Nr13

anul III, nr. 13 • iulie - septembrie 2014 • 8,9 lei • 96 pagini

6 ISTORII canine „rasate”: • Šarplaninac • Amstaff • Irish Terrier • Papillon • Whippet • Alaskan Malamute

Concursuri, Concursuri, PREMII, PREMII, câştigători câştigători

• PISICI

• păsări • PEŞTI

• reptile

• INSECTE

Sylvia şi Skippy „Avem responsabilitatea de a ne face fericiţi!”

Hrăneşte-ţi câinele cu arome autentice italiene!

m o r A

Cu jambon crud, orez și lăptișor de matcă

e

i! o N

100% Bunăstare garantată 100% Produs în Italia 100% Ingrediente la 0 km* 100% Produs natural Aceasta este o re etă exclusivă pentru câini adul i, care a fost creată cu 100% şuncă crudă italiană: un aliment alternativ pentru animale de companie, care este uşor de digerat, şi are caracteristici organoleptice excelente. Trainer Natural a ales jambonul crud ca materie primă de calitate, care este un simbol, o garan ie a autenticită ii și a tradi iei originale din Italia. * Şunca crudă: ingrediente provenind de la "0 km", în scopul de a proteja mediul și de a compensa valoarea produc iei italiene.

Cuprins IULIE - SEPTEMBRIE 2014 • ANUL III - nr. 13

Sfaturi utile

: Cum se eliberează 44 Genealogie pedigree-ul puilor Arată-i cine-i 46 Comportament: şefu’. Nu-ţi vine să-i crezi pe cei

care spun că au ajuns să comunice din priviri cu companionii patrupezi şi ai senzaţia că nu v ei reuşi să-ţi înţelegi câi nele. Câinii „vorbesc” cu noi, dar îi ascultăm?

SPECIALIŞTI

Rubrici

4 Pet news 5 Editorial: Ce sângeroşi am fost odată...

6 CACIB: Satu Mare, Timişoara, Sibiu 40 Dosar: Câini utilitari 54 Recorduri 92 iPet - gadgeturi şi tehnologii

50 Şi câinii sunt... „oameni” Oamenii de ştiinţă au reuşit să determine ce simt câinii, studiindu-le comportamentul. S-a descoperit că aceştia au conştiinţă şi simţiri ca acelea ale unui copil.

60 Tratamentul durerii şi al proceselor inflamatorii 74 Importanţa aportului de prebiotice şi probiotice. Dr. Weisz Levente recomandă Promax, pentru pisicile şi câinii care suferă de tulburări digestive după o schimbare de alimentaţie.

20 ŠARPLANINAC. Ciobă nescul Iugoslav este una dintre puţinele rase de câini pentru care FCI a acceptat să-i schimbe denumirea şi una dintre cele mai vechi din lume.

66 CHARTREUX. Fără dubii, cercetările ştiinţifice au stabilit că strămoşii rasei Chartreux, astăzi mascota celui mai mare festival de jazz din lume, sunt felinele din Persia antică.

23 În canisa Champion Of Rings, unde Adrian Stoian a înţeles că Amstaff este rasa care îl reprezintă.

68 Aby, pisica botezată după denumirea fostului Imperiu Etiopian.

29 PAPILLON. Fascinanta poveste a celui care nu-i nici cravată, nici evadat, deşi este Papillon - un câine care i-a inspirat pe marii artişti Tiţian (Tiziano Vecelli), Watteau, Gonzalez Coques, Fragonard, Paolo Veronese, Mignard, sau Largillierre.

78 SLAVUJAR. În căutarea notei perfecte, cântăreţul sârb l-a atras şi pe arădeanul Dacian Silaghi, un pasionat care a pătruns în universul crescătorilor de canari Slavujar din dorinţa de a descoperi exemplarul desăvârşit din şcoala sa de muzică.

36 La Arctic Village, canisa Malamuţilor din Alaska devenită casă a celui mai titrat exemplar al rasei din România: My Alaskan North Face „Monty”.

82 Magnetici pentru avicultori: Agapornis Fischeri, îndrăgostiţii inseparabili şi înaripaţi care iubesc o singură dată, au fost descoperiţi în Africa, în „Ţara massailor”.

48 EXPERIMENT inedit în Ontario: câinii au capacitatea de a-şi păstra amintirile!

56 Animale de companie miniaturale: austriacul Irenaus Eibl-Eibesfeldt, un succesor al etologului Konrad Lorenz, a identificat şi clasificat trăsăturile generice care declanşează acest mecanism în mintea noastră, făcând „portretulrobot” al micului „asasin sentimental”.

iulie - septembrie 2014

84 ACVARISTICĂ. Particularităţile Bibanului Cretă (Serranus tortugarum), un peşte ignorat, nedrept, de acvarişti.

86 REPTILE. Creşterea Broaştei Orientale cu Burtă de Foc (Bombina orientalis).

3

PET NEWS

Ştiri din lumea animalelor de companie de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

IULIE - SEPTEMBRIE 2014 anul III, nr. 13 ISSN 2285 - 0236

revistă editată de S.C. MARAVET S.R.L. Director: dr. Korponay Ferenc

intrat după pisică şi a constatat cu surprindere că aceasta născuse deja câţiva pisoi. După ce a salv at pisica şi pisoii, în par tea din spate a unei maşini, pisica-mamă a continuat să nască, întregind echipa de pui. În t otal, în acea dimineaţă în flăcărată s-au născut opt pisoi. Să nătoşi, ca şi locatarii.

FURT. Trei papagali - doi African Greys (Harry şi Jack) şi unul Amazonian (Pedro, în vârstă de 25 de ani) - au fost furaţi de la punctul de atracţie turistică „Seaforde Gardens and Tropical Butterfly House” Elveţia, începând din anul 2009, 45 de lângă Newcastle. La scur t timp de cadre didactice participă cu suc- după ce pr oprietarul păsărilor, Ances la acest experiment ce tinde să thea Forde, a anunţat furtul, Pedro devină unul global. La şcoala privată a fost găsit de către poliţişti pe o Am Wald din Zürich, atunci când ele- proprietate din Ne wtownards. La vii sunt nesiguri, câinele Leo simte, două zile de la incident, Harr y şi vine la ei, se lasă mângâiat şi plea- Jack au f ost returnaţi pr oprietarei că atunci când ele vului îi este mai de un cetăţean care a văzut ştirea bine. În Germania, e xperimentul a despre furt la televizor şi i-a găsit în debutat la R ostok, în 2007, iar în apropierea casei sale. Cazul a f ost România şi în acest an câinii de te- serios investigat, un tânăr în vârstă rapie Ţuca, Mulan şi Richie s-au ală- de 27 de ani a fost arestat, dar ulteturat proiectului educaţional „Să ştii rior a fost eliberat pe cauţiune. Polimai multe, să fii mai bun!” al celor ţia britanică a anunţat că in vestigaţiile sunt în cur s, deşi papagalii de la Vier Pfoten. au fost deja recuperaţi. ÎNFLĂCĂRATA. În dimineaţa zilei de 9 mai 20 14, un bloc de pe strada Laban din Rhode Island a luat foc. Din f ericire, toţi locuitorii au reuşit să se salv eze înainte de venirea pompierilor. În stradă însă, după ce Ruthann Santiago a apelat Departamentul de pom pieri, şi-a adus aminte de pisica ei. A ceasta era gestantă şi nu a f ost văzută ie şind din blocul în flăcări. F emeia a 4

Project manager: ing. Attila Geiger attila.geiger@petzoom.ro Redactor şef: Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro Editor: Cosmin Valentin cosmin.valentin@petzoom.ro Layout - DTP: C.A.V.G. Design design@petzoom.com ECHIPA REDACŢIONALĂ Andreea Archip (Bucureşti) Corina Berciu (Maramureş) Oana-Cristina Butta (Timiş) Răzvan Buzoianu (Bucureşti) Liviu Cătană (Iaşi) Miruna Chiriac (Bucureşti) Oana Raluca Ciceu (Cluj) Anca Zoe Georgescu (Cluj) Roxana Grosu (Bucureşti) Daniel Purcaru (Maramureş) Sandra Stoler (Arad) Doris Savu (Bistriţa-Năsăud) Livia Şchiopu (Braşov) Olimpia Triţă (Sibiu) Dragoş Tudose (Argeş) Consultanţi, experţi, colaboratori: dr. Weisz Levente dr. Konyicska Tiberiu CONTACT

Baia Mare (jud. Maramureş) str. Maravet nr. 9 tel./fax: 0262.211 964 tel.: 0753.151.632 e-mail: redactie@petzoom.ro www.petzoom.ro TIPAR:

ŞŞŞT! În şcoli au apărut câinii care aduc linişt e în clasă. Ef ectul pozitiv al câinilor asupra ele vilor a fost confirmat ştiinţific. Conform studiilor, cercetătorii de la Universitatea din Zürich au conchis că impactul câinilor asupra concentrării elevilor este unul pozitiv, iar rezultatele sunt încurajat oare: şcolarii sunt mai at enţi şi au o capacitat e mai mare de memorare. A cum în mai multe ţări se f olosesc câini în timpul orelor de clasă. De pildă, în

www.petzoom.ro

• Conţinutul revistei „Petzoom” nu poate fi preluat şi repr odus decât cu acor dul scris al S.C. Maravet S.R.L. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor publicate aparţine în exclusivitate autorilor acestora. În cazul unor personalităţi citate sau al reprezentanţilor unor instituţii, responsabilitatea juridică le aparţine acestora.

iulie - septembrie 2014

Ce sângeroşi am fost odată...

E D I TO R I A L

... această scriere est e pe post de „Să nu uiţi, Darie!”. „Omul-momeală” a f ost un „sport” sângeros care implica chinuirea o mului şi a câinelui, arhivele păstrând cel puţin trei cazuri care atestă bătăliile omului-gladiator „cu mâinile goale” cu exemplare canine din rase create pentru luptă.

... povestea asta a început în Anglia secolului al XIX-lea şi a durat aproape întreg veacul. În anul 1807, în volumul al XVIII-lea din „The Sporting Magazine”, este documentată lupta dintre un Mastiff cu botniţă şi un „domn”, sub titlul „Domn şi Bull Dog”. În ciuda handicapului oferit de botniţă, uriaşul câine a fost declarat câştigător. „O luptă în tre un bărbat şi un Bull Dog a avut loc cu ceva timp în urmă, totul pornind de la un pariu. Primul care a reuşit să-şi arunce adv ersarul la pă mânt şi să-l fixeze a fost câinele. Deşi fălcile acestuia erau aproape închise de bo tniţă, câinele a reuşit totuşi să-şi înfigă dinţii în corpul omului şi... nu a fost îndepărtat imediat, reuşind să-l spintece pe adversar”.

York Times”, în articolul americanilor sugerându-se că e, probabil, una nea devărată. O ficţiu ne.

Totuşi, „Daily Telegraph” a insistat a supra veridicităţii articolului apărut în paginile sale.

Cătălin Vischi redactor şef

... ş-apoi a urmat consemnarea pri vindu-i pe James Oxley şi un câine de luptă numit Crib, al „domnului Robert Green”, care s-au înfruntat în 1 892, într-un club din East End, în apropiere de Britannia Theatre din Ho xton.

Lupta s-a desfăşurat pe durata a 30 de mi nute şi a suscitat un mare interes. În relatarea acestei cruzimi, păstrată pentru pos teritate, se consemnează: „Arbitrul a anunţat audienţei regula esenţială a par tidei, şi anume că James Oxley, un om destul de cunoscut din apropiere de Shoreditch, v a fi considerat câştigător în faţa animalului dacă va rezista ... în 6 iulie 1 874, „Daily Telegraph” timp de 30 de minut e în ring. Unul dintre publica un articol scris de James Green wood, în spectatorii la această luptă dezgustătoare a care ziaristul relata că în 25 iunie 1 874 a spus ulterior că, pentru 20 de minute, Oxley asistat la o luptă între un bărbat şi un câine. a păstrat câinele la distanţă, f olosind pumGreenwood a reluat această întâmplare şi în nii, dar, la un moment dat, câinele a sărit 1876, în cartea sa „Low-Life Deeps”. Bărba- peste garda omului, şi l-a apucat puternic de tul se numea Brummy şi era un pitic de 1 ,4 urechea dreaptă târându-l pe pământ. De metri înălţime, disproporţionat, de vârstă mij- îndată ce a fost posibil câinele a fost imobilocie. A fost aparent de acord cu lupta, chiar lizat, dar... Oxley nu mai avea o ureche". şi-a expus teoria conform căreia niciun câine nu poate învinge un om. Numai că oponen... de-a lungul tim pului, cu cât ome tul său a fost un Bulldog alb pe nume Physic. nirea „se civiliza” mai mult, cu atât apăreau Lupta a avut loc într-o încăpere largă, cu fe- mai des aceste urme care nu se şterg din isrestre închise şi rumeguş presărat pe podea- toria sa. Câinii au fost întărâtaţi să fie agreua pe care era un ring încer cuit cu o funie, sivi, să stârpească bur suci şi şobolani, să dintr-un vechi han din Hanley (situat undeva ucidă contra-cronometru raţe, să lupt e în în apropiere de Staffordshire). ring cu hiene, măgari, lei, lupi, maimuţe şi, iată, chiar cu oameni. Mă rog, cu exemplare ... în timpul luptei, la care au asistat umanoide. După aceea, ne-am străduit să-i „vreo 50 de inşi” (atotputernicii spectatori), socializăm, să luptăm împotriva agresivităţii Brummy a f ost grav muşcat de braţe, de lor, pe care t ot noi am dezv oltat-o. Ne-am câteva ori, iar Bulldog-ul a încasat lo vituri făcut singuri viaţa grea, ca nişte „exemplare grele la cap şi coaste. După zece runde, Bull- înzestrate cu raţiune”, dar lovite puternic, în dog-ul avea capul umflat, pierduse doi dinţi moalele capului, de o ciudată satisf acţie şi avea un ochi aproape închis. În repriza a găsită în suferinţa, decăderea sau umilirea 11-a, Bulldog-ul a fost declarat învins. Poves- „celui mai bun priet en”. Să nu uiţi, Darie! tea lui Greenwood a fost amintită şi de „New The end.

Următorul număr al revistei iulie - septembrie 2014

va apărea în octombrie 2014 5

2xCACIB

Orient Express, la peronul regal în staţia Satu Mare de Corin Berciu corina.berciu@petzoom.ro

S

atu Mare a oferit mereu mult din punct de v edere chinologic, de aceea a şi f ost atât de mult aşt eptat week-endul 26-27 aprilie: pentru că la această dată a a vut loc dublul CACIB organizat de asociaţia jude ţeană, iar aşt eptările s-au do vedit împlinite. Preşedintele Asociaţiei Chinologice Satu Mare, Molnar Zsolt, împreună cu vicepreşedintele Szabo Csaba au avut grijă ca t otul să f ie impecabil. „Sâmbătă au par ticipat 713 exemplare de câini, iar du minică 755, cu pr oprietari din 2 4 de ţări, inclusiv SUA, Finlanda, Suedia... am avut chiar şi un câine din Puerto Rico. Am obţinut t oată hala Pieţei Rex, locaţie pe care am f olosit-o şi anul trecut, când tim pul ploios ne-a împiedicat să desfăşu răm expoziţia pe stadion. Se pare însă că schimbarea a f ost favorabilă. Anul acesta am avut opt ringuri în interior şi patru în exterior. Arbitrii au fost din opt ţări: Rusia, Italia, Serbia, Germania, R omânia, Ucraina,

6

Austria şi Ungaria. A fost multă muncă, dar rezultat ele dovedesc, de fiecare dată, că merită!”, a declarat Szabo Csaba.

siliului Director al AChR, a declarat, pentru cititorii „Petzoom”, despre competiţia din Satu Mare că „în anul 2014 niciun alt week-end chinologic din România nu o poate întrece. Când af irm acest lucru, mă Plimbare printre păreri refer la organizarea foarte bună, la Papp Vasile-Carol, o prezenţă câinii de calitate, la faptul că a fost obişnuită a competiţiilor chinologi- aleasă o linie de Best in Show, mai ce, arbitru din 1975, specializat pe multe din cele şase exemplare care grupa 2 FCI, preşedinte al Colegiului au concurat pentru acest titlu f iind de Arbitri al AChR şi membru al Con- campioni în e xpoziţii din Eur opa.

iulie - septembrie 2014

Apoi, Supreme Best in Sho w nu avea cum să nu f ie un e xemplar spectaculos, concurenţa fiind foarte mare. Străinii au fost foarte mulţumiţi, având condiţii ideale, atât în ring, cât şi în grooming area”. Această părere a susţinut-o şi handlerul profesionist Hano Zsolt, care a prezentat din nou în ring un e xemplar valoros de Old English Sheepdog, Bottom Shaker So Easy T o Love „Gina”, Supreme BIS-ul de anul trecut al week-endului chinologic de la Satu Mare, când a câştigat titlul după o „luptă” cu un Chihuahua cu păr scurt. Dacă anul trecut promitea că va reveni la Satu Mare, Hano Zsolt s-a ţinut de cuvânt şi, chiar dacă de data aceasta Gina nu a mai ajuns pe podiumul BIS, handlerul din Ungaria a spus că în mod sigur se vor întoarce, mai ales că este al patrulea an de când vin aici: „Mereu am fost întâmpinaţi cu multă ospitalitate, iar calitatea show-ului a fost bună, fiind un eveniment internaţional”.

Adriana Covaşa, handler, crescător de Malamut de Alask a şi proprietar al unei pensiuni canine, a declarat pentru citit orii revistei „Petzoom”: „Expoziţia a f ost foarte frumoasă şi chiar şi la rasa mea, Malamut de Alaska, au fost înscrişi în concurs şi câini din străinătat e.

Organizarea a fost foarte bună, mai ales având în vedere numărul mare de participanţi. Vremea a fost foarte bună, poate a fost chiar un pic cam cald, dar câinii s-au simţit foarte bine - un plus a fost hala dotată cu aer condiţionat şi bine do tată. Ne-am simţit foarte bine aici, am întâlnit foarte mulţi prieteni şi cu siguranţă o să ne înt oarcem, pentru că am fost foarte mulţumiţi. Cel mai im portant lucru est e că au câştigat câini de valoare!”.

Duminică, înainte de BIS,

iulie - septembrie 2014

Şcoala de Dresaj Alpha-K -9 împreună cu Gini House au pregătit o demonstraţie de dresaj canin. În plus, s-a acordat şi un premiu special pentru câinii din Satu Mare, P etru Muntean acordând titlul de Cel mai frumos câine al Asociaţiei Chinologice Satu Mare unui e xemplar din grupa 9 FCI, un Teckel Standard cu păr sârmos.

tarcticii, unde nu se ţin expoziţii chinologice”. Tot el a desemnat şi BOG în grupa 9 FCI, un Irish W olfhound, dar a arbitrat şi clasa Bab y, locul I fiind ocupat de un T erra Nova din Satu Mare, în vârstă de 5 luni, care provine din cea mai bună canisă din Europa.

Călătorie cu Orient Express

Scurt răgaz în ringuri

La finalul celei de-a doua zile i-a venit rândul lui Molnar Zsolt să La categoria Cel mai bun Cio- desemneze Supreme Best In Show bănesc Românesc a arbitrat italia - din şase exemplare care au fost nunul Francesco Cochetti, care i-a mite „minuni ale chinologiei mondioferit cupa unui superb Ciobănesc ale” - două dintre ele aparţinând Carpatin. unor crescători români, unul chiar La grupa 1 FCI, de remar cat dintr-o canisă românească. După jusepararea Ciobănescului German rizare, Molnar a ieşit pentru trei-pacu păr scur t de Ciobănescul Ger - tru minute din ring, creându-se susman cu păr lung, astfel că în prezent pans în rândul celor prezenţi. Doar se pot acorda două titluri BOB, spre câinii mai a veau „puţintică răbda deosebire de anii trecuţi, când varie- re”. La înt oarcere, arbitrul a mer s tatea cu păr lung nu era recunos - direct spre podium, ţinând ce va cută. strâns la piept, s-a oprit în faţa locuGrupa 5 FCI, a câinilor nordici, lui I şi a înt ors o ramă cu poza primitivi, a fost atent analizată du - făcută la minut a marelui câştigător, minică de Petru Muntean, vicepre- pe acorduri de „The Winner Takes It şedinte al AChR, care „a arbitrat pe All”: superbul Terra Nova, King Of toate continentele cu e xcepţia An- Helluland Orient Express. Îmbinând

7

ţinuta demnă a unui rege cu opu lenţa şi fascinaţia legendei al cărei nume îl poar tă, Orient Express aproape că nu avea cum să nu fure toate privirile şi toate inimile!

Născut în 9 decembrie 2011, ca rezultat al mont ei femelei King of Helluland Just Gorgeous cu Sea brooks Best Man at Pouch Cove, Orient Express aparţine lui Ott on Fantur din Slo vacia şi trăieşt e la Budapesta (Ungaria) sub îngrijirea handlerului Maroti Gabor, care a conchis: „Terra Nova e o rasă foarte prietenoasă, potrivită pentru familii, şi mi-e tare dragă. Iar faptul că Orient Express a câştigat Supreme BIS ne bucură enorm. Am fost de multe ne simţim bine şi ducem cu noi ori la expoziţii în România şi mereu înapoi acasă multă bună dispoziţie

8

şi, desigur, rezultate excepţionale!”.

• Foto: Iacob Toldaş

iulie - septembrie 2014

2xCACIB

„Borat” a recidivat în Banat

• Cinecittà Sacha Baron Colen, dublu BIS la CACIB Timişoara de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

D

upă ce în primul sho w al anului s-a im pus în Turneul Campionilor 2014, desfăşurat în pa vilonul Expovest al ho telului „Senator” din Timişoara, în 25 ianuarie, „italianul” Cinecittà Sacha Bar on Colen, un titrat Maltese alb, a recidivat în luna mai, impunându-se şi în cele două expoziţii internaţionale desfăşurate pe malul Begăi, în centrul spor tiv Arena Aqua Sport.

Câştigătorul vine din canisa Cinecittà din Valmontone (o comună situată la 45 de kilometri sud-est de Roma - pr oprietar Franco Prosperi) şi cu acest e două noi titluri Best In Show (BIS), decise de arbitrii Cristian Ştefănescu (România) şi Miodrag Vretenicic (Muntenegru), îşi completează un palmares impresionant care conţine apr oape 60 de BIS, plus titlul de campion mondial la categoria Junior, la W orld Dog Show din Salzburg (Austria), în anul 2012. Simpaticul pufos cu nume asemănător cu al comediantului bri-

tanic ce l-a int erpretat pe Borat (Sacha Baron Cohen) are vârsta de 3 ani (e născut în 6 aprilie 2011) şi este progenitura unui alt mare campion, americanul Euphoria Leaving on a Jet Plane, și al unei frumoase italiance, Cinecittà Nastassiakimski.

ei) - arbitrul r omân Petru Muntean a decis câştigăt orul Junior BIS în cea de-a doua zi. O e xclamare, nu doar pentru apariţie, ci şi pentru a menţine trează atenţia asupra unui „new-entry” în lumea show-urilor canine pentru noul Whippet al A drianei Brătianu, Amethist De Casa Braty, un „alergător” de doar 6 luni Alţi remarcaţi care s-a im pus la clasa Bab y în ... în afara dalbului „Borat”, la prima zi - în cea de-a doua zi, la evenimentul chinologic din Timişoa- această categorie a „piticilor”, s-a ra s-au remar cat, în primul rând, impus un Ciobănesc Australian venit „speranţele”, adică juniorii care s-auim- din Israel. Şi dac-am amintit de tinereţe, pus în com petiţia dedicată vâr stei lor şi care promit foarte multe. Mai să nu discriminăm pe nimeni şi să exact: Carpatinul Azura De Troian, o ne ridicăm în picioare pentru a-l safemelă care a vea doar 1 0 luni, luta pe marele campion Hamzabegiaflată în proprietatea lui Gheorghe Cimboram Aszu, cel mai valoros Puli Bălan - mare vict orie pentru un din ţară, care la pest e 8 ani mai câine din rasă pur românească, cu concurează şi câştigă pe bandă atât mai mult cu cât titlul Junior BIS rulantă categoria Veteran. „Cel Mai F rumos Ciobănesc a fost decis de arbitra spaniolă MaiRomânesc” (categorie specifică te Gonzalbo Lorenzo - şi Mirta's Haus Coco Austin, o femelă de Schnau- AChR) a f ost desemnat Carpatinul zer Pitic, neagră şi elegantă, aflată Almaş De Troian, un mascul în vâr în proprietatea croatei Sandra Mos- stă de 4 ani, urmat de Corbul lui Selavac-Brajša (canisa Mir ta's Haus, bastian Fleşieru, Zăgan De Predeal din Zagreb, botezată după numele (în vârstă de un an şi jumătat e) şi fiicei Sandrei şi a lui Ne ven, soţul de femela din rasa Mioritic Dochia

• Cinecittà Sacha Baron Colen (Italia) s-a impus la dublul CACIB de la Timişoara iulie - septembrie 2014

9

• Mirta's Haus Coco Austin (Schnauzer Pitic), din Zagreb, învingătoare la categoria Junior grupa 7, în grupa 8 im punându-se unul dintre câinii „f abricii de câşti gători” Golden Retriever a Ioanei Bogan, Hard Rock For Goldset Des Fields De Ora. „Borat” şi-a câştigat grupa (a 9-a), iar în ultima grupă FCI s-a impus un Bor zoi, Tavaszi Szel Strong-Hermattan, deţinut în co-proprietate de bănăţenii Bunoiu şi Caplea. În cea de-a doua zi, la concursul BIS, „Borat” a f ost urmat de femela Golden R etriever a Ioanei Bogan (câştigătoare şi a grupei 8), Golden Von Schwarcz Esme (în

vârstă de un an şi jumătat e) şi de „Capo”, Dalmaţianul croatului Devic Nenad.

Despre organizare Arbitrii din şapte ţări (România - Cristian Şt efănescu, Petru Muntean şi Augustin Ionescu -, Austria - Iris Ur schitz -, Spania - Mait e Gonzalbo Lorenzo -, Belgia - Jean Francois Vanaken -, Serbia - Emil Muncan -, Munt enegru - Miodrag Vretenicic - şi Ungaria - Sandor Szabo) au decis câştigătorii evenimen-

@Alexoana Kennel

@Alexoana Kennel

De Runc (2 ani), şi ea o obişnuită a podiumurilor de premiere. Dăm pe repede înainte şi ceilalţi câştigători, să nu ni se termine apetitul. Grupa 1 a fost câştigată de „Ruby” (Aussiepride Hugs And Kisses), un Ciobă nesc Australian al Danei Niculescu care, deşi încă nu împlinise 2 ani, a fost şi Reserve BIS în prima zi, grupa 2 a fost adjudecată de un Mastif f din Serbia (Danube Titan Lonely Li ttle Wolf), iar grupa 3 i-a re venit lui „Ami” (Getic Flames Estranged), o Amstaff deţinută în co-pr oprietate de Gheorghiu B. şi Maniu V., care a intrat în competiţii doar în octombrie anul trecut şi care demonstrează deja veleităţi de mare cam pioană.

Grupa 4 a revenit unei femele de Teckel sârmos, Dolce Fontana Di Trevi din Italia, iar „Monty” (My Alaskan North Face), „împăratul Malamuţilor” din R omânia, a câşti gat grupa 5 şi locul 3 în competiţia pentru decernarea premiului suprem al primei zile - cred că nici stăpâna sa, arădeanca Adriana Covaşa, nu mai ştie pentru a câta oară. „Capo”, un Dalmaţian pur-sânge, venit chiar de pe coastele Dalmaţiei, cu nume de mafiot înfricoşător (Croatia Dals Al Capone - pr oprietar Devic Nenad), a câştigat grupa 6, un merit im portant revenindu-i Svetlanei Krezub care a practicat un handling aproape de per fecţiune. „Vânătorul german” Griffin Du Nid Aux Nobles, al lui Remus Clejan, şi-a adjudecat

10

iulie - septembrie 2014

540 de câini din 1 7 ţări (România, Cehia, Ungaria, Lituania, Serbia, Croaţia, Italia, Indonezia etc.) au participat la cea de-a 33-a ediţie a expoziţiilor canine internaţionale organizate la Timişoara. O obser vaţie care nu li se im pută organizatorilor (ACh Timiş), dar care est e edificatului chinologic internaţional desfă- toare pentru seriozitat ea unor proşurat în Timişoara în weekendul 10- prietari de câini: cu numere însem11 mai, lângă Pădurea Verde. nate de înscrişi, bănăţenii s-au Bănăţenii s-au achitat şi de confruntat cu multe absenţe, peste această dată cu brio de organizarea 10% dintre com petitori declarând evenimentului - esenţial: şi vremea forfait - în prima zi s-au înscris 60 1 a fost de partea lor, fapt obligatoriu câini, însă au fost 60 de absenţi, iar pentru nota finală, ţinând cont că în cea de-a doua zi, din cei 5 78 de expoziţiile s-au organizat în aer liber. înscrişi, au absentat la arbitraj 66.

iulie - septembrie 2014

@Newfoundland Kennel

11

2xCACIB

Jason, dublu BIS în Sibiu de Olimpia Filichi olimpia.trita@petzoom.ro

S

alutare şi bine v-am regăsit din frumosul Si biu! Al treilea an de CACIB pentru mine, fatidic fără a fi rău-prevestitor, înnorat fără a fi descurajant. Ca şi anul trecut pe vremea asta, am avut parte de ploaie, noroi (parcă mai mult de astă dată), cer întunecat. Dar ne-am învăţat lecţia şi nu ne-am lăsat intimidaţi de lucruri mărunte precum condiţiile meteo: concursul e concurs, iar răsplata e cu atât mai mare cu cât trudim mai mult - v alabil deopotrivă pentru oameni şi câini. R evăd par ticipanţi dragi, pe care mai că i-aş îmbrăţişa, aşa cum est e cazul lui Monty, Manix, Akira, T omTom, îi revăd cu bucurie şi pe handlerii lor, nume cunoscute în branşă, Mădă lina Florea, Adriana Covaşa sau Lavinia Buda.

Aproape 400 câini s-au întrecut în şase ringuri, cu drag şi e moţie, în ultima zi de mai şi întâia zi de iunie, într-un eveniment chinologic desfăşurat pe Hipodromul din Sibiu şi organizat de Asociaţia Chi nologică Sibiu, câştigătorii fiind decişi de arbitrii Serghei Volineţ (Rep. Moldova), Christian Jouan chicot (Franţa), Milivoje Urosevic (Serbia),

Carmen Gil Polo şi Alfonso Tovar El Solar (Spania), Catrinel Păuna şi Cristian Ştefănescu (România).

Evenimentul a fost „mai internaţional” faţă de anul trecut, în primul rând prin prisma arbitrilor (veniţi din şase ţări) - Serghei V olineţ (preşedinte al Uniunii Chinologice din R epublica Moldova) ne-a bucurat cu un emoţionant discur s de mulţu mire şi încurajare adresat tutur or

celor prezenţi, încheiat cu in vitaţia cordială de a lua par te la concur surile chinologice din ţara-soră. Ca şi în anii trecuţi, evenimentul a fost condus de Cristian Şt efănescu, preşedintele AChR. Câinii cu cea mai bună prezentare în ringuri au fost răsplătiţi cu locuri pe cele 1 6 podiumuri, zece pentru grupele FCI şi şase pentru concur surile speciale. Ca o particularitate, în a doua

• Costum de handler după sărbătorirea victoriei 12

iulie - septembrie 2014

zi de CACIB am regăsit şi podiumuri pentru grupuri de creşt ere şi pe rechi.

