Nr 3 decembrie 2012

Editorial

Mihai Vintilă Gândul bun La fiecare sfârşit de an, gospodarul face bilanţul. Cum a fost anul care trece, ce chinuri a avut, cum a depăşit necazurile şi problemele, lucruri din acesteaLa INFOZONE ne preocupã astfel de puneri în balanţã. Şi, noi vrem să vă aducem la cunoştinţă cât mai multe lucruri bune dar, de multe ori, viaţa nu este aşa, roză, cum o dorim noi.

Anul 2012 a avut şi rele şi bune.

Fie ca cele bune să se adune iar cele rele să se risipeascã. În sacul cu lucruri bune punem, în primul rând, apariţia revistei noastre care,

iată că, devine încet-încet, o tradiţională prezenţă pentru spaţiul rural românesc. Tot la lucrurile bune ar fi de menţionat refacerea pensiilor şi înlăturarea unor bariere pentru produsele agricole româneşti de pe piaţa Uniunii Europene.

Reuşita plăţilor legate de subvenţiile agricole ar fi iar o faptă bună, având în vedere volatilitatea lumii în care trăim.

Faptele rele, din păcate, pot înclina balanţa anului 2012.

A fost un an secetos, cu recolte mici, bântuit de furtuni şi dezastre. Pentru agricultorul român a însemnat mai mult efort pentru mai puţină roadă. Tot ca un lucru negativ al acestui an o constituie scumpetea.

Materiile prime s-au scumpit în timp ce presiunea asupra preţului de vânzare este foarte mare.

Multi ţărani au vândut în pierdere, nu din vina lor ci din vina unui sistem care nu doreşte, parcă, să mai existe.

Pentru cele rele, sper să rămână în trecut iar cele bune sper să crească, să dospească şi să rodeascã pe măsura bunătăţii omului de la ţară, pentru ca munca lui să nu mai fie motiv de supărare sau de batjocorã.

Pentru toţi avem în 2013 doar gânduri bune!

La Mulţi Ani! 2013

I N T E RV I U C U U N P R I M A R “Trebuie să chibzuieşti banii oamenilor şi să faci cât mai multe lucruri bune”, spune primarul comunei Siliştea, Ilie Efteme

Reporter: Domnule primar, sunteţi la primul mandat ca edil al comunei Siliştea. De ce aţi candidat în vară pentru acest post?

Primar Ilie Efteme: Înainte să candidez, am fost consilier local timp de patru ani, deci ştiam problemele comunei. Pentru mine, administraţia este simplă. Eu vin din mediul privat, am avut o firmă de construcţii care acum nu mai este a mea şi a ajuns destul de sus. Doar prin muncă am reuşit. Am urcat treaptă cu treaptă, an de an. Dacă în mediul privat s-a putut, sigur că şi în administraţie se poate.

Totul e să ştii cum să chibzuieşti banii, să nu îţi baţi joc. Dacă vrei cu adevărat să faci lucruri bune, se poate. Eu am lucrat 18 ani în construcţii, am stat în Germania şi Elveţia şi ştiu ce înseamnă munca. Pe mine nu are cum să mă păcălească nimeni.

Reporter: Ce ofertă electorală aţi avut şi cum aţi reuşit să convingeţi oamenii să vă voteze?

Primar Ilie Efteme: Eu am fost oferta electorală. Am promis oamenilor că voi schimba total comuna, dovadă că în trei luni s-au schimbat multe. Nu se putea intra în şcoli, în Căminul Cultural, în cimitirul vechi, pentru că buruienile erau cât casa. Totul era un dezastru. Am doar două persoane la ajutorul social. Au fost mai mulţi dar, cei care erau, nu vroiau să muncească şi nu au mai primit. Aşa e legea şi eu nu puteam decât să îi oblig să o respecte.

Eu îi înţeleg dar nu pot să le dau ajutor şi ei să nu presteze un serviciu.

Reporter: Sunteţi deschis către atragerea fondurilor europene?

Primar Ilie Efteme: Sigur că da, sunt cât se poate de deschis pentru că ştiu ce înseamnă. Am stat în Germania 9 ani de zile şi am fost în comunităţi mai mici ca a noastră şi mult mai avansate unde erau toate condiţiile şi totul acolo s-a făcut pe fondurile europene. Problema la noi e gestionarea lor. Eu am ajuns să fac lucrări mai ieftine decât fostul primar. Spre exemp-

La doar 10 km de Brăila, pe drumul naţional care duce spre Focşani, se află comuna Siliştea, o localitate liniştită cu oameni gospodari şi case frumoase.Satul Siliştea se află la o distanţă de 1 km faţă de DN 23, fiind delimitat la Nord de râul Siret, la sud de comuna Tudor Vladimirescu, la est de comuna Vădeni şi la vest de comuna Romanu. Întâiul gospodar al comunei este Ilie Efteme. Este la primul mandat de primar şi a fost ales de cetăţeni pentru că a promis o schimbare şi deja a început să se vadă. L-am găsit pe domnul primar chiar în curtea Primăriei, îmbrăcat în salopetă, muncind cot la cot cu oamenii. Tăiau lemnele uscate adunate şi le pregăteau pentru a le împărţi oamenilor săraci ca să aibă cu ce se încălzi la iarnă. Cu greu l-am smuls de la muncă şi am profitat de timpul disponibil pentru a realiza un scurt interviu. vreo 3 km de aducţiune. Apoi, sunt în faza de autorizare pentru un corp nou al Primăriei în curtea exterioară.

Este necesar pentru că sunt doar patru compartimente şi suntem mulţi angajaţi aici. Am montat deja centrală termică în primarie. De asemenea, am vorbit cu preşedintele CJ Brăila, domnul Bunea Stancu ca până în martie- aprilie să se rezolve problema drumului către Cotu Lung- Cotu lu, când am venit la primărie, am găsit Mihalea-Vameşu. Este o porţiune de o lucrare la un gard nerecepţionată. 4 km care e într-o stare jalnică. Am Şi,acel gard costase 500 de promisiunea că se vor aloca fonduri milioane iar pe mine m-a ajuns 15 pentru infrastructura de piatră, în mii lei. Nu poţi tu, ca primar, să primă fază şi apoi, în toamnă, asfalt. risipeşti banii oamenilor. Colegii mei Vreau să fac în curtea interioară a din primărie lucrează pe 7 milioane, Căminului Cultural nişte alei betole-am explicat că trebuie să muncim şi nate, să pun băncuţe şi două parsă ne asumăm statutul de funcţionari curi de joacă, unul la Muchea şi altul publici.Cui nu îi convine, poate pleca. la Siliştea. Trebuie să chivernisesc Reporter: Ce aţi reuşit să faceţi de la fiecare bănuţ că să fac multe. preluarea mandatului şi până acum? Reporter: Descrieţi-ne în câtePrimar Ilie Efteme: Am reabilitat va cuvinte comuna Siliştea? la satul Muchea o şcoală de la zero, Primar Ilie Efteme: Comuna noastră o parte din drumuri le-am pus la este una de talie mijlocie, nici prea punct cu piatră, am achiziţionat peste bogată dar nici prea săracă. Un 200 de coşuri stradale pe care le voi bun gospodar are reusrse penpune în toate satele componente, în tru a face multe lucruri bune aici. primăvară. Şcolile le-am trecut de la Se pot face destule investiţii aici. sobe cu lemne pe centrală electrică. Dacă reuşim să facem acel drum, cele Nu mai spun de curţile interioare: trei sate sunt pe malul Siretului unde curtea şi gardul de la Căminul Cultu- zona este virgină din punct de vedere ral, gardul la cimitirul de la Mărtăceşti. al construcţiilor. Înca sunt case cu stuf Numai din cimitire am adunat peste în zonă. Am mult teren pentru locuri 30 metri cubi de lemne. Totul era de casă şi alte oportunităţi. Asigurăm ca în junglă. Acum e bine că le dau facilităţi investitorilor în funcţie de la oameni lemne pentru încălzire. investiiţile care se doresc a fi făcute.

Reporter: Ce proiecte v-aţi pus Acum, de sărbători, vom organiza la în gând să realizaţi în anul 2013? Căminul Cultural o serbare. Avem o Primar Ilie Efteme: Anul viitor, primul bună relaţie de colaborare cu şcoala. proiect este apa către fostul IAS Siliş- Eu îi stimulez, le-am alocat bani tea, actual Agro Sil. E o zonă unde pentru câteva burse pentru elevii sunt 60 de familii. Pe acest tronson, merituoşi. Va fi un program artistic. tot anul viitor va pleca apa şi către Cetăţenilor comunei le urez sănătate, satul Muchea. Şi nu va costa mult să aibă cât mai multe realizări în noul lucrarea deoarece am negociat deja an şi îi asigur că Primăria va veghea la pentru o sumă rezonabilă, în jur de binele lor şi vom colabora foarte bine.

1,5 miliarde lei. Trebuie să merg din text şi foto: Gabriela POPA casă în casă, să negociez cu oamenii ca şi când ar fi pentru tine. Sunt

3

Colinde- istorie şi tradiţie

O, ce veste minunată!

colindători din Vintileasca, jud. Vrancea

Obiceiul colindelor este preluat de la romani care sărbătoreau „Naşterea Soarelui” deoarece în această perioadă a iernii, soarele atinge punctul său cel mai jos în emisfera sudică, începând apoi, o mişcare treptată spre nord. Cu ocazia acestei sărbători, timp de 6 zile, un grup de colindători formaţi din bărbaţi şi băieţi, trecea pe la fiecare casă pentru a aduce vestea cea bună, formând un cerc în timp ce cântau colindele. La finalul celor 6 zile, colindătorii au realizat un cerc în jurul întregii comunităţi, principala motivaţie a obiceiului fiind aceea de protecţie, căruia i s-a impus sensul binecuvântării şi cel al Naşterii Domnului. Românescul „colindă” nu vine direct din latinescul „Calendae”, ci din cuvântul bulgar „koleda” iar majoritatea colindelor au provenienţă laică. Colindatul este obiceiul cel mai bine păstrat. Cu colindatul umblau copiii, flăcăii, iar în unele sate chiar şi bărbaţii însuraţi astfel: copiii merg ziua cu colindul, până la apusul soarelui merg flăcăii, iar noaptea merg bărbaţii.

O, ce veste minunată!

Chiar dacă ninge sau este ger de crapă pietrele, colindătorii se adună în cete şi pornesc pe uliţele satului ca să vestească Naşterea Mântuitorului.

