Romeo-Nicolae Ştefănescu - Speranţele iubirii by Ioan Muntean

Romeo - Nicolae Ştefănescu ASiIiVro

SPERANŢELE IUBIRII – POEME –

Editura Marc – Braşov 2010 –

Romeo-Nicolae Ştefănescu ASiIiVro

SPERANŢELE IUBIRII – poeme –

„Gândeşte cu inima şi simte cu mintea”

Editura Marc – Braşov 2010 –

Speranţele iubirii Autor: Romeo-Nicolae Ştefănescu Lector: Ioan Suciu Coperta: Ioan Muntean Corectura: autorul Copyright © 2010 Romeo Nicolae Ştefănescu Publicat de: Editura Marc – Ghimbav Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ŞTEFĂNESCU, ROMEO-NICOLAE Speranţele iubirii/Romeo-Nicolae Ştefănescu - Ghimbav : Editura Marc, 2010 ISBN 978-606-92544-2-4 821.135.1-1 Tipărit la Imprimeria „Ghimbav Print” SRL, RO Tel: 0722514308 Ediţia I, tiraj 100 exemplare ISBN: 978-606-92544-2-4 Mulţumesc pe această cale celor care au făcut posibilă apariţia acestei cărţi. Autorul 2

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Speranţele iubirii Dedic această carte soţiei mele Marcela – Sela

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Speranţele Iubirii

O ÎNCHINARE IUBIRII – Cuvânt însoţitor –

Am avut recent prilejul şi aş putea spune privilegiul de a lectura, în manuscris, volumul de poeme „Speranţele iubirii” semnat de tânărul Romeo-Nicolae Ştefănescu. Mă aflu astfel, acum, aici, în postura de a emite, ca poet şi prieten, opinii critice cât mai obiective şi pertinente asupra acestui debut editorial. De aceea, acest cuvânt însoţitor nu este un certificat de poet, ci se vrea a fi o prietenească încurajare. Aşadar, încă de la început, voi remarca faptul că avem de-a face cu adevărate scrisori de dragoste în versuri, ca într-un imn înălţat iubirii, într-o continuă declaraţie de dragoste, cu un parfum aparte, aproape uitat. E o bucurie să constaţi că azi, pe lângă avalanşa de aşa-zise versuri, publicate cu o frenezie de neînţeles de tot felul de aşa-zişi autori, - se mai scriu versuri curate, de iubire. Un flux de dragoste, mereu intens, îi inundă scrierile autorului, până departe, în largul gândului... Aşa stând lucrurile, această frumoasă şi sinceră revărsare a preaplinului său sufletesc mă îndeamnă să-i acord încredere, încurajându-i demersul poetic turnat într-o anume modalitate de exprimare lirică, specifică multora 5

Romeo-Nicolae Ştefănescu

dintre începuturi. Principala caracteristică a unor asemenea versuri fiind sinceritatea şi prospeţimea, ele izbucnesc şi curg limpezi precum izvoarele dădătoare de viaţă şi au fiorul acela nepreţuit şi inegalabil al dragostei mărturisite şi împlinite, căreia i se răspunde pe măsură. De multe ori, versurile lui Romeo-Nicolae Ştefănescu se apropie de frumuseţea versurilor populare, atât de inspirate şi curate. Alteori, întrevedem duioşia unor clasice texte din muzica uşoară românească. Uneori, poţi crede că te afli în grădina de vară înmiresmată, a gândului luminat, ori undeva, pe malul unui râu, primăvara, într-un zăvoi înflorit, cântându-i dragei... Un beneficiu al acestei apariţii este faptul că vârsta poetică nu este confundată cu vârsta biologică. Este absolut firesc să înţelegem astfel cartea lui de început, ea fiind aproape fără de vârstă! Din această perspectivă, ochiul critic poate surprinde cu obiectivitate, o întreagă pleiadă de întrupări ale unor sentimente fireşti. Multe din poezii vorbesc direct despre frumuseţea şi bunătatea iubitei, asemeni întrucâtva celor ale poeţilor persani, îndemnând la viaţă simplă şi cumpătată, omagiind clipa ce ni s-a dat! Într-o lume tot mai bulversată de fenomene şi acţiuni distructive, tendinţa unora, inclusiv critici şi editori, de a emite şi instaura ei judecăţi de valoare, poate duce în derizoriu un demers poetic atât de curat.şi nu-şi poate avea nici rostul, nici vreo justificare. Aceasta, doar dacă ai...o altă „viziune” despre poezie... Aici nu este deci vorba de a i se îndruma paşii autorului,căci el este, fără îndoială, un poet şi crede în ceea ce scrie. Rolul meu, în această „piesă” este, cred, acela de a-i spune, cu ştiinţa unui coleg de condei, cu 6

