Antologia poeţilor români contemporani din întreaga lume

Reeditare electronică cu acceptul direct al Bibliotecii Grai românesc, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

COLECŢIA GRAI ROMÂNESC

POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME

Coordonator proiect: TRANDAFIR SÎMPETRU Traducere: ANGELIK BRENDA Tehnoredactor: ANIA ANIELA Corectură: ELENA LUDMILA Copertă: A.M.ALEXANDRU Lector: LUCREŢIA IONESCU BUICIUC Referinţe critice: LUCREŢIA IONESCU BUICIUC ŞI TRANDAFIR SÎMPETRU

Ediţie bilingvă română-germană COPYRIGHT © 2014 TOATE DREPTURILE REZERVATE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Poeţi români contemporani / coord.: Trandafir Sîmpetru. - Buzău : Editgraph, 2014

I. Sîmpetru, Trandafir (coord.)

821.135.1.09-1:929 tipar: editgraph www.editgraph.ro

MARIN MOSCU

O poezie meditativă, zborul ancestral al eului liric, „zbor în jurul tău”, dezvăluie o profundă sensibilitate, ce se constituie într-o confesiune. Poetul doreşte să-şi protejeze sufletul de pasiuni trecătoare, sugerate de metafora „Curăţ negii de lumină”, sufletul fragil, pentru care e prea mare greutatea iubirii, caută loc de popas: „Aici locuieşte zborul/Roditor de iubire!”.

Tristeţea şi melancolia poetului, izvorâte din setea pentru cunoşterea lumii, pentru condiţia omului în univers sunt prezente în întreaga sa creaţie.

*******************************************

Ein meditativer Poesie, lyrische Flug Vorfahren ", die herum fliegen Sie", verrät eine tiefe Sensibilität, die ein Bekenntnis zu bilden. Der Dichter will die Seele von Leidenschaften schützen zeitliche Metapher vorgeschlagen "saubere Warzen Licht" fragile Seele, das ist zu viel Gewicht für die Liebe, der Suche nach der Pointe: ". Hier wohnt Flug / fruchtbaren Liebe" .

Traurigkeit und Melancholie Dichter, die sich aus der Durst für den Besuch Welt, der menschlichen Existenz im Universum sind in der ganzen Schöpfung gegenwärtig.

POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI|3

Lacrimi ce-ntârzie zborul

Privirea ta prin lacrimi întârzie zborul, Ploile traversează clipele şi dorul, Pasărea ascunsă în roua de lumină Umezeşte-un strigăt ce fierbe în surdină.

Pregătesc un cântec ce miroase-a vis, Uşa se cuvine să aibă rost deschis Spre strada ce îngână paşii ce se-ntorc La sânul amintirii prin care se mai coc.

Blestemul de inscripţii devine epitaf, Moartea încolţeşte-n castroane cu pilaf, Seminţe slăbănoage îşi pun schelet de crengi, Un trunchi născut din umbre sprijină moşnegi.

A împietrit amarul în ochii care plâng, Părinţii pun numeric crucile în crâng, Noi mergem prin sudoare cu gândul monolog, Mi-i teamă că în ceruri şi Domnul e olog!

4|ColecţIa GRAI ROMÂNESC

Tränen Was späten Flug

Dein Blick durch Tränen späten Flug, Heavy Cross Momente und die Sehnsucht, Vogel in der Tau des Lichts versteckt Befeuchten Sie ein weiches Schrei Kochen.

Bereiten Sie einen Song, der einen Traum riecht Die Tür sollte offenes Herz haben, Murmelte der Straße, welche Schritte Sie zurückkommen Busen-Speicher, der reifen.

Fluch der Inschriften wird Epitaph, Tod Spross-n Schalen Pilaw, Samen dünn ihr Skelett Filialen setzen Geboren von Schatten Stamm unterstützt Geriatrie.

Eine gehärtete bitter weinenden Augen, Eltern kreuzt Fluss in den Hain, Wir gehen durch Schweiß Denken Monolog Er hat Angst, dass die Himmel und lahm des Herrn!

POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI|5

Înălţimea inimii

Îmi desfăşor aripile Şi zbor în jurul tău Sprijinindu-mă de umbră.

Număr degetele copacilor, Curăţ negii de lumină, Agăţat de fusta vântului Mă zbengui În imaginea curcubeului Unde, împreună cu Dumnezeu, Ridic înălţimea inimii.

Aici locuieşte zborul Roditor de iubire!

6|ColecţIa GRAI ROMÂNESC

Höhe Herzen

Ich mache meine Flügel Und um Sie herum fliegen Schiefe Schatten.

Anzahl der Finger Bäume Warzen sauber Licht Hängende Wind Rock ich herumtollen Der Regenbogen Wo, mit Gott zusammen, Erhöhen die Höhe des Herzens.

Hier wohnt Flüge Fruchtbare Liebe!

POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI|7

DIANA OLTEANU Poeziile sunt scrise în vers liber, într-o prozodie modernă, în care cuvântulcheie, „Dar... n-am ştiut”, ce fomează un singur vers, este marcat prin izolare, constituindu-se într-o strofă. Imagnile vizuale, exprimate printr-o personificare cu rol metaforic, completează confesiunea sinelui poetic: „Şi-aş fi doinit tăcut,/ţi-aş fi doinit,/, doină/poveste din trecut.” Verbele la condiţionalul-perfect redau dorinţa arzătoare a eului liric de-a concretiza visul de împlinire a iubirii ideale. Dezamăgirea este marcată de punctele de suspensie, aşezate după conjuncţia adversaivă „dar” ce exprimă tristeţea datorită amânării ceasului întâlnirii: „aş fi păşit încet, la poarta visului,/fără piruete”

*******************************************

Die Gedichte sind in freien Versen, eine moderne Prosodie, das Schlüsselwort geschrieben: "Aber ... ich wusste nicht," was fomează einen einzigen Vers wird durch Isolation geprägt, was eine Strophe. Visuelle Überweisungsauftrag, ausgedrückt durch eine metaphorische Rolle Identitätswechsel, komplett poetische Selbstbekenntnis: "Und ich doinit still, / Ich würde Doina / Doina / Geschichte der Vergangenheit." Konditionalität perfekte Verben render brennendes Verlangen die lyrische, den Traum von Erfüllung der idealen Liebe materialisieren. Enttäuschung ist durch Punkte, durch adversaivă Verbindung angeordnet markiert ", aber" Traurigkeit ausdrücken, weil die Uhr zur Verschiebung des Treffens: "Ich ging langsam zum Gate Traum / ohne Pirouetten"

8|ColecţIa GRAI ROMÂNESC

Doar... gând

Privire a fost sau strigăt ? « Taci ! » A fost doar gând.

Da, o atingere, adiere de vânt... cântecul inimii prins în chingă ”Taci, of, …cântă-mi!”

Despre ploaie am să-ţi cânt azi despre durerea nepământeană Floarea-soarelui zâmbeşte: „…Şopteşte-mi, hai, şopteşte-mi! în ochii mei, tăcerile te ascultă plângând.”

POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI|9

Nur dachte...

War auf oder weinen?

"Halt die Klappe! » Es wurde nur geht.

Ja, ein Hauch, Wind ...

Herz Lied in Tanga erwischt "Halt die Klappe, oh, ... ich singe!"

Über den regen Ich werde heute singen über Schmerzen irdische Sonnenblume lächelt: "... Whisper Kommen Sie flüstern! in meinen Augen, Schweigen Streams zu weinen. "

10 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

De-aş fi ştiut…

De-aş fi ştiut aş fi rămas …acolo, în grădina gândului tău între cele două litere primenite pentru primul bal.

Mi-aş fi amintit poate clipele netrăite, parfumul albastru de nu-mă-uita, patima mangâierilor neîntâmplate, şoaptele dăruite cercel în urechea dreaptă Dar… n-am ştiut.

De-aş fi crezut că mai poate înflori liliacul sub atâtea patimi de poet aş fi păşit încet, la poarta visului, fără piruete, aşa, îmbrăcată sumar într-o lacrimă doar …cu zâmbetul meu. Şi-aş fi doinit tăcut, ţi-aş fi doinit, oh, doină poveste din trecut, povestea porumbiţei cu aripi dantelate şi sufletul rupt.

Dar… n-am ştiut Şi…

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 11

Wenn ich gewusst hätte ...

Wenn ich gewusst hätte Ich blieb Es ... im Garten deines Denkens zwischen den zwei Punkten Die Primer für die erste Tanz.

Ich würde erwähnt haben können ungelebten Momente, Parfüm blauen Vergissmeinnicht , neîntâmplate Trost Leidenschaft, flüstert gegebenes Recht Ohr durchbohrt Aber ... ich wusste nicht, Wenn ich gedacht hatte das kann Fledermaus blühen so viele Leidenschaften Dichter Ich ging langsam zum Gate Traum ohne Pirouetten, so, in knappen Kleidung eine Träne nur ... mein Lächeln.

Und ich stille doinit Ich würde Doina oh Doina Geschichte der Vergangenheit, Dove Geschichte Spitzen-Flügel gebrochenen Seele.

Aber ... ich wusste nicht, Und ...

12 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

CONSTANTIN BIDULESCU Poeziile sale au aspectul unor scenete cu două personaje, intre care una îşi poartă cu demnitatea masca: „Acum iar te-ntreb pe tine:/- Vrei să te măriţi cu mine?/- Nu mă mărit şi nu-mi mai cere/Cu un bărbat fără vedere” Pentru a concretiza întâmplarea, poetul dă dinamism acţiunii prin limbajul viu, foarte apropiat de limba vorbită care poate sugera şi frecvenţa celor povestite: “Un tânăr bărbat întreabă/O frumoasă fată oarbă:/- Vrei să te măriţi cu mine?/- Nu, până nu o să văd bine.” Morala este implicită, ăi revine cititorului sarcina de a o deduce din text: “De-acuma eu sunt orb/ Şi n-o să mai văd niciodat.” Prin faptele narate, poetul adoptă o atitudine ironică faţă de cei care acceptă căsătoria doar cu cei care sunt utili propriilor interese. ******************************************* Seine Gedichte haben das Aussehen von Szenen mit zwei Zeichen, einer von ihnen tragen ihre Maske Würde "und nun frage ich Sie :/ - Willst du mich heiraten / - nicht heiraten Sie nicht und fragen Sie mich nicht / mit ein Blinder "um die Geschichte eintreten, die Aktion Sprache Dichter gibt Dynamik leben sehr nahe an der Sprache, die die Häufigkeit der Geschichte darauf hindeuten könnte:" ein junger Mann fragt / eine schöne blinde Mädchen :/ - Willst du mich heiraten ?.. / - nicht, bis ich es besser "Ethik ist implizit, die Aufgabe des Lesers aus dem Text gefolgert Sie:" bis jetzt habe ich blind bin / Und ich werde dich nicht wiedersehen "Durch die Taten erzählt Dichter nimmt eine ironische Haltung gegenüber denen, die Ehe zu unterstützen sind nur sinnvoll für diejenigen, die Interessen besitzen.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 13

Poveste tristă

Un tânăr bărbat întreabă O frumoasă fată oarbă: - Vrei să te măriţi cu mine?

- Nu, până nu o să văd bine.

După-un timp, fata ce oarbă Cum era ceva vital Pentru un transplant de ochi Este dusă la spital.

În final plecând acasă Vede lumea , în sfârşit Şi e foarte bucuroasă Că transplantu-a reuşit.

Acum iar te-ntreb pe tine: - Vrei să te măriţi cu mine?

- Nu mă mărit şi nu-mi mai cere Cu un bărbat fără vedere.

De-acuma eu sunt orb Şi n-o să mai văd niciodat, Dar să ai mare grijă De ochii care ţi i-am dat.

14 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Traurige Geschichte

Ein junger Mann fragt Eine schöne blinde Mädchen: - Willst du mich heiraten?

- Nicht, bis ich es besser sehen.

Nach einer Weile, das Mädchen, das blind machen Was war ein wichtiger Für die Transplantation Auge Ist ins Krankenhaus gebracht.

Endlich nach Hause Anzeigen der Welt endlich Und sehr glücklich Das transplantu gelungen.

Jetzt, während ich frage Sie: - Willst du mich heiraten?

- Nicht heiraten und fragen Sie mich nicht Mit einem Blinden.

Bis jetzt habe ich blind bin Und ich werde euch wiedersehen, Aber Vorsicht Die Augen, die ich dir gegeben habe.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 15

Reporterii

- Bună ziua, moş Ion Mergi încă fără baston?

Alte vremi ai apucat Şi mulţi ani ai adunat.

- De mă-ntreabă careva Am o sută şi ceva.

- Moşule am vrea să ştim La fel şi noi să trăim, Să ne spui, ai accepta Cum petreci o zi mata?

- Păi la nouă eu mă scol, Pe la păsări dau ocol, Beau apoi şi o cafea Singur , sau cu baba mea.

Iau apoi un mic dejun Baba-mi face ce-i mai bun.

Iau ziarul şi-l citesc De ce aflu mă-ngrozesc.

După ştiri despre procese Caut rubrica „Decese”.

Dacă nu mă văd trecut Plec la club să mai discut.

16 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Reporter

- Hallo, Sankt Ion Gehen Sie weiter mit einem Stock?

Andere Zeiten, die Sie gestartet Und vielen Jahren zusammen.

- Für mich und fragt irgend Ich habe ein hundert oder so.

- Sankt ich würde gerne wissen, Also wir leben, Lassen Sie uns sagen, akzeptieren Sie Wie verbringen Sie einen Tag matt?

- Nun, stehe ich um neun, Die Vögel gehen über, Dann einen Kaffee trinken Alleine, oder mit meinem baba.

Dann nehmen Sie das Frühstück Baba, was ich am besten kann.

Holen Sie sich das Papier und las es Warum bin ich entsetzt.

Nach der Nachricht von Prozessen Suche Überschrift "Todesfälle".

Wenn Sie mich Vergangenheit zu sehen Verlassen der Club zu diesem Gespräch.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 17

LUCREŢIA IONESCU BUICIUC Versurile doamnei Lucreţia Ionescu Buiciuc sunt o mostră originală, edificatoare de înţelepciune, un adios de cultură română şi se constituie nu numai într-un demers lingvistic pur calitativ, ci subsumează şi multe alte sensuri.

Recunoaşterea este o consecinţă, un capăt al muncii poetice, pe când talentul Lucreţiei Ionescu Buiciuc este o plăcere pură , ca o posesiune.

*******************************************

Frau Lucretia Texte Buiciuc Ionescu ist ein Beispiel original, erleuchtende Weisheit, eine Kultur-adios und rumänischen Kultur ist nicht nur in einer rein qualitativen sprachlichen Ansatz, aber subsumiert viele andere Möglichkeiten.

Anerkennung ist daher ein Ende der poetischen Arbeit, während Lucretia Ionescu Buiciuc Talent ist reines Vergnügen als Besitz.

18 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Au îmbătrânit clipele

Au îmbătrânit clipele, au albit aşteptările sub ploaia rece a gândului ascuns, dincolo de mine au răsărit stelele prin perdeaua amintirii văd doar luceferi obosiţi şi ei de vaietul zilei.

***

Adun în pumni cioburi de inimă ce au luat forma nopţii, dantelate la margini de gânduri, de petalele căzute-n amurg.

Certam cuvintele, le întorceam, le mângâiam, le stropeam cu lacrima cerului şi le înveleam, sfios, cu o parte din zi ce alunecaseră din ciobul uitării, dar nu! Dezamăgite, adormeau pe foia de hârtie a inimii, ceasornicul anunţa, în ritm de vals, plecarea, o pasăre aduce cuvintele în formă de cruce şi le sădeşte adânc, în pământul uitării.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 19

Habe alte Momente

Habe alte Momente, weiß Erwartungen unter dem kalten regen Gedanken versteckt, über mich entstanden Sternen durch den Schleier der Erinnerung nur Sterne auf sehen ihre müden Tag wehe.

***

Gesammelt Handvoll gebrochenes Herz die die Form von Nacht nahm an den Rändern der Gedanken überbacken, der Blütenblätter abgefallen-Dämmerung.

CERT Worten, sie zurückkehrten, sie getröstet, bestreuen sie mit Tränen des Himmels und wickeln Sie sie, schüchtern, mit einem Teil des Tages Welche Scherbe aus der Vergessenheit rutschte, aber nein! Enttäuscht, schlief auf der Vorderseite der Papier-Herz Uhr geben die Walzer, links, ein Vogel ohne Worte kreuzförmigen und pflanzte sie tief in das Land des Vergessens.

20 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Lacrimă de dor

Număr urmele lăsate de paşii răutăcioşi ce-au întunecat zăpada viselor, m-afund în lanul cosit de aduceri-aminte, nicio stea nu s-a lăsat pe cerul renunţării, fânul are stropi de lacrimă ce-au înverzit toporaşii sub paşii greoi ai timpului, culeg lacrimile albastre ale cerului şi le-arunc în pridvor, -muşcata din fereastră zâmbeşteşi, când am încercat să tai timpul, inima s-a revărsat spre ziuă, a devenit lacrimă şi dor în căpiţa de aduceri-aminte.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 21

Reißfehl

Anzahl Spuren von bösartigen Schritte was Schnee verdunkelt Träume Ich sinke in den Ketten Mähen Erinnerungen, keine Sterne wurden nicht in den Himmel Hingabe links, Heu hat tropf Warum haben grüne toporaşii unter schweren Schritten der Zeit, Tränen sammeln blauen Himmel und werfen sie in der Vorhalle, Smiles-Biss-Fenster und als ich versuchte zu Zeit geschnitten Herz zum Tag gegossen, wurde der Riss und Fehl

22 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

DORIN MOLDOVAN Descedenţa spirituală a lui Dorin Moldovan vine din lirismul bucuriei interioare, natura fiind o permanentă sursă de încântare: „Privind prin vii şi prin livezi/Pe dealuri şi păduri,/ Privind spre est si spre apus/Constaţi că te confrunţi,/Cu o schimbare de tablou.”

Poetul exprimă doinţa de identificare a eului liric cu natura primară ce se manifestă în sufletul său ca o altă realitate spirituală: „Te-ncântă tot ce-ţi este-n jur/La modul transformat”. Titul, “Emoţie de toamnă”, semnifică anotimpul nu numai lumea concretă, dar şi cea spirituală a eului liric metamorfozat prin metafora “emoţiei”. Sufletul plin de sensibilitate a poetului mărturiseşte dramatic pericolul în care se află sentimental, meditaţie asupra ideii de toamnă ca anotimp sau ca stare sufletească de oboseală: „Pastelu-acuma este dat/De frunze mici şi mari”.

*******************************************

Spiritual Nachteil Dorin Moldovan innere Freude kommt von der lyrischen Natur ist eine ständige Quelle der Freude: "Blick durch die Weinberge und Obstgärten / die Hügel und Wälder, / Blick nach Osten und Westen / Hinweise, die Sie Gesicht, / Mit einer Änderung . Bild "Dichter drückt doinţa Identifizierung Primär lyrische Natur in seine Seele als eine andere spirituelle Wirklichkeit manifestiert:" Sie ncântă alles um dich herum ist-I / umgewandelt sprechen "Titul" Herbst Emotion "realen Welt bedeutet nicht nur die Saison, sondern auch die geistige lyrische Metapher verwandelt" emotion ". Seele voller Sensibilität des Dichters gesteht dramatische Gefahr, die sentimental Meditation über die Idee ist, dass der Wintersaison oder die Stimmung von Müdigkeit: Pastelu jetzt / Die kleinen Blättern und großen gegeben".

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 23

Emoţie de toamnă

Privind prin vii şi prin livezi Pe dealuri şi păduri, Privind spre est si spre apus Constaţi că te confrunţi, Cu o schimbare de tablou De mediu şi actori, Ce au compus şi au jucat În scenă doar cu flori.

Priveşti o frunză de salcâm Şi chiar pom roditor, O transformare, un decor Culori peste culori.

Pastelul este-n mod mirific Acordul ce dă tonul, Emoţiei şi bucuriei La tot ce-i spunem, RODUL. Tresari, zâmbeşti, Asculţi, priveşti, În pasu-ţi măsurat, Te-ncântă tot ce-ţi este-n jur La modul transformat.

Nu-ţi vine-a crede ochilor Natura cum lucrează, Cum se gândeşte şi adoptă 24 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Puţin, chiar te şochează.

Emoţia e o schimbare La-ntreaga înfăţişare, A tot cea fost grădina verii Ce-ajunse o paloare.

Pastelu-acuma este dat De frunze mici şi mari, Care-au crescut şi aşteptat Cu jind şi mult oftat.

Te plimbi agale cu plăcere Pe-aleile din parc, -În sufletu-ţi ai o durere ?

Te-ntreabă al tău Drag.

Nu ştii răspunsul cum să sune E cert, de braţ îl prinzi, Şi-l strângi mai tare şi mai tare Apoi începi să râzi.

Nu-i râsul tău, dar e marcant Vădit, la orice doamnă Vara s-a dus ne-a părăsit Începe-o nouă TOAMNĂ.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 25

Herbst Emotion

Blick durch die Weinberge und Obstgärten Die Hügel und Wälder, Blick nach Osten und Westen Finden Sie , dass Sie Gesicht , Mit einem Bildwechsel Umwelt-und Schauspielern, Was wurden komponiert und gespielt Die einzige Szene mit Blumen.