Aşa se obişnuieşte de mii de ani, ca la Crăciun să se meargă cu colindul, după un anumit ritual. Gazdele care îşi primesc colindătorii, îşi deschid atât portile sufletului cât şi porţile caselor unde se simte miros dulce de mere, colaci calzi şi bomboane dar şi mirosul bradului proaspăt împodobit. Colinda a reuşit să se păstreze până în zilele noastre, marcând din Ajun şi până în a treia zi de Crăciun, viaţa spirituală a comunităţii. În unele zone ale ţării, colindătorii sunt însoţiţi de Ţurcă, o înfăţişare fantastică a

4

Cuvântul „colind” sau „colinda” provine din latinescul „Calendae”, nume ce se dădea vechilor sărbători păgâne de Anul Nou când era obiceiul să se facă urări de belşug şi fericire pentru noul an ce începea. De aceea, cuvântul „colind” este pus în legătură cu sărbătoarea păgână „Calendae Ianuarii”, cu urările ce se făceau pentru Anul Nou precum şi cu împărţirea darurilor, de unde există şi obiceiul de a împărţi copiilor colindători daruri precum: colăcei, cunoscuţi sub numele de colindeţi sau bolindeţi, în unele părţi ale ţării, fiind făcuţi din grâu curat, proaspăt măcinat.

Colindul casei cules din comuna Gropeni, judeţul Brăila, Icea, Doamne, ‘n ceste curţi, Ceste curţi, la cest Domn bunu, Cest Domn bunu, Dumnezeu.

M-a crescut, mi-a fost născutu Oi, lerum, dai lerului, Doamne De doi smirnă minunaţi, De doi smirnă minunaţi, Oi, lerum, dai lerului, Doamne De tulpină depărtaţi.

Caprei, cu dublu rol, de a aduce prosperitate şi de a alunga spiritele rele. În casă, colindătorii cântă colinde de bătrâni, colinde pentru gazde, colinde dedicate agricultorilor, pescarilor, vânătorilor. De aceea, colinda este cântarea către Dumnezeu. Se spune că la Crăciun cerurile sunt deschise, Dumnezeu aude rugăciunea omului, aude sufletul curat care este purificat în timpul postului. În timp ce colindătorii cântă, Capra dansează. Colinde precum: „Steaua sus răsare”, „Trei magi de la răsărit”, „O ce veste minunată!”, „O, brad frumos”, „Florile dalbe”, „Bună dimineaţa la Moş Ajun”, amintesc de Naşterea Domnului şi de bucuria omenirii la auzirea veştii.

Colindatul, atât la ţară cât şi la oraş a rămas o sărbătoare a comunităţii, a copiilor şi tinerilor care colindă ca şi a celor care primesc colindători, răsplătindu-i cu daruri şi contribuind, astfel, la păstrarea datinilor străvechi.

La vârşav la nouă meri Oi, lerum, dai lerului, Doamne Mi-arde nouă lumânări Sus îmi arde, jos îmi pică Pică una, pică două Picătura cea de rouă.

Faptu’ mi s-a ruptu, mi s-a, Oi, lerum, dai lerului, Doamne, Şi-un pârâu cu apă caldă.

Dar în el cine se scaldă?

Oi, lerum, dai lerului, Doamne, Scaldă bunul Dumnezeu.

Se scălda şi se-mbăia, Oi, lerum, dai lerului, Doamne, Vrăjmântar se primenea.

Vrăjmântar şi mohorâtu, Oi, lerum, dai lerului, Doamne, Lungu-i larg până-n pământ. Ţurţurele de argint, Oi, lerum, dai lerului, Doamne, Făcea dâră pe pământ.

Colindătorii din Gropeni dansează Căluşul de Iarnă

Colinde în Dobrogea festival au participat Ansamblurile „Româncuţa" şi „Muguraşii" din comuna Cumpăna, „Moşoaiele" din comuna Luncaviţa, jud. Tulcea, „Dor de la Humor" din Gura Humorului, jud.

Suceava, „Şezătoarea" din comuna Vânători, jud. Neamţ, „Plăişorul" din judeţul Alba, „Muguraşii Stăncuţei" din judeţul Brăila, „Argeşelul" din Argeş, „Mugurelul" şi "Florile Dobrogei" din Cernavodă şi „Floarea din Grădină" din comuna Grădina.

Ansamblul folcloric “Moşoaiele”, comuna Luncaviţa, jud. Tulcea

În fiecare an, în data de 6 decembrie, de Sfântul Neculai, în comuna Luncavița din judeţul Tulcea încep Sărbătorile Moșoaielor, care se încheie pe 6 ianuarie, de Sfânta Bobotează. Practic, în seara zilei de 6, pe străzile satelor Luncavița și Rachelu, încep să se adune moșoii și moșoicuțele, care sună clopotele.

Moșoii au talăngi mari, mască din tărtăcuță (cătrună), coarne de cerb sau berbec, piele de vulpe, cojoc lung de lână. Moșoicuțele au clopoței mici (cioi), mască din tărtăcuță cu piele de iepure, coarne de căprioară, cojoace scurte. În fiecare seară, până noaptea târziu, se aud clopotele lor. În timpul acesta se constituie cetele, iar colindătorii repetă colindele la fiecare acasă, pe rând. În seara de Ajun a Crăciunului, pe 24 decembrie, moșoii și moșoicuțele ies la defilarea din centrul comunei. Mii de oameni vin să admire dansul moșoilor. Cei plecați din localitate se întorc acasă pentru această zi specială. Cetele se înscriu la primărie, iar la sfârșitul defilării se urcă pe scenă și colindă. Apoi, colindă în toată comuna Luncavița și Rachelu. Se colindă până pe 6 ianuarie, când, după întrecerea cailor, moșoii colindă până seara târziu.

Moșoiul netezeşte calea Nașterii Domnului, alungă tot ce este rău din anul care se încheie, ne primenește pentru una din cele mai mari sărbători ale creștinățății, Nașterea, și pentru Anul Nou! Ansamblul Moșoaiele al Comunei Luncavița este intens solicitat în această perioadă. De-a lungul anilor, a fost la toate televiziunile, la spectacole naționale, au reprezentat România la manifestări internaționale, etc. Moșoiul este marcă înregistrată a Comunei Luncavița și un simbol al județului Tulcea.

Muguraşii Stăncuţei, jud. Brăila

informaţii preluate de pe site-ul primăriei comunei Luncavita - www.comunaluncavita.ro

“După datina străbună”, un festival de tradiţii şi obieciuri populare de iarnă în comuna Cumpăna, judeţul Constanţa

Primăria şi Consiliul Local Cumpăna, în colaborare cu Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Constanţa, organizează în fiecare an, în data de 16 decembrie, în Sala de Spectacole a Casei de Cultură din localitate, Festivalul Naţional de Datini şi Obiceiuri de Iarnă “După datina străbună”.

Anul acesta va fi organizată cea de-a X-a ediţie. Festivalul va fi deschis cu o paradă a portului, a costumelor populare şi măştilor specifice sfintelor sărbători de iarnă, care va avea loc pe şoseaua Constanţei, de la Troiţă până la Casa de Cultură din localitate. Parada va fi urmată de evoluţia pe scena Casei de Cultură Cumpăna a fiecărui ansamblu artistic care îşi va prezenta datinile şi obiceiurile de iarnă din zona de provenienţă şi de recitaluri susţinute de solişti consacraţi. Anul trecut, la acest

5

TURISM RURAL Muzeul Chihlimbarului din comuna Colţi, judeţul Buzău este unic în România şi Europa Unul dintre cele mai frumoase obiective turistice existente în zona rurală din judeţul Buzău se află în comuna Colţi. Aici, în urmă cu 39 de ani, a fost deschis un Muzeu al Chihlimbarului, fiind singurul de acest gen din România şi unic în Europa. Aici a fost singura exploatare de chihlimbar din România, care a fost închisă în 1948.Pe aceste meleaguri, extracţia acestei pietre datează din epoca bronzului. Tocmai de aceea, muzeul se află lângă fosta mină şi este administrat de Muzeul Judeţean Buzău.

Comuna Colţi este situată la 65 de km de Buzău. Nu este foarte greu să ajungi aici dar, ca turist, odată ce poposeşti pe aceste meleaguri, greu îţi vine să pleci. Frumuseţea naturii sălbatice, ospitalitatea localnicilor şi bucuria care li se citeşte în ochi când văd că cineva se interesează de “bogăţiile” comunei lor, este indescriptibilă în cuvinte.

Comuna are în componenţă trei sate: Aluniș, Colții de Jos şi Muscelu Cărămănești. Se învecinează la nord cu Gura Teghii, la est cu Bozioru, la sud cu Pătârlagele iar la vest cu Nehoiu.

“Muzeul Chihlimbarului a fost construit de locuitorii din Colţi în anul 1973. Clădirea este asemănătoare unei case ţărăneşti cu trei nivele: demisol parter şi etaj, amenajate fiind numai parterul şi etajul. Parterul este compus din trei încăperi în care se află colecţia de chihlimbar, colecţiile de flori de mină, roci, fosile şi pietre semipreţioase. Tot aici, se mai află documente privind exploatarea chihlimbarului, proprietatea asupra pământului, atestarea documentară a localităţii Colţi, învăţământul,cultura şi istoria acestor meleaguri”, spune prof.

Nica Viorica. Colecţia de chihlimbar este unică în ţara noastră şi, printre puţinele în lume. “Ideea organizării ei se datorează faptului că la Colţi se găseşte chihlimbar în sol, în strate dezvelite, la suprafaţă sau în adân-

6

cime. Această colecţie este compusă din: roci cu chihlimbar, chihlimbar brut şi prelucrat, unelte folosite la extragerea şi prelucrarea chihlimbarului. Ca obiecte deosebite avem: o bucată de chihlimbar de 1785 grame, o altă bucată de chihlimbar de 1500 grame, obiecte din chihlimbar pe diferite nuanţe de culori, de la galben transparent până la negru opac, sau cu mai multe nuanţe de culori într-un singur obiect, un cercel din chihlimbar care are conservat în el o furnicã (specialiştii spun că furnica a trăit la Colţi acum 30 de milioane de ani), o bucată de chihlimbar secţionată care păstrează urme din scoarţa copacului din care a provenit răşina respectivă”, explică doamna profesor.

La etaj se află o colecţie de etnografie, compusă din obiecte ţărăneşti vechi, donate de locuitori: război de ţesut, ştergare, lăzi de zestre, piepteni pentru lână, piepteni pentru cânepă, cofe, cric din lemn, opinci din lemn etc., dar şi o interesantă colecţie de batiste cusute manual.

