Munca in sectorul alimentatiei: Tendinte si perspective de ocupare in sectorul food by ManpowerGroup Romania

Official HR Premium Partner

Munca în sectorul alimentației Tendințe și perspective de ocupare în sectorul food

Munca în sectorul alimentației

CADRUL MACROECONOMIC ȘI SOCIAL Conform celor mai recente estimări ale ONU, până în anul 2050 populația lumii va crește de la cele 7 miliarde de persoane din prezent la 9,1 miliarde. Este de așteptat ca această creștere să se concentreze în țările în curs de dezvoltare, dar populația din Africa sub-sahariană va crește probabil mai repede (+108%, o creștere de circa 910 milioane de oameni), în timp ce populația din Asia de Est și de Sud-Est va crește mai lent (+11%, adică aproximativ 228 milioane de oameni)1. Ca urmare a creșterii populației și a veniturilor, cererea de alimente va continua la rândul ei să crească: e de așteptat că nevoia de cereale (pentru alimentația umană, dar și a animalelor) să ajungă la aproximativ 3 miliarde de tone până în 2050. Producția anuală de cereale ar trebui deci sporită cu cel puțin un miliard de tone (față de 2,1 miliarde în prezent), în timp ce producția de carne trebuie să crească cu peste 200 milioane de tone, pentru a ajunge la un total de 470 milioane de tone, din care 72% vor fi consumate în țările în curs de dezvoltare (în care astăzi se consumă circa 58%). Creșterea producției agricole se va datora în proporție de 90% îmbunătățirii randamentului culturilor și intensificării exploatării agricole, dar și terenul arabil va trebui să crească cu aproximativ 120 milioane de hectare în țările curs de dezvoltare, în special în Africa sub-sahariană și America Latină. În țările dezvoltate însă, suprafața arabilă va scădea probabil cu aproximativ 50 milioane de hectare, fiind posibilă totuși și o inversare a tendinței de scădere, pe fondul cererii sporite de bio-combustibili. La nivel global, resursele de apă sunt suficiente, dar în viitor distribuția lor inegală va cauza îngrijorări într-un număr din ce în ce mai mare de țări, mai ales în Orientul Mijlociu, nordul Africii și Asia meridională. Utilizarea unor cantități mai mici de apă, reușind totuși creșterea producției agricole, este provocarea majoră în gestionarea deficitului de apă, deficit ce se poate accentua și pe fondul schimbărilor climatice ce afectează inclusiv cantitatea și ciclul precipitațiilor.

O treime din alimentele produse la nivel mondial, adică 1,3 miliarde de tone pe an, este pierdută sau risipită.

În această perioadă, în care stabilitatea aprovizionării cu alimente a milioane de persoane și sustenabilitatea proceselor de producție agricolă din punct de vedere al impactului asupra mediului devin probleme presante, nu mai poate fi ignorată o statistică alarmantă: peste o treime din alimentele produse la nivel mondial sunt risipite sau aruncate. Nu trebuie să uităm nici că insecuritatea alimentației nu este un fenomen ce privește exclusiv țările cu venituri foarte mici:

Munca în sectorul alimentației

doar în SUA, categoria de risc include peste 50 milioane de oameni, iar în Uniunea Europeană, 43 milioane de persoane. Consumatorii din țările puternic industrializate aruncă într-un an peste 222 milioane de tone de alimente.

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) subliniază că în 2011 cantitatea de alimente care se arunca în țările industrializate (222 milioane de tone) era egală cu producția de alimente din Africa sub-sahariană (230 de milioane de tone). Analiza FAO estimează și că risipa de alimente din lume este de circa 1,3 miliarde de tone pe an, reprezentând circa o treime din producția de alimente destinate consumului uman. Potrivit unei alte cercetări (Smil, 2010), în cazul în care, pe lângă pierderi și risipă, se iau în considerare și alimentele transformate în furaje și hrană pentru animale pe parcursul lanțului alimentar, rezultă că doar 43% dintre produsele cultivate în scopuri alimentare pe glob sunt consumate direct de către om.

Fiecare tonă de deșeuri alimentare produce 4,2 de dioxid de carbon.

