Estetica in Fotografie
Despre autor: Alain Briot este unul dintre cei mai populari fotografi de peisaje din Statele Unite in acest moment. Alain a studiat la Ecole des Beux Art in Paris, detine o diploma de master in Arta si in momentul de fata lucreaza pentru doctorat. Partea I - Cum sa vezi fotografic
1 - Introducere Cand Michael Reichman (http://www.luminous-landscape.com/ ) m-a rugat sa scriu o serie de eseuri despre "estetica", prima reactie a fost "Ce intelegi prin estetica?". Dupa citeva discutii privind aceasta idee in timp ce fotografiam impreuna in Escalante Grand Staircase National Monument, inca nu aveam o viziune concreta despre ce anume ar trebui sa va povestesc in legatura cu acest subiect. Chiar si acum, dupa ce m-am lansat trup si suflet in aceasta directie, gasesc dificil sa scriu despre ceva care este evident un aspect esential in munca mea de artist fotograf. De ce este dificil sa explici lucrurile de care te lovesti in fiecare zi, lucruri pe care le faci instinctiv, aproape inconstient? Motivul cred ca este totusi destul de simplu: este dificil pentru ca aceste lucruri se intimpla natural, aproape prea usor, fara sa gindesti constient despre ele. In cazul meu, este de asemenea dificil sa exprim in cuvinte un sistem pe care l-am dezvoltat de-a lungul anilor prin incercari si nereusite, ani de educatie despre ce "merge" si ce "nu merge", pana intr-o zi cand, uitindu-ma la o imagine, mi-am spus: "Chiar imi place aceasta imagine. Cum am reusit sa o fac?" Atit eu cit si tu, am ajuns acolo prin perseverenta, pentru ca nu am renuntat niciodata, pentru ca iubim fotografia atit de mult incit gasim mereu atat motivatia cit si sustinerea financiara sa continuam, in ciuda unor rezultate mai putin reusite. Consider ca sint o persoana educata vizual. Am o experienta indelungata nu numai in fotografie, dar si ca artist vizual, lucrind cu diverse medii. Desi am inceput sa fotografiez in 1980, m-am format ca artist plastic in pictura si desen, si am practicat arta sub indrumarea parintilor inca din copilarie. Apoi, sunt hotarit sa arat ce inteleg eu prin "frumos" in modul cel mai estetic posibil. Practic estetica zilnic, doar ca nu o numesc "estetica". In realitate nu pot sa denumesc aceasta practica. Doar creez imagini frumoase cu locuri naturale frumoase si atit. In concluzie, caut un mod eficient de a-i invata pe altii despre ce fac eu. Deasemena, sunt atent sa nu fac acest subiect prea complicat. Ar fi usor sa atac subiectul in mod teoretic, folosind o terminologie alambicata si obscura si creind un text care ar putea sa intereseze pe educatori dar care nu ar ajuta cu nimic fotografii care doresc sa realizeze imagini mai bune.
Asadar, cum poti sa explici intr-o maniera clara si concisa ceva care se intimpla inconstient? Un mod de explicare ar fi pas cu pas, impartind subiectul in capitole majore. Si acesta este modul in care am sa abordez aceste eseuri. Are avantajul de a fi simplu si direct, organizat si logic. In acest moment vad noua capitole principale, toate legate de estetica, si care se regasesc in munca mea de fotograf de arta: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.
Cum sa vezi fotografic Compozitia in fotografie Cum sa alegi obiectivul cel mai bun pentru o anumita compozitie Cum sa gasesti lumina cea mai buna pentru o imagine Cum sa alegi cel mai bun "film" pentru o anumita imagine Cum sa determini expunerea cea mai buna pentru un anumit subiect Cum sa alegi fotografiile care merita pastrate Cum sa creezi o colectie de fotografii bune Cum sa ajungi la un stil personal in fotografie
In aceasta serie de articole voi acoperi aceste noua sub-capitole descriind modul meu de lucru si echipamentul folosit (nu numai aparatele pe care le folosesc). O sa folosesc o serie de imagini personale ca exemple, imagini care ilustreaza subiectul abordat, si care descriu cum si de ce am creat acele imagini. In final, organizarea acestei serii de articole urmeaza pasii pe care ii fac eu cind creez o imagine, si pasii pe care ii recomand sa ii faci tu la momentul fotografierii: gaseste un subiect care te intereseaza, compune imaginea, alege distanta focala pe care vrei sa o folosesti, determina daca lumina este cea mai buna, decide ce film vrei sa folosesti, calculeaza expunerea, alege imaginea cea mai buna, eventual pune la un loc o colectie de imagini bune, si dezvolta-ti un stil fotografic propriu. Daca acest proces iti suna complicat, nu te ingrijora. A fost complicat si pentru mine cind am inceput sa fotografiez si inca mai este. Tine minte ca scopul acestei serii de articole este de a te initia in acest proces, pas cu pas, si de a te inarma cu indeminarea si tehnica necesara care sa te faca capabil sa parcurgi acest traseu lung si lista de mai sus. Aceasta lista este prezentata numai ca un plan de lucru.
2 - Sa vezi fotografic Aici ma refer la viziunea ta ca un aparat fotografic. Eu cred cu convingere ca nu pot sa realizez imagini fara sa vad fotografic. Cu alte cuvinte, trebuie sa vad ceva, sa gasesc un subiect fotografic, sa vad o imagine, inainte sa-mi aranjez aparatul si sa realizez o compozitie. Poate suna evident, dar nu este! Am intilnit numerosi fotografi care "trag" in speranta ca atunci cind se intorc acasa o sa gaseasca o "imagine buna" undeva, in masa de poze realizate. Din nefericire acest mod de lucru produce de obicei dezamagiri legate de imaginile realizate. Asta insa nu inseamna ca realizind multe imagini este un lucru rau in practica. Multi fotografi iau multe imagini care sint remarcabile. Dar ei stiu sa vada fotografic si nu pozeaza in speranta ca "ceva" va fi bun. Nu este important cate imagini realizezi, ci ma refer la modul in care cineva realizeaza fotografii si ca modul de vizualizare al subiectului influenteaza direct ce fotografiezi. Fotografia este despre ce vezi, si in acest sens nu este diferita de alte arte bidimensionale cum ar fi pictura si desenul. Crearea de fotografii este in realitate "arta de a vedea".
3 – Abstractia Ma plimb prin peisajul de primavara inconjurat de ciripitul pasarilor si de mirosul florilor proaspete. Adie o boare de vint usoara, miscind alene frunzele si copacii. Ma simt relaxat si plin de energie in acelasi timp datorita vremii caldute si a prospetimii primaverii. Dar daca ar fi sa compun o fotografie care sa exprime aceste sentimente trebuie sa-mi reamintesc ca nici o mireasma, nici o adiere blinda, nici un sentiment de relaxare nu poate fi redat intr-o fotografie. Nici unul dintre aceste aspecte nu va fi prezent in imaginea finala decit numai daca, prin experienta personala, pot sa "traduc" aceste sentimente intr-o forma vizuala. Aceasta limitare este impusa de mediu, fotografia este
un mediu vizual. Ce nu este inclus din subiectul original este ceea ce "vedem" in fotografie. Restul mirosuri, atingeri, sunete, emotii - sint toate eliminate din imagine. Este posibil sa traducem aceste alte sentimente in elemente vizuale? Da, cred ca este posibil, si scopul acestei serii de articole este sa explice cum sa o facem. Dar numai prin studiu, practica si exercitiu putem sa ne perfectionam indeminarea vizuala si sa avem succes. Acesta este unul dintre cele mai dificile aspecte ale fotografiei si anume acela care separa maestrii de ucenici. Ansel Adams spunea: "Fotografiaza nu numai ce vezi, dar si ce simti." Acest lucru nu este simplu, dar nici imposibil.
4 – Concentrarea Concentreaza-te asupra aspectului vizual al subiectului. Cum discutam mai sus, este usor sa te lasi inselat de simturi si sa crezi ca acestea vor arata bine in imagine. Stim acum ca nu este neaparat cazul! Ce ne capteaza atentia cind toate simturile sint excitate poate ori nu poate fi parte din aspectul vizual al imaginii. De aceea, pentru a crea o imagine fotografica reusita trebuie sa ne intrebam:
• • •
Este ceva interesant vizual in cadrul la care ma uit? Daca da, ce este cel mai important aspect vizual in aceste cadru? Daca m-am hotarit sa fotografiez acest cadru, cum poate imaginea sa transmita vizual sentimentele pe care le incerc acum?
Pentru a raspunde acestor intrebari, trebuie mai intai sa invatam cum anume "vede" aparatul foto.