Speranţele Iubirii

obiectivitatea unui prieten, în ce fel, cât şi cum să alerge după un vis... Dacă va înţelege şi va interpreta corect „partitura” acestui demers critic, atunci cu siguranţă va şti să continue să scrie versuri tot mai frumoase, tot mai încărcate de poezie, de speranţă şi încredere, într-o paradigmatică aşezare a crezului său poetic. Acum el este încă îndemnat de daimonul său să-şi aşeze sufletul pe masă... Arderea unor etape şi implicarea în cotidian îi sunt necesare în devenirea poetică, – drept cale de iluminare a spiritului la desprinderea, precum treptele unei rachete cosmice, de prea mult balast, de prea mult vis... Acum, spontaneitatea, uşurinţa (aparentă) cu care (i se pare că) scrie versuri, sunt desigur şi ele, de bun augur pentru devenirea lui poetică. La această impresie se adaugă şi recentele apariţii pe diverse scene, la televiziuni şi în presa scrisă, ce au avut darul să-i dea încredere în a persevera. Dar mai ales, la toate aceste succese a contribuit întâlnirea fericită cu sufletul său pereche, – frumoasa Marcela, – Sela, – muza ce-l inspiră deplin şi benefic. Destinul său liric (şi nu numai) pare a fi astfel pecetluit. S-ar putea cita numeroase poezii, – titluri şi versuri, ceremonioase, pline de miez. Semnificaţiile profunde ale multora din poeziile acestui prim volum, sunt în măsură să-i traseze, simbolistic, un drum ascendent, creat desigur şi prin numeroase şi selective lecturi necesare. Poezia lui este personală, reflexivă, imaginând empatii din ţinuturile poeziei pure. Melancoliile sunt rare, în vreme ce duioşiile abundă. Precum o oază de linişte, aceste simple şi directe poeme de amor, fac dovada limpede că încă se mai poate scrie astfel în acest început de secol şi mileniu. Poetul convoacă deliberat, în exprimări fruste, o întreagă pleiadă de sentimente şi stări ce îi domină 7

Romeo-Nicolae Ştefănescu

sufletul înamorat. Caligrafiile lirice pe care ni le propune au inocenţa şi speranţa adevărurilor primordiale şi sunt, în fond, o formă şi o formulă de supravieţuire a frumosului şi sentimentelor pure. Este apreciabilă, tocmai de aceea, încercarea lui de a se cunoaşte prin vers, cum şi aceea de a se autodepăşi, ce sunt şi pot fi şi de acum inainte jaloane pe calea unei depline afirmări. Dacă ar fi să-i dau un sfat tânărului autor, ar fi acela de a se autocenzura în revărsarea lui de suflet, pentru a se feri de anumite banalităţi şi lungimi excesive, căci maladia repetării, la nesfârşit, aproape până la saturaţie, a aceloraşi teme şi exprimări, este, prin ea însăşi, primejdioasă şi neproductivă. Fără îndoială, acumulările obţinute deja prin adecvate lecturi, la fel ca şi o creştere calitativă firească, în timp, a versurilor, se pot vedea de pe acum. Ele vor spori, desigur, în valoare şi vor deveni evidente, imediat ce autorul acestor broderii în versuri va şti, pe de o parte, să le elibereze din coliviile canonului rimei şi ritmului, şi pe de alta, de a le îmbogăţi permanent zborul către metafore şi imagini poetice proprii şi tot mai înalte. E un bun început şi un parcurs pe care poetul şi le asumă, nedorind să rămână, cum se spune, încremenit în proiect. Continuitatea şi perseverenţa sunt, cred, cheia şi piatra unghiulară a discursului său liric, a viitorului unui asemenea mod de a înţelege lumea prin poezie. Diversele variante şi nuanţe ale unei sensibilităţi acute, etalate mereu, întrezăresc o personalitate erotică delicată, moderată, ale cărei efluvii lirice de sorginte romantică sunt identificabile în majoritatea versurilor, ceremonioase şi cărnoase, parfumate precum fructele verii, oferindu-ne o stare de spirit aparte, aceea a unei 8

Speranţele Iubirii

permanente îndrăgostiri, pe care părea că am pierdut-o, parcă, de mult.. Un alt aspect ce merită a fi aici relevat, este felul în care autorul ştie să-şi etaleze sentimentul credinţei, pe care-l vom întâlni, mai pregnant, într-un volum de pe acum anunţat, de versuri religioase. Sunt de aceea, de pe acum pe deplin încredinţat că şi în următoarele sale volume de versuri, pe care le va dărui cu aceeaşi fervoare alesei inimii, Romeo-Nicolae Ştefănescu va şti să-şi elibereze lucid scrierile de anumite locuri comune, de acel deja vu pe care-l întâlnim adesea în versurile debutanţilor, fapt ce-i va permite să acceadă, cât mai uşor şi mai rapid în lumea bună a poeziei autentice. Salut cu căldură acest debut editorial şi-i urez să creadă tot mai mult în sine şi în poezie, aşa precum crede în iubirea lui! Braşov 22.07.2010

Cu sinceritate, Ioan Suciu Membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Braşov

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Speranţele Iubirii

Repere biografice

Ofiţer de carieră în Forţele Aeriene Române. Scriu poezie de dragoste, filozofică şi religioasă. Din anul 2005 am fost constant prezent în viaţa culturală a oraşului Braşov, la diferite manifestări culturale unde am oferit, de-a lungul acestor ani, mici bucurii sufleteşti. Am fost invitat în ultimii ani la televiziuni naţionale şi locale. Am publicat în Suplimentul cultural-religios Bună Ziua Braşov şi am susţinut Recitaluri de poezie în cadrul unor cenacluri literare şi în diverse spectacole în ţară.

Motto: „Gândeşte cu inima şi simte cu mintea”

Dacă-ai şti Dacă-ai şti că viaţa mea, e izvor pentru a ta... ai veni mereu şi-ai bea, un pahar din viaţa mea. ASiIiVro

Speranţele iubirii

Dacă-ai şti

Dacă-ai şti că te ador, ţi-ar fi glasul mai uşor... şi privirea mai senină, ca o floare de grădină. Dacă-ai şti că te iubesc, ţi-ar fi viaţa înflorită... fericită că iubeşti, şi că eşti iubită. Dacă-ai şti că viaţa mea, e izvor pentru a ta... ai veni mereu şi-ai bea, un pahar din viaţa mea. 30.05.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Ambasadorii iubirii

