Jurnal Israelian - Editie Speciala- ALEGERI USA

3-11-2020

AMERICA LA RĂSCRUCE Simona M. Vrăbiescu Kleckner * La nașterea Americii, la 4 iulie 1776, cea mai mare împlinire a fost alegerea unui guvern bine echilibrat între cele trei mari puteri: executivă, legislativă și cea judecătorească. Bogăția a fost realizată în baza teoriei lui Adam Smith, cea a capitalismului cu piață liberă și investiții, un sistem considerat a fi cel mai valid sistem economic. Astfel, America a devenit cel mai bogat și mai puternic imperiu. În cursul istoriei sale, America a fost învingătoare în Războiul de Independență, în Războiul Civil, în Primul Război Mondial, când a susținut în Europa independența națiunilor, scăpate de asuprirea imperiilor Rusiei, Germaniei și Austro-Ungariei, în cel de Al Doilea Război Mondial, când a învins Germania hitleristă și a ajutat Europa de Vest. Ulterior, prost informată, a lăsat să se extindă influența comunismului sovietic, care a înghițit Europa de Est, și a ajutat enorm la dezvoltarea celui chinezesc. Datorită Războiului Rece dus de președintele R. Reagan, în 1991, Uniunea Sovietică s-a prăbușit. Dar, din cauza celor patru președinți care i-au urmat lui Reagan, viitorul Americii a fost afectat de politica lor progresistă și globalistă, timp în care mentalitatea comunistă și-a croit nestingherită drum prin lume.

Nu e de mirare că politica diametral opusă a președintelui Trump, cu doctrina sa „America First“, susținută de majoritatea Partidului Republican, a impulsionat și mai mult mișcarea de stânga radicală. Astfel, Partidul Democrat, majoritar în Camera Reprezentanților cu sprijinul miliardarilor democrați și al mass-mediei cu vederi de stânga, a ajuns să fie brațul socialist din America. Democrații doresc să cucerească președinția și Senatul prin manipularea viitoarelor alegeri prin intermediul votului prin poștă. Apoi doresc să schimbe Constituția.

În prezent, deznodământul disensiunii politice dintre republicani și democrați se va produce după alegerile din 3 noiembrie, pe care cred că le va câștiga Trump datorită votului pe care-l va da populația. Dar, totodată, am convingerea că, până la 20 ianuarie 2021, data preluării oficiale a noului mandat de președinte, vor fi zile haotice, când mișcările radicale de stânga vor căuta să inventeze orice măsuri disperate pentru a nu pierde puterea în 2021, la fel cum au pierdut-o în 2016.

Dacă Donald Trump va prelua următorul mandat și va avea majoritate în Senat și în Camera Reprezentanților, el se va afla în epicentrul schimbărilor fundamentale, mai exact, înlocuirea abuzului deep state, numit și „Obamagate“, cu reafirmarea suveranității naționale, aducerea Americii la rang de superputere și relansarea supremației Imperiului American. Astfel, făcând față Chinei, considerată „cea mai mare amenințare pe care America o întâmpină“, conform declarației din august 2020 a lui John Ratcliffe, directorul Serviciului Național de Informații, Donald Trump va fi președintele care va relansa America. Lou Dobbs, analist politic la Fox News, scrie în cartea Omul secolului că Donald Trump va fi recunoscut ca un președinte care a schimbat cursul istoriei. Sau, așa cum crede N. Gingrich, Trump va intra în istoria Americii alături de alți președinți remarcabili, ca Thomas Jefferson, Andrew Jackson și Abraham Lincoln.

Pe de altă parte, dacă vor câștiga democrații, SUA se vor îndrepta către socialism, care nu este altceva decât un prim pas către comunism.

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~2~

Sunt mai îngrijorată ca oricând privitor la viitorul acestei țări minunate, deoarece alegerile nu sunt unele obișnuite, ci unele decisive, între America așa cum am știut-o și America așa cum o vor ignoranții din Partidul Democrat susținuți de miliardarii de casă.

Alegerile din acest an vor reprezenta marea luptă a secolului al XXI-lea, hotărând nu numai viitorul Americii, ci și supraviețuirea sau sucombarea lumii civilizate în fața comunismului chinez. Iar China, prin intermediul supravegherii digitale pe care o desfășoară cu toate forțele și cu ajutorul inteligenței artificiale, va înghiți și totalitarismul rusesc.

Viitorul Americii fiind la răscruce, și restul omenirii este la răscruce: ori către politica de stânga, ori către cea de dreapta. * Dna Vrabiescu-Kleckner, refugiată în Statele Unite din anii 60, fosta șefă a Bibliotecii juridice a ONU, fosta directoare a

Bibliotecii Curții de Comerț Internațional al USA și autoare de memorii și analize politice ne trimite o nouă opinie despre cum vede situația alegerilor din SUA.

Adrian Grauenfels

Dispariţia Mentorului Noţiunea de Mentor provine din mitologia greacă. Ulisse plecat spre Troia îşi lasă palatul din Ithaca şi pe tânărul său fiu Telemah în grija prietenului mai vârstnic, Mentor. Mentor îşi ia sarcina în serios, uneori este dublat de zeiţa Atena, care deghizată în Mentor ia locul acestuia în câteva momente cruciale.

Ajutat de divinitate, Mentor rezolvă problemele şi dilemele lui Telemah. Europa modernă a împrumutat în secolul 18 termenul de mentor, este acel om care împarte erudiţie, sfaturi preţioase, este conducătorul charismatic al unei comunităţi dezorientate. Dar, epoca modernă supune conducătorii naţiunilor la situaţii noi, tehnologia, energia, ecologia, reîmpărţirea planetei şi a populaţiei de 3-4 ori în ultima 100 de ani, cer conducătorilor, guvernelor şi

administraţiilor eforturi şi o creativitate neîntâlnite în trecutul îndepărtat în care lumea era populată de zei, regi şi eroi. Epoca modernă începe în Mai 1919 când o expediţie ştiinţifică trimisă să studieze eclipsa totală de soare, vizibilă din Brazilia, dovedeşte că teoria lui Einstein despre relativitate, gravitaţie şi curbura spaţiului este corectă. Legile fizice considerate timp de sute de ani fixe şi universale, nu se aplică la graniţa sau extremele sistemelor cosmice. Deodată omenirea este lăsată prada neliniştii şi incertitudinii, fizicianul Heisenberg demonstrează în anul 1927 ca omul nu poate şti totul despre materie oricât ar persevera mânat de curiozitatea care îl separa de alte regnuri. Incertitudinea este natura lucrurilor, universul pare haotic, la fel şi starea planetei noastre frământată de războaie, molime, foamete, ignoranţă. Este nevoie de mentori, de mega-lideri, care să conducă şi să ducă mulţimea aflată în explozie demografică spre un liman socio-politic acceptabil. Astfel de lideri au apărut la timpul şi locul potrivit. Stalin, Hitler, Mao, Churchill, Eisenhower, Ben Gurion, De Gaulle, etc.