5 - Vizualizarea in doua dimensiuni Asadar, cum poti sa inveti se vezi fotografic, asa cum "vede" un aparat? Un aparat vede lucrurile in mod diferit fata de noi. Una dintre diferentele principale este faptul ca aparatul are un singur obiectiv, un singur "ochi", pe cind noi avem doi. Oamenii au vedere binoculara in timp ce aparatele (cu exceptia celor stereoscopice) au vedere monoculara. Cum influenteaza acest aspect viziunea noastra? Daca nu invatam sa vedem cum vede aparatul, adica uitindu-ne print vizorul aparatului ori inchizind un ochi, s-ar putea sa ajungem la imagini de genul in care un copac rasare din capul unui om! In aceasta instanta cind ne uitam la o scena cu ambii ochi, copacul nu apare ca rasarind din capul persoanei, pentru ca viziunea binoculara ne da posibilitatea sa estimam distanta intre persoana si copac. Viziunea monoculara insa, inlatura perceptia adincimii, lasindu-ne numai cu dimensiunile de latime si lungime, si plaseaza capul persoanei si copacul aparent in acelasi plan. O imagine fotografica are numai 2 dimensiuni: latime si inaltime. Dar adincimea este parte din lumea fizica si in aceste sens este necesar sa incercam sa o transpunem in fotografie. Daca o fotografie se doreste sa fie realista, atunci adincimea de cimp trebuie simulata. Daca am fi fost sculptori nu ar fi trebuit sa ne preocupe acest aspect. Am fi avut de a face cu latimea, inaltimea si adincimea ca parte a mediului de lucru. Dar cum sintem artisti lucrind intr-un spatiu plan, trebuie sa invatam cum sa recream adincimea in imagini.
6 - Redarea adincimii in spatiul plan Cum putem simula a 3-a dimensiune intr-un mediu cu 2 dimensiuni? Cu ajutorul perspectivei. Bun, dar cum folosim perspectiva? Folosind citeva tehnici simple:
•
Linii convergente - Am vazut cu totii imagini unde drumurile merg din prim-plan pina dispar in distanta. Astfel de imagini creaza o impresie puternica de adincime pentru ca drumurile actioneaza ca linii care conduc privirea spre departare. Imaginea fotografica ori pe monitor este totusi plana. Dar ochiul o percepe ca si cum ar privi in perspectiva.
•
Prim-planul si relatia cu fundalul (obiecte mari si mici) - Stim ca ochiul percepe obiectele apropiate ca mai mari decit cele aflate la distanta. De exemplu, un brad apropiat poate apare ca gigantic cind ne aflam linga el, dar poate apare cit un bat de chibrit cind il vedem la citiva km distanta. Plasind un astfel de copac in prim-plan, ori doar o portiune din el, si apoi plasind un alt copac similar in fundalul cadrului, o sa dea impresia de distanta in imagine. Comparind marimile relative ale celor doua obiecte va duce privitorul la perceperea distantei daca cunoaste marimea aproximativa a unui astfel de copac. Desigur, orice alte obiecte plasate in acelasi mod pot duce la acelasi efect. Obiectivele grand-angulare sint deobicei folosite in acest scop. Dar, orice alte obiective se pot folosi pt. redarea adincimii, importanta fiind intentia de redare a adincimii si nu echipamentul folosit. Personal am realizat astfel de imagini folosind grand-angulare cit si teleobiective.
Horseshoe Bend, Glen Canyon NRA, Arizona. Linhof Master Technica 4x5, Schneider Super Angulon 75mm, Fuji Provia. (ambele imagini). Aceste doua imagini au fost create in martie 2003 in timp ce vizitam aceste locuri grozave. Mai intii am creat o imagine pe care o consider ca fiind tipica pentru Horseshoe Bend, cea orizontala. Apoi, dindu-mi seama de oportunitatea de a realiza o imagine diferita fata de cele pe care le vezi peste tot cu Horseshoe Bend, am facut a doua imagine, incluzind o relatie prim-plan/fundal dar dintr-un alt unghi unde sa am un obiect in prim-plan. Dupa o cautare de citeva minute am gasit o aglomerare de pietre cu o forma care reflecta forma movilei din centrul formatiunii. Pentru mine aceasta compozitie ofera un sens mai puternic de adincime de cimp si distanta decit compozitia orizontala. Aproape ca ma face sa ametesc.
•
Suprapunerea - Aceasta a patra tehnica presupune o singura regula: stim ca obiectele care sint in fata altor obiecte par mai apropiate fizic. Utilizind aceasta regula putem compune o fotografie in asa fel incit anumite obiecte sa fie suprapuse peste alte obiecte in asa fel realizind impresia de adincime de cimp.
•
Ceata - Ceata este o alta tehnica de redare a adincimii. Stim din experienta ca ceata (sau picla) devine tot mai opaca pe masura ce distanta creste. Obiecte indepartate in ceata ori picla sint, in concluzie, mai greu de distins decit obiectele apropiate. Ceata atmosferica care impiedica de exemplu vizibilitatea in unele situatii, face in acelasi timp simplu de apreciat care obiecte sint mai departate decit altele.
•
Combinatie de tehnici descrise anterior - De multe ori fotograful combina mai multe tehnici de redare a spatiului. De exemplu, am creat imagini suprapunind munti, ori cimpii, in conditii de picla. In aceasta situatie, cele doua tehnici intrebuintate se sustin reciproc, rezultind o imagine care este mai puternica vizual si mai puternica decit daca intrebuintam numai un singur mod de redare a adincimii in imagine.
Similar, suprapunind obiecte in acelasi timp cu o relatie prim-plan/fundal este o tehnica des intilnita. De exemplu, o planta in prim-plan care este pusa in evidenta prin folosirea unui grand-angular poate fi intentionat amplasata in compozitie in asa fel incit sa acopere partial un munte din fundal. Sau, acelasi munte poate fi vazut printre ramurile unui copac ca in imaginea din parcul Zion.
The Watchman seen through a Cottonwood tree, Zion NP, Utah. Linhof Master Technica 4x5, Schneider Super Angulon 75mm, Fuji Provia. In aceasta situatie am considerat ca formatiunea stincoasa (“the Watchman”) nu era suficienta ca sa creeze o imagine buna. Cerul era potrivit, fiindca nu era complet senin sau complet inorat, dar totusi parca lipsea “ceva”. Mergind citiva pasi am gasit acest copac printre crengile caruia as fi putut incadra scena, fiind iarna si ramurile - dezfrunzite. Copacul era inclinat usor spre dreapta, urmarind linia crestelor care si ele tind spre dreapta imaginii. Este o compozitie puternica care pune accentul nu numai pe copac, dar si pe crestele din fundal, balansind interesul vizual intre cele doua obiecte. Estetica in Fotografie Partea II - Compozitia in Fotografie Acest articol este al doilea dintr-o serie de eseuri care trateaza aspectele estetice din fotografie. Scopul acestei serii este de a va ajuta sa creati imagini care sa indeplineasca cat mai multe criterii estetice, in ultima instanta - fotografii frumoase. Aceste eseuri fac parte din seria de workshop-uri (2003-2004) http://www.luminous-landscape.com/workshops/ab-ws.shtml Acest material se ocupa de aplicarea practica, prin exercitii, a conceptelor, tehnicilor si a abordarilor discutate in celelalte articole. Toate acestea vor asigura o baza solida pentru perfectionarea abilitatilor fotografice.
Zion Winter Sunrise
In primul articol am invatat despre modul in care camera fotografica reproduce subiectul fotografic si despre diferentele fata de ce vedem cu ochii nostri. In acest articol vom aplica in practica cele aflate pana acum, in scopul de a realiza fotografii. Dar, inainte de aceasta, sa invatam cum se compune o fotografie. Compunerea unei bune fotografii nu este simpla, iar a invata pe altii cum sa creeze fotografii interesant compuse este chiar si mai dificil. De fapt, compozitia este unul dintre cele mai dificile aspecte ale fotografiei ca si a oricarei arte vizuale. Profesorul meu din facultate, Scot McLeay chiar a refuzat sa ne invete compozitie. Singura sa recomandare in aceasta privinta a fost „fiecare zona din fotografie are o pondere egala�. Daca va veti astepta la reguli pe care, aplicandu-le, sa puteti rapid sa faceti poze mai bune, ei bine, paragraful precedent nu prea va ajuta. Totusi acesta exprima, chiar daca intr-o maniera mai criptica, bazele fotocompozitiei. Una dintre greselile pe care le fac multi fotografi este aceea de a urma recomandarea care se gaseste in brosura "Cum sa facem fotografii mai bune" scoasa de Kodak intr-un tiraj impresionant! Aceasta recomandare precizeaza ca trebuie sa va plasati subiectul in centrul cadrului si sa fiti atenti sa nu lasati in afara cadrului parti ale subiectului. Aceasta recomandare se adreseaza mai ales fotografiei de portret si inseamna sa plasati subiectul in centrul cadrului si de asemenea, ca acesta sa se uite direct in aparat cand dvs. apasati pe declansator. Ei bine, aceasta este reteta de a obtine cele mai plicticoase fotografii. Este adevarat ca in acest fel persoana respectiva va apare in fotografie dar nimeni nu se va uita la poza dvs., poate cu exceptia membrilor de familie, si acestia doar din politete!
Recomandarea Kodak este in contradictie cu afirmatia lui Scott McLeay, dupa care fiecare parte din cadru este la fel de importanta. Plasarea subiectului in centrul imaginii este doar una dintre posibilitati si probabil cea mai neindicata, deoarece utilizeaza doar centrul cadrului. Ce se intampla la marginile cadrului? Dar la colturi? Plasind subiectul in afara centrului nu ar face imaginea mai interesanta? Gandind la aceste aspecte, deja am facut primii pasi pe calea intelegerii fotocompozitiei. Deja am invatat cateva aspecte fundamentale, pe care le recapitulam:
• • •
compunerea unei fotografii nu implica obligatoriu plasarea subiectului principal in centrul cadrului; descentrarea subiectului determina o fotografie mai interesanta trebuie folosite atat marginile cat si colturile cadrului; deoarece nu avem cum sa scapam de ele si trebuie sa le folosim intr-un mod cat mai creativ, mai util.
