Supliment Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul VI, nr. (60), martie 2014 *ISSN 2066-0952 VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I. Slavici, I.L. Caragiale, G. Coşbuc VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ _______________________________________________________________________________________________________________________
CA O CHEMARE Demult, străbunii mei cioplit-au lemnul şi numele mi-au dat, în martie ursitoarele mi-au hărăzit auzul, să fiu bolnav de cântul adâncului brăzdat; m-au învăţat să-nalţ Cuvântul niciodată strâmb, cu gând rău luminii firul să nu-i rup, cuţite ascuţite să nu port la carâmb, prin nopţi să îmi păzesc mereu pădurea pândită de vreun lup. LAZĂR LĂDARIU
_________________________________________________________________________________________________________
În urmă cu cincisprezece ani, când Lazăr Lădariu rotunjea şaizeci de ani în vârsta sa, acea vârstă mi se părea a unui om care a cam spus ce avea de spus şi se poate gândi la... pensie. Dar acum, când Lazăr Lădariu bate 75 de ani, ce să mai spun? Să mă mir că ce avea să spună mai important a spus, de fapt, cu deosebire în ultimele două decenii, cu acelaşi neastâmpăr, cu aceeaşi dorinţă de implicare, de a fi cu viaţa şi opera sa al neamului care i-a dat şansa să scrie şi să viseze în limba română? Am fost părtaşi la cele mai importante fapte de literatură aproape trei decenii şi jumătate. Am fost împreună mereu acolo unde era de
pus umărul la greul de a impune rostirea românească, acolo unde era de trezit conştinţele, de antrenat energiile, ca să rezistăm, să nu ne risipim. Şi să lăsăm urme. Mi-a fost mereu fratele mai mare şi am crezut în cuvântul şi-n faptele sale. Prietenii său au fost prietenii mei, adversarii săi au fost şi ai mei. A rămas mereu pentru mine domnul Lăzăr Lădariu, nu mi-am permis niciodată să-l tutuiesc. Mi-am asumat cu toată convingerea aceeaşi cruce pe care şi-a asumat-o şi Lazăr Lădariu. I-am admirat verticalitatea, tenacitatea, neostoirea, statornicia, cumpătarea, fermitatea, înţelepciunea, încrederea în neamul său, credinţa nestrămutată şi respectul pentru valorile noastre dintotdeauna. Lazăr Lădariu e mai mult decât oricare dintre noi un luptător pentru
adevăr, pentru dreptate şi aceste sintagme au acoperire în tot ceea ce a făcut de când ne cunoaştem. I-am fost editor la aproape toate cărţile tipărite după decembrie 1989, am fost la toate lansările cărţilor sale, am scris despre multe dintre ele, nu în cuvinte de circumstanţă, ci cu sinceritate şi cu respect pentru tot ceea ce a reuşit să facă, împărţindu-se între truda la masa de scris ca poet, ca jurnalist, şi implicarea în viaţa cea de toate zilele, ca politician. Lazăr Lădariu, la 75 de ani, a rămas tânăr, tânăr în felul de a fi şi de a gândi, cu înţelepciunea vârstei înalte la care a ajuns. Lazăr Lădariu e un partener de cursă lungă. Unul cu care să te duci până la capătul lumii. NICOLAE BĂCIUŢ