Tatiana Dabija - Dincolo de lumina timpului by Ioan Muntean

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului TATIANA DABIJA şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

TATIANA DABIJA

DINCOLO DE LUMINA TIMPULUI BEYOND THE LIGHT OF TIME

Coperta: Andrei Dorgan Grafică: Maria-Cristina Dabija Pirogravuri: Adrian Dabija Traducerea efectuată din limba română în limba engleză de Irina Pelihataia, traducător autorizat de limbă engleză Machetare: Andrei Dorgan Cover: Andrei Dorgan Graphics: Maria-Cristina Dabija Pyrographies: Adrian Dabija Translation carried out from Romanian into English by Irina Pelihataia, authorized translator of English Layout: Andrei Dorgan

Dincolo de lumina timpului

Tatiana DABIJA

CÂTEVA VORBE DESPRE VOLUMUL ,,DINCOLO DE LUMINA TIMPULUI’’ AUTOR TATIANA DABIJA Ne aflǎm în fața unei cǎrți deosebite. Poezia adevǎratǎ, clasicǎ sau cu versuri albe, nu este accesibilǎ oricui, nefiind înțeleasǎ de oricine. De aceea, o carte cu versuri bune, este o zǎmislire care trebuie sǎ-şi gǎseascǎ locul într-o societate în care pe primul loc stau interesele materiale sau accederea spre teritorii neacesibile oricui. Spun asta referindu-mǎ, în primul rând, la autoarea Tatiana Dabija care şi-a lǎsat printre paginile cǎrții o picǎturǎ din sufletul ei, dar şi multǎ simțire, durere şi – pânǎ la urmǎ – nǎzuințǎ (Imitare). Se ştie cǎ orice scriere se bazeazǎ pe trǎirile şi experiența de viaţă a autorului. Este şi greu şi uşor sǎ pǎtrunzi în universul rimat al autoarei, pentru a-i înţelege felul de a fi, modul în care gândeşte şi percepe existența realǎ, poate altfel decât oamenii obişnuiți; doar citindu-i versurile reuşeşti, pentru cǎ fiecare o poate accepta poate diferit, fiindcǎ aşa-i firesc. Tatiana Dabija, prin însuşi numele pe care-l poartǎ, promite; deşi nu apeleazǎ niciodatǎ la el, în demersurile culturale de orice fel (Despǎrțire, Ecoul), fiindcǎ educația, formația culturalǎ şi devenirea sa în viațǎ îi dovedesc delicata potențǎ creatoare. Într-o lume durǎ, ea este o învingǎtoare. Este în primul rând mamǎ, profund dedicatǎ educației copiilor ei, apoi poetǎ, scriitoare, traducǎtore, cadru didactic în învǎțǎmântul superior şi un excelent om de drept (cu doctorat). A rǎzbit în toate, însǎ depǎşind – nu uşor – inevitabilele dezamǎgiri ale vieții (Eu nu regret, Refugiu, Haos impus). Sentimentul profund uman, de care nimeni nu este lipsit în timpul trecerii pe spațiul pǎmântesc al omului – dragostea – n-avea cum sǎ fie evitat, sau ignorat, având în vedere şi tinerețea poetei care îl priveşte şi-l analizeazǎ, poate şi prin prisma experienței sale de viațǎ (Specimene, Fior, Cerc închis, O, câte minți au încercat sǎ spunǎ, Nocturnǎ). Totuşi, coştientă de realitatea imediată, conştientă de eventualul pericol al necunoscutului, se scufundă în posibilul haos ascuns, care ar putea fi – de ce nu – împlinirea supremă (Te iubesc!). Dacă încercăm să localizăm sau să personalizăm obiectul dragostei, parcă nepământeşti sau îndepărtate, ne lovim de fireasca precauţie tradusă prin realismul rece (Mi-e dor de tine). În general, totul se rezumǎ, în ciuda aparențelor şi a celor impuse de ,,diverşi’’, la credința care este dirijorul pe pǎmânt şi influențeazǎ totul (Golgota, Rugǎciune, Fracturǎ de gând, Razǎ, …Și Dumnezeu). De altfel, spusele prof. univ. dr doc. Zoe Dumitrescu Buşulenga din perioada în care-şi închinase viaţa propăşirii sufleteşti, călugărindu-se, cred că-şi au locul aici, sintetizând misterul existenţei omeneşti, existenţă legată prin frumuseţe cu infinitul: ,,Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumuseţe. În rugăciune intri pentru a te integra absolutului.’’

Beyond the light of time

Tatiana DABIJA

Uşurința cu care Tatiana Dabija îşi aşterne gândurile şi-şi exprimǎ trǎirile şi dorințele, deznǎdejdile, uneori tristețea sunt un fel de-a fi al ei, pe care şi-l etaleazǎ voalat prin referirea delicatǎ (Paparudǎ) şi la tragismul existenței maestrului cuvintelor româneşti (Moartea poetului – Mihai Eminescu). Este, printr-o percepție subtilǎ, alǎturi şi de o altǎ stea dispǎrutǎ prea devreme din spațiul cântecului românesc (Castel din fildeş – In memoriam Mădălinei Manole). Şi un alt poet, contemporan cu noi pânǎ nu demult, este readus memoriei noastre – (Recviem - in memoriam lui Adrian Păunescu). Intelectuala Tatiana Dabija şi-a rezervat, cu siguranțǎ, locul pe raftul poeziei (nu doar din Moldova) universale, prin cǎutǎrile şi întrebǎrile pe care poate toți ni le punem; doar ea având curajul de a le şi exprima în numele tuturor, măestrit (Filozofǎri, Scânteie, Absurditǎți, Sunt, …De-aș avea). Referirea în versuri la Biblioteca din Alexandria, Colaje sau la Pompei, este fireascǎ, ştiindu-i profilul intelectual influențat de multitudinea lecturilor sau scrierilor sale. Metaforele, judecăţile de valoare, raţiunea şi realismul, sunt ingredientele care abundă şi dau de gândit, atunci când parcurgi –cu atenţie- surprinzătoarele plăsmuiri în versuri, adunate sub un titlu incitant, care te pune pe gânduri prin multituinea temelor abordate curajos: ,,DINCOLO DE LUMINA TIMPULUI’’. Mihai Ştirbu, redactor-şef la revista „Moldova Literară”, Iaşi

Dincolo de lumina timpului

Tatiana DABIJA

SEVERAL WORDS ABOUT VOLUME ,,BEYOND THE LIGHT OF TIME’’ AUTHOR TATIANA DABIJA We are in front of a special book. True poetry, classic or with blank verses, is not accessible for anyone, not being understood by anyone. Therefore, a book with good verses, is a conception that should find its place in a society in which in the first place are material interests or accession towards territories inaccessible to anyone. I say this referring, first of all, to author Tatiana Dabija that left among pages of book a drop from her soul, but also a lot of feeling, pain and – eventually – aspiration (Imitation). It is known that each writing is based on feelings and life experience of author. It is both difficult and easy to permeate in rhymed universe of author, in order to understand her character, manner in which thinks and perceives real existence, maybe differently than ordinary people; only reading her verses manage, because every person can accept it differently, as it is natural. Tatiana Dabija, by name itself born by her, promises; though does not appeal ever to it, in cultural approaches of any kind (Parting, Echo), because education, cultural formation and her becoming in life prove her delicate creative potency. In a rough world, she is a winner. She is first of all mother, profoundly dedicated to education of her children, then poetess, writer, translator, professor in higher education and an excellent jurist (with doctorate). She succeeded in all, however overcoming – not easily – inevitable disappointments of life (I do not regret, Refuge, Imposed chaos). Profound human feeling, of which nobody is deprived of during passing the earth space of man – love – could not be avoided, or ignored, considering also youthfulness of author that views it and analyses it, maybe through the prism of her life experience (Specimens, Trembling, Closed circle, Oh, how many minds tried to say, Nocturne). Nevertheless, conscious of immediate reality, conscious of possible danger of unknown, sinks in possible hidden chaos, which could be – why not – supreme achievement (I love you!). If we try to localize or to personalize the object of love, as if empyrean or distant, we encounter natural caution translated through cold realism (I miss you). Generally, everything is summarized, despite appearances and that imposed by “diverse”, in faith that is conductor on earth and influences everything (Golgotha, Prayer, Fracture of thought, Ray, … And God). Besides, words of univ. prof. dr doc. Zoe Dumitrescu Busulenga of the period in which dedicated his life to spiritual prosperity, becoming a monk, I think find here their place, synthesizing mystery of human existence, existence connected through beauty with infinity: “Poem equates almost with a prayer. Into poem you plunge in order to come back with beauty. In prayer you enter in order to integrate with absolute”. Ease with which Tatiana Dabija exposes her thoughts and expresses her feelings and wishes, despairs, sometimes sadness are her character, which she exposes 6

Beyond the light of time

Tatiana DABIJA

covertly through delicate reference (Scarecrow) and to tragedy of the existence of the master of Romanian words (Poet’s death – Mihai Eminescu). She is, through a subtle perception, close also to another star disappeared too early from the space of Romanian song (Ivory castle – In memoriam of Madalina Manole). And another poet, contemporary with us until recently, is returned to our memory – (Requiem – in memoriam of Adrian Paunescu). Intellectual Tatiana Dabija reserved, certainly, her place on the shelf of world poetry (not only of Moldova), through searches and questions that maybe all of us ask ourselves; only she having courage to express them also on behalf of everybody, masterly (Philosophizing, Sparkle, Absurdities, I am,… If I had). Reference in verses to Library from Alexandria, Collages or to Pompey, is natural, knowing her intellectual profile influenced by multitude of her readings or writings. Metaphors, judgements of value, ration and realism, are ingredients that abound and give food for thought, when you go through – with attention – surprising inventions in verses, collected under an exciting title, which makes you think by multitude of themes approached bravely: “BEYOND THE LIGHT OF TIME”. Mihai Stirbu, editor in chief of magazine „Moldova Literară”, Iasi

Dincolo de lumina timpului

EU NU REGRET

I DO NOT REGRET

Din rugăciuni mi-e sufletul clădit – Ce am uitat, ce am iubit, Tot ce am spus prin lacrima ce doare Mă ține de trecut la-ndepărtare.

Of prayers my soul is built – What I forgot, what I loved, All that I said through the tear that hurts Keeps me away from the past.

Eu nu regret nimic din câte sunt, Chiar dac-ar fi să mă mai nasc de la-nceput, Chiar dac-ar fi să plăzmuiesc din nou Iubirile în pieptul meu – ecou.

I do not regret anything of what I am, As even I would have to be born again, As even I would have to invent again Loves in my heart – echo.

Eu nu regret nimic din câte sunt, Chiar dacă dragostea apare-un chip cărunt, Chiar dacă mâine nu știu ce o fi Azi sufletul e pregătit pentru-a iubi...

I do not regret anything of what I am, Even if love appears as grey image, Even if I don’t know what will happen tomorrow Today soul is ready to love…

FLORI DE TEI

Tatiana DABIJA

LINDEN FLOWERS

…în lumea celor triști

… in the world of those sad

În lumea celor triști nu sunt lumini – De parcă timpul curge înapoi Și nici iubiri nu cad cu flori de tei Încărunțind pe pagini de psaltiri.

In the world of those sad there are no lights – As though the time flows back Nor loves fall with linden flowers Whitening on pages of Psalter.

În lumea celor triști nu sunt lumini Și vântul rătăcește printre foi – De parcă timpul curge înapoi Încărunțind pe pagini de psaltiri…

In the world of those sad there are no lights And the wind wanders through the leaves – As though the time flows back Whitening on pages of Psalter…

Beyond the light of time

Tatiana DABIJA

TĂCERI ASURZITOARE

DEAFENING SILENCES

ascult tăcerea… te caut în ea… o sărut… și plec… găsind nimicul lacrima pătrunde-n început și numai vântul, care îmi alintă vălul zbuciumat știe, că ziua fără tine n-are sens și noaptea fără tine e pustie… ascult tăcerea… te caut în ea… o sărut… și plec…

I am listening to the silence ... I am looking for you in it … I kiss it … and leave … finding nothing tear penetrates in the beginning and only wind, that caresses my agitated wave knows, that day without you has no sense and night without you is empty ... I am listening to the silence … I am looking for you in it … I kiss it … and leave …

Maria-Cristina Dabija

Dincolo de lumina timpului

Tatiana DABIJA

Adrian Dabija 10

Beyond the light of time

Tatiana DABIJA

MOARTEA POETULUI

POET’S DEATH

(Mihai Eminescu in memoriam)

Între foi de nuc alături, Lângă lacrima de ceară, Chinuit se-ntinde arcul Pe grumazul de vioară… Lângă foc, la căpătâi, Unde-i viața fără milă Ți-a fost dat să ardă-n casă Lumânarea cea dintâi. Azi când pleci în zări mai bune Între foi, de nuc alături, Unde norii-și țin popasul La o masă de argint, Povesti-va atunci struna Cum se tânguie poetul, Lacrimar cădea-n înaltul Norilor de mărgărint. S-a întunecat pământul, Vreme lungă, câtă jale Scris-an sufletele noastre Și pe umerii vioarei. Lângă foc, la căpătâi, Unde-i viața fără milă Ți-a fost dat să ardă-n casă Lumânarea cea dintâi…

Among the walnut leaves alongside, Beside the wax tear, Tormented stretches the bow On the neck of violin … Beside the fire, on the bedside, Where life is without mercy You were given to burn in the house The first candle. Today when you leave for better sights Among the leaves, beside the walnut, Where clouds are keeping pace At a silver table, Would tell you then the string How laments the poet, Dripstone felt in the high Of the lily clouds. Darkened the land, Long time, how much sorrow Is written in our souls And on the shoulders of violin. Beside the fire, on the bedside, Where the life is without mercy You were given to burn in the house The first candle …

