Doina Bârcă - Ferestrele bucuriei by Ioan Muntean

Reeditare electronică cu acceptul direct al autoarei DOINA BÂRCĂ şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

DOINA BÂRCĂ Ferestrele bucuriei

Lucrare apărută sub egida FUNDAŢIEI LITERAR-ISTORICE „STOIKA”

Str. Odei Nr. 1A, Sector 4, București. Telefon: 0374 902 993; email: edituralaurent@gmail.com Tiparul executat la S.C. SEMNE ‘94 SRL Tel./Fax: 021 667 08 20 Bucureşti, 2014

DOINA BÂRCĂ

Ferestrele bucuriei

EDITURA LAURENT

Oriunde ai merge și oricât de bine ți-ar fi, simți nevoia să te întorci la locul drag. Dar trebuie să ș i foarte bine care este locul acela. Eu îl ș u bine, bine de tot. Este Cervenia, locul copilăriei mele fericite care îmi amintește de singurul om din viața mea, care nu m-a mustrat nici macar cu gîndul… Tatăl meu, omul care nu s-a supărat niciodată pe mine, de Mama mea, care în nici un an nu a uitat să ma cheme pentru simplul mo v, că au înflorit salcâmii, și trebuie sa vad această minune. Nu m-am gîndit că lucrurile acestea îmi va aduce atâta fericire în suflet. Doamne… și câtă nevoie am de fericire *** Dedic aceasta carte băieților mei Marius și Cezar, nepotelei mele Maria și părinților mei (care nu mai sunt) Ma lda și Gheorghe. Autoarea

Ecourile din suflet Talentului de stihuitor al Doinei Bârcă, i-au trebuit câteva decenii spre a-și desfășura-parcurge traseul procesului de germinare, înflorire și rodire, confirmând adevărul ancestralei afirmații … “niciodata nu e prea târziu”. Niciodată nu e prea târziu să curgi în cântecul răscolitor al amintirilor devenite vers, al zâmbetelor și al lacrimilor. Poezia creată la senectute, este ecoul vârstelor ce devin logos al emoțiilor, trăirilor, experiențelor ce se cer împărtășite sufletului unui naratar întru ostoirea spaimei de singurătate. Vârsta a treia nu este numai summumul parcursului existențial, ci mai ales este suma zborurilor înalte sau frânte a îndeplinirilor și dezamăgirilor, a speranțelor și deznădejdilor. Intâia fereastră larg deschisă dezvăluie imagini ale satului natal Cervenia, din Teleorman, din care năvalesc ecouri ale îndepartatei copilării trăită în calda imbrățișare a “copacului” bun, generos, iubitor - Mama- numită astfel metaforic într-un poem cu totul aparte, cu acest titlu: Tot ce creștea în umbra lui, Era frumos și înflorit. Tot ce-atingea el mângâia, Din suflet îl doream nemuritor… Pentru că acel Copac era, Puternică și blândă, Mama mea. Chipul tatălui se profilează statuar alături de Murgul lui cu care formează un grup evocator al legăturii dintre om și animal, infrațiți în truda pământului:

Doina Bârcă

Păreau un tablou fermecat … Tata era statuie vie … Cu Murgul într-un tot se contopea. Cu dragoste, atașament și mândrie, poeta Doina Bârcă iși numește satul cu nemuritoarea metaforă mioritică “gura mea de rai”într-un poem intitulat “Cerveniei și alor mei”, o dedicație făcută cu lacrimă și dor. Nici un element al naturii n-a pierit din aducerea aminte a copilului de odinioară. Vedea cu podul și susurul ei, cimitirul și biserica, pantele înverzite sau înflorite. În fiecare an revede satul și aduce un pios omagiu neamului care s-a strămutat la cele veșnice. Acest poem dedicație este o melopee în care curg lacrimi, durere și suferință, un cântec luctuos al sufletului sfașiat de dorul celor plecați pentru totdeauna: Vă port în suflet cu iubire Parinți și neamuri, voi sa știți Atâta cât mi-e dat să fiu Cu dragoste veți fi cinstiți. Daca în această “fereastră” bucuria este estompată de durerea despărțirii, în fereastra prin care țâșnesc emoțiile fericirii de a fi mamă și bunică este doar lumină: Ați apărut precum un dar, Și eul meu l-ați primenit, Fără de voi aș fi rămas În locul ce m-am prăbușit. Că Domnul odată cu voi, Mi-a dat puterea să creez Copii, dumnezeiască-ntruchipare, Cu care să mă-mprospătez.

Ferestrele bucuriei

Îngerașul Maria (nepoata) întregește, sporește satisfacția împlinirii, menirii pe pământ, căci Maria este personaj de poveste, uimindu-și spectatorii cu darul de a recita poezia bunicii, cu prilejul lansării unui volum de versuri (“Poemele dorului”): Toată lumea adunată M-a aplaudat îndată. Omulețul “Gămălie” primește de la bunica dragoste, învățăminte și puterea de a lupta cu vicisitudinile unui destin, pe care Buna însăși le știe și le-a depășit. Acum stă de vorbă cu viața, încercând să îi descifreze acele taine nedeslușite încă: Nu mi-am imaginat copil fiind, Că Viața chiar și crudă poate fi Iar pe cărarea ce-ți așterne, Sigur te poate amăgi. Cu întreaga ființa cere: Lasă-mi speranța Viață ca o mângâiere, Chiar și când vii ultima dată pe la mine. ruga dătătoare a liniștii clipei trecerii ultimei trepte. Căci vine și clipa aceea… după celelalte… Trăiește clipa! Clipa este viața ta! îndemna Omar Kayam pe fiecare muritor. Doina Bârca iși trăiește clipa ei cu toate ale sale doruri împlinite sau risipite. S-a bucurat de farmecul sau frumusețile naturii, de lumina dătătoare de viața de sărbători cu taina lor sacră, de tot și toate ale firii. În setea lui de iubire, starea eternei tinereți a sufletului, omul n-a trăit prea plinul, căci această sete nu poate fi nicicând astâmpărată. Sunt în volumul acesta câteva poezii în care femeia mai tânjește după un El plecat cândva, dar așteptat spre împlinirea visului din urmă: Ascultând vântul înserării, În foșnetul de frunze și de ploi Și-acuma îmi doresc s-aud Zgomotul pașilor tăi.

Doina Bârcă

sau: Și când îmbrățișarea udă Pe amândoi ne contopea, În pumnul meu te-aș fi ținut o viața Să-nmugurești în palma mea. Poeziile scrise pentru cei mici dovedesc capacitatea autoarei de a observa microuniversul figurinelor filigranate în aur sau argint, bijuteriile turnate de creatorul absolut în gingașe și delicate forme spre bucuria copiilor și nu numai, căci acest univers “al boabei și al fărâmei” ne încântă pe toți deopotrivă: Musafirul nepoftit Din sufragerie, Cântă-n fiecare noapte Cu mare măiestrie. Este greierașul Cri Pe care l-a adus bunica, Odată cu florile De la Ana din Cernica. Volumul “Ferestrele bucuriei” este expresia de o copleșitoare sinceritate a unei game de stări și sentimente pe care le trăim toți la o anumită vârstă. Dar numai unii dintre noi găsesc cuvântul care să exprime ceea ce este general uman, astfel încât să ne regasim în vibrațiile unui singur cântec: al omului îndrăgostit de viață, de lumină, de Dumnezeu și eterna lui creație. Dacă timpul va mai avea răbdare cu noi și cu autoarea acestui volum, ne vom mai regăsi și în viitoarele plăsmuiri de gând și de suflet. Cu siguranța vizitată de Euterpe, Caliope și Erato spre a ne darui alte emoții devenite cântec al vieții, omagiu al iubirii, imn al copilăriei, odă a satului natal. Floarea Necșoiu

Ferestrele bucuriei

FEREASTRA BUCURIEI Când Tinerețe te-am avut, N-am ș ut ce să fac cu tine. Acum dacă ai fi venit, Aș fi fost înteleaptă în iubire. Te-aș fi făcut fereastra bucuriei, La care să privesc zîmbind, La anii care au trecut în zbor, În joc cu viața să mă prind. Dar ce să fac acum ,când mă îndrept, Spre margine de drum chiar de nu vreau? Privesc la ne Tinerețe inapoi… Hai, spune-mi te rog sa mai stau. Așterne-mi o cărare cu frunze de gutui, S-ajung acasă în odaia-n care, Mama punea maramele în dar, Sus pe perete unde stau icoane. Vezi Tinerețea mea, ce mult te prețuiesc? Să ș i, pe ne supărată nu-s ! Hai lasă Viața facă ce o vrea, Chiar dacă drumul ei mă duce spre apus. Te iubesc Viață,cu toată Tinerețea, În fața voastră ma închin smerită, Și prin fereastra bucuriei de privesc, Știu c-am să plec, dar nu sunt pregă tă!

