Casa ca proces by loredana gaiță

CASA CA PROCES

GOSPODĂRIA NR. 76, ROȘIA NOUĂ

Material realizat prin Bursa „Sabin Nicolae Dancu”, acordată Loredanei Gaiță în anul 2018 prin grija Filialei Teritoriale Timiș a Ordinului Arhitecților din România. Timișoara, 2019

AUTORI PROIECT Loredana Gaiță Miodrag Stoianov

MULȚUMIM Daniela & Amnon, Ana, Maria & Dragoș, Laszlo & Corina, Aurel & Violeta T. , Mircea, Eugen, Ioan G., Adam, Ghiță B., Viorel M., Aurora, Maria, Ilie O., Florin, Persida, Maria C., Ionuț, Eugen, Romulus, Florin, Bianca, Felix, Carla, Roxana, Nira, Alex

Design & Redactare: Loredana Gaiță, Miodrag Stoianov Tipărit de Azero (București) Litera: Minion 3 (Robert Slimbach, Adobe Originals)

CASA CA PROCES GOSPODĂRIA NR. 76, ROȘIA NOUĂ

Cuprins

INTRODUCERE

DEPENDENȚI DE CONTEXT

PROIECTUL DE LA ROȘIA

MAI MULT DESPRE VALORI DECÂT DESPRE ARHITECTURĂ

PROCESUL DEVENIT SCOP

ȘI CEVA ARHITECTURĂ

INTRODUCERE

În toamna anului 2017, am fost chemați să facem proiectul de arhitectură pentru refuncționalizarea unei gospodării tradiționale din județul Arad, în regiunea Văii Mureșului. Am înțeles în scurt timp că proiectul nu este despre obiectul de arhitectură, ci despre proces; despre analiză și învățare, design și comunicare, construcție, relaționare și utilizare în comun. Restaurarea și amenajarea unei case a devenit pretextul pentru înțelegerea și intrarea în comunitate, pentru construirea de relații, pentru nașterea de noi activități și oportunități pentru localnici. Într-un peisaj în care mediul construit este parte a mediului natural, respectul față de tradiție și loc vine firesc prin urmărirea principiilor de proiectare în mediul rural - încadrarea în scara și spiritul zonei, folosirea de materiale și tehnici tradiționale, valorificarea meșteșugurilor locale, durabilitate, implicarea comunității și încurajarea economiei circulare. Respectarea specificului tradițional nu e o obligație estetică sau una doar de respectare a patrimoniului construit și a istoriei, ci este o alegere responsabilă pentru calitățile pe care acesta le oferă, de la economia de resurse, reciclare, un mediu mai sănătos, la economia locală și coeziunea socială. Vom vorbi mai mult despre valori decât despre arhitectură, dar credem că așa ar trebui să fie întotdeauna. Broșura de față expune procesul și rezultatul proiectului de la Roșia, cu scopul de a povesti experiența, provocările și bucuriile unei intervenții responsabile asupra arhitecturii din mediul rural și potențialul acesteia asupra comunității locale. Broșura poate fi considerată o continuare aplicată, regională, a Ghidului de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural, publicat de Ordinul Arhitecților din România. Publicarea ei a fost posibilă prin Bursa „Sabin Nicolae Dancu” 2018, oferită prin grija OAR Filiala Teritorială Timiș, care are ca scop promovarea temelor de arhitectură cu aplicabilitate în mediul rural.

DEPENDENȚI DE CONTEXT

Satul Roșia Nouă este caracterizat de un peisaj deluros, împădurit, bogat în culori și texturi, în care țesutul construit, discontinuu și împrăștiat pe cele trei văi, este dictat de natură, ceea ce se observă prin amplasament, materialitate, scară, profilându-se subtil o relație de subordonare care arată modestia și decența așezărilor tradiționale. Dealurile situate pe dreapta și pe stânga Văii Roșiei cresc în continuarea gospodăriilor aliniate la drumul județean îngust și obligă satul să se înșire pe mai mulți kilometri de-a lungul acestei depresiuni cu deschidere spre râul Mureș. Roșia Nouă aparține comunei Petriș, județul Arad, și face parte din localitățile de la poalele Munților Zărandului care compun Culoarul Mureșului. Satul a fost menționat pentru prima dată în anul 1715, iar biserica de lemn, monument de clasă B, a fost ridicată la 1808.

