Publicat în ,,Tribuna Învățămâtului"/ 23.03 2009 ABSENTEISMUL - FAŢA ASCUNSǍ A DEVIANŢEI ŞCOLARE Periodic mass-media prezinta publicului evenimente mai mult sau mai puţin grave din mediul şcolar. Cele mai spectaculoase sunt legate de violenţa şcoloarǎ, aceasta devenind cea mai ,,vizibilǎ” formǎ de devianţǎ şcolarǎ, ducând deseori şi la dezbateri televizate pe tema invǎţǎmântului românesc. Alte forme de devianţǎ şcolarǎ şi chiar performanţele şcolare sunt mai puţin evidente comparativ cu prezentarea actelor de violenţǎ în şcoalǎ. Pentru comparaţie, performanţele şcolare sunt relatate în mass-media
cu ocazia examenelor naţionale,
accentul fiind pus însǎ, pe aspectele negative ale acestora; despre absenteismul şcolar, fenomen cu o dinamica spectaculoasǎ în ultimul deceniu, nu se discuta. Fǎrǎ a minimaliza implicaţiile violenţei asupra mediului şi activitǎţii şcolare, consider ca analiza absenteismului în şcoalǎ ar duce la concluzii relevante privind şcoala româneascǎ. Şi aceasta pentru cǎ absenteismul ridicat: (1) este practic terenul propice pentru consumul de substanţǎ, violenţǎ, infracţionalitate etc.; (2) indicǎ incompatibilitatea dintre oferta educaţionalǎ şi interesele elevilor; (3) conduce la abandonul şcolar; (4) indicǎ o problemǎ socialǎ. Dacǎ contabilizarea incidentelor violente din şcoli nu se poate realiza (multe victime nu raportează agresiunile de teamǎ; autorităţile şcolare nu raportează aceste evenimente, considerându-le probleme interne; violenţa ascunsǎ este subiectivǎ), în schimb absenteismul poate fi contabilizat foarte uşor, utilizând datele din cataloage, cu condiţia ca profesorii sǎ şi consemneze absenţele în catalog. Redau in continuare dintr-un studiu privind absenteismul şcolar, realizat din anul 2003 pe elevii claselor de SAM de la un grup şcolar din Bucureşti. Pentru elevii claselor a X-a SAM, an şcolar 2003-2004, au fost obţinute datele: 12% din elevi au avut un numǎr de pâna la 20 de absenţe nemotivate la sfârşitul anului şcolar; 19% un numǎr cuprins în intervalul 21-40; 6% un numǎr cuprins în intervalul 41-60;
8% un numǎr cuprins în intervalul 61-80; 5% un numǎr cuprins în intervalul 81-100 de absenţe; 28% un numǎr cuprins în intervalul 101-150 de absenţe; 22% un numǎr cuprins în intervalul 151- 200 de absenţe. De menţionat ca numarul real al absenţelor nemotivate era mai mare, acestea nefiind consemnate intotdeauna în catalog de profesor. De asemenea, din studiu se observǎ creşterea numǎrului de absenţe nemotivate odata cu trecerea in clasele mai mari. Dacǎ studiul menţionat nu oferǎ date privind corelaţia dintre absenteism şi alte forme ale devianţei şcolare (cu toate cǎ aceastǎ corelaţie a fost evidentǎ pentru cadrele didactice din acea şcoala), poate fi însǎ completat cu urmǎtoarea informaţie relevantǎ pentru performanţa şcolarǎ: mai puţin de 6% din elevii menţionaţi au trecut examenul de Bacalaureat din varǎ. Aceste rezultate ridicǎ multe semne de întrebare, mai ales dacǎ recunoaştem rǎspândirea absenteismului nu numai în grupurile şcolare, ci şi în unele colegii sau şcoli generale: Cum şi de ce ajung elevi cu un numǎr mare de absenţe nemotivate sǎ treacǎ clasa, ştiind cǎ regulamentul şcolar e strict în ceea ce priveşte absenţele nemotivate? Cum reacționeazǎ autoritǎţile ştiind cǎ situaţia absenţelor este trimisǎ semestrial de şcoli la inspectorate? Prof. Mihai Neagoe