Risipa de alimente determină și un inutil consum al resurselor utilizate pentru a le produce (terenuri, apă, energie), generând emisii CO2 ce ar putea fi evitate. Fiecare tonă de deșeuri alimentare produce 4,2 de dioxid de carbon. Ineficiența în fazele de producție este doar o parte a acestei probleme, ce cuprinde de asemenea stilul de viață și obiceiurile de consum. Astfel, repartizarea de materie comestibilă pe cap de locuitor se ridică la 280-300 kg pe an în Europa și America de Nord, în timp ce în Africa sub-sahariană și în sud-estul Asiei aceasta se reduce la 120-170 kg. Pentru a înțelege mai bine fenomenul, acesta trebuie privit din perspectiva lanțului de aprovizionare și a filierei agroalimentare, dat fiind că pierderile se înregistrează diferențiat în diverse etape, în funcție de localizarea geografică și veniturile țărilor. Astfel, se poate vorbi de risipă propriu-zisă în țările dezvoltate, unde 40% din pierderi se înregistrează în avalul lanțului de aprovizionare, în fazele de distribuție și consum. În schimb, în economiile mai slab dezvoltate, 40% din pierderi se produc în amonte, în fazele inițiale de culegere și transformare a produselor agricole. Consumatorii din Europa și America de Nord generează deșeuri de la 59 până la 115 kg de produse alimentare pe cap de locuitor pe an, iar cei din Africa sub-sahariană și sud-estul Asiei generează pierderi de 6 până la 11 kg de alimente pe cap de locuitor pe an. În România, cantitatea medie de alimente risipite este de circa 86 kg/ locuitor, în scădere față de 107 în 20072, dar continuă să reprezinte circa 2,5% din cele peste 90 milioane de tone de alimente risipite în UE. Risipa de alimente are consecințe ecologice și economice negative, iar existența sa ridică și probleme cu caracter social. Pentru a estima 2

Munca în sectorul alimentației

impactul alimentelor risipite asupra mediului trebuie evaluat întregul lor ciclu de producție și toate etapele lanțului agroalimentar, calculându-se amprenta de carbon, cea ecologică și cea a consumului de apă.

Amprenta de carbon a cantității de alimente risipite anual la nivel global este de 3,3 gigatone de dioxid de carbon, arată estimările publicate de FAO în 20133. Pe categorii de alimente, cerealele sunt cele care generează cele mai multe astfel de gaze (34% din total), urmate de carne si legume (21%). Carnea, deși reprezintă doar 5% din totalul alimentelor risipite în fiecare an, are o amprentă mult mai mare decât toate celelalte alimente, pe fondul acumulării de carbon din procesul producției de furaje, a consumului de combustibil pentru transportarea și procesarea cărnii, dar și al emisiilor considerabile de gaze ale rumegătoarelor.

Prognozele Diviziei de populație a ONU pentru România estimează însă o scădere a populației până în 2050, cuprinsă între 13% în scenariile cele mai optimiste și circa 30% în cele mai pesimiste. 2 http://www.jurnaluldeafaceri.ro/masuri-pentru-reducerea-risipei-alimentare-in-romania/ 3 http://www.fao.org/docrep/018/i3347e/i3347e.pdf 1

Munca în sectorul alimentației

INDUSTRIA ALIMENTARĂ ÎN LUME ȘI ROMÂNIA Zece giganți alimentari, cu venituri anuale de 450 miliarde de dolari și capital de peste 7000 miliarde, controlează peste 70% din industria alimentară din lume. Primele două companii în ordinea cifrei de afaceri sunt Nestle (90,3 miliarde USD) și Pepsi (66,5 miliarde USD). Coca-Cola (44 miliarde USD) se află la distanță de rivalul istoric, fiind depășită de Unilever (60 miliarde USD) și Mondelez (55 miliarde USD), iar pe ultimul loc din top se află Kellogg’s, cu venituri anuale de 13 miliarde USD.

