HORA in America, ediția mai 2019

ediția 09

mai 2019

CELEBRITĂȚI ÎN CALIFORNIA, ENCICLOPEDIE p. 20-21

O COMOARĂ ROMÂNEASCĂ PENTRU ELEVII AMERICANI p. 12

Află despre românul care a luat cel mai înalt premiu pe care îl poate obține un profesor american în domeniul educației, înmânat de președintele Barack Omaba.

MAMA: UN CUVÂNT SIMPLU, DAR CU SEMNIFICAȚII TARI p. 22

Atunci când se gândește la mama sa, îi vine să plângă nu de durere, ci de fericire, chiar dacă ea nu mai există în acesta dimensiune fizică.

PE 16 IUNIE 2019 VA FI LANSATĂ ENCICLOPEDIA "ROMÂNII DIN CALIFORNIA", ÎN PREZENȚA A SUTE DE OAMENI ȘI INVITAȚI DE MARCĂ.

VĂ AȘTEPTĂM ÎN SALA SOCIALĂ, LA BISERICA SF. TREIME. 3315 Verdugo Road, Los Angeles, CA 90065.

Informații: fornade@sympatico.ca

ediția 09 / MAI 2019

Natalia Ghilașcu

sumarul ediției 6

Publicist, Redactor- șef, "HORA in America"

MUSIC VAULT ACADEMY DAN FORNADE

Director Diasporă

O adevărată comunitate de tinere talente în domeniul muzicii. Fondatorul se trage dintr-o familie de muzicieni talentați, unde casa era plină de instrumente.

9

ELENA BUZATU Redactor

colaboratori onorifici

DEZRĂDĂCINAREA UNEI GENERAȚII

Ce va fi cu această generație de Anthony, John, Jeniffer, Ruth si alte nume care nu se mai potrivesc cu Amarghioalei, Avădanei, Pricop, Ifrim?

10

TUDOR PETRUȚ

TEATRU DESPRE MOLDOVENII EMIGRANȚI

Marina Andrei

Piesa a fost inspirată de un articol, trimis de un prieten român, care a apărut în ”Florida Observer” printre 800 de emigranți ilegali din Europa de Est. Va fi jucată în Chicago.

Editor, pagina "Cronici de film"

Editor, pagina "Sfatul avocaților"

12

aURA IMBARUS

Editor, pagina Meditații

DOINA CALCEA

Corespondentă, Chicago

A DEVENIT O COMOARĂ PENTRU ELEVI Și-a făcut un renume în predarea fizicii și a matematicii până a ajuns să ia cel mai înalt premiu pe care îl poate obține un profesor american în domeniul educației.

16

ADUCE UN SUFLU NOU ÎN CONNECTICUT

IRINA VANPATTEN

Corespondentă, Seattle

Face parte din Diasporă de aproape 21 de ani, a reprezentat mii de imigranți și companii care doresc să își extindă operațiunile în SUA.

VALERIA NEGRU Fotograf, Miami

ADRESA REDACȚIEI: HORA IN AMERICA P.O. BOX 2113, Anaheim, CA 92814 E-mail: contact@horainamerica.com tel: 602-802-3653 Titaj: 250 unități

ediția 09 / MAI 2019 20

p. 36

CELEBRITĂȚI ÎN CALIFORNIA, ENCICLOPEDIE Începând cu această ediție, vom publica file despre top 100 de români din California, menționați în Enciclopedia "Românii din California".

23

FILE DIN ISTORIA ROMÂNILOR AMERICANI

Primul studiu asupra românilor emigrați în S.U.A., scris în 1913, relevă că țăranii români din satele județului Sibiu au fost primii care au emigrat în SUA.

26

VIAȚA ÎN ARMATA AMERICANĂ

Părinților le-a spus cu câteva zile înainte că pleacă pentru un an în armată, ca să nu îl poată convinge să anuleze contractul.

28

LIDER LA FEMININ Olga Melniciuc crede că este timpul să abordăm investirea remitențelor în sens mai larg: să canalizăm remitențele în creditarea afacerilor.

32

ROMÂNUL CARE S-A REINVENTAT ÎN AMERICA

p. 12

Ne surprinde cu talentele astro-fotografice, este pasionat de arta spațială, a fotografiat Calea Lactee, Soarele, Luna, Jupiter, Venus sau Marte.

16

DOUĂ DECENII DE TRADIȚII ROMÂNEȘTI

Dorința de a promova cultura și bucatele românești a prevalat mereu în viața lui Dan Niculescu, care a devenit cel mai ospitalier manager în comunitatea românească.

Toate informațiile conținute în publicația HORA in America sunt proprietatea edituriii. Nici un material nu poate fi reprodus, parțial sau integral fără permisiunea anterioară a Editurii. Toate drepturile sunt rezervate.

p. 26

TUCITCENNOC

MUSIC VAULT ACADEMY, O COMUNITATE ROMÂNOAMERICANĂ DE TINERI ARTIȘTI

,CIFIRONO

M U Z I C Ă

LUSNOC

LOS ANGELES ,NICUB ANAD

masterat de inginer sunet. În 2003, am venit în SUA la studii împreună cu soția mea. După mai multe afaceri, pe care le-am înființat în California, am hotărât să revin la profesia de profesor și muzician. Împreună cu Adrian Suta am fondant și patronat școala de muzică MUSlC VAULT ACADEMY și apoi A440 RECORDS. N.G: Ați înființat Music Vault Academy în Orange County unde circa 400 de copii talentați învață muzica de la diverși profesioniști.

Cum ați ajuns la aceasta idee și prin ce este unică echipa pe care ați format-o?

Doi fondatori ai școlii americane "Music Vault Academy", Claudiu Ilie și Adrian Suta, dezvoltă în California, Orange County, o adevărată comunitate de tinere talente în domeniul muzicii.

Claudiu se trage dintr-o familie de muzicieni talentați, unde casa era plină de instrumente, iar dedicația pentru artă le-a fost mereu o călăuză pentru noua generație.

MAI

2019 • HORA |

6

Natalia Ghilașcu: Cum ați ales drumul american și care este chemarea pe care o urmați în viață?

Claudiu Ilie: În România, fiind profesor de specialitate, la catedra de oboi la Liceul de Muzică "George Enescu" din București, instrumentist în orchestra simfonică, am aplicat pentru masterat la secția de oboi și corn englez; mai apoi am făcut un

C.I: Am înființat Școala de Muzică în momentul în care noi căutam o școală de muzică pentru copiii noștri și nu am găsit nimic pe placul nostru. Unele școli ofereau profiluri limitate, numai muzică și instrumente clasice, iar altele se axau numai pe muzica rock și clase de trupe rock. La Music Vault Academy noi predăm bazele de teorie muzicală, tehnică instrumentală din muzica clasică, iar studenții au posibilitatea de a opta pentru un anumit stil de muzică, fie clasic, rock, pop, vocal ori instrumental. Este un hibrid între școala tradițională clasică și școlile de muzică rock.

N.G: Cât v-a costat aceasta investiție și dacă s-a meritat efortul?

C.I:Investiția originală a fost în ordinul sutelor de mii, dar efortul, bineînțeles, se merită atât pentru copiii noștri, cât și pentru comunitatea noastră care simte nevoia pentru o astfel de școală.

N.G: Care sunt criteriile pentru tinerii care iubesc muzica să aibă acces la această instituție și de ce ar trebui să opteze pentru Music Vault Academy?

Studenții beneficiază de o mulțime de facilitați, de la pregătirea muzicală, până la aparițiile pe scene, împreună cu diferiți studenți participanți la festivaluri și alte evenimente muzicale, în localitate sau în alte orașe apropiate. Studenții au ocazia de a reuși în industria muzicală din America, unii studenți fiind deja lansați în lumea muzicală și cea a filmului. Școala le oferă posibilitatea de lansare! Anul trecut am deschis o casă de producție specializată în lansarea noilor talente în industria muzicală, A440 Records. Cu ajutorul acestuia, avem o șansă de a lansa și de a crea noi talente din rândul studenților noștri.

N.G: Dominique, fiul dvs de 11 ani este unul dintre copiii talentați care învață la această școală. Cum ați descoperit talentul lui, este unul înnăscut?

C.I: Copiii noștri, Dominique și Alexander, au moștenit aptitudini muzicale de la bunici și părinți. Atât eu, cât și soția mea, Camelia, am studiat muzica încă de mici la Colegiul de Muzică "Dinu Lipatti" din București.

Apoi am absolvit Universitatea de Muzică "Ciprian Porumbescu". Împreună cu sora mea, flautista Cleopatra, am participat la nenumărate concursuri naționale și internaționale, dar și la turnee în multe țări din Europa și America.

Sora mea a absolvit masterul în muzică la prestigioasa Universitate UCLA, din Los Angeles, acum fiind profesoară de ansambluri muzicale la școala americană din București. Ne mândrim cu mama Cameliei, soprana Mariana Colpoș, profesoară de canto clasic la Universitatea Națională de Muzică din București, fostă director artistic la Opera Națională din București.

N.G: Ați realizat împreună mai multe clipuri muzicale, unul fiind filmat chiar într-un pustiu. Cine regizează scenele și care au fost peripețiile în filmări?

TERPRETNI ,AINROFILAC ,EILI EUQINIMOD

C.I: Pentru a deveni student la școala noastră, e necesar doar să vrei să înveți a cânta vocal sau instrumental!

Majoritatea studenților vin să se înscrie, cunoscând valoarea profesorilor și buna reputație ce și-a clădit-o școala în cei cinci ani de activitate muzicală.

LOS ANGELES

C.I: Majoritatea producțiilor muzicale și a video-urilor sunt realizate cu echipa de producție de la Music Vault și A440 Records. Am mai colaborat și cu Coldea Productions pentru unele filmări. De regie se ocupă soția mea, Camelia. Ea este cea care are viziunea și ideea fiecărui proiect. Fiecare filmare vine cu peripețiile ei, de la a căuta locurile de filmări, până la terminarea filmărilor.

N.G: Actoria este o altă pasiune a lui Dominique. În ce filme a jucat și care roluri i s-au potrivit mai bine?

C.I: De cațiva ani, Dominique lucrează și ca actor în Los Angeles. Deși cariera lui de actor este la început de cale, a reușit deja să ia roluri în câteva filme independente, reclame, voice overs pentru desene animate. Dintre filmele în care a fost în roluri principale pot să enumăr Nana, I Wanna Play și Life Coach. Ca și voice over, este vocea lui Baby Shark, într-o serie de desene animate pentru copii, pe Amazon, a fost în câteva reclame pentru Walmart, Apple și alte companii.

N.G: Dominique cunoaște bine și româna, este prezent la evenimentele românești? Cum vă reușește să mențineți graiul romanesc?

SHOW BUSINESS-UL ESTE FOARTE COMPETITIV ȘI NU AI NICIO ȘANSĂ DACĂ NU EȘTI FOARTE BUN. C.I: Dominique participă la evenimente în comunitatea română, unul dintre ele fiind organizat de Consulatul General al României la Los Angeles, cu ocazia a 100 de ani de la Marea Unire, un eveniment istoric de mare valoare pentru reîntregirea neamului.

Acasă vorbim cu ambii copii cat de mult posibil în românește.

Convorbirile cu bunicii și cu prietenii din România se desfășoară tot în românește. Cred că este important să vorbească limba română ca o a doua limbă, după engleză, ca să poată înțelege istoria și rădăcinile de unde se trag.

MAI 2019 • HORA | 7

CLAUDIU ILIE

ADRIAN SUTA CLAUDIU ILIE ALĂTURI DE FAMILIA SA, CA

CONTINUARE p.7 N.G: Ce apreciați cel mai mult în cultura americană și cât de mare este concurența în show business și în lumea muzicii, fiind în zona Los Angeles, unde rezistă cei mai talentați și cei cu mulți bani?

C.I: Cultura americană îți oferă șansa să poți face ceea ce îți dorești. Orice cărare o alegi, dacă ești serios și investești timpul și resursele necesare, ajungi să faci ceea ce cu adevărat îți dorești.

Show business-ul este foarte competitiv și nu ai nicio șansă dacă nu ești foarte bun.

Bineînțeles, contează foarte mult și norocul, relațiile și investițiile, dar numai dacă ai cu ce să lucrezi.

Nu este loc pentru mediocritate, toată lumea în această industrie este foarte profesionistă și bine pregătită.

N.G: Ce planuri aveți pentru viitor în dezvoltarea unei comunități artistice în jurul școlii de muzică?

C.I: Organizăm tot felul de ateliere cu diferiți artiști la care invităm atât studenții noștri, cât și alți copii din comunitate.

Anul acesta, am deschis și un magazin cu produse profesionale de specialitate, unde clienții pot să testeze diferite produse. În industria noastră este foarte important să poți să testezi un instrument sau un difuzor înainte de a cumpăra, deși magazinele virtuale sunt acum cele mai căutate. Prin acest magazin sperăm să putem oferi și mai mult suport comunității muzicale din zona noastră.

CEA MAI IMPORTANTĂ LECȚIE ESTE SĂ MUNCEȘTI ȘI SĂ FII SERIOS ÎN CEEA CE FACI. FĂRĂ A ÎNCERCA SĂ PĂCĂLEȘTI PE NIMENI, POȚI SĂ REALIZEZI CEEA CE ÎȚI DOREȘTI.

N.G: Cum vă simțiți printre americani și dacă v-ați îndeplinit visul american?

C.I: Ne simțim ca acasă. Avem foarte mulți prieteni, atât români, cât și americani. Copiii cresc într-o comunitate plină de copii de aceeași vârstă cu prietenii care vor rămâne pe viață. Cred că acesta e visul american, până acum am reușit să facem tot ce ne-am propus.

CLAUDIU ILIE ALĂTURI DE FAMILIA SA, CA

8 | AROH • 9102 IAM

26342 OSO PARKWAY SUITE 203, MISSION VIEJO CA 92691 PHONE: (949) 257-2744

DEZRĂDĂCINAREA

REKAEPS

Mihaela Gheorghe s-a mutat acum doi ani în Portland, Oregon, după ce, împreună cu familia ei au locuit mai bine de 15 ani în Italia. Este profesoară de limba română, franceză, italiană și engleză. Pasiunea ei rămâne scrisul, așa că a reușit să publice trei cărți: ÎN UMBRA RUINELOR, REGĂSIREA EVEI, CĂLĂTORIE ÎN TREI.

unei generații de copii sau străini de două ori...

NOITAVITOM ,ERAOTIIRCS ,EHGROEHG ALEAHIM

În ultimii 20 de ani și-a dedicat viața femeilor care au suferit abuzuri în familie, iar talentul ei pentru coaching le-a ajutat enorm. Acum Mihaela este preocupată de integrarea copiilor săi în SUA și păstrarea limbii și culturii române. Are doi copii, unul de 12 și celalalt de 17 ani, care merg la o școală publică din Portland.

“O ascultam pe fiica mea de 12 ani, care era prezentatoarea unui spectacol, încercând să pronunțe cuvintele, într-o românească stâlcită, cu accent străin. Strădaniile supraomenești ale profesoarei de la curs s-au lovit de un zid de indiferență, atât din partea elevilor, cât și din partea părinților. Nu știu dacă “indiferență“ e cuvântul potrivit, știu însă că acești copii nu au reușit să acumuleze în 2 ore pe săptămână bagajul necesar de cunoștințe.