Sehen Sie sich ein Weidenblatt Und selbst fruchtbar Eine Transformation Dekor Farbe über Farbe.

Wunderschöne Pastell -n -Modus Abkommen , die den Ton angibt , Emotion und Freude In allem, was ich sage , Obst.

Shudder , lächeln, Hören , sehen , In Ihrem pasu gemessen Sie ncântă alles um dich herum ist -n Wie verwandelt.

Möchten Sie Ihre Augen nicht kommen Die Natur solcher Arbeit ,

26 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Wie zu denken und zu verabschieden Weniger sogar schockieren .

Emotion ist eine Änderung On- das gesamte Gesicht, Es war den ganzen Sommer Garten Was kam blass.

Pastelu jetzt gegeben Die kleinen Blättern und großen , Welche haben erwartet erhöht Sigh sehnsüchtig und mehr.

Sie gehen langsam mit Vergnügen On- Alleen des Parks, - Die Seele Ihrer Schmerzen ?

Sie und bittet Sie Ihr Drag .

Ich weiß nicht, die Antwort auf die Frage nennen Es ihn sicherlich fangen am Arm , Und drücken Sie es härter und härter Dann können Sie beginnen zu lachen.

Es ist dein Lachen , aber es deutlich Klar, jede Frau Sommer gegangen war verließ uns Einen neuen Fall.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 27

PATRIE, PĂMÂNT, POPOR

Aşa simt, aşa vorbesc Doar în graiul Românesc Ce mă-nvaţă să trăiesc Cum consider, cum doresc Cu respect lui Dumnezeu Ce-i al nostru protector Cu tărie în trecut Şi putere-n viitor.

Patrie, pământ, popor V-am în suflet până mor Că-s născut în zi cu dor Să fiu mândru luptător Să trăiesc şi să păzesc Să zâmbesc, să-nfăptuiesc Să învăţ şi să transmit Pentru toţi, pân la cel...

28 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Quadratischen Grund MENSCHEN

Nur Lust zu reden Nur rumänischen Sprach Was sie lehrten mich zu leben Wie fühle ich mich, wie ich wünschte, In Bezug Gott Was ist unser Beschützer Stark in der Vergangenheit Und Power-Zukunft.

Patrie, Erde, Menschen Ich habe das Herz, um zu sterben Er wurde in der Tag mit Sehnsucht geboren Um stolze Krieger sein Zu leben und zu halten Lächeln, um nfăptuiesc Um zu lernen und zu übertragen Für alle bis zum ...

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 29

EMILIA POPESCU RUSU Titlul este sugestiv, “Iertare”, pentru confesiunea eului liric care se adresează direct, personificând cele patru anotimpuri: Aşteptându-te.../de atâtea anotimpuri/am început să te iert/ că întârzii printre ele.” Ieratrea devine mit, are putere de a alina dorul ori suferinţa profundă a poetei: “se aude-n ceruri... lerui ler.../De aceea, am inceput să te iert”. Unica mângâiere a unui suflet încărcat de tristeţe este colindul care, printre noianele de ninsori, se înalţă spre cer, a rugăciune. În pustietatea albului sugerată de metafora “florile de argint”prinde contur cuvântul: “când trece anotimp fără de timp/uşor... îmbrac în vânt al meu cuvânt”, acoperit de lumina mângâietoare a soarelui.

*******************************************

Der Titel ist suggestiv, "Vergebung", auf lyrische Geständnis direkt angesprochen, personifizieren die vier Jahreszeiten:. Aşteptându-te.../de viele Jahreszeiten / begann ich zu vergeben / zu spät darunter "Ieratrea Mythos wird, hat Macht, die tiefe Sehnsucht leiden zu lindern oder Dichter "Sounds-Himmel ... LERU ler ... / Deshalb begann ich zu vergeben" der einzige Trost war eine traurige Seele aufgeladen carol, die unter der noianele Schnee, steigt in den Himmel, das Gebet.

Die weiße Leere durch die Metapher vorgeschlagen "silberne Blumen" nimmt Gestalt Wort "beim Passieren Saison ohne Zeit / easy ... Kleid im Wind mein Wort", die von Licht streicheln soarlui bedeckt.

30 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Restituiri

Vreau primăverile-napoi triumf al bucuriei, când prin grădini cu liliac mă îmbătam de drag.

Acum un vânt tomnatic glăsuie-n copaci de-o frunză,ochii se anină, visez... la primăvara cea senină.

Aştept... să cadă iarna cu florile-i de argint să mă confund în albul fară de sfârşit, când trece anotimp fără de timp uşor... îmbrac în vânt al meu cuvânt

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 31

Rückerstattungen

Ich entspringt Triumph der Freude, wenn der Garten mit lila Ich liebte betrunken.

Jetzt herbstlichen Wind Glasu-n Bäume klammert sich ein Blatt von Augen, träumen ... zum heiteren Frühling.

Warten ... Winter Herbst Blumen und SilberIch verwirren die endlosen weißen, die Saisonkarte ohne Zeit einfach in den Wind tragen ... mein Wort.

32 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Iertare

Aşteptându-te... de atâtea anotimpuri am început să te iert că întârzii printre ele.

Primăvara... ademenit de atâtă frăgezime, te joci de-a prinselea printre culori.

Vara ... paşii ţi se împletesc cu iarba pe câmpuri, privirea-ţi dezmiardă apusuri târzii.

Toamna...cărarea spre mine bătută-i de gânduri.

Iarna... acum e iarnă, te scalzi în miracolul zăpezilor, pictezi la fereastra-mi flori de ger, se aude-n ceruri... lerui ler...

De aceea, am inceput să te iert.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 33

Vergebung

Warten auf Sie ... für viele Jahreszeiten Ich begann zu vergeben so spät unter ihnen.

Spring ... sowohl Zärtlichkeit gelockt, Verstecken spielen unter den Farben.

Summer ... und Stufen miteinander verflochten sind Grasfelder, Blick streicheln Ihre späten Sonnenuntergänge.

Herbst ... der Weg zu mir geschlagen ihren Gedanken.

Winter ... jetzt ist es Winter baden im Wunder der Schnee, Ich male die Fenster Eisblumen, hören-Himmel ... LERU ler ...

Daher begann ich zu verzeihen.

34 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

PETRE IOAN CREŢU Creaţia se impune prin starea de nelinişte interioară provocată de sentimentul de vinovăţie al omului obişnuit, supus greşelii: „despre moarte mi se vorbea numai de bine”. Poezia se constituie şi dintr-o atitudine exemplară a eului liric, care are tăria morală de a mărturisi crezul său artistic: “sufletele noastre pline de versuri şiroind/deveniseră inutile.” Starea sufletească este complexă, exprimând revolta, îndoiala, speranţa, dar şi tristeţea de a termina cu bine poemul: „noi ne pierdeam răbdarea ori căutam rime sublime în vinul prost”. Creaţia curge încet spre veşnicie, fiind definită prin metafora personificatoare: „i s-a părut o crimă să atingă un poem cu un suflet de om”.

*******************************************

Creation wird durch innere Unruhen durch menschliche Schuld verursacht erforderlich gewöhnlichen fehlbar "Ich sprach nur über das Sterben gut" Poesie ist etabliert und eine beispielhafte Haltung lyrischen, der die moralische Kraft zu gestehen, hat Sein künstlerisches Credo: ". unsere Seelen voller Texte tropft / unbrauchbar" Stimmung ist komplex, Rebellion ausdrücken, Zweifel, Hoffnung und Trauer, das Gedicht zu beenden: "Wir stellen fest, Reime erhabenen Geduld oder den schlechten Wein "Schöpfung curgeîncet die Ewigkeit, wird durch Metapher definiert personificatoare" schien ein Verbrechen, ein Gedicht mit einer menschlichen Seele zu erreichen " P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 35

Poemul de luni

cineva îmi spunea că păpădiile au prostul obicei de a încărunţi din plictiseală

- ridică-te, Lazăre, tu eşti Dumnezeu şi biserică ia-ţi patul şi te du şi s-a dus nici el nu ştie unde s-a trezit deodată aşa în pustiu c-un pat în spinare şi cu o mare durere în suflet de abia se obişnuise cu moartea mai schimba şi el o vorbă cu Dumnezeu sau cu alte persoane interesate de nimicuri

în lumea mea mofluz fac vaporaşe din hârtie cu două etaje şi ele plutesc aşa boţite şi nepăsătoare prin sângele meu îngroşat până când îmbibate deja se vor lăsa încet încet la fund şi se vor lipi de vene

nu ştiu cum de s-a nimerit să locuiesc mereu la ultimul etaj poate nevoia mea de cer poate nevoia mea de aer îmi bălăngăneam picioarele deasupra oraşului cocoţat pe pervazul ferestrei înainte să sar.

36 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Gedicht des Monats

jemand sagte mir, dass Löwenzahn sind schlecht Gewohnheit, Langeweile grau

- Lazarus aufstehen du Gott und die Kirche sind nimm dein Bett und Sie gehen und nahm er weiß nicht, wo fand sich plötzlich in der Wüste, so dass ein Bett im Rücken und großen Kummer kaum bekommen zu Tode verwendet er ein Wort geändert mit Gott oder mit anderen interessierten Menschen an Kleinigkeiten

meine Welt Sulky machen Papierboot aus zwei Etagen und verdickt sie schweben, so Knitter und sorglos in meinem Blut bereits eingeweicht, bis sie langsam im Stich gelassen und sie werden in die Venen zu spalten

Ich weiß nicht, wie ich zufällig immer auf der obersten Etage wohnen Vielleicht brauche ich, um mein Bedürfnis nach Luft fragen können meine Füße baumeln über der Stadt vor dem Sprung auf die Fensterbank saß.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 37

Poemul de miercuri

Dumnezeu ne-a chemat la el într-o după-amiază de vară ne-a dat câte un poem să-l scriem pe suflet cu un crin după care puteam chiar să şi murim aşa uitaţi în ţinuturi barbare sau ascunşi între două femei şi o sticlă cu gin e drept că cel mai greu se dălţuiau versurile clasice se încăpăţânau mai tot timpul la nemurire literă cu literă şi noi ne pierdeam răbdarea ori căutam rime sublime în vinul prost, mai rătăceam şi printre alte poeme în tribunale sticloase cu ciclopi - jumătate himere, jumătate şchiopi fratele meu geamăn s-a sinucis cu o frunză în somn, i s-a părut o crimă să atingă un poem cu un suflet de om. nu am plâns deloc despărţirea. pe atunci lacrimile mele erau nepreţuite iar despre moarte mi se vorbea numai de bine, când toţi am terminat de scris poemul până la ultimul vers sufletele noastre pline de versuri şiroind deveniseră inutile ca şi cum te-ai fi dezbrăcat de femeie pe întuneric. atunci mi-am aprins o ţigară şi priveam cum unii aruncau suflete de-a valma în groapa comună peste crinii rămaşi

38 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Gedicht für Mittwoch

Gott ihm einen Sommernachmittag gerufen hat gab uns ein Gedicht auf das Herz mit einer Lilie schreiben dann sogar zu sterben, konnte ich in barbarischen Länder sehen oder zwischen zwei Frauen und ein Flasche Gin versteckt Es ist zwar richtig , dass der schwierigste ist gemeißelten klassischen Texten blieb die ganze Zeit zur Unsterblichkeit buchstaben und wir finden Reime erhabenen Geduld oder den schlechten Wein unter anderem Gedichte verloren gehen Gericht Cyclops Hälfte Glas halb Chimären lahm Mein Zwillingsbruder Selbstmord begangen mit einem Blatt im Schlaf schien ein Verbrechen , eine Seele von einem Mann berühren Gedicht Ich habe nicht in allen Trennung weinen dann waren meine Tränen von unschätzbarem Wert und mein Tod war voll guter Wenn alle geschrieben haben , das Gedicht fertig bis zum letzten Vers unsere Seelen voller tropfenden Texte unbrauchbar , wie Sie die Frau in der Dunkelheit beraubt haben dann zündete ich mir eine Zigarette an und beobachtete einige Seelen um das allgemeine Grab über die restlichen Lilien

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 39

VIOLETA LAICHICI SEIFERT Întâlnim în versurile poetei sfâşierea sufletească datorită condiţiei de „nefericită”, redată prin metafora timpului: „ vine un timp în care/eşti omul golit de orice furie omul tăiat în bucăţi”. Viaţa devine o piesă de teatru, în care actorul, cu „o eleganţă aparte”, rătăceşte în van pentru a-şi împlini visul. Ceea ce poeta adaugă cu desăvârşire creaţiei este tocmai plasarea celor două „voci” într-un raport de antiteză ce subliniază faptul că viaţa este trecătoare, dar şi rătăcirea, căutarea fără împlinire a destinului tragic: „secundele se grăbeau să treacă”. Singura alinare rămâne întorcerea către sine: „în tine inima ca o casă părăsită împarte trecutul”.

****************************

Treffen Sie die Texte Dichter Seele reißen, weil der Zustand der "unglücklich", die Metapher Zeit gespielt: "Es kommt eine Zeit, wo / sind, jeder Mann wütend Mann in Stücke geschnitten geleert" Das Leben wird ein Spiel, ich bin der Schauspieler, mit "a besondere Eleganz ", wandert vergeblich, seinen Traum zu erfüllen. Was trägt zu der Vollkommenheit der Schöpfung Dichter nur, indem die beiden "Stimmen" in einem Bericht über die Antithese, dass das Leben vergänglich ist und wandern, die Suche ohne Erfüllung der tragische Schicksal "Sekunden eilen passieren" Der einzige Trost bleibt întorcerea zu sich selbst: "In deinem Herzen verlassen Haus geteilt Vergangenheit" 40 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

În tine inima ca o casă părăsită

fusese un timp în care zilele mele erau asemeni copiilor cerşetori inima mea o casă părăsită deasupra căreia şi cerul se strângea de ruşine purtam pantofii nenorocului cu mândrie crezând că o eleganţă aparte îmi atârnă de gât fără să simt vreo povară secundele se grăbeau să treacă nu se opreau niciodată pentru mine sufletul o gară prin care trenurile altora se opreau lăsând unele fericiri unele tristeţi unele speranţe care se pierdeau şi ele oricum strivite sub tălpile slăbiciunilor ce mă bântuiau vedeam clar tot ce s-a spulberat şi mâinile mele frământau disperări

vine un timp în care eşti omul golit de orice furie omul tăiat în bucăţi cel ce priveşte înainte doar pentru a nu fi nevoit să privească înapoi cel care desenează vise cu băţul în acelaşi nisip mişcător deasupra ta un alt cer desface iubirile pierdute în tine inima ca o casă părăsită împarte trecutului tot ce Dumnezeu a uitat să-ţi împartă ţie.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 41

In deinem Herzen verlassen Haus

gab eine Zeit, meine Tage waren wie Kinder, Bettler mein Herz ein verlassenes Haus und der Himmel über dem versammelten Schande Stolz tragen Schuhe Unglück glauben, dass besondere Eleganz ich durch den Hals zu hängen , ohne das Gefühl keine Belastung Sekunden vergehen hetzen mich nie angehalten Seele eine Station , wo Züge gestoppt andere Verlassen wenig Glück einige Traurigkeit etwas Hoffnung, die unter den Füßen der Schwächen , die mich heimgesucht wurden verloren und sie noch zerkleinert Ich konnte deutlich sehen, alles erschüttert hat Meine Hände waren Rühren Verzweiflung

kommt eine Zeit, sind ohne jeden Zorn man man in Stücke geschnitten , die nach vorne blickt nicht nur zurück zu blicken die Träume Stick in der gleichen Treibsand zieht Lösen Sie den Himmel über Sie eine andere verlorene Liebe in deinem Herzen wie ein verlassenes Haus geteilt Vergangenheit alle , die Gott vergessen, Ihnen zu teilen

42 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Urăsc nopţile lungi

Urăsc nopţile lungi şi reci când îmi vorbeşti despre o dragoste ce nu o simţi şi cuvintele rămân agăţate de pomeţii mei mereu sălbatici mereu aprinşi

Urăsc nopţile în care te privesc dormind nu mă mai satur de linişte şi de noaptea ce devine din ce în ce mai caldă fără tine

dar cel mai mult urăsc dimineţile singure care se bat singure pe umăr şi viaţa asta care îmi tot dă şi-mi tot ia pe zi ce trece mai mult.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 43

Ich hasse lange Nächte

Ich hasse lange kalte Nächte Wenn ich von einer Liebe, die nicht das Gefühl hat zu sprechen Worte immer noch meine Wangenknochen aufgehängt immer wilder leuchtet immer

Ich hasse die Nächte beobachten Sie schlafen Ich bin nicht genug der Stille und in der Nacht wird es immer wärmer ohne dich

aber die meisten Hass Morgen allein dass einzelne Fledermaus auf der Schulter und das Leben, dass ich dauernd geben und ich immer noch jeden Tag mehr

44 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

RADU BOTIŞ Poezia se remarcă prin tonul solmn şi retoric, ilustrat prin îndemnul la unire: „Din Mama Ţară tot răsună/Alt bucium peste plai străbun”, chemare cu irizări de odă şi baladă. Titlul este semnifiativ: „Din suflet orişicând răsună”, conferă faptul că, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei, poetul îşi exprimă admiraţia faţă de fraţii săi printr-o creaţie lirică plină de sensibilitate şi muzicalitate.

Apăsat de povara păcatului, poetul imploră divinitatea să-l absolve de greşelile lumeşti, să-i ierte îndoiala, solicitând îndurare: „Mă rog/Pe-un drum ceresc răsar/Noi bucurii fără hotar.” Poetul exiprmă o idee unică şi unitară, aceea de a primi iertarea sufletului trecător. ******************************* Solmn Poesie wird durch den Ton und Rhetorik, mit der Aufforderung an die Gewerkschaft veranschaulicht gekennzeichnet: "Vom Mutterland klingelt / andere Horn über dem alten Reich", den Aufruf der Schillern der Ode und Ballade.

Semnifiativ Titel lautet: "Aus dem Herzen orişicând Ringe", sieht vor, dass trotz aller Wechselfälle der Geschichte, der Dichter drückt seine Bewunderung für seine Brüder

durch

eine

kreative

d

lyrische

Sensibilität

und

Musikalität.

Halten Sie die Last der Sünde, bittet göttlichen Topf, um den weltlichen grşelile entbinden verzeihen Zweifel fragen Sie um Gnade: ". Ich bete / On eine himmlische Weise

Federung

/

Neue

grenzenlose

Freude"

Dichter

exirmă

einzigen

zusammenhängenden Idee, Deshalb ist die Seele geht Vergebung.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 45

Din suflet orişicând răsună

Din Basarabia răsună Un bucium peste plai străbun, Parcă din ceruri se adună Şi îngerii cu Tatăl Bun.

Din Basarabia răzbate Ecou de frate pîn’ la cer Iar Prutul inima împarte In mare jale şi mister.

Din Basarabia se vede Salutul fratelui cuprins De dorul sfânt în care crede Şi de oftat pe veci nestins.

…………………………….

Din Mama Ţară tot răsună Alt bucium peste plai străbun, Parcă din ceruri se adună Şi îngerii cu Tatăl Bun.

46 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Von Seele, wenn jemand klingelt

Bessarabien Ringe Ein Horn über stammten Reich, Wenn der Himmel zu sammeln Guter Vater und die Engel.

Bessarabien Echos Echo Bruder pîn'la Himmel Und Pruth geherzt In großer Dunkelheit und Geheimnis.

Bessarabien gesehen Grüße Bruder Inhalt Der heilige Sehnsucht denkt Und seufzen ewig unstillbare. ..................................

Vom Mutterland immer noch hallt Ein weiteres Horn über stammten Reich, Wenn der Himmel zu sammeln Guter Vater und die Engel.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 47

Mă rog...

Mă rog, Șoptiri de stele-mi spun Ca dincolo, o lume Se înalţă vie cu alt nume Încrezator mă rog.

Mă rog Pe-un drum ceresc răsar Noi bucurii fără hotar Și îngerii sfioși pășesc Prin raiul cel dumnezeiesc, Încrezator mă rog.

Mă rog Un imn ocrotitor Scoboară-n glas înălţător, Fiinţa-ntreagă luminând Vroirea Celui Blând, Încrezator mă rog.

48 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Nun...

Nun, Ich sage, flüsterte Sternen Wie darüber hinaus, eine Welt Wohn steigt einen anderen Namen Zuversichtlich beten.

gut Auf einer himmlischen Weg ragen November Freude ohne Grenzen Schüchtern Engel gehen Beim Himmel die göttliche Zuversichtlich beten.

gut Eine Hymne Schutz N-Stimme steigt hoch Als Licht-Ganzes Vroirea ihn blind Zuversichtlich beten.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 49

MARIANA CIUREZU Transfigurarea poetică este realizată printr-o imagistică a culorilor ce învăluie mesajul într-o stuctură lirică modernă, cu semnificative nuanţe. Poeta se confesează „Mă-mprăştii şi m-adun printre cuvinte”, timpul pare a se dilata, „apare şi pleacă în aceeaşi dimineaţă”, încătuşat doar de dragostea ce este „căutată timp de o viaţă”.

Cu o tehnică literară uluitoare, poetia descifrează sensul iubirii: „Înfloreşte/ iubirea /iar rădăcinile/ poartă uşor/ nemurirea.” Poeta, metaforic şi subtil, îşi lasă amprenta iubirii asupra cuvântului ce capătă valoare de mit.

