Explicatii si interpretari ale conduitei sexuale
• Psihanaliza (prin Sigmund Freud) a permis rediscutarea explicatiilor care vedeau, printre altele, in perversiunile sexuale sau in frigiditate, anomalii constitutionale. Freud le-a considerat ca fiind conduite infantile retardate (anormale) la adulti. Sexualitatea a fost un subiect tabu pana la aceste abordari prin care au inceput numeroase studii privind ansamblu de caractere morfologice, fiziologice si psihologice legate de sex, ca fenomene ale vietii sexuale. Functiile sexualitatii nu se limiteaza la reproducere biologica. Dincolo de aceasta functie biologica se deosebeste o sexualitate regenerativa, una fortificativa si una selectiva. Dupa Freud, comportamentul sexual reflecta caracteristici de esenta ale unei persoane umane, atitudini fata de sine, fata de viata, fata de lume. Viata sexuala nu incepe, dupa Freud, la pubertate ci in prima copilarie. Freud a stabilit cronologia etapelor prin care trece in mod normal sexualitatea copilului avand drept criteriu activismul zonelor erogene (care provoaca placere si relaxare) preponderente dupa varsta.In primul an de viata, zona bucala este zona tuturor satisfactiilor.In al doilea si al treilea an interesul se deplaseaza catre zona anala. Intre 3-5 ani, organele genitale devin prevalente (apare masturbatia). De la 6 ani pana la adolescenta, in timpul somnului apar pusee sexuale latente.In aceasta etapa are loc orientarea catre sexul opus.
Nu pot fi ignorate nici contributiile lui Alfred Kinsley, cu vastele sale anchete asupra comportamentelor sexuale umane, dar mai ales William Masters si Virginia Iohanson care au studiat foarte complex componente electroencefalografice si electrocardiologice in comportamentele sexuale. Exista doua categorii de tulburari si de patologie a sexualitatii. O categorie este legata de patologia anatomica, alta de conduitele sexuale. Si una si alta pot fi marginale si grave. Tulburari mai discrete se manifesta prin conlucrarea caracteristicilor sexuale secundare foarte devreme sau foarte tarziu. Uneori acestea apar la tinerele fete evident la 7-8 ani, iar la baieti la 9-10 ani. Pot sa se manifeste cu pilozitate pubiana sau ca dezvoltare a glandelor mamare sau cu intarzieri ale maturizarii anatomice si functionale. Conduitele sexuale timpurii pun in evidenta masturbatia care consta in manipularea organelor genitale pentru a provoca satisfactia voluptoasa, orgasmul. Onanismul nu provoaca tulburari mentale, cum se credea in prima jumatate a secolului nostru, dar provoaca sentimente de culpabilitate, izolare, nedezvoltare a conduitelor sexuale. Uneori are loc lipsa dezvoltarii puberale(eunucoidism la baieti) sau si ginecomastie (marirea glandelor mamare). Patologia mai grava se manifesta mai grav la adulti prin masochism, sadomasochism si sadism, conduite sexuale ce implica agresivitatea returnata spre altii sau spre tine, homosexualitate (deturnarea dorintelor sexuale spre acelasi sex), pederastie (masculina) si lesbianism (feminina), hemafroditism (persoana dotata cu malformatie congenitala privind prezenta ambelor organe sexuale la o persoana, cu caile genitale mixte si imperfecte). Sexul poate fi vazut ca placut, inofensiv sau un eveniment periculos. De exemplu, intr-o societate se poate afirma ca sexul este cel mai bun lucru din viata, in vreme ce in alta se poate sustine contrariul. Sigmund Freud a insistat asupra faptului ca sexualitatea este una din componentele ce stau la baza personalitatii umane, pentru ca energia sexuala este factorul motivator fundamental al conduitei.
Freud sugereaza ca femeia poate experimenta sexualitatea matura numai prin orgasmul vaginal, ca rezultat al contactului sexual. Alte moduri de a avea orgasm, cum sunt stimularea directa a clitorisului, reflecta inadecvat feminitatea. Desi Freud a crezut ca intre orgasmul clitorial si cel vaginal exista deosebiri fizice si psihice, cercetarile ulterioare au dovedit ca cele doua sunt identice atat fiziologic cat si ca senzatiile pe care le produc. La animale legaturile sexuale sunt performate instinctiv.Formele si ciclurile lor variaza de la o specie la alta. La om aceasta variatie este considerabila si nu putem sa explicam aceste diferente numai pe o baza instinctuala. In consecinta, teoreticienii au inceput sa se intereseze de factorii cognitivi care influenteaza alegerea sexualitatii. Paul Abramson (1981) a elaborat un model al sistemului sexual, avand in vedere presupozitia ca toate deciziile cu privire la exprimarea sexuala sunt controlate de un mecanism reprezentat ca o schema cognitiva. In acest model, structurile cognitive influenteaza major conduita sexuala. Structurile cognitive sunt formate pe baza unor input-uri si ele, la randul lor, monitorizeaza variatia stimulilor sexuali pentru a determina expresia sexuala. O multime de factori influenteaza structura cognitiva: standardele parentale, normele sociale, maturarea, experienta sexuala anterioara. De exemplu, parintii ne pot instrui cu privire la ceea ce este corect si decent in conduita sexuala. Alte norme si valori pot fi invatate de la biserica sau de la cel egali cu noi. Procesele de maturare, invazia pubertatii pot sa ne influenteze credintele cu privire la sexualitate. Experienta sexuala actuala – fantezia, mastrubatia sau legaturile sexuale afective – poate juca un rol important in dinamica credintelor noastre. Din suma acestor experiente, noi derivam un set de principii in legatura cu conduita sexuala. Insa, pe langa experienta trecuta mai exista si alti factori ce determina conduita sexuala. O varietate de stimuli sexuali interni si externi pot actiona asupra ei si aceste evenimente sunt, de asemenea, procesate de structura cognitiva mediatoare. Intern, exista influenta hormonilor si a sistemului nervos. -
Extern, exista o multime de stimuli care pot fi asociati cu sexualitatea, cum sunt filmele erotice romanele sau imaginea anumitor personaje particulare. Unele situatii pot sa incurajeze expresia sexuala: ambianta in care permisivitatea este sprijinita sau in care este utilizat alcoolul sau alt drog. Pe baza principiilor stabilite social, indivizii vor cantari acceptabilitatea anumitor forme de conduita sexuale si vor face eventual o alegere. Modelul propus de Abramson este complex. El se bazeaza pe doua presupozitii.Prima consta in aceea ca noi invatam din experienta anterioara, iar principiile invatate pot fi aplicate la diferite forme de conduita sociala, inclusiv la cea sexuala.Cea de-a doua subliniaza importanta cognitiilor sociale in jurul sexualitatii. Expresia (conduita) sexuala nu este una instinctuala, ci este mai degraba rezultatul gandirii rationale. Evidenta ca invatarea joaca un rol important in definirea raspunsului nostru la stimulii sexuali este legata de problema conduitei heterosexuale in raport cu cea homosexuala. De ce unele persoane prefera parteneri sexuali de acelasi sex decat parteneri de alt sex? Pentru a raspunde, trebuie mai intai facuta distinctia dintre identitatea de gen si preferinta sexuala. Identitatea de gen inseamna la autoconstientizarea faptului de a fi barbat sau femeie. Teoriile initiale asupra homosexualitatii au presupus ca, pentru homosexual, identitatea de gen este opusa sexului biologic, adica barbatul homosexual se identifica pe sine cu femeia si deci prefera partenerul sexual barbat. Aceasta teorie, a inversiunii de sex-rol, sugereaza ca homosexualii se imbraca, actioneaza si se comporta pe cat posibil mai asemanator cu sexul opus. Studii mai recente au aratat ca identitatea de gen si preferinta sexuala sunt lucruri distincte si ca homosexualii nu confunda identitatea de gen, ci pur si simplu prefera parteneri sexuali de acelasi sex. Prin contrast, transsexualismul se refera la cazul in care identitatea de gen este in opozitie cu aparitia corporala proprie si cu organele sexuale. Scriitorul James Morris, devenit Jane Morris dupa operatia de schimbare de sex, descrie in felul urmator sentimentul transsexual: “m-am nascut cu un corp gresit, fiind feminin prin gen, dar barbat prin sex.
Eu pot sa dobandesc fericirea numai cand unul este ajustat de altul” (Morris, 1974). Desi nu exista societate in care expresia homosexuala sa fie o forma dominanta, conduita homosexuala este prezenta de-a lungul intregii istorii. In Grecia antica, Sapho, nascuta pe Insula Lesbos (de aici termenul de “lesbianism”), scrie un inflacarat poem de dragoste, descriind atat dragostea heterosexuala, cat si dragostea homosexuala. Romanii erau la curent cu toate formele de conduita sxuala, dar odata cu crestinismul, normele privind conduita sexuala devin mai restrictive. In secolul al nouasprezecelea, Oscar Wilde a fost ruinat cand justitia l-a gasit vinovat de practici homosexuale.In SUA numeroase institutii au propus a se limita drepturile civile ale homosexualilor. Freud nu considera homosexualitatea o boala, dar este ambivalent in legatura cu normalitatea unei asemenea conduite. In 1973, Asociatia Americana de Psihiatrie scoate homosexualitatea de pe lista afectiunilor mintale, sprijinind astfel punctul de vedere ca alegerea partenerului de acelasi gen nu este in mai mare masura un indicator de tulburare decat este alegerea partenerului de acelasi sex.Investigatia extinsa, sponsorizata de Institutul Kinsey, arata ca persoanele care prefera partenerul de acelasi sex sunt la fel de bine adaptate, comparabil cu esantionul heterosexualilor. Majoritatea homosexualilor studiati sunt implicati in relatii regulate, sunt multumiti de slujba pe care o practica, au un cerc larg de prieteni si se descriu pe ei insisi ca fiind “destul de fericiti”. De ce totusi unii oameni prefera homosexualitatea? Explicatiile de orientare psihanalitica apreciaza ca experientele critice din copilarie pot sa determine preferinta sexuala adulta. Sunt invocati, drept factori determinanti, relatia cu mama si tata, natura experientelor sexuale si relatiile cu egalii. Storm (1981) sugereaza ca orientarea sexuala este rezultatul legaturii temporare dintre dezvoltarea fiziologica si dezvoltarea sociala. Daca impulsul sexual se dezvolta relativ timpuriu, atunci fanteziile erotice vor fi asociate cu acelasi sex din grupul de egali.
Daca impulsul sexual se dezvolta mai tarziu, cand interactiunea sexuala cu alt sex este mai comuna, atunci fanteziile erotice si conduita asociata lor vor fi heterosexuale. Dar Storm invoca si argumentul natural, sugerand ca homosexualii, in general, cunosc mai devreme impulsul sexual. Studiile efectuate de Institutul Kinsey (1981) pe aproape 1000 de homosexuali barbati si femei – comparativ cu un grup de heterosexuali-constata unele diferente intre homo si heterosexuali in ceea ce priveste sentimentul fata de mama si tata, fata de relatiile parentale si in ceea ce priveste conformitatea din copilarie fata de rolul de gen traditional. Pe masura ce baietii si fetele isi prelungesc adolescenta, preferinta lor sexuala este probabil deja determinata si diferenta de socializare reflecta o preferinta sexuala deja fixata. Date recente ale Institutului Kinsey furnizeaza o perspectiva interesanta asupra bisexualitatii, adica asupra conduitei sexuale cu cei de acelasi sex si cu cei de sex diferit in cursul unei perioade similare de timp.In vreme ce Freud credea ca oamenii sunt inerent bisexuali, Kinsey considera ca alegerea sexuala poate fi reprezentata cel mai bine ca un continuum, de la heterosexualitatea exclusiva la homosexualitatea extrema, multe persoane fiind plasate intre cei doi poli. La bisexuali, invatarea sociala si experienta sexuala specifica apar ca fiind mai influente decat la homosexuali. Trei tipuri de circumstante par a avea o influenta comuna asupra inclinatiei catre homosexualitate: experimentarea, in contextul prieteniei si indeosebi la femei, a anumitor tipuri de relatii sexuale; ambianta liberala hedonista in care se practica sexul in grup, pozitiile ideologice, fundamentate erotic, in interiorul carora noul reprezinta unul din aspectele filosofiei mai generale asupra vietii. Alte situatii care incurajeaza sau permit conduite homosexuale sunt detentia, taberele militare, viata in internate, unde debuseurile heterosexuale sunt limitate sau excluse. Fundamentala ramane, in toate cazurile, contributia factorilor sociali la sexualitate.
Legile Psihosociologiei prin viata Nimic nu este atit de usor pe cit pare. * Orice lucru iti ia mai mult timp decit crezi. * Fiecare are cite o idee grozava dar inaplicabila. LEGILE PSIHOSOCIOLOGIEI
* Mai bine sa ai un sfirsit de cosmar decit un cosmar fara de sfirsit.* Singurul lucru imperfect din natura este omul. * Daca ceva pare usor sigur este greu de facut. Daca pare greu este aproape imposibil de facut. * Nimic nu este atit de usor pe cit pare. * Orice lucru iti ia mai mult timp decit crezi.
* Fiecare are cite o idee grozava dar inaplicabila.
* Utilitatea anticipata a unui lucru pe care abia l-ai cumparat este invers proportionala cu utilitatea lui reala. • In conditii de stres cei mai multi oameni aleg dintre mai multe variante de actiune pe cele mai proaste.
* Exista intotdeauna o cale mai usoara de a face un lucru. Dar cind o cauti n-o gasesti. * Propunerile indiferent de cum sint facute vor fi interpretate altfel de catre ceilalti.
* Daca faci ceva care poate fi pe placul tuturor se va gasi cineva caruia sa nu-i placa. * Prietenii vin si pleaca dar dusmanii ramin si se acumuleaza. * Un om fara religie este ca un peste fara bicicleta. * Ti-ai luat rolul prea in serios. * Adevarul unei propozitii este invers proportional cu credibilitatea ei si viceversa. * Populatia planetei creste continuu in timp ce inteligenta ei ramine constanta. * Fiecare ar trebui sa creada in ceva – eu cred ca as mai bea un pahar cu vin. * Frumusetea se opreste la suprafata pielii dar uritenia merge pina la oase. * In orice sistem social raul este o constanta. * Oamenii ca si natiunile vor actiona rational numai dupa ce toate celelalte posibilitati au fost epuizate. * Niciodata sa nu dormi cu cineva mai nebun decit tine.
* Frumuseteam* inteligenta = constanta. * Orice lucru bun in viata este ilegal,imoral sau ingrasa. * Dintre cele mai credincioase lucruri in viata sint banii ciinii si femeile batrine. * Orice raspuns de 50% la un sondaj de opinie publica poate fi considerat in categoria de 40-60%. * Celibatul nu este ereditar. * Probabilitatea unui tinar de a intilni o femeie frumoasa pe care si-ar dori sa o cunoasca creste in progresie geometrica cind el este insotit de: a)prietena lui; b)sotia lui; c)un prieten mai bogat si mai atragator * Oamenii se pot imparti in doua categorii: a)cei care impart oamenii in doua categorii; b)cei care nu-i impart pe oameni.
* Daca vrei sa fi acceptat accepta. * Oamenii se pot imparti in patru categorii: a)cei care stau linistit si nu fac nimic; b)cei care vorbesc despre a nu face nimic; c)cei care infaptuiesc ceva; d)cei care vorbesc despre cum se infaptuiesc lucrurile.
• Cel ce tipa mai tare primeste microfonul. • * Virtutea este o autopedeapsa. • * Cosurile apar pe fata numai cu o ora inainte de intilnire. • * Iarta dar tine minte.
* Sa gresesti este uman dar sa dai vina pe altcineva este si mai uman. * Cel care ride la urma probabil ca nu a inteles gluma. * Probabilitatea sa intilnesti pe cineva cunoscut creste atunci cind esti cu cineva cu care nu trebuie sa fii vazut. * Daca ajuti un prieten la nevoie te va tine minte. Data viitoare cind are nevoie de ceva apeleaza tot la tine. * Secretul succesului este sinceritatea. Falsific-o si obtii imediat succesul dorit. * Cind toti mint nimeni nu asculta. * Indiferent despre ce este vorba ei vorbesc despre bani. * Cind nu stii la ce lucrezi lucreaza ingrijit. * Munca in echipa este esentiala. Ea iti permite intotdeauna sa dai vina pe altcineva. * Nu arata superiorilor tai ca esti mai bun decit ei. * Nu stii niciodata cine are dreptate dar stii cine decide. * Multe persoane pretind ca fac totul ca la carte fara sa stie cine este autorul cartii sau chiar despre ce carte este vorba. • Cind vremea este frumoasa prezenta la biserica este slaba. Cind vremea este foarte urita prezenta la biserica este slaba. Cind buletinul meteo este neclar prezenta la biserica intrece toate asteptarile. • * Daca iti place modelul nu vor avea numarul tau. Daca iti place modelul si au numarul tau este prea scump. Daca iti place modelul au numarul tau si il poti cumpara se va rupe la prima imbracare. • * Daca pantofii se potrivesc culoarea este nepotrivita. • * Clientul care plateste cel mai putin se plinge cel mai mult
* Cel care sforaie adoarme intotdeauna primul. * Cel care zimbeste atunci cind lucrurile merg prost s-a gindit deja pe cine sa dea vina. * Niciodata sa nu argumentezi cu un nebun. Cei din jur s-ar putea sa nu faca diferenta.
Barbatii si Femeile: doua atituni fata de sex. Primavara aduce cu sine o reinviere, o trezire la viata a intregii naturi. Aceasta energie datatoare de viata atinge si fiinta umana cele mai profunde macanisme. Explozia activitatii sexuale ce apare prin luna martie, are cateva explicatii fiziologice dar si psihologice. Odata cu trecerea perioadei reci si a moleselii de iarna apare o noua forma de energie care duce la o adevarata explozie a sexualitatii, dar odata cu asta apar si o serie intreaga de probleme legate de acest lucru. Astfel inca odata descoperim cat de putin inteleg barbatii femeile si viceversa. In acesta perioada ne dam seama inca odata ca barbatii inteleg foarte vag rolul si scopurile lor in vata sexuala. De cele mai multe ori, dezamagirile noastre nu constau in insuficienta posibilitatilor de a face sex, ci de incapacitatea noastra de a dobandi de la sex placerile asteptate. Astfel de asteptari sunt absolut firesti, si sunt singurile lucruri comune in atitudinea fata de sex atat la barbati cat si la femei. Tot restul sunt deosebiri. Sexul – este cel mai important lucru, dupa supravietuire, pentru fiecare organism, inzestrat cu sex. Pentru unii sexul este chiar mai important decat supravietuirea: unii masculi dintr-o anumita specie de greeri sunt gata sa-si sacrifice viata pentru sex. Omenirea insa a parcurs un drum evolutiv imens, si a reusit sa desparta placerea sexuala de scopul lui biologic. Omul este singura forma de viata capabila la propria dorinta sa-si organizeze o partida se sex fara a peproduce obligatoriu urmasi dar in acelasi timp poate si reproduca si fara sex, (inseminarea in vitro‌) tot la dorinta lui.
Daca totusi astfel stau lucrurile, atunci de unde apar atat de multe probleme la toate etapele relatiilor sexuale? Si tot de aici apare urmatoarea intrebare: oare de ce 80% din numarul total al divorturilor se produc avand la baza insatisfactia sexuala, chiar daca aceasta este ascunsa, mascata sub frazele ,,nu ne-am potrivim ca si caractere” ,, suntem prea diferiti” … Insatisfactia sexala a femeilor din punct de vedere statistic in general ne inspaimanta, capacitatea lor psihofiziologica de a se delecta, de a tinde spre satisfactie este de foarte multe ori mai accentuata ca la barbati. Probabil ca vinovat de toate acestea este asa numitul si general acceptatul in societate – dublul standart moral, care aduce atingere printre multe altele si atitudinilor fata de sexualitate, diferentiate a femeilor si barbatilor. In cultura noastra exista notiunea de ,,femeie decazuta” ,,curva” dar nimeni nu prea vorbeste despre ,,barbat decazut” ,, curvar”. Femeia infidela este grav acuzata, barbatul infidel in astfel de cazuri este doar, criticat. O fata tanara in conformitate cu arhaicul dar inca viul concept, trebuie sa fie rusinoasa, sfioasa, si ascultatoare, pe cand tanarul baiat este indemnat sa fie mai rational. Desi se vorbeste mult de “egalitatea drepturilor dintre sexe” totusi barbatul care cucereste, ispiteste, incearca este salutat si incurajat, pe cand femeia care va face aceleasi lucruri va fi grav acuzata, etichetata, blamata… Femeile care fac sex pentru bani trezesc in oameni grimase, scarba, greata, barbatii care fac acelasi lucru trezesc interes. Toate aceste lucruri au o anumita cauzalitate si efecte, au si explicatii foarte profunde, dar in viata de zi cu zi ele foarte putin probabil sa functioneze. Toti pot intelege aceste explicatii si chiar sa fie deacord cu necesitatea unor modificari de atitudini, dar in acelasi timp vorbele vor ramane doar simple vorbe. Va functiona in continuare proverbul “In fusta scurta ii sta bine oricarei femei, numai sotiei mele – nu!” Femeile infidele si libertine sunt fascinante pentru forte multi barbati, dar propriile lor prietene sau iubite, sotii, nu trebuie sa fie astfel, doamne fereste.
Din mass-media barbatii si femeile invata lucruri diferite si le sunt induse atitudini total contrarii in ceea ce priveste sexul si comportamentul sexual. Revistele si jurnalele pentru femei le invata mai tot timpul cum sa-si intareasca o relatie cu un barbat, sau cum sa rezolve tot felul de probleme posibile ce pot apare intr-un cuplu. Revistele pentru barbati le sugereaza cititorilor sai, ca cel mai bun lucru pentru imaginea lor si autoapreciere – este sa devii un mascul de succes. Revistele le induc acestora o atitudine prin care ei trebuie sa fie din ce in ce mai cuceritori, sa aiba succes la femei, sa se comporte ca niste masculi adevarati. Cu alte cuvinte barbatii sunt indemanati la fel ca si femeile sa corespunda inchipuirilor traditionale despre cum trebuie sa fie un barbat adevarat si cum trebuie sa fie o femeie. Necorespondenta acestor parametri da nastere in fiecare dintre sexe la o multime de complexe de inferioritate sau de imagine de sine inadecvata. Instructiunile parintilor reprezinta si ele un balast foarte semnificativ in dezvoltarea armonioasa a sexualitatii masculine sau feminine. Instructiunile de baza a parintilor functioneaza precum niste gene, programe. Anume acestea sunt responsabile de incarcatura stereotipica a relatiilor dintre barbati si femei si care tocmai ne impedica sa avem o astfel de relatie. Se poate chiar intampla ca o dorinda de a dvs, de exemplu de a te casatori, sa nu fie deloc a dvs, ci sa fie un program materrn – al mamei tale, singure si fara sot. Daca dvs nu puteti constientiza imediat acest program se poate intampla ca acesta sa devina cauza si motivul problemelor sexuale proprii. Programarea efectuata de parinti asupra copiilor – nu este vina parintilor, deoarece ei doar transmit acele programe pe care le-au mostenit de la parintii lor. (Din acest motiv, parintii care isi doresc mai binele pentru copii lor, trebuie sa-si clarifice, sa cunoasca ei insasi scenarile proprii de viata si sa vada daca acestea merita sa fie transmise mai departe.
Ei trebuie sa gaseasca modalitati de a schimba aceste scenarii astfel incat in loc de ,,broscute fermecate”, care sunt ei insasi sa creasca printese. A face aceasta munca este extrem de greu daca nu chiar imposibil pentru majoritatea parintilor. Asa apare lupta, razboiul generatiilor. Este chiar mai greu decat a te reconstrui pe tine insati, apoi parintii trebuie sa inteleaga ca fara ajutorul psihologului in aceasta directie este imposibil de a reusi. Astazi in lume aproximativ 75% dintre parinti ar trebui pedepsiti prin lege pentru ceea ce au produs, au educat. Din pacate nu exista o astfel de lege. Produsul educatiiei lor se afla astazi la guvernare. Vedeti cu totii de ce sunt in stare. Programele parintilor sunt vinovate pe deoparte si de conflictele familiare a copiilor ce se ivesc pe un fundament sexual: psihologii afirma ca, dupa 4-5 ani de vata in familie, foarte multi barbati vad in visele lor pe propriile sotii in chip de mama sau in scene din coplilarie (chiar daca dupa ce se trezesc ei nu tin minte aceste visuri, imaginea sotiei si chipul mamei se contopesc, lucru care nu contribuie la activitatea sexuala satisfacatoare) Tendinta de a fi legati de tot felul de idealuri culturale si tendinta de a nu incalca instructiunile parintesti – reprezinta o problema foarte veche. Dar este posibil ca toate aceste programe psiho-mentale sa reprezinte de fapt o metoda de a ne lupta cu inca o problema globala care incurca unei bune relatii intre sexe. Problema consta in faptul ca in ultimii 60 de ani poate chiar si mai mult, rolurile sexuale si sociale a barbatilor si femeilor sau amestecat cumva, sau incurcat, astfel incat astazi nu se mai stie exact cine si de ce raspunde, cine si spre ce tinde. Rezultatul -feminizarea barbatilor si masculinizarea femeilor, lupta pentru egalitatea drepturilor dintre sexe nu numai prin viata dar si in pat… Barbatul de astazi foarte des permite femeilor sa conduca in relatiile familiare, inclusiv si sexuale. In tot acest timp ei chiar considera ca datoria lor este de a “servi” femeia, de a o multumi, de a o satisface. Aceasta pozitie nevrotica apare tocmai datorita neintelegerii factorilor biologici ce determina interactiunea sexelor.
Prezenta organului de penetrare, penisul si un corp musculos bine dezvoltat presupun deja chiar prin intermediul lor ca anume barbatul trebuie sa fie acel care sa manifeste initiativa in “savarsirea” actului sexual. O buna parte dintre barbati, constient sau inconstient manifesta o atitudine nu tocmai binevoitoare fata de femeile care incearca sa-si asume initiativa in relatiile sexuale si incearca inconstient sa opuna rezistenta acestor femei si chiar ideii in sine. O astfel de rezistenta fireasca a barbatului duce la scaderea dorintei de a poseda o astfel de femeie, iar cate odata poate duce chiar si la imoptenta. Chiar si femeia, cat de feminina nu ar fi ea, inconstient se indigna de pasivitatea barbatului, lucru care duce si la ea spre scaderea interesului fata de acel barbat. Astfel dezinteresul capata valente reciproce. Pe deoparte barbatilor inconstient nu le plac femeile care indraznesc sa initieze o relatie sexuala, pe de alta parte femeilor nu le plac pasivitatea barbatilor. Nu odata am auzit de la femei cu stagiu astfel de plangeri : « Nu mai sunt barbatii ce au fost odata. Inainte barbatul era barbat, adica cocos tantos si puternic, impunator, acum e mai degraba sunt niste gaini ploate cand merge vorba de femei si sex » Cu toate acestea, neluand in consideratie o serie intreaga de straturi si substraturi culturale si sociale, la baza, relatiile sexuale – reprezinta o schema naturala simpla si eficienta. Daca femeile si barbatii isi vor aduce bine aminte de menirea lor si de rolurile pe care trebuie sa le aiba in relatie cu aceasta, impreuna, barbatii si femeile vor reusi sa evita si sa rezolve o serie intrega de probleme, de altfel nu numai sexuale ci si psihologice.
Conflictul dintre sfera biologicului si socialului Misterul care deosebeste Terra de orice alt bolovan imens care se roteste in Univers – este aglomeratia de gene umane. Din punct de vedere a evolutiei corpurile noastre sunt necesare ca si purtatori de ovule si spermatozoizi, pentru ca Pamantul nostru sa fie tot timpul populat. Singura functie a ovulelor si spermatozoizilor, in acelasi timp – este de a fi purtatorii la randul lor a unui invelis, gazda pentru gene. Sexul este precum un combustibil care trebuie sa propulseze acest grandios proiect inainte, in viitor. Inca de la inceput rolurile au fost delimitate foarte clar si precis: barbatul – factor al dezvoltarii speciei, femeia- factorul conservarii si pastrarii acesteia. Barbatul este acel care aprovizioneaza o imensa diversitate de variante de rezolvare, dar in schim femeia este acea care alege din toate acele variante, aprovizionand prin aceasta supravietuirea si repetabilitatea acelor variante care sunt cele mai adecvate si mai potrivite elemente pentru supravietuire. Barbatul propune si femeia accepta sau nu accepta, reesind din propriul instinct al prelungirii speciei. Anume pe aceste fundamente se construesc diferentierile anatomice si psihologice dintre sexe. De exemplu: femeia va simti un salt al propriei sale sexualitati daca barbatul se va comporta activ. Cu cat mai mare este presiunea, cu atat mai moale, blanda si mai supusa va deveni femeia. (Aici e vorba despre rezistenta materialului si a instrumentului care trebuie aschieze sa zicem – metalul. Este acelasi principiu si acesta functioneaza nu numai aici ci si in societate, guvern, in lume in general.) Curtatea intensa de catre barbat da nastere unei tensiuni sexuale la femeie. Si la barbat aceasta necesitate de a curta, este inascuta tot dintr-o tensiune sexuala. De indata ce tensiunea sexuala la barbat a fost eliminata, curtarea capata alte forme sau inceteaza in general. De aici mai departe curtarea, grija membrilor cuplului se indreapta spre copil. La oamenii preistorici aceste forme de relatii durau foarte scurt si puteau fi numite ,,monogamie in serie”.
Initial oamenii se asociau in cupluri numai pentru a putea prelungi neamul omenesc. Cand copilul indeplinea 4 ani grija fata de el era preluata de catre trib, parintii fiind eliberati de responsabilitatea aceasta si erau orientati, incurajati sa-si aleaga alti parteneri. (Printre altele, ecourile acelui sistem se mai aud si astazi in noi; cel mai mare numar al divorturilor, provocate din cauza infedilitatii unuia dintre sot sau ca si cum „nepotrivirii de caractere� se intampla si astazi in al patrulea an de casatorie sau multiplu lui patru. Acest fapt interesant este dovedit stiintific, statistic si psihologic, pe intreg globul se intampla la fel. Astfel cifra patru este cunoscuta inca de foarte mult timp in urma ca fiind cifra intemeerii cuplurilor sau destramarii lor. Verificati chiar pe cunoastintele dumneavoastra, sau pe voi insiva daca ati divortat deja.) Cat de suparator si jignitor nu ar fi asta pentru omul contemporan, aceste forme de relatii aproape animalice si astazi stau la fundamentul sexualitatii noastre. Ceva foarte animalic, fiziologic si chimic inca fac parte din ingredientele iubirii noastre. In general parerea mea ca psiholog este ca omul din anumite puncte de vedere nu a evoluat aproape deloc.
Impulsul sexual Fiziologii explica iubirea si urmarile ei prin intermediul termenilor chimici. Este adevarat ca exista aproximativ 1000 de componente si substante, enzime neuronale si hormonale care intretin ,,simfonia simturilor” traita de cei indragostiti. Prima vioara in aceasta imensa orchestra este jucata de serotonina si de bine cunoscuta – endorfina. Un alt rol important este prescris si acelei substante care se gaseste din belsug in clasicul cadou – ciocolata. (fenilatilamina. Feniletilamina produce o usoara stare de visare si este produsa de catre creier in momentul care doi oameni sunt indragostiti, aceeasi substanta se regaseste si in ciocolata). Acest lucru se refera mai mult la femei: la fetele tinere fenilatilamina este eliminata usor. la femeile mature aceasta substanta daca este in deficit da nastere de cele mai multe ori unei senzatii si stari de discomfort si poate chiar duce spre diverse disfunctii psihosomatice sau acutizarea acestora. In doze crescute toate substantele la un loc dau nastere une stari de blajinitate, diminueaza durerea fizica si se rasfrang in mod benefic asupra tuturor reactiilor fiziologice ale organismului. Cu parere de rau actiunea acestor « droguri, sau hormoni ai fericirii» produse de fabricile corpului nostru nu este de foarte lunga durata; timpul injumatatirii efectelor endorfinei asupra creerului nostru este de 5 minute, dupa care creerul are nevoie de o noua doza. Mai mult de atat; la femei tot acest coctail al iubirii compus din tot felul de inzime si substante este amestecat mai mult timp si in proportii diferite decat la barbati. Unele calcule efectuate in aceasta directie si corelate cu alte date din diferite domenii de cercetare a omului arata ca fabrica interioara – producatoare al elexirului iubirii lucreaza aproximativ intre 2 si 4 ani timp in care rpoductivitatea scade treptat.
Faza critica este considerata a fi atunci cand se trece de la fabricarea fenilatelinei, care dezvolta o stare de admiratie romantica si de incantare, spre starea de fericire liniara si a securitatii familiare sau mai corect spus spre starea de confort si protectie familiara – care este dezvoltata de o productie si de o alimentare stabila a creerului cu endorfina. De cele mai multe ori falimentarea acestor fabrici al iubirii se produce spre sfarsitul celui de al 4-lea an de iubire. Daca dupa aceasta perioada apare o noua partenera sau partener, la foarte multi oameni aceste fabrici de productie a hormonilor fericirii se reactiveaza, nu si dupa anumite varste varste diferite de la individ la individ.
Privirea Daca ochii barbatilor cel mai des sunt orientati catre, sa zicem asa, partea mijlocie si cea de jos al siluetei feminine, femeile se orienteaza cel mai mult spre trasaturile fetei barbatilor, adica spre creer. Paradox, pe barbat il intereseaza fundul si sanii femeei pe cand pe femee o intereseaza creerul barbatului. Cine e mai destept? In situatiile in care o femeie se intalneste cu un nou barbat, pe care il vede pentru prima data, are nevoie doar de 8-9 secunde pentru a reusi sa-si formeze o prima impresie instinctiva (si de cele mai multe ori este si singura corecta) sau sinteza despre calitatea si potentialul barbatului cu care are de a face. Se hotarasc insa femeile mult mai greu. Cate odata au nevoie si de 1,5 ani si tot inca nu stiu daca merita sa se casatoreasca cu el sau nu. Barbatilor le trebuie sa arunce doar o privire timp de 6-7 secunde ca sa stie exact daca acea partenera este pentru el sau nu si in acelasi timp se si hotaraste asupra ei. Barbatului ii trebuie mai mult timp sa-si caute o partenera de viata, dar cand a intalnit-o in 6 -7 secunde stie precis ca se poate casatori cu ea. Mai departe depinde de cat de barbat este si de interrelatia dintre el si ea.
Masculii insa, sunt mult mai usor de a fi dusi in eroare. La unele specii de maimute un stimulent sexual foarte puternic pentru masculi il reprezinta partea dorsala de o culoare rosie aprinsa a femelei. Pentru barbati in principiu, un asemenea stimulent il reprezinta buzele femeilor rujate in culoare rosie aprinsa. Pielea bine intretinuta din punct de vedere cosmetic, forma sanilor si o talie ingusta a domnitelor. In acelasi timp trebuie de spus ca pentru dezvoltarea simtului iubirii femelele au nevoie de cele mai multe ori de contact fizic, pe cand pentru masculi este nevoie de ceva mai mult, ceea ce reprezinta un stimul suplimentar vizual emotional – erotic. Unii psihologi si mai ales etnopsihologii vorbesc despre faptul ca daca femelele ar reactiona la fel de rapid la stimulii vizuali ca si masculii, atunci ele ar fi actionat in alegerea partenerilor mult mai putin critic si pretentios, iar asta ar fi contribuit mult la negativizarea sau deformarea geneticii urmasilor. Pentru femei aceiasi functie este indeplinita nu numai de contactul fizic dar si de contextul relatiilor. In urma efectelor acestora femeia isi intareste sau isi demoleaza ceea ce a dobandit ca informatie prin impresiile vizuale. Pentru ele aceasta forma reprezinta inca o treapta suplimentara pentru a se proteja de greseli. Instinctiv femeile doresc sa reproduca urmasi sanatosi si adaptati pentru necesitatile viitorului, astfel sunt mult mai atente la selectarea partenerilor de viata.
Mirosul. Mirosul reprezinta o cauza importanta in atingerea unei indragostiri fulgeratoare. Este cunoscut faptul ca masculii unor specii de insecte zboara catre femelele lor la zeci de kilometri dupa miros. Oamenii au o olfactie mult mai redusa, dar trebuie de stiut ca si organismul uman produce o anumita substanta mirositoare, desi trece pe sub pragul perceptiv – feromonii. Daca acesti feromoni excita partenerul atunci acesta imediat se indragosteste. Din pacate actiunea feromonilor este mult redusa din causa parfumurilor si a imbracamintii. Functioneaza acest mecanism astfel: Toti oamenii pe langa obisnuitul organ olfactiv mai au si altele mult mai mici, niste formatiuni de demensiunea unui cap de chibrit ce sunt plasate in spatiul anterior a cavitatii nazale. De la aceste formatiuni, pleaca nervii catre hipotalamus, iar acesta raspunde de producerea hormonilor de reproducere si a celor de maturitate sexuala ce stimuleaza starea de admiratie, bucurie si satisfactie, multumire. ,,Buchetul,, feromonilor este strict individualizat. Datorita feromonilor, subconstientul nostru hotaraste daca merita sau nu sa intretii relatia amoroasa. Daca analizatorul nostru va descoperi in particulele feromonice a partenerului analogia propriului sistem imunitar, atunci in loc de pasiune si atractie apare respingerea. Daca insa sub influenta feromonilor partenerului se produce eliminarea hormonului amfetaminic (amfetamina), atunci din punct de vedere biochimic se produce o adevarata ametire, imbatare, ca si in urma unui drog trezind o adevarata pasiune, atractie. Oamenii incep oarecum sa se comporte ca si cum ar fi drogati cu un drog necunoscut, dar de aceasta data natural si nu sintetic, produs chiar de propriul lor corp. Desi folosim termenul de drog trebuie sa va spun ca drogurile produse de propriul nostrum corp sunt licite si nu ilicite, consumul, fabricarea si raspandirea carora se pedepseste prin lege. Aceasta stare are foarte multe lucruri in comun cu starile drogatilor si toate problemele care decurg de aici.