CASA CA PROCES

Mediul construit este perceput ca un fond unitar prin scară, materiale, culori și alternanța cu cadrul natural. Gospodăriile sunt formate dintr-o casă principală (amplasată perpendicular pe stradă sau paralel cu aceasta) și una, două sau trei anexe cu dimensiuni variate. Casa și anexele delimitează o curte interioară permeabilă, un spațiu intim în comparație cu grădina deschisă spre deal. Casele specifice locului au două încăperi, în fața cărora se prelungește prispa susținută adesea de stâlpi de lemn, puțin decorați, cu parapet din scânduri. Toate construcțiile au fundații de piatră dispuse perimetral, înălțimea lor variind în funcție de relief și de importanța construcției. Pereții sunt de cele mai multe ori din bârne de lemn dispuse orizontal și îmbinate la colțuri în coadă de rândunică sau, mai recent, din zidărie de cărămidă. Lemnul este uneori lăsat aparent, alteori tencuit cu amestecuri de tencuieli pe bază de argilă și zugrăveli pe bază de var (alb sau cu pigmenți naturali locali). Acoperișul caselor de locuit are astăzi învelitoare ceramică. Anexele sunt construite din bârne de lemn, cu fundație de piatră și acoperiș în două ape. Unele anexe mai păstrează învelitoarea de paie a acoperișului, însă efortul ridicat pentru întreținerea și înlocuirea paielor duce la degradarea rapidă, majoritatea sătenilor optând pentru învelitoarea ceramică, dar și panouri de tablă sau azbest.

DEPENDENȚI DE CONTEXT

Izolat și greu accesibil, amplasat la granița dintre județele Arad și Hunedoara, satul face parte dintr-o zonă în proces de depopulare, fără oportunități de dezvoltare economică și în care numărul caselor părăsite este în continuă creștere. Precaritatea și izolarea care caracterizează satul și vecinătățile au dus la o încremenire în timp a gospodăriilor. Astfel, pe o parte au fost limitate efectele dezastruoase ale procesului de „modernizare” a satelor românești, însă pe altă parte s-a creat cadrul unei dispariții lente, o dezintegrare cauzată de ani și propria greutate. Intervențiile agresive asupra patrimoniului construit, prin extinderi care depășesc scara locului sau prin înlocuirea materialelor naturale, locale și durabile, cu produse importate, neecologice și nerezistente (acoperiri și împrejmuiri din materiale plastice sau tablă, construcții „rigidizate” cu ciment, impermeabilizarea excesivă a solului, izolarea cu polistiren, tâmplării de PVC), au început să apară în Roșia Nouă doar în ultimii ani. Însă întârzierea procesului de distrugere a caracterului tradițional rămâne un avantaj doar cu condiția unor acțiuni urgente care urmează exemple de bună practică. Cele două ipostaze actuale ale arhitecturii tradiționale românești – case mutilate sub pretextul progresului sau ruine uitate - au fost completate în ultimii ani de o a treia categorie, într-adevăr mult mai firavă și dispersată, a restaurării și refuncționalizării în spiritul tradițional. Roșia Nouă poate fi din acest punct de vedere un sat muzeu în care întâlnim toate cele trei categorii, în proporții diferite. Contactul direct cu natura și sălbăticia, simplitatea traiului, hrana locală, materialele naturale, întrajutorarea, relativizarea timpului și respectarea ritmului

CASA CA PROCES

naturii sunt elemente care creionează „viața la țară” în contrast cu „viața la oraș” și care au făcut din Roșia Nouă o alternativă la locuirea în mediul urban. Satul a început să atragă noi locuitori dornici de un alt ritm al vieții sau locuitori „de weekend”, care în marea lor majoritate recunosc, apreciază și își însușesc valorile traiului la țară. Iar gospodăria este cea care creează cadrul de desfășurare al vieții, preluând și încorporând aceste principii și îmbinând armonios pragmatismul și nevoile cu respectul față de context. Urmărind un anume crez al viețuirii, noii locuitori sunt adesea „salvatori” ai caracterului tradițional al arhitecturii din mediul rural. Exemplele de bună practică în restaurarea și/sau refuncționalizarea arhitecturii tradiționale au început să apară în Roșia Nouă în ultimii zece ani, prin inițiative private pentru case de vacanță (restaurarea casei Anei și cea făcută de Andrei G.) sau prin Asociația Zarand, un actor extrem de important în zonă, care promovează și valorifică patrimoniul cultural material și imaterial și activităţile și obiceiurile tradiţionale. Asociația Zarand, prin ateliere deschise și cu participarea comunității locale, a restaurat în 2015 moara de apă din satul Obârșia (la nord de Roșia Nouă), care astăzi este din nou folosită, iar în 2017 a refăcut două sălașe din Dealul Roșoare. Pe lângă acțiunile privind patrimoniul construit, Asociația Zarand sprijină producătorii din comuna Petriș prin crearea unui brand local și prin organizarea de diverse evenimente unde aceștia își comercializează produsele obținute prin practicarea agriculturii sustenabile. O altă asociație organizează din 2013 competiția de ciclism: „Drumul Regelui”. Numele este dat de către localnici drumului județean 707 construit în perioada postbelică din ordinul MS Regele Mihai I al României (drum care leagă Castelul Regal de la Săvârșin de stațiunea balneară Vața de Jos). 7

Ritmul arhitecturii tradiționale este întrerupt pe alocuri, conturându-se în peisaj o serie de obiecte valoroase de patrimoniu precum: Castelul regal de la Săvârșin construit între 1650 și 1680 și parcul dendrologic; ansamblul Castelului Salbek, construit în secolul al XIX-lea, astăzi nefolosit; Castelul Mocioni-Teleki din comuna Căpâlnaș în care astăzi funcționează un sanatoriu; biserica de lemn din Corbești, construită în anul 1800 și biserica din Roșia Nouă construită din bârne de stejar, pe o fundație de piatră și cu acoperiș cu turn, acoperit de șiță.