********************************

Poetische Verklärung durch Farbbilder, die die Nachricht mit deutlichen Nuancen wickelt in einem lyrischen Moderne Struktur erreicht. Der Dichter gesteht "Ichmprăştii und ich sammeln unter den Worten," die Zeit scheint zu erweitern ", wird in der gleichen Morgen und gehen," Handschellen angelegt, dass nur die Liebe "Suche nach Leben". Mit einer erstaunlichen literarische Technik, Dichter Entschlüsselung der Bedeutung der Liebe "Blumen / Liebe / und Wurzeln / Gate einfach / Unsterblichkeit." Poetische Metapher und subtile Liebe hinterlässt Spuren auf dem Wort, die den Wert des Mythos nimmt.

50 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Printre cuvinte...

Norii stau să cadă peste zborul de fluturi, aripi pudrate cu vise împrăştie gânduri, praful de stele risipit în depărtare străluceşte, luminat de razele de soare.

Mă împrăştii printre nori de vată uneori când aştept miracole să se deschidă-n zori, sau mă las în voia adierilor de vânt care aşează toate visele pe pământ.

Marea cu valuri de spumă mă fascinează şi mă-ndeamnă să visez mereu trează, atunci văd cum stropii de apă sărată încearcă să cuprindă zarea înlăcrimată.

Mă-mprăştii şi m-adun printre cuvinte când lacrimi cuprind nespuse jurăminte, şi dragostea căutată timp de o viaţă apare şi pleacă în aceeaşi dimineaţă.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 51

Einige Worte ...

Die Wolken über Schmetterlinge fliegen fallen Träume breiteten Flügeln mit Gedanken bestäubt, Sternenstaub verstreut entfernt scheint, durch Sonnenlicht beleuchtet.

Ich streuen manchmal die Wolken aus Baumwolle Sie Wunder erwarten bis zum Morgengrauen geöffnet, oder ich Brise verlassen Träume, die auf dem Boden sitzt.

Meereswellen Schaum fasziniert mich und I-ndeamnă immer wach träumen dann sehen, wie Salzwasser-Spray versuchen, ing Weinen enthalten.

I-mprăştii und ich sammeln zwischen Wörtern Tränen enthalten, wenn unausgesprochene Versprechen Gesucht und Liebe zum Leben es und gehen an diesem Morgen.

52 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Copacul iubirii…

Copacul iubirii îl vezi are rădăcini înfipte în mine, iar ramuri întinse spre cer culeg infinitul pentru tine.

Copacul acela îl simţi sevă îi curge prin vene ş-adună raze de suflet în piept doar pentru tine.

Copacului acesta să ştii pe ramuri îi înfloreşte iubirea iar rădăcinile poartă uşor nemurirea.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 53

Baum der Liebe...

Baum der Liebe sehen Wurzeln in mir stecken, und Niederlassungen gestreckt, um den Himmel sammeln unendlich für Sie. Der Baum Ich fühle mich seinen Saft fließt Venen sie rund sammeln Seelenstrahl Brust nur für Sie. Der Baum zu wissen, Geäst es blüht Liebe und Wurzeln führt leicht Unsterblichkeit.

54 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

ŞTEFAN DIMA Creaţia lui Stefan Dima este o demonstraţie a noului tip de expresivitate, o transpunere în limbaj liric a problematicii cunoaşterii. În imaginea de la începutul poeziei se poate distinge mesajul: „Râzi copile râzi înainte/Eu nu mai am cuvinte/Vin să te-mbrăţişez”, secvenţa următoare redă opoziţia între eu, eul liric ce se afirmă de la început prin sentiment, „Eu nu mai am cuvinte”, şi „copilul”, devenit pentru o clipă matur. Verbele subliniază descoperirea sensului vieţii: „a căuta”, „a părăsi”, „a aştepta”. Fiecare din cele două poezii poartă semnificaţia unei zone de mister, în care accesul se poate face doar prin cunoaşterea care niciodată nu va putea explica „floarea ce-şi caută parfumul”.

*************************

Dima Stefan Schöpfung ist eine neue Art demonstratie expressive, lyrische Sprache Umsetzung der Erkenntnisproblem. Von Anfang des Gedichts Ins Auge gefasst ist unterscheidbar Meldung "Kind vor Lachen lacht / Ich habe keine Worte / Wein, Sie mbrăţişez" folgende Sequenz spielt Opposition zwischen mir, lyrische IchZustände von Anfang an, dass sich die Stimmung: "Ich Ich habe keine Worte "und" Kind ", wurde sofort fällig. Verben betont die Entdeckung der Bedeutung des Lebens, "anstreben", "verlassen", "Warten". Jeder der beiden Gedichte trägt die Bedeutung von einem geheimnisvollen Gebieten, wo der Zugang ist nur durch das Wissen, dass Sie nie in der Lage, zu erklären, "warum und suchen Blume Parfüm" sein.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 55

Triumf

Ascunsă-n privira ta Văd floarea ce-şi caută parfumul.

Lăsaţi culoarea curcubeului Să-mi cânte despre Bulgări de apă risipiţi Prin câmpuri cereşti Ei nasc timpuri de gânduri De-atâta mirare Agonia şi extazul Păreau două forme Ce-şi caută clipa.

Prin pasărea om Ce-aşteaptă să agaţe Sărutul vieţii.

56 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Triumph

In deinen Augen verborgen Ich sehe, was schaut Blume Duft.

Lassen Sie den Regenbogen Lassen Sie mich singen Wasser Klumpen verstreut Mit himmlischen Gefilden Sie entstehen, Zeit Gedanken Das ist so überraschend, Qual und Ekstase Erschien zwei Formen Was suchen Moment.

Durch Vogelmann Was wird erwartet, dass bis zur Spitze Kuss des Lebens

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 57

Cadou

Râzi copile râzi înainte Eu nu mai am cuvinte Vin să te-mbrăţişez Cu două fulgerări Trimise înainte.

Cadoul de părinte.

58 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Geschenk

Lachen Kind vor Lachen Ich habe keine Worte Kommen Sie, Sie mbrăţişez Zwei Blitze Sendet.

Das Geschenk der Elternschaft.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 59

Flăcări de zăpadă

Săgetam oblonul nopţii Trag cu ochii-n cer Şi-ntreb ziua de ce mă caută.

Privirea dă comandă gândului Să m-arunce-n florile stelare.

Lumina să mă strângă În braţele tăcerii.

Să-mi dezăpezească Toată limpezimea cuvintelor.

Până atunci te-aştept În gara primăverii Să ne-nflorim privirile Cu focuri de zăpadă Hai amintire trezeşte-mă Şi-nvaţă-mă să te caut.

60 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Flames Schnee

Schütze Verschluss Nacht Peek-Himmel Und frage mich, warum ich suche Tag. Der Blick gibt die Kontrolle der Gedanken Lassen Sie mich in den Sternfarben zu werfen.

Ich sammle Licht In den Armen der Stille.

Lassen Sie mich dezăpezească Klarheit Worte.

Bis dahin warten Im Frühjahr Station Lassen Sie uns blühte Feuerwerk Schnee Lassen Sie mich zu wecken Erinnerung Und lehrt mich, für Sie zu suchen.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 61

Tăcând a lacrimă

Trecutule prezent Arată-mi viitorul Din grădina nemuririi Prea frumoasă minciună A timpului Şi spune-mi De ce fluierăm a tăcere.

62 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Ein Riss in der Stille

derzeit Vergangenheit Zeigen Sie mir die Zukunft Aus dem Garten der Unsterblichkeit Zu schรถn liegen A Time Und sagen Sie mir Warum das Schweigen zu pfeifen.

P O E ลข I R O M ร N I C O N T E M P O R A N I | 63

RODICA CERNEA Rodica Cernea rămâne o poetă pentru care prezenţa dorului este un spaţiu de reflecţie, de meditaţe gravă: „De dragul tău să uit, să uit apoi de toate/de visele-mi nătângi, de doruri blestemate.” Atitudinea este contemplativă, de implicare sentimentală, natura fiind un spectacol liric, o stare de spirit emiţională a poetei: „în viu delirul toamnei cu veştedele-i frunze/ori în oceanu-i alb de ceaţă, desfăşurate pânze!” starea de extaz a eului liric, „De dragul tău să uit, să uit apoi de toate/de visele-mi nătângi, de doruri blestemate”, este umbrită de vraja despărţirii, de natura umanizată prin metafora „curcubeu de foc” apare motivul somnului, dar e un somn agitat: „Sub geana grea din somn”, asemeni albatrosului rănit care incearcă zadarnic să mai facă câteva zboruri concentrice înainte de a se lăsa definitiv spre pământ. ************************* Rodica Cernea bleibt ein Dichter Sehnsucht nach Anwesenheit ist ein Raum für Reflexion, um ernsthaft darüber nachzudenken: "Um deinetwillen habe ich vergessen, dann vergessen alle / slobs meine Träume, Sehnsüchte verflucht." Attitude ist contmplativă, emotionale Beteiligung die Existenz von Natura ist eine lyrische zeigen eine emiţională Stimmung des Dichters: "Der Wahn leben mit veştedele Herbst die Blätter / Zeiten oceanu ihrem weißen Nebel, durchgeführt Segel" lyrische Ekstase, "Um deinetwillen Ich vergesse, dann vergessen alle / slobs meine Träume, Sehnsüchte verflucht Feuer Regenbogen "wird von dem Zauber der Trennung, die Art von Metapher humanisiert überschattet", "aapare smnului Grund, aber es ist ein unruhiger Schlaf" unter schweren Augenlidern aus dem Schlaf "Albatross ebenfalls verletzt vergeblich versucht, ein paar Flüge konzentrischen vor fest auf dem Boden verlassen zu machen.

64 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Doar un nod

Un nod mai fac pe sfoara unui gând, aminte să-mi aducă de un vâslaş de rând.

Corăbier al toamnei pe veştedele frunze stârnind lăuta viaţă cu notele-mi confuze.

Când la răscruci de timp te caut, te visez, privindu-mă şăgalnic, îmi spui că delirez!

Nu e delir, e toamna brumându-mă pe frunte cu-n gest timid, vrând doar să mă descânte!

De dragul tău să uit, să uit apoi de toate de visele-mi nătângi, de doruri blestemate, de spaima că te pierd ce-n mine se-adânceşte, de curcubeu de foc ce peste lume arcuieşte !

Războinic este timpul, slugarnică e viaţa, întrerupându-mi visul când vine dimineaţa. Şi de-mi măsori iubirea în adâncimi de ape Îngroapă-mă-n crochiuri, în zbatere de pleoape,

în viu delirul toamnei cu veştedele-i frunze ori în oceanu-i alb de ceaţă, desfăşurate pânze!

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 65

Nur ein Knoten

Ein Knoten tun das Seil einen Gedanken, erinnern mich ein Bootsmann zu Reihe zu bringen.

Matrosen auf veştedele Blätter im Herbst Laute Leben hob meine Notizen zu verwechseln.

Wenn Sie an der Kreuzung der Zeit zu suchen, träume ich, spielerisch beobachtete mich und sagte mir, im Delirium!

Kein Delirium, brumându mir 's Sturz auf der Stirn mit-n schüchternen Geste, wollte nur ab zu bekommen!

Um deinetwillen ich vergessen, dann vergessen alle Ich slobs Träume, Sehnsüchte verflucht Die Angst, dass du dich in mir vertieft verlierenFeuer Regenbogen, der auf der ganzen Welt wölbt!

Warrior ist Lebensdauer der sklavischen unterbrechen mein Traum, wenn der Morgen kommt.

Und Ich liebe dich die Tiefe des Wassers zu messen Begrabt mich, in Skizzen, der Kampf der Augenlider,

veştedele mit ihrem Delirium Herbstlaub leben mal oceanu ihrem weißen Nebel, durchgeführt Segel!

66 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Chemare

Cu buze reci, înfrigurate, l-am sărutat pe ochiul drept, tresare-n somn apoi şopteşte: iubita mea încă te-ştept!

Sub geana grea din somn desprinsă, tăciunii iute se aprind apare-o lacrimă, polen de aur pe sfori de umbre dănţuind.

Privirea i-o abat îndată spre nepătrunsele-mi mistere urcînd din tainice adâncuri, înlăturând orice durere.

Depui aşa, doar într-o doară sărut poznaş pe umăr drept tresar de dor iar trupul meu vioară îţi şopteşte, te aştept!

În golul coapsei, ce acum spre tine îşi trimite solul, se zvârcolesc chemări, care în noapte îşi doresc obolul!

Calci mai apoi prin alba nea, cu glezna prinsă de răcoare şi-n seri mirifice de iarnă, încerci să îmi deschizi cărare.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 67

Anruf

Mit kalten Lippen, Zittern, küsste ihn auf dem rechten Auge, mein Schlaf gestört wird, dann flüstert meine Freundin immer noch, wir warten auf Sie!

Unter schweren Augenlidern vom Schlaf lose, leuchten Glut ein Riss auftritt, Pollen goldenen Schnur Quark wirbelnden Schatten.

Io schauen bald verlassen zu meiner unergründlichen Geheimnisse Klettern in den geheimnisvollen Tiefen, um jegliche Schmerzen.

Kaution so nur beiläufig boshaft Kuss auf die Schulter, als verpassen und wichsen meinen Körper flüstert Violine, warten Sie!

Der Oberschenkel Lücke, die jetzt schickt einen auf dem Boden, werfen Berufung, die sie nachts mite wollen!

Dann Schritt für Schritt durch den weißen Schnee, der Kälte gefangen Knöchel und wunderbar in die Winterabende, zu versuchen, meinen Weg zu öffnen.

68 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

CARMEN GEORGETA POPESCU Lecturând poeziile pe care Carmen Popescu a dorit sa le includă în Antologie, remarc tema vieţii văzută ca un joc absurd, în care nu există învingător: „Ce-i viaţa noastră, dacă nu un joc/cu care şi nebunii/se alintă?” Coordonatele principale pe care se sprijină compoziţia artistică a poetei sunt planul exterior, „ce-a fost bun am pierdut”, şi planul interior, afectiv, al sentimentelor, „eu poate am să plâng/apusurile rătăcite pe pământ.” Aceste două dimensiuni converg spre acelşi suspin nostalgic, pentru iubirea minunată, spre clipele miraculoase şi fascinate de care poeta se simte ataşată pentru vecie: „frânturile de dor rămase-n drum,/ninsorile suave de caişi” *********************************** Nach dem Lesen Gedichte Carmen Popescu wollte in der Anthologie, Lebensthema Bemerkung als ein dummes Spiel zu sehen sind, gibt es einen Gewinner: Was ist unser Leben, wenn nicht ein Spiel, / mit dem Verrückten / ist Liebkosung "Koordinaten? die wichtigsten künstlerischen Komposition Dichter Reste sind von außen ", was war gut, dass wir verloren haben", Innenplan, emotionale Gefühle: "Ich habe können / Sonnenuntergänge wandern die Erde weinen." Diese beiden Dimensionen konvergieren Lock-nostalgischen Seufzer für die wunderbare Liebe zu wunderbaren und faszinierenden Momente der Dichter fühlt sich immer angebracht "-n Bits der restlichen Fehl Straße / Schnee sanften Aprikose"

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 69

NESOMN Se vor deschide spaţii uriaşe între noi tu, cu îndoiala ta eu, cu ne-mplinirea mea ne vom depărta ca două scântei pornite dintr-acelaşi foc şi-o să uităm de alte-atâtea vieţi de căutări în dimineţi, de regăsiri neînţelese, de vise înc-o dată alese, de dreptul nostru la noroc. Şi-o să ţi se pară că ce-a fost greu a trecut, o să mi pară că ce-a fost bun am pierdut, ai să zâmbeşti eu poate am să plâng apusurile rătăcite pe pământ, frânturile de dor rămase-n drum, ninsorile suave de caişi, galop de cai parcă ucişi, cei "doi" reali dar indecişi, pierzând din sensul lui "acum" .

Sfârşit ceţos de drum neînceput, un dans stingher, un ritm uitat, o voce slabă, poate un păcat, minciuna că-i un joc pătat, durerea sunetului mut, doi îngeri care nu mai sunt, minute reci blocate-n zări, uimiri, nesomn şi întrebări în spaţii reci cu neiertări ce vor să se deschidă în curând...

70 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Schlaflosigkeit

Es werden riesige Raum zwischen uns zu öffnen Sie mit Ihrem Zweifel Ich, mit meiner Nichterfüllung Wir werden fahren wie zwei Funken stellte sich heraus, das gleiche Feuer und ich werde für andere, so viele Leben aussehen Suche in den Morgen, von Abfragen zu verstehen, träumt noch einmal gewählt, Unser Recht auf Glück.

Und es werde Sound ist daß das, was vorbei ist, Ich werde schauen Was war gut, dass wir verloren haben, Sie lächeln Vielleicht muss ich weinen Streunende Sonnenuntergänge auf der Erde miss-n Bits der restlichen Straßen Schnee sanften Aprikose wie Pferde galoppieren getötet die "zwei" real, aber unentschlossen verlieren den Sinn für "jetzt".

Ende der Straße nebligen Jungfrau, ein einsamer Tanz, Rhythmus vergessen eine schwache Stimme sündigen liegen, dass ein Spiel befleckt, Stumm Schmerzen, zwei Engel, die nicht mehr Minuten sah ich den Kühlblock, Staunen, schlaflos und Fragen in cool mit Unversöhnlichkeit die bald offen sein wird ...

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 71

Viaţa ca un joc

Mă-ntreb: cu ce culori aduc iar primăvara şi-n ce cămări ascund un gând temut, ce linişti ţin în toc şi-n călimară şi ce furtuni în pasul de-nceput?

Ni-i viaţa veşnic împărţită-n două privim 'napoi, privim cu dor 'nainte şi-n clipa când se sparge-o frică nouă mai scriem pe destin nişte cuvinte.

Ce-i viaţa noastră, dacă nu un joc cu care şi nebunii se alintă?

Dar cei ce ştiu că nu e un noroc o cântăresc, o seamănă şi-o cântă.

72 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Das Leben als Spiel

Ich frage mich: und welche Farben Frühling bringen und n als Vorratskammern versteckt sich eine ängstliche Gedanken, Warum halten Sie Ruhe n Ferse und Tintenfass und Stürme in Schritt begonnen?

Wir teilten ihnen das ewige Leben, nicht zwei schauen 'zurück, sehnsüchtig 'vor und in dem Moment, wenn ich eine neue Angst zu brechen Kann sich das Schicksal schreiben einige Worte.

Was ist unser Leben, wenn nicht ein Spiel, mit dem Narren ist streicheln?

Aber diejenigen, die es wissen, ist nicht Glück ein Lied, ein wie und zu singen.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 73

OVIDIU SINOV Poet ce se lasă pradă încercării de a-şi găsi locul de creator,confesându-se cu nostalgie şi tristeţe, sugerând totodată admiraţia pentu misterul femin, oglinda e argint a sufletului: „ţi-aud cuvântul strălucindu-ţi pe buze, ca un soare pe care nu-l înţeleg”. Metafora sugestivă pentru starea de tristeţe a eului liric, o percepere amară „printre oglinzile timpului”, ale sufletului, provocată de-o iubire amară care e trecută odată cu scurgerea timpului: „nu mai pot face nici un pas înspre tine/pentru că am învăţat să trăiesc cu jumătate de inimă.” Transferarea sentimentului iubirii în planul creaţiei ilustrează imposibilitatea comunicării acestui sentiment prin simple vorbe. *******************************

Dichter, um zu versuchen, kreativen Ort finden, bekennt sie mit Wehmut und Traurigkeit, was Bewunderung für die richtige Geheimnis totdată Weiblichkeit Silber Spiegel der Seele erliegt: "Sie hören das Wort deiner Lippen glänzen wie die Sonne Ich verstehe es nicht. "Trsiteţe suggestive Metapher für den Zustand der lyrischen, bitter Wahrnehmung "durch e Spiegel der Zeit", die Seele, durch eine bittere Liebe, die zusammen mit der Zeit ging verursacht: "Ich kann jeden Schritt zu machen, ist nicht Sie / denn ich habe gelernt, mit einem halben Herzen leben. "Übertragen das Gefühl der Liebe in der Schöpfung Plan zeigt die Unmöglichkeit der Kommunikation dieses Gefühl in bloßen Worten.

74 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Şi de aceea te iubesc femeie

Sunt născut din iubire şi de aceea ochii mei privesc către tine de aceea am tot timpul visul iubirii pe gene...

Şi dacă eşti doar poezie cu ce metafore ţi-aş putea despleti părul lăsând să-ţi curgă peste umeri râuri, râuri cu iz de flori de anason? dacă adâncul îţi lunecă atât de departe cu ce gând ţi-aş putea culege din priviri stele de mare să le înalţ deasupra cerului nostru?

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 75

Und warum Ich liebe dich Frau

Ich war aus Liebe geboren und so meine Augen zu dir warum ich immer der Liebe träumen Gen ...

Und wenn Sie nur die Poesie sind welche Metaphern konnte ich Haar zu lösen Sie können über die Schultern laufen Flüsse, Bäche Aroma von Anis Blume? wenn Sie so weit rutschte tief mit diesem Gedanken konnte ich Seesterne Augen sammeln oben heben uns den Himmel?