Figura I: Harta multinaționalelor din sectorul alimentar Sursa: Oxfam

În România, industria alimentară este unul dintre principalii contribuabili la economie, cu o cifră de afaceri estimată de 44,4 miliarde lei (circa 10 miliarde euro) în 2011. Datele statistice arată că sectorul este, per ansamblu, cel mai mare angajator din România, cu peste 180,000 de angajați. România importă produse agricole în valoare de circa 1,6 miliarde euro și are exporturi de circa 3,3 miliarde. În schimb, situația se inversează când este vorba de alimente (produse finite), unde exporturile sunt de circa 1,4 miliarde euro și importul de 3,1 miliarde4. Sectorul este unul din puținele care nu sunt dominate de multinaționale, circa 70% din exporturile alimentare aparținând companiilor cu capital românesc, față de doar 32% în alte sectoare de activitate5. În topul primelor 10 companii din domeniul producției alimentare, 3 sunt cu acționariat majoritar autohton.

http://www.zf.ro/analiza/lipsa-investitiilor-de-amploare-in-agrobusiness-se-vede-in-cifre-romania-ramane-in-continuare-prizoniera-importurilor-alimentare-14825414 5 http://www.zfcorporate.ro/retail-agrobusiness/romania-a-exportat-alimente-bauturi-si-tutun-de-2-2-miliarde-de-euro-peste-70-vin-din-companii-antreprenoriale-14702304 4

Munca în sectorul alimentației

TENDINȚELE CARE TRANSFORMĂ PIAȚA ALIMENTARĂ MONDIALĂ Piața alimentară mondială se transformă sub influența a șase tendințe concomitente: conștientizarea riscurilor alimentare, creșterea gradului de sofisticare a consumatorilor, revoluția digitală, dezechilibrul dintre cerere și ofertă, volatilitatea tot mai mare a produselor agricole de bază și globalizarea.

Conștientizarea riscurilor alimentare: consumatorul modern adoptă un stil de viață din ce în ce mai sănătos.

Sensibilitatea și atenția consumatorilor cu privire la riscurile alimentare este în creștere, pe fondul răspândirii pe scară tot mai largă a informațiilor, inclusiv cele privitoare la diagnosticele medicale și bolile de nutriție. O asemenea informare a dus și la răspândirea așa-numitelor alimente medicale, adică produsele ce vin în întâmpinarea unor probleme de sănătate obiective ale consumatorului. Grație testelor de screening și tehnicilor ce permit diagnosticarea cu costuri reduse, persoanele care suferă de astfel de probleme, cum ar fi intoleranțele alimentare, pot să descopere cu ușurință natura problemei și să adopte o alimentație corespunzătoare. Un bun exemplu ar fi produsele fără gluten, a căror dezvoltare și diversificare nu indică un număr crescut de persoane suferinde, ci un număr din ce în ce mai mare de persoane care și-au identificat intoleranța la gluten și s-au îndreptat spre produse care nu conțin această substanță. Boala celiacă nu este singura care a determinat o schimbare a obiceiurilor de consum. Diabetul, afecțiunile cardiace, obezitatea etc. au atras atenția consumatorilor asupra riscurilor alimentare. Cadrele de reglementare din ce în ce mai riguroase din multe țări ale lumii, care au inclus printre criterii nu doar pesticidele și conservanții, ci și calitatea, originea și trasabilitatea produselor, contribuie și ele la importanța în creștere pe care consumatorii o acordă siguranței și sănătății alimentației.

Creșterea gradului de sofisticare a consumatorilor: nevoile evoluează și se consolidează modele de consum din ce în ce mai polarizate.

Mediul digital asigură accesibilitatea informației despre nutriție și deschiderea spre culturi culinare diverse, ceea ce influențează gradul de sofisticare al consumatorilor, atât din punct de vedere al capacității de a evalua produsele, cât și din punct de vedere al așteptărilor de la un produs. Astfel, consumatorii sunt din ce în ce mai interesați nu doar de gustul, valorile nutriționale și igiena produsului, ci integrează în ansamblul nevoilor calitatea și sustenabilitatea procesului de producție, cerând produse din ce în ce mai sănătoase, sigure și nutritive, obținute cu respect față de mediu și animale. Consumatorul român, spre exemplu, acordă importanță sporită originii locale (românești) a produselor. Conform unui studiu recent6, peste jumătate dintre români sunt dispuși la eforturi suplimentare (spre exemplu o deplasare mai

