Proiect de lege votat de comisia de agricultura cd

LEGE privind organizarea şi exercitarea profesiei de medic veterinar Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează modul de exercitare a profesiei de medic veterinar, pe teritoriul României, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Veterinari din România, ca organism profesional, apolitic, fără scop lucrativ, cu personalitate juridică, cu responsabilităţi în domeniul autorizării, controlului şi supravegherii exercitării profesiei de medic veterinar ca profesie liberală, de interes public.

(2) Colegiul Medicilor Veterinari din România are autonomie în domeniul său de competenţă, normativ şi jurisdicţional profesional şi îşi exercită atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni.

(3) Colegiul Medicilor Veterinari din România se organizează şi funcţionează pe criterii teritoriale, la nivel naţional şi judeţean, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti.

(4) La nivelul fiecărui judeţ, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti, este organizată câte o filială a Colegiului Medicilor Veterinari din România, formată din medici veterinari care exercită profesia în unitatea administrativ-teritorială respectivă, denumită în continuare filiala colegiului.

(5) Sediul Colegiului Medicilor Veterinari din România este în municipiul Bucureşti.

(6) Nici una dintre filialele teritoriale ale colegiului nu poate funcționa în afara Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(7) Direcțiile sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului Bucureşti pot să pună la dispoziţia filialelor colegiului, cu titlu gratuit, spațiile necesare pentru funcționare.

Art. 2. - Medicina veterinară este o ştiinţă medicală care asigură sănătatea, bunăstarea şi protecţia animalelor şi contribuie la menţinerea sănătăţii publice şi la protecţia mediului.

(2) Profesia de medic veterinar are ca obiective apărarea sănătăţii animalelor, sănătăţii publice, protecţia şi bunăstarea animalelor, protecţia consumatorului şi a mediului înconjurător şi siguranţa alimentelor.

(3) În vederea realizării obiectivelor prevăzute la alin. (2), pe tot timpul exercitării profesiei, medicul veterinar trebuie să dovedească disponibilitate, devotament şi probitate profesională.

Art. 3. - (1) Deține titlul oficial de calificare medic veterinar absolventul cu diplomă de licenţă de „doctor medic veterinar” eliberată de o instituţie de învăţământ superior de medicină veterinară acreditată din România, care îndeplineşte condiţiile minime de formare pentru profesia de medic veterinar prevăzute de Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr.

255 din 30 septembrie 2005, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Directivă.

(2) Deține titlul oficial de calificare medic veterinar, absolventul cu diplomă, certificat sau cu alt document similar eliberat de instituţiile de învăţământ superior de medicină veterinară recunoscute de statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European, precum şi ale Confederaţiei Elveţiene, denumite în continuare state membre, care îndeplinesc condiţiile minime de formare pentru profesia de medic veterinar prevăzute de Directivă, conform certificatului de conformitate eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine.

(3) Titlurile oficiale de calificare în medicina veterinară obţinute în afara României şi a statelor membre se echivalează potrivit legii. Excepţie de la aceste prevederi fac titlurile oficiale de calificare în medicina veterinară care au fost recunoscute de unul dintre statele membre.

(4) Colegiul Medicilor Veterinari din România este autoritatea competentă pentru recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare în profesia de medic veterinar, obţinute în unul dintre statele membre prevăzute la alin (2), pentru eliberarea certificatelor de conformitate în scopuri profesionale, în vederea recunoaşterii de către statele membre a titlurilor de calificare în profesia de medic veterinar, eliberate de instituţii de învăţământ superior, pentru recunoaşterea titlului de medic veterinar specialist, pentru gestionarea dosarelor din sistemul de informare al pieţei interne - IMI şi emiterea cardului profesional european, pentru înregistrarea medicilor veterinari şi a unităţilor medicale veterinare, precum şi pentru dezvoltarea profesională continuă din domeniul medical veterinar.

(5) Recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare permite accesul în România la aceeaşi profesie cu cea pentru care persoana solicitantă este calificată în statul membru de origine, precum şi exercitarea activităţilor profesionale pe teritoriul României în condiţiile prevăzute de lege pentru cetăţenii români.

(6) Titlul de „medic veterinar” este protejat prin lege. Este interzisă utilizarea titlului de medic veterinar de către persoanele care nu deţin această calificare profesională în baza unui titlu oficial de calificare.

(7) Instituţiile de învăţământ superior din România acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu care au programe de studii de medicină veterinară trebuie să garanteze că respectă condiţiile minime de formare profesională pentru calificarea de medic veterinar prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 469/2015 pentru aprobarea criteriilor minime obligatorii de autorizare şi acreditare pentru programele de studii universitare de medicină, medicină dentară, farmacie, asistenţă medicală generală, moaşe, medicină veterinară, arhitectură, care transpune Directiva.

Art. 4. – (1) Profesia de medic veterinar se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către persoane fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicina veterinară şi care sunt membre ale Colegiului Medicilor Veterinari din România, după cum urmează: a) cetăţeni ai statului român; b) cetăţeni ai unui stat membru; c) soţul/soţia unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie directă, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora;

d) persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 3, 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European și a cetățenilor Confederației Elvețiene, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; e) cetăţenii statelor terţe beneficiari ai statutului de rezident permanent în România, conform dispoziţiilor legale în vigoare; f) beneficiarii statutului de rezident acordat de către unul dintre statele membre, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care transpune Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr.16 din 23 ianuarie 2004.

(2) În caz de prestare temporară sau ocazională de servicii pe teritoriul României, medicii cetăţeni ai unui stat membru, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la obligativitatea înscrierii în Colegiul Medicilor Veterinari din România şi de la plata cotizaţiei de membru.

(3) Medicii veterinari prevăzuţi la alin (1) lit b)-f), care exercită profesia de medic veterinar în România, au obligaţia de a se informa la Colegiul Medicilor Veterinari din România cu privire la legislaţia din domeniul veterinar, precum şi cu privire la prevederile Statutului medicului veterinar şi ale Codului de etică şi deontologie medicală veterinară şi să aibă cunoştinţele de limba română necesare.

(4) Colegiul Medicilor Veterinari din România colaborează îndeaproape cu autorităţile competente omoloage ale statelor membre, inclusiv prin sistemul de informare al pieţei interne -IMI, asigurând confidenţialitatea informaţiilor transmise.

(5) Schimbul de informaţii dintre Colegiul Medicilor Veterinari din România şi autorităţile competente din statele membre privind sancţiunile disciplinare sau penale aplicate în caz de fapte grave şi precise, susceptibile de a avea consecinţe asupra activităţilor de medic veterinar, se va face cu respectarea prevederilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr.

677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare (6) Prelucrarea datelor cu caracter personal se va realiza în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Art.5. - (1) Medicul veterinar îşi poate exercita profesia: a) în sectorul privat, independent sau în regim salarial; b) în sectorul public, în cadrul autorităţii veterinare centrale şi locale sau al ministerelor, ca funcţionar public sau ca personal contractual ocupând posturi/funcţii pentru care studiile superioare în domeniul medical veterinar constituie cerinţă de angajare; c) în învăţământul preuniversitar, universitar şi unităţi de cercetare cu respectarea prevederilor legale;

(2) Serviciile medicale veterinare private fac parte din sistemul unic sanitar veterinar naţional.

(3) În exercitarea profesiei, medicul veterinar aplică, respectă şi este protejat de legile statului şi de reglementările Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(4) Exercitarea profesiei de medic veterinar de către o persoană care nu deţine calificarea profesională de medic veterinar în baza unui titlu oficial de calificare, constituie infracţiune şi se pedepseşte conform prevederilor Codului penal.

(5) Colegiul Medicilor Veterinari din România, prin preşedintele de filială, este în drept să exercite acţiunea civilă sau să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală ori autorităţile competente, pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de medic veterinar sau care practică în mod nelegal medicina veterinară.

Art. 6. -1 Profesia de medic veterinar are exclusivitate în următoarele domenii de activitate: a) prestarea serviciilor de asistenţă medicală veterinară; b) identificarea animalelor prin implantarea de transpondere şi înregistrarea acestora; c) protecţia şi bunăstarea animalelor domestice, sălbatice şi exotice ţinute în captivitate, precum şi animalelor ţinute în scopuri ştiinţifice; d) sănătatea publică veterinară şi igiena produselor de origine animală; e) inspecţia şi controalele veterinare de frontieră; f) monitorizarea şi supravegherea sanitară veterinară; g) diagnosticul de laborator veterinar; h) controlul igienei furajelor; i) coordonarea identificării şi înregistrării animalelor; j) testarea clinică a produselor medicinale veterinare; k) prescrierea, eliberarea, comercializarea cu amănuntul şi utilizarea produselor medicinale veterinare, inclusiv a produselor biologice; l) consultanţă şi audit veterinar; m) expertiză medicală veterinară; n) certificarea stării de sănătate a animalelor şi a produselor de origine animală; o) controlul şi certificarea subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman; p) supravegherea, controlul, declararea şi notificarea bolilor la animale.

(2) Utilizarea produselor medicinale veterinare se face sub îndrumarea şi responsabilitatea medicului veterinar.

Art. 7. - Medicul veterinar, în conformitate cu pregătirea sa profesională, este competent să desfăşoare activităţi profesionale, în domenii precum: a) apărarea sănătăţii publice şi protecţia consumatorului; b) creşterea şi nutriţia animalelor; c) selecţia, ameliorarea şi reproducţia animalelor;

d) cercetarea medicală veterinară, inclusiv cercetările de genetică animală fundamentală şi aplicativă; e) instruirea, educaţia şi dezvoltare profesională continuă în domeniul medical veterinar şi al siguranţei alimentelor ; f) protecţia animalelor sălbatice în mediul natural; g) industrializarea şi valorificarea produselor de origine animală; h) protecţia mediului şi controlul poluării; i) statistica medical-veterinară; j) comercializarea de aparatură, instrumentar medical veterinar şi alte produse utilizate în medicina veterinară. k) controlul mişcării animalelor şi al produselor de origine animală; l) identificarea animalelor; m) biotehnologii medical-veterinare; n) învăţământ; o) administraţie publică; p) înregistrarea şi autorizarea producerii şi comercializării produselor medicinale veterinare; q) acţiunile de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, precum şi alte activităţi.

Art.8. - (1) În toate domeniile de activitate prevăzute la art.6 medicul veterinar are dreptul la iniţiativă şi decizie în exercitarea atribuţiilor profesionale, cu asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea acestora.

(2) Deciziile şi hotărârile cu caracter profesional vor fi luate avându-se în vedere principiile eticii şi deontologiei medicale veterinare, grija faţă de sănătatea animalelor, protecţia şi bunăstarea lor, precum şi pentru sănătatea publică.

(3) Medicul veterinar, în exercitarea profesiei, se supune prevederilor legislaţiei în vigoare.