Recomandarea Kodak "plasati subiectul in centrul cadrului fotografic" era destinata fotografilor ocazionali, care fac in general poze de familie. Trebuie sa avem in vedere ca, acum multi ani, majoritatea aparatelor foto aveau vizor separat, a carui precizie nu era prea buna. Cu alte cuvinte, vizorul nu putea arata cu exactitate ce va intra in imagine si ce nu va intra, marginile imaginii nu erau bine stabilite asa incat plasarea subiectului la marginea vizorului, producea o imagine in care subiectul putea sa fie integral reprezentat in poza sau sa fie doar partial. In cele mai rele cazuri, acesta putea fi aratat doar partial, taiat. Plasarea subiectului principal in centrul imaginii, suficient de departe de marginile cadrului, rezolva aceasta problema. Imaginea rezultata nu ar fi una castigatore la concursurile de fotografii dar utilizatorii nu se vor mai plange de imprecizia vizoarelor. Nu vor apare capodopere, dar nici reclamatii! Astazi lucrurile stau cu totul altfel. Aparatele moderne SLR arata pana la 99% din campul fotografiat in vizor si astfel elimina riscul de a taia vreo parte importanta din imagine. Folosirea trepiedului ne permite nu numai sa incadram fiecare fotografie cat mai precis, dar si sa asiguram incadrari identice chiar daca mutam locul de statie. De asemenea, utilizarea filmului diapozitiv impune ca in cadru sa se vada exact ce s-a incadrat in momentul fotogrfierii. Cand Kodak a facut acea recomandare, procesul folosit era de tip negativ-pozitiv iar copierea era facuta manual de un operator, care avea posiblitatea de a decupa din cadrul negativului portiunea de interes. La fel stau lucrurile si in cazul in care noi ne ocupam de scanarea negativelor si de imprimarea copiilor pozitive. Iar daca fotografiem pe medii digitale, nici nu trebuie sa mai asteptam prea mult, putem vedea rezultatul imediat pe ecranul LCD. Astfel, avem un control precis asupra a ce va fi inclus in cadru si a ce va fi eliminat. Putem realiza aceasta: a) analizind cu mare atentie elementele care vor fi incluse in cadru b) controlind locul in care aceste elemente vor fi plasate.
Tear Drop Arch and Moonrise
Modul percutant de a vedea Un alt mod de a defini fotocompozitia apartine lui Edward Weston. Cand a fost intrebat despre cum ar defini compozitia, acesta a raspuns: "Fotocompozitia este cel mai percutant mod de a vedea." Definita lui Weston cuprinde doua aspecte: "a vedea" si "percutant". Stim deja din primul articol ca fotografia reprezinta un mod de a vedea. Acum aflam ca fotocompozitia se refera la puterea de impact, asadar o viziune cu impact, percutanta. Daca fotocompozitia este cel mai percutant mod de a vedea, si a vedea este cel mai puternic mod de a fotografia, atunci fotocompozita este cel mai bun mod de a fotografia. Daca asta suna ca o deductie logica aristotelica, este adevarat. Sa vedem daca este si aplicabila. Exista mai multe moduri de a compune un cadru. Pentru un ochi antrenat, exista mai multe moduri de a compune un cadru fotografic. Cand am constatat acest fapt, a fost pentru mine o revelatie, deoarece multi ani m-am chinuit sa recreez fotografiile create de alti fotografi. Acele imagini m-au impresionat si am incercat sa calc pe aceleasi „carari�. Problema era ca, atunci cand ma aflam in fata peisajului fotografiat de altii, nu putem concepe decat un singur mod de aranjare in cadru, cel pe care-l realizare predecesorul meu. Nu puteam vedea creativ prin proprii ochi. Eram sclavul modului in care celalalt vazuse acel peisaj. Intr-o buna zi am reusit sa ma eliberez din aceasta "sclavie" (cum am reusit, face subiectul altui articol). Din acea zi am inceput sa vad lumea prin proprii ochi si am inteles ca nu exista o singura incadrare pentru o anumita locatie ci ca exista numeroase moduri de incadrare. Mintea mea, intr-un fel oarecare, s-a deschis iar tintele mele s-au schimbat, si anume am incercat sa fotografiez nu ce au vazut altii, ci doar ce vedeam eu atunci, cu ochii mintii mele. Din acel moment am inceput sa realizez propriile fotografii.
Fotocompozitia - o varianta dintre multe altele Se ivea acum o alta problema: nu puteam fotografia decat cateva dintre multele posibilitati care mi se ofereau! Trebuia sa fac acum o selectie severa, deoarece constatam ca am la dispozitie un timp foarte scurt in care lumina era cea mai potrivita. Si atunci am revazut definita lui Weston, fapt care m-a ajutat sa separ „graul de neghina�, ca sa spun asa... Ceea ce trebuia sa caut era nu o fotocompozitie draguta sau originala ci trebuia sa gasesc "cel mai percutant mod de a vedea". Pentru a pune in aplicare acest precept, am inceput prin a cerceta scena fotografica din diverse unghiuri si a observa care ar fi unghiul cel mai favorabil si care m-ar impresiona cel mai puternic. Dupa aceasta lunga disertatie despre compozitie, ar fi util sa vedeti daca lucrurile stau la fel si pentru dvs. Incercati si dvs si vedeti daca puteti pune in practica ideile prezentate si aici. Veti observa ca, de fiecare data cand fotografiez, petrec mult timp cercetind scena inainte de a declansa prima data. Iar in aceasta investigare a scenei, utilizez un Linhof Multifocus Viewfinder (LMFV), care este unul dintre accesoriile mele fotografice de maxima incredere. In esenta, este un vizor portabil care-mi permite sa "decupez" o imagine pe care as putea sa o obtin printr-un zoom 75 - 400 mm pe formatul 4 x 5 (sau, echivalent 135: 24 - 135 mm). Desigur, as putea realiza acelasi lucru cu o camera foto echipata cu un zoom 24 - 135 mm dar vizorul Linhof este mai usor si mai compact decat orice camera foto. De asemenea, are avantajul ca nu-mi arata in vizor tot felul de date de expunere, ceea ce-mi permite sa ma concentrez exclusiv pe compozitie.
The Linhof Multifocal Viewfinder
Cand utilizez LMFV pot sa observ compozitia pe sute de imagini, fara ca macar sa instalez in statie camera mea foto 4x5. Pe masura ce compun imagini dupa imagini, pot sa evaluez puterea de impact a fiecareia (Tineti minte? Eu caut cel mai percutant mod de a vedea o scena!). Multe dintre aceste posibile fotografii sunt banale dar, privind prin vizorul Linhof, imi dau imediat seama cand un anumit unghi de abordare determina o imagine suficient de puternica. Cand observ aceasta, continui sa observ scena prin mici ajustari ale punctului de statie, tot cu ajutorul vizorului. Cand, in fine, am determinat cea mai buna pozitie, instalez camera mea 4 x 5, stiind foarte precis ce doresc sa fotografiez. Deoarece punerea in statie a unei camere 4 x 5 este mare consumatoare de timp, utilizarea vizorului Linhof este foarte utila si eficienta, iar calitatea sa optica este excelenta. Desigur, o camera foto 4x5 impune alte abordari comparativ cu o camera in formatul 135, dar ceea ce voiam sa subliniez in paragrafele anterioare este ca eu petrec foarte mult timp observind si mult mai putin fotografiind. Cu alte cuvinte, intai caut o compozitie si apoi, in baza acestei idei, creez o fotografie.
Desigur, LMFV este o scula grozava, dar scumpa. O alternativa ieftina ar fi sa va confectionati dintr-un carton negru, un cadru, prin decuparea unui dreptunghi corespunzator formatului pe care lucrati (24 x 36, 6 x 6, etc). Acest vizor simplu va ajuta sa decupati posibila fotografie de elementele perturbatoare din jur dar si de informatiile deranjante care apar in vizorul unei camere foto. Eu am utilizat ani de zile un astfel de cadru, inainte de a-mi cumpara vizorul LMFV. Aveam cu mine cateva astfel de "vizoare" de carton, fiecare ajustat corespunzator unui anumit tip de format de negativ si de obiectiv. Trebuie sa va spun ca exista unele camere foto cu vizoare detasabile, cum este si Fuji 617, care are cate un vizor pentru fiecare obiectiv. Cand fotografiez cu acest model, iau cu mine doar vizorul, in timp ce camera foto sta in rucsac; cercetez scena privind prin vizorul detasabil si care-mi arata exact ce ar iesi pe negativ. Cand gasesc compozitia care-mi place, despachetez camera, o instalez in pozitie si fac fotografia.