Satanici sau lucizi, idealişti sau demagogi ei au polarizat masele şi au re-parcelat harta continentelor. Am fost martori ai căderii comunismului, ai fărâmiţării lagărelor VestEst, a globalizării, dar şi al apariţiei

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~3~

terorismului global, al revoluţiei informaţiei, a tehnologiilor: de ani NASA planuieşte o vizită pe planeta Marte ca să caute semne de viaţă, dar foametea şi bolile seceră milioane aici pe Terra. Politicienii de azi sunt orice dar nu mentori. Ei caută să apere interesele unor grupe avantajate, creând beneficii în dauna celor care muncesc, plătesc impozite, fac serviciu militar şi cresc copii într-o permanentă echilibristică, pe firul subţire întins între sărăcie şi supravieţuire. Israelul, este o ţară frământată de probleme insurmontabile, conflicte cu vecinii dar şi interne, de toate nuanţele: rasiale, religioase, economice, sociale .. ţara pare înghiţită de gaura neagră a dezorientării şi a lipsei de conducere care preferă avantaje personale și nu masele care au votat- o. În trecut, conducerea Israelului a traversat crize serioase, alegătorii s-au simţit dezamăgiţi de conducerile care se perindau la putere, dar rămânea o speranţă. Când şi ultima speranţă dispare, viaţa devine complicată şi dureroasă.

Nu mai există speranţă pentru că nu există un drum. Prea mulţi conducători învaţă azi abilităţi politice pe spinarea noastră. Nu mai există speranţă, conducerea fiind depusă în mâinile lui Benyamin Netanyahu, un primministru care nu se bucură de simpatia sau încrederea vreunui partid. Conducătorul este la putere mulţumită lipsei de mentori, nu există serioşi pretendenţi la scaunul prezidenţial.

Ganţ ne-a dezamăgit prin gestul de a se alătura guvernului Netanyahu care este un campion al manipularilor. Chiar şi oamenii lui, cei din partidul lui, nu mai au încredere în şef.

El rămâne la putere, pentru simplul fapt că nu oferă un drum. Nici soluţii. El amăgeşte masele cu mesaje, scrise corect în limba engleză, la adresa Iranului, sau cu ipotetice succese economice, sau in lupta cu virusul...care ulterior se dovedesc false. În timpul recentei pandemii Covid 19 publicul larg, oponenţii dar şi suporterii săi, împart acelaşi sentiment de totală neîncredere în lider. Nu s-a stăvilit răspândirea virusului în tot Israelul.

Carantinele au distrus economia, micile afaceri, restaurantele, liberii profesionişti.

Nu există o soluţie pentru teritoriile ocupate. Nu există căi de a evacua aşezările expansioniste. Nu există confidenţa că liderii actuali pot şi doresc să realizeze o înţelegere acceptabilă cu Palestinienii.

Instalată la putere, fracțiunea CaholLavan sucombă în marasmul socio-economic al administraţiei Netanyahu, ei se izbesc de mantra "lipsei de partener" , de uriaşele datorii guvernamentale, de refuzul tinerilor religioşi să se integreze în armată şi câmpul muncii. Din opoziţie Yair Lapid strigă că regele este gol, că este imposibil să îmbunătăţească cu ceva situaţia clasei de mijloc, căreia promise marea şi sarea, lor li se datorează alegerea sa repetata ca PM. E nevoie să fie redus bugetul militar şi bugetul coloniştilor. Aceste dureroase ajustări trebuiesc însoţite de aranjamente de pace cu Palestinienii şi cu ţările arabe vecine.

Devine limpede că politica externă, apărarea, economia şi chestiunile sociale nu pot fi separate. O altă frustrantă nemulţumire vine de la calitatea liderilor, sărăcia de viziune şi absenţa unei adevărate polemici sincere. Eram obişnuiţi cu o demagogie politică şi economică servită în legătură cu viitoarele agremente cu Palestinienii. Se ştie că o polemică cinstit susţinută în presă şi în administraţie catalizează speranţele şi şansele de schimbare şi progres. Lipsa ei duce la acceptarea stării de status quo.

Găsim azi Israelul la graniţa disperării şi al neputinţei. În toate ramurile majore, învăţământ, administraţie, sănătate publică, găsim lacune, haos, birocraţie şi nemulţumire. Statisticile ne plasează în urma ţărilor dezvoltate, pe ultimele locuri, candidaţi la sărăcie, mediocritate şi stagnaţie. Resursele (minerale, energie, chiar şi distribuţia apei potabile) sunt în mâna unor monopoluri private care realizează venituri fabuloase fără să plătească dividende statului. Câteva familii controlează economia, băncile, rezervele naturale. Pensiile au fost transferate unor societăţi interesate în procentele luate de la cotizanţi fără să aibe vreo responsabilitate asupra rezultatului şi al sumelor manipulate. Înainte de pandemie, după vârsta de 45 de

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~4~

ani, mulţi titraţi erau concediaţi şi înlocuiţi cu tineri plătiţi cu salariul minim.

La acest moment de disconfort mental şi depresie mă uit la nepoţii mei, care incearca sa învețe ceva pe zoom . Ce lume vor moştenii ?

Ce viitor s-a produs aici în 72 de ani de existenţă?

Mă întorc cu gândul la mentorii tinereţii mele când totul părea posibil, plin de speranţe şi de optimism.