Dincolo de lumina timpului

AMINTIRI

Tatiana DABIJA

MEMORIES

Inima mea bate fără de cuvinte Ea prima-ți deschide ușa la casă să intri, Bate doar pentru tine inima mea… De-i noapte, de-i ziuă, De-i iarnă sau vară Fără de tine, ce-ar mai conta…

My heart beats without words It is the first that opens you the door to enter, Beats only for you my heart … Be it night, be it day, Be it winter or summer Without you, it would not matter anymore …

Stelele sparte de doru-mi apun, Văile vază rugina frunzelor arse de vânt… Poate ajuns-am și eu să mă-nchin Firelor netede din amintiri – Ziua apun și noaptea durează Să nască sute și mii de lumini…

Stars broken by my longing are fading, Valleys see the rust of leaves burned by wind … Maybe I also got to worship Soft threads of memories – In the daytime disappear and in the nighttime last To born hundreds and thousands of lights …

Parcă nu sunt… Parcă mai pot să stau în genunchi, Să mă rog Pentru tine, pentru mine, pentru noi, Pentru cei ce ne dau sens să iubim, Pentru fiece rod ce se naște din nou Turnând apă la rădăcini Zi de zi…

As if I do not exist … As if I can kneel still, To pray For you, for me, for us, For those who give us the sense to love, For every outgrowth that is born again Pouring water to roots Day by day …

Sunt… Cum sunt!? – O carte deschisă, Pagini cu lacăte pentru străini, Drumuri fântâni, Lacrimi – apa ce curge curată… Să mă aștepți să învăț să respir ÎNȘELATĂ: De gânduri… De doruri… De amintiri… De fruntea lăsată să cadă…

I am... Who am I? – An opened book, Pages with locks for strangers, Ways wells, Tears – water that flows clean … Wait for me to learn to breathe DECEIVED: By thoughts … By longings … By memories … By forehead left to fall …

Beyond the light of time

discret

Tatiana DABIJA

discreet

dat tu, lacrimă, să taci lunecând pe-ai mei obraji, să nu spui la nimeni…nu ce-i în sufletu-mi acum…

but you, tear, be silent sliding on my cheeks, do not tell to anyone … no what is in my soul now …

dat tu, lacrimă, să taci lunecând pe-al mei obraji, sărutându-mi gândurile, mângâindu-mi zidurile…

but you, tear, be silent sliding on my cheeks, kissing my thoughts, caressing my walls …

ARMONIE Luna tragică privește Într-o mută contemplare, Unde toate au să spună Nopții păsul său rănit, Când credința din credință Naște-alături o lumină Și durerea din durere Poate naște un sfârșit. Lăcrimând adie visul Singuratice izvoare Fremătând în agonie Lucruri simple și compuse, Întrebări ispititoare Într-o mută armonie Răvășesc în amintire Tot ce-n viață am iubit. Frunza ramul ce-și desface Se desprinde de la trup, Unde toate au să spună Nopții păsul său rănit, Când credința din credință Naște-alături o lumină Și durerea din durere Poate naște un sfârșit…

HARMONY Tragic moon looks In a silent contemplation, Where all have to say To the night their wounded sorrow, When faith of faith Gives birth beside to a light And pain of pain Can give birth to an end. Weeping wafts the dream Lonely springs Flickering in agony Things simple and composed, Tempting questions In a silent harmony Deranging in memory All that loved in life. The leave of branch that loosens Is detaching from the trunk, Where all have to say To the night their wounded grievances, When faith of faith Gives birth beside to a light And pain of pain Can give birth to an end…

Dincolo de lumina timpului

ESTE

THERE IS

Este… O liniște atât de simplă și dureros auzită… este: încet, abia deslușit, ceva ce nu poate defini gândirea prin cuvintele neputincioase…

There is… A silence so simply and painfully heard… there is: quietly, barely discerned, something that cannot define the thinking through powerless words…

este… e tristețea… o liniște dintr-un vis ce trebuia uitat, dar buzele luptă cu făptura – precum ziua și noaptea neîmpărțind timpul…

there is … is sadness… a silence from a vision that should be forgotten, but the lips fight with creature – as day and night not sharing the time…

este… e tristețea… o neliniște zbuciumată… este… o simplă tăcere… un timp limitat pentru viață…

there is … is sadness… agitated restlessness … there is … a simple silence… a time limited for life…

Maria-Cristina Dabija 14

Tatiana DABIJA

Beyond the light of time

GOLGOTA

Tatiana DABIJA

GOLGOTHA

În noapte stă crucea de lemn Cu urme de cuie și urme de sânge, Se auzi cum plânge un copil – De rugă și cerul și zarea se frânge.

In the night stays the wooden cross With traces of nails and traces of blood, Was heard how cries a child – Of pray both sky and horizon is broken.

Se sfâșie trupul în așchii de lemn – El singur își cântă durerea și chinul, Cu mistice brațe întârzie îndemn Când suflu credinței durerea înfrânge.

Is torn the body in woodchips – It alone is singing its pain and torment, With mystic arms is late the urge When breath of faith defeats the pain.

Ascultă mulțimea un strigăt de foc Și sus peste veacuri cu jertfă deplină În piatra albă – credinței un loc, Crucea ciopliră: LUMINĂ…

Listens the crowd to a scream of fire And up over centuries with full sacrifice In white stone – for faith a place, The cross carved: LIGHT...

RUGĂCIUNE – Doamne, rugăciunea mea e nevinovată și patima trăită de mine în ne săvârșire e atât de mică, fiind egală în dragoste… Tu, Doamne, îmi ești Tată și Știi adevărul cuvintelor rostite și multe alte lucruri ce nici n-au fost gândite le știi, Tu, Doamne… Nu-ți cer comori, a căror sens e ruginit de veacuri, Doamne, rugăciune mea nevinovată de nu-i rostită, rămâne plină de înțelepciunea Ta, ești Tatăl, în fața altarului îngenunchează sufletul meu Stăpânul căruia ești Tu, Doamne…

PRAYER – God, my prayer is innocent and passion experienced by me in non-committing is so small, being equal in love… You, God, is my Parent and Know the truth of uttered words and many other things that even weren’t thought You know them, God… I don’t ask You treasures, the sense of which is rusted by ages, God, my prayer is innocent as being not uttered, remains full of Your wisdom, you are Parent, in front of altar kneels my soul the Master of which are You, God....

Dincolo de lumina timpului

Tatiana DABIJA

Adrian Dabija 16

Beyond the light of time

DE PARC-AȘ FI parcă sunt și parcă nu sunt: tăcere și lacrimă, fructul amar, parcă sunt și parcă nu sunt pentru tine un dar... parcă sunt și parcă nu sunt început și sfârșit, parcă sunt și parcă nu sunt pe pământ... parcă sunt și parcă nu sunt frunză pe ram, parcă sunt și parcă nu sunt ploaie la geam... parcă sunt și parcă nu sunt, parcă cuvânt... parcă sunt și parcă nu sunt asfințit...

DESPĂRȚIRE

Tatiana DABIJA

AS IF I WERE seem to be and seem not to be: silence and tear, bitter fruit, seem to be and seem not to be for you a gift… seem to be and seem not to be beginning and end, seem to be and seem not to be on the earth… seem to be and seem not to be a leave on branch, seem to be and seem not to be rain in the window… seem to be and seem not to be, like a word… seem to be and seem not to be twilight…

PARTING

Tu unde ești în noaptea asta? Când stinsă para lumânării În văl de pace și neștire Ar licări cu nou avânt.

Where are you this night? When extinguished flame of candle In wave of peace and ignorance Would sparkle with new soar.

Cum cad senine din lumină Scânteile încremenite De s-ar umplea cu mir ulciorul Tu să nu-ntrebi pe unde sunt.

How fall serene from light Frozen sparks As to fill with chrism the jug You do not ask where are.

Atunci în brațul de văpaie Ar prinde-acuma să tresară Ca un opaiț ce se zbate O floare albă pe ruine.

Then in the arm of fire Would have now to startle As an rushlight that flounders A white flower on ruins.

Tu unde ești în noaptea asta? Când stinsă para lumânării În văl de pace și neștire Ar licări cu nou avânt...

Where are you this night? When extinguished flame of candle In wave of peace and ignorance Would sparkle with new soar…

Dincolo de lumina timpului

SUFLET suflet... înflorești și asfințești alcătuind o aureolă de sfânt, în colțul tău se ține și-un cuvânt egal visând feștila candelei a unui aer sfânt infimă vlagă... tăcerea se întinde pe manuscris – o nebunie, unde om, floare și piatră își potriveau frumusețea aprigă împreună ca într-un cerc închis... sufletul... uneori se apleacă, ridică țărâna în palme cu instinctul luminii, statornic, curat și fără de vină mereu vrea să ajute poetul... sufletul... cutreeră drumuri lăsându-se atras de vreo cursă prin văi sublunare, nici simțuri, nici minte, dăinuind în noi mai mult decât în morminte rămâne suflet – cu instinctul luminii...

ECOUL

Tatiana DABIJA

SOUL soul… blossoms and fades composing an aureole of saint, in your corner is kept also a word equally dreaming the wick of candle of a saint air tiny vigour… silence stretches on manuscript – a madness, where man, flower and stone matched their fierce beauty together in a closed circle… soul… sometimes leans, raises dust in hands with the instinct of light, lasting, clean and without guilt always wants to help the poet… soul… roams the roads being attracted by a run through sublunary valleys, neither senses, nor mind, enduring in us more than in graves remains soul – with instinct of light…

ECHO

Ascult cum inima-mi se zbate în piept Și în bătaia ei cum pomi înfloresc Și vreau să strig, să mă audă universul întreg, Că pe tine enorm de mult te iubesc.

Listen how my heart beats in the chest And in its beating, how trees are blooming And I want to shout, to hear me the whole universe, That I enormously much love you.

Dar ca răspuns, vântul adună tăceri, Ducând cuvintele mele departe, De unde ecoul nu poate s-ajungă Până la inima, ce-n pieptu-mi se zbate...

But as an answer, the wind brings silences, Carrying my words far away, Where from the echo cannot reach The heart, that beats in my chest…

Beyond the light of time

Tatiana DABIJA

Maria-Cristina Dabija

Dincolo de lumina timpului

PAPARUDĂ

SCARECROW

E ceață și miroase-a condamnare Și pe pervaz mor trandafirii Și umbra se destramă-n zare – O consecință tristă a iubirii.

It’s fog and smells as condemnation And on the window sill die roses And shadow dissolves on the horizon – A sad consequence of love.

Atâta dor nu-ncape în secundă, Cu mreji mischii învăluind safterea Și aerul cu iz de iarbă udă, Ființa mea o îmbibă cu tăcere.

So much longing doesn’t fit in second, With changeable nets enveloping expectance And air with flavour of wet grass, My being imbibes it with silence.

Lucesc facil scântei învăluite – Înțepenite indirect în umblet, Uluitor cuvintele se surpă Și se usucă-n candelă uleiul.

Shine easily enveloped sparks – Stiffened indirectly in walk, Amazingly words are destroyed And dry in the candle oil.

Ultimativ palpită monodrama, Îngrijitor înghesuind emoții, De parcă o flașnetă, fonograma, Se tot rotește dezlegând ecuații.

Ultimately palpitates monodrama, Carefully squeezing emotions, Like a barrel organ, phonogram, Continuously rotates loosening equations.

Nădejdea parcă-i năluceală, Hain prăpăstiile-nvârte, Dar totul pare-a fi pragmatic Cu paparuda din cuvinte.

The hope is like obsession, Viciously rotates the gaps, But everything seems to be pragmatic With scarecrow of words.

FIOR Tu, ca un vis ai apărut Nici nu puteam să cred Că poate fi așa Și printre nori privirea ta Adevărată era, cu adevărat... Nu știu de voi putea Să te mai văd cândva, Ce-ar mai conta? Ce-ar mai conta!? Ce-ar mai conta atunci În ochii tăi, iubitul meu, iubirea mea?!

Tatiana DABIJA

TREMBLING You, as a dream appeared I couldn’t even believe That can be so And among the clouds your look True was, truly… I don’t know whether I could See you ever again, What would it mean for you? What would it mean for you!? What would it mean for you then In your eyes, my beloved, my love?!

Beyond the light of time

IMITARE Când ești supărat de ceva Spală-ți fața cu apă curată Ca să nu vadă lumea toată Că dorul îți rănește inima. Și mușcă-ți buza în tăcere, Chiar dacă nu mai ai putere, Bătrânul suflet să le rabde Pe toate, înghițind lacrima. Când ești supărat de ceva Spală-ți fața cu apă curată, Spală-ți fața cu apă curată Să nu înțeleagă lumea toată Că ești supărat de ceva...

RAZA O, lacrimă Desprinsă dintre genele plăpânde ale Lui Dumnezeu Simt în răceala-ți caldă picătura de lumină și o sărut... O, lacrimă, Stropul tău se destramă în pulbere de soare, În pâlcuri de lumină caldă și rece, le sărut... O, lacrimă, Când inima bate ca un cerșetor la ușă, Cu gândul înnoptat, mulțimea Alunecă de-a lungul pereților tăi... Și totuși zâmbitor, într-un târziu pornești spre casă Tu, pribeag înveșnicit cu putere... Lacrimă...

