Florentin Smarandache și seducția polimorfismului. Analize, interpretări, cronici, articole, note și recenzii. Editori: Al. Florin Țene, Andrușa R. Vătuiu. Sibiu: Agora, 2017; 843 pages; ISBN 9781599735023. Cronică apărută în INFO PULS, Rm. Vâlcea, Nr. 710, 30 august 2004.
Petre Cichirdan
Mişcarea paradoxistă: apariţii editoriale de referinţă
La sfârşitul lunii trecute, în cadrul deja cunoscutei ʺCafenele culturaleʺ condusă de Mircea Monu, s-a petrecut un eveniment deosebit, anume, lansarea pe piaţa literară vâlceană a celor patru cărţi noi semnate de americanul de origine română Florentin Smarandache. Remarcăm că volumele au fost tipărite sub îngrijirea lui Mircea Monu, care devine astfel eroul unui real tur de forţă editorial şi, aşa cum sublinia la lansare scriitorul Doru Moţoc, a avut rolul esenţial în aducerea spre vederea cititorului a unui poet de renume internaţional. Se consideră că Florentin Smarandache ʺa creat Mişcarea Literară Paradoxistă în anii 1980 ca formă de protest faţă de totalitarismʺ, aşa cum se menţionează în ʺScurtă prezentareʺ semnată de Mircea Monu pe coperta volumului de poezii ʺLegi de compoziţie internăʺ, având ca subtitlu ʺPoeme cu... probleme", Ed. Almarom, Rm. Vâlcea, 2004. În acest fel, am citat şi titlul uneia din seria celor patru cărţi prezentate în seara lansării.
409
Florentin Smarandache și seducția polimorfismului
A doua carte poartă titlul ʺCreionări făcute cu pixul", subtitlu "paradoxism folcloric", Ed. Almarom, Rm. Vâlcea, 2004, scrisă împreună cu Gheorghe Niculescu, şi care se prezintă ca o culegere de cugetări ʺdin citirea (...cărora) poţi trage mai multă învăţătură decât din citirea unui roman prost"; a treia este un volum de note de călătorie, ʺFrate cu meridianele şi paraleleleʺ, Ed. Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2004, iar ultima din cele prezentate, este o antologie închinată paradoxismului, "Fourth international anthology on paradoxism", Ed. Almarom, Rm. Vâlcea, 2004, şi are specific faptul că fiecare lucrare inclusă este tipărită în limba naţională a autorului. Aşa aflăm, desigur cu plăcere, de literatura paradoxistă, alături de a altor mulţi scriitori români şi străini, a vâlcenilor George Achim, Mircea Monu şi Doru Moţoc. Ca să subliniez şi mai mult complexitatea personalităţii lui Florentin Smarandache am să amintesc faptul că fiecare carte are pe prima copertă imaginea unui tablou pictat s-au grafiat chiar de autor. Mai mult, remarc, că două dintre ele sunt elaborate pe imprimantă sau plotter color! Aceste ultime observaţii le-am făcut mai mult ca să subliniez starea de spirit specifică timpului dintre anii 410
Florentin Smarandache și seducția polimorfismului
‘70 şi ‘80, când arta începe să pătrundă tot mai mult în ştiinţă, şi ştiinţa în artă, când actul de creaţie real şi util, indiferent de domeniu, are nevoie de laborator, are nevoie de domeniul eteric, spre exemplu, al poeziei. Informatica, aflată în faza finală de pionerat se vrea tot mai comună în cele două spaţii specifice domeniului faustic. În acei ani, între Carpaţi şi Dunăre, deci şi la Craiova, informatica pătrunde poate mai mult ca oriunde în tehnologie, dar şi în ʺfizicaʺ artei, în muzică şi poezie... Nu întâmplător matematica, poezia, desenul şi pictura, se întâlnesc la Florentin Smarandache în anii 80, la Craiova, după experienţa matematicii pure de la Institut, în cadrul tehnologic, încă informaţional, din noul IUG (Interprinderea de Utilaj Greu). Alături de el, aproape în acelaşi timp, la uzina 444 se năştea sculptura cibernetică... Acesta este mediul în care s-a format poetul paradoxist Smarandache şi, care, în 1982, în Maroc, avea să publice pentru prima dată volumul cu titlu scos din legea matematică, ʺLegi de compoziţie internăʺ, astăzi, aflat la ediţia numărul patru. Polivalenţa specifică actului său de creaţie i-a permis să intre pe mai multe căi în modernitate, să 411
Florentin Smarandache și seducția polimorfismului
