INTRODUCERE Scopul acestei cărţi este acela ca, pe baza descifrării naturii intime a corporaţiei moderne ca operator transnaţional, să fie pus în lumină modul specific în care o astfel de firmă îşi elaborează şi adoptă cele mai importante dintre deciziile de afaceri, adică cele de natură financiară. Cu alte cuvinte, s-a urmărit a se afla dacă - şi în ce fel - transnaţionalitatea modifică modul în care se creează valoare pentru acţionari în firma modernă. În felul acesta, situând obiectivul lucrării în spaţiul cercetărilor privind finanţele corporative, problema centrală cu care ne-am confruntat încă de la început în demersul nostru a fost următoarea: în ce măsură obiectivele majore, funcţiile tipice şi instrumentele analitice folosite în managementul financiar al firmelor naţionale ce operează pe propriile pieţe interne îşi păstrează relevanţa şi valabilitatea atunci când este vorba despre operatori cu un statut atât de diferit, cum sunt corporaţiile transnaţionale? Altfel spus, în ce măsură un agent economic care operează de-a lungul şi în cadrul unor diferite sisteme politice, juridice, fiscale şi culturale, în cadrul unei mari diversităţi de pieţe de produse şi de factori de producţie (fiecare cu niveluri diferite de concurenţă şi eficienţă), care îşi derulează tranzacţiile într-o multitudine de valute (apelând frecvent la pieţele valutare) şi care are acces la o mare diversitate de pieţe de capital naţionale şi internaţionale, prin urmare, în ce măsură un astfel de operator îşi poate exercita eficient funcţia financiară apelând la conceptele şi practicile decizionale proprii managementului financiar intern, tradiţional? Tensiunea naţional - transnaţional însoţeşte, de altfel, multe dintre paginile - poate prea numeroase - ale lucrării de faţă. Şi este convingerea noastră faptul că miza de ultimă instanţă a acestei tensiuni este de natură epistemologică. Aceasta, deoarece investigarea şi explicarea particularităţilor distinctive ale creării de valoare pentru acţionari în firma modernă sunt probleme ce trec dincolo de palierul teoretic al finanţelor corporative şi de cel praxiologic al managementului financiar. Ele sunt, în esenţă, probleme ce ţin de viziunea filosofică asupra problemelor metodologice aferente teoriei şi practicii financiare corporative. De aceea, am considerat că, pentru a putea căuta răspuns unor întrebări precum cele ridicate de subiectul cărţii noastre (“Cum se creează valoare în corporaţia transnaţională?” şi “Este managementul financiar tradiţional compatibil cu specificul comportamentului decizional al operatorului transnaţional?”), este inevitabilă asumarea prealabilă a unei “platforme” epistemologice - adică a unei anume viziuni cu privire la scopurile finanţelor corporative ca disciplină ştiinţifică, la modalităţile de întemeiere a teoriilor acestui domeniu al ştiinţelor finanţelor, la conceptele ştiinţei finanţelor şi la relaţiile acestora cu cele ale altor ştiinţe economice şi sociale, dar şi cu cele ale ştiinţelor naturii. Este, de altfel, ceea ce vom pune în discuţie în continuarea acestei părţi introductive a lucrării noastre.
Despre fundamentalismul cantitativist Finanţele reprezintă, poate, cel mai tulburător şi fascinant domeniu al economiei contemporane. Pe de o parte, este tulburător să constaţi “densitatea existenţială” pe care au dobândit-o. La urma urmelor, fără ştiinţa finanţelor toate celelalte discipline economice nu ar fi altceva decât un simplu mănunchi de concepte frumoase. Ideile încep să aibă un rol în îmbunătăţirea existenţei umane doar atunci când ele pot fi finanţate - prin capital de risc, oferte, împrumuturi sau achiziţii de acţiuni. Un sistem financiar ce operează fluent “irigă” cu banii necesari ideile bune şi valoroase. În egală măsură, el poate “seca” fondurile ce susţin idei depăşite şi afaceri proaste, astfel încât resursele să poată fi folosite mai eficient în alte utilizări. În acest sens, metafora folosită de Peter Coy [1998, p. 52] este cât se poate de inspirată: “Finanţiştii nu poartă halate albe de laborator. Ei nu fac experimente pe şobolani şi nici nu efectuează cromatografii ale gazelor. Materia lor primă - banii - nu este la fel de animată precum sunt lucrurile investigate de biologi sau fizicieni. Cu toate acestea însă, inovaţiile pe care ei le fac contribuie la fel de mult la creşterea economică”. Pe de altă parte, este fascinant să descoperi “vitalitatea existenţială” pe care o afirmă finanţele moderne. Nu sunt puţini specialiştii care consideră că revoluţia în finanţe produsă în ultimii 25 de ani rivalizează ca importanţă cu cea pe care a generat-o microcipul. Schimbările produse sunt elocvente: împrumuturile ipotecare au devenit mai ieftine, întrucât finanţiştii au găsit o modalitate de a le “reîmpacheta”, astfel încât ele să poată fi revândute; câştigurile pe care se mizează în afaceri sunt mai predictibile, deoarece firmele pot să realizeze operaţiuni de acoperire a riscurilor; opţiunile angajaţilor exprimate în acţiuni corporative realizează o aliniere între interesele acestora şi cele ale acţionarilor; ofertele publice iniţiale au devenit rapide şi uşor de derulat; iar populaţia în general are la dispoziţie mai multe opţiuni investiţionale decât, să zicem, aromele de îngheţată ce pot fi găsite în mod curent pe piaţă.