Alexis de Tocqueville, Vechiul Regim și Revoluția

1

CAPITOLUL 1 Pareri contradictorii despre Revolufie, in vremea nasterii sale

Nu exista ceva mai potrivit decat istoria Revolutiei noastre prntru a-i reillvata pe filosofi �i pe oamenii de stat ce e modestia, , .,ci nu au existat vreodata evenimente mai tnsemnate, dirijate de I., o asemenea distanta, mai bine pregatite �i mai nea�teptate decat .,n:astii Revolutie.

Nici macar marele Friedrich, cu tot geniul sau, nu o presimte.

I ·.I o atinge fara s-o vada. Mai mult chiar, de�i aqioneaza inaintea n, cl ii urmeaza spiritul; Friedrich e precursorul Revolutiei �i, ca ,:i zicem a�a, agentul ei, dar el nu i�i da nicidecum seama ca Rcvolutia e atat de aproape; iar atunci cand ea i�i face, ill sfar�it, .ip,tritia, trasaturile noi �i extraordinare care ii vor particulariza l hipul ill multimea nesfar�ita de revolutii scapa privirilor.

In afara, Revolutia devine obiectul curiozitatii universale; prctutindeni, ea zamisle�te ill spiritul popoarelor un fel de cre­ drntii obscura ca se pregatesc timpuri noi, ca �i vagi sperante de �rhimbare �i de reforme; dar nimeni nu banuie�te illca tot ceea ce v a insemna ea. Principii �i mini�trii lor sunt straini pana �i de .ircst presentiment confuz care tulbura poporul la vederea Revo­ ltq ici. Initial, ei nu vad ill ea decat una din acele boli periodice 1 ,,re lovesc constitutia oricarui popor �i care au drept efect doar ,kschiderea unor noi orizonturi pentru politica vecinilor · sai.

I >acii, din intamplare, ei spun adevarul despre ea, o fac fara voia 1 lor. E adevarat ca principalii suverani ai Germaniei, reuniti la Prlnitz ill 1791, afirma ill mod solemn ca pericolul care ameninta

reinnoiasca nu doar chipul Frantei, ci �i pe eel al lumii �i care va crea oarecum o umanitate noua. La multi dintre scriitorii acestei perioade se regase�te ceva din spaima religioasa _pe Acare � resimtea Salvianus la vederea barbarilor. Burke, contmuandu-�1 gand�rile, exclama: ,,vaduvita de vechea sa guvemare sau mai degraba de orice guvemare, Franta pare sa fi fo_st mai curand �� obiect de insulta �i de mila decat calamitatea �1 teroarea spec1e1 umane. Dar din mormantul acestei monarhii asasinate a ie�it o fiinta diforma, imensa, mai 'infrico�atoare decat toate cele care au tulburat �i subjugat imaginatia oamenilor. Aceasta fiinta hidoasa si bizara merge drept la tinta, fara a fi speriata de pericol s�� ;prita de remu�cari; dispretuind toate prejudeca�ile _�i toate mtJ­ loacele obisnuite, ea 'ii doboara la pamant pe tot1 ce1 care nu pot pricepe nici ma.car 'in ce fel exista ea".

A . .

Sa fie oare evenin1entul acesta atat de extraordmar pe cat h s-a pa.rut contemporanilor Jui? E el atat de nemaivaz�t, atat de profund perturbator �i renovator pe cat credeau ace�tia? Care a fost sensul autentic, care a fost firea veritabila, care sunt efectele de durata ale acestei revolutii ' bizare si ' teribile? Ce a distrus ea?

Ce a creat?

Se pare ca a sosit momentul de a cauta �i de a spune t�ate acestea noi ftind asezati astazi 'in punctul din care acest mare ob1ect poate fi eel mai bine �arit �i judecat. Suficient de 'indepartati de Revolutie pentru a nu mai resimti decat slab pasiunile care tulburau vedere� celor care au facut-o, suntem 'in acela�i timp suficient de aproape de ea pentru a putea patrunde 'in spiritul care a adus-o pe lume �i pentru a-1 putea 'intelege. Curand ne va fi greu sa o facem, cac_:i marile revolutii reu�ite, facand sa dispara cauzele care le-au produs, devin astfel de ne'inteles tocmai datorita succeselor lor.

1

CAPITOLUL2 Telul fundamental si ultim al Revolutiei nu era, "¥�cum s-a crezut, distrugerea puterii'religioase �i slabirea puterii politice Una dintre �qiuni ale Revolutiei franceze a fost .11,,cul 1mpo1:I:u1.a-!i-�iar intre pasiunile nascute din aceasta l <rvolutie, cea dintai aprinsa �i ultima stinsa a fost < pasiunea atee. < 'l11ar �i atunci cand entuziasmul libertatii a disparut, caci lini�t lw,csc obtinuta cu preful servitufii, revolta tmpotriva autorita\ii 11·l1gioase nu s-a stins. Napoleon, eel care fusese in stare sa in­ l1.111glt geniul liberal al Revolufiei franceze, a fa.cut 'in zadar efor11111 pcntru a-�i struni geniul anticre�tin; in vremurile noastre, s-au vM.11I, de asemenea, destui in�i care credeau ca i�i rascumpara �1·1 vitutea fafa de cei mai ne'insemnati agenti ai puterii politice p1111 insolenta lor fafa de Durnnezeu: abandonand tot ceea ce era 111.ii libcr, mai nobil �i mai mandru in doctrinele Revolufiei, ei se l.1ksc ca au ramas fideli spiritului acesteia intrucat au ramas ,wrrcdincio�i.

Cu toate acestea, azi e u�or sa-ti dai seama ca razboiul impo­ t11va rcligiilor nu era decat un incident al acestei mari revolufii, o t1;1s[11ura frapanta �i totu�i fugitiva a fizionomiei sale, un produs t11-cft<or al ideilor, al pasiunilor, al faptelor particulare care au p11·ccdat-o �i pregatit-o, dar nu geniul sau propriu.

Se crede, pe buna dreptate, ca filosofia secolului al XVIII-lea '::) ntc una dintre �auzel�rincip�ale Revoiu;iei �i e adevarat ca .in·asta filosofie e profund atee. In ea trebuie insa identificate cu I' 111a doua pfu-ti, care sunt deopotriva distincte �i separabile.

a

ite refe­ rim a dintre el e contine toate � inno or civile �i poli­ rito�ndi\ia societii\ilor �i la principiile l��il lii a oimenilo�oolirea oriciirui t ic�� prec u�galitatea n atura esi�uverani­ privilegiu de castii, de clasa �i, in consecintii, de prof mitatea regu­ nifor u l� a uter ii soci tatea poporului �mnipotenta p franc_ez�, ci tiei u lilor. Toate aceste idei nu sunt doar cauzele re vol tuiesc partea sa formeazii, ca sii zicem a�a, subst�. el e· a lcii d evaratii in timp. cea mai temeinica, cea mai durabilii, cea mai a al XVID-lea in cealalta parte a doctrinelor lor, filos.Qfg secolului i-au at acat clerul, au lovit , cu un soi de fervo.g)� ei uma mai u�or, au ier arhia, institu\iiie1 dogm el e �.i, p entru a le riist ulu i. Dar cum vrut sii nimiceascii chiar temeiurile cre�tinism II-lea se nascus e aceastii portiune din filosofia secolului al XVI etul utia o distrugea, ea tr ebuia, inc tocmai in lumea pe care revol tata rrnan inmo a cu incetul, sii disparii odatii cu aceasta, fiind cumv m in\eles, voi ai in propriul siiu triumf. Pentru a ma face pe deplin , caci vreau sa reiau in al ta p arte adiiuga doar un singur lucru ul a tr ezit ura inversunatii nu atat aceasta tema esentialii: crestinism nu �tat �tru ca ca doctrina religioasa, cat ca institutie politica; lta, cat pentru ca ei preotii pretindeau sa randui asca lumea ceala ficiari ai dijmei �i administratori pe erau proprietari , seniori, bene bilii sa-�i gaseasca pamant; nu a tat pentru ca Biserica era incapa entru ca ea ocup a in locul in noua societate care se intemeia, cat p ea egiat �i eel mai p utemic in vech acea v reme locul eel mai p_rivil societate, care era p e cal e de a fi distrusa. r, care e intarit Cu trecerea timp ul ui, a ie�it la ivealii un adeva e volutiei s- a R a in fiec are noua zi: pe mas ura ce opera polit icii ra c e toate v echile consolidat, oper a sa atee s-a ruinat; pe masu au fast distruse, iar institutii politice pe car e Revolutia le-a atacat sta mai tare a u fast puterile, influen\ele, clasele pe care ea ie dete r, pana � i ura p e car e definitiv infrante, ca ultim semn al e�ecului lo sfar�it, pe masura ce clerul 1s- a ele o inspir au fiind slabita, in t odata cu el, p uterea indepartat tot mai m ult de ceea ce s-a ruina lor �i s-a intarit.

Bisericii s-a trezit din noul n minti:.e o ameni

.

.

.

Sa nu credeti cumva ca ace st spectacol e specific doar Frantei· 1111 �·xisti.i prac�ic nici_o �is�ricii cre�tinii in Europa car e sii n u s� fi 1 1·v1gorat d up a Revolutia franc ezii. t\r fi o mare gre�ealii sii se cre adii ca societiitile democratice ,11111, 111 mod natural, ostile religiei: nimic din cresililism nici ma.car d111 l':ttolicism, n u e absolut contrar spiritului a� estor s'ocietiiti, ci d1111p�tri�a, multe lucruri le sunt foarte favorabil e. De altfe l, � ' 'Pl'.nc�l� de veacuri a ariita t ca radiicina c ea m ai vie a instinc111 lu 1 -�clig10s a fas� s�di�ii int otdeauna in inima poporul ui. Toate 11 ligulc care au p1en t �1- au afl at aici u n ultim azil si ar fi d e -a d11·ptu_l s�·aniu ca ins titutiile care tind catre predomin.anta ideilor .1 pas1untlor �o�orul ui sa aibii ca efect n ec es ar si p�rmanent 1111p111gcr ea mmtn omene�ti catr e impietate.

Cce� :e am s?�s despre p uterea religi oasii voi spune cu �i 111,11 rnulta mdrepta�rr e despre pu terea socialii.

Cfti�d �- a _vazut ca Revolutia rastoama to ate instin.qiile, ca si l1 1 .1ll' _ob1cemnle care mentinusera pana atunci o ierarhie in soci�1.11r s1 � anumita randuiala a oarnertjJQr, s-a p utut crede ca la sfarsi t ' ,1 I I d1strusa n� nu��i ord�unei societii!i,, ci orice ordine, �u 11 1•11vc�nare, ct ch1 ar put e rea sociala; 1n cons ecinta s-a tras 11 111rl_11�1a c_a, prin firea ei, Revolutia e esentialmente ��hica. Si l11l11)1, mdr�zne�c sii spun. toate acestea nu erau decat O aparei;°t�. � ,a ma1 putm de un an d e l a inceperea Revol utiei, Mirabe �u A 1 1 " 1_ ia in secret regelui: ,,comparati noua stare de lucruri cu Vechiul l·'1 ·1•1m, pentru a vedea cum se nasc consolarile si sperantel e. Cele 111,11 1nsemnat e act-e .ale aduniirii nation , ale sunt, in mod evi·den t, .

I .iv<.11 <1, b'I1 e guvemar11 monarhice. Sa nu ins ernn e oare nimic sa fii lqi,11 ?c parl�n:i en�, de provir;::1i cu stari gen er al e, de un corp de ' h·11c1, d e pr:vilegia\i, de nobilirne? ldeea de a nu fomrn decat 0 _ 11tpur� clasa de cetateni i-ar fi fos t pe plac lui Richelieu caci 111 rasta suprafata egala u�ureaza exercit area pu terii. Nici �a.car 1 ,11na gu verniiri absolute nu ar fi putu t face m ai mult pentru 1111011tatea regala decat a fa.cut acest an de Revoluti, e" . I a1-a ce .

111w;11�1na sa mte1e[:51 Revolutia, ca om capabil sa O conduci. < l�� Rev�� fr anceza n-a avut drept tel scJ:limbatea unei 1"1vrrnan vechr, c1 abolirea vechii form e de _societate, ea a trebuit -

-

A

te e , dar �i sa ruineze toa sa at ace toate p uterile aflate 1n func\i ra­ o m a c trad i\iile, sa innoias in fl uentele recunoscute, sa �tearga go le asca mintea omeneasca sa , -un fel vu rile �i o bi cei uril e �i, intr l �i se 'intem eiasera pana atunci respectu de to ate ideil e pe care er atat de anarhic . supune rea. A�a a capatat ea un caract o imen sa putere cen ­ indeparta\i msa aceste ruine �i veti zari de 1nghi\it 'in unitatea sa toate p arcelele trala, care a at ras �i a is­ d m ecu ar o ci a pana atun aut oritate �i de influen\a care fuseser , dare un ec s i er mul\ime de put persate 'in intregul corp social, intr-o a­ c a l e D . profesii, de familii �i de indivizi de ordine, de clase, de putere. ese vazuta o asemenea derea lmperiului roman, nu mai fus a sau , mai bine zis, aceasta Revolutia a cre at aceasta p utere nou inele provocate de R.e�yolutie. s-a nascut oarecum de la sine, din ru mai ea le -a fote meiat sunt E adevarat ca gu_.YE!!aril e pe care ele c in d are c e fi t ca de ce u terni fragil e, d ar �i de o s uta de ori mai p t un s e l e , o l nco i i vedea ma pe care le -a rastumat; a�a cum se va ve. fragile �i putemice din acelea�i moti grandi oasa era intrevazuta �i a t a ul g re a, Aceasta forma simpl o late . titutii, pe j umatate dem de Mirabeau 1n colb ul vechilor ins fi vazuta atunci de ochii mul­ in ciuda grandorii sale, ea nu p utea a infa\i�at-o tuturor p rivirilor. timii; d ar, 'incetul cu 1ncetul, tin1pul e sc lor, c are o admira �i tanj Azi, ea ocupa mai ales atenti a prin cipi \ie , ci ipi zamisliti de R evolu la ea; �i nu e vor ba doar de ace i princ ta, in u ca i t o t ni; �ma ain i �i du �i de cei care li sunt co mplet str giile . le rivi p a c as e l o imunitatile �i sa ab domeniile ! or, sa distruga to­ aris c s e i ocu l n i condi\iile, Ei ameste ca rangurile , e galizeaza �i e forrn uni i l ocale cu regul cratia cu fun qionar i, p rivilegiile i u st ce a t se dedica unitatea guvemarii. Tot diversitatea puterilor cu r lo a le iar daca in ca u o o sardie neo stenita; travaliu r evo lu ;ion ar c la sa 1mprumute amp nt i e s li col, atunci descop era vr eun obsta Au fost vazuti opunandu-i, la procedeele �i maximele Revolutiei. e ta.ran ului, pe omul d e rand nobilului �i p nevoie, pe sarac bo gat l lor. aru ced abe �i st biciul, dar seniornlui. Rev ol utia franceza a fo

1

CAPITOLUL3 Revolutia franceza a fost o revolufie politica, dar care a procedat - se va vedea de ce _ ca revolutiile religioase s-au Toate revolu\iile civile �i politice au avut o patrie a lor si . . . n o n u p r opn u· t · te un t avu a u n za e franc 1 111 111.11 la aceasta. Revolutia , ; d a e r e g er st at ult z re ca fel, un r t n i , vut a a a e ,m 111.11 �lt decat atat, e a, pi· l1arla � tuturor _ v�chilor fr ontiere. A�a cum s-a puhlt vede a . i i1 ,1prop1at sau d1v1zat pe oame ni dincolo de legi, tcaditu,. fir"1 sau I 1 1 11 I ia, r·aca�nd uneori din compatriot, i dusma , din stram·1'irat1,·· , ni si . taW or partic�nali o ati n r o tutur pra u as e d f 111.11 prects, e� a�yt, _ a em· 11111·, o patr1e mtelectuala comuna, in care au p utu t deveru· ce1-1 ..

1 1i11 11en11 tut uror natiunilor.

Chi':1" d�ca ati rasfoi toate analele istoriei, nu veti gasi O revo 11 q,l· poht1. ca de acest tip: doar revol utiile religioase 'iiseamana. , I i·I car� vrea sa se faca foteles cu aj utorul analo oie i trebuie de 111 t'l\1· �a co:11pare Rev olutia franceza cu revolu \iile religioas�.

In ,stona pe care a consacrat- o Razboiului de treizeci de ani ',, hiller o bse rva, pe buna dreptate, ca marea reforma a se colului II X �I-lea a reu �it sa apropie, pe nea�teptate, popoare care di· .1b1a � e cuno�:eau, unindu -le foarte stran s prin intermedi ul _ 11 1 11>1 no1 s1mpat11. Atunci, aj utati de englezi, unii francezi se liq11.,u c�1 compa_ �ioti de -ai lo r; tot in acea vrem e, insi nascuti in _ tl1 p:trlanl e �alticu au patruns in inima Germaniei pentru a prdteja 11hl(' n cmt1 ?e c are pana atunci nici m acar n u auzis era. T o ate _ , ,11hoa1ele dmtre state au inceput sa sem ene cu razboaiele civile 1em . te � 1,11 111 c o nfruntarile civile �i-au fa.cut apariti, a straini. Vech"J . · r noi, ra to al , , �l· a I c i e care 1 natiuni au fast dat e u itarii, in favoarea '} 1

1nlocuite cu di sputele de prin­ iar diferendele teritoriale au fost fost amestecate �i illcurcate, cipii. Toate r egulile diploma\iei au politicienilor din acele vremuri. spre mar ea mirare �i spre r egretul nou ceva asemanator.

Dupa 1789, Europa a cunoscut din erat e p olitica, dar care a op Revolutia franceza este o rev olu\i unei ase ­ at illtntcatva aspectul ca o revolutie religioas� �i a capat ar acte ­ aturil e particulare �i c menea revolu\ii. Luati seama l a tras revo ­ u c a ial o 'ind seamana fara risti ce p rin intermediul csrnra ea arte fo a, te s e ac i � raspande�te, ca Juµile religio a<,e : nu numai ca ea se tu ­ e pr nde lutia franceza p atru departe , dar, la fel ca �i ele, Revo ira insp 0 revolutie p oli tica tindeniyrin predic�si prop aganda.

Ca e fi , i strainilor CU inflacarare iata ! -tj2f0Zelitismu 1)e ca prediC ol nou_i Dintre toate acasa, ea e un spe ctac e savar�i ta cu pasiune ceza le-a mfati�at lumii, acesta lucrurile noi pe care Revolu\ia fran ne oprim 1nsa aici; sa illCercam e, cu siguranta, eel mai nou . Sa nu nu cumva entru a vedea daca sa mergem ceva m ai departe , p ri secrete ana fectelor nu e datorata unei asem aceasta as emanare a e a cauzelor.

Lua ill seama omul in sine E ill firea obi �nu ita a religiilor de a il e unei e , obiceiurile �i tradi\i 'insu �i, fara a se opri la ceea ce le gil n. Scopul l ar, acestui fond co mu 1ari au adaugat, ca element particu i cu Dum­ or gener ale ale omulu lor principal este randuirea rel atiil enii le au m oa e r a c pe a datoriilor generale nezeu , a drept urilor �i Regulile r. ilo t de forma societ a unii fata de ceilalti, i ndependen t atat l a nu a e le tn dica se r ef er de compor tament pe car e r eligiil servitor, dintr-o perioada, cat l a fiu , tata, om ul dintr- o iara sau temei chiar in nat ura umana, s tapan sau semen. Avand astfel un to\i oamenii �i s11nt ap1icabi le ele po t fi acceptate ill chip egal de ntru care revolutiile religioase pretutindeni. Acesta c motivul pe ndu-se atat de v as te , limit a s-au desfa�urat adeseori p e scene popor gur n si i nu e, la teritoriul u rareori, precum r evolu\iile poli tic iect sub t s e c a em sa analiza m sau ma.car al unei rase. Iar dac a vr au iile g i l e urmatoarele : cu cat r mai in deaproape, vom descop eri t, a c o tocmai 1-am ev act �i g ener al p e care avut acest caracter abstr intr1e legi, ignorand di ferenp d cu at at s-au extins ele m ai mult, climate �i oameni.

lfrl!giile pagane ale antichita\ii, c are erau toate mai mult sau ,,,.,, P"_\111 legal� dve co nstitu\i a po litica sau de starea sociala a I II i ,11111 �0i_)0r �1 pastrau pana �i ill dogme o anumita fizionomie . . eI e ,1.ipo11ala �1 ad esea municipala ' s-au rnch1·s d e ob1·ce1 �m 1·1m1t . . .

- . ·.

1111111 lei ilonu, dm care nu au mai fost vazute iesm·d· Ele au zam1s1 1t · · .

I ::anta ? persecu\ia, iar prozelitis�ul le-a fost aproa e 11111·1>1 i mlo 1 11111pll'1 Stram. Dm ac es te motiv e, ill Occid entul nostru 5 _Pa 1 11 li!'rnl ma�i revoltqii religioas e inaintea ivirii cr es tini;; 1 � \1 l'�la, l�ccand cu u�urin\a de toate barier el e car e o pris era �e�t� 11111!- pagane, a cucerit •in scurt timp o mare parte a spe c1· e1. umane . , ', , , '.I L.:-,1 !m e _o dovada de .hp sa de respect fata de aceas ta sfanta - era, i1l1f'll'sa spmca ea s i-a datorat illparte tr1·um,fulfap tul. u1 ca .