De întâmplări neaşteptate nu am avut parte, deşi s-a lăsat la greu cu alunecări, blană murdară şi coafuri stricate din cauza umezelii - ca argument, priviţi emoţionantele fotografii ale proprietarului şi câinelui câştigător şi remar caţi cum arată costumul lui K antor Bence, iniţial impecabil. Dar ce s-o mai lungim atât, printre noroaie şi căzături am avut parte şi de un câştigăt or Best in Show (BIS)... şi ce câştigător! În prima zi, acesta s-a im pus în faţa celui mai bun Dobermann din ţară (campion de club anul trecut), Ed Hardy Di Caresi Nice, al sibianului Romeo Aronescu, pe locul 3 în competiţia BIS clasându-se un excelent şi tânăr Basenji, Ink a Bravo Bashira African Rainbow (campion mondial în 2012, venit din Germania), pe care arbitrii l-au desemnat Reserve BIS în cea de-a doua zi, locul 3 în competiţie revenindu-i lui Bory Wood Gandhi (rasa Beagle, a clujencei Koszorus Ildiko).

iulie - septembrie 2014

Bracco şi... din nou Bracco Dublu BIS a f ost Jason (You Can Touch As Hot As Hell), un Bracco Italiano care a captat atenţia arbitrilor în ambele zile de concurs şi

proprietar Jaqueline Horvath (Suedia). Deşi are doar 1 an şi 8 luni, Jason este deprins deja cu rutina ringului şi siguranţa câştigului, câ ştigând primul BIS în Suedia, la doar 10 luni. S-a născut în Ungaria,

care a beneficiat de un handling excelent (meritul, în acest sens, îi revine Mădălinei Florea). Vine t ocmai din Suedia şi face parte din canisa lui Kantor Bence (Ungaria), un cunoscut handler şi crescăt or - co-

având origini italiene şi f inlandeze, dintr-un tată cam pion naţional în Italia, Indian Dei Sanchi, şi o mamă multiplă campioană internaţională, Fikret's Da Allora. „ Are un super temperament”, spune handlerul din

13

Ungaria, care se mândreşte cu faptul că, în pof ida notorietăţii rasei pentru lipsa de concentrare în ring, Jason este foarte energic şi obiş nuieşte să meargă înainte, cu lesa întinsă. De altfel, se poate uşor observa că est e un câine căruia îi place antrenamentul şi com petiţia şi se bucură de t oată atenţia pe care o primeşt e. Fără emoţii, fără ezitări, aşa cum îi stă bine unui învingător. Dar cum rezultatele bune nu vin fără muncă şi per severenţă, este de înţeles de ce unul din tabieturile lui Jason est e să alerge cel puţin 10 km în fiecare zi.

Printre cele mai im portante titluri câştigate, Junior BIS în Split şi Bratislava şi BIS în Gröpelingen în 2013. Rezumând atributele, titlurile şi t emperamentul acestui câine, devine mult mai uşor să înţelegem alegerea numelui - fie că se traduce prin „f ierbinte” sau „iute”, Jason nu doar se laudă, dovedeşte! Şi pentru că vrem să-l mai vedem şi cu alt e ocazii, sperăm să aibă cât mai mult e reuşite demne de un campion!

14

iulie - septembrie 2014

Skippy

Simpaticul şantajist,

Sylvia îl are pe Skippy de la începutul acestui an. A fost un căţeluş cu mici probleme, probabil traumatizat în primele luni de viaţă, însă artista a reuşit să îi câştige încrederea şi să îi schimbe complet viaţa.

Casa vedetei a devenit „regatul” micuţului patruped, care este tratat ca un ade vărat rege. În e xclusivitate pentru cititorii revistei „Petzoom”, Sylvia a povestit cum este convieţuirea alături de un com panion din rasa Pinscher pitic (Zwergpinscher).

nterviu de Andreea Archip andreea.archip@petzoom.ro 16

„A

fost un adevărat triumf atunci când Ski p p ya ridicat prima dată co diţa în parc, pentru că multe săptămâni a fost foarte speriat şi mergea numaicu coada între picioare”.

Cum l-ai ales pe Skippy? Îmi doream un căţel, însă, a vând în vedere programul meu destul de haotic, a trebuit să aleg momentul potrivit. În decembrie 20 13, am început să mă document ez despre rasele de căţei de talie mică, pentru a mă decide care mi se potriveşte cel mai bine. Rasa Pinscher pititc est e potrivită stilului meu de viaţă, căţeii fiind foarte inteligenţi şi ataşaţi de familie, uşor de îngrijit, nu sunt bolnăvicioşi, au un caracter independent şi nu suferă foarte tare în momentul în care rămân singuri acasă. A vând în vedere caracteristicile rasei, m-am hotărât ca în ianuarie (când est e o perioadă mai liberă pentru noi, ar tiştii) să-mi cumpăr căţelul mult dorit.

Am căutat pe int ernet, am dat t elefoane pe la crescăt ori, însă nu am găsit pui decât în celălalt capăt al ţării. În 2 ianuarie, am f ost la un pet shop, să cumpăr pătuţ, castronaşe, jucării şi tot ce mai trebuia pentru viitorul membru al f amiliei şi am aflat de la fetele de acolo că există un pui

din rasa Pinscher pitic într-un alt magazin. Imediat am pornit înspre acel pet shop şi... m-am îndrăgostit pe loc.

Aşa a venit Skippy în viaţa noastră. La început era foarte speriat, nu a mâncat aproape deloc, fugea de noi şi se ascundea. Uşor, uşor a început însă să prindă încre dere şi să e xploreze apartamentul, iar acum, la şase luni distanţă, pot spune că acesta este într-adevăr „regatul lui”.

Ce „schimbări” a cauzat în noua lui casă?

Este un căţel foarte cuminte, nu a făcut stricăciuni majore. În pri mele luni, mai făcea pr ostioare, din răzbunare, dacă era certat sau lăsat singur. A ros un toc de la uşă, mi-a stricat o pereche de sandale :), sau mai făcea pipi în locuri nepo trivite având în vedere că Skip este un căţel de talie mică, l-am obişnuit să f acă şi la litieră, pentru că e xistă zile în care plec dimineaţa de acasă şi vin noaptea şi nu vreau să sufere sau să îi creez pr obleme de sănătat e. Cu răbdare şi dragoste, aproape că am trecut de acest e etape, iar el s-a obişnuit cu programul nostru. Când avem zile liniştite, este scos afară de trei ori pe zi şi ori de câte ori e vreme frumoasă îl scot la plimbare prin parc vreo două ore. Când nu e tim p, căţelul are în balcon un preş special, unde îşi face nevoile.

17

Ce temperament are?

Este jucăuş, f oarte vesel şi foarte... mămos. Când est e cu noi acasă este cel mai cumint e căţel, bineînţeles că, din priviri, cere dra goste şi hârjoneală, mai ales seara, când se adună „f amilia” acasă şi oricât de obosiţi am fi nu îl privăm de aceste momente. El a a vut o pr oblemă când era mic. Ceva sau cineva l-a speriat foarte tare, pentru că a fost traumatizat. La început îi era frică de oameni. Dacă mă v edea că mă îmbrac, se ascundea după canapea să nu îl scot afară! Îi era frică în special de bărbaţi şi petrecând mult mai puţin tim p cu Dragoş s-au îm prietenit mai greu. Cred că era mai degrabă gelos pe bărbatul care-i a capara atenţia lui „mami”. Acum iubitul meu are pr ogram de joacă în fiecare seară şi Skip nu îl slăbeşt e până când nu îi îndeplineşt e dorinţele. Căţelul îşi revine - eu văd progresele -, muncim să îi câştigăm încrederea şi să-l f acem să-şi arate adevărata personalitate. De pildă, nu suportă să stea pe jos, ca un câine „normal”. La terasă stă cu mine pe scaun, în par c se ur că pe bancă lângă mine, iar când suntem în vizită vrea pe canapea sau pe fotoliu. Este foarte ataşat de mine, mă urmăreşte peste tot prin casă, deja ne înţe legem din priviri şi ştiu când are chef de joacă sau de alint. Ori de câte ori am ocazia, încer c să-i f ac pe plac, mai ales că sunt şi zile în care stă singurel de dimineaţă şi până seara 18

- când văd că mă iubeşt e şi are încredere în mine est e şi o bucurie pentru mine (mai ales că a f ost un căţel cu probleme). Îl iubim, iar el ne aduce multă bucurie. Când este certat, face pe victima şi îşi joacă r olul perfect, ca să te impresioneze. Face o faţă de milog şi are o privire de îţi rupe inima, dar în timp am învăţat să nu mă mai las şantajată emoţional.

Tabieturile? Întreţinerea?

Dimineaţa aşteaptă să ne trezim şi atunci începe nebunia, căci avem un întreg ritual de răsfăţ. Când observă că ne foim prin pat, de vine entuziasmat, se urcă peste noi dând din coadă, cu urechile pe spate şi cu burta în sus, să-l mângâi. Mai nou, adoră să doarmă sub pătură şi să-şi ascundă prin pat biscuiţii. L-am obişnuit să mănânce hrană uscată, specială pentru căţei, şi o dată pe zi primeşte un amestec de boabe şi pliculeţe cu hrană umedă (i-am luat de toate felurile posibile). Mai nou, îi gătesc orez cu piept de pui fiert sau ficăţei şi mor cov ras. În privinţa toaletării, Skip având părul scurt nu are nevoie de prea multă cosmetică.

O dată pe lună mergem la cabinet să-i curăţăm urechile şi să-i tăiem unghiuţele, când e cazul. Ştiu că ai investit o mică avere în confortul lui Skippy...

Are două pătuţuri - unul în bucătărie, pentru că petrecem destul timp şi pe acolo, şi unul în dormit or,

lângă patul nostru -, jucării şi o mul ţime de recompense, de la ciocolată pentru căţei, la t ot felul de oase de ros, biscuiţi, „bombonele”, hăinuţe.

O zi obişnuită din viaţa lui?

De obicei, Skip doarme cu mine până la 10, apoi luăm amândoi micul dejun şi, dacă e tim p, ne facem siesta: el se joacă sau doarme în timp ce eu îmi beau caf eaua. În jurul orei 15 ies în parc cu el şi cu o prietenă care are un bebe. Amân două ne plimbăm copiii :). P e la 1819 primeşte a doua masă, iar seara, când vine Dragoş acasă şi sunt em toţi trei în pat, este cel mai fericit. Are o energie fantastică, ne aduce min gea să i-o aruncăm, vrea să f ie în centrul atenţiei! Uneori, în timp ce dă din coadă, scoate nişte sunete de ne prăpădim de râs, un f el de mârâieli alintate, sau un lătrat ascuţit, dacă nu este băgat în seamă.

Sunt absolut îndrăgostită de acest căţel, mai ales când simt că fericirea lui depinde de mine. Mulţi m-au întrebat de ce mi-am cumpărat căţel de la pet shop, pentru că a ceştia sunt cu pr obleme, dar eu nu regret, pentru că cineva trebuie să îi iubească şi pe ei. Est e o bucurie să-l descopăr şi sper să-şi depăşească toate temerile şi să se bucure de tot ceea ce îi of er. Nu voi regreta ni ciodată că am adoptat acest sufleţel şi am responsabilitatea de a-l f ace fericit aşa cum mă f ace şi el pe mine în fiecare zi! iulie - septembrie 2014

ŠARPLANINAC

Câinele străvechilor iliri

de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

U

na dintre puţinele rase de câini pentru care FCI a acceptat să-i schimbe denumirea este şi una dintre cele mai vechi din lume - sunt specialişti care se aventurează până la extremă şi afirmă chiar că aceasta ar f i „cea mai veche rasă dintre cele existente astăzi”, însă argument ele lor nu sunt nici ştiinţifice, nici susţinute de dovezi palpabile.

Jugoslovenski Ovcarski Pas (Ciobănesc Iugoslav) - Šarplaninac, mai cunoscut doar sub finalul denumirii oficiale (sau în R omânia cunoscut sub denumirea Ciobănesc Iugoslav ori Ciobănesc Macedonian) a fost înregistrat iniţial, în anul 1939, sub numele Illyrian Shepherd Dog (Ciobănescul Ilirilor - după tri burile de sorgint e indoeuropeană aflate în teritoriul dintre Epir (regiune situată pe actualul t eritoriu al Greciei) şi râul Drava, Marea Adriatică și Balcani, pe un t eritoriu care corespunde cu aproximaţie Albaniei actuale şi fostei Iugoslavii. Doar 15 ani a pur tat această rasă denumi rea care îi certifica vechimea. În timpul regimului comunist, în 1 954, federaţia chinologică iugoslavă a solicitat FCI schimbarea denumirii rasei lor naţionale în cea sub care este înregistrată şi astăzi. Of icial, rasa s-a f ormat în nor d-vestul actualei Macedonii şi sud-vestul Serbiei, pe un teritoriu care cuprinde şi

iulie - septembrie 2014

sudul unui stat nerecunoscut de România, Kosovo. După dezint egrarea RSF Iugoslavia, oficialii macedonieni au cerut din nou FCI schimbarea denumirii rasei în beneficiul Macedoniei şi Serbiei, argumentul lor fiind că 2/3 din teritoriul pe care s-a format rasa este în ţara lor şi doar 1/3 est e în Serbia. Mai mult, ei au ajuns la o con venţie cu sârbii şi ambele stat e au anunţat FCI că agreează o nouă denumire: Macedonian-Yugoslav Shepherd Dog (Ciobănesc Macedonian-Iugoslav) - Šarplaninac. FCI nu a modificat denumirea rasei, recurgând la

un compromis. A completat în fişa oficială, la capit olul „Origine”: Iugoslavia / Macedonia.

Istoria rasei ... desigur, atunci când est e vorba de o rasă de câini (de ce oare?, atâtea alte domenii au istorii precise, susţinute de do vezi ştiinţifice) trecutul Šarplaninac-ului e învăluit în ceaţă. Se apreciază că acest câine, bo tezat după zona muntoasă în care s-au găsit cele mai multe exemplare, Shar Planina - din nord-vestul Macedoniei -, ar f i fost adus în Balcani de văcarii nomazi din Asia, însă alţi specialişti susţin o altă t eorie. Conform acesteia, acest câine ar fi un descendent direct din Moloss-ul din Epir . Între atâtea controverse, şi o certitudine: utilitatea câinelui - acesta a fost utilizat ca protector al cirezilor şi tur melor crescute la munt e de pră dătorii sălbatici. Unii chinologi sârbi afirmă că acest moloss ar avea origini comune cu Ciobănescul Caucazian (Caucasian Ovcharka) şi că ar fi rezultat din obiceiul ciobanilor de a-şi împerechea căţelele Šarplaninac cu lupi, „ca să le menţină sângele fierbinte”. Apoi, hibridul est e împerecheat cu un alt exemplar Šarplaninac (uneori chiar nu s-ar ţine cont de cosangvinizare!), iar e xem21

plarele femele rezultate sunt din nou împerecheate cu lupi. Alţi chinologi susţin că „asprimea” rasei este dată de locurile dure în care trăiesc aceşti câini consideraţi paznici excelenţi, extrem de int eligenţi şi de puternici, dar şi de independenţi, cărora nu le e frică de lupi sau urşi - de altfel, în urmă cu vreo trei ani, în Serbia e xista un Šarpla ninac care a devenit celebru pentru calităţile sale de luptător: Bigori. Iubitorii moloss-ilor susţin că există o diferenţă mare între câinii „originali”, care păzesc şi astăzi turmele, şi cei „urbani, de e xpoziţie”. Astfel, dacă în e xpoziţii o să v edeţi mai degrabă exemplare cu blană gri, în „stare naturală” blana Šarplaninac- nu se apropie de străini, dar nici nu ului poate fi albă, roşcată, neagră, latră fără mo tiv. Fiind născut să de nuanţa mierii etc. păzească, este un câine greu de antrenat (nu se supune oricui, a vând în instinct independenţa şi înAspect şi temperament crederea că ştie ce f ace - adică să Masculii Šarplaninac ajung la păzească). Unii crescători susţin că 62 de centimetri înălţime şi 35-45 înţelege perfect ce-i ceri să f acă, de kilograme greutate, iar femelele dar nu va face decât dacă este necesar. Trebuie socializat de la vârstă la 58 de centimetri şi până la 40 de kilograme greutat e - lungimea fragedă, erorile comportamentale corpului este puţin mai mare decât fiind dificil, dacă nu im posibil, de înălţimea la greabăn. Picioarele din corectat. Datorită inteligenţei lor, pot faţă sunt drept e şi bine pr oporţio- fi buni companioni, chiar câini „de nate, cu tălpile dure, dar elastice şi familie”, fiind foarte protectori cu membrii acesteia - nu sunt neapărat cu unghii puternice.

Este un câine r obust, dar, în „foarte sociabili” în par curile de pofida aspectului fioros, este extra- câini, aşa că stăpânul trebuie să fie ordinar de echilibrat şi chiar liniştit atent la acest aspect.

Celor care-şi doresc un astfel (atunci când nu este folosit la pază sau când nu este provocat). E loial de câine le e utilă informaţia privind stăpânului - se spune că este capa- dieta. În funcţie de nivelul de solicibil chiar să-şi dea viaţa pentru el -, tare (dacă e folosit la pază sau doar

22

ca şi companion), dar şi în funcţie de dimensiunea lor, mănâncă uimitor de puţin. Un experimentat crescător de Šarplaninac susţine că un mascul cu activitate moderată consumă numai patru ceşcuţe de alimente de calitate - desigur, un căţel în creştere şi o f emelă care alăp tează vor avea o nevoie mai mare de aport caloric. De regulă, hrana uscată se com pletează, pentru un surplus de nutrienţi, cu carne, lapte de capră şi ouă (în starea lor natu rală). Bine îngrijiţi, trăiesc până la 14 ani, dar se cunosc cazuri în care unele exemplare au ajuns aproape la 16 ani.

Trăiesc şi împreună cu alte exemplare de acelaşi se x, cu men ţiunea că masculii trebuie separaţi atunci când femelele sunt în călduri.

Ca diferenţă temperamentală între sexe, femelele sunt mai activ e pe timpul zilei (şi mai gălăgioase), iar masculii îşi conservă energia pentru eventuale confruntări cu duşmani nocturni. Nu e necesar să fie spălat prea des, se curăţă singuri, şi nici nu trebuie tunşi vara pe considerent că „îi e cald, săracul” - blana îi pr otejează atât de caniculă, cât şi de frig (nu are v oie să f ie mai scur tă de 7 centimetri, de regulă are 1 012 centimetri). La final, ceva despre preţ (pentru cei care-şi doresc un astfel de câine): între 200 de eur o şi 2.200 de euro, în funcţie de pre tenţii (pedigree, părinţi / des cendenţi campioni etc.). iulie - septembrie 2014

AMERICAN STAFFORDSHIRE TERRIER

Metamorfoza unui gladiator

de Sandra Stoler sandra.stoler@petzoom.ro

D

espre American Staf fordshire Terrier s-au spus şi se vor mai spune multe, dar cunoscătorii ştiu cel mai bine că est e unic în specia canină, datorită combinaţiei de atribute pe care le are. T otuşi, mulţi îl consideră doar o v ariantă şlefuită, echilibrată, a contr oversatului Pitbull. Lucrurile sunt însă mult mai complexe, întrucât pr oblema de identitate a acest or rase încă mai alimentează şi astăzi prejudecăţi.

Oricum, Amstaff-ul este de zeci de ani întruchiparea forţei, un câine al cărui curaj a de venit proverbial şi un campion excelent în competiţiile canine.

Terrier. Ceea ce a rezultat s-a numit Bull and Terrier, Half and Half (ju mătate-jumătate), Pit Bull Terrier ori Două rase, aceleaşi origini Pit-Dog („câine de arenă”). În cele Deşi a de venit un simbol al din urmă, scopul iniţial a f ost învirtuţii americane, istoricul Amstaff- deplinit: exemplarele obţinute din ului a început în Anglia. La originea aceste încrucişări a veau agilitatea Amstaff-ului au f ost câini de tipul şi încrederea specif ică Terrierilor, Bulldogilor, musculoşi şi cu maxilare dar şi forţa înaintaşilor. În 1860, James Hinks, un cresputernice, care erau folosiţi pentru început în lupt e cu taurii, numit e cător englez, urmăreşte să obţină o bull-baiting. Pentru că s-au remarcat nouă rasă, care să aibă la bază Bull prin tenacitate şi rezist enţă, unii and Terrier şi astfel încep să se facă crescători au decis să împerecheze încrucişări cu English White Terrier, aceşti molossoizi de talie medie cu Fox Hound, Dalmaţian şi Whippet. exemplare Terrier. Încrucişările au Aceasta era însă doar o etapă în forfost diverse, între Bulldog cu F ox, marea rasei American Staffordshire English White, Black and T an Irish Terrier. Tot în acea vreme, în re giu-

iulie - septembrie 2014

nea Staffordshire se creşteau mulţi „câini de arenă”, care, cu timpul, au ajuns să fie selectaţi după calităţile fenotipice şi de caracter. Luptele de câini încep să ia avânt şi în America, după ce în Anglia, de la jumătea secolului al XIX, această practică populară, scăpată până atunci de sub control, ajunge să fie pedepsită de lege. Mulţi Bull T errieri şi Staf fordshire Bull Terrieri ajung astf el pe mâna americanilor, împătimiţi ai luptelor, care urmăresc să le dezvolte aptitudinile de câini războinici.

Ultimele încrucişări se f ac cu Blue Paul Terrier (rasă astăzi dispărută), pentru calităţile de câine de pază ale acestuia, dar şi pentru îmbu nătăţirea caracteristicilor fizice. În 1898, United Kennel Club (UKC) recunoaşte această nouă rasă de câini sub denumirea de American Pit Bull Terrier. În deceniile următoare, chinologia de vine mai importantă în SU A, astfel că mai mulţi crescători din Michigan se axează pe corectarea caract erului şi reuşesc să obţină recunoaşterea rasei selecţionate şi de către American Kennel Club. Ex emplarele selecţionate iniţial aveau o înfăţişare robustă, însă t emperamentul era 23

unul mult mai echilibrat decât al strămoşilor lor. În 1936, AKC a recunoscut prima formă a standardulului rasei, sub numele de Staffordshire Terrier. Însă pentru că nu t oţi crescătorii au fost mulţumiţi de ca racteristicile rasei standardizate, a fost înfiinţat clubul American al Pitbull Terrier-ului - UCK, care milita pentru păstrarea liniilor mai v echi ale câinilor Pitbull. În urma acestor divergenţe, American Staffordshire Terrier îşi primeşte oficial numele în 1972, tocmai pentru a putea fi deosebit de English Staffordshire Bull Terrier.

Rezumând, din 1 936, câini care aveau aceiaşi strămoşi, ace eaşi structură şi acelaşi trecut zbuciumat o iau pe două căi dif erite.

Pit Bull şi-a păstrat în esenţă caracteristicile de la început - rezist enţa şi tenacitatea, în timp ce Amstaff-ul a fost rafinat şi selecţionat, pentru obţinerea unui câine put ernic, dar temperat ca şi caracter. Câinii Pitbull pot fi disciplinaţi cu at enţie, dar potenţialul de agresivitate este considerat a fi mult mai pregnant f aţă de alte rase. Înainte ca rasele să se separe, Pitbull a însemnat în primul rând un comportament tipic, ce presupunea potenţial agresiv ridicat.

Responsabili de asta sunt t oţi cei care au dezv oltat în tim p rasa, în scopul de a o f olosi ca pe o armă.

Socializarea şi disciplinarea sunt vitale însă în e voluţia ambelor rase.

Spune că a ales combinaţia de agilitate şi f orţă cu graţie, de curaj cu blândeţe şi loialitate, adică Amstaff, câinele care ar f ace orice ca să-şi mulţumească stăpânul: „Mi-am dorit câini puternici, al căror temperament să se armonizeze cu pr opria • Rasa Amstaff este una în general sănătoasă, dar câinii pot fi predispuşi la displazie congenitală a şoldului şi torsiune de stomac.

mea fire. Nu eram începăt or în creşterea câinilor când mi-am luat primul Amstaff”. În 2010, şi-a luat primul exemplar, însă abia un an mai târziu a de venit stăpânul So nyei, o căţeluşă de viţă nobilă, dintro canisă de notorietate din Serbia King of Ring's. Sonya, acum în vâr stă de 4 ani, a f ost întemeietoarea canisei Champion Of Rings (Campion al ringurilor), care are şase exemKing of Ring's plare în prezent. Între Amstaff şi Pitbull, di feCâini impresionanţi şi cu ca - renţele de trăsături fizice sunt bine ractere desosebite are Adrian Sto- definite. La Amstaf f, capul trebuie ian, un oltean mutat în oraşul de pe să fie lat între urechi, în tim p ce la Mureş în urmă cu câţiv a ani buni. Pitbull capul este de tip cărămidă,

24

cu obrajii plaţi. În ciuda gurilor rele, ochii Amstaff-ului exprimă inteligenţă, vioiciune şi calm, nicidecum ferocitate. În f ormă naturală, urechile Amstaff-ului sunt triunghiulare, prinse în vâr ful capului, dar po t fi cupate şi purtate ridicat. Blana este deasă, scurtă şi poate fi într-o varietate de culori. Albul însă nu trebuie să ocupe mai mult de 80% din su prafaţa corpului.

American Staffordshire Terrier are un piept mai lat, pe când pieptul Pitbull-ului este mai adânc, t ocmai pentru a asigura rezistenţă la efort.

Amstaff este mai bine proporţionat şi totodată robust, iar trunchiul este mai scurt puţin decât la Pitbull şi mai gros. Amstaff-ul poate ajunge o înălţime la niv elul greabănului de circa 43-48 de centimetri şi o greutate corporală de 25-30 kilograme.

Forţă şi echilibru Toţi câinii din canisă au parte de un regim de viaţă echilibrat şi strict, pentru a se menţine în formă maximă. Fac mişcare în aer liber ,

iulie - septembrie 2014

bandă şi primesc suplimente nutritive. Au fost socializaţi şi obişnuiţi cu aglomeraţia de mici, iar pe linie de disciplină, Adrian Stoian a optat pentru o educaţie total anti-agresivitate, ceea ce înseamnă că nu i-a dresat nici măcar pentru pază.

Câinii sunt paşnici, calmi şi chiar prietenoşi cu cei apropiaţi de stăpân şi cu copiii. Adrian spune că are încredere totală în ei. „ Amstaff-ul intimidează, iar oamenii au idei f ixe legate de rasă. Cei mai mulţi nu în ţeleg că aceşti câini sunt f oarte inteligenţi şi au un t emperament echilibrat, mult mai echilibrat ca al altor rase. Fizic sunt animale foarte puternice, însă nu am încurajat ni ciodată agresivitatea. Cred că şi de aceea nu mi-au înşelat nicicând încrederea. Orice câine poate fi agresiv, nu doar unul mare, dacă nu este educat într-un spirit paşnic, calm şi echilibrat. Ca po tenţial, Amstaff-ul este extrem de put ernic, dar t otodată, foarte uşor de modelat şi as cultător. De aceea, comportamentul unui câine Amstaf f reflectă f irea stăpânului, cum a fost crescut şi în ce scop”, spune Stoian.

Temperamentul câinelui gla diator, moştenit de la strămoşi a fost cizelat pentru o rasă mult mai ma leabilă şi disciplinată. Amstaf f-ul prinde foarte repede ce doreşti să-l înveţi. Rasa are o toleranţă ridicată la durere - aviz trecutul acestor câini - dar şi rezistenţă. Mama natură i-a înzestrat cu mult curaj şi agilitat e, astfel că sunt paznici redutabili pe

teritoriul lor, fără să fie dresaţi pentru asta. „Un Amstaf f îşi apără că minul fără să f ie învăţat să o f acă.

Are asta în sânge”, mărturiseşte crescătorul din Arad. Câinii lui A drian Stoian au cucerit ringurile expoziţiilor chinologice. Sonya este campioană multiplă, deţinătoare a mai mul-

tor titluri BOB, BOG, CA C, CACIB şi RJBIS. Din rândul masculilor, rezultate foarte bune a obţinut Har d Rock Red Pearl In Ginger - Roco, în vârstă de trei ani şi jumătate. Până acum, mulţi din puii din Cham pion Of Rings Kennel au luat calea străinătăţii, unii ajungând chiar şi în SUA.

Primii Amstaffi Primul exemplar recunoscut al rasei se numea Tinkinwood Imperial. Între primii Amstaf fi înregistraţi la AKC se numără şi Pete the Pup din serialul „ The Little Rascals” (anii 1 920-1930). Alt Amstaff, Sergentul Stubb y, este cel mai decorat câine din ist oria militară - a luat par te la luptele duse în tranşeele din F ranţa, în tim pul Primului Război Mondial. American Staffordshire Terrier este singura rasă care a apărut de trei ori pe coperta revistei „Life Magazine”. iulie - septembrie 2014

25

IRISH TERRIER

Vânătorul de vidre, pe cale de dispariţie de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

G

reu de crezut, dar chiar irlandezii, creatorii rasei, trag un im portant semnal de alarmă: una dintre cele mai vechi rase de t errieri (despre existenţa căreia există dovezi ştiinţifice datate în secolul al XVIII-lea) şi odinioară una dintre cele mai populare rase din Marea Britanie şi Irlanda, Irish Terrier, este pe cale de dispariţie.

Alarmă, popularitate, istorie În urma unui studiu de spe cialitate efectuat în 2012, s-a concluzionat că rasa a pierdut mult din popularitate, în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord (numit impropriu Marea Britanie) - care cuprinde Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord - şi în Irlanda s-au născut în 2011 doar 277 de exemplare de Irish Terrier. Îngrijorător şi surprinzăt or, ţinând cont că în anul 1 873, la Dublin Dog Show, pentru Irish T errier s-a constituit o grupă specială, şase ani mai târziu lua fiinţă primul club de rasă - t ot la Dublin -, iar la sfârşitul anului 1 880 rasa era pe locul 4 în t opul celor mai populare

iulie - septembrie 2014

din Regatul Unit şi Irlanda, fapt care a determinat English K ennel Club să recunoască Terrierul Irlandez (a fost prima rasă de terrieri recunoscută de EKC). În plus, americanii au început să-l e xporte peste Ocean, îndeosebi după anul 1917, în urma popularităţii de care s-au bucurat două nuvele scrise de Jack London - „Jerry din Insule” şi „Michael, fra tele lui Jerr y” -, ambele a vând ca personaje principale Terrieri Irlandezi despre care s-a acreditat ideea că nu ar fi fost rodul unei ficţiuni, ci câini reali. În 1947, englezul F. M. Jowett

scria într-o carte publicată în Manchester şi dedicată exclusiv acestei rase („Terrierul Irlandez”): „Sunt descrişi de un bătrân scriit or irlandez ca f iind ca un biet paznic, prieten al ţăranilor şi favorit al gentlemanilor... Iniţial, aceşti câini nu au fost crescuţi pentru aspectul lor, ci pentru faptul că sunt muncit ori şi perseverenţi, Terrierul Irlandez a vând un instinct puternic de a ucide paraziţi. Au fost de toate tipurile şi culorile, dar culoarea sau dimensiunea nu au primat, ci calităţile lor”.

William Lyon Mackenzie King, fostul prim-ministru al Canadei, este unul dintre fanaticii acestei rase. A avut mai mulţi Terrieri Irlandezi - şi pe toţi îi chema Pat :)! -, iar după moartea primului, a organizat o conf erinţă de presă pentru a anunţa nefericitul eveniment.

Se crede că descind din t errierii negri şi maronii din Anglia şi Irlanda, la fel ca şi ceilalţi t errieri irlandezi şi britanici (Kerry Blue, Irish Soft-haired Wheaten, Welsh, Lakeland şi Scottish).

Crescut iniţial exclusiv pentru vânătoare (specializat în iepuri şi vidre) şi stârpirea dăunăt orilor, astăzi Terrierul Irlandez est e crescut doar ca animal de com panie - de altfel, de-a lungul tim pului rasa a suferit destule modif icări, standardele fiind definite la începutul secolului XX când e xemplarele arătau deja „altfel” decât „vânăt orii” din secolul al XVIII-lea. Devenit erou de război în tim pul celui de-al Doilea Război Mondial, când a f ost folosit 27

ca mesager, Terrierul Irlandez pierde teren în faţa altor rase.

Sănătate, îngrijire, consideraţie Irish Terrier are înălţimea la greabăn cuprinsă între 45 şi 48 de centimetri şi o greutat e de apr oximativ 11 kilograme. Bine îngrijit, are o speranţă de viaţă de 1 3-14 ani, fiind o rasă fără pr obleme majore de sănătate (rare probleme de respiraţie, incidenţă scăzută la displazie de şold). Este adevărat, între anii 1960 şi 1970 s-au depistat mai multe exemplare care s-au îmbol năvit de hiperkeratoză (o îngroşare a stratului cornos - stratul cel mai de suprafaţă al epidermului -, „în groşarea pielii”), o boală care ca uzează câinelui dureri se vere. De asemenea, un studiu de sănătat e realizat de clubul naţional al rasei din SUA a arătat o incidenţă mai mare a cazurilor de hipo tiroidie şi cataractă, însă numărul acest ora nu a f ost considerat suf icient de mare pentru ca rasa să fie considerată predispusă la aceste boli.

