Puterea launtrica a lui Hristos

Puterea lăuntrică a lui Hristos Hristos din noi Christul interior

1 ianuarie 2013

Iisuse Hristoase, Îți mulțumesc pentru toate darurile TALE! Vreau să scriu o carte cu Tine; cred că acum sunt mai pregătită ca în urmă cu 20 de ani să preiau nu numai cuvintele, ci și vibrația și energia cuvintelor Tale. Te ascult.

Sunt Iisus Hristos din ființa ta, Cel care te ajută mereu să-ți găsești liniștea, pacea și iubirea. Mă bucur că vrei să scrii o carte cu MINE, chiar cred că ești pregătită să scrii o carte foarte specială. Vom scrie împreună o carte care se va numi ˮPuterea lăuntrică a lui Hristosˮ și, evident, va scoate la lumină căile pe care omul trebuie să le urmeze pentru întâlnirea cu puterea MEA din ei. Tu știi despre ce vorbesc, mulți însă nu știu încă. Putem începe.

1. Puterea luminii

Eu știu că oamenii caută puterea miracolului trăit cu ajutorul minții. Din păcate, mintea nu poate da decât indiciile urmării căii, nu și trăirea lui. Pentru a ajunge la împlinirea vieții prin trăire hristică, trebuie să înveți să te întâlnești cu tine, cel luminat.

Eu sunt Hristos cel viu din voi toți și pot să spun că puțini sunt cei ce știu să Mă găsească. Majoritatea fac eforturi intelectuale de înțelegere, nu și eforturi sufletești de trăire. Mintea este instrumentul înțelegerii, al depășirii unor obstacole, dar ea, în sine, nu poate face saltul. Pentru a ajunge la marea trăire, e importantă starea minții, a sufletului și a inimii. Ce face un credincios care caută continuu calea? Nimic altceva decât să spere că va întâlni lumina. Până aici lucrurile sunt simple. Lumina pe care o caută o găsește la un moment dat. Din păcate, ea îi dă numai informația cunoașterii, nu și puterea trăirii ei.

Acum vă voi explica ce înseamnă, în fapt, trăirea. Pentru a atinge punctul înalt al îndumnezeirii complete trebuie, înainte de toate, să vă curățați trecutul. Să acceptați că tot ceea ce ați trăit, bun sau mai puțin bun, v-a fost dăruit spre creștere, spre înțelepciune. Omul se îndumnezeiește cu ajutorul luminii primite, mintea fiind instrumentul primirii informației. Ea o prelucrează în funcție de nivelul de vibrație al omului, de nivelul de înțelepciune atins.

Acum putem spune că puțini înțeleg sensul cuvântului vibrație. De aceea, vă voi explica sumar acest concept. Totul a fost creat de Tatăl prin cuvânt; cuvântul este vibrație și vibrația este energie. Mai simplu spus, totul în univers este energie și energia e diferită, în funcție de cuvântul care a creat-o, pentru că el emite o anumită vibrație. În această carte vom folosi numai cuvinte pozitive pentru ca vibrația textului să fie una foarte benefică și să dăruiască cititorilor o energie foarte înaltă.

Deci cuvântul scris, rostit sau gândit, emite vibrație, emite energie. Energia cuvântului creează premisa exprimării lui, încă din primele secunde ale utilizării. Dacă materializarea cuvântului nu se realizează este pentru că el nu este, cu adevărat, o realitate trăită. Deci cuvântul rostit trebuie să fie rostit din credința totală și completă pentru ca el să se materializeze instantaneu. Maeștrii din întreaga lume care materializează orice doresc nu fac acest lucru decât cu puterea cuvântului rostit. Aceștia cred în puterea pe care cuvântul o exprimă și folosesc legea universului pentru materializarea lui. Cum omul nu prea știe că toate cuvintele lui sunt energii, el nu crede în puterea lor și atunci irosește un potențial absolut uriaș de inteligență și înțelepciune pe care nu știe să le folosească.

Cuvântul este clădit pentru a dărui, pentru a fi dăruit. Prin cuvânt se înmulțesc darurile cerului. Cine știe să ceară primește, cine caută găsește, cine bate i se deschide ușa. Deci viața omului trebuie să fie acțiune continuă și înțelepciune continuă. Pentru a ajunge la cel mai înalt nivel de cunoaștere, omul trebuie să treacă prin furcile caudine ale încercărilor. Încercările sunt cele din care omul își extrage învățămintele. Creștinul, în general, e mai

aplecat către înțelegerea greșelilor și eliminarea lor. El vrea să fie din ce în ce mai bun. Din păcate, nu toate religiile lumii îl învață pe om iertarea și iubirea. Creștinismul este culmea iubirii și a iertării. Cine iubește și iartă înțelege splendorile creației și le trăiește. Bucuria întâlnirii cu harul divin îi dă omului tot ceea ce-i trebuie.

E timpul marilor transformări planetare. Mulți sunt cei treziți care lucrează și la trezirea celorlalți. Nașterea din nou este nașterea în puterea Hristosului lăuntric. Eu, cu putere dumnezeiască, sunt prezent în voi toți și, în principiu, toți vă puteți întâlni cu Mine, dar asta numai ca efort personal de căutare. Credința în sine este cununa înaltă a înțelepciunii. Omul înțelept știe că între gândirea umană obișnuită și gândirea dumnezeiască e o diferență ca de la cer la pământ. Dumnezeu spune: ˮDeparte sunt căile Mele de căile voastre și gândurile voastre de gândurile Meleˮ.

Pentru a înțelege în profunzime această parabolă trebuie înainte de toate să vă luminați interior. Căile Domnului sunt căile trăirii, căile omului sunt căile înțelegerii. Cele două căi sunt de fapt cu totul diferite. Cine numai înțelege contemplă propria viață și se plânge. Cine trece de înțelegere și trăiește în cuvântul divin al creației este viu și în schimbare conștientă continuă.

Eu, prin cuvântul Tatălui, sunt acum viu în voi și vă pot vorbi. Nu este niciun miracol că ea vorbește cu Mine, oricine o poate face. Dacă ea s-a îndumnezeit mai mult și mai profund, a fost numai datorită despărțirii de limite, trecerii în trăire. Mintea a rămas doar observatorul și se străduie să nu emită judecăți de valoare, ci doar să observe trăirea și să și-o explice.

Cuvântul scris sau rostit are acum o cu totul altă valoare, pentru că are valoarea energiei pe care o emite. Eu știu că voi știți, teoretic, toate astea, dar, din păcate, nu le și trăiți. Dacă acceptați că cuvântul este putere și că el exprimă energia creației, sunteți foarte atenți la ceea ce faceți și spuneți. Cuvântul care clădește este cuvântul creației. Cine știe că poate avea totul prin cuvânt este foarte atent, atât la cuvintele, cât și la gândurile lui. Creația se exprimă prin cuvânt. Cuvântul în sine este creație. Asta spun cuvintele Scripturii: ˮLa început a fost Cuvântul și Cuvântul a fost de la Dumnezeu și Dumnezeu a fost Cuvântul.ˮ Omul, la fel ca și Dumnezeu, creează prin cuvânt. Cuvântul în sine zidește sau nu, depinde cu ce credință este rostit.

Cuvintele te înalță sau nu. Tu, omule, ești cel ce alegi să fii sănătos sau bolnav, să fii bogat sau sărac, să fii frumos sau urât. Tu, omule, alegi tot ceea ce trăiești și în fiecare clipă a vieții tale ești suma alegerilor tale. Cine înțelege asta merge pe firul vieții în lumină, cine nu, alege lipsa luminii. Ce poate vedea un om în lipsa luminii? Evident, nimic. Și atunci ce face cu viața lui? Nimic, evident, se lasă trăit de ea.

Doar lumina vieții poate aduce omului puterea înțelepciunii, doar lumina vieții poate dărui omului puterea Celui Preaînalt. Sunt multe cărările vieții, dar una singură duce până în vârf, aceea pe care omul o alege în cunoștință de cauză, în adevăr și iubire, aceasta este cărarea luminii Creației.

Eu știu că voi știți, dar vă mai spun prin ea , poate vă va ajuta. Din cuvintele voastre vă veți clădi o viață frumoasă sau nu. Lipsa iubirii duce la neputințe și nemulțumire. Sănătatea vine prin cuvânt, bucuria - prin credință, credința prin înțelegere, înțelegerea - prin lumină, lumina - prin căutare, căutarea - prin dorință, dorința - prin efort, efortul prin participare, participarea - prin exprimarea adevărurilor înalte ale Creației.

Tu, omule, ești în MINE și EU în tine. Înțelegi asta? Dacă da, de ce e atât de greu să Mă întâlnești? Fii pace și iubire și toate vor veni la tine acum, numai prin cuvânt. Puterea cuvântului tău este mare, exprim-o și ea îți va lumina și mai mult viața!

Eu sunt HRISTOS cel viu din tine, caută-Mă și Mă vei găsi cu siguranță, doar prin dorință, efort, cuvânt și iubire!

Aceasta e calea, numai aceasta.

2.Cetatea lui Dumnezeu

Ce poate spune gândul Celui Preaînalt când omul caută să se întâlnească cu El? Ce credeți că spune? ˮBine ai venit, dragul MEU, în Împărăție! Împărăția este a ta.ˮ Când glasul Lui vorbește în tine Și glasul MEU este acolo, Căci Eu și Tatăl una suntem Și voi sunteți în Noi, la fel, Un tot, o unitate chiar.

Te rog să crezi, cel ce citești Că pacea-n cer nu o găsești, Că este în tine, acolo este, Un tot întreg și fără pată.

Să cauți să găsești odată Tot ce vine la tine nu e greu, Căci îți e dat de Dumnezeu.

Eu frate sunt cu tine, știi, Puterea MEA o poți găsi În tine chiar acum, de știi Lumina minții să o ții.

Eu frate sunt cu tine chiar, Nimic din ce faci nu e-n zadar.

Te rog deci, frate, să primești Puterile cele cerești! Ți-am dat acum un glas înalt Spre a face marele tău salt.

Eu sunt cu tine tot mereu, Căci îți sunt dat de Dumnezeu. Și acum să trecem la cuvânt, Cel ce ți-aduce legământ.

Eu sunt cu tine tot mereu, Căci îți sunt dat de Dumnezeu.

Nu căuta departe deci, Căci sunt în tine acum și-n veci, Sunt Fiul Lui și al tău frate, Nu te mai duce prea departe, Căci ai găsit puterea Mea Aproape, în cămara ta.

Te las acum să te-ntâlnești Cu pacea pe care o trăiești, Căci Tatăl Nostru pace este Și, pentru a trăi a Lui poveste, Trebuie să cauți puterea LUI, Să dai lumină orișicui Și dragoste, de poți să ai,

Puterea înaltă să i-o dai.

Eu am venit la tine acum Și voi fi viu pe al vieții drum Cu tine, chiar voi darui o pace înaltă, Fiindcă știi să fii și viu și adevărat, Să faci al vieții tale salt.

Sunt Fiul omului, tu știi, Dar sunt cu tine între vii.

Te las acum să te gândești Ca pacea-n suflet să o trăiești.

Acesta e mesajul Meu De sus, din cer, că-s Dumnezeu. Și acum să trecem la cuvinte, Ce vii vor fi printre morminte.

Tu te trezește, în viața ta să fii Puternic și înțelept, Să fii atent la tot ce-i drept!

Te las să cauți și să fii Puternic între cei ce-s vii.

Te las acum, dar nu mai plec, Căci viața Eu ți-o și petrec.

Te las să cauți harul MEU, Căci sunt chiar Fiu de Dumnezeu.

3. Gândirea omului

Când omul știe căi înalte, face tot ceea ce este posibil pentru a se întâlni cu puterea. Ceea ce el nu știe este că puterea este deja în el, numai că el nu știe să o acceseze. În cea mai mare parte a timpului se pierde în căutări lăturalnice și este departe de ceea ce ar putea fi. Tot ceea ce omul ar trebui să știe este că puterea gândirii lui este foarte importantă. Când gândul lui este înalt, primește lumină și putere. Când gândul lui este îndoielnic, se duce pe cărări nedorite, ceea ce el însuși nu dorește.

Gândul poate fi înalt și, dacă este și trăirea interioară la înălțimea gândirii, omul este ajutat să fie din ce în ce mai luminat. Lumina interioară a cunoașterii vieții este lumina creației. Omul care înțelege acest lucru își păstrează pacea și iubirea continuu treze. Doar în stare de pace și de iubire, sufletul caută bucuria întâlnirii cu puterile înalte ale cerului. Cine înțelege, în principiu, asta, înțelege, de fapt, sensul înalt al vieții. Căutările sunt întotdeauna răsplătite. Efortul nimănui nu este zadarnic.

Chipul și asemănarea lui Dumnezeu este în toți, dar nu toți il gasesec . A-L vedea pe Dumnezeu în tine e semn de înaltă înțelepciune. Sufletul omului are aspirații înalte, dar nu știe că fără ajutor divin nu le poate, de fapt, împlini.

Când aspirațiile omului sunt în strânsă legătură cu puterile lui de lucru cu Sinele, atunci ajutorul primit este uriaș.

Orice om care crede în puterea lui lăuntrică sfârșește prin a o manifesta. Niciodată un om care nu crede în el nu se va întâlni cu marea putere a lui Dumnezeu din el.

Ce înseamnă ˮam creat omul după chipul și asemănarea MEAˮ? Nu înseamnă nimic altceva decât că fiecare om Îl poate descoperi pe Dumnezeu prin propria căutare. Eu sunt sigur că nimeni, niciodată, nu a primit cu plăcere ceva ce nu a dorit. Omul în sine dorește puterile cerului din el active, dar nu crede în ele. Atunci când începe să creadă, bucuriile lui încep să apară. Să ai credință cât un bob de muștar e mult mai mult decât o spune cuvântul. Credința este mai mult decât un cuvânt, este o stare de spirit, o dorință ce este deja împlinită, o trăire, o încredere deplină.

Pe scurt, credința este o stare înaltă de spirit. Puterea celui Preaînalt este în toți, dar nu toți o pot exprima.

Eu caut să fiu mereu cu cei ce Mă caută și să le arăt drumul, puțini însă îl și urmează. Calea către trăirea înaltă a puterii divine este calea tăcerii, păcii, iubirii, iertării, adevărului și înțelepciunii. Cine vrea să fie în legătură cu cerul poate să fie mereu aproape de puterea cerului. Cine înțelege în ce constă puterea lui Dumnezeu din el face totul să o și exprime.

Eu sunt viu și adevărat în fiecare om, dar fiecare Mă exprimă după puterea lui. Glasul Meu din sufletul fiecăruia clădește pe puterea adevărurilor trăite. Tot ceea ce omul clădește în ființa lui este ceea ce poate să accepte ca adevăr și să exprime.

De ce atât de multe căi și atât de multe adevăruri, puteți pe bună dreptate întreba. Fiecare cu adevărul lui, cu puterea lui de a se exprima. Dar cei ce au ajuns la adevărurile înalte, cu certitudine, le și trăiesc. Trăirea este singura stare prin care omul se poate întâlni cu nemărginirea spiritului.

Din punct de vedere spiritual, omul este foarte departe de a putea înțelege ce înseamnă, cu adevărat, puterea spiritului. El vrea să cuprindă cu gândul ceea ce, practic, e de necuprins. Orice om care caută să fie mereu aproape de puterea celui Preaînalt poate să exprime bucuria întâlnirii cu Duhul lui Dumnezeu din el. Dumnezeu este iubire, pace și adevăr, Dumnezeu este puterea înaltă a creației.

De ce M-a oferit, pe Mine, Tatăl Nostru vouă tuturor? E simplu. A vrut să dea un exemplu de generozitate și de iubire întregii creații. Cine înțelege asta înțelege totul. El nu M-a sacrificat, cum se spune, El M-a dăruit cu iubire întregii Lui creații. Eu sunt parte din EL și din voi toți. Puteți înțelege totul, dacă nu trăiți cu bucurie această apartenență, nu veți putea manifesta toate bucuriile spiritului.

Toți cei ce cred în MINE sunt în căutarea unei trăiri înalte, în căutarea Mea, dar puțini sunt cei ce înțeleg corect calea căutării. Sufletul caută lumina, mintea – înțelepciunea și inima – iubirea și toate împreună, pe Dumnezeu, dar EL este deja prezent în toți. Nu trebuie decât să manifestați pacea și iubirea și EL va fi exprimat de toate gândurile și trăirile voastre.

Vă las să decideți ce alegeți, binele sau răul. Tot ceea ce sunteți este efectul căutărilor voastre exterioare; de acum, dacă doriți altceva, altfel trebuie să căutați. Trebuie numai să fiți pace și iubire și să trăiți abandonul în brațele Tatălui și astfel veți avea parte de cu totul altfel de viață.

Tatăl vă iubește pe toți și pe MINE M-a dăruit vouă spre a vă ajuta să ajungeți la EL. Eu, ca și EL, sunt în voi toți și vă ajut să-L întâlniți, dar trebuie înainte de toate să doriți ca această întâlnire să aibă loc. Ce înseamnă, de fapt, acest lucru? Nimic altceva decât miracolul descoperirii adevărului divin. Eu sunt în voi toți, la fel ca și EL. Cine ne găsește, pe Sine cel adevărat se găsește. Dacă puteți înțelege asta, puteți înțelege, de fapt, totul.

Eu și Tatăl una suntem. Eu sunt iubirea Lui, El este puterea MEA. Noi împreună cu Duhul Sfânt suntem puterea voastră. Alegeți să Ne trăiți cu totul sau numai parțial? Ceea ce vă pot spune este că trăirea parțială nu ajută la nimic, vă lasă agățați pe drumul pe care ați pornit și nu vă arată direcția. Dar trăirea completă și profundă a adevărurilor înalte vă poate aduce tot binele pe care îl doriți.

E timpul marii împliniri, acum și aici, pentru toți. Lumea se schimbă în una mai bună și a doua MEA venire nu e nimic altceva decât o lume nouă care se naște acum în voi toți. Energiile pământului vă dau șansa marii transformări. Folosiți tot ceea ce primiți pentru marea voastră înălțare! Tot ceea ce sunteți este creație, tot ceea ce puteți este credință, tot ceea ce faceți vă poate aduce bucurii, dacă învățați să faceți corect pentru binele vostru și al semenilor voștri.

Eu înțeleg tot ce voi spuneți și tot ce voi vreți, dar nu vă pot aproba pe toți, pentru că mulți dintre voi chiar nu aveți dreptate. Sufletul vostru vrea să fie liber și să întâlnească adevărul, dar nu știe să-și ia libertatea și să o trăiască în adevăr și lumină. Eu știu că puterea adevărului divin nu poate fi exprimată în afara unei credințe ferme. Credința e puterea înaltă a sufletului care știe să caute adevărul divin în el.

Tatăl lucrează în sufletul fiecărui om smerit și iubitor. El știe să fie putere și credință pentru fiecare, dar nu știe să vă și oblige să faceți ceva, pentru că aceasta este legea Lui și n-o calcă tocmai El. Deci aveți libertatea de a alege, aici este puterea voastră. Alegeți mereu binele și bine veți primi, alegeți mereu bucuria și bucurie veți primi. Alegeți să dăruiți ceea ce vreți să primiți și veți primi. Dacă fiecare are numai ceea ce dă, învață și tu să dăruiești și darul tău se va întoarce la tine însutit. Acestea sunt regulile cerului. Aplicați legile în viața voastră și legile vă vor da exact răspunsul pe care îl doriți. Viața este o mare bucurie și o puteți trăi cu toții, dacă învățați legile iubirii.

Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, Eu sunt bucuria pământului. Folosiți calea MEA, vă va duce la Tatăl Nostru și vom fi fericiți împreună. Dăruiți și veți dobândi Cerul. Puterea Hristosului lăuntric e în voi toți, folosiți-o! Acolo a pus-o Tatăl de când v-a creat. Spuneți cu încredere: ˮEu sunt Hristos cel viu, pentru că puterea LUI se identifică cu mine, pentru că eu și Tatăl una suntem și EL e Fiul Lui și este prezent în mine de la momentul creației. Eu și Tatăl una suntem, eu sunt lipit de Tatăl și Tatăl de mine, iar Fiul Lui cel viu mă duce la EL prin iubire. Mă duce să fiu mereu acolo unde e EL și să trăiesc bucuria întâlnirii.

Scânteia divină din mine este acum mereu aprinsă și lucrează continuu la îndumnezeirea mea.

Mă las acum în voia Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, căci HRISTOS cel viu mă duce în iubire, acum și aici, în împărăție. Împărăția cerurilor este acum și aici în mine și eu trăiesc bucuria întâlnirii cu cerul.

Tatăl și eu suntem în unitate și toată creația Lui este în noi toți. Nu caut nimic, căci am găsit deja bucuria împlinirii prin iubire, eu numai mă bucur.ˮ Voi puteți face aceste lucruri. Alegeți să spuneți și să trăiți această bucurie! Eu vă aștept.

Sunt HRISTOS cel viu din voi toți, găsiți-Mă! Eu vă aștept acum pe toți la MINE.

2 ian. 2013 4. Sunteți puterea

Fiecare dintre voi poate exprima puterea Hristosului lăuntric, trebuie numai să împlinească legea iubirii. Secretul în toate miracolele este unul singur: starea înaltă de iubire.

Cine se poate iubi pe sine cu adevărat iubește, implicit, întreaga creație, pentru că face parte din ea. Toate ființele umane de pe pământ nu sunt nimic altceva decât părți ale aceleiași creații. Deci voi, fiecare în parte, sunteți părți ale întregului din care faceți parte și conțineți și toate elementele întregului. Puteți să vă priviți ca pe o hologramă ce poate avea parte de toate calitățile, dar și defectele întregului. Cu cât sunteți mai iubitori, cu atât îmbunătățiți calitățile întregului; cu cât sunteți mai departe de armonie, cu atât stricați mai tare armonia întregului.

Fiecare suflet este important. Dacă vă priviți ca pe petalele aceleiași flori, orice petală veștedă sau lipsă strică complet frumusețea întregului. Voi sunteți părți ale întregului și aveți în germene toate calitățile întregului; așa cum sămânța conține programul speciei ei, și voi aveți programul. Ați observat că, dacă iubiți o plantă, ea se dezvoltă

mai frumos și mai repede și, dacă nu reușiți să îi transmiteți iubire, ea se veștejește. Priviți-vă pe voi înșivă ca pe floarea din glastră, gândiți-vă că aveți nevoie de lumină, de căldură, de hrană și, mai ales, de iubire. Primul care trebuie să vi le ofere pe toate acestea sunteți voi înșivă. Învățați iubirea și dăruirea de sine față de propriul suflet.

Acolo, în sufletul vostru, e toată energia și toată puterea de care aveți nevoie pentru a dobândi harurile cerului. Ele sunt deja acolo, dar se activează doar prin puterea iubirii.

Iubirea de sine este condiția, singura cale a unei stări de bine. Dacă vă iubiți pe voi, cu certitudine, iubiți întreaga creație. Puterea luminii lăuntrice lucrează la transformarea voastră continuă. Prin creșterea voastră spirituală sunteți de folos lumii întregi, pentru că îmbunătățiți starea de pace și iubire a planetei și, în plus, emițând iubire, dăruiți, și celor din preajma voastră și celor aflați departe, energia luminii.

Acesta este modul cel mai simplu prin care puteți înțelege ce înseamnă că, dacă vă schimbați pe voi înșivă, schimbați lumea. Fiecare suflet câștigat pentru lumina creației este un mare sprijin pentru toți ceilalți oameni de pe planetă. Puterea înaltă a luminii divine, practic, schimbă configurația interioară a energiilor voastre și, prin ele, se schimbă tot raportul de valori.

Pornind de la ceea ce sunteți și ceea ce aspirați să deveniți, e simplu de înțeles că fiecare ființă omenească primește pe măsura înțelegerii și puterii lui de discernământ, pentru ca creșterea lui spirituală să fie la înălțimea puterilor lui.

Practic, orice om de pe planetă poate înfăptui miracole. Pentru a le și trăi, trebuie însă, înainte de toate, să creadă că le poate înfăptui. Când Îi cereți Tatălui sau MIE miracole, voi, de fapt, nu credeți în împlinirea lor; dacă ați crede, le-ați trăi imediat. Ceea ce voi Ne cereți, aveți deja, numai că nu știți să exprimați.

Puterea iubirii din ființa voastră vă dă șansa înălțării spirituale și a trăirii miracolelor. Voi Mă iubiți mult, cei ce Mă iubiți mai ales pentru miracolele pe care le-am săvârșit. Ceea ce trebuie să vă mai spun încă o dată este că pe toate le puteți săvârși și voi. Pe măsură ce puterea credinței voastre crește și miracolele devin posibile. Când credința este totală și completă, atunci voi puteți înfăptui toate miracolele creației.

Legea Tatălui este una. Am înfăptuit legea prin El. El Mi-a dăruit Mie ceea ce a dat fiecăruia din voi, Scânteia divină. Știți ce înseamnă asta? Înseamnă că aveți în ființa voastră puterea înaltă a trăirii miracolului schimbării voastre. Eu sunt cel ce sunt nu este nimic altceva decât puterea pe care o puteți declanșa în voi prin credință.

Dacă tot ceea ce Eu am făptuit puteți făptui și voi, atunci cine vreți să vă dea ceea ce tot cereți? Evident, răspunsul este unul singur: voi înșivă. Dar, pentru asta, voi trebuie să credeți. Când credeți în puterea creației din voi, sufletul vostru primește instantaneu lumina creației și devine mai luminat. Iluminarea completă apare încetul cu încetul, pe măsură ce sufletul vostru trăiește mai mult în pace și iubire. Când ați atins starea de iluminare completă, puteți aștepta beneficiile cerului mereu. Această stare vă ține ființa într-o vibrație înaltă și vă dăruiește șansa desăvârșirii.

Vibrația înaltă aduce în manifestare miracolul dorit. Tot ceea ce cereți primiți, pentru că aveți, de fapt, starea de așteptare. Cine înțelege asta înțelege, de fapt, totul.

Omul este chip și asemănare cu Dumnezeu Tatăl și cu MINE. Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în MINE. Dar Noi suntem în voi toți. Apartenența voastră la puterea înaltă a creației este o realitate pe care trebuie să o descoperiți prin trăire. Eu sunt cel ce sunt este calea spre manifestarea trăirii, dacă sunteți iubire și adevăr divin.

Vă dau acum mai multe sfaturi. Fiecare din voi este, de fapt, un miracol, viața lui este un adevărat miracol. Trăirea unor miracole ține însă numai de modul în care voi înșivă vă raportați la propria viață și la creație. Fiecare dintre voi este lumină și adevăr și poate împlini voia Tatălui. Fiecare dintre voi are o menire înaltă, aceea de a duce mai departe învățătura creației. Dar asta înseamnă că fiecare din voi trebuie să o descopere prin trăire.

Voi sunteți creații divine ca și Mine. Tot ceea ce Eu am făcut, și voi puteți face. Da, tot ce am făcut. Și știți că am făptuit multe. Taina trăirii miracolului este una înaltă și profundă. Eu și Tatăl am ascuns în ființa voastră, adică în sufletul vostru, acolo, o comoară. Cum o puteți accesa însă nu este numai teoria înțelegerii, cunoașterii miracolului vieții, este însăși trăirea lui. Cine înțelege aceste lucruri ajunge, de fapt, la esența ce îi dăruiește esența unui om ce caută lumina. Ei bine, îi dăruiește programul divin la care are acces doar prin cuvânt. Cuvântul devine atunci forța creației lui. Așa cum Dumnezeu a creat prin cuvânt și voi, oamenii, puteți crea tot prin cuvânt. Dar cuvântul nu devine complet creator decât atunci când este rostit cu încredere deplină, cu forța înaltă a vibrației iubirii.

După cum vedeți, vă tot vorbesc despre iubire și nu este deloc întâmplător. Esența tuturor lucrurilor și a manifestării miracolului este numai iubirea. Eu sunt cel ce sunt este miracol trăit, tu ești cel ce ești este în o manifestare a separării de întreg.

