D
EM
O
N
LE ST
C
ŢI E
R
AT I
VĂ
Cu fotografia ne întâlnim zi de zi: în albumele foto de acasă, în reportaje, ediţii ilustrate, reviste, spoturi publicitare, expoziţii de artă modernă şi multe altele. Astăzi, acest gen al artei vizuale cunoaşte un adevărat boom, tehnologia digitală făcând fotografia accesibilă la scară largă, atât specialiştilor, cât şi nespecialiştilor. Producătorii de aparate de fotografiat şi accesorii sunt într-o continuă competiţie, încercând să creeze un proces fotografic mai rapid şi mai uşor, iar internetul asigură nu numai schimbul de fotografii între diferite oraşe şi ţări, ci şi posibilitatea fiecăruia dintre noi de a se face cunoscut în întreaga lume. Fiecare dintre noi este capabil să facă fotografii bune şi foarte bune şi e uşor să vă convingeţi de aceasta studiind cursul Eurocor de FOTOGRAFIE DIGITALĂ, care se adresează deopotrivă amatorilor şi profesioniştilor, tuturor acelora care doresc să-şi însuşească bazele artei fotografice moderne, să se lanseze într-o carieră cu totul provocatoare sau să vadă frumuseţile lumii înconjurătoare într-o nouă lumină. La curent cu ultimele tehnici şi tehnologia din domeniu, cele 15 caiete (30 lecţii) de curs vă propun o incursiune fascinantă în această artă a frumosului, abordând teme cu adevărat interesante: fotografierea evenimentelor speciale (nunţi şi alte petreceri), reportajul, şedinţele foto, de reclamă, fotografii de arhitectură şi interior, fotografia subacvatică, fotografia în infraroşu, lucrul cu imaginea digitală, postarea fotografiilor pe internet etc. Veţi descoperi, printre altele, secretele fotografiilor de o înaltă calitate, veţi învăţa să lucraţi cu lumina, vă veţi însuşi tehnologiile de obţinere a imaginii foto şi veţi face cunoştinţă cu structura şi principiile lucrului cu aparatul de fotografiat, ale obiectivelor şi cu programele de realizare a fotografiilor pe computer. Obiectivul fundamental al cursului îl reprezintă însuşirea deprinderii de a face fotografii în diferite maniere şi stiluri. Pentru aceasta vă vom prezenta diferite echipamente foto, iar descrierile detaliate ale metodelor şi ale lucrului cu sursele naturale şi artificiale de lumină vă vor permite să descoperiţi secretele maeştrilor artei fotografice. Cunoştinţele prezentate vă vor ajuta şi să dobândiţi deprinderi de a prelucra şi retuşa fotografiile cu ajutorul computerului şi de a le transforma în format web. Cursul are un caracter practic pronunţat, exemplele, exerciţiile şi temele pentru acasă propuse ajutându-vă să vă însuşiţi conţinutul cursului mai uşor şi să aprofundaţi cunoştinţele obţinute. Într-o formă accesibilă, neîngreunată de terminologia tehnică şi ştiinţifică, sunt prezentate răspunsuri la întrebările tuturor celor pasionaţi de arta fotografică. Vă dorim mult succes!
Materialul cursului se compune din 30 de lecţii, prezentate sub forma unor caiete care pot fi îndosariate într-o mapă specială Eurocor. Fiecare lecţie are o anumită structură didactică, care se va păstra de-a lungul întregului curs. Astfel, pentru a avea foarte clar în minte obiectivele pe care trebuie să le atingeţi prin parcurgerea fiecărui material, la începutul fiecărei lecţii vă vor fi prezentate succint principalele cunoştinţe şi deprinderi pe care trebuie să le dobândiţi la sfârşitul studiului. Exemplele şi exerciţiile vă permit să vă valorificaţi în mod curent cunoştinţele dobândite şi să experimentaţi realizarea a diferite fotografii. Pentru a vă consolida cunoştinţele, în cadrul lecţiilor există o recapitulare, care prezintă cele mai importante aspecte analizate în cadrul acestora. Fiecare lecţie se încheie cu o temă pentru acasă, ce constituie o modalitate eficientă de verificare a gradului de însuşire a cunoştinţelor prezentate; indicaţiile referitoare la rezolvarea temelor pentru acasă şi la colaborarea cu profesorul dumneavoastră sunt menţionate la sfârşitul caietului, pe copertă. De asemenea, cursul conţine un număr mare de imagini, fotografii şi scheme care ilustrează diferitele genuri fotografice. În vederea eficientizării timpului dumneavoastră de studiu, precizăm că pentru materialul unui caiet de curs sunt recomandate 10h de studiu pe lună, deci aproximativ 2h şi 30 min. pe săptămână. Fiecare cursant EUROCOR are un profesor personal. Temele pentru acasă propuse în fiecare modul vor fi expediate pe adresa Institutului EUROCOR, urmând ca profesorul personal să aprecieze corectitudinea răspunsurilor şi să vă transmită comentariile sale pe marginea acestora, precum şi să formuleze recomandări de continuare a studiului. Vă recomandăm să rezolvaţi tema doar după parcurgerea integrală şi atentă a materialului prezentat. Pentru ca studiul dumneavoastră individual să fie cât mai uşor şi eficient, pe marginea textului cuprins în curs au fost utilizate următoarele semne şi simboluri: desemnează noţiunile şi informaţiile importante prezentate în cadrul cursului
în felul acesta vor fi indicate exemplele care vă pot clarifica aspectele teoretice prezentate
semnalează exerciţiile pe care vi le propunem spre rezolvare
Materialul de faţă constituie o lecţie demonstrativă, care doreşte să vă familiarizeze cu metoda de studiu EUROCOR. Pentru a vă forma o imagine cât mai clară asupra structurii cursului, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din lecţiile acestui curs, conţinând secţiuni teoretice, exerciţii, un model de recapitulare şi de temă pentru acasă. Din punctul de vedere al numărului de pagini, ea reprezintă mai puţin de jumătate din conţinutul unui caiet de studiu.