CAPITOLUL II Exercitarea profesiei de medic veterinar Secţiunea 1 Dispoziţii generale Art.9. - (1) Medicii veterinari care îşi exercită în mod permanent profesia pe teritoriul României, în regim salarial, atât în sistemul public cât şi în sistemul privat, ocupând posturi şi/sau funcţii publice care necesită calificarea de medic veterinar, precum şi cei care îşi desfăşoară activitatea în mod independent, în una din formele de organizare şi exercitare prevăzute în prezenta lege, trebuie să fie membri ai Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(2) La înscrierea în Colegiul Medicilor Veterinari din România, medicul veterinar depune în faţa Consiliului judeţean sau al municipiului Bucureşti al Colegiului Medicilor Veterinari, într-un cadru solemn, următorul jurământ: "Odată admis printre membrii nobilei profesii de medic veterinar:

Mă angajez solemn să-mi exercit profesia cu conştiinţă, demnitate, devotament şi să folosesc toate cunoştinţele mele profesionale pentru apărarea sănătăţii animalelor, pentru protecţia şi bunăstarea lor, precum şi pentru protejarea sănătăţii omului şi a mediului înconjurător.

Voi acţiona în toate împrejurările printr-o conduită exemplară, în spiritul normelor Codului de etică şi deontologie medicală veterinară.

Mă oblig să apăr, cu toate puterile mele, onoarea, prestigiul şi nobilele tradiţii ale profesiei de medic veterinar.

Depun acest jurământ în mod solemn, liber şi pe onoare".

(3) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România o pot păstra, la cerere, şi medicii veterinari pensionari care nu mai practică profesia de medic veterinar.

(4) Membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România sunt înscrişi în Tabloul medicilor veterinari de către filiale judeţene şi a municipiului Bucureşti, care se publică pe pagina de Internet a Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(5) Medicii veterinari de liberă practică îşi exercită profesia, respectând următoarele reguli: a) acordă asistenţă medicală veterinară cu respectarea legislaţiei sanitare veterinare în vigoare şi a hotărârilor, ghidurilor, procedurilor elaborate în acest sens de către Colegiul Medicilor Veterinari din România, precum şi a Codului de etică şi deontologie medicală veterinară; b) înscrie în registrul de consultaţii şi tratamente toate consultaţiile şi tratamente aplicate animalelor; c) eliberează prescripții medicale veterinare conform legislației sanitare veterinare în vigoare; prescrie şi administrează produsele medicinale veterinare doar după examinarea clinică a animalelor şi stabilirea diagnosticului; d) produsele medicinale veterinare care conţin substanţe din categoria stupefiante, psihotrope, precum şi produse medicinale veterinare care conţin substanţe aflate sub control naţional, sunt utilizate şi se administrează exclusiv de către medicii veterinari. e) raportează autorităţii veterinare competente orice suspiciune privind o reacţie adversă la animale, o reacţie adversă umană, o reacţie neaşteptată sau o reacţie adversă gravă care ar fi putut să apară în urma utilizării şi administrării produselor medicinale veterinare, conform legislaţiei în vigoare. f) prescrie și utilizează cu prudență produsele medicinale veterinare antimicrobiene.

(6) În activitatea lor, medicii veterinari de liberă practică pot fi ajutaţi de tehnicieni şi/sau asistenţi veterinari, în următoarele condiţii: a) tehnicianul şi/sau asistentul veterinar lucrează sub îndrumarea şi controlul medicului veterinar din cadrul unităţii medicale veterinare la care este angajat; b) tehnicianul şi/sau asistentul veterinar, la recomandarea medicului veterinar, poate efectua tratamente, dar nu are dreptul să efectueze intervenţii chirurgicale;

c) în situaţii excepţionale, până la sosirea medicului veterinar, tehnicianul şi/sau asistentul veterinar poate acorda primul ajutor animalului a cărui viaţă este în pericol, prin administrarea tratamentului sau efectuarea de intervenţii de urgenţă, cu acordul medicului veterinar şi respectând întocmai indicaţiile acestuia.

(7) Administrarea produselor medicinale veterinare sau efectuarea de intervenţii chirurgicale de către alte persoane şi în alte condiţii decât cele stabilite de prezenta lege, constituie exercitare fără drept a profesiei de medic veterinar şi se sancţionează conform legii.

Art. 10. – (1) Medicii veterinari care doresc să exercite profesia se înscriu ca membri ai Colegiului Medicilor Veterinari din România la filiala în raza căreia se află unitatea la care îşi desfăşoară activitatea sau la filiala în raza căreia îşi au domiciliul sau reşedinţa, dacă nu au încă un loc de muncă.

(2) La înscrierea în Colegiul Medicilor Veterinari din România, medicii veterinari primesc cardul de membru.

(3) Cardul de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România se acordă pe baza următoarelor acte: a) documentele care atestă calificarea profesională de medic veterinar; b) certificatul de sănătate; c) cazier judiciar.

(4) Cărţile de identitate eliberate membrilor Colegiului Medicilor Veterinari, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi înlocuite cu carduri de membru.

Secţiunea a 2-a Perioada de stagiu de practică medicală veterinară Art. 11. – (1) Absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină veterinară acreditate din România, dobândesc dreptul de liberă practică şi de a utiliza parafa, precum şi dreptul de a înfiinţa unităţi medicale veterinare, acordat de către Colegiul Medicilor Veterinari din România potrivit prevederilor prezentei legii, membrilor săi, dacă au exerciţiul deplin al drepturilor civile şi au efectuat perioada de stagiu de practică medicală veterinară obligatoriu, cu durata de optsprezece luni calendaristice.

(2) Prevederile alin (1) se aplică începând cu medicii veterinari absolvenți ai anului 2017.

(3) Stagiul de practică medicală veterinară se poate efectua doar în cadrul unităţilor medicale veterinare de asistenţă, sub coordonarea unui medic veterinar tutore.

(4) Pe durata efectuării stagiului de practică medicală veterinară absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină veterinară acreditate din România, poartă titlul de “medic veterinar stagiar” şi au competenţe de practică medicală veterinară limitate.

(5) Drepturile şi obligaţiile medicilor veterinari stagiari se stabilesc prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(6) Medicii veterinari stagiari sunt scutiţi de la plata cotizaţiei lunare pentru calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(7) La finalizarea perioadei stagiului de practică medicală veterinară, dobândirea dreptului de a utiliza parafa şi/sau de a înfiinţa unităţi medicale veterinare, se face în baza

unei cereri adresate Colegiului Medicilor Veterinari din România, la care se ataşează extrasul Revisal care dovedeşte efectuarea stagiului şi recomandarea medicului veterinar tutore.

(8) Pe durata stagiului de practică medicală veterinară, angajatorul beneficiază de prevederile Legii 335/2013 privind efectuarea stagiilor pentru absolvenții de invatamant superior.

(9) Stagiul de practică efectuat pe teritoriul unui stat membru este recunoscut în mod automat iar modalitatea de efectuare a stagiului, modul de recunoaştere şi durată a acestuia în cazul în care este efectuat într-un stat terţ se stabileşte de către Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Secţiunea a 3-a Drepturile şi obligaţiile membrilor Colegiului Medicilor Veterinari din România Art.12. – (1) Membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România au următoarele drepturi: a) să-şi exercite profesia de medic veterinar, pe întreg teritoriul ţării, în condiţiile legii; b) să-şi desfăşoare activitatea profesională nestingherit şi fără vreo imixtiune din partea altor categorii profesionale; c) să informeze Colegiul Medicilor Veterinari din România despre orice încălcare a dreptului de exercitare a profesiei; d) să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere de la nivelul structurilor teritoriale sau naţionale ale Colegiului Medicilor Veterinari din România; e) să asiste la şedinţele organelor de conducere a Colegiului Medicilor Veterinari din România; f) să participe la orice acţiune a Colegiului Medicilor Veterinari din România şi să fie informaţi în timp util despre aceasta; g) să poarte însemnele Colegiului Medicilor Veterinari din România; h) să conteste sancţiunile primite; i) să solicite ajutoare materiale pentru situaţii deosebite, atât personal, cât şi prin membrii lor de familie; j) să se adreseze organelor abilitate ale Colegiului Medicilor Veterinari din România şi să primească informaţiile solicitate; k) să folosească însemnele şi titlurile profesionale sau academice. l) să participe la manifestările iniţiate de organele de conducere, la activităţile profesionale ori de pregătire profesională iniţiate ori organizate de Colegiul Medicilor Veterinari din România; m) să participe la cursuri şi alte forme de dezvoltare profesională continuă; n) medicii veterinari care au depăşit limita de vârsta prevăzută de lege pot profesa în continuare în unităţi medicale veterinare private. o) medicii veterinari se pensionează la vârsta prevăzută de lege.

(2) Insulta, calomnia ori ameninţarea, lovirea sau alte violenţe săvârşită împotriva medicului veterinar în timpul exercitării profesiei şi în legătura cu aceasta, se pedepseşte conform legii.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.

Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Art.13. - Membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România au următoarele obligaţii: a) să cunoască şi să respecte reglementările şi actele normative în vigoare referitoare la exercitarea profesiei de medic veterinar; b) să respecte dispoziţiile Statutului medicului veterinar, Codului de etică şi deontologie medicală veterinară, hotărârile organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari din România; c) să îndeplinească atribuţiile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai corpului profesional; d) să participe la şedinţele ori adunările la care au fost convocaţi; e) să execute cu bună credinţă atribuţiile ce decurg din hotărârile organelor de conducere ale corpului profesional; f) să se abţină de la deliberările organelor de conducere în care sunt aleşi, în cazul în care, în îndeplinirea unor atribuţii ale acestor organe, au un interes propriu; g) să respecte normele, principiile şi îndatoririle deontologiei profesionale şi să aibă un comportament demn în exercitarea profesiei ori a calităţii de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România; h) să achite, în termenul stabilit, cotizaţia datorată în calitate de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România; i) să rezolve litigiile cu alţi membri, în primul rând prin intermediul medierii de către comisia desemnată de către Colegiul Medicilor Veterinari din România; j) să îndeplinească cu bună-credinţă atribuţiile ce le revin în calitate de reprezentant sau membru în organele de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari din România, ale filialelor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti; k) să protejeze sănătatea omului împotriva bolilor comune omului şi animalelor, să participe la protejarea mediului, în scopul menţinerii echilibrului ecologic; l) să urmărească şi să sprijine măsurile de protecţie şi bunăstare a animalelor, în conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale; m) medicul veterinar care desfăşoară activitate medicală veterinară răspunde în mod individual, potrivit legii, pentru deciziile profesionale; n) să respecte şi să aplice, în orice împrejurare, normele de etică şi deontologie medicală veterinară; o) să nu aducă prejudicii reputaţiei corpului medical veterinar sau altor membri, respectând statutul de corp profesional al Colegiului Medicilor Veterinari din România; p) să aplice parafa, cuprinzând numele, prenumele, gradul profesional şi codul, pe toate actele medicale veterinare pe care le semnează;

Art. 14. – (1) Neplata cotizaţiei datorate de membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România pe o perioada de şase luni, notificată în scris de către Biroul executiv al consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti al Colegiului Medicilor Veterinari din România se sancţionează cu suspendarea calităţii de membru şi a dreptului de a profesa până la plata la zi a cotizaţiei datorate.

