Radu Liviu Dan - Poemele iubirii by Ioan Muntean

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Radu Liviu Dan lector: Lenuş Lungu corector: Gabriela Mimi Boroianu tehnoredactor: Ioan Muntean coperți: Radu Liviu Dan fotografii: Radu liviu Dan Ediţie apărută şi îngrijită sub coordonarea administraţiei reţelei Cronopedia (lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin reţelei Cronopedia.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României RADU, LIVIU DAN – Poemele iubirii!/Radu Liviu Dan Iaşi: Editura StudIS, 2017 ISBN 978-606-775-596-1 821.135.1

Tipărit la Editura StudIs – Iaşi

Tel. 0232.217.754 Mobil: 0745.263.620

Poemele iubirii

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii Volum de versuri oferit ca PREMIU DE EXCELENŢĂ pentru activitatea desfăşurată din partea revistei de scrieri şi opinii literare

Taifas Litera a site-lui Cronopedia (lenusa.ning.com).

Editura StudIs - 2017 –

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Prefaţă Radu Liviu Dan - Fericiţți cei ce iubesc!

Singurul lucru care ne salvează de la nenorocirea noastră cotidiană rămâne, totuși, iubirea. Singurul anotimp care ne salvează de la destinul ce ne consumă clipele este, din fericire, iubirea. Singurul reflex care ne oglindește în mod fericit ființa într-o altă ființă este, desigur, iubirea. Radu Liviu Dan scrie despre toate acestea cu atitudinea deplin conștientă – în maniera lui Dostoievski –, de a salva lumea prin iubire. Pornind de la un ego revrăjit de surse artistice și filosofice notabile (Dali, Celan, Nostradamus, Picasso, Stevie Wonder, Homer, Odiseea, Gaudi ș.a.), autorul definește propriul ghid al universului, dar și o semantică originală, căci știe că vrea

Radu Liviu Dan să construiască un nou sistem de referință al iubirilor fără pereche. O carte de dragoste, atunci când este reușită, este o poveste care te face să re-descoperi faptul că natura umană se poate împlini numai prin reflectare și prin călătoria în inima celuilalt. Iar după lectură, să dorești din nou să iubești și să fii iubit. Veți afla în acest volum semnat de Radu Liviu Dan nu numai un poet plin de har, dar și un gânditor, un regizor inspirat, un îmblânzitor de amintiri cu tâlc, un psihoterapeut delicat, un etern călător, un cărturar visător, un suprarealist de anticariat, un zburător, un atent observator al mareelor sentimentului obsesiv al dragostei. Solitar și fericit, autorul vă poartă de la Cântarea cântării și până la Călătoriile de dincolo de sine cu o pereche de aripi nevăzute și o inimă curajoasă în fața frigului existențial. La sfârșitul lecturii, veți crede că a venit un înger să vă salveze de la nenorocirea voastră cotidiană. Ei bine, lăsați-vă în mâinile lui! Angela Furtună

Poemele iubirii

Era cu zei și mă plimbam printre statui nu m-am născut fiu de zei cerul mi se scălda în Egee când am cunoscut Olimpul fără ei în jurul meu se jucau piese ca pe scena lui Dionyssos un concediu pământean de șase zile și zeii și-l luaseră asezați pe rânduri uitând de bătălii un déjà vu la templul olimpian al lui Zeus pe străduța Athinas îmi sorbeam cafeaua privind la senzuala Atena ce vântura o ramură de măslin ca o frumoasă atică desprinsă din Erechtheion

Radu Liviu Dan

Paixao ne plimbam printre baruri italiene, englezeşti, asiatice care mai de care mai atrăgătoare, în centrul vechi am intrat şi în doua anticariate unde s-a plictisit repede şi ne oprim în dreptul vechiului palat bnr glumind că întotdeauna ne-au reuşit pozele cu umbre încerc o fotografie cu chipurile noastre pe sticlă şi ruine printr-o intrare îngustă de blocuri se auzea un cor bisericesc am mers printre pereții albi pictați cu graffiti până la intrarea în acea bisericuță albă cu o cupolă mică în care slujea un popă gârbovit nici ea nu bănuia că acolo ar putea fi am intrat şi ne-am rugat câteva minute apoi am coborât şi urcat câteva străduțe şi mai înguste m-am oprit în fața unui bar cu un poster cu ronaldo cu imagini din lisabona cu un tramvai galben ce cobora o străduță printre felinare aprinse şi o cupolă dreaptă albă de biserică pe un televizor cânta o divă în alb mă-ntorc zâmbind spre ea şi îi şoptesc că piesa 8

cântată de mariza e paixão ce înseamnă pasiune îmi zâmbeşte şi îmi şopteşte că măcar titlurile

Poemele iubirii din portugheză le-am învățat îi privesc ochii căprui şi înşir râzând, titluri de melodii alma-suflet, paixao-pasiune, chuva- ploaie, melhor de mim – ce am mai bun, loucura – nebunie îmi dau seama că multe lucruri mai am de încercat cum ar fi de exemplu să mă aşez la una din acele mese şi să comand blochahau a bros şi cu o halbă de salgras ascultând muzică fado dar îmi spune că atunci când o să revenim o să luam un prânz aici părea a şti unele străduțe mai venise în capitală în urmă cu trei ani să-i ia un interviu lui buzura mi se făcuse foame şi niciodată nu luasem masa la capşa s-a lipit de mine, mi-a strâns şi mai tare mâna şi mi-a arătat cu ochii ei convingători direcția opusă spre cărtureşti