111,11 111u I t decat oncar e alta' d esprinsa· de tot ceea ce pute a f1 spe. .

1 II ll _11nu1 pop?r, unei forme de g uvemare, unei stari socia le' une1 i p1>l'I sau une 1 ra se. .

Rcvolu.t@franceza s-a raportat la lumea pamanteasca intocma _ 1 1111 1 rcvolufiile religiuas.e..s�JJl.p!.Qrteaziila JJ 1,,=� i •.u.u.i:;.a_ceaJalta · ea aluat • ._ · I 11 �t·ama cetateanul JD!r.::ll.ll-1llo.cl.abstract• dmco1o de nnce . soc.ie. . ,_ la iel cum religiile iau ill seama omul in� 1111 . p.1rt1culara, g eraJ tlldl'p1;ndent de tara si de vremuri. Ea nu a cautat doar dre t � � .

11 1 111:ir al ce tateanului francez , ci datom.. 1e �1 dreptunle � �.ID.!..Q.i[._ g enerale _ . ,A . iI' i>,11nc111lor m ma te ne poli tica .

Doar c_o borand rn totdeau na pana l a ceea ce era rn ai f ..

111111rnlar s1 ca sa zicem asa mai natu ra1�m pnvmta starn cial e - .. soP�,m I it 1•,11v:1;1ar11, a reu�it ea s a se faca illteleasa de 'toti s i sa po ata ' ' 11111111illa m o suta de locuri deodata. ' .

C 'um ea avea aerul ca tinde mai d egraba ' sa· regenereze specia . .

111111111,1. dcca� t sa- reformeze Franta revol uti' a a aprms o pas1.une pe · · 1 111 , 1.nna atunc1, mc1 macar cele mai violente revolutii politice • . .'. : �m s tare s -o produca Ea a .1g_sprraU?! i111 I11scsera o� s' i a zehtismul · ea a putut doban di 11111�111 propaganda. In aces t fel , �m s f�ars1t, "' •,1 :i r � rev�lutie religioasa cu care �i-� illspaimiintat atat con- .. � � m a1 exact, a devenit ea illsasi 1 111por.m11, , un fel de noua relig1e .

- ce-1 drept, lipsita de Dumne.z eu , far'a· cult s1. f'ar:a ' 1, 1 I 11npcr1cecta, . � ill,1 via_a, • 1· dar care a m un dat totusi, pr ecum islamismul , illtregu - I . . .. .

1111.1111 c u soldatii · sai , cu ap ostol1· 1: �1 martm1 e1. ,

, V

•

'

,

•

A

,

•

,

A

_

,

•

•

•

A

ca pro_ce �ee le pe care l e-a Nu trebuie sa se creada to tu�i e care le-a d at e �i ca toat e � de 1l� p folo si t ea au f o st absolut inedit le , l noi. Au ex1stat m t�ate se cole la iveala au fost pe de-a-ntregu u t u c � a tmb sch a � ri care, pentru chiar si 'in plin Ev Me diu, agi tato 1 � t1 � ne om r o l � e so cieta\i ' a' u invocat l egile generale al · 1 ulare part·c' u at n e l n tu p e r d - · tiei propne·1 tan care au cautat sa o puna constitu u e �u �t : �o�a c�e a e v tati en t e st e ac rale ale umanitatii. Dar toate III-lea a fost cu u�unn\� stmsa 11? a aprins Euro pa in secolul al XV de acest fel sa p roduca , XV-lea. P e ntru ca argumente se co I u I al · - · d J· a s� ea anumite s�h�mb a_n � _ revo lutii e nevoie, Yntr-adevar, c moravun sa fl ob1�n mt mmtea nite 1� conditii, ID cutume �i . . . . .. omulu i sa se lase patrunsa de el e e d 1f erq1 un1 1 d� d t ata t un s ii en m oa e car Exista vre muri 'in ste _pentn: e1 e aplicabile tuturor e ilal ce ti incat ideea unei legi unic de �i altele i' n care _ e aJ uns sa 1� aproap e de n e1nteles. Exista insa z in a inea une 1:_ ase menea l e g1 arati de dep arte �i ID chip conf u _ � � al rge catre ea. ata �1 sa � _ pen tni ca ei s-o recunoasca p e d a ance za a nu e faptul ca Rev olu\� � ar n i d r o xtra e at var Cu ade eil pe care ute �i ca a conceput i� � folosit procedeele de-acum bine �ti ID aceea ca atatea po tem cu totii: marea noutate consta le cunoas ., e asemenea proce.dee a•u putut fi poare aJlmse sera· ·m' punctul ID car . . fost adm1s e atat de u �or. �i asemenea 1de1 au utilizate 'in chip eficace

1

CAPITOLUL4 A proape intreaga Europa avea acdeasi institutii, aflate pretutindeni in ruina'

I 'opoare le care au rastumat Imperiul roman �i care au sfar�it 111 111 ,1 forma naFu nile modem e se deo s ebeau prin rasa, origine I 1 1 111bit, as e manandu-se do ar prin barbaria lor. Stabilit e p e pa111n11111I irnpe riului, ele s-au razboit aici multa vreme, 1n mijlo cul 11 1 11·1 11ncnsc confuzii, iar atunci cand au deve nit, 1n sfar�it, stabile, 1111 11ezit s eparate une le de ce lelalte tocmai d e ruinele p e car e I, l.1,ascra 1n urma. Cum civiliz�tia fusese aproape nimicita, iar 11 1 il 1 11l'a publica distrusa, rela\iile dintre oameni au devenit dificile 1 pl'r iculoase , mar ea societate europ eana faramitandu-se 1n mii ii, 111ici societati distincte �i ina mice, care au trait fiecare izolate . ',I 111111�i, din mijlo cul acestei mase incoer ente , s-au ivit pe nea�1, pl.1lc le gi uniforme .

Accste institu\ii nu erau nicide cum imita te dupa legislatia 11111111na[A]; ele ii erau chiar con trare, pana intr-at ata incat dreptul 111 1 11an a fost folosit tocmai pentru a le transforma �i aboli. Fizio1111111ia lor e originala �i le distinge mtre toate legile pe care �i le111 l�cut oainenii. Ele 1�i corespund sime tric �i, lu ate 'impreuna,. l111111caza un corp mult mai omogen decat cod urile noa stre mo­ ,1, , Ile; c vorba despre legi savante, date unei societati pe jumatate , lhatice .

C 'um anume s-a putut forma o asemenea le gislatie, cum s-a 1 i�pandit ea �i cum s-a gen er alizat 1n Europa ? Nu-mi pro pun sa , hp1111d la aceste intrebari. Ceea ce e sigur e ca, in Evul Mediu, ea

se regase�te aproape pretutindeni ill Europa �i ca, ill multe tari, ea domneste nestingherita.

A� avut ocazia sa studiez institutiile politice medievale din Franta Anolia si Germania si, pe masura ce illaintam ill cercetare, eram tot mai mirat vazand prodigioasa s1mtl1tudme dmtre toate aceste Jegi si felul 'in care popoare atat de diferite �i atat de illde­ partate unele de celelalte putusera sa-�i dea legi atat �e asema­ natoare. Desi, de buna seama, ele variau fara illCetare �1 oarecum la nesfarsit in detalii, in funqie de locuri, fondul !or era pretu­ tindeni a�elasi. Cand descopeream in vechea legislatie germanica 0 institutie p�litica, o regula, o putere, �tiam dinainte ca daca voi cauta b�e, voi gasi ceva foarte asemanator, in substanta, ill Franta �i 1n Anglia �i, intr-adevar, a�a se 1ntamplau lucrurile. Fiecare d� cele trei popoare ma ajuta sa le 1nteleg mai bine_ pe cel�lalte d?�a.

La toate trei, guvemarea urmeazii acelea�1 reguh, adunanl� politice sunt formate din acelea�i elemente �i dispun de ac:lea�1 puteri. Peste tot, societatea e divizata la fel, i� cl�sele _s�nt 1e�ar­ hizate 'in acelasi mod; nobilii ocupa o poz1t1e 1dent1ca, avand aceleasi privilegii, aceea�i fizionomie �i aceea�i fire: ei nu sunt oamen'i diferiti, ci practic peste tot aceea�i.

Alcatuir�a oraselor e foarte apropiatii, iar provincia e guvernatii peste tot in acela�i mod. Conditia tiiranilor nu difer � prea mult dintr-un Joe in altul; piimantul e posedat, ocupat, cult1vat la fel, iar cultivatorul e supus acelora�i reguli. De la hotarele Poloniei pana Ia marea Irlandei, senioria, curtea s:?iorului, feuda, cen?•!, obliga\iile, drepturile feudale, corporatnle, to�ul s� aseaman�.

Uneori, numele sunt acelea�i, �i, ceea ce este �1 ma1 remarcab1l, toate aceste institutii analoage sunt dominate de un singur spirit.

Cred ca se poate s�stine ca, 1n secolul al XIV-lea, il:sti�t�Ie so­ ciale, politice, administrative, judecatore�ti, econo�uce �1 �1tei:_ are din Europa semiinau mult mai mult intre ele decat asta�1, c�n� civilizatia pare sii fi avut grija sa deschida toate drumunle �1 sa doboare toate barierele.

Nu pot sa relatez aici de ce a slabit, incetul cu �ncetul, aceast� veche constitutie a Europei[B], pana s-a �ubrez1t complet; 1 ma multumesc sii �onstat ca, in secolul al XVIII-lea, ea era peste tot I

,

.

b

•

I

•

•

,

,

•

111 111111.ttilll' ruinata. in general, Orientul era mai pu\in afectat de 11, ,1�t.1 vl.iguirc a institutiilor decat Occidentul; dar peste tot 11111t111i111111·a �i adeseori decrepitudinea se faceau sirntite. /\11·.,,1:1 dccadere graduala a institutiilor proprii Evului Mediu 1111111 11 111111arita in arhive. Se stie ca fiecare seniorie avea niste ' , ,, l'l'-111· 11111ni1c teriere, in care, din secol in secol, erau indicate 11111111 Ii· ll-udclor �i ale censului, redeventele datorate, serviciile de 111d, pl 11111, obicciurile locale. Am viizut teriere din secolul al XIV-lea , 111 •,11111 capodopere de metoda, de claritate, de precizie �i de inte11), 11\,1 Elc devin obscure, indigeste, incomplete �i confuze, pe 111 \111 ,, Cl' sunt mai recente, in ciuda progresului general al lumi1111111 /\1 i111presia ca societatea politica se intoarce la barbarie pe Ill,. Ill ,In· societatea civila i�i desavar�e�te luminarea. < 'Ii 1.1r �i in Germania, unde vechea constitutie a Europei 1�i I' l II 111ai bine decat in Franta trasaturile sale originare, 0 parte 1111 111,tilu\iile pe care ea le crease erau deja peste tot distruse.

11 11,11•11k produse de tirnp pot fi insa judecate mai bine nu vazand 1 1 111 r disparuse din vechea constitutie, ci in ce stare se afla ceea , 11 111ascse din ea. l11�1it�µiie municipale, care, in secolele al XIII-lea �i al XN-lea, I , 11',1·i:1 din principalele ora�e germane ni�te mici republici bo1 11, )' luminate, exista inca in secolul al XVIII-lea[C], dar ele nu 11111I \11111 decat ni�te aparente fara rost. Randuielile par a fi in 1,.11,11 c, magistratii lor poarta acelea�i nume �i aparent fac 11 1 lro1�i lucruri, dar activitatea, energia, patriotismul comunal, 11111\ilc virile �i fecunde pe care ele le-au inspirat au disparut. \, ,·,it· vcchi institutii par a se fi garbovit fara sa-�i schimbe chipul. 'l'oate puterile medievale care mai exista sunt atinse de acee�i l,11,d,1: cle 1nfati�eaza privirii aceea�i vlaguire �i aceea�i lance­ , .11.1. Mai mult decat atat, tot ceea ce, fara sa fie propriu consti111111·1 mcdievale, e amestecat cu ea si influentat de aceasta, isi pierde I'' d111a vitalitatea. in acest contact, aristoc(atia capata o d�bilitate , 11il,1. iar libertatea politica, atat de fecunda m Evul Mediu, pare l11v11.1 de sterilitate peste tot unde ea pastreaza trasiiturile particu­ l 11 ,. 11c care le capatase in epoca anterioara. Acolo unde adunarile 11111v mciale �i-au pastrat intacta antica lor constitutie, ele opresc ,I\('

progresul civilizatiei mai degraba decat sa-1 favorizeze; ai impre­ sia ca ele sunt straine �i 'intr-un fel neatinse de spiritul nou al vremurilor. Inima poporului le scapa �i se indreapta catre principi.

Antichitatea acestor institu\ii nu le-a facut venerabile; dimpotriva, ele sc discrediteaza pe zi ce trece, imbatranind �i. curios lucru, ele inspira cu atat mai multa ura cu cat, decazand continuu, par a fi tot mai putin capabile sa dauneze cuiva. ,,Starea de lucruri exis­ tenta - observa un scriitor german, contemporan �i sustinator al acestui vechi regim - pare sa fi devenit absolut jignitoare pentru toata lumea �i uneori demna de dispret. Tot ceea ce e vechi e prost vazut. Opinia cea noua i�i face simtita prezenta pana �i m interiorul familiilor noastre, tulburandu-le ordinea. Nici macar menajerele nu mai suporta mobilele vechi." Cu toate acestea, 1n Germani acelei perioade, ca �i in Franta, societatea era foarte activa, iar prosperitatea ei cre�tea continuu. Atentie msa! Pentru ca tabloul sa fie complet, trebuie spus ca tot ceea ce traie�te, aqioneaza sau produce acum e de origine noua. Nu numai noua, ci si contrara.

Regalitatea nu mai are nimic in comun cu regaliiatca Evului Mediu: ea poseda alte prerogative, ocupa un alt loc, are un alt spirit �i inspira alte sentimente; administratia statului se extinde din toate partile pe ruinele puterilor lcoale; ierarhia funqionarilor inlocuie�te tot mai mult guvemarea nobililor. Toate aceste noi puteri aqioneaza dupa ni�te procedee �i urmeaza ni�te maxime pe care oamenii Evului Mediu nu le-au cunoscut sau pe care le-au respins, caci ele se raporteaza la o stare a societatii pe care ace�tia nici ma.car nu �i-o imaginau. in Anglia, unde, la prima vedere, s-ar zice ca vechea consti tutie a Europei se afla 1nca in vigoare, lucrurile stau, de fapt, I fel. Daca vrem sa da,n uitarii vechile nume �i sa indepartam ve chile forme, vom descop�ri ca, mca din secolul al XVII-lea, siste mu! feudal e abolit 1n substanta sa; de-acum 'i'nainte, clasele s intrepatrund, nobilimea devine tot mai �tearsa, aristocratia e des chisa, iar bogaµa inseamna putere; treptat, sunt afirmate egalitatea in fata legii, egalitatea impozitelor, libertatea presei, publicitatea 1 dezbaterilor; toate acestea sunt principii noi, complet ignorate de societatea Evului Mediu. Or, tocmai aceste lucruri noi, introduse,

111, 1 1111 1 11 111cctul, dar �i cu multa abilitate, in vechiul corp, sunt 11 1 111r i au redat energia, fara a risca sa-1 dizolve si care I 1 111d11 1 lo1111elc antice, I-au readus la viata. Anglia se�o-lului ai \ 11 Ii ,, 1·,1c deja o natiune pe de-a-ntregul moderna, care doar I jl I\I I ,II 111 sanul sau �i intr-un fel a imbalsamat ruinele Evului �11 d111 /\1 1·a,ta rapida privire aruncata 1n afara Frantei era necesara 1 11 111111 ,, 11�ura intelegerea a ceea ce va sa vina; c�ci, 1ndraznesc t 111111. cine a studiat �i vazut doar Franta nu va intelege nimic ,1111 1{1 vollqia franceza.

1

CAPITOLUL5 Ce ne-a adus Revolutia franceza

reasca Paginile precedente n-au avut drept scop decat sa lamu s-o la u p am e car pe a e ar subiectul si sa usur eze raspunsul la illtreb la este, e Car 'tnceput: c'are a fost scopul veritabil al Revoluti ei? e ne-a adus? urma urmei, sp ecificul ei? D e ce a fost ea facuta? C s-a crezut, cum a�a a, facut Revolutia nu a fost nicidecum u c ; e as � � �a ap�e�� pentru a dist�uge imperiul credintelor religi� �1 poht1�a, telor ea a fost, in mod esential, o revolut 1e sociala , ea �� a t11;s �cti;nand in cercul institutiilor sociale �i politice sta 1hzeze_ m ni�idecum sa perpetueze dezordinea acesto:a, sa o � dmt r� p rm­ unul cea 1 z cum vreun fel sau sa metodizeze anarhia, ea �1 drep­ puter sca cipalii ei adversari, ci mai degraba sa s�ore � cum au crezut turile autoritatii publice . Ea nu era destmata, a�a stra l a uses� altii, sa schimbe caracterul pe care civilizatia �o� _ ! � mc1 mac�r sa �1 ia te s e ac sul pana atunci, nici sa opreasca progre pe e �are se m:e­ altereze esenta vreuneia din l egile fundament al o s p aram m eiaza societa\ile umane din Occidentul nostru. Daca � _ ent f1z10no­ de toate accidentele care i-au schimbat pentru mom eram doar onsid o daca � mia, tn diferite epoci �i tn diverse tari, avut dr�t a nu e i ill sine, vom vedea cu claritate cl_aceastii revolut vreme e rezultat decat abolirea acelor insti tutii olitice care, arelor �u�o­ secole domnise� nestingherite i!!_ majoritatea popo subst1tu1 o le a n e p dale, u pene, institu \ii numite de obicei fe v _� 1 avea care la, simp i 0;dine soc�iQ2Jitica mai uniformiL�i_ma g,Jyndam<mt egalitatea condi!iilor.

/\�a ccva era de ajuns pentru o r evolutie mareata, caci, inde ­ l" 11d1·111 de faptul ca institutiile antice erau illCa amestecate �i 11111 111111 intretesute cu majoritatea legilor religioase �i politice ale I 111opl'i, cl e dadus era, ill plus, na�tere unei multimi de idei, de , 1111111cnte, de obi�nuinte �i moravuri, care erau cumva solidare , 111 k. /\ fost nevoie de o 1nfioratoar e convulsie pentru a distruge , 11 p11 I social �i a extrag e in acela�i timp din el o parte care era h p11t,1 de toate organele sale. Iata de ce Revolutia a pa.rut mai 111111 dcdit a fost; aparent, ea nimicea totul, caci ceea ce distrugea p1 lv1·.i lotul �i facea oarecum corp cu tot ul. < >1 icat de radicala a fost Revolutia, ea a inovat totu�i mai 1''1\111 dccat se crede ill general: o voi demonstra mai 'incolo. Ade11111, in ceea ce o prive�te, e ca ea a distrus in intregim e sau e p, , ,lie sa distruga ( caci nu s-a incheiat) tot ceea ce, in vech ea 111 11·1.11c, decurgea din institu\iile aristocratice �i feudale, tot ceea 11 11Vt'a o legatura oar ecare cu acestea, tot ceea ce purta, indiferent ,h I'' .1d, ri e �i cea mai nefnsemnatii arnpr enta a acestor institutii.

11111 wchea lume , ea nu a pastrat decat ceea ce fus ese illtotdeauna 1111111 de aceste institutii sau ceea ce put ea exista fara ele. Cel mai 111111· ncadevar despre Re volutie e ca ea ar fi fost un eveniment 1111il111plator. Ce-i drept, �r.QJ.!,Hia a luat lumea prin suprindere; , I II c•.i nu a fost decat complementul celei mai lndelungate lucrari, 11111li.:1nca brusca si iviolenta a unei oper e la care au trudit zece 1111·1.1\ii. Ch�Tn i ar fi avut loc, vechiul edificiu social tot 11 I I surpat, ici mai devreme, colo, mai tarziu; singu ra diferenta 11 I I I ost ca el ar fi cazut bucata cu bucata �i nu dintr-o data.

I I v11l11\ia a illCheiat pe nea�tept ate, printr-un efort convulsiv �i 11111·1os, fara tranzi\ie, fara precau tii, fara menajamente, ceea ce 11 I I i'ncheiat, illCetul cu incetul, de la sine, mtr-un interval mai 1111111 lata ce ne-a adus Revolu tia.

I: surprinzator sa constati ca ceea ce astazi pare ata t de u�or I � 11,ut a ramas atat de confuz �i atilt de voalat pana �i celor mai l,111111,.atoare priviri. .,Voiati sa corectati abu zurile guvemarii voastre?, ii illtreba 11111 �1· pc francezi. Dar de ce sa faceti ceva nou ? De ce nu v-ati 1111111, la vechile voastre traditii? De ce nu v-ati multumit sa reluati

vechile voastre libertati? Sau, dacii nu puteati sa regasiti fiziono­ mia �tearsa a constitutiei stramo�ilor vo�tri, de ce nu v-ati aruncat privirile catre englezi? Aici ati fi dat peste vechea lege comuna a Europei." Burke nu i�i dadea seama ca ceea ce avea sub ochi era tocmai revolutia care trebuia sa aboleasca aceasta veche lege comuna a Europei; el nu vedea ca e vorba despre asta �i despre nimic altceva.