Doina Bârcă

TATĂLUI MEU Cand seara lin se cobora, Din leaganul cerului, Un fluierat se auzea… Tata era cu Murgul lui. De la scăldat îl aducea, Coada i-o imple se-n trei, Iar Sam spre poartă apuca, Lătrînd și alergând spre ei. În bucuria lui nebună, De a-l vedea pe Tatăl meu, Nici nu gândea ca Murgul poate, Să îl rănească foarte rau. Priveam la toți cu bucurie, Păreau un tablou fermecat. Vremea-n loc aș fi vrut să stea: De prea mult drag am lăcrimat. Tata era sta ue vie, Înalt, cu părul grizonat, Cu ochii blânzi și verzi ca lacul, Cum alți-n viață n-am aflat. Cu Murgul într-un tot se contopea, Gândind când îi auzeam cântul…. De nu ș am, Murgul ori Tata, Care din ei era mai mândru. Câmpina, 16.08.2014

Ferestrele bucuriei

MEDITAȚIE Buruiană tremurândă, Visul meu de-odinioară, Preschimbat e în zefir Și–n acorduri de vioară. Împlinite toate azi, Prin noianul de ninsori, m-au făcut să meditez: ele nu se s ng în zori! Ca-ntr-un puzzle rezolvat, Chiar le-am ințeles menirea… În spatele lacrimilor… Asteaptă mereu fericirea. Să te înalțe in lumini, Stropi de rouă și de rai, Simfonii de doruri mute, Puse-n macii de pe plai.

Doina Bârcă

DELECTARE Mă delectez cu frumusețea absolută, Chipul curat cînd ți-l privesc. Ochii îi țin închiși apoi. Cu pleoapele mi-e teamă să nu te strivesc. Îmi delectez auzul cu vorba ta șoptită, În armonii sublime mă pierd ca un năuc, Îți sorb suflarea caldă, cănd ești aici cu mine, Simțind c-a venit vremea să nu te mai aștept.

Ferestrele bucuriei

TRĂIRI Prin anii care au trecut Te-am strecurat printre iubiri, Simțind reală suferința Și dor de tine… amăgiri. Mai ș i, pe lunca-nmiresmată, Cînd îmi făceai inel din flori? Parfumul lor îl port cu mine, Și-adorm cu el, adeseori. Ascultând vântul înserării, În foșnetul de frunze și de ploi, Și-acuma imi doresc s-aud, Zgomotul pașilor tăi. Ce trist că nu a fost să fie, Prea mare preț am pus pe ne… De-aceea eu….. te-am strecurat printre iubiri, Doar tu ai fost iubire pentru mine!

Doina Bârcă

E PAȘTE E primăvară iar, e sărbătoare, Pentru lumină, pentru suflet, Cu bucurie și cu pomi în floare, E Sfântul Paște-n inimă și-n cuget. Știm IIsus pentru noi s-a jertfit, Și Domnul nostru fie lăudat ! Cu toții astăzi cu smerenie cântăm, Și cu evlavie, HRISTOS A ÎNVIAT! E Sfântul Paște , să cinstim, Lumina lui veșnic nu se va s nge, E Sfăntul Paște , Si credem pios, Că-n viață doar cu Domnul , noi putem învinge!

Ferestrele bucuriei

PLOAIA Ploaia cu miros de ne. Ploaia zână, ploaia gând, Prin perdeaua ochilor Mă-nfioară, și-o a ng. Ploaia cu miros de ne, Lunecă pe sub camașă, Cuibărind cu drag în mine Dor de ne și de casă. Pleoapele bă nd din aripi Ca și fluturii de crin, Puritate-ntruchipată, Așteptarea să-mi alin. Strop cu strop am adunat Picăturile de ploaie, Melodii,imagini nude… Strînse-n scrinul din odaie. Am visat eu toate astea? Ori este cumva magie? Nu… doar că m-am furișat, Intr-un nor, cu duioșie. Și-am făcut din ploaie cînt, Și-am făcut din ploaie dor, Să scap de singurătaea, Ce mă-ncearcă deseori. 18.09.2014

Doina Bârcă

ÎN PALMA TA În palma ta un foc aș s nge, Cu mersul orelor târzii, Zâmbind atunci când se prelinge, Un diamant din ochii tăi căprui. Șoptind în taină la ureche, Vorbe ce voi a le-nțelege… Convinsă sunt că în iubire, Îți este dragă orice lege. Mergînd cu toamna călăuză, Pe-alei unde se pierde cerul, Sorbeam mirosul ei de frunze, Când ploaia iți mângâia părul. Și când îmbrățișarea udă, Pe amândoi ne contopea, In pumnul meu te-aș fi ținut o viată… Să-nmugureș în palma mea.

Ferestrele bucuriei

CATRENE Frământa mama făina, Coca era albă, moale… Și-mi spunea cu glasu-i blând: -Viața toata-i frământare! *** Medicamentul fată dragă, Cum să îl iei, eu ți-am spus clar: După sfatul medicului… Nu după “sfatul popular”. *** Domnului IOAN RAȚIU, poet Domnul Rațiu cu aplomb, ne explică în culise: teatrul pe care-l prezintă, este un ”teatru de vise”.

Doina Bârcă

CERVENIEI ȘI ALOR MEI Satul meu cel liniș t, Gura mea de rai, Asta e Cervenia Verdele meu plai. Împlininire, nemurire, Dragoste și flori, Gândul la parinții mei Toate-mi dau fiori. Trec podul peste Vedea, Și de fiecare dată, Inchid ochii și imi spun: n-am plecat niciodată! Salut Spitalul la intrare, Fac cotul înspre Matoru Și încep să urc panta lină, Popas fac la Biserică. Pașesc smerită-n Cimi r, Și mi-i amintesc pe ai mei, Cînd îmi spuneau așa-ntr-o doară, Să nu uit pe nici unul dintre ei. Primul ce odihnește-aici, Este nenea Nicu Cerveni, Apoi salut smerită crucea, Unchilor mei neamul Brînceni. În stânga sunt unchii Dogaru Sande și cu tan Lenuța, Dar mi se taie rasuflarea, Că am ajuns și la măicuța.

Ferestrele bucuriei

Ma lda, mama mea frumoasă, Ce mă privește cu iubire, Din poza de pe crucea rece….. Și trece un fior prin mine. Nu îmi zâmbesțe și gîndesc: Stă langă tatăl meu cel blînd, Gheorghe al lui Bârcă, omul bun Cum n-a fost altul pe pamînt. Aci e și bunicul Constan n, Cu buna mea și Valerica, Sora mai mică-a mamei mele Cu ochi frumoși, ca doua stele. Mai traversez aleea tristă, Și Dida știu că mă așteaptă… Să trec la ea și la bunica, Să pun și-aici cate-o garoafă. Îmi fac plimbarea pe la toți: Tușa Ioana, unchiu’ Florea Fănel, Fănica, Tudorache, și Petre Petcu, Mărioara, Ioana, Valete Mitran…. Trec pe la ei in fiecare an. Mi-i amintesc cu drag și vreau, Să port în inima căldura, Și dragu-n care mă primeau, Cînd ma vedeau, întotdeauna. Gându-mi strabate mpu-aiurea, Am obosit, plâng și mă mir…

Doina Bârcă Ce-a făcut bunul Dumnezeu, Ne-a mutat neamu-n cimi r? Vă port în suflet cu iubire…. Părinți și neamuri voi să ș ți, A ta cît mi-e dat să fiu, Cu dragoste veți fi cins ți. Asta imi e Cervenia…. Gura mea de rai, Părin și neamuri, veșnicii, Cervenia, frumosu-mi plai.

