CART’ART SARKIS Dosar pedagogic pentru vizitatori mici și mari Pentru a descoperi expoziția ”La celălalt capăt al curcubeului”
VERSIUNE ÎN ROMÂNĂ
CART’ART SARKIS Cum se folosește acest dosar ? Singur, cu prietenii sau în familie, acesta vă este pus la dispoziție pentru a vă însoți în vizitarea expoziției și mai ales pentru a v-o face mai incitantă și mai bogată în cunoștințele sau emoțiile pe care le puteți avea parcurgând-o. Artist conceptual, Sarkis ne invită astfel în universul creațiilor sale, în direcția unui parcurs reflexiv, intelectual care, pe durata acestei expoziții, traversează Bucureștiul. Pentru o mai bună cunoaștere/descoperire a operelor și a biografiei artistice a lui SARKIS ca și pentru înțelegerea contextului reprezentat de arta conceptuală sau pentru receptarea artei în general vă propunem căteva repere : • • • • • •
Site-ul internet al lui SARKIS : www.sarkis.fr Paginile expoziției Sarkis-PASSAGES (2010) Centrul Pompidou Paris pe site-ul : http://bit.ly/1iy7B5s Dosarul pedagogic despre arta conceptuală propus de Centrul Pompidou, consultabil la : http://bit.ly/UM9QHE Comment parler d’art aux enfants: le premier livre d’art pour enfants destiné aux adultes / Françoise Barbe-Gall / Le Baron perché - carte disponibilă la Mediateca Institutului Francez din București (Bd. Dacia 77).
Marcate prin simbolul unui bec electric, veți găsi, pe tot parcursul acestui dosar, propuneri de jocuri, întrebări, lecturi sau recomandări care să vă incite la o vizită mai activă, interactivă. Vizită plăcută !
CART’ART SARKIS Ce este arta contemporană ? În ceea ce privește arta veche sau clasică, lectura/receptarea/aprecierea unei lucrări (pictură, desen sau sculptură – categoriile sunt și ele clare) poate părea mai ușoară. Imaginea figurativă, calitățile tehnice/talentul artistului sunt mai ușor de identificat și trimit către repere și cunoștințe clare și neproblematice. Nu trebuie să ne așteptăm la același lucru și de la arta contemporană, dimpotrivă, aceasta contestă figurativul și tradiția, devenind astfel mai greu palpabilă, mai greu de ”înțeles”; este din ce în ce mai puțin creația unei măiestrii a mâinii artististului și din ce în ce mai mult rezultatul unui demers intelectual. Schematizând puțin, dacă arta veche și clasică încântă ochiul prin „frumusețe” sau emoționează pur și simplu, arta contemporană cere de la privitor un efort de înțelegere, incită mintea să-și pună întrebări asupra lumii înconjurătoare. Sentimentul de a nu mai avea repere sigure și confortabile în fața unei opere de artă, de a nu „înțelege”, nu înseamnă că aceasta e opacă, fără sens și semnificație; nu trebuie mai ales să descurajeze abandonând arta pe un piedestal fără vizitatori, e nevoie dimpotrivă de restabilirea unui dialog, a unei relații decomplexate cu publicul. Pentru a recăpăta sens în ochii privitorului, lucrările artiștilor contemporani trebuie replasate în contextul creării lor, al traseului parcurs de artist, procesul de creație fiind cel ce oferă cheia de lectură și sens. Auzim foarte des remarca prin care se afirmă că și un copil ar fi putut face ceva echivalent unei lucrări de artă modernă sau contemporană, dar trebuie ținut cont de faptul că un copil ar face-o spontan, nereflexiv, pe când gestul artistic este rezultatul unui demers de gândire care se înscrie în durata și profunzimea unei sensibilități date.