Chiar si starea de sevraj este cumva prezenta si in stare de amorizare amoroasa. Anume feromonii sunt responsabili de amorizarea foarte rapida a oamenilor, atunci cand apare primavara. Dupa o perioada destul de lunga de timp, oamenii isi lasa hainele groase si apar pe strazi in haine mult mai lejere, iar feromoniii sunt eliminati de intreaga suprafata a pielii. Feromonii ne mai fiind mult opriti in zborul lor de catre haine isi ating mult mai usor tintele lor – hipotalamusul barbatilor sau femeilor. Oamenii, primavara incep sa miroase a ei insasi, si cele mai active zone ce elimina feromoni sunt reprezentate de varful nasului si de subtiori. Astazi sunt cunoscuti si alti feromoni sexuali – afrodisiaci cum ar fi androstenolul (androsteronul este eliberat de subsuori si de zona genitala. Un motiv pentru care barbatii cu sexualitate agresiva au tendinta de a sta cu mainile la ceafa, cu picioarele departate si cu tot trupul intors spre femeia de care le place. Poate ca nu prea stii exact de ce o faci, dar ai vazut-o in filme si, pe de alta parte, pare sa functioneze. Bag mana in foc pentru asta! Este o pozitie extraordinar de eficienta, deoarecem le permite feromonilor eliberati de Centrul Mirosului – organele genitale si subsuorile – sa se lanseze si sa-si exercite magia. La femei exista un feromon echivalent, existent mai ales in secretiile vaginale, numit copulina.) si testosteronul. Primul este eliminat de catre om in perioada adolescentina, mai corect in perioada de la 15 –20 de ani. Dupa aceasta varsta androstenolul practic inceteaza sa se mai produca. In timpul maturizarii sexuale viitorii barbati produc androstenol de 2-3 ori mai mult decat fetele. Pe langa acest lucru nivelul aceluiasi hormon la fete scade si mai mult, aproape dramatic in situatiile de dezechilibrare hormonala (de exemplu in perioada folosirii pastilelor anticonceptionale) si in zilele ciclului menstrual. Acest hormon nu face altceva decat sa atraga atentia fara a excita tendintele sexuale sau pasiunea, aprinderea.
Celalalt hormon si anume testosteronul – feromon al agresivitatii, aspect considerat strict masculin – atrage femeile si respinge barbatii. Aici nu exista nimic iesit din comun sau ceva fantastic: pentru femei in sfera subconstientului agresivitatea masculina (in sens psihologic) este asociata cu puterea, adica cu apararea si protectia dar si cu sprijinul. Barbatii mult mai rapid si mai des reactioneaza la influentele feromonilor decat femeile. Asta se intampla numai din cauza ca femeile sunt mult mai atente si din acest motiv le este mult mai usor sa inhibe actiunea exercitata de feromoni si prin urmare si a starilor aparute drept consecinta. Insa cate odata unii oameni treptat se obisnuesc cu puterele feromonilor unuia asupra celuilalt si iata in aceste momente de cele mai multe ori incepe sa porneasca un proces invers iubirii si anume – deziubirea, daca ii putem spune astfel. Deodorantele sintetice si dusurile prea dese, inclusiv cele de la nivelul organelor genitale, nu ne fac sa ne amplificam atractia erotica si sa fim mai “sexy”. Din pacate, o alta consecinta a acestui fapt este chiar diminuarea receptivitatii noastre sexuale.
Fructul evolutiei Predistinarea evolutiva si problemele biologice – toate aceste cuvinte sunt desigur bune. Dar constiinta cosmica nu rezolva problemele concrete a oamenilor concreti. Portretul barbatului si femeei contemporane nu se poate reduce la niste imagini preistorice. Cum arata relatiile noastre astazi? Relatiile contemporane intre sexe, astazi arata aproximativ la fel ca si la rasaritul civilizatiei. Doar ca in aceste relatii au aparut o serie intreaga de nuante. Barbatii au devenit mult mai romantici decat femeile. Se indragostesc acestea mult mai repede si mai des in acelasi timp ce dragostea femeilor este tot mai greu de a o declansa si daca se declanseaza decurge mult mai lent, deaceia femeile astazi au nevoie de mult mai mult timp pentru a fi curtate si au mare nevoie de relatie indelungata plina de afectivitate, tandrete. In schimb astazi femeile mult mai usor ca in trecut pot intra intr-o partida de sex cu un barbat de ocazie. Mai mult de atat, femeile de astazi sunt mult mai inclinate de a se desparti de partener si fac acest lucru fara mari probleme. Daca i-a ajuns cutitul la os, atunci femeia se va manifesta mult mai vizibil, mai euforic, mai isteric, mai teatral – in fata tuturor, lucru pe care nu il facea inainte si pe care nu este inclinat sa-l faca barbatul astazi. In schim femeiei de astazi ii este foarte greu sa ascunda iubirea sa fata de cei din jur. In casatorie este exact invers: cu mare grija incearca sa mai pastreze ramasitele romantismului – crucea pe care o poarta femeia.
Inceputul relatiilor De obicei in fazele incepiente barbatul este acela care manifesta mai mult interes sau cointeresare; el alege obiectul si incepe vanatoarea. Femeia in aceasta perioada este mult mai retinuta si sta in asteptare, ea asculta de sentimentele sale interioare. Tocmai datorita faptului ca femeia este retinuta, barbatul poate sa-si puna in valoare si sa-si permita o demonstratie de emotii puternice. Din asta ambele parti trag o concluzie falsa. Femeia gandeste ca barbatul este foarte interesat de gandurile ei si de sentimente si deaceia este forte vorbaret. Pe cand barbatul gandeste ca aleasa lui poate intr-o maniera placuta sa tina distanta si raceala. Mai tarziu daca se casatoresc observa ca ambele parti au renuntat la ,,spotul de reclama obisnuit� – modul obisnuit de a actiona; femeia devine mult mai inimoasa, mai mamoasa, iar barbatul isi preda la arhiva interesul sau fata de sentimente si trece la lucruri concrete sau de zi cu zi. Femeile de foarte multe ori sunt mult mai tandre si sexi cu barbatii fata de care ele simt ca ar avea un contact emotional. La barbat este tocmai invers, atunci cand barbatul incepe sa simta apropierea fata de o femeie, aceasta stare poate naste in el un sentiment de neliniste si alerta‌ El incepe a se simti prins intr-o capcana, in lesa, sub control‌ El incepe sa se teama ca va pierde independenta si particularitatile vietii sale individuale in gradina aceste relatii. Sentimentele au devenit prea ferbinti, pentru ca el sa mai poata pastra autocontrolul emotional, chiar daca el poate simti asta doar la nivel de subconstient. Barbatii in general se cam tem sa descopere ca au nevoie de a fi sustinuti, ingrijiti de o femeie, in comparatie cu femeile care mult mai des se hotarasa sa ceara ajutor de la un barbat. Barbatii incearca un sentiment enorm de frica in fata puterii, pe care ei cred ca femeile o au asupra lor si aceasta frica este echivalenta cu necesitatea lor foarte adanc ascunsa de a fi mangaiati, alintati.
Cel mai des acest joc se termina cu aceea ca barbatii intra in pozitia si rolul unui ,,adevarat barbat” care trebuie sa fie misogin, rece si sa urasca, sa barfeasca, chiar sa indeparteze femeile de pe langa el ca fiind un element al tuturor relelor. Toate acestea le face de fapt pentru a se mentine la distanta emotionala fata de ele, pentru a nu isi permite de a se indragosti – toate la un loc, reprezinta o buna metoda de aparare impotriva propriilor sentimente. Femeile in general sunt mut mai mult inclinate spre forme monogame de relatii. Cu alte cuvinte ele cauta un partener pentru relatii apropiate si de lunga durata (sau mai corect spus inca mai cred si mai spera sa-l gaseasca candva). Si barbatii aleg (miroase, trag cu nasul, cu ochiul) dar facand asta ei nu se prea gandesc mult asupra perspectivelor. Pentru ei este mult mai dorita o femeie care nu pretinde o relatie de lunga durata. Dependenta emotionala pe barbati ii inrobeste foarte mult si ei vor sa scape de aceasta dependenta. In aceasta directie cei mai multi barbati si-ar pune semnatura sun cuvintele: Femeia care ma iubeste pe mine – este femeia cu care eu fac sex si femeia pe care o iubesc eu – sunt trei persoane diferite. Atunci cand eu comunic interactionezi cu mai multe femei, simpatiile lor si iubirea pentru mine se cumuleaza si asa apare sentimentul satisfactiei. Asta este ideea preferata a barbatilor. Cat imi poate da una vreau sa primesc de la trei, pe bucatele, nu totul deodata, fara multe sentimente, plansete, oftaturi, responsabilitati. Tendinta mai puternic dezvoltata la femei spre relatii monogame, se explica probabil prin faptul ca ele nasc copii. Din acest motiv se vad nevoite chiar si in sfera subconstientului lor sa atraga mai multa atentie viitorului sot si tata al copiilor ei, deoarece va trebui sa conteze pe sprijinul si ajutorul lui, dar si protectia fizica, emotionala, sociala si materiala pe care acesta va trebui sa o satisfaca. Pe de alta parte legatura femeiei cu casa si familia ii ofera barbatului increderea ca urmasii – sunt familia lui si nu unii straini sau o familie straina.
Atitudinea fata de infidelitate Barbatii si femeile privesc aceasta dimensiune a infedilitatii in moduri cu totul si cu totul diferite. O certecare stiintifica in domeniul psihologiei vine sa ne intareasca aceasta afirmatie. Psihologii din Rusia au intervievat mii de oameni din mai multe tari. Intrebarea adresata era urmatoarea: ,,ce ati prefeta – ca partenerul sau partenera ta sa faca sex cu altcineva dar sa se gandeasca la tine in acele clipe sau dimpotriva sa faca sex cu dumneavostra dar in acele clipe sa se gandeasca la alta persoana?” Majoritatea barbatilor au ales cea de-a doua varianta, (adica sa faca sex doar cu mine si nu mai are importanta la cine se mai gandeste ea in acele momente, poate sa-si imagineze ce doreste. Important este ca face sex doar cu mine) iar femeile cat de ciudat nu ar pare au preferat varianta 1: adica lasa sa faca sex cu alta dar sa se gandeasca numai la mine! Din cauza ca femeile tin mult mai tare ca la o adevarata valoare la calitatea relatiei emotionale, ele mult mai usor se impaca cu ideia, se smiresc cu faptul infedilitatii. Dar nu ar accepta acest lucru deloc, daca ar sti ca barbatul ei nutreste foarte sentimente mari si frumoase, fata de ceilalta femeie. Asta ar fi in viziunea femeilor – adevarata infedilitate poate chiar o tradare. La barbat totul este exact invers. Pe el mult mai tare il supara si il raneste in strafundurile fiintei sale infedilitatea sexuala a sotiiei si de aici nu il prea doare daca nevasta lui este afectiv legata de un alt barbat. Sa fie, dar sa faca sex numai cu mine – gandesc ei – si ce daca, doar tot eu fac sex cu ea si nu ala! Lovindu-se de infedilitatea barbatului femeia este mult inclinata sa se autoinvinovateasca, si face acest lucru ghidata fiind tocmai de subconstientul ei: Atunci cand eu am aflat ca el face sex cu una oarecare la el in birou, pentru mine asta a insemnat ca eu nu sunt in stare sa-l satisfac asa cum el isi doreste si ca poate acea femeie probabil are ceva ce nu am eu. Eu eram total distrusa in timp ce el absolut calm imi spunea: ,,Pentru mine asta nu a insemnat absolut nimic – doar sex si atat”
Atunci cand barbatii sunt intrebati de motivele infedilitatii lor ei arata foarte natural spre sex si la propriu si la figurat. Femeile insa inseala barbatii lor de cele mai multe ori tocmai pentru placerea de asi satisface cerintele sale emotionale. Cine intelege, sa inteleaga! Femeia nu are nevoie atat de sex cu alt barbat, ci de acele cuvinte si complimente care vor intra in urechea ei din gura acelui barbat. Apropo, toate aceste cuvinte vor avea un impact mult mai mare asupra femeei daca vor fi soptite la urechea stanga. Femeile iubesc cu urechile – spun barbatii si au dreptate doar ca uita acest lucru prea devreme. Impulsurile greu de stapanit al femeilor mature, in conformitate cu sondajul de mai sus sunt datorate si vorbesc despre aceia ca relatiile ei cu sotul nu sunt in regula. Ea are un amant deoarece nu este fericita cu sotul ei, nu in plan sexal obligatoriu ci anume in planul sentimental – afectiv. Sau fac asta dim motivul razbunarii pentru o escapada, infedilitate anterioara a sotului sau ca este in general manata de ideia ca a venit timpul sa-si refaca complet viata. Femeile se raporteaza fata de iubire mult mai practic si mai complex. Asa sunt femeile construite, nu avem ce face cu asta. Ele cu mare usurinta isi pot indrepta sentimentele sale asupra mai multor lucruri, pe cand barbatii se concentreaza mai mult si mai bine asupra unuia singur. In inima femeilor este suficient de mult loc pentru toti careia ei ii sunt dragi, deaceia racindu-se fata de partener ele foarte usor pot trece imediat asupra altui barbat. Astfel dupa un divort femeile sunt cele care mult mai usor isi refac viata familiara si uita aproape total de cele mai multe ori relatia cu fostul sot. Barbatii dupa divort inca mult timp nu isi pot gasi locul si deaceia mai incearca sa o santajeze sa o spioneze ‌ pe fosta sotie, interesandu-se tot timpul daca nu cumva a nimerit pe manele altui barbat. Complexul de inferioritate vine si spune barbatului ca noul sot al fostei lui sotii ar putea afla totul despre el si despre neajunsurile lui si asta il inebuneste. Pe femei dupa divort in foarte scurt timp, nu le mai intereseaza care, cate si cine sunt noile cuceriri ale fostilor soti. Barbatii privesc iubirea cu totul altfel.
Ei accepta in totalitate o intriga amoroasa chiar si in cele mai fericite cupluri. Ei spun ca au facut acest lucru datorata unui impuls greu de stapanit si pentru ca a fost ispitit de acceptul altei femei, sau pentru ca el a dorit sa se simta liber si proprietar, sau stapan peste viata proprie. ,,Acea intamplare in general nu are nici o legatura cu casnicia mea” , – o astfel de afirmatie este caracteristica numai unui barbat. Nu putem sa nu recunoastem ca barbatii in actiunile lor impulsive sunt mult mai putin atenti, clarvazatori si nu pot vedea prea bine perspectivile de viitor in comparatie cu sotiile lor. Femeile indignate de cele mai multe ori nu pot intelege motivul comportamentelor propriilor soti. Partenerile pe care acestea le aleg pentru a practica ,,sarituri intr-o parte, sau calcatul pe alaturi” sunt atat de prost alese, momentul pentru astfel de sport este si el total necuvenit, dauna este atat de mare la fel si pericolul, castigul este ata de mic – nu pot sa inteleg ce tea facut sa faci asta, ce era in capul tau, ce are ea si nu am eu? Explicatia trebuie cautata nu numai in natura masculina. Trebuie sa intelegem carei dintre necesitati a servit acel sau altul contact sexual, pentru ca este bine cunoscut in psihologie faptul ca la baza oricarui comportament uman se ascunde o motivatie, iar aceasta din urma este declansata de un interes. Cu alte cuvinte raspunsul se afla si in descoperirea problemei, ce necesitate a vrut el sa-si satisfaca cautand relatii extraconjugale. Probabil ca la rasaritul civilizatiei umane sexul si barbatul era folosit numai pentru reproducera neamului. Astazi insa oamenii se pot trezi in patul cuiva fiind ghidati de cele mai diverse motive, care pot fi – satisfactia, placerea, curiozitatea, deprinderea, autoafirmarea, demonstrarea puterilor si capacitatilor proprii, cedarea, ispita, sau chiar si comertul. Din aceste motive un barbat sau o femeie se pot trensforma foarte rapid intr-un instrument doar al indeplinirii si satisfacerii partidei necesare. Infidelitatea cel mai mult se intampla si este caracteristica in acele cupluri in care un partener este mai mult interesat de pastrarea relatiilor conjugale decat celalalt.
Oamenii nicidecum nu pot intelege si crede ca sunt destoinici sa fie iubiti asa cum sunt ei. In loc de asta oamenii incearca sa-si ,,castige” iubirea prin grija lor si rabdarea, prin partide de sex cutremuratoare, prin mancaruri gustoase… In astfel de conditii sexul usor poate fi folosit ca o mita, ca un instrument de inlaturare a rivalelor de ambele sexe, sau mai poate fi folosit ca o metoda foarte perversa de a atrage un anumit partener. Actul sexual devine un instrument si o metoda, un rol de jucat cu scopul de a face impresii asupra partenerului ales, dar nu obligatoriu si pentru a-ti exprima sentimentele fata de el. Sexul devine chiar o moneta de schimb, un mijloc de plata, iar in viitor acest lucru se va amplifica pana la nivele incredibile.
Problemele sexuale In plan ideal, sexul trebuie sa serveasca relatiei. In realitate sexul deseori depinde de relatie si anume acest aspect da nastere la o multime de probleme. Disfunctiile sexuale pot fi impartite grosier, in doau mari categorii: scaderea sau inexistenta atractiei sexuale fata de partenera si incapacitatea de a atinge orgasmul sau a erectiei. Anorgasmia reala sau impotenta se intalneste nu atat de des pe cat s-ar putea crede si reprezinta un prerogativ al medicinei. Iata insa ca, slabirea interesului sexual fata de partenerul permanent – reprezinta una din cele mai intalnite si raspandite plangeri. La barbati acest lucru deseori se intampla din cauza ca ei amesteca sau incurca notiunea de iubire cu simpla tensiune sexuala si placerea. Atunci cand tensiunea este eliminata si necesitatea sexuala satisfacuta imediat dupa, apare senzatia de dezamagire. Anume din acest motiv sexul inainte de casatorie – reprezinta mai degraba un bine pentru femeie, deoarece permite sa verifice taria si calitatea sentimentelor barbatului. Cred ca ati inteles si cum se face acest lucru.
Neplacerile pot apare la oricare dintre etapele iubirii, atat la barbati cat si la femei. Uneori ele pot apare din cauza timpului prea scurt pentru curtare: femeia nu este gata. La barbati se poate intampla sa nu poata, deoarece inca este speriat: el prea cu multa putere impinge femeia in pat desi el insusi inca nu este copt. In etapele mai tarzii si chiar deja in cadrul familiei, problemele pot apare din cauza rutinei relatiilor sexuale si iritatea acumulata unul fata de altul. De foarte multe ori casatoritii accepta mult mai usor sa vorbeasca despre faptul ca problemele lor se ascund in sex decat sa recunoasca ca relatia lor psiho-afectiva, este intro mare criza si reprezinta o problema foarte serioasa. Exista in Rusia o fraza foarte vehiculata care spune ca: ,,Barbatii platesc pentru sex cu casatoria, iar femeile platesc pentru casatorie cu sexul�. Foarte multe femei fac o greseala imensa: ele se raporteaza la casnicie ca la un scop final. La bun inceput, la nunta sau la cununiea religioasa lor li se pare ca este pentru tot restul vietii si ca vor trai cu el pana la adanci batranete fericiti si de nedespartit. In realitate casnicia este un proces forte complicat si dinamic, in care femeia are rolul primei viori. Anume ea este ,,stapanitoarea� si ,,coordonatoarea� relatiilor familiare (nu trebuie sa incurcati termenul de coordonatoare cu termenul de manipulare). Mai mult de atat, de femeie intr-o familie depinde intreaga viata a barbatului, deoarece acesta la un nivel psihologic foarte profund detine un sistem emotional al unui copil capricios, iar legatura lui si dependenta de mama poate avea consecinte si manifestari negative. Lipsa contactelor sexuale, pentru sfera afectiva a barbatului poate insemna ca a disparut caldura mamei si a relatiilor cu ea, iar starea respectiva ii da nastere sentimentului de abandon si de instrainare. Tine-ti minte: La nivel instinctiv barbatul este total dependent de femee. Cine dintre femei intelege asta nu o va duce rau. Cine nu, nici Dumnezeu nu cere.
Energia se scurge dintr-o relatie si din cauza ca barbatul este inclinat sa se indragosteasca si de alte lucruri, cum ar fi munca, banii, masina proprie, hobi-ul … Participarea sotiei la toate aceste ocupatii si placeri de-ale lui ii ofera acestuia senzatia unei mai bune apropieri, sentimentul ca este inteles si acest sentiment ii mentin viu interesul lui sexual fata de partenera. Atat barbatii cat si mai ales femeile fac inca o mare greseala. Refuzul indelungat de a face sex este aproape intotdeauna legat de o furie, razbunare, pedeapsa. Deseori pierderea interesului sexual fata de partener se ascunde dupa o furie. O discutie purtata intre soti despre problemele care nu convin sau inerveaza una dintre parti poate rapid sa readuca interesul fata de partener. Este foarte clar si faptul ca orice abatere a atentiei in timpul actului sexual contribuie la urmari negative. Chiar si fanteziile sexuale exprimate verbal in timpul actului sexual, sau rostirea diferitelor fraze picante si cuvinte ,,urate”, vorbesc de cele mai multe ori despre incapacitatea de a atinge o contopire completa cu partenerul. Orice alt factor ce epuizeaza energiile organismului, scade atractia sexuala – acestea pot fi diferite boli, oboseala, tensiunea nevrotica, insomnia… Sotii si sotiile cu stagiu in general tot timpul incearca sa dea vina pe una din cauzele de mai sus. Exista X locuri in lista prioritatilor la ambii parteneri. Sexul a devenit o activitate cu care oamenii se ocupa din cand in cand si numai atunci cand toate restul sunt deja facute – sa terminat munca, sportul, s-a stins telivizorul, spalatul rufelor, gatitul, jocul cu copii, cumparaturile… Oamenii au o viata intima, personala si privata din ce in ce mai scazuta. Tot timpul sunt pe la birouri, servicii, iar acasa vin sa manance, sa se schimbe si sa doarma. Din acest motiv sexul la locul de munca infloreste in foarte multe tari. Asta si mai mult va reduce puterea si trainicia familiilor. Foarte multi dintre parteneri opun rezistenta sexului si inconstient reprima sentimentele si placerile sexuale, deoarece se sfiiesc de anumite parti ale corpului lor si se tem sa nu arate caraghios.
Acest factor ascuns reprezinta cauza dorintelor de a face sex numai cu lumina stinsa sau in locuri intunecoase, sub plapuma in acelasi timp ce partenerului ii place sa faca dargoste cu lumina aprinsa si corpul total dezgolit. Cat de ciudat nu pare, foarte multe femei se tem si sunt speriate de fanteziile lor erotice, considerandu-le nu tocmai sanatoase, destepte si temandu-se sa nu-si sperie partenerul. Dar totusi acest lucru este bine sa-l discutati cu el. Este posibil ca si el sa fi simtit in partenera un potential sexual mai mare si poate chiar asta la si facut sa se simta atras de ea, poate chiar va fi foarte fericit si mandru de partenera sa care poate sa aiba fantezii sexuale dintre cele mai ciudate si nastrusnice si pentru ca tinde impreuna cu el sa le realizeze. Cateodata unele femei traiesc intr-un adevarat iad din cauza fricii enorme si necontrolate in fata actului sexual (Pornofobia). Spre deosebire de complexele masculine si fobiile legate de sex, cele feminine sunt destul de usor de a fi formulate in diferitele perioade de varsta si cel mai important este ca sunt usor de inlaturat. Dar este posibil acest lucru numai cu ajutorul unui psiholog, psihoterapeut. Restul binevoitorilor pot si mai mult incurca treburile si nimic bun din aceasta nu va rezulta. -
Cum sa prelungesti sentimentul De cele mai multe ori este o adevarata nebunie ca problemele sexuale sa fie tratate cu preparate fiziologice, farmacologice. Cat de banal nu ar suna asta dar este un adevar- desele discutii pe tema problemelor sexuale – reprezinta una din metodele si caile de depasire a acestora. Daca discutiile sunt purtate evident cu un psiholog atunci depasirea lor este mult mai eficienta si mai rapida. Atitudinile si comportamentele atat a barbatilor cat si a femeilor trebuie permanent adaptate. Acest lucru se poate compara cu metoda verificarii corectitudinii inaintarii pe un teren necunoscut folosindu-ne de indicatiile busolei. Astfel daca tu stii ce anume te excita, trebuie sa-i spui asta si partenerului tau. Daca inca nu stii ce te excita, ce anume iti invie dorinta, va trebui sa depui putin efort pentru a afla. Oare nu ati incetat deja sa va ispititi, sa va provocati unul pe altul prin faptul ca ati stabilit o relatie temeinica, chiar si in a face dragoste? Asa se intamla cu cei mai multi oameni. Un mic cadou pe neasteptate, poate face adevarate minuni si poate vorbi de la sine, de exemplu poate spune: ,,eu ma-am gandit la tine�, un zambet provocator, o privire, acea anume privire, un sarut din treacat fie si pe obraz sau frunte, sau o usoara lovitura peste fundulet atunci cand va ciocniti unul de altul prin casa‌ toate aceste pot foarte mult trezi pasiunea si sentimentele romantice. Este important ca din cand in cand sa va priviti unul pe celalalt cu o privire proaspata, in loc sa va vedeti unul pe altul ca ceva meritat. (Pentru asta este suficient sa schimbati nu pentru mult timp mediul, sa schimbati locul mobilei din casa, sa aduceti ceva noutate) Noutatea creaza un interes aparte si trezeste mult apetitul sexual si interesul fata de partener. Folositi o pana in loc de degetele mainii, mangaindu-va unul pe altul, faceti-va unul altuia un masaj erotic atingandu-va de tot corpul cu mangaeri usoare. Fotografiati-va fiecare in pozitii cat mai sexi si dezbracati si schimbativa cu pozele. Posibilitatile sunt nelimitate.
Un numar urias de femei care au treit sentimente foarte frumoase, pline de romantism inaintea actului sexual cu partenerii lor au observat ca dupa ce relatia lor a devenit ceva mai solida, toate acele trairi, jocuri, atitudini au disparut. Fiind indignate de sexul fara preludiu, fara joc, ele treptat devin insensibile la chemarile sexuale ale partenerilor, sau si mai rau, in general nu le mai raspund acestora. Femeia trebuie sa-si convinga partenerul, ca romantismul nu este o idee fara cap, nu este un moft tampit, ca este ceva absolut necesar prin care tu poti trai deplin, ca face parte din lumea ta interioara si ca ai nevoie de asta, pentru a te simti frumoasa si sexi, la fel cum el se simte mai barbat daca isi umfla muschii. Schimbarile care trebuie introduse in patul conjugal trebuie discutate, iar hotatarile trebuie luate de comun acord. Iata cateva cuvinte luate dintr-un interviu cu un barbat: ,, Eu ma culc cu sotia mea deja de 10 ani. Deoarece asta a fost alegerea mea, stiu exact cu cine si de ce maam casatorit. Daca as vedea sotia mea iesind dintr-un magazin, din alea de tip sex-shop, ma-ar intrista foarte mult. Eu voi intelege astfel ca sunt un prost notoriu si ca ceva in mod sigur nu am inteles la ea cand am ales-o, sau nu am observat. Altfel de ce ar avea ea nevoie sa schimbe relatia noastra in alta mult mai inferioara, de ce ar avea nevoie de tot felul de porcarii din acele magazine? Eu voi incepe sa ma acuz si din toata povestea asta in mod sigur nimic bun nu va rezulta”. Este foarte importand sa poti fi sexi, dar fara a te folosi de sex ca de o arma sau instrument. Sexapilul – este o forma de joaca. Sexualitatea – este o forma de comunicare nu numai la nivel fizic dar si la nivel psihologic. Nu trebuie sa faceti prezentari sau circ, nu trebuie sa faceti ceva super deosebit, nu trebuie sa va obositi, sa va dati toata silinta. Pur si simplu permiteti-va sa va scufundati in sentimentele proprii si sa fiti naturali si firesti. Foarte important este sa ai incredere in impulsurile proprii, dar nicidecum sa ignorati aceleasi impulsuri ale partenerului. Unii psihologi spun ca sexualitatea – nu este odihna si nici petrecerea timpului liber. Sexualitatea – este sensul vietii.
Energia sexuala este utilizata nu numai pentru continuitatea speciei umane, este in acelasi timp un foarte important motor al progresului aproape in toate domeniile de activitate si viata al omului. Conducand corect aceste energii ale sexualitatii pot fi atinse rezultate supraomenesti. Despre acest lucru stiu foarte bine scriitorii, pictorii, artistii, sportivii… si se refera acest fenomen in egala masura atat barbatilor cat si femeilor. Incercati sa folositi imensa energie a sexualitaii si va veti descoperi pe sine in cu totul alt mod si din cu totul alt unchi de vedere.
De ce avem nevoie de marsul Mindelson? Ce ofera casatoria barbatului si femeei? Aproape de sfarsitul secolului XX motivele care determina perechile sasi oficieze casatoria au devenit foarte putine la numar. Peste hotare chiar exista o astfel de practica prin care daca o pereche au concubinat doi ani si in urma relatiei acestora s-a nascut un copil, acestea devin sau sunt considerati in mod automat o familie. La noi inca des escortele nuntasilor mai sperie trecatorii cu claxoanele lor interminabile, atragand atentia asupra tinerilor (sau nu), casatoriti. Pentru ce anume ne casatorim, insuram sau ne maritam? Casatoria ii ofera femeie nenumarate avantaje. Ganditiva si singuri. Ce nu ai spune, dar dobandirea statutului de doamna casatorita, maritata (mariea ta) – este o treaba foarte importanta. Ileana s-a maritat – adica a capatat marie si acum e „maria ta”, a capatat un alt statut social. (Doamna procuroare – daca sotul e procuror). (In sala intra maria sa generalul Ionescu si maria sa doamna Ileana) Chiar si cele mai imancipate femei nu sunt eliberate de acest steriotip. Acum colegii de serviciu si colegele te privesc cu totul altfel, chiar si vecinii binevoitor dau din cap in semn de respect, iar colegele de clasa, de liceu sau facultate cu anumita invidie iti privesc albumul de la nunta si luna de miere. Intr-un cuvant multa autoapreciere si mandrie de sine.
Cuvintele ,,sot’’ ,, sotul meu’’ ,,barbatul meu’’ foarte placut iti mangaie urechea, veregheta si mai placut iti mangaie ochiul, iar ştampila din actul de casatorie mangaie si ea ceva si anume autoaprecierea, vanitatea, orgoliu si mandria de sine – Sotul meu! De acum inainte nu mai esti asa, cineva, oarecare… ,,Oameni buni’’ de acum nu mai indraznesc sa pronunte la adresa dumneavoastra: ,,Nimeni nu o ea?’’. Dumneavoastra sunteti deja o doamna solida si serioasa, reusita in absolut toate directiile. Ca pana la urma ce este o femee fara barbat? O femee faca barbat e ca si un barbat fara femee. De aici inainte te poti sprijini (chiar daca nu intodeauna foarte temeinic, dar oricum) pe Portofelul Lui. Acesta nu este factorul hotarator, dar este extrem de placut. Atunci cand doar va intalneati barbatul era darnic dar fragmentar, din cand in cand. Statutul de Sot aproape ca il obliga pe barbat sa-si manifeste din plin darnicia si sa-ti daruiasca cel mai scump pentru el lucru de pe pamant– salariul propriu. Pana la casatorie banii erau doar ai lui, acum acestea sunt ai vostri, adica a femeei de fapt. Mai tarziu daca nu imediat apare posibilitatea, oportunitatea de a avea un copil legitim, dintr-o casatorie legal oficiata. Pentru cele mai multe femei este principial ca tatal sa fie inscris in certificatul de nastere. Este adevarat ca astazi conceptul de ,,copil din flori’’ sau ,,dintr-o casatorie ilegala’’ a devenit un arhaism, totusi nu este deloc rau cand pe randul in care scrie ,,Tata’’ este scris negru pe alb ,,numele si prenumele’’ unui barbat , ,,Al meu’’. Pentru femeie este foarte important ca barbatul sa frecventeze adunarea parintilor, sa certe odrasla iubita pentru notele mai slabe si sa-l invete sa mearga pe bicicleta. Pe langa asta barbatul este extrem de important si necesar pentru formarea si cladirea unor steriotipe sexuale si comportamentale corecte pentru copil. In acesta perioada revolutionara al ,,noii senzualitati’’ sau ,,nouilor sentimente’’ totusi se mai doreste ca fiul sau fiica sa dobandeasca fericirea cu nora si sau nu cu ,,norul’’ sau cum i se mai zice – ,,nevestul’’?
Inca un avantag deloc de neglijat reprezinta posibilitatea de a scapa de sub tutela parinteasca, sau poate chiar de sub supravegherea atenta a lor. Altfel poti trai cu ei drept fiica ce esti o intreaga viata. ,,Acolo sa nu te duci, cu acela sa nu prietenesti, sa nu vorbesti, sa nu te intorci tarziu…’’ Anume acest aspect, farmecul vietii independente le impinge pe foarte multe domnisoare spre altar. Vorbele psihologului, un astfel de motiv pentru casatorie reprezinta un factor si o manifestare raspandita. Mai ales daca parintii reprezinta niste oameni cu un nivel slab de instruire, oameni de treaba de altfel si chiar cum se cade de multe ori. Ati vazut cate avantage le ofera femeilor o simpla ştampila pe o foaie de hartie, fie ea chiar si frumos colorata? Pur si simplu numai avantaje la fiecare pas, tare norocoase. Iar faptul ca pe langa toate acestea mai si spala sau gateste, calca rufe sau carpeste ciorapii, verifica daca fiul si-a facut lectiile… ce sa ne mai legam de ele – sunt doar functii strict feminine. Ea chiar si intr-un concubinaj isi gaseste de lucru prin casa. Nu putem spune ca anume casatoria ii agata femeei de gat obligatii noi. Referitor la grija fata de copii pe care o au ele chiar nu putem comenta aceast aspect, deoarece face parte din regulile jocului si sunt independente de forma casatoriei. E regula jocului ce vine de la insasi Mama Natura si casatoria aici nu are chiar nici o treaba. Ai copii – instinctul merge, se declanseaza automat. Daca copilul se naste la o mama care inca nu este casatorita oficial cu partenerul ei (ca pana la dobandirea acelei hartii nu il poti numi sot, iar uneori chiar si dupa dobandirea acelei stampile magice sotul inca nu e chiar sot. Barbarii se dezmeticesc mai greu in toata afacerea asta ) oare mama va adandona copilul, cautand o soarta mai buna? Adica: ,,noi nu suntem oficiati si din acest motiv eu nu sunt obligata sa-ti cresc si sa ingrigesc de copilul tau!’’ Copilul todeauna este al Mamei….Este adevarat ca se mai intampla si altfel, chiar sa-si abandoneze copilui pe cine stie unde, in locuri greu de imaginat, dar noi aici vorbim si ne raportam totusi de femei si nu vorbim despre…nu am cuvinte….
Barbatilor in etapa contemporana de evolutie catre nu stim exact ce, casatoriea se pare ca nu le mai este ceva necesar, nu mai au nevoie. In reprezentarile sexului puternic casatoria inseamna pierderea anumitor libertati si dobandirea noilor responsabilitati. Barbatii normali anume asa vad si analizeaza lucrurile. Mai mult ca atat, in morala publica sa ivit o fisura si astfel concubinajul a devenit norma. Pentru a avea permanent o femeie in pat nu este deloc necesar sa te duci tocmai la casa de casatorii. In afara de aceasta, pentru a avea cine sa-ti calce rufe, a gati si spala vasele, podelele si hainele nu e obligatoriu sa te casatoresti. Pentru toate acestea s-au inventat aparatura electrocasnica, menagere… Si daca totusi s-a dorit egalitatea intre sexe si femeile au inceput sa faca lucruri strict barbatesti si barbatii pe cele feminine, este numai pentru ca acestea din urma si-au dat seama ca nu e chiar asa de greu sa le faci si chiar a inceput sa le placa. Daca ar putea, ar si naste in locul femeilor. Dintre doua rele – a te casatori si a face lucrurile singur – barbatii normali aleg cel mai mic rau, adica a face lucrurile singur fara a te mai ruga de cineva. Cine stie poate in viitor odata cu noile descoperiri in cine stie ce domeniu care va facilita descarcarea sexuala, ar apare tehnologii care ar putea declansa orgasmul direct in creer, cine stie ce fel de sex virtual…femeile isi vor pierde utilitatea. De fapt deja astazi am vazut ca prin Japonia se produc niste papuse din silicon care sunt perfect asemanatoare cu o femee. A mai ramas sa puna ceva electronica prin interior, ca sa poata vorbi, cateva alte smecherii tehnologice si va asigur ca milioane de barbati din lumea intreaga le vor cumpara. Cu toate acestea, pana la urma, de ce totusi barbatii se casatoresc? Motivele pentru care barbatii merg in altar, de cele mai multe ori sunt neserioase din punctul de vedere al femeilor si chiar injositoare si umilitoare. De exemplu:El traieste cu parintii, unde tata si mama se raporteaza negativ fata de libertatea sexuala a lui.
Sa aduci de fiecare data aceiasi fata acasa sau una noua este cumva foarte incomod fata de parinti, dar din pacate nici ea nu are apartamentul, sau macar o garsoniera a ei. Si uite asa se vede nevoit sa se casatoreasca (se intalnesc cazuri chiar destul de comice, cand barbatul sa casatorit fiindca se cam saturase sa-si petreaca iubita de fiecare data tocmai in celalalt capat al orasului) Toti din cercul lui de prieteni deja s-au casatorit, dar El inca mai este holtei (adica in Hol Stai, In hol te ei.) Casatoria pentru barbati a devenit o forma de autoafirmare. Mai mult decat atat, sa ai o sotie tanara si frumoasa este foarte prestigios in anumite cercuri, la fel si o vila in Poiana Brasov , un mercedes ultimul tip si un caine de rasa pura. El este extrem de solicitat la serviciu si astfel casatoria devine pentru el – dobandirea unui fel de ,,spatele frontului’’ temeinic. Atunci cand munca te solicita mult sau poate chiar te inghite cu totul si fara urma (dispari fara urma, fara veste) timp pentru tot felul de discutii tampite prin telefon, oftatul indragostitilor pe o banca din parc, o plimbare in lumina lunii pline, aproape ca nu mai ai deloc. Si daca chiar mai ai ceva timp e prea banal sa-l cheltui cu dintre astea. Cel mai important este sa faci treaba, sa castigi bani, sa prosperi in cariera… Familia este totusi foarte buna deoarece acasa ai totusi cu cine schimba o vorba, bine fie doua – trei, dar nu mai mult. Si mancarea daca este gata preparata deja e si mai bine… da si asternutul incalzit… Exista totusi un motiv placut din toate perspectivele, unghiurile de vedere si ce mai vreti pe acolo. Destul de des, totusi, inca barbatii se mai insoara din dragoste. Asta e altceva decat te-ai casatori! Ei se tem sa va piarda pe voi- fetelor si asta este absolut fantastic! Ei vor sa aveti copii impreuna – asta nu poate sa nu va bucure cu adevarat! Iubitul vostru s-a hotarat sa comita cel mai importanta FAPTA din viata Lui. Raspundeti-ii lui cu reprocitate. Si nu obligati pe iubitul vostru imediat dupa marsul Mindelson sa scoata din casa galeata cu gunoi tot restul vietii – aceasta va reprezenta simbolul inrobirii si subjugarii barbatului. In numele lui Dumnezeu, fetelor, intelegeti, ca o ştampila rotunda este extrem de suficienta.
