Ivan Ladislav GALETA

Ivan Ladislav Galeta

1

Kiadó/ Editura/ Publisher: MAGMA, Székely National Museum Sepsiszentgyörgy/ Sfântu Gheorghe/ Saint George, 2014 Editor Responsible: Mihály VARGHA ISSN 2069-7899 contemporary medium periodical 2

Galeta és az archimédeszi fix pont Beke Lászlót parafrazálva, mondhatjuk, hogy Galeta munkássága olyan mint egy jéghegy, amelynek csak a csúcsát látjuk.

Romániában először a MAGMA Kortárs Közeg Kiállítótermében lehetőségünk adódott betekinteni Ivan Ladislav Galeta életművébe. A kiállítás kurátora Peternák Miklós, a horvát művész közeli ismerőse és munkatársa, aki tárlatvezetést is tartott.

Beszédében nagyon sok szempontot és támpontot említett meg, amelyek rendkívüli fontosak Galeta életművének és munkásságának a megértéséhez.

A következőkben három fontos szempontot elemzek röviden Galeta művészetéről a kiállítás kapcsán: az idő, a tér, a kör és/vagy a keret problematikáját.

Ami összeköti őket, nem más, mint a fix pont, aminek segítségével Galeta kimozdította a nézőpontok és futópontok egyértelműségét addigi medréből. Ez a fix pont adja a Galeta kiállított műveinek a koherenciáját és a látogatót arra ösztönzi, hogy újra és újra végignézze a kiállítást. A nézőn múlik az, hogy ezeknek a műveknek a jelentésrétegeit hogyan értelmezi, milyen mélyre hatol – hangsúlyozta Peternák Miklós. Galetát nem lehet hétköznapi szemmel nézni, nem lehet hozzá felszínesen közeledni, a munkák precizitása elragadja a nézőt és felkelti az igényét arra, hogy másként lássa a dolgokat.

Végighaladva a kiállítótermeken első látásra az az érzésünk, hogy Galeta az időt és a teret önkényesen kezeli, eljátszik velük, kedve szerint tömöríti és dilatálja. Megfordulva fent és a lent, a múlt és jövő, az elől és hátul kibújik a megszokott, hétköznapi sémákból. Beközelít a világ húsába, egyre több és egyre másabb jelentésrétegeket tárva fel. Éppen ezért nem tartja fontosnak az órákat, de elismeri, hogy nem tudunk megszabadulni tőlük. Habár minden óra más és más időt mutat, mégsem tudjuk megállítani és kikerülni őket. A fontos az, amikor a pillanatban vagyunk, amikor a jelen a valóság, a jelen pillanata, amely nincs az időben, amikor az idő nem létezik.

A különböző órák mindig mást mutatnak, de mindegyiknek pontos az ideje, éppen azért nem is fontosak. Mivel a tér mozgásával mozog az idő előre, és az óra a hangjával jelzi az idő mozgását, az időt inkább hallani lehet, mintsem látni.

Az idő problematikája minden munkájában megjelenik. A Galeta kertje című, Hor3

váth Gergely és Nagy Róbert által készített dokumentumfilmben a művész hangsúlyozza, hogy a civilizáció előtt nem volt idő, akkor, amikor kerítés és keret sem volt. A kerítés, a keret az, ami időbe helyezte a világot. A kerítéstől, a kerttől való megszabadulás a korlátainktól és ugyanakkor időbeliségünktől való megszabadulást is jelenti.

Van egy pont, a szabadság pontja, a jelen pillanatának a kimerevített momentuma, a túlcsordulás, a megvilágosodás pillanata, a se kint, se bent levés állapota, az a fix pont, amely körül minden forog. A jelen idejében mindig két aspektust emel ki: az idő áramlásából kiragadott, kiszélesített pillanatot, és azt, ami az eseményeket jelenként tételezi. Ezáltal a fix pont által zárójelbe tevődnek a megszokott látási és gondolkodási sémák és a látásnak újabb és újabb lehetőségeit mutatja fel.

Galeta algoritmikus esztétika iránti vonzódása a partiturák dinamikus rajzaiból és a diagrammokból vezethető le: tanulmányrajzai időt és teret boncolgató strukturalista vizsgálódások. Ezek nagyon fontosak voltak számára, mint ahogy külön hangsúlyozza Yann Beauvais fimkritikus is: Galeta filmnotációi azért kivételesek, mert egy befejezett mű egészt jelenítenek meg és tesznek új módon áttekinthetővé egy papírlapon. A Water Pulu 1869-1896 és a Wal(l)zen tanulmányrajzai olyan kódrendszert építenek fel, amely a strukturális film egyik technikájává válik.