Ferestrele bucuriei

ZIUA MEA De ziua mea, în zborul vieții, Cu dorul dus al nereții, Mă întreb dacă aș vrea, Să-mi doresc câte ceva. Ziua mea Octombrie, Cu un iz de parfum sacru, Într-un anotimp de toamnă, Ziua mea-I ziua de patru. Framîntări și bucurii, Zbucium și melancolii, Trăiri, dor, gânduri secrete, Le-am cules, le port in plete. Mă gândesc de s-ar putea, Putere Domnul să-mi dea, Aș dori sa schimb ceva ? Nu Doamne, nu aș mai vrea. Uite, zic: mi-am găsit locul, Dar Viață, tu nu mi-ai spus: Timpul nu vindecă totul, Că de gânduri sunt răpus.

Doina Bârcă

MAICA -Ce mai faci tu Maică dragă? Uite, părul ți-a albit ! -Din prea mult drag pentru ne, Am îmbătrânit. -Nicidecum măicuță dragă, Tu-mi eș verde rădăcină, Că nicicând nu aș putea, Gânduri să am fără ne. -Rădăcina, dragul meu, Veșnică rămâne, Și în inimă căldura ce-o am pentru ne! Gândește-te, ce-ar fi-nsemnat, să rămân, nără mereu, Atunci n-aș mai fi văzut C-ai ajuns Om! băiatul meu.

Ferestrele bucuriei

FEMEIE, CE EȘTI TU? Femeie… de fapt ce ești tu? Să fii oare poem in proză? Grijă, smerenie, trăiri Toate venind de la geneză? Sa fii culoare, bibelou; Ori muză sfântă in creații? Mireasmă, adiere dulce, Ori paradis plin de senzații? Războaiele interioare, Scrise de penițe de aur, Împotmolite în cerneluri, Create de un meșter faur? Totul s-a scris doar pentru ne, De la-nceputuri la sfârșit, Femeie –ntruchipare sfântă, În tot ce este pe pământ. Joc de idei și sen mente, Visuri de foc ori luare-aminte, Învăluiri de dor, iubiri, Gânduri rămase-n amin ri… Din toate astea aș alege, De-aș fi și eu ce voi să fie, Icoană pe-un altar de lacrimi De fericire doar…. Femeie.

Doina Bârcă

FEERIE DE IARNĂ Iarna rece, iarăși mă ademenește, Cu căldura sobei și cu fulgi de nea, Ca-n copilărie, totu-i o poveste, Când de clanța ușii, mâna-mi se lipea. Iarna-i marea Doamnă care-a absorbit, Tot ce e culoare,și-apoi s-a oprit, Să reducă totul la stropi argin i, Preamărind culoarea de alb și de gri. Ea primește soarele, când mândru apare, Șă-i aducă-n dar flori scânteietoare, Chiciură pe ramuri, toate îmbrăcate, Doar în filigrane, fine, delicate. Iarna-i ano mpul când este posibil, Chiar și iepurașul să fie invizibil. Timp al poveș lor eș tu iarna mea, Ne aduci Crăciunul, aduni dragostea. Ne-nvălui cu mireasmă de lumânări aprinse, Îmbraci lumea în alb, iar visele sunt ninse, Ai cântece, colinde și larmă de copii, iar noi iți oferim, sceptrul frigului. Eș paradis de săniuș, Tu, Doamna mea cu multe chipuri, În rochia de brazi, cu țurțuri de argint, Te iubesc Iarnă, te laud și mă bucur!

Ferestrele bucuriei

FĂ MĂ DOAMNE! Fă-mă Doamne doină lina, Să fac lunca să suspine, Dorurile să le-aline Dragos le să le-adune. De se poate frunză-n nuc, Aminte să îmi aduc, Cum făceai cântec din mine, Viața mea numai iubire! Fă-mă vânt rătăcitor, Cănd cade roua pe flori, Cu drag să călătoresc Pe la toți cei ce-i iubesc . Fă-mă Doamne micșunea, Fetele să mă culeagă, Baieților să mă dea, Uitând de inima rea Ce le-au umbrit dragostea. Nu se poate, dar aș vrea, Să mă faci nemuritor, Ori o câmpie cu maci, Așternut pentru cei dragi.

Doina Bârcă

ODĂ LUMINII Cu lumină în gând, Cu gânduri lumină, Spre lumina sfințită La clipa din urmă. Din lumina-ntrebării, A veșnicului ce? La lumina-nserării, Când ne-ntrebăm: de ce? Duc lumina tăcerii, Si a izbăvirii, Că lumina e, Taina nemuririi. Din a cerului hnă, Mă-mbrac în lumină, Și lumina sfântă Eu mi-o fac stăpână. Pregă nd trăiri Ce le iau cu mine, Aștept nemurirea …. Oare va să vină ?

Ferestrele bucuriei

DESTINUL NE A ALES ? În slalomul ce l-am făcut, Pe tot parcursul anilor, Sunt scep că și mă întreb: Des nul ne-a ales întâmplător? Ori soarta ne-a fost aranjată, Cu-n drum trasat cît mai exact? Noi l-am parcurs firesc, poate în grabă… Gândind că noi l-am ordonat. Trăind am ars precum o torță, Tot răspîndind in jur lumină, Eram noi o singură forță În iarba ce-ncolțea-n grădină. Șopteam cuvinte ne-nțelese De alții, dacă le-ar fi auzit. Doream să le pătrund esența Când eul meu l-ai împânzit. Ideile dansau un dans de-al lor, Fantasme și culori se contopeau.. Des nul ne-a ales în mplător, Când ne-atrăgeau în jocul lor? În viața asta, c-un destin, Ales de sus, de unde-i veșnicia, Cea mai curată, minunată, sigur Rămîne pentru toți copilăria

Doina Bârcă

ALBAȘTRII CLOPOȚEI Clopoțeii mov, albaștri, Curați, tăcuți ca o ninsoare… Schimbă culoarea poeniței, Intr-o mare de candoare. Soarele-mbrăca poiana , Într-o mare albăstruie, Și totul deveni un paradis, De mit și vis in armonie. Auzul fin îți este mângâiat, De zeci de ritmuri naturale, Pe care doar pământul le absoarbe, Să-și scrie simfonia din izvoare. Cu-a lor culoare, albaștrii clopoței, Alături de alaiul de lavandă, Înmiresmau cu-mbătător parfum, Sufletul meu ca și poiana toată. Încet soarele mergea la culcare, Noaptea fura vederea tuturor, Legături noi se nasc în întuneric, Și estompează marea de culori. Totul devine oază a magiei, Și straniu începe-o altă viată, Când clopoțeii to îndrăgos ți, Adorm îmbrățișați, plini de sperantă.

Ferestrele bucuriei

DE VORBĂ CU VIAȚA Nu mi-am imaginat, copil fiind Că Viața chiar și crudă poate fi… Iar pe cărarea ce-ți așterne, Sigur te poate amagi! Și-aș vrea cateodată ca să pot, Păzită în speranță să mă știu, Pe drumul care mi-l impune Viața, Și pregătită pentru tot să fiu. Dorințe, întrebări, nedumeriri, Le-am dus spre a clădi ceva in viață, Iubindu-te cu ne Viață mă răsfăț, Dar lasă-mă păzită de speranță. Nu-mi da ziua când pot să pierd, Ce am realizat pe drumul meu în ne, Lasă-mi speranța, Viată, ca o mângâiere, Chiar și când vii ul ma dată pe la mine. Ia-mi dacă vrei dobănda cea mai mare, Poți s-o măsori în aur ori averi, Dar ca să plec din ne Viață dragă, Te rog să nu mă faci nicicând să-ți cer!

