ENESCU2009 nr15

Am \nv`]at mult de la Isaac Stern Violonistul francez Renaud Capuçon, care i-a fost elev celebrului Isaac Stern, vorbe[te despre venera]ia pentru maestrul s`u, pe a c`rui vioar` are privilegiul s` cânte ast`zi. |i place muzica lui Enescu [i m`rturise[te c` a r`mas profund bulversat prima oar` când a ascultat Octuorul. Dirijorul Tugan Sokhiev \i este ca un frate lui Capuçon, care de-abia a[teapt` re\ntâlnirea pe scena de la Sala Palatului ● 7

Enescu2009 FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL

EDI}IA A XIX-A

AGENDA FESTIVALULUI nr. 15 23 septembrie

Mischa Maisky, magicianul exuberant al violoncelului

CAPODOPERE DE REPERTORIU LA SALA PALATULUI

AGERPRES

Carismatic, impresionant prin ]inut`, gestualitate vijelioas` [i interpret`ri vibrante, violoncelistul Mischa Maisky a câ[tigat aplauze generoase luni dup`-amiaz` la Ateneu.

Printre cei care l-au admirat s-a num`rat [i ministrul Culturii, Theodor Paleologu, care i-a \nmânat, pe scen`, la sfâr[itul concertului, distinc]ia „Meritul Cultural“ \n grad de Cavaler •5

|NPAGINI

Orchestre du Capitole din Toulouse condus` de Tugan Sokhiev interpreteaz` azi un program francez cu participarea violonistului Renaud Capuçon ● 6

SWINGLE SINGERS, CONCERT-EVENIMENT Renumitul grup vocal britanic ofer` ast`zi un spectacol special la Sala Mic` a Palatului ● 10

Un concert de neuitat pe axa „stresant-relaxant“ ● 2

Sear` festiv` \n sunet de al`muri cu Romanian Brass ● 8

INTERVIU cu Liviu Prunaru

Concertgebouw mi-a schimbat via]a român, care este noul concertmaistru al celebrei orchestre din Amsterdam, creViolonistul de c` a avut numai de câ[tigat de pe urma trecerii de la cariera solistic` la integrarea \ntr-un ansamblu de prestigiu precum cel olandez. Prunaru poveste[te cum a decurs angajarea la Concertgebouw [i cum a ajuns s` cânte pe un Stradivarius • 11

INTERVIU cu Julian Rachlin URI CAINE {I SPLENDORILE MUZICII CAMERALE „FUSION“ Concertul „Mahler&Mozart Re-Imagined“ poate fi \nscris la categoria „Mari realiz`ri“ ale Festivalului „Enescu“ 2009 • 5

Festivalul „Enescu“ m-a uluit iolonistul lituanian a r`mas impresionat de calitatea [i propor]iile festivalului din Bucure[ti, V m`rturisind c` nu a mai v`zut a[a ceva. Rachlin \n]elege c` spectatorii români nu sunt la fel de r`sf`]a]i cu evenimente muzicale precum cei din Occident [i crede c` tocmai aceast` situa]ie \i face s` reac]ioneze cu o c`ldur` care \i emo]ioneaz` pe muzicieni •3

2

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Cronic` Un concert de neuitat pe axa stresant-relaxant Concertul de luni din Sala Mare a Palatului, desf`[urat sub genericul „Mari orchestre ale lumii“, i-a revenit Orchestrei Na]ionale a Radiodifuziunii române, avându-l ca invitat la pupitru pe dirijorul Asher Fisch – actualmente, director muzical al Operei din Tel Aviv

Monumentala Simfonie a lui Berio (1925-2003) a fost gândit` în aceast` formul` vocal-instrumental` în mod special pentru octetul „Swin-

gle Singers“ („Swingle“ vine de la numele celui care l-a fondat, la Paris, în 1962 – Ward Swingle) – care timp de decenii a fost singura forma]ie capabil` s` execute lucrarea. (A[a se explic` de ce publicul bucure[tean o aude de abia acum). Textul este format dintr-un mozaic de citate de cele mai diverse provenien]e, literare [i non literare, în timp ce discursul muzical, structurat în cinci mi[c`ri, amalgameaz` citate [i aluzii în special la Simfonia a II-a de Mahler – dar [i la Valsul de Ravel, ales tocmai de aceea de dirijor pentru a încheia programul. Este un discurs, strict vorbind, amelodic [i atematic, o muzic` de atmosfer` – dar nu în sensul impresionist al cuvântului ci, dimpotriv`, în cel expresionist: izbucniri apocaliptice alternând cu interioriz`ri dureroase, în vârtejul coloristic al unor combina]ii timbrale

unice, impli-când [i vocile-instrument ale octetului vocal. Orchestra, în forma]ie supradimensionat`, s-a achitat admirabil de cople[itoarea sarcin` ce i-a revenit, sunând unitar [i nuan]at sub bagheta ferm` a unui maestru obi[nuit cu lucr`rile de mare complexitate – Fisch este un reputat dirijor wagnerian.

trat cu o gam` larg` de resurse. Orchestra – în special în partida sufl`torilor – a p`rut îns` pu]in obosit` dup` efortul depus în Simfonia lui Berio [i nu a r`spuns cu eficacitatea [i precizia dorite.

Ea s-a „revan[at“ îns` în Valsul de Ravel, o partitur` cunoscut`, dar deloc u[oar`. Coardele au fost admirabile, modelând sunetul în cre[teri [i descre[teri adesea pe câte un singur sunet, în condi]iile unui fin, dar permanent rubato c`ci, dup` cum se [tie, cei trei timpi din m`sura de vals nu sunt egali ca durat`… |ns` aici, meritul îi revine dirijorului, gestului s`u de o elocven]` [i de un antren irezistibile. Din p`cate, Fisch a cedat ispitei de a suprasolicita percu]ia în momentele culminante, tulburând elegan]a stilului care, f`r` aceste „vârfuri“ nedorite, ar fi fost impecabil`.

Concertul de Prokofiev l-a adus în prim plan pe Julian Rachlin, un violonist de înalt` clas`, cu un sunet minunat – „m`t`sos“, cum l-a definit o specialist` –, calitate ce s-a v`dit mai ales în momentele de mare lirism (tema secund` a primei mi[c`ri, întreaga parte lent`): vibrato-ul cald, nuan]ele de o fine]e [i o sensibilitate des`vâr[ite au creat momente de intens` emo]ie artistic`. La polul expresiv opus s-au situat izbucnirile de for]` în figura]ii impetuoase ale unui interpret virtuoz, înzesGABRIELA SAB~U

Programul a fost cu totul inedit – chiar provocator, se poate spune, piesa de rezisten]` fiind Simfonia pentru opt voci [i orchestr` (1968-69) de Luciano Berio, cântat` la noi în prim` audi]ie cu concursul celebrului grup vocal „Swingle Singers“. A urmat, dup` pauz`, o lucrare mai accesibil`, scris` în perioada interbelic`, Concertul nr. 2 pentru vioar` [i orchestr` (1935) de Prokofiev, programul încheindu-se cu o pies` tot din perioada interbelic`, dar despre care se poate spune c` a devenit „clasic`“: „Valsul“ (1920) de Ravel. O evolu]ie, a[adar, de la complex la simplu, de la stresant la relaxant, cu o contribu]ie solistic` de aleas` calitate oferit` de violonistul Julian Rachlin.

Nu se poate vorbi despre concertul de asear` f`r` a pomeni de bisuri. „Swingle Singers“ – care nu mai sunt cei de la premiera Simfoniei lui Berio, „garnitura“ de cânt`re]i schimbându-se de vreo trei ori de atunci – au interpretat cu precizia lor ireal` [i farmecul inimitabil Uvertura „Flautului fermecat“ de Mozart [i celebra Badinerie de Bach. La rândul s`u, Rachlin – care cânt` pe un Guarneri del Gesù din 1741 – ne-a oferit mai întâi Sonata nr.3 „Balada“ de Ysaÿe, dedicat` lui Enescu, iar apoi, într-un stil total diferit, Sarabanda din Partita în re minor de Bach – aproape non vibrato, cu un ton de o asemenea puritate transcendent` încât publicul a încremenit, [i a r`mas ca paralizat secunde bune dup` ce piesa se terminase: i-a trebuit un „timp de dezmeticire“ înainte de a izbucni în ova]ii.

A fost într-adev`r un concert cu momente de neuitat.

Alice Mavrodin

23 SEPTEMBRIE 2009

3

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

GABRIELA SAB~U

Interviu

„Am promovat de la dirijorul de oper` la cel de repertoriu simfonic“ Asher Fisch, care a condus Orchestra Na]ional` Radio pe scena S`lii Palatului, poveste[te cum [i-a alc`tuit programul de concert, cum a colaborat cu muzicienii [i cum a trecut de la pianist la dirijor de oper` [i apoi dirijor de muzic` simfonic` A]i optat pentru un program aparte, cu opusul lui Luciano Berio!

Adev`rul este c` mi-am dorit întotdeauna s` dirijez Simfonia de Berio.

Când am auzit c` Swingle Singers veneau în festival, c` vor avea un program la Bucure[ti, mi-am spus : iat` c` a venit acea rar` ocazie de a putea s`-mi îndeplinesc aceast` dorin]`, c`ci a preg`ti, a forma, 8 cânt`re]i pentru o asemenea partitur` este foarte dificil.

Ei sunt cei care au f`cut [i prima audi]ie.

Da. De fapt, lucrarea a fost scris` pentru ei [i pentru Filarmonica din New York, [i acolo a [i fost interpretat` întâia oar` acum 40 de ani. De atunci, ace[ti cânt`re]i au tot reluat-o de-a lungul timpului. Sunt foarte pu]ine ansambluri

în lume capabile s` abordeze aceast` partitur` (mai exist` un alt grup britanic), iar dac` nu ai un octet de cânt`re]i care s` cunoasc` într-adev`r piesa, este foarte dificil.

Cum a reac]ionat orchestra la aceast` lucrare ?

De când ne-am întâlnit întâia dat`, mi-a fost clar c` acest ansamblu are o bogat` experien]` în domeniul muzicii contemporane [i o asemenea partitur` nu reprezint` o mare problem` pentru membri s`i; este adev`rat c` exist` [i multe pasaje foarte dificile pentru saxofoane [i pentru cei care de la claviaturi (sunt instrumente care nu fac parte din orchestr` în mod uzual) iar masa sonor` este foarte, foarte ampl` … Dar, din ceea ce am constatat eu pân` acum, orchestrele Radio-urilor sunt bine antrenate: când „se aprinde becul“, ei execut`!

Sunt familiariza]i cu muzica contemporan` deoarece o înregistreaz` frecvent; peste tot în întreaga lume se întâmpla a[a [i presupun c` [i aici este la fel.