Pentru a trăi bucuria întâlnirii cu Sursa, trebuie să manifești pacea iubirii. Iubirea nu judecă, nu înșeală, nu obidește , nu condiționează, ea numai se dăruiește. Deci dăruiește-ți ție întâi iubire și apoi celorlalți și ceea ce vei trăi va fi miracol.

Pe scurt, procedează așa. Așază-te în cămara sufletului tău, în mare pace și spune așa: ˮO, Suflete al meu, știu că Tatăl din cer te-a creat pe tine, că tu ești parte din mine, că ești miracolul prin care viața vrea să manifeste. Te rog, mă iartă pentru rătăcire și mă susține în eliberarea de neputințe și traume, pentru că eu vreau să fiu mereu cea mai înaltă manifestare a iubirii!

Tu, sufletul meu, mă iartă că nu te-am iubit și nu te-am înălțat în lumină! Acum însă iți ofer iubire și aștept ca, din manifestarea iubirii, tu să te vindeci și trupul meu să-și recapete vigoarea. Eu vreau să fiu sănătos și bine ancorat în propria viață. De aceea, te rog pe tine să mă conduci pe căile luminii, căci îngerii și Sfinții sunt cu mine atunci când manifest puterea iubirii. Te las pe tine, suflete, să trăiești pacea iubirii și Îl rog pe Tatăl să îmi dăruiască șansa împlinirii voii Sale.ˮ Așa să spuneți cu încredere și, în cămara sufletului vostru, se va așeza pacea și pasul următor va fi manifestarea stării de înaltă iubire. Ea vine ca o bonificație, din puterea Tatălui din voi. Aceasta este calea împlinirii miracolului divin. Urmați-o cu încredere, căci iubirea vă va arăta mereu calea.

Iubiți-i pe cei ce vă iubesc, iubiți-i pe cei ce vă urăsc, iubiți-i pe toți, căci sunt parte din voi! Și recunoașterea stării de iubire va apărea prin trăirea unui înalt miracol. Cine iubește creația se iubește, înainte de toate, pe sine, care este creație, și creația îi răspunde cu iubire. Învățați din legile iubirii și ele vă vor învăța legile miracolului divin. Divinul din voi lucrează numai prin iubire. Trăiți-o!

5. Puterea ta

Pentru a putea să manifești puterea divină, trebuie înainte de toate să crezi în ea. Ce înseamnă să crezi, tu oare te întrebi. Îți voi răspunde cu instrumentele înțelegerii tale. Atunci când ai un talent în orice domeniu și vrei să-l manifești, primul care crede că este posibil ești tu. Abia după aceea începi să faci și eforturile pentru a îl manifesta.

Credința în capacitatea ta de a manifesta un talent te ajută mult în efortul tău continuu de a te întâlni cu mulțumirea efortului recunoscut, îndeobște, de alții. În spiritualitate nimeni nu îți poate recunoaște calitățile decât după ce le-ai manifestat și, de multe ori, nici măcar atunci. Asta pentru că trăirile spirituale sunt destul de greu, dacă nu chiar imposibil de evaluat de o minte umană.

Trăirile spirituale sunt evaluate numai de Dumnezeu și primesc premii cei ce urcă pe treptele cunoașterii, numai de la EL. Și Eu sunt evaluat în tot ceea ce fac numai de Dumnezeu. El îmi spune ce am de făcut și tot El evaluează dacă am făcut bine.

Voi, oamenii, în viața voastră pământeană, sunteți destul de des în impas de cunoaștere. Nu știți cum să procedați pentru a evolua spiritual și a atinge culmile trăirilor spirituale. Vă voi da câteva detalii, pentru că mulți dintre voi se

înșeală că sunt pe cărarea luminii, când, de fapt, sunt foarte, foarte departe de ea.

Pentru a fi pe cărarea cea bună, trebuie să vă evaluați starea de spirit față de voi înșivă și față de oameni. Față de voi trebuie să fiți cât se poate de cinstiți. Să aflați cine sunteți, ce puteți, ce doriți, ce faceți ce simțiți, ce atitudine aveți, pentru ce sunt cele mai importante lucruri. Cunoașterea de sine este, de fapt, cel mai greu lucru. Omul nu știe să se evalueze pe sine, să fie onest cu el, dar emite continuu judecăți de valoare în raport cu ceilalți. Întoarceți întâi privirea către voi! Fiți observatorul propriilor voastre trăiri, înțelegeți de ce le aveți și, pentru cele ce nu vă fac cinste, găsiți modalitatea de a le elimina din viața voastră. Dacă sunteți foarte atenți la gândurile și sentimentele voastre, veți putea să aflați, încetul cu încetul, cât de buni și de iubitori sunteți, întâi față de voi și abia apoi față de alții. În momentul în care faceți o autoevaluare corectă, puteți aștepta și ajutor divin. Dacă însă sunteți în orgoliu, în neputința de a vă iubi, de a-i iubi pe ceilalți, nu sunteți decât pe drumul lăturalnic. Fiecare om știe că are toate drepturile, dacă este un om moral și plin de înțelepciune. În această postură, din păcate, nu se află foarte mulți oameni.

Drumul către tine însuți, cel adevărat, poate fi scurt sau lung, tu alegi viteza cu care te schimbi. Totul în Univers este energie și energia pe care o emiți este cea care îți aduce ceea ce ai. Dacă vrei să schimbi ceva în viața ta, trebuie să înveți să-ți schimbi vibrația și să emiți energia necesară transformării.

Ce e aceea energie, vă puteți întreba unii dintre voi. Vă voi mai spune o dată, deși am mai spus-o, poate înțelegeți mai bine. Tot ceea ce emiteți, gânduri, vorbe, sentimente, dorințe, sunt captate de univers și vi se răspunde. În funcție de nivelul de vibrație al cuvintelor, gândurilor, sentimentelor, dorințelor, primiți și voi răspunsul. Și, dacă este necesară o anumită energie pentru declanșarea unei trăiri înalte, nu o puteți avea atât timp cât nu vă dați nici cea mai mică șansă.

Schimbarea gândirii, a sentimentelor, a dorințelor nu poate apărea decât ca efect al înțelegerii sensului înalt al vieții. Cine înțelege că sensul vieții este evoluție nu mai contemplă răul din viața lui, ci face tot ceea ce este posibil pentru a-l elimina. Îndepărtarea gândurilor și a sentimentelor negative este primul pas spre o viață nouă. Dar eliminarea gândirii negative este un proces continuu prin îndreptarea continuă asupra modului de gândire și corectarea lui, atunci când este cazul. Deci nimeni nu poate să spună ˮeu gândesc continuu numai pozitivˮ, dacă viața lui nu o demonstrează.

Trecerea la gândirea strict pozitivă este numai un pas și nu cel mai important. Cel mai important este evaluarea stărilor sufletești și eliberarea continuă de trăirile de joasă vibrație. Când omul înțelege că sentimentele lui îndoielnice față de sine și de ceilalți nu-l lasă să vadă frumusețea vieții, începe să-și pună mai multe întrebări și să facă totul pentru a se schimba. Schimbarea sentimentelor duce, în fapt, la o atitudine nouă, la o posibilitate nouă de evaluare a vieții personale. Eu pot să vă spun că, dacă începeți să emiteți iubire și să fiți în pace, puterea luminii voastre lăuntrice va aduce în manifestare HRISTOSUL din voi.

De ce Eu vorbesc despre MINE? Simplu, pentru că sunt Fiu de Dumnezeu și frate sunt cu voi și știu când începe forța MEA să se declanșeze în voi.

Atât timp cât sunteți orientați numai spre înțelegere și nu faceți eforturi interioare de schimbare, nu veți avea parte de niciun fel de evoluție. Evoluția spirituală nu este a minții, ci a spiritului vostru care se manifestă prin gânduri și sentimente. Un spirit evoluat știe să gândească pozitiv și să simtă numai iubire, el este, de fapt, în pace mereu, deci în legătură cu Dumnezeu. Fiecare ființă omenească știe ce înseamnă pacea profundă, căci aceea este starea de întâlnire cu lumina divină. Când sunteți în pace, atunci exprimați divinul din voi și Tatăl și Eu suntem în acțiune și lumina din lăuntrul vostru începe să lucreze.

După cum cred că ați înțeles, Eu sunt în voi, nu în afara voastră, nu Mă căutați nici în cărți, nici în icoane, căci sunt viu și adevărat în duhul vostru. Așa ați fost creați. Hristosul din voi este lumina creației prin care Tatăl vă cheamă la trăirea miracolului. Când gândul vostru este îndreptat spre cer, puteți simți ajutorul Tatălui. Când gândul vostru evoluează continuu doar spre viața materială, doar spre puterile limitate ale minții, nu veți trăi miracolul. Eu știu că voi așteptați multe miracole, dar, din păcate, nu le primiți decât dacă meritați. Tatăl a creat legi imuabile și nu le

calcă pentru nimeni. Cei ce manifestă haruri înalte știu asta și sunt conștienți că pot cădea în fiecare clipă, dacă nu își păstrează, cu sfințenie, frumusețea sufletească.

Așa că, pentru a trage o scurtă concluzie la acest capitol, pentru a trăi miracolul divin trebuie să fiți, înainte de toate, în pace, în iubire și în gândire pozitivă. Măreția nu se poate manifesta decât atunci când este așteptată.

Acceptați că sunteți miracole și miracol va fi întreaga voastră viață. Eu sunt sigur că de înțeles ați înțeles, dar cum veți acționa oare? Vă dau un sfat. Înainte de toate, fiți foarte atenți la ceea ce simțiți, aflați de ce aveți anumite sentimente, fiți blânzi cu voi, dar eliminați sentimentele care vă duc în derivă! Fiți atenți la gânduri, simțiți de ce vă vin, aflați care vă sunt dorințele, vedeți dacă le puteți face față! Și, dacă nu credeți că le puteți face față, schimbați tot ceea ce aflați că trebuie schimbat!

De ce credeți că este atât de grea schimbarea interioară? Pentru că necesită efort personal. Nimeni nu poate schimba vreodată pe cineva, dar, în mod implicit, o energie înaltă îi schimbă pe cei din preajmă prin vibrația ei.

Deci, dacă vreți să vă schimbați, căutați pe cei ce sunt deja schimbați și energia lor vă va fi de mare folos în schimbarea voastră. Dacă primiți această energie de la ei, după aceea efortul vostru va fi mai simplu.

Punctul zero, punctul de plecare în transformarea profundă este numai energie. Dacă aveți energie, totul începe, încetul cu încetul, să curgă altfel în viața voastră. Energia voastră aduce stări și situații noi de viață care, în principiu, nu sunt nimic altceva decât instrumentele schimbării. În fiecare clipă primiți ceea ce vă trebuie pentru a vă schimba, pentru a porni pe o cale de lumină și iubire. Urmați semnele, vedeți sincronicitățile și veți înțelege că absolut nimic nu se întâmplă întâmplător, totul este în relație cu totul. Și voi faceți parte din întregul de care simțiți că sunteți influențați, trebuie numai să vă schimbați viziunea asupra vieții și să vă responsabilizați. Gândurile și sentimentele înalte vă aduc darul cel mai de preț, mântuirea.

3 ian.

6. Puterea spirituală

Pentru a vorbi de miracole, în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să facem întâi distincție între puterea spirituală și cea limitată, a materiei, a gândului, a înțelegerii. Puterea spirituală nu este nimic altceva decât puterea miracolului săvârșit. Pentru a ajunge să trăiți miracolul vieții, dincolo de ceea ce pipăiți și înțelegeți, este important să depășiți gândirea limitată a lumii văzute. Între ceea ce vedeți, pipăiți și simțiți sunt foarte multe asemănări cu ceea ce nu vedeți. Între lumea văzută, materială și cea nevăzută, spirituală este o legătură și o interdependență continuă. Lumea materială determină, îndeobște, destul de multe din deciziile omului, pentru că omul numai pe aceasta o percepe în mod direct.

Din păcate, lumea spirituală, cea nevăzută, e cea care influențează în mod continuu manifestarea materială a vieții.

Puterea creației este spirituală. Dumnezeu a creat o lume complet spirituală cu manifestări materiale. Manifestările materiale ale lumii spirituale sunt efectele exprimării puterii de gândire și de creare a omului. Omul nu conștientizează că întreaga lui creație este o operă spirituală. Și, pentru că nu înțelege asta, se comportă ca o ființă de sine stătătoare care poate să facă absolut orice fără să manifeste puterile spiritului.

De fapt, lucrurile nu stau deloc așa, omul, în viața lui de clipă cu clipă, este spiritual. Toate funcțiile trupului lui, funcțiile organelor interne, ale minții și ale sufletului, sunt exprimări ale grăuntelui de spiritualitate, ale esenței lui divine. Când omul începe să înțeleagă că el este divin în primul rând, adică spiritual, dă o mai mare atenție modului

în care se raportează la spiritual. Puterile spirituale ale omului sunt, practic, fără limită. Nimeni nu poate pretinde că face cel mai mic lucru din viața lui fără să folosească puterile spiritului.

Acum să vă dau câteva detalii. Viața spirituală a fiecărui om ține de modul în care el se raportează la puterile divine. Din păcate, în majoritatea timpului și a vieții lui, el crede că aceste capacități îi sunt exterioare și atunci apelează la religie, ca la un ajutor, nu ca la un mijloc. Religia are tainele ei și manifestările ei înalt spirituale, dar nu se poate spune că omul care nu este deloc religios nu are acces la puterile spirituale, pentru că nu crede în rolul religiei. Indiferent ce crede omul despre el, despre puterile lui, acestea se exprimă. Este asemenea faptului că plămânii și inima funcționează fără să aibă nevoie de indicațiile nimănui. Scânteia divină din om este cea care face posibilă această exprimare a funcțiilor organice.

Omul așteaptă mereu ajutor din afară, nu poate să înțeleagă în profunzime ce înseamnă sintagma ˮÎmpărăția Cerurilor este în voiˮ. Pentru a putea trece la un alt mod de gândire, omul are nevoie de un imbold, de un semn. Și, de obicei, el primește acest semn de la tot felul de întâmplări din viața lui. Puțini sunt cei ce au parte de revelații, de transformări instantanee ale gândirii, îndeobște, cei ce sunt mult prea raționali, pentru că este aproape unica șansă de a-i ajuta. Pentru cei ce sunt foarte religioși, mintea rămâne instrumentul care le coordonează viața și învățăturile pe care le primesc. Și, deși ei sunt, în general, oameni foarte morali, nu se poate spune că ating pragul trăirii decât foarte, foarte rar.

Puterea credinței trăite nu vine din mintea omului, ci din sufletul lui. Și, pentru ca sufletul să exprime puterea adevărului divin, trebuie ca inima să emită iubire. Fără energia iubirii nu este posibilă schimbarea interioară, trezirea la o realitate a trăirii spirituale. A vă îndepărta de cărarea înțelegerii și a trăi dincolo de limitele minții, cu puterea spiritului, nu înseamnă nimic altceva decât a vă îndepărta de dorința de înțelegere, prin logica umană, a procesului de alchimie interioară. Nu veți putea niciodată înțelege ce se întâmplă în ființa voastră interioară.

Procesul în sine este un miracol. Și fiecare om îl percepe după nivelul lui de conștiință. Să dezbatem sumar problema nivelului de conștiință. Fiecare om este evaluat de univers în funcție de modul cum se raportează la viață, la creație, la oameni, la un anumit nivel de conștiință. Nivelul de conștiință arată aspirațiile minții umane, nu și trăirile ei. Mintea nu poate trăi nimic. Ea poate numai explica.

Pentru început, să vă dau un exemplu. Un om este foarte moral, foarte bun, foarte drept, inteligent și cu aspirații înalte; el crede că este deja ceea ce trebuie și nu mai face niciun efort pentru schimbare. Ceea ce trebuie să facă omul cu aceste calități este să le exprime cu sufletul lui, prin trăire, să învețe iubirea de sine la cel mai înalt nivel, să învețe să-i iubească pe toți oamenii și mai mult pe cei care nu-l iubesc. Exercițiul spiritual de înălțare nu se realizează prin nivelul de conștiință la care aspiri, ci la cel pe care l-ai dobândit.

Putem deci vorbi despre un nivel de conștiință al minții, ca o aspirație către înalt, și despre un nivel de conștiință al sufletului, ca o trăire în înalt. Îndeobște, între cele două niveluri de conștiință este o foarte mare diferență. Oamenii se raportează cel mai mult la nivelul de conștiință al minții, de cel al sufletului nici nu au auzit. Și, pentru că se spune că Solomon și-a ridicat nivelul de conștiință la nivelul de conștiință al Universului, adică al lui Dumnezeu, și de aceea a dobândit totul, trebuie să vă explic asta. Solomon a înțeles că, în legile lui Dumnezeu, toți suntem egali, dar că nu au acces la întreaga bogăție de informații și de comori decât cei ce pot să iubească întreaga creație și pe Dumnezeu ca pe ei înșiși. Pentru el, aceasta a fost cea mai înaltă învățătură și atunci a învățat să se iubească, să iubească pe toți și să simtă în ființa lui interioară că întregul univers îi aparține. Dumnezeu spune că a creat omul și i-a dăruit pământul, cu tot ce este în el, să îl stăpânească. Și el a înțeles sensul metaforic al exprimării.

Dumnezeu a dăruit omului puterea de a stăpâni întreaga LUI creație și de a manifesta. Asta înseamnă că omul este și el creator, ca și Dumnezeu, dar, pentru a crea ca și EL, trebuie să iubească la fel ca EL. Deci, după cum vedeți, nivelul de conștiință al sufletului se cuantifică după nivelul de iubire al omului față de sine și față de întreaga lui creație. Cine înțelege asta poate spune că știe ce are de făcut, rămâne să și facă.

Conștiința sufletului este, de fapt, esențială, pentru că ea dă valoarea spirituală a omului. Conștiința sufletului este cea care emite energie, lumină, vibrație. Deci adevărata exprimare spirituală nu este a minții, ci a sufletului. Mintea este numai cea care observă, ia deciziile și, prin discernământ, continuă să facă ceea ce este util creșterii spirituale.

Este foarte important ca fiecare om să știe să fie mereu în legătură cu el însuși, să fie atent la ceea ce spune, ce gândește, ce simte, ce dorește și să se redirecționeze continuu. Niciodată un om nu poate evolua, dacă nu este preocupat de evoluție, dacă nu vrea să trăiască miracolul vieții în mod conștient.

Ce înseamnă să trăiască miracolul vieții în mod conștient? Înseamnă să știe cine este, ce vrea, ce poate, ce aspiră și să facă totul pentru a-și împlini menirea. Cei mai mulți oameni se lasă trăiți de viață și nu fac deloc eforturi de evoluție. Viața spirituală, din păcate, trăită în mod conștient, nu este o realitate pentru mulți. Această trăire spirituală este singura prin care i se deschide omului poarta către miracol.

Miracol este însăși viața și tot ceea ce face omul poate fi miracol. Tot ceea ce Eu am făptuit și voi le-ați spus miracol, și voi puteți face, dacă nivelul vostru de conștiință sufletească crește până la nivelul de conștiință a universului, deci a lui Dumnezeu. Aceasta este calea, unica. Urmați-o!

7. Puterea trăirii

Fiecare om poate avea parte de miracolele înalte ale vieții, dacă poate trăi credința în esența ei. Lumea spirituală stă la picioarele tuturor oamenilor, dar nu toți văd în ei întregul potențial, deci nu cred că îl pot accesa. Puterea înaltă a spiritului este accesată încetul cu încetul, pe măsură ce omul începe să depășească, una câte una, limitele propriei lui minți. Pentru a atinge un înalt nivel al trăirii spirituale, omul are foarte mare nevoie de înțelegerea modului în care ar putea parcurge drumul de la el, omul, la el, Dumnezeu, purtătorul de har. Pentru a putea face saltul de la înțelegerea minții la trăirea sufletului, este important ca omul să-și iubească, să-și prețuiască propriul suflet.

Pentru majoritatea oamenilor sufletul este numai o noțiune abstractă. Despre trăirea în veșnicie este și mai complicat să vorbim. Condiția umană a omului care știe să fie pace și iubire este condiția celui ce nu numai înțelege misterele vieții, le și trăiește. Drumul de la omul obișnuit la omul Dumnezeu nu este neapărat un drum lung, el poate fi scurt sau lung, după efortul pe care îl face omul. Pentru unii este un drum imposibil, pentru alții e foarte lung și pentru mulți e foarte scurt. Asta înseamnă că un om poate să atingă și imediat nivelul înalt de conștiință sufletească universală.

Ce înseamnă asta oare, vă puteți întreba. Cine nu își dorește să se schimbe imediat, să devină mai bun, să fie una cu Dumnezeu și să înfăptuiască tot ceea ce a înfăptuit Dumnezeu? Da, cred că vreți, dar trebuie să și faceți multe pentru asta. Trebuie, înainte de toate, să fiți mult mai iubitori cu voi, cu Dumnezeu, cu creația, să emiteți continuu iubire pură.

Ce înseamnă să emiteți continuu iubire pură? Înseamnă să fiți pace, să simțiți că fiecare ființă este creație ca și voi, să vedeți în fiecare om, fără nicio excepție, chipul lui HRISTOS. Nu chipul Meu de om, ci chipul pe care Dumnezeu la dat fiecărui om ca purtător de har. HRISTOSUL nu este persoana MEA, este harul pe care Tatăl l-a dat omului pentru a învăța să trăiască ca Dumnezeu. Și Eu l-am descoperit în MINE și cu el am făcut toate minunile. Puteți iubi fără condiții orice ființă omenească ca pe Dumnezeu, puteți să vă gândiți că fiecare om este, de fapt, Dumnezeu manifest. Eu sunt sigur că ați putea, dar sunt la fel de sigur că nu o veți face. Mulți purtați în suflet ura pentru fratele vostru și ura nu se poate schimba peste noapte în iubire.

Cine înțelege că el este purtător de har poate face marele salt către înalta trăire în Dumnezeu. Eu sunt în voi toți și tot harul Meu e acolo. Învățați să îl accesați, dar numai cu credință și iubire. Fiecare om care accesează puterea

Hristică este cu mult mai bun și, încetul cu încetul, poate deveni foarte bun, până se unește cu Tatăl în conștiința Dumnezeiască.

Eu știu că fiecare aspirant la lumină poate face acest lucru, dar că este necesar și un efort susținut și continuu. Cine începe prin a face primii pași către el, cel adevărat, găsește și calea către întâlnirea cu HRISTOSUL lăuntric. Calea către HRISTOS din voi este calea conștiinței dumnezeiești.

Cum să faceți și să aveți parte de această întâlnire, pentru ce este cea mai importantă pentru voi? Vă voi da câteva detalii tehnice. Când vă rugați, să faceți rugăciunea cu mintea coborâtă în inimă, până când simțiți că inima voastră începe să vibreze de iubire. Când simțiți că emiteți cu adevărat iubire, inima voastră începe să primească energia HRISTOSULUI lăuntric și emisia de energie se îmbunătățește. Asta înseamnă că voi începeți, încetul cu încetul, să vă apropiați de conștiința lui Dumnezeu și să deveniți iubire. Cine înțelege asta trăiește marea revelație a iubirii și se întâlnește cu puterea lui lăuntrică, în condiții absolut speciale.

Când aveți deja o stare foarte înaltă de pace și simțiți în inimă iubire pentru voi, pentru semenii voștri și pentru Dumnezeu, sunteți una cu EL. Atunci este momentul când primiți energia transformării. Cu această energie mintea, inima, sufletul și trupul vostru vibrează la o vibrație foarte înaltă. Această vibrație elimină din toate mădularele voastre energiile de joasă vibrație și vă transformă. Așa, încetul cu încetul, zi de zi, clipă de clipă, viața voastră o ia pe făgașul întâlnirii cu Dumnezeu, cu conștiința universală. Ceea ce trebuie să știți este că nu puteți trăi în această vibrație continuu, este mult prea înaltă pentru ființa voastră, dar puteți prelua, încetul cu încetul, puțin câte puțin și vă veți crește vibrația. Astfel veți începe să primiți cu totul alte oportunități la nivel uman, pentru ca adevăratul și marele salt să se producă.

Astfel mintea începe să fie mai calmă, inima mai iubitoare, sufletul în pace și trupul mai sănătos. Practic, înalta vibrație vă schimbă complet trăirea. Aveți parte de foarte multe modificări, de trăiri interioare, începeți să vă simțiți din ce în ce mai liberi și mai liniștiți. Universul vostru se extinde, ca exprimare umană, vă simțiți cu mult mai legați de semeni, mai puțin critici, mai iubitori.

Toate acestea sunt semnale înalte ale schimbării prin care trece ființa voastră. Acum pot să spun că fiecare om care este în creștere spirituală conștientă este ajutat mult de Tată, de MINE, de Maica Sfântă, de Îngeri și Sfinți. Fiecare primește pe măsura propriului lui efort și fiecare este din ce în ce mai recunoscător, pentru că înțelege că nu este, practic, efortul lui, ci al lui Dumnezeu din el. Aceasta este, într-o oarecare măsură, starea de abandon prin care Dumnezeu este Cel care lucrează la schimbarea voastră. Sunteți din ce în ce mai liniștiți și mai siguri de reușită în orice întreprindeți și această stare este cea prin care vă cuplați mereu cu energiile înalte ale lui Dumnezeu.

Eu știu că voi doriți totul imediat; imediat nu puteți suporta vibrația, diferența este uriașă. Gândiți-vă că ați ajunge instantaneu în cel mai înalt nivel al atmosferei terestre, fără să fiți pregătiți; practic, nu ați putea face față saltului.

Acum este momentul unei noi lumi și este foarte important pentru cei treziți să mergeți mai departe în viața voastră complet transformați. Această cale este calea adevărului divin, este calea înălțării spirituale, este calea pe care veți putea trăi toate miracolele Mele.

Eu sunt în voi toți și voi toți puteți primi cu bucurie aceste informații, căci sunt de la MINE și sunt de mare folos. Și ea a început să creadă mult mai profund în puterile lui Dumnezeu din ea, pentru că le accesează cu mult mai multă pace și iubire. Stările de pace și iubire vă duc pe toți la adevăr. Acesta este adevărul cel mai înalt, altul mai înalt nu există. Trăiți la dimensiunea spirituală viața, prin iubire față de semeni, de voi și de Dumnezeu și totul va fi în viața voastră asemenea cu ceea ce doriți cu adevărat.

Eu sunt viu și adevărat și pot spune că tot ceea ce căutați aveți deja în voi, v-am dat și cheia, voi trebuie numai să găsiți ușa și să o puneți în broască. Cheia funcționează numai cu IUBIRE. IUBIREA este esența tuturor miracolelor.

Descoperiți întâi iubirea și apoi veți descoperi și miracolul, chiar în voi. Acolo este comoara pe care o căutați, la voi, în voi. A fost pusă acolo de la început, voi ați ales să căutați în afară. În afara voastră nu veți găsi nimic, decât informația despre comoară, dar nu și comoara.

Căutați întâi împărăția cerurilor din lăuntrul vostru și toate celelalte vă vor fi date vouă pe deasupra. Acesta este îndemnul, aceasta este calea unică spre mântuire, spre îndumnezeire, spre har dumnezeiesc. Urmați-o!

4 ian.

8. Încercările creșterii

În creșterea sa omul caută mereu resurse interioare să înțeleagă mecanismul transformării. Din păcate, mecanismul este greu de descifrat. Vă voi explica succint, prin câteva detalii. În principiu, mecanismul transformării ține de relația omului cu Dumnezeu din el. Dumnezeu este Cel care lucrează la transformare. Sufletul și mintea omului sunt numai cele care constată efectele. Mecanismul Scânteii divine, care conține tot programul de lucru al sufletului pentru iluminare, începe să declanșeze mecanismele interioare ale percepției subtile. Omul începe, încetul cu încetul, să fie mult mai sensibil la vibrațiile exterioare, uneori le percepe în mod conștient, dar cea mai mare parte a vieții rămâne însă departe de această percepție.