Doina Bârcă

MUZICA Un gând ales de inimi? Un vis nedefinit? Acord înalțător, De dor la infinit? Muzica, doar ea poate să fie, Dezvăluiri de căi spre armonie. Muzica potolește pa mi, Și ține ochii soarelui deschiși, Muzica sigur iți dă aripi, Când vrei ca să alini suflet rănit. E trubadur, e cavaler rătăcitor, O cale e spre armonie, Muzica e sigur reverie, Rafinament și bogație. Acorduri în launtrul viselor, Ploaie în lumea amin rilor, Muzica e cea care ajunge într-o clipă, La ne pe un ton înalțător și pur, Când întunericul sclipește, Vieții să nu-i găseș cusur. Muzica e ca o înălțare, Și toate frunzele izbite de furtună, Pe-al muzicii acord când îl aud, scriu simfonia lor… sub lună.

Ferestrele bucuriei

IARBA FIARELOR Dacă te-aș găsi iarba fiarelor, La talpa izvoarelor reci, Când arșița zilei deapănă fantasme, Te-aș cuibări la sânul meu, Într-o cutie de fildeș. Ți-aș cânta ceasuri întregi Cânturi ș ute doar de mine. Ți-aș dărui aripile de ivoriu , ale fluturilor din poveste, ca toată ființa mea să strige de bucurie, că așa pot să deschid, lacătul pus pe inima ta. Astea, pentru a da drumul sen mentelor tale încatușate, spre inima mea, flămândă de iubire.

Doina Bârcă

FANTEZIE Când mpul brodează Pe ca feaua moale a sufletului, drumul tău catre mine, Eu îl acopăr cu strălucirea Perlelor de fericire ale ochilor mei, Ca tu, să nu-l gaseș nicicând, gândindu-te să pleci. Vreau să trăieș aici, Cea mai prețioasă perlă neagră, A inimii mele , într-o iubire unică.

Ferestrele bucuriei

JOCUL ALES Daca viața imită ficțiunea, Uneori mă pierd cu firea, Îmi aleg atunci si jocul, Focul inimii și locul. Jocul ce nu vreau să-l joc, Se numește suferință. Jocul pe care-l aleg, e-nflorire și dorință. Rochia din bujori albi, De sunt tristă o îmbrac, Dorm în pat cu busuioc, și mă voi trezi în drag.

Doina Bârcă

CASA MEA Stâncă neclin tă, Unită-n iubire, Vegheată de-o stea, Asta-i casa mea! Drum săpat de veacuri, De la ai mei buni, Străbate-n lumină, Făr-amărăciuni. Leagăn, cântec dulce, Zămisliri, trăiri… Crez in Dumnezeu, Și crez in iubiri. Cărămizi din soare, Ferestre luceferi, Cu uși porți spre rai, Ce-n familie le ai. Peceți pentru inimi, Încrustate-n aur, Poposiri, plecări… Dureri și iertări, Visuri, renunțări… Tot ce ține tainic De inima mea, Pa mi, dezmierdări. Asta-i casa mea.

Ferestrele bucuriei

VARA E vremea ploilor de vară, Când iarba cucerește valea, Când păpădia pleacă în colind, Iar melcii din cochilii se în nd. Ce minunat e să priveș , Stropii de ploaie ce creează, Magie, jos pe luciul apei, Și florile glicinei când dansează. Da, e triumful tău Natură, Adus de Vară cu caldură… Când miile de roiuri de albine, Pregătesc aur in stupine. Scaieții, macii, răsurarii, Inundă valea c-un infinit de flori, Și Vara construiește cu migală, O catedrală de culori

Doina Bârcă

DRAG M-a bătut gândul aseară, Să țin poteca spre moară, s-o văd pe Maria iară, că-mi e dorul foc și pară. Mă sucii, mă frământai, Maria cu păr bălai, Nu-mi ieșea din minte… Pe Murgu-l încălecai, Tot eram fierbinte! Și-am ajuns la moară, La Maria iară…. Corpu-i tres oară, Fața-i de fecioară, Totul mă-nfioară, De jur ca-i icoană. Curată ca roua, ce cade pe flori, Cu obrajii roșii, Parcă de bujori, Ia descheiată… Doamne , dă-mi putere ! Să ajung la ea, la cele doua mere, care tresăltau, parcă respirau… M-a luat cu năduf, c-o priveam… nauc, nu ș am ce să spun…

Ferestrele bucuriei

voiam să mă răzbun, c-au trecut patru zile, de n-o lipii de mine. Am prins-o de mijloc, Ne-am sărutat nebuni, Și-acolo, pe o cergă în grădină, Ne-am răzbunat pentru o lună.

Doina Bârcă

EU NU URĂSC Eu nu urăsc singurătatea, Că poate ea își are rostul ei, Câteodată totuși spun: Mai vine și fară temei. Eu nu urăsc vorba ce doare, Că uneori e meritată, Dar vine pe nepusă masă, Și nu se uită niciodată. Eu nici uitarea n-o urăsc, am chemat-o poate ca o alinare…. Doamne, tu fă-mă să trăiesc, Fără singurătate ori uitare.

Ferestrele bucuriei

COPACUL Știu un copac cu crengi din aur, Ce în mândrie și-a dus viața, EL niciodată nu s-a plâns, Și nici nu și-a pierdut speranța. Tot ce creștea la umbra lui, Era frumos și înflorit, Iar păsările ce-i cântau, Spre zări străine au pornit. Cu crengile cele înalte, Asculta cântul lumii furios, Ori iși făcea în taină rugăciunea, Cu rădăcinile care săpau în jos. El ș a leacul steiului de stăncă, ori alinarea victoriei înfrînte, Privirea lui cuprinde și străpunge, În orizonturi largi, nedefinite. Cu frunzele îmbrățisează vîntul, Cu crengile tăcerea încrustată, În veșnicii,în doruri ce se-adapă, Din cupe de argint,de dincolo de apă . Tot ce-a ngea el mângâia, Din suflet îl doream nemuritor… Pentru c-acel Copac era, Puternică și blândă, MAMA mea !

Doina Bârcă

AU ÎNFLORIT SALCÂMII Iar au înflorit salcâmii, mireasma lor mă îmbată, Gândul mă poartă aiurea… Să mai fiu copil o dată. De pe prispa casei noaste, s-admir floarea de salcâm, vrăbiile ciripind, când se scaldă-n praf pe drum. Floarea de salcâm adună, Mii de visuri și de cânturi, Amin nd de ele-acuma, Îmi cad lacrimi printre rânduri. Aici roiul de albine, Își repetă simfonia, Și din floarea de salcâm, Înzecit iși iau simbria. Raiul ce toți îl visăm, În livadă s-a mutat Cu gâze, păsări si flori, Iar în suflet… cu-n o at.

Ferestrele bucuriei

GLASUL MEU Sub streașina florilor, Timpul îmi sculptează visul, Mă ascund pe după-o frunză, Cântând soarelui apusul. Glasul meu devine cer, Frământare și culoare.. Boare în mireasma pâinii, Ce-ncolțește-n bob sub soare. Îmi doresc să pot o dată, De sub haina mea de iarbă, Să cuprind gând și privire, Într-un tot ce mă dezmiardă.

Doina Bârcă

CÂNTEC Cărarea nu mi-am ratacit-o, Când rochia vîntului am îmbrăcat. Mă ascundeam din calea des nului, Ce fericirea mi-a ferecat. Să rămân apă, să rămân foc… În inimile pline de iubire, Cu horele-n toamnă , miros a busuioc, Să-nfloresc cu frumosul din mine. Suspinul țărânii mi l-am făcut salbă, Din tăcere un vis ascuns, Pe rana florilor pun balsam de zambet, Cântec să fiu , pe drumul ce te-ai dus.

Ferestrele bucuriei

DOR CĂLĂTOR Sunt cu Dorul călător, Așa-i de când lumea-i lume.. Duce dragoste și dor, De nu îl întrece nimeni. Și în cer și pe pământ, Doru-i veșnic călator, Nu pot să țin pas cu el, Dar mi-e drag acest fecior! Cu pană la pălărie, Cu brîul din iasomie, Nu ș u dacă-l vreau cu mine, Ori să plece precum vine!