DEPENDENȚI DE CONTEXT

Peisajul pitoresc, așezările care își vor păstra caracterul tradițional, diversele evenimentele și exemplele fascinante de clădiri de patrimoniu pot construi o rețea amplă de obiective și activități care să contribuie la dezvoltarea economiei locale și la îmbunătățirea condițiilor de trai al localnicilor.

CASA CA PROCES

DEPENDENȚI DE CONTEXT

PROIECTUL DE LA ROȘIA

VECHEA GOSPODĂRIE Gospodăria de la numărul 76 din Roșia Nouă prezintă o tipologie și o imagine tipice pentru casele din regiunea etnologică din Valea Mureșului, unde mediul construit se îmbină cu peisajul natural. Gospodăria a fost alcătuită din patru corpuri separate care formau o curte semiînchisă: CASA A – casa principală este paralelă cu strada, având prispa înspre deal, și în mod tradițional are acoperiș în două ape, teșit, cu fronton trapezoidal. A suferit modificări ulterioare precum închiderea prispei cu scânduri de lemn și extinderea parțială a casei pentru incorporarea fântânii, prin prelungirea improvizată a acoperișului casei peste anexă. Podul era nelocuit, folosit pentru afumatul cărnii, fumul fiind evacuat direct în pod. Casa a fost păstrată într-o stare bună și avea potențialul de a fi adusă la standardele locuirii de astăzi.

Corpul B – casa bătrânilor, primită ca zestre și mutată din alt sat, are interiorul împărțit în două spații. Clădirea avea două extensii ulterioare fără valoare ce alterau forma inițială și care au fost demontate. Calitatea îmbinărilor la colțuri a bârnelor de lemn o face un exemplu pentru noile construcții. Corpul C – anexa pentru cai și depozitare a fânului este împărțită în două spații mici. Deși este o clădire fără o valoare deosebită, se remarcă și aici meșteșugul îmbinărilor în „coadă de rândunică”. Șarpanta a fost recent reconstruită și acoperită cu plăci de azbest. CASA CA PROCES

Corpul D – anexa pentru animale se afla într-o stare avansată de degradare, așadar a fost dezasamblată, iar o parte din materiale a servit ca rezervă de schimb sau completare pentru celelalte clădiri (dulapi de lemn, piatra din fundație, țigla)

PROIECTUL DE LA ROȘIA

O NOUĂ VIAȚĂ Daniela și Amnon (clienții) și-au dorit transformarea unei gospodării tradiționale românești într-un centru de relaxare și recuperare în natură în care să poată fi acomodate grupuri de prieteni din străinătate, sportivi, cercetași și în care să se desfășoare diverse activități. Inițial s-a dorit un centru încăpător, ceea ce ar fi presupus adăugarea unui corp nou cu facilități multiple, dar în timp proiectul a fost adaptat contextului local: prin scara arhitecturii, înțelegerea ritmului de lucru, dar și adaptarea funcțiunii la caracterul satului. Așa cum o casă nu este izolată de contextul ei, iar caracterul zonei îi influențează percepția, și vice-versa, proiectul de la Roșia a fost un proces continuu de analiză-design-construcție-utilizare, gândit în relație cu vecinii și vecinătățile. Spre exemplu, nu s-a dorit construirea unei case noi mai încăpătoare pentru un număr mare de oaspeți, deoarece aceștia pot fi primiți de vecini. În mod similar bucătăria e un spațiu de stat, cu utilități minime deoarece mâncarea va fi gătită de localnici și se va încuraja cumpărarea de produse locale. Iar CORPUl B, după finalizare, va fi deschis și pentru evenimente ale comunității locale. Proiectul de arhitectură presupunea refuncționalizarea corpurilor existente astfel încât să răspundă nevoilor contemporane, dar să păstreze și să valorifice specificul local. CASA A s-a dorit să acomodeze oaspeți tot timpul anului, să ofere funcțiile de bază ale unei locuințe (obiectiv atins prin extinderea din spate) și să poată primi un număr mai mare de vizitatori (prin transformarea podului în spațiu locuibil). Pe lângă nevoile funcționale, elementele valoroase ale casei au fost recuperate.