Muzeul Judeţean Buzău a achiziţionat şi cel mai mare chihlimbar din lume, Romanit, de 3,450 kg. Programul de vizitare este miercuri-vineri şi duminica, între 09.00 – 17.00, sâmbăta, între 09.00-14.00 iar luni şi marţi este închis.

Turistul ajuns la Colţi, nu trebuie să rateze vizitarea aşezărilor rupestre Aluniş, aflate la 6 Km. de centrul comunei, în satul cu acelaşi nume.

Biserica Aluniş săpată în piatră de doi ciobani pe la anul 1274, atestată documentar la 1351, a fost schit de călugări până la 1871, iar de atunci este biserica satului. Hramul ei este la 29 August - Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Pentru a ajunge la Colţi, urmaţi DN10 Buzău -Braşov, până în localitatea Pătârlagele, după care se parcurg 13 km pe drumul judeţean Valea SibiciuColţi. În localitatea Colţi există posibilitatea cazării la pensiunea agroturistică casa Nica care are 11 locuri.

Continuând drumul pe DN10 spre Siriu, puteţi vizita Barajul Siriu sau să faceţi traseele montane: Lacul Vulturilor (masivul Siriu), Vârful Penteleu (masivul Penteleu).

Sursa: Itinerar.ro

AT R A C Ţ I I T U R I S T I C E

Cetatea Histria, prima colonie greacă de la Marea Neagră

Orașul Histria a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de aproape 1300 ani, începând cu perioada greacă și terminând în perioada bizantină. În perioada greacă (sec. VII – I i.Chr.), orașul era format din două părți distincte, acropola și așezarea civilă, după un model des întâlnit în orașele antice grecești, structură care a fost menținută până la abandonarea orașului în secolul al VII-lea p.Chr. Unul din motivele abandonării orașului este și colmatarea vechiului golf al Mării Negre, în care era amenajat portul, golful devenind în prezent complexul lagunar Razelm-Sinoe. În Histria au fost bătute primele monede de pe actualul teritoriu al României, și anume emisiunea de monedă proprie în jurul anului 480/475 a. Chr. Este vorba despre monede de argint turnate care au pe avers simbolul orașului, repezentat de un vultur pe un delfin spre stânga, și legenda, încadrate într-un pătrat incus iar pe revers două capete umane alăturate și inversate.

Cetatea Histria a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest Desjardins, iar cercetările arheologice propriu-zise au fost inițiate în 1914 de către Vasile Pârvan. Chiar în prima campanie de cercetări arheologice de la Histria, Vasile Pârvan a descoperit o inscripție intitulată Horothesia, care evidenția granițele teritoriul histrian în vremea lui Traian. Săpăturile au fost continuate apoi sub conducerea lui Scarlat Lambrino, Emil Condurachi, Dionisie M. Pippidi, Petre Alexandrescu, Alexandru Suceveanu și Alexandru Avram. Numele cetății Histria (Istria în limba greacă), e dat de denumirea fluviului Istros, cum era denumită Dunărea de către greci. Așezarea era înconjurată de un puternic zid de apărare (numai partea vestică a zidului cetății avea 10 turnuri și două porți, era alimentată cu apă prin conducte lungi de peste 20 de kilometri,

Localitatea Histria fost întemeiată de coloniștii greci din Milet în jurul anului 657 î.C. (după istoricul Eusebiu din Cezareea) sau 630 î.C. (după Skymnos), ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VIIlea d.C. de invaziile avaro-slave. Pe plan politic, Histria a jucat un rol important prin participarea la revolta orașelor pontice împotriva regelui macedonean Lisimah, la războiul împotriva Bizanțului și la conflictul care l-a opus romanilor pe Mithridates al VI-lea Eupator. În jurul anului 260 i.d.Hr., Histria s-a aliat cu cetatea Callatis pentru a smulge orașului Byzantion controlul asupra portului Tomis. Strabon scria că cetatea Histria se află “la o depărtare de 500 de stadii de gura sacră a Istrului”. care alimentau și termele construite în epoca romană, străzile erau pavate cu piatră, și poseda atât instituții de educație fizică (gymnasion) cât și cultural-artistice (museion).

Necropola, situată în afara orașului antic, cuprinde numeroși tumuli funerari și un număr mic de morminte plane. Cel mai des utilizat rit funerar în perioada construcției tumulilor a fost incinerația. Tumulii din necropola de la Histria au în infrastructura lor un șanț periferic, o platformă funerară și o centură din pietre de tipul șisturilor verzi aflorate la limita estică a cetății. Unii tumuli au patru-cinci metri înălțime, În 1994, Alexandru Suceveanu alții sunt mai mici. În centrul movi- a mai descoperit o friză cu opt lei sunt morminte unde, lângă mort, divinități ale panteonului grecosunt depuse vase, în special amfore. roman și cu reprezentarea ZeuRuinele cetății, aflate pe malul lacu- lui Soare pe margine. În anul 2000 lui Sinoe, pot fi vizitate și astăzi. La s-a decis deschiderea unui sector vremea construirii cetății, actualul lac de cercetare în interiorul bazilicii Sinoe era un golf deschis la mare. civile, cu scopul de a identifica o În prezent, se pot vizita: zidul de eventuală incintă a acropolei arhaice. apărare, cu turnuri și bastioane, La începutul anilor ‘20, a fost concare închidea de la vest către lacul struit primul muzeu arheologic (de sit) Sinoe suprafața mai mică a orașului de la Histria, fiind proiectat de arhiroman târziu de circa 7 ha (cuprin- tectul G. Simotta, în vremea directozând fosta acropolă a orașului gre- ratului lui Vasile Pârvan. Din cauza cesc). Acolo pot fi văzute ruinele terenului slab, în anul 1923 clădirea conservate ale templelor grecești s-a dărâmat, fiind ulterior demolată din zona sacră, străzi pavate și car- definitiv din ordinul directorului tiere de locuințe sau ateliere, mai Muzeului Național de Antichități, ales romane, terme, bazilici civile și Vasile Pârvan. Actualul muzeu a fost creștine și, în centrul orașului, una înființat în 1982, în subordinea Muzeudintre cele mai mari bazilici creștine lui de Istorie Naţională și Arheologie din regiune, datând din secolul VI d.C. din Constanța, într-o cladire nouă. În Muzeul Arheologic Histria sunt expuse Bazilica episcopală de la Histria, un piese de arheologie greacă, romană edificiu de peste 60 de metri lungime și bizantină, provenind din cercetările și 30 de metri lățime, care ocupa de la Histria și din împrejurimi: aproape 2% din suprafața cetății târ- amfore, inscripții, vase ceramice, zii, a fost scoasă la lumină în anul sticlă, opaițe, podoabe, basoreliefuri 1969, de arheologul Alexandru Suce- elenistice, documente epigrafice. Prin veanu. Bazilica episcopală construită ordonanța nr. 43 din 30 ianuarie 2000 în centrul orașului vechi reprezintă privind protecția patrimoniului arheocea mai importantă descoperire de logic și declararea unor situri arheola Histria, întrucât acest lucru însem- logice ca zone de interes național, Hisna faptul că, în secolele V - VI, His- tria a fost înscrisă prima pe lista celor tria a ajuns la rangul de episcopie. 5 zone de interes arheologic prioritar.

7

TRADIŢII ŞI OBICEIURI Festivalul “Cununiţa Satului” din comuna Lieşti a oferit o demonstraţie de folclor autentic În data de 11 noiembrie, comuna Lieşti din judeţul Galaţi a îmbrăcat haine de sărbătoare. Sala Căminului Cultural din comună a fost neîncăpătoare pentru cei veniţi să asiste la un spectacol de folclor autentic oferit de ansambluri de dans popular şi solişti din Brăila şi Galaţi. Festivalul "Cununiţa Satului", ajuns la cea de-a IV-a ediţie, a fost organizat de Primăria şi Consiliul Local Lieşti, Centrul pentru Educaţie şi Cultură, Parohia "Cuvioasa Parascheva (preot Titi Gabor) şi un grup de sponsori locali.

Festivalul a început cu o paradă a portului popular realizată de ansamblurile participante. Apoi, s-a trecut efectiv la concurs iar juriul format din profesori cu experienţă a avut o misiune destul de grea. Componenţa juriului la această ediţie a fost: preşedinteleDan Eugen Drăgoi, profesor doctor şi dirijor de cor la Teatrul Muzical "Nae Leonard" Galaţi; Paul Buţa- actor şi coregraf; Şipoş Dorin- profesor şi inspector Arte în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila; profesor Şipoş Mioara şi Lazăr Dumitru Nicolae- Inspector Arte la ISJ Galaţi.

Copiii au cântat şi au dansat suite populare iar la final, juriul a decis:

8

Trofeul festivalului a revenit Ansamblului “Cununiţa Satului” din Lieşti.

Apoi, premiul I l-a adjudecat Ansamblul Folcloric "Constantin Condruz” din comuna Gemenele, judeţul Brăila, pe locul al II-lea au urcat dansatorii de la "Romaniţa" din comuna Romanu, judeţul Brăila. Locul III a fost ocupat de "Flori pe Siret" din comuna Cosmeşti, judeţul Galaţi iar formaţia "Muguraşii" din Tecuci a obţinut menţiune.

După încheierea festivalului, la ora 16.00 a fost organizată cea de-a V-a ediţie a manifestrării denumită "Nunta de aur". Anul acesta, primarul Iulian Boţ şi Consiliul Local Lieşti au premiat 27 de cupluri care au implinit 50 de ani de căsătorie. Spectacolul a început cu o slujbă oficiată de trei preoti. Fiecare cuplu a primit câte o diplomă, un tort şi un buchet de flori din partea domnului primar Boţ Iulian.

Bucuria bătrânilor a fost foarte mare când pe scenă au evoluat nepoţii şi strănepoţii lor, membrii Ansamblului "Cununiţa Satului", îndrumaţi de coregraful Mioara Dibu. Mulţi dintre aceşti bătrâni au făcut parte din Ansamblul folcloric din Lieşti în urmă cu 20 de ani.

text: Gabriela POPA

fotografiile ne-au fost puse la dispoziţie de doamna coregraf Mioara Dibu

TRADIŢII ŞI OBICEIURI Centrul Cultural “Ion Manu” din oraşul Otopeni, judetul Ilfov a găzduit sâmbătă, 17 noiembrie, Festivalul-Concurs Interjudeţean de Dans pentru Copii “EuroDance”.

Pe scenă au urcat sute de copii care şi-au arătat măiestria în arta dansului, fie el popular sau dans modern.