Doina Bârcă

MĂNĂSTIRII BÂRSANA La mănăs rea din Bârsana, Sigur e raiul pe pământ….. Iar simțământul ce te-ncearcă, Este din veci un legământ. Smerenie, cu har și înalțare, Maramureșul le are, Folclor, emoție și trainicie, E perlă pentru ne Românie. Lăcașuri sfinte de aici, Ostenitoare-n rugăciune, Ne dau sperantă și curaj, Credința sigur nu apune! Si florile purtau la slujbă, Parfumul lor, ce Dumnezeu le-a dat, În liniștea ce-ți tăia răsuflarea, Doar toaca limpede se auzea. Maramureș, iunie 2015

Ferestrele bucuriei

ASCULTĂ MĂ ! Ascultă-mă, când vreau să te asemăn, C-un vultur din nobile seminții, Ce poartă pe aripile-i negre-cenușii, Un strop din râul albei veșnicii. Ascultă-mă, Cu asta definesc esența măiestriei, Eu ca o amin re în gânduri te aștept… Renunță la iluzii de se poate, Fii ințelept ca să devii perfect!

Doina Bârcă

LA ÎNCEPUT DE DRUM Erai la început de drum, Și primul tău pas m-a durut ! Dorințe învinse de pa mi, Să n-ai în drumul tău, să le alung. Erai la început de drum, Un veșnic câș g apusul să iți fie, În fiecare amurg să caș gi bucurii, Muzici s-așterni, liniște, armonie. Dar de ajungi și la sfârșit de drum… Că sigur și acolo vei ajunge… Eu n-oi mai fi nici umbră nici pârâu, Doar drumu-ți voi privi de la răscruce. Și de va arăta ori bun,ori rău… Eu tot de veghe iți voi fi și-acolo. Ca tainele ce nu le-ai dezlegat, Să le pătrunzi, spre a nu fi îngândurat…

Ferestrele bucuriei

COMORI DE SUFLET Cervenia, locul copilăriei mele, Mă așteapta cu iarba în care am visat, Mă încălzeau tristețea și dorul de acasă, De melancolie-aș fi vrut să mă dezbrac. Miroseau izma creață și pelinul, Noaptea doream să o despic în doua… Să îl aud pe Sam lătrând pe lângă casă, Pe tata îngânând o melodie nouă. Cântecul păsării aș fi vrut să fiu, Să cânt despre ne Cervenia mea, Iar gândurile mele, copaci infrunziți, Pat să le fac, pe pod cînd trec Vedea. Dau buzna amin rile in mine, Nici mama nu mai e, să mă aștepte-n poartă, Să se uite de vin, din jos de Radu Bârcă, Ulița să miroasă a dor și-a pîine coaptă. Să plouă, să ningă cu flori și speranțe, Nisipul uliței să cînte un cânt înălțător, Să îl auzi tu tată, să mă auzi tu mamă, Sa mă auzi Cervenia, când plâng de dorul lor. Casa-am înstrăinat-o… să nu mă mustri mamă, În visul meu te-aștept, blajină cum te ș u, Să-l aduci și pe tata, să fim din nou toți trei, Cît vă iubesc… să ma iertați Parinții mei .

Doina Bârcă

SCRISOARE Înaintez cu zel prin mp, Chiar nu mă rătăcesc printre minute… Când te-nvelesc cu niște zile, Îmbrățișându-te cu brațe nevăzute. Lumini la margine de întuneric, Sunt rănile profunde din sufletul meu, Ce-au înflorit in pa mi și dorințe, Buchete in culori de curcubeu. Iar fericirea de e-nțelepciune… A sen mentelor ori a gîndirii mele, Din man a cerului voi culege o stea, De ne să m-apropii ca de-o mângâiere. Când iți salut speranțele și crezul, Lumini la margine de întuneric, Sunt ploaia și mireasma din părul tau bălai, În dimineața vieții mă trezesc puternic. Îți scriu cu soare și cu lună plină, Chiar dacă păcatul zîmbește-n urma ta , Îți scriu cu-o boare în miros de verbină, Citește-mă cînd dorul te va-nfrumuseța .

Ferestrele bucuriei

DE TE GĂSESC… Îngerii aduc la mine, Timpul lor in mpul omenesc. Mă împresoară cu speranțe, Ce-mi dau tăria ca să te găsesc. De te găsesc, Te voi sculpta in șoapte, În umbre de amurguri și îmbrătișări, Ți-oi da din pumnii mei, să bei doar apă vie, Să răcoreș a vieților cărări…. Ce-ai pîrjolit în drumul tău spre mine.. Să te găsesc… să mă asigur, Că vrerea mea-i dorință pentru ne.

Doina Bârcă

ARȘIȚA În arșiță, pământul tot zâmbește Că El e veșnic pântec roditor, Și macină-n clepsidra timpului, Des ne, vieți si dragoste și dor. Luminile din ape ne-nvăluie blând, Nisip lovit de fulger, pe loc devine aur, Primește pămăntul apa din vazduh, Și-mprospătează totul ca un meșter faur. Iar ciocârlia pleacă să-și pregătească scena, De grâu pe miriștea dogoritoare, Și-nalță triluri și cântece de slavă… Când îngerii veghează în dimineți cu soare.

Ferestrele bucuriei

METAMORFOZĂ Prin mine tot rătăceș mut, Vreau să încheg un vers cu ne, Mă doare vremea fără rost, Ce-am vrut să fie și n-a fost. Noi tremuram și goi priveam, Cum focul scrum se făcea-n noi… Cu mâini căzute de pe tâmple, Ne dezbrăcam de vânt și ploi. Doar eu mă îmbătam cu ne, Doar eu mă bucuram cîntand. Te-aș fi făcut parte din mine, Să-ți număr anii ce-au trecut. Se sinucid in inimă mii de bătăi, Aș fi făcut din ele un poem, Să imi arate chipul ce tu nu l-ai văzut, Și-n toate anotimpurile te blestem.

Doina Bârcă

DE CE COPILĂRIE AI PLECAT? De ce copilărie ai plecat? Cu lumea ta de basm… Cu bucurii și cu bunica Și cu castele de mărgean ? De ce nu m-ai lăsat acolo, Pe ulița cu mult nisip și praf? În raiul meu ce se numea Cervenia, Unde totul mă-nconjura cu drag. De ce mi-ai luat dudul cel mare, Unde ciocănitoarea se-auzea, Cum scormonea în scoarța tare, Când primăvara totul înfrunzea? De ce mi-ai luat mirosul de petunii, De ce mirosul de regina nopții, De ce ai lăsat Viața să imi dea, Grijă și frământare-n voia sorții ? Și tot Viața mi-a colorat și părul, Mi-a colorat și fața și veșmântul, Vino Copilărie și ia-mă inapoi, Ca să te cânt cu cerul și pamântul.

Ferestrele bucuriei

AȚI APĂRUT (baie lor mei) A apărut precum un dar, Și eul meu l-ați primenit, Fără de voi aș fi rămas, În locul ce m-am prăbusit. Că Domnul odată cu voi, mi-a dat puterea să creez, copii, dumnezeiască-ntruchipare, cu care să mă-mprospătez !

Doina Bârcă

MĂRTURISIRE Mă-nseninez, și te veghez, Când vreau să mi te-aduc în minte. Te simt vibrând, Fiindcă te-ai răspândit, Pe fiecare palmă de pămînt. Pe unde trec, pe unde calc, Tu eș esența vieții mele. Pentru că eu te-am răspândit, Pe fiecare palmă de pământ. Și eu m-am răspândit, Tot urmărind…. Nepu ncioasă, dar iubind, Dorința mea de-a fi cu ne.