CULTURĂ PORTLAND MIHAELA GHEORGHE Ce va fi cu această generație de Anthony, John, Jeniffer, Ruth si alte nume care nu se mai potrivesc cu Amarghioalei, Avădanei, Pricop, Ifrim?

Cum se vor putea reintegra ei în cultura românească după atâția ani de peregrinare pe alte meleaguri ? Cel mai probabil va fi că acest lucru nu se va întâmpla. Se vor simți la fel de străini și dezrădăcinați în propria țară ... Străini de două ori...

Rămâne de văzut...Până atunci, să zic și eu cum zicea fiica mea, ieri la spectacol: “Oameni buni, iubiți-vă mult țara!”

Dacă noi, părinții, ne-am simțit sufletul înduioșat la auzul povestirii ”La cireșe,” dacă am fredonat “Pupăza din tei” și ne-am delectat privirile cu frumoasele costume populare, pentru ei, copiii noștri, toate acestea alcătuiau un univers nou, aproape străin. Deși arătau minunat în acele costume țărănești, cu obrajii roșii și pasul săltat în ritmul horei, se vedea clar că ei nu aparțineau acelei lumi. Îmi amintesc de serbările de pe vremea mea, cum memoram cu toții poeziile și rolurile pe care le aveam, ce emoții trăiam! Ei, micuții, încercau să silabisească de pe foi textul scenetei care ar fi trebuit să fie una comică....dar nu prea au râs.

Cuvintele acelea pronunțate greșit și fără accent demonstrau atât de dureros cât de mult se înstrăinaseră copiii noștri de propria lor limbă.

Acum doi ani am decis să citesc în fiecare seară, împreună cu fetele mele, câte o poezie sau o poveste din folclorul autohton. Să insufli copiilor dragostea față de limba și cultura țării mi se păruse un lucru ușor....mie, cel puțin...aveam un as în mânecă, dar, uite, că nu era chiar așa… Fetele mele, asemenea multor copii din diasporă, nu pricepeau în ruptul capului, de ce Nică a lui Ștefan Apetrei se ducea la scăldat la râu, fura cireșe sau încerca să vândă pupăza în loc să-și umple timpul cu lucruri mai interesante precum navigarea pe internet și mersul la mall. Cât de departe era de ele copilăria, în adevăratul sens al cuvântului… cu inocența și farmecul ei! Îmi amintesc că am râs când o prietenă mi-a povestit de mirarea copilului ei când a văzut pentru prima oară pe cineva mulgând vaca...bietul de el, crezuse mereu că laptele se ia de la magazin, unde vânzătoarea îl punea frumos în sticle...Acum, nu mi se mai pare amuzant...mi se pare tristă și demnă de compătimit copilăria fiilor noștri, crescuți departe de țară, bunici, tradiții, limbă strămoșească…

APRILIE 2019 • HORA | 9 MAI 2019 • HORA | 9

T E A T R U

O piesă jucată în teatrele americane despre emigranții moldoveni PIESE DE TEATRU JUCATE DE SAVIANA STĂNESCU

IRINA VANPATTEN

CU SAVIANA STĂNESCU

Saviana Stănescu, poet, dramaturg și jurnalist românoamerican, poate fi găsită cu ușurință pe Wikipedia. A predat la Universitatea New York, Școala de Arte din Tisch, Departamentul de Dramă, iar în prezent este membru al Facultății de Arte Teatrale de la Colegiul Ithaca, unde predă analiza și scrierea scenariilor. În SUA s-a remarcat pentru scenariile de teatru incredibile despre imigranți, jucate pe scenele americane. Sunt emoționale pentru că a trăit pe propria piele provocările de a ajunge la visul american.

Irina VanPatten: Calea unei românce de la jurnalist în România la scenarist de teatru în America. Povestiține despre Dumneavoastră, de unde sunteți?

Saviana Stănescu: Sunt născută la București, dar am copilărit la Curtea de Argeș.

După liceu m-am întors la București la studii și am rămas acolo după revoluția din 1989. Am fost în stradă cu colegii, la protestele revoluționare, apoi am trăit tranziția spre democrație a anilor 90. A fost o perioadă extraordinară, căci am putut să lucrez ca jurnalist și scriitor în presa liberă. Din 1992 am lucrat ca jurnalist la MAI

2019 • HORA | 10

cotidianul Adevărul și suplimentul său Adevărul Literar și Artistic. Am colaborat la Radio Free Europe și am moderat un talkshow la TVRi (internațional) numit Polemici Necesare.

Am publicat trei cărți ca poetă: ”Amor pe Sârma Ghimpată” (1994), ”Sfaturi Pentru Gospodine și Muze” (1996) și un poem dramatic ”Proscrisa” (1997). Acest poem dramatic a fost jucat la Teatrul Dramatic din Galați în România, apoi a fost tradus în engleză și franceză. M-am trezit în 1998 cu o invitație la teatrul Gerard Philipe de Saint Denis din Paris pentru un festival Du Monde Entier, care selectase o

piesă din fiecare țară, participantă la Cupa Mondială de Fotbal. Au ales piesa mea ”Proscrisa”. Eu mă consideram poetă, iar francezii au început să mă numească ”dramaturg”, încât m-au convins și pe mine că sunt dramaturg.

Glumesc bineînțeles.

După experiența din Franța am hotărât să studiez scrierea dramatică și am mers la Academia Internațională de Teatru din Germania. Am scris prima piesă în engleză. După care m-am întors în România și am scris prima piesă în română ”Apocalipsa Gonflabilă”, care în 2000 a câștigat premiul Uniter pentru cea mai bună piesă a anului. După 2000 am început să fiu invitată ca dramaturg în diverse țări din Europa. În 2001 am obținut bursa Fulbright să studiez la New York University. În loc să vin doar ca ”visiting artist” am decis să devin iar studentă.

Mie întotdeauna mi-a plăcut să învăț mai mult, să văd ce pot descoperi. Am devenit studentă la masteratul de Performance Studies la New York University, Tisch School of the Arts. După care decanul Mary Schmidt Campbell mi-a oferit o bursă să mai fac un masterat, MFA (Master of Fine Arts) în scriere dramatică. Regizorul și profesorul la NYU, Richard Shechner, m-a ales ca scriitor în rezidență. Am scris pentru el câteva piese: Yokastas Redux, o re-imaginare a poveștii lui Oedip, spusă din perspectiva Yokastei, și o dramatizare a romanului lui Paul Auster, Timbuktu.

Așa mi s-au deschis niște uși la New York, unde au început să joace piesele mele în engleză. În 2007 piesa mea ”Waxing West” produsă la teatrul “La Mama” din New York a luat premiul Innovative Theatre Award pentru cea mai bună piesă.

Apoi diverse teatre m-au comisionat și am putut trăi o vreme numai așa din scris și

din predat part-time la NYU. În ultimii ani m-am angajat ca profesoară la Ithaca College, și sunt visiting fellow în Studii Europene la Cornell University, fiindcă am nevoie de mai multă stabilitate financiară.

I.V: Să vorbim despre piesa ”Aliens with Extraordinary Skills,” care se joacă acum în teatrele americane. Și de ce ați ales tema emigrației?

S.S: Majoritatea pieselor mele americane sunt despre emigranți, fiindcă a fost așa o tranziție din România spre America. Am observat că și alți emigranți trec prin aceleași provocări, este o negociere permanentă dintre valorile noi și cele din țara noastră. Plus, am ajuns la New York într-un an foarte tumultuos, cu două săptămâni înainte de 9/11, când emigranții erau priviți cu multă suspiciune. Patru ani mi-a fost frică să mă întorc acasă, mă temeam că nu voi putea lua viza să mă întorc înapoi la New York.

Termenul englez ”aliens” mi s-a părut interesant, căci încorporează mai multe conotații relevante. Se poate traduce ca: emigranți, străini, dar și ca extratereștri. ”Aliens with Extraordinary Skills” e de fapt bazată pe viza O-1, care se oferă peroanelor străine cu abilități extraordinare în artă și care eu am avut-o ca artistă. Personajele din piesă sunt artiști emigranți, dar cu altă viză, P-1, pentru artiști din circ. De fapt, piesa a fost inspirată de un articol, trimis de un prieten român, care a apărut în ”Florida Observer” despre 800 de emigranți ilegali din Europa de Est, care veniseră pe vize false de artiști de circ. Mi s-a părut foarte interesantă povestea asta și mi-am imaginat că doi dintre acești artiști de circ sunt o fată Nadia din Moldova, și un tânăr bărbat din Rusia, Borat. Când primesc scrisoarea de deportare ei decid să rămână în America și apoi se mută din Florida la New York.

SAVIANA STĂNESCU, DRAMATURG, POET, JURNALIST ROMÂNO-AMERICAN

I.V: Care a fost audiența Dvs pentru care ați scris piesa? Pentru imigranții din Europa de Est sau pentru americani?

S.S: Am scris-o pentru americani în special, ca să vadă cu câte probleme se confruntă imigranții, și să iasă un pic din stereotipurile care le aplică precum că toți emigranții au vieți foarte simple. Am vrut să ofer personaje complexe, cu istorii amoroase și cu simțul umorului, chiar cu aspecte de comedie neagră. Am arătat această reziliență când orice ți s-ar întâmpla, te ridici și mergi înainte.

I.V: Cum descrieți în piesă elementele noastre culturale așa ca americanii să le înțeleagă?

S.S: Este o acțiune de balanță, ca și la circ când ești pe sârmă. Trebuie să le oferi niște lucruri culturale specifice, dar dacă le dai prea multe detalii, nu ajungi la țel. Trebuie să le dai o poveste cu niște referințe,

30 MAI, CHICAGO URMĂRIȚI PIESA "ALIENS WITH EXTRAORDINARY SKILLS" IVPCHICAGO.ORG

care ei pot să le înțeleagă.

Creezi o poveste universală, care funcționează aici și în alte părți. Spre exemplu, în Mexico City a fost în repertoriu o producție a piesei mele, tradusă în spaniolă, și a avut mare succes. Cu același succes sa jucat la București la teatrul Odeon în română.

Titlul a fost tradus ca Viză de Clown.

I.V: Dați-mi un exemplu cum apelați la audiența americană?

S.S: Spre exemplu, părinții caracterului principal Nadia (tatăl rus și mama româncă) sunt artiști de circ din Moldova, care au murit întrun accident. În sensul acesta, am introdus noțiunea că în Europa de Est există tradiție de circ.

Nadia este mândră de profesia sa. Am transportato în America cu naivitatea de a crede în visul american. Vedea totul în roz, că totul e posibil în America. Și încetul cu încetul, vedem cum lucrurile devin mai realiste.

Dar ea rămâne cu acest vis idealist că America e țara tuturor posibilităților.

Cine joacă în rolurile principale, actorii americani sau actori cu origini din Europa de Est?

S.S: La New York au jucat actori foarte buni de Broadway, pe care îi poți vedea și la televizor în seriale TV. Producătorii încearcă să aducă și actori care au conexiune cu piesa.

Actrița care a jucat-o pe Nadia în New York era de aici, dar avea rădăcini din Ucraina. Jessica Pimentel, care este de origine din Republica Dominicană, a jucat rolului Lupitei, un personaj din Republica Dominicană, care are visul american de a fi actriță, dar între timp, lucrează la un club de striptease ca dansatoare exotică. Jessica a luat premii pentru rolul Maria din serialul Orange is the New Black.

I.V: Cum a fost tranziția din România în America în cazul Dvs? S.:S Mi-a fost foarte greu, căci am fost singură la New York, fără familie. Am venit după ce m-am despărțit de soțul meu, care a fost directorul Muzeului Național al Literaturii Române din București, Alexandru Condeescu, cu care am avut o relație minunată. Dar a fost și bine că mi-am demonstrat că eu singură pot să mă afirm. Îmi depun toată energia în carieră, și nu am timp liber deloc.

MAI

2019

• HORA | 11

De multe ori îmi reușește, dar de multe ori mă analizez, sunt foarte autocritică și cred că aș putea și mai multe, sau să fac anumite lucruri mai bine.

Problema mea a fost și este că trebuie să reușesc foarte multe lucruri de una singură.

Nu pot încă să desemnez responsabilități altor persoane, fie că nu găsesc oamenii calificați, fie că bugetul nu îmi permite să angajez pe cineva profesionist. Îmi place să dețin controlul, pentru că, până la urmă, a avea propria firmă și colecție de modă înseamnă să fii tu “șefa”!

Este generat și de ego-ul de artist, care vrea să

E D U C A Ț I E

LIVIU PAUL HAIDUCU LA SHOW-URILE DE FIZICĂ ÎN ȘCOLI

Un profesor român a devenit o COMOARĂ CONTINUARE DIN EDIȚIA APRILIE

De 20 de ani, Liviu Paul Haiducu și-a dedicat viața învățământului școlar, iar azi se bucură de popularitate nu doar printre elevii Liceului Avon din statul Indiana. Și-a făcut un renume în predarea fizicii și a matematicii până a ajuns să ia cel mai înalt premiu pe care îl poate obține un profesor american în domeniul educației, înmânat de președintele Barack Obama. A plecat din România în 1993 pentru că, spune el, nu vedea niciun viitor.

“Când aveam nouă ani, tata, care era profesor de fizică la un liceu din oraș, m-a luat în laboratorul său. A dat drumul la un generator Van der Graaf, un echipament de laborator folosit pentru studierea fenomenelor electrice și mi-a arătat niște experimente. Era prima mea întâlnire cu fizica și a fost fascinantă. Simt azi același entuziasm în fața unui Van der Graaf și încerc să transmit mai departe pasiunea mea pentru fizică M R T I E 2 0 1că 9 fizica • H Onu R Ae |nici 1 2pe și A înțelegerea MAI

2019 • HORA | 12

departe o înșiruire de legi abstracte și de formule care, învățate după cum indică niște standarde naționale, ajută la bifarea unei rubrici pe o foaie matricolă”.

Le explică elevilor logica din spatele legilor și principiilor cu marker-ul pe tablă, dar mai ales, îi ajută să le înțeleagă prin experimente și să le pună în legătură cu ceea ce se întâmplă în viața reală. Lucrează împreună la proiecte în piscină cu bărci din carton și duct tape, se așează în clasă pe un pat de cuie și îi lasă să spargă cărămizi pe pieptul său, se joacă cu tornade de foc de laborator, cu azot lichid, și așa elevii lui Liviu Paul Haiducu ajung la CalTech, MIT, Georgia Tech și chiar Harvard și Stanford. În urmă cu 10 ani, a avut ideea să inițieze o campanie de marketing, prin care să promoveze știința pe care acum o predă. Proiectul său “The Power of Physics”, a fost prezentat și cu reclame TV, cu subiecte incitante din fizică, difuzate periodic pe postul de televiziune al școlii și pe social media pe canale dedicate.

AU EXISTAT MEREU PROFESORI CU HAR ȘI DEDICAȚIE MISIUNII LOR, PESTE TOT ÎN LUME, INCLUSIV ÎN ROMÂNIA.

Toate show-urile pot fi urmărite și pe canalul YouTube special, ‘powerofphysics‘. A creat mai apoi un show, botezat “The Power of Physics Show”, cu demonstrații clasice de fizică legate prin povești despre și din alte culturi și discipline. “De zece ani fac demonstrații interactive cu o echipă de elevi din cursurile mele, chiar în fața viitorilor astronauți, ingineri, informaticieni, biofizicieni, etc. Află, după ce ne privesc, că viitorul lor e plin de provocări”.