Dar de ce oare aceasta cvolutie, care se pregatea peste tot, care ameninta pe toata lumea, a izbucnit in Franta mai curand decal altundeva? De ce a avut ea la noi anumite trasaturi care nu s-au mai regasit in alte parti sau care au aparut acolo doar pe jumatate? Aceasta a doua 1ntrebare merita sa fie pusa; ne vom ocupa de ea in cartile care urmeaza.

1

CARTEA A II-A

CAPITOLULl 11111i

I ,, n prima vedere un lucru pare surprinziitor: Revolutia, al 1 ,, np principal era..sii aboleassa peste tot reminiscentele ,,, I 1l11\1P11:dc ale Evului Mediu, nu a izbucnit In regiunile in care I• 111,1itu\ii, mai bine pastrate, erau resimtite cu mai mare difi11111ft ..,, :-trictcte de ciitre populatie, ci din contra, in cele tn care I It 1,111 simtite eel mai putin; astfel, apasarea lor a pa.rut mult 1 ti 111•,11por1abila acolo unde 'in realitate era mai u�oara.

I ., �l:,r�itul secolului a1 XVIII-lea, iobagia nu fusese 'inca abo11, 111 l1Halitate aproape 'in nici o parte a Germaniei, iar cea mai ,, 111 p,11 le a populatiei ramiisese legatii de glie, ca 'in Evul Mediu.

111, 1oq11· IO\i soldatii care compuneau armatele Jui Friedrich al I I I, 11 •11 ale Mariei Tereza au fost adevarati iobagi.

111 1788, tn majoritatea statelor germane, taranul nu poate I' 11 ,. 1 domcniul seniorial �i, daca. o face, poate fi urmarit peste tot I,, ,11111,.., la loc cu forta. Aici este supus justitiei duminicale, care 11 1q 11 ,1vcgheaza viata particulara �i ii pedepse�te in caz de nesu111111 11· sau lene. El nu poate nici sa-�i arnelioreze conditia sociala, 111i 1 ,11 .�i schimbe profesia, nici sii se casiitoreasca fara voie de 1 i 1,lp:rn. Trebuie sa lucreze o mare parte din timp 'in serviciul I , •,1111:i. Multi ani din tinerete trebuie sa �i-i petreaca '.in randurile 1111w imii conacului. Corvezile senioriale se mentin cu toata 11 I• 11'\L'a �i, '.in unele zone, pot dura trei zile pe saptiimanii. Tii­ ' 11111 I cslc eel care reconstruieste si constructiile senio� ' 'intretine ' ' 1111111, 1i duce acestuia produsele la piatii, ii 1nsote�te personal �i 1111 111s111ite corespondenta. Cu toate acestea, taranul dependent 111

1

De ce devenisera drepturile feudale dctcstabile in Franta ' decat in alte parti'

poate sa devina proprietar de pamant, tnsa proprietatea sa continua sii aiba un caracter incomplet. Este obligat sa-�i cultive pamantul in conditiile stabilite de senior si sub supravegherea acestuia; nu poate ni�i sii-1 tnstraineze �i ni�i sii-1 ipotecheze dupa bunul sau plac. in unele cazuri, este fortat sa-�i vanda produsele, in altele este unpiedicat sa o facii; esteinsii mtotdeauna obligat sii-�i cul­ tive piimantul. Mo�tenirea tnsa�i nu treceinintregimein proprie­ tatea copiilor: o parte este retinuta de obicei de ciitre senior.

Nu caut aceste dispozitii 'in legi vctuste, ci le gasesc panii �i in codul de legi pregatit de Friedrich[D] �i promulgat de succe­ sorul sau, chiarin momentulin care izbucnea Revolutia franceza.

• De mult timp nu mai exista a�a cevain Franta: taranul pleca, venea, cumpara, vindea, se comporta �i muncea dupa dorinta inimii. Ultimele urme ale iobagiei se mai vedeau doar 'intr-una sau doua dintre provinciile din Est, provincii cucerite;in rest, i,QJ;>agia disparuse in intregime, iar data abolirii sale era atat de mdepiirtatii tncat fusese uitata. Cercetari minutioase fa.cute 1n zilele noastre au demonstrat cain Normandia iobiigia nu mai putea fiintalnita din secolul al XIII-lea. in plus, in ceea ce prive�te starea populatiei, s-a realizat 'in Franta o cu totul aha revolutie: taranul nu numai ca a 'incetat sii mai fie iobag; el a devenit.E.�·op,:ietarfunciar. Acest fapt este �i astazi atat de putin �tiut �i a avut, cum vom vedea, atatea conse­ cinte, incat sper ca mi se va permite sa ma opresc un moment asupra Jui. S-a crezut mult timp ca 1mpartirea proprietatii funciare data din timpul Revolutiei �i nu fusese realizata decat de catre ea; tot felul de marturii ne demonstreaza exact contrariul.

Cel putin cu douazeci de aniinaintea acestei revolutii, existii societaF agricole care deplang deja faramitarea peste masura a solului. ,,Imparµrea mo�tenirilor, spune Turgot 1n aceea�i perioada, face ca ceea ce ajungea unei familii sii se unparta 1ntre cinci sau �ase copii. in consecinta, ace�ti copii �i familiile lor nu mai pot triii numai din resursele piimantului." Necker spunea, cativa ani mai tarziu, ca tn Franta existau a mul(ime de mici proprietiiti rurale.

Intr-un raport secret adresat cu ditiva ani mainte de Revolu�c 1 unui intendent, gasesc urmatoarele: ,,Mo�tenirile se faramiteazli

11111 11 1111111:i cgala �i nelini�titoare �i, fiecare dorind sii aiba de , , ,t, 1 pn,tl' tot, buciitile de piimant seimpart la infinit �i se sub­ II II• ,11.1 Iara incctare." Nu avem impresia ca aceste lucruri ar It 111 1 ,,, 11,c in zilele noastre?

I 11 111111a unor straduinte nesfar�ite, am incercat personal sa 1111 111111 mtr-un fel cadastrul Vechiului Regim, si tntr-o oarecare 1 111 1 11, ,1 ,1111 rcu�it. in conformitate cu legea din 1790 care a stabii it It q111 11111 funciar, fiecare parohie* a trebuit sa facii un inventar 1 , 1 111, I �1.11ca proprietatilor existente la ace! moment pe cuprinsul 11 111 11·,1 mai mare, parte aceste inventare au disparut; cu toate 11, �I• ,, 1111r-un anumit numiir de sate le-am regasit �i, comparan111 I• 1 11 I 1stcle de contribuabili din zilele noastre, am vazut ca 1111, 111111,arul proprietarilor funciari se ridica la jumatate, adesea I. d1111 t 1,l·imi din numarul actual; ceea ce este foarte interesant I• t 11, 1•,.indim ca populatia totala a Frantei a crescut cu mai bine I 1111 ,11·11 de atunci. f11, .1 din acea epoca, la fel ca 1n zilele noastre, dragostea 1 ., 111111111 pcntru pamant era foarte mare �i toate pasiunile pe care I 11 1'lt' 111 suOetul sau posesia pamantului erau trezite. ,,Piimantu1 II , v,md in continuare peste valoarea lor, spune un excelent Ir 1 , , ,11or contemporan; acest lucru se explicii prin dorinta I 111, 1111( .1 pc care o au to\i locuitorii de a deveni proprietari. Toate , ,11111111 i le claselor de jos, care 1n alte piirti sunt plasatein mainile 111 h II I :u ilor �i in fondurile pub lice, in Franta sunt destinate ,1111p,11.11ii de piimanturi." l 111111rc primele lucruri pe care Arthur Young le observii la . 11 , ,111<1 nc viziteazii pentru prima data, nu a fost altul care sail ,11111 .,,ra mai tare decat marea diviziune a pamantului i'ntre , ·• 1111, cl afirma ca jumiitate din pamanturile Frantei le apartin cu 1111t1 d1· proprietate. ,,Nu aveam nici o idee, spune el adesea, despre , , 111c11ca situatie"; �i, mtr-adeviir, o asemenea sihiatie nu exista "1 p111 a dccatin Franta, sau tn regiunile din stricta sa vecinatate.

I ',11ohic - teritoriu asupra ciiruia se exercita jurisdicpa spirituala a unui t ,1 1 t ,ire era in Franta Vechiului Regim unitatea administrativii princi-

14 111111,1 1rad.)

A '7

in Anglia existasera tiirani proprietari, darin perioada dinain­ tea Revolutiei erau tot mai pufin numero�i. In Germania se vazusera, dintotdeauna �i peste tot, un anumit numar de ti:irani liberi care aveau 'in proprietate deplina pof\:iuni de pamant. Legile speciale �i adesea bizare, care reglementau proprietatea taranului, se regasescin cele mai vechi cutume germanice; dar fototdeauna acest fel de proprietate a reprezentat un fapt exceptional, iar nu­ marul acestor mici proprietari a fost foarte mic.

Tinuturile din Germania in care, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, taranul era proprietar �i aproape la ·fel de liber ca in Franta, sunt situate,in cea mai mare parte, de-a lungul Rinului; �i tot aici s-au raspandit prima data �i cu cea mai mare tiirie ideile revolutionare ale Frantei. Din contra, partile din Germania care au fost pentru o lunga perioada de timp de nepatruns pentru aceste idei, sunt cele 10 care noile realitati nu se 10talneau foca.

Iata un lucru demn de a fi remarcat.

Ar fi deci o eroare comuna sa credem caimpiiftirea proprie­ tatii funciare dateaza in Franta din vremea Revolutiei; aceasta realitate este mult mai veche decat ea. Revolutia a vandut, este drept, toatc pamanturilc clemlui �i o mare parte din cele ale nobi· lilor; dar, dadi am vrea sa consultam procesele verbale ale acestor vanzari, a�a cum eu m-am chinuit sa facin unele cazuri, am vedea ca cea mai mare parte a pamanturilor au fost cumparate de catre persoane care posedau deja alte proprietati; astfel meat chiar dacli proprietarii s-au schimbat, numarul lor a crescut mult mai putin decat se crede. Potrivit expresiei ambitioase, dar de data aceasta adevarate, a lui Necker, existau i' n Franta o mutrime de proprietari.

Efectul Revolutiei nu a fost acela de a 1mpiifti pamantul, de a-1 elibera pentru un moment. Intr-adevar, toti ace�ti mici proprietariintampinau greutatiin exploatarea pamantului �i erau supu�i multor servituti de care foca nu scapasera.

Aceste greutati erau fiira 1ndoiala apasatoare; dar ceea ce le facea insuportabile era tocmai lucrul care ar fi trebuit sa le u�u reze: taranii au fost sco�i. mai mult deca.t in oricare alta 1parte a Europei, de sub conducerea seniorilor lor; iata o alta revolutie, nu mai putin importanta decat cea care i-a facut proprietari.

c 111,11 daca Vechiul Regim este foca foarte aproape de noi, 111111 t ., 111 fiecare zi intalnim oameni care s-au nascut fo acea , 111, .. ,u:�ta pare deja ca se pierde in negura timpurilor. Revo11111 1,1d1rala care ne separa de el a avut efectul trecerii mai multor 1 ,ii, ,1 mtunccat tot ceea ce nu a distrus. Exista deci putini , 1111, 1111 .ire sa poata raspunde astazi exact la ointrebare simpla: 11111, 1 111 administrateinainte de 1789 zonele rurale? Si, ' intr-ade,, 1111 .1111 putca raspunde cu precizie �iin detaliu f'ara sa fi studiat 1111 111th-. ci arhivele administrative din aceea vreme. \111 .1111it de multc ori spunandu-se: nobilirnea, care de multa , 1111 111letase sa mai ia parte la conducerea �tatului, pastrase 1111 I , ,I .11 �it admirustrarea zonelor rurale; senioruI conducea aici 1 1t 1,11,1111. Acesta esteinsa o gre�eala.

111 •,1·1 olul al XVllI-lea, toate problemele parohiei erau condusc ,,, , 11n anumit numar de funqionari care nu mai erau agentii 111, ,, 11 , ,i care nu mai erau ale�i de catre senior; unii crau numiti I ,111 ,n1endcntul de provincie, altii alc�i chiar de catre tarani.

1, ,, .u,torita\i le revenea sarcina de a rcpartiza impozitul, de I' 11.1 hi'-.ericile, de a construi �coli, de a aduna �i prezida adu1111 p.11 oltici. Elc vegheau asupra bunurilor comunale �i asupra 1 111111111 111 care crau folosite, intcntau �i suportau in numclc 111111111.1111 proceselc. Senioml nu mai dirija rczolvarea tuturor 1111 1111ci probleme locale �i nici nu o mai supraveghea. A�a 1111 11111 ,11 at:1 fo capitolul urmator, toti funqionarii parohiei se I 111 1111 rnncJuccrea sau sub controlul _puterii ccntr�c. Mai mult.

I I 111,11 vl'dcm pe senior ac\ionand ca reprezentant al regelui in 111li1, 1 .i i111crmcdiarintre acesta �i 12,cuitori. Nu mai estc cl eel 111 111,11 111 parohie sa aplicc legil� generate aJe statului, sa con­ ,, 111tlq1ilc, sa colecteze taxele, sa publice instruqiunile rege1 , ''"'' ihuic ajutoarele acordate de catre accsta. Toate aceste I 11111 •,, dn:pturi apartin altora. in realitate, seniomlnu mai este 11 1111 ,,mplu locuitor pe care imunitatile �i privi1egiile 11 izo­ , ti, lo\i c:cilal�i; condWa, �i nu pµterea sa e diferita. Seni.{LO,J.l ,, d,·, ,'it 11rimul.!!:!__ntrr locuitori, au grija sa spuna intendenti-i 11�111 tic lor catre subordona�i.

---------

Daca parasim nivelul parohiei �i ajungem la eel al cantonu­ lui, vom gasi acela�i spectacol. Nicaieri nobilii nu exercita atri­ butii administrative, nici tn grup nici de unii singuri; acest lucru er� specific Frantei. in alte parti, trasatura specifica a societatii feudale se mentinuse partial; posesiunea asupra pamantului �i conducerea oamenilor ramaneau inca intim legate.

Anolia "' era administrata si' guvernata de catre principalii proprietari de pamant. in zone din Germania, precum Prusia �i Austria, in care principii reu�isera eel mai bine sa se sustraga tutelei no bililor in privinta treburilor generale ale statului, ace�tia contro­ lau in mare parte administratia zonelor rurale. Chiar daca princip"' putusera in unele zone sa-i controleze pe seniorii feudali, ei n reusisera inca nicaieri sa Ii se substituie. ' in realitate, nobilii francezi de mull nu mai participau la ad­ ministratia publica decit intr-un singur domeniu: justitia. Cei ma· importa�ti dintre ei pastraserii dreptul de a avea judecatori care decideau in anumite procese in numele lor, �i din timp tn timp redactau regulamente privind ordinea publica, ce se aplicau p teritoriul senioriei. lnsa puterea regala redusese, limitase, subor donase justitia senioriala piina intr-acolo meat seniorii care inc o mai exercitau o considerau mai putin ca pe o putere �i mai mul ca pe un venit.

Asa se intamplase cu toate drepturile specifice nobilimii. Par tea politica disparuse; ramasese doar cea pecuniara, care uneor se ma.rise vizibil.

Nu vreau sa vorbesc aici decat despre acea parte dintre privi­ legiile utile care purtau prin excelenta numele de drepturi feudale, pentru ca acestea sunt cele care afectau in mod special populatia, Este dificil sa spunem astazi ce mai reprezentau aceste drep turi in 1789, pentru ca numarul lor fusese foarte mare �i foart divers, �i multe dintre ele disparusera sau se transformasera deja astfel sensul cuvintelor care le desemnau, deja confuz pentru contemporani, a devenit pentru noi �i mai obscur. Totu�i, can consultam scrierile speciali�tilor in drept feudal din secolul 1 XVIII-lea si cautam cu atentie obiceiurile locale, ne putem d seama ca t�ate drepturile inc� existente se pot reduce la un mi

11111111 tit 1 .,tq�orii princi.pak; toate celelalte subzista, este ade­ , ,t tl.11 1111 111ai sunt deciit exemple izolate.

1111111 II- rnrvczilor feudale se regasesc aproape peste tot, insa 111111111111· �terse. Cea mai mare parte a-vamilor puse pe drumuri ,111 d11111111intc sau distruse; totu�i, putine sunt provinciile unde 1111 1 11·g.1scasca 'in numar mare. In toate, seniorii pun taxe pe I 1111 1 •,1 p1c\c. Sc �tic ca in intreaga Franta seniorii beneficiau 111 111111 de vanaloare In gencr:11, ei sunt singurii detinatori de 11111111,111· �i porumbei: aproape peste tot ii obliga pe tarani sa 1 • 1111 1., 111oara !or �i '>a-�i dud\ recolta de struguri la teascul 1111111111 l In drcpt universal �i extrem de oneros este eel numit /1 , 1 1 ,·11/<'s; este un impozit platit seniorului de fiecare data 1111 1 v.11HI sau se cumpara pamiinturi pe cuprinsul senioriei. ln , 11 111 1111rc-g dorneniul, pamantul este supus censului, rentelor 11 I 111 ,., lll>I igatiilor in bani sau in natura, care sunt datorate ,1h1111li11 de catre proprietar, acesta din urma neputandu-le ras011111 II ,I I )in toata acea<;ta diversitate se poate desprinde O trasa­ ' 1, 111111111{1: toate drepturile sunt legate mai mult sau mai pulin I I' 111 1,1111 sau de produsele sale; ele sunt obligatorii pentru cei ' I 111l11va. o \Ill' ca seniorii edeziastici se bucurau de acelea�i avantaje; 1111111 ,\ Biscrica, care avea o alta origine, o alta destinaiie �i o 1,, 11 11111:1 dedit feudalitatea, a sfiir�it totu�i prin a se uni striins I I I. l'11 iar daca nu a fost niciodata complet incorporata acestei ,1111\1 ,1 raine, a ajuns sa i se integreze atiit de bine incat a rfunas 1111 1 l"lala in ea.

I p1,ropii, canonicii, abatii posedau, deci, in virtutea funqiilor 111 1111:istice fiefuri sau terenuri supuse censului anual; manas1 1vc·11 de obicei drepturi senioriale asupra satului pe teritoriul , 11 1 •,r gi\sea. ln zonele Franiei in care mai existau iobagi, manas1 II lolosca �i ea; impunea corvezi, percepea drepturi asupra 11111111 �i pietelor, avea cuptor, moara, presa, taur de prasila 'I" ii In plus, si in Franta, ca in toate ta.rile crestine, clerul se 111,1 ck dreptul de a impune dijma. ' 11111 rcca ce ma intereseaza aici este ca tn intreaga Europa a 11 I q1m:i se regaseau acelea�i drepturi feudale, exact acelea{i,

�i ca In cele mai multe pfu1i de pe continent erau mult mai grel Voi cita doar exemplul corvezii senioriale. in Franta, aceasta e rarii �i u�oarii; In Germania, era inca universalii �i grea.

Mai mult, mare parte dintre drepturiJe de origine feudalii c i-au revoltat eel mai mult pe piirintii no�tri, pe care le consider nu numai contrare dreptiitii, ci �i civilizatiei: dijma, rentele f ciare inalienabile, obligatiile perpetue, lads et ventes, ceea ce numeau, in limba un pie cam pompoasa a secolului al XVIIl-lc servitutea piimantului, toate aceste lucruri se regaseau in ac epoca, par\ial, �i la englezi; multe se mai regasesc �i astazi. E nu 1mpiedica Insa agricultura engleza sa fie cea mai perfeqion �i mai bogata din lume, iar poporul englez abia 1�i da seama existenia Ior. Atunci de ce acelea�i drepturi feudalc au niiscut rn inimi francezilor O ura atat de putemica Incat a supravie\uit chiar rea tatilor inselor, parand astfel de nestins? Cauza accstui fenom este dubla: pe dc-o pane, taranul francez devenise propriet funciar, iar pe de alta, se eliberasc In tntregime de sub autoritat seniorului sau. Mai existii inca multe alte cauze, fara indoiala, d cred ca acestea sunt celc mai importante.

Daca \aranul nu ar fi intrat In posesia pamantului, ar fi f insensibil la multe dintre obliga\iile pe care sistemul feudal impunea proprietatii funciare. Ce importan\a are dijma pentru care nu este decat arenda�? 0 deduce din arendii. Ce importan are renta funciarii pentru eel care nu este proprietarul pamantul Ce importanta au dificullatile de a munci pamantul pentru eel c munce�te pentru altul?

Pe de altii parte, daca taranul francez s-ar mai fi aflat s autoritatea seniorului sau, drepturile feudale i s-ar fi parut n pu\in insupo_rtabile, pentru ca nu le-ar fi viizut decat ca pc consecinµi naturala a obiceiului pamantului.

Cand nobilimea poseda nu numai privilegii, ci �i puteri, c� ea conduce �i administreaza, drepturile sale speciale pot fi acela�i timp mai extinse �i mai pu\in vizibile. in perioada1 feud· nobilimea era vazuta cu aceea�i ochi cu care este pri:vit ast guveIT1ul: obligatiile pe care le impunea erau suportate ca Uflll

, ,111111111 ok1ilc. Nobilii aveau privilegii supiiriitoare �i drep1I1111111111•,,·. 111<;[1 ace�tia asigurau ordinea publica, impiir\eau Ii 11 111 1 p1111cau 1n aplicare legea, ajutau pe eel slab, conduceau 11111, p11hl1rl'. Pc masura ce nobilimea 1nceteaza sa mai faca 1 li11 11111, g1cutatea privilegiilor sale parea mult mai mare, �i I I 1 ,�11 ,q., lor a devenit de nein\eles.