(2) Sancţiunea se aplică de către Biroul executiv al filialei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Secţiunea a 4-a Dezvoltarea profesională continuă şi pregătirea complementară în domeniul medical veterinar Art.15. - (1) În vederea creşterii gradului de pregătire profesională şi asigurării unui nivel ridicat al cunoştinţelor profesionale, medicii veterinari de liberă practică sunt obligaţi să urmeze cursuri de dezvoltare profesională continuă şi alte forme de educaţie continuă, instruire, documentare, informare în domeniul medical veterinar, pentru cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Colegiul Medicilor Veterinari din România. Programele, precum şi celelalte forme de educaţie medicală veterinară continuă sunt avizate şi creditate de către Colegiul Medicilor Veterinari din România.

(2) La nivelul Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România se înfiinţează Comisia naţională pentru acreditarea programelor de dezvoltarea profesională continuă din domeniul medical veterinar.

(3) Comisia naţională pentru acreditarea programelor de dezvoltare profesională continuă din domeniul medical veterinar este formată din: un reprezentant al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, preşedintele şi unul din vicepreşedinţii Colegiului Medicilor Veterinari din România, preşedintele Comisiei de învăţământ, ştiinţă şi cercetare, preşedintele Comisiei de liberă practică, un reprezentant al Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România, un reprezentant al Asociaţiei Medicilor Veterinari pentru Animale de Companie.

(4) Atribuţiile Comisiei naţionale pentru acreditarea programelor de dezvoltare profesională continuă a medicilor veterinari se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei naţionale pentru acreditarea programelor de dezvoltare profesională din domeniul medical veterinar, aprobat prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(5) Medicii veterinari de liberă practică, în cazul în care nu realizează pe parcursul a doi ani consecutivi numărul minim de credite de dezvoltare profesională continuă stabilit de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România sunt suspendaţi din exerciţiul profesiei, până la realizarea numărului de credite respectiv.

(6) Colegiul Medicilor Veterinari din România asigură managementul Programului de dezvoltare profesională continuă în domeniul medical veterinar şi colaborează cu instituţiile de învăţământ superior medical veterinar, asociaţiile profesionale şi alte societăţi, în vederea realizării lui.

(7) Prevederile alin.(5) se aplică şi medicilor veterinari care deţin funcţii publice dacă aceştia desfăşoară concomitent şi activităţi de liberă practică medicală veterinară, în condiţiile legii.

(8) Colegiul Medicilor Veterinari din România poate să înfiinţeze şi să organizeze centre de dezvoltare profesională continuă în domeniul medical veterinar.

(9) Colegiul Medicilor Veterinari din România poate să organizeze cursuri de iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare cu respectare legislaţiei în vigoare.

(10) Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România, precum şi oricare asociaţie sau fundaţie care activează în domeniul medical-veterinar este organizaţie ştiințifică şi profesională înfiinţată în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, care îşi desfăşoară activitatea în baza propriului statut şi care are drept scop promovarea şi ridicarea prestigiului profesiei de medic veterinar.

Art. 16. – (1) Medicii veterinari pot opta pentru următoarele forme de pregătire complementară: cursuri de perfecţionare, cursuri de specializare, cursuri postuniversitare, cursuri de masterat, studii de doctorat şi studii postdoctorale, precum şi pentru alte forme prevăzute de legislaţia în vigoare.

(3) Medicul veterinar specialist este medicul veterinar care a absolvit prin examen certificat cursurile de specializare într-un domeniu strict al medicinii veterinare.

(4) Titlul de medic veterinar specialist este recunoscut atât timp cât certificatul de diplomat al medicului veterinar este valabil.

(5) Cursurile de specializare în vederea obținerii titlului de medic veterinar specialist se organizează de către Colegiul Medicilor Veterinari din România împreună cu universitățile care deţin facultăţi de medicină veterinară acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu în baza regulamentului aprobat de către Consiliul național al Colegiul Medicilor Veterinari din România.

Secţiunea a 5-a Nedemnităţi şi incompatibilităţi Art. 17. – (1) Este nedemn de a exercita profesia de medic veterinar: a) medicul veterinar care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea a unei infracţiuni în împrejurări legate de exercitarea profesiei de medic veterinar şi pentru care nu a intervenit reabilitarea; b) medicul veterinar căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară.

(2) Instanţele de judecată civile sau penale, din oficiu, vor comunica Colegiului Medicilor Veterinari din România hotărârile judecătoreşti rămase definitive, prin care sau pronunţat cu privire la fapte exercitate în timpul şi în legătură cu profesia de către medici veterinari pe teritoriul României Art. 18. – (1) Exercitarea profesiei de medic veterinar este incompatibilă cu: a) ocupaţiile care aduc atingere demnităţii şi independenţei profesiei de medic veterinar sau bunelor moravuri;

b) starea de sănătate fizică sau psihică necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei de medic veterinar, atestată prin examen de specialitate; c) folosirea cu bună ştiinţă a cunoştinţelor, tehnicilor şi metodelor medicale veterinare în defavoarea animalelor supuse actului medical veterinar sau în scop ilegal.

(2) În termen de maxim 30 de zile de la apariţia situaţiei de incompatibilitate, medicul veterinar este obligat să anunţe filiala judeţeană sau a municipiului Bucureşti a Colegiului Medicilor Veterinari din România, a cărui membru este.

(3) La solicitarea medicului veterinar, a oricărei instituţii sau autorităţi interesate, Biroul executiv al filialei judeţene sau a municipiului Bucureşti din care face parte medicul veterinar, poate solicita documente şi/sau expertiză instituţiilor abilitate, în vederea stabilirii stării de incompatibilitate.

(4) Pe timpul stării de incompatibilitate se suspendă calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România şi dreptul de exercitare a profesiei.

Secţiunea a 6-a Suspendarea şi încetarea dreptului de a profesa. Radierea din Tabloul medicilor veterinari Art. 19. - (1) La cerere, membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România care, din motive obiective, întrerup pe o durată de până la cinci ani exercitarea profesiei de medic veterinar în România, pot solicita suspendarea calităţii de membru pe acea durată.

(2) Pe durata suspendării la cerere a calităţii de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România se suspendă obligaţiile şi drepturile ce decurg din prezenta lege.

(3) Pe perioada suspendării la cerere a calităţii de membru încetează dreptul medicului veterinar de a profesa şi plata cotizaţiei.

(4) Întreruperea exercitării profesiei de medic veterinar pe o durată mai mare de cinci ani atrage, de drept, pierderea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România şi radierea din Tabloul medicilor veterinari.

(5) O nouă înscriere se poate face numai în condiţiile prezentei legi şi cu avizul favorabil al Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(6) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România încetează şi medicul veterinar este radiat din Tabloul medicilor veterinari: a) prin renunţarea scrisă la exercitarea profesiei de medic veterinar; b) prin deces.

(7) Suspendarea calităţii de membru şi radierea din Tabloul medicilor veterinari pot interveni şi ca sancţiune aplicată medicului veterinar, în condiţiile prezentei legi.

Secţiunea a 7-a Răspunderea disciplinară

Art. 20. – (1) Medicul veterinar răspunde disciplinar individual pentru nerespectarea legilor şi a reglementărilor profesiei medicale veterinare, a Codului de etică şi deontologie medicală veterinară şi a regulilor de bună practică profesională, a Statutului medicului veterinar, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari din România, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(2) Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prevederilor prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă, conform prevederilor legale.

Art.21. – (1) Plângerea împotriva unui medic veterinar se depune la filiala judeţeană sau a municipiului Bucureşti a Colegiului Medicilor Veterinari din România la care este înscris, iar în cazul celor care prestează ocazional sau temporar la filiala pe teritoriul căreia a fost comisă abaterea.

(2) Plângerile împotriva unui membru al organelor de conducere de la nivelul filialei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti sau de la nivel naţional se înaintează Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară.

Art. 22. – (1) În cadrul fiecărei filiale a colegiului se organizează şi funcţionează Comisia de etică şi deontologie medicală veterinară formată din 9 membrii, independentă de conducerea colegiului, care judecă în complete de 5 membri abaterile disciplinare săvârşite de medicii veterinari înscrişi în filiala respectivă.

(2) La nivelul Colegiului Medicilor Veterinari din România se organizează şi funcţionează Comisia superioară de etică şi deontologie formată din 14 membri, independentă de conducerea colegiului, care judecă în complete de 7 membri contestaţiile formulate împotriva deciziilor comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară ale filialelor teritoriale, precum şi plângerile prevăzute la art.21 alin (2).

(3) Procedura judecării abaterilor este prevăzută în Regulamentul de ordine interioară al Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară, precum şi al comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Art. 23. – (1) Membrii comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară de la nivelul filialelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti sunt aleşi de Adunarea generală, iar membrii Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară vor fi aleşi de Congresul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România, conform prevederilor Regulamentului de organizare şi desfăşurare a alegerilor.

(2) Membrii comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară vor fi aleşi din rândul medicilor veterinari membrii ai Colegiului Medicilor Veterinari din România cu o vechime în profesie de minim opt ani şi care nu au avut abateri disciplinare.

(3) Funcţia de membru al comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară este incompatibilă cu orice altă funcţie în cadrul Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(4) Durata mandatului membrilor comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară este de cinci ani.

Art. 24. – (1) Membrii comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară la nivelul filialelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti îşi vor alege un preşedinte care conduce activitatea administrativă a comisiilor.

(2) Preşedintele Comisiei de etică şi deontologie prezintă Adunării generale raportul anual al activităţii comisiei.

Art. 25. – (1) Preşedinţii comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară la nivelul filialelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi preşedintele Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară, au următoarele atribuţii: a) organizează şi conduc activitatea comisiei; b) organizează completele de judecată a cauzelor disciplinare, astfel încât să fie evitate conflictele de interese; c) răspund de evidenţa cauzelor disciplinare; d) reprezintă comisia de etică şi deontologie medicală veterinară în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice; e) informează organele de conducere ale colegiului despre activitatea comisiei şi a problemelor apărute în cursul desfăşurării cercetărilor disciplinare ori soluţionării cauzelor; f) propun proiectul de buget necesar desfăşurării activităţii comisiei; g) aduc la cunoştinţa Biroului executiv al filialei şi Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România, hotărârile luate.

(2) Alcătuirea completelor de judecată se va face astfel încât să fie asigurată o repartiţie cât mai echilibrată a cauzelor pentru toţi membrii Comisiei de etică şi deontologie medicală veterinară.

(3) Pe parcursul judecării cauzei disciplinare se va păstra componenţa completului de judecată.

Art.26. – (1) Şedinţele de judecată a cauzelor disciplinare nu sunt publice.

(2) Pe parcursul audierii, medicul veterinar poate fi asistat de un coleg sau de un avocat.