Sunt stele mii în noapte pe cerul înstelat... Luna şi-a coborât misterul pe razele-i deschise... Şoapte argintii se aşeză în sălaşul inimii... odată rostite cuvintele rostogolite s-au împlinit... doi porumbei albi au devenit... iubirea acum avea noi aripi să zboare spre noua zi la miazăzi sub aura discului soare... acolo unde iubirea mea şi-a ta... vor deveni nemuritoare. 13.12.2009

Speranţele iubirii

Ce să-ţi spun

Am ochii şterşi de lacrimi calde... şi buzele-nsetate... îmi ceri să-ţi spun ce simt... şi nu sunt în stare. Ai ochii calzi şi buzele fierbinţi... de nerăbdare, îmi ceri să-ţi vorbesc, punându-mi o-ntrebare. Îţi dăruiesc răspunsul meu... neaşteptat şi cu ardoare, pe buzele-ţi fierbinţi, de dragoste... de aşteptare. 06.06.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Amintire

Mi-e dor de roua buzelor tale, de privirea ta mi-e dor... mi-e dor de îmbrăţişarea ta, de zâmbetul tău mi-e dor... mi-e dor de glasul tău, de atingerea mâinii tale reci mi-e dor... mi-e dor de mireasma părului tău, de Eul din sufletul tău mi-e dor de floarea chipului tău mi-e dor. 06.01.2008

Speranţele iubirii

Când tu mă adormi uşor

Când tu mă adormi uşor, cu glasul tău mângâietor ce seara îl simt în jurul meu... deodată îmi străluceşte-n faţă cel mai frumos, mai splendid nor... nor de suflete uitate, în îmbrăţişarea lor... lăsând în urmă, doar mireasma... glasurilor lor... aşa se-ntâmplă... când tu mă adormi uşor, cu glasul tău... mângâietor... ce seara, mereu... mă-nalţă-n zbor. 20.06.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Fata din vis

De câte ori te văd în faţa mea e ca şi când te văd întâia oară, o fată cu chip frumos de stea ce-şi lasă parfumul ei de vară De câte ori te văd în faţa mea îmi amintesc sărutul tău fierbinte... punând pe veci amprenta ta pe inima-mi cuminte. 19.06.2009

Speranţele iubirii

Zânişoarei mele Sela

Dragoste la prima vedere

Când te-am văzut întâia oară inima mi-a spus că eşti o zânişoară, scumpă, albă, diafană... mireasmă dulce binecuvăntată, suflet cald, apropiat de-al meu şi de Bunul Dumnezeu... Cănd mâna ţi-am atins un fior cald m-a cuprins, pulsul a devenit nestăpânit... sârutul mâinii s-a-nălţat faţa mea s-a luminat privirea ta m-a fascinat... De atunci gândul meu, n-a mai dormit e lăngă tine mereu, nestăpânit... Pleoapele ţi le sărut în vis, te cuprind, ca într-un vals sublim... Îmbrăţişaţi vom fi mereu,

Romeo-Nicolae Ştefănescu

dragostea mea... tu ai devenit, iubirea ta m-a copleşit... Cănd sărutul tău... eu l-am simţit inima mi s-a topit, mângăieri şoptite s-au rostogolit peste noi nu mai era nimic cerul parcă a fugit, eram un tot, în clipa cea de aur... Ningea cu albe flori înmiresmate, Dumnezeu şi-a lăsat iubirea Lui mantia sfinţeniei cerului, Binecuvântaţi am fost atunci de nu ne-am mai dezlipit, clipele iubirii stau mărturii vii Zi de zi. 06.01.2008

Speranţele iubirii

Dor tainic Sufletul meu, e un copil... care plânge... cu acadele, încerc să-l îmbun, toată ziua se vaită, te cere pe tine... ce să fac să-l alin... ce să-i spun. Tot ce-i frumos, arăt ochilor mei, ei să te vadă, pe tine râvnesc... Cere-mi viaţa iubito, ţi-o dau bucuros... nu ochii, cum să nu te mai vadă... şi cum să trăiesc? 19.05.2008

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Primul sărut

Când am primit sărutul tău l-am cântărit ca un arheu după atâta aşteptare lină Când am simţit sărutul tău eu l-am pictat pe sufletul meu ca o lumină sacră de iubire ce mă ducea... spre nemurire Când ţi-am lăsat, sărutul meu pe buzele-ţi fierbinţi... de-atâta aşteptare, am tremurat... o clipă a scânteiat şi din tot sărutul nostru... ce s-a topit cum ceara de albine sub flacăra iubirii noastre, a rămas... vibraţia şi lumina acelui sărut adânc, profund şi sfânt

Speranţele iubirii

şi ne-am trezit... în mijlocul iubirii noastre ce-a devenit... nemărginită, nepreţuită, infinită... albă poartă de lumină, în infinit... în infinit... în infinit de la zenit... la asfinţit doar infinit. 07.06.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Iartă-mă iubita mea

Iartă-mă că te privesc... Iartă-mă că te iubesc, Iartă-mă că nu-ţi pot da... Decât iubirea mea, Iartă-mă că îţi sărut privirea... ce mă caută, Iartă-mă că îţi dăruiesc...fericirea ca o şoaptă, Ca o măngăiere caldă. Iartă-mă că îţi culeg... de pe buze... fructul fraged al iubirii, Ce se află... la liziera nemuririi. 25.06.2009

Speranţele iubirii

Gândindu-mă la tine

Sunt singur, doar cu tine-n gând, de-ai şti cât îmi e de bine să te am acum în gând doar pe tine iubito... doar pe tine E atât de bine, să-ţi simt ultimul sărut ce parfumat era ce cald ce limpede... radia... şi cum vibra... sub apăsarea mea şi-a buzelor mele... ce scăpărau scântei din stele era elixirul dragostei mele ce picura te ocrotea te mângâia te îmbrăţişa... cu acest ultim sărut pecete pentru veşnicie între atâtea lumi pavăză să-ţi fie să-l simţi în gând fierbinte alb... 25

Romeo-Nicolae Ştefănescu

imaculat lumină vie... etern să-ţi fie.