1111 11•111.q1 va, vii rog, taranul francez al secolului al XVIII-lea, 1 111 11 1 111,111<1 pc acela pe care Il cunoa�teti; pentru ca este in 1111111 111 .1n·la�i: �i-a schimbat condi\ia, insa nu �i caracterul.

111 1(1 \ 1 I ,t�a cum este infiifi�at in documentele pe care le-am I 1 ,, 11 ,h· p1ol'und 'indragostit de pamant tncat pentru a-I cum1 , I I I, dmqtc toate economiile �i il cum para cu orice pret.

11111 1 I nh\111c trcbuie mai 1ntai sii plateasca un drept feudal, nu 1 1111d111, n rclorlalti proprietari din vecinatate, la fel de straini I ii, ,11l1111nistrarea treburilor publice, aproape la fel de nepu1 I • 1 1 1 " l'I. Ajunge 'in sfiir�it in posesia ogorului in care 1�i I " 11 tl.11a cu granele, �i dragostea. Micul col\ de pamant I 1p.11t 11a- in totalitate, in acest vast univers, II umple de orI II I It- 1111 sentiment de independenia. insa aceea�i vecini 1 111 pc111ru a-I smulge de pe campul sau !?i a-1 obliga sa mun­ , 111 .il1:1 parte fara salariu. Cand vrea sa-�i apere semanaturile 11 111d lor ci, vin �i-l 1mpiedica; tot ei sunt cei care-! asteaptii 11 111•111111 a-i cere taxa de trecere. Ii regase!?te la piafa, �mde 'ii , I d11 11111I de a-�i vinde propriile produse; iar cand, reintors l 11 ., -.a se bucure de graul sau, accla�i grau care a crescut 1 1111 ,.11 �i prin straduinia mainilor sale, nu poate s-o faca I 1li1p.1 t c 1-a macinat la moara �i copt 'in cuptorul acelora�i 111 < > partc a venitului micului sau domeniu se transforma 1111 I, 101, care sunt imprescriptibile �i de nerascumparat.

1 ,, 11 ,• • 11 face, 'ii regase�te oriunc.le 'in drumul sau pc- ace!?ti 1111 1111 omozi care ti tulbura placerea, ii deranjeaza in timpul 11 11 11 111ananca produsele; si dnd a terminat cu ei altii lffi­ ,i r 111 11l·gru, sc prezinta pe�tru a-i lua partea cea �ai t>t;na a 111 r I 111,tginati-va situatia, nevoile, caracterul, sentimentele 1111 11111 �i calculati, dacii puteti, bogatia de urii �i de invidie 1 .uf11nat in sufletul sau.

Incetand sa mai fie o institutic politicii, feudalitatea ramiise cea mai importanta dintre toate institutiile noastre civile. Astfi redu:.a, suscita �i mai multa ura �i putem spune cu indreptiif ca distrugand o parte a institutiilor evului mediu ceea ce riimase devenise de o suta de ori mai detestabil.

CAPITOLUL2 c 't·11t ralizarea administrativa este o institutie a \'c·rhiului Regim, si nu opera Revolutiei, nici a Imperiul�i, a�a cum se spun�

1

\111 ,1111i1 odata, pe vren,f.'a cand existau m Franta aduniiri po­ . 1111111 ator care, vorbind despre centralizarea administrativa, 111111 1 ,1.ila o frnmoasii cucerire a Revolutiei pentru care Europa 111 1d1,11,d" A� vrea ca centralizarea sii fie o frumoasii cucerire, t11I d, 111 01<1 ca Europa ne invidiazii pentru ea, insa sustin ca nu 1 1h li11 u cucerire a Revolutiei. Din contra, este un produs al 111111111 lfrgim si, a� adiiuga, singurul domeniu al organizarii 11111 1 11 V\'chiului Regirn care a supravietuit Revolutiei, deoarece 1 1 1111•111ul cares-a putut acomoda cu noua stare sociala creata 1111 ,111·.1!'>ta. Cititorului care va avea rabdarea sii parcurgii cu ,1p1 1111·1t·ntul capitol i se va parca chiar ca mi-am demonstrat 1 11111 1111 mod excesiv.

1 1 ,11• ,,1 mi se permita sii las deoparte �a numitelepaysd' etats, 111,iv1nciilc care se administrau, sau mai curand aveau aerul 11r 111,11 .idministra incii singure.

1 1 ,11· provincii, situate la extremitii\ile regatului, nu mai 1 i1111 Ii .111 11 ici un sfert din populatia totala a Frantei, iar printre '" 11 111 douii libertatea provincialii mai subzista in mod real.

It \1 111 111ai tirzui la aceste cazuri si voi dovedi in ce masura 1 11 1,, 111,ala le supusese �i pe ele ;egulilor comune.

It , v11·au sa ma ocup in principal de ceea ce se numea in 1 11111 ,11l111inistrativ al vremii /es pays d' election, chiar dacii I 1.111 mai putine alegeri decal in orice alta parte. Acestea ,q,11 111 l'arisul din toate partile. constituiau un tot unitar �i It ,11 1111111.1 �i cea mai buna parte a corpului Frantei.

La o prima vedere asupra vechii administratii a regatului totul pare diversitate de reguli �i de autoritate, o 1ntrepiitrunder de puteri. Franta este impanzitii de corpuri administrative sau d functionari izolati care nu depind unii de altii, �i care iau parte I procesul de guvemare ill virtutea unui drept pe care I-au cumpiir �i care nu le mai poate fi revocat. Adesea atributiile lor sunt at§ de amestecate si de asemiiniitoare incat in cadrul acelorasi pro bleme administrative ajung la un conflict de interese �i la ci�cnir' Cur-tile de justitie participii indirect la exercitarea puterii legis lative; au dreptul de a concepe regulamente administrative car au caracter obligatoriu in sfera lor de competentii. Uneori se af1 m fruntea administratiei propriu-zise, dezaprobii m mod zgomoto deciziile acesteia �i dau ordine agentilor acesteia. Simplii jud catori dau ordonante de politie in ora�ele sau in targurile m car 1si au resedinta. ' Co�stitu\iile ora�elor sunt foarte diverse. Magistratii lor po nume difcrite �i detin puterea din surse diferite; poti mtalni aic un primar, dincolo consuli, m alte piifti sindici. Unii sunt ale�i d ciitre rege, altii de ciitre vechiul senior sau de ciitre principii cas regale; altii sunt ale�i pentru un an de ditre cetiiteni, sau au cum pa.rat dreptul de a-i guvema pentru totdeauna.

Acestea sunt riima�itele vechilor prerogative; dar mcetul c incetul a apiirut 1n mijlocul lor o realitate relativ nouii �i meta morfozata, pe care 'imi riimane sa o descnu.

In centrul regatului �i i'n apropierea tronului s-a format u corp administrativ cu o putere neobi�nuitii, m sanul ciireia se reu nesc 1ntr-o forma noua toate prerogativele: cunstliul regelui. r Originea sa este veche, da cea mai mare parte a atri6ut1ilo sale sunt de data rccenta. Este in acela�i timp: curte supremii d justitie. pcntru ca are clreptul de a casa hotiirarile tuturor tribu nalelor ordinare; tribunal superior administrativ: de el depind t ultima instantii toate jurisdiqiile speciale. In calitate de consiliu de conducere poseda, m acord cu dorinta regelui, puterea legislu tiva, discutand �i propunand cea mai mare parte a legilor,1fixand repartizand impozitele. In calitate de consiliu suprem de admini. ste regulile generate dupii care trebuie sii se conduc

1111 H11v,·11111l11i. Tot el hotiira�te'in toate problemele importante "I'' 1\, pltt·1a pulcrile subordonate. Toate problemele ajung tn 11111 1 ti.- la cl pleaca aqiunea care este comunicatii tuturor.

II 111 ,t, 11 ntl'a. nu are jurisdiqie proprie. Chiar �i atunci cand 1 1l11tl 111111· sa sc pronunte, regele este singurul care decide. Asa I 11 ,1 1 p,11 lamcntul 'i'ntr-una dintre mustrarile sale, chiar atun�i compus de t 1 11 l.1111t·111ul are aerul.de..a}ace clreptate, nu este ----..: I 11,, 11 d111 simplii sfatuitori.

1, ,t , 011siliu nu are defuc fo componenta sa mari seniori, ci I l •I 111 , -.1>11ajc de provenientii socialii joasii sau mediocrii, fosti 11 I, 11\1 ,1 ,Ille persoane har�ite ill practica afacerilor comerciale, I 111 1liil1.

1 1,11 .. 111111 aqioneazii de obicei 1n mod discret �i fiirii zarvii, 111111 ·,l' 111totdeauna mai curand lipsit de pretentii deciit de I , I Ii ,ist·mcnea, nu are o striilucire proprie; sau mai bine zis I ti 1, lo , 11 totul 10 splendoarea tronului de care se afla atat de 111 hit· atiit de puternic meat influenteazii totul si m acelasi 11 11 dt· obscur meat 111 istorie abia da�a este rem'arcat.

1, 11111 intreaga administratie a tarii este condusii de catre 'I' 111111, aproape illtfE§!_S,?_Educ�re a treburilor inteme este 11 I" q., 11nui singur reprezentant, controlorul gfneral.

1 1" ,1 cb.:hideti un almanah din vremea Vechiului Regim, ,Ii .1 .irnlo ca fiec���ie avea propriul sau ministru; 111d "' studiazii administratia cu ajutornl dosarelor, se vede I , 1 11·spcctivul ministru nu avea decat cateva ocazii putin ,11111c· de a aqiona. Mersul obi�nuit al treburilor este diriJat '" c 11111rolorul general. Acesta a monopolizat incetul cu I ii 111,,tt alacerile cu caracter economic deci aproape mtreaoa 111 1, ,11 tl' publica. II vedcm aqionand 1n acela�i timp ca 1111 ,.II I 1nantelor, ministrn de inteme, ministru al lucrarilor II 1111111:-,tru al comertului. l1111111straiia centralil nu are in real1tate decat un singur 111.1111 l,1 Paris; la fol se petrec lucrurile si m provincie unde Ii, .11 1111 singur reprezentant. Se rnai gisesc illCa, m s�colul 111 It .1, nuu-i seniori care poa.i1a numele de guvernatori de 'font vechii reprezentanti, adesea eredita.ri, ai regalitaµi 1

h

'

I::>

r nu mai te in continuare on oruri;da feudale. Lor le sunt acorda care con duce. ealitate , in tendentul este eel nici o pute re. In r de au nienta sociala comuna, in tot Acesta este un om de prove i u ial a. N u-� i e x erc i domi c de capat strain de provin cie, tan ar � cum sa ii ter ? n a� _� _ re pt - al alegeri_i, puterea ca urmare a unui d mf�n m m me tre ? dm e cer du re con _ rari i postului; este ales de cat a es dac ar 1l. Ch1 t si este 'intotdeauna re vocab ai consiliu lui de sta a e e ac , es tinua sa-1 rep�ezinte �i _de _ se para t de ace st corp, con le commzsaire depart r ativa a tin1pu lu1 st ini adm ba lim n i it um n pe c ntr ate apr oape toate puterile In mainile sale sun t con ce ni ma tr-o n i e cit e dreptu l sa le exer insusi consiliul le detihe si ar s l, u sili con �i _ � e competenta sa. Ca inde pen den ta in tot �e t�e d ana am e s l r �i j udecator. Intendentu in acelasi timp administrato , al tutur zentantul unic, in provincie ceilalt'i � inistrii·, e ste repre ' dorin telor guvernului. in fie care cant e catre el, se afla � subordine a sa si n umit d sau pl on ar revocabil dupa bunul cate un subdelegat, fun qi tul e ga e l e bd u d; s nn obi lat de cur an I n tendentul este de obicei i vem u g ul g Totu�i, r eprezinta intre 'intotdeauna un om de rand. l la tu n este atr ibuit a, ca �i inten de mi ca circumscriptie care-i dentul Subde le gatul se supune inten velul intregii gene ralitati.* min istrului. la fel cum acest a se supune n te �te in Memoriile sal e ca � ' n Marchizul d Argenso poves a am e c a ee : iod ata c u a � fi cre zu t nic 0 zi Law i-a spus: ,,N r ante1 c F tul ga re ca i �tit Sa . r telo cand eram cont:rolor al finan ci s . Nu avem nici p arlarnent, ni nti e d ten n i de condu s de treizeci rtor i ai Cons� i . a r treizeci de r apo gener ale, nici guvematori; do nct e depinde fericire a sau n efe car de �i cie vin pro in isi tr im atea sau saracia lor." acest� r provincii, pr osper it es put erni ci erau cu toate ac Acesti fun cti on ar i atat de pie fi -ar tie feudala, ca_�i cu� : _ eclipsati de vech,e a aristocra Ace e aceasta o ma1 degaJa mca.

10 mij l ocu l str alu cirii pe car 1 a erau luati 'in se ama, chiar dac facea ca in epoca sa fie putin ale - circumscrip\ie a genera

lului iar apoi a intendentul

1 1'Jll.,,t�·101: in so�ictate nobilii se bucurau de avantajul ran11 ' 1 _ _, 11!11 lttlj',1\ICI �l COOStderar1e j Care JOSotqte mere u tot ceea Ce · · ea �I� 111 tre cut. In viata r111.1d.1r111a1 I mconJura , politica , n ob 1 ·1un 11 1 1 '' lorrm curtea sa; comanda flotele �i conducea armate le ; �_ 1 11v.111t,lace a cee a ce atragea eel mai mult a tentia contem1 1111 1 'are semor 1 1 11111,u "�rarnca prea des intere sul poste1·1· . 1a·.t1·1. · Un m · .

I II 1 11 ,I Jl/', ll ll daca i S-ar fi propus Sa devina inte ndent· eel ma · 1 11 1 11 Ill ilo111 de vira nobila ar fi dispreruit ee l mai a dese; o astfe; , unei puten· I 1 11111111· l111cnde ntii e rau in ochii sai repre ze ntantii . .

1111 111 1 11.1111l·:1 1 not, prepu�ii la conduce re ai burghe zilor si tara1 1 1111 1'11· d 11 1 urma, tovara�i de proasta calitate . Totu�i. a�a � um _ 11 111 1 I 1, w�1 cum vom vedea 1mpreun.'\, ace�ti oameni gu�emau 11111 I 1 ·1w111 mai intai cu dreptul de a colccta impozitele care 1 1 I 111 ' 11 1p111 o.irccum pe toate cele lalte .

I ra � parte a impozitelor e rau arendate; in acest caz 11· 11 •· tl11il11·1wl111 era eel care trata cu compan iile financiare fixa · 111111, 1 ontractului �i stabile a modul de percepere . Toa te ' 1 dti "" 1', precum bi1:1l platit de oamenii de r and (la taille) I ·1 q111 •,11:ix�1 de 5% dm �eniturile declarate (la vingtieme/ �1 pe rcepute dire ct de catre agentii admin istratiei 1 ' I d,11 11· 11 ii, ,,111 de catre ce i ce _se aflau sub controlul lor atotpute r�ic.

1 1111',iluilera eel care fixa anual, printr-o decizie secre ta toate ' I 1 11 , prccum �i repartizarea lor pe provincii. Birul pl;tit de · a fost astfel marit de I a an la an, fa·ra· ca111me111 1 · I 1111 , Ii· and .

I 11 I 11d111a111tc ceva. Cum acesta era un vechi impozit, fixare a I •1 1 pnrcpcre� lor fusesera incredin tate odinioara agentilor 11 ',111· nau t� a1 mult �au mai plJ!in inde pende nti de put�rea _ h 11 I p1·111ru ca-�1 e �� rc1tau prerogative le m virtute a dreptulu i ,1 ,, \,111al aleg�m, sau ca urmare a cumpararii impozitelor.

11 11'1 11\l \'nlu:semorul, colectorulparohial, trezorierii Frantei 1 1 �11·autoritii\i existau inca 1n secolul al XVIII-lea; i�s� I 1 11111:111'1111' im�ozit instituil de ciitre Machault d'Amouville (mai ¾> din toate veniturile pe care supu�ii regelui Frantei 11' 1'1"1,·va 5� I I I, ii,·, I.ire (nola tract.).

iar altel e nu o ma nu se mai ocupau deloc cu acest lucru, �i in intregime subordo· faceau decat ca pe o obligatie secundara putere se afla 1n mainil nata. Chiar si in acest domeni u, intreaga e el singur repartiz intendentul�i si a agentilor sai; 1n realitat pe colectori, acord hea cea �i supraveg cotele intre par�hii, ti condu amanari s au scutiri. , care erau de da In cazul altor impozite, precum capitatia a de subzistenta vechilo recenta, puterea centrala nu mai era deranjat calni�il�r. � ontrolorul ge puteri; acµona singura, fara interventia lo a fiecare1 cote. . consiliul fixau valoare neral' intendentul si Sa trecem de la bani la oameni. at atat de lini�ti Lumea se mira uneori ca francezii au suport dupa; d� trebui i � µei u l jugul conscriptiei militare in vremea Revo multa vreme de ru uiti cu acest luc avut in vedere ca erau obi�n i tie, care �pli�a sarc· Conscriptia fusese precedata de catre mili erau mai putm nume m ult mai grele, chiar daca, contingentele i pentru a alege dintr r oase. Din timp 1n timp se tragea la sort de soldati ce f orma tinei:ii din lume� satului un anumit numar �ase ani. de era regimentele de militie 'in care serviciul ema, nu tinea d mod Cum militia era o institutie relativ re p�terile feudale; intreaga ��erati competenta ni�i u neia dint centrale. Cons1hul e era 1ncredintata exclusiv agen\ilor p uterii e a fiecarei provinc · eel care fixa contingentul general �i cota part ce trebuiau recrutativ� lntendentul stabilea n umarul de oameni tragerea la sorti, hot fiecare parohie; subdclegatul sau prezida c are p uteau ramane fo cazurile de s cutirc, desemna militiile e. A cestea din u regiunile de ba�tina sau care trebuiau sa piec . Recursurile se faceau do autoritatii ' mil itare crau incredintate ' in fata intendent ui ui sau a consiliul ui. elor pays d' eta .P utem spune de asemenea c a 1n afara ac particul ara, e rau ho toate !ucrarile publice, chiar cu dcstinatie e agen\ii puterii centrale. rate si conduse n umai de catr pendente p recu Exista u inca multe aut oritati locale �i inde rcina(i cu securi fnsa ri seniorul, birourile dejl"nanre, marii ofire tent1la a ceas omi conc tatea drumurilor, care puteau sa participe peste tot, a ceste v ec parte a administra\iei p ubli ce. Apro ape

unele

11 11 111111,111 111 pu\inc din cazuri sau deloc : ne-o dovedeste cea I 1111pl,1 1 .\,111111wrc a d ocumentelor administrative ale t�pului.