LECŢIA 1:
Bazele fotografiei
Scurt istoric al fotografiei. Genurile artei fotografice. Fotografia digitală – libertatea totală a artei. Ce mai este necesar în afară de aparatul de fotografiat. Laboratorul foto digital LECŢIA 2:
Tehnica foto
Componentele aparatului de fotografiat. Camerele foto moderne: caracteristici şi particularităţi. Fotografia şi calculatorul. Principii fundamentale de lucru şi programe LECŢIA 3:
Optica
Obiectivul foto: construcţie şi mod de funcţionare. Îngrijirea obiectivelor. Câteva cuvinte despre tipurile de obiective. Obiectiv fix sau obiectiv zoom? La ce trebuie să fim atenţi atunci când alegem şi cumpărăm instrumentele optice LECŢIA 4:
Fundamentele practice ale fotografiei
Automatizările aparatului foto modern: focus automat, exponometru automat. Principiile de funcţionare în regimurile de prioritate a diafragmei şi a timpului de expunere. Cum obţinem expresivitatea fotografiei cu ajutorul parametrilor tehnici. Fotografierea în situaţii care nu sunt standard LECŢIA 5:
Expunerea
Ce înseamnă expunere corectă. Lăţimea fotografică. Tonalitatea scenei. Sistemul lui Adams. Fotografierea subiectelor complexe: cum ne ferim de excedentul de lumină şi de petele negre din fotografie. Compensarea expunerii şi „furca de expunere” LECŢIA 6:
Cum să lucrăm cu sursele de lumină
Natura luminii. Luminozitatea şi gradul de contrast. Temperatura de culoare. Balansul albului. Lumina naturală şi artificială. Instrumente de iluminare: tipuri şi utilizare. Folosirea impulsului de lumină. Lumina incidentă, reflectată şi polarizată LECŢIA 7:
Bazele compoziţiei
Estetica fotografiei. Fundamentele psihologice ale compoziţiei. Combinarea semantică şi decorativă a cadrului. Mijloacele compoziţionale. Obiecte principale şi secundare ale compoziţiei. Vidul ca obiect LECŢIA 8:
Culoarea
Culoarea în fotografie. Puţină istorie. Cercul de culori (Cercul lui Munsell). Simbolistica culorii. Utilizarea accentelor de culoare pentru intensificarea influenţei dramatice a cadrului – interpretarea culorilor. Perspectiva imaginii, din punctul de vedere al culorilor. Armonia cromatică. Estetica fotografiei în alb-negru
LECŢIA 9:
Portretul
Psihologia portretului. Rolul fotografului şi rolul modelului. Portretul în ambianţa înconjurătoare. Autoportretul. Particularităţi tehnice ale portretului: alegerea obiectivului, a fundalului şi a regimului de fotografiere. Mascarea problemelor cosmetice ale modelului (alegerea racursiului şi a iluminării) LECŢIA 10:
Dispunerea luminii în studio la un portret
Lumina naturală şi lumina artificială. Particularităţile şi caracterul surselor de lumină artificiale. Utilizarea unor surse de lumină. Scheme de iluminare. Tehnica unei tonalităţi înalte şi joase. Particularităţile fotografiilor ce înfăţişează copii LECŢIA 11:
Fotografia la nuntă sau la o petrecere de seară
Ce trebuie să existe în geanta fotografului. Nunta – reportaj sau fotografie expresivă? Mici trucuri profesionale. Fotografia unui grup mare de oameni. Cum se provoacă zâmbetul. Evitarea „ochilor închişi”. Folosirea bliţurilor dedicate LECŢIA 12:
Reportajul, camera ascunsă
Statica şi dinamica imaginilor. Efectul zoom. Căutarea subiectului. Accesorii necesare pentru diferite tipuri de reportaje LECŢIA 13:
Lucrul cu modelul
Ne pregătim pentru o şedinţă foto. Lumina şi alegerea atitudinii, pregătirea pentru fotografiere. Compoziţia şi formatul cadrului. Peisajul: specificul genului, metode artistice, particularităţi tehnice LECŢIA 14:
Natură moartă
Cum „trăiesc” obiectele neînsufleţite. Alegerea obiectelor şi particularităţile compoziţiei. Punctul de fotografiere (de staţie) şi racursiul. Parametrii fotografiei. Echipamentele necesare pentru o fotografie cu natură moartă. „Baia” de lumină LECŢIA 15:
Reclama şi fotografia la comandă
Particularităţile subiectelor fotografiate. Echipamentele pentru fotografia de reclamă: masa cu obiecte, cubul de lumină. Particularităţile fotografiei subiectelor care lucesc sau cu suprafeţe lustruite. Fotografii pentru cataloage şi pliante. Mijloacele corporative: despre ce trebuie să vă aduceţi aminte în timpul şedinţei foto LECŢIA 16:
Fotografiile cu natură vie
Fotografierea animalelor şi a păsărilor. Cum redăm caracterul de viu. Echiparea pentru foto-safari. Macrofotografia. Obiectivele pentru macrofotografie, echipamente auxiliare – „inele macro”. Macrofotografia, în studii şi în natură, cu lumină naturală. Direcţionarea luminii solare – folosirea blendelor. Alegerea luminii pentru macrofotografie
LECŢIA 17:
Peisajul