O toaletare corespunzătoare îl va proteja pe Terrierul Irlandez nu doar de ploaie, ci şi de frig. Părul sârmos este destul de uşor de în treţinut, animalele de com panie

28

(mai mult decât câinii de e xpoziţii) nu au nevoie decât de un tuns pe an, cel mult două. P entru ca părul terrierului să-şi păstreze rezistenţa, surplusul se îndepărtează cu mâna sau cu un cuţit cu lamă specială dacă operaţiunea este efectuată în mod corect, câinele nu resimte nicio durere. În cazul în care blana se tunde, acesta îşi poate schimba culoarea şi, mai gra v, devine mai moale, pierzându-şi rezistenţa la in-

temperii. Pentru acelaşi motiv, blana nu trebuie spălată prea des - pentru că soluţiile chimice de spălare îndepărtează de pe f irele de păr uleiurile naturale protective - spălatul se recomandă doar în cazul în care blana s-a murdărit. Totuşi, pentru câinii de spectacol se recomandă ca înainte de show să se apeleze la un frizer specializat (cunoscuţi, din cauza bolii de a „engleziza” t otul, sub denumirea de „expert trimmer”) pentru a îndepărta mucegaiul format în special în părul din zonele capului şi picioarelor. În fine, un alt „îndrăgostit iremediabil de Irish Terrier”, Byron N. Martin, scria în „Irlandezul cu picioare lungi” că „odată ce ai ajuns să cunoşti un Terrier Irlandez destul de bine pentru a f i convins că-i cu noşti personalitatea, dăruirea cu care iubeşte, mândria aproape cuceritoare, graţioasa mişcare - aproape felină! -, viteza orbitoare, coordonarea musculară, curajul ma gnific, inima sa mare şi int eligenţa nebănuită, vei fi convins că este una dintre cele mai magnifice creaţii ale lui Dumnezeu”. Poate este cea mai frumoasă declaraţie de dragost e pentru această rasă de t errier. Cu siguranţă, mulţi o consi deră meritată. iulie - septembrie 2014

EPAGNEUL NAIN CONTINENTAL

Nu-i nici cravată, nici evadat, e Papillon! de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

T

oate atributele pot fi considerate subiective, însă aceasta est e cea mai pictată rasă din lume. Iar cei fascinaţi de Papillon (sau Epagneul Nain Continental, sau Continental Toy Spaniel, sau cum altf el i s-o f i spunând) au fost artişti renumiţi, de la sfârşitul secolului al XV-lea încoace, începând de la Tiţian (Tiziano Vecelli), Watteau, Gonzalez Coques, Fragonard, Paolo V eronese, Mignard, Largillierre şi până la cei contemporani. A fost pictat tolănit lângă nudul lui Venus (mai exact al curtezanei veneţiene Angela del Mor o, cea care i-a ser vit drept model lui Titian) sau al f emeii care-şi f ace toaleta (a lui W atteau), alături de metresa regelui Franţei Ludovic al XV-lea (marchiza de P ompadour), sau în braţele reginelor Sophia Dorothea a Germaniei, Marie Antoinette a F ranţei, sau Ann a A ustriei, dar şi ale unor portrete de negustori bogaţi din timpul Renaşterii - încă din urmă cu 500 de ani, un Papillon era ceea ce astăzi se sintetizează prin englezismul „must have”.

rând mă gândesc la Henri Charrière, cel condamnat pe viaţă pentru crimă, închis la St-Laurent-du-Maroni, în Guiana Franceză, apoi evadat pe o plută improvizată din nuci de cocos, ajuns în Venezuela şi autor al autobiografiei devenită celebră sub numele „Papillon”. Dacă nu-i vorba de Charrière, mă gândesc la cravata înnodată în f ormă de aripi Charrière, cravata şi Kirby de fluture şi dacă nu-i nici asta îmi vine-n minte spanielul. Asta pentru Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu că oamenii care ne-au det erminat când aud Papillon nu mă gândesc să-i numim „of iciali” îi spun altf el la câine decât în ultimul rând. Sigur, acestei rase: Epagneul Nain Contiaş putea să vă mint, ţinând cont de nental. Dar să nu ne grăbim să-i conjunctură - doar e o revistă pentru ocărâm, pentru că până în secolul cei care au companioni cu persona- al XIX-lea câinele avea urechile blegi litate -, dar nu o f ac, convins că-mi (ca varietatea Phalène) şi coloraţie spăl astfel „păcatul” de a nu visa roşcat-alb, doar după aceea dedoar câini. Măr turisesc: în primul venind obigatoriu aspectul cu urechi

30

erecte, în formă de aripi de fluture, care a dat numele „de stradă” al rasei: Papillon („fluture”, în limba franceză), iar coloraţia blănii est e admisă într-o mare varietate de culori

şi nuanţe.

Originară din Anglia, Franţa şi Belgia, Epagneul Nain Continental are o ist orie îndelungată, apărând în fresce bisericericeşti datat e în secolul al XIII-lea. O legendă a vansează teoria că în 1 6 octombrie 1793, atunci când regina Maria Antoaneta a F ranţei a f ost condamnată la moar te, drumul pe care aceasta l-a parcurs până la ghilotină a fost făcut având în braţe câinele ei din rasa Papillon.

Revenind la ist oria recentă, cel mai cunoscut Papillon est e Loteki Supernatural Being „Kirb y”, care a câştigat titlul BIS în 1 998 la World Dog Show (în Finlanda), iar în 1999 a câştigat celebrul concur s de la Westminster (avea aproape 9 ani pe atunci!). Este primul Papillon care s-a impus la Westminster şi cel iulie - septembrie 2014

mai bătrân câine care a câştigat vreodată această competiţie (record pe care l-a deţinut până în 2009, când un Susse x Spaniel, Clusse xx Three D Grinch y Glee „Stum p”, a câştigat la Westminster la vârsta de 10 ani). De asemenea, este singurul câine din istorie care a câştigat atât Westminster Dog Show, cât şi World Dog Show. Acest câine remar cabil a câştigat în cariera sa 31 de titluri BIS la e xpoziţiile internaţionale, a fost desemnat de patru ori Cel Mai Frumos Papillon din SU A (unicul e xemplar care a obţinut atâtea titluri BOB la expoziţia de club din SU A). În 2005, pe când avea 14 ani, Kirby a revenit în ring, la Papillon Club of America's National Speciality Show (desfăşurat în Cincinnati - statul Ohio). A fost înscris la categoria Veteran şi a câştigat! Doi ani mai târziu, pe 12 februarie 2007, Kirby a plecat spre „Celălalt Pământ” după ce a trăit o viaţă de campion.

Avea 16 ani şi două luni.

Aspect, temperament, sănătate Cu urechi mari aşezate în spatele craniului, distanţate şi cu franjuri bine evidenţiate, are aspect de fluture. Este acceptat în expoziţiile internaţionale în apr oape toate combinaţiile coloristice, mai puţin în cazul în care are capul complet alb. Nasul, ochii şi buzele sunt negre, iar coada are aspect de pană mătăsoasă.

iulie - septembrie 2014

Papillon este un câine foarte inteligent, care învaţă trucuri într-un timp foarte scurt. Deşi sunt uşor rezervaţi cu străinii, este considerat un câine sociabil (asta nu e xclude nevoia de a-i socializa încă de la vârste fragede, în caz contrar vă puteţi trezi că prezintă t endinţe agresive faţă de unele persoane şi câini) - nu-i lăsaţi nesupravegheaţi în preajma copiilor mici, a pisicilor sau altor animale de companie. Este un câine energic, recomandat familiilor active - din cauza nivelului ridicat de energie de care dispun, e necesar să fie „storşi de energie” prin dif erite jocuri şi plimbări lungi. Deşi poat e părea amuzant, Papillon e cunos cută ca o rasă de pază. Câinele

alertează stăpânul la orice schimbare care survine în mediul lui (f ie vorba-ntre noi, e cam... „lătrăt or”, gălăgios, doar e un toy, dar unul simpatic). Îi place să se plimbe, să facă exerciţii - pentru a-şi consuma sur plusul de energie (poat e parcurge 7-8 kilometri fără să resimtă obo seala). Este ideal de crescut la curte, fiind un câine foarte activ, şi este una din rasele recomandat e pentru concursurile sportive pentru câini (Agility, Rally O. şi Obedience).

Deşi nu f ac parte din rasele reco mandate familiilor care au copii mici,Papillon sunt prietenoşi şi aventuroşi.

Nu este un câine timid, nici agresiv.

Nu au probleme majore de sănăta te, deşi po t prezenta luxaţii ale membrelor (au picioare subţiri, „de iepure”), convulsii, probleme dentare, atrofierea/degenerarea progresivă a retinei, alcaptonurie (afecţiune metabolică ereditară care se manifestă prin artropatie, pigmentare a cartilajelor şi eliminare de urină) şi alergii. Este sensibil la frig (iarna nu trebuie scos afară pe perioade mai lungi de tim p fără un echipament adecvat). Speranţa de viaţă anun ţată oficial este de 17 ani, însă clubul naţional al rasei din SU A a făcut un studiu la nivelul exemplarelor deţinute de membrii clubului şi au conchis că aceşti câini trăiesc, în me die, până la 11 ani şi cinci luni.

31

WHIPPET

Altfel despre „Câinele Ferrari”

vechilor perşi”, Saluki, îl pot întrece.

Dar totul are un preţ pe lumea asta.

Acest descendent al vechiului ogar hiar dacă e co tat cu o egiptean, ameliorat de englezi, a viteză impresionantă fost obiect de studiu în anul 200 7, (56 km/h) şi în pof ida când câţiva oameni de ştiinţă spe faptului că nu e cel mai rapid câine cialişti în genetică şi biologie mole culară au identificat în corpul Whipde pe planetă, pasionaţii spun că atunci când vine v orba de vit eză, pet-ului o mutaţie „vino vată” de Whippet este un Ferrari din lumea performanţele atletice ale acestui canină - se spune că această rasă vitezoman desăvârşit: prezenţa napoate ţine ritmul chiar şi cu cangurii! turală a miostatinei (MTSN - o pr oRecordul rasei este de 183 de metri teină care joacă un rol important în (200 yarzi - unitate de măsură a dis- controlarea masei musculare). tanţei din sist emul de unităţi de Această mutaţie a genei respon măsură anglo-saxon -, distanţa sabile de producerea miostatinei nu clasică la cur sele în linie dreaptă este prezentă la Greyhound sau alte pentru ogarii adulţi) în 10,8 secun- rase de ogari şi nici la câinii „muscude! Pe distanţe scur te, doar stră - loşi” (Bullmastiff, Buldog, Rottweiler moşul său, Greyhound, şi „câinele sau American Staffordshire Terrier).

Exemplarele cu o singură copie a acestei mutaţii sunt f oarte rapide, cele care au două copii ale mutaţiei au o masă musculară disproporţionată - li se spune Bully Whippet - şi nu prezintă problemele de sănătate ale Whippet-ilor „normali” (cei cu o singură copie a mutaţiei), însă sunt mai predispuşi la crampe musculade Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

32

re. Totuşi, pentru linişt ea crescătorilor şi iubit orilor acestei fascinante rase de câini, o precizare: exemplarele care nu sunt supuse unor exagerări fizice nu prezintă pr obleme deosebite de sănătate (nu sunt predispuse la infecţii la urechi, alergii, probleme digestive sau displa zie - doar 1 ,2% dintre exemplarele testate de Fundaţia americană or topedică pentru animale fiind diagnosticate cu displazie).

Cu toate acestea, din cauza concentraţiei scăzute de grăsime corporală şi a incapacităţii ficatului lui de a metaboliza substanţele anestezice, Whippet prezintă o int oleranţă la acest ea şi, destul de rar , poate suferi de defecte genetice de vedere, de aceea e recomandată testarea reproducătorilor. De asemenea, un Whippet trebuie „ţinut în frâu”, pentru că tinde să alerge până la epuizare, iar inima sa bat e puternic şi lent, adesea aritmic sau chiar intermitent, chiar dacă este în repaus după un efort susţinut - uneori acest lucru provoacă îngrijorarea proprietarului şi chiar a medicilor iulie - septembrie 2014

veterinari nefamiliarizaţi cu această rasă - într-un studiu de sănătate realizat de asociaţia chinologică americană, problemele cardiace s-au dovedit a fi a doua cauza de mortalitate la această rasă. Nu este cazul însă să vă alarmaţi, cu o bună îngrijire cei mai mulţi Whippett-i trăiesc între 12 şi 15 ani (englezii, întemeietorii rasei, au calculat că media duratei de viaţă ar f i de 12 ani şi 1 0 luni).

„Celebrităţile” rasei Poate cel mai celebru e xemplar al rasei este Ricky, un Whippet

născut în Anglia în 1 3 octombrie 1960, în canisa P ennyworth a lui A.E. Halliwell, şi im portat în 1 962 de Margaret „Peggy” Newcombe în SUA. Courtenay Fleetfoot of Pennyworth (pe numele de pedigree) a fost primul Whippet care, în 1 964, a câştigat o mare competiţie canină de frumuseţe (cea mai mare din SUA), cea din Westminster. În toată cariera sa de peste Ocean - care a durat mai puţin de 2 ani - Ricky a avut un singur handler , pe Bob

iulie - septembrie 2014

Forsyth, şi a participat la 87 de concursuri stabilind recor duri greu de depăşit vreodată: 7 6 de Best Of Breed (Cel mai bun al rasei), 29 de titluri supreme (Best In Sho w), 44 Best In Hound Group. A câştigat Top Hound All Breeds, T op Dog of the Year, Top Producing Hound, Top Producer All Breeds, iar R evista caniselor din Hall of Fame l-a nominalizat ca şi câştigător de patru ori! Însă deşi Ricky a fost un longeviv, a trăit 15 ani şi patru zile, nu a apucat timpul în care un alt Whippet a câştigat una din cele trei mari com petiţii mondiale (Crufts, Westminster sau World Dog Show). Abia în 1980, la Verona (Italia), gondolierii şi iubitorii rasei au salutat „naşt erea” urmaşului lui Ricky: Beseek a Knight Errant of Silkstone („Whisky”) s-a impus la World Dog Show. Whisky era şi el un Whippet născut în Marea Britanie, deţinut în co-proprietate de familia Kartsounis şi de R oma E. Wright-Smith din Africa de Sud, însă a trebuit să aştepte 7 ani pentru a se impune într-un mare show.

După Whisky (şi el un longe viv, a trăit 15 ani) au urmat cei doi Whippet care au câştigat titlul BIS la cel mai im portant concurs din lume: Crufts. Primul a f ost Dutch (Pencloe Dutch Gold, un mascul 100% britanic, născut în canisa lui Morag Bolton-Lockhart, care îi era şi proprietar). Acesta a câştigat în 1992, când a fost desemnat cel mai frumos exemplar din cei pest e

19.850 de câini înscrişi în concur s - Dutch rămâne în ist oria rasei ca primul Whippet care a triumf at la Crufts. În sfârşit, ultimul (până acum) Whippet în vingător suprem într-o mare com petiţie este „Dee Dee” (Cobyco Call the T une - cre scător şi pr oprietar: Lynn YacobyWright). Dee Dee, care din nefericire s-a stins din viaţă la începutul acestui an (în 2 7 ianuarie, cu trei luni înainte să împlinească vârsta de 14 ani), a f ost prima f emelă Whippet care a câştigat Crufts - s-a întâmplat la cea de-a 1 01-a ediţie, în anul 2004, atunci când au f ost înscrişi peste 21.600 de câini din 22 de ţări.

Dintre exemplarele din România, cele mai v aloroase sunt femelele Kelly (Save My Life Happiness De Casa Braty - pr oprietar Adriana Brătianu) şi Soph y (PetrezselyemProjekt Love Foolosophy - proprietar Andrada Crişan), clasate pe locurile 3 şi 4 în Top Dog Of The Year 2013. În ultima vreme, această rasă a devenit din ce în ce mai apreciată la competiţiile din Europa - de obicei arbitrii desemnează un Whippet drept câştigător al grupei 1 0 FCI (grupa ogarilor).

Inedit despre Whippet Consemnând câteva lucruri mai puţin popularizat e despre a ceastă rasă, nu pot fi evitate datele oficiale de „naştere”. Deşi mai mulţi

33

entuziaşti plasează crearea rasei cu multe secole în urmă, în pofida faptului că în diferite opere de artă (cu o frecvenţă mai mare, cele din perioada Renaşterii) sunt reprezentaţi câini care seamănă cu Whippet, rasa apare sub acest nume doar de la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu stabilirea conceputului de rasă canină. În 1859 apar în concursurile canine primele exemplare de Whippet.

Folosit astăzi ca şi com panion, câine de expoziţii sau de curse, la început Whippet a f ost câine de vânătoare, fiind utilizat pentru prinderea iepurilor de câmp. În picturile lui Jean-Baptiste Oudry (pictor francez de la începutul secololului al XVIII-lea) apar câini despre care se afirmă că sunt Whippet. În secolul al XVIII-lea, aristocraţii britanici spuneau că Whippet este „ogarul săracilor” (aceştia neputând să-şi per mită un Gre yhound, foloseau exem plaredin rasa Whippet pentru a bracona iepuri şi la cur se clandestine de viteză).

Deşi cuvântul Whippet a fost cunoscut încă din secolul al XVI-lea, 34

acesta avea altă semnificaţie decât azi - respectiv, în Oxford Dictionary din 1550, Whippet este explicat ca „tânără plină de viaţă; f emeie uşuratică”, iar apoi cuvântul a vea să capete sensul „agil; pricăjit”. A bia în 1610, cuvântul Whippet însemna „un mic câine de rasă” şi doar în ediţia din 1841 desemna „un câine

de rasă de talie mijlocie, între ogar şi spaniel”. A fost recunoscut oficial ca rasă în 1 6 aprilie 1890, primul club de rasă f iind fondat în Anglia, în 1899. Astăzi este una dintre cele mai populare rase din Marea Britanie, asociaţia chinologică naţională înregistrând anual pest e 3.000 de noi Whippet.

iulie - septembrie 2014

INTERVIU

Cum poţi face un milion de euro din creşterea Malamuţilor

• Adriana Covaşa (canisa Arctic Village), despre rasa Malamut de Alaska de Corina Berciu corina.berciu@petzoom.ro

A

m întâlnit-o deseori la expoziţii canine din ţară, alaturi de Mala muţii de Alaska, o rasă care impresionează orice iubit or de animale, şi am considerat că aţi f i încântaţi să o cunoaşteţi pe arădeanca Adriana Covaşa, proprietara celui mai valoros exemplar din ţară, titratul Monty, sau My Alaskan North Face pe numele de pedigree, un mascul remarcabil, provenit din canisa My Alaskan Kennels a Camillei Brogger, născut în 31 martie 2010.

Adriana Covaşa, de pr ofesie economist, locuieşte împreună cu soţul ei, Szilar d, programator, în Arad, unde au o pensiune de câini, de care se ocupă de apr oximativ 7 ani şi care, spune ea, i-a dat ocazia să cunoască mai îndeaproape foar te multe rase de câini, dar şi să se ocupe de o altă parte a lumii canine care îi face mare plăcere: pregătirea câinilor pentru e xpoziţii, incluzând groomingul şi handlingul.

36

De când aveţi această pasiune şi cât e de puternică? Cum a început totul şi în ce fel v-a influenţat respectiva experienţă interacţiunile ulterioare cu alţi câini?

Adriana Covaşa: Îmi face mare plăcere să lucrez cu câinii, să îi văd cum se formează şi, de ce nu, să câştigăm mult e rezultate frumoase împreună! Pasiunea pentru câini o am din copilărie, deşi primul câine l-am avut abia la 1 9 ani, din cauză că mamei i-a f ost mereu foarte frică de câini, în urma unui incident petrecut când eu eram bebeluş. Primele întâlniri cu această rasă extraordinară au declanşat imediat dorinţa să am un exemplar, în primul rând dat orită impactului estetic şi în al doilea rând dat orită frumuseţii caracterului acestor câini. Carlos, primul nostru Malamut, are acum 12 ani îm pliniţi şi sper să mai fie alături de noi sănă tos, atât cât se poate. El ne-a învăţat tot ceea ce e nevoie să ştim despre această rasă atât de complexă, atât de fascinantă. Nu pot şi nu doresc

să îmi imaginez viaţa fără aceşti câini.

De ce aţi ales aceas ta rasă?

Adriana Covaşa: Trebuie să o recunosc, în primul rând dat orită frumuseţii exterioare. Dar, odată ce treci de aspectul fizic, descoperi un câine cu un caract er extraordinar, inteligent, alături de care viaţa e mai frumoasă şi mult mai amuzantă.

Fiecare din câinii noştri au o personalitate atât de com plexă, încât mi-ar lua o săptămână să v orbesc despre ei. E o rasă frumoasă, sunt câini puternici, făcuţi să lucreze, dar potriviţi şi ca sim pli „câini de f amilie”, în condiţiile în care au un minim de activitate fizică şi psihică.

Primul câine?

Adriana Covaşa: Primul câine l-am achiziţionat de la un crescător local. Deşi are pedigree şi a obţinut rezultate bune în e xpoziţii, mi-am dorit în canisa noastră câini cu alt tip, alte linii, de aceea nu a vem urmaşi din el - deşi, din punct de iulie - septembrie 2014

Aţi schimba ceva din ceea ce aţi făcut la început?

Adriana Covaşa: Nu cred că aş schimba nimic, pentru că fiecare etapă îşi are f armecul ei. Sunt re cunoscătoare că am avut persoane de la care să în văţ şi am încer cat, la rândul meu, să transmit mai departe anumite informaţii despre particularităţi ale rasei. De asemenea, am multă grijă de cei care au câini de la noi, fiind aproape cu tot ceea ce se poate. Cred că întotdeauna este loc pentru a în văţa şi mă caracterizează dorinţa de per fecţionare în tot ceea ce fac, de aceea cred că nu mă voi plictisi niciodată.

© Bianca Paşca

vedere al t emperamentului şi să nătăţii, Carlos este unul din cei mai grozavi câini! Au urmat apoi câteva femele, câteva cuiburi şi, desigur , câinele meu de suflet, Monty! Avem momentan şase Malamuţi şi dorim să rămânem la un număr restrâns de exemplare, pentru a ne put ea ocupa aşa cum se cuvine de fiecare.

De cât de multă at enţie au nevoie din partea stăpânilor?

Adriana Covaşa: Cam tot atât Ce presupune îngrijirea aces- de multă cât are stăpânul ne voie tei rase? din partea câinelui. Dacă îţi doreşti Adriana Covaşa: Malamutul un câine deosebit, in vesteşte în nu e o rasă dificil de îngrijit. Pornind primul rând timp! Acordă-i atenţie, de la o hrană de bună calitat e (fo- fii aproape de el în perioada creştelosim hrană uscată T aste of the rii, învaţă-l ceea ce î ți doreşti de la Wild, Orijen, Royal Canin), câinii au el. Încearcă să nu îl răsfeţi excesiv nevoie de exerciţiu fizic şi de multă da, încearcă, pentru că apr oape dragoste. Cred că nu am uitat nimic sigur nu vei reuşi! Malamutul adoră din reţeta succesului. Glumesc! Nu să fie aproape de familia lui. Nu e am o reţetă a succesului. P entru un câine incomod, are multă demcâinii care participă în expoziţii, în- nitate (mai ales la maturitate). Este grijirea blănii necesită o at enţie foarte echilibrat. Trebuie educat, de sporită, produse profesionale şi, de- preferinţă în familie. Şi... poate crea sigur, o anumită pricepere. dependenţă.

pentru că ţin atât de mult la ea şi ultimul lucru pe care l-aş dori ar f i să încapă pe mâini nepo trivite. Cei potriviţi nu prea mai au ne voie de recomandări. În general, in vit doritorii să ne cunoaştem şi să petreacă timp cu câinii - e cea mai bună mo dalitate să ne con vingem, de ambele părţi, dacă e rasa po trivită.

Avem cuiburi rar, momentan avem una-două femele adulte spre adopţie şi v or pleca doar când şi dacă vor apărea persoanele potrivite.

Malamutul de Alask a e un câine amuzant?

Adriana Covaşa: Fiecare zi e amuzantă şi deosebită alături de Malamuţi, dar trebuie să găseşti Cui aţi recomanda aceas tă amuzant că e r os covorul de la inrasă? trare sau că florile atârnat e în Adriana Covaşa: De obicei, ghivece sunt „t oaletate” zilnic sau când vorbesc cu o per soană care că nu mai trebuie să plăt eşti facse interesează despre un Malamut, turile pentru că ţi le-au furat din cuîncep cu părţile negative. Malamutul tia poştală şi le-au făcut conf etti! nu e potrivit pentru oricine! Dacă nu Momente deosebite trăiesc mereu doriţi un câine care năpârleşt e pu- şi în expoziţii, unde câinii noştri ne ternic, dacă nu doriţi un câine inte- aduc rezultate atât de frumoase. Un ligent, care vă va pune la încercare moment deosebit a fost când Monty absolut toţi nervii uneori, nu vă luaţi a câştigat BIS la Gene va, în 2013. un Malamut! E foarte greu să reco- Dar momentele cu ade vărat spemand efectiv această rasă, t ocmai ciale sunt cele în care suntem doar

iulie - septembrie 2014

37

noi doi şi f acem exerciţii de trac ţiune, într-o zi rece, în care orice om normal ar prefera să stea în casă, la căldură. Puţine lucruri se com pară cu senzaţia pe care o am vă zând câinii noştri îm preună, jucându-se, având grijă unul de celălalt.

Sau bucuria lor când aleargă în zăpada neatinsă!

© Bianca Paşca

Cât de mare este importanţa aportului genetic în succesul câi nilor în competiţii?

Adriana Covaşa: Destul de mare. Câinii cu un pedigree bun arată, de obicei, „altfel”. În plus, şi temperamentul este transmis, de aceea, am observat că din câini de show ies pui cu t emperament de show. Sigur, nu toţi din cuib, dar statistic sunt şanse mai mari. Însă a portul genetic e doar una din componentele succesului. Trebuie multă muncă, mult timp, multă răbdare şi ceva noroc. Şi ceva ce găsim la câinii noştri: perseverenţă. Putem să îi spunem şi încăpăţânare, e acelaşi lucru, dar cu altă conotaţie.

Merită, financiar vorbind?

Sau „combustibilul” acestei activităţi este doar pasiunea?

Adriana Covaşa: Malamutul nu e o rasă comercială, iar pasiunea e ceea ce ne f ace să mergem mai departe. Nu pot spune că merită financiar, de aceea e ne voie fie de un soţ foarte bogat (şi, deşi programatorii câştigă binişor, totuşi nu suficient), fie de un alt job sau joburi, care să întreţină pasiunea. In vestiţiile sunt f oarte mari, un pui de calitate poate să cost e în jur de 1.500 de eur o. Orice w eekend la expoziţii costă 200-500 eur o sau mai mult. Hrana, t estele de să -

38

nătate, produsele de toaletaj... Apoi, o montă făcută la un câine bun costă echivalentul unui pui, plus costuri de deplasare - uneori, chiar însămânţare cu spermă congelată, dacă masculul dorit e f oarte departe... De multe ori pot să apară şi

neplăceri: să nu prindă monta, sau să apară probleme din cauza cărora retragi femela de la reproducţie. Trebuie multă pasiune! Ştiţi cum poţi face un milion de euro din creşterea Malamuţilor? Începând cu 2 milioane de euro.

iulie - septembrie 2014

ADIO

Burcuş, înţeleptul sensibil

• A murit câinele care refuza să mănânce de la Băsescu de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

A

apărut în spaţiul public în perioada de început a urii f aţă de „cuplul” Băsescu - PDL, care a atins în doi ani proporţii naţionale. Câinele Burcuş a de venit celebru la sfârşitul anului 2009, după ce stăpânul său, Gavrilă Bilaşcu din comuna Petrova, a postat pe youtube un clip în care patrupedul refuză să ia mâncarea din mâna maramureşeanului atunci când aceasta e „oferită” de „Băsescu”, „Boc” sau „Udrea”. Ulterior, mai multe site-uri de socializare şi de informare au preluat filmarea, Burcuş devenind cunoscut şi chiar sursă de inspiraţie - ulterior, au apărut Freddy şi Bebe, alţi câini care refuzau să mănânce „de la Băsescu”.

Acceptând hrana doar „de la mama”, „de la tata”, „de la Crin” sau „de la P onta”, Burcuş, câinele din Petrova, a de venit simpaticul simbol naţional de rezistenţă împotriva celor aflaţi la conducerea unei ţări ajunse într-o gravă derivă economică.

Burcuş s-a născut în anul 2008, iar stăpânii săi îl recomandau

iulie - septembrie 2014

ca fiind „Labrador fără pedigree”. În fapt era un metis sim patic, dar ce importanţă are? Familia Bilaşcu din Petrova este o mare iubit oare de câini, aveau nouă!, şi de aceea Burcuş, care era cel mai vâr stnic dintre ei, i-a acceptat periodic, cu înţelepciune, pe f iecare nou-venit. „Mă impresionează şi acum sensibilitatea sa. Când făcea câte o boacănă - mai mânca, de pildă, câte un castron de smântană -, îl cer tam.

Atunci se aşeza în două labe şi mă cuprindea cu celelalte două, ca-ntro îmbrăţişsare. Ca şi când şi-ar cere iertare”, îşi aminteşte Aurelia Bilaşcu. „Refuzul de a mânca atunci când îi spuneam că acea hrană îi este oferită de Băsescu, Boc sau Udrea l-a în văţat repede - era un câine foarte inteligent. Nu a f ost nicio forţare, nu a f ost agresat spuneau unii că «precis» l-am bătut să înveţe asta, dar nu e ade vărat.

El era un câine care şi-a luat ca principal rol acela de a-i face fericiţi pe ceilalţi (era foarte sociabil, asista la evenimentele de la Bibilio teca din Petrova şi se juca cu copiii... asta îl făcea extrem de fericit!). Aşa că l-am învăţat simplu trucul asta. Când îi spuneam «Ia de la Băsescu» şi se

apropia să ia mâncarea, îi spuneam «Nu-i voie!». Şi repetam cam o zi pentru fiecare personaj nou. Apoi reţinea şi, când auzea numele res pectivului, ştia că nu e bine să accepte mâncarea. Practic, el vroia să îmi facă mie pe plac. Era un sensibil”, a spus Gavrilă Bilaşcu.

Astăzi, vă anunţăm cu regret decesul lui Burcuş, survenit, în po fida tratamentului administrat, în urma unei boli fatale.

39

CÂINI UTILITARI

Câinii de război, îngeri păzitori

de Răzvan Buzoianu razvan.buzoianu@petzoom.ro

Î

ncă din antichitat e şi-au riscat vieţile pentru stă pânii-soldaţi, din camara derie, dând do vadă de loialitat e până la moarte. Au susţinut trupele prin curajul şi tenacitatea lor, le-au înveselit în clipele negre ale răz boaielor, i-au protejat de gloanţe şi de grenade şi au rămas alături de ei până la ultima suflare.

Începuturile Câinii s-au do vedit ultra ef icienţi în lupte datorită inteligenţei, curajului şi f erocităţii, iar atunci când nu erau f olosiţi pe post de arme contribuiau la luptă păzind trupele, jucând r olul de mesageri şi chiar de masco te, pentru a ridica moralul trupelor. Egiptenii, grecii şi babilonienii au f ost printre primii care au descoperit eficienţa câinelui în lupte. Picturi murale datate în a nul 4.000 î.Hr. reprezintă câini gi ganţi şi f ioroşi luptând alături de stăpânii-soldaţi. Romanii i-au folosit însă cel mai eficient, având legiuni întregi formate doar din câini - mo loşi romani (Epirus). Aceştia purtau la gât şi la încheieturi zgărzi cu ţepi şi lame ascuţite pentru a elimina inamicul. Adesea, câinii de luptă erau

40

înfometaţi pentru a le creşt e agresivitatea. Cu ajutorul acestor fiare, Imperiul Roman a reuşit să cuce rească teritorii peste teritorii. Imaginaţi-vă doar cum arăta un câine gigant, de 80-100 kg, înfometat şi plin de cuţite şi ţepi ascuţiţi, şi de ce sfârşit sângeros şi plin de cruzi me aveau parte aceia care erau atacaţi. Moloşii romani au dominat mult timp luptele, până când au dat piept cu Mastiffi din Britania (Pugnaces Britanniae).

