Inefabila tranziție by INSEMNE CULTURALE

Ionel Mony Constantin

– rondeluri –

ÎNSEMNE CULTURALE – 2013

Coordonator: Corector: Tehnoredactare: Colaboratori:

Ion Lazăr da Coza Vasilisia Lazăr Gina Zaharia Sofia Sincă Corina Militaru Gabriela Grădinăriu Augusta Cristina Călin Iris Marinov Oana Maria Covaci

Biblioteca ÎNSEMNE CULTURALE http://insemneculturale.ning.com/

Ionel Mony Constantin

â&#x20AC;&#x201C; rondeluri â&#x20AC;&#x201C;

Ionel Mony Constantin Rondel de versificator

Eu sunt un simplu versificator. Armonizând cuvintele deşarte. Îmbălsămate-n înveliş sonor, Ideile sunt pentru mine moarte. Eu vă mimez dureri ce nu mă dor Şi bat în tobe ce demult sunt sparte; Eu sunt un simplu versificator, Armonizând cuvintele deşarte. Eu sunt al nimănui şi-al tuturor Un visător ce-a vrut să scrie-o carte. Vorbindu-vă de tot ce ne desparte, De dragoste, trecut şi viitor, Rămân un simplu versificator.

Ionel Mony Constantin

CĂDEREA ÎN GOL

Inefabila tranziție Rondel pesimist

Cădem în gol în ritm accelerat Şi ni se fac promisiuni deşarte! Într-un ospiciu generalizat, Inconştienţii ne împing spre moarte. Decesul este încă amânat, Zadarnic se mai măsluiesc rapoarte. Cădem în gol în ritm accelerat Şi ni se fac promisiuni deşarte! Când, într-un haos de nesuportat, Se stă la coadă pentru paşapoarte, Când alţi incompetenţi au promovat, Sfârşitul nu mai poate fi departe. Cădem in gol în ritm accelerat.

Ionel Mony Constantin Rondel aproape optimist

Aştept ieşirea din tunel Şi nu zăresc nici o lumină, În trenul vieţii, fără ţel, Biet călător fără de vină. Prins într-un angrenaj tembel, Oftând la fiece chenzină, Aştept ieşirea din tunel Şi nu zăresc nici o lumină. Când alţii trec în limuzină, Tot mai sărac eu sunt acel Ce face plinul la benzină, Încă sperând şi plin de zel, Aştept ieşirea din tunel.

Inefabila tranziție Rondelul lupului singuratic

Haiticul s-a împrăştiat, Temându-se că mâine moare. Bătrânul lup, înfricoşat, Mai clănţăne în disperare. Toţi lupii ageri l-au lăsat, Pornind o nouă vânătoare. Haiticul s-a împrăştiat, Temându-se că mâine moare. Cu o privire rugătoare, Printre şacali, însingurat, Inadaptabil la schimbare, Bătrânul lup e alarmat. Haiticul s-a împrăştiat.

Ionel Mony Constantin Rondelul bătrânului flaşnetar

Bătrânul flaşnetar s-a dus, Tot repetând aceeaşi placă. N-a mai avut nimic de spus Şi niciun spectator să-l placă. Pe străzi, cu chipul descompus, Cerşind o ultimă patacă, Bătrânul flaşnetar s-a dus, Tot repetând aceeaşi placă. Privindu-l cu dispreţ, de sus, E luat de lume în tărbacă Şi fiecare-i strigă: Pleacă! Spre-un netăgăduit apus. Bătrânul flaşnetar s-a dus.

Inefabila tranziție Rondel de păpuşar

Cortina s-a desprins şi a căzut, Dezvăluind, privirii indiscrete, Pe-abilul dirijor de marionete, Şi de uimire publicul stă mut. El, cu acelaşi zâmbet prefăcut, I-ndeamnă pe naivi să se desfete. Cortina s-a desprins şi a căzut, Dezvăluind ascunsele secrete. Spectacolul e trist şi revolut, Se spun mereu aceleaşi vechi cuplete. Am dat zadarnic banii pe bilete, N-am câştigat atât cât am pierdut. Cortina s-a desprins şi a căzut.

Ionel Mony Constantin Rondelul unui naufragiu

A eşuat barcazu-n port Şi şobolanii fug să scape, Cu-n ultim disperat efort Aleargă îngroziţi de ape. Guzganul cel bătrân e mort; S-a înecat la mal, aproape. A eşuat barcazu-n port Şi şobolanii fug să scape. Nepăsători, la paşaport, Trecutul vrând să şi-l îngroape, Să prindă ultimul transport, Pătrund abili prin alte trape. A eşuat barcazu-n port.

Inefabila tranziție Rondel barbar Remember13 iunie 1990

Miroase a parfum de bâtă, La fel de tare ca şi ieri. A demnitate, omorâtă De subteranii temniceri. Din abataje, mohorâtă, Revine hoarda de mineri. Miroase a parfum de bâtă, La fel de tare ca şi ieri. Le este, iarăşi, zădărâtă Mândria de condotieri, Să-mpingă prin noroi, târâtă, Schimbarea către nicăieri. Miroase a parfum de bâtă.

Ionel Mony Constantin Rondelul marii minciuni

Ne-nvăluie o plasă de minciuni, Corupţia ne roade ca o boală. Azi, ţara e azilul de nebuni Reconstruit la scară naţională. Am devenit din nou la rău imuni În apatia cvasi generală. Ne-nvăluie o plasă de minciuni, Corupţia ne roade ca o boală. Acolo unde paznicii sunt buni De dat în urmărire generală, Alarma în zadar încerci s-o suni, Clamând revolta într-o sală goală. Ne-nvăluie o plasă de minciuni.