Particularităţile tehnice şi artistice ale fotografiei de peisaj. Compoziţia cadrului: prim-plan, plan intermediar, plan îndepărtat. Compoziţia pe diagonală a cadrului. Punctul de fotografiere (punctul de staţie), perspective. „Însufleţirea” peisajului. Formatul cadrului: echilateral, orizontal şi vertical. Regimurile camerei. Obţinerea unui cer „dramatic” cu ajutorul filtrului de polarizare. Echipamentele necesare în fotografia de peisaj. Fotografierea luciului de apă LECŢIA 18:
Fotografii de arhitectură şi de interior
Tehnologia fotografiilor de arhitectură şi de interior: alegerea racursiului, crearea compoziţională a cadrului. Alegerea planului: general, median, apropiat, detaliu. Denaturarea perspectivei şi a spaţiului şi mijloace de a le diminua. Lumina în cazul fotografiilor de interioare. Obiectivele şi accesoriile pentru fotografiile de arhitectură şi de interior – obiective tilt-shift şi aparatele foto cu modificarea planului imaginii LECŢIA 19:
Fotografii de întreceri sportive, obiecte în mişcare
Particularităţi ale reportajului sportiv. Alegerea echipamentelor pentru fotografiile sportive. Tehnologia fotografiilor cu obiecte care se mişcă rapid. Folosirea declanşării în regim de sincronizare şi regim ulterior LECŢIA 20:
Fotografia subacvatică
Echipamentele necesare pentru fotografia subacvatică. Camerele foto pentru fotografii subacvatice. Specificul obţinerii imaginii sub apă. Denaturarea gamei de culori în diferite tonalităţi. Sfaturile iubitorilor de diving foto LECŢIA 21:
Panorama
Ce este panorama. Modurile de obţinere a imaginilor panoramice. Obiectivele superangulare – obiectivul „ochi de peşte”. Alegerea locului şi a momentului optim. Fotografia cu imagini ataşate ulterior. Cum să facem o panoramă cu ajutorul calculatorului. Câteva sfaturi practice pentru cel care fotografiază panorama LECŢIA 22:
Fotografia în infraroşu
Ce este gama infraroşu. Principiul de a obţine imagini în infraroşu. Alegerea camerelor şi a filtrelor de lumină. Recomandări practice pentru fotografiile în infraroşu LECŢIA 23:
Trucuri şi efecte artistice
Pentru ce avem nevoie de anumite mijloace foto neobişnuite. Câteva moduri de fotografie trucată: expunerea multiplă şi fotografia stroboscopică. Mărirea contactului. Fotografierea obiectelor reflectate. Timpul de expunere. Silueta LECŢIA 24:
Lucrul cu imaginea digitală
Noţiunea de imagine răsturnată. O privire asupra formatelor de bază ale imaginii digitale. Ce influenţează profunzimea culorii. Interpolarea. Metodele de obţinere ale imaginii digitale. Posibilitatea de prelucrare a fotografiei folosind formatul necomprimat RAW
LECŢIA 25:
Programele de cercetare şi păstrarea graficii digitale
Ce trebuie făcut cu materialul de filmat. Programele de grafică ACDsee, IRFANVIEW şi altele. Unde şi cum să păstrăm arhiva foto digitală. Catalogarea arhivei foto. Programul de arhivare pe DVD LECŢIA 26:
Laboratorul foto digital Adobe Photoshop
Descrierea programului. Încadrarea şi soluţionarea. Răsturnarea imaginii. Corectarea greşelilor tehnice ale fotografiei: expunerea, claritatea, contrastul. Oscilarea albului. Imitarea filtrelor de lumină. Automatizarea prelucrării imaginii de înaltă calitate. Păstrarea imaginii LECŢIA 27:
Montajul foto, colajul în programul Adobe Photoshop
Noţiunea de strat (layer). Lucrul cu măştile. Prelucrarea separată a straturilor. Mecanismul şi instrumentele de separare a imaginii. Cum separăm obiectele de fundal. Schimbarea fundalului. Câteva metode de a repara greşelile de luminare. Constituirea gamei coloristice a fundalului şi a obiectului ataşat. Adăugarea textului în imagine. Filtrele care denaturează LECŢIA 28:
Retuşul digital al portretului
Dublarea şi reconstituirea imaginii. Folosirea instrumentelor de retuş. Corectarea defectelor cosmetice în portretul foto. Înlăturarea efectului de „ochi roşii”. Imitarea obiectului care este vag desenat. Adaptarea filtrelor care redau tonurile. Efectul sepia. Crearea diferitelor metode de redare şi imprimare a imaginii alb-negru LECŢIA 29:
Imprimarea imaginilor digitale
Pregătirea de dinaintea imprimării fotografiei. Cum funcţionează imprimanta. Imprimanta laser, cu tuş şi prin sublimare: asemănări şi deosebiri. Cum alegem imprimanta. Hârtia pentru imprimarea fotografică. Imprimarea din Adobe Photoshop LECŢIA 30:
Pregătirea imaginii pentru a o posta pe internet
Cerinţe de bază pentru a posta fotografiile pe internet. Crearea propriului portofoliu pe internet. Lupta cu artefactele cu ajutorul schimbării dimensiunii imaginii. Stocarea foto pe internet
La începutul fiecărei lecţii veţi găsi o parte de introducere, care surprinde importanţa temei abordate, şi obiectivele lecţiei, care fixează principalele competenţe pe care le veţi dobândi prin parcurgerea materialului.