Reguli de compozitie Si pentru ca acest eseu nu poate fi complet daca nu include si cateva reguli de compozitie, iata, in incheierea acestui material, cateva:
Lake Powell Sunset
1. Regula treimilor Aceasta regula va recomanda sa impartiti imaginea in trei fasii egale si astfel sa compuneti imaginea pe treimi. Aceasta regula se aplica atat la sectiuni orizontale cat si la sectiuni verticale. Subiectul va fi plasat fie pe una din liniile orizontale fie pe o linie verticala. In fotografia "Lake Powell Sunset", de exemplu, lacul si stancile ocupa doar o treime din suprafata, in timp ce norii si cerul ocupa doua treimi. 2. Regula sectiunii de aur Regula taieturii de aur a devenit celebra in timpul Renasterii, desi a fost descoperita inca din antichitate. Regula sectiunii de aur arata ca cea mai importanta zona dintr-o imagine se situata in apropierea coltului dreapta-jos, aproximativ la un sfert pe inaltime si un sfert pe latime. Fotografia „Zion Winter Sunrise� a fost compusa in concordanta cu aceasta regula. Planta yucca, cel mai important element din prim-plan este localizata in apropierea coltului din dreapta-jos, la distanta egala atat de latura de jos cat si de latura
din dreapta. De ce coltul din dreapta jos? In principal, pentru ca, teoretic, cand "citim" o fotografie, procedam in mod similar cu citirea unui text: de la stanga la dreapta si de sus in jos. Si, intrucat lectura se termina in coltul din dreapta jos al paginii, aceasta zona ne retine atentia pentru cel mai lung timp, deoarece aici fie ca textul se termina, fie ca facem o pauza pentru a intoarce foaia. Aceasta regula nu se aplica insa la chinezi si la japonezi. 3. Liniile calauzitoare Liniile din imagine calauzesc privirea in cadru si constituie o alta metoda clasica de compunere a imaginii. Exemple clasice sunt drumurile, soselele, calea ferata, etc. si care calauzesc privirea spre orizont. In fotografia de peisaj nu avem drumuri sau cai ferate, decat numai daca decidem sa includem in cadru si constructii ale omului. Din fericire avem si alte elemente, care actioneaza la fel de eficient. Unul dintre acestea este un curs de apa, asa cum se poate observa in fotografia raului Virgin la apus. In acest caz, cursul de apa ne calauzeste privirea in adancime, spre orizont. Forma serpuitoare a albiei raului adagua romantism imaginii si o face mai interesanta.
The Virgin River and the Watchman at Sunset
4. Perspectiva Utilizarea perspectivei determina rezultate compozitionale interesante. In exempul de mai sus, pe masura ce raul merge spre orizont, latimea sa in imagine scade, ca efect al perspectivei care spune ca dimensiunile obiectelor apar proportional mai mici, pe masura ce obiectele sunt situate mai departe de
privitor. Perspectiva este una dintre cele mai eficiente metode de a reprezenta profunzimea si distantele dintr-o imagine. 5. Incadrarea In aceasta imagine, in mod tipic peisajul din fundal, este incadrat de un alt element, in mod curent un element din prim-plan. In imaginea "Tear Drop Arch Moonrise" am utilizat rama reprezentata de Tear Drop Arch pentru a incadra peisajul din Monument Valley. Fara acest arc stancos, imaginea cu Monument Valley ar fi fost mult mai putin spectaculoasa.
Estetica in Fotografie Partea III - Cum sa alegi obiectivul potrivit pentru o anumita compozitie
1 - De ce este important sa vorbim despre obiective? Alegerea obiectivului potrivit pentru o anumita imagine este o decizie importanta. Aceasta decizie urmeaza decizia anterioara privind compozitia imaginii, care la rindul ei urmeaza intentia de a fotografia un anumit subiect. Pe scurt, acesti pasi in realizarea unei imagini sint necesari si in relatie directa. Prin alegerea unui anumit obiectiv, definim modul in care dorim sa fotografiem subiectul ales. Trecem practic de la vizualizarea subiectului la creatie si pentru prima data chiar folosim aparatul foto. Sintem la un pas de a realiza imaginea!
2 - Obiectivele sint importante si chiar mai importante decit aparatul folosit. Ce poate fi mai simplu decit sa alegi un obiectiv pentru o anumita imagine? Daca fotografiezi un peisaj panoramic, un obieciv grand-angular este cel mai util. Daca vrei sa fotografiezi un detaliu indepartat, folosesti un teleobiectiv. Cind subiectul este undeva intre aceste doua extreme, folosesti un obiectiv normal. Deci, ce trebuie stiut mai mult decit atit despre alegerea obiectivului ? In primul rind alegerea obiectivului trebuie facuta pe baza modului in care doresti sa prezinti scena din fata ta. Cu alte cuvinte, si amintind primul articol din serie, "Cum sa vezi fotografic", obiectivul folosit trebuie sa fie in concordanta cu viziunea ta, si in al doilea rind, sa fie potrivit compozitiei dorite.
3 - Ochiul uman si ochiul aparatului. Ochiul uman are o distanta focala fixa, echivalenta ca unghi si perspectiva cu a unui obiectiv normal de 50mm [pentru formatul de 35mm]. Unele aparate permit schimbarea obiectivelor, dar privirea umana are o distanta focala fixa. In timp ce putem sa ne concentram privirea asupra unui detaliu din unghiul de vedere, distanta focala si unghiul maxim de vizualizare ramin fixe. Privind insa lumea prin aparat, putem modifica unghiul de vedere schimbind obiective. Unghiul de cuprindere in acest caz depinde de distanta focala a obiectivului. De aici putem trage concluzia ca echipind aparatul cu un set de obiective grand angulare, normal si tele, se poate extinde viziunea umana. Unghiul nostru de vedere devine ajustabil, marind gradul de claritate si cuprindere. Din punct de vedere estetic, fotografia deschide posibilitati unice de reprezentare a lumii inconjuratoare. Desigur, odata cu aceasta descoperire, este posibil sa creezi folosind si alte mijloace. De exemplu, este posibil sa pictezi un subiect ca si cum l-ai fotografia cu un obiectiv grand-angular. Dar se poate argumenta ca cineva trebuie mai intii sa vada acest subiect printr-un obiectiv adecvat inainte de a-l picta.
4 - Un peisaj, trei obiective posibile Deci care sint modurile in care putem vedea lumea diferit prin fotografiere? Pentru simplificare am impartit posibilitatile in trei tipuri principale folosind cele trei tipuri clasice de obiective: grand-angulare, normale si teleobiective.
Trecind de la un grand-angular la normal si la tele, unghiul de cuprindere se modifica treptat, mergind de la foarte larg pina la foarte ingust. Folosind aceste obiective, atentia privitorului se concentreaza asupra unei parti din peisaj din ce in ce mai mica. Pentru a accentua relatia intre obiectivul folosit si peisaj, am denumit categoriile de imagine care se pot realiza "peisaj larg", "peisaj mediu" si "peisaj restrins". Decizia de a fotografia un peisaj apartine fotografului, incepind de la o cuprindere larga, pina la o decupare a unui detaliu. Desigur, anumite tipuri de peisaje sint redate mai bine intr-un anumit unghi de cuprindere, dar trebuie retinut ca orice subiect se poate fotografia in toate cele trei moduri.
5 - Peisajul larg Obiectivele grand-angulare creeaza in general compozitiile cele mai dinamice. Aceste obiective introduc impresia de "miscare" in imagine, permitind cuprinderea obiectelor din apropiere cit si din departare in acelasi timp. Ca sa vedem clar la fel de mult ca un obiectiv grand-angular, trebuie sa intoarcem capul orizontal ori vertical. Dat fiind ca unghiul de vedere uman are un cimp redus de redare clara a imaginii, acesta nu poate fi egalat decit privind prin vizorul aparatului echipat cu un obiectiv grand-angular. Compozitie aproape-departe Combinatia intre un obiectiv cu unghi larg de cuprindere si claritatea data de el din plan apropiat pina la infinit [combinatie de mica deschidere a diafragmei mica si eventuala basculare a aparatului in cazul celor cu burduf], face ca acest tip de imagine sa produca in acelasi timp o incintare vizuala, cit si o problema tehnica complexa. Intr-o imagine de acest tip, toate elementele componente trebuie bine corelate in asa fel incit imaginea finala sa fie estetic placuta. Cum in imagine exista 3 planuri principale - prim-planul, planul mediu si fundalul - toate trei trebuie sa fie suficient de interesante pentru ca imaginea totala sa fie placuta privitorului. Ai nevoie de un prim-plan interesant, aratind un obiect care este atit atractiv vizual dar si putin obisnuit. Planul mediu trebuie sa fie si el interesant pentru a nu afecta negativ imaginea in totalitate. Si bineinteles fundalul trebuie si el sa fie de exceptie, dat fiind ca privitorul va parcurge imaginea din primplan pina la fundal de multe ori. Multe imagini de acest tip sint incomplete si nu impresioneaza placut cind numai prim-planul este interesant. De aici concluzia ca fotograful trebuie sa trateze cu egala atentie cele trei planuri din imagine. Cind fotografiez de exemplu Grand Canyon la apus, caut un prim-plan interesant in timpul zilei [poate o stinca deosebita, un copac interesant], si imi planific compozitia. Cind ma intorc la locul de fotografiere la apus, sper sa am norocul de a avea si ceva nori interesanti pe cer. Copacul devine prim-planul ales, canionul este planul mediu, in timp ce norii de pe cer fac fundalul interesant. Toate aceste trei elemente combinate fac o imagine interesanta. O compozitie aproape-departe este usor de realizat cu un obiectiv grand-angular. De notat ca aceasta compozitie este posibila si cu celelalte 2 tipuri de obiective. Dar compozitiile respective nu vor avea acelasi grad de dinamism. In aceste cazuri pentru a mentine claritatea in imagine trebuie ca obiectele din primplan sa fie prea departate. Acest fenomen va rezulta in imagine intr-o aparenta compresie a elementelor, ceea ce va duce la o imagine statica. Compresia este rezultatul unghiului mai ingust de cuprindere in cazul obiectivelor normale ori tele. Vezi mai jos exercitiul pe care il sugerez pentru a verifica acest fenomen. Obiectivele grand-angulare pot fi folosite si la includerea unei portiuni largi din cer. In acest caz, relatia aproape-departe poate fi alterata, dat fiind ca se elimina prim-planul si probabil planul mediu din compozitie. Aceste obiective sint adecvate si la fotografierea de obiecte curbate, ori circulare. In concluzie, acest tip de obiective exagereaza perspectiva naturala asa cum este perceputa de privirea umana, producind imagini cu elemente suplimentare pe care in mod normal nu le putem cuprinde in ungiul nostru de vedere. La fel, imaginile realizate cu teleobiective ne prezinta detalii si elemente din departare pe care ochiul nostru nu le poate distinge cu claritate. Cerul in imagine Personal includ cerul intotdeauna in peisajele pe care le fotografiez. Chiar daca este o mica portiune la partea superioara a cadrului. Daca doresc sa includ numai o portiune mica de cer in cadru, de obicei folosesc un obiectiv normal ori tele.