Oare nepoţii mei vor vedea la fel orizontul?

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~5~

Radu Cosașu* – 90 LA MULȚI ANI, RADU COSAȘU !

IULIA DELEANU

Radu Cosașu nu se lasă prins. Cine crede că-l știe are-n traistă ceva asemănător cozii de șopârlă. Ce mă urmărește, după cele câteva bune ceasuri colocviale petrecute cu el, e privirea: intensă, exprimând apetitul ideilor și antrenamentul de a le mânui cu ușurința unui iluzionist, un de-a v-ați ascunselea cu spaime, exuberanțe, insatisfacții, singurătăți amăgite cu ancestral curaj de a o lua mereu de la capăt.

Radu Cosașu „dorea să stăm de vorbă” – expresia îi aparține – de când îmi citise în tânăra, pe-atunci, Realitate Evreiască, câteva comentarii din unghi iudaic la Supraviețuiri.

Simplă curiozitate? Surpriza unui alt punct de vedere decât cel consacrat? De aici, spre bucuria mea, o convorbire liberă de orice constrângeri „profesionale”, neobișnuit de consistentă, cu noi înțelesuri pentru relația cititor – lector. Dincolo de dialog, intuiam permanent confesiunea necenzurată, nepremeditată, murmurul intelectual, acel legato atât de iubit de muzicieni și poeți. Și de ce să nu recunoaștem?, prozatorul Radu Cosașu este, de fapt, un poet; uneori – refulat, alteori – nu. Iar ceea ce se contura din discuția noastră era o primă radiografiere a penitentului din primul cerc sau poate chiar din limb – un soi de no man’s land sustras purgatoriului al celor care n-au ajuns în infern, care n-au pătruns încă în rai...

Radu Cosașu e un om care nu poate trăi fără întrebări și îndoieli, laborator de creație interzis accesului public. Dar oare ce sunt solilocviile ce se întrevăd în replica menită să le pareze, ce sunt povestirile, pe care se jură, decât confesiune continuă în fața unui cititor colectiv nevăzut?

Pentru Radu Cosașu răul și binele nu se exclud; coexistă. Antinomiile, toate, sunt complementare. El crede că valorile nu pot fi ucise, așa cum se întâmplă cu oamenii, la propriu și la figurat. Poate că nu aderă ușor la ideea Radu Cosașu versus Radu Cosașu de teama că „omul” ar putea, involuntar, compromite „opera”. Se știe că doar ea, opera, îndreptățește sau nu admirația. Prin înseși datele ei. Cunoscându-l pe cel care a creat-o, cerul nostru s-ar putea clătina? Până la urmă, prin tot ce vorbește, scrie, gesticulează cineva devine un vast interviu oferit lumii.

Acțiunea se petrecea pe când (aproape) toată suflarea intelectuală de la noi se poziționa față de lectura „Jurnalului” lui Sebastian. I se părea prea mult să îmbrace, acum, complicatul veșmânt al intelectualului evreu diaporean, cu zbaterile lui alarmant de actuale, la mai bine de jumătate de veac de când au fost puse pe hârtie de alt spirit mobil evreiesc? Singurul examen de sine, marele interviu pe care l-a dat Radu Cosașu - i-l deduc din „Autodefinire”, un poem din „Cursul de mătușorologie” – este la Zidul Plângerii. I l-a dat Lui. Interviu unic prin unicitatea fiecărui destin. Din poem reiese că are nevoie de rugăciune, într-un sens hasidic, firește. Cosașu rămâne neîncetat evreu.

Îi iubește pe Caragiale și Babel și pe mulți alți mari: Malraux, Dostoievski, Ionesco. Pe Goethe – nu. Privește momentul colocvial ca joc al hazardului, un castel de nisip cu Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020 ~6~

turnulețele și meterezele lui sfărâmate de primul val mai puternic. El fiind și copilul și valul.

Radu Cosașu cultivă paradoxul. Vrea să se dezvăluie și se refuză dezvăluirii. E un adolescent matur, un mim trist, care presară tandrețe abia spre a o tăia cu mai bucuros sadism, un hiperlucid capabil să se autoiluzioneze atât de bine încât să și creadă până la urmă în ceea ce spune. Credință de-o secundă. Cu un singur lucru din lume e grav: cu scrisul lui. Cu bucuriile și deznădejdile legate de ceea ce-i iese sau nu. Să sapi, să sapi până-n ultimul ceas al vieții. Mângâiere, prizonierat, virus? Și, totuși – viață în deplinătatea ei, sănătate și dragoste, chiar dacă ambele, vremelnic, ni se refuză. Ce ne îngăduie să știm: că iubește muzica, muzica bună, fără prejudecăți, fără snobisme, că iubește sportul, filmul. Citez din memorie o frază despre Stan și Bran, eroii lui favoriți și ai mei: „Cei doi nedespărțiți prieteni sunt o sinteză a tot ce este tragedie și comedie. Când lumea va înceta să existe, în acel moment, pe ecrane, cred că va trebui să ruleze «Stan și Bran, vânzători de brad»” Ce înseamnă înfrângere? Ce înseamnă biruință? Sau nu le putem despărți? Sunt întrebări nerostite fiindcă știu nu voi avea răspuns. Doar dacă m-aș apuca să scriu despre tăcerile lui Radu Cosașu. Până atunci mă voi gândi la dialogul cu el ca la audiția dintâi al Simfoniei nr. 4o de Wolfgang Amadeus Mozart, marcată de mireasma plimbărilor mele de liceană prin parcul Kiseleff, cu lungi și pasionate discuții literare. Poate că vârsta e ceva grav, cum afirmase el, poate că nu-i decât relativism, revenire a navei - chiar împovărate de drumuri și bătute de furturi – în aceleași porturi dragi cu puteri magic-întineritoare.

* Radu Cosașu (nume originar Oscar Rohrlich, n. 29 octombrie 1930, Bacău) este un scriitor român contemporan, unul dintre cei mai apreciați autori români de nuvele. S-a născut într-o familie din mica burghezie evreiască, fiind fiul lui Isac Rohrlich, contabil, și al Melaniei n.