CART’ART SARKIS SARKIS LA BUCUREȘTI Figură emblematică a artei conceptuale, Sarkis s-a născut în 1938 la Istanbul, dar trăiește la Paris de la mijlocul anilor 60; expoziția de la București, instalată în trei spații (Muzeul Național al Țăranului Român, The Ark-Uranus și Muzeul Național de Artă Contemporană) invită vizitatorul într-o călătorie inedită, neașteptată, „La celălalt capăt al curcubeului”. Curcubeul, element recent în repertoriul artistic al lui Sarkis, simbolizează, în majoritatea legendelor semnul, promisiunea iertării divine sau puntea către un tărâm paradisiac. Expoziția lui Sarkis la București, adevărată călătorie vizuală prin spații noi pe care le descoperă și le reinvestește astfel, chestionează legăturile dintre trecut, prezent și viitor, propunând un filtru de imagini care oferă o nouă perspectivă asupra cotidianului nostru obișnuit. Artistul invită la un parcurs și la un dialog între cele trei locuri – diferite - , fiecare cu povestea, trecutul și specificul său, repere ale memoriei individuale sau colective, ale binelui sau rălui pe care istoria le-a adus în trecerea sa. După ce a realizat o intervenție artistică la atelierul lui Brancusi de la Centrul Pompidou Paris prin care atrăgea atenția asupra stării de muzeificare, de conservare aseptică : „atelier de sculptor fără urmă de praf, care anulează energia creatoare pe care o emana inițial, Sarkis și-a dorit să realizeze o expoziție și în România.
CART’ART SARKIS MUZEUL NAȚIONAL AL ȚĂRANULUI ROMÂN (Bd. Kisseleff, Piața Victoriei) Acest muzeu este unic în genul său – etnografie, folclor, antropologie - datorită unei muzeografii originale, care nu se mulțumește doar să expună obiectele, ci încercă să le redea viață. La baza scenografiei muzeale, o idee simplă : obiectele tradiționale nu sunt obiecte „artistice”, de admirat, ci au fost făcute pentru uzul cotidian. Aici, obiectele nu sunt expuse, ci așezate în ansambluri („instalații”) care re-creează o ambianță și stabilesc o relație specială cu vizitatorul. Sarkis, sensibil la chestiunea obiectelor suspedate între statutul de obiect-uzual, folosit în viața de zi cu zi și cel obiect-semn admirat în muzeu/galerie/vitrină, a dorit să fie prezent în acest loc ce oferă un nou limbaj și suflu obiectelor. În acest spațiu Sarkis pune problema devenirii obiectelor după dispariția persoanei care le-a folosit și propune, în cele două săli de expoziții temporare, o privire reflexivă care deschide un dialog între melancolia după copilăria trecută și imobilitatea înghețată a lumii obiectelor în fața dispariției ființei. Sarkis a realizat un film (9 min.) despre particularitatea Muzeului Tăranului – îl puteți vedea în sala Școala satului, din expunerea permanentă, parter. Recomandare de lectură : La cafetière (povestire) de Theophile Gaultier, carte disponibilă la Mediateca Institutului Francez
CART’ART SARKIS MUZEUL NAȚIONAL AL ȚĂRANULUI ROMÂN – SALA IRINA NICOLAU (acces prin Clubul Tăranului) À la limite du silence Acestă primă sălă de expunere ne invită, prin intermediul unei serii de fotografii realizate de Sarkis într-o locuiță din Istanbul, să împărtășim cu artistul sentimentul pierderii unei ființe dragi. În apartamentul modest viața a fost suspendată printr-o așteptare încremenită și fără speranța unei reveniri. Fotografiile evocă obiecte cotidiene, umile, parcă în asteptarea persoanei căreia le-au aparținut, dar care nu se va mei întoarce niciodată : ustensile de bucătarie, un cățel de usturoi, o scară, o pereche depantofi... În această atmosferă de viață la țară, Sarkis fixează și păstrează în fotografii un interior încremenit, un univers personal ce-ar fi dispărut altfel, obiecte ce nu vor mai fi poate folosite niciodată. Fiecărei fotografii îi este alăturat un citat din filosoful francez Gilles Deleuze, extras din postfața la romanul Bartleby de Herman Melville. “vid imens și înfricoșător, încremenit, neant” O expoziție de 12 fotografii încărcate de semnificații, într-un muzeu care-și propune să re6des viață obiectelor. 19380 – acest număr realizat în neon și fixat pe perete proiectează într-un viitor foarte îndepărtat și improbabil pentru noi cei de acum o data importantă din viața lui Sarkis, care este menționată și în acest dosar. Despre ce este vorba?
CART’ART SARKIS MUZEUL NAȚIONAL AL ȚĂRANULUI ROMÂN – SALA FOAIER (acces prin curtea muzeului) Copiii cinema-ului Sarkis ne oferă aici privirii o serie de fotografii alb-negru, format mare, stop-cadre din diferite filme-reper în istoria cinema-ului, precum Cele 400 de lovituri de François Truffaut sau Pasiune de Jean-Luc Godard, ce surprind chipuri de copii. Alături de acestea, costume foarte colorate, rezultate în urma unui atelier de creație cu copii, la Istanbul, într-o expunere-instalație ce le pune în dialog cu obiecte de mobilier din patrimoniul muzeului (scaune, oglinda, de exemplu) : hainele de pe lada de zestre par că așteaptă copii care să vină să le îmbrace.