Lumina interioară este cea care face, încetul cu încetul, armonie înăuntrul omului, dacă acesta învață să o acceseze.

Lumina este, în principiu, celălalt instrument, pe lângă iubire, al cunoașterii și, mai ales, al trăirii spirituale. Dacă aveți aspirații spirituale, atunci instrumentele voastre trebuie să fie întâi iubirea, apoi adevărul, apoi pacea și, nu pe ultimul plan, lumina.

Să vorbim puțin despre lumină. Lumina este instrumentul autentic al creației, este cel ce poate dărui omului totul, dacă el știe să o ceară și să o creeze cu propria lui putere de creație. Lumina este instrumentul omului care dorește să se lumineze. El, în principiu, este continuu atacat de întuneric, care nu-i suportă aspirațiile. Omul bun se străduie să iasă din ghearele întunericului, de foarte multe ori prin luptă. Dar lupta nu-l ajută prea mult. Când începe să folosească instrumentul iubirii, el începe să fie pe cărarea cea bună, pentru că el, atunci, transformă întunericul care vine spre el în lumină. Și cel care i-a trimis întuneric îl primește înapoi. În univers totul este în rezonanță. Cu ceea ce rezonezi, aceea primești. Dacă învățați să rezonați cu lumina, lumină veți primi, dacă vă pierdeți energia luptând împotriva întunericului, acesta va sfârși prin a vă învinge, pentru că el asta vrea, lupta. Când însă instrumentele voastre sunt numai lumina, iubirea și pacea, întunericul nu mai poate avea putere împotriva voastră și atunci vă părăsește, pentru că știe că îl transformați în lumină.

Oamenii foarte puternici spiritual nu pun niciodată problema luptei cu forțele întunericului, ei reușesc prin rugăciunea făcută cu iubire și pace să urce vibrația mult mai sus decât poate întunericul să-i atingă. Aceasta și numai aceasta este modalitatea prin care omul se poate, cu adevărat, înălța. Dumnezeu nu se luptă cu întunericul, îl lasă să existe pentru a fi de folos oamenilor ce sunt în creștere spirituală.

De ce nu vă apără Dumnezeu de atacurile întunericului, vă întrebați adesea. Ceea ce ar trebui să știți este că, dacă nu v-ar apăra, pe mulți dintre voi, care sunteți mult prea slabi, v-ar zdrobi. El îl lasă să vă lovească numai cât suportați, doar ca să înțelegeți că adevărata cale e iubirea și transformarea lăuntrică. La fel cum focul nu poate distruge un metal dur, decât la o temperatură foarte înaltă, tot așa întunericul nu vă poate distruge decât dacă îi dați voi putere. Și cum credeți că îi dați putere? Foarte simplu, ieșind din starea de pace și iubire și admițând că vă poate distruge. Cel ce are cu adevărat credință nu se lasă târât pe cărările luptei, el merge numai pe cărările iubirii. Întunericul nu poate dispărea, decât dacă este invadat de lumină și lumina nu poate deveni instrumentul decât al unui om ce este, cu adevărat, dornic de lumină.

Puterea înaltă a luminii este instrumentul cu care puteți face multe lucruri în lumea asta. În loc să vă luptați, voi creați lumina, dăruiți lumina și celor mai întunecați! Armele voastre de protecție trebuie să fie lumina și iubirea, cu

ele vă puteți apăra de toate atacurile întunericului.

Vă întrebați cât de des sunteți atacați, dacă sunteți aspiranți autentici la iluminare continuă? Acesta este rolul lui, să vă împiedice și doar așa vă puteți dovedi, cu adevărat, puterea credinței. Legile universului sunt clare. Dumnezeu a creat numai iubire și tot ceea ce nu este iubire este, din păcate, creația omului.

Pentru a scăpa de teama continuă de întuneric, trebuie să învățați să fiți pace, lumină și iubire. Aceste instrumente vă stau la îndemână. E drept că provocările vieții voastre sunt multe și ele vă scot din pace și din iubire adesea. Dar, dacă reușiți să învățați să vă stăpâniți, să vă abandonați, să lăsați grijile lumii în brațele lui Dumnezeu, veți fi, cu certitudine, mult mai puternici. Cea mai înaltă înțelepciune umană ține de puterea omului de a trece prin încercările vieții și de a fi continuu treaz, pentru a înțelege sensul lor. Niciuna din întâmplările pe care le trăiți nu este în zadar, din fiecare aveți ceva important de învățat. Puterea inteligenței divine vă arată mereu calea prin care puteți adopta o postură corectă față de voi și față de ceilalți oameni.

Pentru a nu rămâne robii unor prejudecăți care nu fac nimic altceva decât să vă țină în loc, este important să începeți să gândiți liber, să vă eliberați de ceea ce spun alții că ar fi corect, să faceți numai ceea ce simțiți că este corect pentru voi. Numai în această libertate de decizie puteți avea speranța unei creșteri spirituale autentice.

Drumul către lumină este un drum destul de anevoios, cu destul de multe piedici, dar și cu șanse continue de înălțare. Din păcate, pe acest drum pornesc mulți, dar marea majoritate se poticnește și cade și nu se mai poate scula spre a relua drumul din același punct. Căderile sunt destul de greu de suportat și omul care are slabă credință se pierde ușor pe sine. În principiu, lucrul esențial pe care ar trebui să-l facă un om bine direcționat este acela de a fi continuu atent la ceea ce se întâmplă și, în funcție de modul în care el înțelege mesajul, să-și schimbe total atitudinea față de el, față de viață.

Dacă toate încercările vieții sunt o șansă de înălțare, trebuie să le priviți ca pe provocări pentru mai bine și să vă străduiți să creșteți din fiecare întâmplare a vieții, puțin câte puțin. Cine înțelege asta nu se plânge niciodată de nimic.

Puterea înțelegerii, discernământul este un lucru esențial pentru urcarea spirituală. Mintea este cea care acceptă sau nu nevoia transformării. Deci este nevoie și de discernământul minții pentru a putea face, cu adevărat, saltul către Eul divin. Puterea divină este în fiecare om, modul în care o accesează omul este însă diferit. Fiecare cu măsura înțelegerii minții lui și cu puterea lui sufletească.

Pentru a merge pe cărările luminii trebuie, înainte de toate, să vă puneți corect problemele vieții; vreți să rămâneți sclavii unor prejudecăți, ai îndrumărilor unor oameni care nu au soluții nici pentru ei, vreți să rămâneți sclavii vieții voastre. Dacă nu, pentru a deveni stăpânii vieții voastre trebuie să vă controlați gândurile, să înțelegeți natura sentimentelor voastre, să cultivați continuu gândirea pozitivă și sentimentul de iubire. Încetul cu încetul deveniți stăpânii vieții voastre și Dumnezeu din voi va face pentru voi lucrarea, fără ca voi să mai faceți eforturi.

Calea către lumină este presărată și cu multe flori. Pe drumul acesta veți primi, unul câte unul, tot felul de haruri.

Veți ajunge încetul cu încetul mai buni, mai luminoși, mai bucuroși, veți trăi viața cu bucurie și sensurile ei vor fi pentru voi cele mai importante dorințe de împlinire.

Când vă puneți țeluri înalte, ele vă vor trage în sus. Când vă veți dori să fiți numai râme, numai râme veți fi. Condiția voastră de om poate deveni una cu adevărat privilegiată când înțelegeți că sunteți, cu adevărat, ființe creatoare.

Puterea voastră de lucru cu voi este una care ține de vocație, de dorință, dar, nu în ultimul rând, și de efort. Efortul înțelegerii modului în care puteți să mergeți pe cărarea vieții, detașați de problemele voastre, fără să vă mai cramponați de părerile altora, ci mereu să trăiți în libertate deplină; atunci, cu certitudine, aveți șansa iluminării.

Starea de iluminare completă este starea prin care ființa voastră este continuu în relație cu Dumnezeu lăuntric.

Această stare vă dăruiește vibrația prin care puteți trece pragul lumii spirituale mult mai ușor decât credeți. Dar iluminarea completă nu e finalul căutării, al drumului, ci începutul unui drum nou. De la iluminarea completă pornește drumul către eliberare.

Ce înseamnă eliberare, trebuie să vă explic. În principiu, un om este mereu preocupat de instruirea lui intelectuală și, uneori, spirituală, de obținerea bunurilor necesare vieții. Pe măsură ce el crește spiritual, preocuparea lui este, în

primul rând să se cunoască, să se purifice și armonizeze continuu, aceasta fiind autentică cale spirituală prin care toate laturile vieții se armonizează și materială. Pentru a găsi însă împărăția cerurilor, din viața pământeană, pentru a trăi în harurile Tatălui, omul trebuie să se elibereze complet de grijile materiale. Deci eliberarea totală nu înseamnă nimic altceva decât a obține totul din substanța energiei universale. Asta înseamnă că toate nevoile voastre pot fi satisfăcute când ați devenit o ființă eliberată.

Deci eliberatul nu mai are nicio nevoie, vibrația lui este atât de înaltă încât își poate crea singur tot ceea ce îi este necesar pentru traiul lui și nu numai. Pentru a vă elibera complet de nevoi, trebuie însă înainte să vă iluminați complet ființa de toate neputințele omenești și să lăsați lumina să vă dăruiască, pas cu pas, ceea ce ea este, adică armonie, pace, iubire, bucurie, înțelepciune și adevăr.

Puterile înalte ale cerului sunt în voi, trebuie numai să le scoateți la lumină. Despre modul în care puteți face acest lucru vorbim în această carte. Dacă faceți pașii necesari, unul câte unul, cu încredere, cu speranță, bucuriile cerului sunt toate ale voastre.

Noi, și Eu și Tatăl și Maica Sfântă, vă stăm alături, trebuie numai să credeți în voi și rugăciunea să nu vă fie o cerere fără speranță, ci o credință că puteți avea totul, pentru că totul este la voi.

Sunt HRISTOSUL din voi și vă dau textul pentru a vă fi cu adevărat de folos în evoluție.

9. Lumea nepotrivită pentru creștere

Oamenii de pe pământ sunt acum de două feluri, mai distinct decât altădată. În principiu, cei care s-au trezit fac eforturi mai mari sau mai mici, mai potrivite sau mai nepotrivite pentru evoluție. Cei care dorm însă încă sunt atât de mulți și atât de departe de a mai avea șansa iluminării, încât nu-i putem compara decât cu niște surzi, orbi și proști. Prostia lor este legată de faptul că nu au înțeles nimic din propria viață, că nu au făcut vreun efort de creștere spirituală vreodată și nici nu cred că există viață spirituală.

Oamenii aceștia sunt acum la locul nepotrivit, pentru că lumea se schimbă, chiar dacă numărul celor ce sunt în proces de transformare nu este încă suficient de mare. Cei care însă nu au înțeles nici sensul, nici scopul vieții sunt acum râmele pământului, sunt cei care se târâie să trăiască. Ei sunt săraci sau bogați, nu aspectul material al vieții face distincția între oameni, ci nivelul aspirațiilor lor, al credinței, al puterii de dăruire.

Pentru a dezvolta această temă, trebuie să facem încă un pas să vă explic de ce atât de mulți oameni, deși energiile pământului se schimbă profund, sunt departe de a putea să facă cel mai mic efort. Pentru ei ușile sunt deja închise. În ultimii 200 de ani au fost multe șanse pentru oameni să-și schimbe complet viziunea asupra vieții. Din păcate, oamenii au ales să lupte unii împotriva altora, să se separe, nu să se unească. Acum aveți ce ați semănat, separarea.

Sunteți buni și răi, luminați și întunecați, săraci și bogați, proști și inteligenți. Totul în viața voastră este acum dual.

Ceea ce este cel mai greu de înțeles este legat de faptul că un om, pe pământ în proces de schimbare conștientă, trebuie să trăiască în dual și totuși în unitate.

Deși pare paradoxal, așa trebuie să fie. Pentru că și urâtul, și frumosul e frumos, și răul, și binele e bine, și inteligentul, și prostul e inteligent. Ce vreau să spun cu asta pare de neconceput. Ei bine, vă voi explica. Inteligentul este inteligent, pentru că și-a cultivat mintea. Prostul e și el inteligent, pentru că el crede că este foarte inteligent și nu conștientizează prostia lui. Frumosul este frumos, pentru că el cultivă frumosul. Urâtul este și el frumos, pentru că așa se consideră. Deci, în mod paradoxal, deși trăiți într-o lume duală, ambele părți au dreptate.

Dacă începeți să admiteți că dualul l-ați creat pentru a crea apoi unitatea cosmică, începeți să înțelegeți ce vreau să spun. În mod absolut paradoxal întunericul este, de fapt, lumină, adică este lipsa luminii. Deci, dacă aducem lumina în întuneric, întunericul dispare. Dacă îi dau prostului șansa unor informații foarte competente, el poate deveni inteligent, indiferent de nivelul lui de cultură. Dacă îi dau omului rău un exemplu foarte elocvent de efectele bunătății umane, el poate deveni imediat unul bun. Deci fiecare rău are, în esența lui, sămânța mai binelui. Trebuie însă să știm să cultivăm sămânța pe teren potrivit.

Dacă renunțați, încetul cu încetul, la gândirea duală și începeți să gândiți unitar, veți vedea binele din rău, frumosul din urât, lumina din întuneric. Trecerea de la gândirea duală la gândirea unitară este singura șansă de evoluție rapidă.

Pentru a pune mai bine la punct acest concept, să vă mai dau câteva explicații. Conceptul de unitate cosmică este, de fapt, esența tuturor lucrurilor. Când înțelegeți că toți sunteți parte a unui întreg, renunțați să mai creați ziduri.

Nu mai vorbiți de TU și EU, ci numai de NOI. Conceptul de NOI este conceptul unității cosmice. NOI înseamnă și Eu, și voi toți, și Dumnezeu, și Îngeri, și Sfinți. Unii sunt lumină, alții nu, dar sunt un întreg. Când intrați în unitatea cosmică, aveți acces la energia universală și puteți începe adevărata alchimie interioară.

Conceptul de alchimie interioară vă este, îndeobște, cunoscut, dar nu mulți din voi sunteți în acest proces. Cum puteți recunoaște dacă sunteți sau nu? Vă voi răspunde. Dacă îi iubiți pe toți oamenii, dacă vă simțiți liberi, dacă nu luați libertatea niciunui om în deciziile lui, dacă acceptați provocările vieții voastre ca pe șanse de creștere spirituală, sunteți în proces de alchimie interioară, dacă nu, nu. Cei ce sunteți deja în proces de alchimie interioară nu-i mai priviți pe ceilalți ca pe niște dușmani, ci ca pe niște frați care vă ajută să deveniți mai buni.

Cum ați putea voi să fiți siguri că ați reușit să urcați pe treptele cunoașterii spirituale, dacă nu ați avut parte de examene? Viața voastră este un examen continuu, puteți înțelege asta? Este foarte important să faceți pașii necesari unei detașări totale de ce spun și ce cred majoritatea oamenilor. Fiecare crede ce vrea, face ce poate și înțelege cât este dispus să înțeleagă. Voi sunteți însă singurul responsabil pentru viața voastră. Oamenii pe care voi îi considerați nepotriviți sunt cei care vă împing înainte. Po ențialul vostru spiritual crește continuu tocmai datorită lor.

Conceptul de unitate trebuie să vă urmărească continuu. Cu toții suntem copiii lui Dumnezeu, avem cu toții absolut aceleași drepturi și aceleași libertăți. Dumnezeu nu ne obligă la nimic, noi alegem dacă respectăm sau nu legile moralei. În raport cu tot ceea ce trăiți în viață voi trebuie să fiți cei care decideți ce să faceți în continuare cu propria viață.

Pentru cultivarea discernământului e necesară dorința autentică de înțelegere a modului în care Dumnezeu gândește. Între mintea umană și cea Dumnezeiască este o diferență uriașă de gândire. Aportul de înțelepciune al omului apare ca dar al găsirii căii către gândirea lui Dumnezeu. Deci înțelepciunea nu e a omului, ci a lui Dumnezeu. Știu că pentru mulți dintre voi e greu de înțeles. Cum adică înțelepciunea e a lui Dumnezeu? Mintea omului poate fi cuplată cu mintea lui Dumnezeu și atunci gândirea omului este foarte înțeleaptă. Mintea omului întunecat este continuu separată de Dumnezeu. Între mintea omului întunecat și gândirea lui Dumnezeu nu este nicio punte de legătură, nu pentru că Dumnezeu a rupt puntea, ci pentru că omul a făcut-o. Întunecatul este foarte orgolios, foarte plin de puterea minții lui și nu are decât aspirația de a stăpâni, de a distruge, de a separa. Contrar oricăror opinii omenești, acesta este cel care îl obligă pe omul luminat să urce. El este răul care-i aduce binele celui ce aspiră la lumină. Puterea omului întunecat poate crește și ea, dacă omul se rupe din ce în ce mai mult de lumină. El nu poate vedea lumina, pentru că nu are ochi pentru ea. El merge în continuare în întuneric și îi trage după el pe cei slabi, asemenea lui.

Pentru a face distincție între întunecații și luminații pământului, trebuie să arăt doar o singură unitate de măsură, iubirea. Cine iubește, iubește și crește, cine urăște, urăște și cade. Între cel care urcă și cel care coboară nu este decât o mică diferență, fiecare a ales sensul, deși direcția poate fi aceeași. Întunecatul coboară cu viteză și, uneori, cu bucurie în tenebrele vieții. Iluminatul îl vede cum cade și nu poate face nimic, decât să îl compătimească pentru

cât de lipsit de înțelepciune este. Pentru că învățăturile sunt pentru toți, dar nu toți le iau în seamă, este foarte important să înțelegeți un lucru simplu: șansele sunt pentru toți, dar nu toți le folosesc. Alegeți să vă folosiți șansele, să-i compătimiți pe cei ce cad, să-i iubiți chiar, pentru că altceva nu pot face.

Voi, cei ce ați ales lumina, aveți șansa desăvârșirii și a eliberării voastre. Este calea voastră, sunteți ajutați continuu.

Toate ființele de lumină ale cerului sunt cu voi. Urmați-le!

5 ian.

10. Puterea omului

Omul înțelege încetul cu încetul că viața lui, fără Dumnezeu, practic, nu are direcție și, oricât ar fi de necredincios, începe să-și pună întrebări. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea LUI și i-a dat puteri fără limite.

Din păcate, omul descoperă foarte greu acest lucru, pentru că are credință slabă. Toate religiile lumii îl învață pe om să creadă într-o putere, indiferent cum e numită. Puține sunt însă cele care îl îndrumă pe om spre descoperirea puterilor interioare. De aceea, omul se pierde destul de ușor pe cărarea vieții în această căutare.

Pentru a se întâlni cu puterea lui Dumnezeu din lăuntrul lui, omul are nevoie de foarte multă lumină în minte, de foarte multă iubire în inimă și multă, foarte multă pace în suflet. Când omul este în această stare, practic, este în manifestare divină. Eu pot să vă spun că toată lumina minții se adună în cel ce are aspirații înalte. Puterea lui de discernământ crește încetul cu încetul.

Să vorbim mai detaliat despre puterile omului. Ce înseamnă că Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea LUI? Explicația nu este foarte simplă, pentru că nu este o metaforă, ci o realitate efectivă. Dumnezeu, care este creatorul a toți și a toate, a pus în toată creația Sa puterea LUI. Asta înseamnă că în fiecare ființă, plantă există un program de creație, de renaștere. Acest program este cel prin care omul poate atinge cele mai înalte stări de conștiință. Puterea lumii nu este puterea materială, ci cea spirituală. Omul a fost, dintotdeauna, fascinat de descoperirea miracolului divin. Și a făcut pentru asta mereu eforturi mari.

Miracolul divin este însuși omul, puterea lui interioară, pe care este chemat să o descopere. Cine crede va mai primi putere, cui nu crede i se vor lua și puterile pe care le are. Între ceea ce are și ceea ce dorește omul este, întotdeauna, o diferență. Îndeobște, omul cere mereu ceva lui Dumnezeu, rugăciunile omului sunt, în cea mai mare parte, rugăciuni de cerere, nu de mulțumire. Rugăciunile de cerere, deși sunt ascultate, în marea lor majoritate, nu primesc răspunsul așteptat. Rugăciunile de mulțumire sunt rugăciuni de conectare cu divinul lăuntric, dacă omul este în pace și iubire, și acestea, nu numai că sunt ascultate, dar și primesc imediat răspuns. Omul intră astfel în comuniune cu puterea lui lăuntrică și, dacă știe că Dumnezeu din el este Cel care îi dă putere, începe, încetul cu încetul, să conștientizeze că are altă trăire interioară.

Puterea omului este, în primul rând, spirituală; înalta exprimare spirituală nu o găsesc decât cei foarte destoinici.

Omul poate fi creator, pentru el și pentru alții, el are acces la toată puterea creatoare a universului. Omul este creat și creator, omul este puternic înzestrat cu sămânța creației, el poate făptui toate miracolele, dacă este suficient de deschis către înaltele vibrații ale universului.

Tot ceea ce este creat pe pământ este energie și vibrație. Universul este impregnat cu o energie uriașă de foarte, foarte înaltă vibrație. Cine poate crede că omul nu ar avea nevoie de nicio tehnologie, dacă ar ști să folosească energie universală pentru binele lui, pentru toate nevoile lui. Astfel ar dispărea cu totul și comerțul și manipularea

și minciuna și prefăcătoria. Omul ar putea avea tot ceea ce-i trebuie, tot ceea ce-și dorește și nu încalcă legile morale, fără niciun efort. Ar putea crea totul cu propriul gând.

Puterea omului de a crea din energia universului este, cu adevărat, manifestă numai când nivelul de conștiință spirituală a sufletului lui este nivelul de conștiință a lui Dumnezeu. Puterea spirituală a omului este atunci și completă și manifestă. Cele mai multe dintre nevoile lui dispar, dacă nu toate, pentru că, practic, în orice secundă a vieții poate obține absolut orice din energia universală. Pentru a putea împlini toate aceste dorințe și nevoi, omul trebuie să știe să-și urce și să-și ridice propria vibrație. Ființa umană, prin energia pe care o emană trupul său, care este în strânsă legătură cu gândurile și sentimentele sale, are o anumită vibrație. Când nivelul de conștiință spirituală a sufletului este mare, omul, practic, trebuie să-și coboare vibrațiile la nivelul pământului, al substanțelor materiale pentru a le putea crea. De asemenea vibrația energiei universale este modelată după nevoi și impregnată cu nivelul de vibrație necesar oricărei creații. Dacă are nevoie de pâine, va crea în energia universului vibrația pâinii, dacă îi trebuie haine, va crea vibrația hainelor ș.a.m.d. Fiecare componentă a vieții materiale, fiecare obiect sau ființă emite o anumită vibrație. Cine crede că poate crea ce își dorește trebuie să învețe, înainte de toate, să manipuleze vibrațiile energiei universului după dorință.

Consecvența exprimării unei vibrații foarte înalte îl luminează pe om și îi întinerește complet ființa. Omul acesta este un om îmbunătățit, cu un trup îmbunătățit, care primește tinerețea veșnică și posibilitățile exprimării tuturor miracolelor creației. Fiecare om care a ajuns, cu adevărat, la măiestria manipulării vibrațiilor energiei universale, deși este un maestru spiritual în adevăratul sens al cuvântului, nu se va considera niciodată altfel decât ceilalți oameni. Nivelul lui de iubire față de semeni este foarte mare, el poate înfăptui orice minune ca pe cel mai firesc lucru din lume.

Maeștrii, care sunt acum pe pământ și în cer, sunt numai câteva mii; ar trebui să fie cel puțin câteva zeci de mii, pentru că nivelul de vibrație al pământului a crescut și energia universului este mult mai subtilă, mai înalt vibratorie și mai ușor de transformat. Pentru a începe să faceți astfel de lucruri trebuie, înainte de toate, să percepeți energia universului care vă înconjoară, vă energizează, vă hrănește. Această energie de foarte, foarte înaltă vibrație și frecvență este la dispoziția voastră, a tuturor. Puteți începe să o percepeți, puteți apoi să o folosiți întâi pentru vindecarea, pentru curățarea voastră, pentru luminarea minții și a sufletului vostru.

Tot ceea ce ar trebui să faceți este să credeți și să accesați prin cerere, cam așa: ˮCer acum energie universală pentru curățarea trupului meu de toate bolile și toate dizarmoniile. Cer acum energie universală pentru refacerea completă și deplină a tuturor funcțiilor organelor mele interne, pentru sănătatea deplină a ființei mele.ˮ Sau: ˮCer acum energie universală pentru luminarea completă a minții mele, pentru îndepărtarea tuturor programelor de autodistrugere pe care le am acum implementate în minte. Cer energiei universale să-mi refacă, structural și funcțional, energia minții și să îmi redea armonia ei deplină. Știu că energia universală este o energie creată de Dumnezeu și că ea conține tot programul de armonizare și însănătoșire a oricărui organ al meu.ˮ Starea pe care o aveți în timpul cererii este foarte importantă. Dacă sunteți în pace, veți simți cum energia pătrunde în voi și face ceea ce i-ați cerut. Puteți astfel face orice lucrare vreți, dar numai după ce ați cerut energia necesară.

Fără energie nu puteți practic face nicio lucrare.

Așa cum energia vă poate readuce sănătatea deplină, lucrarea fiind la nivel foarte subtil, vă poate practic oferi orice, vibrațiile sunt însă diferite. Vibrația energiei universale este foarte înaltă și foarte subtilă; pentru a o folosi la materializare trebuie să-i coborâți vibrația la nivelul vibrației obiectului dorit. Energia universală nu răspunde decât cererii unui suflet dăruit, care are un foarte înalt nivel de conștiință spirituală a sufletului lui. Asta nu înseamnă

nimic altceva decât că el crede că ceea ce cere are deja și că manifestarea apare ca efect al puterii lui de credință.

Puterea credinței este cheia lucrurilor în tot ceea ce vreți să înfăptuiți. Cine cere și nu crede nu va primi ceea ce cere, cine cere și crede va primi întotdeauna ceea ce cere. Între cel ce crede și cel care numai aspiră să creadă e o diferență foarte mare de vibrație. Între cel ce nu crede deloc și cel ce aspiră să creadă din ce în ce mai mult este, de asemenea, o mare diferență. Credința este cheia în toate aceste utilizări a energiei universale. Asta și înseamnă că Dumnezeu este în toți și în toate.

Energia universală are puterea de a făptui tot ceea ce trebuie pentru binele omului, dar este ca un soft ce poate fi pus în calculatorul care este omul, dar nu poate fi accesat decât prin credință adevărată. Odată instalat, softul începe să lucreze foarte simplu, numai dând click pe el. Activarea softului divin în ființa umană se face doar atunci când omul este conștient de puterea lui interioară. Lumea lui interioară se deschide și puterea lui Dumnezeu din el este lucrătoare. Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu o activează în lăuntrul omului, pe măsură ce el este activ în propria lui viață și știe că poate fi asemenea Tatălui care l-a creat, dacă accesează puterea înaltă a energiei universale din el și din afara lui.

Calea către lumina interioară este calea iubirii fără condiții, a păcii, a bucuriei. Fiecare om ar trebui să-și dorească această stare și va primi acces la întreaga lui putere.

11. Darul de lumină

Pornind de la modul în care omul poate accesa energia universală pentru toate nevoile lui, trebuie să completez informația cu nevoia de lumină, deci lumina creației. Pentru început să facem numai un mic pas. Lumina creației este o lumină dată omului numai când o cere; deși el este creat din lumină și energie, pentru a primi un aport mai mare de lumină, trebuie să o ceară. Exact așa cum cere energie, trebuie să ceară și lumină. Lumina înaltă a creației este singura care este trimisă fără o cerere expresă a omului, pentru că o primește numai cel ce o merită.