Apus la Squaw Creek Ruin, Arizona.
In aceste exemplu, o scena calma si oarecum banala, este energizata de folosirea unui obiectiv grandangular pe un aparat de format mare [4x5"]. Scena nu are elemente dominante, ba chiar as spune ca elementele sint neseparate fizic, producind o senzatie de neclaritate. Folosirea acestui obiectiv insa mi-a permis sa introduc dinamism in imagine spre deosebire de cazul in care as fi fotografiat subiectul cu un obiectiv normal. Elementele din prim-plan sint exagerat de mari si folosirea peretelui de roci in forma de Y conduce privirea spre adincul imaginii si fundalul imaginii. In final, cerul ocupa un spatiu redus dar completeaza senzatia de spatiu in imagine. Elementele din imagine care in mod normal apar ca suprapuse, sint distantate si exagerate la cele doua extremitati ale imaginii, prim-planul fiind marit, iar fundalul fiind micsorat. 6 - Peisajul mediu Un obiectiv normal are o distanta focala care da un unghi de cuprindere aproximativ egal cu cel al ochiului uman. Cu alte cuvinte, privind printr-un astfel de obiectiv, o sa vedem clar cam acelasi spatiu pe care il vedem si cu ochiul liber. Distanta focala normala pentru orice tip de film ori senzor de imagine, este egala cu diagonala suportului de imagine. Pentru formatul 35mm, distanta focala normala este de 50mm, pentru formatul mediu 6x6, focala normala este de 80mm, s.a.m.d. Pentru multi fotografi un obiectiv normal este considerat "plictisitor". De ce sa realizezi imagini pe care poti sa le vezi cu ochiul liber la fel de bine? Hai sa folosim un grand-angular ori un super teleobiectiv! Sint oarecum de acord cu acest concept si pot spune ca obiectivul meu normal nu este prea folosit. Dar nu pot spune ca nu il folosesc niciodata! In definitiv nu e nimic rau sa arati altora imagini asa cum poate oricine sa le vada. Si daca subiectul fotografiat este plictisitor, o sa se vada la fel si prin obiectiv. Este gresit sa se creada ca putem realiza imagini interesante numai prin folosirea de grand-angulare ori teleobiective. Daca rezulta imagini interesante insa, este si meritul acestor obiective. Dar cum se intimpla cu orice "noutate", ea va fi repede banalizata. Un fotograf cu experienta este capabil sa creeze imagini interesante cu o varietate de obiective. In mod similar, un fotograf bun poate crea imagini bune si cu obiective normale. Observarea, compozitia, lumina,
stilul personal, sint independente de echipamentul la dispozitie. Daca nu putem poseda acest echipament in orice situatie, putem insa controla viziunea noastra. Ce este mai important in aceasta discutie este faptul ca un obiectiv normal ne ajuta sa cream ceea ce numesc "peisaj mediu". Aceste imagini se incadreaza intre peisajul larg si peisajul restrins. Cum unghiul de cuprindere al obiectivelor grand-angulare nu este intotdeauna de dorit, o imagine care este mai putin dinamica, mai putin exagerata ca perspectiva, se poate realiza cu un obiectiv normal. Folosirea unui obiectiv normal poate duce la scoaterea in evidenta a unor detalii care se pierd in unghiul larg de cuprindere al unui grand-angular. In loc sa ne distribuim atentia asupra "totului", ne concen- tram asupra unor parti din "tot". Echilibrul Obiectivele normale exceleaza la crearea impresiei de echilibru in imagine. Ele redau subiectul intr-un mod care pare "adevarat" privirii umane. Nu avem in general probleme de intelegere a acestor imagini pentru ca sintem acomodati cu unghiul de cuprindere al acestor obiective. Este in definitiv acelasi unghi cu cel a privirii noastre, cea cu care traim si interactionam cu lumea inconjuratoare. Din aceasta cauza, oricind vrem sa redam un subiect fara a crea o impresie exagerata, fara sa obligam privitorul sa se gindeasca cum a fost realizata o imagine, ori fara sa atragem atentia asupra unui obiectiv specific intrebuintat, un obiectiv normal este foarte util. Acest tip de obiectiv va da o impresie naturala imaginilor pentru ca unghiul lor de cuprindere este acelasi cu al ochilor nostri. Aceeasi impresie o vor avea si privitorii care se vor concentra asupra subiectului si mai putin asupra modului de realizare a imaginii.
Canionul Chelly la rasarit, Arizona. Linhof 4x5, obiectiv de 75mm
Canionul Chelly la rasarit, Arizona. Linhof 4x5, obiectiv de 150mm Aceste doua imagini realizate la citeva secunde una de alta in timp ce soarele rasarea deasupra canionului, arata clar diferenta intre un grand-angular si un obiectiv normal. Obiectivul grand-angular arata maretia canionului, accentuind curbura vaii in jurul peretilor canionului. Obiectivul normal reda cadrul intr-un mod mai intim si linistit, fara a scoate in evidenta toate elementele din peisaj. Desi cerul este vizibil in imagine, spatiul ocupat de el este redus comparativ cu al imaginii precedente. Cerul
Capitol Gorge, Capitol Reef National Park, Utah. Linhof 4x5, obiectiv de 150mm Peisajul mediu poate ori nu sa arate cerul. In imaginea de mai sus insa nu am vrut sa incadrez cerul care nu ar fi adaugat nimic la cadrul respectiv. Din contra, daca as fi inclus cerul, stralucirea acestuia ar fi fost in afara scarii dinamice de culoare a filmului si ar fi introdus suprafete albe ori foarte supraexpuse comparativ cu restul cadrului. Aceasta imagine este un exemplu perfect pentru un peisaj mediu. Nu este prea larg, nici prea restrins. Obiectivul normal mi-a dat libertatea de a sta la o anumita distanta de stinci si in acelasi timp sa pot sa le redau la o marime acceptabila. Un obiectiv grand-angular m-ar fi obligat sa vin mai aproape de subiect si ar fi facut ca dimensiunile stincilor sa fie exagerate in imagine. Incadrarea oferita de obiectivul normal ofera echilibru in imagine, dind impresia de liniste din cadru. 7 - Peisajul restrins A treia categorie de peisaje este prin definitie cea continand elemente izolate din peisaj, elemente care pot fi usor trecute cu vederea cind privim scena in ansamblu. Obiectivele grand-angulare redau peisajul in mod surprinzator, aratind mult mai mult decit putem noi vedea cu ochii proprii. Teleobiectivele ne surprind insa prin redarea multor detalii din peisaj, pe care din nou nu putem sa le vedem singuri. Detaliile obiectelor din departare pe care nu le putem vedea sint redate cu absoluta claritate de aceste obiective. Aceste imagini ne dezvaluie secretele peisajului si ne fac sa gindim la ce alte lucruri sint ascunse in el. Cerul Peisajul restrins nu include cerul decit in rare cazuri. Peisajul in acest caz este introspectiv, si excluderea cerului elimina unul dintre elementele cele mai dramatice din peisaj, privitorul neavind un element ajutator in evaluarea obiectelor din cadru ca marime sau adincime. Elimina cerul dintr-un peisaj la Grand Canyon si privitorul nu va putea evalua adincimea canionului. Deasemenea, eliminarea cerului in acest caz, da nesiguranta in cadru, nestiind daca elementele din cadru sint verticale ori inclinate. Pentru a compensa aceasta lipsa, e nevoie de un alt obiect in cadru care sa dea echi- libru imaginii. In exemplul de
mai jos, marginea departata a riului separa apa de roci, si joaca rolul unui orizont vizual. Aceasta linie de despartire are rolul de a echilibra imaginea.