A filmnotációkon jól láthatóak a kódolt, szimbolikus és ikonikus elemek. Ezáltal válnak tanulmányrajzai lényegbevágóakká. Galetát befolyásolta Leonardo és az aranymetszés szabályai, Wacław Szpakowski ritmikus, labirintusszerű vonalvezetése, amelyben a lineáris törvények rendszerei működtek. Az Utolsó vacsorával kapcsolatosan problematizálja a lineáris perspektíva enyészpontját, mint fix pontot. Felteszi a kérdést, hogy mi lehetett Leonardo célja azzal, hogy az Utolsó vacsora című festményén kimozdította Jézust a kép enyészpontjának függőleges tengelyéből. A rajzok által bebizonyítja, hogy a kép függőleges szimmetriatengelye a központi alak jobb szemén halad keresztül, ezáltal pedig elmozdul a kép középpontja. Továbbhaladva ezen az ötleten, a PiRâMídas 1972-1984 erre az elmozdulási logikára építi: a filmnek két teljesen különálló és eltérő középpontja van. Egyrészt az enyészpontnak a térben felfogott illuzórikus tengelye, melyen kívül a spirális forgás végbemegy: ez egy térhez kapcsolódó középpont. Másrészt pedig a film közepe, az időhöz kapcsolódó középpont, amely által megvalósulhat a tükröződés elve a filmben. A Wal(l)zen című film ugyancsak a tükrözés elvén alapul, ahol nemcsak az egyes új snitteket je4

lölő, hangjegyek közé írt betűk tükröződnek, hanem a film utolsó részében a hangsáv is. Ugyanakkor jellemző ezekre a filmekre az is, hogy szegmentumokra bontja őket.

Az idő paradoxális voltát hangsúlyozza a film visszaforgatása által, a filmszalag előrehaladásával az idő visszapörgetését valósítja a meg a PiRâMídas 1972-1984-ben, közelít a Szpakowski megcsavart filmszalagból álló vonallabirintus modelljéhez.

Fényképein is jól látható a konvencionális szabályok felrúgása, amely által felhívja a figyelmet arra, hogy a világ nem az, amilyennek eddig ismertük. Kimozdítja a világot az eddig ismert fix pontjából, megszabadítja a gravitáció kényszerétől, és megmutatja, hogy másként is lehet látni. Túllépi a newtoni fizika sémáit, a descartes-i konvencionális szétválasztását az észnek a testtől, szakít a természetes beállítódással és a nézőt is erre ösztönzi, hogy a hétköznapi sematizmusoktól megszabadulva, másként lássa a dolgokat. A munka nem mint végtermék érdekli, hanem mint folyamat. Nem ábrázolni akar valamit, hanem az alkotásra, mint folyamat állandó dinamikájára összpontosít.

A Zoom című kép, amely 16 mm-es képkockákból áll, a film mindkét szélén látszik a perforáció, és pontosan annyi képkocka van a negatívoknál, mint amennyire szükség volt ahhoz, hogy a képet összerakja. A filmkockákon felbomló megsokasodott arcok újra összeállnak egyetlen arccá. Nagyon sok olyan elem található ebben a fényképben, ami a Galeta megértéséhez szükséges – hangsúlyozta Peternák Miklós. Minden képkocka számít és a lényeg az, hogy műveleteket végez a munkafolyamat közben.

Ezeken a képeken is jól látható, hogy Galeta a médium ura, nem a médium uralja őt.

Habár a munkája szigorú és precíz, mindennek pontosan meghatározott helye van, a nézőnek nincs az erőltetettség-érzése, elegendő hely marad a műben fellélegezni, akár vele rezonálni.

Külön kitérnék a centrum és periféria problematikájára – ha megfigyeljük a Vertikálisok (1978) vagy a Nyilak (1978) fotósorozatát, jól látható, hogy a képek centruma megváltozik a megszokotthoz képest, a gravitáció elveszíti erejét és olyan új erővonalak kerülnek előtérbe, amelyek megbolygatják a természetes koordináták hagyományos képzetét. A Kétirányú bicikli (1976) című munkájában az ellenkező irányú mozgás erővonalai egy fix pontban egészítik ki egymást. A kör formájában ugyancsak az időt konceptualizálja, a Kerekek (1973) című munkájában az idő szimbólumát és mércéjét találjuk.

5

A rögzített középpont problematikája a filmekben is észlelhető, itt az idő előrehaladása vagy visszaforgatása egy jól meghatározott pont körül zajlik, egy olyan fix pont, amely már nem bontható tovább részeire. Ezúttal az Alberti-féle lineáris perspektíva fix pontját is tematizálja, a lineáris perspektíva lényegi mozzanatát, azt a középső pontot, amely körül minden forog. Ez a pont akár kör formájában is jól érzékelhető a Sfaĩra-ban, mint a világ pupillája, a Water Pulu 1869-1896-ban a Nap, amely körül zajlanak az események, és ez az a fix pont, amely lehetővé teszi a tükrözés elvét, amelynek segítségével a visszafordított időt és teret tudja tematizálni.

A Water Pulu 1869-1896 egyetlen kameraállásból vette a fel az előre nem látható és ki nem számítható eseményeket, a kép közepén remegő labdát a Nappal azonosítja.