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Cu picioarele goale în amurg

îmi arătai orizontul pescărușilor și catargele corăbiilor marea avea scrâșnetul macaralelor și al sirenelor de bun rămas

orizontul se îneca în albastru

spicele grâului ocupau tot geamul de la clasa a doua o amintire se juca prin talazuri cu picioarele goale în amurg 11

Radu Liviu Dan

Troleul 86 Algarve două chipuri într-o oglindă bilete de tren alăturate la vama timpului

n-am văzut niciodată oceanul și nici la lisabona n-am fost pe străzile sordide bucureștene trăiesc ceva din fado din camera mea de hotel, la parter, prin perdea, zăresc mon amour caffe îmi învelesc gândurile în melodia „Singing for my happy, when i walking in this streets” mă-nchin în câte-o bisericuță 12

ascunsă între blocuri păstrate și pentru aste timpuri

Poemele iubirii o mariza înaltă într-o rochie roșie tronează pe pereții unor clădiri îl îmbrățișez pe george enescu din bronz, în piața romană, în pauza lui de odihnă, câteva frunze galbene, desprinse dintr-un cer gri de noiembrie, acompaniază niște sunete stridente de tramvai și troleu o adiere saudade îmi scormonește amintiri timide între coloanele romane și fast food-ul American

parcă aud și zăresc oceanul și stâncile de la cabo de sao vicente aș fi rămas pentru totdeauna aici la capătul lumii cu ea, în algarve din troleul 86

* Sper ca într-o zi, să văd oceanul, de la capătul lumii, la Algarve.

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Vifor de octombrie Citesc dintr-o Guernica literară Viața în cenuşă de Paul Celan Anul acesta a venit prea devreme Cu vifor octombrie Meteorologii anunță cea mai aspră iarnă Dar câte ierni n-au fost pe aceste meleaguri Parcă aud cum tremură şi Palmyra Şi se prabuşeşte în Siria Ultima arcadă a unor continente Nici în Petra nu mai e loc de adăpost Colcăie peste tot cu scorpioni camuflați Cine mai ştie că Nostradamus era Medicul holerei În timp ce soția înfăşurată în alb Îi zicea adio Iar noi ne certăm în miezul zilei Pe nimicuri Găsind pricină şi în nori. 15

Radu Liviu Dan

Etajul nostru când nu ne contraziceam ne iubeam ca într-o mansardă eliberând dragostea și remușcarea pașilor fugiți din noi refugiați în simțuri puneam și sufletele izbite de senzualitatea lecturii înalte era ultima sincronizare a etajului nostru încărcat cu încă două cărți deja citite pe urmă au venit ploile

Poemele iubirii

Mularea poeziei „Singura diferenţă dintre mine şi un nebun este că eu nu sunt nebun.“ – Dalí o prietenă i-a arătat o poezie cu Dalí în care el sculpta rotunjimile femeii de marmură a râs gândindu-se la o excentricitate cum să se învârtă parcurgând un cerc Dalí pe o bicicletă din anii douăzeci cu o roată mare şi una mică schițând un corp în autocad parcă îi ies din monitor coloanele din La Sagrada Familia ca un gând neterminat între Dalí şi Gaudí alături de desen păstrează poezia cu ființa din rotunjimi de marmură albă femeile sunt bune de iubit şi să ne spună poezii zâmbeşte misogin fiindcă fata niciodată nu i-a spus că-l iubeşte porneşte maşina ascultând muzică priveşte în oglinda retrovizoare

Radu Liviu Dan în urma lui parcă rămâne o zi reuşită acasă după duş răsfoieşte imagini pe laptop schimbă mesaje cu prieteni adoarme visând clădiri până la cer a doua zi la serviciu pe calculatorul uitat deschis un screensaver se plimbă corpul din autocad şi versurile ei cuvintele cu rotiri în unghiurile piesei zâmbeşte şi spune iată piesa şi mularea poeziei ca Venus daliniană sau Galateea Sferelor deschide messengerul şi citeşte uimit am plecat bandantă la Figueres

Poemele iubirii

Într-un burg

mai e timp să visezi între file mundane clipa ce a rămas din parfumul ei pe care îl freci dintr-un catalog de podul palmei şi-l duci la buze, la ochi, la tâmple, dăruit cândva într-un burg ca semn de carte

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Arţar

te-am strâns la piept ca pe o pasăre ce-şi găsise adăpost într-un cântec neîntâmplat

să nu mă spânzuri ca pe un copac reînflorit în această toamnă

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Tu, eu tu, eu două vitralii față în față vis altoit de copaci cu aceeaşi sevă eu, tu două luntrii alunecând în albia atemporală a aceluiaşi râu tu, eu inspirația divină din eden eu, tu în acelaşi timp al făgăduinței 23

Radu Liviu Dan

Dragostea albă

dragostea albă creşte case la Santorini pe lave stinse cafeaua longevității ademeneşte cel mai frumos răsărit pe terase cu aer de mare chemarea ta are ochii verzi brațele tale albastre întinderea cerului prin care sufletul capătă incomensurabile aripi iubirea mea e străvezie îmi vezi inima şi tot cerul respirației îmi simți dorul cum palpită în toate venele mi le poți măsura dacă le amprentezi cu eşarfa ta o corabie minoică aşteaptă în port vreau să rămân alături de tine până la următoarea erupție şi apoi să coborâm pe pământ aici pe stânci să construim o casă albă