Inefabila tranziție Rondel tâlhăresc

E plină ţara azi de hoţi la drumul mare, Tâlhari distinşi sau simpli manglitori, Şi n-are biata atâtea buzunare Câţi sunt să le golească amatori. Se fură chiar cu acte şi dosare, De la borfaşi şi pân-la senatori. E plină ţara azi de hoţi la drumul mare, Tâlhari distinşi sau simpli manglitori. Aflăm dacă se scrie prin ziare Cum cad în plasă, marii răpitori, Cum sunt lăsaţi, cu scuza de rigoare, Să fure iar din noapte până-n zori. E plină ţara azi de hoţi la drumul mare.

Ionel Mony Constantin Rondel absurd

Se ceartă guvernanţii între ei, Jucând într-o absurdă comedie; Chelbosului îi trebuie tichie, Nebunul îşi atârnă clopoţei. Plâng crocodilic după monarhie, Naţionalişti la Cluj sau Odorhei. Se ceartă guvernanţii între ei, Jucând într-o absurdă comedie. O, de s-ar pune taxă pe prostie, Pe care s-o plătească toţi acei Ce fac de râs sărmana Românie, Actori rataţi, sinistră parodie! Se ceartă guvernanţii între ei.

Inefabila tranziție Rondel de câine vagabond

Cu colţi rânjind a nu-i a bună, Gata să muşte de picior, Cum urlă javrele la lună Şi se jelesc tânguitor, Îi vezi în haite cum se-adună, Nostalgici, fără viitor, Cu colţi rânjind a nu-i a bună, Gata să muşte de picior. Cu păr lucios, le merge strună, Sunt alte javre-n dormitor. Cei alungaţi de lângă stână Privesc hulpavi spre locul lor, Cu colţi rânjind a nu-i a bună.

Ionel Mony Constantin Rondel în monorimă

Ca mâine-poimâine murim, Destinul să ni-l împlinim. N-avem nici timp să ne vorbim În drumul către ţintirim. Şi clipa rău ne-o cheltuim Când ne jignim şi ne bârfim. Ca mâine-poimâine murim, Destinul să ni-l împlinim. La şefi le spunem aferim, Ei ne lovesc, noi nu icnim, Dar tot pe ei îi linguşim, Conduc acei ce nu-i iubim. Ca mâine poimâine murim.

Inefabila tranziție Rondelul remuşcărilor Motto: Vom muri şi vom fi liberi!

O viaţă-ntreagă v-am aplaudat Şi v-am cântat conştiincios în strană; M-am închinat când mi s-a ordonat, Din chipul vostru mi-am făcut icoană. Am lins acolo unde aţi scuipat Și am zâmbit cu degetul pe rană. O viaţă-ntreagă v-am aplaudat Şi v-am cântat conştiincios în strană. Şi nu-i de-ajuns să spun că e păcat Şi nici prea mare nu-i nicio dojană, Că am tăcut când cei ce-au protestat Mureau, crezând într-o speranţă vană, Iar eu o viaţă v-am aplaudat.

Ionel Mony Constantin Rondel autodenunţ

În puşcăria mea interioară, În care voi m-aţi condamnat să tac, Rostind în gând cuvinte de ocară, Eu am rămas de sentiment sărac. C-un fals entuziasm pe dinafară, Am stat închis la margine de veac În puşcăria mea interioară, În care voi m-aţi condamnat să tac. Azi mă acuz că am lăsat să moară Cuvintele, ce nu v-au fost pe plac, Din tinereţea mea protestatară Pe care-aţi zăvorât-o sub capac, În puşcăria mea interioară.

Inefabila tranziție Rondel îngrijorat

Spre ce se-ndreaptă ţara asta oare, Parcă împinsă de-un destin dement? Acumulăm eroare la eroare Spre un inevitabil faliment. Prea multe aventuri păgubitoare, Prea mulţi nerozi cu aer competent. Spre ce se-ndreaptă ţara asta oare, Parcă împinsă de-un destin dement? Aceasta-i dureroasa întrebare Şi am s-o pun mereu mai insolent Și sper că şi-o va pune fiecare Măcar acum, în ultimul moment! Spre ce se-ndreaptă ţara asta oare?

Ionel Mony Constantin Rondel de criză Motto: Si vis pacem para bellum

Eu cred că ne autodevorăm. Uitând de ce e rău şi ce e bine, Iubim ce poate doar să ne dezbine, Ne bucurăm atunci când sângerăm. Eu cred că prea uşor ne exprimăm, Înverşunarea, făr-a ne reţine. Eu cred că ne autodevorăm, Uitând de ce e rău şi ce e bine. Eu cred că nu putem să ne-mpăcăm, Încrâncenaţi în lupte intestine, Convinşi că numai ura ne susţine, Nici nu mai ştim cum să capitulăm. Eu cred că ne autodevorăm.

Inefabila tranziție Rondel abject

Trăim un timp abject, un veac ciudat, Când nedreptatea-i iar drapată-n robă, O vreme-n care este lăudat Un hoţ pe care alţii îl reprobă. O vreme-n care, cu un glas lătrat, Aţâţă proştii ura xenofobă. Trăim un timp abject, un veac ciudat, Când nedreptatea-i iar drapată-n robă. Când unii dorm în puf într-un palat Iar alţii n-au măcar un lemn în sobă Noi ne-am ales din tot ce am visat Atâta doar: cu praful de pe tobă. Trăim un timp abject, un veac ciudat.