Ezt a tényt megerősíti az is, hogy a filmet Vincent-nek és Tivadar-nak ajánlja, annak a két festőnek, akinek munkássága, életműve a Nap körül forgot, ugyanakkor a film szemcsézett, nyitó és záró képsorain Seurat pointillizmusára való utalást is találunk.

A film idejét befolyásolja egy zeneileg meghatározott eseménysor.

A művészet és a nem-művészet közötti határterületre kérdez rá, hogy melyik az a pillanat, amikor átlépünk a művészetből a nem-művészetbe, hol van a művészeti pillanat túlcsordulása, a megvilágosodás, ami egyúttal azt is megmutatja, hogyan szabaduljunk meg a korlátainktól. Mi a művészet, miért van és milyen célt szolgál?

A kert is lehet műalkotás, a természet ideje a maga organikus voltában a szabadság ideje, amikor nincs idő – a természet alkotása, mint műalkotás vezethet el a létezés autentikus voltához, ahol nincs arrogancia, hierarchia, ahol felsejlik az a pillanat, amikor a művészet átlép abba, ami már nem az. Ez a Deep End Art projekt lényege – vagy Hamvas Béla szavaival élve „Olyan ez, mint amikor mély meditációban elmerülsz. [...] amikor a külső és a belső világ között a fal leomlik, és nem tudod többé, hol a kint és hol a bent, [...] és nem tudod többé, hol az itt és hol a túlnan [...] és akkor a célhoz érkezel.”

Kányádi Iréne

6

Galeta și punctul de sprijin al lui Arhimede Parafrazându-l pe László Beke, putem spune că opera lui Galeta este ca un aisberg din care nu vedem decât vârful.

Cu prilejul expoziţiei organizate la Spațiul Expozițional de Artă Contemporană MAGMA am avut ocazia, pentru prima dată în România, să cunoaştem opera de viaţă a lui Ivan Ladislav Galeta. Curatorul expoziţiei este Miklós Peternák, un cunoscut apropiat şi coleg al artistului croat, care a susţinut şi tururi ghidate ale expoziţiei. În discursul său a amintit numeroase puncte de vedere şi de sprijin, care sunt deosebit de importante pentru înţelegerea operei şi activităţii lui Galeta. În cele ce urmează, analizez succint trei puncte de vedere importante referitoare la expoziţie şi la arta lui Galeta: problematica timpului, a spaţiului şi a cercului şi/sau cadrului.

Ceea ce le leagă, nu este altceva, decât punctul fix, cu ajutorul căruia Galeta a mişcat din loc univocitatea perspectivelor din cursul lor obişnuit. Acest punct fix asigură coerenţa lucrărilor expuse şi acesta îl provoacă pe vizitator să privească iar şi iar expoziţia. Depinde de privitor, cât de adânc explorează straturile de semnificaţie ale acestor opere – a accentuat Miklós Peternák. Galeta nu poate fi privit cu vederea de zi cu zi, nu poate fi abordat în mod superficial, precizia lucrărilor îl cuprinde pe privitor şi trezeşte în el aspiraţia de a vedea lucrurile altfel.

Parcurgând sălile de expoziție, la prima vedere, avem impresia că Galeta tratează timpul și spațiul în mod arbitrar, se joacă cu acestea, le comprimă și le dilată după bunul său plac. Sus și jos, trecut și viitor, prim plan și fundal sunt întoarse, scapă din cadrul schematic al vieții de zi cu zi. Realizează un zoom în măruntaiele universului revelând noi și noi straturi ale semnificațiilor. Chiar din acest motiv consideră ceasurile neimportante, dar recunoaște că nu putem scăpa de ele. Deși fiecare ceas arată o altă oră, totuși nu putem să le oprim sau să le evităm. Important este, când suntem în moment, când prezentul este realitatea, momentul prezentului care nu este în timp, când nu există timpul. Fiecare ceas arată întotdeauna altceva, dar fiecare este exact, și chiar din această cauză nici nu sunt importante. Pentru că timpul înaintează cu deplasarea spațiului, iar ceasul semnali7

zează prin ticăit mișcarea timpului, timpul poate fi mai degrabă auzit, decât văzut.

Problematica timpului apare în fiecare dintre lucrările sale: în documentarul intitulat Grădina lui Galeta realizat de Gergely Horváth și Róbert Nagy, artistul subliniază că înainte de civilizație nu a existat timp, atunci, când nu a existat nici gard și nici cadru.

Gardul, cadrul este cel care a așezat lumea în timp. Eliberarea de gard, de cadru înseamnă și eliberarea de limitările noastre și totodată de temporalitatea noastră. Există un punct, punctul libertății, momentul captat al prezentului, momentul exuberanței, al iluminării, starea de a fi nici înăuntru nici în afară, acel punct fix, în jurul căruia se învârte totul. În privința timpului prezent scoate în evidență întotdeauna două aspecte: momentul lărgit, extras din cursul timpului și ceea ce definește evenimentele ca prezente. Datorită acestui punct fix, schemele vizuale și de gândire obișnuite sunt date uitării și se ivesc noi și noi posibilități ale vederii.

