa numitul Comitet de Bazin este responsabil pentru elaborarea initiala a planurilor. Acest Comitet este compus din toti actionarii si utilizatorii din zona Bazinului Hidrografic al Raului (in jur de 100 de membri): • 1/3 oficiali locali alesi (de ex. primari, comunitati locale); • 1/3 utilizatori, consumatori, organizatii non-guvernamentale; • 1/3 reprezentanti ai statului.

Comitetul de Bazin defineste planul de management (SDAGE) si coordoneaza legaturile intre Proiectele SAGE (planuri de management la nivel de sub-bazin/la scara locala). Arbitreaza conflictele privind apa, decide asupra taxelor ce trebuie platite de utilizatori si defineste programele de actiune. Documentul SDAGE a fost facut public doar dupa aprobarea sa, dar acest lucru trebuie sa se schimbe.

Fiecare Comitet de Bazin a creat o Comisie de Planificare si cateva Comisii Geografice (implantate la nivel mai local) care au tinut mai multe dezbateri si intalniri. Sute de parti interesate au putut sa-si spuna opiniile in cadrul acestor intalniri ale comisiilor geografice.

De exemplu, in Bazinul Rhone-Mediteranean-Corsica (RMC), actionarii implicati au fost consultati prin 10 comisii geografice, 6 comitete tehnice si 7 comitete socio-profesionale.

In plus, Proiectul SDAGE a fost supus examinarii asociatiilor printr-un dialog specific. Au fost primite 1500 de comentarii scrise din partea actionarilor implicati si din partea publicului general.

Dupa completarea planului, acesta trebuie sa fie acceptat de catre toti actionarii implicati inclusiv de guvern. Nu are sens sa se cheltuiasca toate resursele pe realizarea unui plan care sa fie respins in final, sau sa ajunga pe un raft pentru a nu fi niciodata implementat. De aceea, participarea actionarilor implicati si a politicului, inca de la inceputul procesului de dezvoltare a planului GIRA este atat de importanta. O strategie de comunicare pentru plan trebuie sa faca parte din strategia de comunicare stabilita de echipa de management pentru intregul proces de planificare. Planul final GIRA trebuie facut cunoscut si usor accesibil. Acest lucru este important deoarece, indiferent de procesul de consultare, este imposibil sa ajunga la toate partile interesate. Cele mai multe procese de consultare pot fi doar probe si de aceea, odata ce un plan national a fost adoptat este important ca toata lumea sa aiba acces la el si sa poata discuta si pregati pentru implementare.

In Europa Mediteraneana, agricultura irigata este cel mai mare utilizator de apa si ajunge la 80% din consumul total in Grecia, 50% in Italia si 65% in Spania (EEA, 1996). O mare parte din aceasta apa este din resurse subterane deoarece sursele supraterane sunt insuficiente pentru a acoperi cererea pentru irigare. De exemplu, din cele 5500 milioane m3 extrase anual din acviferele subterane in Spania, 4000 milioane m3 sunt 16

Ce pasi ati realiza pentru a asigura implicarea si angajarea politicului la elaborarea planului final?

Cum va asigurati ca planul estea realist?

CUTIA 9: Proiectele SDAGE, Franta

utilizati pentru irigare. Un dezechilibru intre resursa si cererea de apa apare ocazional datorita reincarcarilor reduse a acestor surse de apa din cauza secetei si a altor variabile climaterice, care pot fi accentuate de viitoarele schimbari climatice. De exemplu, se prezice ca pana in anul 2050 in Spania va fi doar o usoara descrestere a volumului ploilor anuale (5%) fara schimbari in tiparul sezonier, in timp ce in Grecia se asteapta o descrestere semnificativa a volumului ploilor anuale cu 25% mai putin decat in prezent.

O lege a apei a fost data in 1995 care sa limiteze extragerile din 15 unitati hidrogeologice care au fost declarate ca suprasolicitate in 1994. Aceasta lege a apei, teoretic, poate rezolva aceasta exploatare a apei daca aceste reglementari trebuie aplicate in acviferele declarate suprasolicitate. Pentru aceste acvifere, autoritatea principala trebuie sa pregateasca un plan care sa indice cantitatea maxima de apa disponibila pentru fiecare utilizator autorizat de apa. In practica, situtatia a devenit mult mai complicata. Din momentul in care acviferul a fost declarat legal ca “suprasolicitat� si autoritatea a incercat sa impuna restrictii asupra extragerilor de apa, fermierii au forat alte aproximativ 8000-9000 de puturi noi dar ilegale de apa. Inaintea acestei delcaratii, in jur de 16000 de puturi au fost forate (Acreman, 2000). Acest studiu de caz arata o regiune unde resursele de apa si cererea sunt bine echilibrate si unde autoritatile incearca sa implementeze masuri de management durabil, dar unde colaborarea cu utilizatorii de apa se doveste a fii obstacolul principal in utilizarea durabila a apei.

Referinte 1. GWP: Catalizarea schimbarii: Un manual pentru dezvoltarea unei gospodariri integrate a resurselor de apa si a unor strategii de eficientizare a utilizarii apei, 2004 2. UNESCAP: Planificare si management strategic al resurselor de apa, http://www.unescap.org/esd/water/spm 3. Cap-Net planuri GIRA: modul de instruire, martie 2005, www.cap-net.org 4. WWF: Elemente de buna practica in Managementul integrata a unui bazin hidrografic, seria de Seminarii privind apa, 2000/2001, 2001 5. Ghidul GEF de evaluare proprie a necesarului capacitatilor unei tari pentru un management ecologic global, 2002, http://www.gefweb.org/Documents/enabling_activity_projects/enabling_activity_projects.html

17

CUTIA 10: O legislatie buna privind apa poate fi periclitata printr-o slaba colaborare intre utilizatorii de apa

2. Legislatia privind apa din cadrul UE Obiectivul capitolului: Acest capitol urmareste sa le furnizeze participantilor o imagine generala a legislatiei privind apa din cadrul UE, o descriere a directivelor individuale pentru a intelege mai bine abordarea UE intr-un context economic si politic mai larg. Acest capitol, de asemenea, evidentiaza faptul ca masurile de implementare directionate de catre Comisia Europeana, masuri ce trebuie transpuse in legislatia nationala,sunt sarcini complexe si dificile.

Introducere Legislatia europeana a inceput initial intr-un “prim val” cu standarde pentru acele rauri si lacuri utilizate pentru extractia de apa potabila in 1975 si a culminat in 1980 prin stabilirea unor tinte de calitate a apei potabile. De asemenea, a inclus obiective de calitate si in legislatia privind apa pentru pesti, pentru scoici si pentru scaldat. Elementul principal de control al emisiilor a fost Directiva privind Substantele Periculoase.

In 1988, la seminarul ministerial din Frankfurt s-a revizuit legislatia existenta si s-au identificat un numar de imbunatatiri care pot fi aduse legislatiei si goluri care pot fi acoperite. Aceasta a rezultat intr-un “al doilea val” al legislatiei privind apa orientat spre controlul emisiilor. Primele rezultate au fost concentrate asupra poluarii de la apele uzate orasenesti si din agricultura, iar in 1991 s-a adoptat Directiva privind Tratarea Apelor Uzate Orasenesti care prevede tratarea secundara a apei uzate (treapta biologica) si chiar si alte masuri mai stringente de tratare a apelor uzate acolo unde necesar. De asemenea, s-a adoptat Directiva privind Nitratii care se refera la poluarea apei cu nitrati din agricultura.

Alte rezultate legislative ale acestor dezvoltari au fost propunerile Comisiei pentru elaborarea unei noi Directive privind Apa Potabila, care sa revizuiasca standardele de calitate si, acolo unde este necesar sa le ajusteze (adoptata in noiembrie 1998) si Directiva privind Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii (IPPC), adoptata in 1996 care se adreseaza poluarii de la instalatiile mari industriale.

Din 1995, Comunitatea a inceput sa adopte o abordare mai globala a gospodaririi apelor. Aceasta a dus la o directiva cadru pentru o politica privind apa care cauta sa promoveze utilizarea durabila a resurselor de apa si sa asigure coerenta politicii din acest domeniu (Directiva 2000/60/EC a Parlamentului European si a Consiliului din 23 octombrie 2000, care stabileste un cadru pentru actiunile Comunitatii in domeniul politicii apelor).

Comunitatea face parte din multe conventii internationale ce au ca scop protejarea mediului marin: Conventia OSPAR, Conventia de la Barcelona pentru Protejarea Marii Mediterane si Conventia de la Paris pentru Protejarea Mediului Marin din Atlanticul de Nord-Est. Alte conventii cauta sa protejeze cursuri de apa: Conventia de la Helsinki pentru Cursuri de Apa Transfrontaliere si Lacuri Internationale, Conventia pentru Cooperarea, Protejarea si Utilizarea Eficienta a Fluviului Dunarea, Conventia pentru Protejarea Rinului.

2.1. Legislatia privind apa din cadrul UE orientata spre calitatea apei

CUTIA 1: Conventiile internationale in domeniul apei realizate de UE

Directiva Consiliului 75/440/EEC privind calitatea necesara a apelor de suprafata pentru extragerea apei potabile in Statele Membre6.

Obiectivul Directivei7 se refera la apele de suprafata utilizate sau dorite in extragerea de apa potabila si furnizarea acesteia in retelele publice de distributie dupa tratarea adecvata. Directiva stabileste cerintele minime de calitate care trebuie respectate de apele de suprafata dulci: • parametrii care definesc caracteristicile fizice, chimice si microbiologice; • valori limita si valori ghidante pentru acesti parametri; • frecventa minima de colectare a probelor si analizare a acestora; • metode de referinta comune si neobligatorii pentru masurarea parametrilor.

Apa de suprafata este clasificata pe baza caracteristicilor sale in trei categorii cu diferite valori limita.

Categoriile A1, A2 si A3 corespund metodelor standard adecvate de tratare din Anexa I. Aceste grupuri corespund la trei calitati diferite de ape de suprafata, respectiv pentru caracteristicile fizice, chimice si microbiologice care sunt descrise in Anexa II. O metoda standard de tratare este definita pentru fiecare categorie. Supusa anumitor conditii apa de suprafata se presupune ca se conformeaza cu parametrii, chiar daca un anumit procentaj de probe nu ating valorile limita.

Statele Membre stabilesc valorile pentru parametri si frecventa de analizare a apelor de suprafata in conformitate cu explicatiile stabilite in Directiva. Daca nici o valoare nu este stabilita pentru un parametru in Directiva, atunci Statele Membre nu au nici o obligatie de a stabili una. Statele Membre pot stabili cerinte mai stringente decat cele descrise in Directiva.

Statele Membre sunt obligate sa implementeze programe nationale de imbuntatire a apelor de suprafata.

Anumite exceptii sunt permise fata de prevederile Directivei. Exista o procedura de adaptare la progresul tehnic a metodelor de referinta de masurare, a limitei de detectare si a preciziei si acuratetii acestor metode. Statele Membre raporteaza din trei in trei ani implementarea Directivei pe baza unui chestionar sau a unei scheme realizate de Comisie8. Aceasta Directiva va fi integrata in Directiva Cadru a Apei.

• •

• • •

Autoritatea competenta trebuie sa identifice punctele de extragere existente si viitoare a apei potabile din apele de suprafata existente si sa stabileasca un punct de colectare a probelor pentru fiecare in parte.

In colaborare cu laboratorul stabilit, se va realiza un program de colectare a probelor pentru a stabili calitatea apei (date existente pot fi utilizate daca metodele de colectare a probelor sunt in concordanta cu procedurile Directivei).

Prin utilizarea datelor, autoritatea competenta trebuie sa incadreze apele intr-o clasa de calitate (A1, A2, sau A3).

Autoritatea competenta trebuie sa stabileasca un program continuu de colectare a probelor.

Autoritatea competenta trebuie sa realizeze un ghid pentru metodele de colectare si analizare a probelor pentru a asigura ca acestea sunt in conformitate cu cerintele din Directiva.

CUTIA 2: Colectarea probelor si monitorizarea – sarcini cheie

Directiva Consiliului 76/160/EEC privind calitatea apelor de imbaiere Directiva urmareste calitatea apei de imbaiere (atat pentru zonele de imbaiere cu ape dulci cat si cele de coasta), cu exceptia apei pentru scopuri terapeutice si a apei utilizate in piscine. Directiva stabileste criteriile minime de calitate ce trebuie regasite in apele de imbaiere: • parametrii fizici, chimici si microbiologici; • valorile limita obligatorii si valorile indicative penru fiecare parametru; • frecventa minima de colectare a probelor si metodele de analiza sau inspectare a astfel de ape.

6

Directiva a fost amendata prin Directiva 79/869/EEC, privind metodele de masurare si frecventele de colectare a probelor si analizare a apelor de suprafata din care se urmareste extragerea apei potabile si Directiva 91/692/EEC, privind standardizarea si rationalizarea rapoartelor de implementare a anumitor directive legate de mediul inconjurator.

7 Directiva este uzual denumita Directiva Apelor de Suprafata.

8 Procedurile sunt descrise in Directiva 91/692/EEC.

19

Statele Membre fixeaza valorile care le aplica pentru apele de imbaiere in conformitate cu prevederile Directivei. Statele Membre pot stabili valori mai stringente decat cele stabilite in Directiva. In anumite conditii, apa de imbaiere se considera ca este conforma cu parametrii relevanti, chiar daca un anumit procent din probele colectate in sezonul de imbaiere nu sunt conforme cu valorile limita.

Directiva privind calitatea apei de imbaiere cere Statelor Membre sa supuna spre examinarea Comisiei un raport detaliat privind apele de imbaiere si cele mai semnificative caracteristici ale acestora. Apoi Comisia va publica aceste informatii intr-un raport chiar inainte de inceperea urmatorului sezon de imbaiere. Astfel publicul isi poate face o idee asupra calitatii apei din locul preferat de imbaiere la urmatoarea sa vizita.

Pentru moment nu este inca posibil sa se furnizeze publicului informatii din sezonul actual de imbaiere. Intre timp, Comisia inca publica un raport anual atat pe hartie cat si pe site-ul de internet.

Statele Membre sunt obligate sa determine cauza problemelor acolo unde apele de imbaiere nu ating standardele, si sa identifice actiunile necesare pentru a aduce aceste ape in conformitate. Ca un rezultat al investigatiilor, autoritatile competente trebuie sa realizeze planuri de imbunatatire a calitatii apelor.

•

• •

„apa de imbaiere” reprezinta toate cursurile de apa curgatoare sau statatoare sau parti din acestea si inclusiv apa de mare, in care imbaierea este specific autorizata de catre autoritatile competente a fiecarui Stat Membru, sau unde imbaierea nu este interzisa si este in mod traditional practicata de un numar mare de persoane; „zona de imbaiere” reprezinta orice loc in care se gaseste apa de imbaiere; „sezon de imbaiere” reprezinta perioada de timp in care un numar mare de persoane pot fi asteptate conform obiceiurilor locale, sau conform oricaror altor reguli locale care pot exista, in ceea ce priveste imbaierea si conditiile meteorologice.

CUTIA 3: Definitii

Directiva Consiliului 78/659/EEC privind calitatea apelor dulci care necesita protectie si imbunatatiri pentru a sustine viata pestilor Directiva se refera la protejarea si/sau imbunatatirea calitatii apelor dulci curgatoare sau statatoare care sustin sau care , daca poluarea ar fi redusa sau eliminata, ar deveni capabile de a sustine anumite specii de pesti. Apele din elesteele naturale sau artificiale utilizate pentru cresterea intensiva a pestilor sunt excluse din scopul acestei Directive.

Statele Membre trebuie sa desemneze apele dulci care sunt considerate adecvate pentru cresterea pestilor.

Acestea sunt impartite in: • ape salmonide (ape care sustin sau care pot deveni capabile de a sustine pesti care apartin speciilor ca somon, pastrav, lipan sau peste alb); • ape ciprinide (ape care sustin sau care pot deveni capabile de a sustine pesti care apartin speciilor ca cyprinide, sau alte specii ca stiuca, biban si tipar).

Directiva stabileste criteriile minime de calitate care trebuie indeplinite de astfel de ape: • parametrii fizici, chimici si microbiologici; • valorile limita de asteptare si valorile indicative penru fiecare parametru; • frecventa minima de colectare a probelor si metodele de analiza sau inspectare a astfel de ape.

Exista doua tipuri de standarde in cadrul fiecarei categorii de apa: Valori imperative (I) – acestea sunt standarde care trebuie atinse daca se doreste ca intinderea de apa sa fie in concordanta cu Directiva ???. Valorile au fost stabilite pentru oxigenul dizolvat, pH, amoniac neionizat, amoniu total, clor total rezidual, zinc si (pentru ape termale) temperatura.

• Valori ghidante (G) – acestea sunt standarde de calitate care trebuie atinse acolo unde este posibil.

Valorile au fost stabilite aici pentru alti parametri chimici, cum ar fi cupru, necesarul biochimic de oxigen si suspensii solide.

Statele Membre trebuie sa-si stabileasca valorile pe care le vor aplica pentru astfel de ape in concordanta cu cerintele Directivei. Acestea pot stabili cerinte mai stringente decat cele din Directiva. Directiva, de asemenea, stabileste procedura de adaptare a metodelor de analiza si a valorilor limitelor de asteptare la progresul stiintific si tehnic.

•

20

La intervale de trei ani, Comisia prezinta un raport privind implementarea Directivei. Acest raport este realizat pe baza unui chestionar sau a unei scheme elaborate de Comisie. Aceasta Directiva va fi integrata in Directiva Cadru a Apei.

Directiva Consiliului 98/83/EC privind calitatea apei pentru consumul uman Directiva urmareste sa protejeze sanatatea umana de efectele adverse ale contaminarii cu apa pentru consumul uman prin stabilirea unor cerinte de sanatate si puritate ce trebuie atinse de apa potabila in cadrul Comunitatii. Se aplica tuturor tipurilor de apa pentru consumul uman, mai putin apelor minerale naturale si apelor care sunt produse medicinale.

Directiva cere Statelor Membre (si autoritatilor competente desemnate) sa monitorizeze regulat calitatea apei pentru consumul uman prin utilizarea unor metode de analiza specificate in Directiva, sau metode echivalente. Pentru acest scop acestea trebuie sa determine punctele de colectare a probelor si sa elaboreze programe de monitorizare. Acolo unde valorile parametrice nu sunt atinse, Statele Membre respective trebuie sa se asigure ca actiunile necesare de rectificare sunt luate cat mai repede posibil pentru a reface calitatea apei. Indiferent de conformitatea sau non-confomitatea cu valorile parametrice, Statele Membre vor interzice distributia apei potabile sau vor restrictiona utilizarea acesteia si vor lua orice actiune necesara acolo unde apa constituie un potential risc pentru sanatatea umana. Consumatorii vor fi informati de astfel de actiuni.

Statele Membre trebuie sa asigure ca apa potabila: • nu contine nici o concentratie de micro-organisme, paraziti sau orice fel de substanta care constituie un potential risc pentru sanatatea umana; • indeplineste cerintele minime (parametrii microbiologici si chimici si parametrii referitori la radioactivitate) stabilite in Directiva.

Directiva va furniza Statelor Membre exceptii de la valorile parametrice pana la o valoare maxima, doar daca: • scutirea nu constituie un risc pentru sanatatea umana; • nu exista alte mijloace rezonabile de mentinere a distributiei apei potabile in zona respectiva; • scutirea trebuie sa fie restrictiva in timp cat mai mult posibil si sa nu depaseasca trei ani (fiind posibil sa se reinnoiasca scutirea pentru alte doua perioade de trei ani).

Orice scutire trebuie insotita de o justificare detaliata, mai putin in cazul in care Statul Membru respectiv considera ca neatingerea valorilor limita nu este serioasa si poate fi usor remediata. Apa vanduta in sticle sau containere nu poate fi subiectul unei scutiri. Orice Stat Membru care ofera scutiri trebuie sa informeze urmatorii factori: • populatia afectata; • Comisia intr-o perioada de 2 luni daca scutirea acopera distributia unei medii de mai mult de 1000 m3 pe zi, sau furnizeaza apa pentru mai mult de 5000 de persoane.