Poemele iubirii

Poezia Poezia ar trebui scrisă numai de Femeie fiindcă un bărbat nu ştie ce înseamnă Poezia decât atunci când e un Ovidiu exilat departe de toate femeile pierzând-o pe cea mai dragă tu împărat luminat priveşti după gratii adulatul tău Taj Mahal Femeia care a scris cu viața ei pentru tine Poezia 25

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Amintirile pe scări fotografiam de jos moscheea turnul acela atât de subțire ca un fir de zmeu în formă de pălărie mi se părea că aparatul meu e un aspirator de amintiri parcă ele nu mai urcau dând cu ochii de nume şi inimi scrijelite pe peretele torsionat o luau în jos pe scări își ştergeau cu teamă un pic de praf între covoarele acelea turceşti înainte de a-mi produce o mică panică în rucsacul clipelor rămase prizoniere aici aparatul meu de fotografiat nu mai elibera poze ca o scoică aduna nisip dintr-o clepsidră în apropiere la capătul străduței pe soclu Ovidiu era îngândurat m-am aşezat protector lângă el

Radu Liviu Dan ca lângă trecutul meu doi stingheri care totuşi ne spionam cu o ocheadă privea marea cu spatele la muzeu iar eu acea farfurie zburătoare deasupra moscheii ce parcă visa alt timp mă imaginam un dervish ce dansează sufi şi la final în loc să-mi găsesc liniştea rămâneam acolo sus descoperit ca un felinar ars de soare şi bătut de vânt pentru mine nu mai fusese loc în maşina timpului la asfințit turnul dansa sufi

Poemele iubirii

Radu Liviu Dan

Olimp La poalele Olimpului Soarele îi ascunde pe zei îmi amintește de povestea unei preotese Mantineea iubito Eros s-a născut la Marea Egee? Socrate n-a fost simplu soldat a salvat în luptă generali ai căror cai s-au răsturnat Socrate trebuia să se nască în armonia coloanelor de marmură cu doctrina dragostei de a-i face pe oameni mai înțelepți iubito azi Marea Egee n-are valuri și nici Olimpul aripi de zei la masă măslinele sunt servite ca în Agora înainte de eternitate 30

Poemele iubirii cafeaua cea mai bună e la etajul nostru trei vreau să văd măcar un nor că legendele n-au murit îți mângâi tâmplele și-mi șoptești că iubirea n-are granițe și nici moarte în vis pe stânci o Meteora ne așteaptă ca pietrele cărate în frânghii.

Radu Liviu Dan

Luni mânăstiri de voievozi români se înalță pe stâncile insulei vaporaşul nostru n-a acostat anul coboară în criza zilelor scurte ne vom aminti de noi poate în jurul bradului de Crăciun e luni după ziua cea mai lungă clopotele se aud programat din sat încă un mort s-a înălțat e luni şi carnea parcă s-a desprins din hesperia de pat apolonice visele încă ard din vie ceața se ridică abulică după o săptămână de ploaie neîncetat iar eu m-am trezit cu speranța că soarele ne va regăsi pe plaja aceea cu flamură în dungi albe şi albastre 32

Poemele iubirii

Amforă în zgomot de pânză albă se topesc munți înzăpeziți cărări printre nămeți își croiesc miei cântând evadare alpină ca într-o încleştare sublimă ai evadat din mine în ascunse peşteri cereşti nopțile mi le împreună ca un şirag de mătănii ziua-ntreagă în arşița verii să te strig cu glas de câmpie verde cu tăcerea desei păduri a cărei taină doar mierla o ştie n-ai să vii până la asfințit seceră luna coboară printre vise coapte zadarnic merele suferă de claustrofobie în brațele mele de lut arzând ți-am rămas amforă

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

La mal

cum eram atât de singur şi ea purta porumbei în alai născuți din valuri de mare unde se înecaseră toți inorogii

evadați din nisipul castelelor mele

cum ea se pierdea în zare şi noaptea mi se făcea mare m-am însingurat într-o colibă de bătrân pescar 35

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Noi nu avem amintiri noi nu avem amintiri am fost în inima ta de la-nceput ai fost căutarea mea ți-am simțit şi parfumul zilei te-am zămislit dintotdeauna în visele mele te-am eliberat în zori să mă aştepți la poarta sărutului să ne aşezăm la masa noastră ne-am imaginat pasărea iubirii în prea multă tăcere

Radu Liviu Dan

Dăscăliţa mea de fericire e ora când sună programat telefonul iubitei nu are un ceas deşteptător şi trebuie să-şi trezească fata să meargă la şcoală iubita mea pregăteşte sandwich-uri fiindcă şi ea va merge să predea ore de limba română la aceeaşi şcoală

dacă îi mai rămâne timp, salută şi o lume virtuală deschide laptopul şi postează o poezie sau o poză cu copaci înfloriți aşa cum azi iubita mea a postat un test din care a aflat floarea ei spirituală şi melodia Fragile poate şi pentru noi 38

cântată de Sting împreuna cu Stevie Wonder

Poemele iubirii ne-am împrietenit printr-un like pe facebook iar acum suntem certați îmi zâmbeşte dintr-un wallpaper de pe desktop aş întinde prin ecran mâinile după ea sunt la o distanță de fapt doar de un sms să-i scriu că mi-e dor de ființa ei? dar trebuie să plec pe şantier până seara îmi va răspunde sau nu pe drum în maşină ca un Homer ce a crezut în Odiseea am sa cânt şi eu aşa cum Stevie Wonder cântă la muzicuță I love the song