E atât de bine, să te am acum în gând aproape că n-aş mai vrea... să-mi plece gândul de la tine iubito... de la tine... nici acum nici când... nici unde aşa aş sta o clipă albă ca o veşnicie, cuminte ca o tăcere vie... între stele ca o salbă de mărgele sunt sfeşnicele iubirii mele... ce luminează cerul Căii Lactee. 06.07.2009

Speranţele iubirii

Vis de dragoste

Mai greu mi-e să-ndur visul, mai greu decât uitarea vie... Visul ce se rupe... sub mişcări de pleoape tocmai în clipa, când... atât de mult aş fi vrut, să-şi continuie firul neîntrerupt... să-mi dezvăluie destinul... şi viaţa să mi-o umple, cu florile iubirii, cu izvorul fericirii. 28.06.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Suflet trezit

Am atins cândva dragostea dar a zburat cu inima mea... acum stau zgribulit într-un colţ de suflet... Aştept din nou chemarea ta ce-a rătăcit cu inima mea... spre altă stea... uitarea... s-a ghemuit a încolţit în sufletul meu ce-a adormit... În vis am simţit lumina ta iubita mea cum ai revenit aveai un dar nepreţuit... inima mea în care brusc... a răsărit dragostea ta ce s-a trezit... lumina din inima ta a încălzit... sufletul meu amorţit ce a reprimit... dorul tău cel rătăcit

Speranţele iubirii

M-am trezit din visul rogvaiv,erai în faţa mea... iubita mea mă îmbrăţişai... cu lacrimi de iubire Mă mângâiai... sărutări migdale îmi topeai Doar visul... a fost vis. 04.12.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Revedere

Acum... glasul tău îl aud şi nu doar pe al meu, cel care doream... să ţi-l pun pe buze atunci când tăceai, acum obrazul ţi-l văd, nu marea... de pe aducerea mea aminte, ce mă fixa... atunci când ochii tăi erau întorşi de la mine, pentru că ştiu... că fără întoarcere te pierd, mă întorc... şi încep să te aflu, încep...să te văd... aşa cum eşti, un ghiocel alb... sau albastru. 31.05.2009

Speranţele iubirii

Apanthisma S-au străns în roua dimineţii florile ce uşor se unduie sub palida lumină a nopţii ce se stinge sub astrul semilună şi în grabă se coboară sub linia de zenit... vin adieri de raze fine la orizont apare discul soare ce mângâie geana dimineţii... florile au simţit ale soarelui petale toate într-o clipă au tresărit... lumina lui le-a încălzit... culori din curcubeu am văzut... pe chipul tău... când mi-ai zâmbit 33 de flori ţi-am oferit... şi am primit sărutul tău... înmiresmat... şi m-am lăsat purtat de dorul tău... sărutul cald ţi l-am înapoiat... de 33 de ori te-am înălţat, cu fiecare floare ce ţi-am dat, să porţi amprenta mea de neuitat. 25 oct.2009 31

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Iubirea curcubeu Curcubeul ce se arată pe a cerului poartă îmi spune că acum iubito te-ai întors din singuraticul tău drum paşii îi îndrepţi uşor spre al caldului meu dor aceeaşi cale-ai apucat şi tu spre poarta iubirii de smarald îţi simt parfumul diafan şi te zăresc din depărtare silueta ta armonioasă flori de miere conturează o lacrimă pe obraz se duce e aşteptarea ce am trăit-o dulce în mintea mea erai la fel o fată cu un auriu mister aproape ai ajuns la mine zâmbetul tău acum mă mângăie şi te strâng în braţele-mi flămânde peste tot trupul tău ele dansează şiruiesc mişcări grăbite un sărut tăcut îţi aşez pe buze ochii noştri mărturisesc trăiri profunde nu ne mai luăm privirile îmbrăcate în emoţii aurite un dans uşor se înfiripă 32

Speranţele iubirii

trupurile noastre se arcuiesc unite între sărutări şi şoapte mult dorite s-au încălzit şi norii albi ce deasupra noastră ne-au vegheat clipele de iubire

ca într-un sărut ei s-au atins lăsând peste noi câteva picături de jurăminte... apoi şi curcubeul ce ne-a unit destinele se duce spre soarele... ce grăbit se ascunde sub zenitul asfinţit... doar iubirea noastră... luminează calea noastră e acum fereastră, spre imensul infinit.. fără zenit.

21.10.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Sărutul În amurg se închide ora zilei târzii, îmbrăţişaţi sub cupola lunii... am rămas tăcuţi fierbinţi şi clipa când sărutul nostru a atins tot cerul nopţii... s-au aprins stelele ce le-am atins... cu sărutul nostru ca un vis... petalele buzelor noastre îngemănate topesc picături de dragoste peste noi doi şi clipele se sting curgând Se văd şi zorii... vin alergând... în săgeţi aurii, lumina străpunge şi deşteaptă... un ultim sărut ce ne-a lăsat îmbrăţişaţi în spirit, în suflet, în trup, cu acelaşi gând parfumat... diseminat şi alb ce a rămas pe buzele aurii violacee, ce n-au stat... vreo clipă din noapte din dansul lor plăcut. A fugit şi ultimul sărut... când soarele a apărut, pe cerul zilei... mare şi tăcut.