De la ce a început totul? Ce se întâmplă cu razele de lumină atunci când pătrund în aparatul de fotografiat? În ce măsură imaginea abia percepută este păstrată vreme îndelungată? Răspunsurile la toate aceste întrebări nu sunt doar interesante, ci şi importante pentru a vă însuşi tehnica fotografiei. Pentru aceasta, este necesară o scurtă, dar captivantă incursiune în trecut, graţie căreia vom afla cum a luat naştere fotografia şi care sunt principiile fundamentale de creare a imaginilor foto. Fără îndoială, întreaga istorie a artei fotografiei poate reprezenta o temă pentru o carte distinctă, motiv pentru care vom examina doar acele momente cheie care ne ajută să înţelegem mai bine principiile lucrului cu tehnica modernă, inclusiv cu tehnologia digitală de creare a imaginii fotografice. Vă reamintim că puteţi afla sensul termenilor necunoscuţi consultând vocabularul de la sfârşitul caietului de curs. Parcurgând această lecţie, veţi putea să: X
aflaţi cum a apărut fotografia şi care sunt principiile care stau la baza acestui gen al artei plastice;
X
întocmiţi singuri o listă cu accesoriile necesare studiului fotografiei, concentrându-vă asupra a ceea ce trebuie să achiziţionaţi în primul rând şi ce puteţi cumpăra mai târziu;
X
vă alegeţi configuraţia propriului laborator foto digital, să aflaţi care sunt condiţiile necesare unei optime funcţionări a computerului şi ce componente necesită din partea dumneavoastră o investiţie serioasă;
X
vă însuşiţi câţiva termeni de bază pe care să îi puteţi folosi în discuţiile cu fotografii profesionişti, să vă faceţi o imagine clară despre această artă şi despre secretele ei.
Scurt istoric al fotografiei Fotografia (gr. photos – lumină, graphein – a desena) sau mai bine spus principiul de obţinere a imaginii fotografice era cunoscut încă din Antichitate. Strămoşii noştri ştiau foarte bine că acţiunea îndelungată a razelor solare asupra pielii avea drept urmare înnegrirea acesteia, în timp ce ţesăturile colorate îşi pierdeau culorile. Acesta este de fapt şi principiul care stă la baza fotografiei.
Pentru a sesiza cât mai bine definiţiile, noţiunile noi şi informaţiile importante, am folosit anumite semne grafice. De asemenea, pentru a vă descurca mai uşor în explorarea materialului, pe marginea textului veţi găsi numeroase cuvinte-cheie. Metoda Eurocor este una foarte accesibilă pentru fiecare dintre dumneavoastră!
Cum să alegem aparatul foto potrivit (Lecţia 2) Alegerea aparatului foto potrivit nu este tocmai simplă, mai ales dacă este primul şi nu v-aţi format încă o opinie proprie. Nu este uşor să luăm în consideraţie toţi factorii tehnici şi dezideratele estetice. Calitatea unei fotografii şi valoarea ei artistică se definesc prin concepţia artistică a fotografului. O tehnică bună desăvârşeşte această calitate şi nu o poate înlocui în niciun caz. Multe comori ale artei foto universale au fost realizate cu astfel de aparate primitive. Factorii pe care trebuie să îi avem în vedere atunci când cumpărăm un aparat sunt: tipul de tehnică
Înainte de toate trebuie să clarificaţi ce tip de tehnică doriţi: digitală sau analogică. Apoi, studiind informaţiile primite mai devreme în această lecţie, alegeţi tipul de aparat: compact, semiprofesional sau reflex. Am trecut deja în revistă avantajele şi dezavantajele fiecăruia. Alegerea firmei producătoare este un lucru ce depinde de gustul fiecăruia. Un sfat totuşi: nu merită să achiziţionaţi un aparat produs de o firmă necunoscută. Este posibil ca aceste noutăţi să depăşească modele cunoscute, dar în timp puteţi să descoperiţi anumite inconveniente. Dacă achiziţionaţi un aparat analogic, fiţi atenţi la compatibilitatea accesoriilor.
cantitatea de pixeli
O altă caracteristică pe care trebuie să o luaţi în consideraţie este cantitatea de pixeli de pe senzor. De ea depinde rezoluţia maximă a fotografiei, deci şi calitatea. Câţi megapixeli sunt necesari? Aceasta depinde de la caz la caz.
Calitatea standard se obţine cu o rezoluţie de 300 dpi. O astfel de rezoluţie este suficientă pentru ca ochiul uman să nu mai deosebească punctele izolate şi să perceapă „mozaicul” ca pe un întreg.
Pentru imprimarea unei imagini cu dimensiunea 10x15 cm, este necesar să avem o fotografie cu dimensiunea 1200x1800 puncte, adică pe senzor trebuie să existe 2,2 megapixeli. Pentru imprimarea unei imagini 13x18 cm, este necesar să avem o fotografie cu dimensiunea 1600x2200 puncte, adică 3,5 megapixeli.
Folosirea regimurilor automate şi manuale ale aparatului (Lecţia 4) La aparatele digitale moderne există regimuri de conţinut, automate, semiautomate şi manuale. De regulă, regimurile de bază (presetate) precum portretul, peisajul, fotografia nocturnă, fotografia sportivă există la fiecare aparat modern. De asemenea, în funcţie de producător şi model, aparatul dumneavoastră poate să aibă prezente şi alte regimuri de fotografii.