Obiectele răman, sunt o urmă a prezenței umane : identificați datele de pe etichetele hainelor, acestea reprezentă o scurtă istorie a costumului pentru copii în secolul XX!
CART’ART SARKIS THE ARK - CENTRUL INTERNAȚIONAL PENTRU ARTA CONTEMPORANA (CIAC) (Strada Uranus nr.150) Sarkis a ales să expună și la The Ark Uranus pentru că acest cartier i-a vorbit, l-a inspirat foarte mult. Piața de flori cu ambianța sa populară pe care o emană sunt ultimele rămășițe ale cartierului care se întindea pe tot Dealul Spirii. Trăiu acolo oameni simpli sau din clasa medie alături de mica burghezie într-un mediu în care arhitectura caselor cu curte plină de verdeață și modul de viață duceau cu gândul la ambianța unui targ sau chiar la un sat. Loc central, fostă Bursă de mărfuri a Bucureștilor, clădirea The Ark, astăzi reabilitată și derulând multiple proiecte, adăpostește și Centrul Internațional pentru Artă Contemporană – CIAC. Ca și în cazul ultimei etape a expoziției, instalată la MNAC, Sarkis vrea să atragă atenția asupra raportului dintre prezent și trecutul recent, marcat de epoca comunistă, cu toate distrugerile trecute și prezente, ca și asupra recuperărilor contemporaine prin reabilitare arhitecturală și simbolică.
Recomandare de lectură: O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale
CART’ART SARKIS THE ARK – CIAC – GALERIA MINUSUNU (subsol) Memoria este vie, amintirile sunt fixe, imobile Sarkis călătorește foarte mult și vizitând muzeul de etnologie din Berlin, mai ales colecția dedicată Oceaniei, a găsit acolo o serie de obiecte care i-au dat impresia unui tezaur prădat prin război : Kriegsschatz. Deși la origine aceste obiecte aveau o încărcătură/forță simbolică foarte puternică, ca de exemplu statuetele religioase, în prezent, prin expunerea în vitrinele unui muzeu, par adormite, fără vlagă, ceea ce l-a împins pe artist să-și pună încă o dată întrebări asupra statului obiectului expus în muzee, prea adesea lipsit de energia și semnificațiile sale originare, asupra legăturii dintre prezent și trecut, sau asupra globalizarii și multiculturalismului.
Ce element din viața locală, bucureșteană, și care a provocat atâtea discuții în spațiul public, apare pe friza-mozaic de imagini ? Ce elemente proprii artistului și prezente în toate locațiile expoziției puteți regăsi și aici?
CART’ART SARKIS MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ (MNAC) (acces prin Calea 13 Septembrie) Inaugurarea acestui muzeu a suscitat numeroase controverse, mai ales datorită instalării lui în clădirea puternic conotată istoric a așa-numitei Case a Poporului, astăzi Palat al Parlamentului. Casa Poporului a fost unul dintre cele mai criticate proiecte ale regimului comunist, simbol megalomaniac al cultului personalității practicat de Nicolae Ceaușescu mai ales în anii 80, acest edificiu imens, faraonic, puternic încărcat prin trecut recent pe care în evocă și ale cărui dimensiuni și proporții strivesc totul în jur, l-au determinat pe Sarkis să vrea să anihileze încărcătura simbolică și masivitatea clădirii. Curcubeul instalat de Sarkis aici, simbol al unei promisiuni pentru viitor, își propune să neutralizeze puțin stilul arhitectonic totalitar, gigantismul, situația încă problematică a locului – proximitatea unui alt edificiu imens care se construiește în prezent.