surprindă esenţa vieţii paradoxal trăită în sistemul totalitarist, adică, acela de a fi cu mai multe feţe şi de a le considera pe toate ca fiind adevărate. Aici apare poetul înarmat cu ştiinţa pitagoreică, cu cea a declinării corecte a lui Gauss, se împrumută de la acesta şi tratează totul identic în consonanţa ʺadevărat şi falsʺ. Acesta este un paradox(!), se pare că a strigat Florentin Smarandache, şi este valabil peste tot, a completat tot el, punând piatra de temelie paradoxismului! "paRadOXisM is an avant-garde... este o mişcare de avangardă în literatură, artă, filozofie, ştiinţă, bazată excesiv pe folosirea antitezelor, antinomiilor, contradicţiilor, parabolelor, vechilor cugetări, a paradoxurilor.ʺ Cu această definiţie îşi prefaţează Florentin Smarandache antologia publicată recent. Nu trebuie uitat că Florentin Smarandache este matematician. A devenit informatician. Este un caracter înclinat jocului logic, înclinat spre profunzime. Trece prin orice fel de algoritmi cu o viteză a intuiţiei care depăşeşte de multe ori viteza de execuţie proprie sau a unei maşini, chiar şi de calcul. Oricum, versul său este mai ştiinţific decât sentimental, este mai aproape de adevărat decât de fals, este mai înşiruit şi înseriat decât poate ritmul şi rima să 412
Florentin Smarandache și seducția polimorfismului
consoneze, este mai aproape de limita la punct decât limita la infinit, de multe ori este prozaic, pozând la suprafaţă în enigmă. Când nu este vers este cugetare, când nu este cugetare este un joc logic. Peste tot şi oricând caută cu orice preţ paradoxalul, chiar şi atunci când el este numai de natură semantică... AIUREA-N TRAMVAI Un elev din clasa a II-a călătoreşte/ într-un vagon de clasa întâi./ Persoane de sex opus circulă în tramvaie/ în sens invers./ Patru vaci merg într-un camion cu şase cai/ putere./Sârbi şi bulgari participă la lupte greco-romane./ Ţăranii vând la piaţă roşii verzi/ În doi ani la I.U.G. am pierdut cinci ani/ de viaţă./ -Orbilor, deschideţi ochii!, am strigat./ (Dar cu ochii deschişi, aceştia închid ochii/ la cele ce văd.)
Superb, nu-i aşa? A fost un poem...ʺcu problemeʺ, din volumul ʺLegi de compoziţie internăʺ. ʺUn şomer a fost acuzat de abuz în serviciu." ʺVulturul a cucerit înălţimile cu aripile, nu cu ghearele." ʺ<Dreptatea e în mâinile voastre!>, se adresă el ciungilor".
Sunt doar câteva ʺsintagme pe dosʺ din volumul ʺCreionări făcute cu pixulʺ. 413
Florentin Smarandache și seducția polimorfismului
* Idealul lui Jean Paul Richter, în primii ani ai secolului XIX, era să reuşească a fi în acelaşi timp poetic, pictural şi muzical. Am putea numi astăzi această interferenţă un paradox? Secolul XX a tehnologicizat enorm societatea omenească, dar a şi cretinizat-o... Secolul XX este cel mai deştept şi prost. În mod sigur acesta este un paradox. Secolul XXI începe cu un mare paradox, cred eu. Arta şi Tehnologia sunt împreună, spiritul şi trăirea artistică se impun în tehnologie, tehnologia se impune în artă. Acesta este un paradox şi e valabil de când este lumea. Omul îşi dă seama că a greşit atunci când a acceptat specializarea, ştiind astăzi că, pentru el şi ecosistemul său, este mai utilă şi necesară dezvoltarea liberă, multilaterală.Este colosal pentru viaţa unui om să poată gusta din fructele dulci ale mai multor arte, să nu zic mai multe meserii... * Florentin Smarandache a luptat să trăiască liber, să facă ceea ce trebuie, ceea ce vrea. În acest sens viaţa personală şi cele patru cărţi lansate la Rm. Vâlcea sunt o dovadă grăitoare. 414
Florentin Smarandache și seducția polimorfismului
Asupra mişcării paradoxiste, pe tema existenţei ei în planul artei literare, pătrunderii şi influenţării în mai toate domeniile de existenţă, o mică polemică există, cred eu. Paradoxul există de când a fiinţat cuvântul. El se regăseşte în oricare dimensiune a spaţiului. Energia este un fapt paradoxal. Ea coexistă în formă statică şi formă de mişcare. În starea electrică, minusul şi plusul alunecă tangenţial pe aceaşi cale. Mai mult şi peste tot se regăseşte în snoava populară, în scrisul oricărui scriitor, în gândirea murphiană, în bancurile seci, se regăseşte în definiţia lui Florentin Smarandache... Dacă există peste tot şi în toate, de unde... un curent literar, o mişcare de avangardă? În cultura universală, aceste cuvinte, expresii, sunt bine reliefate... Este atât de bine conturat paradoxismul, încât să-l comparăm cu dadaismul? Să-l comparăm cu suprarealismul, cu fovismul ori cubismul? Este el curent sau mişcare de avangardă, precum cele amintite mai sus, ca să opereze asupra realităţii şi pentru un anume timp să creeze o nouă realitate?
415
Florentin Smarandache și seducția polimorfismului
Paradox întâlnim şi la Nichita Stănescu, întâlnim şi la Brâncuşi. Aparţin ei mişcării de avangardă, paradoxiste? Să ne oprim la timp, polemica e unică, şi ea nu există decât la nivelul unei întâlniri la un fursec şi la o cafea... mică (vezi cafeneaua culturală de la Râmnic). Polemica este un fleac, un nimic, pe lângă valoarea scrierilor lui Florentin Smarandache.
416