Alegerea regimurilor de fotografiere se realizează cel
mai adesea cu ajutorul unui comutator de pe montura După citirea instrucţiunilor, se aparatului naşte prima întrebare de bun simţ: pentru ce este necesară prezenţa regimurilor manuale şi semiautomate dacă aparatul este capabil să facă faţă unor condiţii complexe de fotografiere?
regimul automat total
Se mai numeşte şi zonă verde: pe discul de alegere al regimului automat se observă un semn verde sau inscripţia AUTO. Regimul automat este destinat pentru ca cel care foloseşte aparatul să poată fi concentrat numai pe compunerea cadrului. Alegeţi un obiect, îl măriţi, îl micşoraţi, aparatul focalizează şi fără participarea dumneavoastră. Stabileşte expunerea, metoda de măsurare, timpul de expunere, zona de focalizare. Dacă procesorul aparatului consideră că este insuficientă lumină, atunci automat se declanşează bliţul.
Avantajul acestui regim este evident, când condiţiile de fotografiere şi subiectul sunt stereotipe. Acest regim se potriveşte în mod deosebit când nu avem timp, deprinderi, cunoştinţe pentru a schimba manual diferite regimuri şi parametri. Veţi obţine în general cadre satisfăcătoare, concentrate în întregime pe compoziţie. Fotografia se obţine pe principiul „văzut – fotografiat”. Pentru un astfel de gen de fotografii se cumpără aparate de nivel începător, modele cu un singur buton. Dezavantajele unui regim complet automat sunt uneori mai numeroase decât avantajele: X
Aparatul poate să nu focalizeze acolo unde am vrea. De exemplu, fundalul va fi clar, iar persoana nu, sau, în loc să focalizeze faţa, aparatul focalizează creanga unui copac;
X
Procesorul aparatului poate să nu facă faţă unor condiţii neobişnuite de iluminare şi există riscul să obţineţi un cadru întunecat sau puţin mai luminos;
X
Aparatul poate să declanşeze în momente pe care nu le dorim;
X
Aparatul nu alege timpul de expunere optim condiţiilor dorite; de exemplu, poate alege un timp mai lung şi o diafragmă mare, în loc de un timp scurt pentru un subiect în mişcare, rezultând o imagine mişcată.
Aparatul nu poate să ghicească ce doriţi să fotografiaţi şi care din multitudinea de parametri este cel mai important în cazul dat. El acţionează conform unui algoritm. Şi nu întotdeauna rezultatul este cel aşteptat.
În această fotografie, surplusul de roşu al spectrului a „dezorientat” balansul automat de alb
Exerciţiul
După stabilirea manuală, balansul de alb s-a obţinut în tonuri naturale
5
Încercaţi să fotografiaţi în regim automat câteva cadre cu diferite subiecte: un grup de prieteni pe stradă, un automobil care goneşte, portretul unui om pe fondul unei ferestre luminate sau al unei vitrine care străluceşte, peisaje cu obiecte interesante în prim plan, forme neobişnuite de copaci, o bancă frumoasă sau un ciclist. Programul automat al aparatului dumneavoastră face faţă unor astfel de probleme? Analizaţi dacă obiectul asupra căruia aţi făcut focalizarea are o gamă coloristică obişnuită. Coincid planurile dumneavoastră cu ceea ce a „văzut” aparatul?
programele de conţinut (de temă)
Aparatele de clasă profesională nu au regimuri automate presetate pentru genuri fotografice. Din ce cauză? Profesioniştii se bazează pe cunoştinţele proprii, dar şi amatorilor cu experienţă le este utilă posibilitatea alegerii parametrilor de fotografiere în funcţie de condiţiile particulare ale fiecărei compoziţii – diafragma pentru profunzime, timpul de expunere în funcţie de viteza subiectului, sensibilitatea ISO în funcţie de condiţiile de iluminare şi granulaţia dorită, balansul de culoare ales corect în cazurile subiectelor colorate puternic. Regimurile automate sunt apanajul aparatelor compacte, fiind recomandate celor care doresc sisteme cât mai simple, cu cât mai puţine setări de făcut şi parametri de ales.
Înţelegerea tuturor aspectelor teoretice prezentate este asigurată de numeroasele exemple, menite să ilustreze diferite situaţii pe care le întâmpină un fotograf în activitatea sa.
Cum obţinem expresivitatea fotografiei cu ajutorul parametrilor tehnici (Lecţia 4) După măsurarea corectă a expunerii, setările aparatului permit fotografului să aleagă parametrii necesarii cadrului dorit, aşa cum arătam anterior.
Exerciţiul
4
Uitaţi-vă la fotografiile fântânei. Fotografiile au fost făcute în regim de prioritate a diafragmei. Unul din cadre este făcut cu perechea F1:32 şi 1/6 sec., celălalt cu F1:4,5 şi 1/250 sec. Stabiliţi căruia dintre cadre îi corespunde perechea de expunere. Explicaţi-vă decizia. Fiţi atenţi la modul în care se schimbă imaginea jetului de apă, odată cu schimbarea timpului de expunere, cum se modifică dinamica fotografiei. Cum influenţează câmpul de profunzime expresivitatea fotografiei?
La peisaje pe malul unui râu trebuie să stabilim un timp de expunere maxim pentru a scoate în evidenţă transparenţa apei. Şi invers, la un meci de fotbal, trebuie să ne dăm silinţa să alegem o pereche de expunere cu un timp mai scurt.
Lăţimea fotografică (Lecţia 5) Dacă înfăţişăm lumea înconjurătoare într-o poză alb-negru, atunci putem vedea că între albul absolut şi negru radical se află o mulţime de nuanţe de culoare gri. În realitate, nu este posibil să întâlnim o suprafaţă absolut neagră care să absoarbă tot fluxul luminos. Majoritatea obiectelor pe care le considerăm negre au doar o capacitate apropiată de reflectare zero.