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Dor dorul de iubire ne urmăreşte chiar şi atunci când suntem nefiind iubire şi neiubire înălțări şi alunecări trepte rupte cățărări pe urme mute uitări, cărări întortocheate labirint, acoperiri de frunze pierdut la capete firul Ariadnei împreunat într-o logodnă în constelația ei deliberări de păpădii orizontul gărgăriței 41

Radu Liviu Dan câmpuri de gânduri însângerate petale de maci iubirea balansoar de dor la capăt, căpşuni muşcate cristaline irigând mărgăritar spânzurări în pânze astrale nori şi raze firave prizoniere, dar flămânde albastru de cer al lor chemări şi nechemări stele diluate întregiri separate dorul de iubire ne urmăreşte chiar şi atunci când suntem nefiind 42

Poemele iubirii

Când dragostea nu e de ajuns când dragostea nu e de ajuns ne îmbolnăvim de ziduri însingurate când dragostea e împărtăşită doar de la distanță ne îmbolnăvim de păpădii de vânturi spulberate nechemate de mori când dragostea nu e de ajuns corăbiile pleacă cel mai departe aidoma gândurilor sinucigaşe parcă toți peştii s-ar întoarce să-şi afle odihna în Marea Sargaselor chemările noastre presărate cu lacrimile macilor

Radu Liviu Dan vor fi imense câmpuri ruse cuprinse de dor melci împotmoliți în nisipul răsturnat de valuri auzindu-şi chemarea

fără aripi ei au doar ecou nu şi zbor se simte aproape glasul inimii lor

Poemele iubirii

Radu Liviu Dan

Întâlnirea pe zebra întâlnirea pe zebră cu trandafirul roşu în mâini la intersecție de străduțe mica autogară ascunsă într-un colț unde deseori pe ochi ne-am sărutat pâlpâie încă scurtele clipe în sufletul meu mă dor imaginile derulate prea repede nişte poze într-un film cu întâlniri petrecute în parcuri pe iarbă, pe ape, printre copacii arcade peste alei gara îmi seamănă de multe ori cu o gură de lup flămând ce înghite trenuri precum nişte miei clipele sunt sfâşiate paşii noștri muşcați de moliile timpului îmbrac straiele străduțelor pe care împreună ne-am plimbat 46

mă înfăşor bine cu zebra pe care unul spre celălalt am alergat

Poemele iubirii oraşul nu-l mai iubeam până la tine acum parcă eu sunt vânat găsind adăpost în amintiri străduțe şi alei înguste flori, copaci, ape palide ca nişte acuarele uscate sub o icoană a bunicii priveam în torsul sobei şi miros de dovleac aceeaşi carpetă cu un bizon săgetat la masă toți ştiau că nu mai sunt vânători şi eu uitasem de ce în trecut se vâna

Radu Liviu Dan

Je t’aime comme ça îmbrățişarea noastră a căpătat consistență printre ziduri neînsemnate îmi place lipirea ta de mine în mulțime je t’aime comme ça liniştea ta zburdă pe pieptul meu urcăm scările în sărutări ieşim din metrou la suprafață păşim în spațiul verde copacii şi-au unit crengile deasupra paşilor trecători în parc e atâta linişte ca o iubire evadată din cotidian te cuprind în brațe şi te întreb zâmbind ne tăvălim în iarbă? îmi pui degetul pe buze îmi schițezi o inimă pe chip 48

şi sărutul tău îmi dezvăluie o rană de iubire

Poemele iubirii

Radu Liviu Dan

Nocturna într-o dimineaţă într-o dimineață devreme am păşit pe aleile pe care clipele noastre dansau fericite nu era nimeni în parc doar porumbei care îmi aterizau pe umeri încercând să mă întrebe de liniştea lor

pe o scenă am descoperit un pian acoperit l-am dezvelit şi clapele au început să răsune 50

Nocturna lui Chopin deşi se luminase bine de ziuă

Poemele iubirii mai mulți porumbei s-au așezat în jurul lui şi Tu ai sosit cu alaiul lor în acelaşi costum de blue jeans cu un trandafir roşu în mână te-ai aşezat lângă mine zâmbind la ultima notă m-ai sărutat şi ți-ai lipit fruntea de a mea ne-am prins de mână râzând îmbrățişându-ne ca atunci am urcat acele pietre prin acea mică poartă am ieşit din parc cucerind oraşul trist şi prea agitat 51

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Pi-Ramesses Oare să-mi fi mutat oraşul gândurilor mai departe de delta lacrimilor zilnice? Oare Nilul îmi va mai aduce aluviuni pentru ca iubirea să-mi fie zilnic pâinea caldă voi gânduri de zei buni nu-mi dispăreți într-un singur suspin urmele silabelor paşilor tăi le-am învățat în taină iar ea m-a învăluit în grabă unde ne-au fugit clipele unde ne-au fost strămutate!? Amphion, poți să ne cânți despre oraşul iubirii!?

* Cea mai mare realizare tehnică a antichităţii este strămutarea oraşului Pi-Ramesses!