Brăila a fost reprezentată la acest festival de Ansamblul “Romaniţa” din comuna Romanu. Copiii au reuşit prin suita de dansuri prezentată să smulgă aplauzele publicului şi, la final, să fie desemnaţi câştigători la categoria 11-14 ani.

prof. Ceopatra Chihai şi prof. Alexandru Marcela, coordonatoarele Ansamblului “Romaniţa”

Liceul Teoretic “Traian Lălescu” din comuna Brăneşti, judeţul Ilfov în colaborare cu Asociaţia Studenţilor Universitari, Primăria Brăneşti, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Casa Corpului Didactic Ilfov precum şi Asociaţia de Părinţi “Traian Lălescu” au organizat în data de 17 noiembrie la Centrul Cultural “Ion Manu” din oraşul Otopeni festivalul-concurs interjudeţean pen-

Ansamblul “Romaniţa” din comuna Romanu, judeţul Brăila, a câştigat premiul I la Festivalul “Euro Dance” de la Otopeni

tru copiii “Euro Dance”. Concursul s-a desfăşurat pe mai multe secţiuni şi categorii de vârstă: 7-10 ani, 11-14 ani, 15-18 ani care au oferit spectacole de dans popular, dans modern, dans de majorete şi dans de caracter (oriental, ţigănesc, spaniol, polonez, rusesc şi grecesc). La fiecare categorie de vârstă şi secţiune s-au acordat premiii I, II şi III iar formaţia care a luat nota maximă, indiferent de categoria de vârstă, a obţinut marele premiu al festivalului- trofeul “Euro Dance”.

De asemenea, fiecare profesor instructor a primit diplomă de merit iar profesorii elevilor laureaţi din concurs au primit diplomă de excelenţă.

La acest festival, Braila a fost reprezentată cu cinste de către Ansamblul “Romaniţa” din comuna Romanu însoţiţi de către instructorul lor, prof. Alexandru Marcela, de către coregraful lor, prof. Cleopatra Chihai dar si de profesorul-coregraf Valentin

Marea Unire sărbătorită cu cântec şi dans la Gropeni

Manifestările au debutat cu un concurs de istorie română “Unitatea Naţională şi Tricolorul” coordonat de prof. Leahu Mioara şi prof. Carapetru Marius Nicolae unde echipe formate din câte doi elevi au răspuns la un set de întrebări despre Unire şi evenimentele care au precedat-o. Apoi, au fost premiaţi şi elevii care au avut cele mai bune creaţii literare având ca temă "Unirea". Elevele care au câştigat trebuia să îşi pună imaginaţia la încercare şi să scrie un mic eseu despre cum ar fi fost dacă ar fi mers la Alba Iulia şi ar fi fost alături de românii

din toate colţurile ţării la Marea Unire.

De asemenea, în holul Căminului Cultural au fost expuse câteva desene ale copiilor în cadrul concursului de creaţie plastică “File de istorie” organizat de prof.inv. primar Done Mariana. Tot în cadrul manifestărilor au fost premiaţi şi cei mai buni şahişti şi fotbalişti în cadrul concursului “Cupa 1 Decembrie la şah şi fotbal” organizat de directorul şcolii Gropeni, prof. Inv. Primar Lambrinoc Ionel şi prof. Toader Silviu Florin.

Cele mai aşteptate momente au fost cele artistice. Sub coordonarea prof. Drăgan Vasilica, elevii au cântat melodii patriotice şi au recitat poezii specifice.

Momentul final a aparţinut arhicunoscutului Ansamblu de dansuri populare “Floricica” care, în faţa spectatorilor, a oferit momente de dans cu totul autentice. Copiii, de toate vârstele, au cântat şi au dansat iar în sală oamenii le urmau exemplul.

Lipan de la Palatul Copiilor. Copiii au plecat de acasă cu siguranţa că vor câştiga locul I pentru că atât ei cât şi profesorii lor cunosc adevărata valoare şi ştiu că orele de repetiţie nenumarate se compensează cu aplauzele primite la scenă deschisă, oriunde ar merge. Înainte de a urca pe scenă, copiii au făcut o scurtă repetiţie sub îndrumarea doamnei coregraf şi a instructorului lor, urmând ca, pe scenă, să dea tot ce e mai bun. Ei au prezentat o suită de dansuri populare şi au încântat publicul dar şi juriul atât cu frumuseţea dansului şi corectitudinea execuţiei acestuia dar şi cu autenticitatea costumelor populare purtate.

La finalul concursului, juriul a deliberat şi a decis premiile pentru fiecare secţiune în parte. La categoria 1114 ani, “Romaniţa” a luat premiul I. Vizibil emoţionate, prof. Cleopatra Chihai şi prof. Alexandru Marcela au urcat pe scenă să-şi primească trofeul bine meritat şi diploma de excelenţă.

După premiere, atât coregraful cât şi instructorul Ansamblului “Romaniţa” ne-au spus că sunt foarte mulţumite de organizarea acestui festival iar premiul luat de copiii le confirmă încă o dată valoarea în rândul ansamblurilor populare din judeţul nostru.

Felicitări copiilor de la Ansamblul “Romaniţa” şi profesorilor îndrumători şi la cât mai multe trofee!

Sub genericul "1 Decembrie 1918un vis implinit", joi, 29 noiembrie în sala Căminului Cultural din comuna Gropeni, judeţul Brăila, a avut loc o manifestare culturalartistică de comemorare a marii Uniri şi, implicit, a Zilei Naţionale a României. În organizarea evenimentului s-au implicat Şcoala din Gropeni, Biblioteca comunală, Primăria Gropeni şi oamenii care au fost cu sufletul alături de cei care au cântat şi dansat pe scenă.

Programul a fost realizat de directorul Căminului Cultural Gropeni, Fluturaş Rădiţa şi de prof. Paparuş Elena Daniela. La finalul spectacolului, aplauzele au fost la scenă deschisă iar dansatorii au primit încă odată confirmarea valorii lor chiar la ei acasă. text şi foto: Gabriela POPA

9

ŞCOALA MEA Şcoala Traian din judeţul Brăila- centru de resurse didactice pentru comunitate şi o Europă deschisă Orice şcoală din mediul rural trebuie să fie un izvor al intelectualizării satului care îndrumă paşii elevilor spre cunoaştere şi autocunoaştere, formare şi orientare socio-profesională, devenind, astfel, centru de resurse pentru comunitate şi, de ce nu, pentru o Europă deschisă. Cadrele didactice împreună cu elevii susţin formarea unei societăţi sănătoase, echilibrate, în care predomină demnitatea, cinstea, toleranţa şi încrederea în propriile forţe. Aşa se întâmplă şi la şcolile din comuna Traian, judeţul Brăila, unde cadrele didactice, printr-o bună pregătire, se implică în diverse tipuri de activităţi şcolare cu scopul de a dezvolta talente şi calităţi de la vârste fragede şi a forma intelectualii de mâine construită cu cheltuielile comunei şi a societăţii de clădiri şcolare din Brăila.

Satul devine comună în 1913 iar în 1922 comuna Traian este menţionată având 1.246 de locuitori. Acum, şcoala este amintită ca având un local propriu, cu o singură clasă şi locuinţa dirigintelui, realizată sub acelaşi acoperiş. Aceste două şcoli aveau 4 învăţători, fiind patru posturi şi erau înscrişi 186 de copii. Astăzi, şcoala din Traian este reabilitată, modernă, dotată cu echipamente care permit desfăşurarea procesului instructiv-educativ la standarde europene. Tocmai de aceea, profesorii şi conducerea şcolii îşi dau tot interesul şi se implică în diverse proiecte cu elevii pentru ca evoluţia lor să fie extraordinar de bună.

Activităţi desfăşurate de elevii şi profesorii de la şcoala Traian în anul şcolar 2011-2012 In anul şcolar 2011-2012, elevii şcolii Traian împreună cu profesorii lor au derulat o serie de activităţi, de diverse tipuri, în folosul comunităţii dar şi pentru dezvoltarea lor intelectuală.

Astfel, în data de 24 septembrie 2011, elevii coordonaţi de prof.

Duţu Ana au participat la proiectul „Let`s Do It”. Ei au colectat deşeuri pe raza satelor Traian şi Urleasca.

Prima şcoală s-a înfiinţat la Traian în urmă cu 130 de ani Din scurtul istoric al şcolii aflăm că, din cauza stăpânirii turceşti şi a vieţii de robie pe care au dus-o strămoşii noştri, orice aspiraţii spre educaţie şi progres au fost sortite eşecului deoarece, pe atunci, era interzisă cu desăvârşire, crearea unei şcoli sau construirea unei biserici. Abia după 1828, când turcii se retrag, începe redeşteptarea naţională şi, în 1832, se pun bazele primei şcoli naţionale în oraşul Brăila unde erau pregătiţi învăţătorii săteşti. De aici, au provenit şi primii învăţători ai Şcolii Traian. În vremea aceea, şcolile se creau numai în satele cu o populaţie mai mare de 100 de familii. Abia în 1858, Eforia a permis să se deschidă şcoli şi în satele cu o populaţie mai mică.

Probabil că în aceste locuri ale actualei comune Traian, copiii erau trimişi la şcoala ce funcţiona în satul Silistraru deoarece aici se afla un cătun cu doar câteva zeci de case.

Radu I. Perianu în „Istoria şcoalelor din oraşul şi judeţul Brăila 18321864”, precizează faptul că în cătunul Traian, şcoala este înfiinţată în 1882, probabil într-o casă ţărănească, deoarece, tot el menţionează că, abia în 1904 începe să funcţioneze în local propriu. Şcoala a fost

10

În data de 2 noiembrie 2011, elevii coordonaţi de doamna profesoară de engleză Mocanu Oana-Irina au participat la un concurs de Halloween Elevii şi-au creat diferite costume, au adus şi dovleci pentru sărbătoare şi au dat startul distracţiei. S-au derulat următoarele activităţi: “Wrapping the mummy” (elevii au trebuit să îmbrace copii cu hârtie igienică într-un timp cât mai scurt), “Bobbing for the apples” (copiii au trebuit să muşte merele şi să le scoată dintr-un bol cu apă, neputând folosi mâinile).

Cea de-a treia activitate a fost “The Chairs” (elevii au avut la dispoziţie câteva scaune, dar cu unul în minus faţă de câţi erau ei şi li s-a cerut ca, atunci când se oprea melodia, să se aşeze pe scaune şi, cine nu mai apuca loc pe scaun, ieşea din joc).

La final, toţi copiii au fost premiaţi pentru frumoasele lor costume şi pentru cel mai reuşit dovleac. Ei au fost foarte încântaţi de participarea la

acest concurs şi, drept răsplată, pentru reuşitele lor, ei au primit bomboane.