Wassermann

Adrian Munteanu NESĂȚIOȘII NUFERI Plăpânda rază împletind năvoade Cu firul nopţii ferecând câmpia, Coboară-n tihne moi sorbind vecia, Covor de crini şi străvezii broboade.

Cosesc din gândul tainic bălăria, Îngrop lopata-n curgeri de izvoade; Tăria râvnei încordat sloboade Ascuns hotar, sfărmând zădărnicia.

Pe luciul brumei s-a culcat jivina Apusului prăsindu-se-n iubiri; În smârcul dens s-a aşternut rugina Răstimpului rămas ca să inspiri.

Nesăţioşii nuferi sorb lumina Până-n afund de jilave uimiri.

IULIA DELEANU Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~7~

Alegerile prezidențiale americane din 2020 au început astăzi, 3 noiembrie. Peste 98 de milioane de americani au votat deja, iar așteptările privind prezența la vot au fost deja depășite, în ciuda pandemiei de coronavirus. Prezența finală ar putea fi de peste 160 de milioane, o creștere de peste 20% față de 2016 (luând în considerare doar votanții care au optat pentru unul dintre cei doi candidați importanți, republican sau democrat.)

Alegerile se desfășoară în data de 3 noiembrie în toate cele 50 de state americane și în capitala federală Washington D.C., însă având în vedere legile electorale diferite privind votul prin corespondență, numărarea voturilor și închiderea urnelor, ele vor raporta diferit rezultatele. Spre exemplu, este de așteptat ca rezultatul votului să fie aflat rapid în state precum Florida sau Georgia, însă numărătoarea în California ar putea dura și 2 săptămâni.

Desigur, în state puternic partizane, precum California, New York, Alabama sau Indiana, rezultatele sunt previzibile, șansele pentru o surpriză fiind extrem de reduse.

Pe de altă parte, rezultatul votului este cel mai important în statele competitive, acolo unde se „joacă”, de fapt, alegerile. O victorie a președintelui Trump în Florida sau Georgia l-ar menține în cursă până la numărarea votului în state precum Pennsylvania sau Michigan, state competitive în care numărarea ar putea să dureze mai mult, însă dacă Biden câștigă Florida sau Georgia, drumul lui Trump spre un al doilea mandat devine din ce în ce mai problematic. Statele în care rezultatul e important de urmărit sunt: Michigan, Wisconsin, Pennsylvania, Florida, Georgia, Carolina de Nord, Arizona, New Hampshire, Iowa, Ohio și Texas.

Rezultate parțiale și exit-poll-urile vor începe să apară începând cu seara și pe parcursul nopții de 3 noiembrie și dimineața zilei de 4 noiembrie.

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~8~

Norman Manea - alegător

Nava Semel

Inima tristă a adevărului – despre opera lui Norman Manea –

Părinţii mei s-au născut în Bucovina – la fel şi Norman Manea. În Suceava lui natală se afla şi mama mea.

La fel ca Norman, la Universitatea din Bucureşti a învăţat şi tatăl meu, Ytzhak Artzi, dar ei nu s-au întâlnit niciodată.

Transnistria – ţara urgiei spre care au fost surghiuniţi Norman Manea şi familia lui – era un cuvânt ameninţător care a bântuit şi copilăria mea. Numai la maturitate am aflat că acolo unde au fost deportaţi mii de evrei din România a pierit şi bunica mea al cărei nume îl port.

Când citesc din opera literară a lui Manea mi

se pare că ascult ecoul vocilor celor din familia mea, dincolo de cuvintele lui blânde şi dureroase. Prin mijlocirea scrisului său – rafinat şi straniu totodată – , el mă conduce spre un trecut reprimat, de care conştiinţa mea încerca să mă scutească, până când chiar scrisul meu m-a silit să mă confrunt cu el şi să-mi spun : «eu sunt fiica supravieţuitorilor Holocaustului». La fel ca Norman Manea, au încercat şi ei să-şi refacă viaţa, dar au purtat veşnic rana care mi s-a transmis şi mie.

Mă întorc mereu la nuvela lui « Pulovărul ». Într-unul din lagăre, sub un cer de cenuşă, un copil aşteaptă întoarcerea mamei de la munca forţată. Femeia, ca o umbră, uscată şi chircită, se întoarce încovoiată sub povara unui sac cu cartofi, pătrunjel şi trei mere – pentru familia pe care ea o ţine în viaţă. În acea zi ea a reuşit să facă rost de un pulovăr de lână, dar nu pentru eroul povestirii, ci pentru Mara, o fetiţă dintr-un sat, Cenuşăreasa rătăcită întâmplător printre evreii deportaţi şi devenită membră a familiei care s-a jurat să o aibă în grijă. Biata împletitură ajunge să fie centrul lumii copilului, firele ei răsucite reflectă parcă toate simţămintele lui. Ea hrăneşte copilul cu puţină speranţă. «Chiar şi salvarea noastră părea acum mai apropiată, în orice caz posibilă, de vreme ce mai puteam vedea şi pipăi asemenea minune».

Pulovărul străluceşte precum straiul lui Iosef , cel din Biblie, şi culorile ţesăturii lui îi dau copilului un punct de sprijin şi îi adăpostesc imaginaţia în zăpăceala şi lipsa de înţeles a realităţii din jurul lui. Dar în cele din urmă lâna îndărătnică şi aspră a pulovărului devine semnul unui blestem, pentru că Mara moare de tifos, iar băiatul, chinuit de gândul vinovat de a râvni pulovărul, chiar îl moşteneşte după moartea fetiţei. Acum i se pare că obiectul tăcut îl pedepseşte pentru păcatul invidiei şi l-ar putea îmbolnăvi şi ucide ca pe Mara.

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~9~

«Poate că sufletele pierdute se ascund în tăcutele obiecte. Ele ne simt prezenţa, ne cer să le recunoaştem şi să le eliberăm din moarte », scrie Manea.

Micul cub de zahăr dintr-o altă povestire din Octombrie ora opt simbolizează pe acei oameni de treabă care i-au abandonat pe cei condamnaţi, iar dulceaţa bucăţelei de zahăr le trezeşte speranţa într-o altfel de viaţă, tot aşa cum biscuitul primit în timpul războiului de la o reprezentantă a Crucii Roşii, într-o staţie de tren, are efectul madlenei lui Marcel Proust.