Valsul din final este [i prilejul de a „r`spl`ti“ muzicienii [i publicul pentru „provoc`rile“ din crea]ia lui Berio.

Da! Dar am încercat s` confer [i o not` de dramaturgie programului: nu puteam s` aleg Simfonia a II-a de Mahler sau „Sacre de printemps“ (dintre citatele existente în Simfonia lui Berio), \ns` „La Valse“, da (chiar dac` citatul este mult mai restrâns)! M-am gândit [i la public,

s` i se ofere ceva „u[or“ [i foarte agreabil dup` dou` crea]ii care reprezint` o provocare – c`ci [i Concertul de Prokofiev, chiar dac` nu este foarte „modern“ [i este foarte pl`cut de ascultat, nu se compar` totu[i cu un Concert de Mozart.

A]i mai cântat împreun` cu Julian Rachlin – de fapt, vroiam s` v` întreb dac` l-a]i mai dirijat? |ntrebarea a fost corect formulat` prima dat`. S` vede]i [i de ce : Nu, nu l-am mai dirijat pân` acum, dar e doar o \ntâmplare. Da, am mai cântat împreun` în Trio „Dumki“ de Dvorak, (eu fiind la pian) acum 10 ani, în cadrul Festivalului de muzic` de camer` din Ierusalim. |n activitatea dvs, sunte]i foarte „conectat“ la lumea teatrului liric.

A fost o pur` întâmplare sau aceasta v` atrage în mod deosebit ?

Am început ca pianist [i apoi la oper`, unde am ajuns s` dirijez dup` moda de demult, de la începutul secolului XX, când dirijorii erau întâi corepetitori [i abia apoi li se încredin]a [i bagheta. |n momentul de fa]`, îmi cam împart în jum`tate preocup`rile între cele dou` repertorii. Pentru mine, tranzi]ia a fost normal`: de la interpret pianist la corepetitor de oper` [i apoi la dirijor de oper` – ceea ce presupune mult mai mult` tehnic` dirijoral` decât un concert. Iar când am început [i o carier` în repertoriul simfonic, am avut un fel de sentiment de absolven]` a unui ciclu. |n

lumea operei înve]i realmente ceea ce î]i este necesar pentru a dirija, pentru a concentra, pentru a te aduna. Înve]i ceea ce înseamn` stil – pentru c` ai de a face cu limbaje stilistice foarte diferite (opera italian` sau cea german`, modern` sau baroc`), la oper` eu cred c` înve]i ceea ce ai de f`cut: „le métier“cum spun francezii ! Din punctul meu de vedere, în concertul simfonic e[ti mult mai pu]in solicitat ca „poli]ist“, ca cel care coordoneaz` [i asigur` bunul mers al partiturii, aici î]i po]i permite altceva.

Pe podiumul de concert v` sim]i]i nu numai dirijorul, ci [i „regizorul“ desf`[ur`rii muzicale ? |ncerc s` „regizez“, mai ales în piese precum cea de Berio sau „La Valse“ care au o not` atât de teatral`. Aici mai ales pot s` valorific experien]a mea din lumea operei, unde am condus deja 80 de lucr`ri iar acum m` preocup` mai mult repertoriul meu simfonic.

V-a preocupat mult Wagner.

Da, pentru c` în copil`rie nu am avut deloc de a face cu muzica lui Wagner.

Am crescut f`r` Wagner pentru c` în Israel nimeni nu cânta Wagner, iar în 1992, când am venit la Berlin ca asistent al lui Daniel Barenboim, prima pies` care mi s-a încredin]at pentru a o preg`ti pentru el a fost „Parsifal“! De atunci am fost cucerit [i de câte ori am avut ocazia s` interpretez, s` înregistrez, am optat pentru Wagner.

A.I.Andriescu

4

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU„ 2009

Interviu „Publicul român nu e la fel de r`sf`]at ca cel din Occident“

Schimbând câteva cuvinte cu violonistul Julian Rachlin, f`r` a i se fi solicitat o declara]ie despre festival, a rostit o fraz` care m-a f`cut s`-l rog s` a[tepte o clip`, pân` ap`s pe butonul reportofonului, c`ci o asemenea opinie merit` s` fie cunoscut` [i de al]ii: „Este un Festival fantastic, uimitor, poate cel mai impresionant din întreaga lume!

Nu am mai g`sit adunate o astfel de calitate dar [i o asemenea cantitate, atâtea orchestre excep]ionale, muzicieni minuna]i, mari dirijori, arti[ti fenomenali perindându-se într-o singur` lun` în acela[i ora[. Nu am mai întâlnit a[a ceva. Sunt uimit de ceea ce au reu[it ace[ti oameni s` realizeze aici„.

A]i mai fost la Bucure[ti [i la alte edi]ii ale acestei manifest`ri. Ar trebui s` urmeze obi[nuita întrebare despre impresiile p`strate…

Mi-a r`mas în memorie superba sal` în care am cântat: Ateneul, cu atmosfera sa foarte special`… Am mul]i prieteni din România care tr`iesc acum la Viena. Am fost ner`bd`tor s` cânt din nou aici, c`ci România este o ]ar` cu o mare tradi]ie [i, totu[i, aici oamenii nu sunt atât de r`sf`]a]i ca publicul din vestul Europei, care are parte de satisfac]ii de genul acesta pe perioada întregului an, în timp ce la dumneavoastr` totul se restrânge la doar o lun`. Pentru cei din Viena, de exemplu, Concertgebouw sau Bayerische Rundfunk, St. Martin in the Fields sau London Philharmonia sunt oaspe]i mai obi[nui]i, în plus ei au propria lor Filarmonic` vienez`, deci asta înseamn` normalitate. Ca to]i ace[ti muzicieni s` se afle aici este

AGERPRES

Violonistul Julian Rachlin se declar` uluit de calitatea [i propor]iile Festivalului „Enescu„ [i m`rturise[te c` spectatorii români, care nu tr`iesc \n normalitatea perind`rii periodice a unor mari orchestre str`ine, \l fac s` simt` ceva special. altceva, este mult mai mult decât normalitate – a[a simt eu din partea publicului [i asta transform` fiecare sear` în ceva cu totul deosebit. De aceea a cânta aici te face [i pe tine s` sim]i ceva special.

A avut cumva acest Concert de Prokofiev vreo semnifica]ue special` în cariera dvs ?

Fiecare lucru are semnifica]ia sa, de fapt totul se leag` în timp. Îmi place foarte mult aceast` lucrare, este una dintre preferatele mele [i cred c` are una dintre cele mai frumoase p`r]i lente scrise vreodat`; are tot ceea ce un concert minunat ar trebui s` aib` ! Este foarte dificil s` ob]ii o bun` sincronizare cu orchestra, în a[a fel ca toate vocile s` se aud`; în partea a treia muzica devine foarte ritmic`, foarte pregnant` [i totu[i r`mâne atât de luminoas`, dar implic` [i mult` virtuozitate. Este o lucrare destul de complicat` [i, chiar dac` face parte din repertoriul meu de mul]i ani, de fiecare dat` tot descop`r ceva nou, am de înv`]at cum s` o fac, nu neap`rat „mai bine„, ci mai degrab` cum s` evoluez în aceast` partitur`. În muzica clasic`, oricare dintre marile crea]ii î]i ofer` acel poten]ial pentru a „cre[te„, a evolua; depinde de interpret ce anume „g`se[te„acolo.

Depinde câteodat` [i de ceea ce poate fi stimulativ din dialogul cu ceilal]i parteneri: orchestra [i dirijorul…

Da, desigur, este foarte important [i, pân` la urm`, totul se explic` prin acea „reac]ie chimic`„ ce are loc între muzicieni.

Sunte]i [i un pasionat de muzica de camer`. Îmi place foarte mult muzica de camer`, pe care am practicat-o înc` din copil`rie [i o fac [i acum cu deosebit` pl`cere, cântând la vioar` [i la viol`.

Al`turi de cariera aceasta solistic` bogat`, activit`]ile camerale ocup` un loc important în via]a mea.

Pune]i, cred, accentul pe aspectul romantic în acest domeniu – cel pu]in, aceasta a fost impresia mea ascultându-v` în partea lent` a concertului…

Este o partitur` foarte romantic` [i este firesc s` o cânt astfel. Dar interpretez de toate, de la muzica Barocului la cea contemporan`, încerc s` am un repertoriu foarte, foarte larg pentru c` nu-mi place s` r`mân ancorat doar într-o anumit` perioad` stilistic`.

Ce aduce viola în activitatea Dvs.: un alt repertoriu, o alt` sonoritate?

Instrumentul meu preferat este violoncelul, iar viola este cea mai apropiat` de sunetul acestuia; de fapt, e cea mai realist` modalitate de apropiere de cello.

A.I.Andriescu

23 SEPTEMBRIE 2009

5

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

Cronic` A[teptam cu ner`bdare(re)întâlnirea cu marele instrumentist. {i Leonid Grin, dirijorul, avea o carte de vizit` promi]`toare: elev al lui Kiril Kondra[in la Moscova, legat de mari orchestre americane [i europene. Interesant programul de festival: Schnittke, „Mozart à la Haydn“, Fauré, Elegia în do minor – varianta pentru violoncel [i orchestr`, SaintSaëns, Concertul nr.1 în la minor pentru violoncel [i orchestr`, Mendelssohn, Simfonia a IV-a în La major, „Italiana“. În lucrarea lui Schnittke, conceput` pe ideea lui Haydn din Simfonia desp`r]irii, instrumenti[tii sunt antrena]i într-o anume regie: intr`ri, ie[iri din scen` (pe întuneric), schimburi de locuri; se improvizeaz` pe teme ale clasicismului vienez (teme din simfoniile nr.35 „Haffner“ [i nr. 40 de Mozart).

Este o glum` muzical` – în[el`toare!

Caracterul muzicii – cu asonan]e, dezvolt`ri seriale – are înc`rc`tur` dramatic`, uneori, tragic`; este ascuns, „protejat“, de un titlu cuminte [i prezentat sub o copert` comic`. Un fel de „Ridi pagliacci“... Existau asemenea exemple în literatura muzical` sovietic`.

Lucrarea lui Fauré, interpretat` cu încrâncenat` melancolie, a fost o continuare fireasc`. Excelent` ideea de a i se fi oferit pagini atât de contrastante solistului concertist, cu înzestrare excep]ional` demonstrat` la orice apari]ie.

Se poart` interpret`rile în prestissimo... Maisky nu face excep]ie, dar nu-[i folose[te virtuozitatea drept unic scop. Nu are graba de a atinge succesul (care vine oricum). Stilul s`u extrage din partituri esen]a durabilului. Are un colorit sonor tulbur`tor. Charismatic, impresioneaz` [i prin ]inut`, gestic`, elegan]`, grandoarea mi[c`rii – vijelioas`, sugerând libertatea zborului...