Anexele vor fi folosite în cea mai mare parte în timpul anotimpurilor blânde, CORPUl B având rolul de a găzdui adunări comunitare, iar CORPUl C va deveni o terasă acoperită pentru luat masa, deschisă spre peisaj. Spațiul exterior va fi cât mai puțin amenajat, vegetația existentă se păstrează în totalitate, o alee din lespezi de piatră va lega clădirile, iar un șanț perimetral va proteja gospodăria de potențiale viituri ale pârâurilor din apropiere. Materialele și tehnicile locale, proporțiile și modestia arhitecturii tradiționale sunt elemente cheie care compun peisajul și atmosfera specifică a satului Roșia Nouă, așadar sunt principii după care a fost ghidat proiectul.

CASA CA PROCES

Planul de situație al noii gospodării

Schițe de concept inițiale

PROIECTUL DE LA ROȘIA

Schița exteinderii

ARHITECȚI – ROL FLUID Proiectul de la Roșia a fost unul atipic pentru noi, arhitecții, un proiect în care rolurile noastre sau ale celorlalți actori au devenit fluide, unele s-au suprapus, iar altele s-au întâlnit prea rar. O provocare a timpului și răbdării, dar un proces care îi face pe toți cei implicați să se simtă aproape de casă. Un proiect în care clientul este investitorul și beneficiarul pe termen scurt dar nu e proprietar, proprietarul este beneficiarul pe termen lung, iar vecinii sunt meșterii care nu prea au timp de proiect dar sunt plini de resurse și creativitate. Faptul că de la un centru cu facilități complexe am ajuns la o intervenție de restaurare și minimă extindere, a fost un proces organic, modelat de context, care credem că a dus la un firesc, mai potrivit nevoii, resurselor și locului. Dar așa cum proiectul s-a transformat constant pe parcursul celor doi ani și rolul nostru s-a expandat în încercarea de a împinge proiectul până la realizare. În 2017 am crezut că vom face un concept de arhitectură și un deviz de materiale care ar fi urmat detaliat de meșteri. După prima vizită la fața locului am înțeles că va fi nevoie de o implicare mai consistentă, adică pe lângă cele anticipate, de: desene și schițe explicative pentru fiecare lucrare, o prezență pe șantier constantă, căutarea de furnizori și mijloace de transport, o comunicare intensă cu clienții aflați la distanță, dar și cu ceilalți membri ai comunității locale și, mai ales, un dialog permanent cu meșterii locali, cu mijloace limitate și în limbajul și accepțiunea locală a ceea ce înseamnă astăzi lucrările de construcții.

Acum, la doi ani de la prima vizită, putem spune că implicarea noastră a fost chiar mai mare. Din cauza izolării satului, a ritmului diferit al oamenilor, a distanței față de noi, dar și față de client, a bugetului limitat și a dorinței de a păstra sarcinile în mâinile localnicilor, a fost nevoie de căutarea constantă de soluții pentru găsirea de meșteri, urmărirea fiecărui pas, achiziția de materiale (de la cutii de cuie la fosa septică), supervizarea și raportarea constantă a costurilor, ajustarea designului în funcție de costuri, păstrarea relației între toți actorii implicați: clienți, localnici, meșteri, furnizori etc. Am fost arhitecți, dar și clienți, șefi de șantier, constructori, experți, meșteri și facilitatori comunitari.

CASA CA PROCES

PROIECTUL DE LA ROÈ&#x2DC;IA

MAI MULT DESPRE VALORI DECÂT DESPRE ARHITECTURĂ

Toți cei care au împins proiectul de la Roșia, au făcut-o pentru că l-au văzut ca pe o șansă de a pune în aplicare lucruri în care cred, considerându-l mai mult decât o casă, un mijloc de schimb, întrajutorare și învățare. Proiectul în sine nu este și nu se dorește a fi un model, condițiile care l-au influențat nu pot fi replicate, însă principiile care i-au stat la bază pot fi. Aceste lucruri în care credem sunt principii necesare dacă vrem ca peisajul cultural și ambianța mediului rural să nu piară din cauza depopulării și lipsei de dezvoltare, a globalizării și consumerismului sau a uitării meșteșugurilor și a calităților arhitecturii tradiționale. Astfel, procesul de concepere, construcție și amenajare, a avut constant în vedere: — Implicarea creativă a localnicilor în construcția proiectului (meșteri, artizani, bucătari, coordonatori etc.) și anticiparea rolului ulterior al