Atracția lui Galeta către estetica algoritmică poate fi dedusă din desenele dinamice ale partiturilor și din diagrame: desenele sale de studiu sunt cercetări structuraliste privind timpul și spațiul. Acestea au fost foarte importante pentru el, după cum a subliniat și criticul de film Yann Beauvais: notațiile de film ale lui Galeta sunt excepționale, pentru că reprezintă întregul unei opere finite pe o singură foaie de hârtie, asigurând o vedere de ansamblu. Water Pulu 1869-1896 și desenele de studiu din Wal(l)zen construiesc un sistem de coduri, care devine una dintre tehnicile filmului structural.

Pe notațiile de film se pot distinge bine elementele codificate, simbolice și iconice. Prin aceasta devin esențiale desenele sale de studiu. Galeta a fost influențat de Leonardo și de regulile secțiunii de aur, de liniile ritmice, labirintice ale lui Wacław Szpakowski, în care funcționează sistemele de legi lineare. În legătură cu Cina cea de Taină problematizează punctul de fugă al perspectivei lineare, ca punct fix. Pune întrebarea, care ar putea fi fost scopul lui Leonerdo cu faptul că l-a deplasat pe Iisus de pe axa verticală a punctului de fugă în pictura sa intitulată Cina cea de Taină. Demonstrează prin desene, că axul de simetrie vertical trece pri ochiul drept al personajului central, iar prin aceasta se mută punctul central al imaginii. Continuând această idee, construiește lucrarea PiRâMídas 1972-1984 pe această logică a deplasării: filmul are două puncte centrale total separate și diferite. Pe de o parte, axul iluzoric al punctului de fugă perceput în spațiu, în afara căruia se petrece mișcarea în spirală. Acesta este un punct central legat de spațiu. Iar pe de altă parte, mijlocul filmului, punctul 8

central legat de temporalitate, datorită căruia se poate realiza principiul oglindirii în film. Filmul intitulat Wal(l)zen se bazează tot pe principiul oglindirii, aici se oglindesc nu numai literele înscrise între note, care marchează câte un nivel nou, dar în ultima parte a filmului și coloana sonoră. Totodată, o caracteristică a acestor filme este și faptul că sunt împărțite pe segmente. Accentuează felul de a fi paradoxal al timpului prin derularea în sens invers a filmului, prin înaintarea filmului se realizează o scurgere inversă a timpului în PiRâMídas 1972-1984 și se apropie de modelul labirintului de linii constând din banda de film răsucită a lui Szpakowski.

Fotografiile sale arată și ele ruperea regulilor convenționale prin care ne atrage atenția că, lumea nu este ceea ce am crezut până acum. Dislocă lumea din punctul ei de sprijin de până acum, o eliberează de coerciția gravitației și ne arată că se poate privi și altfel. Depășește schemele fizicii newtoniene, despărțirea convențională a minții de corp descartesiană, se desprinde de poziționarea obișnuită și îl încurajează și pe privitor ca, debarasându-se de schematismele de zi cu zi, să vadă lucrurile în mod diferit.

Lucrarea nu îl interesează ca produs final, ci ca proces. Nu vrea să reprezinte ceva, ci se concentrează asupra creației, ca dinamică continuă a unui proces.

Lucrarea intitulată Zoom este compusă din cadre de 16 mm, este vizibilă perforația pe ambele părți ale filmului, și la negative sunt exact atâtea cadre, câte au fost necesare pentru compunerea imaginii. Chipurile, care se destramă și se multiplică în cadrele de film, se reunesc într-un singur chip. În această fotografie se regăsesc multe elemente care sunt necesare la înțelegerea lui Galeta – a subliniat Miklós Peternák. Fiecare cadru contează și esențialul este că efectuează operațiuni în timpul procesului de lucru. În aceste imagini se vede bine că, Galeta este stăpânul mediului, și nu mediul îl stăpânește pe el. Deși munca sa este riguroasă și precisă, toate au un loc bine definit, privitorul nu are sentimentul ordonării forțate, rămâne destul spațiu pentru a respira în interiorul operei, chiar de a rezona cu aceasta.

Aș comenta în mod separat problematica centrului și a periferiei – dacă privim atent seriile de fotografii Verticale (1978) sau Săgeți (1978), este evident că centrul imaginilor se modifică în comparație cu obișnuitul, gravitația își pierde puterea, sunt în prim plan noi linii de forță, care alterează percepția tradițională a coordinatelor normale. În lucrarea intitulată Bicicletă bidirecțională (1976) liniile de forță ale mișcării bidirecționale se completează reciproc într-un punct fix. Și prin forma cercului conceptu9

alizează timpul, în lucrarea intitulată Roți (1973) întâlnim simbolul și măsura timpului.