Paria Riffle, Lees Ferry, Arizona. Linhof 4x5, obiectiv de 400mm Din cauza ca obiectivele tele ne arata detalii pe care nu putem sa le vedem cu ochiul liber, ce vedem intrun peisaj restrins deseori apare scos din context. Privim acum la bucati din tot. Aceasta lipsa de context ne ajuta sa ne detasam de realitatea comuna. In realitate cerul este intotdeauna prezent. Si in acelasi timp nu putem distinge detaliile din departare in mod clar. Toate aceste impresii creaza un sentiment de "altceva", un sentiment care face o fotografie sa fie iesita din comun. 8 - Ce obiectiv trebuie sa iau cu mine? Una dintre intrebarile cel mai des primite de la participantii la atelierele mele este "Ce obiectiv sa iau cu mine"? Este o intrebare importanta daca consideri greutatea si dimensiunile mari ale unor obiective. Cum fac eu: Fotografia de peisaj impune un anumit nivel de exercitiu. Stim ca o sa avem de umblat pe jos cu tot echipamentul necesar. Sa cari mai multe obiective decit iti trebuie o sa faca aceste plimbari mai obositoare si mai putin placute. In prezent am 6 obiective pentru aparatul meu de 4x5": 47mm, 75mm, 90mm, 150mm, 210mm si 300mm. Cu aceste obiective pot sa acopar majoritatea subiectelor mele. La formatul de 35mm aceasta selectie ar fi aproximativ: 18mm, 24mm, 35mm, 50mm, 75mm si 135mm. Teleobiectivele nu sint practice si nici usor de procurat pentru formatul mare. Cel mai lung tele pentru 4x5" este in jur de 500-600mm iar la aceste focale stabilitatea si greutatea devin impedimente serioase. Daca as lucra cu 35mm, as adauga unul ori poate doua teleobiective sau un zoom 200-400mm. Citeodata am nevoie sa reduc echipamentul pe care il iau cu mine la esential. Poate din cauza unei accesari dificile a subiectului ori a unui zbor, prefer sa iau cu mine numai 3 obiective: 75mm, 150mm si 210mm. Din cauza ca obiectivul de 150mm nu adauga nimic la forma aparatului Linhof cind este pliat, acesta ramine mereu in trusa pentru deplasare. Daca ar fi sa iau numai un obiectiv, 210mm ar sta acasa, dar nu pot sa ma lispesc de grand-angular! Calitatea imaginilor produse nu depinde direct de numarul de obiective pe care le ai in trusa. Desigur, nu poti realiza o imagine larga cu un teleobiectiv. Dar, daca esti un fotograf cu experienta, cunosti cum sa creezi o imagine de calitate cu uneltele la dispozitie. Daca simti nevoia sa-ti perfectionezi tehnica, iata citeva exercitii mai jos. 9 - Exercitii practice Un turist care viziteaza New York-ul intreaba: Cum ajung la Carnegie Hall? Cineva ii raspunde: practica,
practica, practica. Iata citeva exercitii care o sa te ajute sa ajungi acolo unde vrei. Aceste exercitii sint destinate sa te ajute sa-ti dezvolti cunostintele despre obiective si sa te familiarizezi cu ce poate fiecare obiectiv sa faca: A. Fotografiaza acelasi cadru fara sa muti trepiedul cu toate obiectivele din arsenalul propriu. Unele imagini nu o sa fie prea interesante deoarece subiectul poate nu va fi potrivit pentru un obiectiv specific. Oricum, incearca. Filmul este ieftin, iar daca fotografiezi digital, nu te va costa aproape nimic. Apoi compara imaginile, cautind posibilitati noi de compozitie. De exemplu, probabil vei descoperi ca daca nu ai fi facut acest exercitiu nu te-ai fi gindit sa folosesti un anumit obiectiv pentru acest subiect. B. Mergi intr-un loc pe care il cunosti bine si iti place. Ia cu tine numai 1 obiectiv, oricare ar fi acesta. Nu intrebuinta insa un zoom, deoarece va fi tentant sa iesi din cadrul exercitiului propus. John Sexton a folosit un singur obiectiv de 210mm pe un aparat de 4x5" citiva ani cind a inceput sa fotografieze. Este clar ca atunci cind si-a permis sa cumpere un al doilea obiectiv, stia foarte bine ce poate face obiectivul de 210mm. Acelasi mod de lucru poate fi abordat cu orice obiectiv. C. Fotografiaza acelasi subiect fara sa misti aparatul, cu un obiectiv grand-angular si cu un tele. Cind te intorci acasa, decupeaza si mareste imaginea realizata cu grand-angularul in asa fel incit sa aiba aceeasi compozitie ca imaginea realizata cu teleobiectivul. Compara cele 2 imagini. O sa observi multe deosebiri intre compozitii si comprimarea planurilor din cadru. Teleobiectivele nu comprima peisajul mai mult decit grand-angularele. Perspectiva creata de teleobiectiv este aceeasi cu a unui grand-angular, ex- ceptia fiind ca numai o mica portiune din cadrul cuprins de grand-angular este vizibil in imaginea realizata de tele. Elementele din departare sint "comprimate" natural pentru ca in timp ce elementele sint mai departate si mai mici, ele apar ca fiind mai apropiate intre ele. Acest efect este cauzat de perspectiva si nu de obiective. Teoretic, avind posibilitatea de a realiza imagini de o anumita rezolutie, putem folosi numai un grand-angular pentru a decupa ulterior numai portiunea care ne intereseaza din subiect. In practica insa, data fiind rezolutia limitata a filmelor si a senzorilor digitali, acest lucru nu este practic. Exemplu: Cele trei imagini de mai jos prezinta acelasi subiect. Am folosit un obiectiv de 75mm din care am decupat portiunea centrala in mod asemanator cu imaginea realizata cu un obiectiv de 300mm. Dupa cum se observa cele 2 imagini sint identice compozitional si in ce priveste "comprimarea" elementelor din cadru. Rezolutia si granulatia sint mai bune in imaginea realizata cu teleobiectivul pentru ca nu a trebuit sa maresc imaginea finala. Stincile sint mai rosii in imaginea realizata cu tele-ul pentru ca e surprinsa un pic mai tirziu decit cea facuta cu grand-angularul.
"O'Neil Butte Cropped." Linhof 4x5, obiectiv de 75mm (decupaj din imaginea originala)
"O'Neil Butte Telephoto." Linhof 4x5, obiectiv de 300mm
"Apus la Yavapai Point." Linhof 4x5, 75mm lens 10 - Concluzie Fotografia de peisaj este foarte placuta: sintem in mijlocul naturii incercind sa ne exprimam sentimentele fata de peisajul din fata noastra. Mergem in locuri frumoase, descoperim si exploram aceste locuri cu un ochi de artist si incercam sa producem imagini care transmit ce am vazut in timp ce eram acolo. Ce perspectiva placuta sa arati si altora rezultatele creatiei personale!
Unele peisaje cum ar fi cele din sud-vestul Americii produc reactii puternice. Scene pastorale cum se gasesc in Franta si Italia, produc reactii mai subtile, mai linistite si sint mai bine redate intr-o maniera poetica. Dar cum realizezi toate acestea, cind nu ai la dispozitie decit un aparat si film, care nu sint suficient de flexibile ca o proza ori nu pot prezenta variatii infinite de culoare, textura si forme ca in pictura ori desen? Unul dintre modurile cele mai puternice de a exprima sentimentele personale se reduce la alegerea judicioasa a obiectivelor. Pentru diversitate maxima in lucrari, si pentru a varia tipul de imagini realizate, recomand sa incerci toate cele trei tipuri de obiective descrise. Aceasta, combinata cu diverse compozitii discutate in capitolul anterior, vor rezulta intr-o colectie de imagini de peisaj diverse si cu deosebit impact vizual.
Estetica in Fotografie Partea IV - Cum sa gasesti lumina cea mai buna pentru o anumita imagine
1 - " 'Sa fie lumina!' Si a fost lumina." Lumina a jucat intotdeauna un rol important in cultura umana si existenta. In Geneza, Dumnezeu creeaza lumina. In Egiptul antic, faraonii erau responsabili cu rasaritul Soarelui in fiecare dimineata. Incasii se rugau la Soare iar o eclipsa solara era un semn apocaliptic. Ei nu puteau intelege ca Soarele poate fi ascuns vederii noastre in plina zi. Indienii anasazi si pueblo au dezvoltat o intelegere sofisticata a miscarii Soarelui pe cer. Au folosit aceste cunostinte in agricultura si in ceremoniile religioase. Louis al XVI-lea, regele Frantei, a fost numit "Regele Soare" ca urmare a influentei "luminoase" pe care ar fi avut-o asupra tuturor oamenilor si regatului sau. In decursul istoriei numeroase societati secrete au fost constituite din "luminati" iar revolutii sociale au produs "iluminarea". Lumina a fost parte din aspectele cele mai importante ale vietii si a jucat un rol important in existenta umana. Astazi inca, viata noastra este condusa de lumina si intuneric, asa cum majoritatea dintre noi se scoala de dimineata si se culca seara. Muncim in timpul zilei si dormim in timpul noptii. Fotografii de peisaj se conformeaza acelorasi orare. Urmarim Soarele in timpul rotatiei Pamintului in timpul unei zile si a unui an. Zilele noastre sint organizate in 24 de ore, iar calendarul anual urmareste rotatia Pamintului in jurul Soarelui. Soarele, si mai important, lumina izvorita din el, controleaza viata noastra.