Istoricii şi aut orii acelor vremuri au scris şi ei numer oase fragmente despre cumplitele şi sânge roasele lupte de câini. Latinii descriau Molosul roman ca fiind ne-

învins, fără pereche, iar despre Mastiffi spuneau că, deşi nu ieşeau prea mult în evidenţă prin anatomie sau culoarea blănii, reprezentau fără doar şi poate câinele de luptă ideal.

Tot ei menţionau că, în momentul în care lupta de venea cu adevărat aprigă, Molosul începea să deza măgească şi nu mai putea face faţă tenacităţii Mastifului. Văzând cali tăţile incontestabile şi superioritatea în lupte a Mastifului, romanii au început să-i crească şi să-i dreseze pentru campaniile de cucerire. Du pă căderea Imperiului Roman, câinii de război au fost folosiţi la pază, ca santinele sau mesageri. În istorie se menţionează că, în evul mediu, cavalerii se legau cu un lanţ de credincioşii lor câini de vânătoare şi se aruncau în luptă, iar cei căzuţi pe câm pul de bătaie aveau imaginea câinelui mult iubit sculptată pe piatra funerară, pentru a fi legaţi pe vecie. Un alt exemplu de eficienţă a câinilor în lupt e este cel al lui Charles al-V-lea al Spaniei, care s-a folosit de 400 de Mastif fi pentru a putea conduce englezii în fortul Valenciei. Pentru exemplul de onoare şi curaj pe care l-au arătat câinii, Charles i-a păstrat pe t oţi la curtea sa. Toţi marii conducători ai acelor vremuri s-au folosit de câini pentru a-şi apăra cor oanele. Şi tot iulie - septembrie 2014

legat de îm păraţi şi câini, însuşi Napoleon a scris următoarele: „Am păşit pe câm pul de luptă şi am văzut în t ot acel măcel cum un Pudel îi lingea f aţa stăpânului său căzut în luptă. Nimic din ce am vă zut până atunci pe câmpul de luptă nu mi-a produs o emoţie mai mare”.

Vitejie în Primul Război Mondial În timpul Primului Război Mondial, aproape fiecare ţară im plicată s-a folosit de câini. Germanii au folosit 30.000 de câini, francezii în jur de 20.000, iar italienii 3.000.

Rasele alese de nemţi erau Ciobă nescul German, ales datorită inteligenţei, rezistenţei, agresivităţii şi dorinţei de a-şi satisf ace stăpânul, şi Dobermann-ul Pinscher, ales pentru pază, datorită culorii blănii - perfectă pentru camuflaj - şi pentru capacitatea sa atletică. Câinii erau folosiţi pe post de santinelă, f iind dresaţi să semnaleze acustic pre zenţa unui intrus. Câinii de patrulă erau foarte disciplinaţi şi tăcuţi.

Aceştia mergeau la pas cu soldaţii şi aveau rolul de a detecta inamicul, atenţionând soldaţii prin ridicarea botului şi înţepenirea cozii. T ot în Primul Război Mondial au apărut şi câinii-asistenţi (Sanitashunde), dresaţi să identifice răniţii şi să le ducă medicamentele de prim-ajut or. Aceştia salvau practic vieţile soldaţi lor care se put eau îngriji cu trusa adusă de câine, iar pentru alţii re prezentau singurul suflet lângă care îşi puteau da duhul.

La fel de vitali au fost şi câinii

iulie - septembrie 2014

mesageri care, dat orită staturii scunde şi vitezei, erau perfecţi pentru a livra mesaje extrem de importante pe fr ont atunci când t oate căile de comunicare erau moar te. Însă câinii mai a veau şi r olul de mascotă. Ei ajutau soldaţii din tranşee să treacă mai uşor peste ororile războiului, amintindu-le de confortul caselor lor. Totodată existau şi câinii (de obicei t errieri) responsabili cu deratizarea. Aceştia prindeau şi omorau şobolanii din tranşee şi din bazele militare.

Un câine francez numit Prus co, în timpul Primului Război Mondial, şi-a direcţionat stăpânul către 100 de camarazi răniţi. Mai sunt cunoscute cazuri în care stăpânul

soldat a murit pe fr ont, iar câinele său a rămas alături de el până la sfârşitul zilelor, precum şi situaţii în care câinele a sărit pe stăpân pentru a-l proteja de explozia grenadelor sau a identificat torpilele inamicului şi alte improvizaţii menite să distrugă navele de război.

Sacrificiul canin și ingratitudinea oamenilor Din păcate, uneori nu le-am fost recunoscători şi i-am tratat ca pe o marfă neglijabilă. După cel deAl Doilea Război Mondial, armata americană a ucis sut e de câini pe care i-a considerat prea agresivi pentru a se mai adapta unei vieţi

41

într-o societate normală. Puşcaşii marini le-au demonstrat însă că un câine poate fi oricând „dezamorsat” şi trimis către adopţie sau către lucrul în forţele de ordine. Tot armata americană şi-a abandonat câinii de la care au primit sprijin în războiul din Vietnam. Între 1 964 şi 1 973, SUA a adus 4.000 de câini alături de trupe, pentru a nu permit e Vietnamului de Nord să invadeze Vietnamul de Sud. În 1 975, după ce conflictul s-a sfârşit, soldaţii au fost trimişi acasă, iar cele cîteva sute de câini supravieţuitori au f ost categorisiţi ca echipament de război dezafectat şi au f ost abandonaţi acolo.

Ulterior, această perspectivă inumană asupra câinilor de luptă s-a schimbat, iar în anul 2000 a f ost emisă o lege care protejează câinii veterani. Înainte de pr omulgarea legii, câinii care serveau până la 10 ani într-un organism militar erau 42

eutanasiaţi. Acum, în SU A, pot fi adoptaţi de către partenerii lor sau de alte persoane capabile să-i îngrijească.

Alţi câini de război au f ost folosiţi la multe acţiuni groaznice şi meschine. De e xemplu, sovieticii obişnuiau să-i înf ometeze şi să-i înveţe că mâncarea se află numai sub tancuri. Aceştia le puneau rucsacul cu explozibil în spate şi îl de tonau atunci când câinii ajungeau sub tancurile inamice. În contemporaneitate, câinii sunt folosiţi şi la detectarea explozibililor, acţiune la care nu sunt întrecuţi de nicio tehnologie actuală. Dar, din păcate, tragediile apar şi aici.

Există programe în care, pentru acest scop, sunt folosite exemplare din rasa Labrador. Într-un program de acest tip, 20 de câini şi-au pier dut viaţa.

Câinii de război ai zilelor noastre sunt echipaţi cu v este an-

tiglonţ şi antiînjunghiere, ochelari de protecţie Doggles, GPS şi camere cu infraroşu, ca nişte adevăraţi soldaţi. Tot acum, câinii cu suf erinţe fizice şi psihice sunt îngrijiţi la spitale veterinare militare, au parte de terapie medicală şi de psihologi canini - valoarea unui câine antrenat pentru astfel de misiuni ajunge la câteva zeci de mii de dolari.

Este cumplit ce au făcut multe guverne cu câinii lor de război şi este dificil de analizat dacă un câine ar trebui im plicat sau nu în luptele noastre, dar ef icienţa lor în salvarea vieţilor oamenilor prezintă un avantaj enorm - reţineţi des clamatul argument: „Nimic pe lume nu detectează o bombă mai bine decât un câine”. Sigur, ideal ar f i să nu mai existe conflicte, să avem înţelepciunea de a trăi în pace, iar singura misiune a câinilor să fie aceea de a rămâne f ericiţi alături de stă pânii lor. iulie - septembrie 2014

SFATURI UTILE

Cum se eliberează pedigree-ul puilor de Răzvan Buzoianu razvan.buzoianu@petzoom.ro

P

edigree-ul câinelui vă ajută să preveniţi evenimente neplăcute şi de zamăgiri majore în familiile dumneavoastră. Pentru a evita, cel puţin de aici încolo, aceste neplăceri, am solicitat Asociaţiei Chinologice Metropolitane (AChM) Bucureşti să ne sprijine în lămurirea problemei pedigree-ului, prezentul articol fiind realizat cu aportul decisiv al secretarului AChM Bucureşti, Brînduşa Gheorghiu, arbitru şi crescător, iar articolul de faţă face referire la modul de obţi nere al pedigree-ului pentru pui.

Monitorizarea reproducerilor Înainte de efectuarea montei, împerecherii naturale sau artificiale, treceţi pe la asociaţia unde sunt eţi membru pentru a completa „Declaraţia de montă şi fătare”, în care sunt trecute datele de montă şi, ulterior fătării, datele părinţilor şi semnăturile celor doi proprietari de pă rinţi de pui prin care declară pe proprie răspundere că acea montă s-a realizat. A ceastă declaraţie se poate completa la maxim trei luni de la data fătării puilor, este însoţită

44

de pedigree-urile celor doi părinţi şi, eventual, de do vada că şi-au luat dreptul de montă conform regulilor chinologice.

Pasul următor constă în achitarea unor tax e pentru eliberarea pedigree-ul fiecărui pui în par te şi pentru microcipul de identificare al acestora. Asociaţia Chinologică Română (AChR) eliberează „Adeverinţa de înregistrare a cuibului”, prin care se confirmă că actele părinţilor sunt în regulă şi că pedigree-urile puilor vor fi eliberate în cel mai scurt timp.

Fiecare crescător anunţă asociaţia despre înstrăinarea puilor. Astfel, pentru puii ai căr or stăpâni domi ciliază în provincie, se trimit documentele necesare (pedigree-ul, carnetul de performanţă şi microcipul) la asociaţia chinologică t eritorială respectivă.

Bucureştenii sau cei din zonele limitrofe trebuie să vină la asociaţie după terminarea schemei de vaccinare a puiului, unde se v a implanta cipul şi se va confirma proprietatea asupra puiului, raportând ulterior şi Cărţii de Origine Române datele stăpânului pentru completarea bazei de date naţionale. În acest fel, asociaţiile monitorizează activitatea reproductivă şi ne asigură că se respectă regulile de selecţie, ameliorare şi, mai ales, bunăstarea câinelui.

Regulament de împerechere Reţineţi că nu est e de ajuns să împerechem doi câini de rasă, fără să ne asigurăm în prealabil că sunt cei mai buni parteneri de montă. Conform regulamentelor, nu a veţi voie să realizaţi îm perecherea exemplarelor canine apropiat înrudite, precum tată cu fiică, mamă cu fiu sau fraţi buni, decât cu apr obarea specială a chinotehnistului - proprietarul/proprietarii trebuie să demonstreze importanţa şi oportunitatea unei astf el de îm perecheri printr-un memoriu ce se trimite chinotehnistului spre aprobare, înainte de efectuarea montei.

Părinţii puilor pot proveni din curente de sânge diferite ce nu au nimic în comun, în afara unor criterii fenotipice (aspect exterior, caracter şi temperament), „outbreeding”.

Există şi situaţiile când părinţii puilor sunt rude îndepăr tate şi, în astf el de cazuri, mont ele sunt denumit e „inbreeding”. Prin consangvinizare se urmăreşte fixarea unor caractere deosebite ale unor ascendenţi de mare calitate. Tocmai aceste monte şi produşii lor f ac diferenţa între crescători. De subliniat responsabilitatea enormă care apasă pe umerii proprietarilor câinilor la o fătare: chinul femelei, viitorul puilor şi mulţi alţi factori. iulie - septembrie 2014

Identificarea câinilor cu pedigree În privinţa identificării câinilor de rasă cu pedigree, trebuie să ştiţi că din ianuarie 2008 se practică în exclusivitate identificarea prin implantare de microcip. Acest microcip este implantat doar de către veterinar şi are obligatoriu un anumit cod ISO. Până în anul 2008 s-a practicat identificarea obligatorie prin tatuarea numărului de pedigree pe urechea câinilor de către un maistru tatuator. Această metodă de identificare electronică cu un număr unic în lume se f oloseşte şi la ceilalţi câini de rasă fără pedigree, metişi sau câini comunitari. Conform legii, un câine nu poate trece graniţa unei ţări decât dacă este microcipat. Începând cu 2010 s-au emis noile formate de pedigree. Acestea sunt tipărite pe car ton alb (f aţăverso), policromic, existând doar pe verso pedigree-ul. Element ele de siguranţă sunt: sigla AChR ca timbru poleit cu argintiu şi t extul „Cartea de Origine Română”, tipărit cu argintiu. Noile modele şi multe alte informaţii pot fi vizualizate pe site-ul asociaţiei: www.ach.ro.

Crescătorii şi stăpânii îşi de monstrează calitatea de membri AChR prin int ermediul legitimaţiei de membru eliberat e de asociaţia sau clubul la care au decis să adere.

iulie - septembrie 2014

AChR face apel să nu cum păraţi câini din petshop-uri, de la intermediari, de la f irme importatoare, de la înmulţitori de pe internet sau din târguri. R ecomandă cumpărarea de câini de rasă cu pedigree de la crescăt orii membri ai AChR, adopţia f ie a unui câine de rasă, a unui metis, sau a unui comunitar din adăposturile de câini.

Informaţi-vă înainte de a lua un câine acasă! AChR este singurul fo-

rum naţional r omânesc chinologic recunoscut pe plan int ernaţional, care coordonează din punct de vedere tehnic activitatea membrilor săi şi reprezintă pe plan int ern şi interna ţional interesele chinologiei române, organizaţia f iind membră a Federaţiei Chinologice Internaţionale (FCI, organism cu sediul în Belgia), iar scopul ei este de a conser va, dezvolta şi ameliora fondul canin de rasă existent în România.

45

COMPORTAMENT

Arată-i cine-i şefu' (VII)

• Înțelege câinii după limbajul trupului de Sandra Stoler sandra.stoler@petzoom.ro

N

u-ţi vine să-i crezi pe cei care spun că au ajuns să comunice din priviri cu com panionii patrupezi şi ai senzaţia că nu vei reuşi în grabă să-ţi înţelegi câinele. Câinii vorbesc întotdeauna cu noi, dar nu sunt em suficienţi de at enţi şi deschişi la modul lor de comunica. Sunt expresivi şi adesea semnalele pe care ni le dau sunt extrem de clare.

Ca să poţi comunica însă cu animalul de companie trebuie mai întâi să te analizezi puţin pe tine însuţi. Eşti suf icient de at ent ori ai tendinţa să int erpretezi semnalele patrupedului dând cu presupusul?

Trebuie să ne reamintim că stră moşii umanizatului câine din apar tament sunt lupii, care au trăit pe principiile haitei. Pentru a fi un bun lider trebuie să înţelegi ce încearcă să transmită patrupedul tău.

Unele semnale pot fi însă subtile şi scurte, însă merită t ot efortul să încerci să le înţelegi. P entru comunicare, câinii folosesc un vocabular complex ce cuprinde limbajul trupului, priviri şi sunete. Sunt însă câteva semnale generale, din care îţi poţi da seama mai uşor care-i starea de spirit a patrupedului.

Poziţia dreaptă, cu capul sus, Limbajul trupului urechile atente, dar relaxate, ochii larg deschişi şi gura uşor între desLimbajul trupului este univer- chisă şi relaxată arată că patrupe sal valabil, iar în cazul câinilor , dul este încrezător. Coada fie o va acesta ţine f oarte bine loc cuvin- legăna uşor, fie va fi încolăcită. Câitelor. Poziţia corpului spune de cele nele poate arăta că este încrezător mai multe ori aproape totul despre în diferite situaţii: când este pe prostarea de spirit şi emoţiile câinelui. priul teritoriu, când sunt per soane străine în jur ori când interacţioneză cu alte animale. Când se simt stă pâni pe situaţie şi siguri pe ei, câinii latră fără niciun alt motiv decât acela de a transmite că deţin controlul. Lătratul este de obicei scurt şi mai rar.

Când stă culcat sau în picioare, dar într-o poziţie relaxată, nu este vigilent la ce se întâm plă, dă din coadă uşor, prin legănat şi are urechile în starea normală (depinde de rasă), fără să le ridice, atunci semnele arată că patrupedul est e relaxat şi se simte confortabil. Când 46

are această stare de spirit, pupilele nu sunt dilatat e, iar gura est e fie închisă, fie uşor întredeschisă. De obicei, într-o asemenea stare câinii ajung să aţipească repede ori lenevesc.

Câinele fericit transmite desigur şi stare de încredere, însă mai sunt şi alt e semnale care îi arată bucuria. Câinele fericit este agitat, dar nu dă semne de t eamă. Ţine urechile uşor mai ridicat e, dă din coadă mai repede, are t endinţa să devină neastâmpărat şi are chef de joacă şi plimbare. Ochii sunt larg deschişi, iar e xpresia este senină.

Un câine fericit este mai prietenos decât unul care afişează poziţia de încrezător.

Capul în pământ, urechile lă sate şi e vitarea contactului vizual sunt de cele mai mult e ori semne ale docilităţii. Expresia deno tă ascultare. Un câine docil af işează o poziţie aplecată ori se înt oarce pe spate, cu burta în sus, pentru a arăta că poat e fi supus. Coada est e menţinută în jos, dar fle xibilă, iar mişcările sunt uşoare. P entru a-şi arăta intenţiile paşnice, câinele în cearcă să lingă per soana căreia vrea să-i comunice starea pe care iulie - septembrie 2014

o are. Atitudinea este a unui câine paşnic şi dispus la contact. Când sunt alte animale în jur , un indiciu clar este mirositul obiectelor situate la nivelul solului, întrucât, în a cest fel, patrupedul vrea să arate că are alte preocupări şi nu doreşte harţă.

Teama, agresivitatea şi alerta Tendinţa de ascundere, aso ciată cu lipsa de încredere se traduce prin frică. Câinele v a încerca să se ascundă, ori dacă nu, v a sta pitit şi v a fi crispat. Indiciile sunt urechi culcate, ochi larg deschişi cu probleme de f ocalizare, pupile dilatate şi coadă rigidă între picioare.

Câinele va fi încordat şi vigilent la ceea ce se întâmplă în jur. Practic, în cazul fricii şi anxietăţii, însă fără tendinţă de agresivitat e, semnele sunt opuse stării de încredere şi confort. Starea de anxietat e mai poate avea însă şi alte manifestări, precum stările de agiţie, tremurul, plânsetele sau urletele. Spre exemplu, un câine căruia îi est e frică că va rămâne singur acasă nu se v a ascunde, ci va deveni agitat şi anxios în unele cazuri, la gândul că ră mâne singur. De asemenea, dacă îi va fi frică să facă ceva, va avea un comportament evitant şi încăpă ţânat. Mai precis, un patruped că ruia îi este frică de apă va ezita ori va opune rezistenţă atunci când tre-

iulie - septembrie 2014

buie să se confrunte cu asta.

Câinii devin de multe ori agresivi din cauza fricii. Printre semnalele agresivităţii pe fond de frică se numără căscatul, t ensionarea corpului, privirea fixă şi întoarcerea capului în direcţia opusă la zgomote sau mişcări. Un semn destul de clar care indică agresivitatea este atunci când câinele îşi ridică buza pentru a-şi arăta dinţii. În general însă, poziţia câinelui care are t endinţa spre agresivitate este dreaptă, cu capul la nivel mediu, ochii aţintiţi şi urechile lăsate pe spat e. Părul pe greabăn şi spate este ridicat, coada este ridicată şi rigidă ori uşor le -

gănată, semn care indică stare de tensiune. De aceea, un câine străin, temător sau agresiv nu trebuie privit în ochi. Animalul poat e interpreta privirea fixă ca pe o ameninţare.

Este recomandat să fie evitate mişcările bruşte şi să f ie adoptată o poziţie defensivă, prin înt oarcere uşoară. Câinii care au t endinţa să devină agresivi se pot linişti dacă li se transmite că nu sunt în primejdi e, printr-un comportament pasiv.

Câinele în alertă, care vrea să atragă atenţia stăpânului, va fi agitat şi concentrat la mişcările omului.

Poziţia corpului va fi dreaptă, ochii aţintiţi asupra stăpânului, urechile de obicei ridicate, iar coada, la ni velul corpului, în continuă miş care.

Pentru a comunica stăpânului f ie că doreşte să iasă la plimbare ori că aude musafiri la uşă, patrupedul va fi neastâpărat şi în căpăţânat, stare pe care o v a transmite prin mişcări rapide, sărituri şi lătrat insistent. Semnele nu trebuie ignorate, întrucât câinii se comportă astfel şi când v or să-şi at enţioneze stăpânul asupra unui potenţial pericol. În aceste situaţii, lătratul v a fi puternic, sacadat, iar câinele v a fi tensionat. Câinii au în văţat să ne traducă parte din limbaj, dar mai ales să ne intuiască stările. P entru a comunica mai bine, tot ce rămâne de făcut este deci să fim mai atenţi la ceea ce vor să ne transmită.

47

MEMORIE

Îşi aminteşte câinele meu ce-a făcut ieri? de Oana-Raluca Ciceu raluca.ciceu@petzoom.ro

A

m auzit mult e poveşti despre modul în care câinii care se pierd pot găsi propria cale înapoi acasă. Un câine care a îngropat un os găseşte fără greş locul exact în care „comoara” a f ost îngropată, chiar dacă a trecut ceva timp de atunci. Scepticii poate ar asocia această situaţie cu mirosul ultra sensibil al câinelui, şi nu cu memoria sa.

„Dr. Doolittle” şi experimentele Ştie un câine când est e timpul pentru a merge în par c la plimbare? Ori îl găseşti cu faţa lipită de fereastră în aşteptarea ta, ştiind e xact ora la care trebuie să te întorci acasă de la locul de mun că în fiecare zi?

Văzând o

48

astfel de atitudine, ai put ea spune că un câine are noţiunea tim pului mai accentuată decât o are omul.

Pentru mulţi pr oprietari de câini poate părea ciudat ca patrupedul lor să aibă un concept precis de timp. Dar ştiu prietenii noştri necu vântători într-adevăr ce oră este sau interpretăm noi greşit atitudinea lor?

Câinele îţi atrage at enţia şi ştie exact când este momentul să mănânce, să se plimbe ori să doarmă. Dar să fie acesta doar un simplu instinct sau câinele chiar are percepţia trecerii timpului? Cred că ne amintim cu t oţii povestea lui Hachikō, câinele rămas în memoria umanităţii pentru devotamentul faţă de stăpânul său, aşt eptându-l la gară chiar şi la mulţi ani după decesul acestuia. Din păcate, nu avem un Dr. Doolittle care să reuşească să întrebe câinii despre tim pul petrecut şi amintirile adunat e până în prezent, însă există cercetători care au fost preocupaţi de acest subiect, părerile lor f iind împărţite.

William A. Roberts de la Universitatea Western Ontario a efectuat anumite experimente care

ne pot furniza o idee despre cum funcţionează amintirile în cazul animalelor. Roberts a constatat că animalele trăiesc în prezent şi că, de fapt, ele sunt blocate în timp. Pe de altă parte, oamenii deţin capacitatea de a călăt ori în tim p mintal, adică prin gândirea şi reamintirea experienţelor din trecut, a vând un concept de timp cunoscut sub numele de „memorie episodică”, f olosind măsuri ar tificiale, cum ar f i secunde, minute şi ore pentru a distinge evenimente. Însă, din această comparaţie om-câine nu trebuie să rezulte că patrupezii nu au deloc memorie ori nu ştiu ce înseamnă timpul. Câinii îşi aduc aminte exact ceea ce au nevoie în scopul su pravieţuirii sau din cauza instalării fricii, amintindu-şi circumstanţele neplăcute sau periculoase din trecut cu scopul de a evita situaţii similare în viitor. În cele din urmă, un tip de memorie de supra vieţuire este conectat cu stăpânii lor , dar şi cu acei oameni cu care, în general, se simt în siguranţă şi le dau încredere.

Prin urmare, în cazul în care un câine a avut mai mulţi proprietari, câinele cu siguranţă îşi v a aminti de ei. iulie - septembrie 2014

Două concluzii diferite Studiile arată că animalele, în special câinii, au capacitat ea de a asimila noi modele de com portament învăţate de la oameni, însă nu îşi amintesc cum au ajuns să f acă aceste activităţi, aidoma nouă, oamenilor, care nu ne amintim când şi cum am învăţat să vorbim sau să umblăm. Animalele nu sunt capabile de a-şi aminti e venimente din trecut. De exemplu, să presupunem că am ieşit ieri cu câinele în parc şi i-am aruncat mingea, astf el învăţându-l să execute comanda de a port. În ziua următ oare, spun cer cetătorii, câinele v a şti să aducă mingea, însă nu v a lua această execuţie din amintirile sale, ştie doar că trebuie să facă asta şi atât.

Câinii nu îşi folosesc memoria aşa cum o f olosim noi, oamenii, ci ei se f olosesc de instinct e. Asta deoarece câinii sunt echipaţi cu un instinct natural de a trăi în acest moment, adică în prezent, în ciuda înţelegerii conceptului de timp la un anumit nivel.

O altă şcoală de gândire are o teorie diferită despre câinii care pot avea amintiri în tim p. Patricia McConnell, autoare a mai mult or cărţi având ca subiect com portamentul câinilor, este de părere că ideea noţiunii perceperii timpului în cazul câinilor este una rezonabilă.

Ca dovadă, ea subliniază un alt studiu publicat în „ Applied Animal

iulie - septembrie 2014

Behavior Science”, în care s-a des coperit că un câine, cu cât este lăsat mai mult timp singur, fără să îşi vadă stăpânul, cu atât îl va întâmpina mai călduros la reîntâlnire, nicidecum fiind vorba de a-l uita. Acest lucru nu est e o sur priză pentru pr oprietarii de câini, cei mai mulţi sunt foarte entuziasmaţi de re venirea stăpânului, în special după absenţe îndelungate. Pentru câinii care su feră de anxietat ea de separare, diferenţa dintre o oră sau cinci ore poate însemna dif erenţa dintre o simplă stare de agitaţie blândă şi un atac de panică. Anxietat ea de separare la câini est e adesea exprimată prin lătrături, săpă turi, zgârieturi şi urinarea sau defecarea

în locuri total nepotrivite, în timp ce proprietarul este departe sau chiar la întoarcerea sa.

Câinii sunt capabili să st ocheze cunoştinţe şi informaţii. Acest tip de memorie est e responsabil pentru capacitatea câinelui de a învăţa. În mod evident, capacitatea oamenilor de a a vea memorie pe termen lung, pentru a stoca cunoştinţe şi informaţii este mai mare şi mai complexă decât ceea ce au câinii. Cu t oate acestea, memoria de lungă durată permite prietenilor noştri cu patru picioare să f acă lucruri pe care nu s-au născut a le face, cum ar f i folosirea toaletei, însă apelând la memoria sa v a şti când şi cum să se ceară afară pentru satisfacerea nevoilor. În cele din urmă, simţul nostru comun ne determină să credem că fără îndoială câinii îşi amint esc mai multe aspecte ale vieţii lor de zi cu zi, inclusiv locurile în care merg, rutele pe care le aleg, ac tivităţile în care se angajează, obiectele pe care le folosesc pentru aceste activităţi, precum şi per soanele cu care trăiesc. Fără memorie, nu numai că aceste activităţi ar fi afectate în mod iremediabil, dar chiar şi unele lucruri de bază, cum ar fi recunoaşterea mirosurilor familiare şi a persoanelor sau a învăţa despre lucruri noi, ar deveni imposibile pentru ei.

49

CONŞTIINŢĂ

Și câinii sunt... oameni

de Răzvan Buzoianu razvan.buzoianu@petzoom.ro

L

umea canină începe să semene din ce în ce mai mult cu a noastră, mai ales după ce un cer cetător a descoperit că animalul de lângă tine are sentimente, conştiinţă, ca şi cele ale unui copil. Poate că această cercetare ştiinţifică anunţă că e timpul să... tăiem „lanţul” câinelui.

Termenul de „stăpân” uzitat în lumea canină pare din ce în ce mai nepotrivit în ultima vreme şi mă duce cu gândul la anii urâţi de sclavie, la un simţ al pr oprietăţii prea dezvoltat al oamenilor şi la atitudinea lor atunci când vine v orba de posesie. Dar poate asta e doar o umbră trecătoare din mintea mea, deşi unii dintre noi, dacă stăm să analizăm mai bine în jur , se com portă ca nişte adevăraţi stăpâni cu câinii lor. Stăpân, conf orm dicţionarului este un posesor al unui bun, proprietar de sclavi, persoană sub a cărui put ere/dominaţie se află cineva. Şi par că o f iinţă cu int eligenţă emoţională şi conştiinţă nu e cea mai po trivită pentru a juca acest rol.

Lămuriri ştiinţifice Oamenii de ştiinţă au încercat să determine ce simt câinii, studi-

indu-le comportamentul, dar acest proces le-a dat bătăi de cap dintotdeauna şi mulţi au abandonat pr ocesul. Până într -o zi, când echipa ambiţioasă de cercetători condusă de Gregory Bern (doct or în neu roştiinţe la univ ersitatea Emory) a dresat mai mulţi câini pentru a pu tea fi scanaţi, conştienţi şi fără lesă, cu scopul de a determina modul de funcţionare a creierului lor şi a ceea ce cred ei despre noi, oamenii. Astfel s-a descoperit că animalul de lângă noi are conştiinţă şi simţiri ca acelea ale unui copil. Doct orul G. Bern a declarat: „câinii sunt şi ei oameni”. Astfel, statutul câinilor se schimbă radical, la fel ca teoriile încremenite în mint ea oamenilor le gate de aceştia.

Dar mai întâi să elucidăm misterul acestor studii care ne scot puţin din conf ortul social bine îm pământenit şi care ne obligă moral să ne re vizuim atitudinea f aţă de aceste fiinţe. Pentru a putea efectua acest studiu, creierul lor a fost analizat cu ajutorul RMN-ului (imagistică prin rezonanţă magne tică), un proces destul de dificil. În primul rând pentru că animalul trebuie să st ea nemişcat într-un spaţiu strâmt şi foarte zgomotos, pentru a fi scanat - probabil că din aceeaşi cauză nici noi, oamenii, nu agreem maşinăria asta. Din acest motiv, medicii veterinari recomandau anestezia totală pentru un astf el de t est, dar în a ceastă stare creierul câinelui era aproape inactiv sau cel puţin nu mai înregistra activitate la nivel de per cepţii sau emoţii, aşa că, pentru efectuarea studiului, s-a recur s la dresajul lor. Tehnica de identificare presupune analiza neuronilor activi, care au nevoie de mai mult sânge şi oxigen - astfel poate fi urmărită activitatea cerebrală.

Testările şi rezultatele Primul câine care a participat la test se numeşte Callie, o metisă Terrier care a f ost salvată de la un adăpost de către doct orul Bern (în 50

iulie - septembrie 2014

a cărui grijă se şi află). Ea a f ost învăţată să intre în RMN-ul construit în sufrageria doct orului, să st ea nemişcată timp de 30 de secunde, cu capul f ixat într-un suport, şi să poarte dopuri de urechi pentru a f i protejată de cei 95 de decibeli emişi de aparat. Pare imposibil pentru un câine, nu? Da, dar până la urmă Callie a urcat în adevăratul scaner şi a făcut testul cu brio. În urma a cestei prime sesiuni, doct orii au identificat zona din creier care distingea mirosul oamenilor şi pe cel al câinilor cunoscuţi şi necunoscuţi.

La scurt timp, echipa a primit ajutor şi de la voluntari. Aceştia şi-au adus animalul de com panie, care a f ost tratat ca o persoană (tutorele acceptând testul prin semnarea unui angajament) şi i s-a respectat dreptul de a nu accepta să participe la test.