Ca în fiecare an, Moş Crăciun este aşteptat cu nerăbdare de copii. Anul trecut, copiii de la Şcoala Traian l-au întâmpinat cu cântece şi poezii. Ei au prezentat un program de colinde şi o scenetă cu personaje din poveşti de care moşul a fost foarte încântat, drept pentru care i-a răsplătit cu cadouri. La această acţiune, elevii au fost coordonaţi de prof. Iordache Lenuţa şi prof. Marin Geanina.

ŞCOALA MEA

Tot în anul şcolar 2011/2012, elevii Şcolii Gimnaziale Traian au participat la proiectul educaţional judeţean “Citesc deci exist!”, alături de alte opt şcoli din judeţ, iniţiat de doamna profesor Popescu Aurelia de la Şcoala cu clasele I-VIII Unirea. Proiectul a avut ca motto: “Deschide cartea ca să înveţi ce au gândit alţii; închide cartea ca să gândeşti tu însuţi”. Scopul proiectului a fost dezvoltarea interesului şi gustului pentru lectură al elevilor, stimularea creativităţii şi spiritul de echipă. În cadrul acestui proiect, prof. Marin Geanina a ales de la şcoala Traian un grup de 20 de elevi, câte cinci de la fiecare clasă, cu care a desfăşurat activităţile menţionate în calendarul de activităţi: elevii au realizat portofolii cu informaţii despre viaţa şi opera unor scriitori români din judeţul Brăila, despre viaţa şi opera unor scriitori englezi şi a unor scriitori francezi; au identificat, au creat poezii dedicate celor patru anotimpuri şi le-au ilustrat în imagini. Iată o poezie scrisă de unul dintre elevi: “Vis de iarnă” de Turcu Ionela din clasa a VIII-a: “Este iarnă şi e noapte/ Pe cer stelele sclipesc/ Luna plină străluceşte/ Copiii se-nveselesc./ Norii cern uşor zăpada/ Fulgii cad, parcă plutesc/ Şi pe cerul ca oglinda/ Mii de stele strălucesc./ Iarna-mbracă toată ţara/ Cu o dungă lină, seara/Şi cu o mantie de nea/ Strălucind pe strada mea/

O altă activitate a cadrelor didactice din şcoala Traian a avut loc în data de 1 iunie 2011, s-a numit “Copilărie, joc şi veselie” şi a fost organizată de înv. Păsceanu Cristina şi înv.

Basliu Aurelia, cu participarea

elevilor de la clasele I şi a III- a.

Activitatea s-a desfăşurat în sala de clasă şi pe terenul de sport şi a constat într-un concurs pe grupe, jocuri distractive, întreceri sportive. În anul 2012, profesoara Iordache Lenuţa i-a instruit pe copiii de la şcoala Traian în arta Origami. O simplă bucată de hârtie care se transformă prin împăturire într-o floare, întrun animal sau obiect util, a trezit elevilor încântare, plăcere şi motivaţie de a lucra. Acţiunea s-a desfăşurat în săptămâna “Şcoala altfel”- aprilie 2012- iar elevii au avut ocazia să înveţe câteva tehnici de lucru din arta Origami. “Prin conţinutul acestor activităţi am oferit cadrul propice pentru formarea unor priceperi şi deprinderi multiple şi completarea, valorificarea şi consolidarea cunoştinţelor de geometrie, dar şi imaginaţia, fantezia, creativitatea, intuiţia, vederea tridimensională, memoria, ingeniozitatea”, spune profesorul coordonator.

“Meeting other cultures” În februarie 2012, profesoara Mocanu Oana-Irina s-a implicat în proiectul E-twinning “Meetings other cultures” împreună cu elevii şcolii Traian. Lor li s-au alăturat şcoli din Polonia, Turcia, Franţa, Spania, Regatul Unit şi Slovacia. De la şcoala Traian au participat următorii elevi: Zaharia Eduard, Ţugui Florentina, Ţugui Gabriela, Turcu Ionela (clasa a VIII-a), iar din clasa a VII-a au participat Mucuţa Cristina, Gheonea Ana, Aurică Andra. “Acest proiect s-a desfăşurat numai pe site-ul etwinning.net şi am comunicat numai în limba engleză, copiii exersând limba lui Shakespeare, au cunoscut şi aflat multe lucruri despre celelalte ţări participante. În prima lună, copiii au făcut un filmuleţ în care fiecare dintre ei s-a prezentat şi a spus câteva lucruri despre el. În a doua lună, fiecare şcoală participantă a trebuit să descrie o zi din viaţa elevilor. În a treia lună am postat informaţii despre ţara noastră. La finalul proiectului am primit o diplomă de participare”.

O altă acţiune în care s-au implicat elevii de la şcoala Traian a avut loc în data de 11 iunie 2012 şi s-a desfăşurat la şcoala cu clasele I-VIII "Fănuş Neagu" din Brăila. Concursul "Sanitarii pricepuţi" organizat de Societatea de Cruce Roşie din România împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor. Au participat 6 elevi ai Şcolii cu clasele I-VIII Traian: Aurica Andra Mihaela, Caravasile Ştefania Ana-Maria, Gheonea Ana Maria, Gheorghe Ionela Elena, Mucuţa Cristina Lavinia, Patriche Maria Alexandra, sub îndrumarea profesorului Lazăr Carmen.

Elevii au fost testaţi teoretic şi practic prin acordarea primului ajutor premedical şi s-au clasat pe locul al V-lea.

"Eu vreau să-mi cunosc drepturile!"

Dreptul la educaţie, la exprimare sau la protecţie sunt doar câteva dintre drepturile copiilor stabilite la nivel mondial. În acest context, pe 21 noiembrie 2012, Asociatia CIDIEDD Brăila, prin Centrul Europe Direct Brăila, în parteneriat cu Promenada Mall Brăila şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila au organizat concursul "Eu vreau să-mi cunosc drepturile!", adresat elevilor din clasele V-VIII. Din şcoala Traian a participat o echipă formată din 5 elevi, coordonată de prof. Mocanu Oana. Chiar dacă nu au ocupat un loc fruntaş, pentru copii a fost o experienţă bună, au aflat lucruri folositoare şi, evident, s-au confruntat cu elevii din alte şcoli.

text: Gabriela POPA foto: Şcoala comuna Traian

11

TRADIŢII DE IARNĂ ÎN ŢARA VRANCEI

Comuna Bârseşti-locul de legendă al marelui Ştefan Vodă şi al Babei Vrâncioaia Vrancea este un ţinut aflat la întâlnirea provinciilor istorice românesti. Alături de frumuseţile ei naturale, Vrancea impresionează prin adâncile sale rădăcini în istorie, purtând peste veacuri mărturii ale portului, credinţelor şi obiceiurilor dacice, prin expresivitatea şi frumuseţea artei populare, fie că este vorba de port, ţesături, de prelucrarea lemnului ori cântecul şi dansul popular. Păşind pe drumurile Vrancei puteţi ajunge la Bârseşti, locul de legendă al marelui Ştefan Vodă şi al Vrâncioaei. Pentru a se păstra, folclorul trebuie cultivat în sufletele generaţiilor tinere ca o valoare spirituală autentică şi definitorie. Copiii trebuie învăţaţi de mici să perceapă şi să trăiască folclorul în toate aspectele sale şi să-l păstreze nealterat.

Pornind de la convingerea că în mediul rural tradiţiile sunt încă vii şi poartă în ele autenticul artei româneşti, am urmărit să fac cunoscută copiilor frumuseţea portului popular din Bârseşti, obiceiurile locale şi să le trezesc în suflete sentimentul de mândrie că sunt vrânceni. Întrucât, în familie, copiii primesc puţine informaţii despre aceste valori, am considerat că, pentru reuşita activităţii mele, este foarte important să am o bună colaborare cu familiile copiilor şi comunitatea locală. Astfel, am organizat vizite la unele gospodării care au păstrat camere împodobite. Cu prilejul acestor vizite, copiii au făcut cunoştinţă cu arta ţesutului la război.Impresionaţi de curiozitatea şi interesul copiilor pentru a cunoaşte cât mai multe despre folclorul local, părinţii copiilor au fost bucuroşi să scoată la iveală „comorile” din lăzile de zestre ale bunicilor.

comuna Bârseşti- vedere generală

Bârseşti este o localitate în judeţul Vrancea, Moldova, România.

Comuna Bîrseşti este situată în zona de deal a judeţului Vrancea, pe cursul mijlociu al râului Putna, fiind traversată de drumul naţional 2D Focşani - Târgu Secuiesc. Se află la o distanţă de 52 km faţă de municipiul Focşani, reşedinţa judeţului.

Comuna Bîrsești se află în Depresiunea Vrancei. Conform legendei care circulă în ținut, numele ar veni de la Tudora Vrâncioaia, bătrâna care ar fi găzduit, ospătat și încurajat în casa ei pe Ștefan cel Mare. Legenda spune că locuința bătrânei Tudora Vrâncioaia s-ar fi aflat pe teritoriul actual al comunei Bîrsesti, pe Dealul Dumbrava și, atunci când Ștefan cel Mare rătăcea descurajat prin coclaurile munților, bătrâna româncă, vrednică și cu mare dragoste de neam, își trimite pe cei șapte feciori ai ei

12

casa Babei Vrâncioaia

(Bârsan,Bodea,Pavel,Negrilă,Spulber, Nistor și Spânea) să adune toți flăcăii ce păzeau oile pe plaiurile Vrancei. Ceata, luptând cu mult eroism, îl ajută pe Ștefan să-i înfrangă pe dușmani. Drept răsplată, domnitorul dăruiește celor șapte feciori eroi, cei șapte munți ai Vrancei pe care să-i stăpânească "din neam în neam", fără vreun amestec și tulburare din partea cuiva. Vrâncenii susțin că, pentru a întări această danie, voievodul ar fi dat vrâncenilor un uric, scris cu litere de aur pe piele de vițel, semnat și întărit cu pecetea domnească. Cei șapte feciori au întemeiat gospodării vrednice, formând sate cărora le-a dat numele lor: Bîrsesti, Bodești, Păulești ,Negrilești, Spulber, Nistorești și Spinești.

După această legendă, întemeietor al satului Bîrsești ar fi acela dintre feciorii babei Tudora care poartă numele de Bârsan.

Oricine va dori să cunoască aceste frumuseţi ale naturii dar şi bogăţia sufletească a oamenilor, valoarea şi autenticitatea arhaică a creaţiei populare se va opri neîndoielnic în Bârseşti.