Tatiana DABIJA

IMITATION When you are offended by something Wash your face with clean water For not to see everyone That longing hurts you heart. And bite your lip in silence, Even if you have no longer power, Old soul to endure Everything, swallowing tear. When you are offended by something Wash your face with clean water, Wash your face with clean water For not to understand everyone That you are offended by something…

RAY Oh, tear Broken off between the feeble lashes of God Feel in your warm coldness drop of light and kiss it… Oh, tear, Your drop is dissolved in the sun dust, In bunches of warm and cold light, kiss them… Oh, tear, When heart beats as a beggar at the door, With gloomy thought, the crowd Slides along your walls… And however, smiling, in a late make way towards the house – You, wanderer immortalized with power… Tear…

Dincolo de lumina timpului

Tatiana DABIJA

Adrian Dabija

Beyond the light of time

FRACTURĂ DE GÂND

Tatiana DABIJA

FRACTURE OF THOUGHT

E foarte dureros, când cei din jur așteaptă Să se întâmple-n viața ta ceva urât, Și-atunci zâmbind hidos, să-ți spună încă o dată: – Eu despre toate astea, chiar te-am prevenit!

It is very painful, when those around are waiting To happen something bad in your life, And then smiling hideously, to say you one more time: – I about all these, just prevented you!

Mai indicat ar fi să ne rugăm frățește Spre bine, binele se va înmulți, Oricum ar fi, să fie creștinește! Atunci și Dumnezeu va ocroti!

Indicated to be also to pray fraternally For good, good will multiply, Howsoever would be, to be Christianly! And God then will defend!

POMPEI

POMPEY

Când în Pompei ardea și lutul Și se muta în nicăieri trecutul, Când preoții strigau canoane Bătute-n vânt păreau atunci piroane.

When in Pompey burned even the clay And moved to nowhere the past, When priests cried canons Beaten in wind seemed then the spikes.

Și seculare se-arătau păcate – Și Dumnezeu pe toate le socoate, Până la viață și până după moarte Răsare-un gol, ce înghite tot ce poate.

And secular looked the sins – And God counts them all, Up to life and up to after death Rises a vacuum, that swallows everything that can.

Și viitorul nu mai avea izbândă Și-n bezna lacrimii tăcerea era blândă, Nu mai avea atunci putere nici iubirea, Se măcina în hăul său barbar și nemurirea.

And future had no longer success And in darkness of tear the silence was gentle, Had no longer power then even love, Was grinded in its barbarian abyss immortality then.

Când în Pompei ardea și lutul Și viitor nu mai avea trecutul, Când se-așternu tăcerea peste noapte Speranțele atunci, păreau deșarte.

When in Pompey burned even the clay And future had no longer the past, When the silence spread out over the night Hopes then, seemed vain.

Când în Pompei ardea și lutul Și se muta în nicăieri trecutul, Când preoții strigau canoane Bătute-n vânt păreau atunci piroane.

When in Pompey burned even the clay And moved to nowhere the past, When priests cried canons Beaten in wind seemed then the spikes.

Când în Pompei gemea și lutul...

When in Pompey moaned even the clay…

Dincolo de lumina timpului

REFUGIU Voi fugi undeva, departe, Undeva departe de mine, Unde umbra-mi se va reflecta În ziua ce vine. Și în oglinzile din jur Mă voi putea uita calmă Și plăgile vor fi închise În rană. Și cât blestemul nu deveni ură, Mă voi ascunde undeva, Departe de lume: În șură, în vis, într-un univers aparte Mă voi ascunde, dincolo De moarte. Voi fugi undeva, departe, Undeva departe de mine, Unde totul e simplu În compusul ce vine, Unde tăcerea așterne troiene primare Și necuprinsul e mic În sufletul mare. Voi fugi undeva, departe, Undeva departe de mine, Unde cuvântul înseamnă – Ziua ce vine.

Tatiana DABIJA

REFUGE I will escape somewhere, far away, Somewhere far away from myself, Where my shadow will be reflected In the day that comes. And in the mirrors around I would be able to look calm And plagues would be closed In wound. And until curse will not become hate, I will hide somewhere, Far away from people: In shed, in dream, in a separate universe I will hide, beyond The death. I will escape somewhere, far away, Somewhere far away from me, Where everything is simple In the compound that comes, Where silence spreads primary snowdrifts And boundlessness is small In great soul. I will escape somewhere, far away, Somewhere far away from me, Where the word means – The day that comes.

Maria-Cristina Dabija

Beyond the light of time

HAOS IMPUS Călătorim pe urmele oculte Misterul apocalipsei să știm de există, Dă-n muguri tăcerea speranțe mărunte Alogic, absurd, infernal și cuminte. Toleranța cuțitu-ți înfige în os Și nici-o cale de fugă nu scapă, Când inuman frica își sapă tranșee, În care nici umbra nu poate să-ncapă. Parcă greșelile noastre se-adună În cufăr, sorbind până la capăt pământul. Și gardul postum își scurge nisipul Ca o clepsidră, în gol, în hăul cutiei. Se prăbușește lumea sub propriile păcate Și jertfa inutilă rămâne-așa pustie, Astfel temeiuri nu sunt, în asfințit să-ngroape Un adăpost curat, ferit de lăcomie. De-asupra-ți felinare nu pot să se aprindă – Ciudat altoi de fibră cu ița sa uscată. Și nu contează sângele de soră și de frate, Cuvântul ce domină în haosul impus... APOCALIPSA...

Tatiana DABIJA

IMPOSED CHAOS We lead in occult tracks The mystery of apocalypse to know whether it exists, Gives in buds the silence tiny hopes Illogically, absurdly, infernally and quietly. Tolerance the knife thrusts in bone And any way of running away doesn’t escape, When inhumanly the fear hoes the trench for itself, In which neither the shadow can fit. As if our mistakes are gathered In chest, sipping to the end the land. And posthumous fence drips the sand As an hourglass, in vacuum, in abyss of box. Collapses the universe under own sins And useless sacrifice remains so deserted, Therefore, there are no grounds, in twilight to bury A clean shelter, safe from greed. Above lanterns cannot light up – Strange engraft of fibre with its dried harness. And does not matter blood of sister and brother, The word that dominates in imposed chaos… APOCALYPSE…

FILOZOFĂRI

PHILOSOPHIZING

De-odată, nefiresc, crescute printre rafturi, gânduri În propria absurditate echilibrează. Din umbra deplină, sub cămașă vibrează, Ochiul divin, din ceruri ce veghează Întâiul – ultimul suspin...

Suddenly, unnaturally, grown among shelves, the thoughts In own absurdity equilibrate. From absolute shadow, under the shirt vibrates, Divine eye, from heaven that watches The first – the last sigh…

Te-ntrebi adesea îndoit de tâlcuri, cine ești? Poet, contemporan nemulțumit de sine, Un element din univers străin, Un hieroglif deasupra nemuririi, Un manuscris îngălbenit în spațiu...

You ask yourself hesitated by significances, who are you? Poet, contemporary dissatisfied by yourself, An element of foreign universe, A hieroglyph above immortality, A manuscript yellowed in space…

Dincolo de lumina timpului

MINUNEA CLIPEI

Tatiana DABIJA

MIRACLE OF MOMENT

Și dacă totuși ești iubirea mea de-a pururi De ce să nu ne avântăm spre minunat? De ce să nu ne căutăm întruna În tot ce suntem azi cu-adevărat?

And if, however you are my pure love Why not to soar towards the wonderful? Why not to search for ourselves constantly In everything that today we truly are?

Speranța parcă este o icoană Și te iubesc și mă iubești aici, Și-n rest se-arată totul – infinit În inima ființei noastre – o minune… Și dacă…

Hope is like an icon And I love you and you love me here, And otherwise everything looks like – infinite In heart of our being – a miracle… And if…

SCÂNTEIE

SPARK

Regret acum, când scrie proză viața mea În intervalul metaforic de pe Terra, Dar clipa nu se poate măsura Atâta timp cât se rotește sfera.

Regret now, when writes the prose my life In metaphoric interval on the Terra, But moment cannot be measured As long as the sphere rotates.

Și dacă printre aștri astronomic pier Secundele de-a dreptul plutitoare Amenințând să scânteie discret În timpul ce nu are limitare.

And if among luminaries astronomically perish The seconds downright buoyant Threatening to sparkle discretely In time that does not have limitation.

Cum stânca golul îl menține Din globul incrustat și amorțit, Ca niciodată straturi de tărie Apar sub temelii, vălug clădind.

As cliff the gap is maintaining From inlaid and numb globe, As never before layers of strength Appear under foundations, building the bunch.

Metamorfoza, greu transformă timpul Împodobind cu aur ruptă fila, De parcă plagiată este mila În pragul de schimbări autohtone.

Metamorphose, hardly transforms the time Decorating with gold the broken page, As if plagiarized is mercy On the threshold of local changes.

Și zugrăvește-n aer asfințitul curbă – Imensă zdreanță mutilată-n timp, Externa întrupare modelează unda, Îmbalsamând materia ca rit.

And depicts the twilight in air a curve – Immense rag mutilated in time, External incarnation models the wave, Embalming the matter as rite.

O apariție banală fără trup Călătorea în infinit holeric, Din nicăieri răsare un minut Și nebulos destinul e tăcere.

A banal appearance without body Travelled in choleric infinity, From nowhere arises a minute And vague destine is silence.

Beyond the light of time

CASTEL DIN FILDEȘ

(In memoriam Mădălinei Manole)

Tatiana DABIJA

IVORY CASTLE

(In memoriam of Madalina Manole)

Orbiți eram acolo, în minune De soarele ferit, sub ochiul dezgolit, Dar otrăvite lacrimile colindau nebune Prin lanuri pironite de pământ.

Blinded were there, in miracle Shaded, under bare eye, But poisoned tears caroled insane Through cornfields spiked by land.

Și ținta și-a răpus călăul, culme, Zidită dragostea cădea printre visări, Și-n bezna rece învățai a spune Cu glasu-ți presărând nălucile tăceri.

And purpose destroyed the hangman, peak, Created love fell among the dreams, And in cold darkness learned to say With your voice scattering illusory silences.

Ce face sufletul rănit în sine? Castel din fildeș cu geamuri fumurii? Lângă vedenii nu mai ai o lume Pornind la drum în largul cimitir.

What makes soul wounded in itself? Ivory castle with smoky windows? Near delusions you have no longer universe Setting off in large cemetery.

Și pe podeaua udă de-ntuneric O rană ucigătoare se-nfioară Și pregătit e sufletul să zboare, Salvându-se cu tainică putere.

And on the floor wet by darkness Deadly wound trembles And is ready the soul to fly, Saving itself with secret power.

BIBLIOTECA DIN ALEXANDRIA

LIBRARY FROM ALEXANDRIA

Îndătinat și nestatornic vântul, Nestăvilit parcan de sentimente Ca parodie ne orbește gândul Înveșnicind faimoasele sonete.

Customary and unstable wind, Insatiable dam of feelings As parody blinds our thought Eternalizing famous sonnets.

Au ars în flăcări mii de cugetări Fântâni săpate-n pagini de istorii În cicluri neștirbite: ierni și veri – Ne fură timpul în care suntem provizorii.

Burned in flames thousands of thoughts Fountains hoed in pages of history In intact cycles: winters and summers – Steal our time in which we are temporary.

Dincolo de lumina timpului

Tatiana DABIJA

Maria-Cristina Dabija 28

Beyond the light of time

CERC ÎNCHIS Sunt pasăre în colivia ta, Frumoasă-i ea și strâmtă-n mine De cântecul ce ți-l când zi de zi Te va face să minți Îmi vei permite să zbor Și nu voi putea Cu aripi arse de vânt... Sunt pasăre în colivia ta...

O, CÂTE MINȚI AU ÎNCERCAT SĂ SPUNĂ mi-e dor... atât de mult încât mă tem că nu exiști și las în urma mea urmele tale, iar vremile aurite adorm în șoaptele-ți dulci... în cuvintele nespuse ascunzi un spin, sau o floare!? și capul în poala-mi ți-l culci ca în brazda de soare...

Tatiana DABIJA

CLOSED CIRCLE I am a bird in your cage, It is beautiful and narrow in me From song that I sing you day by day Will make you lie You will allow me to fly And I wouldn’t be able With wings burned by the wind… I am a bird in your cage…

OH, HOW MANY MINDS TRIED TO SAY I miss... so much that I am afraid that you don’t exist and leave behind me your traces, but gilded seasons asleep in your sweet whispers… in untold words you hide a thorn, or a flower!? and head on my knees you lay like in furrow of sun…

Dincolo de lumina timpului

LACRIMĂ FĂRĂ DE SUNET

TEAR WITHOUT SOUND

mă îndemn să fiu... tremură aceeași apă... și o clipă mai sunt – lacrimă fără de sunet în spațiu, spre nu știu ce sfârșit arde cu păreri de valuri sufletul din văzduhul boltitelor tale amiezi... fântânile nopții se revarsă în drumurile mele, și-am deschis ochiul cunoașterii, am visat, din sângele meu nu mai e nimeni chemat să-și ia începutul trăirilor sale... mă întorc de acum încet... încet... din când în când cu o lacrim-aparte... somnul mai vine după mersul albastru a lunii, dar nu ne dezleagă de moarte cenușa și fumul încet... încet...

urge myself to be... trembles the same water... and for a moment still am – tear without sound in space, towards don’t know what end burns with opinions of waves soul from air of your vaults afternoons… fountains of nights pour in my ways, an I opened the eye of knowledge, dreamed, from my blood nobody is called anymore to originate his experiences... I return from now slowly… slowly… from time to time with a separate tear… the sleep still comes after blue course of moon, but does not unfasten us of death ash and smoke slowly… slowly…

ABSURDITĂȚI Dau muzica tare – Timpanele nu rezistă. Ard vise ca frunze de brad… Gândurile le arunc în foc – Vreau să rămână în urma mea Singurătatea nudă Pe sticla udă de ploi… Din cer cad frunze de toamnă Și lacrimi răsună prin muzici vibrând Iubesc… Tăcerile mele să ardă: În gânduri, în vise, în amintiri, În frunza ce știe să cadă… 30

Tatiana DABIJA

ABSURDITIES I make music louder – Eardrums do not resist. Burn dreams like fir leaves… Thoughts throw them in fire – Want to remain behind me Nude loneliness On the glass wet of rains… From the sky fall autumn leaves And tears resound through music vibrating Love… My silences to burn: In thoughts, in dreams, in memories, In leaf that knows how to fall…

Beyond the light of time

I AM

SUNT aripile mele sunt arse de vânt – vântul sorții, vânt nemilos… trec anii, în urmă lăsând aripile mele la porți împietrite…

…ȘI DUMNEZEU Ne-mbolnăvim de tristeți Pe-alocuri uitând, Că toate-și au rostul În mintea Divină… Și chiar de ni-e greu Alături simțim, Cum Dumnezeu ne ține de mână. Povara ce-o ducem, ușoară-i și grea… În suflet credința de crește – Toate au sens și-atunci când murim, Și-atunci Dumnezeu ne iubește. Și parcă lumini ne veghează etern – Atent întrumându-ne calea, Dar viața-i miracol, înveți să-l trăiești, În toate cerându-ți iertare. Răsare tăcerea ruine lăsând – În rugăciune se stinge candela, Și-n trudnica țărână ne facem pământ – Și Dumnezeu ne ține de mână…

Tatiana DABIJA

my wings are burned by wind – wind of fate, merciless wind... pass years, leaving behind my wings at stoned gates...