Doctorii au admis că sunt încă într-un stadiu incipient cu acest experiment, dar nu pot trece peste asemănarea zguduitoare dintre creierul omului şi cel al câinelui. În ambele funcţionează o regiune cheie a creierului, care poar tă numele de nucleu caudat. Zona est e poziţionată între cortex şi trunchiul cerebral, este foarte bogată în re-

iulie - septembrie 2014

ceptori de dopamină şi joacă un rol important în anticiparea lucrurilor care ne pr oduc plăcere (mâncare, dragoste sau bani). De regulă, o singură emoţie sau funcţie cognitivă nu poate fi pusă pe seama unei singure regiuni a creierului, din cauza nivelului extrem de com plex al organului şi a nenumărat elor conexiuni, dar nucleul caudat poat e fi o excepţie. Anumite părţi ale sale sunt responsabile de activ area multor sentimente asociate cu senzaţia de bucurie sau plăcere. Nucleul caudat este atât de ef icient în cir cumstanţele potrivite încât poate prezice pref erinţele noastre pentru mâncare, mu zică sau frumuseţe. În cazul câinilor s-a descoperit că activitatea nucleului este stimulată de semnale ale mâinilor care indi că mâncarea şi de mirosul persoanelor familiare lor, iar în urma unor teste preliminare s-a mai descoperit că nucleul se activează la întoarcerea tutorelui după

ce acesta ieşise din câm pul vizual al câinelui. Dar asta nu înseamnă totuşi că animalele ne iubesc, am spune. E adevărat, dar totuşi multe din lucrurile care activează nucleul oamenilor, care sunt asociat e cu emoţii pozitive, activează şi nucleul caudat canin. Doctorii în neurologie spun că acest f enomen ar indica emoţiile câinilor. Abilitatea lor de a experimenta emoţii ca dragost ea sau ataşamentul ar însemna că au un nivel de simţire com parabil cu cel al unui copil, iar acest rezultat ar trebui să ne oblige la o re vizuire a comportamentului nostru faţă de câini şi de alte animale.

Poate că ar f i bine să înce pem să nu-i mai considerăm obiecte ai căror proprietari suntem, deoarece testele cu RMN-ul sunt edif icatoare. Deci nu ar mai trebui să ne ascundem după deget atunci când manifestăm un comportament neadecvat faţă de câine, pentru că şi ei au aceleaşi emoţii ca şi noi, oamenii. O alternativă de a fi apăraţi de lege pentru a nu mai fi exploataţi în ferme de câini, laborat oare de teste sau curse canine, ar put ea fi încadrarea lor ca o persoană limitată, dovedită prin rezultatele neurobiologice. Aşa că aveţi grijă ce faceţi în preajma animalului v ostru de companie! Nu se ştie momentul când aceştia v or începe să... v orbească.

51

ŞTIINŢĂ

Învaţă-l cum să alunge plictiseala! de Oana-Raluca Ciceu raluca.ciceu@petzoom.ro

C

âinii au înrădăcinat în ADN-ul lor caracterul de vânători şi au ajuns o anexă a oamenilor cu scopul de a îndeplini anumite sarcini. Şi acum, domesticindu-i deja de cât eva mii de ani, câinii seamănă f oarte mult cu noi, oamenii. Sunt com panionii noştri, trăiesc alături de noi în case, aducându-ne un anumit grad de confort. Asta e minunat, însă, din păcate, prin această e xcesivă domesticire şi atitudine foarte grijulie am ajuns să aducem câinii într -o stare de plictiseală, fără a-i mai stimula. Iar când sunt plictisiţi şi prea puţin incitaţi, câinii se po t implica în tot soiul de comportamente pe care s-ar put ea ca stăpânii lor să nu le agreeze. Un câine plictisit este neliniştit şi poate deveni chiar agresiv, deci cu cât îmbunătăţim, atât din punct de v edere mental, dar şi fizic viaţa câinelui, cu atât mai mult vom influenţa în mod pozitiv şi viaţa stăpânului.

Reacţii şi soluţii Câinii care sunt plictisiţi po t deveni foarte anxioşi şi unul dintre diversele moduri prin care îşi în -

52

lătură acest sentiment este prin rosul diverselor obiecte, astfel încât, nesupravegheaţi, pot ajunge adevărate maşinării distructiv e. În plus, latră excesiv, reacţionează surprin zător şi foarte energic atunci când sunt scoşi la plimbare, f iind dificil de controlat, asta deoarece au pu ţine şanse de a prinde libertatea din afara casei, iar când au această ocazie „profită”, lăsându-se pradă unui comportament incontrolabil.

Dacă ajutăm în mod corect un câine să scape de această stare de plictiseală, vom reuşi însă să îi

echilibrăm întregul comportament.

De pildă, scoţând câinele la plimbare zilnică îl va ajuta enorm să iasă din starea de mono tonie. Ţinând cont şi de vârsta şi talia câinelui, o medie de aproximativ o oră pe zi de plimbat este minunată. Ex erciţiile nu sunt doar din cele f izice, ci este deosebit de importantă şi stimularea senzorială în care sunt cuprinse abilitatea de a mir osi, de a v edea, de a auzi şi de a adulmeca t ot ce este în jurul său. Est e de mare în semnătate activitatea exterioară, însă trebuie să reţineţi că jocurile se pot desfăşura şi în int eriorul locuinţei atunci când vremea est e urâtă (astfel, puteţi încerca să vă jucaţi „de-a v-aţi ascunselea”, ascundeţi diverse tipuri de hrană şi lăsaţi-l să caute, încercaţi să îl stimulaţi prin achiziţionarea unor jucării speciale create pentru activitatea canină amintindu-vă că acest patruped încă păstrează în genele sale atitudini din categoria vânătorilor). Mai puteţi preveni plictiseala prin practicarea diverselor activităţi şi spor turi cum este Agility. Câinelui care iubeşte să sape îi poate fi construit propriul lui loc cu nisip afară.

Pornind de la ideea general iulie - septembrie 2014

acceptată că dispun de un nivel de inteligenţă superior, experţii în dre sajul şi com portamentul canin ne atenţionează că patrupedele noastre au ne voie de stimulare atât f izică, cât şi mentală pentru a ră mâne fericiţi. În cazul în care nu sunt stimulaţi, câinii (sau pisicile) se plictisesc, iar consecinţele pe care plictiseala le aduce după sine poate avea repercusiuni majore pentru proprietari.

Explicaţia oamenilor de ştiinţă Cercetătorii au descoperit că animalele ţinute preponderent închise pot manifesta tare de com portament care indică plictiseala.

Acest lucru este valabil în special în cazul animalelor de talie mare.

Ideea este că, atunci când animalele mari, cum ar f i câinii, sunt închise, neavând posibilitate de a se mişca şi alerga liber , ele nu v or mai putea să-şi hrănească pr opria curiozitate prin e xplorare şi, ca atare, vor dezvolta un com portament anormal. De aceea, dacă trebuie să ţineţi un câine toată ziua în casă sau în cuşcă, o recomandare este de a-i lăsa drept camarazi alte animale de companie cu care a format deja o priet enie sau jucării şi alimente.

Starea de plictiseală în cazul câinilor poate fi însă f oarte uşor

iulie - septembrie 2014

greşit înţeleasă sau chiar trecută cu vederea, luând în considerare diferenţele între comportamentul canin şi cel uman. În tim p ce oamenii plictisiţi stau de obicei pasivi şi liniştiţi, aşteptând plini de răbdare ca evenimentele viitoare să-i scoată din starea respectivă, câinii îşi exprimă iritarea în mod mult mai activ, mai agresiv, cum ar fi rosul, alergatul neobosit sau lătratul puternic.

Proprietarii care se confruntă cu un astfel de comportament agresiv se tem că au un câine rău sau că acesta a dezv oltat probleme de comportament, când, de f apt, acţiunile câinelui sunt doar o pledoarie pentru o stimulare mai int ensă.

Medicul veterinar Bruce Fogle este de părere că „plictiseala duce la anxietate, ceea ce duce la creativitate din par tea câinelui, dar care -

la rândul ei - poat e produce haos”.

Un câine care roade pantofii proprietarului său, sapă straturile de flori în curtea din spate sau urlă la f iecare persoană pe care o vede este un câine disperat atât pentru e xerciţii fizice, cât şi pentru interacţiune.

Oferind unui câine activităţi pr ovo-

catoare reducem la minimum astfel de comportamente nedorite. Cu toate acestea, ţineţi minte că plictiseala va apărea din nou în cazul în care câinelui îi sunt of erite aceleaşi jucării în f iecare zi. Un studiu publicat în jurnalul „ Animal Cognition” a arătat că majoritatea câinilor îşi pierd repede interesul dacă jucăriile au suprafeţe rigide şi inflexibile sau dacă acestea nu scot sunete.

Proprietarii trebuie să ştie că acţiunile şi atitudinea lor joacă un rol principal în comportamentul câinelui lor. Un câine tratat cu at enţie şi căruia i se of eră timp pentru diverse activităţi alături de stăpân va fi un câine f ericit şi unul mai puţin tentat să adopte un comportament perturbator doar ca să-şi alunge plictiseala.

53

RECORDURI MONDIALE

Cei mai cei dintre câini

de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

F

iecare câine e deosebit, dar unii sunt „mai deo sebiţi” decât alţii. Şi cu această parafrază a domnului Or well vă pr opun să pătrundem în lumea „celor mai cei” dintre câini.

Cel mai mare. Un Mare Danez (Great Dane) pe nume Giant George (Gigantul George) a fost oficial, timp de doi ani şi zece luni, în perioada 15 februarie 2010 - 17 octombrie 2013, cel mai înalt câine în viață şi cel mai înalt câine din t oate timpurile. Devenit celebru prin înscri erea sa în Guinness W orld Record, dar şi prin par ticiparea la „Oprah Winfrey Show” şi „Live with Regis & Kelly”, două populare emisiuni de televiziune din SU A, gigantul de 1,23 metri a f ost şi subiectul unei cărţi, scrisă de stăpânii săi, soţii David şi Christie Nasser din Tucson (statul Arizona), ce descrie viaţa unei familii alături de cel mai înalt câine din lume. De asemenea, Gigantul George a dezv oltat o ade vărată industrie - un site de internet care-i era dedicat în t otalitate comercializa diverse obiecte promoţionale (căni, diferite recipiente, tricouri, mousepad-uri etc.). Din păcate, uriaşul a murit anul trecut, în 17 octombrie, cu doar o lună înainte de a împlini vârsta de 7 ani.

El l-a detronat pe Titan, un alt Mare Danez, alb, de 1 ,073 metri, care a murit la doar 5 ani, în 3 1 martie

54

2010. În acest moment, cel mai înalt câine în viaţă este Zeus (4 ani), un Mare Danez care aparţine soţilor Kevin şi Denise Doorlag din Michigan şi care măsoară 1,1 metri.

Cea mai mare. O femelă din rasa Great Dane, Morgan (5 ani), este cea mai înaltă din lumea canină. Ea trăieşte într-o localitate rurală din Ontario (SUA) şi măsoară 98 de centimetri, fiind inclusă în ediţia din 2014 a Guinness World Records.

Cel mai mic. O femelă din rasa Chihuahua, Miracle Milly (2 ani), care măsoară doar 9,65 centimetri în înălţime, figurează ca fiind cel mai mic câine în viaţă, conform Guinness World Record. Măsură-

toarea a fost efectuată în 21 februarie 2013, la proprietatea stăpânei lui Milly, Vanesa Semler of Dorado din Puerto Rico, care în primele zile de viaţă a hrănit-o cu pipeta, pentru

că era atât de mică încât nici nu putea să se alăpteze singură. Miracle Milly a detr onat-o pe Boo Boo (10,16 cm), o altă f emelă de Chi-

iulie - septembrie 2014

huahua (varietatea cu păr lung), deţinută de americanca Lana Els wick.

Cel mai int eligent. Chanda Leah (1994-2006), un P oodle negru, este considerat cel mai deştept câine care a trăit vreodată, recordul său stând în picioare şi astăzi: executa peste 1.000 de comenzi (multe dintre ele non-verbale!) - printre altele, interpreta câteva melodii la pian!

Cel mai longeviv. Max, o ciu dată corcitură de Beagle, Dachshund şi Terrier, este cel mai longeviv câine care a trăit vreodată despre care se cunoaşte cu certitudine data naşterii şi a decesului. Max s-a născut în 9 august 1983 şi a decedat în 18 mai 2013, la vârsta de 29 de ani şi 282 de zile. Stăpâna sa, americanca Janelle Der ouen, l-a adoptat în 1 983, la puţine zile de la naştere, de la o fermă de trestie de zahăr din Louisiana. A f ost descoperit în august 2009, de ziariştii de la „The Telegraph”, însă a f ost „luat în e videnţe” de Guinness World Records ca fiind cel mai bă trân câine din lume la 15 mai 2013, cu trei zile înainte să moară.

Cea mai lungă limbă. Categoric, Puggy (14 ani), un Pekingese veteran care îi aparţine americancei Becky Stanford, are cea mai lungă limbă dintre câini. Măsurăt oarea, confirmată de of icialii Guinness World Record, a demonstrat că limba lui Puggy are 11,43 centime-

iulie - septembrie 2014

tri. Noii stăpâni, care l-au salv at dintr-un adăpost unde a fost abandonat de primul proprietar, au subliniat că deşi „recordul” nu e mereu benefic - Puggy nu poat e să se hrănească fără ajutor, iar mâncarea trebuie tăiată în bucăţi mici -, re cordmanul este un companion desăvârşit şi extrem de iubitor.

Cel mai bun săritor. Cinderella „Cindy” May, o femelă Greyhound, a sărit pest e un obstacol de 1 ,73 metri, în octombrie 2006, la „Purina Incredible Dog Challenge National Finals”, devenind astfel campioană mondială a câinilor sărit ori în înăl ţime.

Cele mai mult e mingi de t enis. Câinilor le place să urmărească mingi de tenis, dar Augie (8 ani), un Golden Retriever din SUA, îi întrece pe toți. El a reu șit să adune şi să ţină în gură cinci mingi de t enis simultan!

Cel mai rapid... spărgăt or.

Anastasia (proprietar şi antrenor Doree Sitterly), o Jack Russell Terrier din Los Angeles, celebră pentru că a jucat în f ilmul „Viaţa cu R egis Kelly” şi în mai multe reclame, a devenit câinele care sparge cel mai repede 100 de baloane. I-au trebuit doar 44,49 secunde pentru a îndeplini treaba asta!

Cel mai rapid sk ateboarder.

Tillman, un English Bulldog, a par curs 100 de metri pe skateboard în 19,68 secunde. Recordul a fost stabilit în anul 2009, la „X Games”,

desfăşurat în Los Angeles.

Cei mai mulţi câini care sar coarda. Antrenoarea japoneză Uchida Geinousha, de la Super W an Wan Circus, a stabilit în 20 12 un record care încă este în vigoare: cei mai mulţi câini care sar simultan coarda. Uchida a „convins”... 13!

Câinele-echilibrat. Sweet Pea, o corcitură de Australian Shepherd şi Border Collie, deţine un recor d ciudat: a ţinut în echilibru un pahar plin cu apă, par curgând 100 de metri în 2,55 minute.

Câinele-acrobat. Ozzy, un câine din Nor wich (proprietar Carpenter Nick Johnson), o corcitură de Border Collie şi K elpie, a traversat o funie suspendată la 3 metri înăl ţime în 18,22 secunde.

Campion de F risbee. Mulţi câini pot să prindă un F risbee, dar Rose (6 ani), o corcitură de Labrador Retriever şi Border Collie, poate să prindă... şapte fără să lase niciunul din gură! Stăpânul ei, Edw ard Watson, a obser vat acest talent neo bişnuit şi de aici şi până la înregistrarea ei ca patrupedul cu „Cele mai multe discuri zburătoare prinse” nu a mai fost decât o formalitate.

Campion la scooter. Norman (3 ani), un Briar d (Ciobănesc Francez), a parcurs 30 de metri pe un scooter, neasistat, în 30 de secunde, record omologat în 12 iulie 2013, în statul american Georgia, de reprezentanţii Guinness Book of World Records.

55

ANIMALE MINIATURALE

Lăbuţe mici, necazuri mari

de Cosmin Valentin cosmin.valentin@petzoom.ro

V

ai, uită-te ce micuţ şi drăgălaş e! ... să recu noaştem (nu e cazul să pozăm în monumente reci ale indi ferenţei şi blazării), f iecare dintre noi a rostit sau a fost martor măcar o dată-n viaţă la cont extul în care este rostită această frază, pe un ton dulce, admirativ: atunci când ne aflăm în prezenţa unui/unor pui...

Motivaţia drăgălăşeniei Această stare de abandon emoţional necondiţionat, acest efect de înmuiere instantanee a sufletului atunci când ne aflăm în apropierea unor „piticoţi”, ghemotoace de blană sau bulgări dur dulii de carne cu ochi ne vinovaţi a f ost studiat (se putea oare altfel?) de o mulţime de specialişti în beha viorism, care l-au legat, ine vitabil, de un tipar genetic ancestral, adânc înrădăcinat în interiorul fiinţei noastre: vederea unui nou-născut, a unei progenituri, fie ea de om sau animal, declanşează un mecanism de eliberare a unor hormoni (mai e xact oxitocina, aşa-zisul „hormon al iubirii”) în acele zone ale creierului care sunt responsabile cu e xprimarea reacţiilor de ataşament şi comportament

56

protectiv. Austriacul Irenaus EiblEibesfeldt, un succesor al etologului Konrad Lorenz, a identificat şi clasificat cu minuţiozitat e germană trăsăturile generice care declan şează acest mecanism în mint ea noastră, făcând „portretul-robot” al micului „asasin sentimental” - puiul de om/animal: 1. cap ma re relativ la dimensiunea corpului, f ormă rotundă; 2. frunt e mare, lată şi expusă; 3. ochi mari com parativ cu faţa, situaţi sub linia mediană a capului; 4. obraji rotunzi şi bucălaţi; 5. corp rubicond; 6. supraf aţă corporală moale şi elastică.

Așa, și care e, de fapt, problema?

La nivel pur biologic, raţional, această „repede îndrăgostire” de un ghemotoc este o reacţie naturală a organismului nostru care stimu lează perpetuarea speciei prin asi gurarea unor şanse cât mai bune de supravieţuire urmaşilor. Deci nimic neobişnuit sau negativ. Doar că omul a reuşit şi de această dată să „reinterpreteze” şi să denatureze una din legile de bază ale naturii şi... aproape chiar să o întoarcă împotriva ei.

Astfel, în lumea iubitorilor de animale nu mai reprezintă de mult o noutate moda animalelor „de buzunar” („teacup pets”, cum sunt numite ele printre anglo-sax oni), care exploatează tocmai această hipersensibilitate a noastră pentru miniatural. Apariţii mai v echi sau mai noi pe piaţa de pet-care, animalele de buzunar nu reprezintă specii sau rase distincte, ci sunt exemplare în versiuni miniaturale ale unor rase cunoscute. Există căţeluşi şi pisicuţe de buzunar , miniporcuşori şi capre pitico t, ba chiar şi căluţi de buzunar (nu, nu de ponei e vorba), o întreagă menajerie des iulie - septembrie 2014

prinsă parcă din po veştile cu Gulliver. Animăluţe reduse la dimensiuni care le-ar permite, chipurile, să se culcuşească în mod conf ortabil într-un buzunar sau o ceşcuţă. De ceai sau de cafea, după preferinţe.

Din cauza acest or „preferinţe” au început să apară însă şi problemele.

Ca întotdeauna, când oamenii îşi doresc foarte mult un lucru, apar şi cei dispuşi să le satisfacă dorinţele, pentru preţul „corect”, f ireşte. Şi, inevitabil, au apărut „crescăt orii” setaţi pentru pr ofit (aici nu mai operează nicio lege naturală - ca să fie atractiv pentru aceşti oameni, profitul trebuie să f ie întotdeauna mare, cât mai MARE.) Exemplarele de buzunar apar extrem de rar pe cale naturală. De cele mai multe ori, ele suferă de pe urma unor defecte de natură genetică. În cazuri şi mai rare (şi extrem de fericite), aceste mutaţii nu le împiedică supravieţuirea, permiţându-le să ducă o viaţă normală.

Există astfel anumite rase de pisici (Persiană, de e xemplu) şi de câini (Pudel,Yorkshire Terrier etc.) în ca drul cărora apar periodic, în mod natural, astfel de exemplare reduse ca dimensiune, care po t duce o viaţă relativ normală.

Pentru că sunt foarte rare exemplarele care transmit mutaţia genetică a nanismului animal, sin-

iulie - septembrie 2014

gura soluţie pentru crescătorii care înmulţesc acest tip de animale este consangvinizarea (înmulţirea în ca drul aceleiaşi linii de sânge). Metodă care am plifică însă problemele de sănătate pe care şi aşa un astfel de exemplar le are de suportat încă de la naştere. Prin urmare, industria „drăgălăşeniei la ceşcuţă” se întoarce tocmai împotriva sensurilor ancestrale ale legii naturale: în loc să ajute şi să protejeze dreptul progeniturilor la viaţă, ea stimulează, în numele mercantilismului, precaritatea şi degenerarea raselor.

Trupuri mici, probleme mari Care sunt principalele impedimente, atunci când v orbim despre aceste animăluţe, luând în considerare aici şi crescătorii, precum şi pe aceia dintre noi care ar dori

să achiziţioneze un astfel de exemplar? Mai întâi, f iind foarte rare şi greu de obţinut prin înmulţire, exemplarele „de buzunar” nu sunt chiar pentru orice... buzunar . Sunt scumpe. O P ersiană miniaturală (cea mai răspândită rasă cu astf el de exemplare) poate costa între 1.000 şi 2.000 de dolari. Un cum părător „norocos” poate scăpa cu o notă de plată de numai 500 de dolari, dar, dacă daţi cum va de o ofertă sub această sumă, ar trebui să vă consideraţi a vertizat: crescătorii setaţi pe profit vând adeseori sub numele de „miniatural” puii mai slab dezvoltaţi (denumiţi de crescătorii anglo-saxoni, depreciativ, „runt” - cel mai mic pui dintr -un cuib).

Aceste exemplare pot supravieţui fără probleme cu o îngrijire atentă, iar la maturitate vor atinge dimensiunile normale ale unei pisicuţe (ceea ce nu e deloc un lucru rău, atâta doar că trebuie să reţineţi că vi s-a cerut un preţ destul de pipărat pentru ea şi, până la urmă, aţi fost înşelat).

Un alt ar tificiu mai puţin cunoscut: atunci când doresc achiziţionarea unui astfel de animăluţ, oamenii caută de regulă informaţii pe internet şi, încă de la primele căutări, sunt asaltaţi de imagini prezentând o sumedenie de pisici, câini, purceluşi etc., care mai de care mai drăguţe, mişunând pe lângă mici jucării de pluş sau lăfăindu-se în tot felul de ceşcuţe. E o stra tagemă care e xploatează tocmai sensibilitatea noastră la drăgălă şe 57

nie şi miniatural. Precizare destinată să mai taie din elan: deşi sunt mai mici decât semenii lor , aceste animăluţe cresc. La fel ca oricare altul.

Imaginile prezintă în 99% din cazuri pui la vâr ste de cât eva zile. Un miniporcuşor arată „distru gător” amuşinând într-o ceşcuţă, dar trebuie să ştiţi că la maturitat e el v a măsura 35-40 cm la greabăn şi v a cântări peste 30 de kilograme. De stul de mic com parativ cu un por c normal (care depă şeşte lejer 1 00 kg), dar totuşi foarte diferit faţă de informaţiile pe care vi le oferă „crescătorii” veroşi. Valabil şi pentru pisicuţe şi căţei. V or fi mai mici decât normal, dar nicidecum nu-şi vor face pătuţul într-o ceaşcă.

Viitorii stăpâni mai trebuie să ştie că animalele miniaturale nu reprezintă rase distincte (multe asociaţii de profil nici măcar nu le ac ceptă la com petiţii, tocmai pentru că reproducerea lor e grevată de cele mai multe ori de interese lucrative abjecte, şi nu de dragostea faţă de animale), deci nu vă lăsaţi înşelaţi de denumiri „exotice” şi de asigurări inutile „e pe cale să f ie certificată la FCI” sau FIFe, după caz.

Eventualii cumpărători ar trebui să mai ştie că e xemplarele miniaturale suferă adeseori de a fecţiuni digestive şi sunt destul de

58

pretenţioase la mâncare. Alte afecţiuni de care po t suferi (unele din ele destul de grave): sistem imunitar deficitar, boli de natură neurologică şi cardiovasculară, diformităţi fizice (diferite sau accentuate de nanism) şi, implicit, o durată medie de viaţă mai mică decât cea a exemplarelor de dimensiuni normale.

Concluzia este logică: vă recomandăm să luaţi deci, la modul cel mai serios, în considerare dacă vă hotărâţi să achiziţionaţi un astfel de exemplar, pentru că, dincolo de costurile aferente, „micuţul” va avea nevoie de îngrijiri suplimentare pe toată durata vieţii sale.

Vedete mari, vedete mici

Comerţul cu animale de buzunar e impulsionat şi de faptul că o seamă de celebrităţi cad adeseori în „păcatul” adoptării unor astfel de e xemplare. Printre sta rurile de la Hollyw ood sau de pe aiurea, sunt la mare căutare miniporcuşorii (stăpâni celebri: George Clooney şi al său regretat Max, Paris Hilton şi a sa Miss Piglett e, Megan Fox cu Piggy Smoll, de asemenea Rupert Grint, roşcatul vrăjitor din „Harr y Potter” etc.), pi si cu ţelede buzunar (Kim Kardashian a avut până de curând o mică Persiană, Mercy) sau căţeii o adevărată „epidemie” printre vedete: Scarlett Johansson, Jessica Simpson, Britney Spears, Kate Hudson şi nelipsita Paris Hilt on făcând parte din grupul mândrilor proprietari de astfel de mici „bonsai” canini. iulie - septembrie 2014

INVENTICĂ

Dogmobil-ul, sau despre ridicolul absolut

de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

Î

n urmă cu mai bine de şap te decenii, în noiembrie 1 939, revista americană „Popular Science” publica o ino vaţie a domnului Z. Wiggy, un octogenar texan ce s-a autorecomandat ca fiind „antrenor de câini şi f ost muncitor la căile ferate”. Invenția sa se numea „Poochmobile” şi era considerată de gestionarii editoriali ai popularei reviste ca f iind interesantă, în con diţiile în care erau anii de pionierat a ceea ce numim azi „transport ecologic” şi se pr omovau soluţiile de circulaţie ce nu utilizau benzi na sau motorina. Cu toată bunăvoinţa ecologică, inovaţia a f ost destinată eşecului, măcar din cauza f aptului că Wiggy din Denton (statul Texax) a confundat ridicolul cu „practica”.

Poochmobilul, care înainte de a fi popularizat a f ost brevetat de Wiggy şi a f ost supus unei şedinţe foto, a f ost proiectat pe principiul cuştii de hamst er, cu o r oată centrală de dimensiuni gigantice, în vârtită de mişcarea de deplasare a iulie - septembrie 2014

unui câine intr odus în int eriorul ei căile ferate” Z. Wiggy, ci ca serviciu (pentru experiment a fost folosit un mobil de întreţinere şi cosmetică exemplar din rasa Ciobănesc Ger - canină. A f ost inventat de francezi man). Acest motor în patru tim pi şi, în forma englezească, se numeşte Pooch Mobile Dog W ash, fiind (sau labe) era ancorat cu un guler special de axul central. Puterea era practic o dubă mobilată ca un salon transmisă la roţile din spatele dog- de înfrumuseţare, inovaţia fiind că mobilului printr-un mecanism format astfel se poate deplasa la domiciliul dintr-o curea de transmisie şi scri - clientului oferind servicii de spălare, peţi, viteza de deplasare f iind con- grooming, dar şi consultanţă privind trolată de şofer cu ajutorul unei pâr- nutriţia, sănătatea, creşterea puilor etc. De asemenea, e xistă şi o ino ghii. Pe lângă ridicol, de reţinut şi cele două întrebări retorice şi entuzi- vaţie mai apropiată cu ceea ce vroia aste ale celor de la „P opular Sci- să conceapă Wiggy , Dog P owered ence”: „Cine mai are ne voie de o Scooter, care câştigă din ce în ce maşină, când poţi a vea un vehicul mai mulţi adepţi. A cesta este sub propulsat de un animal de companie formă de bicicletă, sau tr otinetă, deosebit de puternic? (...) Întrebarea care are ataşată o bară lat erală de noastră este: cum va convinge Wiggy unde, cu ajutorul unui ham special, câinele să alerge jur -împrejur în este legat şi câinele. După ce paroată, pentru a o pune în mişcare?”. trupedul se obişnuieşt e cu noua Invenţia lui Z. Wiggs a fost in- postură, „scooter-ul” se deplasează datorită mişcării câinelui, tot ce treclusă, pe locul 8, în clasamentul celor mai ridicole inovaţii privind mij- buie să facă stăpânul acestuia fiind loacele de transpor t din t oate tim- să-şi ţină echilibrul. Se spune că este benefic pentru câinii cu apu purile.

Cu toate acestea, poochmo- cături agresive şi pentru cei extrem bilul există astăzi. Nu vă impa ci ende - temperamentali. Totuşi, câinele taţi, nu sub f orma gândită de „an - nu-i băgat într -o roată, pe post de trenorul de câini şi fostul lucrător la hamster!

59

SFATUL MEDICULUI VETERINAR

Tratamentul durerii şi al proceselor inflamatorii la câini de dr. Weisz Levente weisz.levente@petzoom.ro

D

urerea este o stare de disconfort care se clasifică în funcţie de mai multe criterii. La animale, durerea de scurtă durată, denumită şi durere acută, apare ca rezultat al di feritelor procese inflamatorii, infecţii localizate sau difuze, preoperator şi postoperator şi din cauza traumatismelor suferite cu ocazia acci dentărilor - mobilitatea animalelor fiind limitată, se declanşează o sta re inconfortabilă. În urma aplicării unui tratament corespunzător, aceas tă stare trece şi durerea dispare.

Nu acelaşi f enomen se în tâmplă în cazul tulburărilor legat e de îmbătrânire (artrite, tulburări provenite din cauza existenţei diferitelor tumori etc.), stări însoţite de durere cronică, dezvoltată într-un ritm lent, dar de durată lungă. A cest tip de durere este mai dif icil de

60

că. Pe lângă f aptul că acest lucru va apropia mai mult stăpânul de patruped, proprietarul poate observa astfel orice umflătură, zgârietură sau contuzie neobişnuită apărută pe corpul câinelui. Est e important ca stăpânul câinelui, dacă bănuieşte că ar e xista un traumatism, să fie blând cu patrupedul său şi să Recomandări nu apese cu forţă pe coloana verteDe fiecare dată când obser - brală a animalului. Dacă animalul vaţi că animalul dumnea voastră prezintă semne de disconf ort sau suferă, este obligatoriu să f ie con- reacţionează violent, chiar cu t ensultat de către un medic v eterinar. dinţa să muşte, se încetează masaÎn astfel de cazuri, pe lângă exame- jul imediat şi se apelează fără amânul fizic al animalului sunt recoman- nare la sfatul medicului veterinar.

Inflamaţia este un pr oces date şi examene suplimentare (analize ale sângelui, e xamenul radiologic, lung complex, reprezentat de fenoexamenul ecografic etc.). Medicul mene de reacţie ale organismului veterinar va institui un tratament faţă de agresiunile f izice, chimice, corespunzător, în funcţie de cauza infecţioase sau faţă de reacţiile inprovocatoare a durerii şi astfel va fi terne (alergie, aut oimunitate). Arezolvat atât factorul primar, care a ceasta se îm parte în două grupe determinat durerea, cât şi durerea mari: inflamaţia acută (răspunsul în sine. Mulţi pr oprietari de câini iniţial la agresiune iniţială, care este efectuează adeseori un masaj com- mediată de histamină, ser otonină, binat cu joacă, masaj care ajută câi- bradikinină, prostaglandine, leunele să se relaxeze, să se linişteas- cotriene) şi inflamaţia cr onică (în

tratat, deoarece poate dura ani sau chiar tot restul vieţii câinelui. Având în vedere că acest tip de durere se dezvoltă lent, unii câini po t învăţa să o tolereze şi să trăiască cu ea, fapt ce face durerea cronică dificil de identificat.

iulie - septembrie 2014

cadrul căreia se eliberează mediatori care nu int ervin în răspunsul acut - una dintre cele mai im portante boli de acest gen este osteoartrita, în care inflamaţia cr onică are drept rezultat durerea şi distrugerea cartilajului articular).