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Oameni de zăpadă oamenii de zăpadă îşi aştern în înserare trupul pe covorul alb în perna moale visează atâta zăpadă că şi-ar face nu sanie ci aripi să ajungă şi peste nămeți acolo unde ar fi întâmpinați nu numai cu bulgări dar mai ales cu bucurie de ochi chiar şi după ce li s-ar topi speranțele se gândesc la acel pol înghețat unde se vor îmbrățișa între ei ca oameni de zăpadă

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Fulgi de nea n-am scris niciodată o poezie despre iarnă de când scoteam limba la fulgi din sania cu căluți sculptați trasă de maică-mea învățătoare uneori îmi e dor de iarna aceea a copilăriei cu troieni cât casa au mai venit ierni nu cu atâta zăpadă şi nu aşa importante până când alunecând pe gheață o fată m-a prins de mână şi mi-a spus o poezie ceva despre alăturarea de paşi şi despre timp şi parcă despre o stea se făcea că un tânăr întreba cât ține iubirea nu-mi mai pun de ceva ani această întrebare mă bucur că a venit

Radu Liviu Dan chiar şi cu mai puțină zăpadă e iarna mea? a noastră? ați văzut vreodată un om de zăpadă emoționat construit cu migala copilăriei zburând prin dansul nevinovat al firavilor fulgi de nea?

Poemele iubirii

Verzi mă plimbam pe străduțele din Sărărie vizitând casele memoriale ale românilor adevărați

ochi verzi mă priveau de la etajul șapte unde doar porumbei ajungeau

ce drum lung plin de cactuși trecând prin pasajul istoriei până la ei 59

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Oceanul ea se plimbase cu trenul câteva ore de-alungul oceanului iar eu cu ea, în metrou, spre piața romană

Inima desprinsă

Inima mea a fost desprinsă din cămaşa unui zbor înalt de un crivăț şi purtată la marginea oraşului într-un gard ghimpat de sârmă ruginită nimeni azi nu va trece pe acolo

Radu Liviu Dan

Poemele iubirii

Azi am văzut un preot călcând pe frunze galbene azi am vazut un preot în sutană călcând pe un covor de frunze galbene ducând în mână o plasă albă probabil cu o colivă de la vreo înmormântare păşea nepăsător spre mine şi eu îngândurat spre el copacii se împreunau deasupra noastră încă încărcați cu frunze galbene şi înalți printre ramurile cărora străbătea şovăielnic un soare rătăcitor dintre toate florile din parc în ultima zi când ne-am plimbat ținându-ne de mână i-am dăruit un trandafir galben fiindcă adora florile luminii

Radu Liviu Dan

Cișmigiu cele mai crâncene lupte în cele mai neînsemnate locuri mangrove înghițind gânduri întâlneşti iubirea când te aştepți mai puțin au fost eliberate pe ape rațele negre închise în cuşti metalice păunițe albe îți place să-i faci poze pe pietre ce crezi că nu vor fi vreodată strămutate precum sculpturile în muzee în barcă zâmbetul ademenire circe de vise inscripții de iubire pe poduri prescripții de amintiri soarele azi a fost blând 64

reflectat pe chip mari iubiri în micul parc

Poemele iubirii din marele trunchi de copac părinții încă îți cumpără alvițe şi popcorn cu care ademeneai lebede albe frunze tremurând a toamnă la ieșirea din parc amfore imense şi turnul cu ziare lipite ce încă îşi aşteaptă cumpărători porumbei mi se aşează pe umeri parcă necunoscând nelinişti

Radu Liviu Dan

Ruguri din templul ce-am avut încă aprindem lumânări pe acelaşi râu ceața ne-mpresoară pe maluri diferite de-am mai şti să reaprindem visele din felinarele târzii sub teii care ne plâng uneori am ars distructiv ca rugurile cucuteni după mitul lui Sisif crezând că pasărea iubire poate renaşte şi din cenuşă pictate ulcioare caolin veşnic însetate ca versurile pentru inimi ce s-au pârjolit şi stins la primele ploi reci 66

de toamne ce ascund cromozomii în tulpini

Poemele iubirii împăturind în frunze arămii grăunții negri ai pământului cărui altar se închină când în haine albe e înveşmântat? o să apari din alt anotimp al căutării noastre când răsar ghiocei? încă îți mai scriu cu pană de sentiment şi cerneală de suflet un alt rând din fire de nisip din clepsidra vieții ce se scutură ca atunci de perseide într-o lună prea încălzită rostogolită într-un cerc

Radu Liviu Dan

Ce este iubirea îmi spui în sms să transferăm dialogul dintre ea şi el şi peste trei luni când eu voi fi iar eu tu vei dispărea ce este iubirea când te simt eu şi te vreau noi iar tu îți vrei liniştea ce este iubirea când ai revenit şi vorbim ca doi prieteni ce n-au ştiut niciodată fiorul unui sărut şi nici ochii nu s-au văzut sms-urile le-am rotit între noi 68

ca mărgelele unui mag dacă vrei să fii cu tine însuți

Poemele iubirii urcă-te în acelaşi tren în care credeai că iubirea e doar una şi într-un fel şi vei simți că nici Oltul nu mai curge spre acelaşi țel doar muntele Cozia de tine se îndepărtează apropiindu-se de nori tu priveşti iubirea cu aceiaşi ochi iar ea te priveşte din apă, de munte, de păsări din atâta cer