1 111 11 iii d111111uri, sau chiar cele care Jeo b au doua or ase intre 1 11111111-.1111i1c sau Tntre\inute din contributi ile generale. Con11!11 1 1 , 1 I 1 ,11 l' fixa planul �i decidea cui ii va fi adju decata exe­ l 1 11111 111k11111l conducea lucrarile inginerilor, iar subdelegatul "'I' 1 il,11 de ncccsare executarii. Vechil or p uteri l ocale le era 1 "" 11 1111•,1 i_1irca drumurilor laturalnice, care in n oile conditii ' 1 11 111 1111practicabile. ' 1 1 111 11ldc noastre, marele agent 1n ma terie de lucrari p uti 111 1v1·1111dui central era direc(ia podurilo!,.._��·o.selelor. In ll 1 I I 1 11 1 111 litnpului, totul a ram.as aici neschunbat. Administra111d111 iii 11 �, ';,Oselelor are un consiliu, o �coala �i inspectori care 1111 11111,il 1111rcaga Fran\a; inginerii i�i au re�edinta 1n tocurile 11 1111 11·atft, se afla sub ordinele intendentilor si sunt 1nsar111p, 11 1 cHHluccrea lucrarilor. Institutiile Ve chiul:1i Regim care, 1111111 11 1111111 mai mare decat se credc, au fost mutate in noua 1 I 111 ,1 au pierdut 111 general i:n a cest proces numele, chiar 1 c ,111 111cn\inut forma. Dar, lucru rar, 1n domeniul administra­ l 111il111 ilm �i �oselelor s-au pastrat si . forma. . n umele si I 1111·11•a centrala se fosarcina singura sa mentina ordinea 1n 1111 11 l'll aj utorul agentilor sai. Vcchea janda;merie (la malt 11111,·1·) era raspandita pe tot cuprinsul regatului in mici bri­ ' 1 \l' aria sub conducerea intenden\ilor. Cu ajutorul acestor 111\1 "la nev oie cu aj utorul armatei, intendentul prevenea orice I I, 111·11col neprevazut, aresta vagabo nzii, reprima cer�etoria �i 11111 ,1•,1 rcvo lte le netncetate provocate de preturile crescute al e , 1lt·lrn. Nu se 1ntampl a nici odata, ca in tre cut, ca put ere a sa 11 1 ,q111orul pop ulatiei in aceasta problema. Doar in orase, unde I 1 , 1k obicei o garda urb ana ai carei soldati si ofit�ri er au 111111 1 ck catre intendent, se p utea cere sprijin. ' · c 111 !ile de justi\:ie pastrasera dreptul, folosit deseori, de a redacta 11lo1111cn1ele de·politie. Insa acestea erau aplicabile doar 'i'ntr- o 111111111:1 pa.rte a te ritoriului, �i de cele mai multe ori doar mtr-un 11111111 loc. Consiliul putea sa caseze hotarari:le sale, si o facea fara 111 1 1,11c atunci cand era v orba de j urisdiqii inferio�re. in acela�i 1

0

ale, aplic abHe 1111ntr eg timp, redacta zilnic regulamente·gener e diferite de cele care fuse regat. Acestea reglementau fie problem fie probleme identice, p sera reglementate de catre tribunale, diferit. Numarul acest care tribunalele le rezolvasera rntt-un mod epoca, hotarari ale consi reglementari sau, cum erau numite 1n se mare�te fara 'incetare liului (arrets du conseil) este imens �i iei . Nu exista aproa masura ce ne apropiem de epoca Revolut organizarii politice care ni.ci o parte a economiei sociale sau a consiliului in cei patruz nu fi fost modificata de catre hotararile de ani care au precedat Revolutia . avea in acela�i tim In vechea societate feudala, seniorul Era obligat sa-i aj ut e m ulte drepturi, dar �i multe 'indatoriri. o ultima urma a ac est nevoia�ii de pe domeniilc sale. Regasim sac din 1795 c are sp un vechi legisl atii a Europei 1n codul pru aci sa prirneasca educa\i ,,Seniorul trebuie sa vegheze ca tarani i sar ure mijloace de subzisten Trebuie, in limitele posibilului, sa proc ri. Daca vreunul dintre vasalilor sai care nu mai au pamantu tor." sarace�te, este obligat sa-i vina 1n aj u ta de m ulta vrem Nici o astfel de lege nu mai exista 1n Fran ri, la randul sau 'i�i ab Cum seniorului i se luasera vechile pute autoritate locala, nici donase obliga\iile din trecut. Nici o parohiala nu ti luase loc consiliu sau asociatie provinciala sau pe de saracii de lat Nirneni nu mai era obligat sa se mai ocu eala vrand sa se ocu puterea centrala dovedise multa indrazn sing ura de nevoile !or. provincie o anumi Anual consiliul desemna pentru fiecare taxelor pentru a fi dis suma dedusa din veniturile genera\e ale parohii. Intendent ul buita de catre intendent ca ajutor pentru oia�. Tot el distrib trebuia sa i se adreseze cu ltiv atorul nev . Consiliul ordona p populatiei in vreme de seceta grau sa u orez rile stabilite de el, a un hotararile sale anuale infiintarea, 1n locu tar anii cei mai saraci primeau un m atelier e de caritate in care ilosten d e crezut ca o m 1 salariu 'in schimbul muncii. Este u �or asl ricio a oarba sau cap care venea de atat de departe era adese deauna cu totul neindestulatoare.

- . . torul tararulor I 111t ,•.. , rr111rala nu se limita doar sa vina tn aJu A . . . . , 1 1\1 ., p,ct�npa- sa-1 mvete cum sii se tmbogate · sa-_·1 , as'ca, , 111 1,' lll"VO�c, �a-1· f?rteze in aceasta direqie. In acest scop 11 11 11 il11111c din tunp m timp de ciitre intend en t·1 sa u sub de. . · asupr I 1 11111 t ,n ,en a artei ao oricole, se A1nf1·1·nt. au, soc1et . . a- t1 de I 111111,1, ,l. prom1teau prime, se fotretineau cu mari chelt�ieli "" ,, ,dr raro! produse erau distribuite. Se pare ca ar fi fos t . . lt 111 ,1 i I 11 .,re sa se usureze apas area sau sa' se m1csoreze mega' i '" 1 tl11•,1\11. lor ca�e 'impo�ii� au in acea epoca agricultura. Dar _ nu St-a dat nic10datii seama de acest I ucru I , , i 1111,il.i .. · .. ch"ip t 1111 i 1111 o11s1ltul Ii obliga pe oameni sii prospere cu or1ce : . I 11111111 ,11,!'c hotiirarile care-i fortau , pe art1·zani sa fo , oseasca . . .. _ . . lhll• 1111 lwle �1 sa fabnce anumite produse· s·L cum mtendent11 , _ I '" ' I i ,q1111s sa supravegheze aplicarea tutu'ror acestor reouh.

I ,11 111\lll'l'IOn. gen�rali ai industriei care cutreierau provin�iil; HI I t 1111punc vomta .

I I 1,111111:_r, ari ale_c�nsiliului care interzic anumite culturi pe ,1111, i i111:--1dcrate tmproprii · Prin altele se or dona- zmuIgerea . , 111 ,111 lost plantate, dupii piireare consiliului, pe un sol de , ' ',tl11.11c. Astf el puterea centrala trecuse de I a rolul de 111 l,11 !'I de tutore.

CAPITOLUL3 ini�trativa Ceea ce numim astazi tutel� ad_m g1m este o institutie a Vechmlm Re . feudal itat �In F ranta l 1"bertat ea mumc 1pa · 1a- a supra. vi·. etut·t · . u mai adnumstrau zona ;r� In vremea i� car e seniorii deja n s ar 1 ii d reptu l de autoguvemare. Sp�e _ � orase le mai past rau inc lncsc ora�e ca�re continua _ sa seco. Iu lu1· al XVII-lea se mai inta . · e, 1� care ma g1str democrat1c .s oroanizate c a nistc mici republici 1 nt r de c atre intreag a popula\1� �� s� � ? su�t alesi , in mo d l ibe . . · la- este pubhca s1 activ a, . aceste ia. V1 ata · mum· c 1pa 1 fata 1 1 ·n sab·1· -·1e sale. n · dreptu endent, a s1 . � . . cetat ea se arata- ma� ndi·a- de indep F 1a b a data � m \692 .; Alegerile au fost abol ite pentru prim ic o n e e ci sc�as� la vanzar _ tiile municipal e au f ost de atun nd o locmton dreptul de a-1 c �dic a regele le-a vandut catorva _ pentru tot deauna pe ceilal \i. bun astarea ora�elor. D Odata cu libertatea, se sacrifica �i qiilor a_ avut ade �c_a _� fecte ? in cazul tribunalelor vanzarea fun a une 1 bune _J�st1t11_ e?e m tive deoarec e cea dintai condi\ie m1stral1e 1 pro p , totala a J·udecatorulu i, in cazul adm pend'enta I d -a d e t u fun ste deoar zisc ea a avut intotdeauna efecte � ; � a. sc a� re on a e sa se rntaln_� � ?_ � � mai ales in acest domeniu trcbui ar o m hu c ve rea e � ll � m, si zelul . Conduc tatea' subordonarea . . · l sau reglffiuI 1os,easca in cazu . . - puna- �m v bine acest Jucru s1 s-a fent sra fo e c1 se cu stra�m sa care-! impunea o�a�elor, pazinduintenden t. z are functiile de subdelegat sau 1 1 e revo istoriei, aceasta m� �l e s· 1 'cru demn de tot dispr XIc al oric arei finalitaii politi ce. Ludovi a fost �a:uta in lipsa

11 111 11111 11.111k municipale deoarece caracterul !or democratic I ,1, I 11d,,v1r al XIV-lea le-a distrus fara sa se teama de ele.

I' !111v 111.1, k a 1cdat tuturor ora�elor care puteau sa le rascum­ " 1, il11,1tt·, l'I voia nu atat sa le aboleasca, cat sa faca ne got 111 il,11 .1 le a abolit intr-adevar, a facut-o fa ra sa se gan ­ , I 1 ,1,t.1, din pm interes fin anciar. �i. lu cru ciudat, acest joc 11111111.i 11111p de optzeci de a ni. D e �aptc ori in acest interval 1,11, Ii 1 ,11· v:inclut ora�elor dreptul de a-�i alege magistratii �i, I , 1, ,, ,111 �inqit din nou gustul dulce al libertatii, aceasta le 111 11, 111.qioi. pcntru c a mai tarziu sa le fie din nou vanduta.

11 111 11 ,·,tl·i masuri este mereu acela�i, �i uneori el este chiar 1111 11 ,.N(·voilc finan\elor ne obliga sa gasim mijloacele cele I 111111 prntru a le satisface, se spune 111 p reambulul edictului I 1" M1jlocul e ra 1ntr-adevar sigur, 1nsa ruinator pentru cei 1 , , 11111,1 ddea accst ciudat impozit. ,,Sunt uimit de valoarea ,,11 11.1xdor platite de-a lungul timpului pentru rascumpararea 111li11 1111111ic.:ipale, scrie un intendent controlorului general al ·•I I, ,1 111 1764. Suma acestora, folosita 'in lucrari utile. ar fi adus 11, 11 111.1�11lui. Di n contra, acesta nu a simtit dec at apasarea 1 ,11 1111 �1 a privilegjjlor acestor funqii publice." Nu vad trasatura I 111 11111,1,a m intrcaga fizionorni e a Vechiului Regim.

I 1, ii ii ici I de spus astazi cu precizie cum erau conduse ora111 11 olul al XVIII-lea pentru ca, chiar daca sursa puterii muni1 , ,rhimba fara incetare, a�a cum am remarcat, fiecare ora� " 1 ,I ratcva rama�ite ale vechii constitutii �i ale propriilor 11111 Nu cxista probabil in Franta doua ora�e 111 care totul 1d, 111ic; insa aceasta este o diversitate in�eliitoare, care as­ I ,1.,1·111i'inarile.

11 I /114, puterea ccntrala a conceput o lege generala referitoare 11111111\lratia , ora s' clor. Au fost trimise de catre intendenti ' meI p11vi11d felul i n care erau conduse l a acea data. Am regasit 11, ,, .,ccstei anchetc �i, citind-o , m-am convins ca treburile 11, .i I l rau condusc in acela�i fol aproape peste tot. Diferentele 'I 1n fi,·iale �i aparcntc; fondul este pcste tot acela�i.

Cel mai adesea conducerea ora�elor este data in grija a do aduniiri. Toate marile ora�e. precum �i cea mai mare parte a eel mici, se aflii in aceastii situa{ie.

Prima adunare este forrnatii din funqionair municipali, mult sau mai putin numero�i 1n funqie de loc. Aceastii adun • forrneazii puterea executivii a ora�ului, consiliul ora�ene!_c corps de la ville) cum se spunea atunci. Membrii siii exercita putere temporarii �i, atunci cand ora�ul riiscumparase funqiile a�a stabilise regele, erau ale�i. Daca regele punea din nou funcf ill vanzare �i reu�ea sii le �i vandii, ceea ce nu se intampla mer deoarece acest fel de marfii s-a degradat pe miisurii ce autorita municipalii s-a subordonat tot mai mult puterii centrale, mem aduniirii le puteau indeplini pentru totdeauna, illsii cu condi de a le pliiti. In toate cazurile ace�ti functionari municipali nu mesc salariu, insii au privilegii �i sunt scutiti de impozite. existii o ierarhie 1n randurile !or. Administratia este colectiv nu se vede nici un magistrat care sii o conducii sau care sii responsabil pentru ea. Primarul este pre�edintele consiliului, � nu administratorul cetiitii.

Cea de-a doua adunare, denumitii adunarea genera/ii, al consiliul orii�enesc, acolo unde alegerile se mai tin �i conti peste tot sii ia parte la principalele activitiiti ale cetiitii.

In secolul al XV-lea, adunarea generalii era adesea comp din intreaga populatie a ora�ului; acest obicei, spune unul d' memoriile anchetei, era fn acord cu spiritul popular al pred sorilor no�trii. In acea epocii, functionarii municipali erau de ciitre illtreg poporul; acesta era uneori consultat �i tot lui diidea socotealii. La sfar�itul secolul al XVII-lea, acest luc mai intalnqte mcii uneori. in secolul al XVIII-lea, adunarea generalii nu mai este c pusii de ciitre cetiltenii care aqionau ca un corp, ci era apro illtotdeauna reprezentativii. Insii trebuie avut in vedere ca ni parte a sa nu mai este aleasii de ciitre populatie �i nici nu ii re zintii spiritul. Peste tot este compusii din notabili. Unii se 1 afla ill numele unui drept care le este propriu, iar aftii sunt repre

1 1 11 •1 1 1'' I, 11 ,au companiilor, avand de indeplinit un mandat I '" il111 p,1111·.1 ftcdirei mici societaµ particulare de acest fel.

1 1111 111,1 11· 'l' s L rgeympul, numiirul notabililor de �� drept 11111 o 1 ,h 1 .ulunan se mmulte�te, iar deputatii corp oratiilor Id ,I, ti, v111 d111 cc in ce mai pufin numero�i sau dispar d� tot.

11,"' 111111111·,<.· decat reprezentanti ai corpurilor, adicii adu­ ' 111111, 1111111.ti b rg�ezi �i aproape deloc artizani. Popu latia, � 11 I , .i 111�l'lata atat de u�or pe cat se crede de falsa apa1111 111111. 111cctcazii peste tot ill acel moment sii se mai inte1 I, I'' 111 1 h·111t�le ora�ene�ti �i triiie�te in interiorul prop riilor I 1 1111 · I 1.1111. In zadar illcearcii magistratii cetiitii sii mai tre11, 11111111k ora�enilor patriotismul mu�icipal care a fa.cut ,1111111111 111 Evul Mediu; ace�tia riiman surzi. Cele mai vitale d, 1, 1.q,i par sii nu-i mai preocupe. Acolo unde s-a simtit I 1 1 11 11,11 11 irnaginii unor false alegeri libere, se dorea �a ti 'II I I 111(',lrga la Vot; aceasta Se InCapataneaza Sa Se abtina. l 111 11 11h1�11uit 1n decursul istoriei decat' acest spectacol '. De _ 1, 11 ltt\ p,uia m Llele noastre, aproape toti principii care _:au 111 11 1 r.11ca au mcercat mai intai sii-i mentina fo rm ele. Isi 11 111 111 ,,,, fel ca reuneau fo[!a moralii oferWi intot deauna de I 1111 111111 popular cu placerile pe care doar puterea absoluta le 11, 11 /\p roape toti au e�uat ill aceasta illcercare si au desco111111 dr,11 ca era imposibil sii facii sii dureze aces te aparente 111111 , l arc nu mai erau sustiflute de reaiitate. r,, · 11 ,l11f aJ_XYI!!, conducerea municipa.ta degenerase, deci, I I 11111 II oligarhie restransa. Cateva familii exercitau puterea ' 11 prn,onal, departe de supravegherea publica si fiira sa fie 11 II II It- fa\a de aceasta. Este o boala care a cup�s adminis­ '" 11111,·;,ga Fr� ta- Toµ intendentu o sernnaleaza, msii singura I' I, 1 .ire se gandesc este sii supunii �i mai mult puterile ' I ,1,11k conducerea centrala.

I , 1 111,.1 dificil sa le supui mai mult decat erau m realitate.

1 11d1 111 de prevederile edictelor care modifica u din cand ill 1 11 11111111.,trafia[EJ tuturor or�elor, legile spec ifice ale unora 1• 1 I, 1·1 au perturbate de ciitre regulamentele nemregistrate ale rl11t1111 Accstea erau fa.cute la propunerea inten dent' ilor, fiirii

67

anchetii prealabilii �i uneori farii ca locuitorii ora�ului sii ai cunostintii de acest lucru. ,:Ac�astii miisurii, spun locuitorii unui ora� care fusese su unei astfel de decizii, a uimit toate ordinele sociale ale ora�ul care nu se a�teptau la a�a ceva."

Ora�ele nu pot sii stabileascii o concesiune, sii perceap contributie, sii-�i ipotecheze, vandii, apere sau arendeze prop bunuri, nici sii le administreze sau sa foloseasca surplusul pro nit din taxe, in lipsa unei hotarari a consiliului emisii pe baza u raport al intendentului. Toate lucriirile ora�ene�ti sunt execut dupii planurile �i devizurile aprobate prin hotiirare oficialii de c consiliu. Sunt adjudecate 10 fata intendentului sau a subdele tilor .:;iii, �i de obicei sunt conduse de catre un inginer sau arhi al statului latii un lucru care ii va surprinde fo.irte tare pe cei c cred cii ceea ce vedem astiizi in Franta este un lucru nou.

Insii conducerea centralii se amestecii cu mult mai mull administratia ora�elor; puterea ii este aici mult mai mare dee sunt drepturile. Iatii ce am gasit intr-o circularii adresatii tutu intendentilor de ciitre controlornl general la mijlocul secolu XVIII-lea: ,,Ve\i acorda o aten\ie deosebitii fatii de tot ceea ce intamplii in aduniirile municipale. Yeti obtine informatiile c mai exacte asupra discutiilor care au loc acolo, pentru a m trimite de urgen\a, impreuna cu propriile comentarii."

Din corespondenta intendentului cu subdelega\ii se v intr-adevar ca puterea centrala controleazii toate problemele senesti, de la cele mai mici panii la cele mai mari. Aceasta �ons�ltata in or_ice chestiune �i 1�i exprima 1n mod hotiirat par asupra oriciirui Iucrn, fixand panii �i sarbiitorile. Este cea care ganizeazii, in anumite cazuri, manifestarile de sarbiitoare pub!' aprinde flaciira bucuriei in inimile oamenilor, iluminandu-le sele. Giisesc un intendent care arnendeazii cu 20 de livre mem garzii burgheze care au lj;Jsit de la Te Deum.

Funqionarii municipali au la randul lor un sentiment pill al propriei inutilitiiti. ,,Vii rugiim cu mare umilintii, Monseniore, sii ne acordaµ 1 bu vofrJ\a �i proteqia dumneavoastra, �criu unii dintre ei intend

11, 111, , 11 ., ,.i nc ariitam demni de acestea prin supunerea Ill I ii, 1,1,111· ordincle Maririi Voastre." - ,,Nu ne-am opus 1 \11111q,·1 Vo:1,1re, Monseniore" , scriu altii ' care se inti1111 1 I d1111 /'(//ri ai orafului.

II I 1 111, l'.ill'SC clasa burghezii pentru guvemare �i cetii1,1111 lil11 1t.11c.

1 j 111111 d,11 ,1 .iccastii stransii dependentii a oraselor le-ar fi lltt 1111 1 Ii I N11 a mai riimas insii nimic din ele. Se spune ca 1 1, ti II 111 , H,,�de s-ar ruina imediat: se prea poate; insii este I 111 11 1d11I ,ti XVIlI-lea centralizarea nu le-a impiedicat 1111111111 l1111caga istorie administrativii a acelei epoci este I 11,111 11111111.ila problemelor oriisenesti.

I 111 111111,1111 de la ora� la sat intainim alte puteri, alte I , 11 , , .,,, dcpcnden\ii[F].

I 1111111 li111c indiciile care imi aratii ca, in Evul Mediu, HI I h 1 ,11111 ,:11 au format o comunitate distinctii de cea se1 , 11li1111l 'l' folosea de comunitatea siiteascii, o suprave111d111, .1; msa aceasta definea ill comun anumite bunuri '"' 1 o1v1·a dcplinii proprietate; i�i alegea conduciitorii si ' 1 l111111i i,11,t in !-.pirit democratic.

1 I t v,·1 111· organizare a parohiei se regiise�te la toate II , 11, ,111 runoscut feudalismul si ill toate tiirile 'in care 1 ·1111111" ,111 implantat riimii�itele propriilor iegi. Urmele t 1 , pc,rc tot in Anglia �i ea era illCii extrem de vie in 111, 11 •,,1111·ci de ani ill urmii, a�a cum ne putem convinge 1111 1 111 Fr icdrich al II-lea. Chiar in Franta ill secolul al • 11, 11 n, i sta incii unele vestigii.

I 111111111·-'l· di, atunci cand cercetam pentru prima datii ill I 11111 1 11111·nden1e, denumitii parohie in vremea Vechiului 111 111\I 'lttprins sii regiisesc, in aceastii comunitate atat de I ,I, 11•,1, v,1,1, multe dintre triisiiturile care mii impresiona11111 11,1 l.1 l'0munele rurale din America �i pe care le consi­ t 11111111 111 mod gre�it ca o singularitate specificii lumii 1111 1 1111, <.:ealaltii nu au un organ reprezentativ permanent 11 I 1111111 ,pal propriu zis; �i una �i cealatii sunt administrate 111111 11111,ari care aqioneazii ill mod separat, sub condu0

0

cerea intregii comunitati. In ambele se reunesc, din cand in cand, adunari generale in care to� locuitorii, reuniti intr-un singur corp i�i aleg magistratii �i i�i rezolvii principalele probleme. Intr-u cuvant, ele se aseamana atat cat un om viu poate semana cu un mort.

Aceste douii existente atat de diferite in cee::i. ce prive�te des tinele au avut, intr-adevar, aceea�i origine.

Transportata dintr-o data departe de feudalitate �i stiipanii a soluta asupra propriului destin, parohia rurala a Evului Mediu devenit township-ul din Noua Anglie. Separatii de senior, d stransa de catre putemica mana a statului, ea a devenit in Frant ceea ce vom vedea.

In secolul al XVIII-lea, numarul �i numele funqionarilor pa rohiei variaza in functie de provincie. Ne dam seama din vechil documente ca ace�ti funqionari fusesera mai numero�i atunc cand viata localii fusese mai activa; cand aceasta a intrat in amor teala, nu�arul !or s-a diminuat. In cele mai multe dintre parohiil din secolul al XVIII-lea funqionarii sunt redu�i la doi: unul nume�te colectorul, celalalt se nume�te eel mai adesea sindic. obicei, ace�ti funqionari rnunicipali sunt 1ncii ale�i sau ar treb sii fie, msii au devenit peste tot instrumentele statului mai mu decat reprezentantii comunitiitii. Colectorul, aflat sub ordine directe ale intendentului, percepe birul (la taille). Sindicul, p sub conducerea zilnica a subdelegatului intendentului, ii reprezin m toate operatiile care privesc ordinea publicii sau guvernarea. este principalul sau agent m ceea ce prive�te militia, lucrarile stat, punerea 1n aplicare a tuturor legilor generale.