Ionel Mony Constantin Rondel de emigrant

Eu voi pleca departe, mamă, Şi singură te las plângând, Strivind suspinul în năframă, Tu ai să mă aştepţi oftând. Spre alte zări care mă cheamă Norocul să-mi găsesc, sperând, Eu voi pleca departe, mamă, Şi singură te las plângând. Aici dăm sărăciei vamă, Murim cu zile, aşteptând Bogaţii să ne bage-n seamă, N-o să se-ntâmple prea curând. Eu voi pleca departe, mamă!

Inefabila tranziție Rondel avertisment

Cu lacrimi negre de asfalt, Ploua la Copşa-ntr-o comună; Plângea un diavol sau o zână Malefică, din prea înalt. La meteo, spuneau că-i cald Și peste tot e vreme bună. Cu lacrimi negre de asfalt, Ploua la Copşa-ntr-o comună. Pe feţe triste şi pe mână, Peste copii, visând un alt Albastru cer, ca de cobalt, Ploua de peste-o săptămână, Cu lacrimi negre de asfalt.

Ionel Mony Constantin Rondel nedumerit

Stimata mea învăţătoare, Când eram mic tu m-ai minţit Când mă-nvăţai că munca are Un capital nepreţuit? Că a munci e o onoare Ce se plăteşte însutit, Stimata mea învăţătoare, Când eram mic tu m-ai minţit? Azi văd cu silă şi oroare Că jaful e nepedepsit. De ce sunt tot săraci cei care O viaţă-ntreagă au trudit, Stimata mea învăţătoare?

Inefabila tranziție Rondel la răscruce de vânturi

De la Bruxelles, ce veşti au mai sosit? La Moscova, ce cazacioc se joacă? Ce han tătar cu sufletul smolit Îşi scoate iarăşi sabia din teacă? N-a fost nicicând vreodată pricopsit Cel ce din mila altuia se-mbracă, De la Bruxelles, ce veşti au mai sosit? La Moscova, ce cazacioc se joacă? Şi din Apus şi dinspre Răsărit Primejdii neştiute se dezghiocă. Îşi are încă ochiul aţintit Străinul către ţara mea săracă. De la Bruxelles, ce veşti au mai sosit?

Ionel Mony Constantin Rondel îngheţat

Ne-nvăluie un val de frig, Veşti îngheţate ne atacă, Pentru o brumă de câştig, Mai scoatem bani din piatră seacă. Mai ronţăim câte-un covrig, Acoperiţi de promoroacă, Ne-nvăluie un val de frig, Veşti îngheţate ne atacă. Şi-nfige ghearele cârlig Mizeria şi nu mai pleacă. La care Dumnezeu să-mi strig Nemulţumirea mea săracă? Ne-nvăluie un val de frig.

Inefabila tranziție Rondel mass-media

Mă simt mereu mai marginalizat, Ciudate zvonuri mă asediază, Mass-media, cu tonul elevat, Noi informaţii îmi implementează. Bugetul încă nu e finisat, Bruxellesul ne mai monitorizează, Mă simt mereu mai marginalizat, Ciudate zvonuri mă asediază. Un individ, cu zâmbetul forţat, O reconciliere antamează; Două vedete iar au divorţat, De mine nimeni nu mai consemnează. Mă simt mereu mai marginalizat.

Ionel Mony Constantin Rondelul chiriaşului sărac

Cât o să mai ţină şandramaua? În zadar îi punem poze noi, O cârpim, o dăm cu bidineaua; Ea e tot murdară de noroi. Am vândut tot ce-am avut, salteaua, Am vândut şi coşul de gunoi; Cât o să mai ţină şandramaua? În zadar îi punem poze noi. A ajuns prea mare dandanaua, Nu mai stăm aici, săraci şi goi, Sus, pe casă, cântă cucuveaua, Bântuită încă de strigoi. Cât o să mai ţină şandramaua?

Inefabila tranziție Rondel în ultimul ceas

Avem pentru toate un ceas, Un ceas când se naște iubirea, Un ceas când durerii dăm glas, Un ceas când ne pierdem cu firea. Un ceas când cătăm un popas, Un ceas când sperăm mântuirea, Avem pentru toate un ceas, Un ceas când se naște iubirea. Un ceas, doar atât le-a rămas, La cei mari, să-şi ducă menirea, Un ceas sau lăsaţi în impas Din nou vom porni răzvrătirea. Avem pentru toate un ceas!

Ionel Mony Constantin

DE PRIN CRONICI ADUNATE

Inefabila tranziție Rondel de domnie nouă

Precum au zis Măria Sa, Boierii noi tocmesc Divanul, În sfat de taină pe sofa Să-mpartă între ei hartanul. Se tem cei răi că-i vor scurta De căpăţâni cu iataganul. Precum au zis Măria Sa, Boierii ce tocmesc Divanul. Crezând că, poate, va zbura Curcanul fript, măcar la anu’, Norodu’ strânge la curea Şi poartă vorba cu toptanu’, Precum au zis Măria Sa.

Ionel Mony Constantin Rondelul noului ales

Cu voie la Înalta Poartă, Poruncă dăm spre a se ştie, Pentru boieri, precum se poartă, Că volnici suntem la domnie. Pre cei ce merg cu noi la toartă, I-om căftăni cu bucurie, Cu voie la Înalta Poartă, Poruncă dăm spre a se ştie. Pre beiul cel lovit de soartă, Ce-au nevoit la tron să vie, L-om mazâli la Marea Moartă Şi-n veci de veci proclet să hie, Cu voie la Înalta Poartă!