Problematica punctului central fix este perceptibilă în mod evident și în filme, aici înaintarea sau întoarcerea timpului se realizează în jurul unui punct bine stabilit, un punct fix care nu mai poate fi împărțit în componente. De data aceasta tematizează și punctul fix din perspectiva lineară a lui Alberti, momentul esențial al perspectivei lineare, acel punct central, în jurul căruia se învârte totul. Acest punct este bine perceptibil, chiar și ca cerc în Sfaĩra, ca pupila lumii, ca Soarele în jurul căruia se petrec evenimentele în Water Pulu 1869-1896, și ca acel punct fix, care face posibilă aplicarea principiului oglindirii, cu ajutorul căruia poate să tematizeze timpul și spațiul inversat.

Lucrarea Water Pulu 1869-1896 a înregistrat dintr-o singură poziție a camerei evenimentele imposibil de anticipat, mingea tremurând în mijloc o identifică cu Soarele.

Acest fapt este confirmat și de dedicația filmului pentru Vincent și Tivadar, cei doi pictori ai căror operă de viață s-a centrat în jurul Soarelui, iar cadrele granulate de la începutul și sfârșitul filmului conțin aluzii la pointillismul lui Seurat. Timpul cinematografic este influențat de un șir de evenimente determinat muzical.

Galeta disecă granița dintre artă și non-artă, se întreabă, care este momentul în care pășim din artă în non-artă, unde este exuberanța momentului artistic, iluminarea, ceea ce ne arată și calea de a scăpa de limitările noastre. Ce este arta, de ce există și care este scopul ei? Grădina poate fi și ea o operă de artă, timpul naturii în esența sa organică este timpul libertății, când nu există timp – creația naturii, ca operă de artă, ne poate arăta calea către caracterul autentic al existenței, unde nu există aroganță, ierarhie, unde se întrezărește acel moment, în care arta trece în ceva, ce nu mai este artă. Aceasta este esența proiectului Deep End Art – sau citând cuvintele lui Béla Hamvas: „Este ca într-o meditație adâncă, [...] când se năruie zidul dintre lumea exterioară și cea interioară, când nu mai știi unde este exteriorul și interiorul, [...] și nu mai știi unde este dincoace și dincolo [...] atunci ai ajuns la destinație.”

Iréne Kányádi

10

Galeta and the Archimedean Fixed Point Paraphrasing László Beke, we can say that Galeta’s oeuvre is like an iceberg, we only see the tip of it.

In Romania we had the opportunity to get an insight into Ivan Ladislav Galeta’s life work for the first time in the exhibition hall of the MAGMA Contemporary Art Space.

Miklós Peternák, the curator of the exhibition, the Croatian artist’s close acquaintance and colleague, held a guided tour. In his speech he mentioned a lot of aspects which are extremely important in understanding Galeta’s life work and activity.

As follows, I will shortly analyse three important aspects of Galeta’s art in relation to the exhibition, namely the issues of time, space, the circle and/or the frame. What connects them is the fixed point, with the help of which Galeta has moved the unambiguousness of viewpoints from its channel. This fixed point provides the coherence of Galeta’s exhibited works and urges the visitor to see the exhibition over and over again. It depends on the viewer how far s/he goes in exploring the layers of meaning of these works, Miklós Peternák underlined. Galeta cannot be viewed from an ordinary perspective, the approach to him cannot be superficial; the spectator is carried away by the precision of his works and is encouraged to see things differently.

Walking through the exhibition halls we first have the impression that Galeta handles time and space arbitrarily, he plays with them, he compresses and dilates them the way he likes. Turning upside down, the up and the down, the past and the future, the front and the back get out of the usual, everyday schemes. Galeta zooms into the flesh of the world, exploring ever more and ever more different layers of meaning. This is why he does not consider watches and clocks important, however, he admits that we cannot get rid of them. Although every watch shows different time, still we can’t stop them and avoid them. What is important is when we are in the moment, when the present time is reality, the present moment is out of time, when time does not exist. The different clocks always show different times, but each of them keeps good time, this is why they are not important. As time advances together with the motion of space and the clock shows the motion of time with its sound, time can be heard rather than be seen.

The issue of time appears in all his works. In the documentary entitled Galeta’s Gar11

den, made by Gergely Horváth and Róbert Nagy, the artist highlights that time had not existed before civilization, when there had been no fences and frames either. It was the fence, the frame that placed the world into a time frame. Getting rid of the fence, of the garden also means getting rid of our limitations as well as of our temporality.

There is a point, the point of freedom, the frozen moment of the present time, the moment of overflow, of revelation, the state of being neither outside nor inside, the fixed point around which everything revolves. He always highlights two aspects in the present time: the extended moment taken out of the flow of time and the moment that posits events as belonging to the present. This fixed point puts the conventional schemes of vision and thinking into brackets and opens up new possibilities of seeing.