06.06.2009 34

Speranţele iubirii

Jurământ I

Am auzit inima ta cum luminează... am simţit lacrimile tale de fericire cum se revarsă peste mine... zâmbetul tău cald l-ai aşezat cuminte... lângă mine, tu mi-ai dăruit iubire spunându-mi... câtă fericire simţi în fiecare zi în care eşti cu mine...

Iubita mea eu am ştiut... că ai venit doar pentru mine... în spatele tău soarele-mi arată într-o corolă de aur cât eşti de frumoasă, îţi jur că voi aduce luna lânga tine... şi stelele vor sclipi 35

Romeo-Nicolae Ştefănescu

peste sărutul meu... fierbinte fiecare parte din mine... va lumina peste inima ta iubirea mea... te voi iubi mereu... iubita mea iubirea... din sufletul meu o voi revărsa... ca o ploaie de fericire minunată sufletul meu va picura porfirele inimii mele ca mierea... fericirea mea va fi a ta...

III

Zi de zi vei savura dragostea mea fierbinte... iubirea mea cuminte... tu eşti darul pe care... l-a primit inima mea...

Speranţele iubirii

aş împărţi toată dragostea mea... în lumini de zori de zi şi miresme de flori calde, aurii... presărate în calea ta ce-ţi vor lumina iubirea... pentru totdeauna şi spiritul... şi trupul... şi sufletul... Aşa vei şti că ai devenit zâna iubirii. 13.12.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Iubitei

Şopteşte-mi tandru dragostea ta, Iubita mea... Şi nu uita, Că doar eu... Îţi ţin în mâna mea... Iubirea ta... Iubirea mea... Iubirea noastră. 10.07.2009

Speranţele iubirii

Lacrimi fierbinţi

În mijlocul oceanului un vas de croazieră îşi lăsa amprenta... Un şir de mărgele albe înspumate împărţea oceanul în două ape... la miazăzi luminoasele ape azurii la miazănoapte întunecatele ape bleumarine... Deasupra cerul serii pâlpâia... Undeva pe punte te-am zărit erai cu privirea agăţată de infinit... Spre orizontul albastru căutai parcă erai o zână Lorelai... Rochia ta cu flori se înfoia sub puterea şi candoarea brizei de miazănoapte formele tale unduite când apăreau când dispăreau frumosul trup al tău chema iubirea mea sub dansul florilor acelei rochii citeam pe chipul tău o tăcere de argint era atât de adânc misterul ce te-a cuprins parcă visai spre infinit

Romeo-Nicolae Ştefănescu

aşteptai pe cineva în vis la fel visam şi eu ştiam că ai să apari de undeva cândva doar Dumnezeu şi eu ştiam de vis lumina serii te mângâia zâmbeai la lumina aceea ce se pierdea sub orizontul mării odată cu soarele ce apunea deasupra mea simţeai ceva ce era legat cumva de vis un trandafir înmiresmat ţineam în palme simţeam cum ofrandă îşi lăsa frumuseţea lui în mâna mea odată cu parfumul ultim ce mi l-a încredinţat în ultima lui clipă de viaţă efemeră să ţi-l ofer frumoasă zână-a mării aici sub mantia de stele ce scăpărau ca lacrimile mele lăsate odată cu privirea mea peste chipul tău angelic emoţii albe mă cuprindeau nu mai aveam scăpare simţeam toată dragostea ta cum mă învăluia nu-mi mai luam ochii de la privirea ta

Speranţele iubirii

doar briza mării mă mai ţinea sub feeria serii ţi-am atins privirea ai tresărit din visul tău alb te-am trezit mi-ai zâmbit uşor o mică flacără în inimă am simţit apoi un pas spre tine am găsit un altul imediat s-a contopit lângă tine am venit cu paşii mei plutind din miazănoapte cu soarele ce-mi contura cu ultimele lui raze trupul încălzit şi chipul de îndrăgostit palmele ni le-am atins între ele trandafirul roşu aprins şi-a lăsat tot misterul şi parfumul lui de necuprins

Romeo-Nicolae Ştefănescu

lacrimi fierbinţi au coborât în liniştea serii odată cu sărutul nostru mult aşteptat ce apăsat între noi s-a strecurat într-un freamăt al buzelor ce au pictat dorinţa noastră în sufletele noastre abia trezite sub ploaia lacrimilor noastre s-au contopit trupurile acum unite într-o îmbrăţişare vie luna răsărea cu razele ei şoptite ne răsfăţa în depărtare se auzea un vals doar noi mai eram pe punte şi luna ce ne privea cu mantia ei de lumină ne acoperea dragostea ce devenea lumina ce ne unea mai mult şi tot mai mult nu ne mai puteam opri din acel sărut un alt sărut tot venea şi altul în urma lui ne sorbea pasiunea dragostea se aprindea apoi privirile unite şi trupurile încălzite lacrimile fierbinţi iar 42

Speranţele iubirii

tot veneau n-am mai simţit nici eu nici tu emoţii atât de fine lumina ce ne bucura acum inimile s-a cuibărit întru veşnicie în univers o nouă stea a aprins calea lactee era iubirea mea şi-a ta razele ei ne trimitea pe cerul şevalet numele ei RoSela steaua ne mângâia cu lumina aceea ce ne binecuvânta iubirea. 17.09.2008

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Juliet

Să plec acum... ca să trăiesc, sau să rămân... acum cu tine şi-apoi să mor din dragoste doar... pentru tine, mai mult aş vrea să stau... acum cu tine. Mai mult aş vrea să stau... cu tine, deci să trăiesc, cu sângele-mi înfierbântat... de tine, atât doar să mai stau, cât să simt că mor... şi să trăiesc, îmbrăţişat de tine. 11.07.2009