Inefabila tranziție Rondel al jălbarilor către Vodă

I pac, dăm ştire, Prea-nălţate, De mult ce tare suferim Şi-Ţi scriem jalbă cum se poate C-ajuns-am toţi să calicim. Că de atâta scumpătate, Ca mâine-poimâine cherim I pac, dăm ştire, Prea-nălţate, De mult ce tare suferim. Că prea sunt puşi pe nedreptate Boierii tăi şi nu hulim, Da’ ori au minţile zăltate, Ori poate vor ca să-i belim, I pac, dăm ştire, Prea-nălţate!

Ionel Mony Constantin Rondel la sfârşit de domnie

Au fost un domnitor hiclean, Ce n-a domnit decât un an. De mult ce i-a plăcut satrapul, S-au prea lipit de tron ca papul. Sultanul şi-a trimis casapu’ De i-au scurtat lui Vodă capu’, C-au fost un domnitor hiclean, Ce n-a domnit decât un an. Se puse Vodă de-a proţapul, Dar nevoi să-nghită hapul Şi n-a fost nimeni din Divan Să-l apere pe pehlivan, C-au fost un domnitor hiclean.

Inefabila tranziție Rondel de Fanar

Se duce ţara bâldâbâc, Greu mai ajungem la liman, Iar cei bogaţi ne dau cu sâc, Ne taie rău la ramazan. Mai cade câte-un pehlivan, Prins c-a făcut matrapazlâc. Se duce ţara bâldâbâc, Greu mai ajungem la liman. La Cotroceni în hagialâc, Vin toţi boierii la aman. Divanul face samsarlâc Şi vinde totul în toptan. Se duce ţara bâldâbâc.

Ionel Mony Constantin Rondel de 24 Ianuarie In memoriam, Ion Roată, deputat în Divanul Ad-Hoc al Moldovei

Mai scoală-te Ioane Roată Şi-n Sfatul Ţării vino iar, Să spui cu vorbă măsurată, Obida bietului plugar! Că stai cu glia nearată Şi nu ai vite în coşar, Mai scoală-te Ioane Roată Şi-n Sfatul Ţării vino iar! Şi că ţi-e faţa iar scuipată De noii domni şi n-ai măcar Pământul ce ţi-a dat odată Alt Domn ca să-l rodeşti cu har. Mai scoală-te Ioane Roată!

Inefabila tranziție

RUGĂ PENTRU POPORUL MEU

Ionel Mony Constantin Rondel de colind

Colind sărac cu leru-i ler, Cântat la geam, în gura mare, De ţânci îmbujoraţi de ger, Cu ghete rupte în picioare. Colind, urând să fii prosper, Să ai în casă-mbelşugare, Colind sărac cu leru-i ler, Cântat la geam, în gura mare. Stând lângă bradul efemer, Împodobit de sărbătoare, Tu nu-i uita pe-acei ce-ţi cer, Rostind sub candida ninsoare, Colind sărac cu leru-i ler.

Inefabila tranziție Rondel de ajun

Te așteptăm iar, Moş Crăciun, Dar să nu vii cu tolba goală! Mă trag trei ţânci, flămânzi, de poală, Ei tot mai cred că tu eşti bun. În noaptea calmă de ajun, Cântând colinda pastorală, Te așteptăm iar, Moş Crăciun, Dar să nu vii cu tolba goală! Nu am cadouri să le pun, În jurul unui brad de gală, Şi ce poveste să le spun Când împărțim o portocală? Te așteptăm iar, Moş Crăciun!

Ionel Mony Constantin Rondel de Crăciun

Azi caut să te regăsesc Cu chipul blând, Madonna mia, Mamă a pruncului ceresc, Ce-aduce-n suflet bucuria. Când stam sub viforul rusesc, Tu m-ai vegheat sfidând stihia; Azi caut să te regăsesc, Cu chipul blând, Madonna mia. Acum, când iar trei magi sosesc, Ducând din veac în veac solia, Pe tot întinsul pământesc, Că, iată, s-a născut Mesia! Eu caut să te regăsesc!

Inefabila tranziție Rondel pascal

Vestesc în noapte clopote ce bat Cel veşnic viu nu are cum să moară, Sub cerul înstelat de primăvară, Creştinii spun: Hristos a înviat! Din nou în sanhedrin, s-au adunat Caiafele să-l judece la bară; Vestesc în noapte clopote ce bat Cel veşnic viu nu are cum să moară! El, pentru noi, a fost sacrificat Şi rana lui n-a încetat să doară. Azi îl primim cu sufletul curat, Jertfirea lui mereu ne înfioară. Vestesc, în noapte, clopote ce bat.

Ionel Mony Constantin Rondel rugăciune

O, Doamne, dă-ne la români Din harul bunătăţii tale, Că prea am devenit păgâni Şi nu Te mai urmăm în cale! Ucidem prunci, ne mor bătrâni, Plimbaţi agonici prin spitale, O, Doamne, dă-ne la români Din harul bunătăţii tale! Ne închinăm la alţi stăpâni, Ne vindem ţara în tarlale. N-avem nici aer în plămâni, Să mai putem ofta a jale. O, Doamne, iartă-i pe români!

Inefabila tranziție Rondel disperat Eli, Eli, Lama Sabactani

Doamne, pentru ce ne-ai părăsit? Azi aflat în clipă de răscruce, Neamul meu, atât de oropsit, Nu ştie ce cale să apuce. Drumul care către Tine duce, Nu-l găsim, prea mult am rătăcit, Doamne, pentru ce ne-ai părăsit, Azi aflaţi în clipă de răscruce? Ca Iisus cel răstignit pe cruce, Te întreb cu suflet chinuit, Cât vom mai avea de suferit? Învierea când se va produce? Doamne, pentru ce ne-ai părăsit?