Ferestrele bucuriei

DEDICAลขII

Doina Bârcă

Ferestrele bucuriei

TANGOU PENTRU DOAMNA DOINA BÂRCĂ Din pragul copilăriei, prin Fereastra Bucuriei O să te privesc dormind și prin vise scotocind În speranța că romanța, nenăscutelor iubiri, Nu te-o duce spre-amăgiri, acum demult amin ri Ascunse în orice-ai face, fiindcă viața...chiar te place! Bunăoară mai direct iată-ți spun în mod concret: Am în minte-acest subiect de pe vremea când Cervenia, Rămasă termen abstract, pentru că nu știu exact Care este-acel indiciu ce a făcut din oficiu Acesta să fie locul unde-ai...înțărcat norocul! Nicu Do oreanu Suceava 02.09.2015

Doina Bârcă

PORTRET O doamnă a poeziei, o doamnă a iubirii, A daruirii de sine în vreme, In sinele finite, în floarea primenirii, Cu pulberi de cânt din toteme. În lume ești un dor de mâine, Cu miros de menestrel crin, Cu gust de aburindă pâine, Flămândă de iubire și de vers deplin. O “rapsodie” cu glas de raiuri, de lire, Se-n nde peste verdea otavă din Carpați, Și-o horă a devenirii, în dulce amintire, Și vis de stea se-adună în surori și frați. Din sufletu-ți neprihănit cînd ninge, Dor și har liric, te deum mângâietor, Spre ne lumea toată o împinge, Că tu eș primăvara nesfârșitului dor. Ochi-ți de verde crud, petale de nea, Inveșmânteaza iubirea în gând, E parcă povestea mea și-a ta, E parcă aripa de dor plângând. O clipă mai dă-mi din necuprins, Și un surâs de floare plăpîndă, În ziua de mâine o șoaptă de sărut aprins, Străjer iubirii să fiu, fără dobândă.

Ferestrele bucuriei

Că mai presus de fire, Putând să o răstoarne, Iubirea e sămânța eternitați-n care Primenirea e, fără s rșit, candoare. Din brazda Cerveniei, verb incitant, O lacrimă a iubirii din iubire, Cu vers vrăjit și fascinant, Eș poezie de nes rșită prețuire. “portretul dacă ți-a plăcut, Pastrează-l … e un dar neprețuit!” Dis nsei doamne Doina Bârcă Cu s mă Vin lă Anastasescu, 12.08. 2014

Doina Bârcă

O ORĂ DE IUBIRE N PLUS! Doar o viață are fiecare, Un des n atât de efemer! Toată lumea și-ar dori doar soare Alții doar… o lacrimă în cer! Ne-nțelegem parțial menirea, În această trecere firească! Si trăim așa cum ne e firea,... Viețuirea noastră pamântească! Și oricât am vrea, trecând de lege, Doar un an de fericire-n plus, Nevoiți suntem a întelege, Ca trăim… ce-n frunte ne-a fost pus! Că n-a fost a ne alege drumul, Și nici soarta n-o putem schimba, Ne-am născut, firește, câte unul, Dar nu ș m deloc cum vom pleca! Fericire de-om afla în lume, Ori câte iubiri ne-or consuma, N-o ș nimeni să ne poată spune! Și nici câte patimi vom răbda!

Ferestrele bucuriei

Și de-am vrea mai multă fericire, N-am putea lua visul orișicui! Ne-am născut ca să tot fim iubire, Netrăind în locul nimanui! Și de-am ști când vom pleca din lume, Peste toate-am pune mai presus Poate nici averi, nici carți, nici nume, Doar… o ora de iubire-n plus! dăruită la lansarea volumului ”Poemele dorului” de Camelia Stan

Doina Bârcă

D LUI NICUȘOR IORDAN fiu mîndru de Teleorman, interpret de muzica populară Este cântec ce alină Este cântec ce suspină… Este dragoste și dor În cântul lui Nicușor. Are miere pusă-n cântec, Frumusețe și descântec. Acest fiu de Teleorman Este Nicușor Iordan. El a pus în cântec floare, Bucurie și candoare Vocea-i ca o mîngîiere Pentru inimi o placere. Ca un cântec în mândrie Pentru Teleormanul nostru, Și mă bucur că în cântec, Pe lume și-a găsit rostul. Din Cervenia mea dragă, Îți fac cu drag o urare: Viața sa-ți fie doar cântec În inimă să porți soare! Să-ncălzeș cu cântul tau, Tot ce vezi pe unde mergi, C-așa ți-a fost ție dat, Drumul vieții nu-l alegi. Calea e de sus trasată De la bunul Dumnezeu, Pe care sigur cu toții, Îl cinstim mereu.

Ferestrele bucuriei

PENTRU D NA DOINA BÂRCĂ autoarea carții “SCRINUL CU SENTIMENTE” Cu sertare suprapuse, Sen mentele-s ascunse. Numai scrinul literar, Le scoate de sub sertar. din partea epigramistului GHEORGHE GROSU Bucureș , 2015

Doina Bârcă

SONET ABSURD Doina mea de Teleorman, Mult mă bucur să mă știu, Personajul de roman, Din trecutul tău candriu. Doină, cântec de durere, Sau prenume de femeie, Te-aș frământa-n căpistere, Cu vise și curcubeie, Dar eu nu mai sunt “copilul” Pentru care scrii poeme, Sângele meu precum Nilul, Curge spre capăt de vreme. Doina, doină, Doina mea Sper ca ne vom mai vedea! Doinei Bârcă in amin rea sărbatorii de azi ”MARȚIȘOARE” Centrul cultural J.L.Calderon-Bucures DAN GÎJU, colonel, scriitor Ed. Militară, 18-02-2015

Ferestrele bucuriei

PRAG DE PRIMĂVARA Pe răzorul din câmpie, Iar a dat măceșu-n floare... Parcă tainic din vecie, mi-a trimis mama scrisoare. Barza-ntr-un balet de stea, Peste leagănul câmpiei Trage lumea dupa ea, Ca-ntr-o odă a bucuriei. …sub a primăverii zare, Doina-mi sună în urechi, Când dă salcia în floare, Pe Vedea, râul străvechi. Când dă dorul iar năvală, Rătăcind cu-a soartei stea, Tot Cervenia natală, Este alinarea ta ! Cu drag dnei Doina Bârcă, pentru poeziile sale ca niște nestemate ale dorului, Dumitru Dumitrică, 18-02-2015

Doina Bârcă

BUCLE DE LUMINĂ În raiul din grădină, Floarea de zambilă, La soare se-nclină, În bucle de lumină. Cu parfum de doruri Strâns de după nouri, Din flori de sulfină, În bucle de lumină. Toate în buchet, Pas de menuet, Versuri puse-n rimă, În bucle de lumină. Oferite nouă, Bucurii ce plouă, Mergând la inimă… În bucle de lumină... D-lui L.Stoica,la lansarea carții BUCLE DE LUMINĂ Sala Dalles, Bucures , 13.11.2014

Ferestrele bucuriei

DOINA Cantă Doina, cantă-ntruna Răspândind fior de vers, Parcă-ntregul univers ‘nalță înspre cer cununa. Soarele cu raze-n mers, Noaptea când apare luna, Cantâ Doina, cantă-ntruna Raspândind fiori de vers. Dor, iubire, soare, lună, Cantă Doina, cantă-ntruna. Poetei DOINA BÂRCĂ din partea prof.istoric, PETRU DEMETRU POPESCU, coordonatorul cenaclului M.EMINESCU, 5.12.2014

Doina Bârcă

RONDELUL COPILĂRIEI Rămână peste ani copilărie, Din toate sărutările de mamă, În orice colţişor Lumina ştie, Tăcerile prin lacrimi se destramă. Când vântul fericirilor adie, Spre veşnicii precum iubirea cheamă, Rămână peste ani copilărie, Din toate sărutările de mamă. Ajungă sufletului pildă vie, Zâmbet înlocuiască fără teamă Înveţe paşii mersul clipei scrie, Şi codrului înmiresmând aramă…. Rămână peste ani copilărie. Poetei Doina Bârcă de Ion Rațiu

Ferestrele bucuriei

POEZII pentru COPII

Doina Bârcă

Ferestrele bucuriei

MARIA DE POVESTE Nepoțelei mele La lansarea ei de carte, Bunicuța m-a certat, Că sunt tare răsfățată …. emoții mari i-am creat. Trebuia eu să recit, Talentată negreșit, Cu mult drag și mult dichis, poezia ce mi-a scris. Numai că eu nu puteam: mă durea un picioruș. Mai cu chiu cu vai atunci, Încercam sa-i fac pe plac, Și la tatăl meu in brațe, Eu Maria cu renume… Spun poezia cu ,,legume”. Dar surpriză ce sa zic, Că în fața tuturor, mi-am spus toată poezia, cap-coadă fără sufleur. Toată lumea adunată, m-a aplaudat îndată, și atunci au ințeles, adevărul cel firesc: nu-i Maria răsfățată… Fe ța aplaudată. Piciorușul mă durea, Și astâmpăr nu-mi găseam,

Doina Bârcă Când s-a terminat serbarea, La doctor gata mergeam, Și leac potrivit găseam. Mi-a examinat piciorul, și le-a spus parinților: -N-o mai certați pe Maria, Acest minunat odor, Că nu se plânge degeaba, Are luxație de tendon. Doctorul în ghips l-a pus, Și-acum râd de picioruș, Că pe ghipsul lui încape, Mul me de autografe. Altă dată când va spun , Ca n-am chef de poezie, Să fiți înțelegători, Sunt și eu o ”Gămălie”. Așa Marius imi spune, Unchiul meu ce ma iubește, Și chiar sunt o răsfățată, Eu, Maria de poveste! 30 august 2014.