76 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Stopi de catifea

Pentru că ochii mei ştiu a citi în tainele sufletului te destăinui fără să-ţi pot alcătui lumina interioară... îţi simt tăcerea ce rătăceşte printr-e oglinzile timpului păşind uşor să nu-ţi stivească umbra naivităţii ţi-aud cuvântul strălucindu-ţi pe buze, ca un soare pe care nu-l înţeleg şi de aceea niciodată nu-ţi voi spune prea multe.

Uneori ai nevoie de fericire, dar nu sunt totdeauna zâmbetul pe care-l doreşti simţi nevoia să plângi dar nu sunt gândul care să-ţi desenez lacrima şi asta mă opreşte pe loc, nu mai pot face nici un pas înspr-e tine pentru că am învăţat să trăiesc cu jumătate de inimă.

Privesc de aproape ceea ce se pierde uşor privesc cerul secat de culoare mi-arunc dragostea-n nori şi aştept ploaia de curcubee...

Îţi văd nuanţa privirii sprijinind zborul păsărilor atunci, când liniştea mării străpunge muchia nopţii lăsând stropii de catifea purpurie să cadă pe ţărmul încins te caut în capătul zilei să-ţi pot privi chipul pe cealaltă parte a dimineţii dar briza albastră mi-nchide vocea în respiraţia ei risipindu-mi şoaptele sufletului să poate atinge partea ta de iubire.

Te tac, dar mintea mea nu te poate ascunde opresc gândul în ochii deschişi şi asta face ca toate stelele să strălucească-n afară...

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 77

Stoppen Samt

Weil ich weiß, meine Augen , um die Geheimnisse der Seele lesen Ich kann sagen, ohne aufwendige innere Licht zu offenbaren ...

Ich fühle mich durch die Stille, die Zeit wandert Spiegel fußläufiger Schatten stiveasc nicht Naivität Sie das Wort glänzende Lippen zu hören , wie die Sonne es nicht verstehen und deshalb werde ich nie viel sagen .

Manchmal braucht man Glück , aber nicht immer lächeln , die Sie wollen das Bedürfnis zu weinen, aber ich denke , dass Sie ziehen reißen und es hält mich an Ort und Stelle , kann ich jeden Schritt in Richtung des nicht machen Sie denn ich habe gelernt, mit einem halben Herzen leben.

Sah fast so leicht zu verlieren Blick auf den Himmel von Farbe verloren Ich liebe Einwurf regen Wolken und Regenbogen warten ...

Ich sehe deine Augen Schatten Unterstützung der Flug der Vögel dann die Kante durchdringt die Stille der Nacht Meer Verlassen Spritzer von lila Samt Whirlpool stützen Ich bin am Ende des Tages können Sie Ihr Gesicht auf der anderen Seite der Morgen sehen können aber blau Brise hängen meine Stimme in ihrem Atem verstreut flüstert meine Seele , um Ihre Seite der Liebe zu erreichen.

Sie schweigen , aber meine Gedanken verstecken stoppen abgelenkt Augen offen und das macht die Sterne leuchten-n aus ...

78 | C o l e c I a G R A I R O M Â N E S C

ALEXANDRA VICTORIA FILIP Vocea lirică a poetei Alexandra Victoria Filip nu rămâne doar la nivelul definirii rolului poeziei sale, al conceptului estetic, ci încearcă resorturile actului creaţiei: „imi ramane speranta ca putea-voi creea/un poem ce sa poata asterne picture”.

Vorbeşte despre misiunea poetului, care este tocmai acea totalizare a misterelor lumii: “mi-as dori indarat/sa asez picture/sa pot stapani comparabil,/deslusit scriitura” Meşteşugul ei este cu atât mai dificil, cu cât încearcă să atingă perfecţiunea: „imi ramane speranta ca putea-voi creea/un poem ce sa poata asterne picture.” Creaţia rămâne însă un process ascuns, greu de pătruns, asemeni picturii căreia îi trebuie timp pentru a îmbina culorile vieţii cu cele ale visului, “in culori calduroase, o idee ascunsa” *************************************** Voice-Lyriker Philip Alexandra Victoria nicht nur in der Definition Rolle seiner Poesie, die ästhetische Konzept bleiben, sondern versuchen Federn Akt der Schöpfung: "Ich hoffe immer noch, dass ich / Gedicht können Sie Lays-Bild zu erstellen." Sprechen Sie über die Mission des Dichters, der nur die Summe der Geheimnisse der Welt ist: "Ich möchte zurück / Bild zu sitzen / Ich kann die vergleichbar / Entschlüsselung schriftlich beherrschen" ihr Handwerk ist schwieriger, aber versuchen, Perfektion zu erreichen "Ich hoffe immer noch, dass ich / Gedicht können Sie Lays Bild zu erstellen. "Creation-Prozess bleibt eine versteckte, schwer zu brechen, wie Malerei, die Zeit, um Farben mit dem Traumleben mischen müssen" in warmen Farben, versteckte Idee"

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 79

Ars poetica

mi-ar fi plăcut foarte mult să pot să pictez un tablou minunat, cu mișcări siderale, în culori călduroase, o idee ascunsă.

este foarte probabil că de-aș fi acel pictor abil mai abstract, cam subtil, mi-as dori îndârât să așez pictura să pot stăpâni comparabil, deslușit scriitura.

îmî rămâne speranţa că putea-voi crea un poem ce să poată așterne pictura ce-o doresc mult mai mult decât scriitura.

80 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Verbrannt poetisch

Ich hätte mir gewünscht stark Sie malen kann Ein wunderbares Bild, siderischen Bewegungen, heißen Farben, versteckte Idee.

es ist wahrscheinlich, als wäre das geschickte Maler werden abstrakt, ein wenig subtil, Ich wünschte, rückwärts Malerei sitzen Ich kann vergleichbar zu meistern entwirren Schreiben.

Ich hoffe immer noch, dass ich schaffen könnte ein Gedicht kann Lays Malerei was sie wollen viel mehr als das Schreiben.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 81

Mamei mele

vad viaţa ta, mamă, si sufletul-mi se năruie... ruine... cuprins sunt de dor, mamă, sa ies atotputernic din mine întru a ta mântuire.

Dumnezeu e prea bătrân sau neputincios să iţi facă vreun bine?

rămân eu, singur mugur al rodniciei tale cine știe dacă vreodată da-voi în floare? sufăr prea mult în rănile-ţi multe cât mi-aș dori să împlinesc speranţele-ţi mute!

aș face posibilul și imposibilul în locul tău, mamă, aș îmbătrâni, aţ muri, suferi și plânge; leacurile, fericirea ţi le-aș aduce le-aș așterne-nainte-ţi și ţi-aș spune uimit: pentru tine, mamă, pentru cât m-ai iubit!

e prea lung puţinul timp cât mi-a rămas de trăit.

82 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Meine Mutter

ich dein Leben, Mutter, siehe und mein Herz bröckeln ... Ruinen ...

Inhalte fehlen, Mutter, aus meinem allmächtigen erhalten Sie Ihre eigene Rettung.

Zu alt oder schwach, um ihr Gott ist etwas Gutes tun?

Ich bleibe allein Knospe Fruchtbarkeit Ihrer Wer weiß, ob ich jemals in der Blume geben? ich mehr leiden zu sehr in deine Wunden wie ich möchte zu bewegen Ihre Hoffnungen in Erfüllung gehen!

würden Sie für möglich, das Unmögliche zu machen, Mutter, ich alt werden, würde ich sterben, leiden und weinen; Kuren, sie würden Ihnen Glück bringen I Lay, bevor Sie und ich sagte fassungslos: für dich, Mama, für wie du mich liebst!

wie lange ist zu wenig Zeit ich noch habe, zu leben.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 83

CORNEL BALABAN Versurile domnului Cornel Balaban este o rană pe suflet şi când durerea persistă în artă , avem fiori de mare poezie. La albia sufletului lui luminat de un sentiment albastru, într-o nesfâşită înserare cu pietre preţioase ducând o luptă cu inerţia şi cuvântul, temeinicia şi trăinicia artei, dincolo de existenţa noastră.

*************************

Songtext Herr Cornel Balaban ist eine Wunde in der Seele, und die Schmerzen länger in der Kunst, schleicht wir poezie.La großen Bett zündete seine Seele ein Gefühl, blau, eine endlos Dämmerung Edelsteinen führen einen Kampf Trägheit Wort, Verdienste und Solidität von Objekten außerhalb unserer Existenz.

84 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

SONET

Eu nu voi fi nicicând un pesimist Iubesc doar chipul dulce de secară Al roţilor cuminţi, străvechi de moară Dar şi un lid divin compus de Liszt.

Şi bufniţa în fiecare seară Ce vine-n sentimentul meu cubist Şi-un cântec neştiut de nimeni, trist Care-a venit la mine să nu moară.

Şi chipul lumii-n fugă pe pământ Mereu, mereu cu visuri melifere El prea adesea crud, aproape blând, De aur şi de pleavă de mistere Ce naşte şi se scutură pe rând Într-un festin al vieţii ce nu piere.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 85

SONET

Ich werde nicht nie ein Pessimist zu sein Ich liebe einfach das süße Gesicht von Roggen Die Räder gut, alte Mühle Aber eine göttliche Deckel von Liszt

Und jede Nacht Eule Was ist mit meinem sentimental kubistischen kommenden Und ein Lied, niemand wusste, traurig Was kam, um mich nicht zu sterben

Das Bild von der Welt, nicht auf der Erde laufen Immer, immer mit Honig Träume Auch er oft grausam, fast sanft Gold-und Geheimnisse Rümpfe Geburt und etwas drehen In einem Fest des Lebens, das nicht stirbt.

86 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

BRUMA TOAMNEI ARGINTATĂ

Te-ai dus vară, primăvară Şi e numai drum de toamnă Aripile când ne-or frânge Anotimpurile, doamnă ?

Te-ai dus vară, primăvară Bruma toamnei argintată Peste noi se risipeşte Nu ne ceartă, nu ne iartă

Văd cocorul cum se duce Spune-mi oare mai revine ?

Inima tot mai săracă Te mai are doar pe tine

Până toamna s-o petrece Iarna va veni degrabă Şi se va sfârşi povestea Cu un moş şi cu o babă.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 87

FALL BRUMA Silber

Sie ging Sommer, Frühling Und es ist Winter-Straße Oder Flügel, wenn wir brechen Jahreszeiten, gnädige Frau?

Sie ging Sommer, Frühling Autumn Frost versilbert Verschwindet auf uns Wir kämpfen, wissen wir nicht vergeben

Crane zu sehen, wie es geht Erzähl mir keine intelligentere Renditen?

Herz immer schlechter Sie haben nur sich selbst

Von Herbst verbringt Der Winter wird nicht kommen Und am Ende der Geschichte Mit einem alten Mann und einer alten Frau.

88 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

DUNĂRE

Dunăre, reverşi din leagăn Peste Pontul Euxim Lacrimile Europei Cu al Evurilor chin

Doar lui Strauss culoare-albastră Lui Ivanovici un val Lui Jan Bart întotdeauna Sceptrul apei triumfal

Şi lui Teodoru numai Al ruginei tainic zvon Murmurând o rugăciune Pentru domnul Silion

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 89

DONAU

Donau reversible Schaukel Ponte Euxim Tears of Europe Mit den Kinnalter

Nur Strauss-blaue Farbe Ivanov eine Welle Jan Bart immer Wasser Zepter Triumph

Und seine einzige Takei Der Rost geheimnisvolle Gerücht Ein Gebet murmelnd Herr Silion

90 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

SFINXUL E RĂNIT – DAR NU DE MOARTE

S-au tot dus vestitele popoare Ce-au stârnit al lumii vechi Simun Dar rămân de-atunci nemuritoare Nopţi o mie una – cu Harun

Troia nu visase vre-un dezastru Muza nu-l născuse pe Homer Când Egiptul strălucea sub astru Şi algebra se năştea-n Sumer

Piramidele ne vor mai bate Greu misterul lor se va lăsa Sfinxul e rănit dar nu de moarte Şi-l priveşte drept în ochi pe RA

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 91

SFINXUL ist verletzt - ABER NICHT LEBEN

Sie gingen alle berühmten Menschen Was die alte Welt gerührt Simun Aber dann unsterblich bleiben Tausend und eine Nacht - Harun

Troy nie davon geträumt, eine Katastrophe Muse nicht in Homer geboren Als Ägypten unter dem leuchtenden Stern Und Algebra geboren wurde-n Sumer

Wir werden Pyramiden schlagen Schwierige ihre Geheimnis verlassen Sphinx ist verwundet, aber nicht tot Und gerade in den Augen der RA sieht

92 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

LUMINIŢA SĂCELEANU Poeta Luminiţa Săliceanu ne oferă triumful aşteptării în „liniştea blândă a serii”, unde, alături de aspiraţii şi visări, trăieşte drama omului contemporan: „Episoadele vieţii trec, rând pe rând,/ Fericire, iubire simţi doar trăind”. Poeta realizează cu diverse modalităţi ale ironiei mici capodopere ce reflectă realitatea dintr-o perspectivă interioară, conform personalităţii creatoare. Versurile descriu o anumită caracteristică a momentului, care există dincolo de împrejurările concrete la care se referă, realitatea s-a pierdut pintre metafore, ca în poezia „CLEPSIDRA”: “Oprindu-ne-o clipă la Masa Tăcerii,/Trecem îmbrăţişaţi printr-o Poartă de vis”

*******************************

Der Dichter gibt uns triumphieren Luminita Săliceanu warten im "stillen sanften Serie", wo, zusammen mit Hoffnungen und Träumen Leben der heutigen menschlichen Drama "früheren Leben Episoden, die wiederum / Glück, Liebe fühlen, nur leben". Poeta durchgeführt mit verschiedenen Arten von Ironie kleine Meisterwerke, die die Realität widerspiegeln Einblick intrioară nach personlităţii kreativ. Die Texte beschreiben ein Merkmal der Zeit, gibt es Umstände, die außerhalb der überdachten Beton Realität verloren Pintre Metaphern, wie in dem Gedicht "CLEPSIDRA": "Unterbrechen Sie einen Moment in unserer Tabelle der Stille, / Passing durch ein Tor Umarmung träumen ".

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 93

CLEPSIDRA

Nisipul din clepsidră se scurge–ncetişor, Rulează filmul vieţii în faţa tuturor, În rolul principal, te simţi emoţionat, Dar publicul te-aplaudă, eşti ovaţionat.

Se-ntâmplă, uneori, să fii şi criticat Critica e bună, aşa am învăţat, În timp ce un episod acum rulează Începe un altul, iar viaţa filmează.

Episoadele vieţii trec, rând pe rând, Fericire, iubire simţi doar trăind, Trăim, iubim, îmbătrânim împreună Alături mereu, ţinându-ne de mână.

Ne plimbăm pe alei, în liniştea serii, Oprindu-ne-o clipă la Masa Tăcerii, Trecem îmbrăţişaţi printr-o Poartă de vis, Cu un sărut, începe un zbor necuprins ,

Spre-un stâlp ce susţine un cer infinit, Coloana – clepsidră – cea făr’ de sfârşit.

De sus ne priveşte-atent, Regizorul În timp ce Brâncuşi semnează decorul.

94 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Sanduhr

Der Sand in der Sanduhr wird ncetişor-Laufen, Lauf Film das Leben vor allem In der Rolle, fühlen Sie sich aufgeregt, Aber die Zuschauer applaudieren Sie, jubelte Sie.

Es kommt vor, und kritisiert Kritik ist gut, so habe ich gelernt, Während eine Folge läuft jetzt Ein anderer beginnt und das Leben Filme.

Leben Episoden passieren, eine nach der anderen, Glück, Liebe zu fühlen nur leben, Wir leben, liebe, gemeinsam alt werden Das nächste Mal nimmt uns an der Hand.

Wir spazieren durch die Gassen im ruhigen Abend Anhalten für einen Moment unsere Tabelle der Stille, Wir gehen durch ein Tor Umarmung Traum Mit einem Kuss, ein Flug unverständlich

Für eine tragende Säule einer unendlichen Himmel, Column - Sanduhr - die Far-Ende.

Von oben schauen wir uns sorgfältig, Direktor Während Brancusi unterzeichnet Dekor.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 95

VIBRAŢIE

Sufletul meu vibrează la primul strop de ploaie care atinge caldarâmul încins, la frunza luată de vânt ce sărută pământul, din care a crescut copacul.

Inima mea tresare când soarele răsare blând sorbind lacrimile firelor de iarbă, când merge la culcare, în liniştea blândă a serii lăsând în urma lui stele şi vise.

96 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

VIBRATION

Meine Seele vibriert der erste Tropfen regen Berühren der heißen Pflaster, Blatt im Wind die Erde küssen, die Baum stieg.

Mein Herz pocht Wenn die Sonne aufgeht sanft nippen reißt Grashalme, wenn Sie zu Bett gehen die sanfte Stille des Abends hinter Sterne und Träume

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 97

DOINA COTFAS Naturaleţea cu care poeta îţi exprimă crezul artistic este deseori subliniată prin iscusinţa cu care ştie să exprime jocul emoţiilor, complexitatea trăirilor sufleteşti: “Căci suntem egali în creaţie;/Suntem orbi că nu vedem,/Surzi că nu auzim,/Dar nu suntem muţi ...” Alternarea de exclamaţii şi interogaţii retorice conferă un caracter profund emoţional: “ Ce?/Ai obosit vreodată când te-ai bucurat?/Nu crezi ca a venit Timpul Să ieși din pendulare?” Poeta are intuiţia, simţul imaginii unice, al cuvântului unic, singurul care se cere, care poate da sugestia necesară, poate reda idea care creează poezia, inefabilul ei, cuvântul unic, dar complex, cuprinzător şi de neînlocuit. **************************

"Denn wir sind gleich in der Schöpfung;/ Wir sind blind, nicht zu sehen / Tauben hören nicht, / Aber wir sind nicht dumm: Natürlichkeit, mit der der Dichter drückt ITII künstlerisches Credo ist oft durch die Geschicklichkeit, mit der er Emotionen Spiel cplexitatea spirituellen Erfahrungen auszudrücken hervorgehoben ... "Wechsel von Ausrufen und rhetorischen Vernehmungen stellt eine tief emotionalen Charakter:"? Was / Haben Sie jemals müde du genossen / Glaubst du nicht, während und aus der Schwing kam, dass "Dichter der Intuition, das Gefühl einzigen Bild, das Wort nur erforderlich, die Anregung geben kann, kann ncesară Idee spielen, um Poesie, ihre unaussprechliche Wort einzigartig, aber komplexe, umfassende und unersetzlich.

98 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Toate drumurile duc spre...Tine !

Nu-ţi căuta labirinturi ţesute, Pierdut în propria ta căutare și zbucium!

Admira creaţia măreaţă, Prin simplitatea ei.

Poti căuta o viaţă, În curtea vecinului?

Dar cauţi unde nu trebuie!

Dacă te oprești din căutat Și din zbucium, Vei vedea că ce-ai căutat o viaţă, Se află… în Tine!

Dă-ţi voie Să-l descoperi!

Când te opui vieţii Prin judecăţi și critici, Pierzi viaţa și chiar obosești, Mergând contra curentului Prin neiubire; Mai bine lasă pacea, Liniștea să curgă lin Prin Tine.

Ce? Ai obosit vreodată când te-ai bucurat?

Nu crezi că a venit Timpul Să ieși din pendulare?

Dacă vrei sa-l vezi pe Domnul, P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 99

Uita-te in ochii aproapelui.

Nu vezi că fiecare-i poartă chipul?

Ce-ai face pentru el Fă-o pentru ei!

Cu cea mai mare binecuvântare, Prin bogăţia inimii.

Gândul, Cuvântul Și fapta, Să-ţi fie cea mai mare rugăciune!

Omul nu binecuvântează Cu puterea omului!

Ci cu cea a Duhului; Căci suntem egali în creaţie; Suntem orbi că nu vedem, Surzi că nu auzim, Dar nu suntem muţi ...

Să criticăm!

Pășim printre sfinţi, Dar nu le simţim atingerea, Prin trecerea lor prin viaţa noastră, Din altă lume, În lumea noastră.

Păcat că voalul pe ochi, Îl avem prea gros, Și nu obsevăm că toate drumurile duc Spre Tine, Doamne!

100 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Alle Wege führen nach ... Sie !

Schauen Sie nicht Labyrinthe gewebt, In der eigenen Suche und Kampf verloren!

Bewundern Sie herrliche Schöpfung, Durch seine Einfachheit.

Sie können ein Leben lang suchen In der Nachbar ?

Aber auf der Suche an der falschen Stelle !

Wenn Sie aufhören, Und im Kampf , Sie werden sehen, dass , was Sie für ein Leben auf der Suche Ist ... Sie !

Lassen Sie sich Lasst uns herausfinden !

Wenn Sie das Leben wider Durch Versuch und Kritik Sie verlieren das Leben und noch müde , Gegen den Strom Durch ungeliebten ; Stattdessen wollen wir Frieden, Friedens gleichmäßig fließen Durch Sie .

Was? Haben Sie jemals müde Sie genossen ?

Glauben Sie, dass die Zeit gekommen ist Raus aus der schwingenden ?

Wenn Sie den Herrn sehen wollen, P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 101

Schauen Sie in den Augen der Nachbarn.

Siehst du nicht, dass jeder trägt das Bild ?

Was haben Sie mit ihm gemacht Tun Sie es für sie!

Der größte Segen , Der Reichtum des Herzens. dachte , Wort Und Tat, Lassen Sie mich das größte Gebet sein !

Man segnet Mit der Kraft der Mann!