Cine se indragosteste primul? Raspunsul la aceasta intrebare este bine cunoscut de catre unii psihologi. Barbatul este acela care primul incepe sa-si piarda mintele dupa o femie, mai ales daca aceasta este femeia visurilor lui, adica daca femeea se incadreaza in stereotipul lui despre femei. Desi barbatul este acela care compune tot felul de variante si capcane, priveste femeia de sus in jos si aparent este rece si calculat, totusi el este cel care se indragosteste primul. Acest lucru este confirmat de dovezi destul de relevante. Intr-un studiu stiintific de psihologie au fost intervievati 5000 de barbati si femei, sa ajuns la concluzia ca foarte puternic se simteau indragostiti dupa a patra intalnire, 35% din barbati si numai 15% femei. Mai mult decat atat, chiar si dupa a 20-a intalnire unele femei inca nu se simteau indragostite, desi au hotarat sa se casatoreasca cu barbatii lor. Femeile uneori nici dupa 10 ani nu sunt hotarate daca au facut bine casatarindu-se cu barbatul ei. Analizand aceasta situatie, putem ajunge la concluzia care spune ca barbatii sunt mai putin pretentiosi si mai hotarati decat femeile. Pentru un barbat lucrul cel mai important in selectie este reprezentat de aspectul fizic al partenerii (indicator al sanatatii) si in aceasta directie lor nu le trebuie foarte mult timp pentru gandire. Unui barbat mediu pentru a lua o hotarare legata de faptul, este frumoasa sau nu femeia, ii trebuie in medie sapte secunde. Astfel spus observam ca iubirea la prima vedere este chiar foarte posibila, cel putin pentru jumatatea puternica a omenirii. Femeile sunt mult mai suspicioase, mai atente si cu cerinte mai mari. Pentru majoritatea doamnelor, iubirea este legata si se asociaza cu o casatorie viitoare si anume din acest motiv femeile nu vor sa piarda legatura cu timpul real. Cunoscand un barbat, foarte multe femei imediat schiteaza in minte, ce fel de sot si tata fa rezulta din el. Astfel, nu este de mirare faptul ca unele fete resping curtarea lor de catre barbati chipesi si frumosi fara nici un ban in buzunar si isi manifesta interesul spre barbati mai in varsta, mai seriosi, mai bogati.
Din cate se vede fenmeea este mai pragmatica decat barbatul.Uneori femeia face tot posibilul ca de ea sa se indragosteasca anumiti barbati, pe placul ei si respinge cu desavarsire oricare alt barbat ce nu se incadreaza in viziunea ei despre un viitor tata, sot, protector, iubit. Barbatii privesc mai mult spre femee vazand doar obiectul sexual si performantele acestuia (sanatatea). Barbatii statistic vorbind se indragostesc primii. Iata voua femeilor o noua arma pentru manipulare. Ganditi si actionati.
LEGILE PSIHOSOCIOLOGIEI Nimic nu este atit de usor pe cit pare. * Orice lucru iti ia mai mult timp decit crezi. * Fiecare are cite o idee grozava dar inaplicabila. * Mai bine sa ai un sfirsit de cosmar decit un cosmar fara de sfirsit.* Singurul lucru imperfect din natura este omul. * Daca ceva pare usor sigur este greu de facut. Daca pare greu este aproape imposibil de facut. * Nimic nu este atit de usor pe cit pare. * Orice lucru iti ia mai mult timp decit crezi. * Fiecare are cite o idee grozava dar inaplicabila. * Utilitatea anticipata a unui lucru pe care abia l-ai cumparat este invers proportionala cu utilitatea lui reala. * In conditii de stres cei mai multi oameni aleg dintre mai multe variante de actiune pe cele mai proaste. * Exista intotdeauna o cale mai usoara de a face un lucru. Dar cind o cauti n-o gasesti. * Propunerile indiferent de cum sint facute vor fi interpretate altfel de catre ceilalti. * Daca faci ceva care poate fi pe placul tuturor se va gasi cineva caruia sa nu-i placa. * Prietenii vin si pleaca dar dusmanii ramin si se acumuleaza. * Un om fara religie este ca un peste fara bicicleta. * Ti-ai luat rolul prea in serios. * Adevarul unei propozitii este invers proportional cu credibilitatea ei si viceversa. * Populatia planetei creste continuu in timp ce inteligenta ei ramine constanta. * Fiecare ar trebui sa creada in ceva – eu cred ca as mai bea un pahar cu vin.
* Frumusetea se opreste la suprafata pielii dar uritenia merge pina la oase. * In orice sistem social raul este o constanta. * Oamenii ca si natiunile vor actiona rational numai dupa ce toate celelalte posibilitati au fost epuizate. * Niciodata sa nu dormi cu cineva mai nebun decit tine. * Frumuseteam* inteligenta = constanta. * Orice lucru bun in viata este ilegal,imoral sau ingrasa. * Dintre cele mai credincioase lucruri in viata sint banii ciinii si femeile batrine. * Orice raspuns de 50% la un sondaj de opinie publica poate fi considerat in categoria de 40-60%. * Celibatul nu este ereditar. * Probabilitatea unui tinar de a intilni o femeie frumoasa pe care si-ar dori sa o cunoasca creste in progresie geometrica cind el este insotit de: a) prietena lui; b) sotia lui; c) un prieten mai bogat si mai atragator * Oamenii se pot imparti in doua categorii: a) cei care impart oamenii in doua categorii; b) cei care nu-i impart pe oameni. * Daca vrei sa fi acceptat accepta. * Oamenii se pot imparti in patru categorii: a) cei care stau linistit si nu fac nimic; b) cei care vorbesc despre a nu face nimic; c) cei care infaptuiesc ceva; d) cei care vorbesc despre cum se infaptuiesc lucrurile.
* Cel ce tipa mai tare primeste microfonul. * Virtutea este o autopedeapsa. * Cosurile apar pe fata numai cu o ora inainte de intilnire. * Iarta dar tine minte. * Sa gresesti este uman dar sa dai vina pe altcineva este si mai uman. * Cel care ride la urma probabil ca nu a inteles gluma. * Probabilitatea sa intilnesti pe cineva cunoscut creste atunci cind esti cu cineva cu care nu trebuie sa fii vazut. * Daca ajuti un prieten la nevoie te va tine minte. Data viitoare cind are nevoie de ceva apeleaza tot la tine. * Secretul succesului este sinceritatea. Falsific-o si obtii imediat succesul dorit. * Cind toti mint nimeni nu asculta. * Indiferent despre ce este vorba ei vorbesc despre bani. * Cind nu stii la ce lucrezi lucreaza ingrijit. * Munca in echipa este esentiala. Ea iti permite intotdeauna sa dai vina pe altcineva. * Nu arata superiorilor tai ca esti mai bun decit ei. * Nu stii niciodata cine are dreptate dar stii cine decide. * Multe persoane pretind ca fac totul ca la carte fara sa stie cine este autorul cartii sau chiar despre ce carte este vorba. * Cind vremea este frumoasa prezenta la biserica este slaba. Cind vremea este foarte urita prezenta la biserica este slaba. Cind buletinul meteo este neclar prezenta la biserica intrece toate asteptarile. * Daca iti place modelul nu vor avea numarul tau. Daca iti place modelul si au numarul tau este prea scump. Daca iti place modelul au numarul tau si il poti cumpara se va rupe la prima imbracare. * Daca pantofii se potrivesc culoarea este nepotrivita. * Clientul care plateste cel mai putin se plinge cel mai mult. * Cel care sforaie adoarme intotdeauna primul. * Cel care zimbeste atunci cind lucrurile merg prost s-a gindit deja pe cine sa dea vina. * Niciodata sa nu argumentezi cu un nebun. Cei din jur s-ar putea sa nu faca diferenta.
Sex la prima vedere Se cunoaste ca pentru a descoperi cat de buna este o femeie in pat, este posibil numai daca o tarasti pe acesta acolo. Insa de cele mai multe ori asemenea experimente aduc participantilor surprize destul de mari si neasteptate. Cateodata sub masca uneii femei diabolic de frumoasa sau atragatoare, sexi, poate sa se ascunda o tipa foarte rece si indiferenta visavi de jocurile erotice si sex in general. Alta data sub masca unei “tocilare” cu niste ochelari cu lentile groase se poate ascunde o femeie care va va demonstra o adevarata putere a sexualitatii si a micilor perversiuni ale acestuia, cu alte cuvinte va va schimba total notiunea despre sex si feminitate. Exista oare metode prin care din timp sa ne putem da seama, sa putem calcula cat de temperamentala, pasionala este pontentiala partenera? Desigur ca exista. Pur si simplu mai priveste-o inca odata dar atent.
Parul. Parul lung si bine intretinut, ingrijit, de obicei arata de toate 100% – adica bine, atragator. Dar fii atent si prevazator: cosita sau parul lung de la ceafa si pana la talie poate fi un semnal de alarma. Sa incercam a gandi logic. Parul lung, bogat, necesita o foarte serioasa ingrijire. Pentru intretinerea completa al acestui farmec posesoarele lui cheltuiesc aproape zilnic cateva ore bune. Despre ce vorbeste acest fapt? Intr-adevar, vorbeste despre faptul ca aceasta doamna este deprinsa sa se raporteze fata de lucrurile vietii destul de serios si miticulos. Referitor la viata sexuala este evident ca domnisoara cu parul lung – prietenera posibila a ta – prefera preludiul rafinat si indelungat si chiar mai mult, este iritata de abaterile tale de la planul si graficul stabilit din timp. In cel mai rau caz vei descoperi ca ea este adepta unui anumit traditionalism, prefera o viata sexuala nu foarte diversificata, aproape de fiecare data la fel si in acelasi mod.
Deaceia este aproape lipsit de ratiune si logica a cere de la ea sa faca sex in restaurant sau pe prevazul de la geamul din tualeta barbatilor, in masina parcata undeva la marginea drumului… Exista si exceptii dar in cele mai multe cazuri este lipsit de sens sa propuneti asemenea diversificari a vietii sexuale daca in fata aveti o astfel de domnisoara. Daca tu cauti ceva mai ferbinte, atunci merita sa-ti indrepti atentia spre fetele cu o tunsuare mult mai scurta, chiar foarte scurta. Profesionistiistilisti si cuaforii dar si psihologii marturisesc ca atunci cand o femeie isi taie parul, de regula, asta inseamna ca femeia din punct de vedere psihologic ca si cum arunca o provocare, “arunca manusa” ,”cheama la duel”. Aceasta provocare de obicei inseamna ca femeia este in asteptare si isi doreste o serie intreaga de schimbari. Pe langa aceasta este bine de stiut ca femeile deseori isi schimba cuafura dupa un ce a suferit un soc, stres, sau cred ca nu mai sunt iubite la fel de mult de catre sotii sau prietenii lor dar si in particular, dupa ce s-a despartit de persoana iubita. Anume in aceste momente femeilor le place sa trateze asemenea cu asemenea, adica daca a plecat iubitul sa plece si parul care era lung atunci cand eram cu el si deacum inainte nu va mai fi la fel pentru ca eu voi deveni alta, nu o sa mai fiu ca inainte. Ea are nevoie de altceva. Exact in aceste momente femeile isi permit cu usurinta sa fie atrase in tot felul de aventuri amoroase si sunt gata sa sara cu capul inainte in tot felul de jocuri, unele chiar total lipsite de ratiune, pentru ca astfel mai repede si mai usor sa poata vindeca rana sufleteasca dobandita in urma esecului sau despartirii. In orice caz anume asa sunt sfatuite femeile sa actioneze, de catre majoritatea revistelor pentru doamne.
Ochii Modul, felul in care ea priveste in directia ta, poate sa spuna o serie intreaga de lucruri despre trasaturile caracteriale ale ei. Daca ea te priveste direct in ochi, fara a a evita contactul vizual direct, inseamna ca si in pat aceasta femee este destul de stapana pe situatie si pe ea insasi, este foarte relaxata si libera, increzuta in capacitatile ei. O astfel de partenera stie sa dobandeasca maximum de placeri de la contactul si comunicarea cu dvs. Daca insa in timpul dialogului femeia vorbeste, gandeste si se exprima privind in jos, sau daca ochii ei seamana mai mult cu o pereche de epurasi speriati ce alearga din colt in colt, incercand sa evite privirea arzatoare si patrunzatoare spre ea si contactul vizual al ochilor, atunci luati in consideratie si faptul ca in asternut aceasta se va simti rusinata si sfioasa comportandu-se ca o menajera care face sex cu stapanul in timp ce sotia acestuia nu este acasa. Dar in aceasta situatie, daca va convine, trebuie sa stiti ca va trebui sa fiti stapanul cu drepturi depline a situatiei, sa fiti activ si sa duceti planul la bun sfarsit fara a astepta de la ea sa faca ceva, deoarece ea va astepta ca totul sa vina de la tine. Ea isi doreste aceleasi lucruri ca si tine numai ca asteapta o scuza.
Ochelarii Dupa cum se stie vederea se strica cel mai des la fetele care isi petrec mult timp in fata calculatorului, sau citesc mult tot felul de carti pentru a scoate din ele diverse formule si difinitii intelepte pentru a le rescrie pe niste foite de hartie minuscule, ce pot fi citite mai tarziu numai sub microscop si care se numesc-fituici. Din acest motiv nu este nimic uimitor, ca fetele destepte cu facultate poarta ochelari mai des decat, sa zicem, manechinele, fotomodelele sau muncitoarele de la fabrica de tricotaje. Ne-am obisnuit sa gandim si sa creadem ca, daca femeia este mai desteapta, mai cu multe facultati, cu atat mai greu este sa traiesti cu ea. Iata domnilor ca, lucrurile nu stau chiar asa si ca sociopsihologii si sexologii inca foarte demult au imprastiat acest mit preistoric, al omului de pestera. De fapt, totul este exact invers. Conform marturiilor specialistilor, fetele cu diplome de facultate si cu licentile la maina sunt mult mai pline de viata, mai neobositoare si inventive in materie de sex, in comparatie cu prietenele lor mai putin educate si instruite. In orice caz, propunerea de a face sex oral, de exemplu nu trezeste in interiorul unei fete tinere si cu diploma nici uimire dar nici oroare. Mai mult ca atat, in comformitate cu statisticile americanilor, rezulta ca femeile licentiate si care detin titluri stiintifice – pur si simplu adora, se simt atrase de perepetiile de-o noapte. In afara de aceasta, fetele cu studii superioare, de regula sunt ingrijorate de cariera lor, ceea ce inseamna ca nu vor incerca sa creeze cu dvs o celula temeinica si rezistenta a societatii si nici nu vor dori sa va aduca pe lume 3 sau 4 copii care sa va faca viata cu adevarat frumoasa. Cine mai poate spune acum ca facultatea pentru femei este o zadarnica pierdere de timp?!
Gura. Merita sa atrageti o atentie deosebita asupra fumatoarelor, bautoarelor, femeilor ce au deprinderea de a mesteca “orbit fara zahar�, de a-si roade unghiile sau de a trimite in gura fara nici un obstacol sau critica, tot felul de bunataturi si dulciuri. Mica slabaciune a femeilor, de a tara tot timpul cate ceva in gura, marturiseste despre faptul ca in dormitor acea gurita la fel va trebui sa fie plina, ocupata cu ceva. Astfel este foarte posibil ca potentiala partenera sa aiba obiceiul de a pronunta tot felul de cuvinte, fraze, texte din ce in ce mai licentioase si mai obscene in timp ce face sex si sigur va avea si optiunea sexului oral in pozitia misionarului, printre multe alte preferinte. Daca partenera fumeaza atunci pentru dvs acest lucru este un indicator foarte bun. Numai fetitele rele fac acele lucruri care sunt cunoscute ca facand rau sanatatii lor! De aceia si se numesc – fetite rele, desi stiu ca nu e bine, totusi o fac. Dormitorul reprezinta anume acel loc unde fetitele rele le intrec cu mult pe cele bune.
Sanii. Tine-ti minte ca pentru o femeie maniera de a se imbraca nici odata nu este intamplatoare. Asa ca daca, decolteul ei trezeste in interiorul tau reprezentarea Libertatii, sau a acelor imagini din manualele de istorie unde sunt aratate femei cu sanii aproape dezgoliti ce stau pe barecade, puteti incepe hotarat actiunea. Da, dar inainte de toate nu uitati sa va interesati si sa aflati de la insasi domnisoara, macar cum o cheama.
Silueta. Psihologii marturisesc ca intre formele siluetei si particularitatile de personalitate a indivizilor exista o legatura temeinica si directa. Oamenii din interiorul psihologie remarca doua tipuri psihosomatice: endomorf si mezomorf. Pentru tipul endomorf este caracteristica musculatura moale, fata rotunda, coapse largi si un depozit destul de maricel al grasimilor. Tipul mezimorf se diferentiaza cu o musculatura puternica de la natura, lipsa depozitarii grasimilor si cu o oarecare unchiulare, colturare a corpului. Acum cand sunteti deja inarmati cu aceste profunde intelegeri al psihosomaticii, incercati sa observati mai atent: daca in fata ta, iata deja mai mult de o ora ofteaza si clipeste din genele sale imense cineva gingasa, pufoasa si simpatica, inseamna ca in fata dvs aveti un endomorf, ce se remarca sau se caracterizeaza prin visare, sensibilitate si printr-un caracter influentabil. Endomorful tot timpul cauta armonia cu mediul inconjurator si din acest motiv foarte mult sufera si nu se simte bine atunci cand cuiva trebuie sa-i refuze ceva. Astfel considerati ca aveti mare noroc. In schimb daca in fata dvs aveti o femee de genul “femeia adolescenta� – cu mandibule proeminente, clavicule expuse bine in afara si cu picioare tocmai de la gat, atunci nu aveti cum sa evitati toate frumusetele si beneficiile comunicarii cu un glumet si hotarat mezomorf. Va linisteste macar acel fapt ca mezomorfii, de regula, sunt directi si prefera sa actioneze pe o linie dreapta. Daca tu nu-i placi, ea chiar asta iti va spune fara a ocoli ceva, dar daca cumva ati incaput in gratiile ei atunci nu este exclus ca ea sa va rupa hainele cu dintii si sa va tarasca chiar acum direct in patul ei. Sau al tau.
Forma feselor Formele rotunzi si bombate ale feselor reprezinta un indiciu evident al unui bun tonus muscular, lucru care pentru noi barbatii reprezinta un semn foarte bun. O multime de experimente au fost efectuate in aceasta directie si toti cercetatorii au ajuns la concluzia ca femeile care frecventeaza salile sportive si care depun eforturi fizice in fiecare zi, sunt mult mai sexi si atragatoare in comparatie cu cele care prefera sa-si petreaca viata intr-o canapea confortabila alaturi de o cutie de cocolata. Dupa numai o ora de exercitiu fizic si efort nivelul hormonilor cu influenta sexuala si anume a testosteronului din sange creste brusc. De aici dupa cum bine se stie, in comparatie cu tot felul de ciaiuri, unguente sau alte minuni declansatoare de excitatie sexuala irezistibila, testosteronul- este singurul afrodiziac real ce este necesar reprezentantilor ambelor sexe. Femeile cu un fundulet bombat sunt cele care au un tonus muscular bun si deci au mult testosteron in sange. Dar fii atent, daca nu vei reusi sa o satisfaci cu acelasi tonus muscular e capabila sa si te bata. Acum ca stii, esti inarmat cu cateva lucruri in plus‌fa dragoste, copii vor veni de la sine. Succes.
FENOMENUL DEVIANŢEI FENOMENUL DEVIANŢEI Delimitări conceptuale : anomie, devianţă, delincvenţă, crimă Viaţa şi activitatea oamenilor sunt guvernate de un ansamblu de norme sau reguli, mai mult sau mai puţin conturate, care indică ceea ce este drept sau nedrept, moral sau imoral licit sau ilicit, legal sau ilegal, corect sau incorect. Ele stabilesc zona de permisivitate a acţiunii şi comportamentul indivizilor. Afirmaţia şocantă conform căreia devianţa este starea normala a societaţii a fost formulată şi argumentată pentru prima dată de sociologul francez E. Durkheim. Acesta a considerat devianţa normală în orice societate ,din punct de vedere al apariţiei şi consecinţelor sale, datorită faptului că nici o putere nu poate să impună conformarea totală a membrilor societăţii la normele şi valorile pe care le promovează devianţa, adică abaterea comportamentului de la normele şi valorile sociale de bază, si care pentru individ totdeauna sunt percepute ca ceva ce vine din afara, constituie un fenomen obişnuit în toate societăţile – de la primele forme de organizare socială până la cele contemporane. Orice societate judecă comportamentul membrilor săi nu atât din punctul de vedere al motivaţiilor sale intrinseci, cât mai ales din punctul de vedere al conformării acestui comportament la normele şi valorile unanim recunoscute sau nu. Normele – atât cele morale, cât şi cele juridice – sunt a doua noastră natură, reprezentând reperele de bază ale conduitei noastre în toate situaţiile sociale.
La rândul lor valorile sociale ne ajută să evaluăm şi să judecăm, în termenii culturii societăţii din care facem parte, toate aceste situaţii sociale. Raţionalitatea comportamentului nostru este „dirijată” de toate aceste norme şi valori pe care le acceptăm fără să ne mai punem întrebări asupra legitimităţii lor. Iar oamenii care isi pun asemenea intrebari foarte repede nimeresc in tot felul de conflicte. Făcând ceea ce fac toţi membrii grupului din care facem parte obţinem recunoaştere, identitate şi securitate personală. Violarea normelor atrage după sine – cum bine ştim – măsuri punitive şi coercitive, în timp ce respectarea lor, dovedită prin comportamentul nostru, produce confort şi realizarea aşteptărilor personale în raport cu acţiunile celorlalţi despre care ştim că trebuie să se comporte la fel. Dar aceste lucruri sunt valabile numai in viata sociala. Grav este cand oamenii incearca sa pedepseasca sa judice viata intima si privata a omului, modul de gandire, de exprimare, tendinte, placeri, mod de viata… Devianţa trebuie vazută ca un fapt social dat, omniprezent, având atât un rol benefic, cât şi unul perturbator în raport cu funcţionarea societaţii. Afirmarea normalităţii devianţei nu implică nici o judecată de valoare, ci are în vedere doar semnificaţia statistică a conceptului. Comportamentul deviant apare ca un produs inevitabil al interacţiunilor dintre indivizi şi se caracterizează prin relativitate, universalitate şi normalitate statistică, îndeplinind o serie de funcţii şi generând disfuncţii sociale în fiecare comunitate uman După W.J.H. Sprott, devianţa include ansamblul „comportamentelor care violează aşteptările instituţionalizate, adică acele aşteptări care sunt împărtăşite sau recunoscute ca legitime în cadrul unui sistem social”.
După G.A. Theodorson şi A.G. Theodorson, devianţa este un fenomen obişnuit în viaţa oricărei fiinţe umane şi este definită, întotdeauna, din punct de vedere al unei structuri normative particulare. Reprezentând o proprietate a grupului, dar şi un punct de referinţă pentru diferite situaţii sociale, normele indică ceea ce este drept sau nedrept, corect sau greşit, cinstit sau necinstit, stabilind, deci, zona da permisivitate a acţiunii şi comportamentului. Acţionând ca instrumente de control social, normele sociale stabilesc în ce măsură un individ îşi poate modifica comportamentul fără a risca să fie calificat drept deviant. Ele reprezintă nu atât un punct sau o linie, ci o „zonă” în cadrul căreia sunt permise şi limite de variaţie, deoarece orice societate acceptă în cadrul ei, comportamente „variante”, noi sau cel puţin diferite de cele definite în mod instituţional. Când însă individul manifestă un comportament care nu se încadrează în limite instituţional şi socialmente acceptabile este calificat drept deviant. Natura devianţei. Relativitatea şi universalitatea devianţei Pentru a oferi o idee concretă asupra semnificaţiei devianţei vom începe cu o primă clasificare ce cuprinde şapte categorii: Infracţiunile şi delictele: omucidere, furt. Sinuciderea. Consumul de droguri. Transgresiunile sexuale : prostituţia, homosexualitatea, pornografia, adulterul. Devianţele religioase: vrăjitorie, erezie, sectarism religios. Bolile mentale (lumea socială a azilurilor) Handicapurile fizice / relaţiile tensionate care pot apare între persoanele normale şi cele surde, nevăzătoare, obeze, handicapate. Observăm că devianţa cuprinde o arie extinsă de manifestări şi situaţii
comportamentale şi ne întrebăm dacă este oportun să fie incluse în devianţă lucruri atât de diferite cum sunt omuciderea şi surditatea. Pe baza unor studii ale lui Merton (1971) şi Montanino şi Sagarin (1977) , sociologul francez Maurice Cousson subliniază că în universul devianţei există o gradaţie de la perfect voluntar la involuntar şi evidenţiază patru categorii de devianţi: Devianţii subculturali – sunt o categorie de indivizi care pun deschis în discuţie legitimitatea normelor pe care le violează. Ei se străduiesc să promoveze norme şi valori substituente şi militează în acest sens. În această categorie se înscriu nonconformiştii, minorităţile active, teroriştii, disidenţii şi membrii sectelor religioase. Această categorie de devianţi îşi asumă devianţa şi îi revendică legitimitatea. Tot aici pe langa teroristi putem incadra cu usurinta si revolutionarii. Stim bine evenimentele nu atat de indepartate despre revolutionari si teroristi. Transgresorii – sunt devianţi care violează deliberat o normă a cărei legitimitate o recunosc. Ei nu acţionează din principiu ci din interes, din oportunism sau se lasă pradă pasiunii. Transgresorii sunt cea mai numeroasă categorie de delincvenţi. Acestea se intalnesc cel mai mult acolo unde exista mecanisme si parghii capabile sa satisfaca unanumit interes. Cu alte cuvinte in orice structura a puterii de stat, transgresorii isi fac aparitia, pentru ca si interesele aici sunt mult mai mari. Indivizii cu tulburări de comportament – această categorie de devianţi se situează într-o zonă intermediară, unde este dificil să separăm latura de compulsiune de latura de determinare. Astfel alcoolicii şi toxicomanii acţionează, cel puţin în primele faze ale evoluţiei lor, în mod voluntar, dar dacă se instalează dependenţa ei încetează a mai fi complet liberi. Tot în această categorie se mai includ tulburările mentale cum ar fi nevroza, sociopatiile, tulburările de caracter unde este de asemenea dificil să separăm latura voluntară de cea involuntară
Handicapaţii – pot fi surzi, orbi, paraplegici, bolnavi mintal ale căror tulburări rezultă dintr-o leziune organică. În cazul acestora părăsim domeniul acţiunii voluntare. Dar nu trebuie sa uitam ca aici sunt oameni care desi nu au nici un handicap, prefera sa simuleze careva dintre acestea, pentru anumite interese. Acestea nu parasesc spatiul voluntar. Emile Durkheim considera că fenomenul de devianţă are un caracter universal, „întrucât nu poate exista societate în care indivizii să nu se abată mai mult sau mai puţin de la tipul colectiv; este inevitabil ca printre abateri să nu fie unele care prezintă un caracter criminal”. Fiind deci în relaţie cu „condiţiile fundamentale ale oricărei vieţi sociale” , devianţa reprezintă un fenomen normal, în cadrul evoluţiei societăţii, a moralei şi a dreptului, iar individul deviant nu trebuie considerat neapărat ca „o fiinţă nesociabilă, ca un element parazitar, neasimilabil, introdus în corpul societăţii, ci el este un agent regulator al vieţii sociale”. Eu personal consider ca deviantul serveste drept indicator al starii de spirit al societatii. Cu cat dictatura normelor, legilor este mai mare cu atat devianta va creste. Deviantii indica faptul ca ceva este greu de suportat si ca acel ceva impedica omul de a trai, gandi si actiona liber, toate acestea in viziune fiecaruia. Astfel noţiunea de devianţă este implicată în însăşi ideea de societate, explicând multele disfuncţii şi contradicţii sociale care generează acte de violare a legilor şi normelor de convieţuire socială. Perspectiva interacţionistă afirmă că devianţa nu este o proprietate inerentă a unor acte sau comportamente ci este conferită acestora prin definiţii sociale.
Astfel putem spune ca la nivel macro nu exista devianta ci doar evolutie. Societatea umana tocmai datorita ,,deviantei continue” a evoluat pana aici. Potrivit acestei optici, societatea sau o parte semnificativă a ei, este cea care decide dacă un comportament este deviant sau nu, intr-un anumit interval de timp al istoriei si evolutiei sale. Ea este o calitate atribuită de anturaj (Erikson). În acest caz criteriul major al devianţei este reacţia pe care o provoacă: mustrare severă, condamnare, sarcasm, izolare, denunţare, ostracizare, tratament obligatoriu, privare de libertate, execuţie. Deci din perspectiva interacţionistă noţiunea de devianţă nu poate fi înţeleasă în afara interacţiunii deviantului cu cei care îl judecă. Luand in consideratie faptul ca lumea se imparte in judecatori si judecati, atunci cei judecati tot timpul in ochii celor care judeca sunt niste devianti. Astfel in istoria umanitatii toti marii oameni care au facut ceva important pentru umanitate in general, descoperiri stiintifice, noi tendinte…au fost vazuti ca niste devianti, care nu se multumeau cu acele adevaruri, norme sau legi. Societatea a trimis la moarte chiar pe multi dintre acesti oameni, desi mai tarziu, operele lor au devenit incontestabile. Atunci când un act judecat cândva ca deviant nu mai produce reacţii înseamnă că a încetat să mai fie deviant. În această viziune devianţa este o creaţie artificială pentru că este produsul unui proces de definire arbitrar, concepţie promovată de criminologi ca Londreville (1986) şi sociologi ai devianţei ca Douglas şi Walker (1982). După aceştia nici un comportament nu este intrinsec deviant, el devine astfel numai dacă ne decidem săi aplicăm această etichetă. Poporul, demosul, oricarei societati este in marea lui majoritate alcatuit din oameni mediocri. Acestea sunt majoritari si impun celor minoritari (oameni cu o inteligenta deosebita, cu un grad inalt de calificare, cu un grad inalt de individualitate) o anumita conduita, gandire, actiune si reactiune, cu care cei minoritari nu totdeauna pot fi deacord.
Pentru acest lucru acestea foarte usor nimeresc in categoria deviantilor, desi pe de alta parte este posibil sa fie chiar un fel de motor al progresului. Majoritarii sunt judecatorii, minoritarii sunt cei judecati in diferite contexte istorice. O altă proprietate a devianţei este relativitatea. În societatea modernă şi contemporană, controversele privind ceea ce este drept şi nedrept, acceptabil şi inacceptabil, bine şi rău, adevar sau minciuna, sunt numeroase şi intense, creând impresia că absolut totul este relativ. De fapt chiar totul in lumea asta este relativ, depinde doar de unde privesti anumit lucru. Dar după cum argumenta Maurice Cousson „ar însemna să uităm că există întrebări excluse din dezbatere. Ar trebui să dezincriminăm omorul, violul, furtul? Aceste întrebări nu sunt dezbătute cu seriozitate, deoarece nici o persoană cu bun simţ nu se îndoieşte de răspuns”. Relativitatea devianţei se exprimă prin trei lucruri diferite: Un act nu poate fi izolat de reacţia în care el se produce. Astfel dragostea dintre un bărbat şi o femeie va părea perfect normală dacă are loc într-un dormitor şi femeia consimte. Actul va fi judecat indecent dacă are loc în plină zi într-un parc public. Dacă femeia nu consimte, bărbatul riscă să fie cercetat pentru viol. Dar chiar daca acest lucru este perfect valabil cu cele spuse in fraza de mai sus, dragostea dintre un barbat si o femeie poate fi un act de devianta majora daca mai ales cei doi fac parte din lumi social psihologice diferite, din diferite grupuri de „Noi”. De exemplu ea, este o tanara din cultura tiganeasca si el este un tanar roman. Din ambele tabere se vor auzi strigate de blamare, de judecata si amenintare, pentru ca fiecare dintre acestea ca si cum au tradat propria lume si a plecat intr-o alta. Un act va fi sau nu deviant în funcţie de statutul sau rolul autorului său.
Omorul este o crimă deosebit de gravă, dar nu şi pentru soldatul aflat în război, sau aflat intr-o misiune in Romania mai ales daca esti soldat American. Nu numai statutul si rolul influentiaza acest aspect ci si pozitia sociala, posesia banilor, puterea de influenta sociala…Astfel un om pentru ca a vatamat corporal pe altul nimereste imediat in puscarie pe mult timp, daca este un simplu cetatean al oricarui stat, insa daca nu esti un simplu cetatean ci unul cu inalta pozitie sociala, pozitie strategica, poti sa impusti in cap un om si mult se va mai discuta daca ai comis o crima sau nu. Astfel de evenimente le vedem chiar pe ecranele televizate din tara noastra. Este doar o exceptie – va spune cineva. Nu este o exceptie, asa stau lucrurile in toata lumea. Unii oameni sunt pedepsiti chiar si pentru intentia de a face ceva pe cand altii nu vor pati nimic chiar si pentru fapta comisa constient. Aici totul depinde de gradul de libertate pe care il are acel om. Cu cat calificarea cuiva, pozitia sociala, pozitia strategica in stat este mai mare cu atat gradul de libertate si toleranta a faptelor este mai mare. Cu cat specializarea este mai comuna, sau mai mica, si cu cat pozitia sociala este mai mica cu atat gradul de libertate si toleranta a actiunilor este mai mic. Devianţa depinde de contextul normativ în care apare. Astfel ceea ce este în cadrul unei culturi sau epoci este adesea tolerat în alte locuri sau în alte vremuri. De exemplu: astăzi drogurile sunt în afara legii, dar se pare că în alte timpuri au fost acceptate. Arabii au tolerat multe secole consumul de haşiş; în secolul XIX şi începutul secolului XX morfina este folosită ca medicament dar şi pentru efectele sale psihoactive; în Rusia, în urmă cu două secole s-au dat legi foarte aspre pentru reprimarea tabagismului, apoi a intervenit toleranţa, în ultimii ani se observă o revenire a intoleranţei faţă de ţigări, mai ales în America de Nord; în trecut, biserica refuza înmormântarea creştinească a sinucigaşilor, iar autorităţile civile le confiscau bunurile, astăzi se observă o creştere a toleranţei faţă de sinucigaşi. -
Iata inca cateva lucruri legate de context. Acesta este inceputul unui sir de legi si obiceiuri despre sex culese din intreaga lume, legi si obiceiuri ciudate, stranii si trasnite. Iata cateva dintre lucrurile ciudate care se practica sau au caracter de lege in lume. As dori sa mai adaug multe altele dat fiind faptul ca nu timpul si spatiu necesar vi le aduc la cunostinta doar pe cateva dintre acestea. Multe tari din Orientul Mijlociu recunosc urmatoarea lege Islamica: “Dupa ce se intretin relatii sexuale cu un miel, este un pacat de moarte sa-i mananci carnea.” In Bahrein, un doctor barbat poate in mod legal sa examineze organele genitale ale unei femei, dar ii este interzis sa le priveasca direct in timpul examinarii. El poate sa vada doar reflectarea lor intr-o oglinda. In Liban, barbatilor li se permite prin lege sa faca sex cu animalele, dar animalele trebuie sa fie obligatoriu femela. Intretinerea de relatii sexuale cu un animal mascul este pedepsita cu moartea. Ritualurile vechi de circumcizie, ale tribului Bala din Zair, cereau odata ca preputul taiat al tanarului baiat, sa fie infasurat intr-o frunza de babana si sa fie pus pe un musuroi de termite ca sa fie mancat. Tatal baiatului trebuia sa stea de veghe pana cand toate resturile erau mancate; daca nu se proceda in acest fel, se considera ca baiatul ar putea deveni mai tarziu impotent. Tinereleor fete din Lenge ( Africa de Est ) li se cerea sa fie dezvirginate de un penis facut dintr-un corn, aceasta fiind o parte din ceremonialul drepturilor de pubertate. In Polinezia, adolescentii de ambele sexe sunt instruiti in tehnicile sexuale de o persoana mai in varsta si cu experienta, iar in timpul acestei perioade li se permite sa intretina relatii sexuale numeroase, inainte de a se casatori. “Case de placere” speciale sunt construite pentru a oferi tinerilor posibilitatea de a deveni sociabili si de a avea relatii sexuale.
In Cafa ( sun-vestul Etiopiei ), un barbat care este gasit vinovat de violarea unei virgine, poate fi pedepsit prin taierea capului sau a mainii. Cea mai comuna forma de casatorie pe plan mondial este poligamia ( un sot cu doua sau mai multe sotii.). Antropologul George Murdock de la Atlas Ethnografic declara ca din 849 de societati studiate de el, 70% erau poligame. Poligamia nu mai poate fi practicata azi pe scara larga asa cum se intampla inainte, din cauza costurilor prea mari de a intretine mai mult de o sotie. Locuitorii din Insulele Trobiriand ( Pacificul de Sud ) sunt recunoscuti a fi cei mai liberi si putini inhibati din punct de vedere sexual dintre toate societatile cunoscute. Copiilor li se permite sa ia parte la orice tip de joc sexual si sa aiba relatii sexuale chiar de la o varsta frageda. Toate aspectele legate de sex, sunt considerate naturale si atat adultii precum si copiii isi pot da frau liber dorintelor sexuale. Vocabularul societatilor din Polinezia nu are cuvinte care sa desemneze “obscen”, “indecent” sau “necurat”. Sexul nu este niciodata considerat o sursa de rusine sau jena. In anumite tari islamice, femeile pot fi omorate daca comit un adulter in timp ce prin traditie, barbatii primesc doar o pedeapsa usoara. In Arabia Saudita, adulterul este o ofensa capitala pedepsita prin omorarea cu pietre. Locuitorii din Tonga ( Pacificul de Sud ) permit relatii sexuale inainte de casatorie cu permisiunea parintilor fetei si cu conditia sa nu apara o sarcina. In cazul in care sarcina apare, cuplul vinovat trebuie sa se plimbe in jurul satului de gat mai multe zile si sa stropeasca cu o licoare magica gardul care inconjoara comunitatea pentru a impiedica contaminarea populatiei. Pe vremuri, baieti special alesi din Alaskan Koniag erau crescuti ca femei inca din copilarie si deveneau eventual sotia unui sef de trib. Un obicei similar il intalnim la triburile din Greenland, acea persoana fiind numita Achnutshik. Homosexualitatea este o practica acceptata in zona Lacurilor Sud-Americane si Caquiteros. Casatoriile homosexuale sunt frecvente. Chiar mai mult, femeile care au nascut cinci fii au permisiunea sa creasca unul din ei ca fiind o fata.