Are [i nuan]ele îmblânzite ale tandre]ei.

Peste toate, un sunet celest, muzicalitate. Poetic, vibrant, temperamental, are asupra mea un efect emo]ional asemeni lui Boris Berezovsky. Evolu]ia actual` a confirmat admira]ia. A fost ova]ionat pe merit ([i pentru Meritul Cultural – în grad de cavaler – înalta distinc]ie oferit` la sfâr[itul concertului).

Orchestra de camer` Radio s-a aliniat altitudinii marilor grupuri camerale din Festival: prin fine]e, precizie, muzicalitate, flexibilitate, sub bagheta

DRAGO{ TOADER

Mischa Maisky, un Paganini al violoncelului

unui dirijor experimentat, profesionist de elit`. Versiunea Simfoniei de Mendelssohn a avut str`lucire.

Solistul [i ansamblul au argumentat

o evolu]ie vitalizant` – a[a cum o doream.

Daniela Caraman Fotea

Nu, nu sunt nici negativist [i nici cârcota[, ci doar încerc s` fiu obiectiv. Asta ca s`-mi justific, într-un fel, tonul oarecum critic al cronicilor mele la primele dou` concerte din seria impropriu numit` „Teme clasice în interpret`ri moderne“.

Uri Caine, de exemplu, m` oblig` s`-l elogiez. {i asta pentru c` proiectul s`u „Mahler and Mozart Re-imagined“ poate fi înscris la capitolul „Mari realiz`ri“. Nu neaparat în compara]ie cu Lucian Ban&New York Enesco Project, care deocamdat` face parte din categoria „Bune inten]ii“.

Compara]ia este totu[i inevitabil` deoarece, dincolo de talentul [i preocup`rile comune – vezi titulatura programelor, structura instrumental` a celor dou` forma]ii –, ambele aranjamente-interpret`ri se înscriu în curentul muzical contemporan „fusion“ (muzic` clasic` [i jazz). Comun au avut inclusiv un instrumentist/muzician, Ralph Alessitrompet` (scuze pentru gafa mea de ieri cînd am citat un alt nume la acest instrument).

Ceea ce-i diferen]iaz` pe cei doi protagoni[ti este tehnica pianistic`, [tiin]a [i cultura muzical` atât clasic`, cât [i jazzistic`, experien]a scenic`, dar mai ales efortul investit, munca: travaliul imens, caracterizat prin seriozitate [i profunzime, for]` [i sensibilitate, profesionalism autentic la Uri Caine; modestie, ca s` nu spun superficialitate în toate privin]ele, la Lucian Ban. La acesta din urm`, un plus de persuasiune în a-[i promova proiectele...

Calit`]ile enumerate la Uri Caine – la care se adaug` tu[eul ultrarafinat favorabil ob]inerii unor piano-pianissime ce-]i t`iau r`suflarea, abilitate uluitoare în parafraz`ri [i improviza]ii, iscusin]` de maestru în combina]ii instrumentale, în culori [i timbre unice, de o expresivitate admirabil`, împreun` cu ale colegilor interpre]i-muzicieni ale[i, cum se spune, pe sprâncean` – au conferit fiec`rei piese, fie ea de Mozart sau de Mahler, o aur` de CAPO-DO-PE-R~ !

Astfel au fost relevate valen]ele muzicale [i artistice ale celor doi compozitori clasici, astfel au putut fi apropiate [i uneori chiar

AGERPRES

Uri Caine [i splendorile muzicii camerale „fusion“

intersectate cele dou` spirite geniale, apar]inînd unor epoci [i stiluri muzicale diferite, astfel au fost cu adev`rat re-imagina]i, re-crea]i – atât Mozart cât [i Mahler. Rolul pe care [i l-a asumat Uri Caine, [i pe care l-a servit ca un autentic creator, a fost, dincolo de toate, de a multiplica „bog`]ia semnifica]iilor“ (P.Bentoiu) la fiecare lucrare, la fiecare pies`.

Asta ne-a prilejuit o imens` bucurie [i o sear` memorabil` pentru care, al`turi de Uri Caine [i Ralph Alessi, îmi face pl`cere s`-i citez [i s`-i felicit [i pe Joyce Hamman – vioar`, Chris Speed – clarinet, Tim Lefebvre – contrabas, Zach Danziger – baterie [i fascinanta Barbara Walker – voce.

Alexandru {ipa

6

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Program Capodopere de repertoriu la Sala Palatului |n cel de-al doilea concert de la „Enescu“ 2009, Orchestre du Capitole din Toulouse, condus` de Tugan Sokhiev, interpreteaz` un program din Enescu, Saint-Saëns [i Stravinski, cu participarea violonistului Renaud Capuçon Lucrare de maturitate, „Suita s`teasc`“ a fost scris` în 1938 ca urmare a unei comenzi primite de la New York Philharmonic Orchestra. La pupitrul celebrei forma]ii, George Enescu a prezentat-o în februarie 1939 (spre finalul anului [i în România). În prima parte, „Reînviere câmpeneasc`“ (Prim`var` la câmp) – Allegro moderato, muzica transleaz` un flux energetic ginga[. „Copii în aer liber“ înf`]i[eaz` cu verv` instrumental` tabloul vârstei fericite a naivit`]ii neîngr`dite.

Partea a treia beneficiaz` de ample referiri programatice: „Vechea cas` a copil`riei la apusul soarelui. P`stor. P`s`ri c`l`toare [i corbi. Clopot de vecernie“.

Nostalgie a copil`riei pierdute. Orchestra]ia are un rafinament tulbur`tor: complexit`]i compacte, al`tur`ri de instrumente (flaut – xilofon, de pild`), care se înso]esc timbral cu inedite efecte. Moment de referin]` al vrajei enesciene. „Râu sub lun`“ – pagin` impresionist`, cu delicate]e filigranat-pictural`. „Dansuri rustice“ – revenire din oniric: tem` cu varia]iuni folosind mi[c`ri de hor`, brâu, sicilian`, bourée, ländler: final cu idee globalizant` ori posibil` aluzie la repertoriul colorat al muzican]ilor satului.

Saint-Saëns i-a dedicat Concertul nr. 3 în si bemol minor pentru vioar` [i orchestr` violonistului spaniol Pablo de Sarasate, interpretul primei audi]ii din

Miercuri, 23 septembrie, ora 19.30

Sala Mare a Palatului

MARI ORCHESTRE ALE LUMII ORCHESTRE DU CAPITOLE DE TOULOUSE Dirijor: Tugan Sokhiev Solist: Renaud Capuçon

Program: George Enescu – Suita nr. 3 în Re major, op. 27, „S`teasca“ Renouveau champêtre.

Gamin en plein air. La vieille maison de l’enfance au soleil couchant. Pâtre. Oiseaux migrateurs et corbeaux.

Cloches vésperales. Rivière sous la lune. Danses rustiques

Camille Saint-Saëns ianuarie 1881 (Châtelet – Paris).

Sec]iunile lucr`rii urmeaz` tempourile clasice: repede-lent-repede. Partea I este construit` pe dou` teme, ambele expuse de vioar`: prima, energic sacadat`, cealalt` – o cantilen` suav`. Demersul violonistic predomin` întregul parcurs pân` la finalul f`r` caden]e. Partea a doua ofer` o atmosfer` cameral`; este un lied pe ritm de barcarol` cu melodic` de inspira]ie sicilian`. Solistul dialogheaz` cu oboiul, flautul, clarinetul. Încheierea, în for]`, contracareaz` lirismul dominant anterior. La debutul ultimei p`r]i, vioara, în recitativ, preg`te[te finalul, str`lucitor, aducând în aten]ie inflexiuni din eposul spaniol (delicat omagiu pentru Sarasate).

Subintitulat „Tableaux de la Russie païenne“, baletul „Le sacre du printemps“ a fost compus – în cea mai mare parte – la Clarens, Elve]ia, în timpul iernii 1912-1913. Scenariul a fost elaborat în colaborare cu Nicolas Roerich – pictor [i arheolog erudit în materie de antichitate slav`.

Coregrafiat de Vaslav Nijinski pentru Baletele ruse, faimoasa trup` a lui Serghei Diaghilev, a fost prezentat în premier` pe 29 mai 1913 la Theâtre des Champs Elisées, Paris, sub bagheta lui Pierre Monteux. Premiera a declan[at un scandal de propor]ii. Publicul a fost [ocat de noutatea limbajului muzical: eufemismul po-

etic, contemplativ, caracteristic baletelor de secol XIX, era înlocuit de o expresivitate transmis` prin for]` sonor`, cu efecte paroxistice; ritmul fiind elementul principal al lucr`rii. Abia în aprilie 1914 compozitorul s-a bucurat de recunoa[terea demersului s`u: dup` o audi]ie în concert la Paris, muzicianul a fost purtat pe umeri de admiratori.

Daniela Caraman Fotea

– Concertul în si bemol minor pentru vioar` [i orchestr` nr.

3, op. 61 Allegro non troppo.

Andantino quasi allegretto.

Molto moderato e maestuoso.

Allegro non troppo

Igor Stravinski – „Le sacre du printemps“ Le Baiser de la Terre. Le grand Sacrifice

Tugan Sokhiev

Renaud Capuçon

DIRIJOR

VIOLONIST

N`scut \n 1977 \n Osetia, Sokhiev a \nceput s` studieze pianul la vârsta de [apte ani, iar la 17 s-a apucat de dirijat. A urmat studii la Conservatorul din Sankt Petersburg [i a fost elevul lui Ilia Musin. Prima oper` pe care a dirijat-o a fost „Boema“, \n Elve]ia, iar dup` acea reprezenta]ie, directorul general al Operei Na]ionale din }ara Galilor (WNO), Anthony Freud, l-a numit pe Sokhiev director muzical al WNO \ncepând din 2003. |n 2005, Sokhiev a devenit dirijor de onoare principal [i consilier muzical la Orchestra du Capitole din Toulouse, al c`rei director muzical este \nc` din septembrie anul trecut.

Violonistul francez a intrat la conservatorul din Chambéry la vârsta de 4 ani, iar la 14 ani a fost acceptat la Conservatorul din Paris. |n 1996 a pus bazele unui festival \n apropiere de Chambéry, denumit Rencontres Artistiques de Bel-Air, \n cadrul c`ruia au evoluat, de-a lungul anilor, mari muzicieni precum Jean-Pierre Wallez, Michel Dalberto, Martha Argerich sau surorile Marielle [i Katia Labèque. |n 2006 a primit Premiul de vioar` „Georges Enesco“ al Societ`]ii autorilor, compozitorilor [i editorilor de muzic`. Renaud Capuçon cânt` pe o vioar` Guarneri care i-a apar]inut \nainte lui Isaac Stern.