CUTIA 4: Exceptii

OBSERVATIE: • Statele Membre trebuie sa informeze populatia afectata de orice scutire acordata si sa furnizeze sfaturi catre aceasta asupra masurilor ce trebuie sa le ia pentru protejarea sanatatii umane de efectele adverse ale contaminarii apei potabile.

Materialele utilizate in noile instalatii de preparare si distribuire a apei potabile pot sa nu mai fie regasite in apa potabila dupa un nivel strict necesar.

Cel putin o data la 5 ani Comisia va reexamina parametrii stabiliti in Directiva in ideea progresului stiintific si tehnic. Va fi asistata in acest proces de un Comitet ce va detine reprezentanti ai Statelor Membre. La fiecare 3 ani Statele Membre vor publica un raport al calitatii apei potabile pentru consumatorii sai. Pe baza acestor rapoarte Comisia, la fiecare 3 ani, va realiza un raport sumativ asupra calitatii apei pentru consumul uman in cadrul Comunitatii.

In cadrul unei perioade de cel mult 5 ani Statele Membre vor lua actiunile necesare pentru a garanta calitatea apei conform Directivei. In cazuri exceptionale acea perioada poate fi extinsa tinand cont de faptul ca nu trebuie sa depaseasca 3 ani.

21

Directiva Consiliului 79/923/EEC privind calitatea apelor crustaceelor9 Directiva urmareste sa imbunatateasca si sa protejeze calitatea corpurilor de apa de coasta si sarate in care traiesc crustaceele10, pentru a contribui la calitatea produselor comestibile pe baza de crustacee.

Directiva stabileste criteriile minime de calitate care trebuie indeplinite de apele pentru crustacee: -parametrii fizico-chimici si microbiologici; -valorile limita obligatorii si valorile ghidante ale acestor parametrii; -frecventa minima de colectare a probelor si metodele de referinta pentru analiza acestor ape.

Statele Membre vor stabili valorile ce vor fi aplicate apelor crustaceelor in concordanta cu Directiva. Acestea pot stabili valori mai stringente decat cele in Directiva. Este descrisa o procedura de adaptare a metodelor de analiza si a valorilor parametrice la progresul tehnic.

La fiecare 3 ani Comisia va publica un raport sectorial privind implementarea Directivei. Acest raport va fi realizat pe baza unui chestionar sau a unei scheme elaborate de Comisie.

2.2. Legislatia privind apa din cadrul UE orientata spre controlul emisiilor Directiva Consiliului 76/464/EEC privind poluarea cauzata de anumite substante periculoase descarcate in mediul acvatic din Comunitate Directiva se aplica apelor de suprafata interne, apelor teritoriale, apelor de coasta interne si apelor subterane. Scopul este de a elimina poluarea acestor ape si au fost stabilite doua liste de substante periculoase care trebuie monitorizate: • poluarea cauzata de descarcarile de substante din lista I trebuie eliminata; • poluarea cauzata de produsele din lista II trebuie redusa.

Lista I contine anumite substante individuale care apartin urmatoarelor familii si grupuri de substante, selectate in principal pe baza toxicitatii lor, persistentei lor si a bioacumularii lor, cu exceptia celor care sunt inofensive din punct de vedere biologic sau care sunt rapid convertite in substante care sunt inofensive din punct de vedere biologic.

Lista II contine substante care apartin familiilor si grupurilor de substante din Lista I pentru care valorile limita la care se refera Articolul 6 din Directiva nu au fost inca determinate, anumite substante individuale si categorii de substante care apartin familiilor si grupurilor de substante listate mai jos si care au un efect daunator asupra mediului acvatic, care pot, totusi sa fie limitate la o anumita zona si care depind de caracteristicile si locatia apei in care sunt deversate.

• • •

• •

9

82/176/EEC privind valorile limita si obiectivele de calitate pentru descarcarile de mercur din industria de electroliza clor-alcalina Aceasta Directiva a fost amendata prin Directiva Consiliului 91/692/EEC. 83/513/EEC privind valorile limita si obiectivele de calitate pentru descarcarile de cadmiu. Aceasta Directiva a fost amendata prin Directiva Consiuliului 91/692/EEC. 84/156/EEC privind valorile limita si obiectivele de calitate pentru descarcarile de mercur din alte sectoare decat industria de electroliza clor-alcalina Aceasta Directiva a fost amendata prin Directiva Consiliului 91/692/EEC. 84/491/EEC privind valorile limita si obiectivele de calitate pentru descarcarile de hexaclorociclohexan.

Aceasta Directiva a fost amendata prin Directiva Consiliului 91/692/EEC. 86/280/EEC privind valorile limita si obiectivele de calitate pentru descarcarile de anumite substante periculoase incluse in Lista I din Anexa Directivei 76/464/EEC. Aceasta Directiva a fost amendata prin Directiva Consiliului 88/347/EEC, 90/415/EEC si 91/692/EEC.

CUTIA 5: Directive derivate care imbunatatesc directiva originala

Amendata de Directiva Consiliului 91/692/EEC Apele crustaceelor sunt apele care pot sustine viata acestor crustacee (moluste gasteropode si bivalve ???)

10

22

Obiectivele de calitate si standardele de emisii sunt stabilite pentru substantele din Lista I, pe baza celor mai bune tehnologii disponibile (BAT). Acestea sunt absolut necesare, exceptand cazul in care Statul MembruPuteti spune de ce substante dovedeste ca obiectivele de calitate sunt atinse si sunt mentinute continuu. Autorizarea pentru noile facilitatiaceste sunt periculoase poate fi adusa in discutie doar daca acestea intentioneaza sa functioneze in concordanta cu BAT. Toate pentru mediul descarcarile necesita o autorizare anterioara din partea autoritatilor competente din respectivul Stat acvatic?

Membru. Autorizatia este data pentru o perioada limitata si stabileste standardele de emisii. Depinde de Statul Membru sa asigure conformitatea cu standardele de emisii.

Pentru substantele din Lista II, Statele Membre adopta si implementeaza programe care sa mentina si sa imbuntateasca calitatea apei. Toate descarcarile fac subiectul unei autorizari anterioare din partea autoritatilor competente din respectivul Stat Membru, inca odata prin stabilirea standardelor de emisii.

Fiecare substanta periculoasa listata are o concentratie limita numita Standard de Calitate a Mediului (EQS). EQS-ul nu trebuie depasit in nici un curs de apa controlat. Se presupune ca substanta periculoasa nu este daunatoare vietii acvatice la orice concentratie sub limita EQS. EQS-ul este stabilit pentru cursul de apa in care se descarca si nu pentru descarcarea in sine. EQS-ul variaza pentru fiecare substanta si poate fi diferita pentru apele dulci, apele estuare sau apele de coasta.

Statele Membre monitorizeaza sistematic calitatea apelor si pot lua masuri mult mai stringente decat cele prevazute in Directiva. Este elaborata o procedura pentru revizuirea si adaugarea la liste sau transferarea unor substante specifice din Lista II in Lista I. O data la fiecare 3 ani Statele Membre raporteaza asupra implementarii acestei Directive, pe baza unui chestionar sau a unei scheme elaborate de Comisie.

In Marea Britanie, Agentia Nationala de Mediu a fost desemnata ca autoritatea competenta pentru aceasta directiva. Agentia, de asemenea, are responsabilitati si pentru IPPC si managementul bazinelor hidrografice, astfel realizandu-se o cooperare stransa intre inspectorii individuali care se ocupa de poluarea industriala si gospodarirea apei.

In Portugalia, autoritatea competenta este Institutul de Apa, care raporteaza catre CE si finanteaza Directoratele Regionale ale Mediului. Directoratele Regionale sunt de asemenea finantate prin taxe de autorizare si de dragare a raurilor, si nu sunt obligate prin lege sa raporteze catre Institutul National de Apa sau sa informeze sau sa se coordoneze cu alte Directorate Regionale. In aceasta tara, Directiva privind Substantele Periculoase a fost transpusa in trei legi diferite. Totodata, transpunerea nu a fost adecvata deoarece permitea o perioada adoptiva in care industriile sa se poata conforma cu directiva, dar fara a specifica o limita de timp.

CUTIA 6: Exemple de aranjamente institutionale in Statele Membre

La 13 ani dupa intrarea in vigoare a Directivei Cadru privind Apa, Directiva privind substantele periculoase va fi abrogata.

Directiva Consiliului 80/68/EEC privind protejarea apelor subterane de poluarea cauzata de anumite substante periculoase11 Scopul acestei directive este: • sa previna descarcarea anumitor substante toxice, persistente si bioacumulative in apele subterane; • sa combata poluarea prin armonizarea legilor Statelor Membre privind descarcarea anumitor substante periculoase in apele subterane si prin stabilirea unei monitorizari sistematice a calitatii acestor ape.

Exista 2 liste cu substante periculoase realizate in vederea protejarii apelor subterane: • descarcarea directa a substantelor din Lista I este interzisa; • descarcarea substantelor din Lista II trebuie limitata.

Puteti spune care sunt diferentele intre substantele din Lista I si cele din Lista II?

Urmatoarele sunt excluse: • descarcarea efluentilor domestici din gospodariile izolate; • descarcari cu continut de substante listate in Directiva 80/68/EEC in cantitati si concentratii foarte mici; • descarcari de materii cu continut de substante radioactive.

11

Amendata de Directiva Consiliului 91/692/EEC

23

Toate descarcarile indirecte ale substantelor din Lista I si toate descarcarile directe sau indirecte ale subtantelor din Lista II fac subiectul unei autorizari in prealabil. Astfel de autorizari: • se aproba dupa o investigare a mediului de primire a descarcarilor; • se aproba pentru o perioada limitata de timp si sunt subiectul unor revizuiri regulate; • stabilesc conditiile care trebuie indeplinite pentru descarcari. Daca nu au fost indeplinite sau nu pot fi indeplinite, autorizatia este retrasa sau refuzata.

• • • •

„apa subterana” inseamna toata apa care se afla sub suprafata solului in zonele de saturatie si care este in contact direct cu solul sau subsolul; „descarcare directa” inseamna introducerea in apa subterana a substantelor din Lista I sau II fara filtrare prin sol sau subsol; „descarcare indirecta” inseamna introducerea in apa subterana a substantelor din Lista I sau II dupa filtrarea prin sol sau subsol; „poluare” inseamna descarcarea realizata de om, direct sau indirect, de substante sau energie in apele subterane, si ale carei rezultate pot periclita sanatatea omului sau sursele de apa, pot dauna vietatilor si ecosistemului acvatic sau pot interfera cu alte utilizari legitime ale apei.

CUTIA 7: Directiva privind apele subterane – termeni cheie

Obligatia este de a interzice descarcarea in ape subterane a substantelor din Lista I, doar daca apa nu este permanent inadecvata pentru alte utilizari (in acest caz, descarcarea este permisa, dar in anumite conditii).

Monitorizarea conformarii cu aceste conditii si a efectelor descarcarilor in apele subterane este responsabilitatea autoritatilor competente din Statele Membre.

Bruxelles, (27 iunie 2005) Vinerea trecuta, Ministerele Mediului s-au inteles asupra unei noi Directive de Protejare a Apelor Subterane. Conform EEB, cea mai mare federatie europeana a organizatiilor civile de mediu, Directiva noua nu face altceva decat sa revina asupra nivelor de protectie existente deja in actuala Directiva, dand motiv de ingrijorare privind responsabilitatea UE fata de cetateni. „Sigur, cetatenii sunt ingrijorati de contaminarea chimica a apei potabile. Dar raspunsul de la guvernele UE, este de a permite in continuare contaminarea apelor subterane – sursa principala de apa potabila”, spune Stefan Scheuer, directorul de politica al EEB. „Aproape fiecare guvern care a cerut a primit scutirile sale specifice, lasand legea cu mai multe portite de scapare decat obligatii directe. Aceasta reprezinta UE <<a la carte>>”

CUTIA 8: Noutati....

POP-urile nu sunt adaugate intr-o noua Directiva a apelor subterane

Directiva Consiliului 91/271/EEC privind tratarea apei uzate orasenesti Aceasta Directiva se refera la colectarea, tratarea si descarcarea apelor uzate orasenesti si tratarea si descarcarea apelor uzate din anumite sectoare industriale. Scopul sau este de a proteja mediul de orice efect advers datorat descarcarii a astfel de ape. Apele uzate industriale care intra in sistemele de colectare si eliminarea apelor uzate si a namolului de statiile de epurare a apelor uzate orasenesti, fac obiectul unor reglementari si/sau autorizari specifice din partea autoritatilor competente. Directiva stabileste cerintele specifice pentru descarcarea apelor uzate biodegradabile din anumite sectoare industriale, ape care nu intra in statiile de epurare a apelor uzate orasenesti inainte de a fi descarcare in alte ape receptoare.

•

•

•

•

•

•

„apa uzata oraseneasca” inseamna apa uzata de la asezarile rezidentiale si servicii, care isi au originea predominant din metabolismul uman si din activitatile gospodaresti (apa uzata menajera) sau un amestec de apa uzata menajera cu apa uzata locala rezultata din comert sau industrie (apa uzata industriala) si/sau apa pluviala; „eutrofizare” inseamna imbogatirea apei cu nutrienti, in special cu compusi de azot si/sau fosfor, cauzand o crestere accelerata a algelor si a altor forme superioare ce duce la producerea unei perturbari nedorite in echilibrul organismelor prezente in apa si asupra calitatii apei respective; „echivalent al populatiei ” (p.e.) este o unitate de masura a poluarii reprezentand incarcarea medie de biodegradabil organic pe persoana pe zi, identificata ca incarcare organica biodegradabila cu un necesar biochimic de oxigen pe 5 zile (BOD 5) de 60 g oxigen pe zi. “aglomerare” inseamna zona unde populatia si/sau activitatile economice sunt suficient de concentrate pentru ca apa uzata oraseneasca sa fie colectata si transportata la o statie de epurare a apelor uzate orasenesti sau la un punct final de descarcare; „tratament primar” inseamna tratarea apei uzate orasenesti printr-un proces fizic si/sau chimic care implica sedimentarea solidelor suspendate, sau alte procese in care BOD5 al apei uzate de intrare este redus pana la cel putin 20% inainte de descarcare si totalul de solide suspendate din apa uzata de intrare este redus cu cel putin 50%; „tratament secundar” inseamna tratarea apei uzate orasenesti printr-un proces general ce implica tratare

CUTIA 9: Termeni cheie utilizati in aceasta Directiva

24

Statele Membre vor asigura ca apa uzata oraseneasca care intra in sistemele de colectare sa fie supusa unui tratament secundar sau a unui tratament echivalent inainte de a fi descarcata intr-un receptor. In ceea ce priveste obiectivul tratarii: • tratamentul secundar (adica biologic) reprezinta regula generala; • indepartarea aditionala a nutrientilor sau alte masuri sunt obligatorii in zonele mai sensibile cu o populatie echivalenta de peste 10000; • in anumite zone marine tratamentul primar (zone mai putin sensibile) poate fi suficient; obiective mai putin stringente se pot aplica si pentru aglomerarile din zonele muntoase inalte; • pentru aglomerarile cu o populatie echivalenta de mai putin de 2000, dar echipate cu un sistem de colectare, trebuie asigurat tratamentul adecvat, adica un tratament care asigura buna calitate a receptorului.

Statele Membre care au decis sa nu introduca un standard avansat de tratament pe teritoriul lor, trebuie sa Puteti spune ce asigure ca lista lor de zone sensibile este revizuita o data la cel putin 4 ani. Eliminarea namolului in mare ainseamna “zone fost interzis. Namolul rezultat de la tratarea apei uzate si apa uzata tratata trebuie reutilizat pe cat posibil. sensibile” si ce fel de masuri trebuie Metodele de eliminare trebuie sa minimizeze efectele asupra mediului inconjurator. adoptate pentru Statele Membre sunt repsonsabile pentru monitorizarea atat a descarcarilor de la statiile de epurare cat si atratarea apei uzate receptorilor. Trebuie sa asigure ca autoritatile nationale compentente publica un raport al situatiei o data lain aceste zone? fiecare 2 ani.

Statele Membre trebuie sa organizeze programe nationale pentru implementarea acestei Directive si sa le prezinte Comisiei. Aceste programe trebuie sa includa masuri tehnice si financiare pentru implementarea Directivei.

Datorita unei intarzieri serioase in implementarea Directivei exista un numar semnificativ de cazuri continue de incalcare a legii. Toate cazurile orizontale de incalcare a legii sunt bazate pe evaluari tehnice detaliate ale situatiei, in timp ce cazurile singulare impotriva Statelor Membre sunt bazate pe plangeri individuale de la cetateni, ONG-uri sau au fost initiate de Comisie.

Iata cateva cazuri de incalcare a legii care sunt in desfasurare (la nivelul anului 2005): • cazuri la curte: in total 10 cazuri se afla in fata Curtii Europene de Justitie; • cazuri orizontale de incalcare in legatura cu desemnarea zonelor sensibile: exista 11 cazuri (9 dintre ele la nivelul de opinii intemeiate); • cazuri orizontale de incalcare in legatura cu zonele normale: 7 cazuri (2 dintre ele sunt la nivelul de opinii intemeiate) legate de lipsa infrastructurii pentru aglomerari de peste 15000 p.e., descarcare in zone normale (termen limita 31.12.2000) • cazuri singulare: 13 cazuri (6 dintre ele la nivelul de opinii intemeiate si 7 la nivelul de instiintare formala).

Sase cazuri precedente au fost combinate cu cazurile orizontale, fenomen ce subliniaza interesul

CUTIA 10: UWWTD cel mai dificil de conformat...

populatiei UE in ceea ce priveste poluarea cu apa uzata. Principalele subiecte legate de cazurile singulare sunt sistemele de colectare (in special revarsarea apelor in cazul ploilor mai abundente), lipsa infrastructurii si poluarea industriala (industriile de procesare a produselor alimentare). Tot mai multe cazuri au un caracter mixt, adica incalcarea mai multor Directive (adicai Directiva Substantelor Periculoase, Directiva Pasarilor si a Habitatelor, Directiva Namolului de Epurare, etc.).

25

Directiva Consiliului 91/676/EEC privind protejarea apelor impotriva poluarii cu nitrati din surse agricole (directiva nitratilor) Obiectivul Directivei este de a reduce sau preveni poluarea apei cauzata sau provocata de nitratii din sursele agricole.

Poluarea apei cu nitrati a fost inrautatita prin introducerea unor metode intensive de agricultura, cu o utilizare ridicata de fertilizatori chimici si concetratii mai mari de animale pe zone mai mici. Poluarea apei cu nitrati cauzeaza probleme in toate Statele Membre. Sursele de poluare cu nitrati sunt raspandite (descarcari multiple, dificil de localizat) si principalii poluatori – fermele – sunt sensibile la orice afecteaza viabilitatea lor economica. Anii 1980 au vazut o inrautatire progresiva a situatiei (concentratia de nitrat in apa ajungea pana la o medie de 1 mg/l pe an) datorita cresterii intensive a septelului in ferme (gaini, porci) in zone deja saturate, si datorita cresterii intensive a culturilor prin utilizarea insecticidelor chimice si a supra fertilizarii .

Statele Membre trebuie sa identifice, pe teritoriul lor: Puteti spune care e • apele de suprafata si apele subterane afectate sau care pot fi afectate de poluare, in conformitare cu diferenta intre “zonele sensibile” si procedura si criteriile stabilite in Directiva; “zonele vulnerabile”?

• zonele vulnerabile care contribuie la poluare.

Statele Membre trebuie sa stabileasca coduri de bune practici agricole pentru a fi implementate de fermieri pe baza de voluntariat, asa cum se defineste in Anexa II a Directivei. Statele Membre trebuie sa stabileasca si sa implementeze programe de actiune in ceea ce priveste zonele vulnerabile. Acestea trebuie sa includa masurile descrise in codurile de bune practici agricole si masuri sa: • limiteze imprastierea pe sol a oricaror fertilizatori care contin azot; • stabileasca limite pentru imprastierea pe sol a apelor uzate de la septel.

Directiva autorizeaza Statele Membre sa ia masuri aditionale sau sa intareasca programele de actiune pentru a atinge obiectivele din Directiva. Statele Membre trebuie sa monitorizeze calitatea apei, prin aplicarea unor metode de referinta standardizate pentru masurarea continutului de compusi de azot.