Primii șase mii de dolari pentru echipamente au fost procurate din propriul buzunar. Mai târziu, a aplicat pentru grant-uri care l-au ajutat în timp să facă show-ul și itinerant, care să fie prezentat gratuit din școală în școală, din bibliotecă în bibliotecă, la întâlnirea cu copiii. “Acum îl duc de colo-colo în autobuze de școală închiriate, dar îmi doresc să-l pun pe roțile lui și să mă dedic acestui proiect sută la sută, să-l scot din Indiana și chiar din Statele Unite”, ne mai zice Liviu Paul Haiducu.

A avut emoții mari când a fost desemnat câștigătorul premiului PAEMST și finalist al Global Teacher Prize. Pentru ambele nominalizări, principalul său gând a fost să folosească premiile pentru dezvoltarea proiectului POP Show. Distincția PAEMST, care presupune și o recompensă materială de zece mii de dolari, l-a bucurat enorm, pentru că așa a putut să facă noi demonstrații de fizică și participarea în sine a fost o recompensă, pentru că i-a dat ocazia să reflecteze la ceea ce face în clasa de predare.

“Am simțit, bineînțeles, mulțumirea unei recunoașteri la nivel înalt a calității muncii mele cu elevii. Premiul mare de un milion de dolari de la Global Teacher Prize nu a fost să fie, dar m-am bucurat că acesta a plecat la copiii din Palestina”. Hanan Al Hroub, profesoara care l-a câștigat în acel an, a promis investirea lui în proiecte care să faciliteze accesul la educația copiilor care cresc cum a crescut și ea, într-o tabără de refugiați.

“Am auzit de la profesorii participanți la GTP povești de carieră și o viață impresionantă. Un profesor american din Bronx-ul newyorkez povestea că lucrează cu copiii pe al căror succes în viață nimeni nu mai pariază, pentru că acolo de unde vin ei, crima și drogurile sunt sunt mai des întâlnite decât orice formă de educație. Am auzit povești aduse de profesorii din India sau Malaezia, despre copii care, înainte de a se gândi la ce le spune profesorul, se gândesc la stomacul gol, la violul prin care au trecut, sau la ce altceva le-a mai rezervat lumea asta în care unii o duc prea bine, iar ei atât de rău.

FIECARE DIN PROFESORII PE CARE I-AM CUNOSCUT LA GLOBAL TEACHER PRIZE MERITĂ CÂTE UN MILION DE DOLARI CA SĂ POATĂ SCHIMBA VIEȚILE ELEVILOR LOR”.

"PORTRET DE SUFLET", PICTURĂ DE ALEXANDRA POPESCU-YORK, ÎNCEPUTĂ DIN 2000 ȘI FINISATĂ RECENT PENTRU EXPOZIȚIA DE LA ONU

Cele mai autentice 100 de picturi ale artiștilor români care redau identitatea multiculturală vor fi expuse la Organizația Națiunilor Unite, eveniment care va avea loc între 27-31 mai 2019.

9102 IAM

Autoarea Alexandra Popescu-York ne spune că a depus inimă și suflet ca să redea tot ce poți să îți aduci aminte cu nostalgie de casa bunicii, de peisajele idilice ale României, de conducători demni și voievozi viteji.

31 | AROH •

O lucrare cu totul inedită și specială, care va străluci printre alte compoziții este întitulată “Portret de suflet” și întruchipează un suflet de român pur, simbolizează poporul român în gloria lui.

Liviu Paul Haiducu încearcă să aducă inovația didactică cu un design atrăgător la orele de curs în SUA, dar crede că acest lucru ar fi posibil și în România fără mari bugete, doar dacă ar exista voință. Potrivit lui, inovația didactică nu înseamnă neapărat acces la bani mulți. Presa din România scria zilele trecute despre o profesoară dintrun sat tulcean de pe malul Dunării că preda copiilor concepte de fizică prin demonstrații cu pufuleți, baloane, pahare cu apă caldă sau ziare vechi. Copiii ei, spunea știrea, zdrobesc o punga de pufuleți și o compară cu una intactă și, lucrând cu volumul și cu masa celor doua pungi, înțeleg conceptul de densitate.

ELEVII DE LA SHOW-UL POWER OF PHYSICS

AM CONVINGEREA C Ă SCHIMBAREA ÎN MAI BINE PE CARE O VREM ÎN EDUCA Ţ IE NU TREBUIE A Ş TEPTAT Ă DE LA SISTEM, PENTRU C Ă ATUNCI VA FI DE A Ş TEPTAT Ş I PO Ţ I S Ă AI Ş I SURPRIZE. “Într-un experiment, uitânduse cum balonul își crește volumul în apă caldă dintr-un pahar, elevii află despre presiune. Cu un ziar și cu o lupă, în curtea școlii, elevii profesoarei din satul de la Dunăre învață despre difracție.

Au existat mereu profesori cu har și dedicație misiunii lor, peste tot în lume, inclusiv în România. Acești profesori nu-și construiesc discursul în jurul a ceea ce nu au, ci care fac lucrurile să se întâmple doar folosindu-și imaginația și voința”.

Sistemul de educație american, comparat cu cel românesc, este diferit, în opinia profesorului. “Comparația e complexă, o să mă limitez la câteva considerații. Voi încerca, în primul rând, să compar comparabilul, pentru că diferențele între cele două sisteme de educație sunt esențiale, deoarece au de găsit răspunsuri la ecuații diferite privind educația. America este o țară de emigranți, iar educația reprezintă, pe de o

MAI

2019

• HORA | 14

parte, unul din ingredientele care fac acest “melting pot” un organism funcțional, aducând grupurile etnice la un numitor comun. Este, ce numea Hannah Arendt încă din anii 50, parte din procesul de “americanizare a emigranților".

Pe de altă parte, într-o societate unde inegalitatea socială e un subiect de dezbatere atât de intens astăzi, școala oferă o șansă pentru estomparea disparităților. Vorbim aici și despre fenomene ca segregarea socială, despre politici care promovează rasismul structural și instituțional, și nu numai, dar după 20 de ani de catedră, vă pot spune că educația poate fără îndoială să-i ajute și pe copiii americani provenind din medii defavorizate și să reușească mai bine în viață. În ceea ce privește realitatea românească, nu disting astăzi un rol politic clar al sistemului de educație românesc; clasa politică actuală pare că nu-și propune nimic în legătură cu educația din România.

Schimbările care au intervenit după prăbușirea comunismului, perioada în care educația era văzută ca având un rol cheie pentru îndeplinirea unor obiective la nivel de țară, au părut haotice, cel puțin, urmărite de la distanță.

Românii par că trebuie să mai aștepte o revoluție în educație, care să facă rolul acesteia în societate mai transparent și mai valoros. Cu un an, doi în urmă, citeam în presa românească despre un ministru numit de actualul partid de guvernământ care, într-o ieșire publică se întreba dacă un anumit cuvânt se scrie cu un ‘i’ sau cu doi.

Astăzi, popularea planetei Marte nu mai e o discuție din filmele de Hollywood iar medicina, care folosește imprimante în format 3D ca să creeze organe artificiale, nu mai pune (sau n-ar mai trebui să pună) diagnostice doar pipăind abdomene. Ca să poată gândi strategic și pregăti

generațiile de mâine, anticipând pe cât posibil ce va fi mâine, România are nevoie de strategi, oameni care prin educație și deschidere mentală să fi depășit piedicile elementare în înțelegerea lumii.

E V E N I M E N T Marca La Blouse Romaine Magazine este lansată pe 16 mai în Washington DC, prezentată de Andreea Tănăsescu, fondatoarea Zilei Universale a Mișcării sociale a Bluzei din România și Președinta Asociației IA.

Chiar dacă nici sistemul american, nici cel românesc, nu reprezintă modele în educație spre care să întoarcă privirea lumea din jur – așa cum rămân cele din Asia de Sud, dintre care am avut șansa să-l înțeleg mai bine pe cel japonez în timpul unui proiect derulat în Japonia, sau cele din țările din Nordul Europei cred că România ar beneficia dacă ar prelua unele practici aplicate în Statele Unite și care funcționează. Maș referi, în primul rând, la varietatea de opțiuni de cursuri pe care le au elevii care aleg să învețe în liceele publice.

Organizatorii evenimentului doresc să promoveze costumul popular drept un indiciu al identității culturale. Evenimentul va cuprinde și o mică colecție de costume populare tradiționale românești din colecția lui Bogdan Banu.

Formele și ornamentele găsite pe bluzele populare românești sunt doar cea mai recentă și, probabil, cea mai neobișnuită manifestare a ceea ce poate reprezenta diplomația culturală. Cele mai necunoscute, bluza românească, este cu adevărat o icoană culturală universală.

Purtată de celebrități, parte a revoluțiilor culturale, cum ar fi mișcarea hippie din anii '60, iubită de designeri celebri de modă din întreaga lume și fiind o inspirație pentru artiștii celebri sau personajele de film, bluzele românești își găsesc originile în civilizațiile antice cu mii de ani în urmă.

Liceele ca cel în care lucrez, de exemplu, dau elevilor şansa de a urma cursuri de la cele avansate întro multitudine de specializări, recunoscute de facultăţi, până la cele de olărit, televiziune, arta culinară, robotică, etc. Ideea de cursuri opţionale aici e mult mai generoasă, ceea ce-i ajută pe elevi să afle mai uşor ce îşi doresc să facă în viaţă.

Sistemele însă rămân sisteme, au un anumit grad de inerţie când e vorba despre schimbări. Am convingerea că schimbarea în mai bine pe care o vrem în educaţie nu trebuie aşteptată de la sistem, pentru că atunci va fi de aşteptat şi poţi să ai şi surprize. Ca profesor, trebuie să-ţi pui singur întrebări la care să cauţi răspunsuri.

Trebuie să te întrebi permanent în ce constă valoarea a ceea ce predai, cât reprezintă suma de cunoştinţe date mai departe şi cât capacitatea de a le reactualiza şi recontextualiza, de a le livra în formă şi prin mijloacele adecvate, astfel încât să le fie utile celor care le vor folosi mâine. Ca profesor, trebuie să te reinventezi permanent.

O treime din competențele necesare unui angajat să facă o treabă sau alta vor fi cu totul altele până în 2020, spune Forumul Economic Internaţional. Două treimi din copiii din generaţia care intră anul acesta la şcoală vor ajunge să aibă meserii despre care nu ştim nimic azi; ştiinţa şi tehnologia merg înainte mai repede decât putem anticipa detaliile despre acest avans. Spunea cineva că niciun sistem de educaţie nu poate fi mai bun decât profesorii lui. Aşa cred şi eu.

CAROLINA HERRERA, DESIGNER

MAI

2019

• HORA | 15

C O M U N I T A T E

COMUNITATEA

ADUCE UN NOU SUFLU ÎN CONNECTICUT. AFLĂ CE PLANURI GRANDIOASE PUN LA CALE! Avocata și Consulul Onorific din Connecticut, Dana Bucin este finalista concursului “Cel mai bun Avocat al Anului” în Connecticut, alături de alți doi avocați americani. Avocata face parte din Diasporă de aproape 21 de ani, practică avocatura de imigrări și drept comercial internațional în statul Connecticut de circa 14 ani și a reprezentat mii de imigranți și companii care doresc să își extindă operațiunile în SUA. FEBRUARIE MAI

2019

2018 • HORA | 14

• HORA | 16

DE

ROMÂNI

DIN

CONNECTICUT

Natalia Ghilașcu: În calitate de Consul Onorific, cum vă reușește să consolidați comunitatea de români din Connecticut, este o misiune la fel de anevoioasă ca și cea din avocatură?

Tot împreună, ne ajutăm mult mai bine unii pe alții să progresăm și să prosperăm în societatea americană prin networking, promovare sau presiune politică colectivă la nivel local.

Dana Bucin: Am primit titlu diplomatic, pur onorific, fără plată sau buget acordat unui cetățean, care a activat de ceva timp în societatea americană și am fost recunoscută de către aceasta. Am decis să promovez imaginea României la nivel înalt în mediul politic american la nivel local si de afaceri, cu scopul de a deschide calea de acces pentru companiile din România spre piața SUA. Această funcție îmi permite să dezvolt relații bune bilaterale între România și statul american, inclusiv comerciale, educaționale, sociale, culturale, științifice, etc. În calitate de Consul Onorific, nu sunt un angajat guvernamental sau diplomat de carieră și nu pot exercita puterea de stat prin eliberarea pașapoartelor românești sau a procurilor.

Natalia Ghilașcu: Care este rolul diasporei în dezvoltarea comunității locale?

Deși consolidarea comunității de români în Connecticut nu este o atribuție directă a Consulului Onorific, mi se pare o necesitate, deoarece doar o comunitate unită promovează bine valorile românești spre publicul american.

Dana Bucin: Am marele privilegiu să colaborez cu o Diasporă de mare calitate aici în Connecticut, formată din mulți membri care, deși și-au construit o viață nouă ca imigranți în SUA, își iubesc țara de origine și încearcă să păstreze și să promoveze tradițiile noastre românești pe pământ american.

Diaspora de aici știe să lucreze frumos în echipă în jurul inițiativelor care servesc comunitatea și relația cu România. De exemplu, asistenta executivă a Consulatului Onorific, Corina Crisan, este responsabilă pentru multe reușite, inclusiv pentru generarea ideilor în ceea ce privește inițiative de interes în comunitate. Am observat acest spirit de echipă atât între organizațiile și bisericile locale, cât și între membrii diasporei. Un exemplu bun de mobilizare a Diasporei a fost celebrarea

COMUNITATE

DACĂ POT SUFLA ÎN PÂNZELE DEJA EXISTENTE ALE COMUNITĂȚII ROMÂNEȘTI ÎN CONNECTICUT, MĂ BUCUR SĂ O FAC. ROMÂNII VOR SĂ COOPEREZE ȘI ȘTIU SĂ FACĂ ECHIPĂ BUNĂ CÂND SUNT CREATE ACESTE CONDIȚII. DANA BUCIN, ALĂTURI DE AMBASADORUL ROMÂNIEI ÎN SUA

Centenarului timp de două zile. Ne-am simțit fericiți să arborăm drapelul României pe Capitoliul statului Connecticut, pe notele imnului “Deșteaptă-te, române!”. E o mândrie să vezi steagul românesc fluturând alături de cel american și cel al statului Connecticut timp de o săptămână.

La acest eveniment, cu invitați dintre politicienii americani, autoritățile statului, oameni de afaceri americani, și diplomați străini, am etalat valorile culturale românești prin cântece și concerte de vioară, susținute de adulți și copii din diaspora noastră, conduși de talentata cântăreață Iuliana Roată.

Seara a continuat cu recitarea poeziei eminesciene în varianta englezească chiar de către traducătorul Adrian Sahlean și prin servirea mâncărurilor tipice românești de către Asim Etem și colacul tradițional de către Silvia Salvari, ambasadorii bucătăriei noastre.

Organizația "Românul", în colaborare cu bisericile din zonă și cu mulți sponsori din diaspora locală, a organizat petrecerea de Centenar unde s-au adunat peste 300 de români. S-au simțit aproape de casă, au pus în valoare arta, muzica, dansul (inclusiv hora unirii), au gătit mâncare românească, au adus vinuri românești.