CASA CA PROCES

proiectului în viața comunității pentru creșterea impactului pozitiv asupra satului, stimularea coeziunii sociale și a economiei circulare și creșterea bunăstării locuitorilor. — Protejarea, conservarea și valorificarea elementelor valoroase ale patrimoniului natural și construit și reinterpretarea specificului tradițional în sensul adaptării la cerințe contemporane de siguranță și confort. — Studiul temeinic și activ al contextului local înaintea propunerii de intervenție și pe tot parcursul proiectului cu scopul de a înțelege elementele ce compun peisajul cultural rural, specificitățile zonei sau satului, rolul și rezistența materialelor folosite, detaliile tehnice, efectele microclimatului etc. — Folosirea pe cât posibil a tehnicilor tradiționale și a materialelor naturale locale datorită durabilității dovedite în timp și sustenabilității, implicând un consum redus de energie (pentru producție, transport). — Valorificarea meșteșugurilor locale prin colaborarea cu artizani pentru realizarea de prototipuri pentru noi produse care să răspundă unor nevoi actuale, dar care promovează specificul local și cresc venitul gospodăriilor. — Implicarea a cât mai multor voluntari/amatori în procesul de construcție pentru diseminarea principiilor și tehnicilor arhitecturii din mediul rural. — Înțelegerea și respectarea peisajului cultural rural prin toate acțiunile întreprinse, de la scara intervențiilor, specificul și materialitatea lor, la funcțiunea proiectului și integrarea lui în viața comunității locale.

MAI MULT DESPRE VALORI DECÂT DESPRE ARHITECTURĂ

PROCESUL DEVENIT SCOP

Atât procesul construirii (realizat cât de mult posibil cu forță de muncă locală) cât și folosirea ulterioară a noii gospodării s-au dorit de la început a se încadra în principiului general al susținerii și integrării comunității locale. Proiectul a fost gândit ca un atractor de activitate pentru sat, imaginând și testând noi modalități în care poate fi sprijinită viața de zi cu zi a localnicilor. Având pe fundal deviza toată lumea ar trebui să aibă de câștigat (everybody should benefit), proiectul s-a transformat în proces. O CASĂ PRIN MULTE MÂINI O serie de întâmplări a pus în mișcare o rețea colorată de oameni >

CASA CA PROCES

Daniela și Amnon, „clienții”, un cuplu cu spirit tânăr care nu locuiește în România, dar care s-a îndrăgostit de atmosfera și oamenii din Roșia Nouă și care dorește să le arate localnicilor cât de mult au de învățat de la ei. Oameni deschiși și dornici de a face bine, care nu vor să dețină, ci să se bucure și să îi bucure pe alții. Dragoș și Mery, un alt cuplu cu spirit tânăr, amatori vechi ai Roșiei și ai activităților în natură, le-au făcut cunoștință clienților cu satul, și tot ei s-au gândit la noi ca fiind arhitecții potriviți proiectului. Un om drag mutat în sat de 11 ani, timp în care și-a remodelat viața și a sprijinit oamenii și inițiativele locului, devenind un reper al satului atât pentru comunitatea locală, cât și pentru oaspeții ei. Ea ne-a făcut pe toți să ne îndrăgostim de Roșia și tot prin ea am avut acces la meșterii, artizanii și poveștile locului.

PROCESUL DEVENIT SCOP

Mircea, meșterul satului cunoscut pentru priceperea și seriozitatea sa în întreaga regiune (a fost meșterul principal al refugiului de pe vârful Gugu), și Eugen, colaboratorul său (în imaginea de mai jos). Ei ne-au fost aproape în prima fază a lucrărilor, reparând și reconstruind părțile casei care presupuneau multă pricepere în probleme dulgherești (îmbinările bârnelor de lemn și fundația la colțurile surpate, șarpanta de lemn). Credeam că vor fi și cei care finalizează proiectul, însă lucrurile nu au decurs atât de ușor. Aurora, moștenitoarea fără acte a gospodăriei (cu succesiuni incomplete asemenea majorității localnicilor), care locuiește într-o altă casă. Aurora a „închiriat” timp de 15 ani gospodăria care stătea nefolosită în schimbul dotării și renovării ei și a rămas parte din proiect. Laszlo și Corina s-au mutat în 2018 din Timișoara în Roșia și din fericire au fost ochii de la fața locului și au mișcat proiectul cu mâinile lor în momente de stagnare. Implicarea le-a fost experiență ajutătoare pentru renovarea casei lor. Florin, vecin din Roșia Nouă, având acces la un excavator, a ajutat în repetate rânduri la lucrările de infrastructură, dar și la găsirea lutului potrivit pentru realizarea tencuielilor de pământ.