Munca în sectorul alimentației

lungă) pentru a achiziționa produse românești. Pe de altă parte, o dată acoperită nevoia de bază, consumatorul dorește ca aceasta să fie satisfăcută într-o manieră din ce în ce mai evoluată. Un exemplu ar fi categoria „iaurt”, care exista anterior în variantele normal, lejer și cu fructe, și astăzi a evoluat spre nenumărate variante, de la cel dietetic, la cel probiotic, îmunătățit, de băut, etnic (de ex. grecesc) etc. Evoluția stilului de viață joacă și ea un rol fundamental în transformarea nevoilor. Dacă pe deoparte consumul de mese de prânz rapide este din ce în ce mai prezent în cursa contra contrometru din ziua de muncă, reversul este o extindere a timpului petrecut acasă, unde se produce o redescoperire a tradițiilor culinare. Nu întâmplător, online și la televizor, se remarcă o proliferare a spațiilor și emisiunilor dedicate acestui subiect: a ști să gătești e la modă. Provocarea pentru branduri, atât cele cosmopolite cât și cele tradiționale, este cum să capitalizezi pe acestă tendință. Revoluția digitală: apar noi moduri de organizare a filierei alimentare și de atingere a consumatorului final.

Al treilea factor este revoluția digitală. Dincolo de big data, adică culegerea și analiza unor date ample despre consumator, care determină modul optim pentru a ajunge la el și a i se adresa, revoluția digitală modelează întregul lanț valoric, spre exemplu distribuția. Astfel, la Londra există stații de metrou în care retailerul Tesco a implementat cumpărăturile virtuale, după un model testat inițial în Coreea, concepând un model în care atât rafturile, cât și produsele, sunt desenate, digitale, versiunea lor reală fiind achiționată prin telefonul mobil. Impactul revoluției digitale se va resimți și în logistică: dronele, deja ieșite din sfera utilizării strict militare, ar putea face livrări. În producția agricolă, fabricile inteligente dau deja dovadă unor randamente sporite, iar precision farming, tehnică de optimizare a suprafețelor agricole care ajunge până la dozarea automată a tuturor ingredientelor și substanțelor necesare culturii, sporindu-i randamentul și scăzându-i cheltuielile, s-a răspândit deja pe suprafețe extinse în America de Nord și America Latină.

Dezechilibru între cerere și ofertă: surplusurile alimentare nu se produc acolo unde cererea e neacoperită.

La nivelul industriei alimentare globale există un dezechilibru profund între cerere și ofertă: există țări cu o creștere accelerată a cererii, fără ca oferta să crească pe măsură, după cum există țări cu surplusuri, care nu reușesc să găsească piețe de desfacere adecvate din punct de vedere comercial. Spre exemplu, în estul Asiei, discrepanța dintre cererea de produse alimentare și producția locală este de 33%, ceea ce explică interesul Chinei pentru achiziția de terenuri în Africa orientală. Aceeași problemă apare și în Africa sub-sahariană, unde populația crește exploziv, dar capacitățile de producție sunt limitate și 6

Munca în sectorul alimentației

relativ primitive, sau în Sud-Estul Asiei, unde diferența este de 13%, pe fondul unei dezvoltări lente a pieței din India. Volatilitatea piețelor e în creștere: apar modificări ale factorilor structurali și ambientali.

În ultimii 10 ani, am fost martori la o volatilitate din ce în ce mai mare a piețelor de produse agricole de bază, fenomen ce nu ține doar de mecanici bursiere, ci și de o serie de condiționări structurale ce nu pot fi demontate cu ușurință. Primul factor, deja discutat în prima parte a raportului, este criza apei: creșterea și dezvoltarea populației consumă resursele de apă dulce disponibile pe planetă, iar apa dulce este esențială pentru agricultură. În 2025, 5,5 miliarde de persoane vor fi supuse riscurilor legate de deficitul de apă, cu 2 miliarde mai mult decât în 2013. Urbanizarea, deșertificarea și creșterea populației diminuează terenul arabil. Previziunile arată că până în 2030, în ariile urbane vor locui cu 2,4 miliarde de persoane mai mult decât în prezent. 175 de noi orașe vor depăși pragul de un milion de locuitori, iar 13 dintre acestea vor fi megalopole, depășind 10 milioane de locuitori. Un alt fenomen va fi achiționarea de produse agricole de bază în scopuri non-alimentare, spre exemplu bio-combustibili. Până în 2020 producția de bio-combustibili va crește cu 90 miliarde de litri, mai mult de 2-3% din producția mondială de petrol, ceea ce înseamnă că o suprafață cultivabilă de 30 milioane de hectare (cu 25% mai mult decât suprafața totală a României) va trece de la producția alimentară la cea de materie primă pentru bio-combustibili. Un alt factor sunt schimbările climatice, și în primul rând încălzirea globală, care a determinat în ultimii 30 de ani o creștere a dezastrelor meteorologice imprevizibile. Toate aceste fenomene vor determina volatilitate și o presiune asupra prețurilor produselor agricole de bază, care în următorii ani nu vor face decât să crească.

