!"#$%&'%(")
!"#$%&'"()"*#$+,%-".%/0,1 @+AK.'0*'"%&('.*0*0/('*)#&B*)0*9"0,#/B*L0)0*8%*5"%A$%"%*0*&#2&("3()($* 206$#20)*8%*0"=$'%&'(".*ArhetipuriB*%/%2$A%2'*)0*&0"%*0(*50"'$&$50'*5%"3#20)$'.H$)%*K"%3)%$*,$*&0"%*0*M#3'*A#8%"0'*8%*C("20)$3'()*D.'.)$2*N'%M.2%3&(* 8%*)0*O%)%/$E$(2%0*P#A+2.<*Q0"*5%2'"(*&%*0'+'0*E0"/.R
KLARA VEER
C
oncursul, organizat de agenţia de publicitate Ad(d)veritas în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România, a avut ca obiectiv proiectarea unui pavilion, construit pentru o perioadă de un an pe una din cele nouă locații alese, de la Vaslui și până la București (mai multe detalii puteţi afla pe arhetipuri.ro). Însă, ceea ce șochează în toată povestea acesta sunt cele peste 200 de proiecte intrate în concurs și numărul mare de oameni care au venit să vadă rezultatele – miza fiind construirea unui singur pavilion câștigător. Paradoxal, proiectul câștigător nici măcar nu este un pavilion în adevăratul sens al cuvântului, ci o scenografie creatoare de spațiu și atmosferă, foarte uşor de construit. Proiectul presupune instalarea unei constelații de stâlpi înfloriți, construiți din carton reciclabil (foto). Un nor de aburi și petale colorate... Îl veți putea vedea în Piața Victoriei din București.
24
Pentru unii, toate acestea pot să pară o pierdere teribilă de timp și resurse – până la urmă, vorbim despre o construcție fără un rol concret, de un concurs în care sute de arhitecți au lucrat mii de ore pentru a-și elabora și prezenta ideile. Ar putea fi doar o nouă distracție pentru ei, acum, că au prea mult timp liber din cauza crizei? Și, chiar așa, la ce ne folosește acest pavilion, acum? În momentul de față, construcţia în sine nu este foarte importantă, dar ne ajută să înţelegem mai bine spaţiul pe care aceasta urmează să fie amplasată. Foarte mulți români încă percep spațiul public ca pe un rău necesar, existent doar pentru a parcurge distanța dintre automobil și ușa locuinței sau a biroului. Fac excepție, uneori, terasele la care se poate sta la masă în timp ce privești oamenii care îți admiră mașina. Un spațiu public gol nu pare a fi folositor nimănui şi aproape că nici nu mai există. Dacă îi adaugi câteva lucruri – o umbrelă şi o masă, un patinoar
!"#$%&'()*&+,'$-.'#"* /0*1*&#23'"($'* 42*5$060*7$&'#"$%$* 8$2*9(&("%,'$ :('#"$;*3'(8<*0"=<* >020*:)%?028"0* @$A$#2%3&(B*3'(8<* 0"=<*:)$2*90)0CB*3'(8<* 0"=<*:)%?028"(* D#EA0B*3'(8<*0"=<* F()$0*G".H$).B*3'(8<* 0"=<*:28"%%0*!0'"#$* I$*0"=<*D#8"(H0* F)%020*J%-"()%3&(
sau un chioşc, deja e mult mai bine. De aici se naște, probabil, acea fixație pe obiecte care apare obsesiv în toate discuțiile legate de spațiile publice din România. Lucru ușor de înțeles, dacă ne gândim la dificultatea de a dezbate existența și calitatea unei rame fără a vedea tabloul expus în ea. Aici începe să capete sens ideea unui pavilion temporar – un obiect care te îndeamnă să te uiți „cu alți ochi“ la un spațiu pe care de obicei îl treceai cu vederea; care te face să înțelegi că după demontarea lui, va rămâne ceva acolo – nu senzația că lipsește ceva, ci posibilitatea de a face ceva în și cu acest spațiu public. De aceea, rezultatul cel mai important al concursului de la Braşov este că a atras atât de multă lume. Sunt sigură că mulți dintre cei prezenţi acolo se vor implica și își vor asuma noi tipuri de utilizare a spațiilor publice. Își vor reinventa strada, peticul de iarbă, piațeta, locul de joacă sau trecerea de pietoni din fața casei – trecând de la rolul de consumatori spre cel al cetățenilor responsabili.
Corso !"#$%&$'()*+",-"./+&/0$"/01*)$