«Deşi are gust de săpun, noroi, rugină, piele arsă, zăpadă, frunze, ploaie, oase, nisip, uscăciune, lână umedă, sfori, şoareci, lemn putred, peşte – mirosul fără asemănare al foamei.» « Noi trăim cu privirea întoarsă spre trecut », spune Norman Manea, dar cu toate astea el e conştient că trecutul nu-l poţi retrăi la poruncă, el se poate trezi când copiii se joacă şi rămân nemişcaţi imitând strâmb realitatea – un « dans al morţii » în versiunea grozăviei secolului douăzeci.

«Se îmbolnăvise şi timpul» notează autorul la sfârşitul «Pulovărului», « eram ai săi ».

Bucovina a cunoscut scriitori şi artişti celebri; Paul Celan, unul din marii poeţi de limbă germană, Joseph Schmidt – admirabil cântăreţ de operă şi cantor la sinagoga din Cernăuţi, Eliezer Steinberg – născocitorul de fabule. În această tradiţie impresionantă se înscrie Manea. «N-am vrut să pierd legătura cu locul meu, cu limba mea, cu poporul meu», va mărturisi el peste ani, în locuinţa sa din New York.

El aparţine tipului de scriitor interiorizat, cu un limbaj eliptic, aparent uscat, dar proza lui îmbrăţişează un lirism sintetizat într-un stil poetic dur care dezvăluie prăpastia de netrecut dintre conştiinţa supravieţuitorilor şi acei norocoşi care n-au trecut prin experienţa urgiei şi au continuat să trăiască sub pavăza

normalităţii. Cum ar putea ei să înţeleagă ce înseamnă să trăieşti într-un timp bolnav?

Manea e zgârcit cu detalii istorice şi chiar ceea ce el a ales să transmită e lăsat intenţionat în ceaţă. Timpul şi locul sunt semnalate doar aluziv şi eroii lui nu au nume, – la limita unei existenţe kafkiene – în timp ce în adîncul textului se distilează destine umane şi tot ce va rămâne de neînţeles.

Prin scrisul său, Manea pătrunde în inima rănii care mai sângerează în sufletul supravieţuitorilor. Dar el nu-l bruschează, nu trece dincolo de marginile lui, ci păstrează stăpânirea de sine a celui care a văzut totul, în timp ce îndurarea şi compasiunea răzbat printre rânduri, ca braţele tăcerilor ameninţătoare.

După dictatura regimului nazist şi fascist, Manea a trăit sub comunismul totalitar. Si acestui capitol din viaţa lui el a dedicat o bună parte din scrisul său. Părinţii mei, însă, erau sionişti, au părăsit România după Holocaust şi au ales să-şi refacă viaţa în Israel. Acolo m-am născut. În iarna anului 1944, tatăl meu a plecat în Transnistria cu prima echipă de ajutorare. În orfelinatul din Moghilev a trecut de la un pat la altul şi a făgăduit copiilor că îi va duce în Israel, « ţara făgăduinţei ». Imaginea acelor copii sărmani, invalizi, cu sufletul îngheţat, nu i s-a şters din inimă până la sfârşitul zilelor lui.

Spunea că a coborât în infernul lui Dante. După aproape cinzeci de ani am plecat cu toţii acolo.

Ne-am dat seama că localnicii au şters Transnistria din memoria lor, iar cine cunoştea adevărul prefera să tacă.

Cu tata de mână am străbătut coridoarele întunecate ale clădirii, gata să se prăbuşească, unde fusese orfelinatul. Ascultam parcă glasul copiilor fantomatici, iar Norman Manea-copilul era unul dintre ei. « Să scrii despre mine, să nu mă uiţi », cere unul din eroii cărţii mele Capul strâmb, ascuns într-un sătuc din Italia în

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~10~

timpul ocupaţiei naziste. Pentru că noi scriitorii avem, poate, un mic colac de salvare pentru a lupta pe marea uitării. Ne-a fost dat să fim mai departe purtătorii memoriei.

Mormântul bunicii mele care a murit în Transnistria nu l-am găsit. Numele meu ebraic, amintind de numele ei în idiş, a rămas ca o piatră funerară vie, în spatele căreia se iveşte adevărul.

Vladimir Tismaneanu despre USA INTERVIU

“Nimeni n-ar intrerupe pulsul aştrilor”, scrie Norman Manea, la sfârşitul cărţii sale de neuitat, Octombrie, ora opt, «infinita mişcare, trista inimă liniştită a adevărului.»

Nava Semel, Traducere : Leon Volovici _______________________________ Nava Semel – notă biografică Scriitoare israeliană, născută la Jaffo. A publicat şaptesprezece cărţi, pentru adulţi şi copii, piese de teatru şi librete de operă, scenarii şi scurte povestiri. Multe din scrierile ei au ca temă familiile trăind în umbra Holocaustului, aflate în căutarea unei identităţi israeliene.

Cărţile ei au fost traduse în zece limbi şi au fost distinse cu premii internaţionale (Jewish National Book Award – în Statele Unite, premiul scriitoarelor din ţările mediteraniene – în Franţa ; premiul Radiodifuziunii austriece). In România au fost traduse patru cărţi ale scriitoarei. Piesa ei de teatru, Copilul din spatele ochilor, a fost reprezentată la Bucureşti, Sibiu, Reşiţa şi Timişoara.

Romanul Râs de şobolan a apărut de curând în versiune engleză.

In 2010, cartea pentru tineret Dragostea începătorilor a fost distinsă cu două premii literare în Germania.

Vladimir Tismăneanu, vedem cum în Statele Unite s-a produs o schimbare de agendă, socială și politică deopotrivă. Pandemia a trecut în plan secundar, prim-planul este ținut de o criză socială majoră. Cum s-a întâmplat asta?

Cele doua fenomene nu pot fi separate. Este evident vorba de o intensificare a sensibilităților, a emoțiilor, a dorinței de schimbare. Comportamentul lui Trump a șocat prin incompetență, diletantism, cinism și lipsă de responsabilitate. Dar protestele au plecat de la efectul seismic al acelei înregistrări video.