Recomandare de lectură: L’héritage urbain de Ceausescu: fardeau ou saut en avant? / Ioana IOSA, L’Harmattan, Paris, 2006 sau articolul Moștenirea urbană a lui Ceaușescu: povară sau salt înainte? / Dana VAIS, revista 22 : bit.ly/1qj7Unb
CART’ART SARKIS MNAC - PARTER Un espace entre ciel et terre
În Orient ca și în Occident curcubeul apare în numeroase legende. Curcubeul creat de Sarkis este însă neregulat, asemenea lumii noastre contemporane. Multe legende povestesc ce se poate găsi la capătul curcubeului. Curcubeul expus aici încearcă și el să va spună ceva : este artificial, neregulat, zbuciumat, material, palpabil, în vreme ce în mod normal acesta nu este decât un frumos efect optic, aerian și impalpabil. Pe de altă parte, scaunul rulant simbolizează incapacitatea fizică, neputința, ideea de imobilitate sau deplasarea defectuoasă, nenaturală, gravitația care țintuiește la pământ. Penele adăugate sugerează însă paradoxal zborul, chiar când acesta pare imposibil. Un omagiu adus lui Mihai Oroveanu. ”Clopotnița” cu 43 de clopote, imaginată de Sarkis și construită în 2012 pentru expoziția sa de la Rotterdam, apare ca un support vizual pentru piesa sonoră care umple atât de pregnant tot spațiul : ”Litanie pentru o balenă” (Lithany for a whale) de John Cage. Deloc întâmplător, căci balena, deși nu apare explicit, poate fi pusă în legătură cu imensitatea locului … Vitraliile de la parter trimit la tehnici vechi, artizanale, care sunt aplicate unor imagini contemporane și cărora li se atașază limina artificială a unui LED …
Sarkis folosește mult neonul. Ce este un neonul ? Ce este laserul ?
CART’ART SARKIS mnac
- mezzanine
Inspirat de Altarul de la Issenheim de Matthias Grünewald, Sarkis a realizat o lucrare video în care a ”decupat” zonele care reprezentau rănile lui Christos, pe care apoi le oblojește cu lapte și miere. Gestul artistului ce încearcă să aline rănile christice, vine ca un răspuns necesar la suferința absolută a lui Christos, atât de intens reprezentate în pictura lui Grünewald, și extrapolând, la suferința oricărui individ. Simbolic vorbind, artistul sugerează că o creație artistică poate avea și un efect terapeutic, poate alina suferințe, iar artistul nu trebuie să rămâne insensibil la suferințele lumii. Transformarea imaginilor prin nnversare în negativ peste care e suprapus ca un filtru albastru întăresc ideea de calm și alinare. Această lucrare poate duce cu gândul la o poveste tradițională românească, în care este evocată iubirea a trei fiice de împărat pentru tatăl lor. La întrebarea “Cum mă iubești tu, fiica mea ? ”, cele trei răspund pe rând : Ca mierea, ca zahărul , ca …
Recomandare de lectură: Sarea în bucate de Petre Ispirescu
CART’ART SARKIS FIRUL ROȘU CE UNEȘTE EXPOZIȚIA Lăsați ceva din dumneavoastră Mesajul, de obicei realizat în neon, este de data aceasta brodat de mână, tocmai ca referință la frumoasa artă a broderiilor și țesăturilor tradiționale romanești, face parte din instalația creată de Sarkis prin care acesta invită pe fiecare să lase pe o masă ceva din el însuși. Pentru că, pentru Sarkis, orice lucrare de artă, orice expoziție este un dar pe care artistul îl face publicului, lăsându-i o parte din creativitatea, măiestria, imaginația, gândirea sa. Prin aceasta piesă, ce se crează cu ajutorul publicului, Sarkis propune o relație de reciprocitate, un schimb, implicarea vizitatorului, care e invitat să participe activ la definitivarea expoziției, nu doar s-o parcurgă pasiv. Instalația presupune și un gest de mare modestie din partea artistului, care își pune publicul pe picior de egalitate, îl incită să participe la creația unei lucrări printr-un dar. Lucrarea, prezentă în fiecare dintre cele trei locații ale expoziției, reprezintă firul roșu care le unește.
CART’ART SARKIS ATELIER Acuarelă în apă Sarkis propune un atelier de acuarelă, dar fără suportul obișnuit, hârtia. In locul acesteia doar apă într-un bol alb, care devine astfel fundalul tridimensional pe care culoarea de proiectează disipându-se în apă și formând picturi tridimensionale fluide, schimbătoare și vremelnice.
CART’ART SARKIS Concept & realizare: Aymeric Jeudy - Institutul Francez din România Consultant de specialitate, coordonare, traducere și adaptare din franceză : Clara Trăistaru Mulțumiri: Sarkis Irina Cios – curatorul expozitiei