Organizația Românul, condusă de Ionel Dragoș Hău, cu dragoste de țară, a studiat în arhivele Yale University despre istoria delegației de ardeleni, condusă de căpitanul Vasile Stoica,

marcat prin mobilizarea ajutorului american în 1917-1918.

Doar împreună putem face lucruri mari. Nu pretind că totul e roz aici, se mai întâmplă că rolul meu de Consul Onorific să fie prost înțeles de către unii oameni, care mă confundă cu un angajat guvernamental, trimis din România, sau numit pe criterii politice.

Unii încă nu înțeleg importanța promovării brand-ului nostru colectiv de țară aici în SUA. Nu doresc decât să avansez interesele romanilor din poziția mea de avocat la Consul Onorific și membră a Diasporei.

Natalia Ghilașcu: Cui se datorează succesele și meritele obținute până acum?

Dana Bucin: Mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că prin exemplul Său mi-a arătat cum să îi tratez pe cei mai vulnerabili, precum imigranții sau străinii, pentru că mi-a sădit în suflet dorința de a-i ajuta și mi-a dat în cale resursele și talentele necesare acestei misiuni. Nu am nicio îndoială că totul vine de la El și că depinde de mine cum accept și valorific aceste daruri.

Oportunitățile din viața mea și sprijinul pentru valorificarea lor le datorez părinților mei, Lucia și Danila Bucin, care întotdeauna m-au încurajat să tind spre cele mai înalte idealuri și s-au sacrificat de cate ori a fost nevoie ca eu să le ating. Am exemplul mamei mele, Lucia Bucin, o femeie foarte puternică și cu spirit antreprenorial, care în

decurs de 25 de ani, a crescut o afacere de la zero în garajul casei noastre și a ajuns la una din primele zece firme de mobilă din România, cu peste 100 de angajați. S-a întâmplat în condiții foarte dificile, când tatăl meu era bolnav, iar partenerii străini nu își onorau întotdeauna contractele.

Cu așa mamă, cum să nu crezi că totul e posibil, inclusiv acele idealuri înalte? Iar despre tatăl meu încă îmi aduc aminte cum venea cu mine să iau testele pentru admiterea într-o universitate SUA, care pentru o fată din provincie ca mine însemna la vremea aceea zece ore de mers cu trenul până la Budapesta sau la București, cazare la hotel, etc.

DORESC SĂ DESCHID UȘILE AMERICII ȘI, CA SĂ FIU MAI SPECIFICĂ, VREAU SĂ DESCHID UȘILE STATULUI CONNECTICUT TUTUROR ANTREPRENORILOR ROMÂNI, ORIUNDE S-AR AFLA.

MAI

2019 • HORA | 17

economic

C O M U N I T A T E CONNECTICUT DANA BUCIIN, DE ZIUA UNIRII ÎN CONNECTICUT

Menținerea echilibrului dintre carieră și familie o datorez pe deplin soțului meu, Erick Diaz, care mă susține în ceea ce întreprind. Deși are și el cariera sa tot de avocat, mă ajută foarte mult cu îngrijirea celor trei copii și cu toate treburile casei. Tot lui îi datorez și experiențele culturale spaniole și puertoricane și familiei mele extinse, care mi-a îmbogățit viața de 14 ani încoace.

social

Dana Bucin: Pe plan social, pentru a face posibilă creșterea numărului de votanți în statul nostru pentru alegerile din România, am instituit o zi de consultanță și suport gratuit, lunar, pentru toți cei care doresc să își actualizeze actele românești necesare votului. De asemenea, vom continua să oferim vizite, suport și consiliere spirituală prin intermediul preoților români la centrele de detenție din statul nostru pentru orice cetățean român aflat în detenție.

APRILIE MAI

Pe plan economic, doresc să deschid ușile Americii pentru produsele românești, fie că sunt alimentare, IT sau de altă natură. În acest sens, tocmai suntem în curs de finalizare a demersului pentru introducerea pe piața din Connecticut a vinurilor românești fine (Budureasca) și voi lucra în continuare la promovarea lor.

In același timp, perfectez căile legale de a introduce pe piața de consum de aici brânzeturile românești (Ibănești, județ Mureș). In octombrie acest an vom avea onoarea să primim delegația asociației ARIES (Asociația Română pentru Industria Electronica și Software) prin intermediul căreia am inițiat un program de colaborare cu câteva companii românești din domeniul IT, care își vor prezenta oferta pe piața americană. Tot pe masa de lucru este și organizarea unei expoziții permanente (show room) de mobilier românesc (inclusiv covoare și alte textile și piese decorative), care a fost expus deja cu succes și la New York.

Natalia Ghilașcu: În ce măsură vă propuneți să apropiați cele două țări, SUA și România și care sunt cele mai grandioase idei pe care le puneți pe roate?

cultură

Pe plan cultural și artistic, am o bună colaborare cu directorul ICR de la New York. Unul dintre artiștii pe care îi aștept este Mihaela Noroc, să-și expună și în statul nostru fotografiile din binecunoscutul ei Atlas of Beauty. Îmi place să promovez artiști români locali, precum Luiza Budea, Viorica Ghețu-Vuono, și Adrian Panaitișor. La recepția diplomatică anuală World Affairs Council, am reprezentat România printre 25 de diplomați din diferite țări, alături de artiștii noștri români din Connecticut.

educație

Promovez proiectele ICR, cum este cel de la Universitatea din Brașov, care oferă cursuri de limbă, cultură și civilizaţie românească pe parcursul lunii iulie a acestui an. Suntem în discuții și cu alte universități românești pentru a multiplica această ofertă educațională.

Am început și o colaborare cu asociația EduBiz din Oradea, care va demara în această vară, cu o tabără de dezvoltare personală româno-americană pentru liceeni (EduCamp). Consilierii voluntari se vor alege cu un Swiss Quality Certificate.

2019 • HORA | 20 2019

• HORA | 18

DIASPORĂ

EVENIMENTE

WWW.HORAINAMERICA.COM

UMORISTIC

Ă

Heart attach, Romanian...

I need bank details, credit rating, bank invoices NOW

CARTOONSTOCK.COM

justiția este singura mea preocupare. reprezentarea diligentă și calitativă este singura cale spre succes.

ANASTASIA IORGA avocată

DIASPORĂ

EVENIMENTE

MARTIE

2019

• HORA | 17

CELEBRITĂȚI ÎN CALIFORNIA

EBERLE EMILIA gimnastă

SAMUEL ARONI arhitect

Născută în 1964, la Arad.

A practicat gimnastica de la trei ani, fiind inițiată de mama sa, fostă campioană naţională la gimnastică. Este selecționată în lotul naţional de gimnastică de la Deva, condus de Marta şi Bella Karoly, la vârsta de 12 ani. În perioada 1970-1980, a făcut parte din lotul național de gimnastică al României, fiind colegă cu Nadia Comăneci.

A obţinut numeroase medalii la campionatele europene şi mondiale de gimnastică artistică, atât la individual, cât şi cu echipa. În mai 1989, pleacă ilegal din ţară, urmând o perioadă de ședere de aproape doi ani în Ungaria. A fost antrenoare la Clubul “Spartakus”, unde l-a cunoscut pe viitorul ei soţ, Ferenc Kollar, fost multiplu campion al Ungariei la judo. În anul 1991, au emigrat în Statele Unite, stabilindu-se la Sacramento, în nordul Californiei. În America a început să antreneze la clubul de gimnastică Pozsar’s Gymnastics Academy din Sacramento, California, proprietar fiind Géza Poszár.

Contribuții: Este una dintre marile noatre gimnaste, medaliată cu aur cu echipa la Campionatele Mondiale de Gimnastică de la Fort Worth (1979) și câștigătoare a două medalii de argint la Olimpiada de la Moscova (1980).

MAI

2019

• HORA |

20

Născut pe 26.V.1927, Chișinău. A absolvit Universitatea Melbourne, specialitatea Inginerie Civilă (1955); obține master-ul și un doctorat la Universitatea California din Berkeley, secția ingineria și mecanica structurilor (1966).

Activitate: lector, inginerie civilă la Universitatea din Melbourne (1955-1962); cercetător II, Universitatea California, Berkeley (19631966); profesor asociat catedra de inginerie, Colegiul de Stat San Francisco (1966-1967).

Profesor Emerit, Catedra de Arhitectură și Urbanism, Universitatea California din Los Angeles (1991). A deținut funcția de decan al Școlii de Arhitectură și Urbanism și pe aceea de președinte al consiliului Grupului de inovații urbane al instituției.

Premii și distincții: Medalia de aur “J. James R. Croes”, acordată de Societatea Americană de Inginerie Civilă (1981).

Afilieri: Asociația Americană Inginerie Civilă, Academia Națională de Știință și Inginerie, 19701973; Senatului Academic al Univesității California din Los Angeles (1981-1982).

Contribuții: A lucrat la realizarea unor programe comune de cercetare la UCLA cu facultăți similare din Israel, Australia, și Franța.

GABRIELA BRONCA medic A absolvit Facultatea de Medicină din București (1973). S-a perfecționat lucrând ca medic rezident, medicină nucleară, în cadrul Veteran Administration Medical Center, UCLA, Sepulveda, California (1986-1988); Cercetare: Diagnosticarea bolii lui Alzheimer și a multiple infarct dementia prin tomografii bazate pe iod123 IMP (19861988).

Detectarea “Malignant Melanoma” prin vizualizare cu 1123 N Izopropil Plodoamfetamină IMP (1986). Președinta secției de medicină internă și a centrelor medicale din sect.

8 din București (1978-1981); asistent, medicină preventivă pentru medicii interniști, spitalul comunitar din București (1976-1978).

Afilieri: Membră a Societății de Medicină Nucleară, a Colegiului American pentru medicină nucleară, a Asociației Americane pentru cancer, a Colegiului de medicină “Albert Einstein” și a Centrului medical Montefiore.

Contribuții: Gabriela Bronca este medic cu o experineță medicală de peste 45 de ani, profesând în North Hills, California; activitatea ei se distinge prin specializarea pe care o deține în medicina nucleară.

OCTAVIAN BLOȘIU inginer Născut la 24.I.1942, Mediaș.

A emigrat în Statele Unite în 1964. Studii: Facultatea de Inginerie din Iași; își continuă studiile la California State University din Los Angeles (BA, 1967); masterat în Inginerie electrică și electronică la aceeași universitate (1977), specializare Automatizări și Arhitectură Calculatoare – Hadware și Software. A funcționat ca inginer în cadrul marelui centru spațial NASA/JPL, timp de 42 de ani, până în martie 2019. a lucrat la multe alte proiecte, incluzând Cassini, Galileo, Magelan, Stardust, Mars Pathfinder, Mars Globel Surveyor, Mars Rovers Spirit And Oportunity, Mars.

Premii și distincții: “NASA Personal Award for Voyager Project Support” (1980); “NASA Group Award for Voyager Project Support” (1980); “NASA Award for NASA Technical Report (NTR)“ pentru “Information Data Flow Diagram” (1983); “JPL ANOVA Award for Championing the Application of Advanced Quality Engineering Tools to Research and Development at JPL” (1997); Numele românului Iulian Bloșiu - primul român angajat la NASA este inscripționat în spatele plăcuţei de aur ce se află pe sonda Voyager.

Texte preluate din Enciclopedia "Românii din California", autor Prof. Dan Fornade, Lansarea va avea loc în Los Angeles, 16 iunie 2019.

CELEBRITĂȚI ÎN CALIFORNIA

ANASTASIA SOARE cosmeticiană Născută în 1957. Rămasă orfană de tată la 12 ani, a avut o copilărie și o adolescență agitată, învățând primele noțiuni de business la Constanța, în salonul de croitorie al mamei sale; căsătorită cu Victor, căpitan de vas (1978). În anul 1987, soțul său emigrează în Italia și de acolo în Statele Unite ale Americii.

Reîntregirea familiei are loc în 1990, la Los Angeles.

A urmat cursuri de cosmetică, unde a obținut un certificat de calificare. Și-a început activitatea de cosmeticiană într-un modest salon de cosmetică din Melrose Place; pornește o afacere pe cont propriu, care în curând o va face celebră în lumea cosmeticii.

Deschide salonul de cosmetică “Anastasia”, care la scurt timp devine unul dintre cele mai cunoscute din Los Angeles. În anul 1998, cu ajutorul unui investitor din New York, lansează o nouă linie de produse cosmetice pentru machiaj “Anastasia”, cu care a avut succes în Statele Unite.

Este supranumită «regina sprâncenelor».

Produsele cosmetice cu marca «Anastasia» sunt folosite de numeroase vedete de la Hollywood: Madonna, Oprah, Claudia Schiffer sau Jennifer Lopez.

PETRU POPESCU scriitor, cineast Născut pe 1.I.1944, în București. A absolvit Facultatea de Filologie, Universitatea din București (1967). În anul 1974, este invitat să studieze la University of Iowa, în cadrul programului Internațional al Scriitorilor. S-a stabilit în Statele Unite ale Americii în 1975. A scris scenariul pentru filmul "Drum în penumbră", după care cărțile sale au fost retrase din librării. În 1974 hotărăște să rămână în străinătate. La Londra a publicat nuvela în limba engleză "Burial of the Vine".

Urmează primul său roman de dragoste în limba engleză "Before and After Edith", 1978. Timp de un an, a urmat cursuri de regie film la Hollywood’s American Film Institute. Se stabilește în California, la Hollywood.

Scrie scenarii de filme, primul fiind The Last Wave (United Artists, 1977). În anul 1985, este regizor și scenarist al unui film pentru televiziune, axat pe un roman propriu - "Death of an Angel" (Moartea unui înger, 1986), film distins cu numeroase premii. Lucrează cu mai mulți regizori și actori de renume până în 1996, când începe colaborarea la 20th Century Fox. Obține premiul “Gottfried von Herder”, Viena (1971-1972); Robert Redford’s Sundance Institute Award pentru filmul "Death of an Angel".

SEBASTIAN STAN actor

ALEXANDRA NECHITA pictoriță de geniu Născută pe 27.VIII.1985, în Vaslui. Atrasă de pictură de mic copil, la vârsta de 7 ani, Alexandra începe să folosească uleiurile și acrilicele, pentru ca trei ani mai târziu să se dedice pânzelor. Prima sa expoziție de pictură a avut loc la Public Library din Whittier, California, la doar 8 ani. Talentul și precocitatea ei artistică au fost remarcate de massmedia, care au numit-o “micuța Picasso”. În 1999, la 14 ani, a fost selectată de World Federation of United Nations să conducă Global Arts Initiative, un proiect internațional cu participanți din peste 100 de țări.

Premii: “Artist al anului pictură”, Nubreed Synergy of Arts, Lincoln Center din New York; “Cea mai interesantă femeie a anului”, CBS-TV, New York; Premiul pentru tineri de excepție, Osaka; “100 dintre cei mai interesanți oameni”, revista “People”, UNICEF Gift of Songs, New York; “Femeia anului”, Crucea Roșie Americană; “Cheia de Aur”, Institutul Van Gogh, Franța; “Lumina viitorului”, National Endowment for the Arts, NASA; “Genii”, Arts & Entertainment Network; Premiul Special Olimpic; Premiul pentru realizări remarcabile (Lifetime Achievement), FOX TV.