Vrancea este numele de basm, cules în preajma focurilor de luptă şi izbândă, de pe buzele mileniilor. Este chemarea tulburătoare ce străbate de la Ştefan cel Mare şi Sfânt, peste timpuri, până în vremurile noastre, Bârseşti este vatra de ţară din marginea Subcarpaţior de Curbură, care de-a lungul secolelor a rămas simbol al libertăţii şi demnităţii româneşti.

Pe aceste pământuri cineva a aruncat sămânţa acelui cântec genial- Mioriţabaladă, dar şi bocet cu care ne-am făcut cunoscuţi în lume datorită lui Alecu Russo şi Vasile Alecsandri.

Zona de Curbură a Carpaţilor este recunoscută, din punct de vedere seismologic, ca cea mai importantă şi însemnată regiune din ţară.

TRADIŢII DE IARNĂ ÎN ŢARA VRANCEI Diversitatea multiculturală a comunei Bârseşti, străveche vatră de civilizaţie şi semnificaţia sa etnoculturală, pentru cei născuţi pe aceste meleaguri, ne motivează, în tentativa noastră de recuperare şi activare a conştiinţei originar-identitare. Ne regăsim cu gândul, cu mintea şi cu inima la ţinutul natal, prin cultivarea rădăcinilor propriei culturi, prin deprinderi de a purta portul, de a cânta cântecele şi de a juca jocurile tradiţionale specifice zonei din care facem parte.

Folclorul a fost şi va rămâne unul din cele mai răspândite moduri de exprimare a spiritului uman, o modalitate de comunicare, o terapie a spiritului. Folclorul românesc are încă o vitalitate, o strălucire şi o putere de seducţie reală pe care se cuvine să le apărăm cu fermitate şi credinţă ce trebuie să ne călăuzească în protejarea tuturor valorilor ce ţin de adâncurile fiinţei noastre naţionale.

Cântecul, dansul, portul, obiceiurile, datinile şi tradiţiile româneşti se bucură de o largă apreciere internaţională, pentru originalitatea, diversitatea, rigurozitatea şi sinceritatea cu care transmit sentimente profund umane. Sărbătorile la români sunt prilejul de a fi mai buni, de bucurie şi de împăcare sufletească.

Este necesar să păstrăm şi să predăm

numai în zona noastră. Astăzi Sorcova este confecţionată dintr-un băţ, în jurul căruia s-au împletit flori de hărtie colorată sau dintr-o crenguţă de brad împodobită. text şi foto: înv. Lucreţia ISTRATE Scoala comuna Bârseşti

generațiilor următoare tradițiile noastre. Copiii aşteaptă cu nerăbdare Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, dar şi sărbătorile primăverii care încununează cu Sărbătoarea Paştelui.

Sărbătorile de Crăciun, ca şi cele de Paşte, sunt minunate, mai ales în sate unde se respectă tradiţiile străvechi.

Când vorbim de obiceiurile de Crăciun, vorbim, practic, de obiceiurile de iarnă deoarece existau şi obiceiuri legate specific de anotimp sau anul ce vine. Practic, Naşterea Domnului Hristos este axul central de care se leagă sau sunt influenţate toate aceste obiceiuri şi tradiţii locale, şi în sânul restului zonelor unde locuiesc români. Începând din ziua de 24 decembrie, Ajunul Crăciunului, şi până în miez de noapte, uliţele satului răsună de glasul micilor colindători. Ei merg din casă în casă şi strigă la ferestrele luminate vestind Naşterea pruncului Iisus Hristos.

De la Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu Steaua. Acest obicei vrea să ne amintească de ,,steaua” care a vestit naşterea pruncului sfânt şi care i-a călăuzit pe cei trei magi. Pluguşorul este una din cele mai frumoase şi mai vechi datini româneşti. La noi, obiceiul este ca în ajunul Anului Nou să umble cu Pluguşorul flăcăii şi copii.

Capra este considerată în tradiţia românească, animalul care arată dacă vremea va fi bună sau rea. Obiceiul ,,caprei” a fost, la origine, un ceremonial de cult. În cadrul sărbătorilor din Bârseşti, jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor la animale, bogaţia recoltelor. Sorcova este un obicei popular românesc care se practică în toate zonele ţării, nu

CAPRA

( colind autentic din comuna Bârseşti)

Ţa – ţa – ţa căpriţă, ţa/ Nu te da, nu te lăsa/ Că pui mâna pe nuia/ Şi ţi-oi arde câteva/ Ţa – ţa – ţa căpriţă, ţa/ Asta-i capra de la munte/ Cu trei stele albe-n frunte/ Mănâncă numai tâtica/ Lapte dă numai ţâţica/ Ţa -ţa- ţa căpriţă, ţa/ Nu te da, nu te lăsa/ Şi-am trecut prin Valea- Seacă/ Şi-am uitat s-o dau la apă/ Asta-i capră ori nu-i capră/ Nu-i pârcită niciodată/ Nici un ied nu mi-a făcut,/ Asta-i bună de vândut/ Ţa – ţa – ţa căpriţă, ţa/ Nu te da nu te lăsa/ Că pui mâna pe nuia/ Şi ţi-oi arde câteva/ Frunzuliţă mărăcine/ Capra noastră are râie/ Şi-am să merg la drogherie/ Ca să-i cumpar alifie/ Alifie n-am găsit/ Capra noastră a murit (Ţiganul)-Măi ciobane, ciobănaş Împrumută un cuţitaş (Ciobanul)- Măi ţigane, stai aşa/ Capra mea va învia (descântecul de deochi) „De-o fi de fecioară /Să moară/ De-o fi de bărbat/ Să-i cadă părul din cap”/ De-o fi de nevastă/ Ochii să-i plesnească.

Frunzuliţă matostat/ Capra noastră a-nviat/ Şi ţiganul supărat/ Nici aseară n-a mâncat / Ţa-ţa-ţa căpriţă, ţa/ Nu te da nu te lăsa./ Asta-i capra de la stână/ Bună de lapte şi lână/ Asta-i capra de la noi/ Hrănită cu baraboi/ Baraboi mult şi cucută/ N-a văzut-o lume multă.

13

COMUNA LUNII

Romanii au pus piatra de temelie a comunei Greci din judeţul Tulcea Comuna Greci este compusă dintr-o singură localitate, cu un teritoriu administrativ de 8.770 de ha, din care 483 ha intravilan şi o populaţie de 5.635 de locuitori ce formează 1.720 de gospodării. Localitatea este situată în N-V judeţului Tulcea şi al Dobrogei, la poalele celor mai bătrâni munţi din Europa, Munţii Măcinului dar cu cele mai înalte vârfuri din Munţii Dobrogei, dintre care se detaşează vârful Greci (Ţuţuiatu)- 467m.

Bătrânii satului numesc cel mai înalt vârf "Ghiunaltu" şi pe următorul "Călcata". Zona depresionară pe care este amplasată comuna este străbătută pe direcţia nord-vest-sud-est de pârâul Recea. În limitele sale, teritoriul administativ al comunei Greci se învecinează: la Nord - cu oraşul Măcin, la Est - Nord-Est - cu comuna Luncaviţa, la Sud cu teritoriul comunelor Cerna şi Turcoaia, la Vest cu comuna Carcaliu.

Distanţa între comuna Greci şi cel mai apropiat oraş, Măcin, este de 14 km. De la Greci până la Tulcea sunt 72 km, până la Brăila (cu trecerea Dunării la Smârdan) sunt 25 km. Majoritatea locuitorilor sunt de religie ortodoxă. fiind împărţiţi în trei parohii deservite de trei biserici. De asemenea, în comună există o comunitate de italieni care au biserică catolică deservită de preotul Pall Vicentiu.

Istoric

Aşezarea a fost întemeiată de către romani şi este menţionată pentru prima dată în harta statistică austriacă din 1790 sub forma de Greczj. Pentru că majoritatea locuitorilor se ocupau cu grădinăritul, în actele de proprietate turceşti (tapiuri), localitatea mai este denumită şi Saganlic (cepărie).

La locul numit Cuzluc ar fi existat un sat turcesc ai cărui locuitori s-ar fi retras la Greci. În localitate au venit la sfârşitul sec. XIX colonişti italieni care se ocupau cu exploatarea pietrei din muntele Iacob. În 1812 sunt menţionaţi şi mocani ardeleni din rândul cărora s-a evidenţiat primul învăţător din sat, pe nume Ion Moroianu. Din contopirea acestor înaintaşi s-a născut comuna de astăzi, cea mai mare din judeţ, dacă luăm în considerare că este compusă dintr-o singură localitate.

Economie Din totalul populaţiei active de 2.927 locuitori, circa 500 sunt plecaţi la muncă în străinătate, în special Italia şi Spania, iar salariaţi sunt aproximativ 1.000 locuitori, restul fiind şomeri sau lucrători ocazionali în agricultură mai ales. Specificul comunei este agro-industrial, terenul arabil de 4.500 ha oferind posibilitatea întreţinerii familiilor din recol-

14

tele anuale de cereale, porumb, floarea- soarelui şi legume. În localitate funcţionează două fabrici de confecţii cu capital italian în care lucrează circa 300 angajaţi, în majoritate femei.

Activităţi specifice zonei Exploatarea şi prelucrarea pietrei, în localitate funcţionând o singură carieră “Carasan” a SC Emvetrans Exploatare Tulcea, deşi analiza solului arată existenţa unor resurse importante de granodiorit, care pot fi folosite la întreţinerea drumurilor, căilor ferate precum şi pentru construcţii. În ultimii trei ani, mediul de afaceri s-a dezvoltat, ceea ce a dus la o creştere lentă a puterii economice a comunităţii. În trecut era activitatea industrială principală a localităţii, prelucrarea pietrei făcându-se manual, lucru apreciat atât de investitori din ţară cât şi străini. Pentru potenţialii investitori, cei mai atractivi factori economici din comunitate sunt: calitatea forţei de muncă şi proximitatea faţă de oraşele Brăila şi Galaţi. Pe de altă parte, cel mai mare dezavantaj îl constituie infrastructura precară.

Comuna beneficiază de existenţa a patru exploatări de piatră care fac obiectul unor contracte de concesionare, perpetuând, astfel, o îndelungată tradiţie locală a cioplitorilor în piatră.

Educaţie În comuna Greci există o şcoală generală care îşi desfăşoară activitatea în şase imobile în care învaţă 173 preşcolari, 243 elevi în ciclul primar, 290 elevi la gimnaziu şi 44 în cadrul Şcolii de Arte şi Meserii. Şcoala beneficiază de activitatea a 42 cadre didactice şi 15 angajaţi personal nedidactic.