Statele Membre trebuie sa raporteze regulat catre Comisie situatia implementarii Directivei.

Toate Statele Membre au transpus Directiva, au stabilit reteaua de monitorizare, au elaborat un cod de bune CUTIA 11: practici agricole si au desemnat zonele vulnerabile (mai putin Irlanda). Retelele de monitorizare indica ca Raportul CE peste 20% din apa subterana din cadrul UE si in jur de 30 si 40% din lacuri si rauri contin concentratii din 17 Iulie excesive de nitrati. Azotul din sursele agricole reprezinta de la 50 pana la 80% din nitratii ce ajung in apele 2002 privind Europei. Impactul implementarii acestei Directive se va simti numai peste niste ani, desi rezultate pozitive se implementarea Directivei pot vedea deja in unele regiuni.

Desi raportul considera ca Directiva este actuala si nu necesita revizuiri, sunt necesare totusi actiuni de 91/676/EEC imbunatatire a implementarii: • studii cost-eficienta asupra metodelor preventive; • Abordarea intarirea controalelor in teritoriu si adomeniul penalitatilor gospodaririi pentru cei care nu se conformeaza cu Directiva.

2.3. integrata a UE in apelor Trebuie dezvoltata sinergia pentru implementarea comuna a directivelor privind apa, pentru subiecte cum ar fi: Directiva 2000/60/EC a Parlamentului European si a de Consiliului, care stabileste cadrul pentru • armonizarea punctelor, retelelor, parametrilor si a frecventei colectare a probelor pentru monitorizarea actiunea Comunitatii in domeniul politicii apei (Directiva Cadru a Apei) calitatii; • evaluarea pierderilor de nutrienti catre ape si a eliminarii originii lor; Un• mare progres unor a fostmodele facut de in protejarea apei in Europa, in Statele dezvoltarea corelare a impactelor asupra mediului si aMembre factorilorindividual, cauzali. dar si in abordarea

problemelor semnificative de la nivel European. Dar apele Europei au inca nevoie de eforturi ridicate pentru a le curata sau pentru a le mentine curate. Dupa 25 de ani de legislatie europeana privind apa, aceasta cerinta este clar exprimata nu numai de comunitatea stiintifica sau alti experti ci si de cetateni, in numar din ce in ce mai mare, si organizatii ecologice. Initiativa generata de actualul proces politic prin Directiva Cadru a Apei in beneficiul tuturor cetatenilor europeni include: • curatarea apelor Europei; • implicarea cetatenilor.

Caracteristica centrala al Directivei este utilizarea bazinelor hidrografice ca unitatea de baza pentru toate planificarile si actiunile privind apa. Astfel, Statele Membre se obliga sa elaboreze un management integrat a bazinelor hidrografice. Principalele obiective ecologice sunt: • prevenirea deteriorarii starii tuturor cursurilor de apa din Comunitate;

26

•

asigurarea realizarii si intretinerii unei stari bune pentru toate cursurile de apa din Comunitate pana in 2015.

Un avantaj al abordarii Directivei este acela ca va rationaliza legislatia privind apa din cadrul Comunitatii prin inlocuirea a 7 din directivele din “primul val”, si anume: cea privind apele de suprafata si cele doua directive legate de metode de masurare si frecventa de colectare a probelor si schimbarea informatiilor privind calitatea apelor dulci; directivele privind apa pentru pesti, apa pentru crustacee si apa subterana; si directiva privind descarcarea substantelor periculoase. Prevederile operative ale acestor directive vor fi preluate in Directiva Cadru a Apei, permitandu-le sa fie abrogate.

Actiuni cheie: sa identifice bazinele hidrogafice individuale care se intind pe teritoriul national si sa le desemneze ca Sectoare Individuale de Bazin Hidrografic (RBDs) si identificarea autoritatilor competente pana in anul 2003 (Articolul 3, Articolul 24); • sa caracterizeze sectoarele de bazin hidrografic in termeni de presiuni, impactul si finantele utilizarii apei, inclusiv un registru al zonelor protejate din cadrul sectorului de bazin hidrografic, pana in 2004 (Articolul 5, Articolul 6, Anexa II, Anexa III); • sa efectueze, impreuna cu Comisia Europeana, intercalibrarea sistemelor de clasificare a starilor ecologice pana in 2006 (Articolul 2 (22), Anexa V); • sa faca operationale retelele de monitorizare pana in 2006 (Articolul 8); • pe baza unui monitoring stabil si a analizelor privind caracteristicile bazinului hidrografic, sa identifice pana in 2009 un program de masuri pentru atingerea obiectivelor ecologice din cadrul Directivei intr-un mod eficient dpdv al costurilor (Articolul 11, Anexa III); • sa realizeze si sa publice Planurile de Gospodarire a Bazinului Hidrografic pentru fiecare sector inclusiv desemnarea corpurilor de apa modificate, pana in anul 2009 (Articolul 13, Articolul 43); • sa implementeze politicile de stabilire a pretului apei, politici care sporesc durabilitatea resurselor de apa, pana in 2010 (Articolul 9); • sa faca operationale masurile din program pana in 2012 (Articolul 11); • sa implementeze programele de masuri si sa atinga obiectivele pana in 2015 (Articolul 4).

•

Managementul /managementul bazinului hidrografic Cel mai bun model pentru un sistem singular de management al apei este managementul bazinului hidrografic – unitatea naturala atat dpdv geografic cat si dpdv hidrologic – in locul acordarii in functie de granitele administrative sau politice. In timp ce cateva State Membre deja utilizeaza abordarea la nivel de bazin hidrografic, aceasta nu se intampla peste tot momentan. Pentru fiecare sector de bazin hidrografic – dintre care unele vor traversa frontiere nationale – un “plan de management al bazinului hidrografic” va necesita sa fie stabilit si actualizat o data la fiecare 6 ani, iar acest lucru va furniza contextul pentru cerintele de coordonare identificate mai sus.

Ape de suprafata – protectie ecologica Au fost introduse pentru a acoperi toate apele de suprafata, o cerinta generala pentru protejarea ecologica si un standard general minim pentru chimicale. Acestea reprezinta elementele de “stare ecologica buna” si de “stare chimica buna”. Starea ecologica buna este definita in Anexa V a Directivei, in termeni de calitate a comunitatii biologice, a caracteristicilor hidrologice si a caracteristicilor chimice. Deoarece nu pot fi stabilite standarde absolute pentru calitatea biologica in cadrul Comunitatii din cauza variabilitatii ecologice, atunci controalele sunt specificate pentru a permite o mica indepartare de la comunitatea biologica, indepartare ce este de asteptat in conditiile unui impact antropogenic minim. Un set de proceduri pentru identificarea acestui punct intr-un corp de apa dat si stabilirea standardelor particulare chimice si hidromorfologice pentru atingerea acelui punct, sunt furnizate, impreuna cu un sistem care sa asigure ca fiecare Stat Membru interpreteaza procedura intr-un mod consistent ( care sa asigure posibilitatea de a face comparatii).

Sistemul este oarecum complicat, dar acest lucru este inevitabil avand in vedere variabilitatea ecologica, intinderea ei si numarul mare de parametri cu care trebuie lucrat.

Ape de suprafata – protectie chimica

27

O stare chimica buna este definita in termeni de conformare cu toate standardele de calitate stabilite pentru substantele chimice la nivel european. Directiva, de asemenea, furnizeaza un mecanism pentru reinnoirea acestor standarde si stabilirea unora noi printr-un mecanism de prioritizare a substantelor chimice periculoase. Aceasta va asigura cel putin un minim al calitatii chimice, in special pentru substantele foarte toxice, in orice punct al Comunitatii.

Comisia a propus o procedura pentru identificarea substantelor periculoase prioritare specificata in Documentul de Lucru (ENV/191000/01,2001). Procedura propusa in Documentul de Lucru grupeaza cele 32 de substante prioritare propuse conform „nivelului lor de afectare” si luand in calcul, in special, „nivelul lor de periculozitate”. Procedura se bazeaza pe cele mai bune cunostinte disponibile. Accentul s-a pus pe „evaluarile de risc” disponibile, in special din Strategia privind Substantele Periculoase OSPAR, din clasificarea si etichetarea substantelor periculoase sub Directiva 67/548/EEC si Protocolul privind POP-urile conform Conventiei UN-ECE privind Poluarea Aerului pe raza lunga transfrontiera. In plus, procedura a considerat evaluarile de risc finalizate conform Regulamentului Consiliului nr. 793/93/EEC si Directivei 91/414/EEC iar informatiile din reglementarile privind poluarea cu anumite substante periculoase prin descarcarea lor in mediul acvatic se afla sub Directiva 76/464/EEC si cele cinci directive „fiice” ale sale.

Informatiile prezentate mai sus au fost utilizate pentru a grupa substantele prioritare in grupe pe „nivele de preocupare”.

Pentru desemnarea finala a unei substante prioritare, s-au luat in considerare „argumente aditionale” pentru a confirma sau refuza pozitia acelei substante. In „argumentele aditionale” s-au inclus si alte acte reglementative relevante din Comunitate sau intelegeri internationale relevante, productia si utilizarea substantei, impactul socio-economic al interzicerii acelei substante, precum si presupusul potential destructiv al acesteia. Evaluarea finala calitativa a costurilor socio-economice legate de identificarea substantelor pentru includerea ca substanta periculoasa prioritara a fost realizata in studiul: „Impacte Socio-Economice ale Identificarii Substantelor Periculoase Prioritare sub Directiva Cadru a Apei ”, realizat de RPA in Decembrie 2000 (Raport).

CUTIA 12: Pregatirea listei cu substante periculoase prioritare

Alte utilizari ale apei de suprafata Alte utilizari si obiective pentru care apa este protejata se aplica in zone specifice, nu peste tot. De aceea, metoda cea mai evidenta de a le incorpora este de a desemna zone specifice de protectie in cadrul bazinului hidrografic care trebuie sa indeplineasca aceste obiective diferite. Intregul plan de obiective al bazinului hidrografic respectiv va necesita in final o protectie chimica si ecologica minima peste tot, dar acolo unde sunt necesare niste criterii mai stringente pentru utilizari particulare vor fi stabilite zone cu obiective specifice.

Exista o alta categorie de utilizari care nu se incadreaza in aceasta imagine. Reprezinta setul de utilizari care afecteaza nefavorabil starea apei dar care sunt considerate esentiale in termenii proprii – acestea nu tin cont de obiectivele politice. Exemplele cheie sunt protectia impotriva inundatiilor si sursele esentiale de apa potabila, iar problema este tratata prin furnizarea de derogari de la cererile de atingere a unei stari bune pentru aceste cazuri, atata timp cat toate masurile adecvate de temperare sunt luate. Alte cazuri mai putin clare sunt navigarea si generarea de energie electrica, unde activitatea este deschisa la abordari alternative (transportul poate fi trecut pe uscat, alte mijloace de generare a energiei electrice pot fi utilizate). Derogarile sunt furnizate pentru aceste cazuri de asemenea, dar sunt supuse la trei teste: ca alternativele sunt imposibile dpdv tehnic, ca sunt extraordinar de scumpe, sau ca produc un impact ecologic mult mai negativ.

Apa subterana – starea chimica Cazul apei subterane este oarecum diferit. Prezumtia legata de apa subterana ar trebui sa fie ca aceasta nu trebuie sa fie poluata deloc. Din acest motiv, stabilirea de standarde de calitate chimica s-ar putea sa nu fie abordarea cea mai buna, deoarece lasa impresia existentei unui nivel de poluare permis la care Statele Membre pot ajunge. Foarte putine astfel de standarde au fost stabilite la nivel european pentru subiecte particulare (nitrati, pesticide si biocide), si la acestea trebuie sa se adereze intotdeauna. Dar pentru protectia generala a apelor subterane este considerata abordarea precautiei. Include o interdictie asupra descarcarilor directe in apele subterane si (pentru a acoperi si descarcarile indirecte) o cerinta de monitorizare a corpurilor de apa subterana pentru a detecta schimbarile in compozitia chimica si de a suprima orice tendinta de poluare indusa antropogenic . Luate in considerare impreuna, acestea trebuie sa

28

asigure protectia apelor subterane de toate contaminarile, conform principiului de impact minim antropogenic Starea cantitativa a apei subterane Cantitatea este un subiect, de asemenea, important in ceea ce priveste apa subterana. Pe scurt, acest subiect poate fi discutat dupa cum urmeaza. Exista doar o anumita cantitate de reincarcare a apelor subterane pentru fiecare an, si de o parte din aceasta reincarcare depind ecosistemele conectate (fie ca sunt corpuri de apa de suprafata, sau sisteme terestre cum ar fi mlastinile). Pentru un bun management, doar acea parte din totalul cantitatii de reincarcare care nu este necesara ecosistemelor poate fi extrasa – aceasta reprezinta o resursa durabila si Directiva limiteaza extragerea la acea cantitate.

Abordarea combinata De-a lungul timpului, a existat o dicotomie in abordarea controlului poluarii la nivel european, cu cateva aspecte concentrate asupra a ceea ce ajunge la sursa prin aplicarea tehnologiei; si alte aspecte privind necesitatile mediului primitor sub forma unor obiective de calitate. Fiecare abordare are posibile defecte.

Doar controalele la sursa pot permite o incarcare poluanta cumulativa care este foarte daunatoare mediului inconjurator acolo unde exsita o concentrare de surse de poluare. Iar standardele de calitate pot subestima efectul unei anumite substante asupra ecosistemului, datorita limitarilor in cunostintele stiintifice privind relatia doza-raspuns si mecanismul de transmitere in mediul inconjurator.

Din acest motiv, s-a ajuns la un consens ca amandoua sunt necesare in practica – o abordare combinata.

Directiva Cadru a Apei stipuleaza acest lucru. Pe partea sursei, este necesar ca parte din masurile de baza luate intr-un bazin hidrografic, toate tehnologiile existente bazate pe controlul la sursa sa fie implementate ca un prim pas. Dar, suplimentar, stabileste un cadru pentru dezvoltarea altor controale ulterioare de aceste gen. Cadrul cuprinde elaborarea unei liste de substante prioritare la nivelul UE, prioritizate pe baza riscului; si apoi proiectarea celui mai eficient dpdv al costurilor, set de masuri pentru reducerea incarcarii de astfel de substante luand in considerare atat produsul cat si resursele procesului.

Pe partea efectelor, coordoneaza toate obiectivele de mediu din legislatia existenta si furnizeaza un obiectiv total nou pentru starea buna a tuturor apelor, si cere ca acolo unde masurile luate pe partea sursei nu sunt suficiente sa se atinga si aceste obiective aditionale.

Planul de management al bazinului hidrografic Planul reprezinta o descriere detaliata a modului in care sunt stabilite obiectivele pentru bazinul hidrografic (starea ecologica, starea cantitativa, starea chimica si obiectivele de arie protejata), obiective care trebuie indeplinite intr-un anumit orar de timp.

Planul va include toate rezultatele analizei: • caracteristicile bazinului hidrografic; • o trecere in revista a impactului activitatii umane asupra starii apelor din bazinul hidrografic; • estimarea efectului legislatiei existente si a “golurilor” ramase pentru indeplinirea acelor obiective; • un set de masuri desemnate sa acopere golurile.

O componenta aditionala care trebuie realizata este analiza economica a utilizarii apei in cadrul bazinului hidrografic. Aceasta pentru a da posibilitatea dezvoltarii unei discutii rationale asupra cost-eficientei pentru diferitele masuri posibile. Este esential ca toate partile implicate sa fie pe de-a intregul antrenate in aceasta discutie, precum si in pregatirea planului de management al bazinului hidrografic.

Participarea Directiva Cadru a Apei incurajeaza implicarea activa a tuturor partilor interesate in implementarea acestei Directivei. Exista doua motive principale pentru extinderea participarii publice. Primul este ca deciziile privind cele mai adecvate metode de atingere a obiectivelor din planul de management al bazinului hidrografic vor implica echilibrarea intereselor din diferite grupuri. Cerinta realizarii analizei economice urmareste sa furnizeze o baza rationala pentru aceasta, dar este esential ca procesul sa fie deschis validarii celor afectati.

29

Al doilea motiv are legatura cu executarea practica a planului. Cu cat este mai transparent in stabilirea obiectivelor, in impunerea masurilor si in raportarea standardelor, cu atat Statele Membre vor fi mai atente in implementarea legislatiei si cu atat va fi mai mare puterea cetatenilor in influentarea directiei de protectie a mediului, fie prin consultatii sau daca neintelegerile persista prin proceduri de plangere si justitie. Grija fata de apele Europei va necesita o implicare mai mare din partea cetatenilor, a partilor interesate, a organizatiilor neguvernamentale (ONG-uri). Astfel, Directiva Cadru a Apei va necesita informare si consultare atunci cand planurile de management ale bazinelor hidrografice sunt stabilite: planul de management al bazinului hidrografic trebuie facut disponibil in forma de proiect (draft), iar materialele documentare pe baza carora sunt realizate deciziile trebuie facute accesibile, de asemenea. In plus o conferinta bianuala va fi organizata pentru a furniza un schimb de opinii regulat si schimb de experienta in implementare. Prea des, in trecut, implementarea a fost lasata neexaminata pana era prea tarziu – pana Statele Membre sunt deja teribil de intarziate fata de programul orar stabilit si nu mai sunt in conformitate.

Directiva Cadru, prin stabilirea timpurie a unei retele de schimb de informatii si experienta intre expertii din domeniul apei din cadrul Comunitatii va asigura ca aceasta situatie sa nu apara.

Stabilirea preturilor corecte Nevoia de a conserva sursele adecvate ale unei resurse pentru care cererea este in continua crestere reprezinta una din fortele conducatoare din spatele uneia din cele mai importante inovatii ale Directivei – introducerea pretului. Stabilirea adecvata a pretului functioneaza ca un stimulent pentru utilizarea durabila a resurselor de apa si astfel ajuta la atingerea obiectivelor de mediu din Directiva. Statele Membre vor fi obligate sa asigure ca pretul cerut consumatorilor de apa – cum ar fi pentru extragerea si distribuirea apei potabile si colectarea si tratarea apei uzate menajere – reflecta costurile reale. In timp ce aceste principiu are o veche traditie in unele tari, nu este si cazul in altele. Totusi, derogarile sunt posibile, de ex. in zonele mai putin favorizate sau asigurarea serviciilor de baza la preturi accesibile.

Implementarea Sub aceasta Directiva, Statele Membre trebuie sa identifice toate bazinele hidrografice care se regasesc in teritoriul lor national si sa le atribuie catre sectoare individuale de bazin hidrografic. Bazinele hidrografice care acopera teritoriul a mai multor State Membre vor fi atribuite catre un sector international de bazin hidrografic.

Statele Membre trebuie cel mai tarziu: • la patru ani de la data intrarii in vigoare a acestei Directive, sa finalizeze o analiza a caracteristicilor pentru fiecare sector de bazin hidrografic, o trecere in revista a impactului activitatilor umane asupra apei, o analiza economica a utilizarilor apei si un registru al zonelor ce necesita protectie speciala.

Toate corpurile de apa din care se extrage apa pentru un consum uman mediu de peste 10 m3 pe zi sau un consum uman mediu de peste 50 de persoane trebuie identificate; • la noua ani de la data intrarii in vigoare a acestei Directive, trebuie realizat un plan de management sau un program de masuri pentru fiecare sector de bazin hidrografic, luand in considerare rezultatele analizelor si a studiilor.

Masurile dintr-un plan de management al unui bazin hidrografic cauta: • sa previna deteriorarea, sa imbunatateasca si sa restaureze corpurile de apa de suprafata, sa atinga o stare chimica si ecologica buna ale acestor ape si sa reduca poluarea de la descarcari si emisiile de substante periculoase; • sa protejeze, sa imbunatateasca si sa restaureze toate corpurile de apa subterana, sa previna poluarea si deterioarea apelor subterane si sa asigure un echilibru intre extragerea si reincarcarea apei subterane; • sa conserve zonele protejate.