(3) Membrii comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară la nivelul filialelor şi membrii Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară au obligaţia să păstreze confidenţialitatea cu privire la toate datele şi informaţiile de care au luat cunoştinţă, precum şi asupra dezbaterilor, opiniilor exprimate în cadrul şedinţelor.

(4) În urma şedinţelor de judecată a cauzelor disciplinare, comisiile judeţene de etică şi deontologie medicală veterinară stabilesc prin hotărâre, iar Comisia superioară de etică şi deontologie medicală veterinară prin decizie, sancţiunile disciplinare care se aplică medicilor veterinari pentru abaterile de la Codul de etică şi deontologie medicală veterinară.

Art.27. - (1) Sancţiunile disciplinare sunt: a) mustrare; b) avertisment; c) vot de blam;

d) interdicţia de a exercita profesia de medic veterinar de liberă practică ori anumite activităţi medicale veterinare pe o perioadă de la o lună la un an de la data rămânerii definitive a hotărârii sau deciziei, după caz; e) retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(2) Retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România operează de drept pe durata stabilită prin hotărâre definitivă de instanţele judecătoreşti cu privire la interzicerea exercitării profesiei.

(3) La sancţiunile prevăzute la alin.(1) se poate prevedea, după caz, şi obligarea celui sancţionat la efectuarea unor cursuri de dezvoltare profesională continuă ori alte forme de pregătire profesională.

(4) Colegiului Medicilor Veterinari din România pune în aplicare mecanismul de alertă potrivit prevederilor Directivei, conform procedurii aprobate de către Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Art. 28. – (1) Atât hotărârea cât şi decizia pronunţată se comunică medicului veterinar sancţionat şi Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(2) Sancţiunile care se soldează cu suspendarea sau interzicerea exercitării profesiei, rămase definitive, se comunică şi angajatorului.

(3) Urmare a sesizării depuse, persoana fizică sau juridică, după caz, va fi informată cu privire la soluţionarea cauzei de către comisia de etică şi deontologie medicală veterinară.

(4) În termen de 30 zile de la comunicare, medicul veterinar sancţionat, persoana care a făcut sesizarea, preşedintele filialei colegiului sau preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România, pot contesta hotărârea pronunţată de Comisia de etică şi deontologie medicală veterinară a filialei.

(5) Contestaţia se depune la Comisia superioară de etică şi deontologie medicală veterinară.

Art.29. – (1) Acţiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult şase luni de la data săvârşirii faptei sau de la data cunoaşterii consecinţelor prejudiciabile.

2) Sancţiunile prevăzute la art.27 alin.(1) lit. a)-c) se radiază în termen de şase luni de la data executării lor, iar cea prevăzută la lit.d), în termen de un an de la data expirării perioadei de interdicţie.

(3) În cazul aplicării sancţiunii prevăzute la art.27 alin.(1) lit.e), medicul veterinar poate face o nouă cerere de redobândire a calităţii de membru al colegiului după expirarea perioadei stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă de interdicţie a exercitării profesiei sau după doi ani de la data aplicării sancţiunii de către comisiile de etică şi deontologie medicală veterinară. Redobândirea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România se face în condiţiile prezentei legi.

(4) În situaţia în care prin hotărâre sau decizie, după caz, au fost dispuse şi măsurile prevăzute la art.27 alin.(3), radierea sancţiunii se va face numai după prezentarea dovezii ducerii la îndeplinire a măsurii dispuse de comisia de etică şi deontologie medicală veterinară.

(5) Repetarea unei abateri disciplinare până la radierea sancţiunii aplicate constituie o circumstanţă agravantă, care va fi avută în vedere la aplicarea noii sancţiuni.

6) Medicii veterinari cetăţeni ai unui stat membru, stabiliţi în unul dintre aceste state, în situația în care solicită accesul la una dintre activităţile medicale veterinare, în vederea prestării temporare sau ocazionale de servicii medicale în România pe durata prestării se supun dispoziţiilor cu caracter profesional, regulamentar ori administrativ al profesiei şi utilizarea titlurilor, precum şi dispoziţiilor disciplinare prevăzute de lege pentru medicii veterinari cetăţeni români, membrii ai Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Art. 30. - Unităţile medicale veterinare au obligaţia de a pune la dispoziţie comisiilor de etică şi deontologie medicală veterinară sau persoanelor desemnate cu investigarea abaterilor disciplinare documentele medicale veterinare solicitate, precum şi orice alte date şi informaţii necesare soluţionării cauzei.

Art. 31. - Împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară, în termen de 30 zile de la comunicare, medicul veterinar sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.

CAPITOLUL III Formele de exercitare a profesiei de medic veterinar.

Infiinţarea, organizarea şi funcţionarea unităţilor medicale veterinare Secţiunea 1 Dispoziţii generale Art.32. – (1) Medicul veterinar cu drept de liberă practică este medicul veterinar titular sau angajat al unităţii medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică, înregistrată în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.

(2) Medicul veterinar cu drept de liberă practică poate să desfăşoare următoarele tipuri de activităţi: a) asistenţă medicală veterinară; b) consultanţă tehnică şi legislativă veterinară; c) diagnostic de laborator în domeniul medical veterinar; d) comercializarea cu amănuntul a produselor medicinale veterinare.

Art. 33 - (1) în sensul prezentei legi, prin unitate medicală veterinară, se înţelege: a) cabinetul medical veterinar de consultanță; b) unităţi în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical veterinară: cabinetul medical veterinar de asistență, clinica medicală veterinară, spitalul veterinar; c) unităţi farmaceutice veterinare; d) laboratorul medical veterinar privat.

(2) Unităţile medicale veterinare prevăzute la alin.(1) lit.b)-d), cu excepţia

laboratoarelor medicale veterinare private care se înfiinţează şi funcţionează în cadrul unei societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) trebuie să aibă înscrise codurile CAEN ale activităţilor ce urmează a fi desfăşurate: activităţi veterinare, comerţ cu amănuntul al produselor farmaceutice, în magazine specializate etc.; b) medicul veterinar asociat trebuie să deţină şi calitatea de reprezentant legal al societăţii; în cazul în care sunt mai mulţi medici veterinari asociaţi, se va desemna şi înregistra la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cel care are calitatea de reprezentant legal al societăţii: c) trebuie să deţină capital exclusiv privat; d) medicul veterinar sau medicii veterinari asociaţi trebuie să deţină minim 51% din acţiuni în cazul unităților medicale prevăzute la alin.(1) lit.b, iar în cazul unităților medicale prevăzute la alin.(1)lit. c trebuie fie cel puțin un medic veterinar asociat; (3) Activitatea în unităţile medicale veterinare se desfăşoară cu respectarea legislaţiei sanitare veterinare în vigoare.

(4) Unitățile în care se desfășoară activități de asistență medicală veterinară, au dreptul să achiziționeze, să dețină, să utilizeze și să comercializeze cu amănuntul produse medicinale veterinare, în condițiile legii: (5) Este interzisă comercializarea cu amănuntul a produselor medicinale veterinare injectabile, a produselor cu administrare intramamară, a produselor imunologice, a produselor care conțin substanțe din categoria psihotrope, stupefiante, precum și a produselor medicinale veterinare care conțin substanțe aflate sub control național.

(6) Pot fi comercializate cu amănuntul doar produsele medicinale veterinare ce urmează a fi administrate de către proprietarul/deţinătorul animalelor, ca urmare a prescrierii lor de către medicul veterinar de liberă practică, care a consultat animalul/ animalele si a stabilit diagnosticul sau care a monitorizat permanent starea de sănătate a animalului/animalelor.

(7) Exploataţiile care deţin animale şi sunt autorizate/înregistrate sanitarveterinar, au obligaţia să încheie un contract de asistenţă medicală veterinară cu o unitate în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medicală veterinară, înregistrată în Registrul unităţilor medicale veterinare ţinut de către Colegiul Medicilor Veterinari din România.

(8) Exploataţiile care deţin animale şi sunt autorizate/înregistrate sanitar veterinar, pot achiziţiona din depozitele farmaceutice veterinare produse medicinale veterinare pe baza de comandă avizată de către un medic veterinar de liberă practică din cadrul unității medicale veterinare cu care are încheiat contract.

(9) Exploataţiile care dețin animale şi sunt autorizate/înregistrate sanitar-veterinar, pot achiziţiona produse medicinale veterinare doar dacă au pus la dispoziţia unităţii medicale veterinare, un spaţiu adecvat pentru depozitarea corespunzătoare şi în siguranţă a acestora, la care are acces doar medicul veterinar curant.

(10) Exploataţiile care deţin animale şi sunt autorizate/înregistrate sanitarveterinar, precum şi unităţile în care se desfăşoară activități de asistență medicală

veterinară, au obligația să dețină Registru de consultații și tratamente, conform legislației în vigoare.

(11) Referitor la diagnosticul și tratamentul aplicat animalului sau animalelor pe care le deține, proprietarul/deținătorul de animale are dreptul să solicite și o altă opinie, oricărui alt medic veterinar de liberă practică.

Art. 34. - Medicul veterinar titular al unităţii medicale veterinare sau cel delegat de medicii asociaţi, în cazul unităţilor medicale veterinare fără personalitate juridică şi medicul veterinar reprezentat legal al societăţii comerciale, în cazul unităţilor medicale veterinare cu personalitate juridică, reprezintă unitatea medicală veterinară în raporturile juridice şi profesionale şi este persoana pe numele căreia se eliberează Certificatul de înregistrare în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.

Secţiunea a 2- a Unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară Art. 35. - (1) Unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară sunt unităţile furnizoare de servicii de asistenţă medicală veterinară şi pot funcţiona în una din următoarele forme: a) cabinet medical veterinar; b) clinică medicală veterinară; c) spital veterinar.

(2) Activităţile de asistenţă medicală veterinară se realizează exclusiv de către medicii veterinari cu drept de liberă practică, care-şi desfăşoară activitatea în regim independent sau salarial în cadrul unităţilor medicale veterinare de asistenţă, la sediul acestora sau la locaţia la care se află animalele.

3) Prin excepţie de la prevederile alin.(2) medicii veterinari angajaţi în instituţiile administraţiei publice centrale şi teritoriale, care au structuri veterinare proprii, pot realiza, în conformitate cu atribuţiile stabilite în fişa postului, activităţi de asistenţă medicală veterinară.

(4) Condiţiile pe care unităţile de asistenţă medicală veterinară trebuie să le îndeplinească pentru a fi încadrate în una din formele prevăzute la alin.(1), precum şi activităţile de liberă practică ce pot fi efectuate în cadrul acestor unităţi, ţinând cont de condiţiile de amplasare, spaţiu şi dotarea de care dispun, se stabilesc prin hotărâre a Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Art. 36. - (1) Cabinetele medicale veterinare cu personalitate juridică se înfiinţează cu respectarea prevederile art. 33 alin (2).

(2) Cabinetele medicale veterinare de asistenţă fără personalitate juridică, ca formă de exercitare a profesiei, se pot înfiinţa de medicii veterinari de liberă practică în una din următoarele forme: a) cabinet medical veterinar individual;

b) societate profesională medicală veterinară.