Radu Liviu Dan

Off Doamne mi-e dor de acel „off Doamne“ al tău când auzeai de câte o grozăvie de pe pământ liniştea o găseai lângă crucile părinților toate bucuriile intraseră în mormânt când auzeam „off Doamne“ simțeam toată înțelepciunea lumii adunată într-un cuvânt nu te închinai des la biserică admirai mult mânăstirile dar „off Doamne“ al tău îmi şoptea toată credința adunată în manuscrise unde mor păsările spin lângă o mare moartă ca doi esenieni împărțeam frățeşte 70

aerul disperat

Poemele iubirii

al unui dor reverberat prin ochii mei ai tăi dincolo de orice zi şi noapte mi-e dor de acel „off Doamne“ al tău mai mult decât un repetat te iubesc te iubesc şopteai înainte pe adresa cerului mirarea ta mai umană şi mai sfântă decât orice rugăciune

Radu Liviu Dan

Bahică uneori gust zâmbind o lacrimă ce-mi mângâie obrazul privind pe geam de autocar primesc mesaje de iubire pe acoperiş de zgârie nori copaci ce nu ajung decât prin muguri ca un zbor ce începe mereu răstignit într-o aruncare în gol sunt claustrofob de tren de maşină poate şi de avion fiindcă au geamuri unele vise 72

se sparg în cioburi de-ai dărui vers năzuinței ce desparte

Poemele iubirii femei căsătorite dar nefericite şi o Karenina ce se zbate între şine de tren locomotive cu aburi acoperă trecutul

mă-ntâlnisem în vis cu Nichita şi Bacovia la un pahar poate de pe Le Bateau ivre ateriza la masă şi pelerinul Rimbaud să ne recite Les étrennes des orphelins iar poeții spuneau că nu ne ajunge vinul la altă masă Eminescu număra plopii soției ce nu avea la fereastră geam e beat ce-l ce afirmă că le-a trăit pe toate şi curmă poemul 73

Radu Liviu Dan

N-am ştiut niciodată să cuceresc n-am ştiut niciodată să cuceresc piatra azvârlită în mare n-am ştiut că ea mă va ajunge fie şi plină de nisip melc alb n-am ştiut unda apei clădită de piatra scufundată n-am ştiut că ea va fi ca vulcanul stins din ocean erai pe malul celălalt când într-o zi am primit de la tine pietre ceea ce niciodată nu cucerisem când eram copil le vorbeam 74

atât de clar pietrelor visam să merg pe urmele

Poemele iubirii lui Alexandru Macedon nu ca un cuceritor doar arheolog

uităm uneori să le vorbim florilor, păsărilor, pietrelor mi-ai devenit floare pasăre piatră

Radu Liviu Dan

Aviator Iubita mea doarme, prin hubloul gândurilor nu a întâlnit încă dorul lui Orfeu

sădesc în fiecare zi flori în grădina ei, poate într-o zi printre ploaia de stele, va zări şi sufletul meu

mi-e teamă că avionul meu va lua foc mi-e alături în carlingă un pistol mereu mă înalț mai sus, mai sus… 76

Sângele, tâmplele, îmi vor invada,

Poemele iubirii agonia mea seamănă cu lipsa de oxigen

poate sunt contradictoriu dar cum să-mi apropii visele de ale Ei?

Poza mea o va vedea pe ultima pagină ca a oricărui pilot mort într-un banal accident

niciodată nu mi-am învins teama că zborul meu să ardă în flăcări

Hades mă pândeşte înaintea picajului e doar cântecul novelor 77

la răsărit şi la apus ne vom aminti de visele noastre

Radu Liviu Dan oracolul stelelor căzătoare

paharul vieții mele s-ar dezintegra într-o clipă poți să-mi dai altul din partea sufletului tău!?

Decât viața mea ce pot să-ți dau mai mult!? Iubita mea, nu pleca... Bătălia noastră va fi câştigată în cer...

Avem secunde de viață de câştigat!? O antenă de gânduri e încă vie vom fi printre cei 78

care am luptat şi în aer sufletele noastre

Poemele iubirii se întreabă de ce ar fi diferite de ale celorlalți, noi care avem zei păsări, păduri, ape vom fi avut şi un alt Timp!?

Lasă-i pe observatori să ne vadă disperarea stihul ca o cale lactee vor asculta Odiseea Spațiului între alfa şi omega.

Radu Liviu Dan

Pas în doi ca într-un film românesc un bleonț trăgându-se de păr cu o brunetă el spadasin ea pe trepte asistentă pas în doi mereu în ceartă acum alți actori doar buzele şi le duelau pe scări el o privea cu nesaț în pelişor culcată în patul regal nici aparatul de fotografiat nu surprindea emoția dintre ei iubirea rostogolită până în iarbă ochii lor negri tăciunii cei mai arzători părul împreunat cel mai neastâmpărat în setea sărutului înroşit de zmeură şi fragi uitaseră de tren erau doar gară pentru doi sipet al aceleiaşi dorinți 80

deschide cutiuța în formă de inimă şi mângâie adn-ul din firele de păr

Poemele iubirii

În ianuarie în ianuarie se naşte marele poet şi se reunesc române țări în ianuarie mor mame de eroi în ianuarie mor iubiri şi se dezgheață amoruri în ianuarie sunt cele mai triste zile şi anul începe cel mai greu primii ghiocei vor scoate îndrăzneț netemându-se de ger petale albe din omăt în ani atâtea holocausturi de vise iubirea se scrie în piele de om tatuate pe inimă clipele primei şi ultimei întâlniri Arbeit Macht Frei de țeluri românii au redevenit doar un număr parlamentarii patriei chiriaşii de lux ai trudei noastre noi cei de rangul celălalt în viața asta de doi lei vom învăța o altfel de poezie a vieții