Ionel Mony Constantin Rondel de înviere

Poporul meu, atât de obidit, Urcând prin ani golgotele durerii, Poporul meu, la Ialta răstignit Şi-ncarcerat în criptele tăcerii. Poporul meu, adesea ciopârţit, De vechile şi noile imperii, Poporul meu, atât de obidit, Urcând prin ani golgotele durerii. La fel ca Hrist, pe culmea disperării, Mai ai paharu-acesta de sorbit; Dar când calvarul tău va fi sfârşit, Vei străluci în clipa Învierii! Poporul meu, atât de obidit!

Inefabila tranziție

LA ODOBESCI, ÎN CRUGUL VERII

Ionel Mony Constantin Rondel abstinent Motto: „Oneste bibere”

Pune-mă, părinte, la blestem, Dacă-mi mai lipesc de cană buza, Să nu-mi iasă rima la poem, Să mă-nşele chiar de mâine Muza! S-ajung eunuc într-un harem, Lunecos şi moale ca meduza, Pune-mă, părinte, la blestem, Dacă-mi mai lipesc de cană buza! Doar în clipa ceasului suprem, Când o fi să se răcească spuza, Toarnă-mi tu, părinte, vin să bem, Că îmi arde gura ca ventuza! Iartă-mă părinte de blestem!

Inefabila tranziție Rondel bahic

În seara asta chefuim din nou, Va curge vinu-n noi ca o năpastă, Cu struguri dolofani ca un popou, Aromitoare via ne adastă! E Bachus, iar, al cramelor erou, Pentru banchet e noaptea noastră fastă, În seara asta chefuim din nou, Va curge vinu-n noi ca o năpastă! Din vremuri vechi, răsună un ecou, Lui Crist îi curge roşu vin din coastă, La Caana Galileii din vin nou Beau mirele şi tânăra nevastă. În seara asta chefuim din nou!

Ionel Mony Constantin Rondel chefliu Motto: „Oneste bibere”

Veniți, cu toţi, veniţi la cramă, Să ne-afundăm în hrube reci, Veniţi, am pregătit pastramă Şi vinuri dulci, şi vinuri seci! Să-i dăm lui Dionysos, vamă, Precum făceau străvechii greci, Veniți, cu toţi, veniţi la cramă, Să ne-afundăm în hrube reci! N-avem a da la nimeni seamă, Doar n-o să ne-ngropăm pe veci! Veniţi, în toamna de aramă, Ştii cum ajungi, nu ştii cum pleci, Veniți, cu toţi, veniţi la cramă!

Inefabila tranziție Rondel de beţiv

Crâşmare, mă cuprinde întristarea, În seara asta vreau să m-ameţesc! Îmi colcăie în suflet disperarea – Sunt părăsit de fata ce-o iubesc. Nu sunt bogat ca să-mi înec uitarea În cupe pline de un vin regesc. Crâşmare, mă cuprinde întristarea, În seara asta vreau să m-ameţesc! Sper să-mi găsesc la tine alinarea, Într-un pahar de vin bun, vrâncenesc, Aici, la tine, mi-am găsit salvarea, Mă iartă, nu am bani să te plătesc! Crâşmare, mă cuprinde întristarea!

Ionel Mony Constantin Rondel de cârciumar

Doar vinuri vechi, ca untdelemnul, Te rog, crâşmare, să-mi aduci Şi pune să respecţi consemnul Şi de-o pastramă friptă-n tuci! Nu sta privind din colţ, ca lemnul, Cu ochii lacomi la duduci, Doar vinuri vechi, ca untdelemnul, Te rog, crâşmare să-mi aduci! Noi am venit cu tot îndemnul Aici, la hanul dintre nuci. Aşteaptă doar să-ţi facem semnul Spre gura pivniţei s-apuci, Cu vinuri vechi, ca untdelemnul!

Inefabila tranziție Rondel de poet

Turnaţi să bem, e ora veseliei, Şi cupa plină să o dăm pe gât, În toamna, Doamnă a melancoliei, Turnaţi să bem, să treacă de urât! Turnaţi să bem, la porţile prostiei, În vin stă adevărul zăvorât. Turnaţi să bem, e ora veseliei, Şi cupa plină să o dăm pe gât! Turnaţi să bem, daţi liber frâu beţiei, Pentru bogat şi pentru amărât, Pentru poeţi, când e culesul viei, Rămâne gustul drojdiei… şi-atât. Turnaţi să bem, e ora veseliei!

Ionel Mony Constantin Rondelul vechilor podgorii La Odobeşti veneau să cumpere vin negustorii cazaci.

La Odobesci, în crugul verii, Vin negustorii cazaclii, Îşi freacă mâinile vierii Şi-aprind la Precista făclii, Căci proorocit-au zodierii Câştig de bani şi veselii. La Odobesci, în crugul verii, Cu negustorii cazaclii. Şi aprig chef, în faptul serii, Încing la hanul dintre vii. Şi cântă cobza, cimpoierii, Şi râd codanele nurlii, La Odobesci, în crugul verii.

Inefabila tranziție Rondel de pe la noi

La noi, în podgorii, mai poţi să te-nfrupţi, Din vinuri topite-n pocale. La noi nu sunt munţii abrupţi, Sunt numai coline domoale. La noi, făr-a fi întrerupţi, Fac unii averi colosale. La noi, în podgorii, mai poţi să te-nfrupţi, Din vinuri topite-n pocale. La noi, nu sunt oameni corupţi Şi nu sunt nici fapte penale. La noi, de prisos să mai lupţi Cu vechi legături ancestrale. La noi, în podgorii, mai poţi să te-nfrupţi.