(3) Cabinetele medicale veterinare de asistenţă pot fi amplasate numai la parterul clădirilor, cu acces liber, independent de alte intrări în imobil.

(4) Cabinetele medicale veterinare fără personalitate juridică se înfiinţează la cererea medicului veterinar sau a grupului de medici veterinari, în funcţie de forma de organizare.

(5) Actul de înfiinţare a cabinetelor medicale veterinare fără personalitate juridică este Certificatului de înregistrare în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.

(6) În cadrul cabinetul medical veterinar de asistenţă fără personalitate juridică îşi exercită profesia medicul veterinar titular, care poate avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal.

(7) Denumirea cabinetului medical veterinar individual va fi formată din sintagma “Cabinet medical veterinar individual-Dr.“, urmată de numele medicului veterinar titular.

(8) Societate profesională medicală veterinară fără personalitate juridică, este constituită din doi sau mai mulţi medici veterinari asociaţi şi poate avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal.

(9) Denumirea societăţii profesionale medicale veterinare se formează din sintagma “Societate medicală veterinară-Dr.”, urmată de numele a cel puţin unuia dintre asociaţi.

(10) Condiţiile de înfiinţarea a societăţii profesionale medicale veterinare, modelul cadru de contract de societate profesională medicală veterinară şi de statut se stabilesc prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(11) Cabinetul medical veterinar individual poate avea unul sau mai multe puncte de lucru, cu condiţia ca pentru fiecare din aceste puncte de lucru să fie angajat permanent cel puţin un medic veterinar.

(12) Cabinetele medicale veterinare organizate ca societăţi profesionale medicale veterinare sau ca societăţi comerciale în condiţiile prevăzute de art. 33 alin (2), pot avea unul sau mai multe puncte de lucru, cu condiţia ca în cadrul fiecărui punct de lucru să se asigure permanenţa unui medic veterinar, asociat sau angajat.

(13) Punctele de lucru ale cabinetului medical veterinar individual şi ale societăţii profesionale medicale veterinare se declară la organele fiscale competente din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, potrivit Ordonantei Guvernului 29/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(14) Medicul veterinar titular al unui cabinet medical veterinar individual nu poate fi angajat la o altă unitate medicală veterinară de asistenţă.

(15) Documentaţia necesară pentru înregistrarea cabinetului medical veterinar cu sau fără personalitate juridică, precum şi condiţiile de organizare şi de funcţionare se stabilesc prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(16) Înfiinţarea de puncte de lucru va respecta întreaga procedură de înfiinţare a cabinetelor medicale veterinare.

Art.37. - (1) Clinicile şi spitalele veterinare sunt unităţi medicale veterinare de asistenţă care asigură o gamă completă de servicii medicale veterinare, fiind dotate inclusiv cu facilităţi pentru internarea animalelor.

(2) Clinicile şi spitalele veterinare se pot organiza în cadrul societăţilor profesionale medicale veterinare înfiinţate cu respectarea cerinţelor stabilite prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România, sau societăţilor comerciale, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 33 alin.(2).

(3) Clinicile şi spitalele veterinare pot funcţiona doar după ce sunt înregistrate în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.

(4) Documentele necesare înregistrării în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare, condiţiile de amplasare, organizare, dotare şi funcţionare a clinicilor şi spitalelor veterinare, se stabilesc prin hotărârea a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Art. 38. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 37 alin. (2), universităţile care deţin facultăţi de medicină veterinară acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, pot înfiinţa şi organiza în structura lor, în scop didactic, clinici şi spitale veterinare, în baza hotărârii organelor de conducere, cu respectarea condiţiilor legale.

(2) În cadrul unităţilor în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical - veterinară prevăzute la alin. (1) activităţi medicale veterinare pot fi efectuate doar de către medici veterinari angajaţi, înscrişi în Colegiul medicilor veterinari din România.

(3) Unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical veterinară prevăzute la alin.(1) pot funcţiona doar dacă sunt înregistrate în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.

(4) Prin excepţie de la prevederile art. 33 alin. (2), universităţile care deţin facultăţi de medicină veterinară acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, pot înfiinţa şi organiza în structura lor, unităţi farmaceutice veterinare, în baza hotărârii organelor de conducere, cu respectarea condiţiilor legale.

(5) Desfăşurarea de activităţi care nu sunt autorizate şi menţionate în certificatul de înregistrare al unităţii medical veterinare constituie exercitarea profesiei fără drept şi se sancţionează conform prevederilor Codului penal.

Art.39. – (1) Unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară trebuie să dispună de standarde şi o dotare minimă, conform prevederilor stabilite prin hotărâre a Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România, în raport cu activităţile medicale veterinare pe care le desfăşoară.

(2) Unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară, indiferent de forma de organizare, pot desfăşura, pe lângă serviciile de asistenţă medicală veterinară, activităţi de radiodiagnostic, imagistică veterinară, analize medicale veterinare, consultanţă tehnică şi legislativă sanitară veterinară, precum şi alte activităţi prevăzute de legislaţia în vigoare.

(3) Verificarea respectării condiţiilor şi a standardelor minime de către unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară se efectuează periodic, odată la cinci ani, sau în caz de sesizări.

Art.40. – (1) Activităţi medicale veterinare de asistenţă pot fi realizate şi de către ambulanţele veterinare care aparţin unităţilor medicale veterinare de asistenţă înregistrate în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare, acestea fiind unităţi mobile de medicină veterinară.

(2) Dotările minime şi condiţiile de utilizare a ambulanţelor veterinare se stabilesc prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Art.41. - Unităţile medicale veterinare cu personalitate juridică înfiinţate potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se pot dizolva şi pot transfera întregul lor activ net rezultat din lichidare cabinetelor medicale veterinare individuale ca forme de organizare prevăzute de prezenta lege, cu condiţia ca societatea comercială să aibă ca asociaţi/asociat unic medicii veterinari/medicul veterinar care au/a înfiinţat cabinetul medical veterinar individual; transferul se poate face fără plată şi este scutit de plata oricăror impozite şi taxe.

Art.42. - Procedurile de înregistrare şi radiere a unităţilor medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare, precum şi procedura de suspendare a activităţii acestora se stabilesc prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Art. 43. - (1) Medicul veterinar de liberă practică poate schimba oricând forma de organizare şi exercitare a profesiei, cu înştiinţarea Colegiului Medicilor Veterinari din România şi a celorlalte autorităţi competente.

(2) Medicul veterinar care are calitatea de reprezentant legal al unităţii medicale veterinare are obligaţia să notifice în scris, în maxim 30 de zile de la data evenimentului, orice modificare a datelor şi informaţiilor înscrise în documentele pe baza cărora a fost aprobată înregistrarea unităţii medicale veterinare în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare. El trebuie să comunice şi deciziile privind suspendarea activităţii sau de reluarea activităţii după o perioadă de suspendare, precum şi decizia de a înceta activitatea. Perioada de suspendare a activităţii nu poate fi mai mare de doi ani.

(3) Unităţile medicale veterinare înregistrate în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare şi care din punct de vedere fiscal sunt persoane fizice autorizate, trebuie să depună la Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinar, în termen de 30 de zile de la înregistrare, o copie de pe Codul de înregistrare fiscală, sub sancţiunea radierii.

Art. 44. - (1) Fiecare unitate medicală veterinară îşi stabileşte liber propriile tarife pentru activităţile medicale veterinare pe care le efectuează şi are obligaţia să le afişează la loc vizibil.

(2) Pentru serviciile medicale veterinare prestate, medicul veterinar de liberă practică are dreptul să obţină, după caz, un onorariu negociat în mod liber cu beneficiarul serviciului.

(3) Medicul veterinar de liberă practică angajat îşi negociază liber salariul cu angajatorul.

Art.45. – (1) Pe durata exercitării profesiei de medic veterinar în domeniul asistenţei medicale veterinare în sistem privat, în regim salarial sau independent, medicul

veterinar are dreptul să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională.

(2) Cheltuielile efectuate pentru asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională, de către angajator pentru angajaţii săi, sunt deductibile.

Art.46. - Unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară sunt obligate să afişeze la sediu programul de lucru şi să asigure proprietarilor de animale servicii de asistenţă medicală veterinară, după cum urmează: a) cabinetul medical veterinar: program de minim 30 de ore/săptămână, în zilele lucrătoare şi, opţional, sâmbăta şi duminica; b) clinică medicală veterinară:program de minim 68 de ore/săptămână, inclusiv sâmbăta şi duminica; c) spital veterinar: program non-stop.

Secţiunea a 3-a Cabinetele medicale veterinare de consultanţă Art. 47. – (1) Cabinetul medical veterinar de consultanţă este unitatea furnizoare de servicii de consultanţă tehnică şi legislativă veterinară.

(2) Cabinetele medicale veterinare de consultanţă se pot organiza doar sub forma cabinetelor medicale veterinare individuale.

(3) Denumirea cabinetului medical veterinar individual de consultanţă va fi formată din sintagma “Cabinet medical veterinar individual de consultanţă-Dr.“, urmată de numele medicului veterinar titular.

(4) În cadrul cabinetul medical veterinar individual de consultanţă îşi exercită profesia medicul veterinar titular, care poate avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal.

(5) Cabinetele medicale veterinare de consultanţă înregistrate în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare nu pot înfiinţa puncte de lucru, dar pot acorda consultanţă tehnică şi legislativă pe întreg teritoriul ţării.

(6) Actul de înfiinţare a cabinetului medical veterinar de consultanţă este Certificatul de înregistrare în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.

(7) Documentele necesare înregistrării cabinetului medical veterinar individual de consultanţă în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare se stabilesc prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Secţiunea a 4-a Laboratoarele medicale veterinare private Art. 48. – (1) Laboratoarele medicale veterinare private sunt unităţi medicale veterinare prestatoare de servicii pentru terţi, în care se efectuează analize de laborator sau examene imagistice şi radiologice, în scop de diagnostic.

(2) Laboratoarele medicale veterinare private pot funcţiona în următoarele forme: a) laboratoare de analize medicale veterinare;

b) laboratoare de radiologie şi imagistică medicală veterinară.

Art. 49. - Condiţiile de organizare şi funcţionare a laboratoarelor medicale veterinare private se stabilesc de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, precum şi de alte autorităţi competente, după caz.

Art. 50. - După obținerea autorizațiilor de funcționare prevăzute de lege, laboratoarele medicale veterinare private au obligația de a notifica Colegiul Medicilor Veterinari din România lista medicilor veterinari de liberă practică ce își desfășoară activitatea în cadrul laboratorului, precum și orice modificare ce intervine ulterior în structura de personal medical veterinar.

Secţiunea a 5-a Unităţile farmaceutice veterinare Art. 51. - În sensul prezentei legi, prin unităţi farmaceutice veterinare se înţelege unităţile farmaceutice care comercializează cu amănuntul produse medicinale veterinare, respectiv farmaciile veterinare şi punctele farmaceutice veterinare.