Radu Liviu Dan planeta parcă ni s-a furat uneori uit să-ți citesc în ochii verzi lumina pentru care am coborât pe acest pământ de aceea mă trezeşti din amorțeală cu îmbrățişarea ta cum îmi spuneai să-ți schițez un zâmbet să-ți şoptesc pe buze slove fără vreun cuvânt şi tandre mângâieri de n-ai fi tu femeie o dulce amăgire m-aş hămui în nişte neînțelese tristeți

Poemele iubirii

Corăbiile Ei Pe lista morților pentru că ți-am furat o clipă ți-am redat uitarea de mine mie nimbul tău! Am răsturnat clepsidrele când eram liane răsturnăm băncile vindem ruginita flotă dar adu-mi-te pe tine!.. Sunt nehotărâtul soldat de partea cui să fiu la Troia dimineața la cafea ne-am trezit din cărțile lui Homer! Nisipul nostru adus de valuri neştiute, doi şchiopi nelegitimi culegători de melci

Radu Liviu Dan unde e pădurea mândră de cedri din care ne făceam corăbii! Ascunşi petrani ai Petrei veți muri de aceeaşi lance nu-mi distrugeți corăbiile Ei, mă va găsi întins pe nisip îmi va da sărutul de Adio sarazin e Ierusalimul nostru vântul Dobrogei îl adunăm în tot felul de aripi mecanice călcând pe praful Măcinului. Nu mai e Timpul în respirația clepsidrei peştii s-au adunat în Deltă pentru ultima plasă ocultă doar țipătul albatroşilor 84

e neîntinat!

Poemele iubirii

Nefertari Uneori în viață lucrezi cu falsuri accepți o morgană adiere de vânt divin mănânci e-uri gustoase pentru a hrăni iluzia poftei sau pofta de iluzii. Pentru ce falsifici negloria unei Kadesh? Ai ridica temple ca prima reclamă a unei păci nevictorioase? Sau pentru inima „Celei frumoase ce a sosit“ nu din nobilii cereşti deşi ți-a adus ankh-ul, ci dintr-o negură destin de timp efemer, ei vrei să te închini soția zeului Amin? Cine eşti tu Nefertari?

Radu Liviu Dan

Nirvană ne trec stoluri rogvaiv de simbioze tăcute în cuvinte încolonate în rosturi de nori strălucitori ce se cocoață până la constelația Ariadnei micul prinț al visării în oaza meditației unui deşert îşi repară în echinoxul iluminării frânturile zborului un inorog al refluxului aduce patriotard la țărmul mării brățara iubitei şi aripile avionului cedrii se mută 86

din pădurea Lebanonului

Poemele iubirii

într-un sarcofag plutitor vestitor de al 5-lea element farfuriile zburătoare se înalță în pagodele învățătorului Buddha ca ultimii întârziați cocorii albi descântă țipătul Lunii de albastru Pământ

Radu Liviu Dan

Noi doi Noi doi cu picioarele prin apa mării înlănțuiți de mijloc şi de asemănări tăcuți liniştiți briza mării ne scaldă gândurile două chipuri ale aceluiaşi chip închiriem aceeaşi cameră goală a sufletelor bătăi de inimi, țipete de pescăruşi valurile rechemate acasă la țărmul nostru eşti evadarea timpului meu siluete în mare, haine risipite pe nisip absența minții doar suflete, trăind... Dacă bătăile inimilor s-ar întâlni aşa s-ar mai dezlipi vreodată? Trăind doar cu sufletul aşa trăiesc cei din Lhasa... – Mi-e dor să mai citesc 88

am să iau cărți cu mine într-o seară

Poemele iubirii am să te sun să-ți dau la telefon marea... – Dar Tu eşti marea! gândurile tale ajung până la mine ca valurile ce inundă țărmul. – Dacă m-aş fi oferit ție dacă aş fi fost... Şi mă mutam la tine îți aruncam în aer toate căile de comunicare! – Inclusiv aerul condiționat!? – Totuşi mi-ar plăcea să construim timpul infinit! – Poate că ne construim calea către întâlnirea din altă viață! – Vei iubi o altă femeie! – Femeia ar fi putut fi religia mea! El adoarme la picioarele tale Pajul tău de glezne şi de... vise.

Radu Liviu Dan

S-a dat drumul la verde gândurile mele încolțite au străpuns iarna, să păşim alături, e doar primăvară, iubito, s-a dat drumul la verde. clorofila îşi cere dreptul sângelui din vine simțurile mi le-nțeapă iarba crudă, pământul răscolit, strigătul uitat al cocoşilor. şi tu şi eu ştim chemarea, să ne alăturăm, iubito, prin dorințele renăscute.

Poemele iubirii

În zori în zori sacrificarea laptelui flori de cireş mugure de sărut îngemănat pe alei de liliac în zori pe sâni glas de miei dilatare de timp mai ştii acoperită de flori sărutam grădina care erai

Radu Liviu Dan

Ce e femeia

ce e femeia m-am întrebat și eu şi am aflat că e emoția care te ia de mână la plimbare

Poemele iubirii

Omorârea şarpelui când sămânța femeii a pierdut poemul iubirii creierii poetului s-au spart în capul şarpelui adunându-l din coşul de gunoi medicul drămuieşte circumvoluțiunile poeziei izgonita şi fugara Lilith s-a înscris la îmblânzit cerbi scrisorile nu mai ajung pe scena Evei scrise cu sângele brațului victorios al lui Nelson merele nu mai cad spre staticul Newton retras în deconspirarea aurului din clepsidra cu nisip livezile miraculoase navighează pe corăbiile din podul casei lui Jules Verne bibliotecarul uitându-se mirat în compendiul frumoasei