Sunt de acord cu numeroșii comentatori care au spus că a fost echivalentul privirii vreme de peste opt minute a unui linșaj în vremurile noastre. Foarte mulți oameni s-au identificat cu omul ucis.

Eu unul mi-am amintit de o faimoasă imagine despre totalitarism propusă cândva de George Orwell: „Un bocanc pe gura cuiva. Pentru totdeauna”. Protestele au oferit șansa exprimării publice a refuzului rasismului, o plagă care continuă să submineze țesutul social al acestei țări.

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~11~

A fost uciderea lui George Floyd un trigger mai degrabă? Are potențial de lebădă neagră? Întrebarea este care sunt straturile suprapuse ale acestei crize.

Au existat samavolnicii similare și înainte. Înainte de George Floyd au fost și alte cazuri odioase de brutalitate polițienească soldată cu uciderea victimei. (Breonna Taylor, Ahmaud Arbery). Poliția nu este menită, într-o democrație, să înspăimânte și să se sustragă legii. Protecția vieții umane este condiția esențială a credibilității și vitalității unei ordini democratice. Nu neg, desigur, fenomenele de anomie socială, legate la rândul lor, nu o singură dată, de marile injustiții istorice din trecutul Statelor Unite. Ba chiar și din prezent.

Walter Benjamin exagera doar parțial când scria că nu există niciun document al civilizației care să nu fie simultan și unul al barbariei. Eu văd protestele ca pe o mișcare globală de refuz al rasismului ca practică barbară.

Cum iese Donald Tump din asta? Întărit și relegitimat sau, din contra, cu autoritatea pusă la îndoială? Șifonat, crispat, dar, în egala măsură, impenitent. Personajul se crede salvatorul Americii. Este un populist etnocentric cu o ideologie versatilă, vagă, incoerentă. L-aș compara cu Juan Domingo Peron. Dar are o bază electorală care, la acest ceas, pare încă, în ansamblu, neclintită.

Sigur, pot avea loc dezertări și despărțiri, vom vedea. Tensiunile în relațiile cu conducerea forțelor militare ridică multe semne de întrebare.

Vladimir Tismăneanu, aș vrea să ne mutăm atenția asupra consecințelor politice și geopolitice ale crizei provocate de pandemie.

Ce tip de lider câștigă această criză: cel democratic, de tipul Macron, Trudeau, Merkel, modelul liberal, până la urmă, sau cel autoritar, de tipul Viktor Orban, Putin?

Greu de spus, pandemia nu s-a încheiat. „Avantajele” dictaturilor (hard ori soft) sunt vizibile, uneori, pe termen scurt. Dar și

dezastrul generat de secretomania totalitară din China. Viktor Orban abia aștepta momentul unei justificări a lărgirii marginii sale de control social și politic. Important este că principalele instituții democratice n-au capotat. Franța și Germania n-au dat faliment. Nici Spania ori Italia. Prefer să vad, dincolo de momentul actual, cu frustrările sale, jumătatea plină a sticlei. Idealism? Poate. Dar, în spiritul lui Zbigniew Brzezinski, cultiv un idealism realist.

Pandemia a impus decretarea stării de urgență în majoritatea statelor occidentale și guvernarea cu limitarea anumitor drepturi și libertăți individuale. Vedeți aici o slăbiciune care poate fi speculată de lideri politici cu tendințe autoritare? Încerc să compar pandemia COVID cu aceea a gripei spaniole. Astăzi, 12 iunie, e ziua de naștere a unuia dintre pictorii mei favoriți, Egon Schiele. A murit de gripă spaniolă la Viena la 28 de ani, în toamna anului 1918.

Prin comparație cu acea catastrofă, exacerbată de războiul mondial, aș zice că lucrurile au fost, până acum, ținute sub un relativ control.

Mama mea a fost medic pediatru, a predat la IMF igiena școlară. Fac parte dintre cei care susțin carantina, purtarea măștilor etc, ca metode de rezistență.

Dacă liderii autoritari, gen Viktor Orban, Bolsonaro, Donald Trump, profită de starea de urgență, acest lucru vorbește despre agenda lor antidemocratică. În sine, starea de urgență nu este nici de dreapta, nici de stânga. Este necesară, însă nu pe termen indefinit. Și mai e o întrebare. Suntem în scenariul Marelui Inchizitor dostoievskian, în care oamenii ar alege mai degrabă securitatea, și nu libertatea?

Eu, unul, pe urmele unor Hannah Arendt, Raymond Aron, Isaiah Berlin, Elias Canetti, Tony Judt, Leszek Kolakwski, Adam Michnik, Karl R. Popper, N. Steinhardt, îmbrățișez un scepticism bine temperat în legatură cu masele, istoria, condiția umană în general. În plus, nu există o categorie atotcuprinzătoare a

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~12~

„oamenilor”. Suntem diferiți și e bine că nu suntem la fel. Unii pot renunța la libertăți, alții preferă să moară în picioare decât să trăiască în genunchi. Sigur, acestea sunt cazuri mai mult sau mai puțin extreme. Am studiat marile revolte din istorie, inclusiv Revoluția Franceză, Revoluția Americană și Revoluțiile Ruse, pentru a nu cădea în capcana vreunei ideologii salvaționiste. Atunci când renunțăm la libertate, securitatea înseamnă servitute.

momentul unui glasnost chinez.?

https://www.dw.com/ro Caută în site

A reușit Uniunea Europeană să își demonstreze unitatea în această criză și să evite o ascensiune a naționalismelor, șovinismelor? În pofida inevitabilelor Casandre, mereu prezicătoare de colosale tragedii, UE este în viață, chiar dacă nu în forma ei cea mai bună.

Dar cine este azi în forma sa cea mai bună?

Rusia detestă UE. Trump la fel. Viktor Orban o sabotează din interior cât poate. Și, totuși, UE nu s-a destrămat nici după Brexit, nici în timpul pandemiei. Secretul vitalității UE este întemeierea pe valori civilizaționale comune și pe respingerea totalitarismelor de orice fel.