Să dezvolt mai pe larg tema luminii. Omul înțelege că în tot ceea ce el dorește să întreprindă are nevoie de energie și, nu în ultimul rând, de lumină. Lumina apare ca aport necesar la efortul lui de transformare. Pentru început să presupunem că avem de a face cu un om care este la începutul căutării lui spirituale. Acesta nu prea știe nici de energie, nici de lumină, el ori se documentează, ori se roagă, ori așteaptă să fie ajutat. În toate ipostazele, ajutorul vine prin energie și lumină.

Ceea ce omul ar trebui să înțeleagă este modul în care lucrează lumina în el. Lumina cerută de el sau trimisă de altcineva face în mintea lui mai multă pace și o limpezește. Mintea astfel luminată se poate spune că este pregătită abia pentru a începe lucrarea cu adevărat spirituală. Spun asta pentru că, îndeobște, mintea este cea care zăgăzuiește multe dintre eforturile omului de înălțare spirituală. Pentru a trece dincolo de pragul minții raționale e necesar un aport mai mare de lumină și de energie. Puterea înaltă a minții este efectul înălțării vibrației ei prin energie și lumină.

Pentru că M-am referit la un începător pe drumul exprimării spirituale, voi continua explicația în aceeași paradigmă.

Omul începe încetul cu încetul să înțeleagă mai mult, să se simtă mai ajutat și mai profund. Pentru a putea face față tuturor dorințelor lui spirituale, face eforturi continue de informare și astfel mintea este din ce în ce mai pregătită să înțeleagă calea spirituală. Dar mintea singură nu poate face nimic altceva decât să decidă drumul. Acțiunile, eforturile nu sunt, în primul rând, ale minții, ci ale sufletului. Și sufletul este din ce în ce mai dornic să fie luat în

seamă, iubit, înțeles, îndrumat. Îndrumarea sufletească poate veni direct de la Dumnezeu, de la MINE, de la Maica, de la Îngeri sau de la oameni.

Aceste îndrumări conțin, evident, informații exprimate direct prin cuvânt sau prin simboluri și semne. Practic, fiecare om de pe cărarea căutării spirituale este îndrumat continuu, inspirat, ajutat prin semne și prin oameni. De aceea este foarte important ca fiecare căutător de lumină să fie foarte atent la tot ceea ce i se întâmplă în viață.

Pentru că, de fapt, întâmplările vieții lui vin din două direcții: de la Dumnezeu și de la Întunecat. Ceea ce este paradoxal este că ambele au un singur scop, de creștere spirituală. Pentru a face distincție între ele, este necesar discernământul. Dar, dacă le considerați ca pe niște provocări pentru mai bine și sunteți în iubire, încercările întunericului dispar și voi, purtătorii de har divin, sunteți cei ce ați primit nu numai informația, ci și lumina și energia ei.

Lumina este, evident, cea care face ca întunericul să dispară și pentru a face un pas înainte să vorbim puțin despre modul în care întunericul este stins de puterea luminii. Cea mai mare parte a vieții omul se luptă cu întunericul, când cel mai bine ar face să-l facă să dispară cu lumină. Pentru a face asta, trebuie să știe însă să trimită lumină continuu către toți și către toate. Să spuneți cam așa, în fiecare zi când vă sculați: ˮSalut această nouă zi din viața mea și trimit lumină și binecuvântare tuturor oamenilor ce au acum legături cu mine, mă iubesc sau mă urăsc. Fie ca lumina pe care le-o trimit din suflet să le fie de folos pentru luminarea minții lor, pentru sănătate și pace.ˮ După ce ați trimis lumină tuturor, puteți începe procesul propriei voastre luminări așa: ˮEu, purtător de HRISTOS cel viu și de Dumnezeu, cer acum universului creat să-mi creeze legătura cea mai benefică cu energia universală și cu înalta lumină a creației, pentru a fi mereu în pace, armonie și iubire. Cer acum sufletului meu să mă ierte pentru tot ceea ce am greșit față de el și să mă susțină în creșterea mea spirituală, cu toată puterea lui.

Eu știu că Dumnezeu din mine lucrează la luminarea și înălțarea mea, de aceea mă abandonez acum LUI, cu toată ființa mea, cu toate dorințele mele, cu toate nevoile mele, pe care știu că le va împlini. De aceea Îi mulțumesc deja pentru tot ceea ce face continuu pentru mine.

Eu sunt creația LUI și învăț continuu să fiu mai bun și mai luminat. Întotdeauna voi fi împreună cu Dumnezeu și cu Iisus Hristos și Duhul Sfânt îmi va dărui toate harurile Lui. Eu sunt o ființă creată, cu puteri creatoare, pe care doresc să le manifest.

Puterea înaltă a cerului este acum cu mine, universul întreg mă ajută și mă susține în tot ceea ce doresc să înfăptuiesc. Sunt luminat pe dinăuntru de lumina Tatălui și pe dinafară de lumina universului. Amândouă mă ajută să fiu pace, iubire și armonie și să-mi trăiesc viața numai cu Dumnezeu, în iubirea și lumina LUI. Energia de care am nevoie este la dispoziția mea, eu numai învăț acum să o utilizez și fac asta cu încredere și credință.

Eu sunt cel ce sunt, purtător de HRISTOS cel viu, care mă miluiește, mă învață, mă îndrumă, mă ajută, mă urcă, mă duce de mână până la Tatăl. Și Maica Lui Sfântă e cu mine, căci mă duce cu bucurie la Iisus și la Dumnezeu.

Eu, purtătorul de har, sunt cel ce pot face tot ceea ce doresc să fac pentru mine și pentru semeni, cu simțul înalt al moralei din ființa mea.

Aștept toate binefacerile cerului să curgă acum și aici pe mine.

Mulțumesc acum Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt pentru tot!ˮ Această scurtă cerere rugăciune vă poate cupla cu energiile înalte ale cerului și vă poate ajuta să trăiți mai ușor și mai repede transformarea. Procesul transformării interioare este un proces continuu, foarte important, este procesul alchimiei interioare prin Scânteia divină care face, de fapt, lucrarea.

Eu sunt cu voi de la începutul veacurilor; acum 2000 de ani M-am întrupat, dar HRISTOSUL e, de fapt, în voi mereu.

El este Cel ce vă ajută continuu să faceți saltul necesar pentru a trăi o viață mult mai armonioasă, mai luminoasă, mai prosperă.

12. Puterea înțelepciunii

Înțelepciunea omului vine întotdeauna de la Dumnezeu Tatăl. Tatăl este Cel care dă înțelepciune, El este Cel care dă puterea de discernământ, El este Cel care dă forța de muncă, El este Cel ce poate dărui unui om tot ceea ce-i este necesar. Pentru a înțelege toate aceste lucruri și a le și aplica în viață, omul are nevoie de energia Tatălui.

Cum își poate lua omul energie de la Tatăl este o întrebare foarte importantă. Vă voi explica în detaliu. Omul ia de la Tatăl energia de care are nevoie în modul cel mai simplu: prin rugăciune. Rugăciunea este însă mai mult decât un șir de cuvinte, este o stare de spirit, o trăire, o energie.

Rugăciunea adevărată nu este nici cerere, nici neputință, nici așteptare, este certitudine. Deci rugăciunea trebuie să fie mult mai mult decât o cerere, o așteptare, trebuie să fie o stare cu totul specială de spirit. Când trăirea omului este profundă și încrederea totală, atunci omul este în legătură directă cu puterea Tatălui din el. Și Eu și Tatăl suntem prezenți în voi toți și acest lucru este o certitudine.

Mulți sunt însă cei ce Ne caută, dar nu în interiorul lor, ci în afara lor. Aici este problema. De fapt, Tatăl și Eu am spus: ˮCăutați întâi Împărăția Cerurilor din lăuntrul vostru și toate celelalte vă vor fi date vouă pe deasupraˮ.

Această învățătură ar trebui să fie cea care să vă intereseze în adevăratul sens al cuvântului. De aceea, pentru a dobândi tot ceea ce vă doriți, trebuie înainte de toate să căutați Împărăția Cerurilor din ființa voastră. Acesta este primul semn de înțelepciune. Puterea voastră de discernământ va crește și voi veți fi din ce în ce mai liniștiți și mai fericiți. Împărăția Cerurilor este în voi toți și o puteți găsi în iubire, pace și adevăr. Să vă dau primele îndrumări pentru a vă întâlni cu Împărăția lăuntrică. Pentru început e important să intrați în rugăciune cu foarte multă încredere. Începeți rugăciunea cam așa: ˮEu, Tată, care sunt copilul Tău, vreau să-Ți cer să-mi dăruiești înțelepciunea Ta și puterea iubirii Tale de oameni.

Vreau, Tată, să iubesc întreaga TA creație, vreau să trăiesc în adevăr și iubire, de aceea îmi doresc în primul rând înțelepciune. Vreau, Tată, să întâlnesc puterea TA, a Fiului Tău, în ființa mea, pentru că știu că în mine este Împărăția Cerurilor.

Deschide-mi Tu, Tată, poarta Împărăției, pentru că vreau să trăiesc în lumina Ta, în pacea Ta, în iubirea Ta. Eu, Tată, sunt copilul Tău și știu că Tu mă iubești, pentru că Tu m-ai creat, de aceea aștept mereu binecuvântările Tale și bucuriile pe care Tu vrei să mi le dăruiești. Știu, Tată, că toată puterea, toată lumina și tot harul Tău pot lucra în mine, dacă este voia Ta. Mă rog, Tată, să faci pentru mine binele cel mai înalt, să-mi dăruiești pacea, iubirea, bucuria, cunoașterea, înțelepciunea, sănătatea, fericirea, bunăvoința, iertarea și, mai ales, dorințele cele mai potrivite pentru întâlnirea cu TINE din ființa mea.

Eu, Tată, știu că TU ești toată puterea, forța și înțelepciunea, de aceea doresc să le și manifest cu toată puterea sufletului meu. Știu, Tată, că ceea ce-Ți cer, eu am deja, pentru că TU ești în mine, de aceea atitudinea este numai de așteptare a

împlinirii voii Tale prin puterea TA din ființa mea.

Da Tată,sunt acum și mereu cu Tine și simt în ființa mea toată puterea TA. Aștept acum binecuvântările Tale în sufletul și în mintea mea. Am la dispoziție toate comorile Tale și încep deja să le descopăr. Puterea TA este și puterea mea acum, pentru că eu cred în TINE, cu toată puterea mea. Pentru a începe să fac ceea ce este cu adevărat necesar, eu aștept semne de la TINE. Știu că toată energia de care am nevoie o primesc de la TINE acum și aici, de aceea Te rog, TATĂ, acum, așa: Trimite TU toată energia de care am nevoie, pentru împlinirea voii TALE, în ființa mea și ajută-mă să fiu mereu în pace, în adevăr și în iubire!

Eu, TATĂ, V-am ales pe TINE și pe Fiul TĂU să-mi dirijați pașii și am înțeles că Voi sunteți cu mine mereu. De aceea acum și aici eu deschid complet porțile sufletului meu pentru a mă întâlni cu Voi din ființa mea și pentru a-mi împlini menirea.

Calea mea este calea adevărului, a iubirii, a păcii. Calea mea este calea Voastră, pe aceasta o urmez cu bucurie și încredere. Voi sunteți puterea mea, Voi sunteți înțelepciunea mea, Voi sunteți bucuria mea.

Pe Voi Vă aștept în viața mea mereu și doresc ca Scânteia de divinitate din mine să mă îndumnezeiască continuu, prin puterea Voastră.

Acum aleg să fiu cu Voi, să găsesc calea către pacea eternă, către bucuria vieții veșnice, către mântuirea sufletului meu. Știu că Voi sunteți puterea întregului univers, a fiecărei ființe în parte, de aceea Vă recunosc drept stăpânii vieții mele. De aceea întreaga mea viață mi-o închin Vouă, descoperirii continue a puterii Voastre din ființa mea.

Eu nu mai caut nimic, pentru că V-am întâlnit deja, eu numai descopăr, clipă cu clipă, cât de măreață este trăirea pe care o pot descoperi prin Voi. Totul în viața mea este acum lumină, adevăr și iubire. Totul este putere și binecuvântare de la Voi. Încep acum să fiu exact cum doresc să fiu: iubitor, iertător, binevoitor, înțelept, liniștit, bucuros și plin de dorința de milostivire.

Vreau, Tată, să împlinesc pe pământ menirea pe care TU mi-ai dat-o, de aceea acum și aici îmi închin toată viața trăirii în lumina Voastră și slujirii oamenilor. Aleg acum să fiu apostol al Fiului și să manifest puterea Tatălui, exprimând harul divin prin lumina Duhului Sfânt.ˮ Eu pot să vă spun că o astfel de rugăciune poate avea un efect mai înălțător decât orice cerere rugăciune. Vă voi și explica de ce. În general, voi gândiți mult cu mintea voastră ce ați vrea să obțineți, ce ați putea face pentru a obține ceea ce doriți. Din păcate, dacă în mintea voastră nu este mintea înțeleaptă a lui Dumnezeu, nu veți putea găsi calea cea mai bună pentru împlinirea dorinței. În plus, de foarte multe ori dorințele voastre nu sunt nici pe departe cele care vă pot fi de folos în creșterea voastră, de aceea nu sunt nici ascultate, nici împlinite.

Voia Tatălui și a MEA este ca voi toți să vă întâlniți cu Împărăția Cerurilor din viața voastră și să renunțați definitiv la frici, îndoieli și neputințe. Fiecare om poate găsi calea, dacă o și caută, dar nu poate găsi nimic, dacă nu caută nimic.

Atitudinea față de căutare este și ea foarte importantă. Puterea omului de a înainta în viață, fără dorința de evoluție, este o putere întunecată. Dumnezeu nu dă harul LUI celui ce nu îl caută, nu dă lumina celui ce întunericul iubește.

Toți oamenii au aceleași șanse, dar trebuie să facă eforturi de înțelepțire, să se despartă de calea cunoscută a neputinței personale și să înainteze pe cărarea deschisă de Tatăl și de MINE. Eu, prin puterea ce îmi este dată, vă pot ajuta să deveniți mai înțelepți, vă pot ajuta să găsiți cărarea către Împărăție, căci ˮNimeni nu ajunge la Tatăl decât prin MINEˮ. Puteți să-Mi cereți cam așa: ˮEu, HRISTOASE, care sunt frate cu TINE prin naștere, Te rog pe TINE care ești prezent în ființa mea să manifești, acum și aici, puterea și harul Tău prin sufletul și mintea mea. Eu, HRISTOASE, știu că sufletul meu vrea să cânte bucuria iubirii de Dumnezeu și de oameni.

Eu, HRISTOASE, sunt mereu cu TINE în suflet și în gând, de aceea Te rog să mă duci la Tatăl Nostru și la Maica TA, care este și Maica mea.

Te rog, HRISTOASE, luminează-mi mintea, binecuvântează-mi sufletul și deschide poarta înaltă a Împărăției Cerești din ființa mea, acum și aici!

Eu, HRISTOASE, sunt frate cu TINE prin voința Tatălui Nostru, de aceea Te rog de mână Tu mă du la Tatăl Nostru și la Maica TA!ˮ O astfel de cerere vă va aduce foarte multe beneficii, pentru că veți primi energia luminii lăuntrice și veți deveni liniștiți și în pace și veți primi și foarte multă energie divină.

Pentru tot ceea ce doriți să faceți aveți mare nevoie de energie întâi. Când ați creat energia necesară, lucrul acela vine la voi. Secretul este energia, fără energie nu puteți avea parte de nicio împlinire și calea către obținerea energiei necesare este obținerea înțelepciunii TATĂLUI. Când mintea voastră este una cu mintea TATĂLUI, primiți toată energia de care aveți nevoie pentru reușită. Aceasta este calea pe care ar trebui să o urmați pentru a vă întâlni cu iubirea Tatălui și a MEA și pentru a vă împlini, pe pământ, menirea.

13. Lumina Lumii

Eu sunt Lumina Lumii. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Eu sunt puterea voastră. Cine Mă găsește pe MINE Îl găsește și pe TATĂL, pentru că nimeni nu ajunge la TATĂL decât prin MINE. Aceasta este calea pe care trebuie să o urmați.

Eu sunt calea către TATĂL, către lumina Lui. Pentru a ajunge la marile adevăruri spirituale, fiecare suflet de om trebuie să se întâlnească întâi cu MINE. Calea aceasta este calea adevărată. Eu am murit pe cruce pentru voi și voi trebuie să vă mântuiți sufletul prin MINE. Tatăl ne-a creat pe toți cu lumina și puterea Lui. Din păcate, mulți dintre voi nu știți să o găsiți.

Calea pe care mergeți nu e întotdeauna cea bună. Acum, în această carte pe care o primiți prin ea, învățați mai concret care este calea către sufletul vostru.Pentru urmarea acestei căi sunt multe de înțeles. Tatăl v-a lăsat pe voi să le descoperiți prin eforul vostru personal. Calea pe care mergeți acum, pentru mulți dintre voi, este complet greșită. Ați înțeles că Dumnezeu vă cheamă la supunere, la ascultare. Dumnezeu vă cheamă pe toți numai la iubire.

Iubirea este calea către lumină, iubirea este calea către înțelepciune. Cine caută lumina o găsește numai prin iubire.

Voi ați creat mult întuneric în lume, acum. E timpul ca întunericul să dispară și pentru a dispărea voi sunteți cei care trebuie să îl transformați în lumină. Cine caută lumina sfârșește prin a o găsi. Cine rătăcește pe cărări întunecate e posibil să cadă definitiv în prăpastia morții sufletului lui.

Acum lumea se schimbă, se schimbă în profunzimile ei și voi toți trebuie să participați la această schimbare. Cele mai multe dintre neputințele voastre se datorează faptului că nu știți să căutați lumina și nici să o exprimați. Lumina este una dintre cele mai mari puteri ale creației.

Tatăl a creat lumea prin cuvânt și lumină. Cuvântul este și energie și lumină. Fiecare cuvânt și fiecare gând al vostru emit energii luminoase sau întunecate. Vă creați, practic, lumea prin cuvânt. Cuvântul zidește sau dărâmă. Aceasta este una dintre cele mai importante învățături pe care trebuie să le urmați. Nimeni nu poate face față tuturor încercărilor vieții fără ajutorul MEU și al Tatălui. Dar toate încercările vieții vă sunt date pentru a înțelege în

profunzime aceste învățături. Voi sunteți cei care vă construiți viața prin gânduri, cuvinte, sentimente și atitudini.

Cuvântul este putere și trebuie să fiți foarte conștienți de asta. Pentru că prin puterea cuvântului vă înălțați sau vă coborâți. Mergeți pe cărarea luminii numai prin gânduri și sentimente înălțătore. Cuvântul care zidește este cuvântul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu a creat lumea asemenea LUI, deci și cuvântul vostru zidește. Între cele mai importante aspecte ale vieții voastre sunt cele pe care puțin le băgați în seamă, acelea ale sufletului vostru. Sufletul este esența divină a ființei voastre. Voi sunteți, în esență, suflet. Sufletul are nevoie de lumină și de iubire. Puterea cea mai mare a sufletului vostru este puterea iubirii. Sufletul care primește iubire primește lumina lui Dumnezeu. Între ceea ce sunteți și ceea ce puteți deveni nu stau decât neputințele voastre de a da la o parte vălul întunecat al dualismului în gândire, al urii, al separării. Dumnezeu a făcut lumea cu iubire pentru iubire. El o dorește într-o unitate perfectă. Voi de ce nu o doriți așa? Vă spun Eu: pentru că nu știți care este lumina lumii. Eu sunt acum, aici pentru a vă spune.

Eu, Iisus HRISTOS sunt Lumina Lumii și sunt prezent în voi toți pentru a vă lumina și a vă dărui tot ceea ce vă este necesar. Eu sunt puterea voastră, Eu sunt lumina voastră. Eu sunt șansa voastră de mai bine. Prin MINE și numai prin MINE vă puteți mântui. Calea către MINE este calea luminată de Tatăl prin tot ceea ce trăiți în viață. Toate, absolut toate întâmplările vieții voastre, sunt un dar, o șansă pentru voi să creșteți în lumină, să deveniți mai conștienți de puterile harului divin și să le folosiți.

Cine crede că reușește să facă față singur vieții fără ajutor se înșeală. Și Eu și Tatăl vă ajutăm mereu. Voi sunteți cei ce nu prea vedeți ajutorul. Dacă ați urmări mai cu atenție propria viață, ați vedea că ajutorul este complet și total.

Modul în care ieșiți din necazuri nu este niciodată cel pe care îl așteptați voi. Dumnezeu este surprinzător și mereu vă deschide o cale pe care voi singuri nu ați fi găsit-o. Eu sunt cu voi pentru a vă arăta drumul. Maica MEA e și Ea cu voi. Rugându-vă la Ea, vă rugați și MIE. Ea vă ajută în toate problemele voastre de pe pământ.

Lumea pământeană este plină de oameni care nu își găsesc soluții la problemele vieții, dar nici nu înțeleg că ele sunt o cale spre o mai înaltă trăire în credință, spre mai multă lumină și înțelepciune. Puterea înaltă a credinței lucrează doar în cei ce știu să-și curețe sufletele prin post și rugăciune.

Rugăciunea autentică nu este o cerere, ci un mijloc de purificare și de a face legătura cu Dumnezeu sau cu Sfinții cerului. Puterea cea mai înaltă pe care o puteți primi este a harului divin complet. Atunci sufletul vostru îndumnezeit găsește cărarea către mântuire, către întâlnirea cu Dumnezeu.

Eu sunt Cel ce Sunt. Sunt CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA. Voi toți sunteți purtători de HRISTOS cel viu. În ființa voastră sunt toate puterile pe care Tatăl le-a pus. Acum e timpul ca puterile acestea să le scoateți la lumină, pentru că se apropie a doua venire și pentru că Tatăl a promis că vine să locuiască cu voi. E momentul judecății universale.

Transformările pe pământ sunt, acum, uriașe. Întreaga planetă e în transformare. Lumea își caută acum repere noi, mai armonioase. Vechile paradigme de gândire nu se mai potrivesc. În această perspectivă pot spune că fiecare om are de făcut eforturi mari pentru a putea trece pragul unei lumi mai bune, mai înalte. Perspectivele viitoarei lumi sunt deja evidente pentru mulți. Schimbarea aceasta lucrează în cei ce s-au trezit.

Religiile lumii sunt și ele în schimbare. Transformările planetare sunt profunde, dar numai unii le văd. Acum, că a trecut teama de finalul lui 2012, puteți începe să vedeți noile perspective. Lumea se prăbușește din punct de vedere economic, puterile financiare ale marilor puteri din lume sunt în mare degringoladă. Lumea bazată pe materie se prăbușește, este absolut evident. Această lume este în schimbare profundă. Se poate spune că niciun om nu poate face față acestei lumi noi care este în schimbare, dacă nu se schimbă pe sine.

Noile energii ale pământului nu vor mai putea fi suportate de cei ce nu sunt în lumină. Acum e timpul schimbării și cei ce nu înțeleg asta au parte de tot felul de lucruri care îi determină să plece din lume sau să decadă complet.

Dacă lumea este în schimbare, atunci voi toți trebuie să înțelegeți sensul profund al schimbării lumii.

Tatăl pregătește lumea cea nouă în care va locui cu voi toți. Asta nu înseamnă nimic altceva decât că e timpul ca toate harurile Lui să lucreze. Totul în lume se va schimba profund, de la modelul economico-financiar la cel științific și artistic. Toate exprimările creației vor fi diferite. Omul va putea să-și creeze viața, cu adevărat, prin cuvânt. Va dispărea nevoia de bani, pentru că totul se va primi pe cale spirituală. Oamenii vor putea comunica numai prin gând

și vor crea totul prin cuvânt. Această lume este cea pe care voi toți o puteți crea acum. Este timpul unei lumi noi și voi toți sunteți cei ce o puteți crea.

Vă las să căutați calea. Eu vă aduc lumina, energia și informația pentru a vă schimba, dar efortul de schimbare trebuie să fie al vostru. Aceasta este calea luminii. Eu sunt Lumina Lumii.

14. Glasul adevărului

Adevărul este unul singur, dar pentru voi, oamenii, sunt foarte multe adevăruri. Între adevărul spiritual și cel al gândirii umane este o diferență absolut uriașă. Dacă ne referim la gândirea umană, putem spune că limitele ei sunt întotdeauna foarte greu depășite. Mintea umană caută mereu soluții pentru tot felul de probleme ale vieții. Mintea dumnezeiască este însă o minte care nu are limite, care se așază numai în mintea omului cu aspirații spirituale.

Mintea dumnezeiască îi dăruiește omului șansa manifestării adevărului absolut.

Pentru a putea vorbi, cel puțin în parte, despre adevărul absolut vom face o mică divagație. Omul caută dintotdeauna adevărul cu mijloacele de cunoaștere ale propriei minți. Din păcate, el, tot ajungând la adevăruri trunchiate, nu poate înțelege care este calea către adevărul întreg, către adevărul absolut. Adevărul absolut e al minții dumnezeiești și puțini oameni ajung până la el. Puterea extraordinară a minții umane o descoperă căutătorul de Dumnezeu. El, încetul cu încetul, începe să înțeleagă că pur și simplu mintea lui primește informații. Adevărul e că mintea primește continuu informațiile cu care rezonează.

Se poate spune că fiecare om are în jurul lui un câmp de informații în funcție de gândurile pe care le emite. Așa se explică faptul că numai căutătorul de Dumnezeu poate primi informații înalte și poate accesa adevărul absolut. El este cel ce își antrenează mintea pentru mai multă lumină și primește, la chemarea minții lui, informațiile luminii.

Sunt foarte multe lucruri de spus despre adevărul absolut. Întâi de ce credeți că este foarte important? Cred că vă puneți întrebarea. Adevărul absolut este esențial pentru fiecare ființă umană, prin cunoașterea lui omul se înalță cu adevărat. Vă întrebați și pe bună dreptate care este adevărul care vă poate înălța. Pentru că Eu sunt Fiul Tatălui și fratele vostru, vă pot spune în câteva cuvinte: adevărul absolut este că Împărăția Tatălui este în voi și că toți aveți acces la ea. Când înțelegeți asta sunteți mult mai liniștiți și mai abandonați.

Cum poate însă omul auzi glasul adevărului din ființa lui? Îl poate auzi dacă este în stare de pace și de armonie.

Dumnezeu este pace și armonie. Puterea omului de a accesa informația înaltă constă în calea pe care o adoptă pentru a primi informația. Dacă e în pace și crede în puterea lui lăuntrică, o accesează cu ușurință, dacă nu, nu. Deci accesarea adevărului absolut este în strânsă legătură cu nivelul de credință al omului.

Puterea lui de lucru cu sinele este importantă în urcarea treptelor cunoașterii. Nimeni nu poate spune cuiva că are parte de încercări fără ca ele să aibă o importanță esențială în viața lui. Puterea omului de a fi în lumină este esențială pentru găsirea adevăratei fericiri.

De unde vine puterea omului de lucru cu sinele? Evident, din dorința lui sinceră de a se întâlni cu Dumnezeu.

Puterea divină din ființa umană este foarte importantă, pentru că ea este cea care declanșează procesul schimbării.

Omul începe singur căutarea, află că este purtător de har divin și, pe măsură ce își curăță ființa, harul, scânteia divină din el îl transformă încetul cu încetul. Procesul este uneori lent, alteori rapid, în funcție de efortul de purificare al omului. Cine se purifică repede poate urca repede și poate avea parte de trăiri înalte.

Manifestările divine din om sunt, una câte una, dăruite, pe măsură ce el le poate folosi și înțelege. Divinul din ființa umană este cel care transformă, armonizează, însănătoșește, eliberează. Omul, în căutarea lui continuă, se raportează mereu la ceilalți, greu înțelege că nimeni, pe pământ, nu este egalul lui și nimeni nu-l poate ajuta mai mult decât o face Dumnezeu.

Adevărul absolut, accesarea inteligenței infinite, a energiei universale sunt căi adiacente acestui proces de exprimare a divinității. Pentru că omul în proces de schimbare profundă înțelege care este calea și face eforturi pentru a o urma. De multe ori eforturile lui nu sunt conștiente, ajutorul este însă continuu. Puterea omului de a înțelege demersul necesar iluminării, trăirii complete în Dumnezeu crește încetul cu încetul. Puterea de discernământ este esențială în acest proces continuu.