Galeta’s attraction towards algorithmic aesthetics can be inferred from the dynamic drawings of scores and from the diagrams: his study drawings are structuralist analyses examining time and space. These have been very important for him, as it is especially emphasised by the film critic Yann Beauvais: Galeta’s film notations are exceptional as they represent a complete artwork and reconfigure it on paper. His study drawings entitled Water Pulu 1869-1896 and Wal(l)zen construct a code system which becomes one of the techniques of structural film.

On the film notations the coded, symbolic and iconic elements are clearly visible.

This is how his study drawings become essential. Galeta was influenced by Leonardo and the rules of the golden section, by Wacław Szpakowski’s rhythmical, labyrinthine lines, governed by the systems of linear laws. In connection with The Last Supper he problematizes the vanishing point of linear perspective as a fixed point. He asks the question what could Leonardo’s aim be with the fact that he moved Jesus from the vertical axis of the painting’s vanishing point. He proves through the drawings that the vertical symmetry axis passes through the right eye of the central figure, in this way the center of the picture is displaced. Going further along this idea, the PiRâMídas 1972-1984 is based on this logic of displacement: the film has two totally distinct and different centers. On the one hand, the illusory axis conceived in space of the vanishing point, around which the spiral rotation takes place: this is a center related to space. On the other hand, the center of the film, connected to time, through which the principle of reflection is realised in the film. The film entitled Wal(l)zen is also based on the principle of reflection, where not only the letters marking the new 12

shots inscribed between the notes are reflected but also the soundtrack in the last part of the film. At the same time, it is also characteristic of these films that they are divided into segments. The paradoxical nature of time is emphasised by running the film back; in PiRâMídas 1972-1984, with the progress of the film strip Galeta creates the rollback of time, approaching Szpakowski’s model of line labyrinth consisting of twisted film strip.

His photos also testify breaking the rules and conventions; through them he draws attention to the fact that the world is different from the way we have known it so far.

He moves the world from its fixed point known so far, he relieves it from the constraint of gravitation and shows that it is possible to see differently. He goes beyond the schemes of Newtonian physics, the conventional Cartesian reason-body division; he breaks with the natural cast of mind and also urges the spectator to see things differently by getting rid of the everyday schematisms. He is interested in the work not as an end-product but as a process. He does not want to represent something but focuses on the constant dynamics of creation as process.

The photo entitled Zoom consists of 16 mm frames, the perforation can be seen on both sides of the film, and there are as many frames of negatives as were needed to put the picture together. The multiplied faces disintegrating on the frames become one single face again. Very many elements necessary to understand Galeta can be found on this photo, Miklós Peternák emphasised. Every frame matters and the essence is that he performs operations during the work process. It is clearly visible on these photos that Galeta masters the medium and not vice versa. Although his work is strict and precise and everything has its precisely determined place, the viewer does not have the impression of forcedness, there is enough room to breathe in the artwork, to resonate together with it.

I would especially highlight the issue of center vs periphery – if we observe his photo series Verticals (Vertikálisok, 1978) or Arrows (Nyilak, 1978), we can clearly see that the center of the photos changes as compared to the usual; gravitation loses its force and new lines of force come to the fore, disturbing the traditional idea of natural coordinates. In his work entitled Bidirectional Bicycle (Kétirányú bicikli, 1976) the lines of force of the motions of opposite direction complete each other in a fixed point. In the form of the circle he also conceptualises time; in his 13

work entitled Wheels (Kerekek, 1973) we can find the symbol and measure of time.

The issue of the fixed center is also present in the films; here the progress or rollback of time unfolds around a well-determined point which cannot be divided further into parts. This time he also thematizes the fixed point of the Alberti type linear perspective, the essential moment of linear perspective, the central point around which everything revolves. This point can be perceived even in form of circle in the Sfaĩra, as the pupil of the world, in the Water Pulu1869-1896 as the Sun, around which the events unfold, and this is the fixed point that makes possible the principle of reflection, with the help of which the artist can thematize the reversed time and space.

The Water Pulu 1869-1896 recorded the unforeseeable and unpredictable events from a fixed camera position, identifying the ball flickering in the center of the image with the Sun. This fact is also reinforced by the fact that the film is dedicated to Vincent and Tivadar, the two painters whose activity and life work revolved around the Sun; at the same time we can also find references to Seurat’s pointillism in the grainy opening and final sequences of the film. The time of film is affected by a musically determined series of events.

Galeta examines the boundary between art and non-art; he is interested in the moment when we step from art into non-art, he seeks the overflow of the artistic moment, the revelation, which at the same time also shows us how to get rid of our limitations. What is art, what is it for, and what goal it serves? The garden can also be an artwork; the time of nature is in its own organic way the time of freedom when there is no time – the creation of nature as an artwork can lead to the authenticity of existence, where there is no arrogance, there is no hierarchy, where the moment when art steps into what is no longer art can be perceived. This is the essence of the Deep End Art project – or with Béla Hamvas’s words “It is similar to when you get immersed in deep meditation. [...] when the wall between the outer and inner world collapses and you no longer know where is the outside and where is the inside, [...] and you no longer know where is the here and where is the beyond [...] and then you reach the finish line.”