23 SEPTEMBRIE 2009

7

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

Interviu „Vizita la Bucure[ti m` va apropia de muzica lui Enescu“ RENAUD CAPUÇON

Violonistul francez Renaud Capuçon, care va urca ast`zi pe scena S`lii Palatului, vorbe[te despre admira]ia sa pentru Isaac Stern, care i-a fost profesor, despre descoperirea muzicii lui Enescu [i despre \ndelunga colaborare [i prietenie cu dirijorul Tugan Sokhiev

Ve]i cânta al treilea concert pentru vioar` de Camille Saint-Saëns. A fost alegerea dumneavoastr` prezentarea acestei lucr`ri atât de importante în literatura muzical` francez` romantic`?

Au existat ini]ial mai multe variante: „Simfonia spaniol`“ de Édouard Lalo [i Concertul nr. 3 de Saint-Saëns, iar organizatorii festivalului au ales în cele din urm` lucrarea acestuia. Eu, unul, am fost încântat, pentru c` este o pies` care îmi place foarte mult.

Care crede]i c` este tr`s`tura care face Concertul nr. 3 pentru vioar` de Saint-Saëns atât de special?

A[ spune c` sonoritatea pe care el o necesit`: una foarte cald`, în tendin]` tipic francez`, adic` luminoas`. Pe de alt` parte, structura acestui concert mi se pare de esen]` german`, cu o scriitur` orchestral` destul de bogat`. Cred c`, pentru a-l putea cânta, trebuie s` dai tot ce ai mai bun. Sunt fericit s`-l pot prezenta melomanilor din România.

F`r` îndoial`, Saint-Saëns a avut geniu – în melodii, în rafinamentul

Violonist

Cu Tugan Sokhiev sunt chiar prieten [i de fiecare dat` când ne întâlnim s` facem muzic` împreun` am sentimentul c` îmi rev`d fratele oar` „Octuorul de coarde“ – este un autor care m` impresioneaz` profund.

MAT HENNEK

s`u, în bunul-gust [i în st`pânirea artei orchestra]iei. Totu[i, concertele sale pentru pian, ca [i cele pentru vioar`, nu se cânt` foarte des.

Dvs. sunte]i francez, sunte]i [i muzician: care crede]i c` este explica]ia acestui fapt?

Iat` o întrebare foarte interesant` pe care [i eu mi-am pus-o deseori, cu atât mai mult cu cât eu însumi interpretez acest concert foarte rar – poate cam de zece ori pân` acum; asta în opozi]ie cu frecven]a cu care cânt concertele lui Brahms, Ceaikovski sau Mendelssohn, mult, mult mai ridicat`! Saint-Saëns este, cred eu, un compozitor prea pu]in cunoscut, ba chiar, a[ spune, pe care lumea nu-l place – desigur, cu excep]ia faimosului „Carnaval al animalelor“ sau alte lucr`ri celebre cum este „Dans macabru“ în aranjamentul pentru vioar` [i orchestr` sau „Rondo capriccioso“. Restul crea]iei sale pentru vioar` este extrem de pu]in cunoscut [i m` bucur c` pot contribui la schimbarea acestei situa]ii.

Sunt sigur` c` muzica lui George Enescu v` este familiar`. Cunoa[te]i crea]ia sa pentru vioar`?

Da, în special sonatele a doua [i a treia.

Mai mult, mi-am propus ca pe parcursul urm`torilor doi ani s` le înv`]. Sonata a treia „în caracter popular românesc“ este o lucrare pe care o apreciez [i îndr`gesc, am ascultat-o vreme îndelungat` înainte de a m` încumeta s` o studiez, pentru c` realmente nu m` sim]eam preg`tit pentru ea. Cred c` vizita mea la Bucure[ti va fi un bun impuls de a m` apropia, în sfâr[it, de aceast` sonat`.

Deci imaginea pe care v-a]i f`cut-o asupra lui George Enescu prin lucr`rile sale pentru vioar` este... ...a unui geniu incredibil, a unui suflet pur – s` nu uit`m c` George Enescu a fost profesorul celui de la care am înv`]at eu s` cânt la vioar`, a[a, c` într-un fel, m` laud c` sunt [i eu urma[ul acestui unic compozitor. Am fost cu totul bulversat atunci când am auzit pentru prima

{tim c` nutri]i o mare recuno[tin]` fa]` de profesorul dvs, fa]` de Isaac Stern – a]i studiat cu el [i cânta]i pe vioara sa. De ce a fost atât de important` întâlnirea cu maestrul? În ce m`sur` sunte]i sub influen]a sa?

Mai întâi vreau s` spun c` el a fost unul dintre marii violoni[ti ai secolului. Iar atunci când tu e[ti un tân`r artist la început de drum [i cuno[ti o astfel de personalitate, cu atât mai mult e[ti extrem de impresionat: fiecare cuvânt pe care ]i-l spune, recep]ionezi totul foarte acut [i ]ii minte totul. Fire[te c` am înv`]at mult de la el, iar faptul c` acum cânt pe vioara lui Isaac Stern m` emo]ioneaz` [i m` ajut` deopotriv`: simt cu adev`rat c` instrumentul îmi d` energie [i mult curaj.

Ce a[tept`ri ave]i de la colaborarea cu Orchestra Teatrului Capitole din Toulouse [i cu dirijorul Tugan Sokhiev?

Iubesc aceast` orchestr`, am cântat deseori cu ea. Cu Tugan Sokhiev sunt de fapt chiar prieten [i de fiecare dat` când ne întâlnim s` facem muzic` împreun` am sentimentul c` îmi rev`d fratele. Cred c` acest concert al nostru aici, la dumneavoastr`, în Bucure[ti, poate fi descris ca o întâlnire între doi muzicieni care se apreciaz` reciproc, care au o mare afec]iune unul fa]` de cel`lalt, iar asta îmi face mult` pl`cere [i m` bucur`.

Maria Monica Bojin

8

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Program Serat` festiv` \n sunet de al`muri Pe scena Ateneului vor urca ast`zi muzicienii din Romanian Brass, condu[i de dirijorul Adrian Petrescu, pentru un concert special al`turi de renumitul trompetist Serghei Nakariakov

Scris` într-un interval de doar câteva zile, „Uvertura festiv`“ de Dmitri {ostakovici îl introduce pe compozitor din nou în lumea bun` de la Moscova, ca personaj frecventabil, la doar un an dup` moartea lui Stalin. Scris` pentru aniversarea Marii Revolu]ii din Octombrie, lucrarea plin` de cli[ee bombastice [i efecte orbitoare a fost interpretat` de unii drept dansul unui enorm hohot de râs, ]op`it pe mormântul T`tucului. Subversiv sau nu – n-ar fi fost prima dat` –, {ostakovici mul]ume[te toate gusturile [i accept` compromisul nef`cut pân` atunci, (chiar în condi]ii mult mai grele), în schimbul vindec`rii de insomnie [i al privilegiului de a putea fi cântat dincolo de scena propriei locuin]e. Cu u[urin]a caracteristic`, {ostakovici face o demonstra]ie admirabil` de deplin` st`pânire a tuturor mijloacelor tehnice existente, f`r` s`-i pese prea mult de con]inut sau de consecin]e. Un fidel portret al celor celebra]i, nu-i a[a?

Jean-Baptiste Arban face parte din lunga serie a virtuozilor secolului al XIX-lea, care, pornind ca emuli anonimi ai legendarilor Paganini [i Liszt, au înfiin]at [coli [i au dezvoltat tehnica [i repertoriul instrumentului de specialitate respectiv. Importan]a lui Arban în istoria trompetei moderne se poate observa [i ast`zi, profesorul de la Conservatorul din Paris fiind unul dintre pu]inii pedagogi ai secolului al XIX-lea a c`rui metod` este folosit` înc` în [colile de muzic`.

Abilit`]ile sale ie[ite din comun, care au propulsat trompeta din ultimul rând al

orchestrei în avangarda solisticii instrumentale, se etaleaz` la fel de spectaculos ca în urm` cu 150 de ani în varia]iunile pe celebra tem` paganinian` „Carnaval la Vene]ia“, în care Arban î[i propune – [i mul]i spun, reu[e[te – s`-[i dep`[easc` modelul. „Rhapsody in Blue“ marcheaz` începutul mar[ului triumfal al muzicii americane de jazz [i, de[i este cunoscut` în versiunea pentru pian [i orchestr`, aceasta nu-i apar]ine autorului, alegerea lui George Gershwin fiind pentru pian [i jazz band. Aranjamentul f`cut de Enri-

que Crespo, trombonist solist al German Brass, se întoarce astfel la origini. „Fanfares liturgiques“ de Henri Tomasi sunt alc`tuite din patru episoade extrase din opera „Don Juan de Manara“ a compozitorului [i dirijorului francez.

Devenit` una dintre lucr`rile cele mai cunoscute ale lui Tomasi, suita „Fanfares“ exploateaz` sonorit`]ile solemne [i mar]iale ale al`murilor, întrerupte de câteva solouri lirice, care subliniaz`, prin contrast, grandoarea armoniilor tonomodale consonante, predilecte.

Mihai Cojocaru

Miercuri, 23 septembrie, ora 17.00

Ateneul Român

CONCERTE CAMERALE ROMANIAN BRASS Dirijor: Adrian Petrescu Solist: Serghei

Nakariakov Program: Dmitri {ostakovici – Uvertura festiv`, op. 96

George Gershwin – Rhapsody in blue

Serghei Nakariakov TROMPETIST

Supranumit, în 1997, „Caruso al trompetei“ de c`tre revista „Musik und Theater“, Serghei Nakariakov [ia dezvoltat un timbru muzical unic, care este mai mult decât un vehicul de virtuozitate uimitoare. N`scut la Gorki în 1977, Serghei a început s` cânte la pian la vârsta de [ase ani, dar s-a mutat la trompet`, în 1986. Colaboreaz` cu cei mai renumi]i muzicieni ai lumii, cel mai recent la Paris, la Théâtre des Champs Élysées, cu Filar-

monica din Sankt Petersburg [i dirijorul Yuri Temirkanov. Pe 13 octombrie 2002, Nakariakov a primit Premiul ECHO Klassik [i Premiul ZDF pentru instrumentistul anului, din partea German Phono-Academy. Discografia trompetistului rus la Teledec Classics International (Warner) a atras entuziasmul publicului [i aprecierea criticii, cuprinzând celebre concerte pentru trompet` [i dou` albume de recital cu muzic` de virtuozitate pentru trompet` de Bizet, Paganini, de Falla, Gershwin [i Rimski-Korsakov, interpretate împreun` cu pianistul Alexander Markovitch.