CASA CA PROCES

Karma Srl a realizat mare parte din extinderea casei A, ajutându-ne într-un moment critic, în care în pofida eforturilor nu reușeam să găsim forță de muncă locală. Aurel Tripon locuiește în Obârșia, satul din deal, și s-a alăturat proiectului în vara lui 2019. A făcut echipă cu Laszlo și au dus la bun sfârșit multe din lucrările necesare pentru a finaliza casa principală: tencuieli din pământ și zugrăveli, finisarea tuturor suprafețelor din lemn, finisajele din extindere, curățarea și rostuirea soclului de piatră și nenumărate intervenții mai mici. Realizarea acestor lucrări s-a făcut și cu sprijinul Violetei Tripon, a lui Denis și a altor localnici. Tanti Maria stă peste drum și ne-a gătit de fiecare dată ceva bun de-al locului, fiind o bucătăreasă recunoscută și o femeie foarte harnică și plină de viață. Tanti Persida a țesut la război perdelele, folosind ultimul sac de cânepă pe care îl mai avea, iar Maria C., care împletește foi de porumb, a răspuns provocării noastre de a confecționa abajururi. Ilie Ovidiu, din Săvârșin, a realizat instalația electrică cu multă atenție având în vedere structura din lemn a casei. Tot el ne-a pus în legătură cu alți

PROCESUL DEVENIT SCOP

profesioniști precum Ghiță B. și echipa sa, Viorel Medre (tâmplar cu experiență din Săvârșin, a construit scara pentru acces în mansardă) și un tinichigiu din Corbești. Ghiță (Bistrițeanul) cu echipa lui au realizat lucrările de mansardare, care au implicat termoizolarea, închiderea intradosului învelitoarei cu scândură, tencuirea cu pământ a interiorului timpanelor. Cele două încăperi din mansardă au fost primele spații interioare finalizate. Eugen 2, printre puținii din sat care au cal, ne-a ajutat să începem tencuielile la exteriorul casei. Deși vârsta înaintată i-a limitat implicarea fizică, a compensat prin cunoștințele sale legate de realizarea tencuielilor de pământ, dar și cu ajutoarele sale: Mărin și Lazăr. Ionuț, din Bencecul de Sus, a realizat toate lucrările de instalații sanitare. ... și alți localnici sau prieteni cărora le mulțumim.

Implicarea membrilor comunității și dorința de a lucra pe cât posibil cu localnici din zonă și de a promova o economie circulară se reflectă și în bugetul proiectului. Scăzând materialele, banii au fost împărțiți astfel: 76% pentru manopera lucrărilor spre comunitatea locală (meșteri din Roșia Nouă, Petriș, Obârșia, Săvârșin) și servicii locale (transport, mâncare) și 24% pe manopera pentru alți meșteri/constructori.

CASA CA PROCES

...ȘI GREUTĂȚILE CE DECURG Un astfel de proces, cu o mare varietate de actori, într-un mediu izolat și cu obiceiuri și sisteme de valori aparte, nu este unul facil. Comunicarea se face aproape exclusiv prin viu grai, desenele tehnice sunt ignorate total, întreruperile lucrărilor sunt dese și din cauze diverse (condiții meteo, sărbători, munci ale câmpului, prioritizarea nevoilor familiei extinse). La un an de la începerea lucrărilor, casa nu avea nici o treime din lucrări finalizate. După prima întâlnire cu meșterii, în toamna lui 2017, a trebuit să avem prima reconfigurare a așteptărilor și le scriam Danielei și lui Amnon: „We tried to explain to Mircea the overall project in order for him to imagine the outcome and to attract his interest in managing the building phase. In reality, he doesn’t want to coordinate anything, this is his way of working for decades, so we had to adjust our method to very short term tasks. In this prospect we need to go on the site every 2-3 weeks, discuss with Mircea what he did, what needs to be done in the next days, and make a list of materials. The downside of not having a general contractor that is liable of cost control and time management is having a high degree of unpredictability.” Am înțeles atunci nevoia unei implicări mult mai mari, prin supravegherea fiecărui pas și gestionarea tuturor materialelor (achiziție și transport), dar și imprevizibilitatea ritmului de lucru. „Mircea had to slaughter a pig and couldn’t be there but Eugen (Mircea’s right hand man) managed to bring his son and Mircea’s son in law to help with (...). Unfortunately we are postponed because of the weather, sadly not sure if it’s going to happen this year as they stop work before Christmas.” — dec. 2017 După două luni în care avansul era aproape imperceptibil, însă bugetul începuse deja să sufere depășiri, răbdarea noastră era pusă la încercare. Fiind la distanță, dar singurii responsabili de proiect, am încercat să căutăm alte soluții. „We kept calling them each week, but the work isn’t advancing at all, and we have no overview over what is happening from Timisoara. We also found out from other projects that locals have different priorities. We are thinking more and more about having a construction company do the important parts of the project. Advantages include pre-scheduled work, a dedicated team for this

PROCESUL DEVENIT SCOP

project, a cost estimate and thus the possibility to modify the project in order to get it done in the proposed budget. There will still be works that should be done with locals, for which we must have patience and we can’t have a cost estimation, for example plastering with a traditional technique.” — feb. 2018 Nu am găsit soluția salvatoare, ci un lung șir de soluții parțiale, căutând până la ultimii pași meșteri și colaboratori. Rectificările constante de calendar și colaboratori și suplimentările de buget au făcut demersul greoi, dar fiecare etapă îndeplinită a fost simțită ca o mică victorie. În fapt, Amnon a știut întotdeauna cum să ofere perspectiva de viitor, perseverența și răbdarea lui și a Danielei fiind hotărâtoare:

„I should send you both to India and then you will realise that we are proceeding like a bullet train. But, now you realise that it is a four dimension project and has inputs that you could never think of such as local customs and habits of remote village communities. It is as important as proceeding with the buildings. On the long run you will see that it is a precious experience for you and us.” „Obstacles appeared from day one -endless rains, no Mircha, no workers etc. We are now very happy with the outcome and the process we have all gone through in this 18 months. This length of time has only done good as it enabled us to know the village people and for them to know us.” În final am înțeles că implicarea localnicilor trebuie să vină cu acceptarea priorităților acestora și a ritmului locului, uneori greu de înțeles pentru „orășeni”. Urmărind principiile stabilite și un proces lung, dar necesar, proiectul a devenit pretext de integrare în comunitate.

CASA CA PROCES

PROCESUL DEVENIT SCOP

ȘI CEVA ARHITECTURĂ

INTERVENȚIILE Proiectul a constat în adaptarea și extinderea gospodăriei, prin păstrarea în mare măsură a ocupării lotului și extinderea casei principale pentru integrarea unor facilități moderne (baie și bucătărie). Casa principală a fost finalizată prin intervențiile prezentate pe larg în continuare. Casa principală Repararea fundației de piatră și implicit a colțurilor pereților din grinzi de lemn a fost prima acțiune întreprinsă, pentru a rigidiza construcția.

CASA CA PROCES

Volumetria inițială a casei a fost respectată în întregime, fără supraînălțarea acoperișului și cu păstrarea tuturor elementelor structurale vechi aflate în stare bună. Căpriorii de lemn deteriorați ai acoperișului au fost înlocuiți cu căpriori de brad peste care s-a așezat astereală, membrană, șipci și apoi țiglă ceramică trasă, de culoare cărămizie, refolosită. La interior, podul devenit mansardă a avut nevoie de izolare termică, iar finisajul interior a constat în închiderea perimetrală a structurii cu scânduri de brad, creându-se o atmosferă caldă, unitară. Elementele verticale care împart spațiul au o textură diferită și culoare albă (timpanele din tencuială de pământ și zugrăveală de var și peretele despărțitor cu structură ușoară de lemn, în care este decupată ușa).

ȘI CEVA ARHITECTURĂ

Finisajele Vechea tencuială de pamânt a casei a fost realizată fără leațuri de armare, fiind astfel nevoie de decopertarea integrală a pereților exteriori și interiori. Finisarea lor s-a făcut prin tehnici tradiționale: dispunerea de leațuri (șipci de lemn) pe diagonală ca suport pentru tencuiala de pământ armată cu pleavă (paie), tencuirea pereților în straturi (stratul grosier de bază care asigură nivelarea, stratul de finisare mai fin și stratul de impermeabilizare cu var și cenușă) și zugrăvirea cu var. Atât pardoseala cât și tavanul din lemn de gorun, închis la culoare de vechime, au fost păstrate și lăsate aparente. Vechea gură a podului, de deasupra prispei, a fost închisă cu scânduri de brad, evident noi prin culoare, dar finisate cu grijă de meșterul Mircea care a preluat curbura și detaliile longitudinale ale tavanului existent. Detaliul decorativ al capetelor grinzii de la prispă a fost păstrat cu atenție, fiind printre singurele decoruri găsite.

Tencuiala de pământ formează o suprafață vălurită, vibrantă prin jocurile de lumină, umană prin imperfecțiune și caldă prin moliciunea muchiilor.

CASA CA PROCES

ȘI CEVA ARHITECTURĂ

Golurile Armonia și echilibrul casei tradiționale sunt date de proporțiile dintre volum și goluri, de aceea am considerat obligatorie refacerea tâmplăriei cu păstrarea formei (două canaturi) și dimensiunii golurilor inițiale. Noile ferestre ale parterului au tâmplărie de lemn (cu finisaj transparent pentru menținerea nuanței naturale) și sunt înconjurate la interior de un cadru de lemn care reflectă lumina și creează o delimitare clară între tencuiala de pământ și geam, care devine în același timp o mică poliță. Odată cu transformarea podului în spațiu locuibil, ferestrele rotunde de pe timpane înlocuiesc cele două goluri mici de ventilație a podului, încadrând perspective de-a lungul drumului, iar cele două ferestre dispuse în planul acoperișului asigură ventilarea mansardei, permit respectarea volumetriei inițiale și sunt dispuse pe latura dinspre deal a casei pentru a nu altera imaginea inițială dinspre stradă. Astfel, cele patru ferestre dispuse de la est la vest lasă aerul și lumina să pătrundă în mansardă și urmăresc ritmul zilnic al soarelui.