Art. 52. - Unităţile farmaceutice veterinare se înfiinţează şi funcţionează în cadrul societăţilor comerciale care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.33 alin (2).

Art. 53. - Cerinţele privind funcţionarea şi autorizarea unităţilor farmaceutice veterinare se stabilesc de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Art. 54. - Pentru a fi autorizate sau înregistrate, după caz, de către autoritatea veterinară competentă, unităţilor farmaceutice veterinare trebuie să deţină Certificatul de înregistrare în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare.

Art. 55. – (1) Farmaciile veterinare sunt unităţi care asigură asistenţă farmaceutică veterinară, prin următoarele activităţi: a) eliberarea la preţul cu amănuntul a produselor medicinale veterinare care se acordă pe bază de prescripţie medicală; b) eliberarea la preţul cu amănuntul, în conformitate cu prevederile legale, a produselor medicinale veterinare fără prescripţie medicală; c) prepararea produselor medicinale veterinare magistrale şi oficinale sau a altor produse de sănătate animală; d) vânzarea de produse cosmetice destinate animalelor, produse parafarmaceutice, dispozitive şi aparatură medicală veterinară şi consumabile pentru acestea, hrană pentru animale, furaje medicamentate, suplimente alimentare şi diete de uz veterinar, plante anodine şi produse pe bază de plante anodine, articole destinate întreţinerii igienei animalelor, echipamente, materiale sau produse destinate protecţiei ori îmbunătăţirii sănătăţii animalelor, instrumentar medical, accesorii pentru animale, alte produse destinate utilizării în unele stări patologice la animale; e) informarea şi consilierea proprietarilor de animale privind utilizarea corectă şi raţională a produselor medicinale veterinare, a altor produse utilizate cu scopuri medicale şi întreţinerea stării de sănătate a animalelor.

(2) Comercializarea cu amănuntul de către farmaciile veterinare a produselor medicinale veterinare injectabile, a produselor cu administrare intramamară, a produselor

imunologice, a produselor care conțin substanțe din categoria psihotrope, stupefiante, precum și a produselor medicinale veterinare care conțin substanțe aflate sub control național este interzisă.

(3) Funcţionarea farmaciilor veterinare este permisă doar în prezenţa unui medic veterinar asociat sau angajat al societăţii.

Art. 56. - Punctul farmaceutic veterinar este unitatea farmaceutică veterinară care are ca obiect de activitate comercializarea cu amănuntul numai a produselor medicinale veterinare care se eliberează fără prescripţie medicală veterinară - OTC, vânzarea de produse cosmetice destinate animalelor, produse parafarmaceutice, dispozitive şi aparatură medicală veterinară şi consumabile pentru acestea, hrană pentru animale, furaje medicamentate, suplimente alimentare şi diete de uz veterinar, plante anodine şi produse pe bază de plante anodine, articole destinate întreţinerii igienei animalelor, echipamente, materiale sau produse destinate protecţiei ori îmbunătăţirii sănătăţii animalelor, instrumentar medical, accesorii pentru animale, alte produse destinate utilizării în unele stări patologice la animale şi care asigură informarea şi consilierea proprietarilor de animale privind utilizarea corectă şi raţională a produselor medicinale veterinare, a altor produse utilizate cu scopuri medicale şi întreţinerea stării de sănătate a animalelor.

Art.57. – (1) Este interzisă comercializarea cu amănuntul a produselor medicinale veterinare prin farmaciile comunitare sau în alte tipuri de unităţi.

(2) Condiţiile de păstrare şi comercializare a produselor medicinale veterinare se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Art.58. – (1) Farmaciile veterinare şi punctele farmaceutice veterinare pot fi amplasate la parterul clădirilor, cu acces liber, sau în centre comerciale, la care accesul se poate face şi din incinta acestora.

CAPITOLUL IV Înființarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Veterinari din România Secţiunea 1 Dispoziţii generale Art. 59. - Între Colegiul Medicilor Veterinari din România şi filialele judeţene şi a municipiului Bucureşti, există raporturi de ierarhie funcţională şi de autonomie organizatorică şi financiară.

Art. 60. - (1) Colegiul Medicilor Veterinari din România este garantul competenţelor profesionale ale membrilor săi în exercitarea profesiei de medic veterinar şi atestă onorabilitatea şi moralitatea profesională a membrilor săi.

(2) Colegiul Medicilor Veterinari din România are următoarele atribuţii: a) emite hotărâri şi alte reglementări privind organizarea şi exercitarea profesiei de medic veterinar;

b) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de activitate; apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională a medicului veterinar, precum şi dreptul acestuia de a lua decizii în exercitarea profesiei; c) reprezintă şi apără, în faţa angajatorilor, în domeniul său de competenţă, interesele membrilor, la solicitarea acestora; d) aprobă înfiinţarea cabinetelor medicale veterinare individuale şi avizează înfiinţarea societăţilor profesionale medicale veterinare; e) întocmeşte şi actualizează permanent Tabloul medicilor veterinari; f) ţine şi gestionează Registrul unic al unităţilor medicale veterinare; g) înregistrează unităţile medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică cu drept de funcţionare pe teritoriul României şi eliberează Certificatul de înregistrare al acestora în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare; h) elaborează standardele de dotare ale unităţilor medicale veterinare de asistenţă şi controlează respectarea cerinţelor legale de funcţionare a unităţilor medicale veterinare de asistenţă, indiferent de forma de organizare; i) controlează modul în care sunt respectate de către angajatori independenţa profesională şi dreptul de decizie profesională a medicului veterinar; j) asigură respectarea de către medicii veterinari a obligaţiilor ce le revin atât faţă de animalele pe care le tratează, cât şi faţă de proprietarii sau deţinătorii acestora; k) colaborează, în domeniul său de competenţă, cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în vederea dezvoltării profesionale continue a medicilor veterinari; l) la solicitarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, a direcţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti sau ca urmare a sesizărilor primite, poate participa, prin reprezentanţii săi, la activitatea de inspecţie a adăposturilor publice sau private de animale, sanctuare etc., inclusiv pe bază de tematici comune de inspecţie şi control, în limita competenţelor pe care le deţine; m) iniţiază, promovează, organizează şi acreditează în domeniul de liberă practică medical veterinară, formele de dezvoltare profesională continuă şi de ridicare a gradului de competenţă profesională a membrilor săi; n) elaborează şi adoptă Statutul medicului veterinar şi Codul de etică şi deontologie medicală veterinară; o) elaborează ghiduri şi protocoale de practică medicală veterinară; p) stabileşte şi reglementează regimul de publicitate a activităţilor medicale veterinare; q) stabileşte relaţii pe plan intern şi extern cu alte instituţii; promovează, reprezintă şi protejează interesele profesiei la nivel naţional, european, internaţional şi se afiliază la organisme profesionale europene şi internaţionale similare; r) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică profesională, de deontologie medicală veterinară şi de la regulile de bună practică profesională, în calitate de organ de jurisdicţie profesională;

s) promovează interesele membrilor săi în cadrul asigurărilor de răspundere civilă profesională; ș) colaborează cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi alte instituţii guvernamentale la elaborarea reglementărilor şi strategiilor care vizează domeniul medical veterinar; t) colaborează cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, organizaţii sindicale şi patronale, precum şi cu alte asociaţii ori organizaţii neguvernamentale, în toate problemele de interes public şi comun ale profesiei, care ţin de domeniul său de competenţă; ț) emite aviz consultativ pentru proiectele de acte normative, reglementările şi normele de exercitare a profesiei care vizează toate domeniile de activitate specific veterinare, emise de instituţiile publice; u) reprezintă şi protejează interesele profesiei la nivel naţional, european, internaţional şi se afiliază la organisme profesionale europene şi internaţionale similare; v) verifică, prin reprezentanţii desemnaţi în acest scop, modul de implementare şi respectare a prevederilor legislative de către membrii săi, precum şi de către unităţile medicale veterinare înregistrate, în limita competenţelor specifice; w) efectuează analize sociologice privind cerinţele pieţei muncii din domeniul veterinar, precum şi gradul de inserţie al medicilor veterinari pe piaţa muncii.

Art. 61. - În exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, Colegiul Medicilor Veterinari din România, prin structurile naţionale sau teritoriale, are dreptul de a formula acţiune în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi.

SECŢIUNEA a 2-a Patrimoniu, venituri şi cheltuieli Art. 62. – (1) Colegiul Medicilor Veterinari din România are patrimoniu propriu, care se compune din bunuri imobile şi mobile, inclusiv mijloace băneşti.

(2) Veniturile Colegiului Medicilor Veterinari din România se constituie din: a) taxa de înscriere în colegiu şi alte taxe stabilite de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România; b) cotizaţiile lunare ale membrilor; c) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice şi juridice, inclusiv din organizarea de cursuri şi alte forme de educaţie şi dezvoltare profesională continuă în domeniul medical veterinar; d) subvenţii, donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice sau juridice, din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii; e) legate; f) alte venituri realizate din manifestări ştiinţifice şi culturale, precum şi din drepturi editoriale; g) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii şi din realizarea de publicitate; h) fonduri nerambursabile; i) chirii, dobânzi şi alte surse.

(3) Filialele judeţene şi a municipiului Bucureşti, virează lunar Colegiului Medicilor Veterinari din România o cotă de 50% din cotizaţiile încasate.

(4) Colegiul Medicilor Veterinari din România poate utiliza fondurile băneşti pentru: a) dezvoltarea profesională continuă a membrilor săi; b) acordarea, prin concurs, de burse de studiu medicilor veterinari şi acordarea de ajutoare; c) crearea de instituţii cu scop social şi ştiinţific; d) investiţii privind dotarea cu mijloace adecvate pentru diverse activităţi ale colegiului; e) cheltuieli de organizare şi funcţionare, cheltuieli de personal, cheltuieli de transport, cazare şi diurnă pentru deplasări interne şi internaţionale; f) cheltuieli pentru publicaţiile proprii; g) publicitate; h) plata cotizaţiei în calitate de membru în diferite organizaţii naţionale şi internaţionale; i) organizarea de evenimente profesionale, sociale, sportive, recreative; j) cofinanţarea de programe şi proiecte din fonduri europene, naţionale sau internaţionale nerambursabile; k) cheltuieli de protocol; l) alte cheltuieli utile desfăşurării activităţii aprobate, după caz, la nivelul filialei, respectiv la nivel naţional.

Art. 63. - Pentru serviciile prestate persoanelor care nu sunt membre ale Colegiului Medicilor Veterinari din România, tarifele se stabilesc, după caz, de Consiliul naţional, respectiv de consiliul filialelor judeţene, respectiv a municipiul Bucureşti.

Secţiunea a 3-a Organizarea la nivel naţional Art. 64. – (1) Colegiul Medicilor Veterinari din România este format din toţi medicii veterinari înscrişi în filialele Colegiului Medicilor Veterinari din România; (2) Forurile de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari din România la nivel naţional sunt: a) congresul naţional; b) consiliul naţional; c) biroul executiv; d) preşedintele.