Relativismul – adică poziţia conform căreia norme şi valori sunt variabile şi depind de fiecare societate – este o atitudine necesară sociologului atunci când vrea să înţeleagă un grup din care nu face parte. Relativismul este inclus în bagajul său metodologic. Cercetătorul are nevoie de el pentru a evita judecarea diverselor culturi prin prisma propriului său sistem cultural. Dar de aici şi până la concluzia că totul este relativ este un pas greu de făcut. Dacă acceptăm că toate fiinţele umane aparţin aceleiaşi specii nu putem să excludem posibilitatea existenţei a ceva universal în atitudinile membrilor speciei faţă de devianţă. Anomie – Devianţă – Delincvenţă – Crimă Termenul de devianţă a fost utilizat pentru prima dată de Durkheim în legătură cu starea de „anomie”, cu criza manifestată în relaţia individului cu sistemul de valori ce-i nominalizează conduita. Ulterior Talcot Parsons a consacrat acest termen din perspectiva funcţionalistă. Acesta a încercat să explice comportamentele membrilor aceleiaşi societăţi ca fiind rezultatul unui echilibru ce se stabileşte între diverse sisteme normative din cadrul societăţii respective. Când cerinţele de „rol” şi „status” ale indivizilor intră în conflict cu propriile lor aşteptări, indivizii vor resimţi un profund sentiment de frustrare, concretizat în reacţii ostile faţă de valorile şi normele sociale. Refuzând să se mai conformeze cerinţelor de rol care i-au fost încredinţate, individul îşi va modifica comportamentul într-o direcţie contrară celei prevăzute de limitele permisibile , legitimate de valorile şi normele societăţii. Aceste tendinţe vor duce la devianţă, pe care Parsons o considera o stare potenţială şi nu una reală, deoarece forţa monostructurală a sistemului social şi mijloacele sale de control social sunt capabile să absoarbă actele deviante din cadrul său.
Accentuând sentimentul de frustrare manifestat ca urmare a neîndeplinirii unor aşteptări în interacţiunea cu alţi indivizi, Parsons acordă un suport psihologic la nivel mintal decât la un nivel social propriu-zis. Pornind de la ideea că pentru a înţelege societatea este necesar să se înţeleagă şi fenomenele de devianţă care apar în cadrul ei, Robert Merton va revizui în mod critic această noţiune, subliniind că orice act deviant îşi are sursa în societate şi nu în psihicul individului, fiind dependent mai mult de insuficienţele societăţii decât de insuficienţele controlului social. Preluând de la Durkheim conceptul de „anomie”, Merton va evidenţia legătura stabilită între devianţă şi anomie, considerând că orice act deviant îşi are cauza într-o anumită stare anomică a societăţii. Anomia reprezintă deci o stare a organizării sociale lipsite de coeziuni, care favorizează devianţa datorită pierderii caracterului orientativ al vechilor norme şi întârzierii apariţiei unor norme noi. Dacă pentru o serie de autori anomia are preponderent un sens subiectiv, fiind un produs al desocializării sau marginalizării individului, pentru alţi autori ea are un sens prioritar obiectiv, fiind echivalentă cu starea de „dezinstituţionalizare”, cu ruperea completă a ordinii normative şi cu absenţa complementarităţii proceselor de interacţiune socială – stări care generează în mod fundamental devianţa. Anomia este deci un factor generator de devianţă şi nu invers, fiind specifică societăţilor în care există două sau mai multe sisteme normative, conflictuale. E. Durkheim a considerat crima ca fiind o parte integrantă a tuturor societăţilor. Deoarece crima este un act care este pedepsit, o societate scutită de crimă este absolut imposibilă. Grupul dominant într-o societate defineşte în mod invariabil un anumit comportament c fiind indezirabil şi pedepsibil. Deci, definirea socială conferă unui act caracter criminal şi nu calitatea intrinsecă a actului. Într-o societate care permite indivizilor să difere mai mult sau mai puţin faţă de tipul colectiv, este inevitabil ca anumite acte să nu fie antisociale.
Totuşi, deoarece nimic nu este bun într-o măsură nedefinită şi nelimitată, oamenii trebuie să fie liberi să devieze, altfel schimbul social ar fi imposibil. Aşadar, ca să existe un progres, originalitatea individuală trebuie să se exprime ea însăşi, ceea ce înseamnă că originalitatea criminalului trebuie să fie afirmată. De exemplu fondatorii S.U.A. au fost consideraţi nişte criminali în contextul Imperiului britanic. Ocupându-se de problema suicidului Durkheim (1951) considera anomia ca fiind una din cauzele sale şi aceasta este definită drept condiţia în care individul simte pierderea orientării. Cel care este fără control exterior este liber de restricţiile impuse de cei ce aparţin societăţii şi, fiind liber, este pierdut. „Acei care au numai spaţiul gol deasupra lor sunt aproape inevitabil pierduţi în el dacă nici o forţă nu-i restrânge”. Pentru ca un individ să fie fericit sau chiar ca să existe trebuie ca nevoile ce le are să fie suficient proporţionate cu mijloacele lui, ori societatea limitează mijloacele disponibile individului. Astfel oamenii au din ce in ce mai multe dorinte si nevoi, dar modalitati de realizare al acestora din ce in ce mai mici. Societatea nu pedepseste nici odata dorintele oamenilor ci numai modul lor de realizare. Modalitatile de realizare a dorintilor si placerilor fiind din ce in ce mai putine, impinge omul catre cautarea altor mijloace de realizare nu totdeauna foarte creative si legale. Astfel in urma frustrarilor dobandite omul foarte usor ajunge sa fie deviant, dar numai in acele situatii in care dorinta omului este mai mare ca intensitate decat consteintizarea sau frica de pedeapsa. Cu alte cuvinte cu cat instinctul de expluarare este mai dezvoltat si domina instinctul de conservare cu atat oamenii vor deveni mai devianti. Unii oameni sunt gata sa moara numai sa nu le fie ingradita libertatea de exprimare, sau oricare alta libertate sau necesitate.
De asemenea, societatea stabileşte scopuri potrivite pentru fiecare. Poate să existe o anumită flexibilitate dar există limite. „A urmări un scop care este prin definiţie de neatins înseamnă a te condamna singur la o stare de perpetuă nefericire”. Eu nu tin minte ca societatea sa-mi fi stabilit mie personal vre-un scop, dar stiu ca mi-a ingradit o multime de posibilitati de atingere a anumitor scopuri propuse. Pe langa aceasta nu exista scopuri de neatins. Toate scopurile pe care este in stare sa si le propuna un individ sunt realizabile, cu cheltuieli de energie si timp mai mari sau mai mici, dar sunt realizabile. Omul nu isi poate imagina ceva ce nu exista in realitate fie in cea obiectiva sau cea subectiva. Din acest motiv omul nu isi poate propune scopuri irealizabile. Omul poate sa enunte un oarecare scop irealizabil pentru el, dar asta nu inseamna ca acelasi om in mod real isi va propune acel scop vre-o data. Fiecare om isi propune numai acele scopuri pe care el crede ca le poate atinge. Robert K. Merton (1957) relaţionează crima cu anomia, bazându-se pe următoarele două concepte : 1.Societatea, în S.U.A., accentuează asupra succesului adică a avea şi a consuma, în acelaşi timp, pentru anumiţi indivizi blochează căile legitime pentru atingerea acestui scop. Succesul se rezumă a fi realizat de toţi; 2. Accesul la mijloacele legitime de achiziţie este efectiv negat de mulţi membri ai claselor inferioare şi ai grupurilor minoritare; 3. Un individ poate nega valoarea scopului şi acţiona în direcţia distrugerii proprietăţii. Recurgerea la mijloace ilegitime ori distrugerea scopului este anomie. Cu cât distanţa dintre mijloacele instituţionale şi scopuri creşte, cu atât mai evidentă devine anomia.
Din această discrepanţă rezultă comportamentul deviant. În ansamblul formelor particulare de devianţă, delincvenţa sau infracţionalitatea are gradul cel mai ridicat periculozitate, deoarece afectează cele mai importante relaţii şi valori sociale şi încalcă regulile şi normele morale sau juridice care orientează comportamentele indivizilor. Din punct de vedere strict juridic, un comportament delincvent este definit ca fiind un tip de conduită care încalcă legea, privită ca ansamblu de reguli normative, edictate şi aplicate de către autoritatea statal-politică. Pornind de la caracteristicile comune ale acestei forme particulare de devianţă, manifestate în orice societate, o serie de autori disting următoarele trăsături ale delincvenţei: a) violarea unei anumite legi (ca si cum egala pentru toti),(penală, civilă, militară, etc.) care prescrie acţiuni sau sancţiuni punitive împotriva celor care o încalcă; b) manifestarea unui comportament contrar codurilor morale ale grupului fie ele formale sau informale, implicite sau explicite; c) săvârşirea unei acţiuni antisociale cu caracter nociv pentru indivizi sau grupuri sociale. Aici multe lucruri depind de ceea ce se intelege prin notiunile de – nociv, individ, grupuri sociale Caracterul nociv şi antisocial al delincvenţei este specificat şi în dreptul nostru penal, mai exact în Codul penal, unde în art. 17 se prevede că „infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală”. Din această definire se poate observa că o faptă devine infracţiune numai dacă dobândeşte anumite trăsături şi caracteristici bine reliefate, şi anume să prezinte pericolul social, să fie săvârşită cu vinovăţiei şi să fie prevăzută de legea penală. În sensul său general juridic , delincvenţa include acele transgresiuni ale normelor de convieţuire socială care afectează mai mult ordinea publică, drepturile şi îndatoririle colectivităţii, decât relaţiile particulare dintre indivizi
Cauzele devianţei Explicaţii biologice şi psihologice privind devianţa Într-o vreme, cauzele comportamentului deviant erau considerate a fi forţe supranaturale. Oamenii acţionau în moduri iraţionale pentru că erau posedaţi de „diavol” sau de „spirite rele”. În secolul al XIX-lea, această explicaţie cedează treptat unei abordări considerate mai „ştiinţifică”, bazată pe cunoaşterea biologiei din acea vreme. Cea mai importantă explicaţie de acest tip, deşi nu prima, a fost susţinută de Cesare Lombroso (1876: 77), un doctor care a lucrat în închisorile italiene. El a supus deţinuţii la diferite măsurători fizice şi a constatat că aceştia aveau trăsături fizice distincte: fruntea îngustă, maxilar ieşit în afară, pomeţi proeminenţi, urechi mari şi lăbărţate şi mult păr pe corp. Lombroso credea, dintr-o perspectivă evoluţionistă, că criminalii sunt „atarici”, că sunt subdezvoltaţi din punct de vedere biologic. Lucrarea lui Lombroso avea multe puncte slabe. Întreprinzând o cercetare concepută cu mai multă grijă, Charles Goring (1913), un psihiatru britanic, a constatat că trăsăturile pe care Lombroso le-a atribuit criminalilor erau prezente şi la necriminali. Cu toate acestea, ideea conform căreia criminalii constituie un tip fizic distinct a continuat să aibă adepţi. În 1949, Sheldon a afirmat că „tipul anatomic” are legătură cu criminalitatea. El a descris criminalul ca fiind, probabil, un mezomorf (musculos şi atletic) mai degrabă decât un ectomorf (înalt, slab şi fragil) sau un endomorf (scund şi gras). Principiile generale ale poziţiei lui Sheldon au fost susţinute de cercetările soţilor Glueck (1950), deşi ei au afirmat că tipul anatomic nu este o cauză directă a criminalităţii. După părerea lor, mezomorfii au un tip de personalitate (insensibili faţă de alţii şi ar putea să reacţioneze la frustrare cu comportament agresiv) care i-ar putea împinge la acte criminale. Astfel, ei au conchis că relaţia între caracteristicile fizice şi criminalitate este una indirectă.
Recent, unii cercetători au afirmat despre comportamentul criminal violent că poate apărea când o persoană are un model cromozomial care conţine un cromozom masculin (XYY). S-a constatat că modelul XYY este mai răspândit printre bărbaţii criminali decât printre bărbaţii din populaţia generală. Dar numărul de subiecţi studiaţi a fost prea mic pentru a stabili, cu un grad de certitudine, o legătură între prezenţa unui cromozom masculin suplimentar şi comportamentul criminal. Recent, Wilson şi Herrnstein (1985) au ajuns la concluzia că factorii biologici au un efect neglijabil asupra comportamentului criminal şi că mediul social joacă un rol important în promovarea sau inhibarea oricărei influenţe pe care caracteristicile biologice o pot avea asupra unui astfel de comportament. O alta cauza a comportamentului deviant poate fi si criza de originalitate. Criza de originalitate este o criză de dezvoltare şi din acest motiv are un caracter mai universal. Este criza cea mai complexă din viaţa omului modern, pentru că este provocată de un fenomen complex de transformare a copilului în adult, schimbându-i starea biologică de fond, statutul de vârstă, cel social, cel civil, cel privind ce se aşteaptă de la el dinspre societate, dar şi cerinţele lui noi legate de aceste schimbări şi de antrenarea funcţională a identităţii sexuale. În timpul acestei crize de dezvoltare are loc o reconstituire psihică generală, însoţită de formarea şi consolidarea unei noi personalităţi, cu noi aspiraţii, dorinţe, idealuri, dar mai ales cu noi responsabilităţi pe care începe să le decodifice ca semnificaţie şi semnificaţie. Această criză realizează convertirea şi socializarea personalităţii şi a inteligenţei, dar şi o creştere şi socializare a creativităţii. Criza de originalitate implică şi jucarea rolului adult, organizând intern o exprimare de unicat a forţelor de replică umană posibilă, faţă de formele determinismului exogen ceea ce echivalează cu o implicare demiurgică umană în folosirea capacităţilor de “facere” în care se implică şi mitul forţei cuvântului
Teorii mixte, interacţioniste sau integrative privind cauzele delincvenţei Teoriile mixte caută să dea o explicaţie cauzală, comprehensivă delincvenţei prin focalizarea a trei factori principali ce interacţionează în geneza sa : structura de personalitate a subiectului, mediul de existenţă umană, mai ales cel sociocultural şi situaţiile (circumstanţele) ce precipită trecerea la act. Eliminând din conceptul triunic al delincvenţei unul dintre aceşti factori nu putem obţine o imagine reală, ştiinţifică despre cauzele acesteia. Crima nu poate fi văzută exclusiv juridic deoarece aceasta ar însemna a o reduce doar la consecinţele ei şi a neglija realitatea sa complexă, ca reacţie socială inadecvată faţă de normele sociale. Crima este deci un fenomen social ce evoluează paralel cu structura societăţii, fenomen social în care intră multiple alte cauze. Crima este un fenomen social, deoarece societatea evaluează comportamentul după conformitatea la norme şi valori. Dar cum nici o societate nu poate impune o conformitate totală la aceste norme şi valori, nici chiar societăţile represiv totalitariste, cei trei factori mai sus menţionaţi – mediul social, personalitatea şi situaţiile delincvente – nu pot fi separaţi în interacţiunea lor cauzal delincventă. Crima este deci un fenomen interrelaţional, comportamentul depinzând de mediul în care se formează şi se exprimă (Lewin), Eul neexistând decât în relaţiile sociale cu alte Euri (Mead). Din interrelaţia individului cu mediul său de existenţă rezultă un tip comportamental concordant cu regulile şi aşteptările grupului sau discordant cu ele (deviant). Dintre factorii de mediu fac parte şi anomia vieţii sociale, etichetarea, lipsa controlului social şi conflictul de culturi. Mediul social afectat de dezorganizare generează devianţă ce încalcă conştiinţa comună şi consensul normativ.
Omul nu se mai simte dominat de presiunea controlului social (paradigma Merton şi Parsons privind starea de anomie) sau nu are acces la rolurile sociale. În acest sens, devianţa exercită o funcţie socială patologică subminând încrederea în ordinea socială şi scăzând solidaritatea grupului comunitar. Devianţa este consecinţa socializării negative în care normele general admise nu mai sunt parte componentă a personalităţii, în acest proces socializarea negativă primară din familia dezorganizată deţinând un rol esenţial prin generarea de conduite de inadaptare de ambivalenţă (oscilaţii faţă de norme), de izolare socială şi de formare a unei stări de anomie psihică. Personalitatea, al doilea element al acestui trinom al teoriilor interacţioniste, este legată direct de starea de anomie. Dacă în mod normal personalitatea este definită drept : - o unitate a temperamentului cu caracterul; o modalitate de organizare a valorilor; - o însuşire a relaţiilor sociale prin discernământ şi responsabilitate; - o cale de transformare a naturii în cultură; - sau drept modalitate de reziliere a conflictelor prin sublimare şi dialog ceea ce conferă stabilitate comportamentului în situaţii variabile de mediu, în personalitatea anomică vor lipsi trăsăturile ei esenţiale precum generozitatea, sensibilitatea, culpabilitatea şi empatia. Diferitele teorii psihodinamice şi psihosociale ale personalităţii (Erikson) iau în considerare criteriile de rezolvare a situaţiilor de viaţă, de rezistenţă la dorinţele neadecvate, de autocontrol, de competenţă (eficacitate a comportamentului în faţa unor situaţii de viaţă) şi de putere (de rezolvare a dificultăţilor), prin care personalitatea se structurează normal
Trăsăturile de personalitate, sinonime cu psihopatia, nebunia morală, sociopatia sau personalitatea anomică, drept maladii ale socializării se caracterizează prin : - orientare predominant antisocială; - învăţarea modelelor negative de comportament; înclinaţie spre narcofilie; - neintegrare într-o activitate utilă social; - incapacitate de a învăţa din experienţa proprie negativă de viaţă. Personalitatea anomică este considerată drept nucleul personalităţii deviante şi principala maladie a omului ce reproduce, în starea sa subiectivă, anomia socială şi se caracterizează în plus prin: - convingeri contradictorii cu incertitudini şi anxietate; - apatie sau extremisme comportamentale; - pierdere a simţului de coeziune socială şi egoism extrem; - dezorientare sau insecuritate cu înclinaţie spre agresivitate sau depresii. Rolul situaţiei în trinomul teoriilor interacţioniste se referă la alternativele de acţiune create de om (de exemplu, infractorii profesionişti) sau de evenimente excepţionale. Selling admite: - factori situaţionali principali de natură economică, socială (de exemplu alcoolismul) sau de tip mass-media; - factori situaţionali secundari creaţi de infractor, de victimă sau de frică; - factori situaţionali reacţionali (personali), cum ar fi mobilul crimei, starea de panică psihică (crima ca ieşire dintr-o stare de criză psihică). Rolul situaţiei în trecerea la actul delincvent implică: - o persoană aptă a valoriza situaţia favorabilă; - o hotărâre infracţională anterioară; - mijloace adecvate de realizare; - plăcerea reuşitei înaintea prevederii consecinţelor faptei. Studiind cauzele şi formele comportamentului deviant sociologi de valoare au elaborat teorii pe acestă temă. Cele mai reprezentative dintre acestea sunt:
TEORIA INADAPTĂRII SOCIALE În lucrarea sa intitulată „problemele fundamentale ale criminologiei” Klinberg elaborează teoria inadaptării sociale de natură biopsihosocială în care susţine că delincvenţa are cauze mixte, biologice, psihologice şi sociale. Între cauzele biologice (surmenajul, labilitatea emoţională, debilitatea mintală, dificultăţile sexuale) şi cele sociale (şomajul, marginalizarea alcoolismul) se situează cauzele psihologice care ţin de structura dizarmonică de personalitate a subiectului. Conform acestei teorii crima este rezultatul structurii sociale, al nivelului cultural al personalităţii, altfel spus al devianţei, ca abatere de la structura personalităţii de bază descrise de Kardiner” TEORIA INTERACŢIONISTĂ O altă teorie privind cauzele delincvenţei este teoria interacţionistă, conform căreia omul evoluează conform propriei interpretări a realităţii şi îşi reevaluează atitudinile şi comportamentul în funcţie de sensul comportamentului conferit de alţii. Deci teoria consideră comportamentul o interacţiune între sensul său individual şi sensul său social, dat de comunitatea în care trăieşte individul.
TEORIA CONTROLULUI SOCIAL (Hirshi)
Teoria controlului social a lui Travis Hirshi, elaborată în lucrarea „Causes of Delinquency” (1969), consideră că oamenii au tendinţe antisociale, dar acestea sunt actualizate ori de câte ori controlul social slăbeşte. După Hirshi, aptitudinea sau posibilitatea de a deveni conformist sau deviant depinde de patru categorii de factori : - ataşamentul precoce al copiilor faţă de părinţi, şcoală, grup, pentru că acceptarea normelor de grup ţine de dezvoltarea precoce a conştiinţei sociale; - angajarea sau nu a subiectului pe o linie de conduită socială şi profesională din care rezultă acceptarea sau neacceptarea unor scopuri sociale; - implicarea sau nu în activităţi convenţionale sociale din care rezultă respectul şi acceptarea scopurilor sociale; - credinţa, convingerile şi respectul sau, dimpotrivă, devalorizarea credinţei subiectului în valorile morale şi sociale. Teoria lui Hirshi îmbină factorii biologici (ataşamentul) cu cei psihologici şi sociali şi permite, după testele efectuate pe 4 000 de tineri, să se concluzioneze: - cu cât subiectul este mai ataşat de familie, cu atât delincvenţa va fi mai rară; - cu cât performanţele şcolare ale subiectului vor fi mai bune, cu atât devianţa va fi mai rară prin creşterea respectului faţă de muncă; - cu cât persoanele vor fi mai indiferente faţă de anturajul delincvent, cu atât devianţa va fi mai rară; - cu cât disciplina şi respectul faţă de muncă vor fi mai stricte, ajutorul social mai redus şi cu cât sistemul represiv va fi mai ferm, mai întărit, cu atât delincvenţa va fi mai rară.
Cu cât implicarea unei persoane în activităţi sociale este mai largă şi crezul subiectului în valori este mai accentuat cu atât devianţa va fi mai rară. În aceste teorii mixte, mediul trebuie completat obligatoriu cu psihologia comportamentului delincvent, deoarece numai astfel ne putem explica de ce în condiţii similare de mediu social doar unii oameni cad în delincvenţă. Teoria lui Hirshi a fost completată ulterior de Gottfredson şi Holman., după care: omului îi sunt caracteristice maximalizarea plăcerii cu minimizarea efortului; crima este şi ea expresia nevoii de a obţine o plăcere ţi de a evita eventualele dureri consecutive ; în actele lor, delincvenţii urmăresc interesele imediate înaintea consecinţelor ce decurg din aceste interese; criminalii nu gândesc totdeauna acţiunile lor pe termen lung, ci, frecvent crima este expresia unor hotărâri de moment; criminalii preferă crima în locul unor acţiuni convenţionale, ori de câte ori crima poate procura mai rapid o plăcere; tendinţa de încălcare a legii se va manifesta ori de câte ori se vor ivi prilejuri favorabile. Din teoriile prezentate mai sus se poate desprinde următoarea concluzie : putem obţine o imagine reală, ştiinţifică despre cauzele devianţei căutându-le în interacţiunea dintre personalitatea delincventului cu mediul în care a fost crescut şi cu societatea în cadrul căreia se situează acest mediu. În continuare vom examina cei trei factori din interacţiunea cărora rezultă comportamentele deviante :
Personalitatea individului
Progresele înregistrate în cunoaşterea psihicului uman au făcut distincţia între ceea ce este înnăscut şi ceea ce este dobândit. Cercetările cu privire la dezvoltarea individului au contribuit la discreditarea afirmaţiilor implacabile ale determinismului, făcând să se impună o nouă fiinţă în lumea socială : copilul. Brusc, adultul a putut fi conceput ca produsul experienţelor trăite în timpul primei copilării. S-a deschis astfel o nouă cale în prevenirea delincvenţei: corectarea brutală a conduitelor deviante este înlocuită cu cercetarea tulburărilor precoce în construcţia personalităţii. Acest punct de vedere a fost introdus în cercetările despre devianţă de un cuplu de cercetători americani: Eleanor şi Sheldon Glueck construiesc eşantioane mari de populaţie (500 delincvenţi, 500 non-delincvenţi, apoi 1000 delincvenţi juvenili şi 500 de femei delincvente) şi îşi propun să afle „ dacă o trăsătură psihologică specială are cauze în principal fizice sau socio-culturale”. La sfârşitul anchetelor lor ajung la următoarea concluzie: comportamentul criminal aparţine indivizilor care manifestă configuraţii particulare ale însuşirilor biologice, psihologice şi sociale. În această configuraţie, factorii psihologice sunt cei care predomină. Întâietatea acordată personalităţii provine, în primul rând, dintr-o înclinaţie teoretică: pentru soţii Glueck, tendinţele criminale sunt o parte a dotării mentale a individului şi formarea lor precedă în mod necesar angajarea în delincvenţă. Cu alte cuvinte, ar exista o categorie de indivizi cu o construcţie bio-psihologică ce i-ar predispune la devianţă. Pentru soţii Glueck, originea acestei predispoziţii trebuie căutată în primul rând în faptul că anumiţi părinţi sunt incapabili să-şi educe corect copiii, fie din cauza absenţei (divorţ, separare etc.), fie din cauza incompetenţei (violenţă, lipsă de afecţiune etc.).
Constituită de timpuriu în interiorul unei structuri psihice, personalitatea criminalului nu va face decât să se afirme progresiv în cursul evenimentelor vieţii. Pe baza acestei explicaţii, soţii Glueck (1964, pp 83- 172) elaborează „tabele sociale predictive”: plecând de la 402 variabile grupate în şapte categorii de factori (constituţia fizică, inteligenţa, structura personalităţii, temperamentul, originea şi raporturile familiale, parcurs şcolar, timp liber şi obişnuinţe), ei doresc să ofere un instrument ştiinţific care ar permite să prezică viitorul delictual al unui copil, desigur cu intenţia de a preveni această variantă, deşi ineluctabilă din perspectiva datelor obiective. Abordarea este paradoxală, căci sunt doar două alternative: fie datele obiective, care descriu structura unei personalităţi deviante sunt exacte – şi atunci cum să credem că ar putea fi corectate -, fie pot fi modificate – şi atunci cum să pretindem că sunt atât de determinante pe cât se afirmă ? Explicaţia cauzală a crimei prin trăsăturile psihologice ale individului nu se împiedică de acest paradox, deoarece este construită pe un suport teoretic care nu mai cere să fie justificat: prevalenţa structurii psihice în realizarea acţiunii. Dar creionarea genezei personalităţii criminale ne permite să explicăm, realmente, faptul că un individ devine delincvent şi comite un anumit gen de infracţiune? Dacă ar fi posibil, ar însemna să admitem ideea că destinele oamenilor sunt supuse unui principiu al a cauzalităţii. Or, numeroase analize cantitative au scos în evidenţă imposibilitatea menţinerii unei concepţii liniare în explicaţia traiectoriilor sociale. Briar şi Piliavin (1965) au rezumat patru concluzii ale acestor analize în domeniul delincvenţei: 1. factorii etiologici nu operează niciodată în mod uniform
2. indivizii care posedă predispoziţii identice nu urmează cu necesitate acelaşi itinerariu, adică nu devin în mod sistematic delincvenţi confirmaţi ; 3. majoritatea delincvenţilor adolescenţi renunţă uşor la aceste obişnuinţe la vârstă adultă ( Gibbs -1977aminteşte că o renunţare asemănătoare se petrece la o mare parte a persoanelor încarcerate, care după ispăşirea pedepsei, abandonează activitatea delincvenţională) ; 4. o proporţie mică de delincvenţi, probaţi oficial, posedă trăsăturile psihologice care compun modelul deviantului elaborat de criminologie. Două critici pot fi aduse teoriilor cauzale ale delincvenţei ce acordă întâietate individului. Prima constă în a afirma că aceste teorii se bazează pe o noţiune de identitate prea statică. Este greu să ignorăm faptul că biografia unui criminal este întotdeauna o reconstrucţie, care se realizează pe baza definirii sale prealabile ca delincvent: într-adevăr, doar în momentul încriminării faptele din trecutul unui criminal se pot integra într-un tablou de ansamblu pentru a deveni o probă suplimentară a naturii sale devinate, în sfârşit dovedită. A doua critică se naşte dintr-o întrebare : este corect să găsim o aceeaşi origine – personalitatea – pentru fapte de devianţă atât de diferite ? Chiar nu este nici o diferenţă între acţiunea unui violator înrăit şi cea a funcţionarului model care fură din casa de bani rămasă deschisă din întâmplare sau între acţiunea unei femei părăsite care apelează la prostituţie pentru a-şi hrăni copilul şi conduita unui consumator de droguri ? Dar domeniul activităţilor deviante depăşeşte cu mult acest cerc; conduitele criminale pot fi de asemenea înfăptuite de cetăţeni onorabili, care sunt în afara oricărei bănuieli. Astfel, în loc de a raporta formele neasemănătoare ale conduitelor ilicite la o dispoziţie psihologică unică responsabilă de comiterea unor infracţiuni, ar trebui să se admită că noţiune a de „personalitate criminală” nu permite elaborarea unei explicaţii satisfăcătoare asupra crimei şi că, până la urmă, propune un instrument neadecvat de predicţie.
Recunoscând ca fundamentate aceste duble critici, unii criminologi au conchis că o explicaţie cauzală asupra devianţei trebuie să diferenţieze între actele care generează infracţiuni şi să ia în considerare apartenenţa individului la un mediu care îi formează obişnuinţele. Din acest motiv criminologii au decis să extindă câmpul investigaţiilor la factori care sunt exteriori individului.
Mediul „Diferenţele individuale şi de personalitate, ca şi diferenţele în relaţiile familiale şi în contactele cu alte instituţii şi grupuri, au fără îndoială o mare influenţă asupra acceptării sau refuzului de angajare în activităţi delincvenţionale. Dar trebuie să spunem totuşi că dacă n-ar exista o anumită tradiţie în delincvenţă şi dacă tinerii nu ar avea posibilitatea să o cunoască, mulţi dintre cei care devin delincvenţi în cartierele sărace şi-ar găsi satisfacţia în alte activităţi decât delincvenţa” . Acest punct de vedere, ce explică delincvenţa prin luarea în considerare a condiţiilor de viaţă predominante în zona de rezidenţă, se regăseşte în ceea ce în mod tradiţional susţine şi sociologia: factorul prim în deprinderea obişnuinţelor este mediul în care a crescut şi a evoluat un individ, cel care impune un cadru de referinţe constrângător pentru ceea ce face, simte sau gândeşte un individ. C. Shaw şi H. Mac Kay, într-o lucrare celebră, încearcă să consolideze acest punct de vedere, descriind zonele de distribuţie a delincvenţei juvenile în oraşele americane.
Ancheta pe care au desfăşurat-o, mai întâi la Chicago şi apoi în alte douăzeci de oraşe americane, constă, după examinarea delincvenţilor judecaţi de tribunalul pentru minori, în reperarea cartierelor în care ei locuiesc pentru a verifica dacă există o relaţie între rata criminalităţii şi locul de domiciliu. Pentru a duce la bun sfârşit comparaţia, ei studiază trei grupuri de delincvenţi deferiţi justiţiei (1900-1906; 1917-1923; 1927-1933). Pentru fiecare din inculpaţii astfel reperaţi, cercetătorii însemnează pe o hartă domiciliul şi constată că majoritatea tinerilor delincvenţi trăiesc în anumite cartiere ale oraşelor, indiferent de schimbările de populaţie care au afectat aceste cartiere de-a lungul celor 30 de ani studiaţi. Comparând aceste date cu rata criminalităţii, Shaw şi Mac Kay desenează o hartă a oraşului Chicago, împărţită în cinci zone concentrice definite printr-un număr mai mare sau mai mic de delincvenţi inculpaţi care locuiesc aici. La capătul acestei proceduri, ei reuşesc să circumscrie „zone delincvenţionale”, care furnizează în mod constant, deci independent de compoziţia lor etnică, cel mai mare număr de delincvenţi. Rezultatele îi determină să concluzioneze că locul de domiciliu poate fi considerat un bun indicator al destinului probabil al unui individ. Întrebarea este: de ce anumite zone produc ratele de delincvenţă cele mai ridicate? Folosind o serie de variabile sociale primare, cercetarea stabileşte că modul de viaţă care prevalează în aceste cartiere este marcat de trei factori: sărăcie, o mare mobilitate, heterogenitatea populaţiilor.
Pentru Shaw şi Mac Kay, cei trei factori concură la apariţia aceluiaşi fenomen: slăbirea controlurilor sociale. Într-adevăr, nu este deplasat să raţionăm că: 1. disoluţia morală ia naştere din lipsurile sărăciei; 2.absenţa de repere stabile este provocată de mutarea şi reînnoirea neîncetată a locuitorilor; 3.raporturile de reciprocitate devin incerte din cauza coabitării unor grupuri sociale disparate. Toate acestea fac imposibilă stabilirea unei stări de normalitate în care infracţiunile să fie sistematic deconspirate şi cu regularitate pedepsite. În această situaţie, în care copiii par abandonaţi propriilor greşeli, vagabondajul este propice pentru constituirea de bande, ce se organizează ca micro-societăţi în cadrul cărora tinerii se familiarizează cu delincvenţa şi se iniţiază în legile unui univers social care face parte din mediul lor înconjurător şi pe care îl întâlnesc zilnic: cel al crimei. Shaw şi Mac Kay explică deci dezvoltarea criminalităţii prin rolul pe care îl joacă mediul, confirmând că un copil ce trăieşte într-un univers în care crima este considerată un comportament normal are mai multe şanse să opteze pentru delincvenţă, un mod de viaţă căruia îi poate măsura riscurile şi avantajele, decât un copil izolat total de activitatea criminală. În concluzie, nu te naşti delincvent, ci devii ; altfel spus devianţa nu este o stare a personalităţii, ci o conduită care se învaţă în contact cu semenii.
Societatea
Este recunoscut faptul că justiţia şi înainte de ea familia, şcoala, biserica sau poliţia exercită o constrângere comună asupra indivizilor astfel încât se fondează o entitate socială unică. Această viziune asupra integrării sociale se regăseşte atunci când, căutându-se cauza principală a creşterii ratei delincvenţei, se consideră că aceasta este „societatea”: criza autorităţii care este dovedită precis de aparenta discreditare a acestor mecanisme esenţiale ale integrării sociale. De la apariţia statisticii morale s-a convenit să se evalueze pregnanţa pe care o au instituţiile sociale asupra gândirii oamenilor, prin intermediul unor indici obiectivi: numărul căsătoriilor, sinuciderilor, infracţiunilor, incriminărilor, reuşitelor şi eşecurilor şcolare. Dar cum aflăm care este concluzia corectă ce derivă din aceste statistici şi din fluctuaţiile procentuale : ele semnalează, oare, un ritm al schimbării ce afectează fiecare din aceste instituţii, o mişcare generală de transformare a moravurilor sau sunt mărci ale unei anomii care jalonează evoluţia naturii ordinii sociale ? De fapt, nimic din cunoaşterea statistică nu ne autorizează să considerăm atenuarea rigorii controlurilor sociale ca fiind o dereglare ce trebuie remediată mai degrabă decât ca fiind un moment din evoluţia obişnuită a lucrurilor cărora ar fi absurd să ne opunem. Desigur, formele sub care se prezintă autoritatea instituţiilor sociale se modifică : munca femeilor, simplificarea divorţului, recunoaşterea drepturilor copilului, creşterea autonomiei acordate adolescenţilor, reformele pedagogice, raţionalizarea sistemului penal, întâietatea prevenţiei faţă de intervenţie şi represiune. Se ştie că fiecare dintre aceste efecte ale schimbării sociale atrage propriul act de acuzare : decăderea familiei, demisia părinţilor de la îndatoririle lor, pierderea influenţei educatorilor, declinul valorilor morale.
Specialiştii însă preferă să privească aceste reincriminări într-o altă lumină : ca pe nişte factori susceptibili de a explica variaţiile ratei delincvenţei.
Devianţa morală – cauze şi consecinţe Dacă avem în vedere fenomenul în ansamblul său, atunci acestea sunt, cel puţin, următoarele: 1. Devianţa este produsul schimbării normativităţii morale. „Vremurile” când se produc astfel de schimbări profunde sunt aşa zisele epoci revoluţionare „ de răsturnare a vechii ordini sociale, care afectează profund semnificaţiile contextului normativ, implicând, o îndelungată perioadă de timp pe indivizi să se orienteze în acţiunile şi conduitele lor după repere clare stările anomice determinate de un exces de coerciţie, mai ales atunci când normele sunt inadecvate relaţiilor existente; 2.Devianţă – ca rezultat al „desocializării”. Plasat într-un mediu caracterizat prin norme, valori, comportamente şi stiluri de viaţă diferite de cele ale mediului de apartenenţă primar, unii oameni se confruntă cu dificultatea asimilării adecvate a acestora, ceea ce duce la dezorientare, ambivalenţă, dezorganizare etc. individul devine un marginal; 3.Devianţă morală – ca manifestare a socializării negative. Avem în vedere imperfecţiunile posibile în procesul educaţiei morale anterioare care fac aproape imposibil „transferul” ordinii (normativităţii) morale dezirabile la nivelul vieţii individuale; 4.Devianţă – ca rezultat al imposibilităţii unei ordini morale întemeiată pe consens normativ între toţi oamenii. Conflictul moral, determinat de poziţii şi mentalităţi diferite;
5.Devianţă – ca produs al procesului de „etichetare morală”, al aprecierii morale, al controlului. Este evident că în actul aprecierii morale intervine un ansamblu de aspecte (valorice, informaţionale, afectiv – emoţionale), individuale sau colective, care poate duce la forme denaturate de apreciere (criticismul tendenţios, oportunist etc.) şi deci la a eticheta ca deviante comportamente morale, de altfel. Comportamentele deviante având o cauzalitate multifuncţională insuficient precizată (ca şi în cazurile de devianţă psihică) trebuie tratate printr-o „profilaxie multifuncţională”, în care intervenţiile preventive să se adreseze diferitelor combinaţii de factori de risc. Profilaxia multifactorială, concentrată simultan asupra unor combinaţii de factori de risc, întrerupând lanţurile de coincidenţă ce duc la tulburări de comportament, poate întârzia sau împiedica apariţia fenomenelor de devianţă. In această perspectivă trebuie subliniat că culpabilizarea oamenilor, a unui grup de oameni sau a unui lider, în cazul producerii unor comportamente deviante, reprezintă o acţiune unilaterală, nerealistă şi nebenefică pentru cercetarea adevăratelor cauze. Pentru a înţelege mecanismele care conduc la manifestările de devianţă şi pentru a identifica, în consecinţă, posibilităţile instituţiilor statale de a le preveni şi limita se impune orientarea efortului de concentrare asupra factorilor de personalitate, condiţiilor de mediu atât din perspectiva psihiatriei, cât şi a psihologiei si sociologiei. Sunt destul de frecvente situaţiile când desemnarea unui individ ca fiind deviant sau nondeviant nu depinde de ceea ce face efectiv acest individ (încălcarea normelor morale are o importanţă scăzută în acest sens), ci de ceea ce cred ceilalţi despre actul sau în raport cu criteriile impuse de modelul normativ dominant. Ca să nu mai vorbim de situaţiile în care statisticile întocmite de „comisiile” de control sunt manipulate de către acestea, provocând o inflaţie artificială a tendinţelor de devianţă. Este vorba în acest ultim caz, mai mult de o „devianţă inclusă” realităţii decât dedusă din ea.