Seniorul, cum am viizut deja, ramane strain de toate aces detalii ale guvernarii; nici ma.car nu le mai supravegheazii �i ni nu i�i oferii ajutorul. Mai mull, pe masura ce puterea sa este m bine distrusa, aceste griji prin care altii data se mtretinea puter sa ii par nedemne de el. I-am rani orgoliul daca I-am invita asC sii participe la guvernare. Nu mai conduce deloc; dar prezenta 1 fo parohie �i privilegiile sale impiedicii o bunii conducere par hi;:ila sii o inlocuiascii pe a sa. Un particular atat de diferit de t

11 ilt1, ,11.11 de independent, atat de favoriza t, dr'struge sau sl"b a este 1 11, 11 �:11ldc lumu. . parohiale. /\\,t rnm voi arata mai departe, contactul cu el i-a fiicut sii se I ltljlh 11' la ora� fe aproape toti locuitorii care aveau Lill anumit _ _ "" \t 1111d1genta. In afara sa, nu riimane decat o twma" de t"aran.1 . .

I " ,, 1 I' \1 g ros1cn, · mcapabili de a se ocupa de adnunistr atia trebu111 , '111111111c. "� par hie, spunea pe bun ii dreptate Turg�t, este o ? ul111111111o1 de cohbe �1 de locuitori nu mai putin pasivi decat eIe. " I >nnirncntele administrative din secol�l al XVIII-I . ea sunt · 111 "' ' I,. p 1-angen nasc . ute ca urmare a incapacitiitii , , iner tie· , 1 s1 ne .

111" 1 ' I i o Iccton-1 or �1. smd icilo r din parohii, lucruri deplan�e de _ I 11111 1111, m�e�dent1,_ subdelegafi �i chia r gentilomi. Jnsii nimeni 1111 11111,r.c rana la cauze.

I' 111,1 la Revo_Iutie parohia ruralii din Fran ta piistreazii Tn con111,' ,, .1 '" c�va dm aspectul democratic pe care i l-am identificat II I 111 M cl1u. Este vorba de alegerea func tionarilor municipali � , d, dM u 1area �roblemelor comunei: clop otul satului ii adunii _ I,, i111 '.'� fa�a p�1dvoru! i bisericii; a1ci au dreptul sii se prezinte � 1 11 •11 11, c�t �1 ?og tu. Este adeviirat cii, odata reunitii adu� . ' , 1111 i·x,s �a me� dehberiiri propriu zise �i nici vot; insii fiecare I I I" 1.,11· c x pn ma par�rea i u notar impus de lege in acest scop ! 1: I 111 111�1rumenteaza sedmta m aer Jiber retm , ·e d'f , 1 en·1e I e I ucrur1· I 1 1 , k noteazii mtr-un proces verbal.•, , , ind c�mparam aceste aparenre iluzorii ale libertiitii cu ne11111 1 ll',d� care o acompania, descoperim deja fa sc�ii mic a ' ' ,1 nia1 abs�lutii guvemarc poate sa se com bine cu unele din I 1111 Ii rl'le ma1 extreme ale democratiei.

Opr esiunii vine sii i _ "' ,, ,ufauge �1 prefaciitoria ridicolii ca acea sta nu este observatii , l.1 .ich'.nare democratica a parohiei pute a foarte bine sa-s· 1: I 1 111 11' do r mtele, insii nu mai avea dreptul · de a-si un· pune vom . . ta I I ' ,, �· �· onsil;ul municipal al ora�ului.

Mai �ult, adunarea �� ,1, , vo, h decat atunci can d i se diidea cuvantul, ciici nu era _ _ '.

11,11 ,a f,e reumta deca_ t dupii ce fusese solicitata pe1m isiunea ,,,, ,., " mten�entului. Dupii cum se spunea atunci, adunarea era . " 'II ,11.i dupa bunu/ plac al intendentului. Chiar m caz de una­ l111H111<·, adunarea nu putea nici sa fixeze taxe, nici sii vandii, sii

cumpere, sa 'inchirieze sau sa sc apcre 1n justiJie fara permisiunea consiliului regelui. Pentru a rcpara stricaciunile provocate de vant acoperi�ului bisericii sau pentm a rcconstrui zidurile daramate ale casei parohiale, trebuia obtinuta o hotiir5rc din partea consiliului.

Acestei reguli i se supuneau toatc parohiile, de la cea mai mdepar­ tata de Paris pana la cea mai apropiata. Am vazut parohii care cereau consiliului dreptul de a cheltui 25 de livre.

Este adevarat ca locuitorii pastrasera, de obicei, dreptul de a-�i alege prin vot universal magistra\ii. Insa adesea se fotampla ca intendentul sa-i desemneze acestui mic corp electoral un candidat care era mtotdeauna ales in unanimitate. In alte cazuri, intendentul anula alegerea spontana a adunarii parohiale, numindu-i personal pe colector �i pe sindic; apoi suspenda pe o perioada de timp ne­ definita orice noua alegere. Am vazut mii de asemenea exemple.

Nu Sy poate imagina destin mai crud decat acela al funqiona­ rilor comunali. Cel din urma dir.itre agentii puteri centrale, subde­ legatul, ii obliga sa se supuna celor mai mici capricii ale sale.

Adesea ii condamna la amenda �i uneori ii arunca in tnchisoare, pentru ca garantiile care in alta parte ii aparau pe cetateni tmpo­ triva arbitrariului nu mai existau aici. ,,Am aruncat m inchisoare, spunea un intendeni 'in 1750, cateva capetenii ale comunitatilor care murmurau, obligandu-le pe acestea sa plateasca deplasarea cavalerilor de jandarrnerie. Prin aceasta metoda le-am mfrant u�or rezistenta." De asemenea, funqiile parohiale erau considerate mai putin ca onoruri, cat ca sarcini de la care trebuia sa te sustragi prin tot felul de subterfugii. �i totu�i aceste ultime rama�ite ale vechii conduceri parohiale le erau mca scumpe taranilor. Chiar �i astazi, singura libertate pe care o mteleg cu adevarat dintre toate liberta\ile publice, este liber­ tatea parohiala. Aceasta este singura problema de natura publica care-i intereseaza m mod real. Atat de mult se menfin aceste forme fara fond, focat cineva care lasa bucuros conducerea i:ntregii natiuni in mana unui stapan, se revolta impotriva ideii de a nu1 avea nici un cuvant de spus m administrarea propriului sat.

C 'l'ca ce tocmai am spus despre ora�e �i parohii, este valabil 1 11 111111 aproape toate corpurile care aveau o exist enta ' aparte si · 0 1 1111111 tl'tatc colectiva.

S11l�/cchiu! �egim, �a �ii' zilclc noastre, nu exist a ora�, targ, � 11 ,.111 l�llun oncat de m,c, sp1tal, fabrica, manastir e sau colegiu • 111· �'.l ft putut_ avea o v i ta independcnta 10 ceea ce prive�te ?� 1' 111 1 1111lc af�c�n sau admm1strarea propriilor bunu ri. Atunci ca si 11 ""'· adm1111 trapa ii \inea deci pe top francezii sub tutela � � 11111 L1_ca�e la rnvelul practicii, dar �i la eel al cuvi ntelor, devenise _ 11111111111a cu mso lenia.

CAPITOLUL4 si garantia Justitia ' administrativa ' Vechiul' ui Regim itutii ale function ' arilor sunt inst ' e sa depinda Nu exista tara ill Europa ill care tribunalele ordinar nici tara ill care mai pu\in de puterea centrala decat 'in Franta; illsa este doua lucruri tribunalele exceptionale sa fie atat de prezente. Ac nu p utea con ­ ele g e R cat se crede. aveau mai mu lte 'in comun de i ea n ci sa- i revoce , trola aproape de loc soarta judecatorilor: nu put el e mai m ulte ori, nici sa le sch imbe locul de jurisdiqie �i, de c . intr-un cuvant nu- i putea controla nici macar sa-i avanseze in grad s-a sim\it curand nici cultivandu-le ambiti a, nici frica, iar re gele ta. Aceasta 1-a fa.cut, ma i mult decat der anjat de aceasta independen aface rile care -1 inte­ 'in alta parte, sa sustraga atenti eiju decatorilor pe rsonal, 'in paralel resau in mod direct si sa creeze pentru uzul sau t, care le pr e zenta cu ei, un alt fel de tribunal mull mai independen puterea re gala. supu �ilor o aparenta de dreptate , fara a ameninta iei, 1n care tri­ In alte tari, cu m ar fi anumite piifti ale G erman e in dep endente faµ bunal el e ordinar e nu fusesera niciodata atat d i vremi, o astfel acele a e din F rant de puter ea centrala p recu m cel nu a r a, iar justiti a admini s tr ativa de precauti e n u a fost nec e sa e­ jud ra ra 'indeajuns de stapan asup existat niciodata. Principel e e . catorilor p entru a ma i avea nevoi e de comisari til a r a cl e d . le regelui publi' Daca vom citi cu atenti, e edictele si arile consiliului cate ill ultimul secol al monarhiei, precum �i hotar gasi foarte p utine in care putere 1 em is e 'in ac ee a� i vre m e , vom el bil posi ca a un sp sa omis fi sa a, cen tr ala, dupa ce a luat o masur inten fata 111 siv u xcl e d Mnt"'" ::itii ,;i nrocese vor fi aduse in mo

11,•,qdor �i a con siliul ui. ,,Ordona intre altel e Maj estate a Sa ca 11i.11t· cont�s!atiil e car e ar putea surveni in urm a ex e cutarii pr e . _ 1 11tn �1otaran, cu xcep\ia apelului la con siliu , sa fi e prez entat e � 111 l.1\:t 111tendentulu1, pentru a fijudecate de catre acesta." Aceasta , �h· lorm ula obisnita. in domeniil� reglementate prin legi sau cutume vechi, 111 care 1111 1·1 a lu at a ace,:ista precau tie , consiliu l intervin e fara illC etare pe 1 ,111· 1k evocare , preia din mainile judecatorilor or dinari aface re a 1111 ,11c administratia este inte resata, pentru a se ocupa direct de e a.

1 11 g1,1rcle consiliului stmt pline de astfel de hotarari de evocare. Cu 11111p11I, cxceptia se generalizeaza, faptul se transforma ill teorie. Este I 1li1li1, nu ill legi, ci ill spiritul ce lor care le aplica, ca o maxima de I 11, r.i toate �ro� esele ill care este amestecat un interes public, sau 1 111 ,e nasc dm mt erpretarea unui act administrativ, nu m ai sunt de 1 11 111pl'!cnta j ?ec�torilor ordinari, al c�or rol e ste de a se pronun ta � _ l11 �pt·\c care 11 pnv esc pe part1culari. In acest caz noi nu am 0oasit ii, 1 ,It fomula; ideea apaftine Vechiului R egim.

Din acea vr e me, c ea mai mare part e a probl eme lor li tioioas e o • � 1 111 :1par eau m I e gatura c u p ercep er ea impozitulu i sunt d e com1" ti-11\a cxclu siva a intendentul ui �i a consiliului. La fel stau J u ­ l 1111 ilr �i 'in ceea ce prive �te polit ia drumurilor �i a transporturilor ii, 1111�·rc� comu�, a retel elor importante de comunicatie publ icii, _ 1 1111v1gat1 e 1 fluvial e , etc.; 'in g enera l, toate proce s e l e 'in care e st e 111111r-;ata autoritatea p ublica se rezolva 111 fata ' tribunalelor admi111 11,11iv e. lntendentii vegh eaza cu mare grija ca aceasta jurisdictie extra111d111ara sii se �xt�da fara 1nc etar e; e i il ave rtiz eaza p� contro111111 I g�nera � �1 s tlm�tl e aza con siliul. Meri ta amin tit motivul pe 1 111 ii mvoca un ul d mtre ace�ti magistra ti p entru a o btine o evo111·· .,Jud c�to l obi�nu it, spun e el , este sup us unor ;e guli fix e, � � _ 111· ii obhg a sa r epnme un fa pt con tr ar l egii; 111sa consiliul are l11l 11 Ldeauna dre ptul de a deroga de la reguli 111tr-un scop util." ( 'onform ac estui principiu, il vede m ad e sea pe intendent sau • 11111.d iul ob tinand jurisdiqia unor proces e care nu au de cat 0 • Evocare - trimitere a unei cauze spre judecare la o altii instant-<'i. (nota trad.).

legatura aproape invizibila cu administra\ia publicii sau care, in mod vizibil, nu au nici o legatura cu acca!\ta. Un gentilom aflat in disputa cu vecinul sau �i nemultumit de hotararile judecatorilor din jurisdictia sa, cere consiliului sft evocc proccsul; intendentul consultat raspunde: ,,Chiar daca aici estc vorba de interese parti­ culare, care intra in atributiile tribu11.tlelor. Majcstatea Sa poate 'intotdeauna, cand dore�te, sa 1�i rezcivc drcptul de a hotara ill orice fel de problema, fara a fi nevoita !\'.t tlca socotcala."

De obicei, toti oamenii obi�nui\1 care tulbur1 ordinea publica prin vreun act de violentii, sunt trimi�i, prin cvol ,Lre, 'in fa\a inten­ dentului sau a ofiterului de jandarmi. Cea mai mare parte a revol­ telor, care se nasc adeseori din cauza scumpetei cerealelor, dau na�tere la acest tip de evocare. Intendentu 1 ,�i alatura atunci un anumit numar de subalterni, care fonneaza un fel de consiliu de prefectura pe care I-a ales el singur, �i judeca procesele penale.

Am gasit hotarari pronuntate 1n acest fcl, care condamna oamenii la galera sau chiar la moarte. Procesele pcnalc judecate de catre intendent sunt inca frecvente la sfar�itul secolului al XVII -lea.

Juri�tii modemi, de fapt cei de drept administrativ, ne asigura ca s-a realizat un mare progres de la Revolu\ie incoace: ,,Inainte, puterile judiciara �i administrativa se confundau, spun ei; intre timp, ele au fost separate �i a fost repusa fiecare in drepturi." Pentru a aprecia cum trebuie progresul de care se vorbe�te aici, nu trebuie uitat niciodata ca daca, pe de o parte, puterea judiciara se 1ntindea fara incetare pe vremea Vechiului Regim dincolo de sfera naturala a autoritatii sale, pe de alta parte, ea nu i�i i'ndeplinca niciodata complet atributiile. Cine nu vede decat una dintrc aceste doua lucruri nu i�i poate face decat o idee incompleta �i falsa despre acest lucru. Uneori se perrnitea tribunalclor sa adopte reglemen­ tari in domeniul administraµei publice, ceea ce 'in mod manifest nu era de competenta !or; alteori Ii se interzicea sa judece ade­ varate procese, ceea ce insemna ca erau excluse din propriul lor domeniu de competent,a. Noi am inlaturat, intr-adevar, justi\ia din sfera administrativa in care Vechiulul Regim o lasase sa intervina pe nedrept; dar in acela�i timp, cum am vazut, puterea centrala se amesteca fara incetare in sfera naturala a justitiei, iar noi am lasat

1

111·,t lucru neschimbat, ca �i cfmd confuzia puterilor nu era la fel 1h pr11culoasa tntr-un caz ca �i in cclalalt, sau chiar mai rea. Caci 1111n vcn\ia justi\iei in administra\ie nu dauneaza decat proceselo'. '.

111 11111p ce interven\ia administratiei Jn justi\ie perverle�te oamenu 1 1111dc sa-i tranformc deopotriva tn persoane revolutionare �i 11v1k.

Printre cele noua sau zece constitutii care au fost stabilite 111111u totdeauna in Fran\a de �aizeci de �i incoace, exi�t� una i� 1 _ 1 111· rstc prevazut 'in mod expres ca nici un agent al admm1strat1e1 1111 poate fi adus 'in fa\a tribunalelor ordinare fara ca 'in prealabil 111111,11 irea sa fi fost autorizata. Articolul a parut atat de bine con­ ' , p111 incat distrugand constitutia din care facea parte s-a avut grija 1 I tl' salvat din mijlocul ruinelor, iar de atunci a fosl tot timpul 1 11 1,rija aparat de revolu\ii. Administratorii sunt inca obi�nuiti 1 il t"numeasca privilegiul care le-a fost acordat prin acest articol 1111,1 din marile realizari ale Jui '89. Insa �i aici se in�ala, deoarece 11h vcchea monarhie la fel ca si in vremurile noastre, puterea 1, 1111 alrl avea tot atata �rija de a-i 'feri pe funqionari de neplacerea iii ., �c confesa in fata justi\iei ca simpli cetateni. Singura dife11 11\,1 csentiala tntre celc doua epoci este aceasta: inaintea Revo­ lt1\wi, puterea centrala nu i�i putea acoperi agcntii decat recurgand l,1 11iasuri ilegale �i arbitrare, 1n timp ce mai recent le-a pennis sa , '"Ir 1.e legile in mod legal.

Cftnd tribunalele Vechiului Regim voiau sii aqioneze ill jus11111· pc vrcun reprezentant al puterii centrale, intervenea de obicei , 1 111 ,tarftre a consiliului care ii sustragea pe acuzat judecato1ilor �i ti 111111itea 'in fata comisarilor numiti de catre consiliu; fiindca, , 11111 !\C.:ria un c�nsilier de stat din a�ea vreme, un administrator li.11 t11it in felul acesta ar fi fost expus prejudecatilor existente m 11111;1ca judecatorilor ordinari, �i autoritatea regelui ar fi fost com1111,111isa. Aceste tipuri de evocari nu se intamplau doar din cand 111 , ,111tl, ci 'in mod frecvent �i nu numai tn cazul agentilor prin1 ,11,di, ci �i al celor mai pu\in importanti. Era suficicnt sa apar\ii 1cl111inistratiei prin cea mai mica legatura pentru ca sa nu te mai " 1111 de alt�eva decat de ea. Impotriva unui supraveghetor insar1 111,11 cu tndeplinirea corvczilor 'in construqia de poduri �t �osele

este intentata aqiune m justitie de catre un taran maltratat. Consi­ liul evoca acest proces, iar inginerul sef. intr-o scrisoare confi­ dentiala catre intendent, spune: ,,Intr-a<levar, supraveghetorul este de condarnnat, dar acesta nu este un motiv pentru a lasa procesul sa-�i continue cursul firesc; deoarece este foarte important pentru administratia podurilor �i �oselelor ca justitia ordinara sa nu instrumenteze sau sa primeasca plangeri din partea taranilor su­ pu�i la corvezi impotriva supraveghetorilor. Daca acest exemplu ar fi urmat, lucrarile ar fi tulburate de procese nesfar�ite, nascute din ostilitatea publica fata de functionari."

Intr-o alta situatie, i�su�i inte�dentul ii spune controlorului general, in legatura cu un antreprenor de stat care luase de pe proprietatea vecinului materialele de care se servise: ,,N-a� putea sa va spun cat de prejudiciabil ar fi pentru interesele administra­ tiei sii-i abandoneze pe ace�ti antreprenori judecatii tribunalelor ordinare, ale caror principii nu se pot concilia niciodata cu cele ale administraµei."

A trecut exact un secol de cand au fost scrise aceste randuri, msa s-ar parea ca administratorii care le scriau sunt contemporanii no�tri.

CAPITOLULS < 'cntralizarea a putut sa se infiltreze in mijlocul ,•t·chilor puteri �i sa le inlocuiasca fara a le distruge

/\cum sa recapitulam un pie ceea ce am spus m ultimele trei ,1p11olc; un corp unic �i plasat m centrul regatului, care reglemen11 11/il administratia publica 'in tntreaga tara; acela�i ministru diri­ p111d aproape toate problemele interne; in fiecare provincie, un ,i111gur agent care conduce totul pana m eel mai mic detaliu; lipsa 1 111 purilor administrative secundare sau a corpurilor care sa poata ,11 pona fara a primi tn prealabil autorizatia de a face ceva; tribu1111li- cxceptionale care judeca acele cazuri in care administratia 1 �It· interesata �i care ii acopera pe toti agentii acesteia. Ce este "'"'· daca nu centralizarea pe care o cunoa�tem? Formele sale �11111 mai putin evidente decat astazi, interventiile mai pupn orga­ III1 ate, existenta sa mult mai agitata; dar este aceea�i realitate. De nrnnci nu a mai trebuit sa i se aoauge sau sa i se ia nimic; a fost 1111l1c:icnt sa se darame tot ceea ce cre�tea 1n jurul sau pentru ca �.1 ,,para a�a cum o vedem astazi[G].

Cea mai mare parte a institutiilor pe care tocmai le-am descris 1111 l'ost mtre timp imitate mtr-o multime de locuri diferite; dar atunci , 1,111 specifice Frantei �i vom vedea curand ce mare influenta au avut ,1,upra Revolutiei franceze �i a evenimentelor care i-au urmat.

Insa cum s-au put:ut intemeia aceste institutii de data recenta 111 Franta m mij1ocul rama�itelor societatii feudafe?