Globalizarea devine o necesitate

Companiile naționale din sectorul alimentar se regăsesc acum în era globalizării, dar au de ales între două căi: fie să concureze în piețele de masă (mass market) globale, fie să dezvolte un brand național alimentar distinct. În primul caz, ele trebuie să stabilească dacă au capacitățile structurale necesare pentru a face un asemenea pas, mai ales în ceea ce privește producția pe scară largă, eficiența costurilor și competențele privind internaționalizarea. În al doilea caz, trebuie să existe suficiente elemente distinctive, pornind de la calitatea produsului, la trasabilitatea și localizarea sa (de ex. origine protejată), la dobândirea certificărilor. Trebuie selecționate și piețele vizate;

Munca în sectorul alimentației

o companie națională medie nu se poate extinde global, pe multiple piețe, dacă nu are capacitatea de a investi în marketing și promovare în fiecare dintre acestea, dacă nu are structuri de logistică și distribuție și producție locală. Producătorii din țări ce nu au o tradiție culinară recunoscută (cum au de exemplu Italia sau Franța) au provocarea suplimentară a extinderii fără suportul oferit de popularitatea brandului culinar și bucătăriei naționale.

http://www.isensesolutions.ro/jumatate-dintre-romani-sunt-dispusi-la-un-efort-suplimentar-pentru-a-cumpara-produse-romanesti/ 6

Munca în sectorul alimentației

DE LA PIAȚĂ LA PIAȚA FORȚEI DE MUNCĂ

1. Paradigma propusă de ManpowerGroup

Conștientizarea riscurilor alimentare

Implicații pentru piață

Consecințe asupra ocupării

- Importanța originii și trasabilității produselor - Relevanța controalelor și certificărilor - Oportunități pentru alimentația bio și alimentele wellness și medicale

- Concentrare pe cercetare și dezvoltare - Competențe juridice și de aliniere la standarde (compliance) - Abilități de comunicare, managementul reputației și promovarea brandului - Competențe de analiză a comportamentului consumatorului, big data, tehnologie aplicată în afaceri - Sociologia consumului alimentar, de la nevoie de bază la element social - Spirit novator la nivel de produse și servicii

Revoluția digitală

- Recuperarea eficienței și productivității - Implicarea consumatorului în inovație

- Competențe digitale - Integrarea canalelor multiple - Dezintermediere și optimizarea lanțurilor valorice - Co-creare

Dezechilibru dintre cerere și ofertă

- Competiție globală pentru resurse limitate - Noi competitori: economiile emergente

- Competențe de business development - Competențe privind procese de producție avansate - Optimizarea distribuției

Volatilitatea produselor agricole de bază

- Integrare în amonte (primele faze) - Combinații cu valoare adăugată superioară - Speculație

- Competențe de achiziții și aprovizionare - Planificarea politicilor agricole naționale și regionale - Prevenirea și gestiunea riscurilor pe tot parcursul lanțului de aprovizionare

Globalizare

- Dezvoltarea de noi canale de distribuție - Creșterea difuziunii și absorbției la nivel de brand

- Cunoașterea structurii și funcționării piețelor externe - Gestiunea finanțării - Import / Export - Localizare și delocalizare / regândirea lanțului de aprovizionare

Rafinarea nevoilor și - Noi piețe și oportunități cerințelor - Importanța calității și exclusivității produsului - Rol esențial al funcțiunilor de marketing și vânzări