Dacă raportăm fenomenul la nivelul individului, printre cazurile principale ale comportamentului moral deviant se pot enumera: 1. Individul nu cunoaşte concret comportamentul moral dezirabil. Este cazul recrutului, elevilor şi studenţilor, la începutul şcolii, nou angajatilor al cadrelor, proaspăt absolvente, care nu reuşesc (fie că nu pot, fie că nu vor) să pătrundă conţinutul normelor morale specifice instituţiei şi rangului lor; 2.Conflictul dintre normele grupului formal şi cele ale grupului informal din care militarul face parte; 3. Lipsa motivaţiei pentru respectarea normelor morale, dacă devianţă morală cauzată de ignoranţă şi incapacitate este gravă, atunci „devianţă motivaţională” este şi mai gravă. Aceasta pentru ca lipsa motivaţiei indică eşecul acţiunii de educaţie morală şi constituie premisa delicventei. Nu există un suport biogen al comportamentului moral deviant. El se regăseşte în microclimatul în care individul a fost crescut, în factorii educaţionali care au acţionat asupra lui. Este la fel de adevărat însă că tânărul poate să-şi formeze o atitudine ostilă normelor morale în cadrul vieţii. Comportamentul moral deviant se reduce, în final, la două tipuri, caracteristice: imoral şi amoral. Imoralul cunoaşte normele morale, le asimilează la nivel cognitiv, în sensul că el doar ştie ceea ce trebuie să facă sau să nu facă bine. Dimpotrivă el încalcă prin actele şi atitudinile sale normele morale. Intrând în conflict cu normele morale, el recurge la strategii de apărare în faţa opiniei colective (înşelare, minciună, ipocrizie), ceea ce îl aduce adesea în conflict cu colectivitatea, suportând sancţiunea ei morală, dar facandul pe acesta sa fie pus in centrul atentiei. Pentru unii indivizi a fi in centrul atentiei este mai important si mai placut decat a fi blamat de societate.
Tipul caracteristic al imoralului este refractarul în sensul negativ al cuvântului. Trebuie precizat însă că imoralul poate să nu respecte normele morale generale specifice vieţii sociale, dar să se conformeze unui grup social, el însuşi deviant. Amoralul nu cunoaşte, nu decodifică semnificaţiile normelor şi valorilor morale. Nu se poate vorbi la un om matur ca fiind în toate şi totdeauna amoral (în afara moralei, a binelui şi răului). Este amoral omul care nu cunoaşte normele morale, se află în faza critică de cristalizare a convingerilor (a tatonării, a oscilaţiei) şi, ca atare, sfidează convenienţele exterioare, normele de etichetă. Orice comportament deviant este sancţionat, dar nu pretutindeni se sanctioneaza acelasi comportament. În general, comportamentul moral deviant este sancţionat diferit faţă de celelalte forme de devianţă. Nu discutăm aici faptul că nu toate devianţele comportamentale sunt sancţionate, „vizibilitatea”, în sens larg, constituind condiţia relevării comportamentului deviant. Comportamentul moral deviant este sancţionat pe cale psihologică, prin opinia publică (a colectivului), şi îmbracă forma blamului. Pentru a funcţiona, această „instanţă” de judecare morală trebuie construită şi întreţinută, stimulată, deoarece alta nu o poate substitui. Astfel trebuie de stiut ca exista o serie intreaga de comportamente pe care statul si legea nu le va pedepsi nici odata, dar in schimb acestea pot fi pedepsite mult mai dur de societate. Desigur multe din comportamentele deviante se datorează unor carenţe educative sau unor trăsături negative de personalitate; multe dintre manifestările de dezadaptare faţă de solicitările mediului social au însă o determinare socială. De aceea, analiza situaţiei şi atitudinilor specifice generaţiei tinere este de mare importanţă, întrucât, aşa cum relevă unele studii şi documentare privind cazurile de abateri, problemele cu care se confruntă tineretul, gândurile şi frământările sunt influenţate de acestea.
In această perspectivă, o serie de studii sociologice şi date statistice impun recunoaşterea condiţiei specifice actuale a tineretului definită prin: fragilitatea socio-economică; rezistenţa oscilantă la situaţia de restructurare prin care trece societatea şi economia românească; în unele cazuri, slaba speranţă de realizare socio-profesională şi familială. Se constată o creştere a fenomenului infracţionalităţii în rândul tinerilor şi, în unele cazuri, opţiunea de a părăsi ţara şi de a se stabili în străinătate. Toate aceste aspecte reprezintă tot atâtea semnale ale riscului unei posibile erodări a atitudinii moral patriotice şi de neangajare în plan social, deci de diminuare a sentimentului de responsabilitate socială , cu repercusiuni şi în planul îndeplinirii datoriei sociale. Care trebuie sa fie atitudinea factorilor responsabili faţă de devianţa morală? Acţiunea, trebuie desfăşurată pe întreaga dimensiune a tripticului profilaxie – terapie – recuperare. Fiecare fază presupune acţiuni specifice. Faza prevenţiei (profilaxiei) presupune măsuri împotriva individului sau a colectivităţii în vederea prevenirii cauzelor, condiţiilor şi circumstanţelor care pot provoca devianţa morală. Iată câteva posibile: - remedierea precoce a condiţiilor nefavorabile de microclimat social; prevenirea riscului de eşec adaptiv; - depistarea tulburărilor de comportament şi a „predispuşilor” etc. Faza terapeutică (intervenţia) cuprinde măsuri de combatere a conduitei deviante, a circumstanţelor care o întreţin sau o agravează. Recuperarea (post -intervenţia) vizează măsuri de lichidare sau anulare a consecinţelor conduitei deviante, îndreptate atât asupra individului, cât şi asupra colectivităţii din care face parte. Se impune să precizam că acţiunile sunt de ordin educativ prin excelenţă şi extrem de rar de natură administrativă (doar atunci când se are în vedere nu insul, ci modificarea ambianţei în care trăieşte).
Statul si politicienii trebuie să se implice total în activităţile desfăşurate în cadrul societatii cu atât mai mult cu cât indivizii se declară „mulţumiţi”de: Comportarea institutiilor statului fata de cetateni: 91,8%; modul în care se face instrucţia si educatia: 94,5%; ordinea şi disciplina sociala: 90,3%; respectarea programului de munca si odihnă: 85,1%; comportarea functionarilor fata de cetateni: 85,3%. In ceea ce-i priveşte pe politicieni, avansezi câteva cerinţe generale intrinseci oricărei atitudini faţă de fenomenul devianţei morale din viaţa militară: - să se bucure de autoritate – morală, adică să aibă capacitatea de înrâurire spirituală a conştiinţei şi comportamentului celorlalţi pe baza unor însuşiri morale reale; să fie, altfel spus, exemplu personal; - să dea dovadă de competenţă etică, să aibă deci capacitatea de a înţelege manifestarea fenomenului moral în societate; - să posede calităţi de promotor moral, adică să fie în măsură să îndeplinească sarcini educative în plan moral: capacitatea de a crea un climat moral sănătos, cultivarea cinstei, corectitudinii, modestiei, respectul prin si pentru adevăr, combaterea subiectivismului şi arbitrarului în aprecierea oamenilor, simpatie pentru oameni, voinţa de a desăvârşi pe alţii, simplitate, lipsa de ingamfare , etc; - să deosebească între faptă şi semnificaţia ei morală, să nu omită caracterul individual al conduitei, să conştientizeze că moralizarea excesivă are un efect paradoxal (poate duce la plictiseală), că demersul cel mai eficient pentru formarea unei conduite morale îl constituie formarea motivaţiei pentru îndeplinirea normelor morale.
- Sa nu incurce nici odata pozitia sociala cu valoarea spirituala a omului si bogatia cu inteligenta. Sa inteleaga foarte bine ca unii oameni par „foarte mari� numai pentru ca unii oameni comparandu-se cu acestea se aseaza in genunchi. Sa lupte pentru verticalitatea atat a lor cat si pentru promovarea acestui concept in mase.
E bine sa stim când ne va veni sfarsitul? In zilele noastre in Romania au apărut un număr destul de mare de aşa zisi prezicatori, clarvazatori, tarotologi, samani care nu au intalnit vre-o data un saman si nici nu l-au avut evident ca maestru, etc care atrag spre ei prin diferite cai un număr si mai mare de oameni. Interesant este faptul ca la ei se adresează si unii oameni chiar destul de instruiti, unii cu doua facultati, cu pozitii, statute si roluri sociale destul de ridicate, deputati, functionari, senatori. Daca acesti ,,specialisti” sunt invitati la o testare a capacitatilor lor, se fac nevazuti sau dau tot felul de explicatii precum devinitatea cu care ei sunt in contact nu le permite sa facă asta si… etc, explicatii din cele mai aberante. Ceea ce spun ei clientilor lor nu se bazeaza pe nimic decât pe o idee a lor, care poate fi influenţata chiar de parerea si simpatia lor fata de client. Daca clientul e mai simpatic poate avea parte de un pronostic mai bun, daca nu atuci se alege cu un pronostic, clarviziune mai nefavorabila sau chiar rea. Aceasta atitudine se modifica si de aprecierea lui subiectiva legata de cati bani poate scoate de la clientul sau in functie de preveziune si de posibilele modalitati de al salva. Cu alte cuvinte vrajitoarul creaza o problema raspunsul la care îl are numai el sau ea. Astfel clientul se hotaraste foarte repede sa plateasca oricat doar ca sa scape de ecele rele ce îl asteapta. Asta nu ar fi cel mai rau lucru posibil. In fond si la urma urme sunt banii lui si face ce vrea cu ei. Problema e alta, mult mai grava decât cheltuitul banilor. Clientul este conectat in acest mod la un sistem de credinte patogenice, devine clientul stabil al vrajitoarei pentru ca problemele in viata nu dispar niciodată si la nimeni. Acest sistem de credinta creaza o dependenta asemanatoare cu drogurile, doar ca nu e o dependenta fiziologica ci una psihologica, spirituala chiar. Pentru orice problema exista o vrajitoare capabila sa mi-o rezolve.
După o astfel de vizita in urma careia clientul primeste niste informatii pe care acesta nu stie cum sa le prelucreze de cele mai multe ori apar si efectele destul de neplacute. Nici o actiune nu ramane fara efect, fie acea actiune una fizica, psihica, informationala, energetica sau de oricare alta natura. Nici una! Dar foarte putini pot sti care sunt efectele exacte si cum se vor manifesta. Ma impresioneaza faptul ca oamenii in loc sa se adreseze unui psiholog cauta informatii despre ei insasi la oameni care chiar nu au cum sa ii cunoască. Nu au nici abilitatea respectiva nici instrumentalitatea necesara. Toti folosesc mai mult sau mai putin psihologia naiva, ce stiu ei despre om si psihic din experientele vietii. Fiecare om, chiar si clientul are aces mai mult sau mai putin la psihologia naiva, dar asta nici pe departe nu e suficient. Este adevarat si faptul ca specialisti in aceste domenii parapsihologice exista cu adevarat ca si fenomenele in sine, dar pe la noi acestea sunt foarte putini la număr. Nu avem de unde sa-i avem atata timp cat inca nu mult timp in urma chiar si psihologia era interzisa. Nu avem nici o scoala reala cu traditie care sa produca astfel de specialisti, parapsihologi, psihologi, operatori al sistemelor psihice, energetice, psiho-energetice, psiho-fizice… Una din intrebarile, raspuns la care se cauta pe la prezicatori este: când si cum, sau de ce voi muri?
Este oare bine sa stim acest lucru? In practica psihologica sunt cunoscute cazuri in care oamenii au stiut cu exactitate ziua si ora mortii si exact aşa sa intamplat. Aşa a trebuit sa fie sau astfel au construit ei insasi procesul respectiv in mod inconstient încât sa intampalt, poate chiar si ajutat de catre cineva? Iata o poveste reala pe care mi-o povestise cineva. Tatal meu dar si bunelul au murit de cancer. Cativa ani in urma am citit intr-o revista ca tendinţa spre aceasta imbolnavire se transmite genetic. Din acel moment nu imi mai găsesc locul si mai tot timpul imi trece prin cap intrebarea – si eu oare sunt sortit sa mor de aceasta boala ? Cum sa fac ca sa ma pot stapani aşa încât sa pot trai implinit viata, sau macarr acei ani care imi sunt lasati de soarta sa-i mai traiesc? ,, Peste noua luni , in februarie anului viitor dvs. ve-ti muri de cancer la ficat intr-un spital din Bucuresti,, Aşa suna premonitia unui aşa zis ,,paranormal,, pentru unul din clientii sai. Clientul afland de acesta veste ingrozitoare, a alergat imediat pe la toţi medicii si printre altele acesta a si murit, chiar daca nu de cancer, nu la Bucuresti, si nu in februarie. A murit cu doua luni mai devreme decât termenul fixat de ,,specialistul paranormal,,
Sa nu credeti ca am ceva cu lumea paranormalului. Aceasta exista cu adevarat, precum si specialistii care cerceteaza acest domeniu fascinant. Eu insumi studiezi domeniul acesta de foarte mult timp. De regula acestea au la baza si o alta specialitate; medic, fizician, biolog, botanist…etc. Unii sunt buni in cercetare, altii in aplicarea cunostintelor din domeniu. Unii ajung sa fie buni diagnosticieni, altii foarte buni operatori, adica unii ajung sa fie buni extrasenzitivi, receptori, altii foarte buni emitatori, oameni care pot produce influente de tot felul, dar nici odata pe ambele sau extrem de rar. Specialistul care poate emite si percepe in acelasi timp, nu are pret, este cautat, gasit si de regula pus la ,,treaba”. Toate aceste exista cu adevarat si se folosesc de aceste cercetări si descoperiri in diferite domenii ale vieţii individului cat si societatii. In acest articol nu vorvesc despre ei – specialistii adevarati, ci despre impostori si relatia lor cu omul obisnuit, necunoscator, ignorant. Rezultatele ecestei relatii sunt de cele mai multe ori foarte nefericite pentru clienti. Pentru a vedea cu aproximatie cum stau lucrurile o sa ma deplasezi intr-un domeniu diferit de paranormal dar concluziile pot fi extrapolate la oricare alta dimensiune.
Nimanui din noi nu ii este dat sa traiasca veşnic, si pentru fiecare dintre noi o oarecare boala ne va scurta zilele. Dar oare aţi dori sa stiti din timp diagnosticul si termenul când va trebui sa ,,plecati,, la fel ca si acel client al vrajitoarei? Din fericire, omul este scutit de o asemenea cunostinta tragica. Oare de ce? Altfel viata ar fi plina de frica, groaza stiind ca acea boala fatala se apropie inevitabil. Si se apropie sigur. Creerul nu face nici o diferenta intre imaginar si real. Pentru el ambele realitati – realitatea obiectiva si cea subiectiva sunt percepute ca una singura. Creerul realizeaza doar una dintre dominante. Daca domina frica de boala atunci – de ce te temi nu scapi, daca domina increderea ca vei ramane sanatos si la 70 de ani, atunci – dupa credinta voastra vi se va da voua. Cere insistent si ti se va da! Cum sa ceri? Bate si ti se va deschide! Si totusi omul din cele mai vechi timpuri a incercat sa pacaleasca destinul si sa afle ceea ce insasi ,,mama natura,, a ascuns de el si a interzis sa fie cunoscut. Unele din cele mai vechi metode de acest gen era astrologia, tarotologia, vrajitoria…etc care nimereau in manele anumitor oameni de o anumita calitate. Inarmandu-se cu aceste stiinte stravechi, oamenii incercau sa cunoască din timp calea vieţii corpului si sufletului lor, desi scopul acestor discipline este cu totul altul. Specialistii adevarati pot cu o probabilitate destul de crescuta sa cunoască acest lucru, dar cu aceiaşi probabilitate, aproape 100%, nu va vor spune nimic despre aceasta. Care este rezultatul daca aflam ?
Prin 1988 participam in cadrul unui proiect de cercetare stiintifica care avea drept scop cercetarea acestor probleme. A fost investigat un număr foarte mare de chinezi care locuiau in Rusia. Cei mai multi dintre ei sau integrat foarte bine la viata sociala de acolo si in timp s-au indepartat de traditiile lor. Altii dinpotriva, continuau sa fie legati de traditia lor si credeau nespus de mult in astrologia chineza. Fiecare an in traditia chineza este asociat unui element al naturii – apa, foc, lemn, metal… In acelaşi timp, fiecare element este asociat unui organ intern si suferintelor legate de acesta. Astfel, focul este asociat cu inima, si din acest motiv omul nascut in anul Focului, va suferi de boli ale inimii si sistemului cardiovascular si mai mult ca sigur, va si muri de aceasta boala intr-un an al Focului. Cercetarea stiintifica si prelucrarea rezultatelor acumulate au aratat ca cunostintele superstitioase ale oamenilor, a horoscopurilor acestora in sensul cel mai real le scurta viata, deoarece de la o autosugestie convingatoare pana la o imbolnavire reala, calea este foarte scurta si plauzibila. La acei chinezi care erau legati de traditiea astrologica, diferitele forme de îmbolnăviri intr-adevăr se manifestau, cate odată cu sfarsit letal, in conformitate cu horoscopul. Acei chinezi care nu credeau si se indepartase de traditia astrologica a lor, preocupanduse de alte probleme ale vieţii, nu erau afectati de aceasta dependenta astrologica, informationala si media lor de viata era cu pana la 10 ani mai mare.
Sa zicem ca astrologia este o stiinta indoelnica, cu toate ca asta nu este chiar deloc aşa si sa ne adresam unei stiinte mai convingatoare si anume – geneticii. Datele si informatiile mostenite sunt bine inregistrate in structurile noastre genetice astfel încât nu se pune problema indoelii adevarurilor geneticii. Asta cred astazi foarte multi oameni. De aceia specialistii ne recomanda chiar sa studiem mostenirea genetica pentru a putea indeparta manifestarea probabilistica a anumitor suferinte posibile. Si aici apare intrebarea, oare nu riscam noi toţi sa inlocuim astfel credinta mistica in horoscoape intr-o credinta materialista a geneticii? Si daca va fi aşa, oare rezultatele nu vor fi la fel de triste ca si in cazul astrologiei? Poate ca soarta intradevăr este mai bine sa nu fie cunoscuta? Este important sa intelegem ca desi ireditatea (mostenirea genetica) si soarta sunt doua lucruri interdependente, aceasta din urma este totusi destul de indirecta. Sa lasam la o parte deficientele inascute ale dezvoltării, determinate de ereditate. In aceste cazuri se vorbeste nu de probabilitatea inbolnavirii ci de un lucru infaptuit. Altfel stau lucrurile atunci când mostenirea arata un risc de aparitie mai tarzie a unei patologii. Putem oare sa umblam la acest determinism genetic pentru a indeparta sau chiar a inlatura difenitiv necazul care ne paste?
Oamenii de stiinta de foarte mult timp poarta o discutie foarte aprinsa, in ce masura ereditatea determina soarta noastră. Unii considera ca particularitatile individuale ale omului sunt inscrise in genele noastre si influentele factorilor exteriori nu pot determina schimbarea lor. Adversarii lor dimpotriva, considera ca influentele factorilor externi au o determinare hotaratoare. Aceste puncte de vedere radical opuse, ca si oricare extremitati, sunt departe de adevar. Astfel tind sa cred ca adevarul este undeva pe la mijloc si as spune ca totul, 100% este determinat de ereditate si ca totul, 100% este determinat de mediu. Paradoxul unei astfel de gandiri este doar aparent. Aşa stau lucrurile încât predispozitia genetica reprezinta doar o valoare potentiala, care intr-o masura mai mare sau mai mica se realizeaza in dependenta de factorii mediului, cu alte cuvinte – de modul de viata. Am spus – viata, asta insemnand sau incluzand totul, ce mancam, cand si cum, ce bem – de unde, in ce mod, cu ce atitudine…cum gandim, cum simtim, cum respiram, ne imbracam, prietenim, dusmanim…. In conditii corespunzatoare predispozitia genetica se dezvolta si se reactualizeaza, pe când in alte conditii ale mediului aceasta poate ramane in forma embrionara, latenta, nemanifestandu-se in nici un fel. Acest lucru se refera tuturor particularitatilor individuale – fie merge vorba despre capacitatile intelectuale, forta fizica sau predispozitia spre alcoolism.
De exemplu; pana in prezent inca nu este cunoscuta cauza in urma careia omul se imbolnaveste de schizofrenie. Se presupune ca in acest caz ireditatea joaca un rol important. Copii parintilor bolnavi de schizofrenie mult mai des se imbolnavesc si ei de aceasta maladie in comparatie cu acei copii ai caror parinti sunt sanatosi. In acelaşi timp sunt cunoscute nenumarate cazuri de adoptie a copiilor de catre parinti sanatosi si in aceste cazuri numarul imbolnavirii copiilor predispuşi spre schizofrenie a scazut foarte mult. Aceasta vrea sa spuna ca insasi atmosfera vieţii in acele familii serveste drept un catalizator puternic a eriditatii si a predispozitiilor in sens de accelerare sau de franare a bolii. In aceste cazuri factoriii mediului arata ca pot juca un rol hotarator, determinant in aparitia imbolnavirii. Astfel, un urmas al unui neam vesel si plin de viata poate nimeri in situatii atât de critice, încât rezultatul firesc al acestora va fi o depresie acuta. Sau ne avand in neam nici un alcoolist convins, dar nimerind intr-un mediu nesanatos, omul poate fara nici o predispozitie genetica sa devina un alcoolist cu experienta. Daca pana la acest moment el a reusit sa aduca pe lume o progenitura, atunci in colectia genetica a celui din urma in nici un fel nu se va oglindi tendinţa inspaimantatoare si neplacuta. Dar daca cresterea acestuia se va face intrun mediu familiar impodobit cu alcool si tonuri depresive, devine mult mai reala tendinţa infricosatoare ca si copilul sa devina in timp un alcoolist , si acest mediu se va reflecta intr-un mod nu tocmai placut. Deci, mediu, educatia. Stiti macar ca tot ce au incercat parintii sa educe in copilul lor poate fi sters totatl in doar 6-9 luni de zile? E nevoie doar de un anumit anturaj, de regula un grup mic cu un ego foarte puternic care se dezvolta in cadrul grupului tocmai din cauza numarului mic al membrilor. De regula un astfel de grup are reguli foarte exacte de comportament si usor poate controla activitatea oricarui membru. Am cunoscut cazuri de acest gen in care un adolescent dintr-o familie buna, la locul ei, oameni foarte buni si sufletisti, intelectuali…a ajuns un criminal convins.
Una si aceiaşi imbolnavire poate afecta si rapune un om cu o predespozitie genetica spre aceasta si la fel de bine poate sa o facă si cu un om fara nici un fel de predespozitie genetica cu o singura diferenta si anume; primul va avea nevoie doar de un impuls mai mic sau mai mare din partea mediului, pentru ca programul genetic sa inceapa a se desfasura, pe când cel de al doi-lea se va imbolnavi doar daca va nimeri intr-un mediu cu niste conditii destul de nefavorabile. Astfel si pentru unul si pentru celalalt, modul de viata, calitatea mediului, vor fi conditiile hotaratoare a declansarii imbolnavirii , diferenta dintre ei consta doar in masura, marimea influentelor negative. Inca un cuvant nou- masura. Astazi civilizatia umana nu mai cunoaste nici o masura, nici macar masura cuvantului masura. Am scris despre asta intr-un articol din sectiunea – Securitate globala si nationala. Articolul se numeste – Viziunea asupra lumii. Numerologia mai pastreaza astazi masurile. Un bun numerolog poate cunoaste masura oricarui lucru. Ne va ajuta oare pe noi cercetarea geneticii noastre in preintampinarea suferintelor ce pot veni? Raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi unul singular, monopolar. Fiecare dintre noi poate gasi in neamul lui o oarecare patologie. Daca aceasta patologie este proectata asupra individului asupra organismului sau si acesta chinuitor asteapta si atent asculta de orice simptome ale corpului sau, atunci nu este exclus, ca acele simptome nu vor astepta prea mult sa apara. E ca si in cazul horoscoapelor chinezesti. Specialistii afirma, cunoasterea propriei mosteniri genetici ne permite sa organizam mai corect propria viata, sa ne ferim si sa ne abtinem de la o serie întreaga de influente negative si sa ne cultivam un mod de viata sanatos. Dar cine ne opreste sa ne ocupam de toate acestea fara nici o legatura cu mostenirea genetica?
Mai mult decât atât, in conditiile noastre nu este deloc simplu sa primim o recomandare calificata despre conditia noastră genetica. Specialisti, capabili de a face o astfel de investigatie si analiza nu ii vom gasi in spitatlele judetene si din acest motiv orice forma de investigatii impirice in trasaturile genetice mostenite poate duce numai spre îmbolnăviri inchipuite, apoi reale, lucru care devine destul de neplacut si periculos. Din acest motiv, orice forma de idei despre predespozitiile genetice este mult mai corect sa le apreciem drept informatii si impuls spre gandire, decât sa fie apreciate ca recomandari si impuls spre actiune. Intr-un fel sau altul, sa ne organizam un regim de alimentatie sanatos, un regim de activitate si somn, de incordare si relaxare, sa ne construim un regim sanatos de activitate, efort fizic adecvat, sa scapam de o serie întreaga de obisnuinte, vicii daunatoare, sa avem o viata interioara adecvata mentinuta cu ajutorul unui psiholog, duhovnic, maestru si sa ne adresam unui medic de fiecare data când e cazul – depinde numai de noi si trebuie sa o facem indiferent din ce cauze a murit strabunelul dumneavoastra. Toata lumea vrea sa fie sanatoasa, dar nu pot intelege de ce toata lumea lasa acest aspect al vietii in mainele altora?
- Sa se ocupe de sanatatea noastra ministerul sanatatii, doctorii, chirurgii…altii! Ce treaba avem noi cu propria sanatate? - Daca eu nu sunt sanatos asta e din cauza ca doctorii sunt niste prosti! Habar nu au sa ma faca bine! Am auzit si astfel de cuvinte. Credeti-ma.
MAZGALELILE SUBCONSTIENTULUI Atrage-ti atentie asupra coalei de hartie, pe care copilul dumneavoastra sau nu, adolescentul sau maturul, angajatul, colegul de birou, seful‌mazgaleste ceva cu picsul in timp ce dumneavoastra ii tineti o lectie de morala, seful tine un discurs plictisitor. Foarte des o sa puteti observa astfel de scene la birou, la orele de scoala sau facultate, cand unul dintre colegi, angajat, subordonat sau sef priveste spre coala de hartie din fata si deseneaza cava ca si cum fara sens cu picsul. Nu va grabiti sa aruncati acea hartie purtatoare de creatie artistica la gunoi, deoarece aceasta va poate raspunde la o multime de intrebari legate de cel care a lasat aceasta amprenta a subconstientului ca raspuns a multimii de cuvinte a interlocutorului. Pe acesta coala de hartie scoasa de ,,imprimanta,, subconstientului se ascunde cheia intelegerii caracterului si dispozitiilor interioare a ,,artistului,, Spirale, cercuri, linii valuroase. Problemele straine nu pre il intereseaza pe autor si i se par apasatoare. In momentul de fata intreaga lui atentie este orientata catre propria lui persoana. Este posibil ca acesta sa treaca printr-o perioada de criza si se vede nevoit sa ia o decizie extrem de importanta. De cele mai multe ori astfel de imagini sunt pictate de oamenii care au probleme de relatie cu iubitul sau iubita, probleme familiare. Cu cat cercurule sau spiralele sunt mai accentuate, mai hasurate, cu atat problema este mai acuta. Omul aflat intr-o astfel de stare de spirit este usor,,inflamabil,, si ca urmare poate cu usurinta sa se aprinda, sa expluadeze si sa jigneasca interlocutorul, colegul, in general pe cei din jur. Un astfel de om se vede prins intr-o capcana, intr-o situatie complicata care il apasa mult si il enerveaza tot ce este imprejur. Este tendat sa dea vina pentru problemele lui personale pe cei din jur, este irascibil.
Flori, soare, ghirlande. Autorului nu ii este atat de vessel sau usor cum ar putea sa para la prima vedere. Acesta are probleme de intelegere a ceva din viata lui, probleme de intelegere a lumii in care traieste. Un astfel de desen poate sa arate si problemele de adaptare a autorului. Sufletul acestuia striga catre toti cei din jur : ,,Atrage-ti atentie asupra mea!,,. ,,Atentie, sunt si eu pe aici!,, Patratele, cerculete, triunghiuri in forma de plasa. Plase. Autorul simte ca a nimerit intr-o situatie riscanta si neplacuta pentru el. Stie ca a ajuns in aceasta situatie din propria prostie sau ignoranta, dar mai stie ca nu prea il duce mintea ce ar trebui sa fac aca sa iasa onorabil din situatia neplacuta. Fiecare linie ingrosata din aceste plase – este un atac, pe care acesta nu se poate hotara sa-l infaptuiasaca. Daca la sfarsit desenul este inconjurat cu o linie – inseamna ca autorul a terminat cu aceasta problema, cel putin in plan exterior, pentru ceilalti, adica a hotarat astazi sa nu se mai gandeasca la asta, sa nu lase ca problema lui sa fie vizibila pentru ceilalti. Mai mult ca sigur autorul a hotarat sa inghita sec supararea si iritarea. Asta este periculos : in suflet se acumuleaza dezamagirea si cu cat mai departe cu atat mai nefericit se va simti acest om. Daca desenul la sfarsit nu este incercuit cu o linie, inseamna ca autorul inca se afla pe linia cautarilor de rezolvare, inca nu a cedat, inca va incerca sa vorbeasca cu altii despre problema lui, inca va mai cauta sfaturi, ajutor, sustinere. Modele asemanatoare cu cele de pe tapeturi sau tatuajele tribale. Colturi ascutite si linii ovale se unesc intr-un model, intr-un motiv, care se repet la nesfarsit. Un astfel de desen ne arata ca autorul este plictisit, s-a saturat de vorbe goale lipsite de fapte concrete. Subconstientul autorului vrea sa ne arate ca acesta se simte inconjurat de demagogi si diletanti si ca s-a cam plictisit de acestea sau in general de acest stil de viata. Autorul poate mai mult de atat, dar acum simte ca pierde timpul inzadar in acest loc si pe langa acesti oameni.
Pentru autor se recomanda sa inceapa tottusi cu ceva pentru a schimba aceasta linie de lucruri : sa zicem, permite-ti ceva extravagant, ceva, ce ai dorit de mult timp, dar t-ai interzis sa faci. Acest lucru poate sa rupa linia monotoniei care pentru tine personal actioneaza foarte apasator si distrugator. Cruce sau Cruci. Crucile exprima simtul vinovatiei autorului care s-a declansat chiar in timpul discutiilor. Ceva il apasa pe acest om sau se apasa el insusi, poate se simte judecat, aratat cu degetul chiard aca intro forma indirecta si subtila. Autorul trebuie sa discute aceasta problema cat mai repede cu oamenii care dupa parerea lui il barfesc, il critica sau il arata cu degetul, altfel va trebui inca mult timp de aici incolo sa va chinuiti si sa va framantati uneori poate chiar aiurea. Omul deseneaza cruci pentru ca se simte ca si cum dus spre biciuire apoi spre rastignire. Un astfel de om este suspicios, incordat, stresat, se simte slab si are de cele mai multe ori impresia ca toata lumea are ceva cu el, toata lumea se impedica de el, toata lumea ii vrea rau intr-o forma sau alta. Omuleti. Sa nu va duca in eroare chiar daca omuletii au mutricele vesele. O astfel de imagine este semnul clar al neputintei sau a dorintei accentuate de a se feri de o oarecare responsabilitate. Oamenii de regula deseneaza omuleti in acele momente cand ei insasi se afla in situatii in care ar trebui sa spuna hotarat si cu putere ,,NU !,, dar nu isi pot impune sa spuna acest cuvant. Ori nu au curaj, ori cred ca vor fi catalogati drept spargatorii de gasca si de interese, ori sunt slabi dar nu pot spune ferm ,,NU !,, in acesta situatie. Astfel subconstientul deseneaza omuleti care trebuie perceputi ca pe o atentionare si trebuie sa-ti spui hotarat :,,Nu te preda ! Refuza, altfel mai tarziu va fi mult mai rau, te vei prabusi din cauza propriei tale slabaciuni,,
Patratele, triunghiuri si alte forme geometrice. Clar este una : autorul nu poate fi prostit cu una cu doua, acesta reprezinta o nuca destul de tare pentru multi. Acesta are scopuri si convingeri clare si aproape deloc nu isi ascunde intentiile si parerile. Autorul extrem de rar simte frica in fata adversarilor sau concurentilor. Cu cat triunghiul este mai ascutit cu atat autorul este mai taios, mai agresiv, desi nu ai spune asta niciodata privind spre infatisarea acestuia, sau facandu-ti o prima impresie la prima vedere. Din exterior nu se vede foarte limpede agresivitatea si hotararea acestuia care deseneaza triunghiuri cu varfuri foarte ascutite. Cu cat patratele sau cercurile sunt mai mari cu atat planurile acestuia sunt mai mari. Cu cat mai ingrosate sunt liniile figurilor geometrice, cu atat mai linistit, mai stapan pe situatie se simte autorul. In general toti cei care deseneaza figuri geometrice detin un nivel de agresivitate mai accentuat si anume aceasta caracteristica nu le permite eliberarea imaginatiei si fanteziei si nu le permite sa se relaxeze. Incearca sa privesti, sa ei lucrurile si viata mai simplu. Nu te lua si nu lua lucrurile prea in serios. Faguri. O astfel de imagine ne vorbeste despre tendinta autorului catre liniste, armonie, viata echilibrata si asezata. Uneori un astfel de desen ne poate vorbi si despre dorinta de a crea o familie. Nu este exclus ca problema acestua sa fie ascunsa in nedorinta de a constientiza existenta si realizarea unui astfel de vis. Autorul vrea sa se linisteasca, sa fie in cadrul familiei iubitoare, sa aiba lucrurile asezate.
Patratele albe, patratele negre. Campuri de sah. Autorul a nimerit intro situatie delicate si destul de complicate. Aceasta situatie il obliga pe acesta sa joace cu viata un fel de sah in care fiecare mutare, vorba, actiune, atitudine poate cantari destul de mult. Autorul viseaza la o cale clara si limpede, la un drum de nadejde care sa-l scoata din aceasta situatie a vietii si daca este posibil sa fie si invingator. Cu toate acestea autorul ar fi deacord si cu o pierdere dor sa iasa onorabil pentru ca in aceasta situatie important este jocul. Daca omul des face astfel de desene atunci putem spune ca autorul sufera de niste complexe ascunse si greu observate pentru cei din jur. Cel mai des aceste complexe sunt : complexul de inferioritate sau complexul de superioritate. Cu ambele complexe este la fel de greu de a trai. Cercuri interconectate (asemanator cu cercurile olimpice) Ganduri despre legaturi personale, sentimentale stabile? Posibil. Cel mai des insa un astfel de desen ne arata dorinta autorului de a participa la ceva, la o actiune, la un joc, la o competitie‌In momentul de fata autorul se simte exclus, simte ca viata curge pe langa el si ca el se afla in afara evenimentelor. Este posibil sa simta ca vrea sa-l ajute pe cineva, sa se implice in problemele cuiva dar nu stie cum. Incearca sa afli de ce esti in afara evenimentelor importante pentru tine, de ce esti in afara ,,jocului,, si situatia se va corecta aproape de la sine cu minime eforturi din partea ta.