…AND GOD

We fall ill with sadness Here and there forgetting, That everything has meaning In Divine mind…. And even when it is hard We feel alongside, How God holds our hand. The burden we bear, is light and heavy… In soul the belief grows – Everything has sense and even when we die, Even then God loves us. And as if lights are watching us eternally – Carefully leading our path, But life is a miracle, learn to live it, In everything begging for mercy. Rises the silence leaving the ruins – In prayer extinguishes the candle, And in tiresome ground we are making the earth for us – And God holds our hand…

Dincolo de lumina timpului

Tatiana DABIJA

Adrian Dabija 32

Beyond the light of time

…de-aș avea de-aș avea aripi puternice și cuibul pe-o stâncă zidit maș avânta spre înalturi, încolo, cu trupul meu obosit și-n largul profund, iluzoriu îmi voi găsi refugiul dorit, și-mi voi pironi în rugăciune, atunci, inima de vânt…

NOCTURNĂ sub cer, în vis, cu aripi moi – coboară luna peste noi fragil, un arc de rouă – ochi de aur se scutur noaptea fir cu fir... în somn mă-ngână mari lumini cu mici scântei de adormire – din ceața disperării vin căderea nopții mă mângâie... obrazul tău, vin să-l sărut și plâng la porțile de sticlă... cum m-aș ruga acestei seri să mai îngăduie o clipă...

Tatiana DABIJA

…if I had if I had strong wings and the nest built on a rock I would soar towards the heights, onwards, with my tired body and in profound spaciousness, illusory I would find my desired refuge, and I would spike in prayer, then, my heart of wind...

NOCTURNE under the sky, in dream, with soft wings – comes down the moon over us fragilely, an arch of dew – golden eyes are shaken off at night thread by thread… in dream murmur me great lights with small sparks of asleep – from mist of desperation come falling of night caresses me… your cheek, come to kiss it and cry at gates of glass… how I would pray to this evening to allow one more moment…

Dincolo de lumina timpului

CERCUL ÎNCHIS DE CUVINTE Cu sau fără de noi – Ziua de mâine Trece și vine – Cercul închis de cuvinte. Nopțile parcă Rămân ca să treacă. Glasul viorii Tremur-un pic La răsărit. Cu sau fără de noi Ziua de mâine trece și vine – Cercul închis de cuvinte. Ai venit, mai rămâi!? Și-ai plecat… Pletele roșii De fumul tăcerii Ți-ai scuturat. Lacrima vede… Căzând prin caiete, Lucruri banale – S-u încâlcit. Laudă Domnului Grâul s-a copt, Altul în spice a-nverzit. Toate se scutur Dau floare, se scutur Cu sau fără de noi. Ziua de mâine Trece și vine – Cercul închis de cuvinte.

AMINTIRI Tremurând divina lună Printre frunze de salcâm, Își ascunde în a sa umbră Trena lungă de safir... Să rămână toate-n taină Ruginite amintiri, Numai ziduri - armonie Împletite fir cu fir...

Tatiana DABIJA

CLOSED CIRCLE OF WORDS With or without us – Tomorrow Passes and comes – Closed circle of words. Nights as if Remain in order to pass. Voice of violin Trembles a little At sunrise. With or without us Tomorrow passes and comes – Closed circle of words. You came, would you remain!? And you left… Tresses red Of the smoke of silence You shook. The tear sees... Falling through notebooks, Banal things – Are tangled. Praise to God Ripened the wheat, The other in ears greened. All fall off Blossom, fall off With or without us. Tomorrow Passes and comes – Closed circle of words.

MEMORIES Shuddering the divine moon Through acacia leaves, Hides in its shadow Long string of sapphire... To remain everything in secret Rusty memories, Only walls – harmony Knitted thread by thread…

Beyond the light of time

Tatiana DABIJA

REQUIEM

RECVIEM

(in memoriam of Adrian Paunescu)

(in memoriam lui Adrian Păunescu) A plecat înc-un poet din viaţă… Etern erou strivit de baricade, Dar n-a murit cum unii vru să-l vază – Încovoiat de treburi sociale.

One more poet passed away… Eternal hero crushed by barricades, But hadn’t died as someone wanted to see him – Bent under social affairs.

A plecat înc-un poet din viaţă, În care stă bătrână clipa-n loc, Dar poezia lui şi-acum dezgheaţă Nemărginirea versului cu foc.

One more poet passed away, In which stays old moment in place, But his poem thaws even now Infinity of verse with fire.

A plecat înc-un poet din viaţă, S-a spart şi ceasul de la mână, Prin rumeguş de aburi şi lumină – O stea din cer statornic se înalţă.

One more poet passed away, And broke the watch on the hand, Through the sawdust of mist and light – A star from abiding sky rises.

A plecat înc-un poet din viaţă, Tresar molatic frunzele-n grădină. Sclipitul ploii pe mormânt se-aşează, Îngenunchind cu lacrimi de lumină.

One more poet passed away, Shudder slowly the leaves in the garden. Brilliance of rain settles on grave, Kneeling with tears of light.

Maria-Cristina Dabija 35

Dincolo de lumina timpului

MONOLOG IMAGINAR (Adrian Păunescu din poză)

Tatiana DABIJA

IMAGINARY MONOLOGUE (Adrian Paunescu from posture)

Îmbătrânesc ca frunzele-n grădină Şi toate par a fi în urma mea fântâni, Zăpada cade plină de rugină Şi-n jurul meu nu se mai văd lumini, Doar lumânarea ce o ţin în mână.

Getting older as leaves in the garden And everything seems to be behind me fountains, Snow falls full of rust And around me are seen no longer the lights, Only the candle that I hold in hand.

Şi multe parc-ar fi încă în lucru, Dar foi pe care să pot scrie nu găsesc Şi nu s-aude vocea-mi când vorbesc, De parcă microfonul mi se surpă Şi toate-n mintea mea se încâlcesc.

And many things seem to be still in work, But sheets on which can be written are not found And is not heard my voice when I speak, As if my microphone is broken down And everything entangles in my mind.

Beyond the light of time

UVERTURĂ

Tatiana DABIJA

OVERTURE

Troian de sentimente ard, În frâu nu le pot ține coasta, Deschid pleoapa și din gene cad, Cetăți bătrâne de năpastă.

Drift of feelings burn, Under control I cannot hold their seashore, Open the eyelid and from eyelashes fall, Old citadels of blight.

Pe lemnul gol, genunchii plec, Din streșini se aude ploaia. Pentru curaj rămân să trec, Dintr-o privire gândul, calea.

On empty wood, knees leave, From eaves is heard the rain. For courage remains to pass, At a glance thought, path.

Aievea, ce banal sunau Cuvintele fixând trădarea Ca o iluzie, fatal Rămasa-n urma noastră zarea.

Really, how banally sounded Words fixing betrayal As an illusion, fatally Left behind us the horizon.

De mai trăiesc iubiri, nu sper – Sunt lemnul ce dădea în floare Și liber: fără patimă și jale De-atunci eu nu mai simt nimic.

Even if loves are living still, don’t hope – I am wood that blossomed And free: without passion and mercy Ever since I feel no longer anything.

ILUZII

ILLUSIONS

mi se păru un vis că te-am găsit și te doream cu patimă nebună o, ce străin și ce de aproape-mi ești iubitul meu, tu cel mai drag din lume...

it seemed to me a dream that I found you and I desired you with insane passion oh, how alien and how close you are for me my love, you the dearest in the world…

mi se păru un vis că te-am găsit, mă sărutai cu lacrimi de minciună iubitul meu, tu cel mai drag din lume, tu ce străin și ce de aproape-mi ești.

it seemed to me a dream that I found you you kissed me with tears of lie my love, you the dearest in the world, you how alien and how close you are for me.

Dincolo de lumina timpului

GUSTUL DE GUTUI

TASTE OF QUINCE

Dragostea are gust de gutui Dulce-sărat spre amărui, Dar peste toate, hotar efemer – Sângele fierbe schimbat de etern.

Love has taste of quince Sweet-salted into bitter, But overall, ephemeral boundary – Seethes the blood changed by eternal.

Doar o iubire, o singură dată, Poate să fie în suflet păstrată Și în oglinzi scăpărări de suflare, Sticla transpiră de muta vibrare.

Only a love, only once, Can be in the soul kept And in mirrors sparkles of breathing, Glass transpires of mute vibration.

Arcu-i întins de-a vâna rătăcire, Trece săgeata prin zile senine, Cade hangerul strivind amintirea – Pieptul e greu și bolnavă-i privirea.

The arch stretched by vain wandering, Passes arrow through sunny days, Falls dagger crushing the memory – The chest is heavy and sick is the look.

Blândă-i tăcerea furtuni liniștind, Ruguri ciudate în vremi înălțând Și prin cenușa de ani adunată Dragostea pare că e înșelată.

Gentle is silence calming the thunderstorms, Strange pyres in times exalting And through the ash collected by years Love seems to be betrayed.

Forme, figuri și destine împletite, Poliamidic plăgile cântă – Dragostea are gust de gutui Dulce-sărat spre amărui.

Forms, figures and destinies knitted, As polyamide cry the plagues – Love has the taste of quince Sweet-salted into bitter.

CLIPA Să mă iubeşti cum iubeşte un pictor pânza sa albă – Din lumea întreagă să-ţi fiu cea mai dragă Şi orice mi-ar aminti inima mea rănită Îţi voi deschide în grabă uşa de aşteptări ruginită…

Tatiana DABIJA

MOMENT Love me as a painter loves his white canvas – Around the world being your dearest And all could remember my wounded heart I’ll open hastily the door of rusty expectations...

Beyond the light of time

DREPTUNGHIULAR

Tatiana DABIJA

RECTANGULAR

Vreau să pot face câțiva pași înainte, Ca să-mi întâlnesc destinul fără cuvinte, Fără îndoieli să pot gândi ferm Și viața să fie viață și albul să fie etern.

I want to be able to make some steps forward, To meet my destiny without words, Without doubts to be able to think firmly And life to be life and whiteness to be eternal.

Vreau să pot face câțiva pași înainte, Să simt gândul plin de ispite, Dreptunghiulara fereastră să-mi dea primăvară Cu fiece fir de aer ce zboară.

I want to be able to make some steps forward, To feel the thought full of temptations, Rectangular window to give me spring With each thread of air that flies.

Vreau să pot face câțiva pași înainte... Și totuși se gârbovesc gândurile-n minte, Ca niște golani ochii mă trădează Când lacrima printre gene vibrează.

I want to be able to make some steps forward… And nevertheless, are bending the thoughts in mind, Like some ruffians the eyes betray me When the tear between eyelashes vibrates.

Vreau să pot face câțiva pași înainte, De câte ori simt că ușa se-nchide, Asemeni unui braț ce simte lama în vine Mă ridic, cad, mă ridic cu ziua de mâine.

I want to be able to make some steps forward, Every time I hear that the door is closed, Like an arm that feels the blade in veins Stand up, fall, stand up with tomorrow.

Maria-Cristina Dabija 39

Dincolo de lumina timpului

Te iubesc!

I love you!

M-am îndrăgostit! Nu am vreo vină Și acest moment nu-l pot schimba, Inima mea bate pentru tine – Fără tine nu pot respira!

I fell in love! I have no guilt And this moment I cannot change, My heart beats for you – I cannot breathe without you!

În privirea mea ți se citește chipul Și cuvintele tresar de undeva Sufletul meu plin e de iubire – Plin e de iubirea ta!

In my eyes is read your face And words shudder from somewhere My soul is full of love – Is full of your love!

Și mi-e frică această clipă Să se-oprească, pentru a nu dura Fără tine, viața mea, iubite, Nu știu dacă sens ar mai avea!

And I am afraid that this moment Will stop, for not to last Without you my life, my love, I do not know whether would have sense!

Dragostea mea pare-o nebunie – Dulce este nebunia mea! Fără tine ziua care vine Spune-mi, ce sens ar avea?

My love seems a madness – Sweet is my madness! Without you the coming day Tell me, what sense would have?

M-am îndrăgostit De parcă prima oară Și iubirea mea durează un infinit, Să ne-ajute Dumnezeu, această stare Să te facă și pe tine fericit!

I fell in love As if for the first time And my love lasts an infinity, God help us, this state Will make you happy too!

PARADOX Stau amurguri seara plăcut Prizonierul lor – sunt eu, Ruşinea din ochiul gândului tăcut Singurătatea o înţelege mai greu. Şi candelabre fotografii dublează, Rulând imagini de flaşnetă ca un film Şi fluşturatic visele trişează Când în ore libere nu scriu. Nuanţe alunecau enorm Schimbându-şi forma în culori sălbatic Şi-organic plânsul pare static – Ca o pictură virtual schiţată...