Medicaţie Lezarea ţesuturilor duce la eliberarea enzimelor lizozomale, acidul arahidonic est e eliberat şi astfel sunt sintetizate eicosanoidele.

Este foarte important ca pr oprietarul să nu încerce să calmeze durerea câinelui prin „met ode gospodăreşti” sau prin administrarea medicamentelor de uz uman fără să consulte un medic v eterinar. În folosirea medicamentelor cu ef ect analgezic, antipiretic şi antiinflamator este foarte important dozajul şi intervalele de administrare a acestora.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt substanţe care fac parte din grupa analgezice-antipiretice-antiinflamatoare, la care predomină efectul antiinflamator. Aceste produse se găsesc sub mai mult e taglandinelor de la locul inflamaţiei, forme (injectabil, suspensie orală, decât a celor din mucoasa gastrică tablete aromatizate, geluri etc.) şi sau din rinichi. Studiile clinice au conţin o substanţă activă (de e x. demonstrat o incidenţă scăzută a Meloxicam) cu triplu efect - Meloxiefectelor secundare gastr ointesticamul este un AINS din clasa aci nale (inclusiv a per foraţiilor, ulcezilor enolici, cu proprietăţi antiinflaraţiilor şi sângerărilor) la dozele rematoare, analgezice şi anti pi retice. comandate de meloxicam, decât la Mecanismul, comun pentru t oate cele ale antiinflamat oarelor stanefectele, se dat orează capacităţii dard. Ca şi în cazul alt or AINS, treMeloxicamului de a inhiba biosinbuie luate anumite precauţii în cazul teza prostaglandinelor. Se pare că tratamentului câinilor cu ant eceinhibă mai mult biosint eza pros-

iulie - septembrie 2014

dente de boală ale tractului gastrointestinal superior şi la pacienţii trataţi cu anticoagulante. Tratamentul cu Melo xicam la câini trebuie oprit dacă determină ulceraţii peptice sau sângerări gastrointestinale.

Producătorul Norbrook a con ceput mai multe forme de prezen tare a Melo xicam-ului (injectabil, suspensie orală şi tablet e masticabile) sub denumirea de Loxicom, pentru a satisface toate cerinţele de tratament

61

şi totodată permiţând medicilor veterinari să aleagă ceea mai po trivită variantă în funcţie de pacient.

Produsul Loxicom sub formă de tablete masticabile există în două concentraţii diferite de 1mg/tabletă şi de 2,5 mg/tabletă pentru o dozare cât mai bine determinată. Suspensia orală are gust dulce şi poat e fi administrată direct în gură sau împreună cu hrana, existând în concentraţie de 0,5 şi 1,5 mg/ml produs - este uşor de administrat acasă de către proprietarii de animale de companie, la recomandarea medicului v eterinar.

Loxicom injectabil 5% est e administrat exclusiv de către me dicul veterinar, care a prescris a ceastă substanţă activă ca doză de iniţiere şi de atac. Tratamentul iniţial este de o singură doză de 0.2 mg meloxicam/kg greutate corporală în prima zi, de obicei sub formă injectabilă şi administrat de către medi cul veterinar. Tratamentul trebuie continuat o dată pe zi prin administrarea orală (la int erval de 2 4 de ore, fie varianta de suspensie orală, fie cea de tablet e masticabile) a unei doze de ment enanţă de 0. 1 mg meloxicam /kg greutate corporală. Pentru un tratament de mai lungă durată, o dată ce răspunsul clinic a fost observat (după 4 zile), doza poate fi ajustată la cea mai

62

mică doză individual ef icientă, ţinându-se cont de faptul că gradul de durere şi inflamaţia asociate cu afecţiunile scheleto-musculare pot varia în tim p. Trebuie acordată o atenţie deosebită acurateţii dozării.

Respectaţi instrucţiunile medicului veterinar pentru utilizare orală (ta bleta şi suspensia orală) şi admi nistraţi-l împreună cu mâncarea, sau direct în gură.

Tratamentul trebuie întrerupt după maximum 1 0 zile, dacă nu apare nicio îmbunătăţire clinică.

Evitaţi contaminarea flaconului în timpul utilizării suspensiei orale.

Aceste produse sunt indicate atât pentru reducerea inflamaţiilor şi a durerii în af ecţiunile cronice scheleto-musculare şi pentru redu cerea inflamaţiilor şi a durerilor post-operatorii ce urmează int er venţiilor chirurgicale ortopedice, cât

şi pentru reducerea durerii post-o peratorii ce urmează histerectomiei ovariene şi a operaţiilor minore şi ale ţesuturilor moi la câini. A nu se utiliza la animale gestante sau care alăptează. A nu se utiliza la animale cu tulburări gastr ointestinale, precum iritaţii sau hemoragie, cu afecţiuni hepatice, cardiace sau renale şi cu afecţiuni hemoragice. A nu se utiliza în caz de hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. A nu se utiliza la câini cu vârstă mai mică de 6 săptămâni sau cu o greutat e corporală mai mică de 4 kg.

Ocazional, au f ost relatate reacţii adverse la agenţii inflamatori non-steroidieni, precum pier derea apetitului, vomă, diaree, f ecale cu sânge, apatie şi insuficienţă renală.

La câini, aceste reacţii adverse apar în general în decur sul primei săp tămâni de tratament şi sunt în majoritatea cazurilor tranzitorii şi dispar după încetarea tratamentului.

iulie - septembrie 2014

PROTEJEAZĂ-ȚI PRIETENUL ÎMPOTRIVA PURICILOR ȘI CĂPUȘELOR

zile împotriva căpușelor zile împotriva puricilor

PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE

COMPORTAMENT

10 feluri în care pisica îţi arată că te iubeşte de Oana-Cristina Butta oana.butta@petzoom.ro

Î

n urmă cu câţiv a ani, prietena mea Ana, care devenise recent stăpâna unei birmaneze superbe, Mar y (pe numele ei din paşapor t), „alintată”, dintr-un motiv straniu, Maria-Tereza, îmi spunea: „Pisica mea e ca o prinţesă”. „Cuvântul... pardon, mieunatul ei e lege. Doarme când vrea, mănâncă atunci când vrea, se joacă cu mine ori că am, ori că n-am chef... şi să nu-ţi mai spun că mi-a făcut praf şi covorul din sufragerie, şi tocul uşii de la baie...”. Moment în care priet ena mea şi-a dat dramatic ochii peste cap şi a continuat: „Dar o iubesc, ah, fir-ar să fie... Oare mă iubeşte şi ea? Aşa, un pic? De tors, nu toarce, de stat la alintat, nu prea stă...”. Ei bine, dragă Ana, articolul ăsta e şi pentru tine.

1. Când pisica te linge... ... este felul ei de a spune că ţine la tine foarte mult. O mamă îşi linge puii din clipa în care se nasc; asta e prima do vadă de af ecţiune pe care pisoiul nou-venit pe lume o primeşte. În plus, pisica ta îşi petrece o mare par te din tim p lingându-şi blana. F aptul că şi tu ai parte de aceeaşi atenţie e o dovadă

fel de muşcături sunt un semn de afecţiune. Pielea unei pisici este mai 2. Tocmai ai primit un „cadou” groasă decât a oamenilor , aşa că micuţa ta nu-şi dă seama că t e neaşteptat Pisica ta a dat o raită pe-afară poate răni aplicându-ţi acelaşi tratament. Şi totuşi, dacă pisica ta t ocşi s-a înt ors cu un obiect în gură. mai torcea mai tare în tim p ce o Obiect pe care ţi-l aşează mândră la picioare (sau, dacă ai ghinion, pe mângâiai, sau poate începuse chiar birou sau chiar... pe pernă). T e a- să-ţi lingă deget ele, nu trebuie să pleci curios şi descoperi... o pasăre, te sperii, fiindcă pentru ea nu est e un şoarece sau un alt animal mic. decât o do vadă în plus că ţine la Ei bine, felicitări! Pisica ta ţine la ti - tine. ne atât de mult încât t e consideră 4. Un „pupic” pisicesc demn să-şi împartă vânatul cu tine. „Pisicile iubesc cu ochii”, spu 3. Au! Pisica tocmai te-a muş- ne scriitoarea americană Amy Shojai. Dacă pisica ta te priveşte cu ochi cat!

Ai fi poate surprins să afli că mari, apoi clipeşte încet, tocmai ţipisicile care ţin una la alta se muşcă a trimis un „pupic” în variantă felină. uneori „în joacă” şi, mai mult, şi ast- Poţi să-i înt orci favoarea şi, poate, vei descoperi că după un tim p veţi învăţa chiar să vă vorbiţi din priviri. că, în ochii ei, o meriţi pe deplin.

5. Pisica se dă de-a dura? Ei bine... ... dacă t ocmai te-ai pomenit cu un ghem de blană oprit la picioarele tale, privindu-t e întrebător cu toate patru lăbuţele în aer , atunci trebuie să ştii că pisica ta t ocmai şi-a expus locul cel mai vulnerabil în faţa ta. E un semn de încredere supremă, însă - atenţie! - spre deo sebire de câini, în general, pisicilor nu le place să fie mângâiate pe burtă. E mult mai probabil că „prinţesa” ta vrea doar să se joace.

64

iulie - septembrie 2014

6. „Te frământ, deci te ador!”

Atunci când sunt alăptaţi, pisoii nou-născuţi „frământă” pielea din jurul sfârcului pisicii-mame cu lă buţele din f aţă pentru a f ace mai mult lapte să curgă. Mai târziu, pisicile adulte fac asta atunci când se simt mulţumite şi în siguranţă; deci, dacă pisica ta tocmai ţi s-a urcat în poală şi a început să-ţi frământe genunchii cu lăbuţele, înseamnă că e peste poate de fericită.

7. Atunci când pisica se freacă de tine... ... tocmai şi-a marcat teritoriul. Într-un mod afectuos, desigur. Când pisica ta se freacă de tine, îţi im pregnează de fapt mirosul ei. Astfel, nu doar se asigură că îi „aparţii”, ci şi celelalte pisici vor şti asta. Când te gândeşti că tu credeai că atunci când se spune că pisica nu are stăpân, ci este stăpâna, era doar o f igură de stil!

8. Dar dacă pisica te tratează... cu fundul?!

Scenariu: stai la bir ou, lucrezi la computer (sau t e joci? :)), când te trezeşti dintr-o dată că pisica ta îţi sare în faţă şi îşi împinge insistent posteriorul spre... faţa ta. Eşti tentat să o goneşti şi să o cerţi, nu-i aşa?

Ei bine, trebuie să ştii că pisicile se „salută” oferindu-şi una alteia păr-

ţile respective pentru mirosit, la fel cum oamenii îşi strâng mâna sau se înclină unul în f aţa altuia, de e xemplu.

9. Oldies, but goldies: Când pisica toarce...

Dacă pisica ta toarce când eşti prin preajmă, când o mângâi, când „vorbeşte” cu tine (adică miaună)... atunci cu siguranţă simte că o faci să se simtă iubită şi vrea să-ţi în toarcă favoarea.

Fun fact: Comunitatea iubitorilor de pisici nu a ajuns nici acum la un răspuns 100% clar la întrebarea: de ce t orc pisicile? Se ştie că

pisicile torc atunci când sunt mul ţumite, dar şi ca să comunice între ele (o teorie spune că puii de pisică se nasc orbi şi se f olosesc de tors ca să-şi identifice mama) sau când sunt stresate sau suferă.

10. Noapte bună!

Locul în care pisica alege să doarmă spune multe. I-ai cumpărat un pătuţ scump, dar pisica ta pre feră să ţi se cuibărească în poală sau lângă tine? Înseamnă că se simte suficient de protejată şi iubită încât să-ţi fie în preajmă în cea mai vulnerabilă perioadă a zilei: când doarme.

CHARTREUX

Un zâmbet din vechea Persie de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

D

intre toate sursele documentare păstrate, această rasă rară de feline de provenienţă franceză a fost menţionată încă din urmă cu aproape cinci secole, în poemul dramatic „Vers Français sur la mort d'un petit chat” (1558) al lui Joachim du Bellay, în care este deplâns „bietul Belaud” - „Quand j'en parle, ou quand j'en écris / C'est Belaud, mon petit chat gris, / Belaud, qui fut, par aventure / Le plus bel oeuvre q ue Nature”.

Să rămânem în lumea ar tei, privind o Chartreux în braţele „aristocratei prin căsătorie” Magdaleine Pinceloup de la Grange (soţia unui important consilier pe probleme militare al regelui Louis al XV-lea), într -un celebru portret imortalizat pe pânză în anul 1747 de tânărul ele v al lui Laurent Cars, pictorul parizian JeanBaptiste Perronneau - viitor membru al exclusivistei Academii Regale de Pictură şi Sculptură. Apoi, dând glas ştiinţei, subliniem prima descriere specializată a rasei, cea făcută de marele naturalist GeorgesLouis Leclerc, Conte de Buffon, una dintre cele mai sclipitoare minţi din secolul al XVIII-lea.

66

Şi acum să f acem totalul.

Chiar punând în balanţă numai cele trei elemente de mai sus, te întrebi dacă nu cumva spectaculoasa istorie a acest ei rase ancestrale de pisici întrece în interes până şi enigmele legendelor care s-au ţesut în jurul ei.

Cruciaţi, călugări şi pisici Fără dubii, cercetări ştiinţifice de dată relativ recentă au stabilit că strămoşii pisicilor Chartreux sunt felinele din P ersia antică, în acest sens există chiar şi o descriere din secolul al XVIlea, a „părintelui zoologiei”, naturalistul bolognez Uly sses Aldrovandus.

Acesta a descris în amănunt o rasă de pisici care trăieşte de mult timp în regiunile muntoase ale Siriei, cu blana scurtă, de nuanţă gri-albăs trui, care seamănă extrem de mult cu Char treux.

Dacă originea e cer tă, modul în care această rasă a ajuns în Franţa este doar o supoziţie. Ini ţial, probabil de dragul coincidenţei

de nume, s-a presupus că au f ost aduse în mănăstirile din munţii Chartreuse (la nor d de Grenoble), locuite de călugării din Ordinul Sfântului Bruno (cancelarul Diocezei din Reims) de către cruciaţii întorşi din Orient (cavalerii medievali din or • Ste Cat, o „albastră” din rasa Chartreux, este mascota oficială a celui mai mare festival de jazz din lume: Montreal International Jazz Festival. Tot o Chartreux, de această dată un motan, Smokey, a fost personaj în celebra comedie „Stuart Little” (1999). dinele militaro-călugăreşti care au purtat „războaiele sf inte”). În anul 1972, priorul ordinului religios a infirmat prezenţa în arhiv ele mănăstirilor a vreunui document care ar atesta această supoziţie. Cu t oate acestea, şi astăzi mai est e acreditată ideea că, în secolul al XIII-lea, cruciaţii ar fi adus în mănăstirile din Chartreuse pisici sălbatice de munte de pe actualul t eritoriu al Siriei.

Alţii au avansat ipoteze din cele mai fantastice, că ar f i fost aduse de navigatorul Bartolomeu Diaz din sudul Africii, că ar proveni din Rusia (întrucât seamănă cu Albastra de Rusia) sau chiar din Malta, că denumirea poate veni de la un tip de lână iulie - septembrie 2014

extrem de populară în secolul al XVIII-lea în P ensisula Iberică, cu textură apropiată - fapt susţinut cu naivitate - de cel al blănii pisicii grialbastră... Vorba lui Bulă: uneori, opoziţia credulilor e atât de put ernică încât nu poat e fi învinsă nici măcar de argumentele ştiinţifice.

Aspect şi temperament Aflată în pericol de e xtincţie după cel de-al Doilea Război Mondial, rasa a f ost salvată de câţiv a inimoşi crescători europeni, fiind importată în SUA în 1971, de către soţii californieni Helen şi John Gamon - pisicile au f ost aduse de la felisa doamnei Bastide, iar motanul Taquin de St. Pierre of Gamonal a fost masculul de la care s-a pornit acţiunea de reproducere în America de Nord.

Deşi este o rasă încă rară, temperamentul şi aspectul au făcut-o extrem de populară - scriit oarea Sidonie-Gabrielle Colette (care şi-a făcut pisica Saha eroina uneia dintre nuvele), poetul Charles Baudelaire şi preşedint ele Charles de Gaulle sunt doar trei dintre marile personalităţi ale F ranţei care au avut o pisică Char treux ca animal de companie.

Este robustă (deseori des crisă ca „un car tof pe scobit ori”, pentru că are picioare subţiri), agilă (este un vânător înnăscut de şoareci

iulie - septembrie 2014

şi păsărele), cu blana deasă (are două straturi de păr), lucioasă, de lungime medie şi t extură moale, lânoasă. Periajul trebuie ef ectuat obligatoriu de două-trei ori pe săp tămână în perioada năpârlirii (o dată pe an), iar în rest, de f iecare

dată când stăpânul consideră necesar (nu e o activitate obligatorie zilnic, datorită structurii şi t exturii blănii, fiind suficient un periaj săp tămânal). Inteligentă, tăcută (mai mult scoate sunete monosilabice decât miorlăie), calmă (atunci când nu urmăreşte - parcă s-ar uita la o emisiune tv! -, f ascinată şi încor dată, „ţinte care ciripesc”), ataşată de stăpân căruia îi dăruie şi-i cere frecvent afecţiune şi răsfă țat. Pare că zâmbeşte mereu (i se mai spune „Mona Lisa a pisicilor”) şi este recunoscută pentru comportamentul ei de... pisică-câine (îşi urmează stă pânul asemeni unui câine, poate fi învăţată să facă aport cu o minge şi chiar să răspundă la numele ei).

Nu o întristează rutina zilnică şi este tolerantă, aşa că poat e fi crescută şi de începăt ori în creş terea pisicilor, de familiile cu copii şi chiar poate fi crescută în compania altor pisici sau câini (evident, cu socializarea aferentă).

67

ABYSSINIAN

Aby, pisica Nilului albastru

de Cătălin Vischi catalin.vischi@yahoo.com

A

fost botezată după denumirea fostului Imperiu Etiopian, pentru că pri mul exemplar ajuns în Europa a fost importat din această zonă situată în Cornul Africii, însă ştiinţa a do vedit fără tăgadă că această rasă descinde dintr-o subspecie a pisicii sălbatice (Felis silvestris), „filonul” tuturor pisicilor domestice de astăzi: Pisica Sălbatică Africană ( Felis silvestris lybica). Studiile genetice in dică faptul că strămoşii rasei Abyssinian provin dintr-un larg areal cuprins între coasta africană a Oceanului Indian şi par tea de sudest a Asiei.

Miturile şi certitudinea Cei interesaţi mai mult de speculaţii decât de argumente ştiinţifice susţin că rasa A byssinian descinde din pisicile din Egiptul antic şi îşi „do vedesc” afirmaţiile prin asemănarea acestei feline elegante, cu corp musculos, gât arcuit şi ochi migdalaţi, cu picturile rupestre antice care reprezintă div erşi înalţi demnitari din v echea civilizaţie

68

concentrată de-a lungul cursului inferior al Nilului - de altf el, mai este denumită „Pisica Nilului albastru”.

Parcurgând drumul de la legendă la certitudine, atestarea apariţiei primei Aby în Europa datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, când un e xemplar din această rasă a fost prezentat publicului în cadrul expoziţiei permanente din atelierul de taxidermie al Muzeului Zoologic din Leiden (Olanda). Plăcuţa de identificare consemna f aptul că f elina ar fi fost achiziţionată din India, între anii 1834 şi 1836, de la un furnizor de animale săl batice de mici dimensiuni.

Printre toate aceste controverse privind apartenenţa sa, există şi certitudini: Abyssinian este una dintre cele mai vechi rase de pisici care s-au păstrat până astăzi, rasa fiind ameliorată în Anglia, unde a fost adusă de militarii care au colo-

nizat Somalia, precum şi de co mercianţii care făceau schimburi de mărfuri în por tul Calcuta. Prima menţiune indubitabilă privind im portul unei Aby datează din 27 ianuarie 1872, când săpămânalul britanic „Harper's” publica poza unei Abyssinian („capturată după răz boiul abyssinian”), care a câştigat locul 3 la e xpoziţia din decembrie 1871 desfăşurată în Crystal Palace.

De asemenea, în cartea lui Gordon Stables „Pisici, temperament şi carateristici”, publicată în 1874, apare litografia color a unei A byssinian.

Aceasta are blana unif ormă, într-o nuanţă de maroniu-roşcat, fără ni ciun element tigrat, şi este descrisă ca fiind „Zula, proprietatea domnului căpitan Barrett-Lennar d”. Stables mai notează că pisica „a f ost adusă din A byssinia, la sfârşitul războiului” - trupele Im periului Britanic au părăsit A byssinia în mai 1868.

La începutul secolului al XX lea, primele e xemplare ameliorate

iulie - septembrie 2014

de Abyssinian au ajuns în SUA, formând filonul primelor felise de top. În 1929, maiorul E.S. W oodiwiss înfiinţează primul club A byssinian din SUA şi în anul 1931 organizează prima competiţie de club, dedicată exclusiv acestor pisici - crescăt orul american a murit în 1947, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca şi alţi membri ai clubului, de regulă ofiţeri.

Astăzi, abisiniana reprezintă a doua rasă de pisici cu păr scurt din punctul de v edere al popularităţii, după Siameză.

Aspect, temperament, sensibilităţi Abyssinian seamănă cu o leoaică în miniatură, cu ochi migdalaţi şi chip expresiv, iar corpul, suplu şi atletic, este acoperit de o blăniţă similară cu a iepurelui, foarte moale şi fin texturată. Până în 1 960 era recunoscută o singură nuanţă a blănii, argintiu, însă ult erior standardul a fost completat, în competiţii fiind acceptate mai multe nuanţe (gri-albăstrui, r oşcat, cafeniu, ciocolatiu, liliachiu, bej etc.) - primul standard al rasei a f ost publicat în anul 1889, de către Harrison Weir. Îi place com pania oamenilor, deşi nu est e „o pisică de poală” loială şi curioasă, îşi însoţeşt e stăpânul peste tot, parcă vrând să-l ve-

iulie - septembrie 2014

ri fice în permanenţă.

Abyssinian este potrivită pentru cei care nu-şi doresc doar un companion decorativ, care să se asorteze cu culoarea covorului, sau pentru cei ce doresc mereu să mângâie un ghemotoc de blană, ci unul care e f ericit să se im plice în toate aspectele vieţii proprietarului său. E o „scormonit oare” atletică, agilă, de aceea uşile închise nu fac decât să o stârnească, făcând-o să încerce să afle ce se ascunde după ele. Uneori face ture nebuneşti prin casă, alteori ţâşneşte ca o rachetă, parcă zburând pe dulapuri, iar în perioadele de relaxare t oarce ca un

• Abyssinian este una dintre cele mai vechi rase de pisici care s-au păstrat până astăzi, rasa fiind ameliorată în Anglia, unde a fost adusă de militarii care au colonizat Somalia, precum şi de comercianţii care făceau schimburi de mărfuri în portul Calcuta. motor pe care cine va a uitat să-l oprească. E amuzantă, energică şi voioasă, o pisică t emperamentală. Îi place să contr oleze vizual întreg arealul în care se află, aşa că aş teptaţi-vă să o găsiţi pe dulapuri, frigider sau biblio tecă. Extrem de sociabilă, va fi fericită dacă nu are concurenţă (nu e recomandată în casele cu mai mult e pisici, pentru că se simte bine atunci când t oată atenţia este captată doar de ea).

Are puţine def ecte genetice, dar, ca şi omologul ei „somalez” e predispusă la gingivită şi degra darea danturii - cu t oate acestea poate fi instruită să coopereze la periajul regulat al dinţilor sau la aplicaţiile de fluor (în condiţiile unui program riguros de curăţare a danturii şi a contr oalelor periodice, riscul cauzat de această pr oblemă genetică poate fi minimizat). De asemenea, este sensibilă la amilo idoză (depunerea anormală a unei proteine în ţesuturi ale corpului), o boală renală despre care se crede că este ereditară.

69

AMERICAN BOBTAIL

Din rezervaţia indienilor din Amazon de Cătălin Vischi catalin.vischi@yahoo.com

C

a multe alte fenomene plăcute, şi această rasă de feline s-a „născut” accidental. Deşi încă se scrie ist oria timpurie a pisicilor American Bobtail, în anale a rămas consemnat la capitolul „Începuturi” o po veste cu iz de producţie hollywoodiană.

Se spune că în plin elan al fenomenului Flower Power, pe la sfârşitul anilor '60, John şi Brenda Sanders, un cuplu tânăr aflat într-o vacanţă în rezervaţia indiană din Arizona, ar fi găsit şi adoptat pe loc un pisoi tigrat cu coada scur tă şi stu foasă. Aproape siguri că e vorba de un metis, l-au bo tezat Yodie şi l-au dus la ei acasă, în Io wa. După un timp, Yodie s-a îm perecheat cu Mishi, un e xemplar fără pedigree, cu păr scurt şi cu coada de lungime normală. Toţi pisoii rezultaţi a veau coada scurtă şi stufoasă ca şi tatăl lor, Yodie „cel găsit în rezervaţia indienilor din Arizona”, fapt care a determinat-o pe una dintre prietenele familiei Sanders, Mindy Schultz, să afirme că est e vorba despre o potenţială rasă încă necunoscută.

Ea a luat t oate femelele şi, la momentul maturităţii acestora, le-a îm-

70

perecheat cu motani din rase cu păr lung. Rezultatul împerecherilor a fost numit American Bobtail. Ult erior, în pr ogramul de îmbunătăţire a rasei au fost adăugate împrecheri cu rasele Birmaneză, Himalayană şi metişi dintre Himalayană şi Siame ză. Tot Mindy Schultz a f ost cea care, la începutul anilor '70, a redactat primul standard de rasă.

Păstrând siropul de arţar al poveştii americane, dacă am f i grăbiţi am spune „and so the st ory goes”. Numai că nu acesta a f ost happy-end-ul poveştii cu American Bobtail. La scurt timp de la anunţarea victoriei privind „naşterea” unei

noi rase de pisici, s-a constatat că, din cauza consangvinizării (înmulţiri între exemplare înrudite), American Bobtail era o rasă cu pr obleme de sănătate. Acesta a fost motivul pentru care, în anii '80, un grup de crescători americani au conceput un nou program de repr oducere, fiind selecţionate exemplare care pr oveneau din liniile timpurii, care aveau păr lung, lăbuţe cu „mănuşi albe” şi bot alb. În f ine, în 1989, The International Cat Association (TICA) a recunoscut American Bobtail ca rasă distinctă, acest lucru f iind făcut şi de Cat Fanciers' Association (CFA), însă 11 ani mai târ ziu. Happy end.

iulie - septembrie 2014

Aspect şi temperament Deoarece liniile originale au fost eliminate din cauza unor pr obleme de consangvinizare, American Bobtail de astăzi seamănă mai degrabă cu o pisică sălbatică (deşi descinde din pisici de casă). Cu aspect atletic, robust (este o pisică de talie medie spre mare, ajungând până la greutatea de 12 kilograme - masculii sunt mai mari decât femelele), are ochi migdalaţi (de regulă) şi urechi medii şi r otunjite, poziţionate la jumătat ea distanţei dintre partea de sus şi par tea laterală a capului. Semnul său distinctiv este coada scur tă, însă dimensiunea acesteia nu est e „standardizată”, putând f i între o treime şi o jumătate din coada unei pisici „tradiţionale” - ştiţi cum se spune, „nu sunt două cozi la fel”.

Blana este mai degrabă densă decât pufoasă, fiind considerată nu „o pufoşenie”, ci „un pluş”. Est e acceptată într-o mare varietate coloristică (negru, mar o, ciocolatiu, scorţişoară, albastru, liliac, cafeniuroşcat, alb-gălbui). Ritmul de creş tere este lent - doar la 3 ani ajunge la maturitate deplină.

Este un e xcelent animal de companie, fiind recomandat chiar şi familiilor cu copii mici sau care deţin şi alte animale de companie.

Este o pisică int eligentă, jucăuşă, destul de energică (nu e un perpe -

iulie - septembrie 2014

tuum mobile, dar nici o ciuper că înfiptă-n pământ) şi mereu în alertă (ca orice pisică ce a a vut un trecut aflat atât de... „pe muchie de cuţit”).

Se ataşează mai mult de un anumit membru al familiei. Poate fi învăţată să se plimbe în lesă şi chiar să-i aducă stăpânului anumite jucării.

împotriva bolilor comune f elinelor, gripă şi enterită, precum şi împotriva leucemiei.

Dacă este crescută la cur te sau dacă le este permis accesul în grădină, vă vor aduce „cadouri” pe care se poate să nu le gustaţi (e un vânător, aşa că aşteptaţi-vă să prindă rozătoare, insecte mari etc.).

Apropo de gustări, American Bobtail Sănătate şi îngrijire va mânca hrană fabricată industrial După al doilea program de îm- (încercaţi, totuşi, să o hrăniţi cu probunătăţire a rasei, American Bobtail duse de calitate), dar se va bucura nu mai are pr obleme de sănătat e şi de pui fiert, şuncă şi brânză rasă. specifice şi cu o îngrijire at entă Evitaţi să le daţi lapt e de vacă (au poate trăi până la vârsta de 15 ani stomacul sensibil şi e posibil să le (sunt însă cazuri, izolate, în care s-au ra- cauzeze deranjamente) şi daţi-le portat pisici din această rasă care apă din belşug.

Rasa are două varietăţi, cu păr au trăit şi 17 ani). Ca şi alte rase de scurt şi cu păr mediu-lung. Prima pisici, au nevoie de vaccinuri anuale varietate nu necesită o deosebită îngrijire a blănii, t otuşi, se reco mandă spălatul la una-două luni, pentru că are blana f oarte densă în plus, varietatea cu păr lung are nevoie de periaj regulat. În ţara sa de adopţie, anul trecut, campionii rasei au fost desemnaţi doi motani: Nachrel Innoko (la varietatea cu păr mediu-lung) - de 22 de ori câştigător al titlurilor „Best of Best”, un motan cu blana de tip nurcă - şi Magicbobs Yukon Red (la varietatea cu păr scur t), un motan cu blana roşcată. În SUA, un pisoi din rasa American Bobtail se vinde cu sume cuprinse între 300 de do lari şi 1.500 de dolari, în funcţie de calităţile şi performanţele părinţilor.

71

EXPLICAŢII

5 obiceiuri stranii ale pisicilor

de Oana-Cristina Butta oana.butta@petzoom.ro

S

unt întâmplări cunoscute oricui are o pisică sau mai multe în casă, dar oare câţi dintre noi s-au întrebat vreodată de ce fac pisicile asta? Ei bine, în cuvintele nemuritorului Garcea, pentru orice „iezâstă o es plicaţie”.

1. Misterul uşilor închise. Pisica începe să miaune şi să zgâlţâie o uşă închisă, dar în clipa în care cineva se îndură să îi deschidă... îşi pierde subit interesul, indiferent cât de mult timp a trebuit să facă asta.

De ce? Pisicile sunt animale naturalmente curioase, aşa că o uşă închisă este un adevărat mister care se cere imediat soluţionat. O dată ce pisica a văzut ce se ascun de în spatele uşii închise, e destul de probabil că v a decide că nu o interesează suficient de mult cât să merite efortul de a explora mai departe.

O altă explicaţie posibilă apare atunci când pisica ştie că o per soană (stăpânul, de e xemplu) se află de par tea cealaltă a uşii şi pi sica simte nevoia de a fi cu aceasta.

Aţi încercat vreodată să închideţi pisica într-o altă cameră cât tim p gătiţi sau a veţi musafiri? În acest caz cunoaşteţi deja rezultatele dezastruoase ale unei asemenea tenta-

72

a face cu ţe vi învechite şi div erse rozătoare care se „infiltrează” stra2. „Apelul de dimineaţă”. E tegic prin spăr turi)... singura alt erdimineaţa devreme, când e somnul nativă rămâne bunăvoinţa stăpânumai dulce... până când, dintr-o dată, lui, care are de ales: fie se trezeşte într-un ungher al camerei începe să şi îi face pe plac pisicii, f ie... invesse audă: miau... miau... miorrrr - teşte într-o pereche de dopuri pentru urechi. laaaaau...