Iréne Kányádi

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

31

32

33

34

35

36

37

KÉPJEGYZÉK / LISTA LUCRĂRILOR / LIST OF IMAGES Kétirányú bicikli / Bicicletă cu două direcţii / Two-way bicycle • 1976, fekete-fehér fénykép / fotografie alb-negru b/w photography * // borítókép / pe copertă / cover page Előadás: Osnabrück / Prelegere: Osnabrück / Lecture: Osnabrück • 1988, fekete-fehér fénykép / fotografie alb-negru b/w photography, fotó / fotografie / photo by: Miklós Peternák * // 1. oldal / pagina 1 / page 1 Franz Kafka: Kis mese (Tandori Dezső fordítása) I.L.G. nyomán / Mică fabulă (traducere de Dezső Tandori ) după I.L.G. A Little Fable (translated by Dezső Tandori) after I.L.G. * // 15. oldal / pagina 15 / page 15 Kerék (forgatókönyv 28) / Roată (scenariu 28) / Wheel (scenarij 28) • 1973–1974, fekete-fehér fénykép, furnérlemez, papír, tus / fotografie alb-negru, furnir, hârtie, cerneală / b/w photography, clipboard, indian ink/paper ** // 16. oldal / pagina 16 / page 16 Csúszó idő / Timp alunecat / Sliding Time • 2010, object / obiect / object * // 17. oldal / pagina 17 / page 17 Fordított idő / Timp revers / Reverse Time • 1978, object / obiect / object * // 17. oldal / pagina 17 / page 17 Kétirányú bicikli / Bicicletă cu două direcţii / Two-way bicycle • 1978–79, bicikli / bicicletă / bicycle * // 17-18. oldalak / paginile 17-18 / pages 17-18 Zoom • 1975, fekete-fehér fénykép, 8 mm-es filmszalag / fotografie alb-negru, bandă de film 8 mm b/w photography, 8mm film strip * // 19. oldal / pagina 19 / page 19 Relief • 1976, fekete-fehér fénykép / fotografie alb-negru / b/w photography * // 19. oldal / pagina 19 / page 19 Önarckép a körben / Autoportret în cerc / Selfportrait in the circle • 1985, fekete-fehér fénykép / fotografie alb-negru b/w photography, fotó / fotografie / photo by: Velizar Vesović * // 20. oldal / pagina 20 / page 20 Tükrözött zongora / Pian reflectat / Mirrored piano • 1977, 2 db. fekete-fehér fénykép / 2 fotografii alb-negru 2 b/w photography ** // 21. oldal / pagina 21 / page 21 A WAL(L)ZEN c. film képi struktúrája / Structura imaginii în filmul WAL(L)ZEN The image structure in the film WAL(L)ZEN • 1990es évek / anii ‘90 / 1990’s, papír, ceruza / hârtie, creion paper, pencil * // 21. oldal / pagina 21 / page 21 Water Pulu 1869-1896 • 1973–1987, Zagreb film / Balázs Béla Stúdió, 16/35 mm, színes hangos film film color cu sunet / coloured film with sound, 9’ * // 22. oldal / pagina 22 / page 22 A Water Pulu 1869-1896 c. film hangkonstrukciója / Construcţia de sunet a filmului Water Pulu 1869-1896 Sound construction for the film Water Pulu 1869- 1896 • 1986, papír, ceruza / hârtie, creion / paper, pencil * // 22. oldal / pagina 22 / page 22 A PiRâMídas 1972-1984 c. film alapja / Bazele filmului PiRâMídas 1972–1984 The basis of the film PiRâMídas 1972–1984 • 1972–1984, A4-es papír, ceruza / hârtie A4, creion / A4 paper, pencil * // 23-25. oldalak / paginile 23-25 / pages 23-25