Tatiana DABIJA

PARADOX Pleasant evening sunsets sitting Their prisoner – is me, Shame of the silent thought eye Loneliness understands harder. And chandeliers double the photo Running barrel organ images as a movie And flippant dream cheats When in free time I don’t write. Shades are slipping enormously Changing its shape in wild colours And organic cry seems static – As a virtual painting sketched ...

Beyond the light of time

MI-E DOR DE TINE!

Tatiana DABIJA

I MISS YOU

Mi-e dor de tine ca de-un vis Ce umbra mi-o mângâie, Tu toate-acestea mi le-ai scris În inima-mi târzie.

I miss you as a dream That is caressed by shadow, All these you wrote In my belated heart.

În ochii mei ai pus blestem – Să te iubesc pe tine. Îmi place când în mintea mea te știu – Și-acolo ești cu mine.

In my eyes you put the curse – To love you. I like when I know you in my mind – And there you are with me.

Dansează vântul printre noi – Și-l sărutăm cu lacrimi mute. Mi-e dor, îmi este dor de noi – Și dorul mă pătrunde.

The wind dances between us – And we kiss it with silent tears. I miss, I miss us – And longing embraces me.

În gând, în suflet ești doar tu – Și nu, nu mi-e totuna, De știu că ești departe-acum De dragostea-mi nebună.

In thought, in soul only you – And it’s not all, it’s not all the same to me, As I know that you are far away now From my insane love.

Cu sărutări te-aș mângâia – Așa cum știu mai bine, Ca să nu poți deja pleca Nicicând de lângă mine.

With kisses I would caress you – As best I can, For you not to be able to leave Me ever.

… chiar dacă

... Even if

Chiar dacă lacrima se face ghem, Chiar dacă cu-mprumut iubire nu e, Chiar dacă dragostea nimic nu iartă, Fără de ea nici rost în lume nu e.

Even if tear nuzzle, Even there is no love with a loan, Even if love forgives nothing, Without it there’s no sense in the world.

Chiar dacă în final suntem străini Şi clipa a trecut în grabă, Decorul s-a schimbat şi dalbă E pleata printre amintiri.

Even if in the end we are strangers And the moment passed in haste, The decor has changed and white Is its hair among the memories.

Chiar dacă dincolo de noi nu e nimic, Chiar dacă ploaia printre noi trecu, Din zborul său căzut iubirea Că moare nici nu pricepu.

Even if there is nothing beyond us, Even if the rain passed among us, From his flight fell love And even had not sensed that dies.

Dincolo de lumina timpului

SEPTEMBRIE

Tatiana DABIJA

SEPTEMBER

Lumina se deschide-n casă Şi frunza de pe ramuri zace În jocul minţilor lemnoase Tăcerea pare-a fi săracă.

Light opens in the house Leaves are lying on the branches In game of woody minds Silence seems to be poor.

Şi ca o humă neguri rare Epoca plămădesc în toamnă C-un gest târziu se învârte-n ramă Peisajul inimilor noastre.

And as a rare fog clay Age leaven in autumn With late gesture spins in the frame The landscape of our hearts.

Albastrul crunt din ceruri pare – Ales pentru-aşi schimba membrana, În preajma focului sălbatic Tărâmu-i ţintuit ca rana.

The blue of heaven seems cruel – Elected to change its membrane Around wild fire Land is nailed to the wound.

Suna prin crengi c-un freamăt lung Septembrie pierdut în zare Prin negura răcelii vechi Cu bucuria ce tresare.

Is calling through branches with a long sigh September is lost in the distance Through old cold mist Startles with joy.

Şi zguduind – catifelia-i sumbră Într-un iatac pustiu străbate Şi larg răsună în prag de noapte C-un vântuleţ de marochin Septembrie...

And shaking its velvety dark In a desert bedroom crossing And widely echoed on the verge of night With a breeze of morocco September...

Maria-Cristina Dabija

Beyond the light of time

SPECIMENE

Tatiana DABIJA

SPECIMENS

Vor mai trece săptămâni... Şi treacă... – Nici n-am fost în viaţa ta, Vei spune... Vei uita prea poate şi-al meu nume Şi privirea mea n-o să-ţi mai placă.

There will be weeks ... And let them pass ... – As I wasn’t in your life You’ll say ... Maybe you forget my name And my eyes do not you’ll like them.

Vor mai trece săptămâni... Şi treacă... Plaga tot mai mică Se va strânge... Pe pământul dezgolit săracă Va rămâne dragostea din mine...

There will be weeks ... And let them pass ... The smaller wound Will heal... On bare land poor It will remain in my love ...

Vor mai trece săptămâni... Şi treacă... – Nici n-am fost în viaţa ta, Voi spune... Şi din suflet c-un burete parcă, Poate voi dori să şterg şi al tău nume...

There will be weeks ... And let them pass ... – As I wasn’t in your life I’ll say ... And from the soul like a sponge, Maybe I would like to delete your name ...

…NIMIC MAI MULT

…NOTHING MORE

Iubirea mea din lut plămădită Clădită-i în suflet cu-n strop de ispită, Tresare luna la fereastră smintită De parcă ar fi al gerului sărut.

My love kneaded of clay Is built into soul with a touch of temptation, Startles insane month in window As if it was a frost kiss.

În noaptea asta toate par deșarte – Din focul inimii răsare-un gol Și parcă simt că în tăcere mor, Și-un demon mă bârfește pe la spate.

Tonight all seems empty – From heart heat raises a void And I feel like dying in silence, And a demon gossips from behind me.

În noaptea asta toate sânt ecou Din armonia clipelor trădate, Am obosit în viață să fac loc Părerilor de rău întârziate.

Tonight all these are echoes From harmony of moments betrayed, I’m tired in life to make way For delayed regrets.

În noaptea asta de-aș putea să plec Din calea sentimentelor visate, Maș biciui cu dorurile toate Ca să nu pot uita nimic.

This night if I could go away From the way of feelings dreamed I would whip myself with longings all To not forget anything.

Dincolo de lumina timpului

COLAJE

Tatiana DABIJA

COLLAGES

Vântul de toamnă noapte de noapte În chipuri revine mai des decât poate, Sub razele coapte dansează electric Lămpile suspendate de firul magnetic.

Autumn wind night after night In images comes more often than might Under ripe rays are dancing electric Lamps suspended by wire magnetic.

Real balansează ideile transparente Între grijile mai vechi și cele curente Și foile zdrențuite se-avântă să cadă – Colaje lansate pe masa din stradă.

Really balance transparent ideas Between old and current concerns The tattered sheets soar to stumble – Collages launched on street table.

Se-agită răgușit ecoul uriaș Umplând largul cu urlet metalic Și frigul îmi este amicul fals Măsurând cu tăcere erorile grave.

Stirs hoarsely huge echo Filling the space with metal howl And the cold is my fake friend Measuring with silence serious fault.

Încă în aer din aripi se-aude bătând Pasărea PHEONIX din cenușă, salvată – Peisajul de parcă se sparge de-asfaltul rănit În firava forfotă prinsă brun de genele toamnei.

Since air can hear wings beating Phoenix from ashes, saved – Landscape as if crashes against hurt asphalt In frail bustles caught brown autumn genes.

Curând… curând se vor strânge zăpezi Și albul lor se va întinde-n înalturi Și, aliajul rece va recunoaște distinct Urma mea pe stratu-i lăsată.

Soon... soon it will gather snow And their white will lie in heights And cold alloy will recognize distinctly My trace that at layer is left.

SYMPHONY… speranța cu disperare îmi surâde discret, de parcă s-a pierdut între amintirile mele neexistente ca într-un tunel… exagerate par lucrurile ca și dragostea ce nu o mai pot găsi în piept, de parcă totul a fost un joc de cuvinte… și nu mă mai întreb de ce totul a durat doar o clipă, probabil ca să învăț în pripă să zbor, chiar și cu o singură aripă… cu o aripă frântă de dor… de dorul tău…

SYMPHONY… Hope with desperate smile at me discreetly, like lost between my nonexistent memories as in a tunnel ... exaggerated seem things like love that I cannot find in chest, as if it was a play on words ... and do not ask me why it lasted only a moment, probably in a hurry I learn to fly, even with a single wing ... with a wing broken by longing... longing for you...

Beyond the light of time

Tatiana DABIJA

Adrian Dabija 45

Dincolo de lumina timpului

VALSUL IRONIEI înfloresc sentimente în sufletul meu ca în grădina edenului, dar interzis e fructul din pomul său şi inima tremură...

Tatiana DABIJA

IRONY WALTZ bloom feelings in my soul as in the garden but forbidden fruit of the tree is its heart tremble ...

În camera goală clipa a rupt Nebunia inocentă care-a ucis Dragostea, cu mintea speriată Ce trupul rece a cuprins.

The empty room broke moment Innocent insanity that killed Love, with scared mind That cold body covered.

Ucigătoare ironia sorții Va roti în vals ultima zi, Dacă aș încerca să te uit vreodată Sufletul meu va muri.

Deadly irony of destiny Will rotate in waltz last day, If I try to forget you ever My soul will die.

În pana ochilor viața își ascute spinii Cu pașii săi cuminți, M-am sinucis disperată din nou Înainte să minți.

In eyes life sharpens its spins With its quietly steps, I suicide desperate again Before you lie.

Noaptea flămândă, pe jumătate Mă spânzură de privirea rece a ta, Nu mai aștept infinitul să cadă În calea mea.

Hungry night, for half Hangs me with your cold eyes, Do not wait infinite fall In my way.

Sunt istoria dintr-o filă uitată Cu importanța sentimentelor târzii, În ochii tăi de aș putea să mă mai nasc odată, Doar pe tine, știu: – TE VOI IUBI!

I am a story from forgotten sheet With importance of late feelings, In your eyes I could be born again once, Just you know: – I WILL LOVE YOU!

Cu amintirea pe-nserate, bătrână Țin în mână poza ridată, Se-mbată ochii mei de tine Ultima dată…

With dusk, old memories, Hold a wrinkled picture, My eyes of you are drunk For last time ...

Beyond the light of time

MINUNEA CLIPEI

Tatiana DABIJA

MIRACLE OF MOMENT

Magia cuvântului căzut în temniță Se-nalță pe rafturile cunoașterii vechi Și scripturile se grăbesc să rostească sentințe – Ravagii ce vor schimba universul întreg.

Magic of word fell into prison Exalts on shelves of old knowledge And scripting rush to utter sentences – Havoc that will change the whole universe.

Minunea clipei limpezește zarea – Printre iluzii stăpânești orice, Pe margini de prăpăstii arătarea Privirea-ți poate amăgi.

Wonder of moment clears the horizon – Among illusions masters everything, On the edges of precipices appearing Your eyes can deceive.

Văzduhul speriat prin mreji tresare – Te amețesc miresme-adânci, De parcă totul e-n mișcare, De parcă totul este sfânt.

Scared air startles through nets – Deep spices stun everything As if everything is in motion, As if all that is holy.

Miracolul de-l vei putea străbate Ajungi s-atingi minunea la-ntâmplare Și-nțelepciunea pare-a fi eroare – Când fericirea se destramă-n clipă.

Miracle you’ll be able to walk You get to touch the miracle haphazardly And wisdom seems to be an error – When happiness falls apart in second.

…de-aş avea de-aş avea aripi puternice şi cuibul pe-o stâncă zidit maş avânta spre înalturi, încolo, cu trupul meu obosit şi-n largul profund, iluzoriu îmi voi găsi refugiu dorit, şi-mi voi pironi în rugăciune, atunci, inima de vânt…

... If I had If I had strong wings And a nestle on a cliff built I would soar to heights, on, with my body tired and offshore deep illusory I will find refuge desired and I will smite in prayer, then, heart of wind ...

Dincolo de lumina timpului

Tatiana DABIJA

Maria-Cristina Dabija

Beyond the light of time

Tatiana DABIJA

TRISTEŢEA NU ARE ANOTIMP…

SADNESS HAS NO SEASON…

Tristețea nu are anotimp – Sub umbra nopților par toate trecătoare, Veacurile rămân desfigurate în timp Și-n calea lor se-mpletesc felinare.

Sadness has no season – Under the shadow of night seem all fleeting Ages remain disfigured in time And in their path are joined the lanterns.

Tristețea nu are anotimp Când haina ei se-avântă în mișcare, Se sparg secundele rănite de pământ De parcă timpul o pune la-ncercare.

Sadness has no season When its clothes off in motion Break down the seconds injured Like the time puts them to the test.

Tristețea nu are anotimp – Din unghiul său statornic te veghează, Ea mintea parcă-ți capturează În fiecare margine de gând.

Sadness has no season – From its steadfast angle watching you, Like it captures your mind In every edge of thoughts.

Tristețea nu are anotimp – Cu gesturi imprudente te mângâie, Descătușat e timpul inocent Când totul pare-a fi o nebunie.

Sadness has no season – With imprudent gestures caress you, Unleashed is innocent time When everything seems to be insane.

Tristețea nu are anotimp… Și mai pustie ca întotdeauna, Când sufletul sângerează la vânt Pe cap îți pune ea din spini cununa.

Sadness has no season... And is more deserted as ever, When the soul is bleeding in wind Puts on your head a crown of thorns.

Tristețea nu are anotimp – Și-n podul palmei de o lacrimă te sperii, Se-nchină fruntea spațiului vid Și pustiit e cugetu-n cădere.

Sadness has no season – And in the palm of a tear you scare, Worships the head to vacuum space And empty is conscience in fall.

Tristețea nu are anotimp…

Sadness has no season...