Vederea umană poate să distingă uşor şi cea mai fină schimbare de ton a umbrei copacilor şi toate nuanţele diferite de pe suprafaţa norilor. Această capacitate de a sesiza nuanţele, de la cele mai luminoase la cele mai întunecate, se numeşte lăţime fotografică. Lăţimea fotografică reprezintă o gamă de luminozitate sesizată de materialul fotosensibil.
Luaţi o carte şi aşezaţi-vă cu faţa către lumina soarelui sau a unei lămpi. Dacă vă uitaţi pe pagină astfel încât lumina a cărei sursă se află în spatele paginilor să vă cadă în ochi, atunci lectura textului va fi foarte dificilă. Acelaşi lucru se întâmplă dacă într-o încăpere întunecată observaţi licărul unei lanterne de buzunar sau al unei lumânări. Ochiul, ocupat cu fixarea unei cantităţi mari de obiecte întunecate, vede sursa de lumină ca o pată clară fără detalii. Acest experiment demonstrează caracterul limitat al vederii noastre referitor la lăţimea foto.
În legătură cu faptul că ochiul uman se acomodează foarte bine la lumina înconjurătoare, trebuie spus că realizarea unei expuneri corecte este un fapt complex, dacă nu avem multă experienţă. Spre deosebire de pelicula foto sau senzorul aparatului digital, vederea noastră posedă o lăţime foto mare (nu ideală). O fotografie însă, chiar una de bună calitate, nu este capabilă să redea toate nuanţele vizibile ale lumii înconjurătoare pe care ochiul le poate percepe. Este important pentru fotograf să înţeleagă că materialele foto moderne sunt capabile să fixeze doar o mică cantitate de nuanţe, trebuind să se resemneze cu pierderea celorlalte.
Când în cadru se află obiecte diferite din punctul de vedere al luminozităţii, de exemplu o pădure întunecoasă sau o clădire pe fondul unui cer luminos, trebuie să sacrificăm ceva: fie redăm detaliile aflate în umbră şi obţinem o pată mare albă în zonele luminoase, fie renunţăm la zonele întunecoase, care vor apărea negre, şi avem detalii în zonele puternic luminate.
Cu toate acestea, câteodată, caracterul limitat, restrictiv al lăţimii foto este folositor pentru crearea unor efecte speciale, a unor atmosfere deosebite.
Dacă fotografiaţi un obiect aflat în spatele luminii şi fixaţi expunerea pentru zona cu multă lumină din cadru, veţi obţine o siluetă neagră pe un fond luminos. Un astfel de mijloc este bun pentru peisaje. Siluetele oamenilor pe un fond luminos pot fi foarte expresive şi plastice. Acest gen de fotografii, în care obiectivul este îndreptat direct către sursa de lumină, se numeşte fotografie în contralumină (fr. „contre-jour”).
Fotografia în contralumină ajută la sublinierea unui contur interesant al obiectului, punând accent pe forma lui
Lumina naturală şi lumina artificială (Lecţia 10) Cea mai importantă caracteristică a luminii pe care fotograful este capabil să o evalueze din ochi, cu aproximaţie, este intensitatea luminii sau, cu alte cuvinte, strălucirea suprafeţei obiectului fotografiei. Dimensiunea sursei de lumină şi distanţa până la ea influenţează caracterul luminii. Astfel, dacă o sursă de lumină este plasată foarte aproape de subiect, la câţiva centimetri, intensitatea luminii va fi foarte mare, dar şi contrastul, pe când, dacă plasăm sursa la depărtare, la câţiva metri, lumina va avea un caracter mai difuz şi va învălui mai bine subiectul.
Cu cât este mai mare suprafaţa sursei de lumină, cu atât mai delicat şi mai moale va fi caracterul luminozităţii.
Pentru a obţine o lumină difuză necesară creării unui
portret liric, fotograful alege o zi mohorâtă (dacă fotografiem afară, pe stradă). În acest caz, sursa de lumină devine practic toată suprafaţa cerului. Dacă este soare puternic, foloseşte elemente ajutătoare care să difuzeze lumina (ecrane reflectorizate, ecrane difuzante sau lumini suplimentare). Dacă lumina difuză este necesară în studio, profesioniştii folosesc softbox-uri.
Utilizarea softbox-urilor ajută fotograful să obţină o lumină moale, apropiată de cea naturală
Exerciţiile vă ajută să vă consolidaţi cunoştinţele teoretice şi să experimentaţi realizarea a diverse fotografii.
Primele fotografii (Lecţia 2) După ce v-aţi decis la câteva modele de aparate, este timpul acum să faceţi primele teste foto pentru a vedea care este cel mai bun. Exerciţiul
3
Cu fiecare dintre aparatele dorite realizaţi o poză a aceluiaşi obiect folosind senzori de diferite fotosensibilităţi (100, 400, 800). Este vizibilă vreo diferenţă pe display-ul aparatelor? Dacă nu este, priviţi pe ecranul calculatorului.
O astfel de probă vă ajută într-adevăr să luaţi o hotărâre finală. Şi totuşi, nu vă grăbiţi. Merită să mai faceţi o serie de teste simple şi elocvente. Exerciţiul
4
După realizarea fotografiilor, închideţi cu un capac obiectivul şi mai faceţi încă o poză în diferite condiţii de fotosensibilitate. Pentru ce vă este necesar? Amintiţi-vă că am întâlnit noţiunea de zgomot digital. Nivelul acestui zgomot poate să fie diferit la variate aparate. Examinarea pe ecranul calculatorului a nivelului de zgomot digital la fotografiile testate vă permite să preţuiţi calitatea senzorului mai bine decât zeci de reclame. De regulă, deosebirile sunt vizibile la valori ISO mai mari de 400. Este obligatoriu să privim pe monitor fotografia obţinută. În cazul în care cadrul este negru, fără pixeli de altă culoare care se disting, atunci aparatul a trecut testul. Dacă aţi văzut câţiva pixeli coloraţi, trebuie să repetaţi testul. Dacă ei dispar, aparatul poate fi cumpărat. Aceştia sunt numiţi pixeli „fierbinţi”. Prezenţa permanentă a pixelilor „fierbinţi” în aceeaşi parte a cadrului arată defectul aparatului.