Credeti ca Obiectivele de mediu mai putin stringente pot fi stabilite pentru corpuri de apa specifice care sunt “atat de obiectivele din DCA afectate de activitatea umana... sau starea lor naturala este astfel” incat atingerea unei stari bune nu ar fipentru a atinge o “stare buna” sunt fezabila sau ar fi mult prea scump de realizat. realiste?

Obiectivele mentionate mai sus trebuie atinse cel tarziu in 15 ani de la intrarea in vigoare a Directivei, dar acest termen limita poate fi prelungit sau atenuat in conditiile stabilite de Directiva.

30

Exista de asemenea si posibilitatea extinderii unor termeni limita, in cazurile in care: • scara imbunatatirilor necesare este atat de mare incat limita de timp de 15 ani ar fi depasita, sau • terminarea imbunatatirilor necesare in cadrul celor 15 ani ar fi extraordinar de scump de realizat, sau • conditiile naturale fac imposibila incadrarea in timp.

Pana in 2010, Statele Membre trebuie sa asigure ca politicile de stabilire a pretului apei furnizeaza stimulente adecvate pentru consumatori astfel incat acestia sa utilizeze resursele in mod eficient, iar diferitele sectoare economice sa contribuie la recuperarea costurilor serviciilor de apa, inclusiv cele legate de mediu si de resurse.

Comisia a supus spre examinare o lista de substante prioritare alese dintre cele care prezinta un risc semnificativ pentru sau in mediul acvatic. Masurile de control a astfel de substante, ca si standardele de calitate aplicabile concentratiilor, vor fi de asemenea propuse. Scopul acestor masuri este de a reduce, stopa sau elimina descarcarile, emisiile si scurgerile de substante prioritare. Aceasta lista formeaza Anexa X a prezentei Directive.

La 2 ani de la intrarea in vigoare a Directivei, Comisia va publica o propunere de masuri specifice pentru prevenirea si controlul poluarii apelor subterane.

La cel tarziu 12 ani de la intrarea in vigoare a Directivei si la fiecare 6 de atunci inainte, Comisia va publica un raport privind implementarea Directivei. Comisia va convoca la momentul adecvat o conferinta a partilor interesate privind politica apei comunitatii, conferinta ce va implica Statele Membre, reprezentanti ai autoritatilor competente, Parlamentul European, ONG-uri, partenerii sociali si economici, corpuri de consumatori, academicieni si alti experti.

CUTIA 13: Obligatiile Comisiei Europene

Strategia de implementare Comisia Europeana a aprobat Strategia Comuna de Implementare (CIS), care urmareste sa ajute la dezvoltarea unei gandiri comune a subiectelor tehnice importante, coordoneaza eforturile si expertiza si ajuta la dezvoltarea implementarii efective de-a lungul Europei intr-un mod eficient.

CIS12 are doua scopuri principale: • sa furnizeze oportunitati de dezvoltare a unei gandiri comune a Directivei, ceea ce este vital pentru atingerea unei stari calitative a apei bune in cadrul UE pana in 2015; • sa impartaseasca bogatia de experienta si expertiza pe care Statele Membre o au la dispozitia lor si sarcina de a se pregati pentru implementare in anii care vin.

Sub umbrela Strategiei, un numar de proiecte au dezvoltat documente calauzitoare (ghiduri) asupra modului de implementare a partilor tehnice ale Directivei. Ghidurile nu reprezinta obligatii legale si nu urmaresc interpretarea termenilor din Directive. Au fost adoptate ghiduri privind: • Analiza presiunilor si a impactelor; • Analize economice; • Identificarea si desemnarea corpurilor de apa aspru modificate si a corpurilor de apa artificiale; • Conditii de referinta si starea granitelor ecologice ale apelor de suprafata; • Tipologia, conditiile de referinta si clasificarea apelor de trecere si de coasta; • Intercalibrarea; • Monitorizarea; • Sisteme Informatice Geografice (GIS); • Unelte pentru evaluarea si clasificarea apelor subterane; • Cele mai bune practici in planificarea unui bazin hidrografic: o identificarea sectoarelor de bazin hidrografic; o participarea publicului; o procesul de planificare a bazinului hidrografic.

• Identificarea corpurilor de apa.

12

[http://www.europa.eu.int/comm./environment/water/water-framework/implementation.html]

31

Aceste ghiduri pot fi descarcate de pe [http://forum.europa.eu.int/Public/irc/env/wfd/library].

sectorul

public

al

site-ului

Comisiei

RECOMANDARE: Se recomanda in mod deosebit citirea cat mai multor informatii. Iata cateva surse: • Document strategic (Mai 2001): „Strategia Comuna privind Implementarea Directivei Cadru a Apei” • Document strategic (Iunie 2003): „Continuarea dezvoltarii Strategiei Comune de Implementare a Directivei Cadru a Apei – Progres si Program de Lucru 2003/2004” • Document Strategic (Decembrie 2004): „Trecerea la etapa urmatoare in Strategia Comuna de Implementare a Directivei Cadru a Apei – Progres si Pogram de Lucru2005/2006”

2.4. Ceva aditional ...la scurta istorie a politicii de mediu a UE Protectia mediului inconjurator reprezinta una dintre cele mai mari provocari pe care Europa le infrunta.

Comunitatea Europeana a fost puternic criticata pentru ca a pus dezvoltarea comerciala si economica inaintea consideratiilor ecologice. Acum se recunoaste ca modelul european de dezvoltare nu trebuie sa se bazeze pe epuizarea resurselor naturale si pe deteriorarea mediului inconjurator.

Actiunile ecologice ale Comunitatii au inceput in 1972 cu 4 programe de actiune succesive, bazate pe o abordare verticala si sectoriala a problemelor ecologice. De-a lungul acestei perioade, Comunitatea a adoptat aproape 200 de acte legislative, in cea mai mare parte privind limitarea poluarii prin introducerea unor standarde minime, in special pentru gestionarea deseurilor, poluarea apelor si a aerului. Introducerea acestui cadru legislativ, totusi nu reusea de unul singur sa previna deteriorarea mediului, si prin dezvoltarea constientizarii publicului asupra riscurilor implicate de problemele de mediu, a devenit clar ca sunt absolut esentiale actiuni atat la nivel european cat si international.

De-a lungul anilor actiuni ale Comunitatii au fost dezvoltate pana cand Tratatul Uniunii Europene le-a conferit statutul de politica. Un alt pas a fost realizat prin: • Tratatul de la Amsterdam, care stabileste principiul dezvoltarii durabile ca unul dintre scopurile Comunitatii Europene si face din protectia mediului una din prioritatile sale absolute; • Al 5-lea Program de Actiune al Comunitatii privind Mediul “Spre durabilitate” stabileste principiile unei strategii europene de actiuni voluntare pentru perioada 1992-2000 si a marcat inceputul unei abordari “orizontale” care va tine cont de toate cauzele poluarii (industrie, energie, turism, transport, agricultura, etc.)

• Comunicarea Comisiei privind integrarea mediului in politicile Uniunii Europene; • Strategia Europeana pentru Dezvoltarea Durabila a fost aprobata in Mai 2001. Stabileste obiectivele pe termen lung pentru dezvoltarea durabila si in mod esential se ocupa de schimbarile climatice, transport, sanatate si resurse naturale.

• Al 6-lea Program de Actiune pentru mediu, stabileste prioritatile pentru Comunitatea Europeana pana in 2010 in domeniile: o schimbari climatice; o natura si biodiversitate; o mediu si sanatate; o managementul resurselor naturale si al deseurilor.

Instrumente si aplicare Gama de instrumente ecologice disponibile s-a largit pe masura ce politica de mediu s-a dezvoltat.

Comunitatea prin adoptarea cadrului legislativ nu doar a furnizat un nivel ridicat de protectie a mediului inconjurator in timp ce garanta operarea pietei interne, dar a si introdus atat instrumente financiare cat si tehnice: (programul LIFE) etichetarea eco, sistemul de management de mediu si audit, sistemul de evaluare a efectelor asupra mediului a proiectelor publice si particulare, si criteriile aplicabile asupra inspectiilor ecologice in Statele Membre.

Agentia Europeana de Mediu a ajuns sa joace un rol din ce in ce mai important in ultimii ani. Aceasta a fost organizata pentru a strange si disemina date comparabile privind mediul. Rolul sau este pur consultativ, dar

32

munca sa a devenit din ce in ce mai importanta in adoptarea de noi masuri si pentru evaluarea impactului deciziilor deja adoptate.

Monitorizarea aplicarii legii Comunitatii Monitorizarea aplicarii legii poate lua abaterile de la procedurile institutionale pornind de la plangeri sau acolo unde sunt descoperite cazuri, in functie de firul evenimentelor: • actiune la tribunal impotriva altor institutii; • verificarea daca ajutorul dat de Statele Membre este legal; verificarea ca principiile sa interzica anumite tipuri de intelegeri; • observarea deciziilor si practicilor conjugate si a abuzului unor pozitii dominante.

Raporturile anuale ale Comisiei privind aplicarea legii Comunitatii reprezinta modul dorit de transparenta in comportament nu doar fata de reclamanti, ci si fata de cetateni si membri ai parlamentului. Comisia are puterea de a cere Curtii de Justitie sa impuna o amenda asupra Statului Membru contravenient. Aceasta noua putere sporeste in mod serios abilitatea Comisiei de a monitoriza aplicarea corecta a legii Comunitatii.

Articolul 226 al Tratatului ofera Comisiei puteri de a porni actiuni legale impotriva unui Stat Membru care nu isi respecta obligatiile. Daca Comisia considera ca poate exista o incalcare la legilor UE, aceasta asigura deschiderea unei proceduri de incalcare a legii, i se adreseaza Statului Membru implicat o „Scrisoare de Informare Oficiala” (primul avertisment scris) prin care i se cere sa trimita observatiile sale pana la o data specificata, in general doua luni. In lumina unui raspuns sau in absenta unui raspuns de la Statul Membru implicat, Comisia poate decide sa trimita o „Opinie Intemeiata” (ultimul avertisment scris) catre Statul Membru. Aceasta stabileste in mod clar si definitiv motivele pentru care se considera o incalcare a legii UE si cere Statului Membru sa se conformeze intr-o perioada specificata, in mod normal doua luni. Daca Statul Membru nu reuseste sa se conformeze cu Opinia Intemeiata, Comisia poate decide sa aduca acest caz in fata Curtii Europene de Justitie. Tribunalul poate concluziona prin confirmarea ca Statul Membru isi incalca obligatiile. Statul Membru trebuie sa ia masurile necesare sa se conformeze cu decizia tribunalului cat mai repede posibil. Articolul 228 al Tratatului ii ofera Comisiei puterea de a actiona impotriva Statului Membru care nu se conformeaza cu o decizie anterioara a Curtii Europene de Justitie. Astfel de actiuni de asemenea includ etapele unei „Scrisori de Informare Oficiala” si a unei „Opinii Intemeiate”. Articolul de asemenea permite Comisiei sa ceara Curtii de Justitie sa impuna o penalitate financiara asupra Statului Membru implicat.

CUTIA 14: Procesul legal

33

3. Concepte de Baza ale Economiei Mediului Obiectivul capitolului: Acest capitol a fost realizat pentru a investiga modul in care teoria economiei poate fi aplicata subiectelor de mediu – si in mod special celor din domeniul apelor. De asemenea, va urmari metodele in care economisti, specialisti de mediu/tehnologisti si practitioneri ecologici pot aplica principiile economice pentru a-i ajuta sa dezvolte politicile privind apa si sa le duca la buna executie.

Introducere Exista multe metode in care principii relativ directe in economia mediului pot fi utilizate pentru a atribui ‘valori’ si ‘costuri’ pentru rezervele de apa si fluxurile de apa, si modul in care astfel de factori pot fi utilizati si manipulati pe piata.

Economia de mediu si de resurse naturale reprezinta o ramura a economiei aplicate in cadrul careia problemele temporale si spatiale joaca un rol important. Conceptul economic al ‘valorii’ isi are radacinile in economia neoclasica de bunastare. Economia de bunastare este normativa sau prescritptiva in caracter – cauta alocarea resursei care contribuie la maxim in satisfacerea nevoilor si cererilor indivizilor din societate.

Aceasta este in contrast cu economia pozitiva sau descriptiva care urmareste sa inteleaga cum functioneaza sistemele economice (1). Economia pozitiva se ocupa de date in timp ce economia normativa se ocupa de valori.

Resursele neregenerabile care sunt disponibile in ziua de azi (poate petrolul este exemplul cel mai concludent) nu vor mai fi disponibile in viitor si alocarea lor in timp si intre generatii devine un subiect foarte important. Impactul poluarii asupra mediului acvatic nu este doar o functie a cantitatii de poluanti, ci si locul unde se intampla si cat de usor, rapid si ieftin poluarea poate fi indepartata pentru a restaura apa la o calitate acceptabila pentru urmatorul utilizator.

Ideea de a aplica economia de mediu si de a utiliza instrumente economice in domeniul mediului nu este tocmai recenta. Inca din 1920, economistul Arthur Cecil Pigou a sugerat utilizarea taxelor de poluare ca o metoda de reducere a poluarii atmosferei, poluare ce avea loc in anumite parti ale Londrei la momentul respectiv. El a simtit ca era inacceptabil pur si simplu sa privesti atmosfera ca o ‚scurgere’ in care toate gazele poluante pot fi descarcate fara nici o penalitate, si una in care alegem sa ignoram consecintele reducerii luminii solare si a cresterii potentialului de imbolnavire cauzate de o asfel de poluare.

El a sustinut utilizarea unui instrument economic pentru a pune o ‚valoare’ pe troposfera si a argumentat ca aceasta va duce la impozitarea sau taxarea celor care emit descarcarile poluatoare. Cu cat poluarea este mai mare cu atat trebuie platit mai mult (pentru a compensa pierderea comfortului, cresterea imbolnavirilor si asa mai departe). Spus altfel, argumentul lui Pigou era ca atunci cand poluarea ramanea o ‚externalitate’ fara pret pe piata tranzactiilor atunci va rezulta intr-o alocare a resurselor mai putin avantajoasa decat daca poluarii i sar fi stabilit in mod corect un pret.

CUTIA 1: Originile Economiei de Mediu

In multe zone ale lumii, in ciuda faptului inevitabil ca apa este vitala pentru toate activitatile umane,ea devine o comoditate din ce in ce mai rara. Multe din sursele care noi le utilizam pentru apa potabila, agricultura si irigatii sunt surse finite si daca nu suntem in stare sa gospodarim apa noastra intr-un mod durabil atunci vor exista greutati din ce in ce mai mari si o dezorganizare sociala. Modul in care noi alegem sa accesam si sa distribuim apa noastra si metodele prin care ne angajam sa gospodarim disponibilitatea acesteia vor avea consecinte pe termen lung asupra nivelelor de crestere in multe parti ale lumii. Aceasta, la randul sau, va influenta generarea si distribuirea bogatiei – va afecta bunastarea populatiei si va determina intervalul de oportunitati care le vor fi disponibile pentru generatii.

De aceea, este important sa se inteleaga implicatiile economice ale politicilor pe care expertii din domeniul apei le dezvolta pentru a gospodari apa, nu doar in termeni financiari, ci intr-un context mai larg unde factorii si valorile de mediu si sociale sunt introduse in timpul procesului de evaluare economica. Rolul instrumentelor economice si contributia lor in procesele de luare a deciziilor in ceea ce priveste inventarea si dezvoltarea politicilor legate de apa pot fi foarte usor trecute cu vederea.

34

3.1. Termeni de baza: Cost, Pret si Valoare Avem nevoie de apa pentru a ne sustine necesitatile de baza – baut, irigare, spalare si asa mai departe.

Exista un cost asociat cu aceasta aprovizionare si acesta este poate modul cel mai simplu in care se poate lua in considerare impactul economic al apei asupra mediului inconjurator. Lucrurile sunt mult mai complexe de atat si exista multe implicatii in ceea ce priveste conceptul de baza al ‘costului’. Exista ‘costul’ gopodaririi raului si a bazinului de receptie pentru a asigura cantitatea si calitatea necesara de apa pentru nevoile noastre. Va exista un cost asociat cu extragerea apei si pomparea la locul unde vrem sa o utilizam, si mai exista un cost pentru tratarea adecvata a apei uzate rezultata in urma utilizarii noastre, pentru a o reintroduce in mediul inconjurator fara a cauza daune semnificative (asupra noastra sau chiar asupra altora). Exista, de asemenea si beneficii de recreere asociate apei si acestea au si ele un cost asociat legat de intretinerea lor.

Putem alege, de asemenea sa consideram apa in termeni de valoare. Exista multe moduri in care putem asocia o ‘valoare’ apei, dar in ultimul rand valoarea ei depinde de utilizator si la ce anume este utilizata apa.

De exemplu, raurile transporta apele uzate si scurgerile poluante – aceasta inseamna ca populatia locala este mai putin susceptibila la boli decat ar fi fost daca materialul poluant ar fi ramas in loc. Aceasta, in schimb, poate insemna ca sunt mai putine cheltuieli realizate pentru tratarea bolilor, mai putine zile de lucru pierdute care duc la o economie mai dezvoltata, un mediu social recreativ imbunatatit, toate aceste aspecte fiind de valoare pentru noi, desi poate fi dificil sa atribui o valoare echivalenta pentru unele dintre acestea.

Totusi, absenta lor ar conduce la costuri, care pot fi financiare, ecologice sau sociale. Managementul apei in contextul acestor valori insumate este critica in asigurarea utilizarii ei eficiente si in incurajarea conservarii si protectiei sale.

Valori intrinseci Rectificare pentru Obiectivele Sociale Beneficii nete din Utilizari Indirecte

VALOAREA ECONOMICA

VALOAREA TOTALA

Beneficii nete din Fluxurile Returnabile Valoarea Utilizarii Apei

Un alt mod de gandire a valorii apei este de a considera componentele care formeaza valoarea totala pe fiecare individual; in mod tipic, acestea pot fi descrise conform diagramei (2). Costul si valoarea au propriul lor loc, dar trebuie sa ne gandim si la pret - suma pe care un individ sau o organizatie o plateste pentru aprovizionarea sa cu apa sau pentru facilitatea de descarcare a apei menajere. Vom discuta inter-relatiile dintre cost, valoare si pret mai in detaliu, dar pentru moment putem rezuma prin a spune ca economia de mediu ne poate ajuta la abordarea acestor inter-relatii intr-un mod sistematic.

Privind apa prin prisma economiei de mediu, trebuie sa luam in considerare costul, valoarea si pretul (sau ‘tariful’). Dar in incercarea de a defini valoarea totala a apei, exista niste termeni si concepte de baza pe care trebuie sa le intelegem mai bine si care ne vor ajuta sa o definim.

35

Va puteti gandi la orice alte tipuri de “valori” specifice pe care le are apa?

Considerati, de exemplu, un habitat sau un refugiu salbatic – are acesta o valoare ecologica sau sociala care sa se transpuna intr-un cost sau intr-o valoare economica?

Daca da, cum putem stabili aceasta valoare?

Valoarea utilizarii reprezinta valoarea ce poate fi derivata din utilizarea directa sau indirecta a mediului – sau in acest caz a apei. Cel mai bine o considerati ca valoarea atribuita unei singure si specifice utilizari a apei.

Valoarea neutilizarii reprezinta valoarea atribuita independent de orice utilizare a resursei de catre orice individ sau orice organizatie – de exemplu, noi „consideram” ca mlastina sau lacul este de valoare pentru noi.

Valoarea optiunii reprezinta valoarea pentru consumator in retinerea unei optiuni de a consuma un bun sau un serviciu candva in viitor.

Valoarea Economica Totala (TEV) reprezinta suma dintre valorile utilizarii, valorile neutilizarii si valorile optiunii.

Valoarea de sistem reprezinta valoarea agregat pe care o unitate de apa o poate genera prin miscarea sa in sistemul acvatic inainte de a fi consumata sau pierduta. O abordare integrata a gospodaririi reurselor de apa muta atentia de la valoarea utilizarii la valoarea de sistem, tinand cont de costurile de oportunitate (vezi mai jos) si de internalizarea externalitatilor (vezi mai jos).