2 - Desenind cu lumina Fotografia este legata de lumina. Numele acestei discipline implica lumina. Compusa din doua cuvinte grecesti: photos=lumina si graphos=a desena/a scrie, fotografia se traduce literal prin "scriere cu lumina". Cind a fost descoperita, fotografia a fost numita "heliografie" ceea ce se traduce prin "scriind/desenind cu
Soarele". La inceput se credea ca numai folosind lumina Soarelui se poate crea o fotografie, dat fiind ca sensibilitatea placilor fotografice ale timpului nu permitea o expunere la lumina artificiala. Odata cu avansul tehnologiei, posibilitatea crearii de suporturi mai sensibile si introducerea magneziului ca lumina artificiala, termenul de heliografie a fost depasit si inlocuit cu fotografie.
3 - Trei reguli privind lumina Trei reguli principale guverneaza aparenta si manifestarea luminii pentru scopuri fotografice. Aceste reguli sint cunostinte de baza pentru fotografi. Mai jos in articol vom descrie cum influenteaza aceste reguli crearea peisajelor fotografice. A - Calitatea luminii: Cu cit sursa de lumina este mai mare, cu atit lumina este mai moale. Pentru a schimba calitatea luminii trebuie ca suprafata sursei sa se schimbe in marime, culoare, reflectanta ori o combinatie a doua dintre aceste elemente. In practica, si pentru peisaje fotografice, acest principiu devine relevant cind Soarele lumineaza direct subiectul, producind o lumina dura, contrasta. Spre deosebire, lumina Soarelui filtrata de nori ori data numai de reflectanta cerului albastru, va produce o lumina moale. O sursa de lumina mica cum este Soarele in raport cu Pamintul produce o lumina dura, cu umbre adinci si parti luminoase fara detalii. O sursa de lumina foarte mare, cum este cerul innorat produce in schimb o lumina difuza, moale, egala, cu umbre transparente si detalii suficiente in partile luminoase ale subiectului. B - Lumina reflectata: Daca lumina este reflectata, ea va imprumuta culoarea reflectorului. Acest lucru se intimpla de exemplu in regiunile cu canioane din sud-vestul Statelor Unite. Intr-un astfel de canion format de ape de-a lungul mileniilor, lumina reflectata de peretii canionului se rasfringe spre peretii opusi din acelasi canion. In timp ce lumina naturala este in principiu neutra, lumina reflectata din peretii canionului va deveni colorata, imprumutind culoarea peretilor de pe care se reflecta. Aceasta lumina devine in general rosiatica ori portocalie si coloreaza corespunzator peretii neexpusi direct la Soare. Rezultatul este ca peretele care primeste lumina reflectata va fi mult mai rosu ori portocaliu decit peretele pe care cade lumina directa a Soarelui. C - Intensitatea luminii: Intensitatea luminii pe orice suprafata scade invers proportional cu patratul distantei de la sursa de lumina la subiect. Dublarea distantei de la sursa la subiect este echivalenta cu reducerea cantitatii de lumina cu 1/4 din iluminarea initiala. Aceasta lege este foarte importanta in fotografia de studio unde lumina artificiala poate fi astfel modelata. In natura insa, in situatie de lumina naturala, nu putem sa mutam Soarele, norii ori subiectul fotografiat. Oricum, cunoasterea acestei legi fizice este importanta pentru orice fotograf si de aceea o amintim in acest articol.
4 - Cum poti gasi lumina cea mai favorabila pentru peisaj? In fotografie nu este suficienta lumina. Avem nevoie de lumina "de calitate". Dar ce "calitate" de lumina ne trebuie pentru fotografia de peisaj? Ansel Adams spunea "Dumnezeu a creat lumina si a impartit-o in zece zone.". Declaratia un pic hazlie a lui Adams arata ca lumina nu este suficienta pentru fotografie. Ca fotografi avem nevoie de un anumit tip de lumina. Lumina care are caracteristici artistice, lumina pe care daca nu o putem controla direct, o putem controla macar prin modalitati fotografice. Calitatea luminii pentru fiecare dintre noi este determinata de subiectul pe care dorim sa-l fotografiem. In mod traditional si cind fotografiem peisaje largi, panoramice, lumina cea mai buna o gasim la rasarit sau la apus. Ca sa profiti de aceasta lumina trebuie sa fii la locul fotografierii inainte de rasarit si apus. Echipamentul trebuie instalat si pregatit de fotografiere inainte de aceste evenimente zilnice. Este deasemenea recomandabil ca sa vizitezi locul de fotografiere in avans, astfel incit sa gasesti o compozitie care sa merite o deplasare la momentul cel mai favorabil al zilei. Prezenta la locul fotografierii in avans iti da posibilitatea surprinderii subiectului in diverse lumini pe masura ce Soarele urca ori coboara pe cer. Cum lumina se schimba foarte repede in aceste momente ale zilei, este recomandabil sa fii pregatit din timp si sa expui o serie de imagini, lasind pentru mai tirziu momentul alegerii celei mai bune imagini din serie. Repetind acest mod de lucru, vei capata experienta si in viitor va fi mai simplu sa alegi timpul zilei cel mai potrivit pentru o anumita imagine si subiect. Fotografierea cu 30 de minute inainte de rasarit si 30 de minute dupa apus da imaginilor o culoare saturata si lipsita de umbre. Chiar daca ochiul nu inregistreaza aceste nuante, filmul in mod sigur le va
inregistra, in special daca folositi film cu saturatie mare cum ar fi Fuji Velvia. Atentie la cer, care va fi inca foarte iluminat in raport cu peisajul si va necesita probabil o filtrare gradata cu un filtru neutru.
5 - De ce este lumina la rasarit si apus cea mai indicata pentru peisaje? Pe scurt, lumina la rasarit si apus este cea mai buna pentru ca este aproape orizontala, paralela cu orizontul. In aceste momente lumina atinge subiectul orizontal, dindu-i un aspect tridimensional atit de necesar in redarea plana. Dat fiind ca Soarele este putin deasupra orizontului la rasarit ori apus, lumina este filtrata de straturile de praf atmosferic, picla si poluare, inainte de a atinge subiectul. In timpul acestui proces, marea reducere a intensitatii si difuzia radiatiei produc o lumina moale. Aceasta filtrare produce si eliminarea razelor verzi si albastre din spectru, lasind mai mult razele rosii. Ca rezultat, imaginile la rasarit si apus sint calde, cu nuante rozalii, rosii ori portocalii. Aceasta combinatie de filtrare si difuzie a luminii produce cea mai buna lumina pentru fotografia de peisaj, lasind o impresie placuta ochiului. Deasemenea, perceptia umana este influentata de portretistica si de intrebuintarea unei iluminari laterale a subiectului, fiind astfel mai placut impresionata decit de o lumina perpediculara pe subiect venita de deasupra. Intrebuintarea unei lumini laterale creeaza parti luminoase si umbrite pe figura umana, care dau adincime, tridimensionalitate subiectului. Acelasi principiu se aplica si fotografiei de peisaj cu rezultate la fel de placute.
Lumina Soarelui la amiaza si rasarit: acest desen al Monument Valley arata pozitia Soarelui la amiaza si la rasarit. La amiaza Soarele este pozitionat direct deasupra formatiunii stincoase producind umbre mici la baza ei. La rasarit Soarele este la nivelul orizontului producind o iluminare laterala cu umbre lungi pe marginea stincii.
6 - Exista alte tipuri de lumina buna pentru fotografia de peisaj? Da, exista. In timp ce lumina la rasarit ori apus este foarte buna, se pot crea imagini interesante si in restul zilei. Mai departe voi analiza diferite tipuri de iluminare intilnita in natura. Voi descrie pentru fiecare tip de lumina calitatea, culoarea, contrastul si umbrele generate. Voi da si recomandari de expunere pentru film si digital.
7 - Tipuri diferite de lumina naturala A - Lumina reflectata - lumina difuzata Descriere: acest tip de lumina este creata prin incidenta luminii solare pe o suprafata si reflectarea ei pe subiect. De exemplu regiunea de canioane descrisa mai sus este orientata Nord-Sud, fiind iluminata direct de Soare pe un perete, celalalt perete fiind iluminat prin reflexie. Lumina reflectata va prezenta un
contrast redus si va prelua din culoarea peretelui pe care cade. Ca rezultat, umbrele vor avea un aspect moale, cald, cu o tenta rosiatica. Cu cit canionul devine mai ingust, si efectul de reflexie va fi mai pregnant. Calitate: moale si uniforma. Reflexia multipla diminueaza contrastul. Culoarea: tente de culoare. Cu cit suprafata reflectanta este mai saturata, cu atit si lumina reflectata va fi mai colorata. Umbre: lipsa aproape totala. Contrast: foarte scazut.
Schema de alaturi reprezinta o situatie tipica in aceste canioane. Lumina naturala cade pe partea stinga a canionului si este reflectata pe peretele din dreapta. Alte tipuri de lumina sint prezente in acest cadru. Apar umbre date de formatiunile stincoase, suprafete iluminate direct ca si formatiuni iluminate din spate. Posibilitatile de imagine intr-o astfel de situatie sint numeroase si merita investigate.