China are o strategie de damage control în care spune că ea a eradicat virusul, Europa și SUA mai au de învățat. China ridică un spital în câteva zile, trimite măști statelor europene și așa mai departe. Totuși, este această criză un semnal al declinului pentru Beijing, în ceea ce privește geopolitica?

Pentru mine, esențial este sa identificăm natura regimului de la Beijing. Este o dictatură bazată pe monopol ideologic și politic, pe persecuția celor care gândesc altfel, pe minciună și pe frică. În acest sens, pandemia a scos la iveală, chiar și pentru cei mai puțin înclinați să admită că avem de-a face cu un despotism polițienesc de sorginte bolșevică, incompetența crasă a birocraților de la putere. Ostateci ai propriilor fixatii ideologice, conducătorii Chinei comuniste au contribuit la gloabalizarea tragediei declanșată la Wuhan. Va veni, însă, nu mă îndoiesc, Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~13~

CE DEZBATE AMERICA? Carla Bleiker Coronavirus La începutul anului, nimeni în Statele Unite nu auzise de coronavirus. Aproape 11 luni mai târziu, subiectul domină dezbaterea politică la Washington. ”Va fi probabil cea mai mare problemă pentru alegerile din 2020”, a declarat pentru DW Laura Merrifield Wilson, profesoară de științe politice la Universitatea din Indianapolis. În SUA, peste 220.000 de oameni au murit de la debutul pandemiei. În 20 octombrie, numărul cazurilor se ridica la peste 8,3 milioane. Șomajul în SUA este la cea mai mare cotă de după Marea Depresiune.

Președintele Donald Trump însuși a fost bolnav de COVID-19, însă acest lucru nu l-a împiedicat să organizeze ample mitinguri de campanie peste mai puțin de două săptămâni. Purtarea măștii, o măsură simplă, recomandată de experții în sănătate pentru încetinirea răspândirii virusului, s-a transformat într-o problemă politică acută.

Sănătate

Inclusiv criza coronavirus a transformat asigurarea de sănătate într-o problemă esențială pentru alegători. ”Suntem în mijlocul unei pandemii, în care lipsa de acoperire a asistenței medicale a oamenilor duce la dificultăți în obținerea îngrijirii, dar și la cheltuieli medicale enorme și facturi odată ce pacienții se recuperează de COVID, ca să nu mai vorbim de toate efectele pe termen lung ale bolii, despre care aflăm încă multe lucruri”, a spus Vasan.

Economia ”Economia este un subiect cu mare greutate pentru alegătorii americani, mai ales dacă aceasta nu merge bine”, declară Wilson.

Or, economia chiar nu se simte bine. Înainte de izbucnirea pandemiei, Trump a invocat recordul de trei ani cu o economie solidă și sănătoasă. Însă după așa-numitul ”lockdown” din martie, întreprinderile mici au trebuit să se închidă în toată țara, iar la mijlocul lunii aprilie a acestui an, peste 23 de milioane de americani nu mai aveau loc de muncă. Aceasta reprezintă o rată a șomajului de 14,7 la sută, în creștere față de 3,5 la sută cu doar două luni mai devreme, potrivit Biroului de Statistică a Muncii.

Este o veste proastă pentru președintele Trump, care a subliniat continuu economia puternică a SUA în primii trei ani de mandat.

Trump încearcă să-i convingă pe alegători că el este cel mai indicat om pentru redresarea economii după o criză neașteptată și care ar afecta economia sub orice președinție.

Pentru candidatul democratic Joe Biden situația este mai ușoară. Acesta îl învinovățește pe Trump pentru măsurile economice defectuoase în contextul pandemiei și promite că muncitorii și americanii din clasa de mijloc vor avea o viață mai bună dacă vor alege un alt președinte pentru următorii patru ani. Într-o situație precum cea actuală, ”este de obicei mai greu pentru titularul funcției, deoarece aceasta este persoana care a fost la putere, ce a avut frâiele politice, responsabilitatea”, a spus Wilson.

O altă problemă critică ține de domeniul sănătății. Mărturie stă ședința de confirmare a lui Amy Coney Barrett, alegerea lui Donald Trump pentru postul de judecător la Curtea Supremă, vacantat în urma morții judecătoarei Ruth Bader Ginsburg.

La scurt timp după alegeri, cea mai înaltă instanță a SUA va analiza oportunitatea abrogării Affordable Care Act (ACA, cunoscut și sub numele de ”Obamacare”), lucru pe care Trump a încercat să îl obțină de-a lungul întregului său mandat. Coney Barrett, care a făcut afirmații critice despre ACA în trecut, evită să exprime o poziție clară în favoarea, respectiv împotriva abrogării.

Percepția oamenilor asupra asigurării de sănătate pe care o dețin (sau nu) și dacă vor sau nu ca ”Obamacare” să continue – sunt lucruri ce vor juca un rol important în ziua alegerilor.

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~14~

Tensiunile rasiale Uciderea lui George Floyd de către poliție în Minneapolis în luna mai a dus la intensificarea protestelor mișcării Black Lives Matter (BLM) în toată țara. Tensiunile rasiale au făcut parte din istoria SUA încă de când primii sclavi au ajuns pe malul Noii Anglii, dar ”vara aceasta”, spune Wilson, a fost ”cu siguranță un moment istoric”.

Americanii albi și negri protestează nu doar împotriva violenței poliției, ci împotriva a ceea ce ei percep ca fiind rasism sistemic în SUA și solicită o reformă a poliției pe scară largă, ba unii chiar desființarea acestei instituții.

Criticii mișcării, majoritatea conservatori, s-au concentrat asupra violențelor care au izbucnit în unele orașe în timpul protestelor. La fel a procedat și președintele Donald Trump, care a numit ”Black Lives Matter” drept ”simbol al urii” și a promis că va restabili legea și ordinea pe străzi.

Acest lucru înfurie susținătorii BLM, dar mesajul are priză la electoratul lui Trump, spune Wilson. ”Mesajul său încearcă să mobilizeze proprii alegători, alegătorii din cadrul Partidului Republican și poate pe unii dintre acei independenți cu tendințe de dreapta”, afirmă profesorul de științe politice.

Liberalii critică faptul că atitudinea lui Trump sporește tensiunile sociale, în loc ca președintele să contribuie la sudarea țării, la diminuarea clivajelor.