(3) Pot candida şi pot fi aleşi sau numiţi şi validaţi, după caz, în Consiliul naţional, Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari sau ca preşedinte al Colegiului Medicilor Veterinari din România, medicii veterinari care sunt membrii ai colegiului de cel puţin zece ani, nu se află în cazurile de incompatibilitate sau nedemnitate prevăzute de prezenta lege şi nu au fost sancționați disciplinar în ultimii cinci ani.

(4) Persoanele alese în Consiliul naţional, Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinar sau ca preşedinte al Colegiului Medicilor Veterinari din România exercită un mandat de cinci ani.

(5) Persoanele prevăzute la alin.(4) nu pot exercita consecutiv mai mult de două mandate a câte cinci ani, pentru aceeaşi funcţie.

Art. 65. – (1) Congresul naţional este alcătuit din membrii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România nou-ales şi din delegaţi ai fiecărei filiale, aleşi de către Adunările generale prin vot secret conform unei norme de reprezentare de un delegat la 30 de membri.

(2) Reprezentanţii în Congresul naţional prevăzuţi la alin (1) au drept de vot şi sunt aleşi pe o durată de cinci ani.

(3) La Congresul naţional participă şi membrii Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România în exerciţiu, care vor avea drept de vot numai dacă au şi calitatea de delegat.

(4) La Congresul naţional pot fi invitate, fără a avea drept de vot, oficialităţi, personalităţi ale profesiei, reprezentanţi ai diferitelor instituţii, organizaţii profesionale din ţară şi străinătate, societăţi şi firme de profil etc.

Art. 66. - Congresul naţional are următoarele atribuţii: a) adoptă Statutul medicului veterinar şi Codul de etică şi deontologie medicală veterinară; b) aprobă modificarea acestora; c) aprobă execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pentru mandatul încheiat; d) alege, dintre membrii săi, Comisia de cenzori şi Comisia superioară de etică şi deontologie; e) validează membrii consiliilor filialelor judeţene ale Colegiului Medicilor Veterinari din România; f) validează delegaţii la Congresul naţional şi Consiliul naţional nou-constituit. g) alege prin vot individual: preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România; prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Biroului executiv; preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară; comisia de cenzori, inclusiv membrii supleanţi ai acesteia. h) validează, prin vot individual, propunerile preşedintelui nou-ales al Colegiului Medicilor Veterinari din România pentru funcţiile de:preşedinte şi vicepreşedinte al Comisiei legislative;preşedinte şi vicepreşedinte al Comisiei de liberă practică; preşedinte şi vicepreşedinte al Comisiei de ştiinţă, învăţământ şi cercetare;secretarul general. i) adoptă puncte de vedere care să reflecte poziţia Colegiului Medicilor Veterinari din România cu privire la aspecte de interes general în ceea ce priveşte profesia de medic veterinar ori statutul medicului veterinar în societate; j) revocă din funcţie membrii aleşi pentru abateri de la prevederile prezentei legi şi, respectiv, ale Statutului medicului veterinar, pe cei care sunt în situaţiile prevăzute la art.

17, art.18 alin.(1) şi art.83 alin.(1), precum şi pe cei care aduc prejudicii activităţii corpului profesional;

k) aprobă rapoartele de activitate ale Biroului executiv, ale Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară şi ale Comisiei de cenzori la nivel naţional privind activitatea financiar-contabilă Art. 67. – (1) Congresul naţional adoptă hotărâri în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi, cu majoritate simplă de voturi.

(2) Dacă la prima convocare nu se realizează condiţia de cvorum, după două săptămâni se va organiza o altă şedinţa, cu aceeaşi ordine de zi, care va putea adopta hotărâri indiferent de numărul membrilor prezenţi, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art.

66 lit. a) şi b), pentru care este necesară condiţia de cvorum prevăzută la alin.(1).

Art. 68. – (1) Congresul Naţional se întruneşte o dată la 5 ani.

(2) Lucrările Congresului naţional sunt conduse de către preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(3) Hotărârile Congresului naţional sunt obligatorii pentru toţi membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Art. 69. - Congresul naţional extraordinar poate fi convocat de către: a) preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România; b) două treimi din numărul membrilor Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Art. 70. – (1) Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România este format din: a) membrii Biroul executiv; b) preşedinţii filialelor judeţene şi a municipiului Bucureşti; c) preşedintele Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară.

(2) Consiliul naţional se constituie în cadrul Congresului naţional, pentru o perioadă de 5 ani.

(3) Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România se întruneşte legal în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul reprezentanţilor stabiliţi la alin. (1) şi ia decizii cu majoritate simplă de voturi.

(4) În cazul în care preşedintele unei filiale este şi membru al Biroului executiv, filiala respectivă va fi reprezentată la Consiliul naţional de vicepreşedintele desemnat de către aceasta.

(5) Consiliul naţional se întruneşte, cu aprobarea Biroului executiv, semestrial sau ori de câte ori este necesar, iar convocarea şi conducerea lucrărilor consiliului naţional se fac de către preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România;.

(6) Consiliul naţional se poate convoca şi la solicitarea a două treimi din membrii săi.

Art. 71. - Hotărârile Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România sunt obligatorii pentru toate filialele şi pentru toţi medicii veterinari în România.

Art. 72. - Atribuţiile Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România sunt următoarele: a) elaborează Statutul medicului veterinar şi Codul de etică şi deontologie medicală veterinară, precum şi proiectele de modificare a acestora;

b) aprobă Regulamentul de ordine interioară al Comisiei superioare de etică şi deontologie medicală veterinară, precum şi al comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti de etică şi deontologie medicală veterinară; c) aprobă Regulamentul de ordine interioară al comisiilor constituite la nivelul acestuia; validează membrii Comisiei legislative, ai Comisiei de liberă practică şi ai Comisiei de ştiinţă, învăţământ şi cercetare, la propunerea Biroului executiv; e) aprobă procedura de organizare şi desfăşurare a programului de dezvoltare profesională continuă şi stabileşte sistemul de credite pe baza căruia se evaluează activitatea de dezvoltare profesională continuă a medicilor veterinari; d) stabileşte cuantumul cotizaţiei care trebuie plătită obligatoriu de către fiecare medic veterinar filialei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti a Colegiului Medicilor Veterinari din România; e) gestionează bunurile Colegiului Medicilor Veterinari din România şi poate să iniţieze şi să subvenţioneze acţiuni interesând profesia medicală veterinară, acţiuni de întrajutorare sau de sponsorizare; f) când situaţia o impune, înfiinţează comisii de lucru, pe diferite specialităţi şi alege dintre membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România pe cei care le vor forma; g) aprobă bugetul anual de venituri şi cheltuieli al Colegiului Medicilor Veterinari din România; h) la propunerea preşedintelui Colegiului Medicilor Veterinari din România, stabileşte acordarea indemnizaţiilor pentru membrii care participă în comisiile care funcţionează la nivel naţional; i) stabileşte condiţiile de publicitate a activităţii desfăşurate de către unităţile medicale veterinare de asistenţă; j) verifică şi aprobă activitatea Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România; stabileşte cuantumul taxei de înscriere în Colegiul Medicilor Veterinari din România şi a altor taxe şi tarife; k) stabileşte însemnele profesionale, modul lor de folosire, aspectul şi dimensiunile acestora; l) adoptă hotărâri cu caracter obligatoriu sau de recomandare, după caz, în materia exercitării profesiei de medic veterinar, în limita domeniului de competenţă. m) aprobă Regulamentul de organizare şi desfăşurare a alegerilor la nivel naţional şi teritorial; r) aprobă procedura de organizare şi desfăşurare a programului de formare profesională continuă; s) alte atribuţii stabilite prin Statutul medicului veterinar.

Art. 73. - Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România stabileşte, în domeniul său de competenţă, strategia şi planul anual de control şi supraveghere a modului de exercitare a profesiei de medic veterinar.

Art. 74. - Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România este constituit din: a) preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România; b) un prim-vicepreşedinte; c) 3 vicepreşedinţi; d) preşedintele Comisiei legislative; e) preşedintele Comisiei pentru libera practică; f) preşedintele Comisiei pentru ştiinţă, învăţământ şi cercetare; g) secretarul general.

Art. 75. – Alegerea preşedintelui, prim-vicepreşedintelui şi vicepreşedinţilor Biroul executiv naţional şi validarea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de comisii, precum şi a secretarului general se realizează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Statutului medicului veterinar, iar durata mandatului lor este cea prevăzută la art.64 alin (4).

Art. 76. - (1) Biroul executiv al Colegiului Medicilor Veterinari din România lucrează legal în prezenţa a cel puţin 7 dintre membrii săi şi aprobă deciziile cu votul a cel puţin jumătate plus unul dintre membrii prezenţi.

(2) Biroul executiv se întruneşte o data pe lună sau ori de câte ori este cazul, la cererea preşedintelui. În condiţiile stabilite de Statutul medicului veterinar, votul poate fi exprimat şi prin corespondenţă, inclusiv în format electronic.

Art. 77. - Biroul executiv al Colegiului Medicilor Veterinari din România emite decizii atât în aplicarea rezoluţiilor Consiliului naţional, cât şi pentru implementarea prevederilor Statutului medicului veterinar şi a Codului de etică şi deontologie medicală veterinară.

Art. 78. - Atribuţiile Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România sunt următoarele: a) asigură activitatea permanentă a Colegiului Medicilor Veterinari din România între şedinţele Consiliului naţional; b) supraveghează respectarea prezentei legi, a Statutului medicului veterinar, a Codului de etică şi deontologie medicală veterinară şi a rezoluţiilor adoptate de forurile superioare; c) aprobă angajarea de personal şi stabileşte cuantumul salariilor pentru personalul de specialitate şi administrativ; d) asigură execuţia bugetului Colegiului Medicilor Veterinari din România; e) întocmeşte raportul anual de activitate şi gestiune, pe care îl supune spre aprobare Consiliului naţional; f) acceptă donaţiile, legatele şi sponsorizările făcute Colegiului Medicilor Veterinari din România; g) pune în aplicare hotărârile Congresului naţional şi ale Consiliului naţional; h) aplică şi publică sancţiunile stabilite de Comisia de etică şi deontologie medicală veterinară;

i) elaborează şi supune spre aprobare Consiliului naţional proiectul bugetului anual de venituri şi cheltuieli; j) stabileşte cuantumul indemnizaţiilor aprobate de către Consiliul naţional conform art. 72 lit.j); k) asigură publicarea Tabloului medicilor veterinari pe site-ul Colegiului Medicilor Veterinari din România; l) ţine Registrul unic al unităţilor medicale veterinare şi eliberează Certificatul de înregistrare; m) elaborează puncte de vedere şi acordă aviz consultativ pentru proiectele de acte normative, care au impact asupra exercitării profesiei de medic veterinar şi sunt emise de instituţii publice; n) asigură serviciile de comunicare, relaţii publice şi mass-media; o) aprobă exercitarea ocazională, cu caracter didactic, de instruire, informare şi schimb de experienţă, a profesiei de medic veterinar de către medicii veterinari din alte state; p) propune Consiliului naţional membrii Comisiei legislative, ai Comisiei de liberă practică şi ai Comisiei de ştiinţă, învăţământ şi cercetare; q) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de către Consiliul naţional sau prevăzute în Statutul medicului veterinar.