Ionel Mony Constantin

EI, CUM ANII AU TRECUT AVAN

Inefabila tranziție Rondelul dulcii risipe In memoriam, Serghei Esenin

Hei, cum anii au trecut avan! Cum s-a dus de-a dura, mama ei de viaţă! Parcă ieri, la fete, pehlivan, Le şopteam cuvinte cu dulceaţă. Beam cu sete-aprinsă, vinul din stacan, Petreceam din noapte până-n dimineaţă. Hei, cum anii au trecut avan, Cum s-a dus de-a dura, mama ei de viaţă! Rătăceam prin cârciumi, ultimul golan Mă pupa pe frunte şi-mi duhnea în faţă, Mă credeam un Cresus, fără niciun ban, Toate-s azi departe, s-au pierdut în ceaţă! Hei, cum anii au trecut avan!

Ionel Mony Constantin Rondel altor sărbători

Mi-aduc aminte, ţâncul ce eram, Pe când nămeţii îmi păreau cât casa, Pe-atunci pe Moş Gerilă-l aşteptam, Sub bradu-mpodobit, cu toată clasa. Lui Stalin imn de slavă-i înălţam Şi Uniunii, veşnic glorioasa. Mi-aduc aminte, ţâncul ce eram, Pe când nămeţii îmi păreau cât casa. Apoi când iar la mama mă-ntorceam, Și buna începea să pună masa, Tot lângă brad, colinde îi cântam, Cu Iisus şi cu Maica lui duioasa. Mi-aduc aminte, ţâncul ce eram.

Inefabila tranziție Rondel nostalgic Motto: Necunoscuta care se vindea… (Ion Minulescu)

Iubita mea, adeseori ciudată, Pierdută-n baruri, lângă o cafea, Cu-o carte şi-o ţigară nefumată, Când ai plecat cu paşi de catifea? Neconformista mea stigmatizată, Că-i fără scop, ironică şi rea, Iubita mea, adeseori ciudată, Pierdută-n baruri lângă o cafea. Frumoasa mea, prea mult îndoctrinată De falşi profeţi, sub purpurie stea, Te mai revăd, puţin înceţoşată, De-a pururi tandră, tinereţea mea. Iubita mea, adeseori ciudată!

Ionel Mony Constantin Rondel dulce-amar

Revino, te aștept la gară, Pe-acelaşi izolat peron Unde-aşteptam ca să apară Un tren, cu ritmul monoton. Te-aştept, tu dulcea mea amară, Ca biterul fără sifon, Revino, te aștept la gară, Pe-acelaşi izolat peron. E tot mai frig, se face seară, Se-aud chemări la megafon, Să te sărut pe buze iar, Adăpostiţi de fanion. Revino, te aștept la gară!

Inefabila tranziție Rondelul vârstei prea… mature

Când îndrăgeşti, la ani târzii, O mult prea jună jupâniţă, Uiţi de nevastă şi copii Şi de nepoţi la grădiniţă. Ţi-ai da şi pensia de-ar fi Să-ţi luneci mâna sub.. fustiţă, Când îndrăgeşti, la ani târzii, O mult prea jună jupâniţă. Privindu-te cu ochi zglobii Şi cu un zâmbet în gropiţă, Ea te îndeamnă: „– Hai, nu vii?!” „– De ce?” o-ntrebi pe duduiţă, Când… te prosteşti la ani târzii.

Ionel Mony Constantin Rondel tomnatic

Lângă sânul tău primăvăratic, Unde-au mas atâţia guguştiuci, Mi-am strunit pegasul meu tomnatic, Să-i găseşti un loc ca să-l astruci. De gurguie l-am legat ostatic, Ca de nişte fragile uluci, Lângă sânul tău primăvăratic, Unde-au mas atâţia guguştiuci. De-i vei da, din cupa ta, jăratic, Tu, cea mai râvnită din duduci, Vom porni din nou, plutind sălbatic, Spre înalt, în zbor, ca doi năuci, Dintre sânii tăi primăvăratici.

Inefabila tranziție Rondel de bine

Ce bine-i când îmbătrâneşti! Devii mai indulgent cu anii, Te plimbi prin parcuri, leneveşti, Privind cum înfloresc castanii. Ai timp mai mult ca să citeşti, Ţi s-au împuţinat duşmanii. Ce bine-i când îmbătrâneşti! Devii mai indulgent cu anii. Ai mai dori să mai iubeşti, Dar nu te mai ajută… banii, Te consolezi şi te gândeşti, Să-ţi creşti nepoţii, năzdrăvanii. Ce bine-i când îmbătrâneşti!

Ionel Mony Constantin Rondel de rău

Ce rău e când îmbătrâneşti! Eşti tot mai agresiv, ca lupul, Vrei să faci bine şi greşeşti, Intolerant îţi aperi grupul. Îţi pierzi auzul, năpârleşti, Și simţi cum ţi se-nmoaie trupul. Ce rău e când îmbătrâneşti! Eşti tot mai agresiv, ca lupul. Zadarnic fruntea-ţi încreţeşti, În cap îţi bâzâie, ca stupul, Idei meschine, cârcoteşti, Din viaţă ţi-ai mâncat calupul. Ce rău e când îmbătrâneşti!