Diferente Culturale Iata cateva diferente culturale intre cateva mari popoare care vorbesc limba engleza (australienii, americanii, canadienii, britanicii) si romanii: Australienii: Nu le place sa fie confundati cu britanicii in strainatate Canadienii: Sunt indignati cand sunt confundati cu americanii in strainatate Americanii: Le convine cand sunt confundati cu canadienii in strainatate Romanii: Spera sa fie confundati cu altcineva in strainatate Britanicii: In nici un caz nu pot fi cunfundati cu altcineva in strainatate Australienii: Cred ca ar trebui sa ai grija de colegii tai (mates) Britanicii: Cred ca ar trebui sa ai grija de acei oameni care apartin clubului tau Americanii: Cred ca oamenii ar trebui sa aiba grija de ei insisi Canadienii: Cred ca asta e treaba guvernului Romanii: Cred ca toata conducerea tarii ar trebui schimbata Australienii: Sunt extrem de loiali berii lor Americanii: Adora sa agite steagul, sa cante imnul si sunt obsedant de patrioti pana la orbire Canadienii: Nu pot cadea de acord asupra cuvintelor imnului lor cand se sinchisesc sa il cante Britanicii: Nu canta deloc dar prefera o fanfara sa le cante imnul Romanii: Canta imnul doar la meciuri si atunci doar prima strofa, pentru ca doar pe aia o cunosc Americanii: Petrec majoritatea vietii lipiti de televizor Romanii: Petrec majoritatea vietii lipiti de televizor uitandu-se la telenovele Canadienii: Nu o fac, dar numai pentru ca nu prind multe canale americane Britanicii: Platesc o taxa pentru a putea urmari doar patru canale Australienii: Exporta toate programele lor proaste la care nimeni nu se uita in Marea Britanie, unde toata lumea le adora Americanii: Palavragesc neincetat despre fotbal american, baseball si baschet Britanicii: Palavragesc neincetat despre crichet, fotbal si rugby Canadienii: Palavragesc neincetat despre hochei, hochei, hochei, hochei si despre cum i-au batut pe americani de doua ori la baseball
Australienii: Palavragesc neincetat despre cum i-au batut pe englezi in oricare sport in care au jucat cu ei Romanii: Palavrages neincetat despre salarii, pensii si despre cele doua victorii ale lor la fotbal cu Anglia Americanii: Scriu cuvintele diferit, dar tot ii spun “engleza” Britanicii: Pronunta cuvintele diferit si tot ii zic “engleza” Australienii: Adauga “G’day”, “mate” si un accent greoi oricarui lucru pe care il spun in incercarea de a face rost de o intalnire Romanii: Adauga cate un cuvant care nu poate fi gasit in dictionar fiecarei fraze pe care o spun Britanicii: Fac cumparaturile acasa si importa bunurile pentru ca locuiesc intr-o insula Australienii: Fac cumparaturile acasa si importa bunurile pentru ca locuiesc intr-o insula Americanii: Trec granita de sud pentru cumparaturi, benzina si bautura ieftine intr-o tara inapoiata Canadienii: Trec granita de sud pentru cumparaturi, benzina si bautura ieftine intr-o tara inapoiata Romanii: Trec granita de sud, granita de nord, granita de vest, granita de est fara nici un motiv anume Americanii: Par a gandi ca saracia si esecul sunt suspecte din punct de vedere moral Canadienii: Par a gandi ca bogatia si succesul sunt suspecte din punct de vedere moral Romanii: Par a crede ca toata lumea e suspecta Britanicii: Par a crede ca bogatia, saracia, succesul si esecul sunt caractere mostenite Australienii: Par a nu se gandi la nici una din lucrurile astea dupa cateva beri
Principalele teorii si mecanisme, instrumente, utilizate cu mare succes in tot felul de manipulari urmarind cele mai diverse scopuri. Principalele teorii si mecanisme, instrumente, utilizate cu mare succes in tot felul de manipulari urmarind cele mai diverse scopuri. In ceea ce numesc eu - manipularea globala este fara de putinta sa atingi anumite rezultate fara a te folosi de stiinta, psihologie, sociologie…chiar si astrologie, numerologie, ezoterism, magie ( a se intelege cu totul altceva decat viziunea banala a conceptului de magie. Magie (greacă μαγεία), (persana veche: maguş = preot ( astazi – specialist, om de stiinta, operator, psihoenergetician, psihosugestolog, paranormal…) se referă la activitatea unui specialist de a influenţa pe căi mistice, stiintifice, oculte, necunoscute de majoritatea oamenilor, supranaturale, evenimentele, destinul oamenilor, grupurilor, tarilor). Va voi arata aici principalele teorii si mecanisme, instrumente care stau la baza acestor manipulari. Nu voi face decat sa le enumar, restul daca va prindeti o veti face singuri, daca nu – poate e mai bine asa. 1. Afiliere (affiliation): actul apropierii noastre de alţii tinde să fie favorizat doar în unele circumstanţe. Anxietatea sau teama vor avea ca efect să ne motiveze să ne alăturăm altora care sunt la fel de anxioşi şi temători. Principiul afilierii functioneaza la toate nivelele de existenta a individului. Conform acestui principiu oamenii se afiliaza in grupuri cu diferite orientari. Afilierea este cu atat mai mare cu cat cantitatea si calitatea elementelor de afiliere este mai mare. Astfel semeni putina teroare in popor si acesta se va afilia intr-un mare grup de tematori de gripa porcina de exemplu
. Cand a crescut numarul celor care doreau sa se vaccineze? Coperct! Dupa ce li s-a spus ca tanarul actor a murit de gripa porcina. Afilierea poate fi folosita si in scopuri pozitive.2. Apatia spectatorului (bystander apathy): o condiţie de inhibare a comportamentului prosocial în prezenţa altor persoane. Procesele care explică aceste condiţii sunt: difuziunea responsabilităţii individuale, influenţa socială (fiecare persoană caută la alţii indicaţii comportamentale), şi costurile potenţiale ale răspunsului dacă acţiunea de răspuns a cuiva este improprie (necorespunzătoare), persoana se simte stânjenită. 3. Atracţie interpersonală (interpersonal attraction): este legată de proximitate fizică, atractivitatea fizică, similitudinea atitudinilor şi calităţile personale, precum faptul de a fi de nădejde, de încredere şi prietenos.
Atracţia interpersonală Variabile identificate a fi predictive pentru atracţia interpersonală sunt: proximitatea fizică, atractivitatea fizică, caracteristicile personale şi similaritatea atitudinilor. Toate celelalte condiţii fiind constante, tindem să agreem persoanele din preajmă. Acest fapt rezultă din efectele pozitive ale familiarităţii şi din faptul anticipării continuării interacţiunilor a căror consistenţă, conform teoriei, constrânge persoanele să se placă reciproc. Cu cât vezi mai frecvent aceeaşi persoană, să zicem, luând zilnic acelaşi tren cu tine, cu atât vei tinde să gândeşti de bine despre el sau ea. Acesta este aşa-numitul „efect al simplei expuneri” (mere exposeure effect) (Zajonc, 1968).
Tindem să ne placă, deasemenea, oamenii care ne seamănă. Corespondenţa pe anumite dimensiuni semnificative ca: atitudinea, originea etnică, religia, sau educaţia prezic simpatia şi chiar camaraderia. Când ne aflăm împreună cu cineva ce ne seamănă şi cu care ne înţelegem bine, relaţia este echilibrată. Atractivitatea fizică duce la o mai mare plăcere datorită „efectului halo“. Persoanele atrăgătoare sunt percepute ca având multe caracteristici pozitive, de dorit. Atracţia fizică constituie primul criteriu pentru atracţia interpersonală când întâlnim prima dată pe cineva. În plus, pare să existe o relaţie inversă între atractivitatea percepută şi vârstă, aşa că tindem să-i considerăm mai tineri pe cei care ne plac decât sunt ei în realitate. Poate că, totuşi, este ceva adevărat în acest fapt. Persoanele atractive par să consume mult timp, să facă mare efort şi să cheltuiască mulţi bani pentru a-şi ascunde ridurile şi părul cărunt (Hess, 1991). Asocierea dintre atractivitate şi popularitate a fost relevată (Kalick şi Hamilton, 1986) şi ea debutează de timpuriu. Copiii şi adolescenţii vor aprecia ca fiind mai plăcuţi acei dintre ei care sunt consideraţi mai atractivi. Putem numi acest fenomen: „frumosul este bun“ sau „frumuseţea este cea mai bună “ („beautiful is good“; „beauty is best“) (Berscheid, 1985; Eagly şi colab., 1991).
Atracţia mutuală este destul de mare în cuplurile romantice. Atractivitatea între prieteni nu este tot atât de puternică şi variază în funcţie de apartenenţa la gen (masculin/feminin). În ceea ce-i priveşte pe bărbaţi, prietenii se atrag aproximativ în egală măsură, în timp ce pentru femei fenomenul nu este la fel de clar (Feingold, 1988). Deci, diadele prietenilor sunt aproximativ egale în ceea ce priveşte atracţia interpersonală; diadele prietenelor nu apar echivalente, excepţie făcând diadele din filmul serial „Dallas“. Puteţi verifica şi dumneavoastră adevărul celor afirmate aici. Dar dacă, iniţial, în evaluările noastre ne bazăm pe atractivitatea persoanei, mai avem, totuşi, şi alte considerente pentru alegerea partenerilor. Pentru ca relaţiile să pogreseze de la întâmplări la legături mai profunde, folosim diverse criterii de alegere ca proximitatea, claritatea credinţelor, atitudinilor, statusurilor sociale etc. Şi aceste criterii sunt influenţate de sex. Bărbaţii preferă parteneri care sunt atrăgători din punct de vedere fizic. Femeile preferă să se împrietenească cu bărbaţi educaţi şi cu mari posibilităţi de câştig (Bersheid şi Walster, 1974; Symons 1979). Sa formulat ipoteza că acesta ar fi rezultatul normelor sociale moravurilor (social mores); femeile, neavând ele însele putere o dobândesc prin selecţia partenerilor, acesta fiind drumul obişnuit pe care îl urmează în mobilitatea ascendentă (Buss şi Barnes, 1986). Vă puteţi gândi la asta ca la fenomenul „Henry Kissinger”. Domnul Kissinger, vă reamintiţi, era cel mai admirat şi dorit burlac dintre oficialităţile de la Washington.
Ne plac, de obicei, oamenii care sunt deschişi într-o măsură moderată şi sinceri. Dar sinceritatea trebuie să fie adecvată situaţiei şi să fie reciprocă. De aceea, ne plac mai mult oamenii care dovedesc o sinceritate ca ceea pe care ne-o permitem noi înşine (Altman şi Taylor, 1973). 4. Atribuirea greşită (misattribution): condiţia de a avea sentimente pe care cineva nu le poate explica cu uşurinţă, deci tendinţa de a atribui cauza acestor emoţii unui stimul altul decât cauza reală. Noi atribuim cauze eronate unora dintre acţiuni. Conform acestui principiu, totdeauna pentru greselile noastre se face vinovat cineva sau ceva din exterior. Cu cat presiunea sociala de cele mai diferite forme (norme, legi, ideologii…) este mai mare, cu atat mai mult atribuirile gresite vor creste, ajungandu-se cu usurinta la conflicte. (Ca exemplu: Noi nu avem nici o vina ca traim atat de prost, ei, guvernantii sunt de vina pentru tot dezastrul economic, politic, ideologic…din tara. Ei (cineva anume sau un grup mai mult sau mai putin conturat) sunt de vina pentru tot. Astfel intre NOI si Ei se acumuleaza permanent o tensiune care odata ajungand la cote suficient de mari in lipsa anumitor supape de detensionare se ajunge cu usurinta la un conflict periculos. O sa vedeti cu totii ce se va intampla in tara la vara. Oamenii se vor afiliea conform principiului de mai sus si nimeni nu se va plictisi.)
5. Conflict atracţie-atracţie (approach – aprproach conflict) o tensiune între două scopuri evaluate pozitiv, care produce iniţial o ambivalenţă şi se reduce când persoana se îndreaptă (hotărât) spre unul dintre scopuri. Cu cat mai mult un individ inainteaza catre unul dintre scopuri cu atat mai mult va reduce valoare celuilalt scop. (de exemplu : Unul dintre scopuri este sa fie liniste in tara, altul – sa le aratam guvernantilor ca asa nu se mai poate. Daca cel din urma scop incepe sa primeze atunci linistea in tara incepe sa se devalorizeze si energia acestuia se indreapta catre – sa le aratam NOI – Lor).
6. Conflict atracţie-evitare (approach-avoidance conflict): o condiţie în care o persoană (grup) în acelaşi timp este atât atrasă (irezistibil), cât şi respinsă de o situaţie. Rezultatul va fi, probabil, o stare de oscilaţie până când conflictul se stabilizează întâi într-o stare de echilibru. Cu cat o persoana este mai puternic atrasa de un lucru (situatie, obiect) dar in acelasi timp este la fel de mult respins de acel lucru (situatie, grup) cu atat starea de oscilatie va creste. Asta cred ca este clar cum se foloseste, cum se amplifica… 7. Conflict evitare-evitare (avoidance-avoidance conflict): o tensiune între două alternative evaluate negativ care poate paraliza (psihic) o persoană sau o determină să aleagă în cele din urmă răul cel mai mic. Cu cat capacitatea de alegere intre doua sau mai multe alternative este mai redusa cu atat individual, grupul, va fi mai mult inclinat sa aleaga intre doua rele.
8. Credinţa înt-o lume dreaptă (belief in a just world): tendinţa de a căuta explicaţii raţionale pentru fenomenele observate. Un eveniment neplăcut (nefericit) este explicat astfel încât să păstreze credinţa noastră că asemenea lucruri teribile nu ni s-ar putea întâmpla nouă fără o cauză. 9. Deindividualizare (deindividuation): un sentiment al pierderii responsabilităţii individuale şi creşterea sentimentului anonimatului, în cadrul unui grup, conducând pe indivizi să se comporte în moduri mai puţin acceptabile social. Astfel in cadrul grupului omul se depersonalizeaza si devine unul si acelasi cu grupul ( Grup organizat = armata, politie, jandarmerie; grup neorganizat = “turma”). In cadrul unei demonstratii oamenii sunt inclinati sa faca lucruri pe care nu le-ar face in afara grupului. Cu cat grupul este mai mare si mai bine consolidat cu atat notiunea de <<EU>> descreste, dar cu atat mai mult creste notiunea de <<Noi>>. Astfel individual devine mai mult <<NOI>> decat <<EU>>. Cu cat mai rapid si mai eficient grupul este dispersat, cu atat omul mai rapid incepe sa se identifice cu el insasi si puterea lui « Noi » scade. Cu cat grupul este mai mult inghesuit intr-un colt, strada, spatiu, cu atat individul se depersonalizeasa mai mult si puterea, agresivitatea lui « Noi » creste. Astfel politia in cazul unei demonstratii neautorizate sa zicem, primul lucru incearca sa disperseze grupul, sa reduca puterea acestuia si nu sa-i inghesuie pe acestea intr-un colt deoarece atunci puterea grupului va creste si omul se depersonalizeaza si mai mult ajungand sa faca lucruri pe care mai tarziu nici el insusi nu si le poate explica.
10. Diferenţiator semantic (semantic differential): modul în care oamenii utilizează cuvintele pentru a evalua lucruri sau persoane. Tindem să folosim trei dimensiuni semantice: evaluare, putere, şi activitate. Dintre acestea, dimensiunea evaluativă (cât de bun sau rău este un fenomen) este cea mai importantă. Tot ce in viziunea fiecaruia este <<bun>> adica (, placut, excitatie, dorit, calea minimei rezistente) capata importanta majora, in comparative cu totul ce este <<rau>>, adica (neplacut, inhibatoriu, calea maximei rezistente). Atentie cum folosim diferite cuvinte! Unul este conducatorul si alta este managerul. Noi avem nevoie de conducatori (Con (impreuna) – Du (dumnezeu) – cator (creator) – (cream impreuna cu Dumnezeu), iar noua ni se baga pe gat – managerul (specialist in a scoate banii din buzunarul oamenilor fara a recurge la violenta) Atitudinile au fost, din punct de vedere istoric, o semnificativă arie de cercetare în psihologia socială. Atitudinile se definesc ca predispoziţii relativ stabile şi de durată de a acţiona, gândi sau simţi într-un anumit fel faţă de un anumit obiect sau persoană. Atitudinile au o dimensiune comportamentală, una cognitivă şi una evaluativă. Adeseori aceste dimensiuni sunt contradictorii şi în conflict. De exemplu, anumite persoane pot să simtă într-un fel – să spunem că fumatul este rău – sau pot să ştie anumite lucruri ca acela că există o relaţie directă între fumat şi cancerul pulmonar şi totuşi aceste persoane continuă să fumeze.
Între cele trei componente ale atitudinii, modul cum simţim – componenta evaluativă – este cea mai importantă, cea mai simplă şi mai greu de schimbat. Dacă suntem bine dispuşi faţă de ceva sau nu, depinde, în primul rând, de modul cum evaluăm acest lucru după dimensiunea bun-rău. Acest enunţ se bazează pe cercetarea cu ajutorul diferenţiatorului semantic (Osgood şi colab., 1957). Deci, sentimentele îţi vor determina probabil atitudinile chiar dacă înţelegerea raţională şi cunoaşterea ar fi contra. De exemplu, mulţi îl apreciază pe Nixon personal foarte negativ dar asta nu afectează deloc părerea lor că el a pus capăt războiului din Vietnam şi a iniţiat relaţiile cu China. 11. Eroarea de atribuire fundamentală (fundamental attribution error): în observarea comportamentului, tendinţa de a atribui cauzele acestuia caracteristicilor interne ale personalităţii mai degrabă decât elementelor determinante ale situaţiei. 12. Expunere simplă (mere exposure): – observaţia că simpla expunere la o comunicare sau o sursă de informare fără nici o altă întărire măreşte şansa receptării pozitive a acestei comunicări sau surse de informaţii. Totul ce este spus in <<soapta>> creste sansa perceperii positive atat a celui care comunica cat si a mesajului acestuia.
Sursa. Persoana care emite un mesaj are un mare efect asupra persuasivităţii acestuia. O sursă (communicator) tinde să fie persuasivă în măsura în care ea sau el dispun de oricare din următoarele trei trăsături: atractivitate, credibilitate (expertiză sau valoare de adevăr) sau putere (Aronson, 1992). Aceasta deoarece există un transfer a evaluării pozitive de la cel care comunică la obiect. De aceea cei care fac reclamă sunt bucuroşi să plătească bine pentru susţinerea unor surse credibile (ca medicii), atractive (ca celebrităţile) sau puternice (ca figurile politice). Ar trebui să vă amintiţi că Ronald Reaganx) făcea reclamă pentru becurile electrice GE. Înfăţişarea plăcută, onestitatea şi cunoaşterea sunt foarte necesare pentru cel care comunică. În consecinţă, a ataca printr-un oponent una din aceste caracteristici înseamnă scăderea eficienţei celui care comunică, indiferent de ceea ce conţine comunicarea. Politicienii ştiu asta foarte bine. A descrie un oponent ca fiind „lipsit de importanţă“ este mai eficient decât să încerci să argumentezi raţional împotriva ideilor susţinute de oponent. Herbert Kelman (1961) a identificat trei tipuri distincte de influenţă specifice celui care comunică , o tipologie folosită încă de psihosociologi (Aronson, 1992)
Tipuri de influenţă a celui care comunică 1 .Internalizarea se bazează pe credibilitatea sursei. Unii din cei care comunică, de exemplu US Surgeon General, sunt foarte influenţi pentru că noi credem când ne spun ceva în urma expertizelor lor. 2. Identificarea se bazează pe atractivitatea sursei – cât de mult admirăm sau ne place o persoană. Exemple sunt celebrităţile care conving, chiar dacă nu sunt experţi în tema abordată. 3. Complianţa se bazează pe puterea celui care comunică. Ea apare când sursa are capacitatea să ne recompenseze sau să ne pedepsească. Un şef poate să-şi determine angajaţii să-şi schimbe opinia (cel puţin public) bazându-se pur şi simplu pe puterea pe care o are asupra lor. 13. Facilitare socială (social facilitation): Conceptul lui Allport (Floyd) că prezenţa altora are un efect stimulator pentru performanţa individuală. Acest efect diferă după tipul sarcinii; pentru sarcinile simple efectul este mai pronunţat. Pentru sarcinile complexe, prezenţa altora poate inhiba performanţa individuală (stimulând anxietatea). Cu cat sarcina este mai simpla cu atat este mai mult probabil reusita, astfel prezenta altora nu deranjeaza ci chiar din potriva, dorim sa fim vazuti cum avem success. Cu cat sarcina este mai complexa cu atat mai mult creste posibilitatea insuccesului si cu atat mai mult prezenta altora deranjeaza. Cu cat este mai complicata sarcina si cu cat mai mare este numarul observatorilor cu atat gradul de insucces creste. V-ati prins?
14. Gândirea de grup (group think): un fenomen legat de grupurile închise, cu o conducere foarte autoritară în care opiniile contrare sunt interzise şi fiecare devine amabil şi încuviinţează. O atitudine de supunere oarbă şi comportament iraţional, dovedit de membrii unui grup influenţat de un lider puternic. 15. Ipoteza frustrare agresiune (frustation – aggression hypothesis): teoria clasică conform căreia frustrarea totdeauna conduce la agresiune şi că agresiunea este totdeauna precedată de frustrare. Poziţiile teoretice contemporane considera că între frustrarea şi comportamentul ulterior intervin o serie de factori moderatori şi că agresiunea nu este singurul rezultat posibil al frustrării. Exista si Resemnarea. Cum faci oamenii sa se resemneze asta e o alta psihotehnologie. 16. Incetinire socială (social loafing): o stare de descreştere a productivităţii individuale când grupul de muncă se măreşte numeric. Fenomenul este afectat de alte variabile, cum ar fi simplitatea sau complexitatea sarcinii şi gradul implicării personale în sarcină. S-a demonstrate ca cele mai eficiente grupuri de munca in toata lumea sunt cele alcatuite din sapte personae. Numerologia cunostea acest aspect cu mii de ani in urma. 17. Locul controlului (locus of control): o măsură de unde apare întărirea comportamentului pentru individ şi controlul putând fi: control intern sau control extern. Controlul intern este mai efficient decat controlul extern. Cu cat gradul controlului intern este mai ridicat cu atat mai mica va fi necesitatea unui control extern. Pentru a atinge un nivel ridicat al control intern al individului este nevoie de o educatie eficienta. Daca educatia sufera, atunci pentru fiecare om va fi nevoie de un politist. Vrei sa ai un popor educat, cult, productiv, care nu isi fura propria lingura de la masa, apoi se plange ca nu are cu ce manca ciorba din fata lui – mareste nivelul controlului intern.
18. Neajutorarea învăţată (learned helplessness): o stare de spirit a cuiva care n-are control asupra situaţiei, de aici afectul său – neputinţă şi apatie. În învăţarea şi modificarea comportamentului neajutorarea învăţată apare când un comportament care avea succes pe vremuri eşuează în producerea întăririlor aşteptate. Un concept care descrie starea la care ajunge persoana din cauza faptului de a fi expusă la evenimente nefaste necontrolate. Dacă orice face persoana (grupul) nu are nici o eficienţă, ea învaţă să fie neajutorată. Cu cat ii vei demonstra unei personae ca este ineficienta, insuficienta, cu atat gradul de neajutorare si dependenta a lui va creste. Cu cat gradul de suficienta si eficienta a unei personae este mai crescut cu atat mai mica va fi neajutorarea si dependenta lui de altcineva sau ceva. Cu cat mai mult o alta persoana, grup sau tara ii va arata unui individ ca el este eficient, (bun, destept, frumos, valoros…) cu atat mai mult individul se va atasa de acea persoana, grup, stat. (Vezi miscarea M.I.S.A, plecarea specialistilor din tara…) 19. Perceperea persoanei (person perception): tendinţa de a infera o întreagă constelaţie a personalităţii bazată pe o singură trăsătură (a persoanei). (Daca e frumos, inseamna ca e si destept si bogat si cult si….si… Utilizand acest principiu in majoritatea reclamelor publicitare ve-ti vedea barbati se femei frumosi ca aspect) Efectul de halo este acea stare mentala pe care toti o simtim cand vedem de exemplu o femeie frumoasa. Daca e frumoasa, ne gandim ca este si interesanta, si o buna partenera, si are multe alte calitati nebanuite. La fel o femeie care vede un barbat foarte hotarat, va crede ca are si caracter, si personalitate puternica, si ii poate oferi o relatie si o experienta de viata minunata. Uneori prin efectul de halo se castiga un electorat intreg si prin urmare se castiga alegerile.
Exista tendinta de a aprecia in mod favorabil pe acei oameni pe care ii percepem ca asemanatori cu noi insine (efectul „chiar ca mine”). Exista, de asemenea, o predispozitie de a evalua o persoana (tara, stat) mai degraba prin comparatie cu alte persoane decat pe baza standardelor comportamentale (efectul de contrast). Exista uneori tendinta de a evalua o persoana (Stat) ca fiind potrivita/nepotrivita pe toate caracteristicile, prin extrapolarea unei singure caracteristici (efectul de halou). De exemplu: Toti romanii sunt hoti. Toti rusii beau multa vodka. Toate romancele sunt prostituate…Datorita afectului de halou din cauza primei impresii create de oamenii primului val de emigranti, turisti veniti in acea tara, anume asa sunt vazuti cetatenii unei anumite tari in strainatate.
20. Prizonieri şi gardieni (prisoners and guardes): se referă la faimoasele studii ale lui Zimbardo în care studenţilor de la colegiu li s-a cerut să joace roluri fie de prizonieri, fie de gardieni. Studiul a fost întrerupt datorită faptului că studenţii au devenit prea implicaţi în rolurile lor. Conform teoriei rolului, noi tindem să ne comportăm conform aşteptărilor legate de rolurile noastre. Cine invata sa joce cat mai bine un oarecare rol social, acela va culege aplauzele spectatorilor. Cum era? Viata este un teatru, iar noi actori suntem in el? De exemplu, nu trebuie sa fii un politist extrem de bine pregatit, dar daca ve-i juca bine rolul de politist vei fi apreciat. Poti insa sa fii extrem de bine pregatit ca politist atat fizic cat si mental, dar daca nu stii sa joci credibil rolul de politist, vei culege mai degraba huidueli. Acelasi lucru se refera si la prostituata, politician… Totul e ca pe platoul de filmare. Nu trebuie chiar sa fii Maria Magdalena, trebuie insa sa joci acest rol in fata lumii foarte bine si vei primi flori si aplauze (aprecieri). Insa chiar daca esti Maria Magdalena, dar joci prost rolul acesteia ( altfel decat stie lumea) vei culege dezaprobare, huidueli…
21. Proximitate (proxemics): studiul răspunsurilor faţă de aglomeraţie şi despre nevoia individuală de spaţiu personal. 22. Psihologia mediului înconjurător sau psihologie ecologică (environmental psychology) studiul relaţiilor între spaţiul înconjurător sau clădiri şi comportamentul uman. Diferite locuri destinate comportamentelor cer comportamente predictibile. Sa observati un aspect interesant legat de aceast principiu. Oamenii nostri tind sa compenseze neajunsurile spatiului in care se misca, locuiesc. Deoarece privind in jur vedem doar asimetrii, linii strambe, strazi intortochiate, garduri verzi nealiniate …- noi tindem sa ne imbracam simetric, elegant, liniar…In Germania de exemplu unde totul in jur este liniar, simetric, gard verde perfect tuns si aliniat, strazi drepte…oamenii tind sa se imbrace asimetric, pun pe ei orice si oricum, neliniar, stramb, se cuafeaza la fel…Pictorii diferitelor tari si culturi folosesc mai mult acele culori pe care nu le vad atat de des in locurile unde traiesc. De exemplu, daca pictorul traieste in zone pustii de culoare nisipului si aceasta culoare este dominanta in jur, atunci acesta cu siguranta va folosi culori precum verdele strident, albastru aprins…Pictorul care traieste in jungla si este inconjurat de verde ca si culoare dominanta, va picta in culori de rosu, galben, violet… 25. Supunerea faţă de autoritate (obedience to authority) bazată pe studiile clasice ale lui Milgram cu privire la faptul că oamenii înclină să se conformeze mai mult decât cred ei că o fac. Conformarea creşte în prezenţa autorităţii, când autoritatea are mai multă legitimitate şi când prezenţa autorităţii este întărită. Oamenii isi schimba comportamentul cand stiu ca sunt observati. Oamenii isi schimba si mai mult comportamentul cad cel care ii supravegheaza reprezinta in mintea lor o autoritate. Cu toate acestea progresul civilizatiei este asigurat nu de conformisti ci de devianti. Deviantul este mai valoros in fata progresului decat conformistul. (vezi povestea cu fiul ratacitor)
26. Tehnica introducerii piciorului în uşa întredeschisă (foot-in-thedoar technique): metoda de creştere a complianţei făcând mai întâi pe cineva să accepte o solicitare mică, revenind ulterior cu o cerere mai mare. 27. Teoria atribuirii (attribution theory): încercare de a înţelege modul în care persoanele percep şi gândesc despre cauzele a ceea ce li se întâmplă lor şi altora. Atribuirile se pot referi la cauze interne (intrinseci persoanei) sau externe (de exemplu norocul). Cu cat este mai mare dependenta omului de factorii exteriori ( fie acestea adevarati sau falsi) cu atat viata omului va fi mai chinuitoare, mai frustranta, mai nemultumita. Cu cat omul depinde mai mult de factorii interni in detrementul celor externi, cu atat omul este mai liber, mai productiv, mai vizionar, mai puternic…mai fericit. Dependentul de factorii externi cauta mereu sa-i modifice, sa se lupte cu ei, cu alte civinte incearca sa schimbe lumea dupa bunul lui plac, ceea ce este cu neputinta. Cand constata, infrangerea, neputinta, incapacitatea, individul devine si mai rau, mai agresiv, mai frustrat, sau se resemneaza si devine pasiv, apatic, indiferent… 28. Teoria câmpului (field theory) al lui Lewin: cadrul de explicare a răspunsurilor unei persoane la forţele care acţionează în spaţiul său de viaţă (toate evenimentele posibile care influenţează pe cineva). Tensiunea creată de aceste forţe va determina persoana să se ferească de obiectele cu valenţe negativă şi să se îndrepte spre cele cu valenţe pozitive. Teoria se bazează pe ideea de coeziune legată de atracţia (sau valenţa pozitivă) între membrii unui grup.
29. Teoria disonanţei (dissonance theory): ideea că o dată ce o persoană se angajează într-o credinţă sau acţiune care este în contradicţie cu alte credinţe sau acţiuni ale sale persoana va rezolva conflictul schimbându-şi elementele cognitive. 30. Teoria inoculării (inoculation theory): o aplicaţie a inoculării medicale menită să protejeze pe cineva împotriva mesajelor persuasive. Oamenilor li se dă o doză uşoară de mesaj contrar aşa încât să poată dezvolta şi să se înarmeze cu contraargumente. Expunerea anterioară a cuiva la un fenomen dăunător într-un mod nestresant şi dotarea sa cu calităţile necesare pentru a face faţă structurilor. Cu cat o anumita forma de inoculare este mai puternica cu atat aceasta va genera mai mult stres si tot cu atat mai mult rata deviantei va creste. (Cu cat ni se inoculeaza mai mult ca traim intr-o tara de doi bani, de rahat, tara lui Papura Voda, cu atat numarul deviantilor va creste, iar deviantii stiti deja ce fac. Asigura progresul! Mai facem o revolutie! Ultima fraza este din ce in ce mai des auzita in diferite forme pe la televiziuni si in cele mai diferite ziare, publicatii. In orice stat (oras, grup…) este nevoie de 19-27% de devianti. In traficul din Bucuresti anume acestea prin devierea lor de la anumite reguli si norme contribuie la fluedizarea traficului. Cand numarul deviantilor creste se ajunge la anarhie, la rascoala, la revolutie…la nerespectarea a nici o norma, regula sau lege.
31. Teoria judecăţii sociale (social judgment theory):prevede că gradul schimbării atitudinale corespunde diferenţei între atitudinea iniţială a subiectului şi noua viziune ce trebuie susţinută. O poziţie nouă care este apropiată vederilor iniţiale ale subiectului este probabil că va fi acceptată mai uşor decât o poziţie indepărtată de poziţia de bază a acestuia. Cu cat o noua atitudine este mai indepartata de atitudinea existenta deja cu atat mai mult aceasta va fi respinsa. Orice atitudine noua trebuie sa-si gaseasca o baza in experienta de viata. Cu cat o atitudine noua va fi mai indepartata de experienta de viata a individului, grupului, cu atat mai mult aceasta va fi respinsa. (Vezi demonstratiile homosexualilor si actiunile impotriva acestora la noi in tara. In alte tari acest lucru nu se intampla pentru ca la ei aceasta atitudine nu mai este demult una noua, dar la inceputuri si la ei a fost la fel)
32. Teoria reactanţei (reactance theory): apreciază că presiunea socială având ca scop conformarea va produce efectul opus, datorită percepţiei persoanei că i s-a limitat libertatea de alegere. Astfel omul va reacţiona pentru a-şi proteja libertatea pe care o simte ameninţată. Când presiunea de a acţiona într-un anumit fel este prea mare, tindem să ne opunem prin reacţiile noastre. Ne este teamă de pierderea libertăţii personale şi luăm măsuri de a ne opune la ceea ce suntem presaţi să facem. 33. Teoria rolului social. Studiul modului în care individul exercită diferite roluri. Există în general (referitor la mediu) o relaţie pozitivă între numărul poziţiilor sociale pe care le ocupă cineva (ex: soţ, părinte, lucrător etc.) şi satisfacţia generală în viaţă, daca rolurile sunt asumate constient. Daca rolurile sunt impuse satisfactia de viata descreste proportional. Daca rolurile sunt asumate, internalizate si interiorizate satistactia de viata creste.
34. Teoria conditionarii operante (Skinner) pune accentul pe latura pozitiva a sistemului de stimulente. Cu alte cuvinte, reitereaza ideea ca individul va fi motivat sa realizeze performanta daca este bine recompensat. Apropo; recompensa nu este obligatorie una materiala. Aceasta poate avea o natura foarte variata; aprecierea, recunoasterea publica, lauda, avansarea in post sau pozitie sociala, imagine favorabila, detinerea puterii…alte recompense nemateriale Expresia acestei teorii poate fi redusa la relatia: stimuli → comportament → consecinte → comportament viitor. Daca manelistii sunt mai bine recompensati decat actorii…toti vor dori sa fie manelisti, le vor asculta muzica, ii vor copia…In scurt timp tara devine o tara de manelisti. 35. Teoria echitatii are la baza dorinta fireasca a oamenilor de tratament egal, sub toate aspectele ce tin de latura organizationala a existentei lor: salariu, recompense nemateriale, sanctiuni, drepturi, timp liber s.a. Opinia individuala despre nivelul de corectitudine constituie fundamentul conexiunii dintre performanta si satisfactie, realizata in mod concret in cadrul unui proces complex de schimb si de comparatie. 36. Teoria performantelor asteptate, cunoscuta si sub numele de teoria lui Vroom porneste de la ipoteza ca deciziile individuale privind un anumit tip de comportament sunt motivate de speranta satisfacerii unor nevoi. Forta motivatiei este o functie reprezentand produsul a trei marimi provenind fiecare dintr-un raport de factori: asteptarea, raportul efort- performanta, instrumentalitatea, raportul performantarecompensa si valenta care este o valoare pozitiva sau negativa atribuita diferitelor categorii de rezultate asteptate, dupa cum acestea sunt de dorit sau de evitat. Aici totul e clar cred.
37. Teoria ierarhiei nevoilor, elaborata de Abraham Maslow, imparte necesitatile umane in cinci categorii, fiecare dintre ele implicand mai multe tipuri distincte si anume: nevoi fiziologice, nevoi de siguranta si securitate, nevoi sociale, nevoi de stima si de recunoastere a eului si nevoi de autoactualizare. Ipotezele de baza ale teoriei constau in: functia energizanta, data de faptul ca o nevoie nu a fost inca satisfacuta; glisarea motivatiei, dupa satisfacerea unei nevoi; prepotentarea nevoilor, in sensul ca o nevoie devine motivanta numai duoa satisfacerea celei de nivel inferior; tendinta de progres, care indeamna la parcurgerea ascendenta a piramidei. Cu alte cuvinte, intreaga piramida a necesitatilor, trebuintelor lui Maslow poate fi impartita in trei nivele. Necesitati bazale – nevoi fiziologice, nevoi de siguranta si securitate. (hrana, casa, masa, haine, caldura, apa, bani-salariu…) Nevoi sociale (omul este un animal social) – necesitate de afiliere, de a avea prieteni, de a face parte dintr-un grup, necesitati de relationare, interactiune… Necesitati superioare – nevoi de stima si de recunoastere a eului si nevoi de autoactualizare, nevoia de a fi cineva sau ceva. Toate aceste trei nivele de fapt sunt cele trei forme de dorinte pe care le poate avea omul. Acesta nu poate avea vre-o dorinta care sa nu se incadreze in una dintre aceste trei categorii. Sub acest aspect piramida lui trebuintelor lui Maslow arata astfel. In varf -dorinte de a fi La mijloc – dorinte de a face La baza – dorinte de a avea.
A avea, a face, a fi. A avea tot ce imi trebuie ca sa pot face ceea ce trebuie pentru a putea fi ceea ce vreau. Anume din acest motiv pestisorul de aur cerea mereu sa alegi trei dorinte, in speranta ca Ion va alege cate una din fiecare nivel si anume in ordinea in care am descris-o eu – a avea pentru a putea face, pentru a putea fi. Insa Ion mereu alegea toate trei dorinte numai de la baza. A avea un castel in loc de cocioaba, a aveau o fata tanara si frumoasa in loc de baba si a avea in loc de motan un cal pur sange. Pestisorul ii indeplinea aceste trei dorinte si Ion acum statea si isi farama capul – bun, acum am toate acestea, dar ce fac cu ele si cine sunt eu acum? Am cam tot ce trebuie sa aiba un boer, dar nu sunt boer si nici nu stiu ce sa fac cu toate acestea. Iata si drama si comedia prostiei omenesti. 38. Efectele psihologice ale conditiilor speciale de munca si viata. Daca le organizezi oamenilor conditii speciale de munca si viata efectele psihologice asupra oamenilor din sistem pot fi stari de anxietate, depresie, agresivitate, conflicte familiale, probleme de sanatate sau consum de substante (tutun, cafea, alcool), droguri licite si ilicite, generate de mediu īn general. Conditiile speciale inseamna de fiecare data ceva diferit, anumit gen de conditii in dependenta de individ, grup, tara, de contextul economic, social si politic, istoric, cultural…Astfel apare intrebarea : - Poate cainele sa aiba infarct ?
- Poate ! Daca ii oferi conditii de viata omenesti.
39. Culoare si afectivitate. Efectele psihologice ale culorilor. Culoarea, aceasta fermecatoare însusire a tuturor lucrurilor, constitue una din componentele importante nu numai ale echilibrului ambiantei interioare a locuintei, ci si a starii noastre afective. O culoare este cu atât mai calda cu cât se apropie mai mult de rosu, si cu atât mai rece cu cât este mai dominant albastrul. Culorile închise induc stari depresive, descurajante, cele prea vii sunt obositoare, iar culorile deschise înveselesc. Tot culoarea este cea care ne face bucurosi, deschisi, comunicativi, sociabili sau, dimpotriva, tacuti, interiorizati, meditativi. Culorile au putere de influentare asupra starii fiziologice a organismului, proceselor psihice si starii noastre afective, lucru dovedit printr-o serie de cercetari stiintifice. De exemplu, un mediu înconjurator prea monoton si rece, din punct de vedere coloristic, induce o crestere a tensiunii nervoase, o stare de iritare permanenta, pe când alegerea cu discernamânt a culorilor creeaza o stare de buna dispozitie si optimism. Cunoasterea caracteristicilor afective ale culorilor permite realizarea de aranjamente coloristice placute ochiului, care sa contribuie la crearea unor stari de confort fizic si psihic în locuinte. În continuare, sunt prezentate efectele psihologice ale principalelor culori, precum si semnificatia psiho afectiva a acestora. ROSU: Efecte psihologice: culoare foarte calda, stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune, îndeosebi în plan psihomotor, stimulator intelectual, nelinistitor, senzatie de apropiere în spatiu, excitare, aprindere, însufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile mintale de idei. Semnificatie psihologica si rezonanta afectiva: se caracterizeaza ca “forta vointei”, specifica tipului activ, excentric, ofensiv- agresiv, autonom, locomotor, competitv, operativ, exprima dorinta, excitabilitate, dominanta, erotism.