Într-o postare pe Instagram, grupul anti-avort ”Studenți pentru viață” scria: ”Îl urâți pe Trump? Noi urâm avortul și mai mult”. Trump este considerat alegerea anti-avort, acesta fiind primul președinte în exercițiu care a participat la ”Marșul pentru viață”.

Pentru americanii aflați la polul electoral opus, acesta este un alt motiv pentru care Trump trebuie să plece. Avortul ”este, de asemenea, o problemă importantă pentru un grup de alegători liberali”, a spus Wilson. ”Există o puternică mișcare pro-alegere în rândul democraților”. Pentru democrați, un vot în favoarea lui Biden este și un vot pentru judecători liberali, cel mai probabil pro-alegere, la Curtea Supremă - pe care Biden i-ar putea numi în timpul mandatului său.

Întreruperea de sarcină ”Aspectul ținând de avort este esențial în cursa prezidențială din 2020”, crede Wilson. Este subiectul care contează cel mai mult pentru o mare parte a bazei electorale a lui Trump: evanghelicii albi. În timp ce acest grup reprezintă doar aproximativ 15 la sută din populația SUA, reprezentanții lui merg la urne în număr mare și au constituit mai mult de un sfert din totalul alegătorilor în 2016, potrivit sondajelor. Totuși, mulți dintre acești creștini protestanți conservatori apără valori diametral opuse multiplelor căsătorii și divorțuri ale lui Donald Trump, de exemplu.

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~15~

Urmarind Alegerile USA Online

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~16~

Concensus Map

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~17~

JERUSALEM - Puține țări au fost la fel de interesate în președinția lui Donald Trump ca Israelul, unde un sondaj recent a arătat că israelienii favorizează titularul cu o marjă de aproape 45%. (Dimpotrivă, doar 27% dintre evreii americani sunt așteptați să voteze pentru Trump, care a divulgat în august că „evangheliștii sunt mai entuziasmați ... decât evreii” cu privire la elementele strategiei sale pentru Israel.)

Acestea fiind spuse, un răspuns la întrebarea proverbială dacă Trump a fost „bun pentru Israel” rămâne evaziv. În timp ce alți lideri mondiali s-au străduit adesea să mențină relații constructive cu administrația Trump, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a reușit să rămână în fruntea unei liste scurte a președintelui, de aliați preferați în ultimii patru ani. Acum, după ce a fost un beneficiar vizibil al recompenselor diplomatice americane pe tot parcursul mandatului lui Trump, Israelul se pregătește pentru impactul a ceea ce ar putea fi în curând o noua si diferită realitate https://foreignpolicy.com/

Terror attack in Vienna leaves four dead Atac terorist la Viena: Patru persoane au fost ucise și 22 rănite într-un atac într-o zonă aglomerată din Viena, Austria, luni seara.

Ministrul de interne și cancelarul țării au numit împușcătura drept „atac terorist islamist”.

Toate sinagogile, școlile evreiești și instituțiile Comunității Evreiești din Viena, precum și restaurantele și supermarketurile kosher din capitala Austriei se vor închide marți ca măsură de precauție, a declarat, pe Twitter, președintele Comunității Religioase Evreiești din Austria, Oskar Deutsch.

Luni seară s-au tras focuri lângă sinagoga principală din Viena, Templul Seitenstettengasse, într-o zonă aglomerată, plină de cafenele și restaurante.

Cancelarul austriac Sebastian Kurz a spus că „un motiv antisemit nu poate fi exclus din cauza locației în care s-a întâmplat”.

Sinagoga a fost închisă în momentul atacului întrucât rugăciunea de seară se încheiase, Deutsch a declarat în declarație, adăugând că „dacă templul orașului a fost și ținta atacului, în prezent nu poate fi confirmat și nici exclus”.

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~18~

Dupa Alegeri- Pregatiri in NY

Omenirea din nou la o răscruce Democrațiile au decăzut în forme ne-egalitare care preferă capitalul și forța polițienească în detrimentul sistemelor sociale radiționale ,cum ar fi învățământ, sănătate, egalitatea în drepturi etc. Rasismul continuă, separarea între nativi și ousideri este acut simțită. Un popor care în loc de steaguri și flori s-a repezit să cumpere înainte de alegeri ARME , își arată credoul în viitorul AMERICII. Cultura este erodată de violență, opulență unora vs. sărăcie și ignoranța va duce la conflicte fără precedent. În fața pericolelor ecologice, COVID19 , explozia demografică , energie și hrană pentru miliarde va rămâne oare USA liderul lumii ? Din umbră , din est, Rusia și China doresc controlul lumii. Războiul cyber se

va amplifica și va schimba ordinea priorităților de apărare.

Rămâne de văzut impactul pandemiei asupra unei planete suprapopulate care își distruge habitatul cu cinism și nepăsare. Liderii mondiali sunt depășiți de haosul în care marile puteri se scaldă în ultimul deceniu. Și Israelul , cândva un miracol al reînoirii , al progresului , a deraiat și a dezamăgit prin instalare unui guvern condus de fanatici care manipulează cetatenii prin dezinformare și erodarea aparatelor democratice cândva puse în slujba statului evreu.

Putem decide ca 2020 a fost un an total nefericit pe Terra.

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

AG

~19~

LA ÎNCHIDERE Israel 4 Noe, ora 7-45 Joe Biden vorbește alegătorilor din statul DELAWARE: - Eu cred că vom câștiga -Trebuie să avem răbdare să fie numărate toate voturile.

- Am câștigat în Arizona și sperăm și în Pennsylvania - Mulțumesc celor care au votat pentru Democrație - Lupta e strânsă , dar vom câștiga alegerile, nu pierdeți speranța !

Donald J Trump - Tweeter , ora 7.50 ( ora Israelului): We are up BIG, but they are trying to STEAL the Election. We will never let them do it. Votes cannot be cast after the Polls are closed!

Traducere : Suntem Mari, dar ei încearcă să FURE alegerile. Nu îi vom lăsa niciodată să o facă. Voturile nu pot fi anunțate după închiderea sondajelor!

Jurnal Israelian – Supliment Alegeri USA – Noe. 2020

~20~