Şi ultimul experiment. Exerciţiul
5
Dacă este vorba despre un aparat cu obiectiv fix, atunci trebuie să testaţi calitatea elementelor optice. Pentru a verifica, puteţi să fotografiaţi un ziar deschis aşezat vertical. E bine să folosiţi un trepied pentru a fi siguri că nu vă tremură mâna. O linie vagă a textului ziarului vă ajută să comparaţi claritatea în centru şi la margini. Aparatul cu ajutorul căruia se obţine claritatea întregului cadru este de preferat.
Lumina naturală şi artificială (Lecţia 6) Poziţia soarelui în diferite momente ale zilei presupune şi o schimbare a compoziţiei spectrale a luminii. Aceasta se explică prin aceea că atmosfera pământului împrăştie lumina astfel: spectrul albastru se împrăştie mult mai bine decât partea roşie a spectrului. Acest efect este vizibil atunci când soarele se află puţin deasupra orizontului şi fluxul de lumină parcurge o distanţă mai mare în atmosferă decât atunci când soarele se află la zenit.
Cu cât este mai jos soarele pe cer, cu atât în spectrul său vor fi mai multe raze roşii. Acestea pot fi folosite uneori, în scop artistic
Exerciţiul
4
Realizaţi câteva fotografii ale unuia şi aceluiaşi obiect în diferite momente ale zilei. Fiţi atenţi la legătura dintre poziţia soarelui pe boltă şi expresivitatea desenului clar-obscur din fotografie. Pentru obţinerea unor rezultate optime, obişnuiţi-vă să analizaţi lumina înainte de momentul declanşării.
Poziţia aparatului influenţează expresivitatea fotografiei. În obiectiv, cade lumina reflectată de obiecte. Ochiul uman nu e capabil să controleze toate modificările, dar aparatul fixează toate nuanţele exact şi imperturbabil. Lumina din natură se modifică permanent şi trebuie folosită această circumstanţă. Foarte interesantă poate să fie o serie de fotografii ale unuia şi aceluiaşi obiect în diferite momente ale zilei sau în diferite anotimpuri. lumina artificială
Fotografia de interior necesită din partea fotografului o oarecare experienţă, spre deosebire de fotografia de exterior, care permite obţinerea unui rezultat previzibil. Chiar dacă nu aveţi posibilitatea să exersaţi într-un studio adevărat, nu refuzaţi să dobândiţi experienţa lucrului cu lumina artificială.
Combinarea semantică şi decorativă a cadrului (Lecţia 7) Fotograful îşi pune permanent întrebarea: „Ce doresc eu să spun prin această fotografie?” O fotografie reuşită nu trebuie să fie însoţită de cuvinte, de explicaţii – titlul este mai mult decât suficient. În acelaşi timp, nu trebuie să uităm că, alături de o idee interesantă, trebuie să ţinem seama şi de particularităţile decorative ale elementelor sale. De aceea, fotograful trebuie să aibă permanent în vedere modul în care obiectele fotografiate vor arăta în compoziţia generală. Comparaţi următoarele două fotografii.
În cazul fotografierii unor obiecte verticale, impresia rezultată în urma privirii fotografiei poate să se modifice în mod însemnat în funcţie de dispunerea orizontală sau verticală a suprafeţei. În cazul unei dispuneri verticale, cadrul este mai dinamic, mai tensionat, în vreme ce cadrul „pe lat” dă o imagine mai idilică
Exerciţiul
3
Realizaţi o serie de fotografii ale unor subiecte diferite: copii la joacă, o întrecere sportivă, un peisaj urban. Folosiţi ambele variante de dispunere a cadrului, „pe înalt” şi „pe lat”. Analizaţi rezultatele obţinute şi observaţi care dintre subiecte merg numai într-un singur gen de încadrare şi care merg în ambele. La cele care merg încadrate atât pe lat, cât şi pe înalt, analizaţi cum se schimbă ideea fotografiei.
Atunci când compune viitoarea fotografie, fotograful trebuie să îşi aducă aminte că aparatul nu „vede” tot atât cât vede omul. Spre deosebire de obiectivul aparatului, unghiul nostru de vedere este mult mai larg. Trebuie să ne aducem aminte şi de faptul că, în percepţia a ceea ce vedem în jurul nostru, un rol important îl joacă informaţia pe care o primim de la alte organe de simţ. Noi auzim sunetele, pipăim textura unui obiect, simţim mirosurile. De aceea fotograful trebuie să îşi dea silinţa de a crea privitorului o senzaţie asociativă despre volumul obiectului, să îl facă să rememoreze sau să-şi imagineze sunetele şi mirosurile obiectelor.
Pentru a vă sistematiza mai bine cunoştinţele acumulate de-a lungul lecţiilor, aveţi la dispoziţie o recapitulare.
9.1
Asemănarea cu originalul reprezintă o condiţie importantă a portretului, dar o însemnătate importantă o are şi lumea interioară, cea care dezvăluie emoţiile şi personalitatea modelului.