Radu Liviu Dan contese franceze fără carte despărțind soția de lumina aproapelui într-o perfectă relativitate Einstein în formula E-ului maxim captează bigamia absolută ca ultimul mare romantic deplânge lacul şi pădurea din satul colhozat Esenin simte mângâierea funiei cu săpunul de gât vântul alinând focul vânăt rătăcind în veşnicii tăciuni în şură iubita încă mai aşteaptă răspunsul poemului comandat

Poemele iubirii

Tu erai totul erai la fereastră cu ochii mării şi părul despletit în valurile acelea negre-albastre tăceai prin cuvinte parcă pictate în miezul clipei ce îmi bătea ca un pescăruş ciugulind din nisip perna mea de vise am crezut că am ajuns primul pe plajă şi te priveam uimit cum erai și mare şi lună soarele ce abia mijea nebănuind că va cuceri întreaga zi vino îmbrățişează-mă mi-ai şoptit m-am uitat dezorientat te-am întrebat prin pădurea de gene se poate ajunge la tine cu maşina sau cu trenul?

Radu Liviu Dan

Vis Te-am prins de mână Femeie, ți-am şoptit la tâmplă vis, îmi apari uneori inorog porți coamă bogată de cale lactee când cu dărnicie împarți stelele norocoase, îl gust pocalul cu vin şarpe pelin cine te-a născut pe tine suflet ca un suvenir, 96

cumpăna dorinței setea îşi reia

Poemele iubirii sub gene alunecând, sori dispărând în zori perdele leneşe gâdilate de păpădii luminoase stinghere pe cer alungate.

Radu Liviu Dan

Manual de igienizare nici nu mai ştiam cum să te iubesc îmi prescriai un manual în fiecare săptămână de igienizarea relației prin tăcere treceau şi trei nopți fără un azi până când mă podideai cu o îmbrățişare virtuală sau cu promisiunea că ne-am putea iubi mistuitor într-o noapte fără lună de aceea când ne zăream doar ca nişte ip-uri într-o pauză planetară îmi aminteam de tăcerea ta şi de cea a femeilor dinaintea ta 98

când se întorceau de la duş scuturându-se de dragostea mea

Poemele iubirii

Vina lui Ulise

Ulise a reușit să scape de Circe și insula ei la gurile Dunării unde își făcuse o colibă de pescar a avut totuși o vină lasăse un petec scris pe solzi de pește într-un copac sperând să vâneze o caprioară

Radu Liviu Dan

Până la ultimul păstrav am crezut că iubirea este la fel aceeaşi emoție şi nelinişte a primei întâlniri ce vor ştrangula cuvintele aproape de capătul lor ne-am așezat la o măsuță pe malul cernei dăruidu-ne reciproc un volum cu autograf cuvintele se completau asemeni unei vieți în doi am urmărit acest fir ca pe ultimul păstrăv al unui cârd de păstrăvi ce-mi cutreiera visul ca o apă cristalină

100

Poemele iubirii

101

Radu Liviu Dan

Cuprins

PREFAŢĂ 5 RADU LIVIU DAN - FERICIŢȚI CEI CE IUBESC! 5 ERA CU ZEI ȘI MĂ PLIMBAM PRINTRE STATUI 7 PAIXAO 8 CU PICIOARELE GOALE ÎN AMURG 11 TROLEUL 86 ALGARVE 12 VIFOR DE OCTOMBRIE 15 ETAJUL NOSTRU 16 MULAREA POEZIEI 17 ÎNTR-UN BURG 19 ARŢAR 21

102

TU, EU 23 DRAGOSTEA ALBĂ 24

Poemele iubirii POEZIA 25 AMINTIRILE PE SCĂRI 27 OLIMP 30 LUNI 32 AMFORĂ 33 LA MAL 35 NOI NU AVEM AMINTIRI 37 DĂSCĂLIŢA MEA DE FERICIRE 38 DOR 41 CÂND DRAGOSTEA NU E DE AJUNS 43 ÎNTÂLNIREA PE ZEBRA 46 JE T’AIME COMME ÇA 48 NOCTURNA ÎNTR-O DIMINEAŢĂ 50 PI-RAMESSES 53 103

OAMENI DE ZĂPADĂ 55

Radu Liviu Dan FULGI DE NEA 57 OCEANUL 61 INIMA DESPRINSĂ 61 AZI AM VĂZUT UN PREOT CĂLCÂND PE FRUNZE GALBENE 63 CIȘMIGIU 64 RUGURI 66 CE ESTE IUBIREA 68 OFF DOAMNE 70 BAHICĂ 72 N-AM ŞTIUT NICIODATĂ SĂ CUCERESC 74 AVIATOR 76 PAS ÎN DOI 80 ÎN IANUARIE 81 104

CORĂBIILE EI 83 NEFERTARI 85

Poemele iubirii NIRVANĂ 86 NOI DOI 88 S-A DAT DRUMUL LA VERDE 90 ÎN ZORI 91 CE E FEMEIA 92 OMORÂREA ŞARPELUI 93 TU ERAI TOTUL 95 VIS 96 MANUAL DE IGIENIZARE 98 VINA LUI ULISE 99 PÂNĂ LA ULTIMUL PĂSTRAV 100 CUPRINS 102

105

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului RADU LIVIU DAN şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.