Speranţele iubirii

Sărut de toamnă

Te sărut pe buze... şi simt toamna în jurul tău, sărut ce cade ca o frunză-ngălbenită... de ploaie... de aşteptare... pe obrazul tău îngheţat de sinceritate îţi sărut ochii ce-ţi încălzesc privirea, să-ţi aminteşti în gând... când lacrimi şiroiesc clipele de dragoste... ce le ascunzi în suflet îţi sărut sufletul şi cu privirea ţi-l cuprind ca pe o floare de aur... de argint... ce înfloreşte mereu în glastra sufletului meu. 19.06.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Simfonia trupului

Cu privirea cobor spre tine iubito... şi-ţi simt emoţia caldă ce tresare, mă apropii... te cuprind, în braţe... şi inima-ţi în piept pulsează cu ardoare Te ating şi palmele-mi valsează, pe pieptul tău mă las uşor...cobor... şi buzele-mi însetate de dor... se odihnesc uşor pe trupul tău îmbietor Aştern clipele de amor pe raftul simţurilor tale, n-au loc, se-nghesuiesc... aproape toate, ca să devină albe sfinte şoapte Te simt în mine, toată... parfumul tău îl las în gândul meu ce s-a oprit pe trupul tău fin, frumoasă fată. 14.07.2009

Speranţele iubirii

Te iubesc

Te iubesc... cum iubesc dimineaţa, Te iubesc...cum iubesc roua răsăritului de toamnă, Te iubesc...cum iubesc florile şi marea şi soarele cel mare, Te iubesc... cum iubesc clipele de fericire, cugetul şi gândul alb şi glasul de iubire, Te iubesc... cum iubesc apele cristaline şi brazii... şi clipele imaculate de iubire, Doar asta... înseamnă, un simplu dar, sincer... Te iubesc.

11.07.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Timpul iubirii

Timp lângă timp se petrec între nopţi şi zile clipele se duc şi vin în cununi de armonii divine... buchete adorate sunt anii petrecuţi cu pace şi virtute... oamenii frumoşi ce stau uniţi în vremuri vechi şi noi... am păstrat clipele mănunchi de amintiri şi gândurile inimii le-am transformat în parfumul iubirii... să ne fie cernute între valurile vieţii bucuriile şi fericirile ce ni se lasă...

Speranţele iubirii

peste vieţile dăruite, scântei divine ne sunt clipele... când sufletele prind aripi albe să zboare, atunci când ne-am împlinit... destinele, scânteile din inimi au devenit... lumini eterne, rogvaive, de iubire. 02.01.2010

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Iubire tainică Te-am zărit întâia oară, Era în miez de vară, Stăteai pe-o bancă... O carte răsfoiai, Ochiade... nevinovate, Din când în când, Îmi aruncai, Te uitai pe sub gene, Mă căutai, Privirea ta o ridicai, Îmi zâmbeai... mă fascinai, Râdeai... citeai... priveai, Mă chemai, Mă regăseai Când mă priveai, Flori de crin erau în ochii tăi, Le primeam mănunchi de trei, Când cu ochii ne sorbeam, Mă vedeai, Mă căutai, Inima ta se lumina, Tot pieptul tău vibra, În suflet ţi-a pătruns... Iubirea mea, Sub emoţia parfumată, Flori de aur îţi lăsa, 50

Speranţele iubirii

Dragostea... în preajma ta, Ocol fierbinte îţi dădea, Faţa ta pulsa... Se-mbujora... Flamură purpurie devenea, Atunci... când îmi simţeai iubirea, Şi nu-ţi mai luai privirea... De la mine, În urma ei... se aşezau, Urme fine de iubire, Ce se lăsau ca o perdea... Plină de safire, În mintea şi inima ta, Iubita mea. 23.07.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Luna şi vioara Pe malul mării...raze aurii se sting, toate în mare... se prelig... Stăteam între castele de nisip şi te visam cu ochii adânc lăsaţi pe asfinţit... Clipele se adunau într-un mănunchi de timp, ultima, o vedeam... cum se stingea... când te-am zărit Luna răsărea din mare... albă... se ridica tăcută şi-n faţa ei, silueta ta se contura, veneai pe razele-i îngenunchiate... şi îmi zâmbeai cu chipul tău frumos de floare, Cununa stelelor te însoţea... şi rochia ta imaculată, mă fascina... te transforma în zâna mea, de ieri... de azi...de mâine... iubita mea Când ai păşit pe plaja mea... un sunet de vioară se înălţa şi răcorea căldura... ce cuminte,dogorea... în inima mea fierbinte

Speranţele iubirii

Acum când te-am cuprins în braţe... între mii de sărutări şi şoapte, un trup spre infinit eram noi doi... nedezlipiţi şi goi... radiam lumini din noi... ne regăseam... Vioara Lunii ne acoperea iubirea... cu acordurile ei imaculate, Nu mai doream decât iubirea ta... frumoasa mea... iubita mea... iubirea mea. 28.07.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Elixirul dragostei Pădurea fremăta sub adierea vântului de seară brazii se arcuiau deasupra când soarele îşi trimitea razele peste sufletul şi inima mea... Simţeam lumina aceea ce-mi aprindea iubirea, în gând îmi apărea privirea ta ce îmi săruta inima... Zâmbetul tău curgea ca mierea peste sufletul ce mi-l mângâiai odată... cu iubirea ce-mi dăruiai... în picături de rai coroniţe de fulgi topeai... Din depărtare am simţit paşii tăi ce veneau... spre mine când te-am zărit, ochii mei erau deschişi spre tine... Simţeam iubirea ta cum mă cuprinde... ne-am îmbrăţişat