J-B. Arban – Carnaval la Vene]ia J. S. Bach – Dou` preludii de coral Jesus bleibet meine Freude, din Cantata BWV 147 Wachet auf, ruft uns die Stimme, BWV 645 Henri Tomasi (19011971) – Fanfares liturgiques 1) Annonciation (Allegro moderato). 2) Evangile (Largo). 3) Apocalypse (Scherzo). 4) Procession du Vendredi-Saint (Lent)

23 SEPTEMBRIE 2009

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

9

Interviu „Romanian Brass aduce un suflu nou vie]ii muzicale de la noi“ muzic` de la Bach la George Enescu [i Richard Strauss. Este un CD care se poate g`si la sediul Filarmonicii „George Enescu“, dar care în curând va intra [i pe pia]a de specialitate. Deocamdat`, el se bucur` de un foarte mare succes într-un circuit închis, cei care au intrat deja în posesia lui ar`tându-se încânta]i. În privin]a inten]iilor noastre legate de viitor pot aminti câteva evenimente în ]ar`. Suntem solicita]i în mai multe ora[e precum Târgu-Mure[, Sibiu, Bac`u, Craiova, Ia[i. Pentru anul viitor se preconizeaz` câteva concerte în Germania [i chiar în îndep`rtata Japonie.

Dirijorul Adrian Petrescu, care conduce ast`zi ansamblul Romanian Brass, explic` ce \nseamn` \nfiin]area unei forma]ii de al`muri, ce planuri are ansamblul s`u [i ce reac]ii stârne[te conceptul concertului din Festivalul „Enescu“

Cum anume influen]eaz` oboistul Adrian Petrescu demersurile artistice ale dirijorului Adrian Petrescu?

Cred c` experien]a acumulat` în cei 25 de ani de activitate în calitate de solist concertist, dar, mai cu seam`, în cea de prim oboist în cadrul Filarmonicii „George Enescu“ constituie o baz` bun` în inten]iile mele de a ob]ine rezultate frumoase [i pe plan dirijoral. P`[ind pe podiumul dirijoral îmi doresc s` valorific experien]a acumulat` în orchestr` în to]i ace[ti ani, având în vedere îns` un lucru extrem de important, anume p`strarea unei leg`turi excelente cu muzicienii din orchestr`. Cunosc foarte bine psihologia instrumenti[tilor [i doresc ca rezultatul finit al actului nostru artistic s` fie ob]inut [i la un alt nivel profesional prin respect, pl`cere [i o bucurie infinit` de a face muzic` împreun`.

Care au fost motiva]iile ce au stat în trena ideii înfiin]`rii unui asemenea ansamblu în contextul actual al vie]ii muzicale din România?

Ideea înfiin]`rii a venit din patria muzicii, Germania. Fiul meu, Flavius Petrescu, student în ultimul an la Academia de Muzic` din Hamburg, la clasa de trompet` a renumitului Matthias Höfs, conduc`torul celebrei German Brass, m-a influen]at în a înfiin]a, împreun` cu colegii de la sec]ia de alam` din Orchestra Filarmonicii „George Enescu“, acest gen absolut inedit de forma]ie muzical`. Sunt instrumenti[ti cu o for]` extraordinar` în actul muzical, iar ideea a fost primit` cu mare entuziasm de c`tre ei. De aceea ne-am [i apucat de lucru în toamna lui 2005. În privin]a contextului vie]ii muzicale române[ti pot spune doar c` apari]ia

acestui nou gen de forma]ie a fost bine venit`. Al`murile au o str`lucire [i o spectaculozitate aparte, iar Romanian Brass aduce un suflu nou vie]ii muzicale de la noi.

Forma]ia are poten]ial, s-a dovedit asta pe plan na]ional, cât [i interna]ional. În acest sens, care v` sunt inten]iile legate de viitorul mai mult sau mai pu]in apropiat? Concerte, turnee, înregistr`ri?

Deocamdat` ne-am concentrat asupra Festivalului „George Enescu“, dup` care o s` vin` o perioad` în care vom preg`ti mai multe materiale foarte atractive pentru public. Sper`m ca în 2010 s` realiz`m [i un nou CD. Spun „nou“ pentru c`, în 2007, ansamblul Romanian Brass a înregistrat primul disc compact care se cheam` „Solemn Entry“ cu

Pentru concertul din Festivalul „Enescu“ v-a]i dat întâlnire pe scen` cu unul dintre cei mai aprecia]i trompeti[ti ai momentului, supranumit de speciali[ti Caruso ori chiar Paganini al trompetei, rusul Serghei Nakariakov. Este prima oar` când colabora]i cu acest artist?

Da, e pentru prima oar`. Eu am avut ideea s`-l aducem pe Serghei Nakariakov s` cânte împreun` cu Romanian Brass. Cu aceast` ocazie vreau s`-i mul]umesc d-lui Mihai Constantinescu, directorul Artexim, care a f`cut posibil` prezen]a lui Serghei Nakariakov în festival. Cu siguran]` va fi un concert extraordinar, pentru c` artistul va cânta prima oar` cu o forma]ie de al`muri, iar programul este splendid. Rhapsody in Blue [i Varia]iunile din „Carnaval la Vene]ia“ sunt cele dou` lucr`ri pe care Nakariakov le va cânta. Programul forma]iei noastre începe cu „Uvertura festiv`“ de {ostakovici, o lucrare foarte grea într-o orchestra]ie gândit` special pentru Brass. Cred c` aceast` versiune se va cânta prima oar` într-un festival. În partea a doua vom avea dou` corale de Bach [i Fanfara liturgic` de Henri Thomasi. Am primit mailuri din str`in`tate de la instrumenti[ti care sunt interesa]i, în mod special, s` vin` la Bucure[ti, s`-l vad` pe Nakariakov. Este o bun` oportunitate [i pentru noi de a ne face cunoscu]i în lume.

Corina R`doi

10

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Program Swingle Singers, un concert-eveniment Concerto Grosso No. 8, op. 6 de Arcangelo Corelli deschide recitalul legendarei forma]ii vocale Swingle Singers, care a optat pentru primele dou` p`r]i din partitura compozitorului italian, stabilit la Roma atunci când î[i alc`tuia atr`g`torul „scenariu“ sonor de Cr`ciun. Vivace-Grave [i Allegro sunt, f`r` doar [i poate, veritabile mostre de tehnic` violonistic` aprofundat` de Corelli în perioada sa de [edere la Bologna [i pe care celebrii Swingle Singers reu[esc, iat`, s` o reflecte prin intermediul unei interpret`ri de excep]ie.

Uvertura operei „Flautul fermecat“ de W.A. Mozart constituie o alt` „radiografie“ a longevivului grup coral Swingle Singers, evoluând aici sub impulsurile creatoare ale muzicianului B. Parry, cel ce confer` o nou` latur` de expresivitate acestui opus al marelui clasic vienez, „subordonând“ totul unei inedite sintagme sonore.

Un standard din jazz, „Fascinating Rhythm“ de George Gershwin [i „It’s All Right with Me“ de Charles Thomas Potter (unul dintre hiturile celui ce a fost coautor al primei sec]ii ritmice „bop“, împreun` cu Jordan [i Roach) ne invit`, prin subtilele aranjamente create de A. L’Estrange, respectiv W. Swingle, într-o lume sonor` care intersecteaz` deceniile începutului de veac XX cu a doua sa jum`tate, dar [i cu re]etele actualelor modalit`]i de interpretare, revigorând, la tot pasul, cântul vocal în multiplele-i forme de elegant` rostire muzical`.

Fuga pentru org` – BWV 578 (compus` de J.S. Bach înainte de scurta perioad` când s-a stabilit la Weimar, adic` pe la 1700) reprezint` pentru Swingle Singers înc` o „evadare“ baroc` în jazz, înc` o provocare de a suprapune timpuri ale artei sunetelor într-o tonalitate minor`.

O altfel de întrupare sonor`, într-o alt` dispozi]ie sentimental`, se configureaz` \n Preludiul op. 28 nr. 4 de Fr. Chopin, în viziunea lui J. Forbes, care aduce cu sine un pic de filozofie romantic` [i o bine cunoscut` bog`]ie armonic`, aparenta libertate ritmic`, dar [i echilibrul

sculptural al desenului melodic – totul înv`luit în culorile intense [i emo]ia concentrat` ce definesc portretul compozitorului polonez. Un fragment din coloana sonor` a filmului „Kate and Leopold“, concretizat în piesa „Until“, creat` de Sting chiar pe o tem` chopinian` (în forma de restituire adus` de K. Fox), melodia tradi]ional` „înve[mântat`“ cu bun gust de J. Forbes – „Amazing Grace“, un incontestabil standard al jazzului latin („Spain“) creat de „cameleonul“ genului, Chick Corea, prin pendularea acustic-electronic`; aici, al`turi de J. Rodrigo [i S. Stroman, apoi „vocile coregrafice“ sud-americane: senzuala „Soul Bossa-Nova“ (Quincy Jones – A. L’Estrange) [i înfocatul, aproape dramaticul „Libertango“ de Astor Piazzolla, în versiunea propus` de K. Erez sunt, de asemenea, incluse în prima parte a acestui program de recital.

Cea de-a doua parte se deschide cu o compozi]ie a lui W. Murphy, „A Fifth of Beethoven“, într-un aranjament

creat de T. Hug, urmat` de „Lady Madonna“, un hit rock’n’roll al legendarilor John Lennon-Paul McCartney [i adaptat de C. Canning. Un loc special ocup` între op]iunile forma]iei corale care a marcat atât de puternic via]a artistic` a Europei în ultima jum`tate de veac „Air on a G String“ din Suita a treia pentru orchestr`, scris` de J.S. Bach probabil chiar în perioada în care se afla la Leipzig – aici, în versiunea oferit` de J. Rathbone. {i de la un demers n`scut dintr- o v`dit` for]` de interiorizare, traseul muzical se îndreapt` din nou c`tre zona de expresie a rock’n’roll-ului reprezentat odat` de Beatles, prin îndr`gita pies` decupat` din topurile nostalgice („Ticket to Ride“), dar cu ve[mântul vocal adecvat creat de A. L’Estrange [i micropoemul de gen „Eleanor Rigby“ de pe albumul „Revolver“, aceast` pies` n`scut` tot din inspira]ia duoului John Lennon-Paul McCartney fiind „restituit`“ de K. Fox.