Aber mit dem Geist ; Denn wir sind gleich in der Schöpfung ; Wir sind blind wie nicht zu sehen, Taub , nicht zu hören , Aber wir sind nicht in Bewegung ...

Zu kritisieren !

Wir gehen unter den Heiligen , Aber fühlen sich nicht berühren, Durch die Übergabe durch unser Leben Aus einer anderen Welt In unserer Welt .

Schade, Auge Schleier , Wir haben zu dick , Wir bemerken, dass nicht alle Wege führen Für Sie Gott !

102 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

A căzut din cer o muză

A căzut din Eden Un înger și mă caută grăbit Să-i deschid Fereastra ce duce la inima mea!

Să cred că a greșit destinaţia?

Mă las, amagită Mă las copleșită, De mireasma ce iese din aripa sa.

Oare am înnebunit cumva?

Oare mai sunt copil să cred în povești Cu zâne și stele?

Oare e necuprinsul mai mult Ca neantul? Și-a coborât scara sa, La picioarele dintre nori?

Nori călători Ce-s gânduri lăsate, La pasul Timpului; Și mă caută de zor...

Eu care stau pe-o stâncă Și filtrez doar din zbor, Necuprinse poeme, Ce le privesc în culori!

O! Mi-ai dat doar un strop din marele Strop, Din lumina Ta, Dar dacă-mi dai mai mulţi stropi!

Ce ma fac?

Ar zice familia, Că nu mai sunt Eu Și ar strica liturghia.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 103

- Nu te mai înţeleg...

Ieri erai Mamă, soţie și fiică; Ce lucrai de zor ca o ...furnică!

Azi...

Ești...

Visătoare cu capul in nori!

Cine esti Tu...de fapt?

Blestem? Sau odisee...

Pierdută-n mister...

Gata!

M-am saturat!

Strigă muza!

Ori treci la treabă, Ori...

Am plecat!

104 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Er fiel vom Himmel eine Muse

Er fiel von Eden Ein Engel und ich gehetzt aussehen Wir öffnen Fenster, die zu meinem Herzen!

Falsche, um diese Ziel zu denken?

Ich gehe, getäuscht Ich lasse überwältigt, Der Duft tritt aus dem Flügel.

Habe ich verrückt, oder was?

Sind sie Kind in Geschichten zu glauben Mit Feen und Sterne?

Ist es unverständlich, Wie das Nichts?

Er stieg die Leiter, Am Fuße der Cloud?

Wolken Reise Was bleibt, Gedanken, In Schritt Zeit; Und ich eifrig auf der Suche ...

Ich bin auf einem Felsen sitzen Filtern nur Flug Inklusive Gedichten, Was sie betrifft in Farbe!

O! P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 105

Sie gab mir nur einen Hauch von der großen Streichriemen, Ihr Licht, Aber wenn Sie mir mehr Splatter zu geben!

Was kann ich tun?

Er sagt Familie Da ich nicht mehr Und es tat weh Liturgie.

Ich verstehe Sie nicht ...

Gestern waren Sie eine Mutter, Frau und Tochter; Was eifrig arbeitet als ... Ameise!

Heute ...

Sie ...

Dreamy Kopf in den Wolken!

Wer sind Sie wirklich ...?

Fluch? Oder Odyssee ...

Lost-n Geheimnis ...

Fertig!

Ich bin müde!

Shout Muse!

Oder gehen Trabant Oder ...

Ich verließ!

106 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

IOAN ADRIAN TRIFAN Ioan Adrian defineşte opera drept o frământare interioară, relevantă pentru misiunea artistului: „De la ideea de idee/Care-i în plan idealist;/cel mai bine e să fie dualist” Interogaţiile retorice „Ce poate fi interesant?”, „Dar e interesant, nu?” transfigurează realitatea, creează un univers total diferit de concret în care autorul a reuşit să facă „o religie/sau de la budism, islam,/ creştinătate.” Toată bogăţia de gânduri şi senimente trăite de aut se materializează în „ideea de idee” demonstrând că orice lexem are o forţă de comunicare extrem de profundă. Pe de altă parte, ambiguitatea formulării lasă să se înţeleagă că nimic nu e durativ, ci doar obsesiv, asemeni strigătului dureros al lebedei spre asfinţit: “E strigăt în pustie/Reactualizat la zi.”

****************************** John Adrian definiert Arbeit als innere Unruhe, die Mission des Künstlers: "Von der Idee zur Idee /;/ Was idealistischen Plan ist am besten, dualistischen sein" rhetorische Verhöre "Aber es ist" Was könnte interessant sein? "interessant, nicht wahr? "verklärt die Wirklichkeit schafft ein völlig anderes Universum aus Beton, in dem der Autor hat es geschafft, eine zu machen" Religion / oder Buddhismus, Islam / Christentum. "All die Fülle der Gedanken und Erfahrungen der aut senimente materialisiert" Idee Idee "deonstrând dass

jede

Lexem

hat

eine

sehr

tiefgreifende

Macht

der

Kommunikation.

Auf der anderen Seite, die Mehrdeutigkeit des Wortlauts macht deutlich, dass nichts von Dauer ist, aber obsessive, quälend Schrei wie der Schwan in der Abenddämmerung: "Es ist Schrei in der Wildnis / aktualisiert den Tag." P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 107

INTENSITATE

Nimic nu e în urmă, Nimic nu e înainte Şi totul se rezumă La clipe prea nesfinte.

Nu e nici foc în vatră, Nici apă în fântână, Nici tâlc nu-i în şaradă, Nici geamăt la ţâţână.

E doar un vânt fulgerător Ce viscoleşte iarba, Ca muntele cel gânditor Ce-şi scormoneşte barba.

E-o stingere fără lumină, Un maraton fără popas Când după clipa cea nebună Nu-i urmă de regret în glas.

E doar ce-ar fi putut să fie, Ce-a fost şi nu va fi, E strigăt în pustie Reactualizat la zi.

108 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

STÄRKE

Nichts vor Nichts ist vor Und es kommt alles In Augenblicken zu unheiligen.

Es gibt kein Feuer im Kamin, Kein Wasser in den Brunnen, Ohne Bedeutung ist nicht in Scharaden Weder das Scharnier Stöhnen.

Es ist nur ein Windblitz Welche viscoleşte Gras Als Berg der Denker Was und kramt Bart.

E-Aussterben ohne Licht, Ein Marathon ohne anzuhalten Als nach dem verrückten Moment Nicht Spur von Bedauern in der Stimme.

Es konnte einfach nicht sein, Was war und sein wird Er ist in der Wüste zu weinen Wird täglich aktualisiert.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 109

INTERESANT

Ce poate fi interesant?

Sau fortuit, abstract, bizar : chiar indescifrabil, intangibil, neînţeles, inoportun, impropriu sau sumar iete că n-am habar.

Dar e interesant, nu?

Plecând de departe-totul poate fi interesant.

Să zicem de la o religie sau de la budism, islam, creştinătate sau mai bine de la universalitate.

De la principiul prim care-i materialist.

De la ideea de idee Care-i în plan idealist ; cel mai bine e să fie dualist.

De la Aristotel, Seneca, Platon, vechii chinezi, mesopotamieni ori nilici egipteni până la pragmaticii americani 110 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

ori până la un Kant, Freud, Jung sau Schopenhauer. Până aici parcă poate fi ceva interesant.

Dar, să vezi că nu-i aşa.

Azi se pare că nimic Nu e interesant. Ciudat!

Ciudat, dar e interesant.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 111

WISSENS

Was interessant sein könnte?

Oder Zufall, abstrakt, bizarr: noch zu entziffern, immateriell, unverständlich, unangemessen unsachgemäß oder Zusammenfassung iete, dass ich keine Ahnung habe.

Aber es ist interessant, oder?

Auch in Zukunft alle kann interessant sein.

Lassen Sie uns sagen, die Religion oder Buddhismus, Islam, Christentum oder besser Universalität.

Das erste Prinzip was ist materialistisch.

Die Idee der Idee Was ist der Plan Idealist; es ist am besten dualistischen sein.

Aristoteles, Seneca, Plato, alten Chinesen, Mesopotamier mal nilici Ägypter von amerikanischen Pragmatiker 112 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Zeiten bis zu Kant, Freud, Jung oder Schopenhauer. bisher wenn es vielleicht etwas interessant sein.

Aber um zu sehen, dass huh.

Heute scheint es, dass nichts Es ist interessant. Sonderbar!

Seltsam, aber es ist interessant.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 113

DANIELA TIGER Daniela Tiger vine cu un nou registru poetic, specific secolului al XXI-lea, trăiri ce şi-au pus amprenta asupra întregii creaţii. Aş defini poezia Danielei Tiger o aventură a cuvântului în care eul liric încearcă să se cunoască prin expresivitatea limbajului şi printr-o viziune cu totul inedită asupra cuvântului: „al paşilor pustii/risipit legământ pe-altarul/de granit/al timpului alungat în ecoul îngrădirii” Cuvintele capătă materialitate, „modelează lacrimile clipelor/transformându-le în flori de suflet”, şi formează un tot indestructibil, al sentimentului profund de extaz: „apoi râde înfierbântat de metamorfoza/dulce a pustiului din soarele”. Creaţia constiuie calea fundamentală de pătundere în misterele universului, căci aşa cum nota poeta, „adânc surâs din picături de stele” ************************* Daniela Tiger kommt mit einer neuen poetischen Register, insbesondere des einundzwanzigsten Jahrhunderts, welche Erfahrungen haben die ganze Schöpfung beeinflusst. Ich definiere Poesie Tiger Daniela Abenteuer, in dem das Wort lyrische Ich versucht, die expressive Sprache kennen und drucken eine ganz ursprüngliche Vision auf dem Wort "Kinder der Schritte / pe-altarul/de Bund verstreut Granit / Echozeit-Verfolgung Containment "wird Materia Worte" Modelle Tränen Momente / Blumen um sie in der Seele "und bilden eine unzerstörbare, das tiefe Gefühl der Glückseligkeit", lacht dann erhitzt Metamorphose / süßes Kind von der Sonne "Schöpfung constiuie grundlegende Art und Weise pătundere die Geheimnisse des Universums, für so Dichter Note "Lächeln der tief fällt aus" 114 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

FLORI DE SUFLET

reziduuri meteorice din aripi arse în purgatoriul ignoranţei cenuşii străbat pădurile astrale să nască îngeri cu feţe zâmbitoare gropari ai declinului picat cu ceara păcatului oprind hora universului modelează lacrimile clipelor transformându-le în flori de suflet.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 115

BLUMEN DER SEELE

Sturm Schutt Flügel verbrannt Unwissenheit im Fegefeuer grau Quer Wälder Astral gebären Engel Smiling Faces Totengräber des Niedergangs versäumt, Sünde zu suchen Stoppen Tanz Universum Modelle Tränen Momente indem er sie in Blumen der Seele.

116 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

COMUNIUNE

adânc surâs din picături de stele urcând în formă tristă de sărut descătuşează mişcarea universului de foc al paşilor pustii risipit legământ pe-altarul de granit al timpului alungat în ecoul îngrădirii creând lumină din nelumină agăţat de nestinsă sortire mişcă constelaţii la graniţa credinţei alungă galaxii de nisip în clepsidra albastră dintre spaţiu şi orgolii dansând pe fire de nori apoi râde înfierbântat de metamorfoza dulce a pustiului din soarele cel de dincolo de trup şi ceruri.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 117

COMMUNION

Lächeln der tief fällt aus kam in der traurigen Gestalt Kuss befreiende Bewegung des Universums feurig von Schritten Kinder verstreut Bund-Altar Granit wird die Zauberzeit in Echo Haltung schaffen, Licht in die dunkle Sortieren unstillbaren Hänge Konstellationen verschieben die Grenze des Glaubens treibt Galaxien Sand der blaue Sanduhr von Raum und Stolz tanzt auf Wolken Themen dann erhitzt, Lachen Metamorphose süßes Kind von der Sonne über die Körper und Wachse.

118 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

LILIOARA MACOVEI Lilioara Macovei exprimă o viziune nouă asupra dscoperirii eului liric, a cunoaşterii în sine, presupunând mai multe ipostaze, pornind de la entuziasmul iubirii, o speranţă iluzorie, ce se dovedeşte neîmplinită: „Te rog, hai, să nu mai plângem/după vântul strângător de ploi,/frunze şi amintiri de vară!/Mai bine ne căsătorim/păzindu-ne solitudinea reciproc!”. Metafora „Am alergat după tine dimineaţă,/cu fluturii albaştri în palmă” sugerează elanul zborului interior, înălţarea sufletului spre extazul iubirii şi teama de deziluzie, exprimată prin motivul oglinzii.

Poeta transferă iubirea în taina universală, ce se aşteaptă să fie descoperită: „Dar, eu tot din cupă te voi bea,/Să-ndepărtez mâhnirea...”

************************************

Lilioara Macovei drückt eine neue Vision dscoperirii lyrisch, Selbsterkenntnis, angenommen, viele Aspekte, von der Aufregung der Liebe, der Hoffnung, die unerfüllt illusorisch erweist: "Bitte kommen Sie, nicht zu trauern / der Wind Sammler Die regen / Blätter und Sommer-Erinnerungen! / Bessere heiraten / bewachen unsere gemeinsamen Einsamkeit "Metapher" Ich rannte nach Morgen / blaue Schmetterlinge in der Hand ", schlägt fliegenden Elch innen înîlţarea Seele Ekstase der Liebe und Angst Enttäuschung wegen der Spiegel ausgedrückt. Poeta heimlich übertragen universelle Liebe, die erwartet wird, verraten: "Aber ich bin immer noch in der Tasse Ich werde weit entfernt von Kummer trinken / ..."

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 119

DE DRAGOSTE

Am alergat după tine dimineaţă, cu fluturii albaştri în palmă Mi-am ars tălpile cu maci roşii şi-am plâns a mia oară de dor fără să-ţi pese de frământarea mea.

Am alergat în amiezi înălbite prividu-mi oboseala în oglinda verde de iarbă iar tu, neprihănitule, nu te-ai mai destăinuit cu nici o sfială.

Am poposit în amurgul curgător de portocaliu obraznic, Mi-am unit mâinile a rugăciune uitând că ochii se bulbucau de-atâta diamant pe gene şi sufletul se îneca de sângele inimii ruptă în patru mii de nedumeriri.

Mă uită şi răcneşte spărgându-mi tot ce-a mai rămas din conturul meu de încremenită.

Reîntoarcerea mea în iarbă Nu te doare, nu te bucură, nu te-alintă Dar, eu tot din cupă te voi bea, Să-ndepărtez mâhnirea...

-Bună dimineata, iubirea mea!

120 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

LIEBE

Ich lief nach dem Morgen blaue Schmetterlinge in der Hand Ich brannte meine Füße mit roten Mohnblumen Ich weinte und verpasste den tausendsten Mal ohne sich um meine Kneten.

Ich lief die Nachmittage gebleicht Ich prividu Müdigkeit Spiegel grünen Gras und du, rechtschaffen, Darf man nie ohne Scheu anvertraut.

Wir kamen in der Dämmerung laufen orange frech I sich die Hände zu beten vergessen, dass seine Augen quollen aus so viel Diamant Wimpern Blut und Seele Herz Ertrinken in viertausend Verwirrungen gebrochen.

Ich schaute und Brausen erschüttern mich, was übrig bleibt Meine Konten eingefroren.

Meine Rückkehr nach Gras Nicht zu verletzen, nicht in den Genuss, nicht streicheln Aber ich bin immer noch in der Tasse Ich werde trinken Um Abstand von Trauer ...

-Guten Morgen, meine Liebe!

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 121

IUBIRE ÎN TOAMNĂ

Am zăbovit în răsărit de soare tomnatic scăldându-ţi chipul în cupa cu rouă de dalie roz şi sărutându-ţi obrajii cu miros de struguri albi mi-am dorit somn bun pe patul cu cătăline dar, m-ai strigat că au venit fluturii catocala şi încă nu ştiai dacă în vis mi-erai mireasă eternă. În doru-ţi propriu , de-al meu aprins m-ai luat de mână în călătoria duală arătându-mi floarea de lotus, ai uitat?

Nebuno, cu privirile ceţoase îndreptate spre cana cu must, aşteaptă-mă, să muşc şi eu din taina pâinii, apoi, vom juca horele în ritm de toamnă! Ţi-am căutat sânii înveliţi în flori de hortensii şi ai strigat că toţi copacii stau încă în picioare prinşi de păsări şi cer.

Te rog, hai, să nu mai plângem după vântul strângător de ploi, frunze şi amintiri de vară!

Mai bine ne căsătorim păzindu-ne solitudinea reciproc!

122 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Liebe im Herbst

Ich blieb in der herbstlichen Sonnenaufgang Baden Ihr Gesicht in der Tasse mit Tau rosa Dahlie und küssen die Wangen und Riechen weißen Trauben Ich wollte gut schlafen auf dem Bett mit Catalina aber du hast mich gerufen, dass Schmetterlinge kamen Catocala und immer noch nicht wissen, ob der Traum waren meine ewige Braut.

In Ihrem eigenen Unterhaltung, leuchtet mir nahm mich an der Hand zwei Tages Lotusblüte zeigt mir, schon vergessen?

Sie verrückt, mit feuchten Augen gerichtet zu Becher Wein, Warte auf mich, ich beiße das Geheimnis von Brot, dann spielen wir Hore reichen Herbst!

Ich suchte Brüste in Blumen verpackt Hortensien und Sie schrie, dass alle Bäume stehen noch gefangene Vögel und Himmel.

Bitte kommen Sie, nicht zu trauern durch die Erhöhung Wind regen Blätter und Sommer-Erinnerungen!

Besser heiraten Bewachung unserer gemeinsamen Einsamkeit!

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 123

LILIANA NARCISA FARCAŞ În lirica sa, Narcisa Farcaş surprinde, concomitent, generalul, dar şi particularul, eul săi liric devine, la un moment dat, eul receptorului: „Fiecare din noi are/O cameră cu linişte/Acolo adunăm cutiile cu timp pierdut/Acolo ne tăcem neputinţele”. Expunerea lirică a poetei

transimite şi idei legate de raportul creaţie-creator, om-univers: „Flori din

silabe/Îşi culcă trupul”. Natura şi creaţia sunt două simboluri ale eternului, iar poeta recuoaşte condiţia tragică a celui care nu reprezintă decât o parte infimă din acest univers: „Sufletele lor lipite de cuvinte/Aşteaptă trezirea în muguri”. Concluzia poeziei ar fi că dramatismul creatorului provine din perisabilitatea sa: „Timpul a lăsat acolo toiagul veacurilor trecute”.

***************************************

In seiner Poesie, Narcisa Farcaş Überraschung, gleichzeitig, allgemein, und insbesondere, wird seine lyrische Ich, an einem gewissen Punkt, selbst Empfänger: "Jeder von uns hat / Ein ruhiges Zimmer / Es montieren Boxen für verloren / wo wir schweigen Gebrechen "Kupfer-oder Belichtungs Lyriker und Ideen der Berichtserstellung-Schöpfer, MannUniversum:" Blumen der Silben / seinen schlafenden Körper "Natur und Schöpfung sind zwei Symbole des Ewigen und tragischen Dichter recuoaşte vorausgesetzt, dass nicht mehr als ein Ziel Buyer `s unbedeutend in diesem Universum:" Ihre Seelen stecken Wörter / Warten wecken Knospen Schlussfolgerung wäre, dass dramatische Dichtung kommt von verderblichen seinem Schöpfer: "Restzeit gibt vergangenen Zeiten Personal"

124 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Oameni şi anotimpuri

Albe flori aduce vântul dinspre ştiutul ţinut al iubirii Trec cocori de ieri pe cerul de acasă A nopţii casă de veacuri aşază la masă luceferi Veri pe sub ziduri de stejari Împletesc hainele de toamnă ale pământului La şezătoare coboară şi conuri de brad Vor să scrie pe firele de iarbă De la rădăcini către soare Despre oamenii care spală veşmintele zilelor În apele adânci ale nopţilor Şi se odihnesc apoi pe malurile de dincolo de anotimpuri (Tu,floare care creşti în fiecare dimineaţă Din rădăcini de vorbe Te aşezi în paturile lor învăluite în ceţuri şi nelinişti)

După ce îşi curg lăuntricele ploi de iluzii Peste nepăsarea întinsă la masa de joc a zarurilor oarbe Oamenii se aşează la poarta cu braţele vopsite de degetele apusului Timpul a lăsat acolo toiagul veacurilor trecute L-a încrustat cu păsări de lut ars Şi a învăţat oamenii să îşi picteze Vălul trecerii către căruntele voci ale toamnei În culori de roşu şi alb

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 125

Când cocorii povesteau toate acestea Ceasul cu patru arătătoare îmbrăţişa ore târzii Sfeşnicul aprins de vaietul viorilor de sub rădăcinile cuvintelor Încă mai ardea pe pleoapa lunii În casa de pe malul stâng al fluviului dormea năvodul Iar pescarul îşi legăna în nisip luntrea spartă, Peticită cu valuri împietrite în crepusculul uitării de sine.