Pe măsură ce omul își crește puterea de lucru cu lumina lăuntrică, accesează mai multă informație divină, primește mai multă energie și are un discernământ din ce în ce mai înalt. Astfel se poate spune că tot ceea ce trebuie să facă omul pentru a exprima adevărul divin este să caute cărarea luminii interioare prin starea de pace și iubire. Aceste stări sunt cele prin care omul primește acces la informația și la lumina Tatălui. Prin lumina Tatălui omul primește energia cunoașterii. Ea este, de fapt, instrumentul prin care omul se înalță. Nimeni, în afară de Dumnezeu, nu-i poate dărui omului energia înaltă a informației. Deci pentru a stabili care este calea către lumina adevărului absolut să fixăm reperele. Omul caută adevărul și adevărul îl caută pe el și cele două energii se întâlnesc când au exact aceeași frecvență.

Refacerea câmpului de energie este esențială pentru ca omul să își poată desfășura activitatea de căutare spirituală. Energia pe care o primește îl ajută să înainteze, să dăruiască și celorlalți din cunoașterea dobândită. În adevăratul sens al cuvântului toți oamenii Îl caută pe Dumnezeu, unii conștient, alții nu, dar toți beneficiază de efectele energiei pe care o primesc. Cei ce nu au căutări spirituale primesc energia și o toacă pe tot felul de acțiuni banale. Cei ce sunt pe cărarea cunoașterii sunt mai prudenți cu eforturile lor și nu risipesc energiile primite. În adevăratul sens al cuvântului risipirea de energie, fără rost, aduce omului foarte multe prejudicii. Puterea de discernământ nu crește, dacă omul nu păstrează energie și pentru sine. Risipa de energie duce la epuizarea omului și acest lucru este, evident, în defavoarea lui. Puterea de a fi mereu în pace și iubire nu o au decât oamenii cu adevărat evoluați. Gândul la Dumnezeu, la puterea Lui le dă mereu starea de pace și iubire prin care sufletul își găsește propriile repere.

Cum totul în lumea aceasta este energie, omul trebuie să pornească de la premiza că, pentru a reuși în orice acțiune, trebuie în primul rând să aibă energie acumulată. Energia acumulată pentru tot felul de acțiuni care nu au dus la rezultate poate fi transformată în energie pentru o acțiune benefică, pentru că ea există în univers. Universul este cel care dăruiește energie omului înapoi și, când acesta vrea să o transforme pentru o altă acțiune, acest lucru se întâmplă.

Acțiunile cele mai importante ale omului sunt cele legate de modul în care reacționează la tot felul de stimuli.

Nimeni nu poate renunța la modul de gândire șablon, dacă nu își înțelege, în mod concret, șabloanele de gândire.

Fiecare om este dispus să facă eforturi de schimbare a gândirii când înțelege cât rău își face. Schimbarea gândirii duce la schimbarea întregii vieți, dar Mă refer la schimbarea conștientă. Omul este și om și Dumnezeu și puterea lui lăuntrică îl ajută să înainteze în mod conștient pe cărarea vieții și să nu mai reacționeze la stimuli exteriori identici în același fel. El ajunge să acționeze în mod conștient, pentru că își înțelege sufletul, își observă mintea și sentimentele și știe să le interpreteze. Astfel el începe să se deplaseze în mod conștient în fluxul vieții.

Această stare de conștientizare a nevoii de a fi cu Dumnezeu continuu îi dăruiește omului o cu totul altă perspectivă asupra vieții. Viața omului devine un râu care curge în propria albie și are toată energia necesară pentru a se vărsa în mare. Fiecare om astfel transformat ajută la transformarea celorlalți, încetul cu încetul oamenii trăiesc în unitate numai atunci când găsesc cărarea către lumina lui Dumnezeu.

Nu orice om are însă puterea să recunoască dacă este sau nu pe cărarea cea bună. Lupta pentru mai multă lumină a început de mult, pentru unii e însăși viața lor, pentru alții nu e decât o idee. Dacă doriți să mergeți pe calea luminii MELE, acceptați că sunteți și oameni și Dumnezeu și mergeți pe cărarea ce v-a deschis-o Tatăl prin MINE. Puteți să

ajungeți să vorbiți cu MINE în orice secundă, să Îmi cereți ajutorul și să îl și primiți.

Când omul caută lumina, Eu îi deschid calea, când însă omul o blochează, se poate aștepta la mai mult întuneric.

Pentru a renunța la gândirea duală e însă necesar un efort despre care vom vorbi în capitolul următor.

15. Gândirea duală

În viața pământeană omul împarte totul în două posibilități, bune și rele. El vede totul în cele două ipostaze. Întotdeauna trebuie să decidă dacă ceea ce i se întâmplă e bun sau e rău, dacă cineva este, pentru el, un om benefic sau nu.

Continuu omul gândește în două direcții, gândirea lui nu poate deveni unificată, decât dacă se întâlnește cu Dumnezeu. Ce înseamnă o gândire unificată este destul de greu de explicat. Gândul la Dumnezeu creează oricărui om o altfel de stare, dar a gândi cu mintea lui Dumnezeu este deja un foarte mare salt. Omul înțelege încetul cu încetul că între gândirea umană și gândirea divină este o diferență uriașă.

Căile Tatălui și căile oamenilor sunt diferite ca cerul de pământ. Pentru a porni pe calea unificării gândirii, omul trebuie înainte de toate să dorească să se unească cu Dumnezeu. Când omul înțelege că în unitate cu Dumnezeu viața lui ia cea mai bună turnură, începe să se simtă mai apărat și mai liniștit. Dacă încercările vieții sunt înțelese în mod corect, gândirea omului evoluează și încetul cu încetul nu mai împarte evenimentele vieții lui în albe și negre, înțelege că toate, și cele bune, și cele mai puțin bune, fac parte din procesul lui de transformare. În drumul lui către lumină omul întâlnește foarte multe opreliști. În principiu, e foarte simplu de explicat. Orice om care aspiră la mai multă lumină, la mai multă înțelepciune este supus unor lecții de viață mai dure. Se poate spune că examenele vieții sunt destul de greu de trecut de unii, pentru că nu înțeleg sensul înalt al vieții și nici nu știu să facă salturile de conștiință necesare unei vieți în lumina lui HRISTOS. Ceea ce pot să spun acum oamenilor despre gândirea duală e că ea este motivul tuturor problemelor de pe pământ. Când această gândire va deveni unificată, pe pământ viața va fi cu totul alta. Pentru a face un adevărat salt de conștiință se poate spune că este necesar un efort personal, o deschidere către nou și o reală flexibilitate în gândire. Omul care reușește să facă marele salt către gândirea unificată a lui Dumnezeu este, cu certitudine, mai ajutat decât cel ce este la poalele muntelui cunoașterii. Cunoașterea binelui și a răului a făcut și face încă parte din viața pământeană, dar Tatăl dorește ca lumea să se schimbe și trecerea la o cu totul altă gândire nu e posibilă fără ajutorul Lui. Gândirea unificată arată omului că în tot binele poate fi un rău și în tot răul poate fi un bine. Potențialul spiritual al fiecărui om poate fi accesat doar pe măsură ce mintea lui se deschide către înțelepciunea minții lui Dumnezeu.

Potențialul gândirii divine este însă atins de foarte puțini oameni. Puterea urcării pe calea înaltă a cunoașterii prin trăire interioară o au foarte puțini oameni. Sfinții au suferit mult pentru a atinge înaltul stadiu de ființe eliberate de urmări.

Gândirea umană se apropie încetul cu încetul de gândirea divină, pe măsură ce omul se eliberează de grijile și neputințele vieții pământene. Între ceea ce este și ceea ce poate deveni omul este o diferență foarte mare. Pentru a trăi înalta devenire divină, omul trebuie încetul cu încetul să transforme umanul în divin, adică să curețe rând pe rând din sufletul lui, toate durerile, toate neputințele și să se unească cu HRISTOSUL lăuntric. Acest proces de curățare interioară este continuu. Omul conștientizează că este instrument de Dumnezeu, se unește cu HRISTOS în

tot ceea ce face.

HRISTOS este un principiu de viață. Tatăl M-a dăruit pe MINE, unicul Lui Fiu, lumii întregi pentru a-și dovedi iubirea pentru oameni. Tatăl își iubește întreaga creație. Niciunui om nu-i lipsește nimic pentru a se mântui. Puțini sunt însă cei ce urmează cu adevărat căile LUI, puțini sunt cei ce se privesc în interiorul lor și se curăță de sentimente și de gânduri dizarmonice.

Eu, care sunt Fiul lui Dumnezeu și fratele vostru, vă pot spune acum că lumina Tatălui coboară pentru a face pace în sufletele oamenilor, dar mulți oameni se lasă conduși de forțele întunericului. Cele două căi ce pot fi urmate, cea a păcii și cea a războiului, sunt îmbrățișate în funcție de credințele interioare ale omului.

Puterea omului de a discerne între bine și rău este și ea foarte importantă. Încercările celui rău sunt continue în viața omului ce a ales calea luminii și e firesc să fie așa. El, întunecatul, luptă să câștige sufletele pentru care Eu Mă lupt. Unii, din păcate, cad pradă ispitei și nu mai pot fi salvați.

Lumea își schimbă, încetul cu încetul, raportul cu Dumnezeu, cei mulți sunt în căutarea Lui, mai profund sau mai puțin profund. Cei puțini au îmbrățișat calea întunericului și totuși pe pământ este mai mult întuneric decât lumină, veți spune. Da, aveți dreptate, pentru că multe dintre sufletele care au ales calea luminii nu știu să meargă pe ea și cad încetul cu încetul în capcanele celui rău. Mulți dintre cei ce cad nu se mai pot scula și rămân în negură. Cei ce se scoală și pornesc mai departe cu încredere în puterea luminii sunt foarte ajutați de Îngeri și Sfinți.

Toate ființele de lumină ale cerului sunt alături de oameni pentru a le da ajutorul. Puțini sunt însă oamenii care cer ajutorul cu adevărat. Puterile întunecate se luptă să-i îndepărteze pe oameni de biserică, de post și de rugăciune.

Cine crede că nu este deloc încercat se înșeală.

De ce a lăsat Dumnezeu ca oamenii să fie atât de încercați de întuneric, vă întrebați. Vă voi spune. Tatăl vrea ca omul să-și dovedească supremația asupra întunericului și să ia din nou pământul în primire.

Vremurile acestea sunt vremuri de schimbări planetare. Forțele întunericului se luptă continuu împotriva puterii luminii. Lumina nu luptă, ea numai arde și stinge întunericul. Lumina are doar forța iubirii, a bucuriei, a adevărului, a creației. Lumina este puterea lui Dumnezeu, este puterea înaltă a creației LUI. Cine alege lumina trebuie să știe și că este foarte încercat de întuneric și trebuie să fie mereu în atenție, în pace, bucurie, smerenie și iubire. Pacea, iubirea, smerenia sunt instrumentele lui Dumnezeu. Omul poate ajunge lângă Dumnezeu; celui rău Tatăl i-a luat acest drept și atunci e firească lupta lui împotriva omului care a ales să stea de-a dreapta Tatălui. Puterile înalte ale cerului sunt cele ce pot face foarte multe pentru voi, oamenii, dar trebuie să știți să le chemați. Îngerii, Sfinții, Arhanghelii, Heruvimii și Serafimii sunt forțe ale luminii create de Dumnezeu pentru a fi de folos oamenilor în lupta lor pentru a înainta pe calea luminii.

Nimeni nu poate spune vreodată că a cerut ajutor și nu l-a primit. Din păcate, fiind un ajutor nevăzut și întotdeauna pe altă cale decât cea așteptată de om, de foarte multe ori oamenii nu sesizează ajutorul. Puterile înalte ale cerului sunt întotdeauna prezente pentru a face față tuturor nevoilor umane. Calea pe care primesc oamenii ajutorul nu este niciodată cea așteptată.

Pentru a trece la o gândire consecvent îndreptată spre lumina lui Dumnezeu, omul trebuie înainte de toate să întâlnească harul, pacea lui Dumnezeu. Puterea lui lăuntrică crește și astfel se întâlnește cu lumina creației și devine din ce în ce mai viu, mai adevărat, mai puternic.

Vă rog să înțelegeți corect mesajul. Niciun om nu trebuie să lipsească de la masa creației, de la lumina și puterea lui Dumnezeu. Dar el este lăsat liber să aleagă și întotdeauna omul are exact ceea ce alege. Dacă alege să fie cu Tatăl va urca pe partea luminii și va fi din ce în ce mai înțelept, dacă alege întunericul va construi numai în materialitatea vieții și planul divin va rămâne pentru el un mister pe care nu îl va dezlega vreodată.

Dacă vreți să faceți pace în ființa voastră interioară, chemați-L pe Dumnezeu și El vă va dărui-o, dacă nu doriți decât bunuri materiale, fericirea voastră va fi vremelnică. Adevărata și singura fericire este întâlnirea cu Tatăl, cu Mine și cu Duhul Sfânt. Prin lumina înaltă a Duhului Sfânt primiți toate binefacerile cerului.

Calea către Dumnezeu nu este un drum cu flori, este pavat cu pietre de caldarâm care mai și rănesc. Cei care cred că le e bine, pentru că întâlnesc florile minciunii, vor fi cât se poate de dezamăgiți. Rămâneți mereu în lumina

Tatălui și a MEA și veți fi răsplătiți. Plata voastră multă este în ceruri. Cărarea luminii este cărarea adevărului divin, a puterii înțelegerii prin înțelepciunea divină. Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii!

16. Calea iubirii

Pentru cei ce vor să pătrundă tainele cunoașterii spirituale cu adevărat sunt necesare foarte multe detalii. Calea luminii MELE este doar calea iubirii, adevărului și unității cosmice. Tatăl a creat lumea prin cuvânt, din iubire și pentru iubire și a dat oamenilor pământul să îl stăpânească.

Pentru un bun început se poate spune că nu orice om are nevoie de toată cunoașterea, pentru că nu ar putea să îi pătrundă absolut toate tainele. Lumea este însă acum în schimbare profundă și sunt necesare precizări punctuale.

Este vorba despre a doua Mea venire pe pământ, despre noua lume, despre noul Pământ. Lumea care este în continuă căutare de resurse va găsi, cu puterea iubirii, nu numai resurse noi, ci și modalități noi de viață, de interacțiune umană.

Pentru a face, cu adevărat, față vieții actuale pe pământ e necesar un bagaj foarte bogat de cunoștințe spirituale.

Omenirea întreagă are mare nevoie acum de informații noi, pentru că oamenii trăiesc acum, pe pământ, stări foarte speciale. Pe pământ sunt acum trimise energii foarte înalte pentru a-i purifica pe cei ce sunt în proces de căutare și a-i trezi pe cei ce încă dorm. Cei ce sunt în întuneric deplin, practic, nu au acum nici cea mai mică șansă să mai facă vreun pas spre schimbarea vieții lor. Întunericul i-a acaparat cu totul, lumea lor este deja lumea întunericului.

Pe pământ se schimbă energiile umane. Tatăl a dus la modificarea structurii interioare a oamenilor, a ADN-ului, a funcțiilor interioare. Mulți dintre cei ce sunt pe cărarea spirituală au întinerit pur și simplu. Energiile pământului sunt cele care fac minuni acum cu foarte mulți oameni. Cei ce aleg să trăiască în iubirea Tatălui și cu iubirea Lui sunt din ce în ce mai aproape de a putea face față cu adevărat lumii acesteia, cu condiția ca întreaga lor ființă să dorească schimbarea.

Ajutorul divin primit acum este uriaș. Schimbarea în lume este acum de dimensiuni planetare. La nivelul întregii planete se manifestă acum puterea răului, la cele mai înalte cote. El a fost încolțit și e în zbatere, simte că a pierdut bătălia și se zbate să reziste. Este evident că își trăiește sfârșitul și sufletele care s-au închinat lui sunt suflete pierdute. Puterea de a pătrunde taine ale adevărului divin o au doar cei ce se închină Tatălui și MIE. Ceilalți sunt pe cărările întunericului.

Pentru a vă trezi cu adevărat la o realitate spirituală trăită, trebuie să învățați rugăciunea din suflet. Puterea iubirii Tatălui și a MEA vă poate modifica complet trăirea.

Pentru începutul acestei teme esențiale a schimbării umane să Mă refer la ce înseamnă, de fapt, iubirea, iubirea pe care Dumnezeu a dăruit-o omului. Dumnezeu a creat omul asemenea Lui, din iubire și a spus: ˮSă vă iubiți unul pe altul!ˮ Voi nu numai că nu vă iubiți unii pe alții, ci chiar vă urâți. Lipsa de iubire de pe planeta Pământ a adus toate dezastrele pe care le trăiți. Dacă doriți să mergeți pe cărarea vieții voastre drept, trebuie să reînvățați iubirea.

Iubirea înseamnă se înțelegeți că sunteți cu toții părți ale aceluiași întreg și că trebuie să doriți binele tuturor părților întregului, adică tuturor oamenilor.

Sunt multe lucruri de lămurit în această privință. Dacă sunteți cu toții părți ale aceluiași întreg, de ce să vă separați prin ură? Dumnezeu este iubire și își iubește absolut toți copiii. Mulți însă nu știu să răspundă la iubire cu iubire.

Când urâți sau disprețuiți pe cineva, pe voi vă urâți, pe voi vă disprețuiți. Puterea luminii divine lucrează în voi toți,

doar dacă voi toți alegeți iubirea divină. Pentru înțelegerea completă a mesajului divin este însă necesar un suport de viață spirituală foarte înalt.

Eu și Tatăl vă sprijinim pe toți, doar că nu toți sunteți dispuși să faceți, cu adevărat, saltul către lumina LUI. Mulți dintre cei pe care i-am trezit și ajutat mult acum sunt în întuneric deplin. Calea către culmile cunoașterii nu o pot străbate oamenii slabi, îndoielnici, necredincioși. Pentru a putea face față însă cu adevărat vieții pământene sunt necesare foarte multe eforturi spirituale de purificare. Cei ce ați pornit pe calea spirituală trebuie să lucrați mai mult ca ceilalți la purificarea voastră. Voi sunteți cei ce veți duce lumea mai departe. Voi sunteți cei ce schimbați lumea și cei slabi au foarte mare nevoie de ajutorul vostru.

Pentru a lămuri mai bine această temă, trebuie să vă explic mai multe lucruri. Dumnezeu lucrează la schimbarea lumii de foarte mult timp, acum clicul general aproape s-a făcut. Sunt suficient de mulți oameni treji ce pot să îi tragă înainte pe cei ce mai au șanse. Cei ce sunt în întuneric așa vor rămâne. Puterile luminii nu mai luptă acum pentru a câștiga sufletele pierdute. În mod clar, ele nu știu să își caute eternitatea vieții. Ceea ce trebuie să știți cei ce sunteți pe cărarea luminii este că niciodată omul nu a fost mai ajutat de Dumnezeu să se trezească. Cei ce și-au irosit șansele vor suporta toate consecințele. Asemenea omului bun omul rău caută și el ceva, numai că ceea ce caută este spre răul lui.

Acum e timpul unei lumi complet modificate, a unui pământ luminat complet de puterea și lumina Tatălui. Puterea materiei va dispărea de pe pământ, planeta va fi condusă de cei ce au lumină spirituală. Oamenii buni și luminoși își vor lua în stăpânire, din nou, pământul. Voia Tatălui este ca lumea să se schimbe în profunzimile ei și aceasta este un proces de durată. Schimbarea a început, sunt foarte mulți oameni pe planetă care au capacități spirituale foarte mari. Ei sunt cei care participă activ la procesul de schimbare al lumii.

Purificarea prin iubire a început. Cine știe ce are de făcut face. Cine este cu lumina lui Dumnezeu este împreună cu toți ceilalți de pe planetă asemenea lui. Asta nu înțeleg oamenii întunericului, cum e posibil ca cei ce sunt aparent slabi și săraci sunt, în realitate, atât de puternici. Diferența este că puterile spirituale nu se văd, dar transformă și luminează continuu, în timp ce puterile materiale dărâmă continuu.

Eu știu că mulți dintre voi, cei ce citiți acest text, nu aveți nici mijloace de trai, dar aveți credință. Trebuie să știți că voi sunteți cu mult mai bogați decât voi înșivă știți. Această bogăție spirituală se va revărsa și în viața voastră materială. Sunteți pregătiți să primiți toate cele necesare din energia universului? Sunteți pregătiți să aveți energie din energia universului? Sunteți pregătiți să vă simțiți părți ale aceluiași întreg? Sunteți pregătiți să dăruiți continuu celorlalți fără a cere sau aștepta ceva? Sunteți pregătiți să comunicați telepatic unii cu alții? Sunteți pregătiți să vă deplasați dintr-un loc în altul aproape instantaneu? Dacă sunteți în iubire, înseamnă că sunteți pregătiți să faceți marele salt, dacă nu, nu, și așteptați-vă la ceea ce meritați.

Iubirea aduce iubire. Ura aduce ură. Sufletul care iubește se vindecă, cel care urăște se îmbolnăvește. Dacă însă alegeți ca linie directoare în viața voastră puterea iubirii, veți putea face față tuturor nevoilor, doar pentru că purtați acest sentiment în suflet. Iubirea vă va hrăni, vă va îmbrăca, vă va dărui case în care să locuiți și toate celelalte. Cheia întâlnirii cu Tatăl și cu MINE e numai iubirea. Eu v-am dat-o, voi sunteți cei care trebuie să o folosiți și să schimbați complet ființa voastră. Căci Tatăl a dat o poruncă: ˮIubiți pe Domnul Dumnezeul vostru și pe aproapele vostru ca pe voi înșivă!ˮ Deci învățați numai iubirea. Ea e calea, ea e adevărul, ea e viața. Eu sunt, din iubirea Tatălui, cu voi și în voi.

Exprimați-vă prin iubire!

17. Condiția minții și a sufletului uman

Pentru toți cei ce sunt pe cărarea luminii sunt necesare foarte multe învățături speciale. Pentru ei și dăruiesc, prin ea, această carte. Condiția minții și a sufletului uman este foarte importantă. Despre acest lucru vom vorbi în acest capitol.

Condiția minții ține de modul de gândire adoptat. Condiția sufletului ține de puterea de curățare a tuturor elementelor întunecate din trecut. Ca mintea și sufletul omului să trăiască la unison e necesar un proces de transformare profundă. Omul trebuie, înainte de toate, să treacă la gândirea unificată, să caute înțelepciunea lui Dumnezeu. Mai pe scurt, să renunțe la judecarea celorlalți, să accepte că în tot răul e un bine și în tot răul, un bine.

O astfel de gândire îi dăruiește omului șanse mari de evoluție spirituală.

Dar, numai schimbarea gândirii, fără curățarea sufletului, nu aduce schimbări majore în viața omului. Mintea luminată începe să caute soluții de schimbare a vieții, doar atunci când omul înțelege că îl poate lăsa pe Dumnezeu să aleagă pentru el calea prin care să își rezolve problemele vieții. Astfel încet, încet omul este în stare să trăiască starea de abandon a minții, să lase mintea numai să observe ce simte, ce gândește și să acționeze conștient în direcția pe care o alege. Așa încet, încet omul nu mai are reacții la stimuli și acțiuni conștiente. Acesta este modul în care se ia pe sine în stăpânire, adică devine stăpânul vieții lui.

A deveni stăpân în propria viață ar trebui să devină dezideratul fiecărui om. Dar acest mod de a se stăpâni pe sine și a fi și fericit este strâns legat de modul în care omul exprimă puterea Dumnezeului lăuntric. Stăpânirea minții proprii este importantă, dar relația cu Dumnezeu din ființa interioară este, de fapt, esența schimbării. Omul astfel orientat înțelege, încetul cu încetul, că Dumnezeu din el, adică Scânteia divină din ființa lui, îi curăță sufletul, dacă el se abandonează.

Deci abandonul este starea la care omul ar trebui să ajungă pentru a fi cu adevărat în lumina lui Dumnezeu. Starea de abandon este cea în care omul își dă toate grijile și nevoile lui Dumnezeu și el trăiește în pace, smerenie, bucurie, iubire și acceptare a vieții așa cum e. În viața lui omul are mereu tot felul de provocări pe care le rezolvă după gândurile lui. Dacă ar dărui lui Dumnezeu problema lui, Acesta i-ar rezolva cu totul altfel toate provocările la care tot El îl supune. De fapt, toate evenimentele vieții unui om nu sunt nimic altceva decât examene pe care le trece sau nu.

Cei care nu își învață o lecție de viață o primesc sub tot felul de forme până o învață. Deci, dacă ați începe să vă priviți toate întâmplările vieții voastre ca pe încercări spre o viață mai bună, spre o minte mai înțeleaptă și un suflet mai curat. Curățarea sufletului este însă un proces la care puțini dintre cei ce caută lumina se supun de bună voie, pentru că nu înțeleg ce să facă. Calea este postul și rugăciunea, dar, fără transformare conștientă, nu se poate vorbi de curățare.

Lumea se deschide către noile energii, dar nu știe că ele sunt transformatoare și nu înțeleg de ce se simt din ce în ce mai altfel în ființa lor interioară. Acum ajutorul ceresc este foarte mare, lumina, energia care coboară pe oameni este de vibrație foarte, foarte înaltă și ajută mult la purificare. Purificarea conștientă este însă singura care, cu adevărat, dăruiește omului o treaptă urcată în evoluție.

Puterea interioară a fiecărui om este absolut extraordinară, dar omul nu o poate descoperi dintr-odată. Efortul de curățare interioară este necesar pentru fiecare ființă umană. Acest proces de curățare înseamnă eliminarea rând pe rând a traumelor, a neputințelor. Această eliminare se poate face și prin spovedanie și prin terapie, dar lucrarea conștientă a omului este cea mai importantă. Să înțelegi cine ești și de ce ești într-un anumit fel este cel mai important lucru. De aceea se și spune că a te cunoaște pe tine însuți este cel mai important lucru pentru fiecare.

Dar această cunoaștere de sine trebuie să fie un deziderat continuu pentru omul care cercetează viața spirituală, aflat în transformare interioară conștientă.

Pentru a pune lucrurile cât de cât în ordine, să ne referim și la modul în care omul își poate urmări propria schimbare. Dacă omul are anumite defecte și calități și se tot critică, dar nu face nimic pentru a se schimba, își

consumă energia degeaba. Tot ceea ce este și face omul este energie și această energie se acumulează în univers și ea îi aparține. Dacă este un om conștient că se transformă, își va accepta și căderile ca necesare pentru evoluție și va ști să transforme energia eșecului în energia succesului prin modificarea completă a modului în care se raportează la sine. Omul care este cu adevărat în proces de evoluție simte repede că nu este corect în alegerea lui și își schimbă direcția.

Cultivarea discernământului este esențială. Pentru a avea discernământ este însă necesar un efort de chemare a ajutorului divin, a puterii luminii Duhului Sfânt. Așa cum spune Tatăl, ˮCăile Mele și căile voastre sunt departe ca cerul de pământˮ. Pentru a putea să accepte și să înțeleagă calea lui Dumnezeu, omul trebuie să lase Scânteia de divinitate din el să îl schimbe, să îl curețe, să îl transforme.

Se poate spune că procesul de curățare nu mai este un proces conștient, este numai un proces divin. Omul primește, ca un dar, transformarea. Mintea lui face doar constatarea noii stări interioare fără să poată să explice ceva din ceea ce trăiește. Puterea lui de discernământ începe să fie din ce în ce mai mare.