Cât despre compozi]iile celor dou` personalit`]i feminine incluse în program, Joni Mitchell din Canada („Both Sides Now“) [i islandeza Bjork („Unravel“), se poate spune c` Swingle Singers ating cele mai diverse momente de configurare artistic`, a[a cum sunt relevate acolo de C. Wheeler [i de A. Jensen sau de W. Swingle în „Surfboard“ (A.C. Jobim), o crea]ie plin` de culoare, un ambiental definit de savoarea [i discre]ia limbajului armonic [i, nu mai pu]in, în piesa de succes a nucleului de crea]ie pur jazzistic` cu tent` „bop“, Lambert, Hendricks [i Lewis: „It’s Sand Man“, iar dintr-un alt capitol al istoriei muzicii, în Gymnopedie No. 1 de Eric Satie, cu îmbin`ri de forme [i nuan]e considerate la vremea lor excentrice. Demn de remarcat este [i aranjamentul conferit de P. Churchill piesei titulare a albumului din 1963 semnat Al JarreauOmartian, „Boogie Down“.

Mirela Stoenescu-Tollea

23 SEPTEMBRIE 2009

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

11

Carte Verdi [i literatura Cine altul [i-ar fi putut lua avânt s` scrie despre Giuseppe Verdi, dac` nu Grigore Constantinescu? Are toate atu-urile: incontestabila pozi]ie de lider al muzicologilor români specializa]i în genul operei, frecventarea de decenii a tuturor premierelor Operei Române, informarea neobosit` despre nout`]ile interna]ionale din domeniu, experien]a scrisului de volume pe aceast` tem`, a sutelor de articole, precum [i a realiz`rii de emisiuni radio [i TV, [i poate nu în ultimul rând dialogul cu studen]ii de la catedra de istoria muzicii [i muzicologie a Universit`]ii Na]ionale de Muzic` din Bucure[ti. Pe mul]i ne-a introdus, în aceast` ultim` ipostaz`, prin cele mai diverse cotloane ale istoriei muzicii, [i cu un farmec aparte prin zona romantismului muzical [i în str`lucitoarea [i versatila lume a operei.

Crea]ia verdian` apare consecvent, ciclic în scrierile lui Grigore Constantinescu. A[teptam în consecin]` din partea domniei sale o monografie modern` despre Verdi, care lipsea din muzicologia româneasc`. Avem acum un volum destinat unui public larg, util în egal` m`sur` cititorului specializat [i melomanului. {tim cu to]ii cât este de dificil de a realiza a[a ceva. Propor]ia just` între informa]ia exact`, [tiin]ific` [i tonul accesibil nu pare îns` a fi greu de g`sit de c`tre Grigore Constantinescu.

Totul porne[te de la ideea atractiv` care construie[te cartea. Tocmai având

în vedere zecile de monografii pe tema Verdi [i provocarea de a scrie o alta, autorul alege traseul literar (în locul unuia cronologic) în prezentarea operelor. De altminteri, ordinea cronologic` e „restabilit`“ într-o anex` final`, cuprinzând toate crea]iile verdiene [i succinte date despre premiere. Îns` pân` acolo, cititorul e rapid captivat de „întâlnirile“ compozitorului cu repere literare. Dup` Primii ani de carier` (Debutul...[i e[ecul, Semnul gloriei, În c`utarea subiectelor istorice), încep capitolele întâlnirilor: stimulatoare cu Victor Hugo, inspiratoare cu Friedrich Schiller.

Un Intermezzo, Rug`ciunea de reculegere, se ocup` de muzicile vocal-simfonice, desigur de Recviem în primul rând. {i apoi întâlnirile continu`: cu spaniolii prefera]i, cu francezi contemporani, cele ratate cu George Gordon Byron, cea cu exoticul imaginar. Spre final, cunoscutele Evad`ri din lumea operei ale lui Verdi [i, triumfal, Întâlnirile ideale cu William Shakespeare.

Viziunea de ansamblu se rotunje[te în acest fel, urm`rind în principal temele literare care traverseaz` pasager sau insistent crea]ia verdian`. Rezult` o coeren]` neostentativ` a ansamblului operelor verdiene. În plus, reiese cu limpezime [i acel ideal romantic de fuziune a muzicii cu literatura, în versiune verdian`. {i, în ultim` instan]`, travers`m operele lui Verdi ghida]i de un fin cunosc`tor, c`ruia îi face mare pl`cere s` ne îndrume.

Valentina Sandu-Dediu

Doru Popovici – „Al`turi de Octavian Paler“ Cel de al treilea volum epistolar al autorului – dup` cele parcurse cu Dimitrie Cuclin [i Ion Piso, are semnifica]ii aparte. De ce Octavian Paler? Motiv probabil este [i cel al coabit`rii compozitorului – imnograf bizantin cum se nume[te pe el însu[i – cu distinsul intelectual, filoromân, în Radioul public; mediu vibrant în care (cândva) se dobândea con[tiin]a orei exacte a profesiei.

Demersul lui Doru Popovici este o ampl` confesiune dramatic` de biogra-

fie (via]a lui este epopeic`), Octavian Paler fiind un receptor ideal, capabil de în]elegere a incredibilului existen]ial.

Este [i o auto-explicare a crea]iei motivat` nu doar de har, talent, dorin]a de comunicare ci [i de contextul coagul`rii actului componistic (pentru care interlocutorul s`u avea de asemenea comprehensiune, pornit` [i din similitudini cu experien]a personal` de literat-publicist). Sunt încredin]ate scrisului dezam`giri, drame; sunt luminate, cu un curaj singular în bresle, col]uri ascunse ale istoriei, vie]ii (inclu-

siv ale celor muzicale), ce nu trebuie trecute în uitare: de la procesul comunismului, jignirea marilor creatori ai na]iei, decultura]ia, vidul intelectual, via]a compozitorilor [i muzicologilor no[tri ieri [i azi [.a. Lectura le dezv`luie necru]`tor [i nu întâmpl`tor. Educat [i în spiritul filozofiei grecilor antici, Doru Popovici este o personalitate a conceptului; [tie c` nu exist` nimic mai puternic decât o idee c`reia i-a venit timpul.

Se întâmpl` în acest volum-document.

Daniela Caraman Fotea

12

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Interviu

„Orchestra Concertgebouw m Violonistul român Liviu Prunaru, cel mai nou concertmaistru al celebrei orchestre Concertgebouw din Amsterdam, vorbe[te despre trecerea de la cariera solistic` la cea de prim rang \ntr-o orchestr` [i despre colaborarea cu muzicienii din renumitul ansamblul olandez

Veni]i des la Bucure[ti, ultima oar` a]i fost în stagiunea trecut` ca solist în fa]a Orchestrei simfonice a Filarmonicii „George Enescu“. Pot s` consider aceste reveniri dese ca o permanent` întoarcere acas`?

Mi-am f`cut un obicei din a veni în ]ar`, în fiecare an, cel pu]in o dat`. Am stat 16 ani în Elve]ia [i, desigur, o pot considera ca o cas`. Dar, oricum, întotdeauna România va r`mâne casa nr. 1.

Cum este ast`zi via]a unui violonist, solist concertist foarte bine cotat pe pia]a interna]ional` muzical`?

Este o via]` plin` de peripe]ii! Drumuri, întâlniri, emo]ii, sentimente, lumini, umbre... o via]` complex`. Ast`zi, via]a muzical` interna]ional` este extrem de dur`. În ultimul timp, via]a mea a devenit [i mai complicat`, mai ales din momentul în care am devenit concertmaistrul faimoasei orchestre Concertgebouw din Amsterdam – [i m` mândresc mult cu acest succes. Dar, de pe noua mea pozi]ie, nu mai sunt la fel de liber pentru angajamente ca solist concertist [i trebuie s` m` gândesc mult mai bine când [i unde aleg s` m` duc s` cânt. Pot spune c` 50% din timpul meu este dedicat acestei fantastice orchestre olandeze de imens prestigiu interna]ional.

Care sunt acum cele mai mari [i mai importante concursuri ce pot consacra un tân`r violonist?

M` bucur c` a]i accentuat cuvântul acum, c`ci sunt concursuri care au fost foarte mari, dar care ast`zi... S` începem cu concursul care foarte mult timp a dominat via]a violoni[tilor din lumea întreag`, concursul Ceaikovski. Din anumite motive politice, organizatorice, acest concurs nu a mai r`mas în top.

Are imixtiunea politicului un efect atât de radical \n supravie]uirea unui concurs interna]ional de anvergur`?

Sigur. La ultimele edi]ii, de prin anii 1987 cred, se putea observa peste tot marea insign` nipon`. {i de atunci violoni[tii japonezi s-au aflat mereu pe podiumul câ[tig`torilor, pe care îl împart practic cu violoni[tii ru[i. Urm`rile sunt evidente. Dar s` revenim la cele mai mari [i mai importante concursuri de vioar` de ast`zi – cel pu]in eu le consider a[a. Desigur, „Reine Elisabeth“ de la Bruxelles, care m-a impresionat în trecut [i care m` impresioneaz` [i ast`zi prin amploarea organiz`rii, prin calitatea membrilor juriului [i prin nivelul ridicat al concuren]ilor. Când am participat eu în 1993 [i când s-au prezentat cam 200 de violoni[ti, se f`cea o preselec]ie foarte, foarte dur` pe baza a doar patru minute de cântat. Iar în juriu se aflau numai mae[tri [i legende vii. Regret s` spun c` majoritatea membrilor juriului din acel an 1993 ast`zi nu mai sunt printre noi. Ne-au apreciat atunci Lord Yehudi Menuhin, Igor Oistrah, Dorothy DeLay, Ruggiero Ricci, Pierre Amoyal... Un al doilea concurs interna]ional de vioar` de nivel apropiat este cel de la Indianapolis, din Statele Unite. Am câ[tigat Premiul II [i Medalia de argint, dar [i dou` premii speciale.

A]i participat [i a]i [i câ[tigat odat` un concurs tocmai în Coreea!

Mi-a]i luat-o înainte. Am vorbit despre concursurile de la Bruxelles [i de la Indianapolis [i acum m` preg`team s` vorbesc despre cel din Coreea. Este un concurs mai deosebit, c`ci a avut o prim` edi]ie în 1998 [i apoi s-a oprit. Un motiv a fost, cred, faptul c` premiile erau extraordinar de mari, de consistente financiar. Am luat Premiul I, dar a trebuit s` îl împart cu o coreeanc`. O cuno[team bine, eram prieteni, fo[ti colegi la Juilliard, la dna Dorothy DeLay... Concursul a fost foarte dificil, un repertoriu imens care se impunea a fi interpretat tot pe dinafar`, f`r` note în fa]` – chiar [i sonatele. Am avut [i o pies` coreean` impus`, de vreo 10 pagini, to]i concuren]ii au trebuit s` o cânte [i tot pe dinafar`! A fost foarte greu. A[ mai vrea s` v` spun c` atunci, în 1998, am participat la concursul din Coreea dintr-o ambi]ie personal`, am vrut s` m` m`sor, s` m` înfrunt cu violoni[tii asiatici. Muzicienii asiatici sunt foarte buni. {ti]i, ei particip` în num`r mare la concursuri în întreaga lume [i, de obicei, le câ[tig`. Eu, de pe pozi]ia muzicianului european, am intrat practic în gura lupului. Dintre cei 80 de concuren]i de atunci, cam 60 erau asiatici. Eu aveam deja în palmares, [i concursul „Reine Elisabeth“, [i concursul de la Indianapolis, [i altele concursuri din Italia, din Grecia... A fost un fel de ambi]ie târzie s`-mi dovedesc eu mie însumi c` mai sunt în stare s` fac un concurs mare. Aveam 28 de ani, iar majoritatea concuren]ilor erau de 18-20, to]i în mare verv`, în for]` [i foarte tehnici. A fost foarte greu, [i repertoriul

23 SEPTEMBRIE 2009

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

13

LIVIU PRUNARU, violonist Mul]i cred c` integrarea într-o orchestr` î]i anihileaz` personalitatea de artist: nici vorb`. Am avut ocazia s` cânt cu cei mai mari dirijori, cu cei mai mari soli[ti ai lumii

mi-a schimbat radical via]a“ era foarte greu. Concursul „Reine Elisabeth“ cere trei capricii de Paganini, dar concurentul le poate alege.