Localitatea beneficiază de serviciile medicale oferite de dr. Niculescu Dominic-Florenţiu, de un cabinet stomatologic amenajat cu sprijinul Asociaţiei MITICA din Luxemburg, deservit de dr. Vârgolici Mihai şi de un cabinet particular de medicină dentară deservit de dr. Besliu Ion.

COMUNA LUNII precum şi de înfrumuseţare a localităţii.

S-au mediatizat, prin diverse asociaţii, cursuri gratuite pentru reconversie socială sau activităţi împotriva violenţei Sunt exercitate activităţi sportive prin sponsori privaţi: fotbal, boce ( la biserica catolică)

Obiective turistice: Pe teritoriul administrativ al comunei se regăseşte o suprafaţă de 3000 ha din Rezervaţia Parcul Naţional „Munţii Măcinului" Fluviul Dunărea, Monumentul eroilor din primul război mondial, trei biserici ortodoxe şi una romano-catolică

primăria comunei Greci

Proiecte de investitii: Comuna Greci face parte din Asociaţia Judeţeană de Dezvoltare Durabilă, ce are ca obiectiv comun accesarea de fonduri europene.

Comuna Greci are o strategie de dezvoltare locală pe perioada 20082016 care cuprinde priorităţile de dezvoltare ale localităţii:

Evenimente locale

Obiceiuri şi tradiţii locale: Sărbătoarea satului denumită popular şi “Sărbătoarea Cireşilor" sau „Duminica Mare„ urmată de sărbătoarea “Sfânta Treime” care este şi hramul uneia dintre bisericile ortodoxe, Crăciunul (festival de colinde locale) Boboteaza (cursă anuală de cai), Sf.Lucia-hramul bisericii catolice şi sărbătoarea comunităţii italiene, diverse expoziţii pe diferite teme şi cu diferite ocazii: pentru comemorarea poeţilor şi scriitorilor români (Eminescu, Blaga, Caragiale, Toparceanu, Stănescu, etc ) Alocuţiuni, discursuri, discuţii libere, depuneri de coroane, expoziţii fotodocumentare cu prilejul zilelor de 24 Ianuarie, 1 Decembrie, Ziua Eroilor, 9 Mai - Ziua Europei Facilităţi oferite investitorilor: Aşezarea geografică a comuneiîn zona Munţilor Măcinului- fluviul Dunărea; Granitul ca resursă naturală; Apropierea de oraşele Măcin- Brăila; Sursă de apă potabilă bună; Apropierea de drumul naţional 22D; Fond funciar finalizat; Transport interurban zilnic: Măcin, Brăila, Tulcea, Constanţa Transport internaţional (Italia) de trei ori pe săptămână Circa 45 % din teritoriul administrativ al comunei este teren arabil; Suprafaţă mare de teren acoperit cu pădure, cca. 2000 ha; Există sistem public de alimentare cu apă a comunei.

Flora spontană bună Zonă meliferă bună Alimentare cu energie electrică preponderent soluţionată; Telefonie fixă şi mobilă -semnal existent în zonă în toate reţelele); Televiziune prin cablu si satelit; Forţă de muncă specializată în diverse domenii: zidărie, cioplitorie piatră, dulgherie, tâmplărie, croitorie, confecţii textile, confecţii metalice, agricultură Există site al comunei ( www.primaria-greci.ro) Există alimentare cu apă în circa 80% din localitate şi este în lucru şi canalizarea comunei Etnia predominantă este italiană şi care desfăşoară activităţi etno- culturale specifice. cu diferite ocazii: ziua comunei, de zile naţionale şi la sărbători religioase.

Sunt înfiinţate două ONG-uri: As. Proeuropa şi As. Sf. Spiridon, cu activităţi non profit în domeniul ajutorării copiilor şi îndrumare tineri,

Înfiinţarea sistemului de canalizare şi amenajare piaţa agroalimentară PNDR , 322 - investiţie în lucru Consolidare , extindere, reparaţii şi dotări la Şcoala de Arte şi Meserii - corp Stejaru - POR 3.4 - faza de licitaţie lucrări Poduri peste pârâul Recea - OG 7/2006 - în lucru Extindere şi reabilitare sistem alimentare cu apă - PNDI - proiect depus, se aşteaptă selecţia; Reabilitare drumuri vicinale - PNDI - proiect trecut cu bine de faza de selecţie; Regularizare pârâu Recea - în colaborare cu SGA - faza de proiectare Reabilitare şi modernizare Cămin Cultural - PNDI - proiect trecut cu bine de faza de selecţie: Extindere şi modernizare sistem public de iluminat - faza de SF Amenajare bază sportivă - faza de SF: Reactualizare PUG şi RLU - în lucru: Achiziţionare autogreder - realizat 2008 Amenajare cimitir - faza de SF informaţii preluate de pe site-ul Primariei comunei Greci www.primaria-greci.ro

15

C O L I N D E L A G U R A P R I VA L U L U I

Tradiţii de iarnă în satele de la malul Dunării •

La cei 75 de ani, Nicolae Ciuplea din comuna Gropeni păstrează vie tradiţia colindelor locale „Şesurile româneşti sunt pline de nostalgia plaiului. Şi, de vreme ce omul de la şeş nu poate avea în preajmă acest plai, sufletul îşi crează pe altă cale atmosfera acestuia: cântecul îi ţine loc de plai”, scria marele Lucian Blaga în “Spaţiul mioritic”. Folclorul este cea mai de preţ avere a oricăriu popor şi de aceea trebuie să păstrăm tradiţiile şi obiceiurile aşa cum ne-au fost transmise. În judeţul Brăila, pe malul Dunării, de la Chiscani la Stanca sunt localităţi care păstrează vii obiceiurile care se ţin în diferitele perioade ale anului, cu ocazia diverselor sărbători. Tradiţiile de iarnă sunt foarte bogate la noi: Colindatul, Căluşarii, Iordanul femeilor şi Vălăritul sunt câteva dintre obiceiurile noastre.

Comuna Gropeni este cunoscută drept cea mai veche aşezare pescărească de la malul Dunării şi este prima vatră folclorică recunoscută şi care s-a supus cercetării etnologice de către specialişti. De la bătrânii satului, etnologii au cules adevărate comori: colinde pe diverse teme, cântece bâtrâneşti, snoave, poveşti pescăreşti, etc. Acum, în pragul sfintei Sărbători a Crăciunului, colindătorii se pregătesc să meargă la colindat. La Gropeni, am descoperit un grup de colindători în vârstă, cel mai mare dintre ei are 75 de ani. Se numeşte Nicolae Ciuplea şi merge cu colindul de când era copil. De altfel, în comuna Gropeni, tradiţiile, de orice fel, sunt transmise pe cale orală din tată în fiu.

"Sunt născut şi crescut în comuna Gropeni. Am 75 de ani şi mă mândresc ca sunt de-al locului", începe povestea bâtrânul nostru colindător.

Tatăl său, Gheorghe Ciuplea, a fost cântăreţ la biserica din sat timp de 40 de ani şi ar fi vrut ca fiul să îi calce pe urme, chiar să îl facă preot. "Din cauza împrejurărilor, nu s-a putut face nimic dar şi pentru că eram singurul băiat la părinţi între două surori. Aşa am fost nevoit să rămân lângă familie. Am terminat clasele primare şi m-am angajat la poşta din sat unde am lucrat 30 ani. M-am căsătorit la 20 de ani, nevasta m-a luat când eram militar şi aşa ne-am petrecut viaţa. Acum, am o fată la Brăila şi două nepoate la Bucureşti". Aceasta este, pe scurt, povestea de viaţă a lui Nicolae Ciuplea. Când vine vorba de colinde, bătrânul se înseninează la faţă şi se bucură. Ca să intrăm mai bine în atmosferă, bătrânul încearcă să traiască momentele colindatului şi începe să cânte. Are o voce clară, duioasă. Pur şi simplu nu îl poţi întrerupe din cântat. “Când eram mic, mergeam cu colindul. Începeam cu Steaua de la Sf. Neculai, până la Bobotează. Mai mergeam în Ajun cu “Bună seara” , a doua zi “Bună dimineaţa”. Când am devenit flăcău, am plecat iar la colindat pe la case. Eram într-o echipă unde erau băieţi mai mari ca mine dar m-au primit că aveam voce şi eram calfă. Prin colindele noastre duceam vestea Naşterii Domnului iar oamenii ne dădeau nuci, mere dar şi bani iar seara ne adunam la vreunul acasă şi împărţeam frăţeste totul.

Mama se bucura când ne vedea aşa”.

16

Colindul pescarului

Bâtrânul colindător ne-a spus că în Gropeni sunt câteva colinde specifice zonei care au fost culese de etnologi cu ani în urmă de la tatăl său şi tipărite într-o carte: “Colindul casei”, “Colindul flăcăului”, “Colindul pescarilor”, "Colindul fetei mari", "Colindul de băiat". Acum, la cei 75 de ani, Nicolae Ciuplea merge cu colindul împreună cu alţi cinci bătrâni. Şi are tot rolul de calfă pe care, după cum spune, îl va avea până când va închide ochii.

“Avem costume tradiţionale: cameşoi (cămaşă naţională), vestă neagră, pantaloni din aba albă sau neagră, căciulă din blană de oaie. Mergem din gospodărie în gospodărie”. Valoarea colindelor interpretate de bătrânii din Gropeni este inestimabilă. Ei sunt un tezaur viu al tradiţiei populare a locului care se transmite din tată în fiu . Sunt oameni plini de respect şi bun simţ.

"Sunt doispece nevodari, cu vătaful paisprezece şi-mpleteşte la coteţ mi-mpletea cât împletea, Lerului Doamne şi apă că le daţi trase-o toană, trase două, lerului trase toamna cea de-a nouă prinse puiul cel de mreană, lerului cel de mreană roşioară, la bătaie mi-l luară, lerului ca să spuie peşte multu iaca şi mreana bătrană, lerului lăsaţi puiul nu-l mai bateţi că vă spui lui peşte multu lerului la vâltoarea apelor acolo e peşte multu cât îi frunza pe pământ La Mulţi Ani, gospodari!

La Mulţi Ani, băieţi! răspundeau oamenii...