Evaluarea posibilitatilor (CV) reprezinta metoda de identificare, cel mai des prin sondaje, a modului in care impacturile asupra mediului sunt apreciate de indivizi (atat valori de utilizare cat si de neutilizare). Celor care luau parte la sondaj li se oferea o piata ipotetica si li se cerea sa-si exprime disponibilitatea de a plati pentru conditiile de mediu existente sau ipotetice care nu au asociatii reale pe piata (3).

Disponibilitatea de a plati (WTP) reprezinta suma maxima (identificata in CV) pe care un individ este dispus sa o plateasca pentru un bun, pentru a asigura un beneficiu sau pentru a evita un cost.

Disponibilitatea de a accepta (WTA) reprezinta suma/compensatia minima (identificata in CV) pe care un individ ar fi dispus sa accepte sa renunte la un bun sau o compensatie pentru a renunta la un beneficiu sau pentru a tolera un cost.

Analiza cost-beneficiu (CBA) sau analiza beneficiu-cost (BCA) reprezinta metodologia care este utilizata pentru a evalua beneficiile care apar prin aplicarea unor solutii specifice de cost.

Externalitatile apar cand actiunile unui utilizator de apa afecteaza interesele sau bunastarea altui utilizator fara a i se compensa ceva. Acestea reprezinta consecintele actiunilor unor utilizatori specifici de apa asupra celorlalti si constau in schimbari care nu sunt reflectate in preturile actuale de pe piata – ele raman fara pret (si astfel sunt externe pietii de desfacere). Externalitatile economice sunt cele care cauzeaza un impact in amonte sau in aval care afecteaza costurile de consum, iar externalitatile de mediu sunt cele asociate cu sanatatea publicului si conservarea ecosistemului. Astfel, de exemplu daca poluarea duce la cresterea costurilor de consum/productie atunci aceasta ar fi considerata o externalitate economica, daca ar duce la impacturi asupra sanatatii umane sau asupra ecosistemului atunci ar fi considerata o externalitate de mediu.

Putem avea atat externalitati pozitive (de exemplu cand irigarea de suprafete duce atat la irigarea recoltelor cat si la reincarcarea unui acvifer) cat si externalitati negative (de exemplu daca fluxurile returnabile de la irigatii sunt saline sau contin concetratii ridicate de azot sau fosfor).

Costul total de furnizare a serviciilor include toate costurile asociate cu furnizarea apei – costurile de operare si intretinere (forta de munca, energie, intretinere si servicii) si costurile capitale (capitalul de baza, dobanda si deprecierea).

Costurile de oportunitate au legatura cu oportunitatile cunoscute ale utilizarilor alternative de apa. Daca exista utilizari competitionale ale apei, acestea reprezinta cat este ‚castigat’ sau ‚pierdut’ de o utilizare anume in favoarea altora.

Costul economic total reprezinta suma dintre costul total de furnizare a serviciilor plus costurile de oportunitate plus externalitatile economice (vezi mai sus).

Relatiile asociate apei pot fi de vazute in diagrama.

Costul intre total diferitele reprezintaelemente costul totalde decost mediu plus externalitatile mediu.

CUTIA 2: Glosar de Termeni

Externalitati de Mediu Externalitati Economice COST ECONOMIC TOTAL

Cost de Oportunitate Tarife de Capital Costuri de Operare si Intretinere

COST TOTAL

COST TOTAL DE FURNIZARE DE SERVICII

36

3.2. Externalitatile si bunul public Productia si consumul de bunuri adeseori atrage costuri externe de mediu asociate. Aceste ‘externalitati’ apar datorita asa numitei naturi inevitabile a bunurilor de mediu.Nu exista drepturi de proprietate desemnate acestor resurse si astfel mediul inconjurator este , in aceasta privinta, un bun public.De exemplu, apa este un bun care este de obicei considerat un bun comun , cu acces deschis pentru consumare. Intr-o piata libera, daca nu atribuim un cost pentru acest proces de degradare si doar presupunem ca urmatorul utilizator va plati pentru a curata mostenirea lasata de noi inainte de a o utiliza, o va polua si apoi o va deversa la randul sau, atunci va exista permanent tendinta de degradare ‘excesiva’ a mediului. Accesul nelimitat distruge orice stimulent pentru conservare.

Intr-o oarecare masura, aceasta problema poate fi abordata prin desemnarea drepturilor de proprietate, dar aceasta poate genera o serie de probleme specifice privitor la disponibilitatea apei pentru cei lipsiti de capitalul necesar de a ‘cumpara’ si / sau ‘utiliza’ apa.Intr-adevar, asa cum vom vedea in capitolul urmator, un principiu fundamental din cadrul Principiilor de la Dublin din 1992 ( care au fost utilizate ca o baza pentru multe reforme ulterioare ale politicii apei)este acela ca este vital sa se recunoasca dreptul fundamental al tuturor fiintelor umane de a avea acces la apa curata si sanitatie la un pret rezonabil.

Dar la ce pret? Daca abordam si incercam sa raspundem la aceasta intrebare, trebuie sa introducem o serie de judecati de valoare.De fapt ar fi mai bine sa intrebam cu ce dorim sa incepem dintr-un spectru larg de intrebari, cum ar fi: -Trebuie sa am acces la o sursa regulata de apa- peste 30% din populatia lumii nu are acces la apa potabila sigura si 10% sufera de o lipsa cronica de apa?

- Apa mea trebuie sa fie ieftina- cat de ieftina in comparatie , sa spunem, cu benzina?

- Apa mea trebuie sa aiba o calitate care sa nu necesite fierberea inaintea consumarii?

- As prefera sa am o oferta de furnizori ( poate cu preturi diferite si calitati diferite) de la care sa-mi achizitionez apa?

Pe masura ce inaintam in josul listei, de la apa ca o necesitate vitala pana la exercitarea alegerii personale a sursei, valoarea relativa pe care fiecare din noi o atribuie fiecaruia din factori va fi diferita.Chiar daca exista un nivel general de acord, vor exista diferente intre pererile indivizilor.Acest lucru face dificila determinarea valorii absolute a apei , chiar si intr-o zona relativ localizata. Acest paradox nu este ajutat de opinia aparent predominanta ( incluzand multe tari dezvoltate) privitor la disponibilitatea pe termen lung a apei ieftine de calitate ridicata. Opinia cea mai raspandita este ca avem o sursa inepuizabila- ceea ce , desigur, nu avem.

WTP si WTA sunt masuri de valoare economica fundamentale si ,desi se masoara de obicei in bani, oricare din cei doi termeni poate fi definit pe baza oricarui produs / bun pe care un individ este dispus sa-l inlocuiasca cu cel care este valorificat. WTP ia ca punct de referinta absenta bunurilor sau serviciilor,in timp ce WTA ia ca pozitie de plecare prezenta acestora. WTP si WTA nu trebuie sa fie egale; in practica, WTP este de obicei mult mai scazut decat WTA. (Bubble-ul din stanga imaginii: De ce credeti ca WTP este de obicei considerabil mai scazut decat WTA? Notati trei motive pentru care credeti ca se intampla aceasta.)

Problema cu natura “externa” a externalitatilor este ca acestea nu reflecta cu acuratete preturile pietei: “ Externalitatile in economia apei apar in primul rand din cauza ca drepturile de acces la resursele de apa si la infrastructura nu reflecta costurile si beneficiile totale de utilizare a apei fata de detinatorul acelor drepturi. Ca utilizatori de apa, cumparatorii si vanzatorii sunt in general preocupati de incasarile lor particulare, ei nu iau in considerare costurile suportate pentru actiunile lor de catre utilizatorii din aval si societate in general. Daca pietele nu reflecta cu acuratete valoarea resurselor naturale, deciziile particulare bazate pe acele valori nu vor aloca resursele intr-un mod care sa satisfaca eficient cerintele comunitatii. De exemplu, o piata libera a apei nu va reflecta cerintele de mediu pentru apa si pretul de piata al apei va fi mai scazut decat valoarea adevarata a resursei.” (6) Externalitatile pot fi “negative”, acolo unde un individ sau o organizatie impune un cost sau o pierdere unei alte parti, si pentru care nu sunt compensati ; sau pot fi “pozitive” cand o agentie externa beneficiaza de activitatea unei parti care a facut o imbunatatire ,dar care la randul sau nu a primit compensatia cuvenita pentru acel beneficiu oferit. Un exemplu pentru al doilea caz ar putea fi o investitie pentru a aduce imbunatatiri semnificative privind 37

calitatea apei raurilor ( poate pentru a permite alimentarea ), ceea ce are ca rezultat si adaugarea unei valori semnificative acelor proprietati care se afla pe malul raului acum mult mai estetic si placut vederii.Acolo unde apei nu I se atribuie cea mai mare valoare de utilizare, costurile de oportunitate vor tinde sa depaseasca valoarea de utilizare generata de acea apa.

3.3 Esecul pietei si esecul politicii Pietele si politicile inregistreaza un esec atunci cand ele transmit semnale incorecte si provoaca pagube ecologice.

In economia conventionala, esecul pietei nu detine un loc central, in timp ce in economia de mediu poate juca adesea un rol central. Esecul de piata este normal pentru probleme de poluare si este comun cand se aloca resurse naturale precum apa.Desi apa are caracteristici asociate cu faptul ca este un bun sau produs privat vandabil (cum ar fi disponibilitatea pentru apa imbuteliata sau cand apa este folosita pentru irigatii sau baut) , ea are de asemenea caracteristicile unui bun public colectiv ( navigatie, recreere, etc.), find capabila de a fi scoasa din domeniul public si transferata intr-unul privat (se creeaza un rezervor si apoi se vand drepturile de acces la pescuit si recreere, de exemplu, sau acolo unde exista o extragere nediscriminatorie si neregulata a apei din subteran sau se suprafata) si are de asemenea , asa cum am vazut, externalitati.

Toate aceste trei caracteristici din urma reprezinta cazuri de “ esec al pietei”.Acest termen poate fi interpretat fie ca esecul unei piete de a se dezvolta si functiona din cauza imposibilitatii de a stabili drepturi de proprietate protejate prin lege si negociabile pentru apa in cauza , sau ca esecul unor piete nelegiferate de a furniza alocarea optima de resurse din pdv al societetii. Astfel, dupa cum vom vedea in capitolele urmatoare, acesti factori sunt recunoscuti pentru a justifica interventia statului sau a altor autoritati in Managementul apei doar pe motivul eficientei utilizarii resurselor.

Pietele esueaza atunci cand anumite valori nu sunt incluse in preturi ( sau sunt ignorate) si in consecinta preturile nu trimit mesajele corecte privind valoarea adevarata a unei resurse , sau gravitatea reala a pagubei cauzate de o anumita actiune.Politicile esueaza atunci cand sunt implementate si creeaza efecte secundare de mediu neintentionate si de obicei negative. Adesea, aceste politici vor fi bine intentionate , dar au consecinte neintentionate.Esecurile institutionale pot fi considerate ca o alta forma de esec de politica , si dat fiind ca esecurile de politica au ca rezultat tot semnale nepotrivite, ele se considera adeseori ca fiind si esecuri de piata.

3.4 Functiile daunelor de mediu Sunt utilizate tratamente matematice riguroase pentru a cuantifica acest termen neempiric , insa va fi suficienta o descriere generala a motivelor pentru scopul propus de noi. Cand se cauzeaza o dauna, sa spunem in cazul nostru asupra unui corp de apa, atunci magnitudinea pagubei provocate (si costul pe care il atribuim) va fi proportionala cu cantitatea pagubei exercitate daca a fost deja provocata o dauna ,inainte ca noi sa fi introdus “dauna noastra”, atunci cresterea gradului de daunare atribuit noua si activitatile pe care le desfasuram si care rezulta in impactul asupra corpului de apa poate fi considerata ca functia marginala a daunei – aceasta va fi in general pozitiva si magnitudinea va indica rata la care orice crestere a impactului nostru va fi reflectata in paguba naturala pe care o implica. Noi putem utiliza instrumentele pe care le-am elaborat pentru a ne ajuta sa determinam costul acestei pagube si, prin aceasta, un mijloc de a-i atribui o valoare si de a face o comparatie cu valoarea totala a resursei si cu costul / beneficiul pentru atenuarea pagubei.

3.5 Costurile pentru reducerea impactului ecologic Costurile de reducere a impactului ecologic reprezinta suma capitalului scontat si a costurilor de operare necesare pentru atingerea si mentinerea unui nivel dat de performanta ecologica.In cazul unei industrii care are un proces de productie care necesita utilizarea apei, de exemplu, acestea se refera deseori la costul de cumparare si operare a echipamentului de reducere a poluarii, care trebuie instalat pentru ca evacuarea efluentilor (fie in canalizare sau in apa de suprafata ) sa aiba o calitate corespunzatoare.Cerintele de calitate pot fi stabilite prin lege si apoi monitorizate de un controlor care are responsabilitatea sa asigure ca

38

parametrii de calitate si / sau strangerea taxelor sa fie respectate. (taxe variabile direct proportional cu cantitatea de poluare care este descarcata).

Pentru cei mai multi poluatori, costurile marginale de reducere a poluarii cresc cu cat sunt mai mult reduse emisiile.Punctul optim apare de obicei acolo unde costul marit pentru reducerile suplimentare este mai important decat castigurile din cresterea reducerii (vezi reprezentarea grafica de la pag.11 din raportulOECD din 1991).Punctul interesant aici este metodologia care este folosita pentru a ajunge la masura “castigului” asociat cu reducerea emisiilor de poluare. Asa cum am invatat, folosirea economiei de mediu si abilitatea noastra de a aborda o viziune holistica cand ajungem la valoarea unei asfel de reduceri face din construirea si evaluarea analizei totale cost / beneficiu un exercitiu mai riguros.

Concluzie Este clar ca economia de piata laissez faire nu ne va servi atunci cand ajungem sa elaboram politici legate de apa.Instrumentele economice si mecanismele de piata vor necesita reglementari semnificative si management din partea guvernului sau a comunitatii locale.Exista multe cai prin care teoria economica aplicata poate fi dezvoltata pentru a include dimensiunea ecologica care este necesara pentru a trata apa ca un bun public.Afirmatia din viziunea GWP “Pentru Securitatea Apei:Un Cadru pentru Actiune” (2000) (5) spune clar ca analiza economica trebuie aplicata in contextul unei abordari integrate a managementului resurselor de apa (IWRM) – alegand o abordare holistica a gospodaririi apei in cadrul unui bazin , mai degraba decat sa o abordeze fragmentar , cu utilizari izolate ,independente una de alta.Fiecare utilizare a apei intr-un bazin hidrografic are o interdependenta cu alte utilizari si Managementul eficienta si efectiva a apei trebuie vazuta in acest context.

Referinte 1.

Agudelo J.I. : Valorizarea economica a apei ; Principii si Metode, IHE Delft , 2001 http://www.unescoihe.org/downloads/projects/value_of_water/05.pdf 2.

Rogers et al. : Apa ca bun social si economic : Cum sa aplici Principiul in Practica .GWP TAC Document cadru nr.2 , 1998, http://www.gwpforum.org/gwp/library/TAC2.PDF 3.

Carson R.T. et al. : Valorizarea contingenta: Controverse si dovezi, Univ. California San Diego, 2000,

http://econ.ucsd.edu/rcarson/cvconfinal.pdf 4.

5.

6.

Freeman III, AM 1993 “Masurarea valorilor de mediu si resursa : Teorie si metode”. Washington ,DC: Resurse pentru viitor.

http://www.gwpforum.org/gwp/library/sec2.pdf NewbyJ. Et al. 2003. Abordarea externalitatilor prin taxele de apa.ABARE( Biroul Australian de Economie Agricola si a Resurselor) Raport Final (PG: Studii de caz internationale –Australia –metode de valorizare), capitolul 2 ,http://www.nrm.qld.gov.au/water/reform/consultant_rep

39

4. Apa ca un Bun Economic si Social Obiectivul capitolului: Acest capitol este conceput sa examineze conceptul de apa ca un bun economic si social. Pentru aceasta, vom lua in considrare implicatiile costului, pretului si valorii apei, discutand diferentele dintre acesti termeni si explorand cum ar putea ei sa fie cuantificati. Vom investiga diferite mecanisme de stabilire a pretului si vom aborda si rolul subventiilor si problemele de disponibilitate.

Introducere Principiile de la Dublin din 1992 , dezvoltate ulterior in Agenda 21 a Conferintei ONU pentru Mediu si Dezvoltare din1992 (UNCED) –asa numitul Rio Earth Summit- au intarit principiul ca apa este un “bun economic” , totodata incurajand o abordare integrata a gospodaririi resurselor de apa. Al Doilea Forum Mondial al Apei tinut la Haga in 2000 a cazut de acord ca valoarea totala a resursei (economica, de mediu, culturala si sociala) tebuie recunoscuta cand se iau decizii privind Managementul apei si ca sunt cerute schimbari in perceptii si atitudini la toate nivelele pentru a reflecta adevarata valoare a apei ca resursa.

Apa (in special apa nepoluata) nu este doar o resursa finita si valoroasa – acesta fiind cazul unanim recunoscut- dar se va constata ca va avea valori diferite in circumstante diferite in functie de disponibilitate si utilizarea dorita.Mai mult, in conditiile pietei libere, diferentele de valori sunt altele fata de cazul unei interventii. O astfel de interventie poate fi guvernamentala, cum este cazul subventiilor, granturilor, taxelor, a scutirii de taxe, taxelor/ preturilor , presiunilor legislative / reglementative etc. sau poate fi prin protectionism sau carteluri care opereaza si ajuta la coordonarea intelegerilor comerciale din sector.

Interventiile guvernului pot fi folosite ca o cale de implementare si urmarire a unor politici –regland “climatul” astfel incat anumite rezultate legate de oferta sau cererea de apa sa fie mai probabile decat altele. De exemplu, aceasta poate implica “reglari” ale modului in care apa este alocata in cadrul regiunilor sau unor circumscriptii diferite, poate fi ceva utilizat pentru a ajuta protejarea calitatii apei disponibile , sau poate fi un mijloc de protejare sau rationalizare a cantitatii de apa care este disponibila pentru un anumit scop sau regiune.

4.1 Componentele costurilor Alocarea unei valori a apei poate fi un exercitiu complicat, si trebuie tinut cont de multi factori. Unul din factori este “costul” apei – dar ce se intelege prin cost? Costul catre cine si pe ce perioada?

Costul de furnizare a apei se refera la costul de productie - costul de capital al statiei si echipamentului necesar pentru colectarea sau extragerea si tratarea apei si costurile de operare si intretinere (O%M) legate de mentinerea in functiune a statiei si echipamentului ( consumabile, forta de munca, energie, etc.). Intr-o statie de tratare centralizata cu o retea de alimentare dendritica , costurile de distributie asociate cu livrarea apei la punctul de utilizare trebuie adaugate la acestea.

Costurile de capital ale statiei vor trebui sa fie prescrise pe o perioada de timp –intre 2 si 30 de ani , daca exista un sistem computerizat sau o pompa mare ,dupa caz, - si vor fi adesea si cheltuieli legate de finantare si datorii deoarece banii folositi pentru achizitionarea statiei au fost luati cu imprumut si vor exista plati ale dobanzilor pentru acest capital.

40

Costul economic al apei poate fi mai putin evident , dar va avea o magnitudine simtitor mai ridicata fata de costul de furnizare. Daca, de exemplu, se extrage apa subterana de calitate ridicata pentru irigarea recoltelor intr-o cantitate care depaseste posibilitatea de reincarcare a acviferului, va veni un timp, pe masura ce costurile de furnizare cresc datorita pomparii la adancimi tot mai mari si rationalizarii furnizarii, cand nu va mai fi economic sa se cultive acele recolte in acea locatie.Productia recoltelor s-ar putea muta, insa familiile al caror trai a depins de economia agricola din acel loc si de infrastructura asociata acesteia, nu vor mai fi capabile sa se intretina. Va fi un cost economic mare asociat cu relocalizarea industriei agricole , cu asigurarea traiului pentru familiile direct afectate si care raman pe loc, cu redarea terenului sau reutilizarea acestuia, si asa mai departe.

Daca ar fi sa continuamsi sa includem externalitatile totale de mediu, adaugandu-le la costul economic (care deja include costul de furnizare), atunci obtinem costul total.Acesta va include costul de oportunitate – costul acelor oportunitati la care s-a renuntat ca urmare a modelului existent de consum.Costul de oportunitate poate fi considerat ca suma dintre costul de furnizare,costul de utilizator si costul de mediu.