126 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Menschen und Jahreszeiten

Weiße Blumen bringen Wind aus dem Land der Liebe bekannt Gestern hat der Himmel Kräne Hause gehen Eine Nacht Haus sitzt am Tisch Jahrhunderte sterne auf Veri unter Eichenwände Ineinander verschlungen Herbst Kleidung der Erde Bei den Bienen nach unten und Tannenzapfen Sie schreiben auf dem Rasen Von den Wurzeln bis in die Sonne Über Menschen, die Kleidung zu waschen Tagen Die tiefen Gewässer der Nächte Und dann am Ufer ruhen über Jahreszeiten (Sie Blume, die jeden Morgen wächst Wurzel Worte Sie sitzen in ihren Betten in Nebel gehüllt und Ängste )

Sobald sie Illusionen Niederschläge fließen lăuntricele Über die Gleichgültigkeit auf dem Tisch der Würfel blinde liegen Die Menschen sitzen an den Gate- Arme Finger gemalt Sonnenuntergang Restzeit gibt vergangenen Zeiten Personal Haben Sie einen Ton eingelegt mit Vögeln Und lehrte die Menschen zu malen Veil Verlagerung auf Stimmen der Herbst căruntele Die Farben rot und weiß P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 127

Wenn redete alle diese Krane Sehen Stunden später umarmen Zeigefinger Candlestick leuchtet Violinen Jammern unter den Wurzeln der Wörter Noch auf dem Deckel des brenn Das Haus am linken Ufer des Flusses geschlafen Netto Und sie in den Sand Boot Fischer gebrochen wogen Gehärtete Patches Wellen in der Dämmerung Selbstvergessenheit

128 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Nichita şi cuvintele

În ploaie, melc ud Lângă o pară galbenă Frunză ruginie Pe masa plictisită de octombrie Casă de vacanţă aşteptând O paiaţă din conuri de brad Pene de barză Prin iarba uscată

Doi ficuşi Lângă uşa de la intrare Cărţi de joc Împrăştiate pe podea În colţ picoteşte vaza înaltă Cu papura morocănoasă în braţe Cinci trandafiri S-au întins lângă şemineu Felul lor de a-şi trăi liniştea Deschide uşa către vara trecută

Bufniţele înţeleg sensul Acelor de ceasornic De pe faţa lunii În camera cu trandafiri Nichita scrie un roman Zeama de pepene P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 129

Se scurge încet Lângă ceaşca de cafea Luminile verzi din ochii tăi Au scris basmele Din cutia mea de nuc

Pe statuia de lemn Din camera de scris romane Visează un fluture Un trandafir a plecat Cu două cuburi de gheaţă Din paharul rubiniu Din câte stiu eu, tu eşti singur Fără maluri, fără cuvinte, fără umbre Fără valuri din care să curgă nelinişti

Preţul unui cuvânt este imens În camera cu linişte Fiecare din noi are O cameră cu linişte Acolo adunăm cutiile cu timp pierdut Acolo ne tăcem neputinţele Covor din scoarţa de copac Întins lângă statuia de ceară a nopţii Simţi cum în adâncuri, Mai jos de rădăcini Sufletele lor lipite de cuvinte Aşteaptă trezirea în muguri 130 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Puiul de acvilă se odihneşte Pe covorul din scoarţă de copac Ieri mi-a povestit că a dormit O noapte În cortul pictorului de stele În ochii lui Sunt ţesute frunzele de stejar Pe care vântul împleteşte Clipe de albă singurătate Şi le aşază la gâtul Dimineţilor de iarnă

Cei patru trandafiri Au luat cărtile de joc Acestea au ghicit viitorul Pentru fiecare din petalele lor Casa unde vor locui umbrele lor Doarme pe marginea unei cascade

Nichita aşteaptă cuvintele În faţa porţii de stejar În înţelepciunea luminii Nichita aşteaptă timpul Viorii de gheaţă Care cântă cântecul Fluturilor ce se întorc în munţi

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 131

Prinţesa desculţă din oraşul erorilor Vinde adieri de vânt din palmele verii Vânzătorii de viori urmăresc rotirea ceasului În timpul viorii de gheaţă Nichita şi cuvintele Îşi lunecă trecerea În jurul mesei plictisite de octombrie Flori din silabe Îşi culcă trupul Lângă statuia de ceară a nopţii.

132 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Nikita und Worte

Die regen eingeweicht Schnecke In der Nähe eines Look gelb Blattrost Auf dem Tisch gelangweilt Oktober Ferienwarte Ein Clown aus Tannenzapfen Stork Federn Trockenes Gras

Zwei ficus In der Nähe der Haustür Spielkarten Auf dem Boden verstreut In der Ecke picoteşte hohe Vase Mit mürrischen Ansturm auf die Arme Fünf Rosen Sie streckten den Kamin Die Art, wie sie leben, ihr Schweigen Öffnen Sie die Tür , um im letzten Sommer

Eulen verstehen die Bedeutung Im Uhrzeigersinn Angesichts In dem Raum mit Rosen Nikita einen Roman schreiben Wassermelone Saft P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 133

Trickle aus Nahe Tasse Kaffee Grüne Lichter in deinen Augen Sie schrieben Geschichten Aus meiner Box aus Nussbaum

Die Holzstatue Aus Ihrem Schreiben Romane Dream a butterfly Eine Rose links Zwei Eiswürfel Ruby- Tasse So weit ich weiß, das sind Sie ein Keine Banken, keine Worte , keine Schatten Ohne fließenden Wellen der Unruhe

Der Preis für ein Wort ist riesig Der Ruheraum Jeder von uns hat Ein ruhiges Zimmer Es sammeln Boxen Injury Es Gebrechen wir schweigen

Teppich Rinde Liegen neben einer Wachsfigur bei Nacht Er spürte die tiefe , Unterhalb der Wurzel Ihre Seelen stecken , um Wörter 134 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Warten Erwachen Knospen

Baby- Adler ruht Teppich der Rinde Gestern hat er mir gesagt, dass er schlief Eine Nacht Tent Malerstars In seinen Augen Eichenlaub gewebt Der Wind verflochten Weiß Momente der Einsamkeit Und legt sie in den Hals Wintermorgen

Die vier Rosen Sie nahmen das Kartenspiel Diese Assistenten Für jede ihrer Blütenblätter Das Haus , wo sie ihren Schatten leben Er schläft auf dem Rand eines Wasserfalls

Nikita erwartet Worte Vor dem Gate Oak Die Weisheit des Lichts Nikita Wartezeit Ice Violine Wer singt das Lied Schmetterlinge Rückkehr in den Bergen P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 135

Barfuß Prinzessin von Stadt -Fehler Verkaufen Palmen Sommerbrise Verkäufer Violinen Drehen Uhr beobachten Während Eis Violine Nikita und Worte Er rutschte Gang Rund um den Tisch gelangweilt Oktober Blumen von Silben Er schläft Körper Nahe Wachsfigur der Nacht.

136 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

ANCA POPESCU Poezia Ancăi Popescu păstrează adresarea către un public larg, prin accesibilitatea sa, prin folosirea prozodiei tradiţionale şi prin grija pentru formă.

Versurile cu o mare încărcătură filozofică privind scurgerea ireversibilă a timpului, de care poeta este conştientă şi de acea tristeţea şi nostalgia sunt profunde şi foarte sugestive: „Ca un şirag de perle s-au adunat iar anii,/pe-o plajă pustiită de-un legământ în van.” Interogaţia retorică exprimă regretul eului liric pentru trecerea implacabilă a timpului fericirii, sugerând amărăciunea prezentului: „Te-am cunoscut eu oare/la margine de vis, de zbucium pe pământ?” Versurile constituie un adevărat strigăt sfâşietor al eului poetic pentru neputinţa de a mai trăi efemeritatea fericirii. **************************** Anca Popescu Poesie behält einen Appell an ein breites Publikum durch seine Zugänglichkeit, mit traditionellen Prosodie und Sorge für Form. U-beladenen philosophischen Texte auf dem Leck irreversible Zeit, die der Dichter bekannt ist und dass Traurigkeit und Nostalgie sind tief und sehr suggestiv: "Wie eine Perlenkette gesammelt und Jahren / an einem einsamen Strand einer . Bund in vain "Verhör lyrischen Rhetorik bedauert die unerbittliche Lauf der Zeit Glück, was darauf hindeutet, Bitterkeit:" Ich wusste, dass ich nicht / der Rand der Traum, der Kampf auf der Erde ", die Texte sind ein Schrei Advar sfâşietor von? poetische selbst für mehr Live-Unfähigkeit ephemere Glück.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 137

Uitare

Ca un şirag de perle s-au adunat iar anii, pe-o plajă pustiită de-un legământ în van privesc în zări brăzdate de amintiri deşarte, ce mângaie uitarea, ca spicul într-un lan.

Încerc să-ţi aflu chipul pictat în umbre-agale, să-ţi recompun profilul, deşi-ai plecat demult, şi ma trezesc plângând. Te-am cunoscut eu oare la margine de vis, de zbucium pe pământ?

Mi-s buzele uscate şi ochii fără lacrimi mi-e trupu-atât de greu şi sufletul pustiu nu mai astept nimic, mă adâncesc în patimi din rotocoale albe, pe cerul albastrui.

138 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Vergessen

Wie eine Perlenkette gesammelt und Jahr, an einem einsamen Strand des Bundes in van suchen vergeblich Erinnerungen gestreift Horizonte, vergessen, dass diese streicheln Ohr in einem Feld.

Der Versuch, Ihr Gesicht gemalt langsam Schatten, Ihrem Profil wieder zusammenzusetzen, obwohl Sie schon lange nicht mehr, Ich wache auf und weint. Ich wusste, dass ich nicht der Rand der Traum, der Kampf auf der Erde?

Ich habe trockene Lippen und Augen ohne Tränen trupu meine Seele so hart und Wildnis erwarte nichts, vertiefte ich die Leidenschaft die weißen Kreise am blauen Himmel.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 139

Tocuri de 15’

Noaptea se lasă peste luna de foc... felinarul se-aprinde frivol este roşu, ca rujul obraznic şi desu-ul minuscul din dantelă, cambrat peste trupul muncit al femeii cu suflet strivit de atâtea griji pentru ziua de mâine.

O poza alb-negru pe trotuarul pustiu surprinde o umbră pe tocuri de 15’ cu rochie scurtă, trăgând din tigară încă un fum inainte de rolul primar în esenţă, ce oferă plăceri efemere, umane şi simple celor ce pot muri zi de zi, celor ce vor sa-şi uite destinul, doar pentru un număr pe bani.

140 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Rahmen 15 '

Übernachtung Feuer Blätter über den Mond ...

Laternenlichter sind frivol ist rot, desu Lippenstift frech und der kleine Spitze, gewölbt über den Körper der Arbeit Seele der Frau zerquetscht so viele Sorgen für morgen.

Ein Schwarz-Weiß-Bild auf dem Bürgersteig leer fängt einen Schatten auf den Fersen der 15 ' mit kurzen Kleid Ziehen an der Zigarette noch rauchen, bevor Rolle Primär Wesentlichen mit Freuden ephemere menschlich und einfach diejenigen, die jeden Tag sterben kann diejenigen, die ihr Schicksal vergessen wollen Bargeld nur Zahlen.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 141

RODICA CONSTANTINESCU Poeta îşi exprimă direct sentimentele de tristeţe metafizică, de nostalgie, într-o gamă ascendentă, mergând de la melancolie la nefericire: „Naivi tot încercăm, luptăm zadarnic/Să fim stăpânitori pe scena sa.” Poeta-copil evocă, din perspctiva maturităţii încărcată de tisteţe profundă şi dezamăgire, nelinştea, tânjind după prietenia sinceră, aşa cum reiese din mărturisirele pe care le face copiului: „Revino dragul meu copil/La casa ta şi-a noastră vieţuire”. Versurile constituie un advărat strigăt sfâşietor al eului poetic pentru neputinţa, imposibilitatea de a ai trăi şi simţi bucuria copilăriei: „Te-ai dus străin şi oropsit,/Spre alte zări, necunoscute”. Poeta trăieşte cu aceeaşi intensitate cele două valori ale timpului: trecut şi prezent.

*********************************** Der Dichter drückt Gefühle von Traurigkeit direkten metaphysischen Sehnsucht in einem breiten Boden, von Melancholie und Traurigkeit: "Naive halten versuchen, vergeblich kämpfen / wir Meister werden auf der Bühne." Poet-Kind erinnert an die Fälligkeit perspctiva tisteţe geladen tiefe Enttäuschung nelinştea, die Sehnsucht nach prieteia aufrichtig, wie in mărturisirele macht, die Kinder gezeigt: "Komm mein liebes Kind / bei Ihnen zu Hause und unser Leben" Texte sind eine herzzerreißende advăratstrigăt Ego poetc für Impotenz, Unfähigkeit zu leben und SMTI Freude an der Kindheit: "Sie ging fremd und verloren, / für andere Horizonte, unbekannt" Poeta Beutel mit der gleichen Intensität der beiden Werte der Zeit: Vergangenheit und Gegenwart.

142 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Copile drag

Copile drag pe unde eşti Pe ce cărări fără de soare, Prin ce hăţişuri rătăceşti Nu o veste, nici scrisoare.

Tu ai plecat mult prea departe Să-ţi schimbi destinul amărât, Nu ai cu tine decât sfânta carte Ce îţi alină dorul de pământ.

Te-ai dus străin şi oropsit, Spre alte zări, necunoscute Şi ai plecat distrus şi răvăşit Simţindu-mi plânsul pe tăcute.

Mă rog în taină tremurând La Maică să te ocrotească, În miez de noapte suspinând Rog îngerii să te păzească.

Revino dragul meu copil La casa ta şi-a noastră vieţuire, Aici n-ai să mai fii umil Noi dăruindu-ţi doar iubire.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 143

Nette Kinder

Nette Kinder, wo Sie sind Was für Wege ohne Sonne Wie Dickicht wandern Keine Nachrichten, kein Brief.

Sie sind zu weit gegangen Um Ihr Schicksal ändern bitter Sie haben mit Ihnen als heiliges Buch Was tröstet Sie den Boden zu verpassen.

Sie ging fremd und verloren, Für andere Horizonte, unbekannt Und links zerstört und verwüstet Fühlen Sie sich meine stille Schreie.

Ich bete heimlich Zittern Am Muttertag um Sie zu schützen, In der Mitte der Nacht Schluchzen Ich bitte die Engel, um Sie zu schützen.

Zurück meinen lieben Baby Ihr Zuhause und unser Leben, Hier finden Sie nicht aufhören, demütig November so dass Sie nur die Liebe.

144 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Viaţa ca tango

Un infinit tango este acestă viaţă Cu pasul său mereu imprevizibil, Păşim în ring cu aripi de speranţă, Dar să dansăm cum vrem, e imposibil. Şi zboară lin, de multe ori dramatic Chiar cu accente lubrice în ea, Naivi tot încercăm, luptăm zadarnic Să fim stăpânitori pe scena sa.

Cu paşi unduitori ne ameţeşte Ducându-ne-n extaz şi pasiune, Apoi cu palme grele ne loveşte, Trezindu-ne din vis, la raţiune.

Aceasta-i viaţa, o scenă de trăire, Tăcută-nlăntuire a clipelor în ring, Iar la final privim muţi de uimire Şi întrebăm: De ce luminile se sting ?

Tangoul vieţii este aici şi-acum Uitând secunda ce tocmai a zburat, Iar timpul ce va fi, e vis, sau poate fum, Dansează-l astăzi, fii tu cu-adevărat !

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 145

Das Leben als Tango

Eine unendliche Tango ist dieses Leben Mit seinem Tempo immer unberechenbar Treten Sie ein in den Ring mit Flügel der Hoffnung Aber wie wir tanzen, ist es unmöglich.

Und sanft fliegen, oft dramatisch Selbst schmier Akzente in ihr, Naive halten versuchen, kämpfen vergeblich Lassen Sie uns Herren sein auf der Bühne.

Mit beeindruckendem Schritte betäubt uns Führende US-n Ekstase und Leidenschaft, Dann mit schweren Händen Streiks, Aufwachen aus einem Traum, den Grund.

Das ist das Leben, eine Bühne des Lebens, Stille-nlăntuire der Momente in den Ring Und schließlich benommen aussehen Und fragen, warum gehen die Lichter aus?

Der Tango ist das Leben hier und jetzt Zweitens Vergessen, was gerade flog, Und die Zeit wird, ist ein Traum, oder Rauch, Tanz es heute sein, die Sie jemals wirklich!

146 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

DOINA BULZAN Muzicalitatea interioară a versurilor reiese din armonia perfectă a planului real, al naturii, şi planul ideal al visului de iubire absolută: „Îmbracă-mă cu iubire acum/Când totul în jur se destramă”. Planul ideal, al visului de iubire, este sugerat de verbele la prezent, care dau sensul de fericire posibilă, în situaţia în care cuplul s-ar constitui: „Acoperă-mă/Cu îngereasca aripa ta/Şi spune-i fericirii să nu mai plece!” Invocaţia retorică cu încărcătură afectivă amplifică profunzimea sentimentului de dragoste. Aceeaşi semnificaţie o au şi repetiţiile ce definesc iubirea, „Iubesc lacrimile din nori”, o meditaţie premergătoare regretului redat prin cuvânt. Repetiţia verbului „iubesc” vine în antiteză cu finalul poeziei: „iubesc, râzând.., plângând .../TRAIESC!” ****************************** Inner Musikalität in perfekter Harmonie Texte belegt wirklichen Plan, alnaturii, ideal Plan, der Traum von der absoluten Liebe: ". Setze mich mit Liebe jetzt / Wenn alles rund falling apart" Ideal-Plan wird der Traum von der Liebe durch die Verben in der vorliegenden vorgeschlagen, was dem Gefühl von Glück möglich, wo das Paar würde "Acoperă-mă/Cu Ihre Flügel der Engel sein / Und sagen Sie ihm nicht, das Glück verlassen "rhetorische Beschwörung beladen emotionale Tiefe erhöht das Gefühl der Liebe. Haben die gleiche Bedeutung und Proben definieren die Liebe: "Ich liebe die Tränen der Wolken", eine Meditation voran Bedauern cuvânt.Repetiţia Verb gemacht "Liebe" kommt im Gegensatz zum Ende des Gedichts: "Ich liebe es zu lachen .. weinen ... / LIVE-" P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 147

IUBITULE !

Aprinde farul din sufletul tău, Să-mi lumineze drumul În noaptea vieţii, C-am ostenit orbecâind mereu, Nici soarele nu-l mai văd Din cauza ceţii.

Aprinde focul nestins din inima ta, Să-mi încălzească Sufletul rece.

Acoperă-mă Cu îngereasca aripa ta Şi spune-i fericirii să nu mai plece! Îmbracă-mă cu iubire acum Când totul în jur se destramă, Arată-mi a speranţei drum Şi lasă-mi marea vieţii calmă!

148 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

LOVER!

Zünden Sie die Lampe der Seele Lassen Sie mich leuchten die Straße Das Nachtleben C Ich arbeitete immer tastend, Keine Sonne nicht mehr sehen Wegen des Nebels.

Licht ewigem Feuer im Herzen, Lassen Sie mich warm Kalte Seele.

Cover me Mit Ihrem Flügel der Engel Und sagen Sie ihm nicht, das Glück zu verlassen!

Setzen Sie mich mit Liebe jetzt Wenn alles rund auseinander, Zeig mir den Weg der Hoffnung Und lassen Sie mich ruhig Meer des Lebens!

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 149

Poezie

IUBESC Iubesc buzele de foc, florile albe de vise gândurile promise , iubesc leagănul din priviri bucăţile roșii de-amintiri.

Iubesc lacrimile din nori, soarele ce joacă-n flori, iubesc plânsul tău de pământ, iubesc omul și al lui cuvânt, iubesc, tot și de toate chiar și clipa de răutate, iubesc, râzând… plângând...

TRĂIESC!

150 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Poesie

LIEBE Ich liebe Lippen Brand weißen Blüten der Träume Gedanken versprochen liebe Wiege Augen Stücke von rot-Erinnerungen

Ich liebe die Tränen der Wolken, spielen in der Sonne-Blume Ich liebe deine Erde weinen, Ich liebe den Mann und sein Wort, liebe euch alle und alles sogar böse Moment Ich liebe es zu lachen .. weinen ...

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 151

MARIA BRATU Întălnim în versurile Mariei Bratu construcţia filozofică a ideii cunoaşterii, dorinţa de a crea echilibrul între gândire şi acţiune, între cugetare şi faptă, pentru a da formă desăvârşită creaţiei: „timp încremenit/pe gândul fad” .

Asemeni lui Nichita Stănescu, se străduieşte să concretizeze dincolo de simpla descriere a sufletului, conceptual de amintire: “nu-mi spune nimic altceva/poate un sfârşit/departe/cu amintirea-n palma trecută../” Nu există o altă alternativă în afară de „nicicând înseamnă întotdeauna”, o regăsire a eului rătăcit printre mrejele iubirii, o îndrăzneală firească de a ne convinge că poezia dă naştere unei alte poezii.

*****************************

Im Aufbau Texte gestoßen Maria Bratu philosophische Idee des Wissens, der Wunsch, eine Balance zwischen Denken und Handeln, zwischen Denken und Handeln, um die perfekte Form zu geben Schöpfung zu erstellen: "Während gefroren / der Gedanke fad" . Wie Nikita Stanescu ist bestrebt, über die reine Seele dscriere, konzeptionelle Speicher zustande: "Sag mir nicht, nichts / kann ein Ende / weg / die Erinnerung an die letzten meiner Hand .. /" Es gibt keine Alternative Abgesehen von "nie immer bedeutet," eine Abruf wanderte durch Mühen selbst liebe natürlich Mut, uns zu überzeugen, dass die Poesie entstehen andere Gedichte.