Speranţele iubirii

în acordul cântecului iubirii când ultimele raze de soare s-au prelins peste trupurile noastre ce stau cuminţi-îmbrăţişate în clipe albe... Se scurg emoţiile iubirii toate prefăcându-se în elixirul iubirii când la orizont apare luna argintie ce-şi arată lumina în noapte... Toată aura ce urcă în tăcere şi-n faţa ei se văd trupurile noastre pictate pe discul şevalet... Aurii spirite îmbrăţişate în mângâieri de dor... Ne dezmierdăm iubirea din noi raze aurii se nasc... se duc şi cresc în univers e iubire pură ce n-are zăgaz de purpură în nici o lume de niciunde... Iubirea noastră se înalţă după o noapte prinsă între o mirifică seară şi o diafană dimineaţă... Apoi purtată... în unde de lumină pură ce se suprapun perfect peste discul soare 55

Romeo-Nicolae Ştefănescu

ce într-o clipă îşi arată primele noi raze ca două şoapte de lumină ce ne sărută... spiritele, sufletele inimile şoaptele acum împerecheate... sub soarele... ce urcă într-un ocean de lumină pură în univers. 27.12.2009

Speranţele iubirii

Dragoste de safir Timpul pentru noi, undeva în urmă, a rămas... e ultimul ce l-am văzut, prins între amintiri... de diamant Când dragostea... între noi, s-a strecurat... pentru tine inima mea, a cântat... simfonii, dulci, armonii. Lumea toată... era a mea, iubita mea, ce ai venit pe ultima stea din noapte, ce s-a aşezat în paradis, înainte ca zorii grăbiţi să-şi lase lumina dimineţii... peste şoapte Visul meu s-a stins... Soarele era în urma ta, şi s-a aprins, în mii de raze, când silueta ta... din vis, pământul a atins.

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Erai în faţa mea, visul meu,... a devenit aevea... eu te-am adus din paradis, prinţesa mea din vis..., Timp,... pentru tine,... pentru mine,... am creat. S-a înălţat... un porumbel alb, pe cerul de un albastru fascinant. Ştiam, că ai să vii din alt timp... te-am văzut călătorind, printre raze de argint. Noaptea îmi trimiteai mesaje, prin toate stelele, ce scăpărau pe mantia de cer... şi-ţi conturau în taină,... chipul... sub marama ta, de înger... Erau alăturate luminile şoapte... şi pe fiecare rază de stea ce mă atingea simţeam iubirea ta lumina dintre şoapte... ce mă chema să vin în faţa ta, să te cuprind, 58

Speranţele iubirii

să te alint... sub clarul lunii de argint... Sărut de aur să-ţi las, pe buzele-ţi frăguţe, în miezul nopţii.. Am sosit... printre luceferi de zenit te-am strâns... între veşnicii de-amor fierbinte... între noi nu mai era timp... doar lacrimi de lumină vie picurau din cer iubire. Nu ne mai săturam de noi, eram frumoşi... şi goi... trupurile noastre valsau iubire... Energia dragostei urca deasupra, cerul strălucea... vibra lumina, Universul... ne binecuvânta iubirea, se bucura... că noi, am mai creat o stea, undeva... între Alfa... şi Omega, De Isis se numea... şi de-o clipă strălucea în constelaţia de safir... ce ne purta - IUBIREA. 18.08.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Iubirea mea Ai privirea în lumină ochii tăi sunt umeziţi de iubirea ce o simţi în sufletul tău alb poartă de lumină s-a deschis pentru iubirea mea ce ţi-o las ofrandă în inima ta de aur au picurat lacrimile mele de dragostea ce ţi-am trimis-o din visul meu aprins ca o adiere de lumină se simte aura ta divină ce curcubeu a răsărit între răsărit şi asfinţit şapte culori curcubeu se pornesc din trupul meu spre infinitul de deasupra noastră ce s-a revărsat peste iubirea mea şi-a ta ca o şoaptă sacră

Speranţele iubirii

peste noi doi timpul n-are spaţiu ne-am trezit deodată unul... lângă altul îmbrăţişaţi... nedezlipiţi de nimeni şi de nimic un singur trup un singur suflet un singur spirit... un infinit un luceafăr rogvaiv a devenit iubirea ta iubirea mea... în universul nesfârşit. 13.12.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Dor

Astăzi plec şi amintire, poza noastră-ţi va rămâne... de-ţi este greu s-o mai priveşti, măcar... gândeşte-te la mine... sunt aproape, sunt departe, peste tot voi fi mereu, dorul meu te copleşeşte, până când... vom fi doar unul... împreună... Tu şi Eu. 08.01.2008

Speranţele iubirii

Lacrimile iubirii

Spiralate şoapte, sunt ale inimii cuvinte nestemate... se încălzesc toate adunate... sub aripile iubirii noastre între heruvimi, rămân în urmă clipele de lumină intersectate între poteci vii ce străjuiesc tot cerul nopţii zi de zi... şi când ne îmbrăţişăm iubito se ridică în stoluri emoţiile ce izvorăsc din ale noastre fierbinţi inimi...