Informații și rezervări volume Enciclopedie la adresa: fornade@sympatico.ca

Născut pe 13.VIII.1982, în Constanța. La vârsta de 8 ani părăsește România, împreună cu mama sa, ajungând la Viena, unde se angajează ca pianist.

Emigrează, apoi, în SUA, stabilindu-se la New York. Încă de tânăr este distribuit în filme precum: "Harvey", "Cyrano de Bergerac", "Little Shop of Horrors", "Over Here" și "West Side Story". Este admis să studieze la Rutgers UniversitY, New York; își continuă studiile la Shakespeare’s Globe Theatre din Londra. S-a făcut cunoscut pentru rolul James Buchanan ‘’Bucky̹​̹’’ Barnes din filmul Winter Soldier, jucat pe platourile cinematografice Marvel Cinematic Universe.

Roluri în seriale de televiziune: Law & Order (2003, episodul: “Sheltered”; "Gossip Girl" (2007-2008, 11 episoade); "Kings" (2009, "Prințul Jack Benjamin" (rol principal); "Once Upon a Time" (2012); "The Mad Hatter" (2012, 6 episoade); Political Animals (2012, 6 episoade); Labyrinth (2012, miniserial).

Premii și distincții: A fost nominalizat la Critics’ Choice Television Award, pentru un rol secundar jucat în Political Animals; nominalizat pentru cel mai bun actor în filmul I, Tonya! la Gala Golden Globes.

MAI

2019

• HORA |

21

MEDITAȚII

MAMA

E UN CUVÂNT SIMPLU, DAR CU SEMNIFICAȚII EXPONENȚIALE DR. AURA IMBARUS

RICA ȘI AURA IMBARUS ÎN COPILĂRIE FEBRUARIE 1972, SIBIU

Atunci când mă gândesc la mama mea, îmi vine să plâng dar nu de durere, ci de fericire, chiar dacă ea nu mai există în această dimensiune fizică. Mă simt atât de mică în fața sorții și realizez că, la nivelul sufletului, eu mi-am ales această ființă caldă, sensibilă și frumoasă să îmi fie mamă. Apoi la nivelul fizic, ea a fost cea care m-a adus pe lume, în acest univers, unde timp de 37 de ani am fost împreună.

Din punct de vedere al anilor numărați pe degete – 37— sunt puțini, dar cred că emoțiile, bucuriile, trăirile pe care le-am avut cu ea au fost atât de intense și puternice, încât probabil 200 de ani au fost adunați și sortați în acei puțini ani pe care i-am avut împreună. Einstein a avut dreptate în descrierea teoriei relativității. Timpul este relativ și durata minutelor sale nu se face pe lungime sau pe adâncime, ci pe greutatea și intensitatea simțămintelor avute alături de persoană iubită.

Viață mea, ca și a altor copii, a fost călăuzită de mâna caldă și grijulie a mamei. Primii pași, primele sunete au fost făcute în prezența ei. Toate căzăturile și vânătăile pe care le-am avut de la atingerea miraculoasă a podelei, în timp ce mă chinuiam să îmi țin MAI

2019

• HORA | 22

echilibrul, au fost aplaudate de mama. Lacrimile mele au fost șterse de mâneca rochiei ei și fruntea mea a fost dezmierdată și sărutată de buzele ei pline de dragoste.

Prima zi de școală, da, îmi amintesc cu mare drag de acea zi! Ea a fost cea care m-a îmbărbătat, descriindumi acel univers al cărților ca un basm cu flăcăi frumoși și Ilene Cosânzene. Școala a fost o aventură atât din punct de vedere al materiilor, dar și a atitudinii pe care mi-am croit-o. Mama, acea femeie frumoasă cu părul lung și negru, cu ochi ca mura, cu o dantură albă și strălucitoare, cu un zâmbet șarmant și o alură impozantă, dar feminină, a fost alături de

mine, însoțindu-mă la toate examenele, fiind confidentă de încrederea tuturor poveștilor de dragoste, a despărțirilor și a șanselor secundare. Tot ea a fost cea care a călătorit cu mine prin lumea largă și tot ea a fost cea cu care îmi serbam ziua de naștere, amândouă fiind născute în iulie.

Rolul mamei este atât de complex... Chiar dacă unele femei nu sunt mame la ora actuală, ele se pot vedea prin ochii propriilor mame.

Gingășia, sensibilitatea unei mame se suprapun cu puterea de decizie și de influență din care provine puterea unui tată. În acel yin-yang al femininului cu masculinul, mama este cea care posedă și

RICA ȘI AURA IMBARUS, 16 IULIE, 2008 SIBIU, ZIUA DE NAȘTERE

întruchipează tot ceea ce poate fi mai frumos pe lume.

Departe sau aproape de noi, fizic, spiritual sau emoțional, în relații bune sau nu, mama este acea persoană care a facilitat nașterea noastră în universul 3D. Este cea care a creat o lume fascinantă pentru un suflet nou venit și i-a dat viață pe acest pământ.

Mama, un cuvânt simplu, dar care atinge cele mai importante corzi ale sufletului; un cuvânt mic cu ramificații eterne în viața celor afectați; un cuvânt magic, sub bagheta căruia se dezvoltă și se formează o viață de om. Mama reprezintă punctul de început al unei vieți noi. Ce poate să fie mai frumos sau mai puternic decât această menire?

stabilească, acestea fiind deja suprapopulate cu emigranți. Responsabile de faptul că soseau mai mulți emigranți decât aveau nevoie S.U.A. în acei ani erau societățile de navigație, care făceau reclamă asiduă pentru plecarea în America, îmbarcându-se persoane care nu îndeplineau condițiile de emigrare.

FILE DIN ISTORIA ROMÂNILOR AMERICANI AMERICANIZAREA GABRIELA

Bianca Rodica Karda, autoarea studiului “Emigrarea unor ţărani români din judeţul Sibiu în S.U.A., reflectată în presa transilvăneană din 1900-1914” scrie cu lux de amănunte despre peripețiile prin care au trecut românii în acea perioadă.

Primul studiu asupra românilor emigrați în S.U.A., scris în 1913, relevă că țăranii români din satele județului Sibiu au fost primii care s-au încumetat să plece în necunoscut spre pământul american.

Principala poartă de acces către Statele Unite în perioada 1892 – 1954 era Insula Ellis, din portul New York, dominată de faimoasa Statuie a Libertăţii pe care era scris “Trimiteți-i pe cei fără adăpost și prinși în vârtejul vieții grele la mine. Îmi ridic făclia lângă poarta de aur!” Impactul cu priveliștea insulei era covârșitor. Odată ajunși acolo, li se făcea controlul medical, iar celor declarați inapți li se făcea un semn în formă de X cu creta pe spate, după care erau reexaminați sau trimiși înapoi acasă.

Uneori se întâmpla ca, din această cauză, să fie despărțite familii.

Analfabeții, bolnavii, delicvenții sau cei care nu aveau bani destui erau plasați într-un fel de detenție, până se hotăra dacă erau admiși sau respinși. Apoi urma un interogatoriu al poliției pentru a se stabili dacă sunt infractori, și erau trecuți într-o sală de așteptare unde își schimbau banii și cumpărau biletul de tren către orașul unde le era destinația finală. Pe insulă primeau hrană, aveau acces la băi, apoi erau

URSU

conduși la un vaporaș carei debarca în New York în cca 20 de minute. De acolo erau conduși către gară, de unde luau trenul spre orașele Youngstown sau Cleveland din statul Ohio, Detroit, MI, Chicago, unde erau așteptați de confrații lor din țară. Începând cu anii 1911 1912, au apărut noi restricții la emigrarea în America: analfabeții; emigranții trebuiau să citească un text de aproximativ 40 de cuvinte în limba maternă, se referea și la bărbații necăsătoriți, cei trecuți de vârsta de 50 de ani, necalificații, unii asiatici.

Li se cerea un certificat de bună purtare din partea primăriilor de unde erau și o sumă minimă 25 de dolari. Aceia dintre ei care se rătăciseră în trenurile și vapoarele nepotrivite, își cheltuiseră pe drum banii cu care plecaseră de acasă, iar la sosirea în S.U.A. nu mai aveau asupra lor această sumă, erau siliți să se întoarcă. În orașele mari precum New York, Chicago, nu mai aveau dreptul să se

Se punea chiar problema confiscării vapoarelor de către autoritățile americane sau aplicarea unor pedepse societăților de navigație. De asemenea, era obligația lor să aibă pe vas personal medical și asistență socială pentru emigranți. Uneori, noii sosiți erau trimiși înapoi cu sutele.

Termenii “guvern”, “polițist”, pe care îi auzeau la ofițerii de imigrări, îi terifiau, fiindcă le aminteau de semnificația acestor cuvinte în țara de baștină, unde cei mai mulți erau oprimați de autorități, nu aveau noțiunea de democrație, mulți aveau pentru prima dată în viață sentimentul libertății.

O lege a emigrării din 1882 stipula o taxă de 50 de cenți pentru fiecare emigrant, în 1907 s-a revizuit legea și taxa a devenit de 4 dolari, se făcea excepție de la această taxă situația în care emigrantul trăise cel puțin un an până atunci în S.U.A.

NOUA LEGE A EMIGRĂRII DIN 1917 ÎI EXCLUDEA PE ALCOOLICI, CERȘETORI, POLIGAMI, ANARHIȘTI. MAI

2019 • HORA | 23

DEPOZITUL PENTRU CHIRIE ÎN CALIFORNIA

câștig de cauză și lecții învățate

SFATURI

Chiria unui apartament în SUA, mai ales pentru primii ani de trai când nu aveți surse suficiente de a investi în propria casă, poate deveni pentru unii o adevărată povară. Mulți imigranți au trecut prin acest calvar, când trebuia să demonstrezi veniturile din ultimele trei luni, care trebuie să depășească de trei ori plata pentru chirie, să deții un scor bancar de minimum 650 de puncte și alte condiții cărora trebuie să le faci față.

În acest articol vom vorbi despre depozitul care ți se cere pentru prima plată în avans și care se restituie abia la plecare, doar dacă ai respectat toate condițiile semnate în contractul de închiriere.

Avocații de la HORA in America vă sfătuiesc să nu vă lăsați bătut dacă apar conflicte financiare dintre proprietarii apartamentului și chiriași, mai ales dacă aveți semnat un contract de chirie, unde sunt menționate regulile pe care ambii trebuie să le respecte. De ceva timp, avocatul Roman Zadoinov studiază specificul relațiilor dintre proprietarii imobilelor și chiriașii din Statele Unite ale Americii și a decis să vă împărtășească această experiență.

“Deși legislația în acest domeniu este foarte complexă, este suficient de clară și explicită. Relațiile dintre proprietarii de imobile și arendași sau chiriași sunt reglementate de legislația civilă. În aceste afaceri se aplică regulile generale, care fac referință la contracte. Fiecare persoană este obligată să-și respecte promisiunile.

Totodată, ceea ce nu este prevazut în contract de către părți se prezumă că este prevăzut în lege.

MAI

2019 • HORA |

24

Când încheiați un contract de închiriere al apartamentului sau a unei case, proprietarul imobilului, ca regulă, prevede necesitatea achitării de către chiriaș a unui depozit.

Această plată îl asigură că arendașul va respecta promisiunile prevăzute în contract. De obicei, aceste promisiuni se referă la achitarea chiriei, păstrarea imobilului în aceleași condiții inițiale, achitarea serviciilor comunale etc.

Doar în cazul în care chiriașul nu respectă aceste reguli prevăzute în contract, potrivit legii, proprietarul imobilului are dreptul să rețină banii cuveniți din depozitul achitat. Cu toate acestea, trebuie să fiți precauți, pentru că unii proprietari ai imobilelor pot abuza de drepturile lor și rețin banii din depozit pe motiv neîntemeiat.

Vă explic un caz care i s-a întâmplat unui client V. Z. din Los Angeles.

Tânăra a închiriat un apartament cu două dormitoare la un preț de 1500 dolari pe lună. Contractul prevedea un termen de un an, cu posibilitatea de a extinde plata pentru chirie peste termen, conform regulilor stabilite pentru fiecare lună. După un an și jumătate ea a găsit un alt apartament cu condiții mai favorabile.

ROMAN ZADOINOV

A AJUNS ÎN SUA DUPĂ O EXPERIENȚĂ DE 20 DE ANI ÎN AVOCATURĂ ÎN MOLDOVA. ARE ÎN PALMARES MAI MULTE CAZURI INDIVIDUALE PE CARE LE-A REPREZENTAT ÎN CURTEA AMERICANĂ.

SFATURI Clienta a informat proprietarul printr-o notă despre dorința de a încheia relațiile contractuale cu 30 de zile înainte de plecare, așa cum prevede și legea. Cu 15 zile înainte de expirarea termenului, proprietarul apartamentului a venit cu o propunere de a părăsi locuința mai devreme, deoarece alți chiriași pretindeau să se mute în apartament. Fata a fost de acord și ei au semnat un document despre această înțelegere.

După aproximativ 25 de zile V.Z. primește de la proprietarul apartamentului un cec cu suma de 1500 de dolari, mai puțin decât trebuia să primească. Cu alte cuvinte, proprietarul apartamentului a reținut 1500 de dolari din depozitul plătit.

Proprietarul a indicat că a majorat plata pentru chirie, iar V.Z nu a achitat chiria după prețul majorat timp de 6 luni. În afară de aceasta, el a mai motivat că a efectuat curățenie în apartament și a reținut și pentru aceasta o parte din bani. V.Z a depus proprietarului o pretenție prin care și-a exprimat dezacordul

cu reținerile arbitrare. Cu părere de rău, proprietarul a refuzat să se conformeze pretențiilor, iar chiriașa a decis să meargă în instanța de judecată. În urma procesului judiciar, noi am reușit să demonstrăm că reținerile din depozit au fost ilegale. Legislația în vigoare prevede că pentru a modifica prețul la chiria apartamentului este nevoie să semnezi la fel un contract bilateral, care presupune acordul ambelor părți. Proprietarul apartamentului nu poate de unul singur să mărească costul chiriei stabilit în contract.

De asemenea, reținerea banilor din depozit pentru curățenia apartamentului nu poate fi efectuată înainte de a prezenta chiriașului o pretenție în acest sens și de a-l obliga să curețe locuința. Chiriașul are dreptul să facă tot ce e posibil ca să nu i se rețină nicio sumă din depozitul său. În cele din urmă, proprietarul apartamentului a căzut de acord cu pretențiile înaintate și i-a întors chiriașei toată suma pentru depozitul reținut, cât și cheltuielile de judecată”.

ASIGURĂRI

Americanii mereu gândesc pe termen lung și, pentru că știi că viitorul este incert, vrei să ai un plan de rezervă pentru a putea face față cu demnitate oricăror circumstanțe. Te-ar putea interesa atunci o asigurare pentru casă, care îmbină mai multe avantaje. Sorin Dina și-a înființat propria companie de asigurări, SAV Insurance, și ne explică în această ediție cum să-ți protejezi mai bine casa.

ALEGE UN BROKER ÎN ASIGURĂRI CARE TE VA SUSȚINE 7 ZILE ÎN SĂPTĂMÂNĂ

52 | AROH • 9102

Tel: (562) 756-6440 sorindina@savinsurance.com www.savinsurance.com Commerce, CA

IAM

ISTORIA MEA

ARMATA AMERICANĂ MI-A SCHIMBAT VIZIUNILE DESPRE VIAȚĂ DOINA CALCEA A copilărit în Făget – un orășel de lângă Timișoara.