C O L I N D E L A G U R A P R I VA L U L U I

Un obicei aparte este Căluşul de Iarnă (Bobotează şi Sf. Ion- 5-6 ianuarie). În anul 1972 a fost descoperit în comuna Gropeni iar aici el are loc din dimineaţa primei zile de Crăciun până în dimineaţa zilei de Anul Nou. Obiceiul este un dans de tip căluşeresc executat de cete de bărbaţi având o costumatie specifică: căciuli din blană de oaie, cu fundul turtit pe care se aplică o bucată din pânză albă transparentă“ciurică”- ţinut cu o panglică lată roşie, înodată în spate. Din costumaţie mai fac parte cămăşoaiele, însă mai scurtate în talie de tineri pentru a li se vedea pantalonii de culoare neagră sau maron. Peste cămaşă, tinerii purtau la talie un brâu roşu şi apoi o

vestă neagră. Cei mai mari de vârstă din ceată purtau sumane iar doar unul (calfa) avea haină de piele brodată iar la marginea de sus a cizmei purta clopoţei. În mâini aveau bastoane de lemn de alun cu mânerul îndoit şi îmbrăcate în fâşii multicolore de foiţă crestată. Ei cântă şi dansează după muzică cu ritm aksak (7-16) în ritm de geampara iar melodia se numeste “Trenchina”. Versurile sunt specifice gospodăriei colindate şi sunt moştenite din bătrâni. Practica actuală se manifestă printr-un text, cu incantaţii scandate de calfă (vătaf) şi întretăiat după fiecare vers de către exclamaţiile cetei: “I-auzi ia!”, “Hei, hei”!. Strigătura de deschidere a dansului: “foaie verde siminoc, căluşarii la mijloc”. Dansul durează 3-4 minute. Apoi, pe parcurs, se strigă: ”Tot pe loc, pe loc, pe loc/ să răsară busuioc” sau „Foaie verde solz de crap/ tot la trap, la trap, la trap... şi la stânga măi băieţi/şi la dreapta măi băieţi”. În vechime, între incantaţii, conducătorul spunea: „ielado” iar răspunsul cetei era: „ieladu”. La final se spune: „Foaie verde solz de

Ansamblul Vulturaşul din comuna Mircea Vodă a oferit un spectacol de excepţie la Teatrul “Maria Filotti” cât şi populară. Seara s-a încheiat în ritmuri de dans popular iar copiii Ansamblului “Vulturaşul” din comuna Mircea Vodă au reuşit, şi de data aceasta, să smulgă aplauze şi aprecieri la scenă deschisă. Alături de ei s-au aflat, ca de obicei, învăţătorul Constantin Chisău, profesorul-coregraf Vasile Lipan de la Palatul CopiiSala mare a Teatrului “Maria Filotti” lor, oameni care depun tot sufletul a găzduit, recent, un spectacol de pentru ca tradiţia populară să meargă excepţie susţinut de copii pentru mai departe şi, care au demonstrat, profesorii şi elevii din cele patru ţări prin participări la diverse concursuri partenere într-un proiect Comenius naţionale şi interjudeţene, că ştiu al Palatului Copiilor. La eveniment au să culeagă laurii gloriei împreună participat şi părinţii dar şi alte cadre cu copiii pe care îi pregătesc. didactice invitate. Rând pe rând, Copiii au fost la fel de bucuroşi că au pe scenă au urcat formaţii de dans reuşit să smulgă zâmbete pe feţele cemodern şi muzică populară dar lor prezenţi şi au dansat frumos, fără şi copii care au încântat publicul emoţii, aşa cum numai ei ştiu să o facă. text şi foto: Gabriela POPA atât cu melodii de muzică uşoară

ştiucă/ daţi-i drumul să se ducă”.

Bastoanele sunt ţinute în mâna dreaptă şi cu vârfurile unite, sprijinite de pământ, în centrul cercului, pe toată durata dansului.

La final se face hora căluşarilor şi se spune: “Foaie verde sălcioară/ uite căluşarii zboară”.

După ce se încheie căluşeritul, la Bobotează, flăcăii organizează o masă acasă la unul din ei unde mănâncă, beau vin şi împart banii.

Tinerii şi bătrânii din comuna Gropeni se pregătesc de colindat. Îşi scot costumele, repetă dansurile şi cântecele şi când se dă “starul”, pornesc pe la casele oamenilor să le ureze belşug, sănătate şi spor în toate.

La Mulţi Ani! text: Gabriela POPA

17

CASE MEMORIALE Casa memorială Ion Roată din comuna Câmpuri, judeţul Vrancea Natura i-a oferit Vrancei peisaje de o frumuseţe incredibilă dar şi oameni pe măsură. Este un ţinut plin de istorie şi de legende transmise, din generaţie în generaţie, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare.

Bisericile, monumentele şi numele eroilor cărora le-au fost închinate, stau mărturie şi ţin să ne aducă aminte că ei, vrâncenii, au scris cu sânge şi jertfă file din istoria ţării. Tot Vrancea ne-a dat, în 1857, primul ţăran în Adunarea Ad-Hoc a Moldovei, pe Ion Roată, mare susţinător al Unirii Moldovei şi Valahiei dar şi al reformei agrare din Principatele Unite.

Ion Roată (1806-1882), fiul unor clăcaşi de pe moşia boierului local, nu ştia să scrie şi nici să citească dar era înzestrat cu minte ageră şi foarte cinstit. Ion Creangă este cel care l-a transformat în personaj literar în cele două naraţiuni: "Moş Ion Roată şi Unirea" şi "Ion Roată şi Cuza Vodă". Cu ocazia centenarului Unirii Principatelor Române, la 24 ianuarie 1959, casa în care a locuit Ion Roată a fost transformată în Casă memorială. Comuna Câmpuri, în care se găseşte Casa memorială, este o localitate din Vrancea cu gospodării frumoase, înşirate pe cca 10 km de o parte şi de alta a şoselei asfaltate care leagă Panciu de Soveja.

Casa, monument istoric, se află aşezată chiar la şosea şi este specifică perioadei în care a trăit Ion Roată, adică sfârşitului de secol XIX. Este o casă ţărănească modestă, ca să nu spun sărăcăcioasă, cu structură din lemn, cu pământ pe jos, acoperită cu şindrilă. De fapt, în Vrancea am văzut şi acum case cu un astfel de acoperiş.

Din curtea micuţă, câteva scări conduc la o prispă îngustă înălţată de-a lungul peretelui din faţa casei, lipită cu pământ, mărginită de o balustradă scundă de lemn, unde se află uşa de intrare.

Casa are două odăi despărţite de o uşă şi tavane din lemn. Aici sunt expuse obiecte de uz gospodăresc specifice zonei dar şi mediului în care a trăit Ion Roată şi încearcă să

18

redea atmosfera epocii respective.

Am înţeles că unele din obiectele expuse i-au aparţinut lui Moş Ion, ele fiind donate de nepoţii acestuia. În prima odaie, tinda, se află un cuptor ţărănesc cu vatră în care se cocea pâinea, specific caselor ţărăneşti, dar şi ustensile din lemn necesare acestei operaţiuni. Tot aici găsim un dulap din lemn în care se ţineau vasele. În cealaltă odaie se află patul acoperit cu cergă, o icoană foarte veche deasupra căreia se află un ştergar, iţarii lui Ion Roată, lampa, o pereche de desagi confecţionaţi din material ţesut în casă. Pe un perete, în afară de scoarţe, sunt expuse documente referitoare la activitatea sa în Divanul ad-hoc dar şi fotografii, în una fiind alături de nepoţi. În prezent, casa are gratii la uşa exterioară şi la geamuri dar şi curent electric. Este un lux la care Moş Ion Roată nici nu visa şi contrastează cu sărăcia interiorului.

Cred că nişte opaiţe electrice s-ar fi încadrat mai bine în stilul casei.

Fiind o casă foarte veche, timpul şi timpurile şi-au lăsat amprenta atât asupra interiorului cât şi a exteriorului şi, dacă nu se intervine cu reparaţii consistente, se va degrada tot mai mult.

Locul unde este amplasată nu iese cu nimic în evidenţă. Casa este greu de reperat din cauza dimensiunii mici dar şi a faptului că este mult prea jos faţă de şosea, lucru care aruncă în anonimat acest monument istoric pe lângă care treci fără să-l observi. Poate, de aceea numărul celor care o vizitează este redus, deşi taxa de intrare este de numai 4 lei.

Mai multe panouri, amplasate pe ambele sensuri ale drumului, care să marcheze locul, l-ar face mai vizibil pentru că singurul existent, în direcţia de mers spre Soveja, e aproape de neobservat din viteza maşinii. Cred că un steag tricolor arborat la poartă ar rezolva această problemă. Obişnuiesc să achiziţionez suveniruri de la locurile pe care le vizitez. La Casa memorială Ion Roată materialele informative lipsesc. Nu există pliante cu date referitoare la acest monument şi nici ilustrate cu casa sau cu exponatele din ea.

Acest monument istoric, unic în felul lui, trebuie să atragă turişti în tot timpul anului şi nu numai cu ocazia sărbătoririi Zilei Unirii când ne amintim că există şi o Casă memorială Ion Roată. text: Alexandrina IORDACHE Comuna Câmpuri este o veche aşezare românească care datează din timpul voievodatelor şi cnezatelor, fiind întemeiată de “Bârsanii” veniţi cu turmele de oi, precum şi de câmpenii retraşi pe valea Şuşiţei.

Cele mai vechi menţiuni documentare datează din anii 1556 când satul era împărţit pe familii, descendenţi din Pătru Rugină. Satul reşedinţă şi-a luat denumirea de la câmpul de pe Valea Şuşiţei, unde era loc prielnic agriculturii, pământul fiind mai mănos.

;CnfoZone Media ':\*i" 1{i-.-i!r.!Y-Y.

'

Agentia Regionala de Stiri Europene

Din numerul viitor

:

Botezul cailor, obicei vechi in satele din Bdrdgan Mdgtile populare specifice obiceiurilor de iarnd Legende 9i tradilii - comuna Movila Miresii, judelul Brdila

Sfdnta Mdndstire Dervent gi pegtera Sf.ApostolAndrei din judelul Constanla

E

le

W GUWRiULROMIIEI

$ PrcEcnEr

sicnlE

FdlldlEury rc$RU 2@.fr3

/

/

lhffiffib &t{1t

@@

GUVERNULROUNIEI rrmsiiiuii-u-Gr.'iiirrersr,?OvA$

PROECTIEISNE

FILIALABR'{'LA

".n,uR$"1i6fu|**^

sE c.l.R. CART E DE IDENTITATE RURA

tA it,I REGIIJNEASUD-ES T

Ai un anunt? ,

AP"T-Jg'::TI lmediat

-t

)

lnfo

Anuntul

Citeste online ziarul

IN foEST

Grupul vocal “Mirceanca” - comuna Mircea Vodă, judeţul Brăila-

Grupul de colindători “Floricica” - comuna Gropeni, judeţul Brăila

La Mulţi Ani, 2013!