Dincolo de lumina timpului

GÂND ABRUPT Viața este perla iluziei Cu parola sa sofisticată Te-nvață treptat să spargi sunetul Prin care nu poți străbate firesc. Și tot Ea, Viața, își ridică din ruine mândră Zidul libertății sufocante Până ajunge în ultimul leagăn al său Pentru a mărturisi uniform Păcatele ce au crescut enorm În faima sa microbii – Ca niște fructe coapte. Portabil sufletul își slăbește culorile În anii ce se retrag conștient în umbră Semnându-și sentința ca un cec de valoare Și socoteală nu-i ceri la întâmplare Atunci când mila-ți este trecătoare Și neputința ta e infinită. Să limpezești în razele de soare Gesturile ce au rămas clipită Nu are sens. Rotirea în mișcare sădește În spațiul său Dragi și banale Buimace chipuri – Ce durează amintiri neschimbate. Sunt zile când universul întreg te-nspăimântă Și vulnerabil este sufletul întreg, Viața iubește vasul în care se-agită – Inima ce bate singuratic în piept…

Tatiana DABIJA

ABRUPT THOUGHT Life is pearl of illusion With its sophisticated password You gradually learn to break the sound That you cannot naturally cross. And also It , Life, proudly lifts from the wreckage Wall of stifling freedom Before reaches its final swing To confess uniformly Sins that have grown enormously In its fame microbes – Like ripe fruits. Portable heart weakens its colours In years to retire consciously in shadow Signing its judgment as a valuable check And count you cannot ask at random When your compassion is fleeting And your inability is infinite. To clear in sunlight Gestures that remained blinking It makes no sense. Turning plants in its movement In its space Dear and banal Stunned faces – Lasting memories unchanged. There are days when the whole universe scares you And vulnerable is soul entire, Life loves the vessel in which it waves – The heart that beats lonely in your chest ...

Beyond the light of time

ASURZITOR

Tatiana DABIJA

DEAFENING

Mi-am dat seama că ai plecat Atunci când am găsit ușa închisă, M-am străduit amorțită să bat În ceața arămie încinsă.

I realized that you have gone When I found the door closed, I tried to knock numb In hot copper mist.

Cu aceiași ochi mă îmbrac dimineața În locul meu simt că a murit străinul, Uzat frigul îmi caută trupul, Pentru a-mi schimba în grabă destinul.

With the same eyes I dress in the morning In my place feel like a stranger died, Worn cold searches my body, To change hastily my destiny.

Poate tocmai acum văzduhul Încercă să-mi spună ceva patetic, Că totul în viața asta slută Își are adevărul său sintetic.

Perhaps right now the air Tries to tell me something pathetic That everything in this slut life Has its truth synthetic.

Înlocuim amintirile proaste cu noi, Dar nu se schimbă esența din chipuri Încât se-adună mai multe erori Și eu rămân tot mai gravă în gânduri.

We replace bad memories with new But it does not change the essence of faces This only gathers more errors And I remain more serious in thoughts.

Accept caricatura sorții Ca un portret desfigurat în schiță, Pe care-l depășesc cu provocare – Primind trădarea ca sentință.

Accept fate caricature As a defaced portrait in outline, That I exceed with challenge – Accepting betrayal as a sentence.

Cine sunt eu de odinioară? Imaginea în cioburi cade clipă – Accidental funcționează timpul În urma transformărilor vitale.

Who am I that former? Image in shards falls in a moment – Accidentally is working the time Following vital transformations.

Dincolo de lumina timpului

RANDEZ-VOUS timpul este un înţelept bătrân profund în toate ce veşnicia o măsoară în milenii cu paşi grăbiţi, ciudat, lansând vedenii ce pot părea a fi amprenta sa în anii ce se scurg vecernii ca o minune, peste haina-i largă – luare-aminte pentru cei ce cred că viaţa este doar ofranda la poarta veşnicului mit… rănind şi trupul şi-arătarea din ochiul nud fiorul creşte la limita de veac, din întâmplare de parc-ar fi un randez-vous… orbeşte, flămând, cu amăgirea sa prezentul şi trecutul pe silabe din cartea ruginită izbucnea cu somnul său – ca un vulcan ce lava mut îşi pregăteşte peisajul pentru a colora şi dându-i iz de iarbă verde mângâie pleata încruntată ce stă pe spate cocoşată ca un pendul cu scop de-a măsura cu a sa prezenţă timpul…

AMORȚIRI

Tatiana DABIJA

RANDEZ-VOUS time is a wise old man profound in all that eternity measures in millennia with hurried, strange steps, launching visions that may seem to be its footprint years to drain vespers like a miracle, over coat is broad – attentive to those who believe that life is only offering to gate of eternal myth ... wounding body and appearing of nude eye increases thrill the age limit, by chance as if a randez-vous ... blindly, hungry, with deception to present and past on syllables from rusty book burst its sleep – like a volcano that dumbly lava prepares landscape to colour and giving hint of green grass frowning its hair stroked sitting on the back humped like a pendulum with purpose to measure with its presence the time ...

NUMBNESSES

Stau în ploaie și strig: – Ajutor!!! Dar nu m-aude decât stropul de ploaie, Așa pot foarte simplu să zbor Dincolo de a mea bolnavă suflare.

I stay in rain and cry: Help!!! But only raindrop hears me In this way I can very simply fly Beyond my sick breathing.

Stau în ploaie și strig ajutor, Nu m-aude nici lacrima care Disperată mă prinde din zbor – Dintr-un zbor ce nu are scăpare…

I stay in rain and cry for help, Doesn’t hear me even tear that Desperate catches me from fly – From a fly that hasn’t escape…

Beyond the light of time

Tatiana DABIJA

Maria-Cristina Dabija 53

Dincolo de lumina timpului

CIUDATA DRAGOSTE

Tatiana DABIJA

STRANGE LOVE

Silenţios inima palpită temut Cu ochiul scund tremurând lăcrimează, Fiecare sărut e pierdut printre gesturi Ce amintirea brutal completează.

Silently heart palpitate afraid With short eye trembling tears, Every kiss is lost through gestures That memory brutally completes.

Ştim, toate îşi au rostul său priceput – Cu un minut mai mult durează veşnicia, Iubirea noastră a rămas în trecut Şi am ratat inopinat fericirea.

We all make sense or imagine – With one minute longer lasts eternity, Our love remained in past And I missed unexpected happiness.

Ştii, timpul ne-a memorat printre filele cărţii sale Clădind trecutul în copii pe raft Şi am crezut atunci cu disperare Că tot ce se întâmplă nu este grav.

You know, time saved us through the leaves of its book Erecting past copies on the shelf And then I thought desperately That everything that happens is not serious.

Ştim, suntem vasalii promisiunilor făcute Crezând că dragostea va fi eternă, Fatal, lucrurile din unghiul său păreau mărunte Însă destinul le-a decis pe toate cu rentă.

We know we are vassals of promises Believing that love will be eternal, Fatal things from its angle seemed petty But destiny has decided on all with the rent.

Spulberate clipele-n secunde Mai suspendă-n aer iz de flori, Ciudata dragoste nebună Ne căuta adesea prin erori.

Shattered moments in seconds May be suspended in air flowers scent, Strange infatuation Often searches us through errors.

Maria-Cristina Dabija 54

Beyond the light of time

TU, IARTĂ-MĂ

Tatiana DABIJA

YOU, FORGIVE ME

Dacă vreodată mă vei întreba de ce Pe tine te iubesc doar unul, Răspunsul meu nu va avea motiv L-această întrebare să te-ndrume.

If ever you will ask me why I love just you one, My answer will have no reason To guide you in this question.

Nu ştiu nici eu, de ce anume tu Şi inima te-a ales pe tine, Probabil un blestem cu jocul său făcu În ochiul meu doar tu să fii cu mine.

Even I don’t know, why namely you And heart has chosen you, Probably with its game it made a curse In my eyes only for you to be with me.

Oare voi înţelege inima-mi vreodată? Nici un cuvânt în plus nu spune ea, în zori Atât de înţeleaptă e şi vinovată – Când trec prin ea sălbaticii fiori.

Do you understand my heart some day? No word in plus she said, at dawn So wise and guilty she is – Passing through her savages creeps.

Nu va mai fi modalitatea care uită Motivul disperatelor priviri – Din clipa care se ascunde Cu paşii săi prin amintiri.

There will be no way to forget Reason of desperate glances – From the moment that hides With its steps through memories.

Tu, iartă-mă, cum multe alte – Cu zâmbetul schiţat în colţul gurii Ai şters din maniera sa formală Veninul care poate să te fure.

You forgive me, how many other – With a smile sketched in the angle of mouth You deleted from your formal manner The venom that can rob you.

Dacă vreodată ai crezut că pot uita – Cum inima-mi cu ochiul poţi cuprinde, Îmbrăţişarea care e şi-acum cu mine, Va fi şi-atunci, când poate vei pleca.

If you ever thought I could forget – How can you with eye embrace my heart Embracing that is and now with me, It will be then, when I might go.

Şi pentru astă clipă sunt a ta, Tu, iartă-mă de am vre-o vină, Vor fi şi alte dăţi ce pot schimba Cuvintele ce-s spuse pentru tine.

And for this moment I am yours, You forgive me if I have guilt, There will be other times that can change Words that were said for you.

Dincolo de lumina timpului

Tatiana DABIJA

Adrian Dabija 56

Beyond the light of time

SFÂŞIETOR (IN MEMORIAM MAMEI MELE ANA)

Tatiana DABIJA

EXCRUCIATINGLY (IN MEMORIAM of my mother ANA)

O singură noapte le decide pe toate – Un pas până la viață, un pas până la moarte. Nimic n-o să mai fie așa ca înainte, Căci inima mea niciodată nu minte.

One night decide it all – A step up to life, a step up to death. Nothing will be just as before, For my heart never mind.

Ce am făcut, ce nu am făcut – probabil contează Și sufletul meu prin cămări înnoptează Și nu am putere – se-așterne tristețea Și patul sfințit e de lacrima feții.

What I did, what I didn’t – probably counts And my soul by pantries stays overnight And I have no power – is laid sadness And holy bed is of face tear.

Se simte prezența ei în aer – o rană De azi înainte orfană-s de mamă Și nu pot schimba stropul apei ce cade Mormântul intact – ca o flacără arde.

Is felt her presence in the air – a wound Henceforth I am orphan of mother And I cannot change the water splashing falls Tomb intact – burns like a flame.

Și inima mamei – atât de naivă Credea că mai poate să bată o clipă, Dar moartea stătea și veghea asfințitul Ochind locul unde să-nfigă cuțitul.

And mother’s heart – so naive Thought that can beat a moment But death stood and watched the sunset Glancing the place where sticking the knife.

De azi înainte orfană-s de mamă, De azi înainte mi-i sufletul rană Și moartea îi pune pecetea pe mână Și mama se-nalță în Cer, spre lumină.

Henceforth I am orphan of mother, Henceforth my heart is a wound And death had sealed the hand And mother ascends to heaven, to light.

Mai arde în noapte candela din tindă Acum mama e cu toate smerită Și pare tăcerea să fie ispită Și mama mea-i mică și viața i-o clipă.

Candle burning in the night from porch Now my mother is humble with all The silence seems to be temptation And my mother is small and life is a moment.

De ce mama mea nu mai are salvare? De ce văd cum pleacă și nu e scăpare? Ea viața-a iubit-o și-a vrut să trăiască, Nici n-a reușit mama să-ncărunțească.

Why my mother has no rescue? Why do I see how she is leaving and there is no escape? She loved life and wanted to live, Even didn’t manage mother to turn gray.

La porțile raiului e sărbătoare – A venit un creștin cu sufletul mare, De azi înainte atât de orfană-i Haina din cui ce-o așteaptă pe mama…

At the gates of heaven’s feast – Came a Christian with great soul, Henceforth as well orphan is Clothes from hanger expecting my mother ...

Dincolo de lumina timpului

NON CONFORMISM

Tatiana DABIJA

NONCONFORMISM

Nu îndrăznesc să spun adio, Nici cu privirea, nici cu gândul. Când se deschide inima-n tăcere, Când scriu în grabă aceste rânduri.

Not dare to say goodbye, Neither with eyes, nor with the thinking. When you open your heart in silence, As I write these lines in a hurry.

Viața ta tremura-n mâinile mele – Mă temeam să-mi spun adevărul, Din frica de a rămâne singură Încercam să te ridic din cădere.

Your life in my hands tremble – I was afraid to tell me the truth, From the fear of being alone Trying to get up from the fall.

Și am ajuns să mă conformez condamnării – Și-mi caut ochii răniți prin oglinzi. Căzând în prăpastia adâncă a disperării Tu, ca excepție, încercai să mă minți.

And I’ve come to conform conviction – And my eyes hurt looking through mirrors. Falling into the deep abyss of despair You, as an exception, tried to lie to me.

Și bălai trecutul tresare Din țărâna ce-a smuls nemilos Chipul tău, ce-n ochi-mi apare Tainic, dulce, atât de frumos.

And fair past startles From the dust that has ripped ruthless Your face that appears in my eyes Mysterious, sweet, so beautiful.

Tu te duci, încâlcind amintirea, Printre lacrimi dorind să ascunzi Sufletul tău plin de iubire, Pașii tăi atât de cărunți.

You go, violating the memory, Among the tears wanting to hide Your soul full of love, So gray steps.

Și printre doruri – nălucă visare. Caut răspunsuri dorite s-auzi, Căci veșnicia uitucă îmi pare Sau de acolo nu mă auzi?

And among longings – ghost dream. Looking for answers desired to hear, For eternity I’m forgetful Or there did not hear me?

Vorbe-ncâlcite – atât îmi rămâne… Mâinile tale deja sunt mai reci… Tot mai persistă o întrebare: – Mamă, de ce te-ai grăbit ca să pleci?

Words breached – so I remain... Your hands are cold already... Still there remains a question: – Mom, why did you hurry to leave?