Munca în sectorul alimentației

2. Munca în sectorul alimentației În societatea bazată pe cunoaștere de astăzi, în era economiei bazate pe conținut, în care noile idei și competențe profesionale sunt elementul cheie al inovației și dezvoltării economice, nu există nici o îndoială că resursele umane constituie principalul resort pentru a inova și concura pe piață, iar capitalul intelectual aflat la dispoziția companiei va determina capacitatea acesteia de a avea succes. Dar care sunt noile arii de dezvoltare ale companiilor în următorii ani? Care sunt profesioniștii a căror contribuție va fi esențială pentru a răspunde provocărilor globale? Sondajul online „Munca în sectorul alimentației: Tendințe și perspective de ocupare în sectorul food”, realizat de ManpowerGroup pentru Expo Milano 2015, din care vă propunem un extras, urmărește să sporească cunoașterea dinamicii și modelelor de organizare și să deceleze câteva din tendințele de dezvoltare, pentru a oferi unele linii directoare de optimizare a strategiilor de investiții în resursele umane.

10%

46,87%

20%

4,29% 50%

30%

Rămâne aceeași Scade

40%

53,33%

50%

26,67%

57,14%

60%

10%

70%

28,57%

80%

34,38%

90%

18,75%

20%

100% 40%

Figura II: Considerați că în raport cu 2014, în 2015 forța dvs. de muncă va...

Crește

0% Comerț

HoReCa

Industrie alimentară

Total

Majoritatea angajatorilor din Europa au așteptări stabile, sau de creștere (ce poate fi și sezonieră).

60%

Industrie alimentară

12,50% 13,33%

20%

HoReCa

20%

33,33%

50% 50%

50,00% 46,67%

66,67%

87,50%

100% 80%

62,50% 73,33%

62,50% 66,67%

60%

46,67%

62,50%

Comerț

20%

12,50% 13,33%

40%

50% 33,33%

50%

60%

66,67%

80%

100%

60%

100%

120%

50%

Figura III: În ce funcțiuni organizaționale se regăsesc angajările?

100%

Munca în sectorul alimentației

Total

Principalul motor al angajărilor la nivel european este destul de omogen: în cazul industriei producătoare de alimente, angajările se concentrează în zona producției, dar zona de marketing și cea de vânzări constituie la rândul lor obiective de investiții, în timp ce sectoarele HoReCa și comerț mizează hotărât pe marketing și vânzări, interpretate într-o cheie modernă.

Europa

Figura IV: Care credeți că sunt aspectele strategice de dezvoltare pentru sectorul alimentației?

Bio 15%

26%

Ambalare (packaging)

26% 22% 11% 0

Alimente speciale (intoleranțe și alergii) Organisme modificate genetic

Comerț electronic (e-commerce) Sustenabilitate (lanț scurt, eficiență energetică)

În Europa, comerțul electronic (e-commerce) este principala prioritate, la egalitate cu alimentele bio (26%), fiind urmat de alimentele speciale (22%) și sustenabilitate (15%). 11

Munca în sectorul alimentației

100%

60%

59,40%

70%

57,10%

80%

53,30%

90%

70%

50%

40%

NU 46,70%

10%

42,90%

20%

30%

Comerț

HoReCa

Industrie alimentară

40,60%

Figura V: Aveți intenția de a spori personalul dedicat activităților digitale?

0% Total

60% dintre angajatorii europeni prevăd o amplificare a resurselor umane dedicate mediului digital.

Figura VI: Aveți intenția de a spori personalul dedicat activităților digitale?

80%

28,57%

Manager comerț electronic

68,75%

80%

70% Manager marketing online

53,33%

Social Media Manager

90% 85,71%

60% 40%

Community manager

40% 43,75%

75%

57,14%

50% Digital manager

71,43%

46,67% 53,13%

10%

30%

HoReCa

40%

50%

60%

Industrie alimentară

70%

80%

90%

100%

Total

Comerț

20%

85,71%

65,63%

Munca în sectorul alimentației

3. Profesiile cu potențial de dezvoltare în sectorul alimentar Ce face Responsabil de producție

Export Area Manager

Ce competențe sunt necesare

- Îndeplinește obiectivele de producție, asigurând respectarea standardelor privind calitatea, timpii de realizare și costurile - Monitorizează uneltele și instrumentele și se asigură de existența capacităților de producție impuse de planificare - Coordonează și dirijează munca șefilor de echipă din producție și (dacă îi sunt subordonați) șefilor echipelor de mentenanță - Realizează și propune managementului bugetele ce permit funcționarea optimă a fabricii - Este responsabil de sănătatea și securitatea personalului