A fost o opera de rabdare, iscusinta �i timp indelurrgat, mai 111,ilt decat de forta in momentul in care ' de libertate de actiune. ' ' si .1 �urvenit Revolutia, nu fusese aproape nimic distrus din vechiul 1

1

edificiu administrativ al Franiei; un altul fusese construit, ca sa spunem a�a, sub temeliile celui vechi. . " ... " Nimic nu indica faptul ca, pentru a reahza aceasta d1f1ctla munca, guvernul Vechiului Regim ar fi urmarit un plan gandit in profunzime dinainte; s-a abandont pur �i simplu instinctului care indeamna orice guvern sa doreasca sa conduca singur toate pro­ blemele, instinct care riimanca mereu acela�i pentru toti agentii.

A liisat vechilor puteri numele striivechi �i onorurile, insii le-a sus­ trac; incetul cu incetul intreaga autoritate. Nu le-a alungat, ci le-a concediat in mod politicos din domeniile !or. A profitat de inertia uneia, clc egoismul alteia, pentru a le lua locul; ajutandu-se i'ntot­ deauna de toate viciile !or, neincercand niciodata sii le corecteze, ci numai sa le submineze, a sfar�it intr-adeviir prin a le inlocui aproape pe toate printr-un agent unic, intendentul, al carui nume nici ma.car nu era cunoscut atunci cand aceste vechi puteri se nascuserii.

Singurii puterea judiciarii a deranjat guvernul in aceastii intre­ prindere; dar chiar �i in acest caz, acesta a sfar�it prin a obtine esenta puterii, nelasandu-le advcrsarilor decat o umbra din ea.Nu a exclus parlamentele din sfera administrativii; s-a extins el gradual iniiun­ trul ei, astfel incat sa o umple aproape in intregime. in anumite ca­ zuri ext:raordinare si treciitoare, de exemplu in caz de foamete, cand mania poporului �ferea un punct de sprijin ambitiei magistraµIor, puterea centralii liisa pentru moment parlarnentele sii administreze si le permitea sa faca o giiliigie care adesea a fost retinutii de catre istorie. insa curand i�i relua in tacere Iocul �i i�i rcinstaura in mod discret controlul asupra oamcnilor �i tuturor problemelor.

Daca am fi atenp la lupta dintre parlamente �i puterea regala, am vedea ca ne regiisim aproape intotdeauna pe terenul politicii si nu pe eel al administra1iei. Disputele se isca de obicei tn Iegii­ tura cu un nou impozit; ceea ce inseamna ca acc�ti doi adversari i�i disputa nu puterea administrativa, ci pe cea legislativii, pe care ambii aveau tot atal de pupne drepturi sa o acaparezc.

Acest lucru e cu atat mai adcviirat cu cat ne apropiem de Revo]utie. Pe miisurii ce mania popularii tncepe sa se inflameze, 1 parlam�ntul se amesteca tot mai muJt in politica �i cum, in acela�i

11111p, puterea centrala �i agentii siii devin rnai experiment�li �i m� _ ,hilt, parlamentul se ocupii din ce in ce mai putin de adm1ntstrat1a I" 11p1 iu-zisii; cu fiecare zi, el devine mai putin administrator �i mai 1111111 tribun. 'f'impuJ, de altfeJ, deschide fiirii incetare puterii centrale noi di1, 1 pi de aqiune, pe care tribunale1e nu au_ i?demanarea �a :e ur1111 ll", dcoarece este vorba de problcme n01, m care nu ex1sta pre111h·11tc si care sunt straine rntineijudiciare. Societatea, care se aflii 111 ,11arc progres, are in fiecare moment noi nevoi, fiecare dintre ele , 1111,tituind pentrn guvern o sursa nouii de putere; pentru ca numai 1'11v,·111ul este capabil de a satisface aceste nevoi.In timp ce _sfera 11l11t111istrativii a tribunalclor ramane fixii, aceea a guvemulu1 este ,111il1d.1 si se extinde fiira incetare odatii cu civilizatia 'insii�i. l(c�olu!ia care se apropic �i care incepe sii agite spiritele tu1111111 francezilor, le inspi.ra acestora o mie �i una de idei noi, pe 1 111· numai guvemul le poate realiza; guvern pe care, inainte de , I 1.i,turna, Revolutia JI dezvolta. Ca �i celelalte institu\ii, el 'insu�i , pr, reqioneaza. Accst Jucrn este evident in special cand sunt stu� d11111· arhivele. Controlorul general �i intendentul din 1770 nu mai 1 ,1111an[1 cu intendentul sau controlorui general din 1740; admi111�1,1qia s-a transformat. Agentii sai sunt aceia�i, insii ii anima un 111 \111rit. Pe miisura ce a devenit mai precisa, mai extinsa, admini�11 1(1,1 a devenit si mult mai sistematica �i mai savantii.Ea a devemt 111111 111oderata pe miisurii ce a reu�it sii ia totul in stiipanire; este 111 11 pu(in opresiva, 1nsa conduce mai mult. < 'cle dintai eforturi ale Revolu;iei au distrus aceastii lmpor­ t 1111.i institutie a monarhici; in 1800 ea a fost restaurata. In pro­ Id, 111l' adm�istrativc nu principiile de la 1789 au triumfat m acea , I" 11 a �i mai tarziu, a�a cum s-a spus de atatea ori.Din contra, 1111111· principiilc administrative ale Yechiului Regim au fost repuse 111 , .doare si s-au mcnpnut.

I )aca �s fi 'intrebat prin ce metodii acest fragment al Vechiului 111 p,1111 a putut fi transportat �i incorporat dintr-o bucatii fo noua 111 H·tate, as riispunde ca centrn1izarea nu a pierit odata cu Revo11111.1, pcntru' ca central1zarea reprezenta 1nceputul �i s emnu: ac�stei _ ll1•volu!ii. �i a� adiiuga ca, atunci cand un popor a d1strus m sanul

sau ari�tocratia, el se 1ndreapta Yn mod firesc catre centralizare T:ebu ie atu�ci mult mai putin efort pentru a-l grabi in aceast� _ A dtreqre, decal pentru a-l retine. In sanul sau, toate puterile tind 111 �1odAnatural catre unitate, �i numai cu multa arta 1-ai mai putea {me mtr-o stare de divizare.

Revolutia democratica, care a distrus atatea institutii ale Ve­ chi�lui Regim, trebuia deci sa o consolideze pe aceast�. Jar cen­ tra!1zarea 1�i gasea atat de firesc Iocul in societatea pe care Revo­ lutia a creat-o, meat s-a putut cu usurinta crede ca este una din · ' realizarile sale.

CAPITOLUL6 Despre moravurile administrative de sub Vechiul Regim

Nu putem citi corespondenta unui intendent din vremea Velt111lui Regim cu superiorii sau subordona\ii sai, fara sii adrniram 111rnlul 'i'n care asemanarea institutiilor 'i'i facea pe administratorii d111 :icca vreme identici cu cei din vremurile noastre. Ace�tia par �., �, dca mana peste prapastia creata de Revolutia care-i separa. A� q 1111u! acela�i Iucru �i despre cei supu�i ad.rninistratiei. Ni�iodata nu 11 I ost mai evidenta puterea legiuirii asupra spiritelor oamenilor.

Ministrul este deja stapanit de dorinta de a se ocupa personal �1 111 cletaliu de toate problemele regatului �i de a rezolva tn mod d11ec1 totul de Ia Paris. Pe masura ce tirnpul trece �i administratia �,· pcrfeqioneaza, aceasta pasiune cre�te. Catre sfar�itul secolului 111 XVIII-lea, nu se mai poate mfiinta nici macar o institutie cari1.1hilr1 in fundul unei provincii indepartate fara ca numitul controlor 1:i-11cral sa nu doreasca sa-i supravegheze cheltuielile, sa-i redacteze 11·gulamentele �i sa-i fixeze sediul. Daca se creeaza o casa pentru , 1·1 �ctori, atunci controlorului general trebuie sa i se aduca la cuno�11111 ii numele cer�etorilor care se prezinta aici �i sa i se spuna cu pH·cizie cand ies �i cand intra. De pe la mijlocul secolului (1733), I >I. cl' Argenson scria: ,,Detaliile incredintate mini�trilor sunt irnense.

N1111ic nu se face fara ei, totul se face prin ei. Iar daca cuno�tintele 1111 le sunt tot atat de mtinse precum puterea, ei sunt obligati sa lase 101111 pe seama comi�ilor care devin adevaratii stapani."

Controlorul general nu cere rapoarte nurnai asupra chestiunilor publice, ci �i informatii asupra persoanelor. Intendentul se adreseaza 1

1

la randul sau subdelegatilor �i spune cuvant cu cuvant ccea ce afla de la ei, ca �i cand ar �ti mtr-adevar totul prin propriile mijloace.

Pentru ca Parisul sa controleze si sa stie totul au trebuit inventate o mie �i una de metode de co�trol. Masa cor;spondentei era deja enorma, iar mtarzierile m procedurile administrative atat de mari, 1ncat nu am remarcat niciodata sa se fi scurs mai putin de un an inainte ca o parohie sa fi putut obtine autorizatia pentru reconstruirea clopotnitei sau repararea cerdacului bisericii. Cel mai adesea tree doi pana la trei ani 'inainte ca cererea sa fie aprobata.

Consiliul insu�i remarca fotr-una din hotararile sale (din 29 martie 1773) ca ,,formalitatile administrative due la intarzieri ne­ sfar�ite in rezolvarea problemelor �i dau na�tere adesea la plan­ geri dintre cele mai justificate; formalitatile sunt cu toate acestea necesare".

Credeam ca gustul pentru statistici este specific administrato­ rilor din vremea noastra; 1nsa ma tnselam. Catre sfarsitul Vechiu­ lui Regim i se trimit adesea intende�tului mici tabele' tiparite care nu mai trebuie decat sa fie compietate de catre subdelegatii sau sindicii din parohie. Controlorului general ti sunt fa.cute rapoarte asupra naturii terenurilor, culturilor, speciei �i cantitatilor de pro­ duse, numarului de animale. industriei si moravurilor locuitorilor.

Informatiile astfel obtinute nu sunt �u nimic mai putin minutioase nici mai sigure decat cele furnizate ITT situatii identice de catre sub­ prefeqii �i primarii din zilele noastre. Ap;ecierile fa.cute de catre subdelegati in aceste ocazii cu priviTe la caracterul populatiei sunt de obicei putin favorabilc. Ace�tia revin adesea la parerea ca ,,taranul este m mod natural lenes' si , ' nu ar lucra daca nu ar fi obligat sa supravietuiascii". lata o doctrina economica cc pare foarte raspandita la ace�ti administratori.

Chiar �i tm:ibajul �dministrativ al celor doua epoci se aseamiina intr-un mod izbitor. In ambele cazuri, stilul este decolorat, vag �i moale; fiziohomia specifica a fieciifuia dintre cei care scrit.i se �terge, pierzandu-se intr-o mediocritate comuna. Cirte citeste un prefect citeste ' un intendent.

Abia ciitre sfar�itul secolului, cand limbajul specific lui Diderot 1 �i Rousseau a avut timp sa se raspandeasca �i sa se dilueze in

l 1 111ba vulgara, falsa sensibilitate care umple cartile acestor scrii�ori 11111ccre�te pe administratori �i chiar pe oamenii de tinant�- Stilu� 11 d,uinistrativ, care are de obicei o textura foarte seaca, devme apo1 11,. alocuri mieros �i aproape delicat. Un subdele��t se pl��e inten1h-11tului de la Paris di ,,simte adesea cand se afla in exerc1tml func111111ii o durere deosebit de sfa�ietoare pentru o inima sensibila".

Puterea centrala distribuia parohiilor, ca �i in zilele noastre, ,11111mite ajutoare de caritate, cu condi\ia ca locuitorii sa aduca la , ,111dul tor anumite ofrande. Cand suma astfel oferita este suficienta, 1 ontrolorul general scrie pe marginea ordinului de repartitie: bine, 11111tem satisfiicufi; insa atunci cand contributia este considerabila, 1101caza: bine, suntem satisfiicU(i -?i sensibilizari.

Functionarii administrativi, aproape toti burghezi, formeaza dqa O cla;a care are propriul sau spirit, traditii, virtt1{i, onoare _ mgolii proprii. Este aristocratia noii societati, care e deJa formata f letita si care a�teapta doar ca Revolutia sa 'ii elibereze locul.

"1nsu ' Ceea ce'caracterizeaza deja administratia in Franta este ura violcnta inspirata ill egala masura de catre toti cei care, nobili sau l > mghezi, vor sa se ocupe de problemele publice 'in afara de ea. ( 'cl mai mic corp independent care incearca sa se formeze fiira roncursul sau 'ii provoaca teama; cea mai mica asociatie libera, oricare ar fi obiectul sau de interes, 0 deranj1:;aza; nu le lasa sa s11bziste decat pe cele pe care le-a construit in mod arbitrar �i pe care le prezideaza. Nici ma.car marile companii industriale nu sunt vazute cu ochi buni. Intr-un cuvant, administratia nu accepta ca ce­ taicnii sa se implice ITT vreun fel 10 analizarea pr_?priilor problem�; 1 1 1 locul concurentei, ea prefera sterilitatea. Insa, cum trebu1e intotdeauna sa li se lase francezilor placerea unui pie de dezmat, pcntru a-i consola pentru starea de servitute in care se at1a, putere � _ ccntrala permite sa se discute in delina libertate tot felul de teon t generale �i abstracte ill probleme de religie, fil�zo�ie m01:ala �t : _ l'.hiar politicii. Cu conditia de a nu se aduce cnt1c1 rauvo1toare functionarilor sai, chiar dintre cei mai lipsiti de importantii, gu­ vem�l accepta cu draga inima sa fie atacate principiile funda­ mentale pe care se baza atunci societatea, sa se discute pana �i des pre Dumnezeu. I�i illChipuie ca lucrurile aces tea nu ii pi<" vesc.

�!

85

Chiar dadi j11 rnalde din ,\ L'C0/ 11 / al XVIII-Iea sau, cum se srunca a11111ci, 1•1111·1t·k, r1 1 11r,11t· lc·ttu ma1. muIt catren .. e decat poI e_.

1 11'.c· ,, ,1<11 111111,1, .q,.1 pr rvca de1a c:u foarte m are susp1c.mne aceasta 11111 ,1 p111t·ri· I· ' 1 1 ,1 • 11,1:-111(1 • .i :a tll pnvmt:.a cartil ..or, dar �oarte aspra- cu p1111.1l1·k N 1 ·p111,111d sa le .

S u pn m e m to . tal1tate ' a Inccr . cat sa- le I olo"'·"< ,1 1 11 inor)riul · s coP· G" asesc o crrculara dm ' 176I adresata111111101 1111endcnii· lo r d,·n regat ' m care se anun.t"a c a regele (Ludov,r al XV-lea la acea dat "a) a h rf,, I·.ranee sa fie culeasa sub . ot"arit ca dm ace! moment Gazette d ,,Majestatea Sa a dorit spu /rec:a sup�aveghere a guvernului: ne �cu ara, sa faca aceasta ' foaie inte­ resanta si sa-i asigu re su . eno at a asup a r tu t r o ur c e l rialt. o nt � consec�ta ' adauooa" mm· ips e In · trul veti av"ea amabT I i� a t ea sa-mi trimiteti un bule tin cu tot ce se inta� � Ia m generalttat ea dumneavoastra s! . c are ar pu tea m , . te resa opmia pub!'_1ca- , � special in ceea ce p r ive�te fizica, istoria natu rala ' fapte i. e�1te dm co mun �i interesante." Circularei 11 e· ste atasat· u n prospe ct 10 c are s e anunt. a ca . noua gaze ta u va costa pe abo. nati. m.u lt m,. 1.. pufm, ch .

1ar daca va apa rea mult mai des si . . va contme ma1 mu Ila: 111 for ma\ie decat jurnalul pe care i'I i'nl ocuia. .

Inann at cu aceste docu t �tende�tL I le sc r ie subde gaµIor p entru a-i pune la le ­ � tre::t� � ms · a _ ace�tt� mcep p r in a spu ca nu �tiu nimic. Intervine ne o noua s n soar dm partca ministrului, � care se plange cu amaraciu. : n� de ne1 demallarea care d o � provincie. "Ma�iestatea Sa . mneste in lffi l or dona s a vc1;- spun ca- don . nta sa' este sa va ocupati · foar te senos d e aceas taafacere '· s,a d__ a!1· ordinele cele mai precise agentilo r din ; su bordin_e. ,.'Subdclc ga1 1 1 se cxecuta; unul dintre ei scrie c� un co n tra ban d ist cu sar e a fos1 spanzurat �i ca in aceasta i'mpre ·urare a dat do vada_ de LIil mare cur . . . � aJ·' altul, ca o ''i;emeie dm .arond1smentu l 1u 1· a na- scu1 Ire,. gemenc . un al treilea'' ca a iz · bucnit o fu rtuna- teribiFi, carc , cst, c drcpt, nu a p rovocat nici o paguba. E ste ch·a i, r unu I c�1.c_ dcclarit ca, in ci1 1da tuturor eforturilor sale nu a. d scopcnt. n,m,c dcmn de M·11111 :tlat, 1nsa ca t se aboneaza.. el� � . m�u-�, ' .o ga.zcta a1fi1 de ulilfl .�i dt ii va invita pe toti oamen u c111s1q, sa- �II urm czc cxc1111)I II I ' TO,lll . . ,I(. . l'\IC Cfortun. par m s a p rea put',111 C f'l clCC , , d:OilfCC:C O 11011:t \Cl rso :11t• llC infor­ meaza ca ,, reooele, care �Mc b1111ar 1 atca, .�pt111t' 111i 111 st1 11I, s,1 sc ocupe A

A

·

•

•

A

A

•

A

A

A •

•

A

•

A

86

A

•

-

-

pt·rsonal in det aliu de toate masurile referitoare la perfeqionarea 1•,11ctci �i care vrea sa dea acestui jumal superioritatea �i cel ebri1.1lt·a pc care le merita, �i-a manifestat marea nemultu mire vazand t ,t ordinele sale erau atat de defectuos in deplinite."

De unde se v ede ca istoria e ste o galerie de tablouri 'in care , 1· afla pu;ine originale �i rnulte copii.

Altfel trebu ie sa recunoa�tem ca In Franta puterea centr ala 1111 .i imitat niciodata guvemele Europei de Sud, care par sa fi pus -.1.ipanire asupr a tuturor lucrurilor doar pe ntru a le face sterile . < ;uvcmul france z a aratat ade sea o buna in\elegere a sarcinii sale " a dc s fa�urat 111tot deauna o prodigioasa activitate . Insa adesea .1trasta activitate este neproductiva sau chiar daunatoare pe ntru t .,, uncori, ceea ce guvemul vrea sa faca Ii depa�e�te foJ1ele, sau I .,re ccea ce nirneni nu poate controla.

Guvemul nu intreprinde niciodata sau abandoneaza rapid , r formele cele mai necesare , pentru a caror re u�ita se cere o 1·11t·rgic perseverenta; 111 schirnb, el rnod ifica fara incetare cat eva 1q\1tlamente sau legi. Nirnic nu ramane neschirnbat macar o clipa 111 st'cra sa de aqiune. Noile reguli se succed cu atata repe ziciune 111dit functionarii, daca nu sunt cornanda\i, au ade sea d ificultati 111 a 'in\e lege cum trebuie sa se supuna. Funqionarii municipali se plung intendentului insu�i de mobilitatea foarte mare a legislatiei ,ecundar. e ,,Chiar sirnpla schimbare a re gulame ntelor financiare t·stc atat de m are, spun ei, ljlCat nu permite nici unui funqionar 111ullicipal, chiar inamovibil, sa faca alt lucru decat sa studieze ,wile re gulamente pe masura ce apar, pana intr-acolo 1ncat ajung sii -�i neglijeze pro priile problem." e Chiar �i atunci can d legea nu se schimba, felul in care e ra aplicata se modifica de la o zi la alta. Cine nu a vazut adminis­ lra\ia Vechiului Regirn la treaba, i�i poate imagi.na din stud iul docume ntelor secrete pe care le-a lasat cat de dispretuita devenise kgca chiar in ochii celor care o aplicau, in con d i\iile m care nu mai e xistau nici ju male, nici adunare politica pentru a mo dera activitatea inconsecventa �i a limita capriciile arbitrare �i schirn­ b[1toare ale mini�trilor �i a birourilor ace stora.

Nu 10talnim decat hotarari ale consiliului care amintesc legi anterioare, adesea de data foarte recentii, care au fost promulgate 111sa nu �i executate. Intr-adevar, nu exista edict, declaratie a re­ gelui sau brevet care, dupa ce e proclamat solemn, sii nu sufere o mie �i una de schimbari in practicii. Se vede din scrisorile con­ trolorilor generali �i a intn1dcn\ilor ca puterea centrala permite intotdcauna sa se faca pe cale de excep\ie tot ceea ce interzice fom1al. Guvemul 'incalca rareori lcgea, Tnsa pe zi ce trece o face sa se plieze 10cet 1n toate direqiile, in concordantii cu fiecare situa\ie ivita �i pentru a facilita cat mai mult problemele ad­ ministrative.

Intcndentul scrie ministmlui in legaturii cu o taxa careia un arenda� al lucrarilor statului voia sii i se sustraga: ,,Este sigur ca dad. se iau in serios edictele �i hotiirarilc pe care tocmai le-am citat, nu existii 111 regat nici o scutire de la aceste taxe; dar cei care cunosc 1n detaliu problemele administrative �tiu ce se fotamplii cu aceste dispozi\ii imperioase ca �i cu pedepsele pe care le sta­ bilesc: chiar daca. le giisim in aproape toate edictele, declaratiile si hotararile privind stabilirea impozitelor, aceasta nu a impiedicat �iciodata excep\iile."