Analiza cost beneficiu (CBA) dateaza din anii 1930 si se foloseste pentru a evalua beneficiile care apar prin aplicarea unui anumit set de solutii specifice de costuri.De exemplu, poate fi folosita pentru a stabili valoarea beneficiilor nete asociate cu reducerea nivelului unui anumit poluator de la o anumita valoare la una mai scazuta.Costul realizarii unor reduceri succesive a concentratiei sunt comparate cu beneficiul asociat ca o consecinta a acelei reduceri.Prin potrivirea costurilor si beneficiilor, este posibil sa se ajunga la o solutie care s-ar putea sa nu aiba costul cel mai scazut (in caz extrem asta n-ar rezolva nimic), dar totusi sa ofere beneficiul maxim( fara a fi neaparat optiunea cea mai costisitoare).CBA poate fi utilizata pentru a ajuta la alegera diferitelor strategii de control al poluarii si sa ajute totodata la stabilirea unor prioritati din mai multe programe de ameliorare a mediului.

Valoarea analizei cost beneficiu a fost rezumata de Schultz si Schultz (1) ca ajutand la: -clarificarea dimensiunii economice a degradarii mediului -dezbaterea problemelor de mediu cu mai multa obiectivitate -directionarea resurselor financiare reduse catre acele zone de mediu unde este nevoie urgenta -constientizarea poluatorilor privitor la costurile actiunilor acestora -realizarea ulterioara a unor masuri statistice privind bunastarea.

Trebuie sa mai retinem ca analiza cost efectivitate (CEA) este utilizata frecvent in procedura de optimizare –CEA fiind o subdiviziune a CBA. Odata ce a fost creata o politica, avem nevoie de metode de evaluare a metodelor specifice care sunt disponibile pentru a atinge tintele politicii si a realiza obiectivele.Unele din aceste metode vor fi relativ putin costisitoare, pe cand altele vor fi costisitoare – cost efectivitatea ofera o metodologie sistematica de gasire a solutiei cu cel mai mic cost care va realiza obiectivul(ele) dorit(e). Aceasta procedura ar putea sa nu produca o alocare eficienta a resurselor deoarece obiectivul prevazut s-ar putea sa nu fie ‘ eficient ‘. Este vorba de vechiul dicton din management privitor la diferenta dintre eficienta si efectivitate; in acest caz, nu toate politicile cost efective sunt eficiente , in timp ce toate politicile eficiente sunt cost efective.

Analiza cost efectivitate este folosita pentru a gasi mijlocul cu cel mai mic cost pentru atingerea unui standard specific si identificarea costului corespunzator acestuia. Folosind aceasta ca punct de referinta, vom putea estima cat ar creste costurile daca s-ar implementa politici care sunt mai putin cost efective.

Acest tip de abordare poate fi folosit si la examinarea costurilor de conformitate existente si la estimarea gradului de modificare al acestora in cazul in care un legiuitor ar fi sa opteze pentru un standard mai mult sau mai putin stringent.

4.2 Componentele valorilor O alta probleme importanta este valoarea pe care am ales sa o alocam unei rezerve sau unui debit. Un exemplu ar fi rezerva de apa dintr-o anumita locatie (lac, rezervor,etc.) si debitul ar fi rata cu care apa ar fi eliberata din acel rezervor (riu de scurgere, apa de compensare,etc.)Relatia dintre aceste valori este complexa – cerintele de consum de apa in aval pot fi variate ; de exemplu, irigatiile pot fi sezoniere ; cantitatea de apa statatoare va varia in functie de reincarcare si precipitatii; totusi, putem examina diferitele componente care creeaza valoarea in fiecare caz.

41

Resursele au o valoare economica ori de cate ori utilizatorii sunt dispusi sa plateasca pentru ele decat sa se lipseasca de acestea. Valoarea de utilizare implica o interactiune cu resursa, este valoarea care poate fi castigata dintr-o utilizare singulara si specifica a apei , si este acea valoare derivata ca o consecinta a utilizarii.De exemplu, cand apa reprezinta o sursa de alimentare pentru fabricarea bauturilor racoritoare, (un exemplu de utilizare de consum ) sau este utilizata ca sursa de energie hidroelectrica sau ca valoare recreativa pentru vanatoare sau pescuit ( utilizare neconsumatoare ) . De aceea , valoare difera in functie de utilizare – aceleasi 1000 de galoane de apa ar putea fi folosite pentru a produce un computer sau pentru a iriga o tona de grau. Primul produs are (in America) o valoare de cateva ori mai mare decat al doilea, dar in statele central africane poate fi adevarat invers.

Valoarea de utilizare a apei poate fi subimpartita in: -valoarea comerciala (unde apa este combinata cu alti factori si vanduta ca atare, cum ar fi exemplele de mai sus cu bauturile racoritoare si electricitatea) -valoarea de utilizare in situ ( cum ar fi exemplul cu pescuitul unde apa are o valoare de recreere / facilitare , dar ca urmare nu este vanduta) Exista de asemenea valori de non-utilizare asociate apei , unde valoarea alocata este independenta de orice utilizare reala in prezent a resursei de catre un individ sau organizatie.Valoarea de non-utilizare este asociata cu beneficiile derivate din cunoasterea faptului ca apa exista acolo si probabil va ramane acolo.

Putem doar sa simtim ca apa are valoare pentru noi – fara ea nu putem trai si traiul in apropierea unei surse de apa poate imbunatati calitatea vietii noastre. – astfel ii putem aloca o valoare intrinseca . Stiind ca o sursa anume de apa “exista” pur si simplu ii poate oferi o valoare de existenta . Aceasta s-ar putea aplica unei zone umede naturale care are o mare biodiversitate si poate contine si unele specii amenintate cu disparitia; un mediu unde avem senzatia ca conservarea ar fi lucrul “potrivit “. Legata de aceasta notiune ar fi o valoare de mostenire , prin care am dori sa transmitem aceasta zona umeda urmasilor sau generatiilor viitoare ca un habitat natural de care ei sa se bucure in viitor. In final, exista si valoarea altruista , care deriva din constientizarea faptului ca contemporanii nostri se pot bucura de beneficiile oferite de sursa de apa sau ecosistemul acvatic.

Exista si o alta categorie de valori care ocazional se considera ca face parte din valoarea de utilizare , dar frecvent este vazuta ca deosebita de valoarea de utilizare sau non-utilizare –valoarea de optiune. Aceasta apare acolo unde, desi un individ sau organizatie nu utilizeaza apa momentan ,pot fi pregatiti sa plateasca pentru dreptul de a o utiliza mai tarziu. De exemplu, o companie poate fi pregatita sa plateasca pentru drepturile de extractie dintr-un rau daca rezerva lor curenta de apa subterana ar fi compromisa. Aceasta plata poate fi una curenta (si in acest caz ar fi utilizata pentru a asigura alocarea viitoare catre acea companie) sau ar putea fi notificata ca o posibila/ probabila plata viitoare cand o cer imprejurarile. Uneori, valoarea de optiune este considerata separat de valoarea de utilizare.

4.3 Cost si pret In economia conventionala, datele sunt de obicei disponibile gratuit pentru analiza empirica. In domeniul economiei de mediu, informatiile despre preturi si cantitati sunt deseori mult mai greu de obtinut deoarece bunurile (apa curata, de exemplu) nu fac parte in mod normal dintr-o piata deschisa. De aceea trebuie sa fim mai inventivi cand trebuie sa alocam valori si costuri in acest context.

Cum ajungem la un pret pentru apa? Pentru o marfa tipica, pretul este in functie de costul de productie, fabricare, distributie (inclusiv materia prima, energia, forta de munca etc.) si de pretul pe care orice consumator este dispus sa-l plateasca.Incidental, diferenta dintre aceste valori poate fi considerata ca surplus sau profit.

Teoria economica conventionala ne spune cum poate politica de preturi sa influenteze aceste lucruri. Cu cat pretul este mai ridicat, cu atat este mai scazuta cererea legata de disponibilitatea de plata. Substitutele pentru apa, daca exista materiale potrivite pentru aplicarea in chestiune, devin relativ mai ieftine. Preturile mai ridicate tind sa mareasca rezerva de apa deoarece pana acum rezervele neeconomice devin disponibile mai repede pe masura ce creste pretul total pentru acel bun .O crestere a pretului face ca apa sa fie utilizata in activitati cu valoare mai ridicata , reducand utilizarea ei in activitati cu valoare scazuta – de exemplu, mai multa ar putea fi folosita pentru baut si mai putina pentru racire.Exista si argumente care

42

sustin ca marirea veniturilor pentru furnizorii de apa duce la o gospodarire mai eficienta si personal mai bine pregatit, si acest laucru ar determina in final o reducere a pretului , mentinand totodata surplusul. In final, se poate argumenta ca veniturile marite pentru furnizori le permit sa–si extinda si imbunatateasca mecanismele de furnizare astfel incat cele mai sarace si mai putin accesibile sa profite de acest serviciu (presupunand ca ele se pot incadra in cost cand acest lucru se intampla ) si ca acest lucru duce in cele din urma la reduceri de pret prin economii la scara.

In domeniul furnizarii apei, exista costuri absolute de productie legate de factori cum ar fi abundenta relativa (cat va fi disponibil din sursa propusa) , calitatea apei (cata purificare va fi necesara inaintea furnizarii) si usurinta extractiei ( este extrasa usor sau trebuie pompata de la mare adancime pe distante lungi) – acestea sunt costuri de furnizare descrise mai inainte ( Bubble-ul din stanga textului: Stiti cat platiti pentru apa de baut? Cat ati fi dispusi sa platit in plus pentru a asigura ca sursa dv. sa ramana neintrerupta?Cat de mult ati mai fi dispusi sa platiti in plus pentru a garanta ca sursa de apa sa ramana disponibila penru generatiile viitoare?)

Dar cat va fi pregatit sa plateasca pentru toate acestea orice consumator? Desigur ca suma depinde de multe lucruri, iar cantitatea sau valoarea bunurilor la care un individ este pregatit sa renunte va dicta , pana la un punct, eficienta cu care el / ea va continua sa-l foloseasca.Daca este considerata scumpa, atunci apa poate fi folosita pentru baut, dar nu pentru spalat. Totusi, in cele mai multe cazuri, degradarea mediului asociata cu extragerea apei nu va juca un rol important privind pretul sau costul recunoscut ; va fi un cost potential de mediu, dar nu un cost de furnizare.

In rezumat, acolo unde valoarea perceputa a unui bun este mai ridicata decat costul sau pretul cerut ulterior , atunci circumstantele sunt durabile; cand valoarea perceputa este mai scazuta decat pretul sau costul , atunci lucrurile nu sunt durabile. ( Bubble-ul din stanga textului: Ganditi-va la un exemplu sau un scenariu cand o diferenta mare de valoare ar duce la conflict? Care parti ar fi in conflict? Cum s-ar putea rezolva acesta?)

Deci…De ce este importanta stabilirea pretului?

-Suficienta veniturilor; venituri adecvate pentru operarea si intretinerea sistemului si extinderea serviciilor catre noi clenti -Alocarea resurselor; semnalizeaza alocarea resurselor de apa in mod corespunzator din pdv social , asigurand ca valorile catre societate depasesc costurile -Conservarea resurselor; semnalizeaza valoarea apei , incurajeaza utilizarea eficienta si conservarea -“Asezarea” preturilor; recunoasterea stimulentelor rezultate din structurile de preturi , si asigurand alinierea acestora cu obiectivele sociale dorite.

4.4 Tehnici de valorizare In capitolele precedente, am discutat diferentele de valoare care pot fi atribuite apei in functie de conditia, la o extrema, ca apa sa fie o necesitate vitala de viata ,si la cealalta extrema , de cata valoare acorda un individ unei optiuni cand decide de la cine va obtine apa. Am atins si subiectul evaluarii posibilitatilor (CV) si conceptul disponibilitatii de a plati (WTP) al oamenilor, precum si al disponibilitatii de a accepta(WTA)- puteti sa revedeti acesti termeni daca este nevoie.

Cand desfasuram un sondaj privind evaluarea posibilitatilor, pot fi folosite o serie de abordari pentru a afla informatii despre disponibilitatea de a plati - de exemplu , metode deschise cum ar fi jocul ofertelor sau intrebarea “Cat de mult esti dispus sa platesti ?” pentru bunul aflat in discutie , cerand respondentului sa incercuiasca suma de pe un card de plati care listeaza un numar de valori monetare. Exista de asemenea metode inchise , de exemplu intreband un respondent daca este dispus sa plateasca cel putin o suma stabilita.

Pana la un punct , valorile oamenilor vor fi diferite si acolo unde aceste diferente sunt mari exista termenul de diviziune a valorii. Daca o asfel de diviziune nu este rezolvata , atunci poate duce la un conflict al valorii Asfel de conflicte ale valorii pot fi evitate printr-o buna utilizare a proceselor politice formale – guvernare si transparenta buna, crearea unui consens ( cere mult timp, dar cand este folosit in combinatie cu alte procese, ofera o valoare suplimentara semnificativa) si mecanisme formale de piata.

Cand abordam managementul integrat al resurselor de apa (IWRM), trebuie sa luam in considerare conceptul de valoare a sistemelor Asa cum am explicat in capitolul precedent, aceasta se refera la

43

valoarea adunata pe care, sa spunem, o poate genera o unitate de apa pe masura ce se deplaseaza pe un sistem riveran inainte de a se consuma sau pierde.O abordare integrata a managementului resurselor de apa muta accentul de pe valoarea utilizatorului pe valorile de sistem , tinand cont de costurile de oportunitate si internalizand externalitatile.Utilizarea acestei abordari ne poate ajuta sa alegem intre nevoile /optiunile concurente si sa ne ghideze spre cea mai valoroasa utilizare a resursei noastre. In (2) este data o discutie comprehensiva asupra valorii sistemului.

In inaintarea spre o strategie de management integrat al resurselor de apa (IWRM) , este clar ca trebuie sa se puna accent tot mai mare pe valoarea totala a apei pe intreg bazinul raului si abordarea de sistem ne ajuta sa clarificam cea mai potrivita si efectiva utilizare a resursei.

4.5 Stabilirea pretului apei ( menajera, industriala, pentru agricultura) Stabilirea pretului apei este o problema dificila, din mai multe motive.Ce pret reflecta cel mai bine valoarea apei? Costul marginal al apei poate fi scazut â&#x20AC;&#x201C; alimentarea primei unitati poate fi foarte ridicata , dar de acolo incepand alimentarea unitatilor ulterioare ar putea fi mult mai scazuta.

Ne putem gandi la mai multe cai de stabilire a pretului pentru apa furnizata: -o rata fixa platibila pentru oricine - o taxa bazata pe abilitatea de plata a unei persoane - un cost per unitate de volum de apa (alimentare contorizata) indiferent de utilizare - un cost per unitate de volum de apa care este cu banda (??) ,in functie de utilizarea apei - un cost per unitate de volum de apa ajustabil , care se modifica in functie de cantitatea consumata Similar, pentru tratarea apei uzate: -o rata fixa platibila pentru oricine -o rata platibila in functie de cantitatea furnizata -o rata platibila be baza contorizarii scurgerii Sa ne ocupam de cateva din exemplele mai plauzibile mai amanuntit. Un tarif de apa reprezinta un set de reguli si reglementari care acopera cheltuielile / taxele / preturile pe care utilitatile de apa le folosesc pentru a aduna venituri.Apare inevitabil un element de interventie (politica) cand se fixeaza tarifele , data fiind natura pietei ,si astfel tarifele trebuie sa fie vazute in contextul unui cadru mai larg de reforme sociale ( care acopera, de exemplu, guvernarea, managementul si investitiile).Preturile diferite vor avea un impact diferit asupra diferitilor actionari deoarece tarifele au functii diferite. Ele stabilesc nivelul venitului primit de o utilitate de apa , dar creeaza de asemenea stimulente legate de producerea si utilizarea apei, si aloca costurile asociate intre diferitii clienti.

Consumatorii pot fi taxati cu o rata fixa lunara sau anuala indiferent de consumul real de apa. Un astfel de tarif se utilizeaza deseori in sisteme unde conductele locuintelor nu sunt echipate cu contoare. Rata fixa este normal legata de un indicator precum numarul de persoane care locuiesc sau marimea apartamentului.

Filozofia acestei abordari tinde sa fie legata mai mult de probleme de echitate si corectitudine decat de recuperarea costurilor.

In cazul conductelor dotate cu contoare, consumatorii pot fi taxati cu o rata uniforma (lineara) pe unitatea de volum de apa, furnizata indiferent de consum, sau cu un tarif crescator (??) (IBT) ,care percepe rate mai mari pe masura ce creste consumul.

De obicei un IBT are o rata initiala in zona de consum redus care este mentinuta la un pret sub medie , si acesta este folosit apoi pentru a compensa o rata de tarifare peste medie in cazul unui consum mai ridicat.

In aceste conditii se pare ca este cazul in care clientii industriali si comerciali platesc semnificativ mai mult decat clientii casnici in toate ratele de consum.Rezultatul il reprezinta o subventie de la utilizatorii industriali si comerciali si de la utilizatorii casnici care consuma un volum mare, catre utilizatorul casnic care consuma un volum mic. IBT sunt folosite de obicei in tarile mai putin dezvoltate deoarece sunt considerate de multi ca fiind â&#x20AC;&#x2DC;corecteâ&#x20AC;&#x2122;.

Totusi, lucrurile nu sunt cum ar parea la prima vedere (vezi nota 3 de subsol) si desi nimeni nu comenteaza ca oamenii sa fie lipsiti de apa doar pe baza statutului economic, este totusi de comentat daca tarifele reprezinta mecanismul corect de plecare pentru redistribuirea venitului personal in acest mod. In plus,

44

presupunera ca micii consumatori sunt saraci si marii consumatori sunt bogati nu este intotdeauna valabila.Dovezile atesta ca consumul de apa nu este legat de venit , desi este destul de mult legat de marimea gospodariei.Daca aceasta este mare, atunci familiile cu venit mic vor fi penalizate de IBT.Marimea benzii de tarif initial (cu pret scazut) poate fi atat de ridicata , incat nu este stimulata reducerea consumului â&#x20AC;&#x201C; daca cineva plateste deja tariful de baza si acesta este fixat sub cost, atunci stimulentul pentru reducerea semnificativa a consumului este minim.Pe de alta parte, consumatorii industriali si comerciali pot fi descurajati de a folosi acea sursa din cauza costului ridicat si obligati sa caute surse alternative.Pentru unii consumatori calcularea consumului poate fi dificila daca trebuie sa inmulteasca mai multe costuri pe unitate de consum in fiecare banda de tarif si sa le adune apoi pe toate.In final, este nevoie de sprijin administrativ si operational adecvat pentru a mentine un sistem eficient de contorizare si facturare.Citirea trebuie sa se faca cu regularitate, la timp si sa poata fi verificata , iar calcularea si transmitarea facturilor sa fie un proces transparent si usor de inteles.

Acolo unde multe gospodarii traiesc in saracie, ar fi necesar sa se asigure un nivel de subventionare care sa garanteze sanatatea publica si nevoile de baza. In general, ar fi bine ca aceste subventii sa fie aplicate gospodariilor sau indivizilor in cauza decat asupra costului general de furnizare a apei (costurile de intrare) sau asupra iesirii (tariful pentru apa).Aceste subventii trebuie vazute in contextul general al unei politici sociale decat intr-un context izolat.Aceasta inseamna ca o utilitate de apa nu ar fi cea mai potrivita pentru a stabili un sistem de subventii, sau sa-l administreze (in alt mod decat prin facturare).

Iata cateva principii de baza aplicabile: - Subventia trebuie legata de cantitatea de apa consumata in mod real (contorizata) , pana la o anumita limita - Pentru a se asigura ca doar cei saraci sunt vizati, se cere un mijloc de testare a mijloacelor de trai.