Aici aceste trei capricii erau clar numite [i erau, dup` p`rerea mea, cele mai grele: numerele 4, 5 [i 24.

ceput s` m` gândesc, ce am gre[it, ce trebuia s` fac [i nu am f`cut... Apoi am aflat adev`ratul motiv – faptul c` lucram doar jum`tate de norm` [i cei din orchestr` se roteau [i ei des, mul]i nu ajunseser` s` m` cunoasc`, s` cânte cu mine. De aceea mai era nevoie de un an. Anul a trecut, am fost ales definitiv [i acum sunt concertmaistrul orchestrei Concertgebouw din Amsterdam.

Este un episod nou în via]a mea, aproape totul s-a schimbat radical. Am avut numai de câ[tigat prin colaborarea cu o orchestr` de acest nivel extraordinar [i pot s` v` spun c` acum cânt de zece ori mai bine decât înainte. Mul]i cred c` integrarea într-o orchestr` î]i anihileaz` personalitatea de artist: nici vorb`. Am avut ocazia s` cânt cu cei mai mari dirijori, cu cei mai mari soli[ti ai lumii, în acest moment. To]i vin la Amsterdam [i noi cânt`m cu ei în fiecare s`pt`mân`.

Nu pot s` las s` treac` aceast` ocazie, a[a c` v` întreb acum, cum este via]a de concert în ]`rile asiatice, cum sunt s`lile, cum este publicul?

S`lile din Japonia [i din Coreea sunt superbe, sunt construite dup` ultimele norme acustice interna]ionale.

Acusticienii lor au cercetat la fa]a locului toate marile s`li de concert din Europa [i s-au inspirat consistent.

S`lile sunt frumoase [i foarte mari, între 2 [i 5.000 de locuri care sunt mereu ocupate. Via]a muzical` este extrem de deschis`, barierele geografice au c`zut, arti[tii circul` pe întregul glob. Nu mai sunt diferen]e sesizabile între New Yorkul muzical, Londra, Paris sau Tokyo.

Cum a fost concursul pentru ocuparea postului de concertmaistru al orchestrei Concertgebouw?

A fost foarte interesant. Eu nu am sim]it practic c` este un concurs, am sus]inut doar un recital – nimic neobi[nuit pentru mine! Un recital pe care l-am sus]inut în fa]a colegilor mei din orchestr`. Am plecat cu ideea de a tr`i o experien]` fantastic` pe parcursul unei s`pt`mâni.

A fost un post scos la concurs, a]i aplicat pentru el? Cum a]i ajuns dvs, solist concertist de carier`, s` opta]i pentru un loc în orchestr`, renun]ând astfel – cel pu]in par]ial – la podiumul de solist?

Cu postul de concertmaistru la Concertgebouw este un pic mai complicat. Acest post nu se scoate oficial pe pia]`, ci este nominal. Asta înseamn` c` un comitet artistic alege [i invit` pe cei pe care îi consider` potrivi]i pentru aceast` pozi]ie. Este [i ast`zi un mister pentru mine cum am ajuns s` m` num`r printre cei viza]i. A[a cum bine a]i spus, eram solist concertist [i niciodat` nu mi-am manifestat dorin]a de a cânta într-o orchestr`.

Am aflat apoi c`, dintre cei 9 care au fost invita]i, eram singurul care nu era concertmaistru la o alt` orchestr` mare – de la Scala din Milano, de la Londra, din Israel, de la Viena... Am concurat deci împotriva a 8 concertmai[tri cu experien]` bogat`. Îmi amintesc c` eram pe strad` în Bucure[ti, a sunat telefonul, am r`spuns, am fost invitat de c`tre directorul artistic al orchestrei s` merg la Concertgebouw [i s` lucrez cu orchestra de pe pozi]ia de concertmaistru. {i dac` vreau s` fac [i acest concurs cu totul atipic. Timp de 9 s`pt`mâni – eram 9 candida]i –, fiecare concertmaistru are posibilitatea de a lucra [i de a cânta cu Concertgebouw [i, într-una dintre zile, la alegerea ta, trebuie s` sus]ii un recital ca o audi]ie. Am aflat ulterior c` majoritatea colegilor mei au ales pentru recital ultima zi, l`sându-[i timp s` se obi[nuiasc` cu orchestra, s` scape de concerte [i s` se poat` concentra asupra acestei audi]ii. Eu am f`cut exact invers, mi-am pus recitalul în chiar prima zi, s`

scap de grij` [i s` m` pot concentra pe munca cu orchestra care mi se p`rea mult mai important` decât propriul meu program. M-am concentrat deci pe [ansa de a fi timp de o s`pt`mân` al`turi de aceast` orchestr` extraordinar` [i s` cânt sub bagheta maestrului Bernard Haitink, o legend` pentru mine. A fost o s`pt`mân` de neuitat! Asta a fost prin martie, am aflat c` am fost num`rul 2 dintre nominaliza]i, mi s-a spus c` dup` mine mai sunt înc` [apte, deci înc` [apte s`pt`mâni [i c` voi afla rezultatul în luna iulie. Mare mi-a fost mirarea când am primit în iulie telefonul – eram tot pe strad`! – [i am fost informat c` am fost cel ales. Sunte]i sigur?, a fost prima mea reac]ie.

Sunte]i siguri c` m` vre]i pe mine?, am repetat întrebarea. {i r`spunsul a venit ferm [i clar, da, tu e[ti omul potrivit pentru acest post! Desigur, nu mi-a fost u[or. Am avut un an de prob` care s-a prelungit la doi ani de prob`. Dup` un an, orchestra nu era convins` cu totul. Am fost contrariat, am în-

{tiu c` ave]i un instrument deosebit. Vorbi]i-mi, v` rog, despre el. {i aici este o poveste frumoas`. Eu am venit la Concertgebouw cu un Guarnieri pe care cântasem 15-16 ani.

Când am ajuns la Amsterdam, am întrebat ce se va întâmpl` dac` va trebui s` dau înapoi acest instrument care apar]inea statului elve]ian. Pot primi ceva în schimb? {i r`spunsul a fost da, avem dou` viori, un Guadagnini [i un Guarnieri. A doua zi m-am dus la magazie, mi s-au ar`tat viorile, am tras câteva arcu[uri pe instrumentul Guadagnini [i am constatat c` nu e bun – se poate întâmpla, sunt chiar [i viori Stradivarius care, dac` nu sunt bine reglate [i bine aranjate, nu sun`! Acest Guadagnini nu era bine reglat în momentul respectiv, mai târziu am aflat c` a fost aranjat [i c` a ajuns la cineva, din spatele meu, din orchestr` [i c` sun` foarte bine. Eu îns` am fost atras imediat de cel`lalt instrument, o vioar` Guarnieri cu care am [i cântat la Ateneul Român.

Dar povestea nu se termin` aici, c`ci orchestra [i comitetul artistic al Concertgebouw s-au gândit totu[i c` aceast` vioar` nu este suficient` pentru mine [i au deblocat fonduri pentru a-mi cump`ra un instrument [i mai bun. Eu nu am cerut nimic, eram foarte mul]umit. Timp de un an îns`, am participat la c`ut`ri [i încerc`ri de instrumente unul [i unul [i a fost foarte interesant, c`ci în fiecare s`pt`mân` cântam pe o alt` vioar`. În final, alegerea orchestrei a fost un Stradivarius din 1694 care sun` impecabil. Acest instrument mi-a deschis noi orizonturi, m-a împins înainte, mi-a dovedit c` pot s` cânt [i altfel.

Cristina Sârbu

14

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Selec]ii

„Orchestra Filarmonicii „Banatul“ din Timi[oara, al`turi de soprana Anita Hartig [i tenorul Teodor Ilinc`i, a sus]inut ultimul concert din Pia]a Festivalului - edi]ia 2009

Gong final \n pia]` Sfâr[itul s`pt`mânii a fost foarte plin în Pia]a Festivalului, seria de manifest`ri încheindu-se cu un concert extraordinar al Filarmonicii „Banatul“ din Timi[oara dirijat` de Radu Popa [i avându-i ca soli[ti pe Anita Hartig [i Teodor Ilinc`i Seara zilei de vineri a oferit publicului din Pia]a Festivalului un recital al elevilor de la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali“ care a împlinit 60 de ani de existen]`. S-au succedat pagini muzicale celebre, transpuse în coregrafii concepute în diverse stiluri, de la cel academic la cel contemporan.

Foarte tinerii balerini au prezentat spectatorilor afla]i în pia]` crea]ii originale semnate de coregrafii Adina Cezar, Diana Mateescu, Rose-Marie Bot-Stocec, Anca Tudor, dar [i coregrafii clasice, pe muzic` de Enescu, Ravel, Ceaikovski, Chopin, Pugni,

Minkus. Al`turi de elevii Liceului de Coregrafie, au evoluat [i tineri dansatori care sunt deja soli[ti ai Operei Na]ionale Bucure[ti.

Costumele viu colorate, coregrafiile ingenioase, unele chiar spectaculoase [i, desigur, muzica au creat o atmosfer` cu totul special` în pia]`, ca un preambul la programul prezentat de TVR Cultural. Acesta a inclus recitalul extraordinar „Praguri“ sus]inut de Grigore Le[e [i grupul s`u vocal: Doina Lavric, Zamfira Mure[an, Teodora {erban, Lenu]a Purja. Titlul, metaforic [i ini]iatic în acela[i timp, sintetizeaz` o poveste adev`rat` despre dor [i dragoste, despre refugieri [i r`zboi, despre pragurile importante din via]a omului: na[tere, nunt`, c`t`nie, moarte. Spectacolul „Praguri“ a fost un moment întru totul aparte, amintindu-ne de acea matrice spiritual` care ne modeleaz` subcon[tientul colectiv, de acele arhetipuri la care ne raport`m întotdeauna – chiar dac` nu ne d`m seama – ca la ni[te modele etern valabile.