Ferestrele bucuriei

ROȘIILE CHERRY În grădină am văzut, Margele mari, roșioare, Legate de araci Ce stau cuminți la soare. Si Ana mi-a raspuns: Maria tu nu ș i? Sunt legume gustoase, Roșiile ”șeri”

Doina Bârcă

BOBOCELUL IONUȚ Ionuț, boboc de rață, s-a trezit de dimineată. Cum era cam somnoros, și-a pus ciorapii pe dos. -Bobocele Ionuț, Hai grabește-te un pic, Cu frații să mergi la baltă Să juca leapșa în apă.

Ferestrele bucuriei

MARTIE Pentru-a nu ș u cîta oară, Mar e surâde iară, Strînge-n salbă mărțișoare, Pentru mândra Primăvară. Iar ca broșă la rever, Îi pune un ghiocel. Mar e cu mărțișoare, Și cu toporași în floare

Doina Bârcă

COCOȘUL CUCURIGU Cucurigu-cucurigu, În fiecare dimineață, Cântă cocoșul nostru, De e ploaie, de e ceața. Bine, bine, foarte bine… O cânta el frumos, Numai că eu vreau bunico, Sa mai dorm, sunt somnoros. Vezi, cocoșul ma trezește, Cu cântecul lui, Dar să cânte mai încet, Eu te rog să-I spui!

Ferestrele bucuriei

PENTRU REBECA de ziua ei Sunt voioasă, sunt frumoasă, Eu Rebeca mă numesc, Și am scris o poezie, Pentru mama , c-o iubesc. Este cântec glasul ei, Zîmbetu-i e soare, Iară eu sunt pentru ea Viață și candoare. Sunt lumină, dragoste, Mărgăritar în floare, Zborul lin către lumină, Vieți-i dau culoare.

Doina Bârcă

ZIUA MAMEI pentru Darius, la serbarea “MARTIȘOARE” 20.01.2015 Cea mai minunată zi, Este ziua mamei mele. E frumoasă, drăgăstoasă, Și-are ochi de stele. Este tot ce-mi e mai drag, Floare de lalea, Numai zâmbet și iubire… Așa-i mama mea!

Ferestrele bucuriei

PRIETENII DIN PĂDURE Locuitorii pădurii s-au strâns astăzi în poiană, că doresc să iși împartă grijile pentru la iarnă. -Morcovii îi aduc eu, Îi am strânși deja, Zise Rică Iepurică cu blănița lui de nea. Veverița spune-ndată: -Am și eu un sac cu alune, Și-am rugat pe surioara, Mai multe s-adune. Ursuleții au adus Dulceață de fragi, să aibă pentru la iarnă prietenii dragi. Albinuțele și ele , Aduc borcane cu miere. Mistreții au adus ghindă, Ceaiul bun să-l fiarbă, Și se bucură cu toții, Fac tumbe in iarba.

Doina Bârcă

RÂNDUNICA -Rândunică draga mea, Ce-ai adus cu ne? -Primăvară, mp frumos, Flori mândre pe coline. -Rândunică draga mea, Și ce iei cînd pleci? Florile din văi, grădini, Să le apăr de ploi reci.

Ferestrele bucuriei

MARȚIȘOARE Mărțișoare oferim, Celor pe care-i iubim Ghocei și inimioare, Cocoșei, mărgăritare, Cruciulițe, îngerași Ursuleți și iepurași! Oferim acestea toate, Cu urări de sănătate.

Doina Bârcă

ARICIUL VASILICĂ Ariciul Vasilică E emoționat, Că merge în pețit, Și mândru s-a gătit. Și-a pieptănat toți țepii, Un papion și-a pus, În brațe poartă tandru, Flori mici de corcoduș. Iar drept cadou el duce, Un măr și-o corcodușă, Ce le-a înfipt în țepi, Când a ieșit pe ușă.

Ferestrele bucuriei

CHIP Nepoțelei mele Maria Două cireșe cercei, Două mure ochii ei, Obrăjorii doua mere.. Ăsta-i chipul fetei mele. Pletele din sălcioară, Mijlocelul tres oară, Dinții șirag de mărgele… Straiele din viorele. Fruntea-naltă, gene lungi, Pielea albă, nasu-n vînt, Zâmbetul de înger, blînd, Pentru mine-i darul sfant.

Doina Bârcă

GREIERELE Musafirul nepo it, Din sufragerie, Cântă-n fiecare noapte, Cu mare maiestrie. Este greierașul Cri Pe care l-a adus bunica, Odată cu florile, De la Ana din Cernica. Cri-cri-cri, cri-cri-cri, Ne roagă pe noi, Să îl ducem la Cernica În grădina lui.

Ferestrele bucuriei

DARURI DE LA MOȘ CRĂCIUN În bradul de Crăciun am pus, Daruri multe, fel de fel: Licurici să lumineze, Și îngeri să ne vegheze. Am mai pus izvor de viață, Sănătate și speranță, Cu urarea de An bun, Toate de la Moș Crăciun.

Doina Bârcă

VEVERIȚA Într-o scorbură stufoasă, Veverița-și facu casă. Puii să-și-i îngrijească, Cu alune să îi crească. -Poate veni iarna grea, Cămara e plină. Cu frunze și cu alune, Și-s mândră de mine!

Ferestrele bucuriei

ACUL Acul mic și jucăuș, Trage ața după el, Toată ziulica mare, Coase, coase frumușel: Și rochițe, si fus țe, Și căciuli și șorțulețe, Volănașe, broderii, Veșminte pentru copii.

Doina Bârcă

MÂȚA Mîța se-ascundea de zor, c-a furat un peș șor, de la Maria din bol. - Stai Mâță năbădăioasă, Osu-ți intră sub mustață, De nu veneam să ți-l scot, se umfla bo cul tot !

Ferestrele bucuriei

HRISTOS A ÎNVIAT ! Este zarvă, gălăgie, La noi in bucătărie… Toate ouăle curate, Vor să fie colorate. Că doar vine Paștele, Și-și pun strai de sărbătoare, Să strălucească-n culoare. Roșii, verzi, albastre, Bucurie mare… Că a venit iar, marea sărbătoare. Când toți vom cânta, Într-un glas curat, Dumnezeu cu noi, Hristos a înviat !