După cum știți, încercările vieții vin de la Tatăl sau de la Întunecat. Tatăl îl lasă pe Întunecat să încerce omul, doar cât poate acesta suporta. Întunecatul are o singură dorință: să îl alunge pe om de pe cărare și Dumnezeu să îl aducă mereu pe cărarea luminii. Deși motivele pentru care acționează Dumnezeu și Iisus sunt diferite, scopul final este acela al creșterii spirituale. Legea lui Dumnezeu este cea care primează. Cei care nu încalcă legile divine sunt salvați și rămân pe calea luminii, deci scopul încercării este atins. Cei care nu respectă legea lui Dumnezeu cad în brațele Întunecatului și sunt luați încetul cu încetul în întunericul deplin.

Căderea începe cu un păcat, cu o patimă și continuă cu altele. Așa Întunecatul își adună oștirea și Dumnezeu salvează sufletele care merg în lumina Lui. Între sufletele întunecate de patimi și cele ce sunt curățate de puterea luminii divine este o prăpastie. Sau așa cum spune Dumnezeu, ˮdeparte ca cerul de pământ sunt în exprimarea gândirii și atitudinii umaneˮ. Căutătorii în lumină sunt în atenție continuă, pentru că știu că sunt încercați și se străduie să își păstreze sufletele curate. Astfel lupta între întuneric și lumină este, de fapt, lupta între oamenii lui Dumnezeu și ai celuilalt.

Modul în care simt, acționează și aspiră aceste două categorii de oameni este compl t diferit. Pe calea luminii acționează iubirea, pe calea întunecată acționează, evident, întunericul urii, al deznădejdii, al neputinței, al fricii. Puterea interioară a unui om care își cultivă calitățile este cu mult mai mare decât el însuși știe. Încetul cu încetul se descoperă pe sine, cel adevărat, și în relația lui cu Dumnezeu ajutorul este continuu. Mintea și sufletul lui sunt, încetul cu încetul, dăruite lui Dumnezeu și el trăiește cu bucurie abandonul.

Deci calea fericirii este calea abandonului divin. Lăsați-L pe Tatăl să vă rezolve problemele vieții și veți fi fericiți.

18. Puterile întunericului

Puterile întunecate ale pământului, prin reprezentanții ei de pe pământ, luptă pentru a-și păstra supremația. Din păcate, sunt pe pământ acum foarte multe forțe ale întunericului care se luptă să stingă lumina.

Oamenii care au pornit pe cărarea luminii sunt foarte, foarte atacați, atât de atacați, că uneori nu mai au forța să înainteze în viață. Puterile întunecate vor să dețină supremația pe pământ prin forța materială pe care o posedă.

Ele nu știu ce înseamnă putere spirituală autentică și nici nu vor ști vreodată.

Se poate spune că forțele întunericului s-au adunat în societăți secrete pentru așa-zisa organizare a lumii. În realitate, nu fac nimic altceva decât să manipuleze continuu populația lumii. Pentru a explica mai în detaliu această problemă, să vorbim despre puterea societăților secrete în adevăratul sens al cuvântului. În cea mai mare parte ele acționează ascuns prin tot felul de oameni care nici nu știu pe cine servesc. Puterile întunecate sunt, adesea, foarte puternic ancorate în viața politică a multor state ale lumii. De aici și multiplele probleme ce sunt generate în lume pe plan economic, financiar, social și politic. Practic, ei coordonează toate planurile importante ale vieții umane.

Vă întrebați, desigur, cum a lăsat Dumnezeu ca acest lucru să se întâmple. Vă voi răspunde. Da, Dumnezeu a lăsat ca lumea aceasta pe care ați construit-o voi să se dărâme, să dispară și Dumnezeu vrea să se prăbușească chiar dinăuntrul ei. Puterea oamenilor întunecați este acum foarte, foarte mare. Puterea oamenilor ce caută lumina și credința a început însă în ultimul timp să crească și ea suficient ca să devină periculoasă pentru cei întunecați.

Oamenii buni și credincioși vor să se mântuiască, să fie iertați și ei învață iubirea și iertarea. Cei întunecați sunt foarte răi și răzbunători. Ei nu pot iubi pe nimeni, ei iubesc numai puterea, banii și răzbunarea.

Pentru a da câteva detalii mai importante, să vă prezint aspectele gândirii lor. Ei spun că Dumnezeu, Arhitectul Universului, cum Îi spun ei, poate fi manipulat, că ei dețin suficiente mijloace pentru a deveni cei ce conduc lumea.

Nu sunt complet conștienți că forțe ale întunericului îi conduc. Pentru că organizarea este concentrică, cei de pe ultimele niveluri chiar habar nu au în ce sunt înscriși. Ei sunt cei mai manipulați, dar tot ei sunt puși să-i manipuleze pe ceilalți oameni. Pentru a face față tuturor încercărilor la care sunt supuși, oamenii de lumină au foarte mare nevoie de ajutor divin.

Forțele întunecate unite sub același steag al urii și al decimării vor să distrugă pământul, să omoare oamenii și ei să domnească ca și cum pământul ar fi moșia lor. Nu toți puteți înțelege în ce constă răutatea lor, pentru că nu toți aveți cunoștințe despre mijloacele lor de luptă. Aici, în această scurtă descriere vă dau numai câteva detalii. Puterea înțelegerii nu o puteți avea, dacă nu vă deschideți puțin mintea și sufletul.

Ce se întâmplă, practic, acum, pe planetă? Se distruge natura, se distruge economia statelor mai mult sau mai puțin dezvoltate, în plan financiar problemele sunt foarte, foarte mari. Ceea ce e greu de înțeles este că tocmai cei ce au generat această cumplită decădere sunt cei care au beneficii uriașe. Și acest lucru nu este cu adevărat drept, în viziunea voastră. Este drept și vă voi explica de ce.

Este drept, pentru că atunci când va fi finalul lor, nu vor mai avea cum să își refacă puterile. Ei cred că prin puterea banului vor prelua conducerea lumii și acum sunt cât se poate de pregătiți pentru acest pas. Numai că omenirea, cei mulți, se mișcă într-o direcție contrară. Ei, ceilalți, care caută lumina și cei ce sunt neutri, sunt, de fapt, majoritatea sufletelor pe pământ.

Pentru a înțelege în ce constă această transformare profundă, se pune la punct un alt concept nou pentru mulți, acela de apucă și apoi dăruiește. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că ei sug vlaga popoarelor lor și apoi aruncă firimituri pentru a da impresia că vor binele. În realitate, ei vor să-i facă pe pământeni sclavii lor. Și în proporție destul de mare i-au îngenuncheat pe oameni.

Lipsa de informare, sărăcia, lipsa de credință i-au dus pe foarte mulți în planuri cel puțin îndoielnice ale vieții. Puțini sunt cei ce au acum credință curată în suflet. Puțini sunt cei care chiar știu că Dumnezeu e iubire și ei aplică legile iubirii. Puterea divină nu lucrează, dacă sufletul omului nu emite iubire. Puterea iubirii este singura prin care veți putea îndepărta răul din lume. Multe dintre problemele vieții voastre ar dispărea, dacă voi ați intra în stare de iubire profundă. Puterea iubirii este puterea luminii Mele și a Tatălui și a Duhului Sfânt.

Forțele întunericului folosesc foarte multe tehnici de manipulare, de legare a sufletelor voastre. Și ceea ce este mai grav, cu unii chiar reușesc. Mulți sunt cei ce le cad în capcane. Dacă însă cei ce cad în capcanele întunericului se trezesc, sunt ajutați foarte mult de forțele luminii să își găsească cărarea. Mulți dintre cei ce caută lumina, din păcate, se închină forțelor întunecate. Mulți sunt cei ce vorbesc despre credința lor, despre puterea lui Dumnezeu, dar, în realitate, nu au nici cea mai mică legătură nici cu credința, nici cu Dumnezeu. Ei se mint și pe ei înșiși. Ei sunt din ce în ce mai aproape de întuneric și vorbesc despre lumină.

Sunt foarte mulți oameni pe planetă care se cred mari îndrumători spirituali, în realitate nu sunt decât niște ființe

întunecate de puterea orgoliului și decăzuți din punct de vedere spiritual. Falșii învățători, falșii profeți sunt, practic, peste tot. Unii sunt chiar membri ai acestor societăți secrete, alții nici nu știu ce fac.

Pentru mai multă claritate a acestei idei vă voi spune simplu. Și Dumnezeu și cel Întunecat lucrează prin oameni.

Doar că lucrarea lui Dumnezeu se face cu alte mijloace și în alt mod decât a întunecatului. Lupta dintre întuneric și lumină este lupta acestui sfârșit de lume și început de lume nouă. Pentru convertirea răului în bine este necesară transformarea urii în iubire. Și din păcate, cine urăște nu știe să iubească. Dar cei ce iubesc pot să împrăștie lumină și iubire peste tot în lume. Puterea înaltă a luminii este însă cea care face ca sufletele să cânte de fericire. Puterile întunecate nu fac nimic altceva decât să lovească și să distrugă.

Să trecem la planul de perspectivă. Ce anume ar trebui să faceți pentru a înlătura întunericul și întunecații de la conducerea acestei lumi? Înainte de toate trebuie să nu vă mai lăsați manipulați, să vă rugați să vi se arate adevărul. Apoi să construiți în jurul vostru o rețea de iubire. Puterea divină lucrează spre a vă dărui soluțiile cele mai bune, doar că voi le alegeți pe cele mai proaste.

Apoi aveți încă ceva foarte important de făcut, să întăriți forța bisericii tradiționale, să schimbați dogmele rigide, să vă apropiați mai mult de Dumnezeu și să-i învățați pe toți ceilalți oameni cum să se apropie. Cel mai greu pas de făcut este unitatea religiilor. Ele sunt multe și destul de diverse și asta creează foarte multe dispute între oameni.

Dacă ați păstra numai legile moralei, ați vedea că, de fapt, toate religiile propovăduiesc iubirea. Dar, dacă Dumnezeu e iubire și este unic, are importanță prin cine a venit credința sau cum l-ați numit pe creator? Nu, evident, nu are. Numele l-ați dat voi, oamenii, nu Dumnezeu. Unirea tuturor religiilor lumii în una singură este inevitabilă. Cum va fi acea religie, cum va fi adoptată, veți vedea.

Coborârea Mea pe pământ, la a doua venire, va aduce multe schimbări în planul gândirii și credințelor voastre. Așa că vă rog să vă pregătiți pentru o lume nouă, pentru că venirea Mea pe pământ asta aduce, zorii unei lumi noi.

Sunt acum foarte multe de schimbat în lume, dar nu sunteți în stare să faceți schimbări singuri, le vom face împreună. Forțele întunericului vor fi alungate definitiv de pe pământ și veți trăi în pace și iubire. Acesta este dezideratul noii lumi ai cărei zori se arată.

19. Condiția interioară

Omul caută mereu să înțeleagă care este cauza problemelor cu care se confruntă el în viață. Foarte puțini sunt cei care realizează că tot ceea ce primesc este în strânsă dependență cu starea lor interioară. Adesea mulți dintre cei ce caută să găsească soluții pentru a înțelege puterea lumii spirituale se opresc la a înțelege. Din păcate, numai înțelegerea nu ajută la evoluție; este, cu certitudine, necesar un efort personal continuu pentru purificare interioară.

Condiția interioară a minții, a sufletului, a inimii este cea care determină apariția unor evenimente în viață. Toți cei care pot spune că au înțeles de ce trăiesc anumite evenimente și au început să se purifice trebuie să știe în ce anume constă această purificare. Pentru a putea merge mai departe în viață în direcția corectă, e necesar un ghidaj interior corect. Lumea spirituală este cea care se cucerește cu efort personal continuu. Un om cu adevărat spiritual știe că are mereu de lucru cu propriul sine.

A înțelege că ești parte din Dumnezeu, dar a nu face nimic pentru a te purifica este cea mai mare greșeală. Orice om de pe pământ are nevoie de purificare. Acesta este, în principiu, rolul religiilor lumii. Din păcate, puține dintre

ele își împlinesc, cu adevărat, menirea. Atât timp cât omul nu este învățat că puterea divină este în el și că ea trebuie să fie suportul vieții lui, toată învățătura este în deșert.

Puterea interioară fiecare om o descoperă prin sine. Descoperirea puterii divine se face însă cu foarte mare atenție, înțelegere, pace, iubire, smerenie și bucurie. Dumnezeu a spus: ˮAm creat omul după chipul și asemănarea MEAˮ.

Asta nu înseamnă nimic altceva decât că fiecare om se creează pe sine prin gând, cuvânt, sentiment și că are Scânteia de Dumnezeu care îi dă toată forța divină. Omul care înțelege asta face eforturi să se îndepărteze de acele învățături care nu sunt altceva decât predici deșarte. Nu mai ascultați orice neavenit care se crede mare învățător. În voi toți este, de fapt, toată puterea MEA. Începutul unei autentice vieți spirituale începe prin recunoașterea MEA ca Fiu al lui Dumnezeu. Dacă în forul vostru interior înțelegeți asta, atunci înțelegeți și că sunteți nemuritori și că viața este darul iubirii și al iertării și că nimic din ceea ce primiți în viață nu este fără voia Tatălui, că totul este spre purificarea voastră. Dacă acceptați că puteți ajunge la Tatăl numai prin MINE, atunci pe MINE Mă veți căuta înainte de toate în ființa voastră interioară.

Pentru a pune lucrurile în ordine, toată Treimea e în om, și Tatăl, și Fiul, și Duhul Sfânt. Dar Duhul Sfânt lucrează în primul rând prin MINE. În Sfânta Taină a Împărtășaniei nu este nimic altceva decât puterea Duhului Sfânt. De asemenea puteți înțelege că agheasma nu este nimic altceva decât apa Botezului sfințită cu puterea Duhului Sfânt.

Deci recunoașterea MEA ca Fiu al lui Dumnezeu presupune pentru voi și recunoașterea celorlalte Taine, a Botezului, a Mirungerii, a Impărtașaniei, a căsătoriei. Toate Tainele Bisericii creștine Mă recunosc pe MINE ca unic Fiu al Creatorului. Dar asta nu presupune că Tatăl are un singur fiu. El are întreaga lume creată de El. Eu sunt Fiul Lui creat numai din puterea Duhului Sfânt, de aceea Duhul Sfânt lucrează în voi și prin MINE. Toate Tainele conțin puterea înaltă a Duhului Sfânt.

Sunt multe lucruri de explicat pentru a detalia cât de cât tema. Să încep cu puterea Tainei Botezului. Botezul ca o Taină este de o putere copleșitoare în religia creștină. Botezul este cel care protejează omul de puterile potrivnice, pentru că este, în principiu, Haina Duhului Sfânt pusă pe cel botezat. Haina Duhului Sfânt pusă la Sfântul Botez se păstrează curată, numai dacă omul trăiește curat. Altfel această Haină este mânjită și omul începe, încetul cu încetul, să decadă.

Da, o să ne referim la modul în care aceasta poate fi curățată. Acest lucru este, evident, posibil prin rugăciune, spovedanie, împărtășanie, într-un cuvânt, practicarea vieții creștine. Cine știe că este purtător de Duh Sfânt, nu numai în ființa lui interioară, ci și pe trupul lui, prin Haina Botezului, nu se mai teme de atacurile întunericului. Iar cine nu are practică creștină este atacat continuu de forțele întunericului și destul de ușor el cade în brațele răului.

Puterea interioară a omului nu poate lucra decât în pacea, iubirea, smerenia față de Dumnezeu și de creația Lui. Cine înțelege asta are atenția mărită la tot ce i se întâmplă. El știe să fie și om și purtător de har și își respectă ambele condiții. Condiția de om este respectată prin îngăduința față de ceilalți, iar cea de purtător de har, prin respectarea legilor lui Dumnezeu.

Sunt foarte multe lucruri de spus în legătură cu această temă. Respectarea legilor lui Dumnezeu presupun recunoașterea, cu prioritate, a legilor moralei și aplicarea lor în viață. Dar mai presupun și acceptarea că toate întâmplările vieții unui om vin cu voia lui Dumnezeu pentru creșterea lui spirituală. Procesul de transformare interioară a fiecărui om ar trebui să fie continuu.

Lumea nu înțelege de ce sunt atât de multe căutări spirituale acum în lume. Răspunsul e simplu. Este un proces de transformare la nivel planetar, de proporții uriașe. Sunt milioane de oameni prinși într-un proces de evoluție spirituală conștientă. Asta înseamnă că ei pun pe primul plan evoluția spirituală, că ei înțeleg că, dacă pornesc să își dirijeze viața, respectând legile divine și creând în spirit întâi, nu în materie, sunt pe calea lui Dumnezeu.

Tot ceea ce vă doriți să înfăptuiți în viață trebuie înainte de toate să înfăptuiți în spirit. Să obțineți energia acelei acțiuni și atunci ea se va împlini de la sine. A tot cere lui Dumnezeu să vă dea ceva e cea mai proastă acțiune.

Dumnezeu a dat tuturor oamenilor toate instrumentele necesare procesului de alchimie interioară prin care omul să obțină informația și energia necesare oricărei acțiuni benefice evoluției lui. Din păcate, omul, foarte des, acționează după puterea minții lui și uită că înțelepciunea i-o dă numai Dumnezeu.

Pentru a acționa cu înțelepciunea minții divine, e însă necesar un efort de abandon în brațele lui Dumnezeu. Ce înseamnă asta, vă veți întreba. Procesul de abandon în brațele Tatălui nu este unul care poate fi realizat peste noapte. A da toate grijile și toate problemele vieții voastre lui Dumnezeu și a fi liniștiți după aceea înseamnă a avea o credință completă. A renunța la scenariile continue ale propriei minți este, de fapt, esențial. Pentru că, ceea ce veți primi ca posibilă cale de urmat de la Dumnezeu, va fi cu totul altceva decât ceea ce gândiți voi. Puterea interioară a fiecărui om este, practic, nelimitată, din păcate, accesul la întreaga putere este greu de obținut.

Efortul personal presupune înțelegere, acțiune și așteptare în pace. Comportamentul omului ca și cum a primit ceea ce dorește este singura cale ca ceea ce așteaptă să și primească. Atitudinea interioară, după cum am spus, este totul. În univers totul funcționează după legile rezonanței, ceea ce ești, aceea primești. Deci starea voastră interioară, a gândurilor și a sentimentelor voastre este cea care vă aduce în viață ceea ce aveți. Deci atitudinea este, în principiu, totul.

Trebuie să învățați să trăiți în încredere că Dumnezeu nu vă părăsește niciodată, că întotdeauna veți fi sprijiniți, că nu sunteți niciodată singuri. Dacă puteți trăi cu acest sentiment implantat profund în mintea și în sufletul vostru, atunci vă puteți construi atitudinea corectă față de legile lui Dumnezeu și puteți accepta procesul de purificare interioară prin care treceți prin întâmplările vieții voastre.

Aceasta este legea lui Dumnezeu: ˮCine are i se va mai da și cine nu are i se va lua și ceea ce nu areˮ. Dacă vreți să înțelegeți sensul profund al exprimării, el poate fi astfel explicat. Cine are credință și putere spirituală va primi mereu ajutor divin, cine nu are credință va rămâne în afara legilor divine și va fi expulzat din lumină către puterile întunericului. Deci, dacă ați ales lumina, veți primi ajutor, important este să fiți lumină și pe dinăuntru. Puterea lui Dumnezeu din ființa voastră vă va ajuta să fiți mereu în condiția necesară înțelegerii modului în care puteți ajunge mereu pe cărarea învingătorului.

Lupta cu întunericul nu este calea cea bună, întunericul se stinge cu lumină și lumina vine cu iubire, pace, smerenie și bucurie. Dacă puteți trăi continuu acest sentiment, atunci cu certitudine viața voastră va fi cea pe care o așteptați.

20. Puterea gândului, puterea cuvântului

Între toate lucrurile pe care trebuie să le învețe un om cel mai important este să învețe cât de mare putere au gândurile și cuvintele lui. Omul nu înțelege un lucru elementar, că el își clădește viața prin gândurile și cuvintele lui.

Cum îi sunt gândurile și vorbele, așa îi este și viața.

Biblia începe cu: ˮLa început a fost Cuvântul și Cuvântul a fost de la Dumnezeu și Dumnezeu a fost Cuvântulˮ. Deci dacă Dumnezeu a construit lumea prin cuvânt, înseamnă că este foarte important.

Tot Dumnezeu spune: ˮAm făcut omul după chipul și asemănarea Meaˮ. Dacă Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea Lui, înseamnă că și posibilitățile omului sunt ca ale Lui, deci și puterea cuvântului. Dumnezeu a creat lumea întreagă prin cuvânt. Omul își creează propria lume prin cuvânt.

Să vă explic acum în detaliu acest proces al creației prin cuvânt. Dacă este ceva ce trebuie înțeles profund, este că

lumea întreagă este codificată energetic, că fiecare lucru este, de fapt, o energie și pentru a îl exprima sub diverse forme este necesară energia lui. Dacă cuvântul este puterea creației, atunci cuvântul este în sine energie și orice gând sau cuvânt se implementează în câmpul omului respectiv și generează la rândul lui legături cu toate câmpurile de vibrație identică din univers. Aceste legături sunt cele care generează amplificarea câmpului generat inițial de om.

Puterea gândului și a cuvântului este identificată cu nevoile și dorințele omului și universul creat răspunde cerințelor lui. Aceasta este legea profundă a universului creat, așa este creat universul. Nimeni nu primește nimic decât ceea ce el însuși emite. Puterea gândului și a cuvântului este mai mare sau mai mică, în funcție de sentimentele omului, de atitudinea lui profundă. Pentru o rezonanță foarte înaltă trebuie ca gândurile, vorbele și sentimentele să fie în armonie, aliniate la aceeași vibrație. Atunci când gândul e într-o direcție, exprimarea în alta și sentimentele în alta, omul este în dezechilibru interior complet și ceea ce primește este tot dezechilibru.

Pentru echilibrarea celor trei componente ale omului, gânduri, vorbe, sentimente, e necesar un efort continuu de autocenzură și autocontrol. Pentru a alinia gândurile, sentimentele, pentru a exprima doar ceea ce e frumos în ființa lui, omul trebuie să înceapă să vadă frumusețea profundă a vieții. Confruntarea cu tot felul de probleme în viața lui ar trebui să-i fie de folos omului în procesul lui de transformare, de purificare interioară. Dar pentru a face acest lucru omul ar trebui să fie în acord cu legile divine, să accepte că Legea lui Dumnezeu e în toate și că ceea ce îi este trimis a generat el odată, chiar dacă nu înțelege cum și când, și că nu are decât un singur scop: să îl ajute să se transforme, să fie mai luminat, mai înțelept și mai bun.

Puțini sunt însă cei ce înțeleg asta din evenimentele vieții lor. Mulți sunt cei care primesc aceeași lecție de viață de foarte multe ori, sub tot felul de forme, dar schimbarea în viața lor nu apare. Ei pozează mereu în postura de victime și nu văd și celălalt capăt al firului.

Viața omului pe pământ nu este decât un proces continuu de transformare, pentru unii în bine, pentru alții în rău.

Cei ce aleg calea luminii, calea lui Dumnezeu, se duc spre înțelegere, sunt ajutați încetul cu încetul să înțeleagă procesul profund al vieții și să se purifice. Cei ce nu aleg această cale, cei ce nu pun creația pe primul loc în viața lor și nici pe Dumnezeu sunt lăsați să facă ce doresc ei. Dumnezeu i-a dat omului un mare dar, liberul arbitru și el este cel care decide ce face cu viața lui.

Construirea propriei vieți prin gând și prin cuvânt este o realitate pe care unii o înțeleg, o studiază și o aplică în viață. Când cuvântul este asemenea gândului și în acord cu sentimentele interioare, cu trăirile omului, atunci puterea lui de creație este extraordinară. Crearea prin cuvânt este realizabilă de fiecare om, unii creează spre binele lor, iar cei inconștienți, spre răul lor. Crearea vieții viitoare a fiecărui om este în strânsă dependență de ceea ce gândește și simte la momentele precedente ale vieții. Viitorul este construit de prezent și este oglinda trecutului.

Fiecare om ar trebui să își pună în față oglinda trecutului lui, în gânduri, sentimente și vorbe și să se responsabilizeze, pentru că are exact ce a semănat. Pentru a crește puterea interioară a exprimării sentimentelor și a gândurilor, omul trebuie să se unească cu Scânteia de divinitate din el. Dumnezeu a pus în om, prin Scânteia divină, toată puterea Lui. Din păcate, omul nu știe să o acceseze și nu știe să privească spre el ca spre o autentică creație. Puterea exprimării omului prin cuvânt este extraordinară.

Clădirea unei vieți noi presupune înțelegerea completă și profundă a vieții trecute, revizuirea atitudinilor și a modelelor eronate de gândire și raportarea continuă la adevărul divin. Dumnezeu a creat lumea pentru iubire și din iubire. Singurul liant între om și Dumnezeu este numai iubirea și pacea. Pentru a trăi în pacea profundă, indiferent ce i se întâmplă în viață, omul are nevoie de credință și prin credință primește și puterea înțelepciunii. Cine crede că poate deveni înțelept fără Dumnezeu se înșeală. Dumnezeu este singurul care dăruiește omului puterea înțelepciunii.

Să vă explic ce înseamnă, de fapt, să fii înțelept. Să fii înțelept înseamnă să privești întâi lucrurile vieții din perspectiva spiritului, să vrei să înțelegi sensul profund al evenimentelor vieții tale și să te schimbi continuu pentru a te pune în acord cu armonia divină. Cine Îl caută pe Dumnezeu știe cât de importantă este propria lui armonie și face mereu ceea ce trebuie pentru a redeveni armonie.

Armonia este cheia fericirii. Armonia înseamnă să gândești, să spui, să simți frumos, să te raportezi frumos la toți ceilalți, indiferent cum sunt ei în realitate și să te simți parte din creație. Puterea înțelegerii și acceptării acestor adevăruri o au mulți oameni, din păcate, a aplicării efective o au destul de puțini. Viața în sine este o lecție continuă. Cine vrea să își învețe lecțiile vieții și să evolueze lucrează la transformarea lui interioară continuu.

Acest proces de alchimie interioară este practic continuu. Omul primește multe ajutoare în acest proces. Practic, el trebuie numai să accepte procesul , să intre în el prin încredere și rugăciune și procesul de transformare, de curățare interioară este declanșat de forța Scânteii divine. Dumnezeu este, de fapt, Cel care duce lucrarea până la capăt. Dar nimeni nu primește ceva din ceea ce nu merită. Dacă este pregătit pentru un salt spiritual, omul este ajutat să înțeleagă ce anume trebuie, de fapt, să schimbe în atitudine, în gând, în cuvânt, ca direcția pe care se deplasează viața lui să fie cea prin care el să primească mai multă lumină. Între ceea ce este omul și ceea ce poate el deveni nu stau decât alegerile și credințele lui. ˮIa-ți crucea și umblăˮ înseamnă mult mai mult decât înțelege, în mod eronat, omul. Tot ceea ce omul duce în spate sunt credințele și alegerile lui. Dacă alegerile și credințele sunt corecte, atunci și crucea lui este ușoară. Practic, astfel el dă cârma vieții sale lui Dumnezeu și viața lui, și direcția merg corect spre împlinirea voii Tatălui.

E adevărat că între ceea ce vrea Tatăl pentru om și ceea ce vrea omul este, de foarte multe ori, o diferență foarte mare. ˮCăile Mele și căile voastre, dorințele Mele și dorințele voastre sunt departe ca cerul de pământˮ spune Tatăl. Dar cei ce caută, cu adevărat, înțelepciunea pot înțelege sensul profund al acestei afirmații. Căile Domnului și căile omului se despart foarte des, legile Domnului și legile omului au principii diferite. Legile Domnului pun pe primul plan iubirea, creația, legile omului pun pe primul plan căutările și nevoile în planul vieții materiale, pământene.

Ceea ce omul trebuie să înțeleagă este că, înainte de toate, el trebuie să construiască în spiritual energia necesară realizării unui proiect. Acest lucru nu înseamnă nimic altceva decât aducerea atitudinii omului în postura de a deține vibrația necesară ca universul să îi trimită energia necesară acțiunii respective. Când energia care a fost acumulată de om este suficientă și în concordanță cu vibrația necesară, nu mai este necesară decât așteptarea.