La 17 ani a emigrat alături de familie în Hollywood, Florida. De mic copil și-a dorit să devină pilot. Și-a dedicat 8 ani din viață pentru Armata Americană, iar misiunile i-a schimbat viața. Cunoaște 5 limbi, iar asta l-a ajutat în misiunile din Mexic și Cuba. Daniel vrea să-și continue studiile în Ingineria Electrică și să întemeieze o familie.

Copilăria. Am copilărit într-un oraș mai mic de lângă Timișoara, pe nume Făget. Pot să spun că am avut o copilărie frumoasă.

Am avut norocul să cresc într-o familie cu niște părinți care întotdeauna mi-au fost exemplu. Fiind copilul mijlociu, întotdeauna am fost rebel și diferit față de sora mai mare și fratele meu mai mic. Părinții ne-au lăsat liberi să experimentăm viața și așa am crescut toți fiind independenți și descurcându-ne în orice situație, care ne-a fost mult de folos când ne-am mutat în America.

Drumul American.

Părinții mei au aplicat pentru viză în 1997 pentru reîntregirea familiei, sora tatălui meu fiind deja în America din 1989. În 2007 viza a fost aprobată și părinții mei au vrut să refuze inițial șansa de a veni în America. După discuții lungi, am reușit să îi conving că o viață aici o să ne ofere mai multe oportunități decât în România. Așa că am lăsat tot în România și am început aici de la zero.

Literal. Cei $2000 cu care am venit aici s-au dus pe prima lună de chirie. Am venit în Hollywood, FL pentru ca aici locuiește MAI

2019

•

HORA

| 26

sora tatălui meu cu familia ei și este o comunitate destul de mare de români care ne-au sprijinit cu joburi și moral, până ne-am pus pe picioare.

Obstacole. La început a fost o barieră culturală până mam obișnuit cu oamenii de aici și am învățat despre cultura lor.

DANIEL

VETAN,

APRILIE

A fost destul de greu să îmi fac prieteni, deoarece eram foarte timid și îmi era rușine să folosesc engleza mea de începător. Chiar mi-au spus consilierii de la școală că nu o să trec clasa a 12-a cu engleza care o vorbeam.

Dar cum în România engleza se bazează mai mult pe gramatică, cu ce știam am obținut nota cea mai mare la FCAT exam dintre elevii din clasa mea și i-am surprins pe toți. Alt lucru care a fost dificil, era sistemul de aici. Odată ce ne-am pus cât de cât pe picioare, am fost lăsați să ne descurcăm singuri. Singuri am fost și am bătut din ușă în ușă și am întrebat până am aflat cum funcționează sistemul școlar, financiar, etc.

SERVICIUL

2019 • HORA |

MILITAR

DIN

Studii. De când eram copil mi-am dorit să fiu pilot, așa că după ce am terminat liceul m-am înscris la școala de aviație la Broward College. După un an acolo, nu mi-am mai putut permite să plătesc școala de aviație, fiind foarte scumpă, chiar având 2 joburi și mergând la școală full time. Nici împrumut nu puteam să fac pentru că nu aveam credit destul și nici nu am îndrăznit să le cer părinților ajutor, ei deja lucrau foarte greu doar ca să ne menținem la suprafață. Acolo am întâlnit un băiat care a fost în Marines și mi-a spus cum armata îi plătește școala. În aceeași zi am fost la recruiter, și două

MARINES

25

CHICAGO

într-o călătorie prin care să descopere atât America de Nord, cât și cea de Sud. Este printre puținii din comuna Băcioi care a vizitat peste zece țări. Acolo s-a născut și a absolvit liceul ca mai apoi să-și ia zborul în lume. Cunoștințele acumulate la Academia de Studii Economice acum îi prind foarte bine.

Mizează și pe spiritul comunității de români din Chicago, se mândrește cu tradițiile și cultura noastră și vrea să devină o frumoasă amintire pentru toate casele familiilor de români ale căror podele, instalații și pardoseli vor străluci pentru mult timp.

Unul dintre cele mai comune proceduri era să le dăm mâncare forțat prin tub nasogastric deținuților care erau în greva foamei săptămâni de zile. Odată ce ajungeau la o greutate detrimentală sănătății lor, îi legam de un scaun cu centuri și îi hrăneam cu tub nasogastric. În Mexic am lucrat mai mult în junglă și eram singurul medic din echipă responsabil pentru tot ce ținea de sănătatea și condițiile de igienă ale echipei mele.

Părinților le-am spus cu câteva zile înainte că plec pentru un an în armată, ca să nu mă poată convinge să anulez contractul. săptămâni mai târziu, am semnat un contract pe 8 ani ca să devin medic în armată. Deja fiind în domeniul medicinei în armată și având ceva experiență, am decis să urmez același curs în viața civilă și să continui cu medicina. La Nova Southeastern University am studiat cursuri de premed.

Viitor. Acum că m-am întors și nu mai plec pentru o vreme, am cerut-o în căsătorie pe iubita mea și îmi doresc să întemeiez o familie.

De asemenea vreau să continui educația și să termin cu o diplomă în Inginerie electrică.

DANIEL

VETAN,

SERVICIUL

MILITAR

DIN

MARINES

Armata Americană.

Am fost 8 ani în armata americană. Am depus jurământul pe 1 Decembrie 2010. În acești 8 ani, am fost în delegație un an în închisoarea de maximă securitate Guantanamo Bay în Cuba unde am oferit ajutor medical deținuților din Al Qaida și în 2 delegații în Mexico ca medic pentru U.S. Marines unde am luptat împotriva traficanților de narcotice. În Cuba, lucrând în închisoare în fiecare zi am învățat cum să fiu puternic psihologic.

Acolo am avut nume fals și fiecare cuvânt care-l scoteam trebuia să fie calculat ca să nu dăm informații din viața de afară la deținuți, sau ei să afle informații despre noi și să ne identifice, un lucru care putea fi foarte periculos. În Cuba am lucrat ca personal medical pentru deținuți, ceea ce consta în tot ce ține de sănătate.

APRILIE

2019

•

HORA

| 27

Olga Melniciuc este o tânără femeie de afaceri, care știe totul despre succesul feminin. Și-a făcut studiile atât în Moldova, cât și în străinătate, iar, în prezent, este norocoasă să beneficieze de o bursă de studii Hubert Humphrey Fellowship la Boston University.

A activat la Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului IMMurilor și s-a alăturat echipei de consultanți la Consiliul Economic al prim-ministrului Republicii Moldova. După experiența din America speră să creeze un fond de investiții susținut de diaspora americană pentru a susține micile afaceri din Moldova.

Natalia Ghilașcu: Dragă Olga, felicitări pentru obținerea bursei Hubert H. Humphrey în Boston. Cât de valoroasă este această experiență pentru tine și la ce îți va folosi pe viitor?

Olga Melniciuc: Sunt foarte onorată să fiu selectată bursieră a acestui program. În Boston am fericita ocazie să urmez cursurile din cadrul programului MBA, la școala de business Questrom și dezvolt propriul plan de afacere.

Educația primită în SUA este foarte valoroasă. Aceasta, combinată cu experiența de trai în SUA, relații și prietenii noi, cu siguranță vor avea un impact semnificativ pentru viața mea profesională, dar și personală.

N.G: Cum crezi, de ce ai avut acest privilegiu să fii una dintre cele mai bune candidate din Moldova pentru a intra în primii 100 studenți de merit din întreaga lume?

O.M: Humbert H. Humphrey este un program foarte competitiv și deloc ușor. Este plăcut să recunosc că datorită eforturilor depuse am putut ajunge tocmai aici. Totodată, simt o responsabilitate enormă. Fiind selectată cea mai bună dintre cei mai buni, înțeleg că provocările și creșterea abia sunt la început de cale. La finele acestui program, știu că va trebui să muncesc și mai mult pentru a putea contribui la dezvoltarea țării mele.

MAI

2019

• HORA | 28

FEMEI DE AFACERI

FEMEI DE AFACERI

N.G: Ai participat recent la 10X Conference în Miami, unde s-au adunat peste 30 mii de oameni să vorbească despre motivarea personală și despre succes. Care au fost cele mai inspirate momente și de ce ai ales acest eveniment?

Lider la Feminin

O.M: Astfel de conferințe reprezintă experiențe inedite. Nu e vorba doar despre prezența speaker-ilor de talie mondială și nu doar prin tematici despre vânzări, marketing și investiții, dar și prin oamenii cu care faci cunoștință acolo - care sunt antreprenori și experți din toată lumea. Am revenit plină de energie, inspirată și mai determinată ca niciodată.

Conferința 10X mi-a arătat încă odată că imposibilul e doar în capul nostru, iar cu muncă, perseverență și dedicație, vei obține tot ceea ce îți dorești.

cu Olga Melniciuc

PREZENTARE DE MODĂ

INIȚIATIVE

STELA DROPCA, AGENT IMOBILIAR

BOSTON

ANTREPRENORII CARE ANGAJEAZĂ TINERI SPECIALIȘTI LE SPUNE DIN START SĂ UITE CEEA CE AU ÎNVĂȚAT PE BĂNCILE UNIVERSITĂȚILOR.

N.G: Cum planifici să conectezi experiența acumulată în SUA cu cea pe care o deții deja în Moldova în domeniul afacerilor și cel economic. Este loc de mai bine acasă pentru a putea beneficia de politici calitative și mai puțin populiste?

O.M: Planific să îmi îndrept energia și activitatea profesională în domeniul finanțării afacerilor.

Aceasta întotdeauna mi-a plăcut să fac, și cât mai mult am încercat să fug de această problemă, cu atât mă atrage să revin la această problemă. Cred că, în cele din urmă, sunt pasionată să explorez lucrurile care sunt mai dificile. În SUA comunic foarte mult cu investitori (angel investors) și antreprenori. Analizez și învăț cum lucrează finanțarea startup-urilor aici, iau lecții în procese investiționale și finanțe. Când voi reveni acasă, vreau să lansez servicii noi pentru antreprenori ca să poată accesa finanțări, dar și să ajut statul la dezvoltarea unui ecosistem antreprenorial bazat pe experiența americană.

Acasă este foarte mult loc de mai bine. Pornind de la politici orientate spre inovare și dezvoltarea instituțiilor de viitor, până la implementarea lor la nivel local. Înțeleg că unii oameni ascultă populiști, dar programele sunt făcute de tehnocrați și experți. Asta vreau să reușesc, rezultatele să vorbească de la sine, cu vorbe mai puține.

APRILIE

2019 • HORA | 7

OLGA MELNICIU ȘI PASIUNILE PENTRU CĂLĂTORII

FEMEI DE AFACERI

N.G: Cetățenii moldoveni au trimis în Moldova remitențe de 1,3 milioane USD doar într-un singur an, adică 20% din PIB? Ar putea acești bani să fie canalizați spre o dezvoltare durabilă acasă?

Problema cea mai mare pentru noi e că aceste remitențe sunt cheltuite în mare parte pentru consum curent (mâncare, cazare, plata pentru utilități), servicii de educație, mașini și apartamente, etc și mai puțin ca investiții în afaceri sau alte activități generatoare de profituri.

O.M: Acasă avem proiectul PARE 1+1 care co-finanțează afaceri în care se investesc remitențe.

Participarea la acest proiect e limitată doar la migranți sau rude de gradul 1 ale acestora. Întrebarea e ce facem cu cei care nu vor să pornească afaceri în Moldova și nici nu au antreprenori în familie? Este timpul să abordăm investirea remitențelor în sens mai larg: să căutăm cum am putea canaliza remitențele în creditarea afacerilor, cum am atrage diaspora să devină acei angel investors pentru afacerile de acasă, cum am putea evita procedurile birocratice și scumpe ca să beneficiem mai eficient de pe urma acestor remitențe?!

N.G: Implicarea femeilor în afaceri este un talent sau o necesitate?

un grup de oameni care își vede de interesul său?

O.M: Sunt admiratoarea și “fanul” femeilor antreprenoare și cunosc foarte multe doamne de afaceri. Fiecare dintre ele a avut un motiv diferit de a intra în business. Femeile se lansează în afaceri pentru că altfel nu pot să-și mențină independența. Fie că sunt antreprenoare talentate și nu își pot vedea viața ca angajate, fie că au prins oportunitatea de coadă și au știut cum să se mobilizeze, fie că viața le-a impus să facă asta pentru că altfel “mureau de foame”. Indiferent ce motiv au avut inițial, nu le face mai mult sau mai puțin antreprenoare.

O.M: Nu pot răspunde cu fermitate la această întrebare. Cunosc mulți emigranți, concetățeni de-ai noștri, oameni minunați. Am observat că există o oarecare lipsă de comunicare între concetățenii moldoveni, preferând mai degrabă comunicarea cu diaspora din spațiul post-sovietic sau cu cei din România. Aș ezita să explic acest fenomen și recunosc că ar putea fi relevant doar pentru cei pe care îi cunosc în mod personal.

N.G: Cum privești diaspora din SUA, este o forță, o comunitate unită sau

N.G: Cum privești femeile antreprenoare din Moldova față de cele din SUA? Predomină încă multe stereotipuri despre rolul acestora în societate?

OLGA MELNICIUC, CONFERINȚĂ DE BUSINESS

Pentru aceasta ar fi nevoie de implicarea activă a Guvernului, a comunității de donatori, a organizațiilor de susținere a antreprenoriatului și, desigur, a deschiderii interesului din partea diasporei.

MAI

2019

• HORA | 29

O.M: Femeile antreprenoare din SUA sunt mult mai emancipate, feministe și par a fi mult mai încrezute. Respectarea principiilor de egalitate de gen în SUA este la un nivel mai avansat decât în țara noastră. Desigur, în fiecare stat, situația poate fi diferită, dar aceste femei sunt susținute de parteneri și familie și nu sunt blamate de societate. Statul aduce un aport semnificativ în a promova antreprenoriatul în rândul femeilor, prin finanță, multe programe de mentorat, instruire și consultanță, oferă granturi și contracte de achiziții publice în mod preferențial.

N.G: Ce privilegii au studenții americani față de cei de acasă și cum putem să valorificam mai eficient potențialul tinerilor?

Cărți recomandate de românii din America

ANDREEA BILLIG

AURA IMBARUS

O.M: Pot să spun cum e starea de lucruri cu MBA. Sistemul educațional american este construit în așa fel, încât să ofere studenților cât mai multe experiențe practice. Lecțiile sunt concentrate pe studii de caz, nu se predau teorii și totul se învață din discuții și dezbateri. Se lucrează în echipe mici, mai rar individual.

Există toată infrastructura necesară pentru viitori antreprenori, mă refer aici la incubatorul de afaceri, acces la mentori, instruire gratuită, concursuri cu finanțare, întâlniri cu antreprenori și investitori. Toți profesorii au experiență de business. Fiecare a acumulat o practică bogată înainte de a preda. Sunt foarte deschiși și cu drag vor merge cu tine la o cafea pentru a discuta ideea ta de afacere. Totul este făcut în așa fel încât să ți se ofere o platformă de a porni o afacere fără a avea frică de eșec. În țara noastră, educația despre afaceri este încă învechită, iar orele de studiu se fac pentru o bifă, de aceea, nici nu este conectată la nevoile angajatorilor.