Instalațiile În stadiul inițial, casa deținea o instalație electrică rudimentară, mai mult improvizată și o fântână în zona extinderii prispei. Una din cele mai importante cerințe ale proiectului a fost crearea unui confort similar celui din mediul urban pentru a permite diverși utilizatori în final. Realizarea instalațiilor a fost un proces împărțit în patru etape mari: instalații sanitare exterioare, sanitare interioare, electrice și realizarea sistemului de încălzire cu sobe. Instalația sanitară exterioară a presupus realizarea unei fântâni (cea existentă nu avea apa potabilă), pozarea țevilor pentru alimentarea cu apă, a țevilor de scurgere și montajul fosei septice și a câmpului de drenaj.

CASA CA PROCES

ȘI CEVA ARHITECTURĂ

Pentru a limita intervențiile agresive în corpul vechi al CASeI A, instalațiile sanitare interioare sunt amplasate aproape exclusiv în extindere. Instalația electrică a fost înlocuită pentru a respecta normativele de protecție la incendiu pentru case din lemn și este ascunsă în tencuiala groasă de pământ. Corpurile de iluminat încearcă o încadrare subtilă în specificul tradițional. Casa a fost concepută pentru a fi folosită tot timpul anului și are un sistem de încălzire bazat pe două sobe în cele două încăperi mari de la parter, iar pe coșul de fum sunt montate recuperatoare de căldură în zona de mansardă.

CASA CA PROCES

Extinderea Extinderea casei are rolul de a adăposti funcțiunile umede (baia și bucătăria) atât pentru suplimentarea spațiului util al casei, cât mai ales pentru protejarea structurii de lemn și finisajului de pământ și evitarea punctelor de contact a apei cu acestea. Vechea cămară, având perete comun cu baia, devine spațiu tehnic și adăpostește echipamentele instalației sanitare. Volumul extinderii vine în continuarea casei, cu o înălțime mai mică decât acoperișul acesteia având o formă simplă, rectangulară în plan și fațade, care urmărește parțial conturul vechii anexe ce adăpostea și înainte o zonă umedă, și anume fântâna. Structura este una ușoară, de lemn, pe fundație de beton. Fațadele noului corp sunt acoperite cu scânduri, vopsite în negru asemenea altor anexe regăsite în sat. Ferestrele extinderii au de asemenea tâmplărie de lemn aparentă, însă golurile sunt mai mari pentru a permite ventilarea necesară băii și bucătăriei și pentru a crea o deschidere generoasă spre dealul din spatele casei. Ușa de intrare în casă primește un gol circular din același limbaj anunțat de la distanță prin prisma ferestrelor de pe timpane.

ȘI CEVA ARHITECTURĂ

Finisajul exterior al extinderii, raportul diferit plin-gol, creează o diferență clară între vechi și nou delimitând intervenția nouă de casa existentă, dar fără a intra în competiție cu aceasta. Cadrele de lemn din jurul ferestrelor umbresc ușor fațada sudică, închid finisajul din scânduri de lemn și creează locuri de stat sau pentru depozitare.

CASA CA PROCES

ȘI CEVA ARHITECTURĂ

Mobilierul din bucătărie este realizat dintr-un cadru metalic cu blaturi din lemn recuperat dintr-o anexă demolată și închideri din perdele țesute din cânepă. De asemenea, scara care rezolvă diferența de nivel dintre extindere și casa veche este realizată din dulapi recuperați, cu îmbinări tip coadă de rândunică. Diferența de nivel dintre prispă și extindere funcționează totodată ca o băncuță, oferind locuri de stat în bucătărie și în vestibul. Abajurul aflat deasupra mesei este confecționat manual din foi de porumb de către Maria C, după desenele noastre.

Varietatea actorilor implicați în proiectul de la Roșia a contribuit la restaurarea și adaptarea unei case tradiționale, care valorifică atât materialele locale, naturale, cât și tehnicile și meșteșugurile încă prezente; o casă care ne aduce împreună și reamintește ce încă știm face. Înțelegerea locului înseamnă și acceptarea unui anume ritm, iar procesul lung a dus la o integrare mai firească a noilor veniți în viața satului.

CASA CA PROCES

ȘI CEVA ARHITECTURĂ

„...speranța către normalitate trebuie să vină tocmai dinspre această locuire tradițională, neglijată și deseori disprețuită. S-a dovedit că este fiabilă și suplă, că poate suporta toate tipurile de intervenție, cu excepția celor ilogice, nemotivate și excesive.” — T.O. Gheorghiu, Locuirea tradițională rurală din zona BanatCrișana

CASA CA PROCES

Tradiția nu se menține prin obiecte, ci prin procese.

CASA CA PROCES

TimiČ&#x2122;oara, 2019