Efecte fiziologiece:
creste presiunea sangvina; ridica tonusul muscular; activeaza respiratia; datorita intensitatii ridicate a energiei radiante a lungimii de unda electromagnetica ce ii corespunde, da o senzatie de caldura. PORTOCALIU: Efecte psihologice: optimism, veselie, culoare calda, stimulator emotiv, senzatie de apropiere puternica, culoare sociabila, este mai activa decât galbenul; impresie de sanatate si optimism; în cantitati si pe suprafete mari pare dulceag si iritant. Semnificatie psihologica si rezonanta afectiva: se caracterizeaza ca “forta vointei”, specifica tipului activ, excentric, ofensiv- agresiv, autonom, locomotor, competitv, operativ, exprima dorinta, excitabilitate, dominanta, erotism. Efecte fiziologice: accelereaza pulsatiile inimii; mentine presiunea sangvina; favorizeaza secretia gastrica si digestia; GALBEN: Efecte psihologice: caldura, intimitate, satisfactie, admiratie, înviorare; culoare calda si dinamica; culoarea cea mai vesela, stimuleaza vederea; calmant al psihonevrozelor, senzatie de apropiere în spatiu, stimuleaza si întretine starea de vigilenta, sporeste capacitatea de mobilizare si concentrare a atentiei, predispune la comunicativitate. Privita mult timp, culoarea galbena da senzatia de oboseala, dar în tonuri palide este suportabila. Semnificatie psihologica si rezonanta afectiva: exprima spontaneitate si este caracteristica pentru tipul activ, proiectiv, expansiv, investigativ si cu un nivel ridicat de aspiratie. Exprima variabilitate, aspiratie, Efecte fiziologice: stimuleaza nervul optic; influenteaza functionarea normala a sistemului cardiovascular;
originalitate, veselie. VERDE: Efecte psihologice: liniste, buna dispozitie, relaxare, meditatie, echilibru, contemplare, abundenta de asociatii mintale, de idei; culoare rece, placuta, odihnitoare, linistitoare si calmanta; impresie de prospetime; faciliteaza deconectarea nervoasa; senzatie de departare în spatiu. Semnificatie psihologica si rezonanta afectiva: exprima “elasticitatea vointei”, concentrare, siguranta, introspectie, persistenta, îndrazneala, abstinenta, autoevaluare. Caracterizeaza tipul pasiv, defensiv, autonom, retinut, posesiv. Efecte fiziologice: scade presiunea sangvina; dilata vasele capilare; ALBASTRU: Efecte psihologice: culoare foarte rece, odihnitoare si linistitoare, îndeamna la calm si reverie, predispozitie la concentrare si liniste interioara; în exces conduce la depresie; seriozitate, tendinta de evocare, spatialitate, îngaduinta, pace, dor, nostalgie; favorizeaza dezvoltarea proceselor de inhibitie si de încetinire a ritmului activitatii; senzatie de departare în spatiu, distanta, infinit si meditatie. Semnificatie psihologica si rezonanta afectiva: se caracteriteaza prin “profunzimea trairilor si sentimentelor”; caracteristic pentru tipul concentric, pasiv, senzitiv, perceptiv, unificativ; exprima liniste, satisfactie, tandrete, iubire si afectiune. Efecte fiziologice: scade presiunea sangvina, scade tonusul muscular calmeaza respiratia si reduce frecventa pulsului VIOLET: Efecte psihologice: culoare rece, nelinistitoare si descurajatoare; stimuleaza, efect contradictoriu: în acelasi timp atractie si îndepartare, optimism si nostalgie, senzatie de apropiere foarte mare în spatiu, culoare ce da o senzatie de gravitate. Semnificatie psihologica si rezonanta afectiva: tristete, melancolie.
Efecte fiziologice:
intensifica activitatea cardiovasculara accelereaza respiratia influenteaza pozitiv rezistenta cardiaca si pulmonara NEGRU: Efecte psihologice: retinere, neliniste, depresie, introversie, înduiosare, impresie de adâncime, plinatate si greutate. Semnificatie psihologica si rezonanta afectiva: deces, tristete, doliu, sfârsit, singuratate, despartire, moarte. ALB: Efecte psihologice: expansivitae, usurinta, suavitate, robustete, puritate, raceala; este obositor prin stralucirea ce prezinta datorita capacitatii de reflexie totala a luminii. Semnificatie psihologica si rezonanta afectiva: pace, împacare, liniste, inocenta, virtute, castitate, curatenie, sobrietate. 40. Efectul Lucifer – cel mai controversat experiment cu oameni În 1971, psihologul Philip Zimbardo, autorul cărţii lansate recent în SUA, a selectat un grup de 24 de studenţi la Stanford – tineri echilibraţi, inteligenţi, care nu au avut probleme cu drogurile şi nici cu legile În şase zile, jumătate s-au transformat în bestii, aducând la disperare cealaltă jumătate Efectul Lucifer – cel mai controversat experiment cu oameni Într-o dimineaţă de duminică, Poliţia din Palo Alto, California, a arestat un grup de studenţi sub acuzaţia de jaf armat şi tâlhărie. În realitate, singurul lucru pe care îl făcuseră tinerii fusese să răspundă unui anunţ dat de psihologul Philip Zimbardo, care realiza un experiment pentru a testa limitele umane. El vroia să descopere dacă oamenii buni, oamenii obişnuiţi, se pot transforma în oameni răi, sub presiunea circumstanţelor.
„Experimentul din Închisoarea Stanford” a avut loc în 1971 şi a devenit cel mai cunoscut şi cel mai controversat experiment psihologic. În curând, cartea „Efectul Lucifer. Cum devin răi oamenii buni”, a psihologului american Philip Zimbardo, apărută recent în SUA, va fi tradusă şi în limba română şi va apărea la editura Humanitas. Cartea face o paralelă între acest experiment şi abuzurile asupra prizonierilor din închisoarea americană Abu Ghraib, de lângă Bagdad. Umileşte „prizonierii“, dă putere „gardienilor“
Psihologii au selectat 24 de tineri, echilibraţi, inteligenţi, fără probleme medicale, care nu au consumat niciodată droguri şi care nu au avut vreodată probleme cu legea. Voluntarii au fost împărţiţi, prin tragere la sorţi, în „gardieni” şi „prizonieri”, roluri pentru care au fost plătiţi cu 15 dolari pe zi. „Am vrut să testăm efectele psihologice a ceea ce înseamnă să fii „prizonier” sau „gardian”. În acest scop, am simulat condiţii de închisoare în subsolul Universităţii Stanford şi apoi am notat efectele instituţionalizării asupra comportamentului tuturor celor închişi între patru pereţi”, a explicat Zimbardo. Autorul experimentului subliniază că înainte de începerea experimentului, care trebuia să dureze două săptămâni, toţi voluntarii erau la fel din punct de vedere comportamental şi moral.
Când „puşcăria” a fost pregătită, au fost aduşi şi prizonierii care fuseseră ţinuţi iniţial în beciurile Poliţiei din Palo Alto. Voluntarilor nu li se explicase că vor fi arestaţi de către poliţia locală care i-a adus în acest fel de acasă şi acesta a fost un şoc real pentru ei. Pe toată durata arestului au fost percheziţionaţi din când în când după ce au fost complet dezbrăcaţi şi li s-a dat cu spray-uri împotriva puricilor şi păduchilor ca să fie umiliţi. Au primit un număr şi au fost îmbrăcaţi cu rochii în loc de uniforme pentru puşcăriaşi, deşi erau de genul masculin. Li s-a interzis să poarte lenjerie de corp, au fost tunşi la zero, au fost puşi în lanţuri şi au fost treziţi cu brutalitate în fiecare noapte la ora 2,30 în sunete de fluier. Aveau voie să se plimbe doar pe holurile „închisorii”, legaţi la ochi, şi tot acolo au mâncat şi au făcut gimnastică. Celulele au avut gratii şi veceul a fost improvizat într-o încăpere extrem de îngustă şi întunecoasă la capătul holului. Nu existau ferestre şi nici ceasuri care să le permită să măsoare scurgerea timpului. În celule au fost puse microfoane cu ajutorul cărora au fost înregistrate în secret toate conversaţiile „prizonierilor”. Prin difuzoare se făceau din când în când anunţuri. „Gardienilor“ nu li s-au impus reguli stricte Li s-a explicat doar că trebuie să aibă grijă să fie respectate legile şi să ceară respect din partea „prizonierilor”. Au fost îmbrăcaţi în uniforme kaki şi li s-au dat fluiere şi bastoane împrumutate de la poliţie. Spre surprinderea organizatorilor experimentului, „gardienii” au intrat destul de repede în rol, au inventat pedepse şi au folosit metode psihologice pentru a-i intimida pe „prizonieri”. Nici măcar după ce doi dintre „prizonieri” au renunţat la experiment pentru că nu au mai rezistat presiunilor fizice şi psihice, „gardienii” nu au renunţat să caute metode cu care să domine. În numai câteva zile, „gardienii” au devenit aproape sadici iar „prizonierii” au intrat în depresie. Lucrul acesta a şi dus la întreruperea experimentului după numai şase zile, în loc de două săptămâni, cât era programat.
Psihosociologul prof. Univ. Dr. Septimiu Chelcea scrie în recenzia pe care o face cărţii lui Philip Zimbardo: „Viziunea lui despre individ şi societate este tulburătoare: suntem posibili criminali şi trăim într-o eră a uciderii în masă. În ultima sută de ani, mai mult de 50 de milioane de oameni, civili şi militari, au fost ucişi sistematic prin hotărârile guvernelor”. „Răul constă din comportamentele intenţionate care urmăresc să producă suferinţă, abuzuri, înjosire, dezumanizare sau distrugerea fizică a unor persoane nevinovate – sau folosirea autorităţii şi puterii oferite de sistem pentru încurajarea sau acceptarea acestor practici” - Philip Zimbardo. In orice moment al existentei noastre chiar printre prietenii vostri, rudele, apropiatii, concetatenii exista oameni care in anumite conditii va vor batjocori, abuza, tortura, omora cu placere. 41. Legea interesului: orice comportament este determinat de un interes. Interesul este o trebuinta, o nevoie care are o foarte mare importanta pentru individ la un moment dat. Interesul se proiecteaza subiectiv. Piramida lui Maslow (trebuinte fiziologice care sunt ilogic de amanat, securitate protectie, afilierea la grup, prestigiu si imagine, creatia – capacitatea de a da ceva de la tine). Nu se pot satisface nevoile superioare daca nu sunt satisfacute nevoile inferioare… de la baza piramidei. Observand care sunt comportamentele cetatenilor, politicienilor, individului ne putem da seama cu usurinta de necesitatile acesora. De exemplu, clasa noastra politica este majoritar preocupata cu hotia, furtul, cu a avea – mai multi bani, mai multa putere, mai multe bogatii…ceea ce ne arata ca este o clasa politica foarte bazica, de jos, de calitate proasta. Cand clasa politica va incepe sa aiba comportamente orientate catre mijlocul piramidei – a face – atunci se vor schimba si interesele acesteai, iar prin urmare si efectele produse de aceasta. Scopul suprem al unei clase politice, comportamentele acesteia si interesele trebuie sa fie orientate catre varful piramidei – a fi. A fi farul si calauza poporului, a fi etalonul neamului, a fi demni de respect, a fi intruchiparea onoarei, demnitatii, intelepciunii, a lui Dumnezeu pana la urma. Orientata catre baza piramidei orice clasa politica din orice stat devine una Satanica, demna de dispret, devine una vulgara, fara bun simt, violenta chiar, opresiva, mafiota… Acestea nu sunt nici pe departe toate instrumentele psihologice care pot fi folosite in directia atingerii celor mai diverse scopuri pozitive sau negative, constructive sau destructive, dar ma voi opri aici. Daca voi constata ca cititorului ii este interesanta aceasta teme, voi continua.
Cum decurge o intalnire cu femei din diferite colturi ale lumii? Pentru barbati: luati notite! FEMEIA DIN EUROPA: Prima intalnire: O saruti de noapte buna. A doua intalnire:. Reusesti sa te arunci asupra ei si se lasa cu mozoleala. A treia intalnire: Faceti sex, dar numai cand vrea ea si asta numai in pozitia misionarului.
FEMEIA DIN IRLANDA: Prima intalnire: Va imbatati amandoi ca porcii si faceti sex.
A doua intalnire: Va imbatati amandoi ca porcii si faceti sex. Aniversarea de 20 de ani: Va imbatati amandoi ca porcii si faceti sex.
FEMEIA DIN ITALIA: Prima intalnire: O duci la teatru si la un restaurant scump.
A doua intalnire:. Ii intalnesti parintii iar mama ei pregateste spaghete cu chiftelute. A cincea aniversare: Deja aveti 5 copii si urati gandul de a mai face sex impreuna. A sasea aniversare: Iti gasesti o amanta. FEMEIA DIN CHINA : Prima intalnire: O duci la un restaurant scump si nimic nu se intampla. A doua intalnire:. O duci la un restaurant scump. Nimic nu se intampla. A treia intalnire: Nici nu aveti o a treia intalnire ca deja realizezi ca nu se va intampla nimic.
FEMEIA DIN INDIA : Prima intalnire: Ii intalnesti parintii. A doua intalnire:. Stabilirea nuntii. A treia intalnire: Noaptea nuntii. FEMEIA MULATRA: Prima intalnire: O duci la un restaurant cu adevarat scump. A doua intalnire:. O duci pe ea si pe prietenele ei la un restaurant cu adevarat scump. A treia intalnire: Ii platesti chiria. A zecea intalnire: Este insarcinata cu altcineva FEMEIA DIN MEXIC: Prima intalnire: O duci la un restaurant scump, va imbatati cu Tequila si faceti sex pe bancheta din spate a masinii.
A doua intalnire:. Este insarcinata. A treia intalnire: Ea se muta la tine. Peste o saptamana mama ei, tatal ei, cele doua surori ale ei, fratele ei, toti copii lor, bunica ei, iubitul surorii ei si cei trei copii ai lui se muta la tine si supravietuiesc cu fasole si orez tot restul vietii tale, in casa ta care era frumoasa si confortabila dar care acuma arata ca o casa de plasament. FEMEIA EVREICA: Prima intalnire: Trebuie sa-ti cheltui toti banii ca sa o impresionezi.
A doua intalnire:. Iei un imprumut ca sa-ti pastezi imaginea. A treia intalnire: Tu esti falit, ea gaseste pe cineva mai bogat. FEMEIA DIN ARABIA : Prima intalnire: Mama, tata, frati, surori, verisori, matusi, unchi, prieteni si intreaga comunitate araba afla de intalnire. A doua intalnire:. Tipul este mort. Nu exista a treia intalnire!!
120 de curiozitati ale corpului uman
Curiozitati despre om Afla ce nu stiai despre oameni. 120 de lucruri interesante despre om. 001 Acidul gastric pe care stomacul omului il elimina pentru a descompune mancarea este atat de puternic incat poate dizolva o lama de ras. 002 Atunci cand ne lovim intr-un anume loc din zona cotului resimtim o durere acuta. Aceasta se datoreaza faptului ca pe aici trece nervul cubital, pozitionat de-a lungul osului humerus. Se considera ca aceasta ar fi o scurta forma de paralizie. 003 Atunci cand privesti o persoana pe care o placi, involuntar pupilele ti se dilat. La fel se intampla si cand te uiti la o persoana pe care o urasti. 004 Cand o persoana moare auzul este ultimul simt perceput. Vazul este primul care dispare. 005 Cea mai mare celula a corpului este ovulul, iar cea mai mica spermatozoidul. 006 Cel mai greu â&#x20AC;&#x17E;organâ&#x20AC;? al corpului este pielea. Ea cantareste 3,2 kilograme. 007 Cel mai mare muschi este latissimus dorsi. Acesta este un muschi plat de pe spate care inta in actiune in timpul miscarii bratului. 008 Cel mai puternic muschi din corpul uman este limba. 009 Celulele care alcatuiesc creierul uman pot stoca de pana la 5 ori mai multa informatie decat cuprinde toata Enciclopedia Britanica. 010 Conform anumitor cercetari, organismul unei femei are nevoie o ora in plus de somn fata de cel al unui barbat.
11 Corpul omenesc elibereaza in 30 de minute destula energie cat sa incalzesti un litru de apa. 012 Corpul uman are 200 de oase. 013 Corpul uman produce zilnic un miliard de celule rosii. 014 Corpul unui om contine: destul potasiu pentru a provoca explozia unui tun de jucarie; destul zahar pentru a umple un borcan; destula grasime pentru a face 7 bucati de sapun; destul fier pentru a face un cui; destul sulf pentru a deparazita un caine. 015 Corpul utilizeaza 300 muschi pentru a tine corpul in pozitie stabila, dreapta. 016 Creierul continua sa transmita semnale sub forma de impulsuri electrice timp de aproximati 37 de ore dupa moarte. 017 Cresterea creierului se opreste in jurul varstei de 15 ani. 018 Culoarea parului depinde de melanina (pigment). Pe masura ce imbatranim se secreta tot mai putina melanina si se formeaza mici bule de aer aparand astfel aspectul carunt al parului. 019 Daca ati manca fiind asezati in cap mancarea sar duce in sus, deoarece muschii esofagului vor continua sa impinga mancarea catre stomac. 020 Daca cantitatea de apa din corpul omenesc este redusa cu 1% iti va fi sete, iar daca este redusa cu 10% vei muri. 021 Daca mesajul non-verbal il contrazice pe cel verbal, oamenii au tendinta de a ignora cuvintele, tinand seama doar de limbajul non-verbal. 022 Daca saliva nu poate dizolva ceva, atunci nici nu putem simti gustul. 023 Daca toti cei 600 de muschi ai corpului uman s-ar incorda in acelasi timp si in aceeasi directie, omul ar putea ridica o greutate de 25 de tone. 024 Daca vei apuca varsta de 70 de ani, inseamna ca ai trait mai mult de 2 miliarde de secunde. 025 De-a lungul unei vieti, o persoana isi petrece 6 ani visand
026 Din cantitatea imensa de informatie, primita de creier, doar 126 biti/secunda sunt receptionati in mod constient, restul fiind apanajul subconstientului. 027 Din punct de vedere fizic o femeie este apta de a naste treizeci si cinci de copii de-a lungul vietii. 028 Dintii incep sa iti creasca la 6 luni dupa ce te-ai nascut. 029 Dintii unui om sunt tari aproape ca piatra. 030 Doua din trei cupluri intorc capetele spre dreapta atunci cand saruta? 031 Drumul mancarii de-a lungul esofagului dureaza cam 8 secunde. In medie, stomacul digera o masa bogatain grasimi in 6 ore, in timp ce pentru o masa bogatain carbohidrati ii sunt necesare doar 2 ore. 032 Dupa mesele bogate se spune ca auzul nostru scade. Nu mai percepem sunetele din jurul nostru la fel de bine, chiar si atentia scade. 033 Durata medie a digestiei in intestinul subtire este de 3 pana la 5 ore. In intestinul gros mancarea este apoi digerata timp de 4 ore pana la 3 zile. 034 Durata vietii unei celule intestinale este de 12 ore. Cea a unei celule a peretelui stomacului e 2 zile. O celula din piele traieste 4 saptamani. O celula nervoasa poate trai pana la 60 de ani. 035 Durerea de cap nu este o scuza buna pentru a nu face sex, pentru ca endorfinele eliberate in timpul actului sexual au efect analgezic. 036 Fara pigmenti, pielea noastra ar fi excesiv de alba. Insa vasele sanguine de la suprafata pielii adauga un strop de rosu. Pigmentul galben si melanina sepia sunt create, la randul lor, de razele UV. Aceste patru nuante sunt amestecate pentru a da nastere culorilor de piele pentru toate rasele. 037 Fatul viseaza aproape tot timpul. Cei care sunt nascuti prematur vor visa mai mult la maturitate. 038 Femeia clipeste de 2 ori mai des ca barbatul. 039 Femeia secolului 17 dadea nastere in medie la 13 copii. 040 Femeile care citesc romane de dragoste fac sex de doua ori mai des decat cele care nu accepta acest tip de literatura. 041 Femurul este mai tare decat betonul. 042 Fiecare limba este unica in felul ei. 043 Greutatea corpului omenesc este de 50 de ori mai mare decat a cea a creierului.
044 Gura noastra produce aproximativ 250 g de saliva zilnic. 045 Homosexualitatea a fost considerata boala psihica pana in anul 1973. 046 In anul 3.000 I.Hr., egiptencele credeau ca venele dilatate erau dragute, drept pentru care le scoteau in evidenta colorandu-le cu vopsea albastra. 047 In corpul uman exista suficient fosfor pentru a crea 250 de chibrituri. 048 In corpul uman sunt mai mult de 12.00 de km de vase de sange. 049 In momentul primei respiratii un nou nascut trebuie sa inspire cam de cincizeci de ori mai puternic decat un adult. 050 In primul sau an de viata, un nou nascut fura din perioada de somn a parintilor intre 400 si 750 de ore de somn. 051 In procesul comunicarii, 55% ii revine fiziologiei (limbajul corpului), 37% vocii (ritm si ton), si numai 8% cuvintelor purtatoare de informatie. 052 In timpul primei luni de sarcina fatul are o lungime de cativa milimetri. 053 In timpul unui orgasm obisnuit consumi 112 calorii, iar un orgasm mimat consuma 315 calorii. 054 In ureche exista aproximativ 4000 de glande generatoare de ceara. 055 Inaltimea omului variaza in timpul zilei. Dimineata suntem cu un cm mai inalti decat seara. Acest lucru se intampla deoarece discurile intervertebrale se â&#x20AC;&#x153;taseazaâ&#x20AC;? atunci cand stam in picioare, datorita greutatii propriului corp. 056 Inima bate de aproximativ 2.700.000.000 de ori de-a lungul vietii. 057 Inima continua sa bata dupa ce este scoasa din corp. Chiar daca este taiata in bucati, muschii inimii vor continua sa bata. 058 Inima femeii bate mai repede decat cea a barbatului. 059 Inima pompeaza mai mult de 6 litri de sange pe minut, adica 10 000 de litri de sange pe zi. 060 Intestinul gros are zece metri lungime. 061 Intr-o ora de sex consumi 360 de calorii. 062 Iti folosesti aproximativ 200 de muschi cand faci un pas mergand.
063 La aproximativ fiecare sapte ani, corpul dumneavoastra inlocuieste echivalentul a aproximativ un nou schelet. 064 Lungimea medie a penisului este de 3 ori lungimea degetului mare de la mana. 065 Mai mult de jumatate din cele 206 oase ale corpului omenesc se gasesc in maini si picioare. 066 Mai mult de jumatate din greutatea pe care o are copilul la nastere este castigata in timpul ultimelor 6-8 saptamani de sarcina. 067 Mai mult de un miliard de bacterii sunt pe fiecare laba a piciorului. 068 Majoritatea barbatilor petrec 3.300 ore din viata pentru a se barbieri. Daca nu ar fi barbierita, barba ar putea ajunge la 9 metri intr-o viata de om. 069 Mana are 27 de oase. 070 Mancarea ajunge in aproximativ 7 secunde din gura in stomac. 071 Mandibula este cel mai dur os din organism. 072 Matematicianul John von Neumann a calculat ca mintea umana poate inmagazina 280 de catralioane de biti de memorie. 073 Media duratei unui vis profund la om este de 2-3 secunde. 074 Media inaltimii la femei este cu aproximativ 10 cm mai mica decat media inaltimii la barbati. 075 Mozart isi scria intreaga opera muzicala in minte, auzind si perfectionand fiecare nota in parte, si abia apoi o asternea pe hartie. 076 Muschiul ochiului este cel mai rapid din organism. El se contracta in mai putin de o sutime de secunda. 077 Ne schimbam pozitia de 30-40 de ori pe noapte. Nevoile medii de somn sunt de 1422 ore pe zi la un copil pana la o luna, 13-15 ore la unul spre 1 an, 1012 ore pana la 6 ani, 9 ore la 12 ani si 7 ore si jumatate la un om adult 078 Nu se poate stranuta cu ochii deschisi. 079 Omul are aproximativ 76 000 de fire de par pe cap.
080 Numarul de neuroni din creierul uman este astronomic, aceste ajunge la 100 de miliarde de celule nervoase. 081 O persoana din 2 miliarde va trai pana la varsta de 116 ani sau mai mult. 082 O persoana obisnuita foloseste baia de 6 ori pe zi. 083 O persoana obisnuita respira cam 74 de milioane de litri de aer de-a lungul vietii. 084 O persoana poate trai fara mancare pana la o luna, dar fara apa numai o saptamana. 085 O persoana rade in medie de circa 15 ori pe zi. 086 Oamenii sunt singurii care fac sex stand fata in fata. 087 Ochii pot distinge aproape opt milioane de nuante. 088 Ochii si creierul construiesc culori din valuri de energie. 089 Organismul uman contine aproximativ cinci litri de sange. 090 Osul hioid, aflat deasupra laringelui, sustine muschii limbii si este singurul os din organism care nu atinge nici un alt os. 091 Parul uman creste anual cu 40 cm, iar unghia cu 6 cm. 092 Pe un centimetru patrat de piele se afla aproximativ sase milioane de celule, 5000 de receptori, 15 glande sebacee, 200 fibre nociceptive (pentru durere), 10-25 receptori tactili si corpusculi termosensibili, patru metri de fibre nervoase, un metru de vase sanguine, si peste 100 de glande sudoripare. 093 Pentru a desfasura â&#x20AC;&#x153;procesul gandiriiâ&#x20AC;? creierul are nevoie de mari cantitati de energie. De aceea este posibil ca dupa un intens proces de gandire sa resimtiti aceeasi oboseala ca si in cazul muncii fizice. 094 Pentru atentia acordata jocurilor video se consuma tot atatea calorii cat pentru mersul pe jos cu 3,2 km/h. 095 Persoanele dreptace traiesc, in medie, cu noua ani mai mult decat cei stangaci. 096 Peste 70% din bolile existente in lume se transmit prin secretiile din nasul si gatul omului. 097 Piciorul are 26 de oase. 098 Piciorul unui barbat mediu , elimina aproximativ 250 g de transpiratie zilnic. 099 Piciorul unui om contine 250.000 glande sudoripare (transpiratie). 100 Pielea cantareste in medie cam de 2 ori cat creierul aceleiasi persoane. 101 Plamanul drept primeste mai mult aer decat cel stang.
102 Precum amprentele si fulgii de zapada, buzele nu lasa urme identice. 103 Puse cap la cap venele, arterele si capilarele unui adult ar ajunge pentru inconjurul Pamantului de aproape patru ori. 104 Sarutul vindeca. Cercetarile au aratat ca sarutul imbunatateste aspectul pielii, ajuta circulatia, previne cariile si alina durerile de cap. 105 Secretam circa un litru de saliva pe zi si inghitim in mediu de doua ori pe minut. 106 Stomacul trebuie sa-si refaca membrana mucoasa de protectie la fiecare 3 zile pentru a evita autodigerarea cauzata de proprii acizi. 107 Sunt necesare aproximativ 200.000 de incruntari pentru aparitia unui rid permanent deasupra sprancenelor. 108 Toti bebelusii se nasc cu ochii albastri. Dupa cateva ore de la nastere, culoarea se poate schimba. Majoritatea oamenilor ajung pana la urma sa aiba ochi de alta culoare. 109 Un barbat obisnuit mananca in jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vietii pentru a mentine o greutate de 80 de kg. 110 Un creier uman genereaza mai multe impulsuri electrice intr-o zi decat toate telefoanele di lume. 111 Un fir de par poate suporta o greutate de 3Kg (6 lb). 112 Un om face intr-un an aproximativ 2,5 milioane de pasi. 113 Un om normal, va elimina aproximativ 41.640 litri de urina. 114 Un simplu sarut pune in miscare doi muschi, un sarut pasional solicita toti cei 34 de muschi ai fetei. 115 Un stranut iese din gura cu o viteza de peste 965 km/h. 116 Unghia de la degetul mare creste cel mai incet iar cea de la degetul mijlociu cel mai repede 117 Urechile pot distinge peste 300 000 de tonalitati. 118 Zilnic, avem in jur de 70 000 de ganduri. 119 70% din caldura corpului se pierde prin cutia craniana. 120 70% din corpul omenesc este format din apa. La nastere, 80% din greutatea totata a unui nou nascut reprezinta 80% apa.
Totul, sau aproape totul despre culori. Culoarea si psihicul Culoarea si psihicul Ce este culoarea ? Culoarea â&#x20AC;&#x153;izvorasteâ&#x20AC;? din lumina, care este o forma de energie electromagnetica.
Suntem permanent si total inconjurati de unde de energie electromagnetica (care calatoresc prin univers cu o viteza incredibila) , fiecare avand specifice o anumita lungime de unda si o anumita viteza de vibratie (frecventa). Aceste unde alcatuiesc spectrul electromagnetic din care lumina (si implicit culorile) reprezinta doar o mica parte, alaturandu-se razelor Gamma, razelor X, razelor ultraviolete, razelor infrarosii, microundelor, undelor radio si TV, etc. Lumina nu calatoreste singura, ci insotita de alte energii Energia luminoasa Daca ne putem imagina lumina calatorind in unde ca valurile unui ocean, aceste valuri ar avea proprietatile de frecventa si lungime de unda. Frecventa Frecventa unei unde este data de numarul complet de unde care trec printrun punct in fiecare secunda si se masoara in cicli pe secunda. Sa luam un exemplu pentru a usura intelegerea: valurile inalte de 10 m ale unui ocean care se lovesc de tarm la fiecare 5 secunde au o frecventa de 5, in timp ce valurile de 10 m ale unui ocean care se lovesc de tarm la fiecare 10 secunde au o frecventa de 10. Cu cat mai frecvente sunt valurile, cu atat mai inalta este frecventa. Deci : cu cat mai inalta este frecventa unei culori, cu atat mai aproape sunt valurile undei energiei (au lungimea de unda mai mica).
Rosul are o frecventa de aproximativ 430 trillioane de vibratii pe secunda, in timp ce violetul are o frecventa mult mai mare. (Fiecare unda violeta trece printr-un punct mult mai repede decat fiecare unda rosie.)
Culorile cu cea mai inalta frecventa sunt – violet – indigo – albastru Culorile cu cea mai joasa frecventa de unda sunt – galben – orange – rosu Cantitatea de energie dintr-o unda luminoasa este direct proportionala cu frecventa sa , astfel incat, o unda luminoasa cu o frecventa mai mare are o energie mai inalta decat o unda luminoasa de joasa frecventa. Lungimea de unda lungimea de unda este distanta strabatuta de o unda intr-un timp egal cu o perioada T. Revenind la exemplul anterior cu valurile oceanului, putem defini lungimea de unda ca distanta dintre 2 valuri succesive calculata atunci cand trec prin acelasi punct. Intr-un ocean plin de valuri care sunt la 10 metri distanta unele de celelalte, putem spune ca lungimea de unda este de 10 metri, iar intr-un ocean cu valuri care se afla la 30 de metri distanta unele de celelalte lungimea de unda va fi de 30 de metri. Cu cat mai mare e distanta care separa doua valuri, cu atat lungimea de unda va fi mai joasa. lungimea de unda Acelasi lucru se aplica si luminii. Rosul are o lungime de unda de 700 nanometri (o unda strabate doar 7 zeci de milionimi dintr-un metru) in timp ce violetul are o lungime de unda mai joasa (fiecare unda violet vastrabate o distanta mai mare).
Spectrul luminos vizibil Spectrul luminos vizibil consta in curcubeu (ROGVAIV: rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet.) Cele 7 culori ale spectrului au fiecare lungimi de unda si frecvente diferite. Rosul este la capatul cel mai de jos al spectrului, avand o lungime de unda mare, dar o frecventa mica, in timp ce violetul se afla la capatul superior, avand o lungime de unda mai mica dar o frecventa inalta. Aceste 7 culori devin vizibile cand in fata unei raze de soare este plasata o prisma. Cand lumina trece prin prisma, ea se divide in cele 7 culori prin fenomenul de refractie. Refractia este cauzata de schimbarile de viteza pe care le suporta o unda luminoasa atunci cand schimba mediul. (Lungimile de unda si frecventele diferite ale culorilor fac ca ele sa se separe si sa devina vizibile cand traverseaza o prisma.) Prin fenomenul de refractie, raza luminoasa care trece printr-o prisma se divide in cele 7 culori ale spectrului solar Noi suntem apti sa vedem o mare varietate de nuante. Retina noastra are in componenta sa 3 tipuri de receptori ai culorii sub forma de conuri care nu pot detecta decat 3 din aceste culori, si anume, culorile primare (rosu, verde si albastru). Aceste 3 culori sunt insa amestecate in proportii diferite, creand toate celelalte culori pe care noi le vedem. Cand lumina cade asupra oricarui obiect colorat, acesta va absorbi doar acele lungimi de unda care corespund structurii sale atomice. Restul lungimilor de unda se vor reflecta, dand obiectului culoarea pe care noi o vedem. (Astfel, culoarea unui obiect este un indiciu clar asupra structurii atomice a obiectului respectiv.) In retina, ele vor fi convertite in impulsuri electrice care vor fi trimise catre creier, unde vor fi decodificate.
Cum putem vedea culorile ? Lumina este conditia care ne ajuta sa percepem ceva din punct de vedere vizual. In intuneric deplin, nu vedem nimic, cu atat mai putin culorile. Intrucat fiecare entitate are o anumita constructie moleculara, anumite culori sunt absorbite iar altele sunt reflectate. Razele luminoase reflectate ajung la retina care are in componenta sa mai multe tipuri de celule receptoare (celule cu conuri si celule cu bastonase). Celulele cu bastonase sunt raspunzatoare doar de distingerea luminozitatii (ele ne pot da indicii in obscuritate si pe intuneric cand percepem totul intr-un vag ton albastrui). Celulele cu conuri sunt cele care fac posibile formarea senzatiilor de culoare si sunt de trei tipuri, corespunzatoare celor trei culori primare (rosu, verde si albastru). In retina, razele luminoase vor fi convertite in impulsuri electrice care vor fi trimise catre creier, unde vor fi decodificate, facandu-se analiza si sinteza lor. Stimularea egala a celor trei tipuri de celule cu conuri este raspunzatoare de formarea senzatiei de “alb”, stimularile inegale a lor duc la formarea diferitelor si numeroaselor senzatii cromatice, iar lipsa stimularii coincide cu senzatia de “negru”. Cercetari asupra culorilor si rezultate obtinute
Faptul ca culorile ne influenteaza este indubitabil. Semnificatia culorilor a fost cercetata si rezultatele au fost utilizate in merchandizing, vanzare, decorarea casei, crearea mediului de lucru, industrie, cultivarea plantelor, nutritie, fizica, fiziologie, psihologie si arta. Cercetari in practica medicala conventionala (care dovedesc posibilitatea utilizarii luminii in scop terapeutic):
Majoritatea oamenilor sunt sceptici fata de efectele cromoterapiei, desi, unii profesionisti fac apel la culoare in anumite tratamente. De exemplu, copiii prematuri cu icter sunt tratati cu ajutorul unei reactii chimice declansata prin expunerea timp de cateva zile la lumina albastra. Relatia dintre lumina albastra si icter incepe sa fie bine inteleasa din punct de vedere stiintific. (Kaiser, ’84) Iata cateva exemple de studii , cercetari sau articole publicate pe aceasta tema : studiul lui Vreman “Light-emitting diodes: a novel light source for phototherapy” Creamer and McGregor de la St John’s Institute of Dermatology, London UK au publicat un articol in ianuarie 1998, intitulat “Photo (chemo) therapy: advances for systemic or cutaneous disease” Griffiths de la University of Manchester, UK, a publicat in iulie 1998 articolul “Novel therapeutic approaches to psoriasis” in octombrie 1998, The Archives of General Psychiatry a adaugat 4 articole despre terapia prin lumina Cercetari in domeniul psihologiei In studiul culorii si luminii mediului inconjurator condus de profesorul de arte vizuale Harry Wohlfarth si Catharine Sam de la University of Alberta, a fost modificata culoarea mediului a 14 copii intre 8 si 14 ani cu severe handicapuri si tulburari comportamentale. El a dispus interschimbarea nuantelor de galben si albastru cu portocaliu, alb, bej si maro si inlocuirea luminii fluorescente cu unele cu spectru total. Dupa o schimbare de culoare si luminozitate, comportamentul agresiv al copiilor s-a diminuat si presiunea sangelui a scazut. Interesant a fost ca aceleasi efecte s-au inregistrat si la copiii orbi si la cei cu vedere normala. Acest fapt sugereaza ca energiile colorate actioneaza pe cai care depasesc vederea. O ipoteza ar fi ca neurotransmitatorii din ochi transmit informatia despre lumina la creier chiar si in absenta vederii si ca aceasta informatie elibereaza un hormon din hipotalamus care are numeroase efecte asupra dispozitiei, claritatii mentale si nivelului de energie.
Rose H.Alschuler si Berta Weiss Hattwick au avut studiat desenele copiilor mici o lunga perioada de timp dupa care au concluzionat ca : uzul frecvent al culorii albastru implica autocontrolul si reprimarea emotiilor, rosul dezvaluie exprimarea neinhibata, galben se asociaza cu infantilismul si dependenta, verde exprima echilibru si putine impulsuri emotionale, o natura simpla si necomplicata. Intr-un studiu similar, Atsushi Asari defineste semnificatiile a 12 culori si 17 combinatii de culori printr-o metoda asemanatoare cu cea a lui Alschuler si Hattwick . Cele doua studii au gasit un acord deosebit in ceea ce priveste semnificatiile acordate culorii purpuriu, asociate cu boala sau moartea.