Se pare că acestea sunt lumi total diferite. Antreprenorii care angajează tineri specialiști îi preîntâmpină din start să uite ce au învățat pe băncile universităților. Și asta mă întristează.

MAI 2019 • HORA | 30

Cartea Aurei Imbarus, "Out of Transylvania Night", mi-a fost tovarăș de drum în timpul unui zbor de la București la Los Angeles. Auzisem multe lucruri extraordinare despre carte și despre autoare și eram nerăbdătoare să le descopăr. Nici una și nici alta nu mau dezamagit.

"Out of the Transylvania Night" este genul de roman care te ține cu sufletul la gură, iar acesta este unul dintre marile merite ale Aurei Imbarus. Chiar dacă ai o APRILIE

2019 • HORA | 30

viață demnă de o ecranizare cinematografică trebuie să știi cum să o pui în pagină.

Fiecare filă te face să vezi locurile, decorul, să trăiești alături de personaje fiecare emoție, fiecare eșec și fiecare reușită. Cartea poate fi recepționată pe diverse paliere. Un american va fi fascinat de perioada agitată și primejdioasă a Revoluției din decembrie 1989.

Românii își vor aminti probabil de primii lor pași în America. Unii se vor lăsa captivați de povestea de dragoste dintre Aura și Michael, atât de frumos povestită sau se vor regăsi în dorul de părinții care nu le mai sunt aproape.

Pentru alții, cartea poate fi imboldul necesar pentru a înceta să se îndoiască de sine și a-și urma visul.

Out of the Transylvania Night este o carte despre iubire, curaj, puterea de a urma întotdeauna glasul inimii, de a fi autentic chiar și atunci când doare sau pare lipsit de sens. Este o carte scrisă autentic, de o femeie autentică, o scriitoare înnăscută, care nu se teme să își arate sufletul, cu momentele sale de strălucire și umbrele lui. Măcar pentru asta, romanul Aurei Imbarus merită un loc pe noptiera ta cu cărți.

FEMEI DE AFACERI

CĂRȚI

SELF PUBLISHING BOOKS

CUM SĂ DEVII O SCRIITOARE ÎN AMERICA? IRINA VANPATTEN

De multe ori m-am întrebat cum am reușit să public propriile volume de cărți după ce am devenit scriitoare începătoare în America! Privesc în trecut ca să înțeleg drumul pe care l-am parcurs spre cartea care o țineam în mână pe 31 martie 2019. ”From Lullabies to Love Song and Funeral Dirges” - un titlu mai englezesc decât toți englezii de pe lume, cu istorii scurte despre dragoste. Ce-i drept, doar o istorie din această carte este scrisă de mine, dar mă mândresc că sunt înconjurată de zeci de scriitori

Cum să devii un scriitor în America?

A fi ”in the right place, at the right time” (la locul potrivit, la timpul potrivit) nu este de ajuns. Rolul unui autor combină o activitate foarte solitară. Ești singur cu hârtia sau cu calculatorul zile, luni, ani la rând. Deci, primul pas pentru a deveni scriitor este disciplina. Trebuie să fii la locul potrivit pe un timp îndelungat, ori atât cât este nevoie. Să scrii chiar și atunci când nuți vine inspirația. Încearcă să scrii orice: dacă nu un text, atunci schițează un plan, ori cercetează istoria care ți-o dorești. Fă ceva, n-are importanță ce! Lenea nu a produs niciodată vreun scriitor. Orice autor are nevoie de o rețea de sprijin, căci

americani, care toată viața lor au vorbit și au scris în engleză, când pentru mine engleza este doar a treia limbă. Mi-a plăcut să scriu de când eram în școală, dar timpurile erau turbulente la sfârșitul secolului XX, nu erau prea potrivite pentru scrierea romanelor. Multă apă sa scurs de atunci: țara s-a schimbat, lumea s-a schimbat, eu m-am schimbat.

Nu vreau să spun că sunt o mare sau faimoasă scriitoare. Știu că am un drum lung în fața mea, dar să-mi văd visul realizat după 25 de ani, și o poveste

succesul nu vine niciodată fără suport. Găsește un cerc de scriitori în zona în care locuiești, care-ți înțeleg durerea și cu care poți face un schimb de experiență. Eu am ales să scriu în stil non-fiction, dar aparțin unui cerc de scriitori care au ales un gen literar complet opus de-al meu. Niciodată nam fost interesată de fantasy, dar am învățat de la fanteziști cum să descriu scenele de luptă. Nici nu mi-am dat seama că este o artă întreagă de a descrie cum se mișcă mâna în aer, gata de lovitură, ori cum izbucnește sângele din nas. Încercați să puneți scena pe hârtie, și veți vedea cât

scrisă într-o limbă străină este ceva extraordinar. istoria mea ”I Love you, Russian Style” care a ajuns în carte, a fost scrisă cinci ani în urmă, și numai în acest an i-a venit rândul. Recitind-o cu ochi noi, pot să spun cu toată siguranța că nu s-a învechit. Dragostea, moartea, războiul sunt teme universale în orice epocă și cu orice personaje, cât de etnice nu ar fi. Originalitatea nu are vreun preț. În cele din urmă, vă încurajez să susțineți autorii români care publică în limba engleză!

de dificil este. Dacă ai norocul să scrii manuscrisul, ești doar la jumătate de cale. Acum ai nevoie de un agent de publicare. În absența agentului, sunt alte căi. Am hotărât să publicăm istoriile noastre de unii singuri. Am apelat la specialiștii pe care i-am avut în cercul de profesioniști în editare, layout, designeri de copertă, marketing, până am ajuns și la un contabil, specialist pe taxe.

Distribuirea muncii noastre ne-a ajutat să avem un proiect mult mai ieftin. Cel mai important din toate activitățile s-a dovedit a fi cea de marketing.

MAI 2019 • HORA | 31

HOBBY & PASSION

ROMÂNUL CARE S-A REINVENTAT ÎN AMERICA MIRCEA GOIA

ARIZONA A plecat din România în America ca să-și construiască visul american. Mircea Goia este fotograful din Arizona, care mereu ne surprinde cu talentele astro-fotografice, este pasionat de arta spațială și nu pierde nicio ocazie să ne prezinte pe social media cele mai frumoase culori ale stelelor, a fotografiat Calea Lactee, Soarele, Luna, Jupiter, Venus sau Marte, eclipse, și furtunile pe care le vedem mereu la știrile locale din Arizona.

Pasiunea lui Mircea Goia pentru fotografie a ajuns inițial pe "Vice News", unde scria că nu dorul de țară i-a fost cel mai greu de îndurat aici, ci sentimentul de singurătate al imigrantului proaspăt sosit.

Primul an l-a petrecut în West Virginia, unde a fost cel mai dificil. Era fără job, cu vreo doitrei prieteni și fără rețele sociale. Ar fi putut să abandoneze ușor America și să se întoarcă în România.

“Am fost șomer timp de un an și chestia asta se cunoștea tot mai tare. Aveam un job la distanță ca programator pentru o firmă din Germania și le construiam un site de genul Amazon, pentru ei. Salariul pe care îl câștigam la acea vreme era unul mai mult decât decent în România, dar în West Virginia abia îmi permiteam să supraviețuiesc.

Dar sunt un ardelean răbdător, așa c-am strâns din dinți și am continuat. Primii ani din viața oricărui imigrant, în orice țară străină, MAI 2019 • HORA | 32

sunt cei mai grei. Oricine pleacă din România trebuie să se gândească la asta, să fie pregătit să aibă răbdare până când lucrurile se vor aranja în noua țară. De când eram copil mi-a fost frică de întuneric, dar am reușit să-mi înving spaima asta când am lucrat în mina din Lupeni. A ajuns chiar să-mi placă întunericul, e de parcă aș avea un spațiu liber, doar al meu, de unde pot porni să visez sau să creez.

Am ajuns să asociez o asemenea stare și cu spațiul cosmic. Așa a venit și înclinația spre astrofotografie, cu care am experimentat mai mult”.

Pentru că este pasionat de călătoriile spațiale și tot ce înseamnă cosmos, asta l-a îndemnat să aplice la NASA pentru o selecție de utilizatori de social media, care să fie invitați să asiste la lansarea unei rachete din Florida. “Am fost selectat și mi-am îndeplinit un vis de când eram copil, să văd, pe viu, o lansare de rachetă.

MIRCEA GOIA

Poza în costum de astronaut și steagul României am făcuto în parcurile Arizonei, "Petrified Forest National Park", 116 mile de la Flagstaff, am condus aproape două ore ca să ajung acolo.

Parcul găzduiește copaci pietrificați, care datează de peste 225 milioane de ani (periada Triasicului), când dinozaurii stăpâneau planeta Pământ. Întreaga zonă arată similar planetei Marte, pustiu și cu sol roșu. Așa a venit ideea de a face o fotografie cu steagul românesc, și alta cu steagul american și în costum de astronaut. Am apelat la ajutorul prietenilor, le-am setat tot ce trebuie în cameră și au apăsat doar pe buton. Cât despre America, românii trebuie să știe în primul rând că nu e o țară unitară cultural, așa cum e România.

TRADIȚII

FEMEI DE AFACERI

DULCIURI ROMÂNEȘTI

424-378-9537, CA RODICA COSMA

“Sweets & Goodies A La Cluj”?

Ce poate fi mai dulce decât prăjiturile românești?

Despre dulcele amintiri din Cluj, familia Cosma din Los Angeles ar putea vorbi o veșnicie. Este orașul natal al Rodicăi și este mândră ca s-a născut în această zonă. Are multe amintiri legate de către dulciuri. Nu era săptămână să nu gătească câte o prăjitură. Ideea de a deschide un butic “Sweets & Goodies a La Cluj” a ajuns la urechile tuturor românilor din West Hills, iar acum încearcă să facă față tuturor comenzilor.

Suntem la început de drum, și am observat necesitatea în zona San Fernando Valley, CA de un loc, o zonă, un magazin, unde nostalgicii de bucatele autentice românești să-și reamintească de gustul de acasă. Așa cum ne pricepem bine la dulciuri, am decis să facem față cerințelor. Tradițiile le purtăm în suflet și, prin urmare, motivația e clară. Dorința de a ne simți acasă oriunde ne-am afla. Sufletul trebuie să fie mereu împăcat ca să putem fi fericiți.

Rețetele mele sunt aceleași de acum 50 de ani. S-au modificat doar rețetele la prăjituri, pentru că s-au schimbat și ingredientele, între timp. De exemplu, cozonacii mei sunt consistenți, adică vorbim de un aluat îndesat, cu multă nucă, mac, cacao. Îi pregătesc de obicei împletiți, dar în familia mea, întotdeauna i-am făcut simpli.

33 | AROH • 9102 IAM

CA SĂ TE REINVENTEZI, TREBUIE DOAR SĂ AI O MINTE DESCHISĂ, IAR, DACĂ NU SE ÎNTÂMPLĂ ASTA, SĂ ÎNVEȚI CUM SĂ ȚI-O FORMEZI.

POZĂ DE MIRCEA GOIA

MIRCEA GOIA

APRILIE 2019 • HORA | 34

După ce creștea aluatul, începeam să le dăm forme. Împleteam colacii în formă rotundă, care simbolizează soarele.

Coceam porumbei, ”hulubașii” sunt simbolul păcii și a prieteniei, apoi coceam pasca, pe urmă cozonacii cu nucă și multe alte dulciuri. Bunica făcea focul la soba cu lemne. Aroma de pâine și cozonaci se răspândea în toată mahalaua și toți știau că noi coacem pâine”.

AFACERI

DOUĂ DECENII DE CULTURĂ ȘI TRADIȚII ROMÂNEȘTI

De 20 de ani, de când a fost fondat restaurantul Dunărea, zeci de mii de români din zona Los Angeles i-au trecut pragul.

Dorința de a promova cultura și bucatele românești a prevalat mereu în viața lui Dan Niculescu, care a devenit cel mai ospitalier manager în comunitatea românească. A ajuns în SUA chiar cu un an înainte de revoluție, unde îl aștepta deja familia sa.

LOS ANGELES

COLACI

COP

ȚI

DIN

SUFLET

DE

IRINA

SUVAC

RESTAURANTUL DUNĂREA A terminat liceul tehnologic din Giulești, București. Dacă nu muncea sau învăța, risca să fie înrolat în armată, iar cu un an înainte de revoluție, la doar 21 de ani, a ajuns aici, și a fost fericit să-și regăsească familia în America, mama, tata și sora, care nu au mai revenit vreodată în România comunistă. Au trecut 16 ani ca să revină în România, iar de atunci, adoră locurile și prietenii din copilărie. În Los Angeles, s-a gândit să creeze un loc unde românii plecați de acasă se pot întâlni. Experiența din MAI

2019

• HORA | 34

România în domeniul culinar ia prins bine în SUA, pentru că, în tot acest răstimp, toate nunțile și petrecerile se dau la renumitul local “Dunărea”. A venit la vârsta când nu avea niciun prieten de vârsta sa, așa că nu a stat mult pe gânduri și a început să organizeze discoteci pentru tinerii români, pentru că distracțiile din cluburile americane nu îl satisfăceau.

"Inițial, nu m-am gândit să pornesc o afacere, era o necesitate de a ne cunoaște în comunitate, mai apoi, ideea a luat amploare și am găsit doi parteneri și vechi prieteni,

Marian Stan, Traian Gheorghe, cu care am investit, și care a ajuns să devină cel mai longeviv restaurant. Chiar dacă după câțiva ani s-au retras, a fost o experiență benefică pentru întreaga comunitate”, ne zice Dan Niculescu. În cele două decenii, la Dunărea s-au căsătorit peste 150 de familii tinere, iar botezurile și cumetriile sunt printre cele mai populare. Cel mai interesant e că Dan Niculescu a păstrat aceleași rețete timp de 20 de ani, pe care le cunoștea din România, iar la restaurant s-au perindat

MI-AM DORIT SĂ AVEM UN LOC AL NOSTRU, UNDE TOȚI ROMÂNII DIN LOS ANGELES SĂ SE UNEASCĂ ȘI SĂ SE ÎNTÂLNEASCĂ LA UN PAHAR DE VIN ȘI O GUSTARE ROMÂNEASCĂ.

DAN NICULESCU

Ă ,UCSELUCIN NAD

MAI

LURATEIRPORP

Și turiștii americani s-au arătat curioși de restaurant, așa cum poate fi ușor de găsit când călătoresc la Disney Land. Primii zece ani, cel mai mare interes lau avut, desigur, românii, dar de la o vreme, 35% dintre clienți sunt de alte naționalități, ne explică Dan Niculescu, “fapt care bucură, pentru că putem promova cultura românească și în alte comunități. M-aș mândri să existe mai multe restaurante românești, avem o mâncare deosebită,

NUD"

Cel mai des, clienții lasă recomandări speciale pe Yelp pentru că au gustat cele mai gustoase sarmale, ciorba de perișoare este acrită cu zeamă de varză, mititei, ciorba de burtă, foarte specifice pentru Dunărea. Cel mai des, aici vin românii care sunt ușor atrași de spectacolele și show-urile românești, prezentate de artiști populari autentici din multe alte state, New York, Illinois, Canada, dar și din România.

Maria Dragomiroiu, Ionuț Dolănescu, Maria Ciobanu au fost cei mai populari artiști care au adus zâmbetul și voia-bună pentru toți românii din Los Angeles.