Asta înseamnă că omul face efort numai de schimbare interioară, pentru că restul vine de la sine.

Procesul este profund și complex, în legătură cu legile universului creat. Nimeni nu primește decât ceea ce este, cei ce au mai primesc, celor ce nu au li se ia și ceea ce au. Cei ce au căutări primesc energie pentru realizarea proiectelor lor, cei ce nu au rămân și fără puținul pe care îl au. Așa lucrează universul. Acestea sunt legile lui. Ar fi important să le înțelegeți și să le aplicați pentru ca viața să vă fie în acord cu lumina, pacea și iubirea.

21. Puterea adevărului

Cunoașteți adevărul și veți fi liberi. Libertatea pe care Dumnezeu a dat-o omului este esențială în planul creației.

Dar fiecare om trebuie să găsească el însuși adevărul. Puterea de a discerne adevărul trebuie să o găsească fiecare om în parte. Pentru a putea primi darul discernământului, omul trebuie să facă o lucrare spirituală cu sine, să își cultive principiile morale, să respecte legile divine. Puterea de discernământ apare numai ca efect al efortului personal. În viață nimeni nu primește nimic din ceea ce nu merită.

Acum lumea e în schimbare profundă și fiecare om are șansa să își găsească calea. Modul în care omul poate să își cultive, cu adevărat, discernământul este să aștepte cu bucurie întâlnirea cu puterile lăuntrice. Puterea lăuntrică nu

este alta decât puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl și Eu, Fiul, împreună cu Duhul Sfânt formăm Treimea cea nedespărțită. Orice om ar trebui să știe că lucrarea divină se realizează în fiecare prin puterea Duhului Sfânt. Fiecare om are potențialul de a-și activa puterile divine prin invocarea Duhului Sfânt.

Tot ceea ce face omul în viața lui este important, pentru că, din păcate, cei ce sunt departe de Dumnezeu și de puterea LUI nu au acces la acest mare har al Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este puterea supremă care se manifestă în timpul slujbelor religioase. Preoții invocă destul de des puterea Duhului Sfânt. Cea mai mare putere din Univers este puterea Duhului Sfânt. Când cereți pentru cineva puterea Duhului Sfânt, dacă sunteți cu adevărat curați la inimă, acel om este obligat să spună adevărul. Astfel Duhul Sfânt se manifestă ca puterea supremă a adevărului divin.

Cine caută adevărul, cine Îl caută pe Dumnezeu trebuie să știe că este în puterea lui să invoce puterea divină și aceasta să se manifeste pentru el. Eu Mă manifest prin puterea Duhului Sfânt și Tatăl, la fel. El este puterea care Ne reprezintă, este a treia parte a Treimii și e nedespărțită de Noi. În voi toți este puterea Treimii, trebuie să știți și să credeți asta.

Invocarea puterii Sfintei Treimi presupune invocarea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Dar fiecare parte a Treimii se manifestă prin puterea Duhului Sfânt. Întreaga creație primește puterea și lumina Duhului Sfânt. Energiile înalte ale pământului sunt active prin puterea Duhului Sfânt. Tot ceea ce vedeți, simțiți, doriți, puteți activa doar prin puterea înaltă a Duhului Sfânt.

Când omul începe să caute adevărul, adevărul vine la el. Universul întreg lucrează prin rezonanță. Ceea ce omul caută, ceea ce simte este foarte, foarte important, pentru că acelea sunt energiile cu care el rezonează și care îi aduc exact ceea ce simte, nu ceea ce gândește. Adevărul în univers nu poate fi nici ascuns, nici evitat. El este unul singur. Dumnezeu este puterea înaltă a creației și El a creat legile acestui univers care lucrează indiferent de situație. Cine respectă legile ajunge la adevăr, cine nu, nu.

Adevărul vă face liberi, aceasta este calea. Deciziile, alegerile și credințele sunt însă esențiale. Unele dintre trăirile umane sunt însă departe de puterea înaltă a creației. Omul Îl caută pe Dumnezeu, caută puterea LUI, cere mereu ajutorul, dar greu înțelege că puterea pe care el o caută este chiar în el. Pentru a ajunge la adevăr, omul trebuie să acceseze această putere lăuntrică. Dincolo de tot ceea ce omul caută în viața lui, adevărul divin este singurul prin care omul primește acces la adevăr. În lumea spirituală lucrurile doar sunt așa cum trebuie, ele nu pot fi schimbate. În lumea materială oamenii sunt cei care schimbă mereu legile. Dumnezeu nu schimbă niciodată ceea ce a creat. Omul este cel care schimbă mereu, el este mereu nemulțumit, mereu în căutarea a ceva. Cel mai important aspect al vieții unui om sunt alegerile lui, credințele lui, modul în care își dirijează viața.

Puterea omului de lucru cu sinele nu este prea des pusă în valoare, pentru că omul nu prea știe nici ce să facă cu ceea ce este, nici cum să devină stăpânul propriei lui vieți. Înainte de toate este important aspectul prin care omul se raportează la principii în viața lui. Dacă principiile lui de viață sunt sănătoase, atunci el poate face mereu câte un mic salt spiritual. Când el începe să devină conștient de ceea ce este corect să facă pentru binele lui, atunci începe cu adevărat urcușul. Viața spirituală a fiecărui om este foarte importantă. Din păcate, mulți oameni nu au deloc viață spirituală. Dacă socotim cât de puțini dintre cei ce sunt religioși sunt cu adevărat preocupați de schimbarea lor interioară, putem spune că sunt foarte puțini oameni preocupați de spiritualitatea autentică.

La prima vedere, preocuparea pentru spiritualitate în lume este foarte mare. Din păcate, o mare parte dintre așa zisele curente de educație spirituală nu sunt decât barbarii ale spiritului. Mulți sunt cei ce activează în oameni credințe false, mulți cei ce își fac idoli din oameni întunecați, mulți cei ce caută în locurile în care nu vor găsi vreodată ceva. Astfel se poate spune că lumea spirituală rămâne cu adevărat deschisă doar unui număr foarte mic de oameni. Aceștia sunt, în principiu, cei ce lucrează în umbră pentru binele lumii întregi.

Ceea ce ar fi esențial să știți este că lumea spirituală presupune efort de purificare continuă și acest efort de purificare trebuie să fie conștient. Lumea se deschide la picioarele celor ce știu să calce pe urmele luminii, adevăratei lumini, și să aplice în viață legile divine. Fiecare om are toate șansele pe care el însuși și le dă. Încetul cu

încetul, fiecare om poate înțelege că legile divine nu pot fi încălcate fără efecte.

Eu am murit pe cruce pentru ca voi să vă mântuiți. Nu prea știți cu adevărat să interpretați nici moartea, nici învierea MEA. Dacă Tatăl și-a trimis unicul Fiu pe pământ pentru a răscumpăra prin jertfă păcatele lumii, atunci voi trebuie să doriți să vă întâlniți cu MINE. Această întâlnire poate avea loc prin chemarea Duhului Sfânt pe care o puteți face așa: ˮVino, Duhule Sfinte, în viața mea, căci Tu ești puterea cerului, a Tatălui și a Fiului și a mea, pentru că și eu sunt creație și Tatăl a pus în mine toată iubirea și forța Lui. Aștept, Tată, acum și aici ca puterea Duhului Sfânt care lucrează în mine să mă elibereze de păcate, de neputințe și de dureri. Știu că Tatăl mi-a dăruit puterea de a înțelege ce trebuie să fac pentru a merge pe calea Lui. De aceea eu cer acum puterea Duhului Sfânt pentru a avea discernământul perfect al minții mele. Știu că pot fi mereu ceea ce Tatăl dorește, de aceea acum și aici cer Duhului Sfânt să se coboare peste mine și puterea Lui să-mi dăruiască. Eu sunt om, dar sunt și purtător de har prin înalta putere a Duhului Sfânt. Eu caut mereu ceea ce este esențial pentru exprimarea adevărului divin, de aceea cer puterea Duhului Sfânt.

Fie ca Duhul Sfânt să se manifeste în mine acum și aici cu puterea Tatălui Ceresc și a Fiului Lui, Iisus Hristos.ˮ Nimeni și nimic nu poate opri procesul de purificare prin Duhul Sfânt. Dacă omul ar înțelege cât de mare este puterea pe care Tatăl Ceresc i-a dat-o, ar fi mult mai puternic și mai încrezător. Tot ceea ce trebuie omul să facă este să creadă în adevărul divin și acesta va veni la el prin înalta putere a Duhului Sfânt.

Calea este unică, dar se poate ajunge pe ea prin diferite modalități. Unii reușesc urmând cu strictețe calea religioasă, alții, prin cunoaștere și foarte puțini, prin trăire. Omul are o mare nevoie de Dumnezeu, dar se roagă, din păcate, unui Dumnezeu exterior. Puterea înaltă a luminii divine poate lucra în toți, puțini sunt însă cei ce știu să o activeze. Lumina există, dar puțini știu să apese pe buton.

Ceea ce este esențial ține de modul în care omul se raportează la Dumnezeu, la sine și la ceilalți. Aceasta este tema acestei cărți. Despre asta vorbim, pentru că trebuie să fiți conștienți că voi alegeți ceea ce vreți să fiți și să faceți.

Viața voastră este darul lui Dumnezeu, dar alegerile și credințele vă aparțin. Acest lucru nu poate fi schimbat.

Sunteți liberi să găsiți adevărul sau nu. Voi alegeți, Tatăl v-a dat libertatea alegerilor. Voi decideți ce faceți cu această libertate, încotro vă îndreptați.

Acum lumea se schimbă, dar foarte puțini sunt cei ce participă activ și conștient la această schimbare. Aceștia sunt cei ce au găsit adevărul și se exprimă liber în puterea lui Dumnezeu.

22. Dovezile credinței

Cine crede în MINE se va mântui, cine nu crede în iad se va duce. Ce este credința pentru voi? În general, nu este ceea ce vă poate ajuta să vă luminați, să vă purificați. Puterea credinței autentice este mai mult decât o cunoaștere și o aplicare în viață a principiilor morale.

Credința autentică este trăire, purificare continuă și abandon în brațele Tatălui. Autenticul trăitor în Dumnezeu știe să facă distincție între ceea ce vine din lumina Tatălui și ceea ce vine din întunericul propriei sale neputințe de a se adapta la legile înalte ale moralei. Credinciosul autentic știe să fie întotdeauna în pace, iubire, bucurie. Pe el nu îl

sperie nimic, pentru că are cele trei virtuți: credința, nădejdea și dragostea.

Aici vom dezvolta subiectul credinței. Credința în sine este puterea unui miracol interior. Cei ce cred vor mai primi, celor ce nu cred li se va lua și ceea ce au. Pentru a pune bine în lucrare propria viață, omul trebuie să aibă o viață duhovnicească, să fie în legătură cu un preot care să îl îndrume și să îl sprijine continuu.

Pentru a detalia această temă trebuie să explic puterea păcatului asupra omului. Păcatul lucrează ascuns și sapă la rădăcina pomului vieții. Cine nu își recunoaște păcatele se așază de-a curmezișul râului vieții și este dus în mâl sau în mâlul urât mirositor al minciunii.

Pentru a pune la punct această idee să începem cu definiția pomului vieții. Pomul vieții este, simbolic vorbind, întregul arsenal de posibilități trăite, dar și al celor ce pot fi trăite. Să spunem, simbolic, este pomul trecutului și al viitorului. Pornind de la simbolul pomului cunoașterii binelui și a răului, pot spune că binele și răul există în același timp și că amândouă își fac lucrarea. Binele îl mulțumește pe om, răul nu. Deși în cea mai mare parte a cazurilor omul, numai prin provocările dureroase ale sorții, urcă pe căile luminii. Să spunem simplu, durerile îl provoacă să fie cu mult mai bun, mai înțelept. Unii oameni înțeleg asta, alții, din păcate, nu.

Mulți rămân victimele păcatelor lor din care nu pot ieși. A rămâne victimă este alegerea fiecărui om. A deveni învingător este, de asemenea, efectul alegerilor omului. Între omul învins, victimizat și învingător este o foarte mare diferență. Omul care este învingător știe să fie atent la viața lui și să învețe continuu, acceptând cu bucurie încercările vieții. Când omul înțelege că totul în viața lui se desfășoară după un plan și după reguli divine, este în credință și, deși este în durere destul de des, el nu renunță la credință și la puterea divină nici o clipă. Puterea lui interioară este în continuă creștere. El constată că fiecare eveniment din viața lui apare la momente oportune, parcă pentru a-i indica direcția corectă. În cea mai mare parte a vieții lui omul care este în autentică credință știe să fie sprijin pentru fratele lui prin sfaturi, îndrumări și mai ales eforturi de ridicare a vălului de neștiință de pe privirea celui căzut, îngenuncheat. Credinciosul autentic știe că nimic nu se poate fără Dumnezeu, fără energia Lui. De aceea, înainte de orice acțiune el se roagă.

Rugăciunea este cea prin care primește energia transformării interioare pentru atingerea scopului dorit. Prin puterea lui interioară omul se înalță pe sine puțin câte puțin, pe măsură ce Dumnezeu îi deschide uși înalte ale cunoașterii. Puterea de înălțare însă o are numai Dumnezeu. De fapt, omul se roagă și Dumnezeu îl înalță. Cine nu are practica rugăciunii nu poate fi ajutat să se înalțe.

Mulți oameni cu suflete curate nu știu cât de importantă este rugăciunea pentru purificare și pentru înălțare spirituală. Orice om de pe pământ trebuie să fie în proces de transformare continuă. Din păcate, mulți sunt transformați de întuneric, nu de puterea divină. Oamenii slabi nu pot înainta pe cărările vieții în căutarea luminii lui Dumnezeu. Cei ce aleg calea luminii știu că vor fi ispitiți mai mult de întuneric, dar și că vor fi ajutați de Dumnezeu continuu. Cei slabi aleg calea ușoară, calea lumii. Pe calea lumii vor trăi în legile lumii, nu ale lui Dumnezeu.

Se poate spune că omul este întotdeauna cel care alege. Asta i-a dat Dumnezeu cel mai de preț, liberul arbitru.

Evident, alegerile omului depind de credințele lui. Credințele lui se pot schimba în mai bune sau mai proaste.

Alegerile omului sunt cele care îl purifică și îl înalță sau îl mânjesc și îl doboară. Între cele mai grele încercări la care este supus omul este aceea a înțelegerii modului ascuns în care lucrează Dumnezeu în viața lui.

Cea mai înaltă dorință a unui om ar trebui să fie mântuirea, dar omul se ocupă de minte, de trup și foarte puțin de suflet. Sufletul este singurul care își trăiește veșnicia. Sufletul este singurul care are puterea transformării lăuntrice prin puterea Scânteii divine. Omul este creația lui Dumnezeu și sufletul și mintea lui sunt racordate la divin, numai că mintea lucrează mult prea mult în plan uman și sufletul caută, în cea mai mare parte, bucuriile divine. Omul nu știe să își împartă prioritățile în ordinea benefică și rămâne în lume cu mintea și cu sufletul agățat de dureri trecute.

Pentru a putea trăi credința, omul are foarte mare nevoie de bucuria înțelepciunii. Înțelepciunea minții apare ca efect al primirii harului Duhului Sfânt. Când omul are harul Duhului Sfânt, este în adevăr, el nu se mai lasă condus de legile lumii acesteia, ci de legile divine. Când omul pune pe primul plan legile divine, se poate foarte ușor cupla cu lumina lui Dumnezeu și purificarea este făcută de Tată, nu de om.

Aceasta este, de fapt, starea necesară purificării. Abandonul divin este cel prin care omul începe să vadă că puterile

divine din el lucrează fără efortul lui. Lumina lui Dumnezeu lăuntrică face modificări de atitudine și de comportament prin care și mintea începe să privească cu totul altfel firul vieții. Deci informația divină este, în principiu, energie divină, vibrație înaltă prin care rezonanțele omului se schimbă. Pentru că totul în univers este energie, evident că este foarte important ce tip de energie acumulează omul și cu ce tip de energie rezonează.

Aplicarea principiului ești ceea ce poți și primești ceea ce meriți este legea feedbackului sau a cauzei și a efectului.

Se vorbește mult pe pământ despre puterea legii atracției, dar de înțeles nu se înțelege aproape nimic. Legea atracției este, în mare măsură, una și aceeași cu legea rezonanței. Cine știe să fie pace și iubire rezonează cu energia păcii și a iubirii, cine nu știe nu are parte decât de ceea ce este pe dinăuntrul lui.

Legile universului sunt legile credinței și ele sunt: Legea cauzei și a efectului; Legea rezonanței; Legea puterii; Legea condiționării; Legea implementării; Legea ascultării; Legea acumulării; Legea constatării; Legea așteptării; Legea distorsionării; Legea unui nou început.

Vă voi da câteva detalii despre acestea.

1.Legea cauzei și a efectului Nimic din ce se întâmplă nu este fără cauză. Efectele sunt răspunsuri la emisii anterioare.

2.Legea rezonanței Orice energie din univers rezonează cu energiile de același tip și se acumulează spre crearea unui câmp de energie.

3.Legea puterii ființei Puterea provine din acumulare de energie de același tip, dar și din transformarea unor energii în altele de altă frecvență, prin transformarea întunericului în lumină, prin îndumnezeire.

4.Legea condiționării Fiecare energie din univers, de orice tip, este condiționată de o alta din imediata ei apropiere,transformarea se realizează continuu prin influență . Cea de vibrație mai mare o integrează și pe cea de mai mică vibrație.

5.Legea implementării În univers apar, din când în când, tipuri noi de energie care generează, la rândul lor, centri de răspuns.

Implementarea unei noi energii apare ca efect al modificării nivelului de conștiință a unui număr mare de oameni.

6.Legea ascultării Toate energiile universului sunt supuse legii unice a ascultării. Nicio energie nu poate fi transmutată sau transformată fără aportul unui grup de oameni sau a unuia singur. Deci energia se supune omului, dacă acesta este cu adevărat luminat.

7.Legea acumulării

În univers energiile se acumulează continuu. Se poate spune că din această acumulare se creează binele și răul.

8.Legea puterii Prin legea puterii, acumulările pot duce la dezastre. Acumulările de energie pot duce la evenimente benefice sau catastrofe, în funcție de cantitatea de energie acumulată.

9.Legea constatării Energiile au inteligență și ele singure se grupează pe diverse niveluri de vibrații și astfel acumulările devin posibile, și manifestarea legii puterii.

10.Legea așteptării Pentru a putea porni o acțiune e necesară o anumită cantitate de energie care se acumulează în timp. Când e suficientă, acțiunea poate fi demarată.

11.Legea distorsionării Cu cât se adună mai multă energie de un anumit tip, cu atât se adună în același timp o energie egală, de vibrație contrară, care nu poate fi eliminată, ci transformată.

12.Legea unui nou început Când acumulările de energie sunt suficient de mari, omul, omenirea poate porni pe o cale nouă.

Acestea sunt, pe scurt, legile după care ar trebui să vă conduceți viața. Adică să știți că: nimic din ce trăiți nu este fără o cauză generată de voi; puteți începe să deveniți puternici, dacă știți să emiteți energie benefică ; energiile sunt condiționate de un anumit tip de vibrație; nu puteți primi ceea ce doriți, ci numai ceea ce meritați; energiile în sine sunt supuse legii ascultării și le puteți supune; prin căutare si cunoaștere energiile voastre se pot modifica, accesând alt tip de energii; după ce aveți o anumită cantitate de energie benefică puteți începe o acțiune; întotdeauna energiile de tip contrar vor să vă distorsioneze.

Aceste constatări vă pot ajuta să aveți o viziune mai pragmatică asupra credinței. Dacă creația în sine este energie, înseamnă că trebuie să învățați să acumulați mereu energie pentru acțiunile voastre. Credința nu vă ajută cu nimic, dacă e numai o idee, o aspirație și nu o lucrare continuă, conștientă, de acumulare de energie.

23. Orice om poate primi

Puterea înaltă a fiecărui om poate fi accesată, dacă acesta își găsește cărările iubirii. Nimeni nu poate duce pe nimeni pe cărările pe care el nu alege să meargă. Acum lumea e în schimbare profundă și căutătorii de lumină divină sunt mai ajutați decât oricând. Toate energiile pământului sunt pregătite pentru marele salt spiritual. Din ce

în ce mai mulți oameni sunt pregătiți să trăiască marea întâlnire cu Dumnezeu. Se trece încetul cu încetul de la înțelegerea, cunoașterea spirituală a regulilor ei, la trăirile înalt spirituale.

Potențialul spiritual al oricărui om se exprimă numai prin depășirea modelului eronat al căutării credinței în minte. Înalta putere a lui Dumnezeu este în sufletul fiecărui om. Acolo Dumnezeu a pus puterea Sfintei Treimi, a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Întrebarea este: orice om poate primi acces la această putere spirituală? Răspunsul este unul: da, oricine, dar numai prin efort personal de purificare continuă. Omul vine pe pământ pentru a se întâlni cu Dumnezeu. Între gândirea umană și cea spirituală, dumnezeiască, este însă o foarte mare diferență. Dumnezeu îi dă omului libertatea de alegere a căii prin care se apropie de lumină și omul, adesea, rătăcește printre cotloanele propriei minți sau prin alegerile altora. Fiecare om trebuie însă singur să își aleagă calea.

Bisericile lumii fac, fiecare dintre ele, eforturi de convertire la credință, dar mult prea puțini oameni ajung la trăire în credință numai prin ajutorul religiei. Omul are mereu nevoie de un semn, de un impuls interior care să îl direcționeze spre căutarea interioară efectivă. Tot ceea ce poate face omul pentru sine ține de modul în care își direcționează gândurile și sentimentele. Un autentic trăitor în Dumnezeu știe să fie mereu pe direcția corectă.

Ce înseamnă, în mod concret, asta? Asta înseamnă că el este foarte atent la toată viața lui, la toate semnalele pe care le primește de la viață, pentru că el știe că nimic nu îi vine în viață fără voia Domnului. Astfel cuplat pe atenția față de propria lui viață el, încetul cu încetul, înțelege că primește ajutor prin semnele divine pentru a porni pe calea cea bună. Lupta lui pentru mai multă lumină este mereu cea care îl conduce către adevăruri mult mai înalte.

Puterile lui înalt spirituale se activează numai pe măsură ce sufletul și mintea lui intră în proces de purificare.

Condiția minții și a sufletului este cel mai important aspect de care Dumnezeu ține seama când începe să dăruiască unui om un har. Harurile trebuie însă și plătite cu muncă continuă de înălțare, de purificare. Niciun om de pe pământ nu primește un har numai pentru binele lui. Orice har îi aparține Domnului și e dăruit cu scop precis: ajutorarea cât mai multor oameni să înțeleagă sensul real al vieții, să se purifice și să se întâlnească cu Dumnezeu.

Asta înseamnă că fiecare om are toate șansele pe care și le dă să se întâlnească cu puterea divină.

Nimeni nu poate face nimic fără să fie cuantificat de Dumnezeu. El știe totul despre tot și acest lucru duce, evident, la concluzia că tot ceea ce se întâmplă în viața unui om este efectul gândurilor, sentimentelor sau acțiunilor lui anterioare. Înainte de toate unui om îi este greu să își accepte soarta, încercările vieții, foarte des se consideră o victimă a celorlalți. Pentru a ieși din postura de victimă, omul trebuie să își privească cu atenție filmul vieții trecute, să înțeleagă unde acțiunile lui nu au fost în concordanță cu legile divine și să își schimbe comportamentul.

Există însă situații în care răspunsul nu este simplu de dat, pentru că situațiile de viață care au generat problema îi sunt ascunse omului, pentru că acesta chiar nu trebuie să le știe. Atunci ar trebui numai să accepte că legea lui Dumnezeu e dreaptă și că tot ceea ce primește de la Dumnezeu este pentru creșterea lui spirituală. Puterea înțelegerii modului în care omul luptă pentru a se întâlni cu Sinele lui cel mai înalt este, adesea, diminuată de atacurile întunericului. Acesta are un singur scop: să sădească în sufletul omului frica și îndoiala și de foarte multe ori chiar reușește. Când omul însă acceptă să creadă că legea lui Dumnezeu e dreaptă și rămâne în credință, nădejde și dragoste, forțele întunericului nu mai au nicio șansă. Încetul cu încetul potențialul spiritual începe să crească și omul se înalță pe cărările înțelepciunii. Dumnezeu îi deschide un drum cu mult mai înalt, potențialul lui spiritual este în creștere și el se simte din ce în ce mai mult în siguranță.

Pentru ca omul să trăiască starea de abandon total, este foarte necesar ca el să depășească limitele îngrădite ale propriei minți. Lipsa de înțelegere a minții este și ea o realitate, cu mintea nu pot fi cuprinse toate învățăturile și nu pot fi nici trăite. Din simplul motiv că mintea caută să înțeleagă și nu poate să simtă nimic. Trăirile nu sunt ale minții, ci ale sufletului, deci sufletul este cel care trebuie să fie luat în seamă. În cea mai mare parte a timpului omul trebuie să facă alegeri între ceea ce simte și ceea ce gândește. De foarte multe ori alege ceea ce gândește și, când constată că a ales greșit, este deja prea târziu. Alegerea cu sufletul poate fi și ea una eronată, dacă sufletul nu este invadat de puterea luminii divine. Orice om are în ființa lui lăuntrică

Scânteia de divinitate, dar nu orice om o poate accesa și folosi pentru luminarea și transformarea lui, pentru că nu își dă această șansă. Scânteia divină este cea prin care omul primește acces la îndumnezeire, calea pe care se poate, cu adevărat, abandona în brațele Tatălui.

Lumina lui Dumnezeu este în toți, dar nu toți știu să o caute. Puterea luminii divine lucrează singură la purificarea omului atunci când omul, în mod conștient, își îndreaptă atenția spre propria lui purificare. Nemulțumirile apar ades în viața oamenilor, doar că, atunci când sunt abandonate, Dumnezeu, în mod miraculos și neașteptat, le rezolvă problemele așa cum mintea lor nu ar fi putut-o face. Între modul în care gândește omul și modul în care gândește Dumnezeu este o foarte mare diferență. Omul gândește limitat și limitativ, Dumnezeu gândește complex și nelimitat.

Pentru că omul poate să fie creativ, dar trebuie să știe să folosească puterea divină, este simplu de înțeles că el este cel care decide pe ce cărare va merge. Nemulțumirile omului sunt, îndeobște, legate de neîmplinirile lui sociale, materiale sau matrimoniale. Toate aceste aspecte ale vieții omului sunt în concordanță cu cine este el pe dinăuntrul lui, cu ce simte, ce gândește despre sine, despre ceilalți, despre creație. Cu alte cuvinte, atitudinea interioară, vibrația este cea care decide ce să îi aducă omului în continuare.

Legile universului sunt aceleași pentru toți, nicio lege nu este schimbată pentru nimeni. Omul, pentru a putea primi ceea ce dorește cu adevărat trebuie, înainte de toate, să își aducă vibrația interioară la nivelul vibrației pe care o dorește. Universul întreg lucrează prin vibrații. Tot ceea ce primește omul este în concordanță cu vibrația emisă anterior. Pentru a emite vibrații înalte este necesar un proces profund de purificare.

Calea purificării este postul și rugăciunea. Dar vorbim despre postul de gânduri, de sentimente și de dorințe rele și despre rugăciunea trăită. Rugăciunea spusă din vârful buzelor nu are niciun efect. Nimeni nu poate ajunge imediat la rugăciunea trăită. Fiecare lucru are timpul lui, uneori pașii sunt mici și lenți, alteori sunt mari și repezi, depinde de procesul de purificare. Când procesul de purificare este profund, intervalul de timp de la emisia vibrației benefice până la primirea răspunsului este foarte mic. Cu alte cuvinte, răspuns la purificare prin semne primește fiecare.

Când purificarea este profundă și pe toate planurile sufletești, omul primește semnale de pe toate planurile.