Inefabila tranziție Rondelul înţelepciunii

În viaţă toate se plătesc Cu milionul sau cu mia, Pe-acelaşi trunchi se altoiesc Durerea dar şi bucuria. Cu aceleaşi vorbe se rostesc Înţelepciunea sau prostia. În viaţă toate se plătesc Cu milionul sau cu mia. Mă-ntreabă unii ce-mi doresc, Mărirea sau nimicnicia? Eu le răspund, cum e firesc, Aş vrea să-mi meargă jucăria, Da’-n viaţă toate se plătesc…

Ionel Mony Constantin Rondelul senectuţii (Darling)

Am intrat de mult în iarna vieţii, Stelele pe cerul meu se sting, Glasul mi s-a subţiat, secreţii, Tot mai des, din corp, mi se preling. Reazem, tot mai mult, pe drum, pereţii, Membrele-s subţiri, ca de paing, Am intrat de mult în iarna vieţii, Stelele pe cerul meu se sting. Dar iubesc ca-n anii tinereţii Şi aş vrea să mai revin în ring, Să comit cu tine „indiscreţii”… Nu mai pot precum atunci, darling. Am intrat de mult în iarna vieţii!

Inefabila tranziție Rondelul bătrânilor pensionari

Privind la tine, ca prin ceaţă, Cu ochii trişti, înlăcrimaţi, Ei au albit şi dup-o viaţă Muncită, tot nu sunt bogaţi. Cu gest mecanic de paiaţă, Îţi cer un ban, înfometaţi, Privind la tine, ca prin ceaţă Cu ochii trişti, înlăcrimaţi. Îi vezi adeseori prin piaţă, Păşind mărunt, împiedicaţi, Când cumpără, ceva verdeaţă, Cu bani amarnic număraţi, Privind la tine, ca prin ceaţă.

Ionel Mony Constantin Rondelul balului de adio

Iubito, este balul de adio, Întoarce arcul de la patefon! În seara asta, singuri, în salon, Noi doi şi moartea vom dansa în trio. O, de-aş putea, din drumul său, opri-o! Şi-nalţă, hâda, umbra pe plafon. Iubito, este balul de adio, Întoarce arcul de la patefon! Tristeţea-mi geaba cerci a risipi-o, Se tânguie, amar, un saxofon Plutind în ritmul unui vals boston, Vom trece lent sub semnul muzei Clio. Iubito, este balul de adio!

Inefabila tranziție

ZÂMBIND ÎN COLŢUL GURII

Ionel Mony Constantin Rondelul amintirii Moto: Dar unde sunt zăpezile de odinioară… (Francois Villon)

Precum spunea poetul de-altădată: Au, unde este neaua de mai an?! Dar unde-mi este tinereţea toată, Cu inima prea plină de alean? Şi unde eşti, tu, fraged trup de fată, Pe care l-am iubit atât în van, Precum spunea poetul de-altădată: Au, unde este neaua de mai an?! Salariu-i mic şi soaţa disperată Că n-am adus acasă niciun ban, Mai merg şi eu prin crâşme s-o fac lată Cu-amicii, la o sticlă de molan, Precum făcea poetul de-altădată.

Inefabila tranziție Rondel mişto In memoriam, Miron Radu Paraschivescu

Pe zi ce trece, merge mai nasol, Prea multă lume are-o meclă tristă, În casă e un frig ce nu există Şi nu ajung biştarii de potol. Cei cu parai o pun de-un protocol, Pe stradă, câte-o fufă mai insistă, Pe zi ce trece, merge mai nasol, Prea multă lume are-o meclă tristă. Dacă te-ntorci din cârciumă matol, Piranda bagă nasul în batistă Şi-ncepe-aşa un „șou”, ca la revistă, Când îi arăţi că buzunaru-i gol. Pe zi ce trece merge mai nasol!

Ionel Mony Constantin Rondel cinic

Tinere, în viaţă, de-al meu sfat ia seamă, Facerea de bine-i atentat la mamă! Cine-ţi spune altfel, vrea ca să greşeşti, Chiar de faci un bine, bine nu găseşti. Când eşti la putere, nu ierta nimic, Peştele cel mare-nghite pe cel mic. Tinere, în viaţă, de-al meu sfat ia seamă, Facerea de bine-i atentat la mamă! Cât ai pâinea-n mână, taie-ţi tu felia, Eşti cu ciorba-n faţă, umple-ţi farfuria, Linguşeşte-ti şefii fără nicio teamă, Unii te înjură, alţii te aclamă. Tinere, în viaţă, de-al meu sfat ia seamă!

Inefabila tranziție Rondelul muzei

Evanescenta mea iubită, Plecată iar, pe străzi, haihui, Îmi torni în sânge dinamită Şi-n inimă-mi înfigi un cui. Simt cum mă perpelesc pe plită, Că m-ai lăsat al nimănui, Evanescenta mea iubită, Plecată iar, pe străzi, haihui. Revino, dulcea mea ispită, În faţa colii să mă pui, Şoptindu-mi rima potrivită, Când versul meu răsună şui. Evanescenta mea iubită!

Ionel Mony Constantin Rondel prudent

Când şeful ţi l-ai criticat, Atunci ţi-ai criticat norocul. Admiră-l, chiar de ţi-a lezat Orgoliul şi ascunde-ţi focul! Nu-ţi scoate postul la mezat, Nu prinzi balene cu minciogul! Când şeful ţi l-ai criticat, Atunci ţi-ai criticat norocul. Tu, onctuos şi prea plecat, Pândeşte când va fi sorocul, Lovind în cei mai mici pe stat, Care încearcă să-ţi ia locul, Când şeful ţi l-ai criticat.

Inefabila tranziție Rondel de Mărţişor

Iubita mea, e ultima salvare, Să-ţi dau în dar „Rondel de Mărţişor”! De-ai şti ce gol resimt în buzunare Şi cât îmi e stomacul de sonor! Mă uit, ca-ntr-un muzeu, în galantare Şi trec prin piaţă ca un meteor. Iubita mea, e ultima salvare, Să-ţi dau în dar „Rondel de Mărţişor”! Sper să primesc, la timp, o indexare, Să iau măcar un şnur multicolor Şi să ţi-l prind în piept, cu-o sărutare, Ca semn că doar pe tine te ador. Iubita mea, e ultima salvare!