Doina Bârcă, născută în com. Cervenia, jud. Teleorman în 4 oct. 1953, iubesc poezia, muzica și am cântat la casa de cultură din Alexandria, iubesc în mod special copiii. Cochetez cu poezia și desenul încă din liceu când luam parte la cenaclurile literare sub îndrumarea prof. dirig. Floren n Catan, liceul nr. 1 ,,AL. I. Cuza”. Am 3 volume de poezii aparute, ,,SCRINUL CU SENTIMENTE”, „POEMELE DORULUI” și acum ,,FERESTRELE BUCURIEI”. Am par cipat cu material la următoarele antologii ,,Cu patria în suflet”, ,,Mama”, ,,Planeta iubirii”, ,,Zambetul din lacrima“, ,,Tata“, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, ,,Perlele Domnului”, ,,Simplitatea risipirii” publicații și reviste: ,,Chronos-penita de aur”, Proarme”, Dacia nemuritoare”, Mesaj literar”, ,,Bogdania”, ApollonApollon junior” cu poezie pentru copii, „Literar ing”, Reflector argesean”, ,,Revista română de versuri și proza”, ,,Floare albastră”, „Des ne”, Informația Teleormanului”, Cafeneaua literară. Organizez serbări pentru copii, reprezint fundația literar istorică STOIKA, secretar literar. De asemenea, consilier editorial la publicația „Independența română”, și membru fondator colaborator al revistei ,,Cronica mpului”.

CUPRINS ECOURILE DIN SUFLET prefață de Floarea Necșoiu ................... 5 FEREASTRA BUCURIEI .............................................................. 9 MEDITAȚIE...............................................................................11 DELECTARE ..............................................................................12 TRĂIRI .....................................................................................13 E PAȘTE....................................................................................14 PLOAIA ....................................................................................15 ÎN PALMA TA ............................................................................16 CATRENE .................................................................................17 CERVENIEI ȘI ALOR MEI ..........................................................18 ZIUA MEA ................................................................................21 MAICA .....................................................................................22 FEMEIE, CE EȘTI TU? ...............................................................23 FEERIE DE IARNĂ ....................................................................24 FĂ MĂ DOAMNE! ....................................................................25 ODĂ LUMINII ..........................................................................26 DESTINUL NE A ALES?.............................................................27 ALBAȘTRII CLOPOȚEI ..............................................................28 DE VORBĂ CU VIAȚA ...............................................................29 MUZICA ...................................................................................30 IARBA FIARELOR .....................................................................31 FANTEZIE .................................................................................32 JOCUL ALES .............................................................................33 CASA MEA ...............................................................................34 VARA .......................................................................................35 DRAG .......................................................................................36

Doina Bârcă

EU NU URĂSC ..........................................................................38 COPACUL .................................................................................39 AU ÎNFLORIT SALCÂMII ..........................................................40 GLASUL MEU ...........................................................................41 CÂNTEC ...................................................................................42 DOR CĂLĂTOR .........................................................................43 MĂNĂSTIRII BÂRSANA ...........................................................44 ASCULTĂ MĂ ! .........................................................................45 LA ÎNCEPUT DE DRUM ............................................................46 COMORI DE SUFLET ................................................................47 SCRISOARE ..............................................................................48 DE TE GĂSESC…........................................................................49 ARȘIȚA.....................................................................................50 METAMORFOZĂ ......................................................................51 DE CE COPILĂRIE AI PLECAT? ..................................................52 AȚI APĂRUT .............................................................................53 MĂRTURISIRE .........................................................................54 DEDICAȚII TANGOU PENTRU DOAMNA DOINA BÂRCĂ...........................57 PORTRET .................................................................................58 O ORĂ DE IUBIRE N PLUS! ......................................................60 D LUI NICUȘOR IORDAN .........................................................62 PENTRU D NA DOINA BÂRCĂ .................................................63 SONET ABSURD .......................................................................64 PRAG DE PRIMĂVARA .............................................................65 BUCLE DE LUMINĂ ..................................................................66 DOINA .....................................................................................67 RONDELUL COPILĂRIEI ...........................................................68

Ferestrele bucuriei

POEZII PENTRU COPII MARIA DE POVESTE ................................................................71 ROȘIILE CHERRY ......................................................................73 BOBOCELUL IONUȚ .................................................................74 MARTIE ...................................................................................75 COCOȘUL CUCURIGU ..............................................................76 PENTRU REBECA .....................................................................77 ZIUA MAMEI ...........................................................................78 PRIETENII DIN PĂDURE...........................................................79 RÂNDUNICA ............................................................................80 MARȚIȘOARE ..........................................................................81 ARICIUL VASILICĂ ...................................................................82 CHIP .........................................................................................83 GREIERELE ...............................................................................84 DARURI DE LA MOȘ CRĂCIUN ................................................85 VEVERIȚA ................................................................................86 ACUL ........................................................................................87 MÂȚA ......................................................................................88 HRISTOS A ÎNVIAT ! .................................................................89

http://lenusa.ning.com/group/bibliotecacronopedia

În Biblioteca Cronopedia au mai apărut:

Femeie omniprezentă - mulier ubique (carte de gânduri dedicate eternului feminin) Nicolae Vasile – Fulcrum (Punctul de sprijin, ediţie în limba engleză) Marin Voican-Ghioroiu - Aş vrea să fiu copil Puiu Răducan - Mucegai nostalgic de vârstă bătrână Ion Vanghele – Basme pestriţe Rodica Nicoleta Ion - Cânturi printre rânduri Emilia Popescu Rusu - Frescă pe zăpadă Constantin Mîndruţă – Calendarul sufletului meu – Toamna Gabriela Mimi Boroianu - Balada iubirii Nicu Doftoreanu - Tangouri dintotdeauna Nicu Doftoreanu - Tangoul veşnic tânăr Nicolae Vasile - Punctul de sprijin Constantin Mîndruţă - Mai apropape de lună Cuvinte sculptate - antologie de versuri Nicolae Doftoreanu - Tangouri altfel Zborul frunzelor în ceruri - antologie de versuri Colecţia „Vieţile sfinţilor” – Buna Vestire (25 martie) Colecţia „Vieţile sfinţilor” – Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu Revista „Cronos” nr. 25, aprilie 2016 Revista „Taifas literar” nr. 6, aprilie 2016 În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia:

Antologia pascală „Pe-o cruce de lumină” Ciclul antoologic „Metamorfozele naturii” – 1. Pe vitraliile cerului sărut ecoul florilor Colecţiile Bibliotecii Cronopedia: Vieţile sfinţilor Tradiţii Gastro&Literatura Mirific Povestiri cu tâlc Folclor internistic Călătorii virtuale

Originea numelor Gânduri altfel Revista „Cronos – peniţa de aur – izvor de cultură” Revista „Taifas literar”

Contact editura Biblioteca Cronopedia: mail: fabulatortemporis@gmail.com, izvordecultura@yahoo.com, boroianugabriela@gmail.com tel: 0771647750, 0770406865

ITINERARIU Nota predominantã a poeziei d-nei Doina Bârcã este duioşia. Prospețimea, ineditul unei vârste mereu privilegiatecopilãria, sunt surprinse de un ochi acut, îmbãtat de nuanțe, o poezie de facturã traditionalistã , evocatoare şi descriptivã, cu tonuri delicate, de idilã sau pastel. Câte un vers sunã “eminescian”, întãrind, parcã, ideea comuniunii cu marile noastre spirite autohtone: “Sopteam cuvinte ne-nțelese” (“Destinul ne-a ales?”) Câte un enunț e aproape aforistic: “Când întunericul sclipeşte,/Vieții sã nu-i gãseşti cusur.” (“Muzica”). Altfel spus, o nebãnuitã razã ar putea strãbate spațiul rece, ostil, ca sã ajungã pânã la tine. O anumitã voluptate senzorialã aminteşte lirica lui Ion Pillat (“Aci sosi pe vremuri...”). Satul, bunicii, pãrinții, odaia, mirosul de pâine coaptã si dor, se integreazã firesc, organic, în țesãtura acestor poeme închinate “dorului”. Alteori, versul capãtã o cadențã folcloricã, şi, invers decât în “Zburãtorul” lui Heliade , flãcãul este cel ce tânjeşte, viața lui însãşi depinzând de cãpãtarea unui “leac”. De altfel, “moara” e un motiv recurent în literatura noastrã, popularã şi cultã: “M-a bãtut gândul asearã, /Sã țin poteca spre moarã,/S-o vãd pe Maria iarã, /Cã-mi e dorul foc şi parã.” (“Drag”). Citind acest volum de versuri capeți impresia cã, ori de câte ori vei rãsufla descurajat, ostenit, aceste “ferestre ale bucuriei” se vor deschide larg şi pentru tine. CLAUDIU ROBERT TOMA