Romeo-Nicolae Ştefănescu

apoi revin în chip de bucurii vii sub perdele de rouă, ce ne umezesc şi sufletele... şi paşii... şi ochii... sub trăirea lor se nasc şi azi... şi mâine... şi toate care au fost... în urmă, zi de zi, lacrimile iubirii. 19 Oct.2009 Aniversare un an de căsătorie

Speranţele iubirii

Mesajul iubirii Am plecat din viaţa ta curând dar simt parfumul tău în gând îţi scriu printre suspine de iubire sentimentele ce s-au cuibărit în mine... am aşternut pe-o foaie albă iubirea mea fină ca o şoaptă... fiecare zi cu tine are pagina ei de iubire un curcubeu de file pline... am înţeles acum în liniştea singurătăţii cât de profundă este iubirea noastră pe care am scăpat-o ca o apă şi s-a prelins toată peste marginile sufletului meu... doar inima îmi mai spune că şi tu încă mai simţi acel ceva... numit iubire... ştiu că mâine ai să revii în viaţa mea pentru că de fapt... inimile noastre nu s-au despărţit nicicând şi-au luat o clipă de răgaz atât cât să-ţi scriu acest mesaj... cuvântul meu înmiresmat de dorul meu binecuvântat din inima mea plecat spre tine iubito ce acum citeşti acest mesaj plin de iubire. 08.04.2010 65

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Chemare Peste a zorilor perdea Se vede un plai din paradis Ce l-am uitat... cândva, Arată-mi iubito calea... ce-am pierdut Spre a ta chemare de demult, Lasă-mi te rog în urmă o floare... Să ştiu din nou pe ce cale... să ajung, Să vin în taină să te sărut ... O zi întreagă... De-mi vei da iubirea Nici că aş mai pleca din faţa ta Şi nici cum... nu m-aş sătura Să te sărut Să-ţi simt parfumul Dragostea mea Iubita mea Seluţa mea. 06.07.2010

Speranţele iubirii

Iubire de vis Atunci când ochii i-ai lăsat pe gene între două perne, eu în visul tău am venit să te simt... să te alint să te cuprind, cu toată fiinţa ta să mă iubeşti să mă îmbrăţişezi să mă ocroteşti iubirea ta iubito să mi-o dăruieşti Sărutul meu adanc pe trupul tău fin l-am aşezat să se odihnească cu tandreţe ca să rămână-n urmă doar o urmă fină din elixirul dragostei mele cea fără de pereche Visul tău să te cuprindă şi să aprindă focul pasiunii tale ce mocnea în aşteptare, doar cu mine tu să simţi că dragostea curată... nu moare niciodată. 07.06.2009

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Oamenii îngeri Suntem Lumini... trimise pe Pământ din infinit veniţi pe-un tainic gând... Suntem punţile dintre atâtea lumi lăsaţi... să revărsăm lumini... Suntem aleşi să locuim aici...din veşnicie să-i trezim pe oamenii cu frici mărunte... Suntem liberi să trăim ca oameni cu fericiri...iubiri...şi îndoieli... Suntem mergătorii de drum înainte pentru oamenii ce vor să redevină ce au fost... de dinainte... Suntem şi am fost lumini divine serafimii din cer... ne ţineau drumurile toţi heruvimii... cu luminile... din ochii lor ne luminau urmele... şi atunci... ca şi acum... şi ieri... şi mâine...

Speranţele iubirii

Vrem să stăm aici... pentru omenire... dar cu inima la cer la Tine... Cel ce ne-ai trimis cu luminile Tale sfinte ca să avem din nou toţi... ca şi Unul şi Unul ca toţi... reunite... spiritele... sufletele... Să avem din nou pentru eternitate... SUS LA TINE DOAMNE... INIMILE TOATE. 21.07.2010

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Speranţele iubirii

Cuprins O închinare iubirii – cuvânt însoţitor....................5 Repere biografice..............................................11 Dacă-ai şti ........................................................ 13 Ambasadorii iubirii ............................................ 14 Ce să-ţi spun .................................................... 15 Amintire ............................................................ 16 Când tu mă adormi uşor ................................... 17 Fata din vis ....................................................... 18 Dragoste la prima vedere ................................. 19 Dor tainic .......................................................... 21 Primul sărut ...................................................... 22 Iartă-mă iubita mea .......................................... 24 Gândindu-mă la tine ......................................... 25 Vis de dragoste ................................................ 27 Suflet trezit ....................................................... 28 Revedere ......................................................... 30 Apanthisma ...................................................... 31 Iubirea curcubeu .............................................. 32 Sărutul .............................................................. 34 Jurământ .......................................................... 35 Iubitei ............................................................... 38 Lacrimi fierbinţi ................................................. 39 Juliet ................................................................. 44 Sărut de toamnă............................................... 45 71

Romeo-Nicolae Ştefănescu

Simfonia trupului .............................................. 46 Te iubesc ......................................................... 47 Timpul iubirii ..................................................... 48 Iubire tainică ..................................................... 50 Luna şi vioara ................................................... 52 Elixirul dragostei ............................................... 54 Dragoste de safir .............................................. 57 Iubirea mea ...................................................... 60 Dor ................................................................... 62 Lacrimile iubirii ................................................. 63 Mesajul iubirii ................................................... 65 Chemare .......................................................... 66 Iubire de vis ...................................................... 67 Oamenii îngeri .................................................. 68 Cuprins ............................................................. 71

Repere biografice Ofiţer de carieră în Forţele Aeriene Române. Scriu poezie de dragoste, filozofică şi religioasă. Din anul 2005 am fost constant prezent în viaţa culturală a oraşului Braşov, la diferite manifestări culturale unde am oferit, de-a lungul acestor ani, mici bucurii sufleteşti. Am fost invitat în ultimii ani la televiziuni naţionale şi locale. Am publicat în Suplimentul cultural-religios Bună Ziua Braşov şi am susţinut Recitaluri de poezie în cadrul unor cenacluri literare şi în diverse spectacole în ţară.

Motto: „Gândeşte cu inima şi simte cu mintea” Dacă-ai şti Dacă-ai şti că viaţa mea, e izvor pentru a ta... ai veni mereu şi-ai bea, un pahar din viaţa mea. AsiIiVro

ISBN: 978-606-92544-2-4 2