152 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

între noi

cuvinte nespuse nici de tine zidesc stări ce ascund mâini întinse tu de o parte eu de cealaltă

resuscitări de vene braţe torsionate de gânduri rebele invizibil era zidul atunci acum gros de stări cu miros de carne şi o noapte de dragoste după care tânjim

timp încremenit pe gândul fad urme de paşi paşi de cuvânt fugind de colo colo cu urechea lipită ne întindem o mână caută un gol zideşte alt vino.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 153

zwischen uns

Unausgesprochene Worte von euch Staaten bauen versteckt ausgestreckten Händen Sie einerseits Ich auf der anderen

Wiederbelebung der Venen Arme verdreht rebellischen Gedanken unsichtbare Wand war dann Staaten nun dick mit dem Geruch von Fleisch und eine Nacht der Liebe sehnen wir uns

gefrorene Zeit der Gedanke Modeerscheinung Fußabdrücke Schritte laufen von hier nach dort Wort Ohr geklebt uns eine Hand suche einen baut ein weiteres Ziel kommen.

154 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

ştiu că nicicând înseamnă întotdeauna

încă o zi şi încă… nu-mi spune nimic altceva poate un sfârşit departe cu amintirea-n palma trecută repetat prin faţa ochilor orbi rămaşi lângă un ieri cu tot câmpul albastru de nu mă uita, mângâiere de pământ virgin ca brazda lasată în fata plugului firesc adânc haotic de proaspăt aşa ne eram respirarea din ieri şi mâine... azi ştiu că nicicând înseamnă întotdeauna.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 155

Ich weiß, dass ich nie immer bedeuten

und noch ein Tag ... sag mir nicht, nichts kann ein Ende weg die Erinnerung an die Vergangenheit meine Hand vor meinen Augen immer wieder Neben einem blinden gestern abgereist mit allen Feld blau vergessen mich nicht, Komfort, Neuland linken Vorderfurchenpflug frischen tiefen natürlichen chaotischen so waren wir Atem von gestern und morgen ... heute Ich weiß, dass ich nie immer bedeuten,

156 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

ANA DRĂGHICI Poetă profundă, Ana Munteau Drăghici percepe o natură spirituală, cu irizări puternice în sufletul său plin de încântare şi beatitudine. Poezia „Inscripţia stelelor...” este un pastel spiritualizat, o descriere realizată cu stări şi sentimente, izvorâte din setea de a da sens timpului: „Durerea-n flăcări s-a ivit/Înspre Pământ din Carul Mare...” Veşnicia şi superioritatea unei naturi binefăcătoare este simbolizată prin metafora personificatoare de o mare forţă sugestivă: “Răsară stele şi în zi/Şopteam tăcerii dimineţii.” Aceleaşi elemente ale naturii sunt prezente şi în finalul poeziei, modelând un tablou aflat in antiteză cu stările sufleteşti care ating suferinţa: „Şi amintire-a răsărit -/Înscripţia stelelor-iubirea...” ************************** Poetess tiefen Berg Ana Dräghici nehmen eine geistige Natur mit starken Schillern in seiner Seele voller Freude und Glückseligkeit. Das Gedicht "Inschrift Sterne ..." ist eine Pastell vergeistigt, eine Beschreibung, die von Staaten und Gefühle, die sich aus Durst, sinnvoll von Zeit zu machen: "Pain-n Flammen entstanden / auf die Erde-der Große Wagen ..." Die Ewigkeit und binfăcătoare Überlegenheit der Natur wird durch die Metapher personificatoare von großer Ausdruckskraft symbolisiert "Rising Star und Tag / Morgen gedämpfte Stille." gleiche Elemente der Natur am Ende des Gedichts vorhanden sind, in der Modellierung der Antithese sufletşti Staaten, die das Leid berühren ein Gemälde gefunden "Und denken Sie daran den Sonnenaufgang -/Înscripţia Sterne-Liebe ..."

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 157

Întru iubire

Privirea ta să-mi fie stea Spre dăinuire Fără sfârşit să ne vorbim Cu tăinuire.

Să-ncrucişăm paşnic în doi Spadele noastre, Ce ucigând orgoliul din noi În lumea albastră, Va-ngemăna clipe de vis Iubirea noastră ...

158 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

in der Liebe

Deine Augen mein Stern sein Um fortbestehen Endless sprechen Das Verschweigen.

Um zwei friedliche ncrucişăm Unsere Schwerter, Welche Stolz von uns töten In der Welt der blauen Va-Traum Momente ngemăna Unsere Liebe ...

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 159

INSCRIPŢIA STELELOR ...

Privirea mea ţesea din stele O altă “masă a tăcerii” ...

Când te-am văzut privind prin ele Rotund -perdelele durerii.

Tăcerea dinspre înălţime Mă-nvăluia în noaptea noastră Şi câtă linişte ,sublime Ţes stelele-n albastra masă ...

De la o vreme,Carul Mare Ieşii din vraja neclintirii Făcându-şi stelele cărare Spre alba zorilor ivire .

S-au despletit atunci cununi, Pe care gândul le-mpletise, Iar visul,frânt în două lumi Lăsase şoaptele nezise.

Apus de vis -la Răsărit În plină zi de frământare Durerea-n flăcări s-a ivit Înspre Pământ -din Carul Mare ...

Răsară stele şi în zi , Şopteam tăcerii dimineţii Să pot visa pentru a fi Cuvântul de răspuns -bineţii .

Columne-astre-au strălucit Să-mi lumineze oglindirea Şi amintire-a răsărit Înscripţia stelelor-iubirea...

160 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Inscription Sterne ...

Meine Augen webte die Sterne Ein weiterer "Table of Silence" ...

Wenn ich auf der anderen sah, Round-Vorhänge Schmerzen.

Stille aus der Höhe I-nvăluia unsere Nacht Und wie viel Ruhe, erhaben TES blauen Sternen-n-Tisch ...

Für eine Weile, der Große Wagen Formulieren Sie die neclintirii Machen die Sterne schleppen Für weiße Morgengrauen Morgengrauen.

Wurden zerzaust, wenn Kronen Ich dachte, sie mpletise, Und Traum zerbrach in zwei Welten Whispers links unbirthday.

Sonnenuntergang über dem East Am helllichten Tag Kneten Schmerz-N Flammen entstanden Gegen Erde zum Großen Wagen ...

Die Rising Star und Tag Gedämpfte Stille des Morgens Sie können träumen zu sein Wort-bineţii Antwort.

Column-Sterne schienen Lassen Sie mich aufklären Reflexion Und denken Sie daran, Osten Inscription Sterne-Liebe ...

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 161

LIGIA GRINDEANU

Confesiunea se structurează în jurul cuvântului-cheie „lumină”, sugerând cunoaşterea, emoţia şi nesiguranţa îndrăgostitului care niciodată nu poate avea certitudinea deplină în manifestarea reciprocă a sentimentului iubirii: “De-ai incerca/ Să-ti cânţi iubirea iar/Eu ţi-aş ieşi cu râurile-n cale/Lumina să o treci peste ocean.”Cu o forţă sugestivă deosebită, ceea ce demonstrează maturitatea poetică,

metafora din titlul

poeziei, „Dansul clepsidrelor goale”, anticipează tema, perceperea amară

a trecerii

ireversibile a timpului, implorând să-i protejeze creaţia: „Poate ar trebui să-ţi scriu/ Despre mine şi despre timpul/Când mă scăldam/În livezile toamnei.” Universul interior este simbolizat de îmbinarea armonioasă a planului teluric, „ livezile toamnei”, cu cel al creaţiei: „Îmi strângeam cuvinte/le din iarbă. ********************************** Confession ist um dem Stichwort "Licht", was darauf hindeutet, Kognition, Emotion und Unsicherheit Liebhaber, der nie volles Vertrauen in die gegenseitige Offenbarung des Gefühl der Liebe aufgebaut: "Für Sie versuchen, / singen Sie lieben und / l würde Flüsse mit-n-Pfad / Licht nach Übersee zu gehen. "Mit großer Ausdruckskraft, die die Laufzeit der poetische Metapher im Titel Gedicht zeigt," Dance Sanduhren leer "rechnet Thema bitter Wahrnehmung ieversibile Laufe der Zeit, betteln zum Schutz der Schöpfung "Vielleicht sollte ich dir schreiben / über mich und die Zeit / Wenn ich baden / Herbst Obstgärten." innere Universum wird von der harmonischen irdischen Ebene symbolisiert, "Herbst Obstgärten" bei der Schöpfung "Ich würde Wörter / sie im Gras zu sammeln.

162 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Ceea ce ni se întâmplă

Ceea ce ni se întâmplă Nu ajunge Ziua cu ore Miezul clipei- scrum În necroite zale, la răscruce Iubirile au parcă gust de fum.

Eu te visam În cartea nedeschisă Adus de-albastre regăsiri şirag Şi-am înţeles târziu Că nu sunt tristă Şoptitul dor Ţi l-am adus în prag.

E dansul tău Ţi-e lumea la picioare De-ai incerca Să-ti cânţi iubirea iar Eu ţi-aş ieşi cu râurile-n cale Lumina să o treci peste ocean.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 163

Was geschieht mit uns

Was geschieht mit uns zu wenig Tag der Stunden Kern-Esche Moment Die Necro Links am Scheideweg Liebt sie schmecken wie Rauch.

Ich träumte von dir In dem Buch ungeöffnet Abfragen abgerufen blau-Perle Und ich verstand später Ich bin nicht traurig Flüsterer verpassen Ich habe Sie nach unten.

Es ist Ihr Tanz Sind Sie der Welt zu Füßen Haben Sie versucht, Sie lieben und singen Ich würde mit Flüssen und n-Weg gehen Licht nach Übersee zu gehen.

164 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Dansul clepsidrelor goale

Poate ar trebui să-ţi scriu Despre mine şi despre timpul Când mă scăldam În livezile toamnei.

Poate ar trebui să ştii Cât de multe aveam să-ţi spunÎmi strângeam cuvintele din iarbă Până când poemele Şi-au făcut linii adânci în palmele mele.

Poate ar trebui să te caut Dincolo de albastrul promis Coboară amintiri pe alei Tumultul clipei Şi dansul clepsidrelor goale.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 165

Tanzen leere Sanduhren

Vielleicht sollte ich dir schreiben Über mich und über die Zeit Wenn ich baden In Obstgärten Herbst.

Vielleicht sollten Sie wissen Wie viele zu sagen hatteIch würde also im Gras zu sammeln Bis Gedichte Sie haben tiefe Linien in meine Handflächen.

Vielleicht sollten Sie schauen Jenseits des blauen versprochen Erinnerungen durch den Gang der Tumult des Augenblicks Und tanzen nackt Sanduhren

166 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

CONSTANTIN MIRONESCU

Poezia domnului Constantin Mironescu se defineşte prin densitatea acestor versuri care justifică cerebralitatea unui climat poetic care să reziste criticii vehemente. Domnul Constantin Mironescu cultivă o pozie a trăirilor adânc interioare, care sugereză translaţia de la tăcere la strigăt, la iureş, fără putinţă de a fi auzit ca un prizonier a gestului închis.

****************************

Herr Constantin Mironescu Poesie wird durch die Dichte dieser Verse definiert cerebralitatea poetische Klima rechtfertigen zu widerstehen Kritik vehemente.Domnul Constantin Mironescu pflegen eine Position des tiefen inneren Gefühle, die Verlagerung von Stille, um in Stoß ohne die Möglichkeit, gehört zu werden schreien schlägt wie ein Gefangener der Geste geschlossen.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 167

PRIVINDU-ŢI CHIPUL BLÂND

Pe când în iarbă-ades te căutam Şi-n frunzele copacilor din crâng, Iar pe la cuiburi mierle-n stol se strâng, De la Orfeu eu lira-mprumutam

Şi aduceam în vers ritmuri ce frâng Din sufletu-mi, ce-n vise-l deschideam Peste oceanul planetar balsam, Lumina stelelor, când şi-o răsfrâng.

Mă pătrundeam de tainicul fior În răsuflare,-n vorbă şi în gând, Alăturându-mi dorul de alt dor.

De tandre-mbrăţişări fiind flămând, Întors din vise ca învingător, Mă săturam privindu-ţi chipul blând.

168 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Ihr Gesicht weicher

Während ich sah das Gras, oft Und die Blätter der Bäume in den Hain, Und die Amseln nisten sammeln Herde-n, Von Orpheus-Pfund lieh ich mir

Bringen Sie in Vers Rhythmen wringen Von meiner Seele, was für Träume habe ich öffnen Über Ozeane Anlage Starlight, wenn ein Flansch.

Ich die geheimnisvollen Nervenkitzel durchdringen Der Atem-n Wort und Gedanke, Mit mir die Sehnsucht nach einem anderen verpassen.

Die Ausschreibungs-mbrăţişări Hunger Zurück in den Träumen als Sieger, Ich war müde Blick auf Ihr Gesicht sanft.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 169

VIS DE CERB ÎN PĂDUREA VERDE

De dragostea dintâi îmi aminteşte Pădurea străbătută de fiorul Chemărilor din suflet, ce cu dorul, Mereu reînnoit, se curăţeşte.

Pe raza de lumină îşi ia zborul Un ultim gând, din cele prinse-n cleşte, De magului, ce-n stele îl ghiceşte, Fiindu-i greu să-mi vadă viitorul.

Pădurea renăscută, din nou verde, Mă cheamă în poiana cea ştiută, Cu tril de mierle, flori să mă dezmierde.

Cuprins de-o vrajă, de-un zefir cusută, În tainele pădurii de mă pierde, Mă cred un cerb ce-şi caută o ciută.

170 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

ein Traum von Rotwild im Wald grün

Die erste Liebe erinnert mich Forrest querte den Nervenkitzel Aufruf der Seele, was mit Sehnsucht, Immer erneuert reinigt.

Der Lichtstrahl nimmt Ein letzter Gedanke von den eingeschlossenen-n Zangen, Der Magier, was ich denke, die Sterne, Nachdem schon schwer für mich, die Zukunft zu sehen.

Wald wiedergeboren wieder grün Mein Name Glade bekannt, Der Triller von Honig, Blumen streicheln mich.

Inhalt eines Zaubers als Zephyr genäht, Die Geheimnisse des Waldes ich verliere Ich denke, ein Reh und Rotwild suchen.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 171

GEORGETA PAMFIL MANTA Meditaţia romantică debutează cu o autoreferire prin care eul liric îşi deplânge vremelnicia: „Sunt prima, sic,/Esti primul, sic,/Acesta-i startul din nimic”, iar pluralul „Colegii numără un blid” din strofa finală devine o constatare amară că distanţa sufletească dintre ei este infinită. Părerile de rău şi de bine se amestecă şi singurul refugiu rămâne „frumusetea omului” care reînvie trecutul: „Și-i prea devreme, prea târziu.” Poeta pare un răzvrătit, vrea să pătrundă în cetatea cunoaşterii, dar nu ştie dacă este „prea devreme, prea tarziu”. Drama artistei derivă din faptul că, fiindu-i închise drumurile spre absolute, nu mai poate să-şi trăiască bucuriile existenţiale mărunte. **************************** Meditation beginnt mit einer auf sich selbst verweisromantisch , dass er bedauert, flüchtig lyrische Ich, "Ich bin der erste, chic, / Du bist der erste, chic, / Das ist der Beginn des Nichts" und Plural "Colleges gehören eine Schüssel" in der letzten Strophe wird ein Befund bitter daran, dass der Abstand zwischen ihnen ist unendlich. Leider und gut mischen und singuul Zuflucht bleibt "menschliche Schönheit", die die Vergangenheit wieder auferstehen: ". Sie ist zu früh, zu spät" Ein Rebell bin Dichter will in die Stadt des Wissens, aber nicht weiß, ob es "zu früh, zu spät, "Drama-Künstler leitet sich aus der Tatsache, dass das ist, die absolute gesperrte Straßen können ihre kleinen Freuden des Lebens zu leben.

172 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Cunostinte Sunt prima, sic, Esti primul, sic, Acesta-i startul din nimic, Colegii numără un blid; Aceștia rup și al lor zid; Pe treapta cu istorii reci Așteaptă un lujer să-l întreci, El are frunze, muguri, flori, Să descifrezi ai lui fiori, Scăpat sărmanul din priveghi Trimisu-l vântul bezevenghi Să șadă lin armia lui Ca frumusetea omului; Pridvorul re anină nori Vorbind cu urșii ierbivori Sunt praznice de SUS din CER, Le stiu arhaic lerii ler...

De-acolo ei privesc spre noi, Spre dealuri, pitorescul roi, Și-i prea devreme, prea târziu, Și-i termeri ţărmul bidiviu, Și-i mult atent, nedescifrat; Ne aiurea câmpul minunat, Aleargă ler străbuni frumoși, Culori, arbitrii, nervi umbroși; Din tot, cu anotimpuri vremi Mă aleg re cum ai mei eterni, O năfurică și folos Iar tu, continuu greu voios.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 173

Wissen

Ich bin der erste, chic, Du bist der erste, chic, Dies ist der Beginn von irgendetwas, Colleges gehören eine Schüssel; Acestii Pause und ihrer Wand;

Auf der Bühne mit Geschichten kalt Warten Sie einen Stiel ihn auf Rasse, Er verlässt, Knospen, Blüten, Lassen Sie uns zu entziffern kriecht

Entkommen Armen in der Folge Trimisu wickeln Sie es bezevenghi Setzen wir uns reibungslos Armia Als menschliche Schönheit;

174 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Recente veacuri

Recente veacuri colorate; Sunt primăverile durate, Istorii dalbe ori nescrise, Vigoarea lor în CER admise,

Mișcări continue, germinante, Anima, TERRA, antrenante, Secude, temeri, evadează, Pe timpuri veci escaladeazp,

Cum știm iubire, clare unde, Întregi rotiri, cu noi mirunde, Se reascund neclipe, valuri, Necreșteri, viduri, rost, samsamuri;

Culege veascuri gospodarul În foc iernos crescând amarul, Nici-cine rupe treapta vie Din cei pretenţiei - hazlie.

Gingașa noastră dovedire, Retrepte așează a ei fire Seminte-și cresc, adevărate, Neucigând solventu-i frate.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 175

den letzten Jahrhunderten

Letzten Jahrhunderten gefärbt; Sind Federn Dauern, Stories Mr. White oder ungeschrieben, Ihre Kraft in CER zugelassen

Kontinuierliche Bewegung Keim Anima, TERRA, spannende Secude, Ängste, entweicht, Re eskaliert Mal

Wie lieben wir klar, wo Voll mit neuen Spin mirunde, Es reascund neclipe, Wellen, Necresteri, Staubsauger, Herz, samsamuri;

Wählen veascuri Haus Im Winter erhöht Feuer Feuerstein, Kein Einbruch, die Bühne zu leben Aus dem Anspruch-lustig-.

Unsere sanfte, bewährte, Legte Retrepte Themen Samen, und wachsen real, Wir solventu tötet ihren Bruder.

176 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

ELENA LUNGU Lenuş Lungu consideră că viaţa, moartea se leagă organic de natură, iubire, cunoaştere. Erotica este prezentată în variate nuanţe: iubire senzuală („Mi-am pansat sufletul/cu un nor”), iubire împlinită („mi-am pansat sufletul cu iubire”), sentimente care determină existenţa umană, dar şi modalitatea de a pătrunde în marele taine ale universului: “mi-am pansat sufletul/cu o aripă/să nu mai doară/în fiece clipă” Singura metaforă „râuri de dor” redă tragismul existenţial când sensul devine unic şi totul se îndreaptă spre haos. Spiritul se destramă, se dezintegrează în momenul în care vine „uitarea”, anulând ceea ce înseamnă ideal şi speranţă: „în uitare/mi-am pansat sufletul” ************************************ LENUS Lungu glaubt, dass das Leben, der Tod bindet organische Natur, Liebe, Wissen. Erotica ist in verschiedenen Schattierungen dargestellt: die sinnliche Liebe ("Ich verband Seele / der Wolke"), die Erfüllung der Liebe ("Ich liebe sufletulcu angezogen"), Gefühle, die die menschliche Existenz zu bestimmen, sondern auch, wie man in großen bekommen Geheimnisse des Universums: "Ich verband Seele / UEL Flügel / nicht in jedem Moment verletzt /" nur Metapher "Flüsse der Sehnsucht" spielt die tragische existentiellen Sinn wird eindeutig, und alles wird zum Chaos bewegt. Geist fällt auseinander, Spreng im Laufe es kommt "Vergessen", die Aufhebung ideal und Hoffnung bedeutet: "Ein Vergessen / Ich verband Seele"

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 177

Dor

Mi-am pansat sufletul cu un nor să nu mai curgă râuri de dor mi-am pansat sufletul cu o aripă să nu mai doară în fiece clipă mi-am pansat sufletul cu iubire şi iată acum dau de ştire că sufletul meu vrea să zboare într-o iubire şi-apoi în uitare mi-am pansat sufletul…

178 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Sehnsucht

Ich verband Seele eine Wolke nicht zu laufen Flüsse verpassen Ich verband Seele mit einem Flügel nicht zu verletzen in jedem Moment Ich verband Seele mit Liebe Jetzt ist hier Neuigkeiten geben dass meine Seele will fliegen in der Liebe und dann Vergessenheit Ich verband Seele ...