Un astfel de sistem de ierarhizare (preferabil aplicat pe plan national) permite apoi diferitele nivele de eligibilitate - Subventia trebuie acordata pentru a acoperi doar partial costul total de furnizare, in functie de rezultatul testului privind mijloacele de trai. Se cere ca consumatorul sa plateasca el insusi o parte din factura , indiferent de subventie â&#x20AC;&#x201C; poate 25% ( pentru a incuraja conservarea) - Testarea mijloacelor de trai trebuie sa se concentreze pe si sa abordeze in mod specific consumul de apa, si trebuie acordate concesii si subventii doar pe o perioada limitata de timp inainte de reevaluare.

Pot fi emise facturi care sa includa subventia, si atunci furnizorul de apa isi poate pretinde inapoi subventia de la agentia care acorda subventia. Ca o alternativa, factura totala poate fi emisa (si platita) si consumatorul este apoi rambursat cand solicita agentia.

Un alt mecanism de aplicare a tarifului bloc ar fi sa se stabileasca cheltuieli de baza de consum la o rata nationala de consum per capita ( litri / persoana / zi) si apoi sa se inmulteasca aceasta cu numarul de persoane din gospodarie. Consumul peste acest nivel ( pantru activitati altele decat bautul / gatitul / spalatul, etc.)ar fi facturat la un pret mai ridicat.

Dupa cum putem vedea, stabilirea pretului, ca instrument , ar putea fi complexa din pdv al calculului si social si costisitor de administrat, dar ne permite sa ne orientam impacturile si ne ajuta la incurajarea modificarilor de comportament. Ne permite de asemenea sa acumulam cantitati importante de venituri.

Tipurile de stabilire a pretului apei includ: -Stabilirea pretului in vrac (la volum mare) (???)

- Structuri de tarifare cu amanuntul, care pot include: -Stabilirea pretului prin contorizare (tinde sa fie un mijloc bun de incurajare a conservarii; nu este intotdeauna economic si poate fi costisitor de administrat; venitul poate fi variabil) -Tarife bilaterale ( ofera mai multa stabilitate a venitului ; pot fi folosite pentru a semnaliza nevoia de conservare) -planificari in caz de seceta -stabilirea unui plafon , sa spunem, de 2-5% din venit ( chiar daca disponibilitatea de plata ar fi mai ridicata)

45

Ca o alternativa la stabilirea unui pret, acordarea de licente si permise este simpla si relativ usor de administrat. Totusi, poate fi destul de costisitor de monitorizat si de legiferat si modifica foarte putin comportamentul, aducand totodata un venit mai scazut.

Taxele si amenzile sunt de asemenea simple si la obiect, desi sunt mai costisitor de administrat decat licentele , si tind sa fie mai greu de legiferat. Desi pot fi usor indreptate spre modificari de comportament, ele nu au tendinta sa aduca un venit mare.

GWP rezuma experienta lor privind stabilirea pretului , considerandu-l ca fiind aplicabil in aproape toate imprejurarile, dar avand mai multe conditii prealabile daca se doreste a rezulta o politica de recuperare cu succes a costurilor. Acestea sunt: -Acceptarea publica a nevoii de recuperare a costurilor; ar putea fi nevoie de o campanie publica de informare pentru a convinge oamenii in cazul ca sunt obisnuiti sa considere apa ca pe un â&#x20AC;&#x2DC;dar al naturiiâ&#x20AC;&#x2122; -Este mai usor sa se implementeze cheltuieli mai mari cand se asociaza cu o imbunatatire a serviciilor -Sustinere politica puternica si evitarea promisiunilor extravagante si irealizabile inainte de alegeri -Sunt esentiale sondajele privind cererea si consultarea consumatorilor.In comunitatile mai sarace si cu srevicii insuficiente, sondajele privind disponibilitatile de plata pot fi un indiciu util pentru stabilirea tarifelor adecvate , cu conditia sa fie consultate persoanele care platesc intr-adevar (deseori femeile) -Asigurarea atenta a serviciilor pentru consumatorii saraci sau dezavantajati. Sprijinul direct poate fi mai eficient , deoarece subventiile adesea aduc beneficii celor bogati intr-o mai mare masura -Transparenta financiara, inclusiv auditarea independenta si ajustarile regulate si automate ale pretului (de exemplu pe baza inflatiei) -Reglarea publica ferma si clara a tarifelor fixate de sectorul privat. Din cauza lipsei concurentei si a sensibilitatii sociale ridicate a apei, guvernele tind sa regleze preturile , fie ca sunt stabilite de utilitatile publice, de municipalitati sau de concesionarii particulari -Consumatorii tind sa raspunda la cresterile de pret printr-o grija sporita fata de consumul de apa -Structura tarifelor este la fel de importanta ca si nivelul cheltuielilor in realizarea scopurilor privind echitatea si recuperarea costurilor -Pentru companiile private este mai usor sa colecteze si sa mareasca preturile decat pentru sectorul public Recomandare: Este recomandata pentru GWP Tool C 6.3, Reglementari pentru Serviciile de Apa. 4.6. Rolul subventiilor Cum am vazut in sectiunea precedenta, o modalitate comuna de abordare a esecului pietei si asigurare a gospodariilor sarace a fost aceea a interventiei guvernului sub forma de subventii. Subventiile pot fi folosite pentru a proteja grupurile vulnerabile si cele sarace din societate , dar sunt dificil de orientat si pot sfarsi prin a ajuta in mod disproportionat pe cei instariti. Ele mai pot incuraja si un consum excesiv. Intr-adevar, OECD a concluzionat ca subventiile agricole din Europa produc pagube masive de mediu prin promovarea utilizarii terenului destinat agriculturii (cand exista un surplus general de hrana) si prin incurajarea politicilor agricole care sfarsesc prin a degrada mediul.Subventiile pot cauza probleme asemanatoare si in alte parti ale lumii, manifestandu-se prin extinderea excesiva a pasunatului si prin despaduriri.

Recomandare: Se recomanda sa consultati GWP Tool C 7.4. Sunt discutate exemple de subventii nepotrivite ,care includ: -Uzine industriale care sunt mari consumatoare de apa si care opereaza intr-un regim protejat, subventionat, sunt lipsite de orice stimulent in a conserva apa sau a o utiliza eficient -Preturile scazute din sectorul energetic incurajeaza utilizarea excesiva a apei -Preturile subventionate pentru recoltele agricole care necesita cantitati mari de irigatii duc la o utilizare masiva pentru aceasta activitate, in detrimentul altor utilizari sau al conservarii.

GWP rezuma in acest mod experienta in aplicarea subventiilor:

46

-Noile subventii trebuie introduse cu foarte multa grija , deoarece tind sa fie greu de inlaturat si pot deveni o povara fiscala. Totusi, pot fi folositoare pentru incurajarea introducerii unor tehnologii neobisnuite (de exemplu metode de reciclare si de irigare eficienta ) sau pentru stimularea unor proiecte pilot care ar duce la o acceptare mai mare a practicilor dezirabile -Subventiile (cum ar fi imprumuturile cu dobanda scazuta) ar putea fi o modalitate de abordare a esecurilor de piata repetate ( de exemplu, obiceiul de a necesita perioade de rambursare excesiv de scurte pentru reciclare sau aplicatii eficiente) -Subventiile mai pot fi utilizate in combinatie cu un regim taxa / pret pentru a face regimul mai acceptabil, deoarece persoanele si firmele care platesc taxa pot vedea ca veniturile sunt aplicate pentru acelesi scop si pot chiar sa beneficieze de pe urma lor -Subventiile pot ajuta celor care au deja acces la serviciile de apa, dar nu sunt in beneficiul celor care nu au acces la apa -Reformele de politica care au ca scop indepartarea distorsiunilor economice pot avea beneficiul dublu al castigurilor economice si de mediu (politicile “ castig-castig”).

GWP mai atrage atentia ca exista riscul ca reformele economice generale care nu abordeaza acele distorsiuni care sunt specifice sectorului apei pot agrava problemele acestui sector. De exemplu, liberalizarea comertului poate mari presiunea asupra unei resurse naturale ca apa, in cazul cand nu este insotita de un program de reforma a apei.

4.7 Probleme privind disponibilitatea Poate fi cazul, mai ales in tarile mai putin dezvoltate, ca tarifele curente de apa ale utilizazorului sa nu acopere nici cheltuielile de operare si intretinere asociate furnizarii de apa, ca sa nu mai pomenim si celelalte componente.Cresterile rapide ale tarifelor pentru utilizatorii individuali care le indreapta spre nivele totale de costuri nu ar fi nici practice, nici acceptabile din pdv politic, in special in economiile cu venituri scazute. Orice reglare de acest fel ar duce la niste costuri sociale suplimentare semnificative ,in timpul perioadei de schimbare.Cand se porneste de la nivele scazute ale tarifelor, asfel de cresteri ar trebui sa fie progresive (deseori pe o perioada lunga de timp) ,si sa fie insotite de crearea constientizarii, educare si participarea din partea utilizatorului ( vezi si Principiul Nr.2 de la Dublin legat de participare).Consumatorii de apa trebuie sa vada transparenta si imbunatatirile in ceea ce priveste calitatea serviciilor, acoperirea retelei si mediul general rezultat din plata acestor costuri mai ridicate.

O abordare ar fi de a modera fortele pietei prin utilizarea unui organ national de reglementare. De exemplu, in Marea Britanie, organul de reglementare a pretului apei (OFWAT) are rolul de a “ reglementa intr-un mod care asigura stimulente si incurajeaza companiile sa realizeze servicii de clasa mondiala in privinta calitatii si valorii pentru clientii din Anglia si Tara Galilor ”.OFWAT fixeaza niste limite pentru costurile pe care companiile de apa le pot pretinde consumatorilor si incurajeaza concurenta in acest sector, ajutand la abordarea problemelor legate de disponibilitate prin interventii directe in sectorul care este sustinut de legislatie.

Cand este vorba de utilizarea apei in agricultura si pentru irigatii ( unde se consuma cea mai mare parte a apei) ,problemele legate de disponibilitate pot deveni mai complexe. Similar, se poate argumenta ca industria ar trebui la randul ei sa plateasca costul total pentru apa furnizata si pentru apa uzata care necesita tratare – daca acest lucru provoaca greutati mari organizatiei, atunci masurile care sustin venitul companiei ar fi cea mai buna cale de solutionare a problemei, mai degraba decat acele masuri care ar compromite durabilitatea serviciilor de apa.

Principiul de baza conform caruia cele mai bune estimari pentru costul total si valoarea totala a apei sunt atat disponibile public , cat si utilizate in cadrul unei strategii de gospodarire integrata a resurselor de apa ,este unul solid.Ele pot fi utilizate pentru a informa dezbaterea atunci cand se ajunge la fixarea preturilor pentru apa sau a cheltielilor pentru efluenti , precum si pentru alte instrumente de politica cum ar fi stimulentele pentru controlul poluarii , sau investirea de capital in extinderea retelelor de alimentare in zonele inaccesibile, sarace ( si deseori costisitoare) urbane si rurale. IWRM muta accentul de pe valoarea utilizatorului pe valoarea sistemelor , tinand cont de costurile de oportunitate si internalizand externalitatile.

47

4.8 . Analiza economica legata de Directiva Cadru a Apei din UE Directiva Cadru a Apei din UE 2000 / 60 / EC, asigura un cadru legislativ desemnat sa protejeze si sa imbunatateasca calitatea resurselor de apa ( rauri, lacuri, apa subterana, apa de tranzitie si costiera) in cadrul Uniunii Europene. Deoarece fiecare Stat Membru al UE implementeaza continutul Directivei in legislatia sa nationala proprie, intentia Directivei este de a incuraja un grad mai mare de participare publica si de transparenta in domeniul gospodaririi apei. Solicita in mod specific introducerea unui management al bazinului raurilor la scara europeana , fiind necesara cerinta cooperarii peste granite in Managementul apei intre tari, precum si prevenirea si controlul poluarii pe baza unei abordari â&#x20AC;&#x153; combinateâ&#x20AC;?. Aceasta abordare este pe deplin in concordanta cu IWRM. Cand Statele Membre si-au identificat districtele de bazine de rauri, (RBD), WFD solicita o analiza a caracteristicilor pentru fiecare, o trecere in revista a activitatilor umane in ceea ce priveste statutul corpurilor de apa continute in acel district , precum si o analiza economica a utilizarii apei. Din acest proces rezulta un raport de caracterizare , dar va fi necesar un Plan de Gospodarire a Bazinului Raului mai substantial (RBMP) pana in 2009. Planul este desemnat sa ofere o prezentare mai detaliata a modului cum vor fi atinse obiectivele fixate pentru bazinul raului ( statutul ecologic, statutul cantitativ, starea chimica si obiectivele zonelor protejate), intr-un interval de timp cerut. In Cutia 1 , sunt subliniate informatiile solicitate pentru RBMP. CUTIA 1: Informatiile despre RBMP, detaliate in Anexa VII din WFD includ: (3) : -Efectuarea unei analize economice a utilizarii apei in fiecare RBD -Evaluarea tendintelor privitoare le furnizarea apei, cererea de apa si investitii -Identificarea zonelor desemnate pentru protejarea speciilor acvatice de interes economic -Desemnarea corpurilor de apa intens modificate pe baza evaluarii impactului ( inclusiv impactul economic) asupra utilizarilor existente , precum si a costurilor pentru solutii alternative care sa asigure acelasi obiectiv benefic -Evaluarea nivelurilor curente de recuperare a costurilor -Sprijinirea alegerii unui program de masuri pe baza criteriilor de cost-eficienta -Evaluarea rolului potential al stabilirii pretului in programele de masuri â&#x20AC;&#x201C; implicatii asupra recuperarii costurilor -Estimarea nevoii de derogare potentiala ( de timp si de obiective) fata de obiectivele de mediu ale Directivei , pe baza evaluarii costurilor si beneficiilor si a costului pentru solutiile alternative care sa asigure acelasi obiectiv benefic -Evaluarea derogarilor posibile rezultate din activitati / modificari noi , be baza evaluarii costurilor si beneficiilor si a costului pentru solutiile alternative care sa asigure acelasi obiectiv benefic -Evaluarea costurilor pentru masurile de identificare a cost eficientei in controlul substantelor prioritare

Astfel, in implementarea WFD, va fi nevoie de o caracterizare a fiecarui bazin riveran si de pregatirea unei analize economice a utilizarii apei. Cand se identifica problemele semnificative in Managementul apei, RBMP va trebui sa scoata in evidenta discrepantele in statutul apei dintre rezultatele de baza si obiectivele WFD , pentru a permite construirea unui plan de masuri corespunzator. Pe langa efectuarea unei analize economice complete a utilizarii apei din bazin, va fi important sa se evalueze aportul economic necesar elaborarii planului de masuri si transpunerii lui in fapte. WFD integreaza economia in Managementul apei si in crearea politicii; principiul poluatorul plateste, analiza cost beneficiu si analizarea instrumentelor economice precum stabilirea pretului apei vor juca toate un rol in realizarea obiectivelor Directivei pentru o stare buna a apei pentru toti intr-o maniera cost eficienta.

Recomandare: Pentru un rezumat in forma de tabel al elementelor economice din cadrul WFD , vezi pag.

19 din documentul principal al grupului de lucru WATECO ( o grupare informala orientata pe apa / economie din Statele Membre, dedicata enuntarii problemelor economice asociate cu WFD).Mai este disponibila sub formade link la pagina http://forum.europa.eu.int/Public/irc/env/wfd/library?I=/framework_

48

directive/guidance_documents/economic_wateco&vm=detailed&sb=Title. Acest document este de asemenea o sursa pentru mult mai multe informatii despre rolul economiei in formularea politicii apei in contextul WFD ( de la pag. 17 mai departe).

Referinte 1. Schultz W und Schultz E (1989) “Studiu de caz despre Germania prezentat la un workshop international despre Estimarile Beneficiului si Luarea deciziilor de Mediu” OECD si avand in cuprins “Economia si Mediul ; Un Studiu al Problemelor si Optiunilor Politice “, Nicolaisen et al, OECD 1991.Disponibil la http:// www.oecd.org/dataoecd/48/11/34281824.pdf 2. Cap-Net IWRM planuri: modul de pregatire , Martie 2005, www.cap-net.org 3. Directiva Cadru a Apei forum electronic “ Orientare economica – document principal “; http://forum.europa.eu.int/Public/irc/env/wfd/library?I=/framework_directive/guidance_documents/economic_ wateco&vm=detailed&sb=Title 4. Valorizarea Apei pentru o Guvernare mai buna ; Cum sa promovati dialogul pentru a echilibra valorile sociale, de mediu si economice. Wolff et al .The Pacific Institute, 2003 5.Valorizarea mediului de apa : o perspectiva economica .Turner & Postle. 1994

5. Instrumente economice in sectorul apei Obiectivul capitolului: Acest capitol este conceput sa asigure o analiza a diferitelor instrumente economice care sunt folosite in sectorul apei, examinand modul cum sunt ele aplicate , cum poate fi optimizata utilizarea lor,si cum pot duce ocazional la consecinte care nu fusesera planificate sau prevazute.

Introducere In majoritatea tarilor lumii, reglementarea ‘comanda si control’ este inca forma predominanta de reglementare de mediu – poate fi eficienta, dar nu intotdeauna cost-eficienta. (vezi nota de subsol 1) In ultimii ani, unul din principiile fundamentale privind responsabilitatile de mediu a fost acela al ‘responsabilitatii impartite’.Asta inseamna ca toti participantii dintr-un lant de furnizare, de la productie pana la consum, accepta responsabilitatea pentru impactele de mediu care apar in zona lor specifica din lant. De exemplu, daca o intreprindere producatoare de componente pentru centrale electrice produce piese din metal zincate si le transforma pe acestea intr-un produs, atunci acea companie va fi raspunzatoare pentru poluarea generata in timpul zincarii si fabricarii produsului. Acest producator nu va fi facut direct si unic raspunzator pentru impactul de mediu al produsului odata iesit de sub controlul companiei. Utilizatorii produsului, si cei implicati in post – utilizare, vor imparti cu totii responsabilitatea pentru impactul de mediu al acelui produs.Deci poluarea totala nu este atribuita doar producatorului sau fabricantului, ci tuturor partilor care participa la generarea poluarii legate de producerea, fabricarea,utilizarea si indepartarea produsului. Principiul ‘poluatorul plateste’ (PP) - sau ‘principiul poluatorul plateste’ (PPP) – transforma aceasta responsabilitate impartita in costuri. Fiecare actor este raspunzator pentru costurile reale asociate cu impactele de mediu cauzate de activitatile lui /ei. Aceste costuri de mediu pot ramane ca externalitati sau pot fi internalizate si reflectate in pretul produselor si sreviciilor.Astfel costul este platit in cele din urma de consumatorul / utilizatorul final prin alegerea

49

de catre el/ ea a unui anumit produs sau serviciu.O functie a unui instrument economic este de a internaliza aceste costuri externe.

5.1. Principiul Poluatorul Plateste PPP a fost gandit in Europa de peste 30 de ani; Comunitatea a introdus acest termen in 1975 (1) si OECD in 1972 (2).

Principiul 16 de la Summit-ul Pamantului UNCED de la Rio din 1992 afirma explicit ca : “ Autoritatile nationale trebuie sa incerece sa promoveze internalizarea costurilor de mediu si utilizarea instrumentelor economice, tinand cont de abordarea ca poluatorul trebuie sa suporte ,in principiu, cheltuielile pentru poluare, avand in vedere interesul public si fara a leza comertul international si investitiile.”

PPP se bazeaza pe taxele impuse asupra proceselor care genereaza poluarea – fie ca taxe directe pe poluare, fie ca taxe de licenta care imputernicesc detinatorul sa genereze anumite cantitati de poluare.Fara PPP, poluatorii continua sa polueze si costurile se muta spre victimele poluarii.

OECD specifica faptul ca PPP exclude asistenta financiara, dar apar ocazii cand situatia devine confuza din cauza platilor ( deseori granturi cu finantare centralizata sau intreruperi ale taxelor) si asistenta financiara poate fi realizata privitor la costul pentru achizitionarea si instalarea echipamentului de reducere a poluarii si /sau stimulentele de instalare a unor procese mai curate.