Antelope Wall of Light: aceasta imagine a Antelope Canyon in Arizona este numai despre lumina si forma. De notat ca nu exista nici o sursa de lumina directa in imagine, in ciuda prezentei de zone luminoase in partea stinga a cadrului. Diversele niveluri de iluminare de la straluciri la intuneric sint create numai de lumina difuza care ajunge in adincul canionului. Cu cit lumina ajunge mai departe, cu atit devine mai moale si colorata. B - Cer innorat Descriere: in zilele cu cer innorat, acest tip de lumina este moale si albastruie in culoare. Provine din intregul cer care actioneaza ca un difuzor urias al luminii solare. Calitate: moale, difuza. Peisajul este invaluit in umbra. Umbrele, care au o tenta albastruie naturala, sint responsabile pentru tenta albastra a imaginilor in aceste ocazii. Chiar daca aceasta tenta nu este perceputa de om, ea apare clar pe film. Culoare: tente de culoare albastruie Umbre: moi ori inexistente Contrast: foarte scazut Film recomandat pentru modelarea contrastului: un film de contrast ridicat si cu saturare mare a culorilor, de exemplu Fuji Velvia. Daca fotografiati digital, puteti adauga o curba de ajustare a contrastului [Scurver] la fisierul de imagine.
C - Umbre deschise Descriere: un subiect se gaseste intr-o situatie cu umbre deschise cind este localizat intr-o arie umbrita intr-o zi insorita. Astfel de situatii se traduc prin expuneri pentru zona de umbre, rezultind supraexpuneri in zonele insorite. Un exemplu clasic de imagine in zona umbrita deschisa este un portret in umbra, dar cu zone insorite in fundal. In aceste situatii este recomandabila folosirea unui flash frontal care sa deschida umbrele si sa micsoreze contrastul intre umbre si partile luminoase din cadru. Cum in peisaj nu se intrebuinteaza flashul in mod uzual, incadrarea se face in asa fel incit sa nu apara zone insorite in cadru. Calitate: moale si difuza Culoare: lumina cu tenta albastruie Umbre: lipsa totala de umbre Contrst: scazut Film recomandat ori ajustare de contrast: film de contrast marit si saturatie marita gen Fuji Velvia. Digital, ajustarea contrastului printr-o curba de contrast.
Umbrele deschise difera de lumina de cer innorat prin lipsa sursei de iluminare din cadru. Lumina este mai calda decit sub un cer innorat si nu prezinta umbre. Una dintre luminile cele mai interesante pentru fotografie. D - Lumina din spate (contre-jour) Descriere: un subiect este iluminat de Soare din spate, iar aparatul este indreptat spre Soare. Intr-o imagine tipica, subiectul este in umbra, cu o aura de lumina in jurul lui. Soarele ca sursa de lumina poate ori nu sa fie prezent in cadru, in functie de pozitia aparatului. Calitate: aura de lumina la marginea subiectului. Soarele apare ca o stea daca este in cadru si diafragma este inchisa la f16. Culoare: lumina este neutra. Culorile sint slabe si contrastul scazut. Umbre: sint prezente si sint orientate spre aparat. Contrast: contrast general foarte mare. Film recomandat si ajustarea contrastului: film de contrast moderat, gen Fuji Provia ori negativ color. Digital, nu este necesara accentuarea contrastului.
Lumina din spate creeaza o aura in jurul obiectelor din prim-plan. In aceasta instanta, lumina trece partial prin zapada de pe crengi, creind un efect de aura. Imaginea a fost realizata la citeva minute dupa rasarit, lumina calda combinindu-se cu nuantele de albastru din partile umbrite ale peisajului, creind un amestec de lumina complementara. De notat absenta altor culori decit albastru. Compara culoarea din aceasta imagine cu cea din imaginea urmatoare. E - Lumina directa Descriere: lumina naturala directa, aproximativ 1 ora dupa rasarit ori inainte de apus. Lumina nu este difuzata ori filtrata de nici un element natural. Lumina este intensa si directa, dind contrast marit si umbre puternice. Este de evitat in fotografia color, dar poate da rezultate interesante in alb/negru. Calitate: intensa si dura. Un filtru de polarizare este necesar in multe ocazii, daca unghiul de fotografiere este la 90 grade de pozitia Soarelui. Culoare: culori neutre. Culorile sint desaturate in cadru. Umbre: prezente si puternice. Contrast: puternic. Film recomandat si ajustare digitala: film de contrast redus gen Fuji Provia ori negativ color. Digital nu este nevoie de curbe de ajustare a contrastului. F - Lumina orizontala de dimineata ori seara Descriere: lumina moale, orizontala. Soarele este putin peste orizont, razele de lumina fiind laterale. Excelenta pentru fotografia de peisaj avind contrast scazut si tenta calda de culoare. Calitate: moale, invaluitoare. Placuta la privire. Capabila sa scoata in evidenta detaliile peisajului, retinind un pic misterul umbrelor din cadru. O lumina de tranzitie, intre rasarit si apus. Se schimba rapid ceea ce necesita expuneri multiple la fiecare 5-10 minute. Culoare: culoare cu tente calde de rosu-portocaliu. Umbre: prezente. Moi la rasarit si apus, transparente la inceput, devin mai scurte si dure odata cu schimbarea pozitiei Soarelui pe cer. Contrast: contrast moale cind Soarele este desupra orizontului, creste odata cu ridicarea Soarelui pe cer. Film recomandat ori ajustare digitala: film de contrast si saturatie ridicata gen Fuji Velvia. Digital, se poate adauga o curba de ajustare a contrastului.
Creata la inceputul diminetii dupa o furtuna de zapada, imaginea prezinta o varietate de tipuri de iluminare: lumina de rasarit, lumina directa, reflectata si cu umbre deschise. De notat cum zapada in zonele umbrite este albastra in timp ce in zonele cu lumina directa este alba. Lumina reflectata de peretii canionului deshide umbrele pe peretii opusi, reducind contrastul general al imaginii. Zapada actioneaza si ea ca un reflector, dind o tenta luminoasa intregii imagini.
8 - Exercitii de fotografiere A - Fotografiaza in timpul celor 6 tipuri de lumina descrisa in acest articol. Se pot folosi diverse tipuri de subiecte, fiind dificil de a fotografia un singur subiect in toate situatiile. Recomandat este insa sa poti fotografia acelasi subiect in toate tipurile de lumina. Compara contrastul si calitatea luminii in aceste imprejurari. Poti scrie caracteristicile de iluminare dupa modelul de mai sus. Ce iti place si ce nu iti place despre fiecare tip de lumina? Care este lumina preferata? Care este lumina pe care ai vrea sa o intrebuintezi mai departe pentru a crea o serie de imagini cu un singur tip de lumina? Care este lumina cea mai defavorabila si cu care nu vrei sa lucrezi alta data? B - Fotografiaza acelasi subiect inainte de rasarit pina dupa apus. Mergi la un loc preferat si fotografiaza acelasi subiect fara sa schimbi locatia aparatului. Scopul exercitiului este de a observa cum variaza lumina in timpul zilei si efetul ei asupra compozitiei. C - Construieste si foloseste un Nigrometru. Nigrometru: un dispozitiv pentru observarea culorilor din cadru. Este in esenta un tub de culoare inchisa cu o deschidere mica la ambele capete pentru observatie. Observind numai o mica parte din cadru, se poate distinge culoarea acelor portiuni mult mai usor decit daca privesti tot cadrul. Cum sa construiesti un nigrometru? Se poate folosi un tub de carton, de 4-5cm diametru si 20-25cm lungime. Acopera capetele cu capace de plastic ori cu carton. Se gauresc capacele cu o deschidere de circa 0.5cm la ambele capete. Odata instalate aceste capace, nigrometrul esta gata! Pentru maxima utilitate, se poate vopsi in interior tubul in negru. Cum sa il folosesti? Orienteaza tubul spre partea din subiect pe care vrei sa o studiezi. Gaseste o portiune partial in umbra si lumina. Priveste la portiunea in umbra si alternativ la cea luminata. Vei observa culorile din umbra adinci si saturate, in timp ce in lumina, acestea sint desaturate si slabe. Foloseste acelasi procedeu pentru alte zone. Avantajul folosiri unui astfel de dispozitiv consta in observarea culorilor in diverse momente, fara influentarea ochiului de culorile alaturate unor detalii. In lipsa unui nigrometru, se poate folosi si palma inchisa, lasind o mica deschidere la ambele capete. D - Citeste cartea "Light and Colors In the Outdoors" de M.G.J.Minnaert. Aceasta carte explica multe fenomene vizuale naturale. Explica lumina inclusiv culoarea cerului, norii, miraje si halouri, efectele de curcubeu si gheata in atmosfera. Incurajeaza explorarea personala a acestor fenomene, unde si cind sa le observi, care sint cauzele si de ce unele sint foarte rare iar altele comune.
9 - Seminare de exercitiu al ideilor expuse in articol Vezi lista curenta de seminare si ateliere pe care le ofera A.Briot.
10 - Concluzii Succesul nostru in domeniul peisajului fotografic depinde de capacitatea de a alege lumina cea mai buna la fotografiere. Natura este cel mai bun educator si nu exista o alternativa pentru studiul si experimentarea alegerii luminii favorabile. Devenind un maestru al luminii va veti desavirsi ca fotograf de arta.