- Formare tehnică (inginerie) - Competențe de leadership dezvoltate, mai ales la nivel de gestiune și motivare a echipelor

- Asigură îndeplinirea obiectivelor de vânzări pe teritoriul ce-i este alocat (cifră de afaceri / profit brut) - Oferă indicații și previziuni despre evoluția și tendințele teritoriului de care răspunde - Dezvoltă parteneriate la nivel local - Construiește și motivează echipe comerciale locale - Dezvoltă conturile cheie - Identifică noi oportunități de afaceri

- Cunoaștere la nivel aprofundat, a unui teritoriu (regiune) extern - Capacități de analiză și interpretare a datelor și informațiilor de piață - Cunoștințe și experiență de prognoză4-5 ani de experiență comercială la nivel internațional - Fluență avansată în cel puțin o limbă străină (preferabil limba teritoriului de care răspunde)

Cine o caută Sectorul de producție alimentară

Postul poate evolua înspre cel de Director de fabrică.

Producție alimentară Comerț cu alimente

În general raportează directorului de export sau, în companii mai mici sau mai puțin ierarhice, directorului general, posturi la care poate accede ulterior.

Munca în sectorul alimentației

Manager marketing online

- Asigură implementarea corectă a strategiilor de marketing în noile medii (web, mobil etc.) - Sprijină prioritar realizarea obiectivelor de profitabilitate și cotă de piață - Este responsabil de bugetul de publicitate dedicat noilor medii - Dezvoltă și motivează structurile de marketing online în companie

- Experiență solidă în search engine marketing (SEM) și optimizare (SEO) - Cunoștințe de keyword advertising - Experiență cu campanii display și afiliere - Experiență de managementul proiectelor și gestiune a echipelor Uneori, se solicită cunoștințe de brand management sau management de produs (produse complexe)

În Europa, postul este prioritizat de sectorul HoReCa, urmat de cel de comerț electronic, dar mai puțin de industria producătoare de alimente

Postul poate evolua înspre cel de Director marketing. - Asigură îndeplinirea obiectivelor de vânzări prin canalul (canalele) digitale de care e responsabil - Definește catalogul de produse online și asigură disponibilitatea acestora - Monitorizează indicatorii de performanță (stocuri, livrare, rotația produselor) - Se raportează la prețurile și oferta comercială a competiției - Atrage noi utilizatori și crește traficul - Analizează randamentul, marjele și promoțiile de prețuri

- Capacități strategice de concepere și definire a canalelor complementare celor tradiționale și capacități tehnice de implementare - Competențe avansate de negociere - Precizie și atenție la detalii - Capacitate de soluționare a problemelor

În Europa, postul este prioritizat de sectorul HoReCa, urmat de cel de comerț electronic, dar mai puțin de industria producătoare de alimente

Rolul este un pas necesar pentru a accede la posturi de Manager de unități sau linii de business sau de Director / manager operațional sau chiar general.

Manager comerț electronic

Munca în sectorul alimentației

4. OPORTUNITĂȚI DE OCUPARE, PRIN PRISMA TENDINȚELOR Figura VII: Specializări și competențe

Sector Primar

Politici agriculturale

Consum

cercetare, în departamente ale companiilor)

Politici agriculturale

Export, import

Sociologie

Business development

Gestiunea big data/ cu consumatorii

Managementul categoriei

Lansare de produs Aprovizionare

Canale multiple

Comunicare

ALTE DOCUMENTE CONSULTATE Waste Watchers, 2014, Raportul 2014 cu privire la risipa domestică de alimente Nielsen, iunie 2014, Doing well by doing good 15

ManpowerGroup România Str. Izvor, nr. 80, Izvor Business Center, et. 3 București, sector 5, 050561 România

Official HR Premium Partner