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 179

Dimineţi sub tălpi

Mă strecor pe marginea dimineţii mă apropii de tine şi te privesc ca norul trandafiriu de deasupra cerului mă aşez în palma ta ca o umbră îmi trec mâna Peste ochi, peste obraji îţi aduc dimineaţa să se picure peste tine să te învelească cu aromă de cafea şi parfum de migdală te voi ţine în suflarea mea şi te voi înfăşura ţinându-ţi blând

dimineţile sub tălpi în cupele zemoase din ceaşca ta.

180 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Morgens in den Sohlen

Ich schlüpfe auf die Morgen bekommen in Ihrer Nähe und ich freue die Wolke stieg über dem Himmel ich in der Handfläche sitzen Ich legte meine Hand wie ein Schatten Über Augen, Wangen bringen Sie den Morgen auf Sie zu tropfen Sie wickeln Kaffee-Aroma und der Duft von Mandeln Ich werde meinen Atem halten und ich werde wickeln nehmen und sanft

Morgen in den Sohlen Cups saftig in Ihrer Tasse.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 181

COSTICĂ NECHITA

Poezia domnului Costică Nechita se detaşează nu numai prin frăgezimea ce o poartă, are gândul încărcat de metafore şi cuvinte care conduc către poezia de factură clasică dar şi de cea de formă fixă. Domnul Costică Nechita are o bună ştiinţă în a disciplina versul, în a aşeza cuvintele fără ale pierde sensul, dimpotrivă iarăşi, versurile se leagă într-o cursivitate limpede şi uşor decantată.

**************************

Herr Costică Nechita Poesie entsteht, nicht nur Zärtlichkeit Träger hat voller Metaphern und Worte, die zu beeindruckenden klassischen Dichtung führen, sondern auch die Form fixă.Domnul Costică Nechita wissentlich Vers Disziplin gedacht Platzierung von Wörtern, ohne dabei den Sinn der Texte verlinken potrivăiarăşi in einer klaren und leicht fließend dekantiert.

182 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Toaca

Se-aude glas de toacă pân’ la cer Şi relele din lumea asta pier.

Se-nalţă glasuri din morminte…

Sfâşietoare rugi de oseminte!

Un clopot liniştea destramă Cu al lui vaier de aramă...

Pe culmi se-nalţă cruci semeţe Sfidând albastrul cu a lor tristeţe.

Răsună toaca pe la mănăstiri Chemând la rugă ale noastre firi; În ceruri oştile se-adună Pe cel viclean ca să răpună.

Clopotniţele răscolesc văzduhul Purtând către înalturi stihul, Natura cu destinul se împacă Atunci când se aude glas de toacă.

Cântec de lemn răstignit în uitare, Între cer şi pământ tu aduci alinare!

Cu glas vestitor de alte-nceputuri Lumea întreagă o scoţi din adâncuri.

Curge spre lume al lemnului cânt Şi peste glasuri adormite-n pământ!

Se urcă spre slavă chemări arzătoare; Din sunet de toacă se înalţă altare!

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 183

hacken

Wir hören die Stimme des zerhackt 'to ask Und die Übel dieser Welt untergehen.

Sie steigt Stimmen aus den Gräbern ...

Zerreißend Gebete der Knochen!

Eine Friedensglocke auseinander Das Stöhnen aus Messing ...

Auf den luftigen Höhen steigt es Kreuze Defying blau mit ihrer Traurigkeit.

Hallte hacken die Klöster Aufruf zum Gebet unserer Natur; Im Himmel die Gastgeber häufen Heimlich zu töten.

Kirchtürme erheben sich durch die Luft Das Tragen der Höhen-Vers, Natur versöhnt Schicksal Wenn Sie die Stimme von chop hören.

Das Lied von Holz genagelt in Vergessenheit Zwischen Himmel und Erde, um Ihnen Linderung bringen!

Harbinger andere Voice-Anfänge Welt sie aus den Tiefen.

Timber fließt Welt singen Und mehr Stimmen ruhen, in den Boden!

Aufstieg zum Ruhm fordert Brenner Vom Klang steigt Schreine hacken!

184 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Zbor peste timp

Să dăruieşti din lutul învăţat să zboare E doar crâmpei din astă viaţă trecătoare; Visul unei cărţi nu va să se-mplinească De nu lasi zborul să-nveţe să citească.

Din plămădiri dospite dai viselor speranţă Şi soarele dezmierzi în fiecare dimineaţă; Un rost îşi va găsi întreaga-ţi plămădire Dacă din începuturi vei semăna iubire!

Dar de începi călătoria cu înverşunare Şi treci prin viaţă călcând la întâmplare, Visul de zbor spre culmi din coviltire Va fi doar o banală plăsmuire!

Si peste albe foi de-ti vei zidi plinirea Fără să uiţi care îţi este moştenirea, Vei reuşi să laşi pentru posteritate Şi visul, dar şi zborul peste moarte.

Iar peste ani când poate întâmplarea Va scoate din uitare toată frământarea, Vor fi destui ce vor voi să-şi amintească Să lase iarăşi lutul şi zborul să rodească.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 185

Flug über die Zeit

Geschenke aus Ton, fliegen zu lernen Es ist nur flüchtigen Blick auf dieses Leben; Der Traum von einem Buch nicht-mplinească sein Der Flug wird nicht verlassen, lernen zu schlucken lesen.

In der Gestaltung der Träume Sie hoffen, gesäuert Und die Sonne streicheln jeden Morgen; Ein Punkt, den Sie die ganze Maische finden Wenn du am Anfang Liebe säen!

Aber die Reise beginnen heftig Und durch das Leben gehen Schritt zufällig Traumflug in Höhen von Tent Es wird nur ein bloßes Hirngespinst zu sein!

Und über weißen Blättern Sie Fülle bauen Nicht zu vergessen, dass ist dein Erbe Sie werden in der Lage, für die Nachwelt zu hinterlassen Und Traum, und fliegen über den Tod. Und im Laufe der Jahre kann man Chance Aus der Vergessenheit Entfernen Sie das Kneten, Es gibt viele, die Sie daran erinnern wollen Ton und Flug wieder verlassen fruchtbar.

186 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

KARELIA MIHAELA NEACŞU Creaţia Mihaelei Neacşu conţine unul dintre simbolurile dominante în creaţia religioasă şi, anume, Geneza. Este

un imn închinat femeii şi constituie o puternică

frământare cauzată de faptul că poeta nu are certitudinea creaţiei ideale de către divinitate: „Femeie, esti o reţetă complicată/Cum o fi reusit sa pună laolaltă,/Ast Dumnezeu atâtea într-o humă/Și floare și amantă chiar și mumă?” Acest lucru devine laitmotuvul poeziei “Femeie, tu…" şi constituie şansa de a cuceri eternitatea, femeia fiind pusă în sujba frumosului şi a înnobilării bărbatului. Mihaela Neacşu are conştiinţa legăturii cu divinitatea prin intermediul bărbatului, depozit a unor taine pe care vrea să le dezvăluie oamenilor într-un act de dăruire totală: „Orice bărbat dorește să poată a-nţelege/Cum dintr-o biată coastă a domnului Adam/Tu ești și rădăcina dar și rodul pe ram!” ********************************** Creation Mihaela Neacşu enthält eines der beherrschenden Symbole religiöser Schöpfung, nämlich Genesis. Es ist eine Hymne an die Frauen und starke Kneten constituieo Csuzi, dass der Dichter nicht von der göttlichen Schöpfungsideal erfüllt: "Frau, ein kompliziertes Rezept / Wie ist es gelungen, zusammen, / Ast Gott bist du so in einem Ton-/ und Blumen und Geliebte sogar muma? "das wird laitmotuvul Gedicht" Frau, du ... "und ist eine Chance, die Ewigkeit zu erobern, sie in SUJB schöne und erheb Mann genommen wurde. Mihaela Neacşu hat conţştiinţa Verbindung mit dem Göttlichen durch Hinterlegung des Menschen einige Geheimnisse, die er will, um Menschen in einem Akt der völligen Hingabe offenbaren: "Jeder Mensch will in der Lage sein a-ntelege/Cum einem armen Küsten Herr Adam / Sie sind die Wurzel, sondern die Frucht ram!"

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 187

Femeie, tu...

Femeie, esti o reţetă complicată!

Cum o fi reușit să pună laolaltă, Ast Dumnezeu atâtea intr-o humă Și floare și amantă chiar și mumă?

Cum de iubirea toată și chiar aprig blestem S-au adunat in tine, cum se adună-un ghem?

Cum poţi să porţi în tine și doruri și durere Cum așa tu, plăpândă ești plină de putere? Și știi cu meștesug când vrei pe toţi să-i minţi Și știi atât de bine cu drag tu să alinţi!

Floare de mpr sau aprigp furtunp, Bărbatul îl cobori sau il ridici în lună Și pâine tu frămânţi și prunci tu zămislești Și știi să râzi în soare și stii și să jelești.

Toate în tine sunt așa de-amestecate, Că tot au încercat multe minţi luminate Și s-au tot chinuit misterul să-l dezlege Cum dintr-un vagabond, tu poţi face un rege!

--------------------------------------------------Deci, de la Eva-ncoace, se știe este lege, Orice bărbat dorește să poată a-nţelege Cum dintr-o biată coastă a domnului Adam Tu ești și rădăcină dar și rodul pe ram!

188 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Frau, Sie ...

Frau, Sie sind ein kompliziertes Rezept!

Wie werden in der Lage zusammen zu stellen, Heute Gott viele huma Und Blume und Herrin auch muma?

Wie für alle und auch heftigen Fluch lieben In die Sie gesammelt, wie man einen Ball zu sammeln?

Wie kann man tragen und Sehnsucht und Schmerz Wie kommen Sie gebrechlich voller Kraft sind?

Und wissen Sie, wenn man sie alle in Handarbeit zu liegen Und wissen Sie, so sehr liebte, Sie zu verwöhnen!

Blume der Apfel-oder heftigen Sturm Mann, es nach unten oder heben Sie es in Monaten Und Sie Brot und Babys Sie sich vorstellen, kneten Und wissen, wie man in der Sonne lachen und wissen, und trauern.

All-you so gemischt sind Wie alle aufgeklärte Geister haben viele versucht, Und sie alle gekämpft, um das Rätsel zu lösen Was für ein Hintern, können Sie einen König zu machen!

-------------------------------------------------- So Abend hier, wir wissen, es ist das Gesetz, Jeder Mensch in der Lage, jeden zu verstehen sein will Wie ein armer Küsten Herr Adam Sie sind die Wurzel, sondern die Frucht ram!

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 189

De-o fi...

De-o fi cumva să poţi uita Cărarea către casa mea, Du-te pe veci, să nu mai știi Iubirea cum o poti găsi!

De-o fi să-mi lași dorul în piept, Să-mi plânga zilele-n deșert, În viaţa ta să nu-ntâlnești O alta care s-o dorești!

De-o fi să vrei să m-amăgești, Cu vorbe dulci să mă vrăjești, Să nu ai parte de popas, Nici chiar în ultimul tău ceas!

Dar de o fi să mă-ndrăgești, Eu mi te iau așa cum ești Și-o să te las în patul meu Și-o să mi te fac Dumnezeu!

190 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Da es sich um ...

Die eine war irgendwie kann man vergessen Weg zu meinem Haus Gehen Sie auf immer, nicht zu wissen Liebe, wie Sie finden können!

Die eine ließ mich vermissen Brust sein Lassen Sie mich zum weinen Tage Wüste In deinem Leben war nicht zu erfüllen Ein anderer, der sich wünschen!

Für eine sein, mich zu täuschen zu wollen, Mit süßen Worten verzaubern mich, Sie nicht, Ruhe zu bekommen, Auch in Ihrem letzten Stunde!

Aber eines me-ndragesti sein, Ich nehme dich wie du bist ich Und ich ließ sie in meinem Bett Und machen sie mein Gott!

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 191

LIUBA BOTEZATU Liuba Botezatu surprinde prin calitatea incontenstabilă a versurilor şi prin felul în care sunt concepute poemele, reuşind să evite livrescul prin astfel de formulări de umanism cald şi tocmai de aceea credibilă, ştie să transforme tot ce atinge în poezie cultă şi acesibilă în acelaşi timp, mai ales că autoarea este o fiinţă discretă, oarecum retrasă ,departe de vâltoarea şi murdăriile unei vieţi de bâlci.

************************

Liuba BOTEZATU incontenstabilă erfasst die Qualität der Texte und die Art, wie sie konzipiert sind Gedichte von solchen Formulierungen vermieden bookishness warmen Humanismus und das ist, warum ich, wissen, wie man alles, während er in die klassische Poesie und Aces berührt drehen, vor allem dass der Autor ist ein Wesen diskret, etwas abgelegen, weit weg von den Wirren und Schmutz ein Messegelände Leben.

192 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

C`ai putere-n libertate

Aleargă, roibul meu! Galopînd spre zări cu zel, Fă-mă să mă simt un rege în decorul gri-mizer, Fă să uit de tot realul, când - lipit de trupu-ţi fier, Zbor nici-unde-n infinit şi să ies din efemer!

Plimbă-mă prin văi şi dealuri, văgăune şi câmpii, Plimbă-mă pe drumuri goale, printre pomi - coloane vii, Du-mă-n sus! Du-mă ’nainte! Dă-mi balsam de oxigen, Lasă-mă să zbor cu tine, tu, căluţul meu sprintèn!

S-aud vântul cum vuieşte, prin timpane, dezlegat, Să-l simt rece-n nări şi tare, să-l resimt descătuşat, Liberă, să zbor cu tine şi cu vântul cel tovarăş, Şi să-mi fiu din nou a mea, regăsită-n spaţiu, iarăşi!

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 193

C `von Macht-in Freiheit

Führen Sie, mein verrückter! Galoppieren Sie mit Eifer siehe Machen Sie mir das Gefühl, ein König struppigen grauen Dekor, Vergessen Sie nicht, alle Realität, du - du trupu Eisen stecken Flug no-wo in der unendlichen und Vergänglichen heraus!

Gehen Sie mit mir durch Täler und Hügel, Mulden und Ebenen, Gehe ich auf leeren Straßen, durch die Bäume - Wohn-Säulen, Nimm mich in die Luft! Nimm mich 'vor! Gib mir Balsam Sauerstoff Lassen Sie mich mit dir fliegen, euch, meine flinken Pony!

Wir hören, wie der Wind brüllend durch das Trommelfell, ungebunden, Zu kalt in der Nase und hart entfesselt zu fühlen, Frei, um mit Ihnen und der Begleiter Wind fliegen, Und mir meinen Sohn zurück, fand in-Raum wieder!

194 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Delerium vulgaris

În noaptea asta să nu o iubeşti... cuvinte dulci să nu-i şopteşti, să n-aprinzi nicio lumânare, să n-o săruţi c-o floare, frumos mirositoare.

Vrea carnea să i-o muşti şi suflul aprig să i-l guşti, să-l tai cu laserul în două, în şapte sau în nouă...

Să tune şi să plouă!

De-ai şti câţi demoni te aşteaptă în ademenitoarea-i şoaptă... vor să-i arunci în focul sacru, să-i scapi de simulacru, de dulce-acru...

Hai vino şi arde vrăjitoarea, desfă-i rapid strânsoarea, absoarbe-i dintr-un foc vâltoarea, zbuciumată şi rece ca marea! Şi lasă-i uitarea... şi sarea...

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 195

Delerium vulgaris

Heute Abend ist nicht Liebe ... süße Worte nicht flüstern, jede Kerze leuchtet nicht nicht küssen, dass eine Blume, duftend.

Er will, dass Fleisch zu geben, es zu beißen und heftige Explosion, um es schmackhaft sein Laser schneiden Sie es in zwei, sieben oder neun ...

Zum Abstimmen und regen!

Wenn Sie wüßten, wie viele Dämonen warten in ademenitoarea flüstere ich ... will ihn in der heiligen Feuer gelegt, bis der Schein loszuwerden, süß-sauer ...

Lassen Sie uns kommen und die Hexe zu verbrennen, schnell durchgeführt ihren Griff, nimmt sie in einem Feuerwirbel, kalten und stürmischen Meer!

Und lassen Sie sie zu vergessen ... und Salz ...

196 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

TRANDAFIR SÎMPETRU Creaţia poetului Trandafir Sîmpetru poate fi caracterizată prin prezenta unui eu liric intens rezonant, în dilematica frământare a omului modern, creând un tip de lirism în care spaţiul şi timpul par a se liciriza. Poezia lui Trandafir Sîmpetru este în primul rând concept, care abia apoi se concretizează către imagine, de aici impresia de stăpânire asupra lumii, la care contribuie metaforele, „În zori de-amurg”, „sălciile-n somn” Dar relaţia dintre autor şi eul lyric se obiectivizează în poezia „Descântec”, succesiunea confesiunii îi dă libertate în exprimare: „Fugi de Diana ,/Fugi farmec ,/Fugi sărăcie ,/Fugi scorpie ,/Fugi întristare ,/Fugi nebunie ,/Din inima ei ,/Din cugetul ei” Versurile sunt scurte, sacadate pentru a exprima concentrate sentimente, gânduri într-un limbaj artistic specific creaţiei populare. Creaţia capătă sensul unui descântec: „Fugi , gând necurat ,/Hoţ fără soţ ,/Neagră stafie,” şi sintagma „Să rămâie Diana/Curată ,/Luminată” este o personaificare deoarece exprimă dorinţa eului liric de a rămâne femeia la puritatea dintâi. ****************************** Creation Dichter Trandafir Sîmpetru kann durch die Anwesenheit eines Resonanz intensive lyrische Ich in Kneten Dilemma des modernen Menschen charakterisiert werden , die Schaffung einer Art von Lyrik , in der Raum und Zeit scheinen sich zu erweitern . Rose Poesie ist in erster Trandafir Sîmpetru Konzept, das nur nach dem Bild , damit das Gefühl der Herrschaft über die Welt und trägt Metaphern, „Der Morgen – Dämmerung „ materialisiert „, Weiden im Schlaf „ Aber die Beziehung zwischen dem Autor und Selbst Lyrik objektiviert „ Chant „ Geständnis –Sequenz gibt die Freiheit der Meinungsäußerung : „von Diana Führen , / Lauf Charme / Lauf Armut / Lauf Hündin, / Lauf Trauer / Lauf verrückt , / für ihr Herz / Geist ihres „Die Texte sind kurz, staccato konzentriert, um Gefühle und Gedanken in einer bestimmten künstlerischen Sprache Volks auszudrücken.

Erstellung von einem Zauber macht Sinn: „Run unreine Gedanken / Dieb ohne Ehemann / Black Ghost „, und der Satz „ Denken Sie daran, Diana / clean / Licht“ ist eine lyrische personaificare als Bereitschaft, Femi auf den ersten Träger bleiben .

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 197

Descântec

Fugi de Diana , Fugi farmec , Fugi sărăcie , Fugi scorpie , Fugi întristare , Fugi nebunie , Din inima ei , Din cugetul ei , Să rrămâie Diana Curată , Luminată Ca strugurele din vie!

Fugi , gând necurat , Hoţ fără soţ , Neagră stafie , Fugi , teamă , Fugi , rău înrăit , Fugi , nărăvie , Din inima ei , Din cugetul ei , Să rămâie Diana Curată , Luminată Ca strugurele din vie!

198 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

Enttäuschung

Führen von Diana, Führen Charme Führen Armut Führen Hündin, Führen Trauer Führen Wahnsinn Aus ihrem Herzen In ihrem Kopf, Lassen rrămâie Diana sauber, hell Wie Trauben im Weinberg! .

Ausführen, unreine Gedanken, Dieb seltsam, Schwarz Gespenst, Führen, Angst, Führen, schlechte schmiere, Führen, Gewohnheit, Aus ihrem Herzen In ihrem Kopf, Denken Sie daran, Diana sauber, hell Wie Trauben im Weinberg!.

P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 199

CUPRINS MARIN MOSCU / 3 DIANA OLTEANU / 8 CONSTANTIN BIDULESCU / 13 LUCREŢIA IONESCU BUICIUC / 18 DORIN MOLDOVAN / 23 EMILIA POPESCU RUSU / 30 PETRE IOAN CREŢU / 35 VIOLETA LAICHICI SEIFERT / 40 RADU BOTIŞ / 45 MARIANA CIUREZU / 50 ȘTEFAN DIMA / 55 RODICA CERNEA / 64 CARMEN GEORGETA POPESCU / 69 OVIDIU SINOV / 74 ALEXANDRA VICTORIA FILIP / 79 CORNEL BALABAN / 84 LUMINIŢA SĂCELEANU / 93 DOINA COTFAS / 98 IOAN ADRIAN TRIFAN / 107 DANIELA TIGER / 114 LILIOARA MACOVEI / 119 LILIANA NARCISA FARCAŞ / 124 ANCA POPESCU / 137 RODICA CONSTANTINESCU / 142 DOINA BULZAN / 147 MARIA BRATU / 152 ANA MUNTEANU DRĂGHICI / 157 LIGIA GRINDEANU / 162 CONSTANTIN MIRONESCU / 167 GEORGETA PAMFIL MANTA / 172 ELENA LUNGU / 177 COSTICĂ NECHITA / 182 KARELIA MIHAELA NEACŞU / 187 LIUBA BOTEZATU / 192 TRANDAFIR SIMPETRU / 197

200 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C

http://grairomanesc.ro/