De[i ponderea a revenit muzicii clasice – cum este [i firesc pentru un festival ce poart` numele lui George Enescu –, programele din Pia]a Festivalului au fost foarte diverse, incluzând muzic` pentru toate gusturile, de la folclor la jazz, care a fost rege în seara zilei de sâmb`t`, cea mai plin` de evenimente din tot festivalul.

|n pia]` au cântat membrii cvintetului condus de Florin Niculescu, unul dintre cei mai talenta]i violoni[ti ai jazz-ului interna]ional, n`scut în România în 1967, dar stabilit la Paris de vreo 20 de ani. Dup` o colaborare fructuoas` [i de lung` durat` cu Biréli Lagrène, Florin Niculescu este implicat în momentul de fa]` în noi proiecte, reorchestrând o parte din materialele lui Django Reinhardt. De altfel, programul concertului pe care l-a sus]inut în Pia]a Festivalului al`turi de Samson Schmitt (chitar`), Daryll Hall ( bas), Florent Gac (pian), Bruno Ziarelli (percu]ie) [i Lionel Coulpier (inginer de sunet), a inclus piese compuse de Django Reinhardt precum „Minor Swing“ sau „ Nuages“, dar [i de Stéphane Grappelli („La chanson des rues“). Nu au lipsit nici crea]iile proprii ca „Eveline“ sau „Opportunity“.

Ultimul gong a sunat în Pia]a Festivalului duminic` seara, anun]ând concertul Filarmonicii „Banatul“ din Timi[oara sub bagheta dirijorului Radu Popa. Un program divers, de la Bizet la Haciaturian, incluzând momente muzicale de mare popularitate.

Succesul a fost pe m`sura repertoriului ales, mai ales c` cei doi soli[ti – soprana Anita Hartig [i tenorul Teodor Ilinc`i – au ni[te voci superbe, debordând de tinere]e [i talent. Pe Anita Hartig am mai ascultat-o la premiera cu „Boema“ de Puccini în regia lui

Ionel Pantea, când a debutat pe scena Operei Na]ionale Bucure[ti în rolul Mimi. Ne-a surprins atunci în mod pl`cut timbrul vocii de o mare calitate, omogen` în toate registrele, penetrant`, cu un acut str`lucitor. Acelea[i calit`]i le-a demonstrat din nou în Pia]a Festivalului, interpretând cearda[ul Rosalindei din opereta „Liliacul“ de Johann Strauss, aria Micaelei, „Je dis que rien ne m’épouvante“, din opera „Carmen“ de Bizet [i aria lui Mimi din „Boema“, „Si, mi chiamano Mimi“.

Teodor Ilinc`i a str`lucit din nou, dup` ce vineri seara, în spectacolul de la Oper` cu „Macbeth“ de Verdi, în regia lui Petric` Ionescu [i cu Lado Ataneli în rolul titular, a stârnit uralele publicului dup` ce a cântat aria lui Macduff, „O, figli miei“. De data aceasta, a interpretat „Che gelida manina“ [i „O, soave fanciulla“ din „Boema“, pentru ca, la finalul concertului, s` ne ofere, al`turi de Anita Hartig, celebrul „Brindisi“ din actul întâi al operei „Traviata“. Rezultatul a fost c` sutele de oameni prezen]i în pia]` au cerut bisarea lui. Dup` care ne-am îndreptat spre Ateneu, unde urma s` ascult`m dou` simfonii de Schubert cu Orchestra de camer` din Viena, fredonând cu to]ii „Libiamo ne’ lieti calici“ [i dându-ne seama c`, de fiecare dat`, Festivalul „Enescu“ ne înva]`, de fapt, cum s` ne bucur`m.

Cristina Lascu

15

UN SUPLIMENT Cotidianul

23 SEPTEMBRIE 2009

•

Fotofest GABRIELA SAB~U

DRAGO{ TOADER

Publica]ie editat` de

Baletul din Monte Carlo a adus la Bucure[ti o „Frumoas` din p`durea adormit`“ cu iz contemporan

Cotidianul [i ARTEXIM •

DIRECTOR EDITORIAL Cristina SÂRBU EDITOR COORDONATOR Cristiana VI{AN COLABORATORI Anca Ioana ANDRIESCU, Ligia ARDELEAN, Ruxandra ARZOIU, Loredana BALTAZAR, Mioara BÂSC~, Sorina BOBEICO, Irina BOGA, Maria Monica BOJIN, Ana BUGA, Corina BURA, Daniela CARAMAN FOTEA, Monica CENGHER, Petre CODREANU, Mihai COJOCARU, Lavinia COMAN, Grigore CONSTANTINESCU, {tefan COSTACHE, Sebastian CR~CIUN, Anca FLOREA, Olga GRIGORESCU, Monica IS~CESCU, Irina HASNAS, Cristina LASCU, Gabriela LUPU, Alice MAVRODIN, Daniela NICOLAE, Smaranda O}EANU, Despina PETECEL, Liliana PISPIRIS, Costin POPA, Corina RADOI, Michaela RO{U, Vivia S~NDULESCU, Cristina SÂRBU, Ecaterina STAN, Mirela STOENESCU TOLLEA, Alexandru {IPA, Irina Cristina VASILESCU, Cristiana VI{AN, Lucian ZBÂRCEA, Elena ZOTTOVICEANU

Cele 3.000 de locuri de la Sala Palatului se umplu pân` [i la \nceput de s`pt`mân`

Ministrul Culturii \l aplaud` lâng` scen` pe violoncelistul Mischa Maisky la sfâr[itul concertului sus]inut luni dup`-amiaz` la Ateneu

DRAGO{ TOADER

CONCEPT GRAFIC Marius MATIE{ SECRETAR GENERAL DE REDAC}IE Marilena R~DUCU TEHNOREDACTARE Monica }|NCU CORECTUR~ Ecaterina DERZSI, Marilena PODARU, Elena Z~INESCU, Elena T~TARU, Oana POSD~RESCU REVIZIE DE SPECIALITATE Alice MAVRODIN Cotidianul este o marc` a grupului •

DIRECTOR EDITORIAL Cornel NISTORESCU REDACTOR {EF Oana ST~NCIULESCU PUBLISHER Livia MOISII DIRECTOR EDITORIAL GRUP Doru BU{CU DIRECTOR DIVIZIE QUALITY MEDIA Mihnea VASILIU CONSILIUL DIRECTOR AL GRUPULUI REALITATEA-CA}AVENCU Emil HUREZEANU – Pre[edinte, Sergiu TOADER, Sorin ENACHE, Mihnea VASILIU, Drago[ STANCA, Sorin VULPE, Doru BU{CU, Cosmin POPA, Sorin FRECIU

GABRIELA SAB~U

GABRIELA SAB~U

Lauren]iu Damian, la concertul pianistei Maria Joao Pires, sus]inut \mpreun` cu Orchestra de Camer` din Basel dirijat` de David Stern

DRAGO{ TOADER

© 2009 Reproducerea oric`rui material sau ilustra]ii din aceast` publica]ie, f`r` acordul prealabil al editorului, este strict interzis` [i va fi pedepsit` conform legii.

Fostul ministrul al Justi]iei Tudor Chiuariu a sosit devreme la concertul lui Lucian Ban Theodor Paleologu l-a decorat [i pe Mischa Maisky cu ordinul „Meritul cultural“ \n grad de cavaler

Pagin` realizat` de Cristiana Vi[an

16

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Interviu „Muzica lui Enescu e foarte teatral`“ Dirijorul Tugan Sokhiev, care conduce Orchestre du Capitol din Toulouse la Sala Palatului dou` seri la rând, vorbe[te despre soli[tii din concertele de la Bucure[ti, despre folclor ca surs` de inspira]ie [i despre importan]a lui Enescu Pe 22 [i 23 septembrie colabora]i cu doi soli[ti de mare renume: pianistul Nelson Freire [i violonistul Renaud Capuçon. Cum a]i descrie profilul artistic al fiec`ruia dintre ei? În primul rând, e vorba despre dou` genera]ii diferite – Nelson Freire, un artist remarcabil care întotdeauna contribuie, cu întregul s`u mod de a fi, cu toat` fiin]a sa, la muzica pe care o interpreteaz`. De câte ori am avut [ansa, oportunitatea de a concerta împreun` cu Nelson Freire au rezultat experien]e artistice nemaipomenite.

Renaud Capuçon e o persoan` de care m` leag` o îndelungat` colaborare, este un mare prieten al Orchestrei „Capitole“ din Toulouse. Este un tân`r violonist (suntem, mai mult sau mai pu]in, de aceea[i vârst`) extrem de solicitat în prezent, pretutindeni; are un sunet minunat, cânt` extraordinar la vioar`, cu real` implicare – e o pl`cere s` te afli pe scen` al`turi de el.

Repertoriul romantic rus v` este foarte familiar. Probabil cunoa[te]i foarte bine, de asemenea, folclorul

rus. De aceea, cum aprecia]i elementele tradi]ionale române[ti în Suita a III-a de George Enescu?

Cum le sim]i]i ca muzician est-european?

Cred c` nu numai în cazul compozitorilor ru[i sau al lui Enescu, ci în general putem spune c` fiecare autor muzical [i-a g`sit inspira]ia în tradi]ie, în melodiile populare. Acestea sunt r`d`cina, originea [i în cazul lui Mozart, al lui Haydn, Beethoven, al compozitorilor francezi… Ceaikovski, Rimski-Korsakov, Borodin, Enescu, Bartók – to]i folosesc folclor muzical. Deci cred c` George Enescu se identific` foarte puternic cu tradi]ia muzical` româneasc`.

De altfel, numero[i compozitori au fost inspira]i de melodiile, de muzica româneasc`…

Care este, în opinia dvs., locul lui George Enescu în contextul muzicii secolului XX? {i pe care dintre atributele stilului s`u îl aprecia]i cel mai mult?

Cred c` particularitatea muzicii lui Enescu ]ine de r`d`cinile sale româ-

ne[ti, din care compozitorul a f`cut o realizare artistic` european`. A reu[it s` îmbine tradi]ia muzical` româneasc` [i tradi]ia componistic` a Europei, dar îmbog`]ind totul cu un strat superior, al universului s`u interior, al imagina]iei sale, nivel ce se define[te în mod

complex, cu numeroase elemente – psihologice sau ]inând de lumea melodiilor simple, dar expuse teatral. G`sesc muzica lui Enescu foarte teatral` [i foarte imaginativ`. {tefan Costache