38

Önarckép / Autoportret / Selfportrait • 1976, fénykép / fotografie / photography * // 26. oldal / pagina 26 / page 26 Vertikálisok / Verticale / Verticals • 1978, fekete-fehér fénykép / fotografie alb-negru / b/w photography * // 27. oldal / pagina 27 / page 27 Előadás, KIC, Zágráb / Prelegere, KIC, Zagreb / Lecture, KIC, Zagreb • 1990es évek / anii ‘90 / 1990’s, fekete-fehér fénykép / fotografie alb-negru / b/w photography, fotó / fotografie / photo by: Velizar Vesović * // 28. oldal / pagina 28 / page 28 Budapesti tábla, Műcsarnok / Tablă Budapesta, Kunsthalle / Budapest blackboard, Kunsthalle 1999, iskolatábla, kréta / tablă de şcoală, cretă / wooden board, chalk * // 29. oldal / pagina 29 / page 29 Tükrözött pingpong / Tenis de masă oglindit / Mirrored ping-pong 1976–79, rekonstrukció / reconstrucţie locală / local reconstruction // 30-31. oldalak / paginile 30-31 / pages 30-31 Galeta kertje / Grădina lui Galeta / Galeta’s garden • Horváth Gergely és Nagy Róbert filmje / filmul lui Gergely Horváth şi Róbert Nagy / Gergely Horváth and Róbert Nagy’s film • 2013, 44”, színes, feliratos, magyar-horvát nyelven beszélő dokumentumfilm / film documentar color în limba maghiară-croată, subtitrat în limba maghiară şi română / HungarianCroatian-speaking coloured documentary with Hungarian and Romanian subtitles Az alkotók tulajdona / proprietatea artiştilor / property of the artists // 32. oldal / pagina 32 / page 32 Sarok / Colţ / Angle • 1975, színes, DVD / film color, DVD / colour film, DVD, 9’ * // 33. oldal / pagina 33 / page 33 End Art 2000 • 2005, video, színes hangos / film color cu sunet / coloured film with sound, 33’ * // 34-35. oldalak / paginile 34-35 / pages 34-35 PiRâMídas • 1972–1984, Balázs Béla Stúdió, 16/35 mm, színes hangos film / film color cu sunet / coloured film with sound, 12’07’’ * // 36. oldal / pagina 36 / page 36 WAL(L)ZEN • 1977/1989, Zagreb film/ Balázs Béla Stúdió, 16/35 mm, színes hangos film / film color cu sunet / coloured film with sound, 6’01’’ * // 36. oldal / pagina 36 / page 36 sfaĩra 1985-1895 • 1971/1984, Zagreb film/ Balázs Béla Stúdió, 16/35 mm, fekete-fehér film / film alb-negru / b/w film, 9’39’’ * // 37. oldal / pagina 37 / page 37 Két idő egy helyen / Două timpuri la un loc / Two Times in One Space • 1976–1984, Sutjeska film, Sarajevo, 35 mm, fekete fehér, hangos film / film alb-negru, sunet / b/w film with sound, 12’08’’ * // 37. oldal / pagina 37 / page 37 * a család tulajdona / proprietate a familiei / property of the family ** a zágrábi Kortárs Művészeti Múzeum tulajdona / proprietatea Muzeului de Artă Contemporană, Zagreb / property of the Museum of Contemporary Art, Zagreb

További információk / Mai multe informaţii / More info: IVAN LADISLAV GALETA; Krajolik nulte točke/Point Zero Landscape/A nullpont tájképe, Paksi Képtár & MSU, Zagreb, 2013. Tihomir Milovac (szerk. / Editor); Katalógus angol, horvát és magyar nyelven / Catalog în limba engleză, croată şi maghiară / Catalog in English, Croatian and Hungarian languages / ISBN 978-953-7615-59-8 / ISBN 978-615-5121-08-1 / http://ilgaleta.alu.hr/

39

Ivan Ladislav Galeta solo exhibition 29th April until 01st June 2014 MAGMA Contemporary Art Space, Saint George, Romania Opening speech by: Miklós PETERNÁK, curator of the exhibition; Marin Pandžic Second Secretary, Embassy of the Republic of Croatia, Bucharest Translations / Fordítás / Traduceri PIELDNER Judit / PIELDNER Martin Exhibition Design / Kiállítás arculat / Design expoziţie Ágnes-Evelin KISPÁL Catalogue Design & Editor / Katalógus terv & szerkesztés / Design & redactor catalog Attila KUSZTOS Printed in 500 copies

by IDEA Design & Print, Cluj, 2014

www.magmacm.ro

Organizers / Szervezők / Organizatori Magma Contemporary Medium Székely Nemzeti Múzeum Partner / Partner / Partener Kovászna Megye Tanácsa, Museum of Contemporary Art – Zagreb, C3 - Center for Culture & Communication Foundation – Budapest With the support of / Támogatók / Cu sprijinul Sepsiszentgyörgy Megyei Jogú Város Tanácsa, Sepsiszentgyörgy Székelyföld Kulturális Fővárosa Bethlen Gábor Alap, Szent György Napok 2014 Media partners / Médiapartnerek / Parteneri media Háromszék, Székely Hírmondó, Flash Art, Várad folyóirat, transindex.ro, sepsiszentgyorgy.info, modernism.ro Special thanks to: Miklós Peternák, curator, C3 - Center for Culture & Communication Foundation; Zoltán Szegedy-Maszák; Prosek Zoltán, Director – Paksi Képtár; Karlo Galeta / Ivan Ladislav Galeta family; Tihomir Milovac – MSU museum advisor, department manager; mr.sc. Snježana Pintarić – MSU director, senior curator, collection manager; Nataša Ivančević – MSU deputy director, museum advisor, department manager

40