Energiile pământului lucrează pentru binele lui și creșterea lui vibratorie chiar îi aduce foarte, foarte repede rezultatele așteptate. În concluzie, orice om este chemat să se îndumnezeiască, dar orice om trebuie să facă efort pentru a reuși. Calea este una: luminarea continuă a minții și a sufletului prin eliminarea tuturor gândurilor și a sentimentelor ce duc la dizarmonii, neputință, îndoială și boală. Calea este purificarea, înălțarea continuă în lumina divină prin post și rugăciune trăită.

24. Dincolo de minte

Puterile înalte ale unui om sunt, cu certitudine, dincolo de minte. Puterea minții unui om este numai cea care poate face legătura cu întreaga informație a universului și mintea o poate înțelege și prelucra pentru binele propriu.

Pentru a avea însă acces la întreaga informație a universului, omul trebuie, înainte de toate, să se cupleze cu pacea și armonia universului și apoi să se purifice.

Accesul la întreaga energie a universului o primește ca efect al acestor acțiuni conștiente. Puterea de a înainta pe drumul cunoașterii sinelui divin ține de efort spiritual de purificare continuă. Cine crede că poate ajunge ușor la o

astfel de trăire se înșeală. Universul creat, puterea lui completă nu se deschide decât unui om conștient de darul pe care îl primește. Puterea înaltă a trăirii în vibrațiile înalte ale puterii divine o primesc doar oamenii ce sunt în proces de purificare conștientă. Înțelepciunea ce apare în mintea unui om vrednic de înțelegerea puterii divine este darul Tatălui Nostru. Eu sunt Fiul Lui și fratele vostru și pot să vă spun că nimeni nu primește ceva pentru care nu a făcut efort.

De ce vă vorbesc acum despre energia universului, vă puteți întreba. Explicația este simplă: pentru că a venit timpul să știți că totul este la îndemâna tuturor, atât în ființa interioară, cât și în universul exterior. Tatăl a creat un univers perfect pe care voi îl puteți accesa cu puterea înaltă a înțelepciunii divine. Niciun om care nu poate face marele salt de conștiință până la vibrația înaltă a iubirii Tatălui nu va putea accesa puterea înaltă a luminii divine și nici energia universului în mod conștient și benefic.

O minte neinstruită folosește cea mai mare putere pe care a primit-o la momentul zero al creației, gândurile și exprimările verbale, haotic, în dezavantajul lui. Mintea unora poate însă deveni instrumentul conștient al primirii miracolului divin prin care transformarea interioară este profundă și completă. Când omul pornește pe calea înălțării spirituale autentice, el înțelege că totul depinde numai de el și se privește numai pe el, pentru a ști exact ce trebuie să facă pentru o transformare benefică și conștientă.

Dincolo de ceea ce mintea poate înțelege, sufletul este cel care poate percepe vibrațiile cosmice. Această percepție divină din ce în ce mai subtilă și starea interioară a omului se modifică cu foarte multă ușurință. Vibrațiile divine pătrund în ființa lui și o alchimizează. Codul secret al luminii divine începe să îl împingă spre cele mai înalte trăiri în Dumnezeu. Universul este cel care răspunde acestei stări și îi trimite omului foarte multe semne de ajutor. Foarte multe dintre trăirile lui sunt completate cu semne clare ale iubirii lui Dumnezeu. Omul astfel pregătit pentru a deschide ușa înaltă a lui Dumnezeu știe că e pe cărarea cea bună. Înțelege, încetul cu încetul, cum tot ceea ce îi trebuie pentru a face saltul vine la el.

Condiția necesară unei trăiri înalte și a unui concept sănătos de viață este îndeplinită de cel ce respectă legile divine și iubește creația, pe Tată și pe el însuși. Trupul omului este templul lui Dumnezeu, deci trupul trebuie înainte de toate respectat și iubit.

Condiția necesară unui om cu totul evoluat pentru trăirea înaltă a dumnezeirii este unirea cu puterea divină. Tatăl M-a dat pe MINE, unicul Lui Fiu, vouă pentru ca voi să ajungeți la El prin MINE. Iar Duhul Sfânt este forța unității și a atracției cosmice. În energia înaltă a universului creat nu este nimic altceva decât puterea înaltă a Duhului Sfânt.

Când ajungeți să înțelegeți asta, puteți trece dincolo de gândirea voastră limitată și puteți ajunge să pătrundeți tainele înalte ale vieții și ale morții. Nimeni nu poate ajunge la Tatăl decât prin MINE. Cele mai importante aspecte ale vieții sunt trăirile în lumina divină.

Puțini sunt însă cei ce au parte de revelații divine. Cei care au parte de astfel de trăiri se pot schimba mult mai ușor, pentru că primesc direct de la Tatăl vibrația iubirii. Dar procesul de transformare interioară trebuie continuat de cel ce are parte de acest mare dar. Înțelegerea apare pas cu pas, dar despărțirea de vechile modele de gândire se face greu. Omul rămâne adesea foarte greu și foarte mult timp prins în modelele de gândire alese de el sau implementate de alții. Între ceea ce dorește și ceea ce exprimă este adesea o mare diferență. Ruptura dintre mintea și inima lui poate rămâne o realitate încă foarte mult timp. De obicei, pentru a realiza un mare salt de conștiință este ajutat sub tot felul de forme. Adică încercările vieții care îi sunt puse înainte îl pot ajuta să facă marele salt de conștiință spre pace profundă, abandon și iubire.

Condiția minții, încetul cu încetul, se schimbă, pentru că el este ajutat continuu de forțele înalte ale cerului în acest profund proces de transformare. Nimeni în afara lui nu poate constata cât de mare poate fi procesul de transformare, cât de profund și de bine conturat. Omul simte însă acest lucru și se poate spune că devine un om nou. Pe scurt, se naște din nou; omul vechi cu vechile modele de gândire, cu vechile stări și vechile paradigme acceptate nu mai există. Cel nou care se naște încetul cu încetul se simte cu mult mai aproape de Dumnezeu, de oameni, de sine.

Puterea divină lucrează în profunzimile ființei lui la această transformare. Nimeni din afara lui nu poate percepe decât efectele. Cel care se simte un om nou este numai el însuși. Între modul în care gândea și modul în care gândește este o diferență majoră. Ceea ce credea că este esențial, gândirea lui, trece pe planul al doilea, pe primul plan se așază trăirea. Scânteia de divinitate din ființa lui face schimbarea la care el doar asistă și mintea se abandonează încetul cu încetul unei gândiri cu mult mai libere și mai corect direcționate. Mintea care deținuse supremația vieții este acum numai instrumentul observării vieții și a cultivării continue a discernământului.

Ceea ce se întâmplă omului ce este în lumina lui Dumnezeu este deja cu totul altceva. Legăturile întunecate ale minții lui dispar, pentru că lumina lui Dumnezeu le taie pe toate, pentru că tot ceea ce el gândește acum este generat de softul divin, de Scânteia de divinitate din ființa lui. Așa, fără un efort personal prea mare, omul percepe modificările. Ceea ce el trebuie să înțeleagă este numai că universul întreg este cel care participă la întreaga lui schimbare, că toate semnele pe care le primește sunt pentru a-i dovedi că este în legile universului creat. Și astfel, încetul cu încetul omul este pe o cărare nouă, aceea a sufletului. Mintea rămâne și ea prezentă, dar prezența ei nu mai este dominatoare, ea este cea care constată modificările și își dă seama că procesul este dincolo de ea, că nu îl mai poate controla.

De fapt, mintea, în realitate, nu poate controla nimic, ea poate face doar scenarii bune sau rele. Mintea omului poate însă alege ce să creadă și ce să gândească. Puterea înaltă a minții este dincolo de orice trăire a ei, este în softul divin din om. Pentru a se debarasa complet de vechea gândire, omul trebuie să își facă purificarea minții în mod conștient, să renunțe la vechile modele de gândire complet. Din când în când mintea îl mai trage înapoi, dar el, cu înțelepciune, se poate întoarce în puterea luminii lui Dumnezeu. Încercările vieții lui încetează să mai fie dure, pentru că a trecut marele prag al minții limitate și el accesează înțelepciunea universului. El începe să știe că abandonul este o stare, o trăire, este, mai mult decât orice altceva, puterea lui Dumnezeu manifestă în el. Astfel abandonat omul trăiește miracolul autentic al credinței.

Mintea este numai instrumentul observării și al discernământului și caută mereu să accepte cu bucurie ceea ce sufletul trăiește. Potențialul spiritual al omului crește foarte mult și el se simte copilul lui Dumnezeu mult mai mult ca înainte. Se simte mai apărat, mai ajutat, pentru că nu el este cel ce face eforturi, ci universul creat, Dumnezeu, în locul lui.

Abandonul este starea înaltă prin care omul dovedește că are încredere în puterea creatorului lui, pe deplin, dar și modul în care Dumnezeu îi dă omului toate puterile lui. Abandonul este starea de înaltă iubire a omului față de Dumnezeu și răspunsul acestei iubiri este trimiterea către om a tuturor bucuriilor de care are nevoie pentru a evolua spiritual la cel mai înalt nivel de trăire. Darul cerului pentru cel abandonat este, practic, uriaș. Numai cel ce trăiește abandonul poate avea percepția completă a miracolului trăit. Starea de abandon îi aduce omului, fără un efort personal, situațiile de viață miraculoase prin care el să își împlinească menirea și să își găsească calea cea mai bună pentru binele lui cel mai înalt. Între ceea ce este și ceea ce poate deveni ca perspectivă este o diferență foarte mare. Nimeni în afara lui nu poate înțelege cât de profunde sunt schimbările în el, cât de mari sunt darurile cerului și cât de mari bucuriile. Omul trăiește cu pace, bucurie, blândețe și bunăvoință, totul, pentru că începe să trăiască în iubirea Tatălui.

Totul este legat de modul nou în care el își abordează viața. Nu mai trăiește relația el – Dumnezeu cu frică, ci Dumnezeu – el, cu bucurie. Astfel nu se mai simte nici singur, nici abandonat, pentru că ajutorul cerului este continuu. Puterea lui de discernământ crește și mintea lui, ca întreaga lui ființă, devine instrumentul luminii și al iubirii. El emană lumină și iubire, este ca un far pentru ceilalți oameni. Și Tatăl îi deschide toate ușile ca el să răspândească lumina în lume.

Smerenia este pentru el un mod de a trăi. Știe că, fără Tată și fără puterea Lui, el nu ar fi nimic. Aceasta este starea la care ajunge un adevărat căutător de Dumnezeu, cu adevărat lucrător în lumină. El vă poate spune că, din păcate, puțini sunt cei care au parte de această trăire, pentru că drumul e greu și abandonul e greu acceptat de mintea care vrea continuu să conducă.

Cei care aveți dorința de a ajunge sus trebuie să învățați abandonul complet, altfel veți rămâne mereu agățați între

cer și pământ și ar fi păcat de efortul pe care l-ați făcut pentru a intra pe marea poartă a trăirii în lumina lui Dumnezeu. Eu sunt Fiul Lui și fratele vostru, puteți să Mă chemați în ajutor și Eu voi fi acolo. Spuneți așa: ˮVreau, Iisuse, să mă abandonez în brațele Tatălui, de aceea mă unesc acum cu Tine, pentru că știu că Tu ești Cel care mă poți duce la El și mă poți învăța abandonul. Am încredere în Tine, pentru că ești și om și Dumnezeu și știu că mă iubești și Tu. Tatăl ni Te-a dat nouă pentru mântuire. Te rog, Iisuse Hristoase, du-mă la Tatăl Nostru, căci vreau să am și eu toată puterea Lui. Acum și aici mă închin Ție, HRISTOASE, și aștept binecuvântările TALE. În numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.ˮ Puteți face zilnic, vreme de cel puțin nouă zile, această scurtă rugăciune și veți simți efectele. Eu vă ajut pe voi toți, dar trebuie să învățați să o cereți.

25. Glasul înalt al adevărului divin

Puterea înțelegerii adevărului divin nu o au foarte mulți oameni, asta pentru că între adevărul divin și cel uman este o foarte mare diferență. Omul vrea să cuprindă cu mintea lui adevăruri înalte, dar nu știe că percepția minții este întotdeauna cu mult prea limitată pentru a putea transcende limitele gândirii umane și a găsi poarta către supraconștient.

Prin mintea lui conștientă omul numai se chinuie să înțeleagă care sunt căile de atingere a fericirii. Fericirea este, pentru om, o cale de încântare în planul vieții, el greu înțelege că în planul vieții lui umane poate avea parte de foarte multe încercări pentru a vedea planul mai înalt al vieții, cel spiritual. Puterea de pătrundere a acestei taine o primește doar omul care, încetul cu încetul, se apropie de adevărurile divine. În realitate, omul are tot ceea ce îi este necesar pentru a accesa adevărurile înalte ale cunoașterii spirituale. Din păcate, numai cu instrumentul minții nu poate ajunge la percepția înaltelor adevăruri.

Condiția minții umane nu se schimbă peste noapte, mecanismele de gândire sunt destul de bine așezate în viața lui de tot felul de factori și de tot felul de condiții pe care el le acceptă. Omul alege, de fapt, cum vrea să gândească.

Conceptele lui de gândire sunt esențiale în trecerea din planul conștient al minții în cel supraconștient, greu de înțeles, ce poate doar deschide poarta către percepții și comportamente noi.

Glasul înalt al rațiunii îl cheamă mereu înapoi în nivelul minții conștiente. Adevărul divin nu poate fi descoperit cu capacitățile minții conștiente, pentru că mintea conștientă este autolimitată de capacitățile de gândire autoimpuse. Omul este cel care decide cum gândește și ce gândește și, pentru că min ea omului este, în principiu, un mecanism foarte complex și complicat de preluare, stocare și prelucrare a informației, ea se convertește foarte greu. În cea mai mare parte a vieții omul rămâne captiv în propria lui minte.

Demersurile lui de a înțelege complexul și profundul mecanism al gândirii divine sunt foarte greu de controlat. El este ajutat întotdeauna prin evenimentele pe care le trăiește în viață să ajungă la marile adevăruri, numai că se simte destul de des derutat de ceea ce i se întâmplă. Darul înțelepciunii este un dar divin prin care omul poate

ajunge la înțelegerea și trăirile divine.

Concluzia pe care o trage în viață din ceea ce trăiește este, de fapt, esențială. Ceea ce este foarte greu de înțeles este modul în care acesta poate aplica în viața lui adevărurile primite din înțelepciunea divină. Îndeobște, între înțelegerea modului în care omul poate ajunge la trăirea în Dumnezeu și trăirea propriu-zisă este zidul neputințelor lui de a trece dincolo de conceptele lui de viață bine implementate, de eliminare a limitelor autoimpuse.

Adevărul divin îi revelează omului o cu totul altă soluție pentru viață, dar el se întoarce adesea în cele cunoscute.

Pătrunderea tainelor divine presupune și acționarea într-o direcție nouă, cu instrumente noi. Mintea, instrumentul discernământului, are un rol esențial, pentru că schimbarea jaloanelor de gândire, a paradigmelor acceptate ale orientării în viață îl direcționează într-un sens sau altul.

Pentru a fi mai explicit trebuie să spun că omul se întoarce mereu în cunoscut, dacă nu face saltul de conștiință întrun nivel de vibrație mult mai înalt. Căutările minții lui pot să fie într-un cerc din care nu poate să iasă. Pentru a face acest salt, mintea lui trebuie să se racordeze în mod conștient la lumina lui Dumnezeu. Racordarea minții la lumina lui Dumnezeu, la înțelepciunea Lui se poate face și prin îndreptarea atenției spre lumină prin simpla dorință sau chiar printr-o simplă autosugestie. ˮMă cuplez acum cu înțelepciunea divinăˮ sau ˮmă cuplez de câte ori este nevoie la înțelepciunea divinăˮ sau ˮștiu că pot primi acces la înțelepciunea lui Dumnezeuˮ și astfel, chiar dacă la început va fi doar o dorință a minții, fără prea mare încredere în realizarea unui deziderat atât de înalt, dacă omul stăruiește în această cerere, mintea lui își ridică vibrația și primește lumina divină prin care nivelul lui de conștiință crește. Transcenderea gândirii limitate este un pas foarte important în pătrunderea tainelor divine.

Omul înțelege încetul cu încetul că totul este iubire, că el trebuie să fie iubire, că adevărul divin apare în viața lui numai când începe să emită iubire. Dacă totul se reduce doar la vibrația iubirii, înseamnă că aceasta este singura cheie potrivită pentru pătrunderea tainelor trăirii în Dumnezeu.

Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea LUI și i-a dat și toate calitățile LUI. Pentru a le descoperi, omul trebuie să treacă ființa lui printr-un proces profund de purificare și să vibreze la vibrația iubirii.

Vă voi explica mai în detaliu care sunt avantajele trăirii în vibrația divină. Dacă Dumnezeu a creat omul din iubire pentru iubire și i-a dat totul ca să fie fericit și împlinit, atunci înseamnă că el este cel care poate găsi calea, dar numai când găsește starea inițială a creației, adică iubirea.

Ce se întâmplă, de fapt, când omul ajunge să fie, cu adevărat, iubire? Îl descoperă pe Dumnezeu din el și din afara lui în tot și în toate. Se apropie de toate lucrurile, pentru că înțelege esența divină a tuturor lucrurilor. Poate în mod conștient să se simtă parte a creației și să dea mai departe tuturor energie din energia creației pe care a primit-o pentru propria lui transformare. Deci omul care are vibrația iubirii are acces la cea mai înaltă vibrație cosmică și la energia necesară transformării lui.

Ce înseamnă asta, vă puteți întreba. Eu vă voi explica. Asta înseamnă că vibrația iubirii aduce omului energia iubirii și, prin ea, acces la întreg și contact cu sursa iubirii, adică cu Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu nu este nimic altceva decât iubire. Cu cât omul este mai iubitor, cu atât este mai îndumnezeit, mai aproape de Dumnezeu, deci de sursa iubirii. Ce primește el în schimb pentru iubirea pe care i-o dăruiește lui Dumnezeu? Același lucru, iubire. Numai că iubirea lui Dumnezeu pentru om se manifestă mult mai plenar și îi schimbă viața fără ca el să mai facă vreun efort.

Asta înseamnă că el este pe drumul corect al vieții lui, că drumul îl poartă, că el se lasă purtat de el și că tot drumul îi dă și energia transformării și bucuria împlinirii. Între ceea ce este și ceea ce poate deveni, omul are mereu foarte multe semne de întrebare. Ce să facă, cum să procedeze pentru a deveni exact ceea ce dorește? Răspunsurile pe care și le dă sau le primește nu îl mulțumesc adesea și nu îl luminează pe deplin, dar nici mintea, nici sufletul nu renunță la căutare. Exprimarea divinului din om se face cu ajutorul puterii Scânteii de divinitate din fiecare om. Pentru a putea iubi întreaga creație, este nevoie de o stare de iubire autentică a întregii creații. Greu înțelege omul cum să iubească creația, ce să aleagă din ceea ce primește și ce să dea la o parte.

Discernământul se cultivă și el încetul cu încetul, pe măsură ce starea de iubire din sufletul omului crește. Între ceea

ce are și ceea ce poate avea nu este nimic altceva decât zidul pe care omul îl pune marilor adevăruri divine. Ele sunt accesibile tuturor, dar numai atunci când omul se apropie cu iubire de Dumnezeu și de semeni, de marea trăire în lumina creației. Nimeni nu poate impune nimănui nimic, pentru că Dumnezeu i-a dat omului drept dar liberul lui arbitru. El este cel care trebuie să aleagă pentru el exact ceea ce este în concordanță cu gândurile și dorințele sale.

Dumnezeu nu trece peste liberul arbitru al nimănui.

Vă întrebați de ce sunt atât de multe lupte în lume pentru deturnarea acestor adevăruri? Răspunsul este simplu: pentru că nu aveți suficientă iubire. Starea de iubire este singura care poate genera profunda transformare a omului și accesarea prin trăire a marilor adevăruri divine.

Ce înseamnă asta? Nimic altceva decât primirea tuturor harurilor divine, de la cele de transmitere a gândurilor și a informațiilor pe calea simplă a transmiterii prin gând, până la cele ce țin de transmitere, teleportare sau materializare. Toate aceste haruri, pe care le-am primit și Eu, sunt și ale voastre, trebuie însă înainte de a le accesa să vă purificați suficient pentru a deveni iubire pură. Cine ajunge să trăiască iubirea pură nu mai are, practic, nicio opreliște în calea iluminării lui, a întâlnirii cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt.

26. Puterea întunericului

Cu cât omul primește mai multă lumină de la Dumnezeu, cu atât mai mult forțele întunericului se luptă să îl împiedice. Ceea ce trebuie să știți este că totul se întâmplă cu voia Tatălui, că niciun om care a ales calea luminii nu este lăsat la bunul plac al întunericului. Numai că omul care urcă una câte una treptele cunoașterii spirituale trebuie să înțeleagă, la fiecare pas, făcut care sunt modificări de percepție conștientă a adevărului divin.

Nimeni nu poate face marele salt spiritual fără a deveni puternic ancorat în propria viață. Asta nu înseamnă nimic altceva decât că el este cel care trebuie să construiască în viața lui calea către lumina divină, în mod conștient. Și oricât de multe lupte ar da întunericul ca să îl doboare, el va rămâne în credință, în nădejde și în dragoste. Valorile înalte ale puterii divine nu pot fi păstrate altfel.

Puterea dragostei de Dumnezeu este cea care deschide, practic, toate ușile. Nimeni nu poate face nimic distrugător celor ce aleg, conștient, calea divină și merg pe ea cu încredere, speranță și dragoste. Puterea dragostei este puterea prin care omul poate atinge marile trăiri spirituale. Și în măsura în care el pornește cu foarte multă încredere pe cărarea iubirii divine și este atacat de forțele întunericului, nu se lasă doborât, pentru că are singurul instrument care arde tot: iubirea de Dumnezeu. Viața lui se schimbă încetul cu încetul, pentru că îi este dedicată lui Dumnezeu.

Vă întrebați, și pe bună dreptate, de ce este atât de mult întuneric în lume, de ce sunt atât de multe necazuri, catastrofe, neputințe. Răspunsul este foarte simplu: pentru că lumea aceasta întunecată de ură și de necredință se stinge pe sine, se sfârșește. De fapt, pentru a fi mai explicit, se autodistruge. Tot ce nu e construit pe principiul iubirii duce, în consecință, la autodistrugere.

Căutările luminii spirituale există pe planetă, din păcate, multe dintre ele, nu din iubire de Dumnezeu și de oameni, ci pentru obținerea puterii. S-au convertit multe dintre adevărurile divine în adevăruri parțiale, adică în minciună.

Acum mulți dintre cei care vorbesc de Dumnezeu și de iubire nu au, de fapt, acces decât la valorile întunericului. Între cei ce accesează, cu adevărat, lumina divină și cei care numai vorbesc despre ea este o diferență foarte mare.

Cei care sunt în adevărurile divine sunt blânzi, modești, buni, smeriți, îngăduitori, iubitori, iertători, fără deznădejde

și fără așteptări mari de la alții. Ei se bazează mereu pe puterea divină pe care o primesc, pentru că sunt în iubire și abandon. Cei care numai vorbesc despre Dumnezeu sunt în orgoliu, în ură, în dorința de a separa, în dorința de a deține puterea și de a conduce. Cele două categorii de oameni care vorbesc despre Dumnezeu pot fi recunoscuți cu ușurință. Unii au ceea ce alții caută și nu găsesc vreodată, ceilalți caută ceea ce nu știu să găsească și îi urăsc pe cei ce au, atacându-i continuu.

Deci atacuri întunecate asupra celor buni și drepți și luminați și iubitori de Dumnezeu vin chiar de la categoriile de oameni care vor să se considere în lumina divină, în puterea Tatălui. Cei ce dețin acum puterea în lume sunt, cu certitudine, oameni grupați în tot felul de societăți secrete, cei care vor să preia conducerea lumii. Ce fel de instrumente folosesc pentru a distruge oamenii buni și iubiți de Dumnezeu? Acelea ale înfricoșării, ale intimidării, dar și elemente de magie întunecată.

Din păcate, mulți dintre cei ce pornesc cu încredere pe cărarea luminii au fost doborâți de forțele întunecate, pentru că nu erau suficient de stabili în credință și nici nu au cultivat suficient iubirea de Dumnezeu și de oameni.

Forțele întunericului le-au preluat, încetul cu încetul, forțele sufletești și acum nu mai pot înainta în lumină, pentru că trăiesc între zidurile create de întuneric. Perceperea întunericului drept lumină este una dintre cauzele pentru care mulți dintre oamenii lui Dumnezeu, ai păcii și ai iubirii, au căzut.

Cum să faceți distincție dacă o informație, un om, o situație este de la Dumnezeu sau nu, vă puteți întreba. Să deveniți fini observatori a tot ceea ce se întâmplă în viața voastră. Să percepeți dincolo de vorbe, să nu vă deschideți sufletul oricui, să nu dați mărgăritarele voastre oricărei ființe care vă cere să o ajutați. Puteți să înțelegeți că Tatăl îi dă fiecărui om șansa să se întâlnească cu el prin situațiile de viață pe care le primește, dar el este cel care alege ce să facă cu ele.

Cel mai des omul nu înțelege sensul întâmplărilor vieții lui și se consideră victimă. De la sentimentul de victimă, până la cel de învins de întuneric nu este, de foarte multe ori, decât un pas. Pentru a ieși din postura de victimă trebuie să acceptați că tot ceea ce trăiți, bun sau rău, este spre creșterea voastră. Pentru a transcende paradigma binelui și a răului, aveți nevoie de o viziune mult mai largă asupra vieții. Dumnezeu a dat omului totul, deși nu totul îi este de folos. Ceea ce unuia îi poate fi foarte util, altuia nu-i este.

Dacă omul înțelege că în orice bine poate fi un rău și în orice rău un bine, începe să nu mai gândească în conceptul alb – negru, bine – rău. El începe încetul cu încetul să înțeleagă că perceperea binelui în rău este șansa lui de a se întâlni cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu îi dă o șansă de evoluție prin încercarea respectivă.

Deci, dacă omul își schimbă atitudinea față de paradigma bine – rău, transcende acest model eronat de gândire și realizează că tot ceea ce el a crezut în trecut a fi o mare problemă pentru el, un mare necaz, a fost, de fapt, șansa evoluției lui și astfel, omul își poate privi trecutul în altă perspectivă, poate accepta că trecutul lui a fost o treaptă către prezent și că este absurd și să se învinovățească și să nu se ierte. În fond, atunci era numai în proces de transformare cum este și acum.

Procesul de transformare a ființei umane este continuu, iar pentru cel conștient de dorința lui Dumnezeu de a-l aduce la El procesul este mai profund și mai purificator. Aceasta este calea către marile adevăruri ale vieții și modalitatea de a avea încredere că tot ceea ce omul primește în viață este de la Dumnezeu spre creșterea lui. Și dacă forțele răului îl lovesc și acestea vor să îl deruteze, Dumnezeu nu admite ca această luptă să fie mai dură decât poate omul suporta. Puterile întunecate, cu cât atacă mai dur, cu atât este mai evident că au pierdut lupta pentru acel suflet.

E greu de înțeles de ce omul este atât de slab adesea când este, în realitate, atât de ajutat. Pentru transcenderea gândurilor limitate omul trebuie să învețe abandonul și să Îl lase pe Dumnezeu să ducă lupta cu forțele întunericului în locul lui. Adică, mai pe scurt, să Îi dea lui Dumnezeu toate problemele vieții lui și el să trăiască, cu bucurie, abandonul în Dumnezeu.

Calea abandonului este singura prin care omul se lasă complet în mâinile lui Dumnezeu și nu se mai chinuie să facă nimic altceva decât să se purifice; toate cele trebuincioase împlinirii voii Tatălui vor veni la el. El este pe cale și calea îl duce și îi și aduce tot ceea ce îi trebuie.

Aceasta a fost învățătura pe care am vrut să vi-o transmit acum prin ea.

Iisus Hristos 7 febr. 2013

-skype felicia.munteanu