Reactiile generale la culoare In linii mari, tonurile din zona rosu al sistemului primar al culorilor sunt numite calde, in timp ce acelea din zonele verde si albastru sunt numite reci. Acesti termeni sunt mai curand relativi dacat absoluti. Faber Birren defineste aceasta trasatura a culorilor prin asocierea lor cu 2 stari : culorile calde sunt active si excitante (tonurile de rosu), iar cele reci sunt pasive si calmante (albastru, violet, verde). De asemenea, el sustine ca culorile luminoase sunt active, in timp ce acelea intunecate sunt pasive. Cercetatorii moderni japonezi au evidentiat cu precizie aceasta. De exemplu, Choku Akashi (1986) a demonstrat prin rezultatele cercetarilor sale ca rosul e adesea perceput ca fiind activ si poate fi corelat in anumite circumstante cu agresivitatea. In contrast cu culorile calde, cele reci sunt inactive si pasive. Faber Birren mentiona ca diviziunea spectrului in culori calde si reci poate fi legata de personalitatea umana. Caldura si raceala sunt calitati dinamice, caldura semnificand contactul cu mediul, iar raceala, retragerea in sine. Persoanele extrovertite iubesc culorile in general si le prefera pe cele calde in particular, iar persoanele introvertite nu sunt prea entuziasmate de culoare si prefera culorile reci. Emotional vorbind, rosul excita, albatrul calmeaza. Aceasta complementaritate exista si la nivel fizic si fiziologic. Culorile rosii tind sa creasca tensiunea musculara, sa stimuleze sistemul nervos autonom, in timp ce verdele si albastrul relaxeaza tensiunea. Aceste conexiuni directe exista intre creier si corp, reactiile avand loc independent de gandire sau deliberare. (Birren â&#x20AC;&#x2122;55)
Jaensch a descoperit ca oamenii pot fi grupati in doua categorii: cei care sunt mai sensibili la capatul cald al spectrului solar si cei care sunt mai sensibili la cel rece. Subiectii dominati de culorile calde sunt caracterizati de o relatie mai intima cu lumea perceptibila vizual, fiind deschisi si receptivi la influentele exterioare. Ei par sa isi faca loc cu mai multa usurinta in mediul social. Viata lor emotionala este caracterizata de sentimente clade, sugestibilitate si stari afective puternice. Toate functiile mentale sunt integrate rapid. In relatia subiect-obiect accentul este pus pe obiect. Subiectii dominati de culorile reci au o atitudine de detasare si de respingere fata de lumea exterioara. Ei gasesc ca e dificil sa se adapteze noilor circumstante si sa se exprime liber. Din punct de vedere emotional ei sunt reci si rezervati. In relatia obiect-subiect accentul cade pe subiect. (Dr. Maria Rickers-Ovsiankina (In Faber Birren Color Psychology and Color Therapy)) Testele colorate Psihologia conventionala respinge orice presupunere ca culoarea ar putea influenta in veun fel complexa personalitate umana. Totusi, unii psihiatri folosesc teste cu culori in combinatie cu alte tipuri de teste pentru a stabili un diagnostic. (Valey 1980). Culoarea este cel mai adesea asociata cu afectivul sau emotionalul, ca fiind opuse partii intelectuale. Testele de culoare mai cunoscute sunt: “Rorschach Inkblot Method” (1921), the “Color Pyramid Test” (CPT) (1950 – Max Pfister), si “Color Test” (1948 – Max Luscher) . Unul dintre cele mai recente studii este “Color Communication” care apartine japonezului Choku Akashi. El a urmarit timp de 8 ani (la 80 de oameni, copii si adulti), relatia dintre emotii si preferintele pentru anumite culori, folosind tabelul sau colorat (compus din 36 de culori, combinate cate 2).
Cercetarile din domeniul agriculturii vin si ele in sprijinul evidentierii puterii culorilor. Iata cateva exemple: 1. In 1997 cercetatorii de la School of Agriculture and Forest Science at the University of Wales, UK au utilizat lumina rosie si albastra pentru a stabili daca acestea vor creste activitatea si vor reduce tulburarile de locomotie la puii de carne. Ei au aratat ca la 108 pui, comportamente ca statul in picioare, mersul, agresivitatea si lupta cu ceilalti au crescut in intensitate dupa ce au fost expusi timp de o luna la lumina rosie. Cand a fost folosita lumina albastra s-a inregistrat o rata inalta a anomaliilor locomotorii. (Prayitno DS., Phillips CJ and Stokes DK. 1997. The effects of color and intensity of light on behaviour and leg disorders in broiler chickens. Poultry Science 76(12): 1674-81.)
2. Michael Kasperbauer, un cercetator de la US Agricultural Research Service Center in Florence, South Carolina, a demonstrat ca folosind folii rosii de plastic sub plantele de bumbac si rosii , productia a crescut cu 15-20% fata de stilul clasic care folosea folii negre sau transparente. Deasemenea, napii cultivati sub folii albastre au avut o aroma mai puternica decat cei crescuti sub folii verzi. Analiza napilor crescuti sub folii albastre a evidentiat faptul ca au o concentratie sporita de “glucocinolates” si de vitamina C. 3. Kasperbauer si echipa sa au investigat legatura dintre culori si controlul daunatorilor. Michael Orzolek de la Pennsylvania State University a dovedit ca acestia sunt atrasi de galben si indepartati de rosu sau albastru. Aceste rezultate isi gasesc ecoul in cercetarile lui Babbitt (cu un secol mai devreme) care a scris”The electrical colors which are transmitted by blue glass often destroy the insects which feed upon plants.” (Boyce N. Rainbow Growing. New Scientist. 24 October 1998.)
Istoria culorii Eforturile lui Mankind de a vindeca cu ajutorul luminii sunt vechi de cand istoria dar bazele teoriei moderne a culorilor s-au pus de catre oamenii de stiinta ai secolului al XVII-lea. Isaac Newton (1642-1727), a fost primul care a demonstrat (cu ajutorul faimoaselor sale experimente cu prismele) ca lumina este un amestec al culorilor vizibile ale spectrului solar. El a intarit acest rezultat dovedind ca, atunci cand banda celor 7 culori traverseaza o prisma reversa, culorile se recombina formand lumina alba. Celebrul scriitor german, Johann Wolfgang von Goethe a studiat fenomenul culorilor timp de 20 de ani inainte de a publica “Zur Farbenlehre” (Teoria culorilor) in 1810. Goethe a identificat cele 3 culori primare: rosu, albastru si galben si a fost primul care a descris efectele psihologice ale culorilor. O influenta majora a avut-o in secolul XIX Edwin Babbitt. Nascut in 1828 la New York, Babbitt a compus in 1878 capodopera “Principles of Light and Color”. Babbitt a fost un entuziasmat de culoare care a explorat efectele terapeutice ale culorii. Ghadiali Dinshah (1873-1966), un naturalist american din India, sia petrecut multi ani cercetand efectele culorii, punand la punct filtre colorate si lampi, aplicand cunostintele sale stiintifice (extrase din descoperirile lui Goethe si Newton) pentru folosirea culorii in tratarea bolilor fizice. Munca sa este probabil cea mai vasta si detaliata decat oricare alta din acesta perioada. Epoca de glorie a cromoterapiei a durat pana la descoperirea penicilinei, in 1938,cand, prin amplificarea folosirii antibioticelor (a caror rezultate in vindecare erau mult mai rapide decat cele obtinute prin utilizarea culorilor), cromoterapia a pierdut teren, lucru sustinut si de lipsa recunoasterii unor protocoale de cercetare. Insa, ca o metoda necostisitoare, simpla, lipsita de durere si stres, cromoterapia merita sa fie reluata in considerare.
Cromoterapia Traim intr-o lume in care culoarea ne domina viata, inconjurandune oriunde ne-am afla. Acesta planeta minunata nu contine toate culorile minunate ale curcubeului fara un motiv bine intemeiat. Nimic de pe pamant nu este rodul intamplarii si tot ce este natural are un scop. Culoarea nu face exceptie de la asta. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa devenim mai constienti fata de culoare si fata de modul in care ea actioneaza asupra noastra. Data viitoare cand sunteti intr-un restaurant priviti decorul. Culorile sunt stralucitoare si distractive. Credeti ca designerii au ales aceste culori doar pentru ca dvs.sa va simtiti fericit cat sunteti acolo ? Nu numai ca doresc asta, dar ei stiu in plus ca toate culorile luminoase ca rosul, portocaliul, galbenul stimuleaza sistemul nervos si cresc apetitul. Va aduceti aminte de momentele insorite ale verii cand stateati la plaja dupa cum v-a recomandat doctorul sau poate bunica cu intelepciunea ei batraneasca ? Stiti de ce se acorda atata importanta bailor de soare ? Nu atat bronzul obtinut conteaza cat absorbtia culorilor din razele de soare de catre organism. Cunoasteti sentimentul de melancolie care ne cuprinde uneori toamna si ca motivele acesteia trebuie cautate in zona lipsei de lumina solara si a culorilor deschise ? Toate aceste idei se asociaza cu un vechi principiu numit “terapia prin culoare”. Vechii egipteni, chinezi si indieni credeau in cromoterapie. Egiptenii se scaldau si beau apa “terapeutica” expusa indelung la razele soarelui intr-un recipient din sticla pictata. Chinezii recurgeau la colorarea fetei pentru stabilirea diagnosticului. Medicina ayurvedica, originara din India, considera ca chakrele (un fel de plexuri nervoase localizate la diferite niveluri ale corpului) actioneaza ca prisme redand si amplificand culorile care ne inconjoara. In zilele noastre, cercetatorii recunosc ca într-adevar culorile au efecte puternice asupra psihicului uman, iar prin intermediul psihicului asupra dispozitiei si sanatatii.
Rosu – Chakra radacina Oranj – Chakra splinei Galben – Chakra plexului solar Verde – Chakra inimii Albastru – Chakra gatului Indigo – Chakra celui de-al treilea ochi Violet – Chakra crestetului Conform filosofiei asiatice, in corp exista 7 centre de energie (Chakre) (Chakra este cuvantul sanscrit pentru “roti”). Acestea sunt ca niste spirale de energie, fiecare fiind legata de celelalte. Daca iti poti imagina chakrele ca un set de rotite , ele ar fi ca rotitele dintr-un ceas: fiecare trebuie sa se miste lin si cu o viteza constanta pentru ca ceasul sa functioneze corect. La fel, starea de bunastare, de sanatate a fiintei umane, este atinsa atunci cand se atinge un echilibru al acestor energii. Cromoterapia poate ajuta la reechilibrarea acestor “rotite” prin utilizarea culorilor adecvate (fiecare din culorile spectrului solar este lumina pura care are o anumita lungime de unda, astfel incat, fiecare culoare are energia sa proprie. Energia asociata fiecarei din culorile spectrului solar rezoneaza cu energia cate unei chakre a corpului). Cromoterapia se bazeaza pe faptul ca functiile psihologice raspund la diverse culori. Cum se intampla aceasta exact ? Glandele pineale (atasate creierului) controleaza ritmul zilnic al vietii. Cand lumina patrunde in ochii nostri (piele) , ea traverseaza cai neurologice spre aceste glande pineale. Diferitele culori (date de lungimile de unda si frecventele diferite) sunt conectate cu arii anume ale corpului nostru si au efecte diverse asupra functiilor fizice si psihice. Exemplul dat mai sus cu utilizarea galbenului, rosului si portocaliului in fast-food-uri este doar una din modalitatile in care acest principiu lucreaza.
Desi nu suntem constienti de asta, ochii nostri si corpul nostru se adapteaza constant la lungimile de unda ale luminii care ne inconjoara. Prima noastra experienta colorata este de cand am fost bebelusi si ne aflam in uter, unde eram inconjurati de un roz protector si confortabil. Apoi, in experientele copilariei , asociem cu culori primele noastre procese de invatare. Pe masura ce devenim maturi atasam diverse sentimente, amintiri si intelesuri anumitor culori iar acestea pot deveni scenarii in subconstientul nostru. Putem construi apoi prejudecati legate de culori care ne fac fericiti, tristi sau au o conotatie amenintatoare pentru noi. Experientele cotidiene (fie ele pozitive sau negative) au un efect asupra noastra. Experientele negative se pot manifesta in timp la nivel fizic, ca boli. De exemplu, sa presupunem ca am fost, de-a lungul timpului, pusi in situatia de a ne simti incapabili, dintr-un motiv sau altul, sa ne exprimam gandurile, sa ne exprimam sentimentele sau nevoile. Aceasta se poate manifesta ca o problema la nivelul chakrei gatului (care e legata in plan spiritual cu capacitatea de autoexprimare). Asttfe, daca autoexprimarea a fost blocata, energia nu va mai curge lin in aceasta arie. Lucrul cu culoarea adecvata poate ajuta la dizolvarea sentimentelor negative, la deblocarea si echilibrarea corpului. Exista numeroase modalitati de utilizare terapeutica a culorilor, insa le vom mentiona doar pe cele mai populare: • utilizarea vestimentatiei colorate • apa solarizata • expunerea la lumina colorata • meditatia asupra culorilor • respirarea culorilor
Cromoterapia poate fi utila pentru orice fel de problema, fie ea, fizica, mentala, spirituala, emotionala sau pur si simplu pentru relaxare.Culoarea poate fi folosita pentru echilibrarea energiilor din corpul nostru si evitarea posibilelor probleme. Ea poate fi un catalizator al proceselor de vindecare. Trebuie retinut insa ca nici o terapie complementara nu trebuie considerata ca o alternativa la sfatul medical profesionist. Cromoterapia poate fi utilizata in siguranta pe langa orice alt tratament medical sau terapie ortodoxa. Efectele culorilor asupra fiintei umane Podul londonez Blackfire Acest pod londonez era renumit deoarece era podul preferat al unui mare numar de sinucigasi care preferau sa-si curme viata aruncandu-se in apele Tamisei. Dupa revopsirea sa din negru (culoarea initiala) in bleu â&#x20AC;&#x201C; verde deschis, numarul sinuciderilor a scazut foarte mult, fapt pus de catre specialisti pe baza noii sale culori, recunoscuta pentru efectele sale sedative si relaxante.ROSU â&#x20AC;&#x201C; Vitalitate, curaj, inceredere in sine Potrivit atunci cand trebuie sa faci fata unei zile solicitante sau cand te simt secat de energie sau lipsit de vlaga. Rosu energizeaza la toate nivelele. Ne conecteaza cu corpul nostru. Orice lucru care trebuie inceput are nevoie de vitalitatea rosului. Trasaturi de personalitate: curajos, increzator, umanist, plin de vointa, spontan, onest, extrovert. Are drept efect stimularea neuronilor, a glandelor endocrine si a nervilor senzoriali. Creste circulatia sangelui, are efecte subtile dar intense in ceea ce priveste guvernarea functiilor creierului, a sistemului nervos si a multor procese fiziologice si biochimice. Datorita efectelor sale invioratoare , pentru uzul terapeutic general sunt recomandate doze moderate de rosu insotite de albastru si verde. Aplicarea luminii rosii, monocromatice grabeste cicatrizarea si vindecarea tesutului ORANJ â&#x20AC;&#x201C; Fericire, incredere, resurse sporite
Aduce bucurie zilelor noastre si creste pofta de viata. Oranjul este cel mai bun stimulent emotional. Ne conecteaza cu simturile noastre , ne ajuta sa indepartam inhibitiile si ne face independenti si sociabili.. Trasaturi de personalitate: entuziast, fericit, sociabil, energic, sportiv, constructiv. Efectul sau pozitiv principal consta in cresterea imunitatii corpului (cresterea rezistentei fata de infectii). Cel mai mult este utilizata in vindecarea spasmelor si a rigiditatii. Deasemenea joaca un rol important in cresterea ratei metabolismului, in fortifierea plamanilor, a splinei si a pancreasului. Creste pulsul dar mentine normala tensiunea. Din punct de vedere psihologic, oranjul este utilizat pentru inducerea entuziasmului. GALBEN â&#x20AC;&#x201C; Intelepciune, claritate, stima de sine
Ne ofera claritate in gandire, creste constiinta de sine, stimuleaza interesul si curiozitatea. Galbenul e legat de abilitatea de a percepe si a intelege. Ne conecteaza cu mentalul nostru. Trasaturi de personalitate: simt al umorului, optimist, increzator, practic, intelectual. Ajuta mecanismul motor al corpului. El fortifica musculatura si faciliteaza functiile digestive. Uzul sau prelungit duce la aciditate, colici sau hemoroizi. Absorbtia in exces de radiatii galbene poate da palpitatii si delir. Utilizarea acestei culori e insotita de o crestere generala a inteligentei si claritatii mentale. VERDE â&#x20AC;&#x201C; Echilibru, dragoste, autocontrol Ajuta la relaxarea muschilor, nervilor si a gandurilor. Ne curata si echilibreaza energetic, oferindu-ne un sentiment de reinnoire, pace si armonie. Ne conecteaza la dragostea neconditionata si echilibreaza intreaga fiinta. Trasaturi de personalitate: intelegator, autocontrolat,adaptabil, simpatetic, milos, generos, iubitor de natura, romantic.
Determina dilatarea arteriala. Absorbtia sa excesiva are efecte daunatoare asupra tesutului muscular si a glandei pituitare. Din punct de vedere psihologic, verdele are un impact pozitiv, inducand gandirea pozitiva. Este prescris de aceea in managementul stresului. ALBASTRU â&#x20AC;&#x201C; Cunoastere, sanatate, capacitate de decizie Este o culoare relaxanta mental, avand un efect de linistire asupra sistemului nervos. Este ideal pentru problemele de somn, copiii hiperactivi, etc. Ne conecteaza la gandirea holistica, dandu-ne intelepciune si claritate, imbunatatind comunicarea si vorbirea. Trasaturi de personalitate: loial, diplomat, afectuos, inventiv, pasator, prudent. Creste rata reactiilor metabolice si e folosit adesea in vindecarea ranilor. Asigura un efect de linistire mentala sprijinind insa starea de constienta atunci cand este utilizata in practicile de meditative. INDIGO â&#x20AC;&#x201C; Intuitie, misticism, intelegere Energia indigo ne conecteaza cu inconstientul nostru, oferindu-ne experienta de a fi o parte din intregul univers. Intareste intuitia, imaginatia, puterea psihica, creste activitatea de visare. Trasaturi de personalitate: neinfricat, intuitiv, practic, idealistic, intelept, vindecator. Relaxeaza si incetineste activitatea sistemelor neuro-muscular, cardiovascular si limfatic. VIOLET â&#x20AC;&#x201C; Frumusete, creativitate, inspiratie Ne purifica gandurile si sentimentele , oferindu-ne inspiratie. Ne conecteaza cu sinele spiritual dandu-ne intelepciune si putere interioara.Creste talentul artistic si creativitatea. Trasaturi de personalitate: leader, bun si corect, umanitar, simt al autosacrificiului, vizionar, creativ, puternic mental. Utilizat cu succes in mentinerea nivelului concentratiei de potasiu din corp. Anumite radiatii (cu o frecventa inalta) a acesti culori inhiba formarea tumorilor. Deasemenea, tine sub control apetitul.
Culori si semnificatia lor
Rosu simbolizeaza caldura, foc, pasiune, entuziasm si agresiune. El poate mari presiunea sangelui si ritmul respiratiei. Are efectul de a stimula oamenii sa ia decizii in mod rapid si creste sperantele. Rosu capteaza atentia. Cuvintele si obiectele care au aceasta culoare sunt imediat observate. Ele sunt deseori utilizate in decorarea interioarelor. Se stie ca in ceea ce priveste masinile exista o corelatie intre culoarea rosie si rata furturilor. Rosu poate fi o culoare foarte intensa care naste sentimente extreme. Hainele rosii pot da senzatia de vivacitate si putere, dar si pe cea de conflict, agresiune.
Rosu domina. Din aceasta cauza ar trebui folosit doar pentru a sublinia ceva si nu ca si culoare principala. Incaperile in care predomina culoarea rosie creaza nervozitate. In incaperile in care se foloseste doar sporadic rosu oamenii pierd sirul timpului, motiv pentru care se intalneste des in cazul casinourilor si barurilor. Si restaurantele utilizeaza adesea rosu intrucat acesta stimuleaza apetitul. Alege o culoare rosu galben
albastru verde
portocaliu
negru
mov
roz
alb
maro
Galbenul stralucitor este cea mai obositoare culoare pentru ochi. Culoarea reflectata stimuleaza prea mult ochiul, creand iritatea retinei. Galbenul stimuleaza metabolismul. Intr-o camera galbena copii mici plang incontinuu si adultii isi pierd cumpatul. Ca si efecte pozitive se pot mentiona cresterea puterii de concentrare si stimularea activitatii creierului.
Galbenul folosit in cantitati mici creaza senzatia de caldura si stralucire. El reprezinta ludicul, lumina, creativitatea, caldura si o atitudine lejera in ceea ce priveste viata. Galbenul este asemeni razelor soarelui, ai nevoie de ele pentru a te simti bine, dar nu vrei sa iti intre in ochi. Galbenul poate avea multe nuante. Galbenul simplu este culoarea care te inveseleste cel mai tare. Oricum, cu cat este mai palid cu atat este mai placut de privit. Galbenul murdar este simbolul prudentei, decaderii, bolii, geloziei, duplicitatii. Alegerea nuantei este esentiala atunci cand vrei sa folosesti galbenul. Galbenul deschis este culoarea care iti atrage cel mai mult atentia. In multe religii acesta este simbolul supranaturalului. Albastrul reprezinta singuratate, tristete, depresie, intelepciune, incredere, loialitate. Cand porti albastru la interviurile pentru angajare arati ca esti o persoana loiala si capabila sa se dedice binelui firmei. Albastrul este una din cele mai populare culori in ceea ce priveste imbracamintea. Asocierea sa cu mancarea trebuie sa se faca insa cu foarte multa atentie â&#x20AC;&#x201C; ea reduce apetitul si creaza repulsie. Acest lucru se intampla intrucat rareori mancarea naturala este albastra. Cel mai adesea daca este asa, atunci ea este toxica, sau pur si simplu stricata. Albastrul relaxeaza sistemul nervos. El da efect de somnolenta, ii face pe oameni contemplativi, o reactie opusa rosului. Albastrul deschis este o buna culoare pentru dormitoare intrucat calmeaza. Albastrul inchis insa da senzatia de raceala si creaza depresie.
Intr-un mediu albastru creste productivitatea. Studiile au aratat ca studentii obtin note mai bune si halterofilii reusesc sa ridice mai mult in incaperi albastre. Atunci cand citesc un text albastru oamenii reusesc sa retina mai multe informatii. Verdele are multe semnificatii. Cel mai des este folosit pentru a simboliza natura. Prin corelatie simbolizeaza si viata, tineretea, renasterea, speranta si vigoarea. In Evul Mediu miresele purtau verde pentru a simboliza fertilitatea. Verdele este culoarea pe care ochiul o accepta cel mai usor si poate imbunatati vederea. Este o culoare care are un efect neutru asupra psihicului uman. Aceasta culoare este utilizata in camerele unde asteapta oamenii care vor fi filmati pentru a aparea la televizor. Verdele este deseori utilizat si in spitale intrucat relaxeaza pacientii. Nuantele de verde au semnificatii diferite.: - verde inchis = deosebit, masculin, conservativ, bogatie
- verde smarald = imortalitate - verde maslina = culoarea pacii - verde galbui = cea mai putin atragatoare culoare pentru consumatori.
Portocaliul este asociat caldurii, multumirii, prosperitatii si onestitatii. El pare puternic si generos. Este culoarea cel mai des asociata apetitului.
Portocaliul pare sa se adreseze tuturor. El poate fi folosit pentru a indica produse de care poate beneficia toata lumea. El face ca si produsele scumpe sa para usor de obtinut. Negrul este o culoare controversata. Pe de o parte este asociata demonilor, vrajitoarelor; pe de alta parte durabilitatii si increderii. Pe de o parte inspira autoritate si putere, pe de alta parte disperare, jale. Pe de o parte simbolizeaza rautate si activitati criminale; pe de alta parte constanta, prudenta si intelepciune. Negrul este culoarea preferata a multor oameni. Unii poarta negru pentru ca este o culoare formala si inspira putere. Preotii, dimpotriva, poarta negru pentru a-si arata supunerea fata de Dumnezeu. Altii poarta negru intrucat ii face sa arate mai subtiri. Mult timp hainele negre au fost un simbol al stilului, sofisticarii. Albul simbolizeaza puritate, castitate, inocenta. Din aceasta cauza rochia traditionala pentru mirese este alba. De asemenea simbolizeaza si curatenia. Doctorii, asistentele, laborantii poarta alb pentru a sugera un mediu steril. Albul reflecta lumina, dar da senzatia de racoare. Din aceasta cauza este culoarea preferata in zonele toride. Violetul este culoarea regilor. Ea sugereaza luxul, bogatia si sofisticarea. Este culoarea pasiunii, romantismului si emotiilor. Violetul este o culoare care se gaseste rar in natura. Unii oameni prefera violetul in design intrucat pare elegant, creaza o atmosfera artistica. Pentru altii pare insa artificial.
Maroul este culoarea pamantului si padurii. Este solid, de incredere si ajuta la crearea unei atmosfere neutre, confortabile si primitoare. El comunica sinceritate, putere, maturitate. Maroul tinde sa fie culoarea preferabila a barbatilor. Unele nuante par insa sa dea senzatia de purtat prea mult sau de tristete. Rozul este cea mai romantica si afectiva culoare. Aceasta culoare te linisteste. Studiile au aratat ca rozul calmeaza si imbuneaza sentimentele. Atunci cand celulele prizonierilor sunt vopsite in roz atitudinea agresiva se diminueaza vizibil. Efectul nu este insa durabil. O expunere mai indelungata la aceasta culoare poate duce in final la o explozie de violenta.
Fiecare culoare are o anumita proprietate, care se raspandeste in mediul inconjurator. Iata care sunt semnificatiile si proprietatile fiecarei culori. Culoarea Semnificatia Utilizare Expunere prelungita Rosu 1 Caldura, energie, vitalitate, putere, pasiune, curaj, agresivitate, impulsivitate Folosit pentru a accelera metabolismul, pentru a depasi starea de depresie Creste nivelul de nervozitate, agitatie, stres Portocaliu 1 Energie, excitant Are un usor efect de incalzire, creste imunitatea, potenta Creste nivelul de agitatie Galben 1 Intelect, farmec, suprinzator, cald, precaut, inovator Ajuta stimularea mentala, este rareori folosit Epuizare, prea multa activitatea mentala Verde 1 Echilibru, lipsit de experienta, bogatie, gelozie, moderatie, traditional, dramatic (valabil pentru verde intunecat) Bun pentru linistirea nervilor, echilibreaza starile emotionale, trezeste, incurajeaza sentimentele de compasiune Creaza energie negativa Albastru 1 Adevar, calm, armonie, loialitate, sinceritate, responsabilitate Calmant pentru nervi Deprimant Indigo 1 Adevar Permite deschiderea unei cai intre eul constient si cel spiritual Dureri de cap, migrene Violet 1 Seninatate Benefic pentru probleme mentale si nervoase Ganduri negative Mov 1 Feminin, echilibru Ajuta vindecarea sprituala Oboseala, dezorientare Alb 1 Puritate, inocenta, optimism Purifica mintea la un nivel superior Atgintiu 1 Pace, rabdare Indeparteaza bolile Auriu 1 Putere Intareste corpul si spiritul Prea puternic pentru majoritatea oamenilor Negru 1 Tacere, eleganta, putere, mister Tacere si pace Rece, intimidant, distant Gri 1 Stabilitate Inspira creativite, simbolizeaza succesul -
Foloseste cromoterapia pentru a echilibra energia, acolo unde simti ca iti lipseste: fie in partea emotionala, spirituala sau mentala. Cumpara cristale, lumanari, prisme, tesaturi, ochelari de soare, produse cosmetice (sare de baie, rujuri etc) si imprastie-le prin casa. Fii constienta de atractia ta catre o anumita culoare, epntru ca semnaleaza zonele lipsite de echilibru. Invata sa intelegi de ce unele culori au un efect pozitiv, iar altele produc senzatii negative.Fa un mic exercitiu in fiecare dimineata, imediat dupa ce te trezesti. Gandeste-te la ce fel de zi vei avea, la modul in care ai planificat-o, si alege o culoare care sa te insoteasca de-a lungul zilei. Este o modalitate de a-ti incarca sistemul cu energie.Incearca sa schimbi culorile care te inconjoara, fie acasa fie la birou. Nu este vorba de a aranja mobilierul intr-un anumit fel, ci de crea o vibratie coloristica care sa afecteze sistemul senzorial al persoanelor din acea incapere. De exemplu: urmatoarea data cand vei manca intrun restaurant, observa culorile folosite pentru decor. Exista o mare probabilitate sa fie tonuri de rosu, portocaliu si galben: culorile care stimuleaza sistemul nervos si maresc apetitul.Poarta o piesa de imbracaminte portocalie (o esarfa, un tricou, lenjerie intima) daca stii ca vei avea o zi aglomerata, si simti nevoia de energie. Se apropie Halloween, ce mai astepti? Noteaza-ti numerele de telefon si adresele pe bucati de hartie galbena. De ce crezi ca cei de la 3M au inventat Post-it-urile galbene? Daca esti genul care rontaie intre mese, inchide mancarea intr-un recipient roz â&#x20AC;&#x201C; culoare care dimineaza apetitul. Terapia prin culori este o noua forma de tratament, facand parte din medicina complementara, alaturi de acupunctura, homeopatie, aromaterapie si altele. de Irina Markovits
Cunoscut si sub denumirea de cromoterapie, acest tip de tratament foloseste culorile pentru a schimba starea sanatatii mentale cu ajutorul unor camere, surse de lumina, cristale si tesaturi colorate intr-un anumit mod. Efectul psihologic pe care-l incumba culorile a jucat un rol terapeutic inca din vremea antichitatii, datorita capacitatii lor de a produce raspunsuri emotionale directe. Abia la sfarsitul secolului 19, Europa a inceput sa fie interesata de teoria culorilor, iar Rudolph Steiner a devenit fondatorul terapiei moderne a culorilor. Explicata pe scurt, terapia se bazeaza pe teoria conform careia lumina reprezinta o frecventa, deci fiecarei culori prezente in spectru ii corespunde o anumita frecventa. Cum stiinta ne invata ca energia nu poate distrusa, ci doar redistribuita, acest lucru inseamna ca frecventa va avea un anumit efect asupra fiecarei persoane in parte. In timpul anilor ’70-’80, o serie de teste au aratat o oarecare legatura intre sanatate si culori, iar de atunci unii psihologi au inceput sa foloseasca culorile pentru a investiga starea unui pacient. O alta explicatie a terapiei culorilor se bazeaza pe conceptul de “aura”, un camp invizibil, legat de 7 centre de energie numite chakre, care interpenetreaza corpul fizic. Lumina alba este absorbita din atomosfera de aura, apoi impartita in energii ale culorii componente pentru a revitaliza diferite parti ale corpului. Aceasta este una dintre explicatiile depresiilor afective sezoniere (DAS), cand tristetea specifica iernii se datoreaza lipsei de ultraviolete.
Culoarea din mediul inconjurator ne influenteaza starea de spirit, relatiile, sanatatea, deciziile. Culorile imbracamintii sau culorile peretilor unei camere iti pot modifica – in mod inconstient – actiunile, nivelul de energiei fizica si starea emotionala. Expertii in marketing, psihologii, specialistii in publicitate si creatorii de moda se joaca cu intreaga gama coloristica, cunoscand faptul ca diversele combinatii de culori iti vor afecta deciziile si starea de spirit. De exemplu, ambalajul oricarui lucru pe care il cumperi este rezultatul lucrului asupra unei scheme coloristice, al carui efect este incurajarea actiunii de cumparare. Culorile din restaurante sunt deseori aranjate special pentru a deschide apetitul – rosu, portocaliu – sau pentru ati prelungi sau scurta sederea intr-o anumita incapere. Mai mult, culorile alimentelor iti pot deschide sau distruge pofta de mancare. Bolnavii de icter sunt tratati in camere albastre. Medicii dieteticieni recomanda folosirea rozului pentru a diminua apetitul si atacurile de supraalimentatie. Culoarea poate fi folosita pentru a crea o stare de bine si de multumire, pentru a agita spiritele, pentru a calma si vindeca, pentru a exprima frivolitate sau seriozitate… Terapia culorilor este astazi privita ca o arta rafinata care implica cateva tehnici diferite. Culorile aurei pot fi observate daca terapeutul le priveste printru-un ecran Kilner, care pentreaza spectrul luminii albe. Unii terapeuti pretind ca pot face acest lucru pe cale psihica, fara ajutorul ecranului. Boala se manifesta ca o pata intunecata sau decolorata a zonei afectate. Terapia presupune existenta unei lampi colorate sau a unui cabinet, astfel incat clientul poate fi complet scaldat in lumina colorata, sau i se poate trata doar partea afectata a corpului. Filtrele de culoare (maximum 3 o data) trebuie combinate cu ritm si tonuri pentru un efect curativ sporit. Se mai pot incerca si alte activitati precum bautul apei din rezervoare sau vase care care au fost tinute la soare, servirea mesei din vase colorate intr-un anume fel, purtarea anumitor culori in vestimentatia de la serviciu si de acasa (albastru este odihnitor si reduce tensiunea arteriala, in timp ce rosu potenteaza energia si este util in cazul durerilor menstruale). Totusi, nu incercati terapia culorilor daca nu beneficiati de sfatul unui expert. Se pare ca anumite combinatii gresite pot duce la dereglari in plan fizic si psihic.
Culoare: Din punct de vedere fizic: radiatii electromagnetice cuprinse intre 375-760 nm(nm=nanometri=milimicroni=10 la puterea minus 6milimetri sau 10 la puterea minus 9 metri) si care formeaza banda spectrului electromagnetic vizibil, cu o lungime de unda care este susceptibila sa stimuleze selectiv conurileretiniene. Din punct de vedere psihologic: culoarea este acea caracteristica a luminii care permite a distinge unul de altul doua campuri de aceiasi forma, marime si structura din spectrul vizual. cromatica influenteaza starea fiziologica si psihologica a omului. Culorile calde avand efecte stimulatoare si dand impresia de apropiere, cele reci efecte calmante, dand impresia de departare iar cele neutre (gri, maro) favorizand in anumite situatii receptarea unor stimuli dar in cazul celor calde, pe acest fond, amplificandu-le contururile. Efectele estetice ale culorilor mentin un anumit tonus, tonurile pure, intense â&#x20AC;&#x201C;obosind si distragand atentia, fapt pentru care se folosesc nuantele pastel mai ales la spatii mari, limitand culorile vii la suprafete mici.
Culori si lumina mai buna, determina vizibilitate mai buna si ambianta mai buna favorizand: -
discriminarea
-
scaderea oboselii
-
concentrarea mai buna
-
viteza mai mare si mai putine accidente
-
interes crescut
-
refacere a fortei de munca
-
supreveghere mai productiva
Prin imbunatatirea ambinatei cromatice se pot obtine cresterea productivitatii si scaderea oboselii prin: -
creerea unor scheme coloristice intre ambianta si masina
-
contrast optim intre campul perceptiv si obiectul perceptiv
-
compensarea prin culoare a locurilor de munca
Exista un simbolism al culorilor sau culorile conventionale cu roluri de culori functionale: - galbenul avand vizibilitate maxima, semnalizeaza pericol mecanic. Vopsindu-se in aceasta culoare partile taioase, mobile, punctele critice din instalatie, elementele transportatoare sau materiale a caror manipulare prezinta pericol de explozie. Mesaj: ATENTIE! - portocaliu â&#x20AC;&#x201C; semnalizeaza pericolele legate de temperaturi inalte si in acesta culoare se vopsesc piesele calde cand nu au dimensiuni foarte mari ( in caza contrar benzi), invelitori de protectie ale utilajelor. Mesaj: ATENTIE PERICOL! - rosu â&#x20AC;&#x201C; semnalizeaza pericol de foc, este folosit in scopuri limitate datorita slabei vizibilitati in locuri slab luminate. Impune oprire absoluta.
Mesaj: FOC! STAI! STRICT INTERZIS! - verde- culoare de protectie, semnalizeaza o zona de siguranta. Mesaj: SIGURANTA, SECURITATE - albastru – semnalizeaza absenta momentana a pericolului in locuri care pot deveni periculoase, avertizand asupra masinilor in reparatii.
Mesaj: MANIPULARE PERMISA CU ATENTIE! - purpuriu – sursa de energie atomica, alte tipuri de surse energetice ce pune in pericol viata. - albul – rezervat pentru circulatie, scari, pasaje, praguri, aduce ca mesaj ideea de curatenei. Orice culoare aplicata pe suprafeta mare isi slabeste semnificatia prin banalizare. Plasate adecvat pe suprefete cu culori contrastante pot avea rol de securitate.
Experiment Washington – o statie de metrou, intr-o dimineata friguroasa din ianuarie 2007. Un barbat a cantat sase bucati din Bach, timp de aproximativ 45 de minute. In acest timp, circa doua mii de oameni au trecut prin statie, cei mai multi dintre ei in drum spre locul de munca. Dupa 3 minute de cand incepuse sa cante, un om de varsta mijlocie a realizat ca violonistul era muzician. El si-a incetinit mersul si s-a oprit pentru cateva secunde, apoi a pornit grabit pentru a-si indeplini programul. 4 minute mai tarziu, violonistul a primit primul sau dolar: o femeie a aruncat banii in sapca , fara sa se opreasca . Peste 6 minute, un tanar s-a lipit de perete sa-l asculte, apoi si-a privit ceasul si a repornit grabit. Peste 10 minute, un baietel s-a oprit, dar mama lui l-a tras grabita in lung peronului. In cele din urma mama si-a impins din greu copilul care a continuat sa mearga intorcand capul tot timpul. Aceasta actiune a fost repetata cu mai multi alti copii. Fiecare parinte, fara exceptie, i-au fortat sa se miste. Muzicianul a cantat 45 de minute. Doar 6 persoane s-au oprit si au ramas pentru o vreme. Aproximativ 20 i-au dat bani, dar au continuat sa mearga in ritmul lor normal. A colectat in total32 de dolari. Dupa cca 1 ora a terminat de cantat si s-a asternut tacerea . Nimeni nu a observat. Nimeni nu a aplaudat si nici nu a existat vreo recunoastere. Nimeni nu a stiut acest lucru, dar barbatul a fost Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni din lume. El a cantat una dintre cele mai complicate piese scrise vreodata, cu o vioara in valoare de 3,5 milioane de de dolari. Cu doua zile inainte, Joshua Bell avusese un concert cu casa inchisa la un tatru din Boston, unde valoarea medie a unui bilet fusese de 100 dolari. Aceasta este o poveste adevarata. Concertul Joshua Bell, incognito in statia de metrou, a fost organizat de ” Washington Post ” , ca parte a unui experiment social despre perceptie, gust si prioritatile oamenilor. Intrebarile ridicate: intr-un loc comun, intr-un mediu si la o ora inadecvate, putem percepe frumusetea? Am recunoaste talentul intr-un context neasteptat? O posibila concluzie a acestui experiment ar putea fi: daca nu avem un moment pentru a ne opri si a asculta cantand pe unul dintre cei mai buni muzicieni din lume, una dintre cele mai bune piese scrise vreodata, cu unul dintre cele mai valoroase instrumente… de cat de multe alte lucruri frumoase ne lipsim? -