Art.79. - Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România coordonează activitatea comisiilor de lucru înfiinţate de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România, conform art. 72 lit.h).

Art. 80. – (1) În exercitarea mandatului, membrii Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor veterinari din România, precum şi membrii birourilor executive ale filialelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti vor primi o indemnizaţie lunară, al cărei cuantum va fi aprobat, după caz, de Biroul executiv al Consiliul naţional, respectiv de Biroul executiv al consiliile judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti.

(2) Acordarea de indemnizaţii pentru membrii altor comisii organizate la nivelul filialelor colegiului, respectiv la nivelul colegiului naţional se stabilesc de către consiliile de la nivelul filialelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de către Consiliul naţional, iar cuantumul indemnizaţiilor va fi aprobat, după caz, de Biroul executiv al Consiliul naţional, respectiv de Biroul executiv al consiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti.

Art.81. - Preşedintele Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari este preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Art.82. - Preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România îndeplineşte următoarele atribuţii: a) este reprezentantul legal al Colegiul Medicilor Veterinari din România în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi străinătate; b) încheie contracte şi convenţii în numele Colegiului Medicilor Veterinari din România, cu aprobarea Biroului executiv;

c) convoacă şi conduce şedinţele Congresului naţional, ale Consiliului naţional şi ale Biroului executiv; d) duce la îndeplinire atribuţiile stabilite prin deciziile Biroului executiv sau hotărârile Consiliului naţional şi rezolvă activităţile curente; e) aprobă înregistrarea/radierea unităţilor medicale veterinare în Registrul unic al unităţilor medicale veterinare sau suspendarea temporară a activităţii desfăşurate de acestea, conform hotărârii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România. f) aprobă înfiinţarea cabinetelor medicale veterinare individuale şi avizează înfiinţarea societăţilor profesionale medicale veterinare, conform hotărârii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România; g) duce la îndeplinire orice alte atribuţii stabilite de Consiliul naţional ori de Biroul executiv, potrivit legii.

Art. 83. – (1) Nu pot primi sau exercita mandatul de preşedinte al colegiului, atât la nivel naţional, cât şi la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, medicii veterinari care deţin funcţii de conducere în cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cei care deţin funcţia de director executiv în cadrul direcţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti sau cei care au calitatea de ordonator de credite prin delegare de atribuţii, precum şi cei care deţin funcţia de preşedinte al organizaţiilor patronale sau sindicale la nivel naţional sau teritorial.

(2) Preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România şi preşedinţii filialelor nu pot face parte din comisii de evaluare sau verificare a unităţilor medicale veterinare.

(3) Medicii veterinari pentru care, în timpul mandatului de membru al organelor de conducere, a survenit situaţia de incompatibilitate sunt suspendaţi din funcţie.

Suspendarea durează până la încetarea situaţiei de incompatibilitate sau până la expirarea mandatului.

(4) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică persoanelor care la data intrării în vigoare a prezentei legi îndeplinesc, în baza reglementărilor aflate în vigoare anterior, vreuna dintre funcţiile menţionate până la expirarea mandatului pentru care au fost alese.

(5) Preşedintele ales al Colegiului Medicilor Veterinari din România, pe durata mandatului său, nu poate fi membru al unui partid politic şi nici nu poate deţine alte funcţii publice de conducere sau demnităţi publice.

Art. 84. - Atribuţiile şi modul de funcţionarea al Comisiei legislative, Comisiei de liberă practică şi Comisiei pentru ştiinţă, învăţământ, cercetare se stabilesc prin Statutul medicului veterinar.

Secţiunea a 4-a Organizarea la nivel teritorial a Colegiului Medicilor Veterinari din România Art. 85. - Organele de conducere ale filialelor judeţene şi a municipiului Bucureşti ale Colegiului Medicilor Veterinari din România, sunt: a) adunarea generală; b) consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;

c) biroul executiv; d) preşedintele.

Art.86. – (1) Adunarea generală este formată din medicii înscrişi la filiala respectivă.

(2) Adunarea generală se întruneşte anual, la convocarea consiliului şi adoptă hotărâri cu majoritate simplă în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi. Dacă la prima convocare nu s-a realizat majoritatea de două treimi, în termen de maxim 10 zile se organizează o noua şedinţă, cu aceeaşi ordine de zi, care va adopta hotărâri cu majoritate simplă, indiferent de numărul membrilor prezenţi.

(3) Adunarea generală are următoarele atribuţii: a) alege preşedintele, membrii consiliului, membrii comisiei de cenzori şi membrii comisiei de etică şi deontologie la nivelul filialei; b) alege delegaţii la Congresul naţional; c) în baza raportului cenzorilor, descarcă de gestiune consiliul pentru anul fiscal încheiat şi aprobă proiectul de buget al filialei.

(4) Modalitatea de exprimare a votului se stabileşte prin Regulamentul de organizare şi desfăşurare a alegerilor.

Art. 87. - (1) Pot candida şi pot fi aleşi în funcţia de preşedinte al Consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, medicii veterinari care sunt membri ai colegiului de cel puţin zece ani, nu se află în cazurile de incompatibilitate sau nedemnitate prevăzute de prezenta lege şi nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii cinci ani.

(2) Pot candida şi pot fi aleşi sau numiţi şi validaţi, după caz, în Consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, medicii veterinari care sunt membri ai colegiului de cel puţin cinci ani, nu se află în cazurile de incompatibilitate sau nedemnitate prevăzute de prezenta lege şi nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii cinci ani.

Art.88. - Consiliul filialei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti are componenţa şi exercită atribuţiile prevăzute de lege şi date în competenţa sa prin Statutul medicului veterinar sau prin hotărâre a Consiliului naţional.

Art. 89. – (1) Consiliul filialei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în prima şedinţă, organizată în termen de maximum 5 zile de la alegere, alege Biroul executiv al Consiliului, cu excepţia secretarului care este numit de preşedinte şi validat de Consiliu.

(2) Biroul executiv al filialei judeţene este format din preşedinte, 2 vicepreşedinţi, un secretar şi un membru ales de către consiliul judeţean iar Biroul executiv al filialei municipiului Bucureşti este format din preşedinte, 3 vicepreşedinţi, un secretar şi doi membrii aleşi de către consiliul municipiului Bucureşti.

(3) Preşedintele Biroului executiv al Consiliului filialei judeţene, respectiv al municipiul Bucureşti al Colegiului Medicilor Veterinari din România este şi preşedintele filialei respective.

CAPITOLUL V Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art.90. - Atribuţiile Colegiului Medicilor Veterinari din România nu pot fi exercitate de nici o altă asociaţie profesională.

Art.91. - Membrii Colegiului Medicilor Veterinari din România pot face parte şi din alte asociaţii profesionale.

Art.92. - Colegiul Medicilor Veterinari din România nu se poate substitui organizaţiilor patronale sau sindicale şi în îndeplinirea atribuţiilor sale nu poate face uz de prerogativele acestora prevăzute de lege.

Art.93. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în calitate de autoritate competentă de stat, colaborează cu Colegiul Medicilor Veterinari din România cu privire la: a) elaborarea actelor normative şi strategiilor în domeniul medical veterinar; b) implementarea legislaţiei din domeniul medical veterinar; c) promovarea şi asigurarea cadrului necesar desfăşurării activităţii în domeniul medical veterinar bazate exclusiv pe criteriile competenţei profesionale.

Art.94. - Statutul medicului veterinar, Codul de etică şi deontologie medicală veterinară, precum şi hotărârile Consiliului naţional care privesc organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Veterinari din România sau drepturile şi obligaţiile membrilor Colegiului Medicilor Veterinari din România, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 95. – (1) Medicii veterinari care ocupă funcţii publice, precum şi cei din cadrul ministerelor sau altor instituţii publice centrale şi teritoriale cu reţele sanitare veterinare proprii pot desfăşura activităţi profesionale ca medic veterinar de libera practică, precum şi activităţi de cercetare, cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a reglementărilor legale referitoare la conflictele de interese şi incompatibilităţi; (2) Medicilor veterinari prevăzuţi la alin.(1) li se aplică în mod corespunzător prevederile art.35 din Legea nr.53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 96. - (1) Cheltuielile efectuate pentru dezvoltarea profesională continuă, investiţiile, dotările şi alte utilităţi necesare înfiinţării şi funcţionării formelor de exercitare a profesiei prevăzute în prezenta lege se deduc din veniturile realizate.

(2) Cheltuielile efectuate pentru formarea profesională continuă, achitate de către angajator pentru personalul propriu, sunt deductibile.

Art. 97. - (1) Certificatele de înregistrare, eliberate pentru unităţile medicale veterinare în conformitate cu prevederile legislaţiei anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, se preschimbă gratuit.

(2) Preschimbarea certificatelor de înregistrare nu afectează valabilitatea lor, dacă unităţile medicale veterinare îndeplinesc cerinţele legale de organizare şi exercitare a profesiei valabile la data eliberării lor şi condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia în vigoare.

(3) Procedura de preschimbare a certificatelor de înregistrare a unităţilor medicale veterinare se aprobă prin hotărâre a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Art. 98.- (1)Farmaciile comunitare trebuie să elibereze produsele medicinale de uz uman în baza prescripţiilor medicale veterinare emise de către medicii veterinari de liberă practică în baza legislaţiei în vigoare.

(2) Adaosul comercial în cazul comercializării en gros si cu amănuntul a produselor medicinale veterinare antimicrobiene este de maximum 20%.

(3) Comercializarea cu amănuntul online a produselor medicinale veterinare care se eliberează pe bază de prescripție medicală veterinară, este interzisă.

Art. 99. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) În tot cuprinsul actele normative în vigoare, sintagma „Colegiul Medicilor Veterinari” se înlocuieşte cu sintagma „Colegiul Medicilor Veterinari din România”.

(3) Persoanele care ocupă funcţii alese sau numite precum şi structurile organizatorice ale Colegiului Medicilor Veterinari, la nivel naţional sau teritorial, care se află în derularea mandatului la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi exercită atribuţiile până la expirarea mandatului acestuia.

(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi patrimoniul Colegiului Medicilor Veterinari este preluat de Colegiul Medicilor Veterinari din România.

(5) La data intrării în vigoare a prezentei legi au de drept calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari din România toţi medicii veterinari înscrişi până la această dată.

Art. 100. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.

160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, numărul 209 din 24 martie 2014, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

(2) Actele şi reglementările emise şi/sau aprobate de către structurile Colegiului Medicilor Veterinari în conformitate cu prevederile Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicată, continuă să-şi producă efectele în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi. Trimiterile făcute prin alte acte normative la Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicată, se consideră a fi făcute la prezenta lege.