9.2
Adesea, aflându-se în faţa obiectivului aparatului de fotografiat, modelul devine încordat, începe să fie nervos. Teama se spulberă pe măsură ce se derulează şedinţa foto.
9.3
Fotograful nu trebuie în niciun caz să uite să interacţioneze cu modelul, oricât ar fi de pasionat de fotografiat. Implicarea modelului în procesul artistic, colaborarea emoţională cu acesta îl ajută pe fotograf să redea o multitudine de nuanţe ale sentimentelor şi să dezvăluie esenţa psihologică a portretului.
9.4
Pentru a stabili un contact artistic cu modelul, fotograful trebuie permanent să fie atent la cadrele reuşite, să însemne poziţiile avantajoase. Şi invers, să scutească de critică modelul, cel puţin până la finalul şedinţei foto.
9.5
Atât fotograful, cât şi modelul trebuie să ştie că fiecare om poate fi fotogenic dacă există priceperea necesară şi deschiderea sufletească.
9.6
Există trei tipuri clasice de poziţie a capului: 7/8, 3/4 şi profil.
9.7
Mediul ambiant poate deveni cheia dezvăluirii psihologice a portretului; totuşi, fotograful trebuie să aibă grijă ca acesta să nu domine persoana, să nu atragă atenţia mai mult decât trebuie. Este suficient să completeze cu informaţii despre activitatea personajului din imagine şi să îi pună în valoarea aspectele sociale ale vieţii acestuia.
9.8
Cel mai adesea, la portrete se folosesc teleobiectivele sau zoom-urile cu distanţă focală între 50-200 mm (echivalentul formatului pentru pelicula de 35 mm). Obiectivele cu distanţă focală între 85 şi 135 mm sunt considerate clasice.
9.9
Alegerea profunzimii de câmp este foarte importantă la portret. De regulă, atunci când fotografiază faţa unei persoane, fotograful realizează focalizarea pe ochii acestuia, pentru a obţine astfel claritate pe toată zona feţei.
9.10
Dacă, dintr-un anumit motiv, nu aveţi posibilitatea să manevraţi diafragma în regim manual sau dacă obiectivul dumneavoastră dă o imagine peste măsură de clară, atunci rezolvarea o constituie utilizarea unui filtru de halo care atenuează claritatea în anumite zone sau prin editare grafică post-fotografiere.
9.11
Foarte puţini oameni au un aspect exterior ideal. Unele trăsături ale modelului pot fi exacerbate, altele, dimpotrivă minimalizate. Câteva particularităţi ale exteriorului pot fi atenuate cu ajutorul unui racursiu potrivit sau prin utilizarea unor trucuri în ceea ce priveşte iluminarea.
Tema pentru acasă vă permite evaluarea cunoştinţelor asimilate în fiecare lecţie, fiind constituită atât din întrebări teoretice, cât şi din aspecte practice.
Încercuiţi varianta corectă de răspuns. Facem menţiunea că o singură variantă de răspuns este corectă. 1.
Caracterul luminii depinde de: a) atât de dimensiunea sursei de lumină, cât şi de distanţa până la el; b) numai de dimensiunea sursei de lumină; c) numai de distanţa până la sursa de lumină.
2.
Pentru a evita supraexpunerea unui portret atunci când este soare puternic, este de preferat: a) să micşoraţi timpul de expunere; b) să micşoraţi dimensiunea orificiului diafragmei; c) să folosiţi o blendă.
3.
Fixarea reflectoarelor pe sursele de lumină: a) preîntâmpină formarea unor pete de lumină ce nu pot fi controlate; b) îmbunătăţeşte ventilaţia surselor de lumină care se încing; c) este pur decorativă.
4.
O lumină slabă, difuză se obţine: a) dacă mărim dimensiunile sursei de lumină; b) dacă micşorăm dimensiunile sursei de lumină; c) dacă mărim distanţa până la sursa de lumină.
5.
Sursa principală de lumină la un portret se numeşte: a) lumină de completare; b) lumină de desenare; c) lumină de modelare.
6.
Lumina de efect este plasată faţă de cel fotografiat: a) în jumătatea anterioară; b) în spate şi dintr-o parte; c) în spate şi în sus.
7.
Realizaţi două portrete ţinând cont de recomandările prezentate în lecţii: unul feminin şi unul masculin. Fotografiaţi fiecare portret într-o tonalitate înaltă. Ce tip de tonalitate, după părerea dumneavoastră, ar merge mai bine pentru portretul de femeie şi care pentru cel de bărbat? Trimiteţi profesorului două dintre cele mai reuşite fotografii, una de bărbat şi una de femeie. Scrieţi despre schema de iluminare folosită.
EX EM PL U
Temele se rezolvă pe formularele speciale din interiorul caietelor de curs, pe care le puteţi trimite spre corectare profesorului personal. Veţi primi astfel un feedback asupra cunoştinţelor pe care le-aţi dobândit de-a lungul studiului.
Cu acest exemplu de formular de temă se încheie lecţia demonstrativă a cursului Fotografie digitală. Sperăm că am reuşit prin toate fragmentele selectate să vă convingem de structura facilă a cursului nostru, dar şi de utilitatea tuturor informaţiilor prezentate. Evident că numai răsfoind cu atenţie toate lecţiile veţi reuşi să descoperiţi secretele unui fotograf profesionist, care îi poate încânta pe cei dragi şi nu numai cu creaţiile sale Noi vă dorim mult succes şi vă aşteptăm să deveniţi cursant al Institutului nostru înscriindu-vă la cursul Fotografie digitală!
tel. 021/33.225.33; www.eurocor.ro