Nodul din piept îmi sugrumă cuvinte – Trec prin vechimea durerii stingher. Viața e plină de multe ispite – Pierderea ei este rostul creștin.

Breast knot strangling my words – Pass through awkward pain age. Life is full of many temptations – Her loss is a Christian sense.

Beyond the light of time

MĂ LEPĂD…

Tatiana DABIJA

I RENOUNCE ...

Mă lepăd, Doamne, de păcate Ca de niște haine grele, Ca să pot să duc în spate – Toate bune, toate rele.

I renounce God of sins Like of heavy clothes, So I can bear on back – All good, all bad.

Mă lepăd, Doamne, de păcate Ca de niște haine rufoase, Din care n-am cules foloase Fugind în nicăieri de mine.

I renounce God of sins As some clothes in rags, Of which I had no benefits Running nowhere from myself.

Zdrobitul suflet se-nspăimântă De gheața vântului, urlând Mă lepăd, Doamne, de păcate Și umbra mea o sinucid.

Crushing soul is frighten By icy wind howling I renounce, God, of sins And my shadow suicide.

Fu singur glasul în tăcere – Răzbunător turbă temut, În clipa care a trecut Mă lepăd, Doamne, de durere.

Your voice was sole in silent – Lucidity of vengeful from mist In moment that passed I renounce God of pain.

Nimicul nu-l mai văd în jur – Seninul verdelui din ceață, Sfarm lutul care a făcut Atât de tristă a mea viață.

I see nothing about – Lucidity of vengeful from mist Breaks the clay that made So sad my life.

Joc de noroc destinul este – Nebunul care-a conceput Acest amestec de tristețe Din cup-amară ce-am băut.

Destiny is a gamble – The fool who conceived This mixture of sadness From bitter cup that I drink.

Mă lepăd, Doamne, de păcate – În ochiul Tău senine-apar, Atât de gingașe și coapte – Tăcerile din al meu ram.

I renounce God of sins – In your eyes appears bright, So tender and ripe – Silences of my ram.

Dincolo de lumina timpului

Tatiana DABIJA

Adrian Dabija 60

Beyond the light of time

IZVOARE

Tatiana DABIJA

SOURCES

Și brazilor, le-ași spune scurt, Atunci când își umbresc izvoare, Să nu mă uite, c-am trecut Pe-aici, cu razele de soare.

And to trees, I would say it briefly, When overshadow their springs, Do not forget me, as I passed On here, with sunshine.

Cântărilor ce le-am doinit, Când sufletu-mi stătea-n mirare, Le-ași spune, că le-am îndrăgit Pe toate, atunci, la întâmplare.

Doina that I singed When my soul stood in wonder, I would say them that beloved them In all, then, at random.

Și prin păduri cu lacuri verzi, Din fumuri dulci, drumul îmi pare, Ce risipesc prin al său scrum În largul mult și munți și zare.

And the forest with green lakes, From the sweet smoke, the road seems to me, That its ashes scattered by Off the far mountains and horizon.

Aleargă vântul, pași desculți, Simt iarba umezind pridvoare – Răsfățul ăsta e domnesc, Când dănțuiesc în vers izvoare.

Runs the wind, walks barefoot, Feel grass wetting porches – Indulgence that’s reign, When dancing in verse springs.

Și brazilor, le-ași spune vag, Că toate astea dragi-mi sunt mie. Aici, culcuș aș vrea să-mi fac, Aici, în colț, sub iasomie.

And trees, I would say vaguely, That all these are my loved. Here, the bed I want to make for me, Here, in the corner, under the jasmine.

HOROSCOP Miracolul în sine crește treaz Lucrurile mici din cugetul minții. Și-n palma ridată astrologic linii – Astăzi sporit le-mbrățișăm înșelați. Ca o fereastră gândul se deschide surd, Din neguri puritatea o chemare pare Ușor e fumul desfigurat în zare lat – Topite spații tălăzuiesc calendare. Trece spre zări, rânduind risipirea După vâltoarea mai veche aprinsă Și unduirea speranțelor cade zdrobită Atât de tânără și-atât de bătrână. Și liniștea coboară resemnat cu ochii stinși Râzând, plângând și pe alocuri vag – Cu glasu-i semănând minunile în larg Destramă-n viitor pe silabe amintirea.

HOROSCOPE The miracle in itself increases up Small things in mind conscience And in astrological wrinkled palm lines – Today increasingly embrace we deceived. As a window opens mind deaf From darkness purity seems a call Easy is smoke disfigured in the distance wide – Fused areas billow calendars. Moves to the distance, turning waste After heated old whirlpool And waving hopes being crushed fall So young and so old And silence resignedly descends with extinct eyes Laughing, crying and sometimes vague – Wonders the voice resembling offshore Divide into syllables memory in the future. 61

Dincolo de lumina timpului

JELUI-M-AŞ…

Tatiana DABIJA

WOULD COMPLAIN I

Jelui-m-aș, cui să-i spui? Jelui-m-aș nucului… Nucul are frunza multă – Ca tristețea mea, profundă.

Would complain I, whom to tell? Would complain I to walnut ... Walnut has long leaf – As my sadness, profound.

Jelui-m-aș dorului, Că sunt parc-a nimănui Și nu are noaptea zi Pân-aici nu voi mai fi.

Would complain I to longing, That is like nobody And no day night So here I am gone.

Jelui-m-aș, jalea multă, Unde poate să ascundă Vântul, codru și izvoare, Sufletul ce rău mă doare?

Would complain I, much complaints, Where can you hide Wind, forests and streams, The soul that hurts bad?

Jelui-m-aș jalea toată N-o s-ajungă ca să-mi bată Toate amintirile, Din cărări iubirile.

Would complain I sorrows all Wouldn’t suffice to fight All memories, From love paths.

Jelui-m-aș, cui să-i spui? Jelui-m-aș cucului. Cucul are pana sură Și de mine nu se-ndură.

Would complain I, whom to tell? Would complain I to cuckoo. Cuckoo has gray feather And by me not endure.

Jelui-m-aș vântului Pe întinsul gândului. Voi ruga zarea albastră Să alunge-a mea năpastă.

Would complain I to wind On thought spread. I pray blue horizon To chase my misfortune.

Jelui-m-aș, cui să-i spui? Dacă maica mea azi nu-i – Săruta-i-aș mâinile Și din ochi privirile.

Would complain I, whom to tell? If my mother today is not – Would kiss her hands And the eyes look.

Jelui-m-aș sobei, care Mă ascultă cu-ndurare Și ar spune multe draga Afumând huceagul rana.

Would complain I to the stove that Listens to me with mercy And it says a lot dear Fumigating thicket wound.

Beyond the light of time

Tatiana DABIJA

Jelui-m-aș, cui să-i spui? Că sunt parc-a nimănui, Jelui-m-aș crângului, De pe chipu-mi ridului.

Would complain I, whom to t? That is like nobody, Would complain I to the grove, Wrinkle on my face.

Jelui-m-aș, jalea toată – Trece marea dintr-o dată Ascunzând în largul său Zdrențuitul trup al meu.

Would complain I, sorrows all – Goes suddenly the sea Hiding at its ease Tearing my body.

FĂRĂMITURI

CRUMBS

Nu bateți în cuvinte un țăruș din lemn Ci căutați soluții ce pășesc în timp, Cuvintele ce ne fac eterni să fim – Cuvinte ce ne lasă nesupuși.

Don’t knock in words a wooden stake But looking for solutions that passing in time, Words that make us eternal to be – Words that makes us disobedient.

Când vântul cade, șanțuri putrezind – Nu bateți în cuvinte un țăruș din lemn, Suntem atât de trecători și viața pustiind Nu înțelegem unde, ce am spus.

When the wind drops, rotting ditches – Don’t knock the words a wooden stake, We are so passers-by and life laying waste I don’t understand where, what I said.

Nu bateți în cuvinte un țăruș din lemn Sub cerul plumburiu – a toamnei pas, Se-aude undeva un glas Din fumul său ce leagă amintiri.

Don’t knock in words a wooden stake Under leaden sky – a fall step, Somewhere a voice is heard From its smoke linking memories.

Trișate gânduri – fericiri au smuls – Nu bateți în cuvinte un țăruș din lemn. Pe-ntinsul vremilor rămâne nesupus, Doar cugetul părerilor de rău.

Cheating thoughts – happiness snatched – Don’t knock in words a wooden stake. Up across the times remains unruly, Only reluctantly mind.

Uscate frunze se adună-n gol – Când vântul toamnei saltă ne-ncetat Și e păcat că nu rămâne-n sol Semința dragostei ce toate le-a legat.

Dried leaves gather in empty – When autumn wind continually leaps And it’s a pity that doesn’t remain in the ground Seeds of love that bound them all.

Nu bateți în cuvinte un țăruș din lemn – Când amintirile din plumburiul său tresar, Când fericirea nu are ecou Din plinul desfrunzit ce-a semănat.

Don’t knock in words a wooden stake – When memories of its leaden jerk, When happiness has no echo From full leaflessness that is sowed.

Dincolo de lumina timpului

MĂ LASĂ…

Tatiana DABIJA

LEAVES ME...

Mă lasă dorul meu, în pace, Să pot trăi cum cred că-mi place, Atunci când sufletul îmi zace Să mă ascund de el sub nuc.

My longing lets me alone, For I can live as I like, When my soul is resting To be hiding under walnut.

Atunci când inima îmi plânge – De dragul tău nu mă voi frânge, De dragul tău nu mă voi stinge, Nu voi fi singură, un cuc.

When my heart cries – For your sake I will not break, For your sake I will not go off I will not be alone, a cuckoo.

În vama crâșmelor să joace – Paharul gluma ce o face Sub rozul său, s-asculte în pace Cu sânu-i gol, cântări hazlii.

At borders of taverns to play – The cup making the jokes Under its pink, listen in peace With naked breast, funny songs.

Mă lasă dorul meu, în pace – Pe prispa gândurilor toate, Cu hora vieții să se-mpace Ochiul ce leagă locul său.

My longing lets me alone – On porch of all thoughts, The dance of life to reconcile Eye linking its place.

Maria-Cristina Dabija 64

Beyond the light of time

...noiembrie poveşti... peste zi emotive între normal şi absurd se destramă-n condei, ca un telegraf – în gol arpegii cu armonii răsună şi orice preţ aş da, din câte am dorit pe-această distrofie de idei... fără voinţa mea plumb – luna se desface, zădarnic în grădină poetizează coarda... vibraţiile sumbre topesc atent distanţa şi viguros i-auzul din cântecul sonor... aceste înţelesuri şi, secular se zbat în explicaţii simple mai delicat căzute... moralizând discuţii pe coaja îngheţată a tobelor turbate – rafale de hoinar... senin, măcar o dată din ritmul melodiei noiembrie se-avântă prin norii fumurii şi înnoptat miracol, tăcerile şuieră – peisaje grase alăptate de capre cenuşii...

Tatiana DABIJA

November… stories ... over emotional day between normal and absurd breaks up in the pen, as a telegraph – arpeggios emptiness with harmonies resound I would give any price, from what I wanted on the dystrophy of ideas ... without my will lead – month unfolds, in vain in the garden poetizes the rope ... gloomy vibrations carefully melt distance and vigorous is hearing the song sound ... these meanings and secularly struggle in simple explanation delicately fallen ... moralizing discussions the ice shell the raging drums – bursts of rambling ... blue, at least once of melody rhythm November soars through dark clouds and dark miracle silences roar – fat landscapes fed by grey goats...

Dincolo de lumina timpului

MOTIVE

Tatiana DABIJA

MOTIVES

Cu mine-aici rămân tardive Cuvintele ce îmi păreau inofensive, Dar lacrimile se-mpleteau naive Printre regretele ce le vedeam temei.

With me here remain late Words that I seem innocuous, Of tears braided naive Among regrets that we saw as basis.

Credeam c-atunci când nu aveam dreptate Nimic și nimeni nu ne va desparte, Dar ca o hoață disperarea face – Motive mii să inventez pentru-a pleca.

I thought when I was wrong Nothing and no one will separate us, But desperation makes a thief – Thousands of reasons are invented for leave.

Atât de simplu e să pierzi iubirea, Încrederea – atunci când crezi în ea, Când disperarea este rătăcire, Dar zațul ei nu-nseamnă dragostea.

So simple it is to lose your love Confidence - when you believe in it, When despair is wandering, The grounds but it does not mean love.

Te-am căutat în dimineți de iarnă Și am sperat să nu te pierzi cumva, Dar ai plecat, tu ai plecat o rană Și cine este vinovat nu vom afla.

I looked for you in winter mornings And I hoped not to get lost somehow, But you left, you left a wound And we know who is guilty.

Maria-Cristina Dabija 66

Beyond the light of time

Tatiana DABIJA

SENZUALITATEA TRANSPARENTĂ Aș vrea să-nfloresc în ochiul tău o lacrimă Ce pe foaia fragilă a sentimentelor va ciopli numele meu – Ca pe un papirus îngălbenit de ceara luminii… Aș vrea să fiu o lacrimă înflorită în ochiul tău Ca să pot domina clipa pe care o trăiești însingurat De lume, de-nțelesuri, de ispite, de tot ce n-are sens și de cuvinte… Aș vrea să-nfloresc în ochiul tău o lacrimă Ce îți va ține amintirea trează în noaptea gândurilor Care pășesc dincolo de rațiunea ce triplează imaginația unghiului abstract… Aș vrea să fiu o lacrimă înflorită în ochiul tău – Unde voința va împărți spațiul său cu senzualitatea sentimentelor Ce au regenerat în inima mea fiorul transparent a dragostei… Aș vrea să-nfloresc în ochiul tău o lacrimă…

TRANSPARENT SENSUALITY I want to bloom in your eye a tear That at fragile sheet of my feelings will carve my name – Like on a papyrus yellowed by light wax... I wish I were a blooming tear in your eye So I can dominate moment you live lonely Of people, of meaning, of temptations, of everything that has no sense and of the words... I want to bloom in your eye a tear That will keep you awake at night remembering thoughts That walk beyond the reason that triple imagination of abstract angle... I wish I were a blooming tear in your eye – Where will would share its space with feelings sensuality That regenerated in my heart transparent thrill of love... I want to bloom in your eye a tear...