Ionel Mony Constantin Rondel de poliţist Notă de constatare: „Erorile din text este făcute din greşeală"

Iubito es deseară-n patrulare Cum aţi binevoit să-mi ordonaţi În uniforma nouă din dotare Şi la centirion – pistol Carpaţi Am să v-aştept în mână cu o floare Şi un volum de Hegel strâns sub braţ Iubito es deseară-n patrulare, Cum aţi binevoit să-mi ordonaţi Am rezervat acasă o parcare În care vă invit să staţionaţi Asigur servis şi vulcanizare Rămâne doar să mă semnalizaţi Iubito es deseară-n patrulare.

Inefabila tranziție Rondel felin

Când ceasul toacă orele, domol, Și noapte-mi toarnă vise-n călimară, Te-ntinzi alene pe divanul gol, Într-o abandonare temporară. Te-alinţi apoi, pe perne, rostogol, Jucându-te cu fumul din ţigară, Când ceasul toacă orele, domol, Şi noapte-mi toarnă vise-n călimară. Deodată sari şi ochii tăi de fiară Au, parcă, străluciri de staniol, Şi miauni scurt, ceri să te las afară – Te aşteaptă o iubită la subsol, Când ceasul toacă orele domol.

Ionel Mony Constantin Rondel rustic

Te-aştept acasă, în pridvor, Sper că soseşti până deseară! De-ai şti cât mi-e de tine dor, În izolarea de la ţară. Parcă te văd, surâzător, Cum sprinten te opreşti la scară, Te-aştept acasă, în pridvor, Sper că soseşti până deseară! Când întârzii sunt fără spor, Ce greu mi-e fără tine, dară! Tu, factor binevoitor, Să vii cu pensia lunară, Te-aştept acasă, în pridvor!

Inefabila tranziție Rondel aproape senzual

Privind la tine cum stai goală, Cu gâtul suplu, şoldul plin, Simt sângele cum se răscoală, Dar trebuie să mă abţin. Odată te-am ţinut în poală, Emoţionat, ca un cretin, Privind la tine cum stai goală, Cu gâtul suplu, şoldul plin. Nu am un ban, zac ca de boală, Iar setea mi-e de beduin, Sărmană sticla mea de vin, Făr-a rosti nicio vocală, Privesc la tine cum stai goală!

Ionel Mony Constantin Rondelul pleonasm

Vorbesc discuţii mulţi în Parlament, Că nu vor mai greşi dintr-o eroare, Punându-şi propriul lor angajament, La baza temeliei viitoare. Ei, foarte genial şi competent, Speranţei optimiste dau amploare. Vorbesc discuţii mulţi în Parlament, Că nu vor mai greşi dintr-o eroare. Dar poţi ca să observi scrutând atent, Că toţi identic şi la fel, se pare, Aşteaptă fericitul HAPPY-END, Ca realeşi în tura viitoare. Vorbesc discuţii mulţi in Parlament!

Inefabila tranziție Rondelul proverbelor

Când dai în javra ce-a lătrat, Întreabă cine-i e stăpânul! Un şarpe de l-ai mângâiat, Aşteaptă-te să-ţi muşte sânul. Nu mergi la pomul lăudat Şi cumpără-ţi, de n-ai, bătrânul. Când dai în javra ce-a lătrat, Întreabă cine-i e stăpânul! Câte proverbe-a inventat, Pe toate le-a-ncălcat românul. Nu faci un bici dintr-un rahat, Cum barbă n-o să aibă spânul, Când dai în javra ce-a lătrat.

Ionel Mony Constantin Rondel de amantă

Să nu te pierd şi sufletul mi-aş da, Înfrunt orice, jignirea sau durerea, Doresc să fiu mereu în preajma ta, Sub vraja ta mai dulce decât mierea. Sunt mulţi ce-ar da şi ultima para, Să fii a lor, să le oferi plăcerea. Să nu te pierd şi sufletul mi-aş da, Înfrunt orice, jignirea sau durerea. Am să promit, oricât mă va costa, Orice, chiar reconcilierea. Să te păstrez mereu amanta mea, Tu, care îi atragi pe toţi: PUTEREA, Să nu te pierd şi sufletul mi-aş da!

Inefabila tranziție Rondelul seducţiei

Ca un păianjen ce întinde-o plasă, Cu ochi vicleni şi cu surâs perfid, De tine m-am simţit curând atrasă, Magnetizată parcă de-un fluid. M-ai prelucrat pe îndelete-acasă, Cu verbul tău caustic şi lucid, Ca un păianjen ce întinde-o plasă, Cu ochi vicleni şi cu surâs perfid. Întâi am refuzat şi mânioasă, Ameninţam c-am să mă sinucid, Dar m-ai convins, cu vocea ta mieroasă, Să mă înscriu la tine în partid, Ca un păianjen ce întinde-o plasă.

Ionel Mony Constantin Rondelul iluziilor

Din ce-am dorit, din ce-am visat, Cu timpul se alege praful. La împărat sau la soldat, La fel le scriem epitaful. Blamăm tot ce-am aplaudat, Reorchestrând din mers taraful. Din ce-am dorit, din ce-am visat, Cu timpul se alege praful. De vremea noastră, indignat, Va scrie istoriograful. Noi, tranzitând nevinovat, Iluzii risipim cu vraful, Din ce-am dorit, din ce-am visat.

Rondel de versificator