Nota bene: Nu se recomandă De ce? Deşi pisicile „moderne” sunt obişnuite cu viaţa la apar ta- să-i lăsaţi pisicii mai multă mâncare ment sau la casă, instinctele lor se seara; unele pisici nu se opresc din datorează totuşi câtorva mii de ani mâncat până nu termină toată mânde evoluţie. La fel ca oamenii, şi pisi- carea, chiar dacă s-au săturat deja, cile îşi au pr opriul lor „ceas biolo - şi pot apărea probleme şi complicaţii. gic”; fiind un animal diurn, pisica 3. Atacul-surpriză. Pisica stă la are tendinţa de a se trezi de vreme şi de a ieşi imediat la „vânăt oare”. pândă... aşteaptă... aşteaptă... şi Şi, cum un apar tament nu of eră dintr-o dată: pac! Sare pe „prada” nimic care să poată f i vânat şi de- care poate fi: un pant of, un capăt gustat apoi în linişte (exceptând de- de perdea, un fir de praf, o umbră sigur situaţiile nefericite care au de- sau chiar stăpânul, care în nici un caz nu se aştepta la asta.

De ce? Multe din com portamentele pisici care par o sim plă joacă îşi au de f apt originea tot în instinctul de vânăt oare: un obiect care se mişcă e interesant şi deci e bun de urmărit şi de „smotocit”. Cu atât mai mult dacă obiectul se mişcă sau pare să se mişt e singur.

Pisica este un animal rapid, dar viteza ei se manifestă în salturi. Un lup, de exemplu, îşi urmăreşte prada până când aceasta oboseşte; pe de altă parte, o pisică se furişează tive.

iulie - septembrie 2014

cât mai apr oape de pradă şi apoi îşi foloseşte viteza pentru a da un atac decisiv în doar câteva secunde. „Dar pantofii, perdeaua, praful, umbrele şi mai ales stăpânul nu sunt o pradă!” veţi protesta, poate, citind cele de mai sus. Aşa est e, dar pi sica, din păcate, nu ştie asta...

4. Curăţatul obsesiv . Pisica toarce şi se alintă când est e dezmierdată de stăpân, dar imediat ce „atenţiile” încetează (sau uneori chiar înainte de asta!) începe să se lingă viguros în locurile în care a fost mângâiată.

iulie - septembrie 2014

De ce? Mângâiatul îi „imprimă” pisicii mirosul persoanei respective, iar unele pisici nu t olerează bine asta şi preferă să-şi simtă pr opriul miros, lucru care le linişt eşte. Pisicile au glande la supraf aţa pielii care sunt stimulate când îşi „agaţă” blana cu asperităţile de pe limbă; aceste glande secretă astf el un miros caracteristic. De altfel, curăţatul constituie o parte vitală din ritualul de zi cu zi al pisicii. Îi place să aibă blana curată şi nu se dă în lături să lingă alt e pisici pe care le consideră „prietene”. Sunt cunoscute situaţii în care pisicile care sunt

nevoite să poar te guler de plastic (după o intervenţie chirurgicală, de exemplu) devin apatice sau chiar , am putea spune, deprimate fiindcă nu-şi mai pot curăţa blana.

5. Pisica la cutie! Tocmai aţi cumpărat un loc de căţărat pentru pisică, dar ea pare mult mai in teresată să se lăfăiască în cutia în care aţi adus piesele. Sau nu v -aţi mai văzut pisica de ceva vreme, iar când o chemaţi auziţi un mieunat slab dintr-unul din v asele de t eracotă din sufragerie. Sau...

De ce? De ce le plac pisicilor cutiile şi vasele înguste? De ce pisicile au tendinţa să se strecoare în astfel de spaţii, chiar dacă e xistă posibilitatea de a nu mai putea ieşi singure de acolo? Pisicile se simt protejate şi în siguranţă în spaţii mici, închise. Cu sut e de ani în urmă, pisicile sălbatice se ascundeau în scorburi sau vizuini în timpul somnului de frica prădăt orilor mai mari, iar acest instinct s-a păstrat până în ziua de azi. Aşa se face că, în mod parado xal, unele pisici se pot simţi mai apărat e într-o cutie sau într-un sertar decât pe un pat sau pe o canapea... şi, ştiind asta, vă puteţi considera şi mai apreciat când pisica alege să doarmă alături de voi.

73

SFATUL MEDICULUI VETERINAR

Importanţa aportului de prebiotice şi probiotice

de dr. Weisz Levente weisz.levente@petzoom.ro

D

ezvoltarea mediului patogen în organismul a nimal poate duce la diferite patologii ale stomacului, intestinului, plămânilor şi ale altor organe. Cu cât există mai multe bacterii benefice în organismul acestor animale, cu atât est e mai puternic sistemul imunitar şi creşt e rezistenţa la diferite boli. Pentru a mări cantitatea de bacterii benefice în organism se f olosesc prebioticele şi probioticele în diferite produse veterinare. Însă există diferenţe majore între prebiotice şi probiotice, acestea fiind determinate de acţiunea pe care o au după administrare, compoziţie, permeabilitatea lor prin organele digestive şi, nu în ultimul rând, de eficacitatea acestora.

Probioticele Probioticele sunt micr oorganisme vii care, administrate în cantitatea corespunzătoare, au un impact pozitiv asupra sănătăţii animalelor.

Una din cerinţele majore care se

aplică probioticelor este capacitatea lor de a trece vii prin secţiunile superioare ale st omacului, deoarece acolo ele sunt expuse direct acţiunii sucului gastric, a acizilor şi a sub stanţelor chimice specif ice procesului de digestie. Pr obioticele trebuie să treacă ne vătămate prin această etapă şi să ajungă vii la nivel intestinal. La acest niv el se înmulţesc, îmbunătăţind microflora intestinală. De asemenea, pr obioticele produc „bio-produse” şi enzi -

me celulare necesare sănătăţii şi se administrează împreună cu hrana pentru a spori ef ectul acesteia.

Administrate însă doar o sin gură dată, şi nu în mod repetat, bacteriile introduse astfel în organism nu vor exercita efectul pozitiv dorit şi aş teptat.

Probioticele există sub formă lichidă, păstoasă sau solidă şi au rolul de a popula int estinul cu mi crofloră din mediul exterior (prin administrarea diferitelor produse veterinare speciale), acest e probiotice fiind celule vii ale micr oflorei intestinului: lactobacili, bifidobacterii etc. Aproximativ 5-10% din probioticele administrate ajung în intestin în forma lor originală. În intestin se află aproximativ 500 tipuri de bacterii benefice, iar un probiotic poate conţine doar una-două tipuri.

Prebioticele Prebioticele sunt substanţe care stimulează creşterea microflorei benefice şi întărirea imunităţii, conţin hidraţi de carbon şi se ca racterizează prin două par ticula74

iulie - septembrie 2014

rităţi: nu se digeră şi int ervin în creşterea sporită a micr oorganismelor benefice la niv el intestinal.

Prebioticele sunt molecule de HC care sunt unite între ele prin legături beta-glicozidice - lipseşte fermentul care ar face posibilă descompunerea acestora şi, din acest mo tiv, odată ajunse în stomac, nu sunt digerate, ci ajung în intestin şi se descompun, acţionând cu substraturile alimentare.

Prebioticele sunt necesare pentru următoarele afecţiuni şi stări: reacţii alergice, slăbirea sistemului imunitar, disbacterioză, constipaţie, diaree, cistită, diabet zaharat, otită, candidoză - acest ea sunt numai câteva afecţiuni în timpul cărora se indică administrarea de prebiotice.

Deseori sunt recomandat e chiar căţeilor şi pisicilor mici, pentru întărirea imunităţii, stimularea schimbului de energie, îmbunătă ţirea absorbţiei de calciu şi reducerea producţiei de amoniac. Dacă prebioticele pentru tineretul canin şi felin sunt alese corect, se obţine efectul dorit de către medicul veterinar curant. Este important să vă adresaţi unui medic v eterinar pentru ca acesta să stabilească pre paratul potrivit şi să prescrie doza zilnică necesară animalului bolnav. În cadrul unui tratament complex, prebioticele pot fi folosite şi în tratarea bolilor care apar, de exemplu, în sindromul „disbioză”. Acţiunea lor majoră constă în stimularea creşterii microflorei naturale a in-

iulie - septembrie 2014

testinului, prebioticele fiind substanţe care reprezintă „hrană” pentru bacteriile benefice aflate în intestin. Una dintre particularităţile de bază ale prebio ticelor este aceea că ele nu sunt digerat e şi ajung în intestin în forma lor originală.

Administrarea de prebio tice stimulează popularea bact eriilor benefice pentru organismul animal.

Preparatele veterinare pot conţine atât prebiotice, cât şi probiotice, independent sau în combinaţie, pentru tratarea disbacteriozei, a diareei sau a altor afecţiuni cu diferite origini, de asemenea după antibioticoterapie, stări de intoxicaţii, episoade de diaree acută etc. Pe fondul administrării acestor preparate se reduce semnificativ cantitatea de E.coli (care hemolizează bacilii intestinali), de bacterii lactozo-negative, enterococi, Candida, în tim p ce numărul de lactobacterii creşte.

Afecţiunile aparatului digestiv sunt cele mai frecvente motive pentru care proprietarii se prezintă cu câinii la medicul veterinar. Diferitele tulburări digestive la animale pot fi cauzate de hrana inadecv at administrată, de schimbarea diet ei alimentare, sau de alte probleme mai severe, cum ar f i stresul, dif erite infecţii bacteriene, virale, infestaţii parazitare şi, nu în ultimul rând, în urma administrării de antibio tice, care probabil este cea mai frecventă cauză de tulburare digestivă provocată. În urma acest or acţiuni şi intervenţii, poate apărea ca rezultat negativ şi nedorit f enomenul de „dysbiosis”, inflamarea peretelui intestinal şi, în f inal, diareea acută.

Acest fenomen duce la pier deri însemnate de apă din organism, deshidratare, pierdere în greutate.

Fiind o stare destul de gra vă, este obligatoriu să apelaţi de urgenţă la serviciile medical veterinare.

Din multitudinea pr oduselor veterinare destinate combaterii acestor tulburări digestiv e se re marcă Promax, produs de firma VetPlus (Anglia). Acesta este un produs veterinar cu acţiune triplă care combină patru ingredient e-cheie prin care putem tapeta, calma şi proteja mucoasa intestinală. Conţine Montmorillonită, ulei v egetal (Medium chain triglycerides), proteină hidrolizată de grâu (peptide de gluta mină), drojdie (Saccharomyces cerevisiae), conţinând un nivel ridicat de Manan-oligozaharide.

Montmorillonita este o argilă 75

cu proprietăţi excelente de ab sorbţie şi de acoperire/tapetare.

Prezintă o supraf aţă uriaşă cu încărcare ionică, care est e ideală pentru acoperirea şi îngrijirea mucoasei intestinale şi în acelaşi timp creează o barieră ef icientă împotriva toxinelor şi a agenţilor patogeni.

Promax conţine o con centraţie mare de Enterococcus faecium, o tulpină probiotică aprobată de UE este o bacterie producătoare de acid lactic cu ef ecte benefice asupra tulburărilor intestinale, care ajută la repopularea intestinului cu bacterii benefice.

Are o perioa dă scurtă de creş tere (18-20 minute), populând într-un timp scurt tractul gastrointestinal.

Produce acid lactic care scade pHul intestinal, inhibând astf el creşterea bacteriilor patogene, şi generează substanţe antimicr obiene eficiente împotriva patogenilor gram-pozitivi, se ata şează de epiteliul mucoasei int estinale inhibând colonizarea int estinului de bacterii patogene, prin e xcludere competitivă.

Promax conţine două produse naturale care ajută la stimularea sistemului imunitar. Primul este glutamin-peptida, o sur să naturală şi stabilă de glutamină. Una din funcţiile principale ale acesteia este furnizarea de energie pentru multiplicarea rapidă a celulelor mucoasei, cum ar fi celulele imune ale mucoasei şi enterococite epiteliale. În unele condiţii catabolice şi de stres, celulele mucoasei şi ale ţesutuuil limfatic intestinal utilizează glutamina pentru menţinerea int egrităţii mucoasei şi pentru a reduce difuzarea bacteriilor în ganglionii

mezenterici. Glutamina stimulează atât funcţia limfocitelor B, cât şi T şi creşte sinteza imunoglobulinelor.

Manan-oligozaharidele (MOS) din Promax au o structură unică, care-i oferă atât proprietăţi anticolonizare, cât şi pr oprietăţi imuno-modulatoare, atrăgând agenţii pat ogeni printr-o ataşare mai uşoară la glucida manoza de pe suprafaţa ei decât la vilozităţile intestinale. MOS are un efect prebiotic, menţinând flora intestinală normală prin cre şterea populaţiilor lactobacililor apatogene şi prin contr olarea de E. coli patogene.

S-a evidenţiat că MOS măreşte imunitatea locală a int estinului prin stimularea pr oliferării limfocitelor B şi pr oducerea de IgA .

Aceasta din urmă oferă o protecţie mărită contra invaziei agenţilor patogeni.

Administrare La pisica sau câinele care suferă de tulburări digestiv e după o schimbare de alimentaţie, stări de stres sau terapie cu antibiotice se recomandă administrare de Promax specifică taliei, oferind dozajul pentru trei zile, acest produs fiind administrat pe cale orală, o singură dată pe zi! Astfel, la pisici şi câini de talie mică (<10kg) este nevoie de o doză de 3 ml/zi, la câini de talie medie o doză de 6 ml/zi, iar la câini de talie mare 10 ml/zi, f iind administrat o singură dată/zi, tim p de trei zile, deoarece există trei forme de produs specific fiecărei talii.

76

iulie - septembrie 2014

SLAVUJAR

Cântăreţul sârb, în căutarea desăvârşirii de Sandra Stoler sandra.stoler@petzoom.ro

C

anarii cântători ai Ser biei, apăruţi de prin a doua jumătate a secolului XX, sunt cunoscuţi sub numele de „Slavujar“, ceea ce înseamnă „privighetoare“. Explicaţia? Canarul care ştie să cânte e un fel de privi ghetoare docilă. Cam t oată existenţa Slavujarului este dictată de cântec. De la vârste fragede, canarii învaţă să cânte şi la asta trebuie să devină cât mai buni. După reper toriu sunt selecţionaţi mai târziu şi tot după ureche muzicală îşi aleg pe rechile. Sârbii se ocupă de decenii de selecţionarea canarilor valoroşi, precum şi de trierea şi adaptarea melodiilor acestora. Cu multă per severenţă au ajuns în zilele noastre canarii Slavujar să cânte un număr semnificativ de ture (repr oducerea unor sunete cât mai f idele celor după care a învăţat canarul) - de or-

dinul zecilor.

se mai numesc şi W aterslager). „Cântătorul sârb - Slavujar” poate fi alb, albastru, galben, v erde, dar şi Începutul combinaţii de galben şi verde, varieSlavujarii au apărut în urmă cu tatea alb şi albastru şi Isabel (Isabel vreo 40 de ani, prin încrucişări ale galben şi Isabel alb). În libertate, canarii sunt păsări altor specii, precum canarii Ceapar, Roller şi Malinois, ca şi ciobăneştii solitare, astfel că se f ormează belgieni Malinois (canarii Malinois perechi numai în perioada de împerechere, când trilurile masculilor sunt un criteriu de selectivitate serios pentru cănăriţe. După cântat, masculii îşi măsoară şi bărbăţia şi se impun. Un canar mascul singur cântă pentru a cuceri femele, dar şi pentru a-şi descuraja adversarii. Canarii au per sonalităţi felurite, iar starea lor de spirit poat e fi dedusă după felul în care se comportă.

În căutare de tinere talente Pe arădeanul Dacian Silaghi păsările l-au atras încă din copilărie, cu atât mai mult cu cât în familie sau crescut mereu zburăt oare. Dar povestea lui n-a început cu păsări cântătoare, ci cu păsări... călătoare - porumbeii voiajori, crescuţi de tată, când Dacian era copil. „De când mă ştiu, păsările mi-au conferit stare de linişte, echilibru“, spune arădeanul.

Mai târziu însă, prima pasăre pe care a primit-o - de la soţia sa - a fost un peruş, pe care l-a schimbat 78

iulie - septembrie 2014

în scurt timp însă, cu un canar , specie de care se simţea mai atras.

Dar până să devină fidel doar Slavujarilor, a mai ţinut sticleţi, scatii de Venezuela şi alte păsări. Acum însă s-a axat doar pe canari Sla vujar şi are în crescătorie 30 de exemplare, aduse chiar de pe meleagurile natale. Şi dacă tot te ocupi de păsări cântătoare - tinzi, ori cel puţin visezi la desăvârşire -, atunci ar fi bine să ai, pe lângă pasiune pentru frumos, multă răbdare şi puţină ureche muzicală. Dacian Silaghi a t erminat o şcoală populară de ar te, unde a învăţ să cânte, pentru a căuta tinere talente între canarii sârbeşti.

Totul sau nimic Creşterea canarilor e un angajament pe termen lung şi presupune timp, răbdare şi at enţie. Lucrurile nu se pot face cu jumătăţi de mă -

iulie - septembrie 2014

sură. În creşterea canarilor, Dacian Silaghi este un autodidact, dar care s-a bazat mult şi pe instinct. „Dacă ştii că nu te poţi ocupa bine de canari, mai bine renunţi. Mi-aş dori să le pot oferi chiar mai mult decât au, • Un canar de elită, campion, care poate fi un bun profesor, ajunge să valoreze peste 1.000 de euro. deşi ştiu că acum au par te de condiţii bune. De principiu, în familia mea sunt pentru evitarea medicaţiei şi adoptarea unei alimentaţii să nătoase, fără adaosuri. Tot aşa este şi în cazul canarilor, care, dacă nu sunt îngrijiţi bine şi nu au în regim alimentar echilibrat, atunci vor avea imunitatea scăzută şi se v or îmbolnăvi. Am reguli de la care nu mă abat. Curăţenia în colivii est e elementară, evit să le dau medicamente şi apă de la r obinet şi sunt atent ca mâncarea să fie diversă şi

cât mai naturală”, e xplică crescătorul arădean.

Dieta canarilor trebuie să f ie echilibrată, iar înaintea perioadei de împerechere e ne voie de at enţie sporită, întrucât păsările au mare nevoie de vitamine, proteine şi calciu. În meniul canarului se găsesc ouă fierte tari, pregătit e cu coajă pisată, pentru că sunt o sur să bogată de calciu, castraveţi, mixuri de seminţe de calitate, seminţe germinate, viermişori de tărâţe şi ierburi proaspete, atent alese.

Volierele ori, după caz, coliviile canarilor trebuie să f ie cât de cât spaţioase, iar dacă sunt amenajate cu elemente naturale, păsările se simt cu atât mai bine. Un amănunt ce face diferenţa: o colivie pentru canari trebuie să fie mai mult lungă decat înaltă - canarii se simt mai bine dacă au mai mult e locuri pe care care să se aşeze, poziţionat e la mai multe niveluri.

79

Canarii încep să se îm perecheze la 12 luni, iar femela va putea începe să depună ouă la 2-5 zile de la prima îm perechere. O cănăriţă depune trei-cinci ouă, ultimul de culoare mai închisă. De obicei, după ce începe ouatul, va oua câte un ou în fiecare zi, de dimineaţa. Silaghi spune că, dacă ouă mai târ ziu de ora 9, atunci oul est e de cele mai multe ori nefecundat. Ouăle fertile rămân viabile timp de o săptămână, la temperatura camerei. Incubarea ouălor este doar atribuţia cănăriţei (femelele nu cântă), care v a sta

80

aproape tot timpul pe cuib. „N u-şi închipuie oamenii ce emoţii t e încearcă la primii pui, desigur , cu condiţia să îţi f ie dragi păsările, să fii pasionat. Prima dată eram atât de nerăbdător, atent, încât ridicam femela să văd şi mi se părea că puii cresc văzând cu ochii. Apoi, ima ginaţi-vă ce înseamnă să inelezi un puiuţ de canar, cu picioruşe atât de mici şi fragile”, spune crescăt orul.

Eclozarea ouălor se v a petrece pe la 13-14 zile, iar puii v or părăsi cuibul la 21 de zile şi în câteva zile se vor putea hrăni singuri.

Școala de muzică, perioada de privațiuni Se spune că sunetele au efect asupra fiinţelor, chiar din viaţa in trauterină. Dacian Silaghi crede că asta-i valabil şi pentru canari, încă din găoace. Ca atare, în crescătorie, muzica se aude în t oate etapele vieţii slavujarilor. Un pui de canar mascul începe să cânte la vârsta de două luni, dar cântecul devine mai clar, mai tare, la vârsta de 7-8 luni.

Dar pentru ca sla vujarul să devină un bun cântător, cel mai bine est e ca acesta să fie ţinut singur.

Totul se f ace pe principiile selecţiei. Femelele au „aripa“ lor , separată de viit orii cântători, iar masculii sunt luaţi deopar te pentru... „cătănie“. Aţi înţeles bine! În timp ce bărbătuşii stau „la liber“, unde-şi mai exersează cântecul, sub atenta urmărire a crescăt orului, masculii tineri, la vreo 7-8 luni, dau probe de cântat, ca mai apoi să f ie aleşi pentru şcolire. Şcolirea e un fel de armată, unde canarii Slavujar învaţă să-şi şlefuiască abilitat ea nativă. Adică să-şi îmbogăţească repertoriul şi să-şi cânt e cât mai bine melodiile. Dacă-i ca-n armată, atunci canarii cu po tenţial trebuie

iulie - septembrie 2014

să cunoască ce înseamnă priv aţiunea. Canarii selectaţi vor fi mutaţi câte unul în colivii mai mici, separate, într-o ambianţă ce-i drept, nu chiar primitoare, la semi-obscuritate, unde pe cât posibil să nu poată fi distraşi. Nimic nu iese fără sacrificii, aşa că slavujarii vor avea parte de acest regim strict cam o lună de zile. Tot ce va trebui să facă aici este să asculte atenţi. De pref erat, canarii vor învăţa cântecul auzind un canar „profesor“, care cântă bine, corect şi v ariat. Pot fi folosite şi înregistrări, însă calitat ea audio a acestora trebuie să fie foarte bună, altfel totul ar fi o pierdere de timp. „În «armată», masculii se aud, dar nu se văd. Şi pentru că acolo este semi-întuneric, nu v or cânta.

Aici vor asculta, fie pe cel ori cei mai buni, fie înregistrări, care trebuie să fie de calitat e, adică sunet ele să aibă acurateţe. De aici, în timpul lunii se scot periodic la lumină, când au ocazia să arat e ce au în văţat.

Treaba asta-i mai complicată decât pare, deoarece atunci când sunt scoşi, canarii, ca orice fiinţă privată de unele lucruri până atunci, v or fi distraşi de t ot ceea ce est e în jur.

Ca atare, şi atunci, pe cât posibil, canarilor nu li se lasă ocazia să ce deze tentaţiilor. Altfel, copleşiţi de faptul că pot vedea mai bine ori chiar intimidaţi de ce este în jur, slavujarii

nu-şi vor da drumul la glas, la potenţialul pe care-l au. După un timp se vor învăţa cu „regimul“, explică Dacian. Perioada de priv aţiuni, timp dedicat ascultatului, nu garantează canarilor Slavujar o carieră, ci ajută crescătorul să-i aleagă pe cei mai buni. Canarii de elită sunt aleşi după alte selecţii, desigur, după alte luni de muncă. Rezultatele depind şi de calităţile genetice transmise de tatăl puilor, dar şi de mamă, liniile acesteia fiind extrem de importante, deşi

femelele nu cân tă. Crescătorii de Slavujar care au în plan să ajungă la concursuri sunt exigenţi cu cân tăreţii înaripaţi, conştienţi că pregătirile pot ţine chiar şi doi ani de zile. „Puii de acum se per fecţionează pentru anul viit or şi nu îmi po t da seama acum cât de buni vor deveni. În concursuri nu ai ce căuta dacă păsările nu cântă bine. Suntem deci în pline pregătiri şi sper ca în anii viitori să ajung la per formanţe“, a mai explicat crescătorul arădean.

Arbitrajul

Cântecele canarilor Slavujar sunt arbitrate la categoriile (stilurile) impus şi liber . Categoria impusă are în reper toriu 26 de melodii şi pr ovine din cânt ecul privighetorii, clasat în patru cat egorii - greu, semi-greu, mediu şi uşor. În concur suri, canarii sunt evaluaţi de cel puţin doi arbitri, iar păsările concurează tim p de 1 5 minute. Pentru ca o pasăre să cucerească locul I şi să devină campion trebuie să primească 90 sau mai multe puncte pentru categoria de păsări tinere şi păsări mature, 180 de puncte sau mai multe pentru perechi şi 320 puncte sau mai multe pentru categoria colecţii. iulie - septembrie 2014

81

AGAPORNIS FISCHERI

Cei care iubesc o singură dată de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

O

amenii de ştiinţă i-au botezat după numele exploratorului Gustav Adolf Fischer, un explorator din Barmen, membru al Societăţii Geo grafie din Hamburg, care a decedat la vârsta de 38 de ani, din cauza unei „febre biliare”, cum era de numită această maladie în secolul al XIX-lea - Fischer a contactat boala care i-a grăbit sfârşitul în timpul ultimei sale expediţii în Africa, în „Ţara massailor” şi Lacul Victoria. Agapornis fischeri a fost descris prima oară în anul 1 887, de către Ant on Reichenow, un ornit olog german, e xpert în păsările originare din Africa, pe atunci angajat al Muzeului Humboldt din Berlin.

rioadele secetoase, migrează şi în vestul Rwandei şi a statului Burundi, în pâlcuri izolat e de arbori din câmpiile situate în zone umede. În natură se estimează că trăiesc până Îndrăgostiţii inseparabili la un milion de e xemplare, puţine dintre acestea putând f i văzute în Papagalii Agapornis fischeri (la afara zonelor protejate - exportul lor noi, ornitologii le mai spun A gapor- a fost stopat în anul 1992, considenis cu Cap de Piersică sau Amorezul rându-se că est e o specie care Fischer) sunt una dintre cele nouă prezintă risc de e xtincţie, totuşi, specii de Agapornis (păsări originare datorită înmulţirii controlate în capdin Africa, numite şi „papagali amo- tivitate, este unul dintre papagalii rezi” sau „papagali inseparabili”, care se vând în magazinele de spepentru că formează o legătură atât cialitate din Eur opa şi America de de puternică cu perechea sa, încât Nord. dacă sunt separaţi cad în depresie).

Sunt printre cei mai mici A gaProvin dintr-o zonă restrânsă a pornis, au aproximativ 14 centimetri părţii central-estice a Africii de Sud lungime şi cântăresc 43-58 de graşi a părţii de sud-est a Lacului Vic- me. Nu prezintă dimor fism sexual, toria (pe teritoriul Tanzaniei) - în pe- metodele de determinare a sexului

82

fiind analiza ADN sau endoscopia.

Totuşi, unii crescători experimentaţi stabilesc, cu rezer vele de rigoare, diferenţierea sexelor cu ajutorul câtorva indicii com portamentale şi vizuale (dimensiunea şi f orma păsărilor - f emelele sunt puţin mai mari şi mai r obuste şi au coada rectangulară, spre deosebire de masculi care o au rotunjită -, penajul - masculii au un colorit mai luminos -, comportamentul - f emelele sunt dominante, stau cu picioarele mai depărate, deoarece au bazinul mai larg, sunt hrănit e de mascul, construiesc cuibul şi clocesc în tim pul zilei).

Are penajul de nuanţa v erde crud de la gât în jos, capul por tocaliu cu nuanţe măslinii în creşt et şi gâtul galben-por tocaliu. De ase -

iulie - septembrie 2014

menea, pe suprafaţa superioară a cozii are câteva pene violet, sau albastru, iar în jurul ochilor un cer c alb, fără pene.

Există şi v arietăţi coloristice, obţinute în captivitate. Varietatea în care penajul predominant est e albastru, cu gât alb şi cap gri şi cioc roz-pal a fost creată în 1 957 de R. Horsham în Africa de Sud, f iind ameliorată de califonianul dr. F. Warford. Francezii au creat v arietatea cu penaj predominant galben, cu cap portocaliu şi cioc r oşu. Mai există şi varietăţile Lutino (o mutaţie care are culoarea predominantă galben), negru, scorţişoară şi alb.

Nutriţie, comportament, probleme

femela le cloceşt e timp de 23 de zile. Puii părăsesc cuibul la 38-42 zile de la naştere.

Se hrănesc cu o mare varietate Sociabili şi af ectivi, sunt con de alimente, îndeosebi seminţe şi sideraţi printre cei mai populari pafructe - agricult orii africani îi con - pagali care sunt crescuţi ca animale sideră dăunători, pentru pagu bele de companie. Sunt păsări int elipe care le cauzează culturilor de po- gente şi iscoditoare (crescătorii surumb şi mei. Se recomandă sur - sţin că f emelele sunt mai priet eplusul de calciu, adăugat în apa de noase şi mai int eligente decât băut. masculii) - în captivitate, le place să Zboară rapid, bătând cu putere investigheze în jurul cuştii sau v odin aripi şi producând un sunet uşor lierei, fiind recunoscute ca maestre perceptibil. Sunt destul de zgo mo- ale evadării, de aceea est e recotoşi, îndeosebi în perioadele de îm- mandat ca locul în care sunt ţinute perechere. Sezonul de reproducere să aibă uşiţa asigurată, pentru a nu este cuprins în perioadele ianuarie- le deschide uşor (au ciocul puternic aprilie şi iunie-iulie. Îşi f ac cuibul şi îl folosesc ca pe o „cheie” pentru într-o scorbură situată la 2-15 metri a deschide uşa cuştii). deasupra solului. Ouăle sunt de cuCa şi alţi papagali, în condiţii loare albă, între două şi opt, iar de captivitate şi de singurătate pot

iulie - septembrie 2014

dezvolta „obiceiul” de auto-jumulire, cauzat de stres şi plictiseală. Acesta poate fi contracarat dif icil, aşa că pentru a-l preîntâmpina trebuie să le oferiţi diverse jucării şi opor tu ni tăţi atractive pentru petrecerea tim pului.

Sunt păsări active şi mestecă aproape tot ceea ce prind, de la obiecte vestimentare, obiecte strălucitoare, hârtie etc. pe care le transportă în cuşcă pentru a le folosi la construcţia cuibului. N u fac parte din tagma papagalilor vorbitori, dar pot fi învăţate să imit e anumite sunete (unii susţin că acestea sunt cuvinte, rostite pe o t onalitate mai înaltă decât cea normală pentru a putea fi percepută cu acurateţe de urechea umană).

Atenţie, aceşti papagali sunt predispuşi la o boală „misterioasă”, caracterizată prin apariţia unor puncte maronii pe picioare - unii susţin că e o infecţie declanşată de obiceiul unor e xemplare de a se ciupi din acele zone, alte ipoteze fiind „probleme hormonale cauzate de schimbarea niv elurilor de lumi nă”, stresul cauzat de „incapacitatea de a face lucruri naturale, cum ar fi cuiburi”, sau inf ectarea cu un agent patogen necunoscut. Şi în cazul acestor papagali, tratamen tele implică, de obicei, antibio tice pentru răni şi oprirea păsărilor de a se muşca de zonele respectiv e (acest lucru poate fi uneori realizat cu ajutorul sedativelor).