OECD a mai argumentat (3) ca PPP poate fi extins la asa-numitul “principiu al stabilirii pretului resursei” , care sustine ca toate resursele naturale, inclusiv capacitatea de absorbtie naturala a mediului,trebuie sa aiba un pret stabilit care sa reflecte costurile sociale de utilizare a acestora.Acest principiu se mai numeste si “” principiul utilizatorul plateste” , desi nici unul din cele doua principii nu au recunoasterea internationala a PPP.Aplicarea totala a PPP si a principiilor sale inrudite sugereaza ca poluatorii trebuie sa plateasca costul total al propriilor lor activitati si al activitatilor publice de reducere a poluarii mediului, in timp ce cheltuielile guvernamentale trebuie restrictionate la bunurile publice, precum protejarea zonelor naturale si a biodiversitatii, si monitorizarea , cercetarea si educatia pentru mediu.

Cutia 1 : PPP Avantajele PPP includ: -Evitarea externalitatilor -Transferarea costului poluarii catre poluator si alocarea corespunzatoare a costului pentru poluare -Reducerea in general a nivelului total de poluare , actionand ca un stimulent pentru economisirea banilor si de aici reducand activitatile poluatoare Dezavantajele PPP includ: -Tinde sa creeze un argument privitor la “Ce este si ce nu este poluare?”

-Apar argumente similare cand se decide cat trebuie platit pentru un anumit impact de poluare apar probleme de echitabilitate si transparenta -Identificarea celui care cauzeaza poluarea -Gasirea celui mai bun mijloc de plata pentru poluatori – taxe, amenzi, etc.

-Poate fi vazut ca un factor inhibitor al cresterii economice- in special in tarile mai putin dezvoltate.

5.2 Instrumente economice 50

Principala trasatura a unui instrument economic este de a clarifica poluatorilor costul mai larg al activitatilor lor poluatoare. (vezi nota 2 de subsol). Scopul lor este de a demonstra pretul pagubei de mediu cauzate si sa-i faca pe poluatori sa plateasca in consecinta (conform PPP).Poluatorii atunci au de ales intre a plati acel pret sau sa ia masuri pentru reducerea poluarii.Un instrument economic trebuie sa asigure totdata un stimulent continuu pentru dezvoltarea unor tehnici noi de control al poluarii , mai cost-eficiente.

Recomandare: Pentru un rezumat detaliat dar usor de citit al motivelor existentei instrumentelor economice in sectorul apei, cititi documentul ‘ Instrumente economice pentru apa; Teoria instrumentelor economice ‘, scrisa de Departamentul pentru Mediu, Alimentatie si Agricultura (DEFRA) din Marea Britanie.

Cutia 2: Beneficii potentiale ale utilizarii instrumentelor economice -O mai mare eficienta in realizarea obiectivelor de calitate.Fara instrumentele potrivite, costurile actiunii de reducere a poluarii s-ar putea sa nu fie luate pe deplin in considerare cand se stabilesc acordurile privind evacuarea.Poluatorii diferiti se pot confrunta cu costuri foarte diferite de reducere a poluarii. Daca acele diferente de costuri pot fi reflectate mai bine, se poate modifica modelul de control al evacuarilor , reducand astfel costurile totale.

-Imbunatatiri mai cost-eficiente privind calitatea. Ar fi posibil ca imbunatatirile ulterioare privind calitatea apei sa se realizeze mai ieftin decat inainte; de exemplu, poluatorului i s-ar putea pretinde sa plateasca cheltuielile pe baza unei estimari a costurilor catre altii -Implementarea imbunatatita a Principiului Poluatorul Plateste. Daca costurile solicitate poluatorilor reflecta doar in mica masura costurile mai mari ale poluarii pe care o cauzeaza, un instrument economic ar reflecta mai bine aceste costuri -Asigura un stimulent continuu pentru inovatii privind reducerea costurilor ( deoarece ‘pretul’ este platit pentru toata poluarea, nu doar pentru aceea care depaseste un anumit nivel de poluare) - Un lant de venituri (daca se utilizeaza taxele ) sau un venit singular ( daca se liciteaza permise negociabile ) O forma traditionala de control al poluarii acvatice este printr-un legiuitor care emite permise sau acorduri simple pentru a permite evacuarile. Totusi, aceasta abordare s-ar putea sa nu fie lipsita de dezavantaje deoarece: -s-ar putea sa nu se conformeze obiectivelor de mediu privind apa de receptie la cel mai scazut cost -s-ar putea sa nu-i faca pe cei raspunzatori de poluare sa plateasca pretul intreg pentru efectele acivitatilor lor -s-ar putea sa nu incurajeze ca evacuatorii sa depaseasca cerintele minime de indeplinire a conditiilor care ar putea fi impuse O cale comuna de utilizare a principiului poluatorul plateste pentru a recupera costurile de tratare a apei industriale evacuate (fie in canalizare, fie in apele de suprafata), este utilizarea taxelor pentru emisii sau poluare – de obicei o taxa variabila bazata pe volumul total evacuat si cantitatea de poluare organica pe care il contine.

La inceputul anilor 1990, multe tari aplicau o varietate de taxe ca instrumente economice(4) , asa cum este ilustrat in Cutia 3.

GWP ofera urmatoarele ca ‘lectii invatate’ din aplicarea taxelor pentru poluare: -Putine taxe de poluare sunt fixate la un nivel suficient de ridicat pentru a incuraja firmele sa cheltuiasca suficient pentru reducerea poluarii , pentru a se conforma standardelor de poluare, dar 51

existenta unei taxe, chiar si la nivel scazut, produce un oarecare stimulent si poate fi de folos la constientizarea costurilor de poluare -Taxele de poluare trebuie administrate ca parte a unui sistem general de reglementari -O conditie preliminara pentru ca taxele de poluare sa aiba succes este prezenta unei monitorizari si a unui sistem de masurare bine dezvoltat -Taxele de poluare au un efect stimulativ mai puternic asupra partii poluatoare daca aceasta trebuie sa suporte costul taxei insesi si nu poate transfera costurile la consumatori -Maririle progresive planificate ale taxelor sunt utile deoarece permit evacuatorilor sa-si ajusteze procesele dupa o perioada de timp data.

Cutia 3: Tari care aplica taxe ca instrumente economice (4) Tipul taxei Taxe Taxe pentru utilizaefluenti tor Aer Apa Dese Zgouri mot Australia X X X Belgia X X Canada X Danemarca X Finlanda Xx Franta X X X X Germania X X X Italia X X Japonia x X Olanda x X X X Norvegia X Suedia X Elvetia X X Marea Britanie X X Statele Unite x x x

Taxe Taxe Diferenpe admini- tierea produs strative taxelor

X X X X X X X

X X

X X x

X X X X X x

X X

X

X X X x

5.3. Permise negociabile Un instrument economic mai recent il reprezinta permisul negociabil sau vandabil. In acest caz, evacuatorii sunt capabili sa cumpere si sa vanda drepturile de evacuare in limite generale sau limite maxime. Nivelul total permis al emisiilor unor anumite substante pentru o anumita intindere de apa sunt impartite intre evacuatorii relevanti ( aceasta presupune ca exista un numar suficient de evacuatori pentru a crea o piata eficienta). Unii evacuatori pot fi capabili sa sa-si reduca evacuarile sub nivelele permise la un pret redus. In acest caz, ei pot sa-si vanda drepturile de evacuare altora - poluatori pentru care reducerea este mai scumpa si care doresc prin urmare sa cumpere permise.Aceasta este asa-numita abordare a limitarii si negocierii (??).

Schemele de negociere a emisiilor au aparut ca niste instrumente de politica populare - pentru prezent accentul s-a pus pe controlul poluarii aerului. Majoritatea initiativelor semnificative privind imbunatatirea calitatii aerului din Statele Unite includ acum negocierea emisiilor ca o componenta a programului lor de control al emisiilor , desi negocierea emisiilor de bioxid de sulf a avut loc acolo de peste 40 de ani. Principalul beneficiu perceput asociat cu negocierea emisiilor este ca un program proiectat corespunzator asigura un cadru in care , asa cum se argumenteaza, reducerea 52

emisiilor este realizata la cel mai mic cost posibil , prin acordarea de flexibilitate surselor de emitere in ceea ce priveste gasirea si aplicarea metodelor cu cel mai scazut cost pentru reducerea poluarii. Sursele de emisii cu optiuni de conformare la un cost scazut sunt stimulate sa reduca emisiile mai mult decat ar face acest lucru in cazul reglementarii de tip “comanda si controleaza’.

Cutia 4: Schema de Negociere a Emisiilor din Marea Britanie Un nou mod de combatere a schimbarilor climaterice – Citat dintr-un raport al Oficiului National al Auditului din Marea Britanie, aprilie 2004: “ Reducerea emisiilor este efectuata de acele companii care le pot furniza cel mai eficient. Fiecare companie poate decide care este cea mai buna strategie, comparand pretul pietei privind permisele de emisii cu costul necesar reducerii propriilor emisii.In general, companiile care pot gasi modalitati mai ieftine de reducere a emisiilor vor tinde sa vanda permise organizatiilor care se confrunta cu costuri mai ridicate. Efectul general va fi reducerea costului total de realizare a oricarui nivel dat de reducere a emisiilor. Cu cat este mai mare participarea ( in aceasta schema), cu atat sunt mai mari reducerile de costuri”.

Prin negocierea creditelor si permiselor privind emisiile la sursele costisitoare, care apoi vor trebui sa reduca emisiile cu mai putin decat ar trebui s-o faca in alte situatii, reducerile cost-eficiente ale emisiilor sunt realizate de ambele parti.

Aplicand o filozofie asemanatoare de negociere la pietele apei, drepturile transferabile pentru apa sunt instrumente care permit vanzarea alocarilor de apa de la un grup la altul. Pietele se pot aplica atat apei de suprafata cat si apei subterane , iar transferul de drepturi poate fi sezonier sau permanent.

GWP argumenteaza ca asfel de piete pot: ( vezi nota de subsol nr.3) -Permite ca apa sa fie transferata de la utilizari cu valoare scazuta la utilizari cu valoare ridicata -Sa invinga rezistenta drepturilor de proprietate impamantenite ale detinatorilor existenti -Sa fie o cale mai ieftina pentru comunitati sau fermieri de a-si obtine apa decat prin alte cai , care ar putea include crearea unei noi surse de alimentare -Sa fie utilizate de campionii ecologisti, prin cumpararea drepturilor de la utilizatorii existenti si pastrarea apei pentru habitat sau facilitati naturale In cazul licitatiilor pentru apa, autoritatile publice pun apa la dispozitia celor mai mari ofertanti la licitatii publice. Loturile de apa pot fi oferite pe baza zilnica, saptamanala, sezoniera sau chiar anuala.Licitatiile reprezinta o sursa utila de venituri pentru autoritatile publice, dar pot crea conflicte de interese daca marimea venitului devine mai importanta decat alocarea eficienta a apei.

Cu permisele negociabile privind poluarea, poluatorii individuali au dreptul de a cumpara si vinde cote de emisii supuse unei cote maxime generale privind emisiile totale. Negocierea nutrientilor, de exemplu, poate fi un potential instrument util pentru a ajuta la imbunatatirea calitatii apei.

Opinia GWP este ca sunt necesare anumite conditii preliminare pentru ca pietele si licitatiile de apa sa aiba succes: -Un cadru legal clar si permisiv, in cadrul caruia detinatorii individuali de drepturi asupra apei sasi poata transfera drepturile, fie temporar sau permanent, altor parti -O procedura care sa ia in considerare impactul acestor negocieri asupra tertelor parti ( de ex. utilizatorii din aval) si , acolo unde este potrivit , sa stabileasca compensatii -Recunoasterea impactului ecologic potential al negocierilor , si a nevoii de a invoca masuri de prevedere relevante - Mijloacele fizice de transfer al apei intre utilizatorii potentiali

53

-

-Prevederi clare ale Guvernului in ceea ce priveste cadrul legal, social si economic pentru operatiile eficiente ale pietei Este esentiala o reglementare care sa evite aparitia monopolurilor

Cutia 5: GWP “ lectii invatate” din aplicarea taxelor de poluare ( GWP Tool C7.3) -In privinta sistemelor de stabilire a taxelor, este important sa se asigure protectia grupurilor vulnerabile -Exista necesitatea unui mecanism de alocare initiala a drepturilor ( pentru apa sau evacuarile poluantilor) care trebuie vazut ca fiind corect, echitabil si eficient -Experienta sugereaza ca licitatiile de apa pot fi eficiente si efective in anumite situatii -Schemele de negociere pot fi intensive in privinta informatiilor si imputernicirii, si de aici costisitor de administrat; costurile ridicate de tranzactie ale anumitor piete pot depasi beneficiile acestora -Pietele pot ajuta la identificarea utilizarii cu cea mai mare valoare si sa asiste rezolvarea conflictelor -Licitatiile de apa pot fi utile pentru adjudecarea alocarii apei in conditii de concurenta, dar trebuie reglementate pentru a evita crearea unor monopoluri -Pietele functioneaza cel mai bine acolo unde exista un numar mare de negociatori si de tranzactii, pentru a minimaliza riscul de creare a “puterii de piata” monopoliste.

5.4. Taxele pe produs In cazul in care poluarea este din surse difuze (nepunctiforme) mai degraba decat din surse precise , cum ar fi cazul poluarii cu nitrati / fosfati sau cu pesticide a unui curs de apa, cauzata de scurgerile din agricultura, de dexemplu), permisele negiciabile pot avea un oarecare efect, insa se pot aplica si taxe pe produs. O taxa pe produs apare acolo unde se aplica o colectare cand o unitate de produs se cumpara (punct de vanzare) , se utilizeaza ( punct de utilizare) sau se arunca (punct de evacuare) si cantitatea de taxa /colectare pe unitate de produs este proportionala cu marimea problemei privind poluarea asociata cu acel produs.Alte exemple de aplicare a unei taxe pe produs ar putea include lubrifiantii, recipientele nereturnabile, pungile de plastic si bateriile de nichel / cadmiu. De exemplu, o taxa pe pungile de plastic in Republica Irlanda a rezultat , conform raportarilor, in folosirea pungilor in proportie mai mica cu 90%.

Este clar ca instrumentele economice sunt folosite tot mai mult intr-un numar de tari ca mecanism de piata care sa le permita sa le ajute la implementarea principiului poluatorul plateste.Astfel de instrumente variaza de la taxe pe gropile de gunoaie si taxe agregate (??) , negocierea emisiilor pentru poluatori atmosferici , taxe pe produs ( de exemplu, pentru pungi de plastic si anvelope),pana la taxe de emisii pentru poluanti acvatici. In timp ce exista exemple bine documentate asociate cu implementarea multora dintre acestea, inca este nevoie de o oarecare atentie cand este vorba de evaluarea gradului de eficienta al acestor instrumente si mai este nevoie de multa munca pentru rafinarea naturii si a accentului pus pe astfel de mecanisme.

5.5. Exemple de utilizare eficienta si ineficienta a instrumentelor economice .

Lecturi recomandate ale unor studii de caz -Instrumentele economice sunt de asemenea utilizate pentru a influenta activitatile de extragere a apei ; o trecere in revista a acestora in contextul Marii Britanii poate fi gasita in acest raport DEFRA (2000), de exemplu. Raportul UE din 2001 ‘ Studiu asupra implicatiilor economice si de mediu ale

54

utilizarii taxelor de mediu in Uniunea Europeana si Statele Membre’ evalueaza implicatiile economice si de mediu ale utilizarii taxelor de mediu de catre Statele Membre ale UE. -Este recomandat sa cititi sectiunile specifice legate de extragerea / taxele apei ( utilizand exemple ale unei taxe pe apa subterana in Olanda si ale unei taxe pe furnizarea apei in Danemarca) si de taxele pe apa uzata (folosind exemple de taxa pe apa uzata in Olanda , Germania si Danemarca) ca studii de caz care examineaza impactul asupra diferitilor actionari legat de introducerea instrumentelor economice.

-O lucrare care studiaza aplicarea instrumentelor economice la utilizarea apei industriale ( pentru a imbunatati conservarea apei si managementul resurselor de apa) in Canada , de Renzetti S. ‘Instrumentele economice si utilizarea apei industriale in Canada’. (2004), Jurnalul canadian al resurselor de apa.

-O zona de dezbateri curente despre cum sa se aplice cel mai bine instrumentele economice este in cazul Dunarii. Bazinul Dunarii este al doilea ca marime din Europa si cele 13 tari si 18 state care sunt afectate de cursul fluviului pe o lungime de 2780 km au semnat Conventia privind protejarea fluviului Dunarea.Ele s-au angajat sa utilizeze Directiva Cadru a Apei din UE (WFD) ca baza de coordonare a eforturilor de gospodarire a resurselor de apa ale bazinului. Un raport din 2004, Analiza Bazinului Dunarii- Raport, Partea A , a fost publicat si face o caracterizare a Districtului Bazinului Dunarii, a resurselor de apa , a presiunilor umane, a impactelor de mediu si a diferitelor utilizari ale apei mentionate in WFD.Analizand modul cum ar putea fi cel mai bine abordate atat poluarea cu surse precise cat si cea difuza in Dunare , intr-un mod integrat, trebuie avute in vedere o serie de instrumente economice. In asfel de cazuri este important de retinut pozitiile socioeconomice diferite ale celor 18 state componente implicate in proiectul Dunarii. Prosperitatea lor relativa va influenta semnificativ alegerea celor mai eficiente instrumente (in general si in locatii specifice) si care din ele sunt potential cele mai discutabile.Sectiunea 7 din Raport discuta aceste probleme mai detaliat si arata cum pot (si trebuie) adaptate si modificate instrumentele pentru a se potrivi cu circumstantele dominante. ( Bubble-ul din dreapta textului: Cum ati incepe sa evaluati cele mai potrivite instrumente de mediu (date fiind variatiile PIB –ului pe cap de locuitor ) cu care sa incepeti procesul de armonizare a taxelor de poluare din tarile Bazinului Dunarii? ) -Pentru o privire mai generala asupra utilizarii instrumentelor economice in Europa Centrala si de Est pana in 1999, exista Cartea de referinta asupra instrumentelor economice pentru politica de mediu in Europa Centrala si de Est.; o analiza regionala, editata de Klarer J. et al si publicata de Centrul Regional de Mediu pentru Europa Centrala si de Est (REC).

-Se recomanda de asemenea citirea Raportului OECD de 30 de pagini din 2001 ‘ Instrumentele economice si apa curata ‘ ( Andersen) ca o analiza a unui studiu de caz privind utilizarea instrumentelor economice pentru a controla poluarea apei in Danemarca, Germania, Olanda si Franta in perioada 1970-1990.

-Pentru o trecere in revista si o reflectie asupra esecurilor generale privind politica si pietele, cititi scurta lucrare a Bancii Mondiale ‘Esecuri de piata si esecuri de politica’ (2002).

Referinte 1. Jurnalul oficial al Comunitatilor europene, Nr. L 194 / 1, 25 iulie 1975.

2. Recomandarea Consiliului OECD, noiembrie 1974 privind implementarea Principiului poluatorul plateste [ C(74) 223].

3. Liniile directoare de la St. Petersburg privind fondurile de mediu in tranzitia spre o economie de piata (2002) OECD. Disponibila aici: http://www.oecd.org/dataoecd/28/57/2397072.pdf 4. Nicolaisen J. Economia si mediul: O trecere in revista a problemelor si optiunilor politice (1991) OECD Studii economice nr.16 [si referintele din aceasta, in special OECD (1989) , Instrumente

55

economice

pentru

Protectia

mediului

,

Paris].

Disponibila

aici:

http://www.oecd.org/dataoecd/48/11/34281824.pdf

5. “Utilizarea instrumentelor economice pentru controlul poluarii si Managementul resurselor naturale in Europa de Est , Caucaz si Asia Centrala” (2004) OECD [CCNM/ENV/EAP (2003)5].

6. Stabilirea pretului apei industriale in tarile OECD (1999) OECD; [ENV/EPOC/GEE(98)10/FINAL] 7. MacDonald D.H. et al. “Instrumente economice pentru Managementul calitatii apei in Noua Zeelanda “ (2004)CSIRO. Raport final pentru Ministerul Mediului din Noua Zeelanda . S/03/1393.

8. “ Managementul mediului : rolul instrumentelor economice” (1994), OECD, Paris.

56