"AER

mulți bucătari care, mai târziu, și-au deschis propriile afaceri. Relu Benga, bucătarul șef de la Brașov, fusese foarte generos să se împartă cu rețetele, care au ajuns cele mai populare din California.

ANAHEIM DAN NICULESCU, PROPRIETARUL "DUNĂREA"

A TREBUIT SĂ ÎI ÎMPAC PE TOȚI, ARDELENI, BĂNĂȚENI, MOLDOVENI, MARAMUREȘENI, OLTENI, DAR AM AJUNS LA O REȚETĂ COMUNĂ, PE PLACUL TUTUROR”

pentru că gătim ca acasă, neam fi dorit să lărgim echipa de bucătari și să fim cu brațele deschise toată ziua. Dan Niculescu este mai mult cunoscut printre românii din California, pentru că a ajutat și susținut multă lume care căuta un job, orice început fiind unul anevoios, de români înstăriți, la imigranți care au ajuns pentru prima dată în America, astfel, numele său a ajuns și la urechile multora din România.

“Cel mai mult mi-ar plăcea să ne iubim ca națiune ca și în anii 90, când toți erau foarte prietenoși și se ajutau la nevoie.

Pe atunci, veneau o sută de români să te vadă și să te pipăie de cum ai venit; chiar îmi lipsește acea perioadă, românii pe atunci erau mult mai uniți decât acum.

Aveam un foarte mare entuziasm, azi, însă, fiecare își vede de treabă, nu mai este acea solidaritate. Îmi lipsește timpul când eram săraci și ne adunam împreună; când ne-am înstărit, ne-am îndepărtat unii de alții, pentru că am început să ne alegem prietenii”, constată cu regret Dan Niculescu.

2019 • HORA | 35

APRILIE

2019

• HORA | 35

CĂLĂTORII

FEMEI DE AFACERI

S-a ales cu un avion după ce a fost amendat de șase ori

PASIUNE

DOINA CALCEA Ca orice adolescent, Radu Georgescu a început să butoneze claviatura de la calculator.

Bazele de la Liceul de Informatică și cel de la Politehnică din București l-a ajutat să facă parte din echipa de IT de la Columbia Pictures. Muncea 14 ore pe zi, iar pentru că este o fire activă, nu a mai suportat munca de birou. S-a gândit să se facă pilot. Zis și făcut, și-a cumpărat avionul de pe eBay, iar cea mai îndepărtată călătorie a fost în Alaska, America Centrală și Caraibe.

SE STRICĂ AVIOANE DE 250 DE MILIOANE DE DOLARI ȘI SE PRĂBUȘESC, CE SĂ TE AȘTEPȚI DE LA O DACIE CU ARIPI CA A MEA?

Doina Calcea: Sunteți o persoană optimistă și deschisă pentru noi provocări, practic, trăiți la maxim viața în orașul Îngerilor. Ce momente frumoase vă amintiți din România?

Radu Georgescu: Am copilărit în cartierul Drumul Taberei din București. Au fost vremuri bune. După ce am terminat Liceul de Informatică, am mers vreo doi ani pe la Politehnică și apoi mi-am găsit un job de programator la o firmă bunicică în schimbul doi. Ieșeam de la lucru pe la 1:30 dimineața, apoi alergam cu prietenii cu motocicletele câteva ore pe Magheru și pe Bd. Unirii. Urmau un chillout prin Cișmigiu și niște hamburgeri la Piața Dorobanți și ajungeam acasă când se lumina. N-are cum să îți displacă așa ceva la 24 de ani.

D.C: Când și în ce circumstanțe ați ajuns în SUA? R.G: A fost pomană curată: mama a câștigat loteria vizelor când aveam 17 ani și am primit și eu Green Card-ul din oficiu. Ai mei s-au mutat entuziasmați într-o suburbie a New York-ului, dar care nu ma atras deloc, deoarece era mult prea liniștită și plicticoasă. Așa că am mai stat în România vreo 10 ani la zbenguială, dar când a venit vorba de făcut ceva serios, mau biruit birocrația și corupția și am hotărât să plec rapid.

MAI

2019

• HORA |

36

LOS ANGELES COLECȚIILE DE AVIOANE CONDUSE DE RADU GEORGESCU

D.C: De ce în Los Angeles?

D.C: Ce alte pasiuni mai aveți?

R.G: Am avut norocul să fiu trimis de cei de la firma la care lucram în București la un schimb de experiență de trei luni la sediul central, care pe vremea aceea, era în Mar Vista (Jamdat Mobile, actualmente parte din EA Games). Am folosit weekendurile și orele de după program ca să explorez orașul și statul. Așadar, când m-am hotărât să plec din țară știam deja destul de bine cum stau lucrurile prin California și mi-am găsit un job la Columbia Pictures, tot ca programator.

R.G: Ador călătoriile. Am mers acum câțiva ani cu motocicleta în jurul lumii, împreună cu nevasta. Am văzut 35 de țări de pe 4 continente. A fost chiar drăguț și m-a ajutat de multe ori să văd partea plină a paharului. Dacă în Calcutta oamenii pot să zâmbească cu $2 în buzunar, pedalând la un rickshaw, cum să mă plâng eu, care am în buzunar un telefon de $200? În afară de asta, îmi plac mult trenurile, muzeele, arhitectura, arheologia, istoria, și cursele auto sau moto.

MAI

2019

• HORA | 36

ABONAMENT REVISTĂ LUNARĂ TIPAR - $10 | REVISTĂ ONLINE - $5 | WWW.HORAINAMERICA.COM

D.C: Cum ați ajuns să faceți parte din echipa de IT la Columbia Pictures?

R.G: Am aplicat online, m-am dus la interviu, m-au pus la încercare și m-au acceptat. Probabil că făceam treabă bună. Dacă lucrezi cu pasiune și fără lăcomie, mereu iese bine. Eu am fost pasionat de calculatoare de mic și am butonat de la 16 ani. Cu timpul s-a adunat experiență.

D.C: Care au fost cele mai mari provocări prin care ați trecut în SUA și cum ați reușit să le depășiți?

R.G: Am fost oarecum dezamăgit și aproape disperat, pentru că soția nu a primit viza de emigrare așa de repede precum ne făcusem planuri. Am trecut printr-o perioadă de 2-3 ani de incertitudine. Munceam 14 ore pe zi și am trecut cu bine peste asta, că nu aveam timp să mă mai gândesc la ce o fi și ce-o păți.

D.C: Sunteți pilot. De cât timp practici acest sport?

R.G: Nu de prea multă vreme și nici nu e o activitate sportivă, ci un hobby și, sper eu, îndeletnicire profitabilă pe viitor. De un an jumate sunt pilot comercial și de vreo trei luni - instructor de zbor. Îmi aduc aminte că eram prin 2006 cu prietenii la McDonalds în Dristor și mă plângeam că tocmai mă amendase poliția rutieră. Am nimerit pe mâinile lor a șasea oară în ultima lună!

Am privit cerul invocând divinitatea și mi-am dat seama că în văzduh nu erau polițiști, așa că le-am zis tuturor că o să cumpăr un avion ca să zbor astfel încât să mă simt liber. Ce au mai râs băieții atunci...

D.C: Cât de ușor sau greu este să obții o licență de zbor?

R.G: Nu e chiar așa simplu. E cu mult mai complicat decât ai lua licența de pescar sportiv, dar nimic nu e imposibil.

Mi-a plăcut aspectul tehnic și habar nu aveam de fizică și matematică, așa că nu am luat-o chiar de la zero. Apoi mai înveți ceva despre meteorologie,

legislație. Apoi mai înveți ceva despre meteorologie, legislație, aerodinamică.

Totul e să fi silitor și să ai elan.

D.C: Care au fost cele mai minunate priveliști pe care le-ați avut în zbor?

R.G: Dacă ar fi să aleg un singur zbor cu totul ieșit din comun, acesta s-a desfășurat în 2016 pe ruta Seattle - Ketchikan - Sitka Talkeetna. Până în acea zi, nu văzusem niciodată în viată un ghețar și atunci am văzut peste 100, plus mii de insule și fiorduri.

DC: Ce le-ați recomanda celor care se gândesc să-și cumpere un asemenea avion, câți bani să pregătească pentru un asemenea hobby?

R.G: $9000 pentru prima licență, cea de pilot amator. Mai departe, doritorul se poate înscrie într-un "flying club" unde are acces la avioanele clubului și îl costă $110 ora de zbor, inclusiv combustibilul.

D.C: Care sunt riscurile și beneficiile acestui sport?

R.G: S-au scris zeci de cărți despre riscuri din aviație. Se strică avioane de 250 de milioane de dolari și se prăbușesc, ce să te aștepți de la o Dacie cu aripi ca a mea? Principalul risc pe care îl văd este atunci când ajungi la sfârșitul vieții fără să fi făcut mare lucru, așa că merg înainte.

COLECȚII DE MAȘINI ÎN GARAJUL LUI RADU GEORGESCU

ANA PINZARU

În Statele Unite ale Americii noțiunea de vlogger a devenit profesie. Dacă doriți să căutați o mică sursă de inspirație, Hora în America a realizat o listă a trei vloggeri. Vă invităm să o cunoașteți pe Ana Pinzaru.

"Născută și crescută în Republica Moldova, muncesc și trăiesc visul American de câțiva ani! Vă invit să trăiți aceste momente cu mine.

Domeniu: Lifestyle, călătorii.

Locatie: Bellevue, WA. anapinzaru.blogspot.com Am început să filmez pe telefon încă din timpul facultății, mai mult pentru arhiva personală. Câteva video-uri le postam pe facebook, altele le păstram ca amintire. Eu mă gândeam să fac vlogging, dar nu aveam destul curaj, însă prietenii mau încurajt. Am creat primul video vlog în SUA, anul trecut, și prietenii mei au reacționat foarte bine. Filmez despre peripețiile mele, iar cele mai impresionante destinații încă mă așteaptă, pentru că am o listă mare de locuri pe care vreau să le vizitez, mâncare delicioasă să gust și oameni frumoși să întâlnesc. Hawaii ma impresionat, pentru natura și starea de spirit pe care o trăiești acolo, cultura și relația dintre om-natură. New York orașul meu de spirit și de câte ori mă întorc, de fiecare dată e diferit, frumos, imens, cu o energie puternică. California care e statul meu de suflet.

Dar cea mai mare motivație, este rezultatul final, amintirea cu care rămân și prietenii mei.

Peste ani, ne vom aduna la un pahar de vin și ne vom aduce aminte de anii tinereții. Vlogul meu e despre lifestyle, arăt locuri de poveste, nu doar orașe și destinații de top, dar vorbesc și despre anumite aspecte ale vieții în America.

MAI

2019

• HORA | 37

ABONAMENT REVISTĂ ANUAL TIPAR - $100; REVISTĂ ONLINE - $50 WWW:HORAINAMERICA.COM

FEMEI DE AFACERI

MINUTUL DE HOLLYWOOD TUDOR PETRUȚ

FILMUL „MOON HOTEL KABUL” DIN ROMÂNIA DECHIDE FESTIVALUL SEEFEST ÎN BEVERLY HILLS

Filmul „Moon Hotel Kabul”, regizat de Anca Damian din România, a deschis Festivalul de Filme SEEfest pe 1 mai în Beverly Hills. Este câștigătoarea premiului pentru cel mai bun regizor la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia și premiantă la Mirada International la Festivalul de Film de la Madrid.

Anca Damian analizează straturile adevărului după o întâlnire dintre un jurnalist deziluzionat și o interpretă în Afganistan sfâșiată de război. O coproducție RomâniaFranța, Moon Hotel Kabul îl descrie pe Ivan, un jurnalist de caritate, dar cinic, cu un simț clar pentru poveste și fără timp pentru compasiune.

Totul se schimbă după o noapte într-o cameră de hotel din Kabul, alături de un traducător, Ioana. Nu după mult timp după întâlnirea lor, Ioana este găsită moartă, iar Ivan pornește de la o investigație, spre deosebire de ceea ce a făcut. „Anca Damian este Agnès Varda din cinematografia românească: versatilă, inovativă și îndrăzneață”, a spus fondatorul și directorul artistic SEEfest, Vera Mijojlić. În film joacă actori români, Florin Piersic Jr., Alexandru Nagy, Rodica Negrea.

MAI

2019 • HORA | 38

Lumea a treia...a filmului?

Nu este plăcere mai mare pentru noi, puțini, dar plini de speranță, români în Hollywood, decât dacă ne întâlnim fie la o probă de filmare, în studiourile de înregistrări, sau chiar pe platouri (așa cum v-am mai povestit că s-a întâmplat).

Acum câteva zile, alături de actrițele Isabel Wagner și Mădălina Năstase, colegul nostru, Teodor Falcon, și cu mine, am fost la un postsincron în românește (o raritate, pentru că este mai simplu, mai eficient și mai

acolo și cu avantajul noii legislații, propice pentru companiile de producție americane. Chiar săptămâna trecută am vizionat pe Netflix premiera “The Hard Way” (cu Michael Jai White și Randy Couture), film de acțiune filmat integral în România și în care apar mulți dintre tinerii actori români.

Bine, bine, dar ce are Netflix cu post-sincronul în românește? Scurt-metrajul e intitulat “Preventing Corruption on Productions” și este powered

by Netflix. Adică animația este, de fapt, un dialog (mai mult sau mai puțin comic) despre corupție, dare și luare de mită, plăți necuvenite sau trafic de influență.

Nu avem cum să oferim mai multe amănunte despre scurt-metraj, dar eu personal nu pot să nu menționez, în trecere, despre o scurtă scenă în care sus-menționatul “polițist la microfon” oprește o filmare și cere cu tupeu mită în valoare de 500 de lei.

CARICATURĂ DE LARS LEETARU

rentabil să trimit materialele la tradus în România) pentru ceea ce aici se numește un film industrial. N-am știut mai nimica despre ce o să fie vorba, ci doar că e o animație, un fel de scurt-metraj de protecție a muncii.

Aflasem de multă vreme că Netflix încearcă să-și extindă capacitățile de producție de film și în Europa de Est, și în Balcani. Inclusiv în România, în buna tradiție a succeselor producțiilor străine filmate

Foto: Tudor Petrut si Teodor Falcon post-sincronizează @RoHoClub și #RomaniansInHolly wood pe Facebook

Apoi, în narațiune se explică cum orice fel de astfel de întâmplări trebuie prezentate raportate, ca să se asigure condiții etice și legale. Cam așa arăta România și celelalte țări din bazinul Balcani, în ochii avocaților din industria cinematografică americană.

Cam așa o să fie prezentată echipelor de filmare americane, țară cu țară, atmosfera “de lucru” din Europa de Est, până la proba contrarie, o lume a treia a filmului.

VALENTIN IONESCU importator licențiat în SUA @Romania_Exclusive info@romimports.com 954-650-1090

FROM THE HEART OF TRANSYLVANIA

CU BRAN EȘTI MAI APROAPE DE ROMÂNIA MEDIUM AND LONG TERM CAR RENTALS IN LOS ANGELES MERCEDES $150/week OR $550/month

HONDA $165/week OR $650/month

WEST SIDE RENT-A-CAR, LLC

WWW.WESTSIDERENTACAR.COM

(310) 384 – 7428

Vă urăm DRUM BUN, FĂRĂ PRIMEJDII...

847-978-(INSURE) 4678 www.vmcins.com; info@vmcins.com