83

BIBANUL CRETĂ

Atunci bibanul a devenit veteran de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

A

sta-i o pledoarie pentru un peşte nedrept ignorat de acvariştii români şi începe-n kaki mizer, când no vicele primeşte denumirea peiorativă de „biban”. Peste timp, când va fi uitat deja numărul toaletelor curăţate cu periuţa de dinţi până când sclipesc „lună, soare, stele, să poţi bea cafea din ele”, el devine „veteran”. Pentru această transformare nu e necesar să adune im presionante fapte de arme, în afară de supunere necon diţionată, fiind suficientă doar trecerea timpului. Aşa e şi cu Bibanul Cretă (Serranus tortugarum), căruia n-am descoperit de ce continuăm să-i spunem Chalk Bass de parc-am fi cu t oţi rusofili şi n-avem capacitatea de a transpune în română denumirea „de baltă” din cea mai vorbită limbă pe planetă. Bibanul Cretă este o specie ideală care suferă de ignorare, deşi e extrem de atractiv, uşor de găsit (est e drept, din motivele expuse anterior, nu la noi, dar chiar la un pas de graniţă, în Ungaria, de pildă), uşor adaptabil, rezistent şi compatibil cu o multitudine de alţi peşti marini şi v ertebrate, destul de ieftin (6.500 forinţi, echivalentul a 94 de lei în pet shopurile din Ungaria) şi, cu t oate acestea, e insuf icient pus în v aloare în acvariile de la noi. Deşi unii reco mandă să nu f ie ţinut în acv ariile care conţin corali, doar în cele marine (adică, n-ar f i un peşte de pă strat într-un acvariu pretenţios), habitatul său natural (la tr opicele iulie - septembrie 2014

Atlanticului de Vest şi Caraibe) este tocmai printre corali şi nisip - uneori, este găsit în scoici goale sau ascuns printre corali. Altă legendă falsă este că ar fi un peşte agresiv şi, fiind carnivor, ar decima populaţiile de peşti mai mici. În fapt, Bibanul Cretă este cel mai mic (dimensiunea maximă este de 7,5 centimetri) şi mai pacifist biban. E drept, ca orice biban, nu e „uşă de biserică”, însă nici vreun „războinic ninja”, f iind încadrat, ca mulţi alţi peşti populari, în categoria peştilor semi-agresivi. Înoată aproape de substrat, dar şi în curenţii de apă, şi, dacă nu e înfometat de stăpân, nu v a mânca niciun „coleg de acv ariu”, cu e xcepţia creveţilor de mici dimensiuni (Periclimenes spp., Thor amboinensis etc.). Nu deteriorează coralii, orice v-ar spune „specialiştii”!

Orange, decorat cu frumoase dungi albastru-electric, tur coaz, o coloraţie uimitoare, care include un luciu aproape fosforescent, Bibanului Cretă îi place să se ascundă (ţineţi seama de asta la amenajarea acvariului, care trebuie acoperit pentru a evita „evadările” nedorite) şi nu e mof turos. Regimul său alimentar e variat, de la fulgi şi peleţi la crustacee, cre veţi mysis, carne de peşte, în general cu tot ce e hrănit un peşte. Hrana trebuie of erită de două ori pe zi, în cantităţi moderate. În rezervoare de peste 380 de litri pot fi ţinuţi în câr duri, însă în general se recomandă 20-30 de

litri/exemplar şi achiziţia lor în acelaşi timp, din acelaşi loc (sunt teritoriali cu semenii lor şi dacă sunt introduşi pe rând în acv ariu, „veteranii” pot ataca e xemplarele mai mici). Parametri optimi ai apei din acvariu: temperatura 24-27° C, 8.18.4 pH, SG (greutate specifică/salinitatea) 1.020-1.025, duritatea carbonică 8-12 dKH. De obicei sunt toleranţi la schimbările de parametri optimi ai apei.

Este hermafrodit (fiecare peşte îşi menţine organe de repr oducere masculine şi f eminine în acelaşi timp şi se transformă în mascul sau femelă doar la depunerea icrelor) şi se reproduce dificil în captivitat e.

Ca şi rudele lor mai mari din familia Serranidae, această specie est e rezistentă la cele mai mult e boli provocate de protozoare şi la infecţii bacteriene.

Este compatibil cu atât de multe specii, încât mai bine men ţionez care sunt alăturările „nefericite”, ce trebuie evitate dacă ţineţi la integritatea Bibanului Cretă: membrii ge nului Serranus, bibanii, Lionf ish Peşti Leu -, T riggerfish. În ac variile de mici dimensiuni, prudenţă extremă la Clownfish, în relaţia cu Biba nul Cretă acesta f iind ca o... dom niţă frumoasă, dar agresivă, care te trăzneşte-n cap cu poşeta când ţi-e lumea mai dragă. În mediul natural au fost observaţi la adâncimi cu prinse între 12 şi 400 de metri, însă uzual înoată doar până la adân cimea de 90 de metri.

85

ORIENTALA CU BURTĂ DE FOC

Otrava asiatică din terariu

de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

P

aradoxal, broaştele au devenit în ultima pe rioadă animale de companie atractive, însă pentru că în mediul natural unele specii se confruntă, tocmai din cauza comerţului e xcesiv, cu scăderi ale populaţiei şi sunt ameninţate cu extincţia, vă vom prezenta o specie care poat e fi crescută în terarii, vivarii şi acvarii fără pericolul de a o avea pe conştiinţă.

Broasca orientală cu bur tă de foc, sau Orientala cu abdomen roşu (Bombina orientalis) este un mic batracian (4-7 cm) semi-acvatic, originar din nord-estul Chinei (în provinciile Heilongjiang, Hebei, Shandong, Anhui şi Lianoning), Coreea de Nord, Coreea de Sud, Thailanda, sudul Japoniei (în insulele Kiushiu şi Tsushima) şi R usia. Este una dintre broaştele „comune” în rândul cre scătorilor de batracieni, atât datorită adaptabilităţii în captivitat e, cât şi modului facil în care po t fi întreţinute, fiind recomandate chiar şi începătorilor. Înainte însă de a vă decide să

86

creşteţi o br oască, aflaţi că, la f el ca oricărui alt tip de animal de companie, trebuie să îi asiguraţi t oate condiţiile pentru ca aceasta să aibă o viaţă bună: t erariul (suficient de spaţios pentru dimensiunea br oaştei în stadiu de adult), decorul (în funcţie de specif icul broaştei - acvatice, terestre, arboricole, semi-ac-

vatice), sursa de hrană (adică locul de unde să puteţi achiziţiona tipurile de alimente necesare - broaştele au nevoie, în general, de o varietate de insecte, iar tipurile mai mari se po t hrăni chiar şi cu şoricei).

Toxică, dar populară Această broască asiatică este populară ca animal de com panie, în pofida faptului că, atunci când se simte ameninţată, secretă o toxină otrăvitoare - întregul corp se aco peră cu o spumă similară ca aspect cu cea produsă de săpun. Această toxină secretată de pielea br oaştei nu este otrăvitoare pentru pielea omului, dar poate cauza neplăceri dacă ajunge la ochi, gură sau răni de pe pielea umană, respectiv mâncărimi la ochi, secreţii nazale sau iritaţii stomacale - de aceea, atât înainte, cât şi după manipularea batracianului, mâinile trebuie bine spălate. În pofida „otrăvii”, mulţi proprietari ai Broaştei Orientale cu Abdomen Roşu nu ar da-o pentru nimic în lume, datorită aspectului spectaiulie - septembrie 2014

culos şi contradict oriu (este un amalgam de culori şi nuanţe, de la gri-maroniu la verde aprins, cu abdomenul roşu-portocaliu strident sau galben, pielea f iind acoperită de tuberculi negri, pronunţaţi - mai puţin partea ventrală), temperamentului (activă în tim pul zilei şi gă lăgioasă), modului spectaculos în care vânează şi longevităţii (deşi în captivitate trăiesc până la 20 de ani, în captivitate, cu o bună îngri-

apă. În natură, hibernează din septembrie până la sfârşit de aprilie început de mai, şi, spre deosebire de mediul captiv, nu s-au obser vat cazuri de agresivitat e între indivizi de aceeaşi specie, deşi densitat ea populaţiei în sălbăticie poate ajunge la opt e xemplare pe metru pătrat. În captivitate, însă, sunt agresive şi teritoriale, deşi îşi pier d din pr oprietăţile „otrăvitoare” - nesimţinduse ameninţate de duşmanii naturali.

Când se simt e în pericol (ra • În pofida „otrăvii” secretate, mulţi proprietari ai Broaştei Orien- reori în captivitat e), îşi ar cuieşte tale cu Abdomen Roşu nu ar da-o spatele şi îşi întinde membrele, ca pentru nimic în lume, datorită as- şi cum ar fi moartă, eliminând prin pectului spectaculos şi contradic- glandele pielii o substanţă cu miros urât, iritant şi persistent. toriu, temperamentului, modului Modul de vânătoare este unul spectaculos în care vânează şi extrem de spectaculos: aşteaptă cu longevităţii sale. răbdare prada să se apropie şi apoi jire, pot atinge vârsta de 30 de ani). se năpusteşte asupra ei. Lar vele În România, un e xemplar costă consumă alge, ciuper ci, plante şi aproximativ 50 de lei. N u au mem - protozoare, iar ca adulţi dieta lor brană timpanică, iar femelele sunt constă din nevertebrate terestre, inmai mari decât masculii (care sunt clusiv viermi, moluşte şi insecte (le însă mai vocali). plac greierii, dar nu folosiţi niciodată În mediul natural ocupă o vari- insecte de grădină - cel mai probabil etate de habitat e, de la păduri de acestea au fost expuse la erbicide conifere sau foaioase situate la al- sau pesticide). Se recomandă hră titudini mari, pajişti, în apropiere de nirea la două-trei zile cu aproximativ ape curgătoare, lacuri, izvoare sau şase produse alimentare specifice. văi mlăştinoase - de obicei, această Puii se hrănesc zilnic. O regulă simspecie rămâne relativ apr oape de plă: alimentele nu trebuie să fie mai apă, dar la sfârşitul verii se retrage mari decât lăţimea capului broaştei la câteva sute de metri de sursa de (această regulă nu se a plică şi în

iulie - septembrie 2014

privinţa viermilor). Su plimentaţi-le hrana cu calciu.

Întreţinere Într-un terariu (al cărui habitat trebuie să fie semi-acvatic) trebuie să calculaţi capacitat ea de 1 0 litri/exemplar. Acoperiţi terariul cu un capac (pentru securizare), însă acesta trebuie să asigure ventilaţia necesară batracienilor. Ideal ar fi ca o parte a terariului să conţină apă (adâncimea 10 centimetri, în pantă - pentru o ieşire/intrare f acilă - şi poate avea substrat de pietriş, obligatoriu însă a f i dotat cu f iltru) şi cealaltă, pământ (cu iarbă, muşchi, pietre, lemne, fibră de nucă de cocos etc.).

Temperatura trebuie controlată (cea optimă este 22° Celsius - 26° Celsius în tim pul zilei şi noapt ea 21ºCelsius - 18ºCelsius). Iluminatul trebuie asigurat 12-14 ore pe zi (cu orice bec standard UV). Decorarea acvariului trebuie să ţină seama de habitatul natural pref erat al br oaştei: pădurea mlăştinoasă - muşchi, iarbă, piatră, lemn, apă mică. În plus, o amenajare de calitate a terariului ridică şansele de reproducere - la jumătat ea lunii august, în perioada de îm perechere, femela depune pe plantele sau pietrele din terariu 30-250 de ouă, organizat e în cuiburi.

87

INSECTE

Păstaia indiană

de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

E

ca un băţ, iar terariştii de la noi chiar aşa îi spun: Insecta Băţ Indiană, Insecta Indiană Ramură, Insecta In diană de Laborat or sau Lăcusta Indiană cu Rât. Carausius morosus este una dintre cele mai populare insecte care se cresc în captivitate.

Uşor de întreţinut, cu un look de păstaie, această insectă măsoară maximum 10 cm şi are o speranţă de viaţă cuprinsă între şase luni şi un an. Verde ori maronie, „păstaia indiană” se reproduce uşor, partenogenetic (dezvoltarea unui orga nism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate - în acest e condiţii masculii sunt extrem de rari), femelele depunând peste 200 de ouă în timpul vieţii lor pasagere. Ouăle trebuie păstrate la temperatura de 2427º Celsius, în caserole cu umiditate ridicată, puii fiind introduşi în terariul adulţilor doar după ce ajung la 4 luni de viaţă. E mime tică, inertă în timpul zilei şi activă după lăsarea întunericului, se hrăneşte cu frunze tinere de mur (pref eratele lor!), zmeură, lemnul câinelui, pă ducel, stejar, iederă, trandaf ir sau dud (atenţie!, trebuie hrănită din belşug, fiecare insectă, de-a lungul vieţii, consumă frunze care cântă resc de 20 de ori greutat ea sa). Desigur, asiguraţi-vă că frunzele nu au f ost stropite cu insecticide şi pesticide,

88

acestea fiind letale pentru insecte.

De regulă, insecta are ne voie de o incintă care măsoară de trei ori lungimea sa (ideal, 30 cm). Se creşte în acvarii sau terarii, închise cu capac cu posibilitate de ventilaţie sau cu o plasă f oarte fină. Temperatura ideală este cuprinsă între 21 şi 24 de grade Celsius. Cel mai bun mod pentru a atinge t emperatura corespunzătoare este să păstraţi recipientul într-o cameră caldă - în caz contrar, folosiţi o lampă de căldură, care să ajute şi la dezvolarea plan-

telor din t erariu (în plus, frunzele plantelor vor furniza apă de băut pentru insecte şi vor menţine nivelul optim de umiditat e). Păstăile Indiene au nevoie un nivel moderat de umiditate (75-80%), dar terariul trebuie să f ie bine v entilat pentru a preveni dezvoltarea mucegaiului.

Podeaua terariului poate fi acoperită cu hâr tie pentru o cură ţare mai uşoară - un substrat ideal este însă format din 3-5 cm de turbă sau vermiculită, care ajută la conservarea umidităţii, deşi această soluţie ridică nivelul de efort al proprietarului de a menţine curat terariul (aceste insecte produc excremente uscate, uşor de curăţat).

Atenţie la manipulare, sunt fragile. Prindeţi-le de corp, nu de picioare, între degetul mare şi ară tător, şi puneţi-le pe palma deschi să. La f inal, explicaţia denumirii: sunt originare de pe dealurile Palmi din Tamil Nadu (sudul Indiei) şi au fost aduse în Europa ca insecte de laborator. iulie - septembrie 2014

INEDIT

O să ţi se pară incredibil: magneto dog de Răzvan Buzoianu razvan.buzoianu@petzoom.ro

O

simplă defecare a câinelui tău poat e însemna mai mult decât o imagi ne dezgustătoare şi un mir os urât.

Poate fi un indicat or al câm pului magnetic al pământului, spun cercetătorii. Ia aminte că o „ieşire la aer” a câinelui poate fi considerată o lecţie de magnetism.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar câi nele meu are un întreg ritual atunci când vine timpul să-şi facă nevoile.

Parcă niciun loc nu este potrivit pentru el. Se învârte, amuşină şi caută cu disperare locul propice, prin cele mai incomode şi ascunse locşoare posibile, pentru a se uşura. Am ob servat adesea comportamentul, iar acum, cu ocazia unor studii, mi s-a luminat mintea. De curând, o echipă formată din cercetători cehi şi nemţi a descoperit că blănoşii noştri se aliniază cu câmpul magnetic al pă mântului atunci când def echează.

Da, pare o glumă bună despre câini, dar nu este.

Ca să dovedească acest lucru, iulie - septembrie 2014

cercetătorii (candidaţi cerţi la un viitor Ig-Nobel) au studiat direcţia corpurilor a 70 de e xemplare de câini din 37 de rase, în tim pul a 1 .893 de defecări şi a 5.582 de urinări.

Supravegherea s-a derulat timp de doi ani, descoperindu-se că subiecţii preferă excreţia prin alinierea corpului pe axa N-S, sub con diţiile calme ale câmpului magnetic. Vorbim de polii magnetici ai pămân tului, şi nu de cei geograf ici. Dacă vă vine greu să credeţi, studiul a fost publicat în jurnalul „Frontiers in Zoology”.

Acum nu ştiu dacă blă nosul meu chiar se aliniază la câmpul magnetic sau doar se ruşinează de mine, dar e ceva ce eu nu înţeleg în totalitate. În caz că vă întrebaţi de ce se chinuie câinii să f acă asta, să ştiţi că nu sunt eţi singurii cu dilema asta. Şi cer cetătorii se întreabă acelaşi lucru. A ceştia declară că „este enigmatic de ce se aliniază la câmpul magnetic. Ori o f ac conştienţi, câmpul magnetic f iind receptat pe cale senzorială (câinii văd,

aud sau miros direcţia), ori recepţia magnetismului este controlată de nivelul vegetativ (se simt mai confortabil sau mai puţin confortabil în anumite direcţii)”. Analiza dat elor colectate indică f aptul că nu doar preferă direcţia N-S, ci şi că e vită direcţia E-V. Este pentru prima dată când este descoperită această sensibilitate a câinilor la câm pul magnetic, studiile demonstrând în trecut că alte animale aveau deja această capacitate.

Acum însă nu e cazul să avem aşteptări ca patrupezii să ne indice nu ştiu ce punct magnetic, pentru că studiul a fost făcut doar cu câini fără lesă în mijlocul unui câmp. Deci nu vă re comandăm să mergeţi cu câinele la vreo emisiune de genul „Animalele au talent”, pentru că riscaţi să vă alegeţi doar cu râsete, nu şi cu premii. Dar e bine şi aşa. O altă recomandare ar fi să nu faceţi vreo încercare de a demonstra teoria magnetismului cu magneţii de frigider. S-ar putea să nu meargă…

89

ETICĂ

Terapeuţii cu patru picioare • Bunăstarea necuvântătoarelor implicate în activităţi şi terapii asistate de animale de Oana-Raluca Ciceu raluca.ciceu@petzoom.ro

S

e spune că un animal îţi face rău o singură dată în viaţă, atunci când moare. Mereu ne gândim la beneficiile pe care le avem de la animalele de com panie şi poat e, de multe ori, mai puţin la faptul că bunăstarea lor depinde în cea mai mare măsură de noi, cei care spu nem cu mâna pe inimă că le iubim.

Relaţia om-animal Psihologul clujean Ana-Maria Băsceanu, parte a echipei T erapie Asistată de Animale (TAA) împreună cu căţelul Loki, susţine că bună starea animalelor (engl. „animal wellfare”) desemnează calitat ea vieţii animalelor şi trebuie a vută în vedere şi atunci când includem un animal într-un program de TAA, deoarece de starea mentală şi f izică a acestuia depind rezultat ele terapiei. Disconfortul şi stresul resimţite de către animal înainte, în timpul şi după şedinţa t erapeutică, îl po t afecta considerabil atât pe el, cât şi rezultatele aşteptate de la pa cienţi.

Problemele legate de bună stare apar mai ales în cazul anima-

90

• Ana-Maria Băsceanu şi Loki lelor ţinute în adăposturi, grajduri sau cuşti, acestea fiind mai expuse riscului de neglijare sau îngrijire neadecvată (mâncare, adăpare sau igienă nepotrivite). În ceea ce priveşte animalele de terapie, practicienii TAA afirmă că ei nu se f olosesc de animale, ci lucrează împreună cu ele, în tim p ce aşa-numiţii „liberaţionişti” (fr . „libération”) susţin că animalele nu există pentru a fi exploatate de oameni, iar utilizarea animalelor în tratamentul oamenilor este imorală prin limitarea liber tăţii, hotărârea cursului vieţii animalului, dresaj pre-

lungit, privarea socială sau vătă marea animalului prin manipularea neadecvată. Analizarea aspectului moral al utilizării animalelor în terapie invită la explorarea relaţiei omanimal, iar dacă această relaţie poate fi justificată din punct de vedere moral, atunci şi incorporarea unui animal în t erapie poate fi, de asemenea, motivată.

Relaţia om-animal este benefică pentru animale, ţinând cont de faptul că adoptarea acestora a dus la o îmbunătăţire considerabilă a vieţii, comparativ cu cea pe care ar fi avut-o în libertate. În această categorie sunt incluşi câinii, pisicile, caii, şi mai puţin animalele mici precum rozătoarele, şerpii, păsările care ar putea fi uşor eliberate în sălbăticie, unde, potrivit liberaţioniştilor, le-ar fi satisfăcute mai bine ne voile. În schimb, câinii şi pisicile trăiesc vieţi mai lungi şi mai conf ortabile, chiar dacă plătesc preţul limitării libertăţii sau sterilizării, iar împreună cu caii de terapie sunt mai puţin predispuşi la accidentări şi răniri.

Asociaţia Pet Partners (în trecut Delta Society) a vertizează că iulie - septembrie 2014

TAA este nepotrivită pentru animale în cazurile când: po t apărea răniri în urma unei manipulări brutale sau din interacţiunea cu alt e animale; nu se poat e asigura un minimum de bunăstare a animalului (aici intră îngrijirea medicală din par tea veterinarilor şi accesul la apă sau spaţii de joacă) şi când animalelor nu le face plăcere să vină în vizită. Un cod propus pentru etica din TAA include printre cerinţe ca bunăstarea animalului să fie prioritară pentru cel care oferă terapia, animalul de terapie niciodată să nu fie forţat să iasă din casă pentru a se duce la muncă sau să ef ectueze acţiuni care nu sunt dorite sau sunt făcut e fără tragere de inimă, iar animalelor este imperios a li se acor da o pe rioadă de timp, liniştită, în care să se adapteze mediului t erapeutic înainte de începerea sesiunilor.

Obligaţii etice Pentru a asigura starea de sănătate a par ticipanţilor, deopotrivă oameni şi animale, un medic veterinar trebuie să fie implicat activ în programele TAA şi să asigure vaccinări regulate, prevenţia şi controlul paraziţilor, evaluarea şi îm bogăţirea comportamentală. Pe de altă parte, conductorii canini trebuie să observe atent limbajul corpului şi să identif ice semnele de stres, disconfort, frică - acele semnale comportamentale care indică faptul că acelui animal îi displace activi-

iulie - septembrie 2014

tatea din cadrul T AA sau se simt e ameninţat. Printre aceste semnale se numără, potrivit lui Charles Darwin, zbârlirea apendicilor dermici care poate apărea ca răspuns la frică sau furie (câini, pisici, păsări); umflarea corpului la amf ibii şi reptile care se măresc când sunt alar mate sau furioase, inhalând aer; tragerea înapoi şi lipirea urechilor de cap care sunt manif estări ale agresivităţii în cazul animalelor care luptă cu dinţii, poziţia fiind explicată prin grija de a împiedica adversarul să le apuce de urechi (câini, pisici, cai).

Deoarece câinii sunt cel mai des întâlniţi în pr ogramele TAA, în cazul acestora se recunosc cât eva expresii non-verbale speciale ale furiei şi fricii, care trebuie identificate din timp în cadrul şedinţei terapeutice. Un câine agresiv v a avea ure-

chile ciulite, ochii îndreptaţi înainte, cu părul de pe gât şi spinare zbârlit, coada poziţionată în jos, rigidă, iar buza superioară poat e fi ridicată, dezvelind dinţii. Frica, chiar şi într-un grad neînsemnat, este marcată de coada care este strânsă între picioare, însoţită de tragerea urechilor înapoi, însă nu sunt lipite de cap, ca la furie.

Printre alte manifestări ale stresului se numără salivarea, gâfâitul, tensiunea musculară, agi taţia, tremuratul, căscatul, tresărirea sau dereglări ale somnului şi apetitului. Ideal este ca toate aceste reacţii la stres să fie anticipate şi corectate înainte ca animalul să fie afectat. Se recomandă pauze regulate între şedinţele de terapie în care animalelor trebuie să li se ofere ocazia să se relax eze şi să aibă contacte pozitive cu oamenii.

Iar dacă apar semne de disconf ort pe parcursul şedinţei, animalul trebuie scos din acel mediu şi lăsat săşi revină. În plus, practicienii TAA trebuie să fie conştienţi că şi animalele ajung la pensionare odată cu înain tarea în vârstă din pricina diminuării entuziasmului pentru „muncă” sau din motive fizice şi com portamentale. Întrunirea cerinţelor f izice, comportamentale şi psihologice ale animalului de către îngrijitori, practicieni TAA și conductori canini este o parte a obligaţiei etice pe care aceştia o au f aţă de animalele îm preună cu care lucrează la îmbu nătăţirea calităţii vieţii beneficiarilor terapiei asistate de animale.

91

SPECIAL

iPET - Gadgeturi şi tehnologii pentru animale de companie de Răzvan Buzoianu razvan.buzoianu@petzoom.ro

Pieptene anti pureci

Eyenimal Mereu ai vrut să intri în pielea câi nelui tău şi să obser vi lumea aşa cum o v ede el, dar bagheta magică sau inelul Arabelei nu prea există. Momentan, singura şansă de a vedea din perspectiva animalului de companie este de a-i ataşa de zgardă o cameră video, care se numeşte Eyenimal şi care îţi poate arăta ce activităţi întreprinde blă nosul. Are o memorie de 8GB, un acumulator litiu-ion, şi poate înregistra până la două ore şi jumătate de sunet şi imagini. E foarte posibil ca zilnic să a veţi parte de două ore cu lecţiile lor de igienă… Această zgardă cu cameră video este rezistentă la şocuri şi apă, costă 80 de dolari şi se poate cumpăra de pe Amazon.com.

Purecii sunt inamicii animalului tău de companie iar lupta cu ei est e cruntă atât pentru animal, cât şi pentru tine. Paraziţii ăstia reuşesc să facă viaţa grea oricui, iar alergiile şi af ecţunile produse de ei sunt enervante. Pentru situaţiile astea s-a inventat un super-pieptene cu care poţi e xtermina paraziţii. Este de folos în special animalelor care suferă de alergii la substanţele active din pipetele anti paraziţi. Dispozitivul fără fir emite un voltaj slab care omoară paraziţii, are un zgomot redus, funcţionează cu bat erii de tip AA şi costă în jur de 40 de dolari pe site-ul de internet Amazon.com.

Canapea Star Trek

Respirație fresh pentru pet

Dacă eşti unul dintre cei marcaţi de Star Trek în adolescenţă, ai devenit IT-ist şi împarţi casa cu un câine sau o pisică, trebuie să uiţi de banalele pet-shopuri, să scapi de vechitura aia de pernă a câinelui/pisicii şi să-i cumperi pet-ului tău ceva serios: o canapea Star Trek!

Da, este o canapea de căpitan, cu t oate comenzile navei spaţiale, husă detaşabilă pentru curăţare, numai bună de teleportare în galaxia somnului. În cazul în care o veţi cumpăra pentru o pisică, să-i spuneţi răspicat că nu are voie să doarmă pe ea. În felul acesta veţi fi siguri că nu aţi cum părat-o doar pentru decor. Costă 80 de dolari pe Amazon.com.

Câinii ne iubesc necon diţionat şi sunt pre gătiţioricând să ne pupe, pentru a ne arăta cât de mult le-am lipsit. Dar apare totuşi o mică mare problemă în această în treagă relaţie drăgăstoasă şi e una cam... urât mir ositoare.

Am simţit cu t oţii într-un moment sau altul respiraţia respingăt oare a unui câine, iar spălatul pe dinţi pare cel mai mare chin pentru animal şi stăpân. Nici oasele pentru ros nu fac faţă, dar de acum există o speranţă (ştiţi, despre speranţă se spune că moare ultima): Orapup. Este o perie abrazivă care curăţă bacteriile de pe limbă şi care elimină o substanţă dulceagă, cu enzime naturale care luptă şi împotriva gingivitei. Kitul are în com ponenţă două perii, un recipient cu substanţă anti bact eriană şi poate fi comandat pe Amazon.com pentru suma de 33 de dolari.

92

iulie - septembrie 2014

CONCURS

„Eu sunt VEDETA lunii!”

• Maravet şi „Petzoom” îl premiază pe Ajax, din Satu Mare, cu hrană pentru o lună Dac-ar trăi în Amsterdam, energicul Ajax ar declanşa urale la fiecare apariţie, iar suporterii i-ar cere un singur lucru: spectacol. Însă pentru că acest Ajax (rasa Fox Terrier, varietatea cu păr sârmos) locuieşte împreună cu stăpâna sa, Camelia Condor, în Satu Mare (Aleea Humuleşti nr. 8, bl. 5 ap. 49), i se cere doar să f ie fericit şi să... caute mingea cu care adoră să se joace. El est e câştigătorul titlului „Vedeta lunii”, care îi v a aduce nu doar aprecierea cititorilor revistei „Petzoom”, ci şi hrana necesară tim p de o lună. P e locul II s-a clasat Snoopy, un curajos Beagle din Timişoara, pr oprietar Andrei Crăciun, iar pe locul III a f ost Lucky, pe care Maria Colceag din Brăila o consideră nu doar norocoasă, ci şi „f oarte pedantă şi frumoasă” - şi juriul a fost de acord cu ultima parte a caracterizării.

Acesta a f ost podiumul şi, f elicitându-i pe toţi concurenţii (cu menţiuni speciale pentru motanul Zizu, încă mic are doar 6 luni -, dar extrem de promiţător, din Oradea, „o bijuterie” pe care stă-

1

2

Ajax

Snoopy

Lucky

pâna lui, Cristina Molnar, mărturiseşte că o redescoperă în fiecare zi, pentru Vimana, o femelă de Ogar Afgan din Cluj-Na poca, pentru Tooty din Galaţi, un metis de Labrador Retriever al Elenei Dumitru, şi pentru Boxer-ul Ioanei Petria din Braşov, Mike, un moloss cu personalitate), vă invităm să participaţi şi la următoarele concursuri organizate de revista noastră.

Poţi şi tu să câştigi un premiu ase-

OFERTĂ SPECIALĂ

mănător, dacă trimiţi, până în 5 august 2014, o poză cu animalul tău de companie pe adresa de e-mail: redactie@petzoom.ro.

Clasamentul celor mai reuşite fotografii va fi stabilit de un juriu format din redactori ai revistei. Pozele clasate pe primele trei locuri vor fi publicate în numărul ur mător, iar fotografia clasată pe locul I va fi premiată cu hrana necesară animalului de companie timp de o lună. Succes!

• comandă acum un ABONAMENT pe un an la PETZOOM - revista companionilor cu personalitate - şi plăteşti doar Avantaje: • primeşti acasă cele patru reviste care apar pe durata a 12 luni, trimestrial • taxele poştale sunt achitate de editor • chiar dacă preţul revistei creşte pe parcursul anului în care eşti abonat, preţul abonamentului rămâne acelaşi • ai cer titudinea accesului la cea mai spec taculoasă şi complexă revistă de pr ofil, singura care prezintă în detaliu toate competiţiile de tip CACIB desfăşurate în România, precum şi Euro Dog Show şi World Dog Show • este singura revistă care pre zintă informaţii despre companioni din toate categoriile (câini, pisici, peşti, păsări decorative, reptile, insecte, ani malemici)

94

3

35,6 lei

• ai acces la informaţii de spe c i a litat e despre nutri ţie, menţinerea să nă tăţii şi sociali zareacorectă a ani maluluitău de companie • citeşti reportaje şi poveşti adevărate despre cei mai spectaculoşi companioni, precum şi interviuri în exclusivitate cu vedete despre animalele lor de companie • ai acces sigur la t oate concursurile organizate de revista „Petzoom” şi partenerii ei Te abonezi simplu: •plăteşti 35,6 lei în contul bancar al SC MARAVET SRL (editorul revistei „Petzoom”) cu nr . RO43 RZBR 0000 0600 0487 2899, deschis la Raiffeisen Bank • trimiţi pe adresa de e-mail redactie@petzoom.ro numele, prenumele, a dre sacompletă, numărul de telefon şi numărul documentului de plată • începând cu primul număr care apare după efectuarea plăţii, primeşti aca să revista PETZOOM.

iulie - septembrie 2014

În sfârșit liniște!

• Zgomote • Vizite la medicul veterinar • Îngrijire • Perioada post-operatorie • Călătorii • Cuști închise • Schimbări de mediu

Fie că este vorba de artificii, vizite la veterinar, călătorii, cuști închise sau alte schimbări ale mediului, câinii și pisicile pot suferi schimbări comportamentale din co cauza stresului, anxietăţii și fricii. CALMEX® datorită compoziţiei sale unice oferă o soluţie cu acţiune rapidă, sigură și naturală pentru a aduce starea de liniște.

Pentru detalii va rugăm contactati reprezentantul dumneavoastră VetPlus.

Maravet Srl, Tel/Fax: 0262.211.964, www.maravet.com

®

VetPlus

A Global Leader in Veterinary Nutraceuticals

CALMEX EX X

®

BRIT ESTE UNICA HRANĂ PREMIUM PENTRU CÂINI , CONCEPUTĂ PENTRU TOATE CATEGORIILE DE GREUTATE ȘI TOATE ETAPELE DE VÂRSTĂ

S

M

L

XL