Dincolo de lumina timpului

LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ

Tatiana DABIJA

OUR LANGUAGE, ROMANIAN

Limba noastră-i vechi meleag Moştenită cu mult drag – Din strămoşi lăsată nouă Spărgând lacrima în două În pământul copt sub rouă.

Our language is old edge Inherited dearly – From ancestors left to us Breaking tear in two In earth baked under dew.

Limba noastră-i legământ Cu bătrânul ei cuvânt, Fruntea sus românul are Limba noastră-i mândrul soare – Doina ei n-are hotare.

Our language is a covenant With its old word, Cheer up Romania Our language is the proud sun – Its Doina has no borders.

Limba noastră-i vechi tezaur – Casa noastră părintească, Codrul cu mirosu-i verde Este limba românească Ca şi mama, Ea, te crede.

Our language is ancient treasure – Our parents’ house, Codru with its green smell Is Romanian language As a mother, it believes you.

Limba noastră cea română Are rădăcini creştine – Demn de Dânsa e un popor Cu drapelul tricolor Şi cu cântu-i plin de dor.

Our Romanian Language It has Christian roots – Worthy of it people With tricolour flag And with its song full of longing.

Dulce grai, rostirea-i dulce De când lumea vru să fie, Pe pământ străbun fu crucea Şi simbolul omeniei În înaltul veşniciei.

Sweet speech, utterance is sweet For when the world wanted to be, On earth ancestor baptized And the symbol of humanity In High eternity.

Limba noastră-i câmp în floare Cu avânt spre libertate, Unde soră e şi frate – De ce în lume avem parte Până dincolo de moarte.

Our language is flower field With momentum toward freedom, Where’s sister and brother – Why in the world we have There beyond the death.

Limba noastră-i plâns şi cântec De aici pân-la izvoare, Tot ce bucură şi doare Şi în suflet freamăt are – Este limba noastră sfântă.

Our language is crying and song From here until the spring, All that enjoys and hurting And the soul quiver has – It is our sacred language.

Beyond the light of time

Limba mea – străbunul grai Înverzeşte al meu plai, Când cuvânt-al meu popor Se umple sufletul cu dor. Unde-aş fi, unde maş duce – Limba mea e cea mai dulce.

Tatiana DABIJA

My language – ancestor mouth Flourish my realm, When word of my people Fills the soul with longing Wherever I am, wherever I go – My tongue is the sweetest.

Maria-Cristina Dabija 69

Dincolo de lumina timpului

IMENSITATE Un nor de aramă se arată în geamuri Pe-același drum în trista gamă a serii – Coincidența pregătită să dispară Cu vechile valori produse de scânteie. Și-acum ca niciodată grațioasă Noaptea crește într-un tact stingher, Căci parcă destrămată în fereastră Răsare luna dezmorțită iar pe cer. Și-acolo ca-n poveste, se adună Tot haosul imens nemuritor, Lucida clipă se-nvârtește întruna Târziu chemată-n drumul gol. Se prăfuiește timpul fără milă – Și cauza conștient întemeiată Fără-nțeles tresare-nspăimântată Atunci când nu trezește frică. Râdea ecoul de plăcere mută – Privirea rânduri strălucea eclipsă, Sfioasă pleata ei adânc tresare – Ca o Zeiță cenușie a luminii.

TATUAJUL Punctez cu-n ac În tatuaj numele tău Ca prima – unica iubire Să aibă-n amintire locul său. Ascuns e tainicul secret În schiţa liniilor coapte Desenul pare-a fi etern, Până la moarte. Şi cad amurguri rând, Pe rând blândeţea lor e alinare, Dar n-are sens să crezi cu zel În arătare…

Tatiana DABIJA

IMMENSITY A cloud of brass shown in windows On the same way in sad gamut of evening Ready coincidence disappears With produced by spark old values. And now ever graceful Night grows in a lonely tact, For if broken in the window Rising moon in the sky revived. And as in a story, gather All huge immortal chaos Bright moment whirled ever and ever Later called in empty roads. It dusted time mercilessly And consciously grounded cause Meaningless rises frightened When does not wake up the scare. Laughed echo of numb pleasure Eyes shining in rows eclipse Its hair deeply shies startles As a grey goddess of light.

TATTOO Puncture with a needle In a tattoo your name As the first – only love Have in memory its place. Is hidden enigmatic secret In drawing of ripe lines Image seems to be eternal, To death. And fall sunsets in row, In all their kindness is relief, But it makes sense to do with zeal In apparition...

Beyond the light of time

PERINDARE M-agăț de un pai Și paiul se frânge La prima atingere a mea. M-agăț de un pai Și paiul sângeră – Nu pot nimic schimba… Timpul – pelerin înghețat, cugetă Înțepenind peisaje în nod, Crepusculare gândurile șuieră Săpând grote uriașe în tot. M-agăț de un pai Și paiul se frânge La prima atingere a mea. M-agăț de un pai Și paiul sângeră – Nu pot nimic schimba…

CALENDARUL NOSTALGIEI

Tatiana DABIJA

SUCCESSION I cling to a straw And the straw is broken At first mine touch. I cling to a straw And straw is bleeding – I cannot change anything... Time – frozen pilgrim, meditates Stiffing landscapes in node Crepuscular thoughts hiss Digging huge caves throughout I cling to a straw And the straw is broken At first mine touch. I cling to a straw And straw is bleeding – I cannot change anything…

CALENDAR OF NOSTALGIA

În calendar s-a făcut oră târzie Şi goluri sunt săpate în priviri – Iubirile ce-au fost sunt prea străine Şi prea străini suntem şi-n amintiri.

In calendar is late hour And empties are dug in eyes – Love that were too foreign And we are too foreign in memories.

Ne lasă gândurile iz de-amărăciune, Inadmisibile-s părerile de rău – Şi parcă nu mai ai nimic a spune Şi fiecare-şi are drumul său.

Thoughts leave us bitterness smack, Inadmissible are regrets – As if you’ve got nothing to say And each has its way.

În calendar s-a făcut dimineaţă Şi pe pervaz se-avântă stropi de ploaie Şi parcă năvălesc peste văpaie Feţi fumurii sculptate-n deasa ceaţă.

In calendar is morning And raindrops soar at ledge As if rush over flame Tinted fetuses carved in thick fog.

În calendar s-a făcut oră târzie – Şi dimineţile mai reci se fac, Eu le accept cu-atâta drag De parcă toate vin din nostalgie.

In calendar is late hour – And mornings are cooler, I accept them so dear Like all come from nostalgia.

Dincolo de lumina timpului

Tatiana DABIJA

CUPRINS Câteva vorbe despre volumul ,,Dincolo de lumina timpului’’ autor Tatiana Dabija . ............ 4 Several words about volume ,,Beyond the light of time’’ author Tatiana Dabija .................... 6 Eu nu regret / I do not regret ............................................................................................................ 8 Flori de tei / Linden flowers .............................................................................................................. 8 Tăceri asurzitoare / Deafening silences . ......................................................................................... 9 Moartea poetului / Poet’s death ..................................................................................................... 11 Amintiri / Memories .................................................................................................................. 12 discret / discreet .................................................................................................................. 13 Armonie / Harmony .................................................................................................................. 13 Este / There is .................................................................................................................. 14 Golgota / Golgotha .................................................................................................................. 15 Rugăciune / Prayer .................................................................................................................. 15 De parc-aș fi/ As if i were ................................................................................................................ 17 Despărțire / Parting .................................................................................................................. 17 Suflet / Soul .................................................................................................................. 18 Ecoul / Echo .................................................................................................................. 18 Paparudă / Scarecrow ..................................................................................................................20 Fior / Trembling ..................................................................................................................20 Imitare / Imitation .................................................................................................................. 21 Raza / Ray .................................................................................................................. 21 Fractură de gând / Fracture of thought . ....................................................................................... 23 Pompei / Pompey .................................................................................................................. 23 Refugiu / Refuge ..................................................................................................................24 Haos impus / Imposed chaos........................................................................................................... 25 Filozofări / Philosophizing ............................................................................................................. 25 Minunea clipei / Miracle of moment..............................................................................................26 Scânteie / Spark ..................................................................................................................26 Castel din fildeș / Ivory castle . ....................................................................................................... 27 Biblioteca din aAlexandria / Library from Alexandria................................................................ 27 Cerc închis / Closed circle ............................................................................................................... 29 O, câte minți au încercat să spună / Oh, how many minds tried to say..................................... 29 Lacrimă fără de sunet / Tear without sound ................................................................................30 Absurdități / Absurdities . ...............................................................................................................30 Sunt / I am .................................................................................................................. 31 …Și dumnezeu / …And god . ......................................................................................................... 31 …de-aș avea / …If i had ................................................................................................................. 33 Nocturnă / Nocturne .................................................................................................................. 33 Cercul închis de cuvinte / Closed circle of words ........................................................................34 Amintiri / Memories ..................................................................................................................34 Recviem / Requiem .................................................................................................................. 35 72

Beyond the light of time

Tatiana DABIJA

Monolog imaginar / Imaginary monologue..................................................................................36 Uvertură / Overture .................................................................................................................. 37 Iluzii / Illusions .................................................................................................................. 37 Gustul de gutui / Taste of quince ................................................................................................... 38 Clipa / Moment .................................................................................................................. 38 Dreptunghiular / Rectangular......................................................................................................... 39 Te iubesc! / I love you! ..................................................................................................................40 Paradox / Paradox ..................................................................................................................40 Mi-e dor de tine! / I miss you.......................................................................................................... 41 … chiar dacă / ... Even if .................................................................................................................. 41 Septembrie / September ..................................................................................................................42 Specimene / Specimens ..................................................................................................................43 …Nimic mai mult / … Nothing more ..........................................................................................43 Colaje / Collages ..................................................................................................................44 Symphony… / Symphony….............................................................................................................44 Valsul ironiei / Irony waltz .............................................................................................................46 Minunea clipei / Miracle of moment.............................................................................................. 47 …de-aş avea / ... If i had .................................................................................................................. 47 Tristeţea nu are anotimp…/ Sadness has no season… . ..............................................................49 Gând abrupt / Abrupt thought .......................................................................................................50 Asurzitor / Deafening .................................................................................................................. 51 Randez-vous / Randez-vous............................................................................................................. 52 Amorțiri / Numbnesses ................................................................................................................. 52 Ciudata dragoste / Strange love.......................................................................................................54 Tu, iartă-mă / You, forgive me ........................................................................................................ 55 Sfâşietor / Excruciatingly ................................................................................................................ 57 Non conformism / Nonconformism . ............................................................................................ 58 Mă lepăd… / I renounce ... . ............................................................................................................ 59 Izvoare / Sources .................................................................................................................. 61 Horoscop / Horoscope .................................................................................................................. 61 Jelui-m-aş… / Would complain i..................................................................................................... 62 Fărămituri / Crumbs .................................................................................................................. 63 Mă lasă… / Leaves me... ..................................................................................................................64 ...noiembrie / November…............................................................................................................... 65 Motive / Motives ..................................................................................................................66 Senzualitatea transparentă / Transparent sensuality .................................................................. 67 Limba noastră cea română / Our language, Romanian...............................................................68 Imensitate / Immensity .................................................................................................................. 70 Tatuajul / Tattoo .................................................................................................................. 70 Perindare / Succession .................................................................................................................. 71 Calendarul nostalgiei / Calendar of nostalgia . ............................................................................ 71 73

http://lenusa.ning.com/group/bibliotecacronopedia

Dandu Briel – Roman de antrenament Nicu Doftoreanu – Un tangou numit dorinţă Poezie şi suflet - Ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” Dandu Briel - Mă duc să duc gunoiul Gabriela Mimi Boroianu - Jurnalul unei muze *** - Pe o cruce de lumină - antologie pascală Dandu Briel - Povestea lui FĂT-FRUMOS, care era DEFECT şi zbura în ZIG-ZAG! Nicolae Vasile – Românul ciclic Nicolae Vasile – Universul cilcic Emanuel D. Florescu – Destin tragic de artist genial Manuela Cerasela Jerlăianu * Ion Vanghele - Ce este iubirea Doina Bârcă – Ferestrele bucuriei Femeie omniprezentă - mulier ubique (carte de gânduri dedicate eternului feminin) Nicolae Vasile – Fulcrum (Punctul de sprijin, ediţie în limba engleză) Marin Voican-Ghioroiu - Aş vrea să fiu copil Puiu Răducan - Mucegai nostalgic de vârstă bătrână Ion Vanghele – Basme pestriţe Rodica Nicoleta Ion - Cânturi printre rânduri Emilia Popescu Rusu - Frescă pe zăpadă Colecţia „Vieţile sfinţilor” – Sfântul Ierarh Andrei, mitropolitul Ardealului (30 noiembrie) Revista „Cronos” nr. 30, octombrie 2016 Revista „Taifas literar” nr. 12, octombrie 2016 În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia: Ciclul antoologic „Metamorfozele naturii” – 2. Şoaptele verii Colecţiile Bibliotecii Cronopedia: Vieţile sfinţilor Tradiţii Gastro&Literatura Mirific Povestiri cu tâlc Folclor internistic Contact editura Biblioteca Cronopedia:

Călătorii virtuale Originea numelor Gânduri altfel Revista „Cronos – peniţa de aur” Revista „Taifas literar”

mail: fabulatortemporis@gmail.com, izvordecultura@yahoo.com, boroianugabriela@gmail.com tel: 0771647750, 0770406865