Rcgasirn aici Vechiul Regim 111 intregime: o regula rigidii, o practicii maleabila; acesta este caracterul Jui. Cine ar dori sa judece guvemarea din acea vreme prin ansam­ blul legilor sale ar face cea mai mare eroare. Am gasit o declaratie a regelui din 1757 care-i condamnii la moarte pe toti cei care vor compune sau imprima texte contrare religiei sau ordinii stabilite.

Librarul care le vinde, comerciantul care le raspande�te trebuie sa primeasca acea�i pedeapsa. Sa ne fi intors din nou in secolul sfan­ tului Dominic? Nu, este exact vremea in care domnea Voltaire.

Ne plangem adesea ca francezii disprc\uiesc legea; dar vai, cand ar fi putut sa fovete sii o respecte? Putem spune ca, pentru oamenii Vechiului Regim, locul pe care trebuia sa-1 ocupe 111 spi­ ritul uman no\iunea de lege cste go!. Fiecare solicitant ccre sii se facii exceptie 10 favoarea sa de la rcgula stabilita cu atata insis­ tentii �i autoritate ca �i cand ar fi cerut ca aceasta sii i sc aplice; 1 acest lucru nu i se refuza decat dacii exista dorin\a de a-i fi res88

p111sa solicitarea. Supunerea cetiitenilor fa\a de autoritate este incii 1111,da, insii mai curand ca efect al obi�nuintei decat al voin\ei; 111 ntm cii daca se intamplii ca spiritele acestora sa se tulbure, cele 111,11 ncinsemnate sentimente ii conduc imediat panii la violentii �i quoape intotdeauna violenta �i arbitraiul sunt cele care Ji reprima, •, 1111 legea.

Putcrea centralii din Franta nu avea incii in sccolul al XVIll-lea , 1111-..titutia sanatoasii �i viguroasa de mai tarziu; cu toate acestea, 111·1111 u ca reu�ise deja sii distrugii toate puterile intcnnediare, intre , "" indivizi nemaiexistand nimic altceva decat un spatiu imens , gol, le aparea deja acestora de departe ca singurul resort al ma111,11 ici sociale, agentul unic �i necesar al vietii publice.

Nimic nu dovedeste mai bine acest lucru decat scrierilc detrac1111 rlor siii. Cand mare� nelini�te care precede Revolutia incepe sii , l.tt'i1 simtitii, vedem aparand tot felul de sisteme noi 10 materie d,· ,ocictate �i de guvemare. Scopurile pe care �i le propun ace�ti 11 lo11natori sunt diverse, insii calea pe care ele urmeazii sa fie 11111-..c cste mereu aceea�i. Ei vor sii ia bratul puterii centrale �i sa-1 loloscasca pentru a sfiirama vechea ordine �i a reface totul dupii 1111 11ou plan pe care 1-au conceput singuri. Doar puterea centralii I, �1· pare capabilii de a realiza o astfel de sarcina. Puterea statului 111 liuic S\fie farii limite ca �i legea sa, spun ei; statul nu trebuie d11 ,11 sa fie convins sii foloseasca aceastii putere in scopuri bune. � I 11 .1bcau tatiil, acest gentilom atat de lllddtgostit de drepturile 1111l11limii lllCat ii denume�te cu cruzime pe intendenti inrru�i �i d,, l.1ra ca dacii s-ar liisa doar puterii centrale sarcina de a alege 111.,g,stra\ii, cuJlile de justitie nu ar mai fi 1n scurt timp decat ni�te /1,1111/t• de comisari, Mirabeau insu�i nu are !llcredere decat 1n p1111·1ea centralii pentru a-�i realiza himerele.

Accste idei nu rarnan numai in carti; ele piitrund in toate •11" ,tde, se amestecii cu moravurile, intra in obi�nuinte �i se infil1,, .11{1 peste tot, chiar �i in viata de zi cu zi.

Nimeni nu crede ca ar putea sii ducii la bun sfar�it o problemii 111,portantii dacii statul nu este �i el implicat. Chiar agricultorii, 11 ,11,l·ni de obicei foarte refractari la povete, sunt facuti sii creadii , , vina pentru neperfectionarea agriculturii apaqine 111 principal Q()

guvemului, care nu le da nici suficiente sfaturi �i nici ajutor. Unul dintre ei ii scrie unui intendent, pe tonul iritat care anunta deja Revoltqia: ,,De ce nu nume�te guvemul inspectori care sa mearga o data pe an ill provincie ca sa vada starea culturilor, sa-i invere pe cultivatori cum sa le amelioreze, sa le spuna ce trebuie facut cu animalele, modul in care sa le puna la ingra�at, sa le creasca, sa le vanda �i unde sa le dud la targ? Ace�ti inspectori ar trebui sa fie bine retribuiti. Cultivatorul care ar avea cea mai buna recolta ar primi decoratii."

Inspectori �i decoratii! lata un lucru pe care un fermier din comitatul Suffolk nu 1-ar fi �tiut niciodata! in ochii celor mai multi, numai guvemul mai poate asigura ordinea publica: oamenii nu se mai tern decat de jandarmerie iar proprietarii mai au ceva incredere doar 'in ea. A tat pentru unii, cat �i pentru ceilalti, cavalerul de jandam1erie nu este numai apara­ torul ordinii, ci ordinea insa�i. ,,Toata lumea a remarcat, spune adunarea provinciala din Guyenne, 'in ce masura vederea unui cavaler de jandarmerie este capabila sa lini�teasca persoanele cele mai putin dispuse sa respecte ordinea." in consecinpi, oricine vrea sa aiba la dispozitie o trupa de jandarmi. Arhivele unei intendente sunt pline de astfel de cereri. Nimeni nu pare sa cr�ada ca in spatele protectorului s-ar putea ascunde foa11e bine stapanul.

Cet-a ce ii uime�te eel mai tare pe emigran\ii* care sosesc din Anglia este absenta acestei militii. Acest lucru 'ii umple de uimire, �i uneori de dispret fata de englezi. Unul dintrc ci, persoana remar­ cabila, dar pe care educatia primita nu I-a prcgatit pcntru ceea ce urma sa vada, scrie: ,,Este foarte adevarat ca un cnglez oarecare se poate felicita daca a fost jefuit, spunand ca eel pu\in 'in tara sa nu exista jandarmerie. Un altul care este deranjat de tot ceca ce tulbura lini�tea publica se poate consola eel pu\in vazand ca raufacatorii reintra ill societate, gandind ca textul lcgii cstc mai putcrnic decat orice alta consideratie. Aceste idci false, adauga cl, nu sunt de loc • Ernigranpi francczi din vremea Rcvolu\ici. c.irc �i au g1isil refugiu in Anglia (nota trad.).

1

,ll'l'l'ptate de toata lumea; exista oameni intelepti care Ii se opun, '." 11qclcpciunea va trebui sa aiba ill cele din urma ca�tig de cauza."

Ceea ce nu ii trece deice prin minte este faptul ca aceste '111arcrii ale englezilor ar putea avea ceva m comun cu Iibertatile 1k care ace�tia se bucura. El prefera sa explice acest feno�en 1111r un mod mult mai �tiintific: ,,Intr-o tara ill care umiditatea 1 I ,matului �i circulaFa redusa a aerului imprima temperamentului , , rrnta sumbra, oamenii sunt dispu�i, spune el, sa se intereseze mai 1 11rJnd de Iucruri grave. Poporul englez este deci predispus prin 11.11ura sa sa se ocupe de problemele guvemarii, de care eel fran1 l', cste mai indepartat."

Cum guvemul a luat astfel locul Providentei, este normal ca I 11·care sa-1 invoce in funqie de nevoile specifi�e. Astfel intalnim 1111 numar imens de cereri care, fondandu-se intotdeauna pe 1111ercsul public, nu se ocupa totu�i decat de mici interese private. < 'opcqile intre care se gasesc aceste cereri sunt poate singurele lornri ill care toate clasele care compuneau societatea Vechiului lfrgim se afla amestecate. Lectura !or este trista: taranii cer sa fie 1 k�pagubiti pentru pierderea animalelor sau a cas�lor; proprietarii 111\tariti cer sa fie ajutati sa-�i valorifice in mod mai avantajos pa111;inturile; industria�ii solicita intendentului privilegii care sa le olcrc garantii contra unei concurente incomode. Se pot vedea loarte adesea manufacturieri care se plang intendentului m Iega1ura cu starea proasta a propriilor afaceri, rugandu-1 sa le obtina din partea controlorului general un ajutor sau un 1mprumut. Se pare chiar ca era deschis un fond ill acest scop.

Chiar si gentilomii sunt uneori mari solicitatori· conditia lor 11u mai poate fi recunoscuta decat prin faptul ca cer��sc pe �n ton loarte afectat. Pentru cea mai mare parte dintre ei semnul depen­ den!ei este reprezentat de impozitul de 5%. Partea !or din acest ,mpozit fiind fixata ill fiecare an de catre consiliu in functie de , aportul intendentului, acestuia din urma i se adreseaza de �bicei pcntru a obtine amanari sau scutiri. Am citit o multime de astfel de cereri fa�ute de nobili, aproape toti cu blazon si adesea mari ,cniori, datorate, spuneau ei, insufici�ntei veniturilor personale \au starii jalnice a afacerilor. in general, gentilomii nu i se adresau

1111111d1 1111!1111 tin ,11111 .,I >01111111k" msft am rcmarcat ca ID anumite , 111 11111•,1111q1 1 •,1 ,11li1·M·a,.a 1111otclcauna cu ,,Monseniore", precum lt11qd11 /II l J111·u11 111i1.c1 ia �i orgoliul se amesteca IDtr-un mod amuzant 111 ,11 \'.,le ccrcri. Unul dintre ei ii scrie intendentului: ,,lnima dum­ llL'.avoastra scnsibila nu va accepta niciodata ca O persoana de starca mea sa fie supusa la plata stricta a impozitului de 5% la fel ca o persoana obi�nuita." in vremurile de foamete, atat de frecvente ill secolul al XVIII-lea, populatia fiecarei generalitati se indreapta ID illtregime catre intendent �i pare sii-�i a�tepte hrana doar de la el singur. Este adevarat ca fiecare acuza deja guvernul pentru toate mizeriile sale. Ii sunt imputate chiar �i lucrurile inevitabile; Ii este repro�ata chiar si vremea rea din fiecare anotimp.

Srt nu ne mai miram cu ce usurinta uimitoare a fost restabilita 'in Franta centralizarea la 'incep�tul �cestui secol. Oamenii de la '89 au ;astumat edificiul, insa fundamentele acestuia ramasesera chiar ill inima celor care I-au distrus. Pe aceste fundamente s-a putut ridica vechiul edificiu din nou, pe negandite �i intr-o ma­ niera mult mai solida decat illainte.

CAPITOLUL7 Franta era deja, dintre toate tarile din Europa, ce� in care capitala obfinu;c cea mai mare influenta asuprn provincilor �i controla eel mai bine :intregul imperiu Nu situa\ia, nici miirimea �i nici bogatia capitalelor nu due la p1q)Onderenta !or politica asupra restului imperiului, ci natura �11 verniirii.

Londra, care este la fel de populata ca un regat, nu a exercitat p,111ii acum o in:fluenta suverana asupra destinelor Marii Britanii.

Nici un cetatean din Statele Unite ale Americii nu-�i poate 1111:igina ca populatia din New York ar putea decide asupra sortii l Jniunii americane. Mai mult, nimeni chiar din statul New York 1111 �i 'i'nchipuie ca prin vointa singura a acestui ora� s-ar putea 1 011duce toate afacerile. Cu toate acestea, New York-ul numiira '"lazi tot atatia , numara Parisul in momentul cand , locuitori cati 11 11bucnit Revolutia.

Parisul illsa�i era 'in epoca razboaielor religioase, in compa1,11,c cu restul regatului, la fel de popular pe cat era �i in 1789. Cu l1>,1le acestea nu a putut sa faca nimic. Pe vremea Frondei, Parisul 1111 cst.c inca decat eel mai r:nare ora� al Frantei. in 1789, el este dr Ja Franta illsa�i.

Inca din 1740, Montesquieu 'ii scria unui prieten ca nu mai 1·x1sta 'in Franta decat Parisul �i provinciile illdepartate, pentru l .t Parisul nu a avut inca timp sa le devoreze. in 1750, marchizul 1k Mirabeau, spirit utopic, dar uneori profund, spune, vorbind d1·.�pre Paris, 'insa fara sa-1 11umeasca: ,Capitalele sunt necesare; 1l.1di insa capul devine prea mare, corpul devine apoplectic �i lotul piere. Ce s-ar 'intampla deci dacii, abandonand provinciile 1

1

unui soi de dependenta directa �i privindu-i pe locuitorii de acolo ca pe ni�te cetateni de rangul al doilea, ca sa spunem a�a, nelasan­ du-le nici un mijloc de stirna �i nici o cariera accesibila, am atrage tot ceea ce este cat de cat talentat 'in aceasta capitala!" El numeste asta un fel de revolutie surda, care depopuleaza provincile de notabili, oameni de afaceri �i de a�a numitii oameni de spirit.

Cititorul care a lecturat atent capitolele precedente cunoa�te deja cauzele acestui fenomen �i ar fosemna sa abuzam de rabda­ rea sa daca le-am indica din nou aici.

Aceasta revolutie nu scapa nici puterii centrale, insa nu o afecta decat sub forma sa materiala: cre�terea ora�ului. Guvernarea vedea Parisul extinzandu-se zilnic, �i se temea ca va deveni foarte dificil sa administrezi cum se cu vine un ora� atat de mare. Exista tm mare numar de ordonante date de regii no�tri, in special in secolele al XVII-lea �i al XVIII-lea, care au ca obiectiv oprirea acestei cre�teri. Ace�ti principi concentrau din ce in ce mai mult in Paris �i la portile acestuia fotreaga viata publica a Franfei, �i voiau ca Parisul sa ramana mic. Exista interdiqia privind construi­ rea de noi case, sau obligaria de a le construi cu mare cheltuiala �i in locuri putin atragatoare indicate dinainte. Este adevarat ca fiecare dintre aceste ordonante constata ca, 'in ciuda precedentei, Parisul nu a incetat sa se extinda. In atotputernicia sa, Ludovic al XVI-lea incearca de �ase ori in tirnpul domniei sale sa opreasca cresterea Parisului si esueaza: orasul creste fara incetare, in ciuda edi�telor. Insa prep�nderenta i se'extinde mutt mai repede decat zidurile; acest lucru este favorizat mai pu\in de ceea ce se petrece in interiorul incintei, cat mai ales de ce se intampla in afara ei.

In acela�i tirnp se vedeau disparand peste tot, din ce 'in ce mai mult, libertatile locale. Peste tot dispareau sirnptomele unei viefi independente; fizionomia caracteristica fiecarei provincii devenea confuza, i.µ- ultimele urme ale vechii vieti publice se pierdeau.

Totu�i, aceste lucruri nu se datorau caderii naµunii 'in apatie; din contra, dinamismul era intalnit peste tot; numai ca motorul se gasea doar la Paris. Nu voi da decat un astfel de exemplu, unul intre altele o mie. Am gasit in rapoartele fa.cute ministrului pri­ vind starea librariilor, ca in secolul al XVI-lea �i la inceputul

1

�1·colul al XVII-lea existau imprimerii importante in ora�ele de p1 ovincie care nu mai aveau tipografi sau ai caror tipografi nu mai ,1vt·au nimic de lucru. Nu exista fosa indoiala ca la sfar�itul �1·rolului al XVIII-lea se publicau mult mai multe scrieri de orice Id dccat in secolul al XVI-lea; 'insa mi�carea ideilor nu mai pleca dcd\t de la centru. Parisul terminase de devorat provinciile.

In momentul in care izbucne�te Revoh1tia franceza, aceasta p1 una revolutie este 'in intregime desavar�ita.

Celebrul calator Arthur Young parasqte Parisul pufin tirnp d11p,1 reunirea Starilor Generale �i cu cateva zile foainte de cuce1 iiea Bastiliei; contrastul pe care ii remarca intre ceea ce tocmai vfll.l1se in ora� �i ceea ce gase�te in afara lui ii uirne�te profund.

111 Paris, totul era activitate �i zgomot; in fiecare moment se plllducea un pamflet politic: apareau pana la 92 pe saptamana.

N1riodata nu am vazut o miscare publicistica mai activa, spune i·I, nici macar la Londra. In �fara Parisului, totul i se pare apatie \I li1Cere; se irnprima putine bro�uri �i nici un jumal. Provinciile, lolu�i, sunt agitate �i gata sa se puna in mi�care, insa imobile; dad\ totu�i cetatenii �e aduna uneori, ei o fac pentru a afla ve�tile 11�1cptate de la Paris. In fiecare ora� Young ii intreaba pe locuitori 11· vor face. ,,Raspunsul este peste tot acela�i, spune el: nu suntem di·dit un ora� de provincie; trebuie sa vedem ce se va intampla l.1 Paris. Ace�ti oameni nu indraznesc nici macar sa aiba o opinie, 11dauga el, pana nu afla ce gande�te Parisul."

Este uirnitoare u�urinta surprinzatoare cu care Adunarea C 'onstituanta a putut distruge dintr-o data toate vechile provincii 11k Frantei, dintre care unele erau mai vechi decat monarhia �i ,n 'imparta metodic regatul in 83 de parti distincte, ca �i cum ar I I I ost vorba de solul virgin al Lumii Noi. Nirnic nu a surprins �i 111grozit mai mult restul Europei, care nu era pregatita pentru un '"tfel de spectacol. ,,Este pentru prirna oara, scria Burke, cand ii v1·dcm pe oameni faramitandu-�i patria intr-un mod atat de barbar." :-il· parea, intr-adevar, ca sunt sfa�iate corpuri vii; in realitate, se 1 I<-i;rnembrau cadavre. atotastfel sa obtina Exact in vremea in care Parisul reusea , , pulcrnicia in provincie, se realiza chiar inauntrul sau o alta schim-

I, 11, 1 11, 1111 1111111.1111.11 pu!in ,1ll'll!ia istoriei. ln Joe sa fie un simplu 1 ,1 1 ii , 11111111111111, .1l.1rl'r ilor, eonsumului �i placerii, Parisul tocmai d, "111\1 1111 111.1.\' al fahricilor si manufacturilor. Acest al doilea 1111111 d,,dl·,, cl'lui dintai un caracter nou �i mull mai formidabil.

Situa\ia era foarte veche; se pare ca din timpul Evului Mediu Par isul a fost ora�ul eel mai industrializat al regatului, dupa cum era �i eel mai mare. Acest lucru devine evident cand ne apropiem de timpurile modcrne. Pe masura ce toate afacerile administrative sunt atrase la Paris, cele industriale le urmeaza �i ele. Cum Parisul devine din cc 111 ce mai mull modelul �i arbitrul gustului, centrul unic al puterii �i artci, principalul focar de activitate nationala, viata industriala a na\iunii se retrage �i sc concentreaza �i mai mult in capitala.

Chiar dadi documentele statistice ale Yechiului Regim sunt eel mai adesea de prea putina focredere, cred ca putem afirma fara teama ca, 111 cei 6(J de ani care au precedat Revolu\ia franceza, numarul muncitorilor s-a marit de mai bine de doua ori, in timp ce, in aceea�i perioada, popula\ia generala a ora�ului nu a crescut cu mai mult de o trcime.

Independe11t de cauzcle pe care tocmai le-am mentionat, exista �i allele specificc care ii atTageau catre Paris pe muncitorii din toate colturilc Fran\ei, 'ingramadindu-i pu\in cate pu\in in anu­ mite cartiere, pe care sfar�cau prin a le ocupa aproape singuri. Ba­ rierele pe care legisla\ia fiscala a timpului le impunea industriei devenisera mai pu\in stanjcnitoare decat oriundc in Franta; nicaieri 'in alta parte nu puteai seapa mai u�or de apasarca brcslclor. Anu­ mite suburbii precum Saint-Antoine �i cca a Tcmplului, se bucu­ rau, mai ales 1n accsl caz, de privilcgii foartc mari. Ludovic al XVI-lea a extins �i mai mull acestc prerogative ale suburbiei Saint-Antoine �i �i-a dat toata ostcncala sa strflngi\ acolo o imensa popula\ie muncitorcasd\ .,dorind, spunc accst ncfcricit principe mtr-unul dintrc edictclc snle. sa diim muncitorilor din suburbia Saint-Antoine o noua dovada a protcc!ici noastrc �i sa-i eliberam de barierele care le creaza prejudicii alat lor, cat �i libertaiii comertului."

Numarul de uzine, manufacturi, fumale malte crescuse atat ii,· ,nult tn Paris in apropierea Revolu\iei, meat guvernul a sfar�it plea e tot felul �de 1 11111 a sc alarma. Vederea acestu� P;ogres JI �� _ � h 111cri absolut imaginare. 0 hotarare a consilmlu1 dm 1782 arata , " ,.Rcgele, afland ca mmuliirea rapida a manufacturilor_ a_ du� I_� r aprov1z10nam 1111 consum al lernnului care a devenit daunato de acest tip pe nderi mtrepri de crearea acum de e , 11,1,ului interzic per�colu! prive�te ce ceea In i." ora�ulu jurul , , , .;,a d� 15 leghe 'in nunem n�tere, da putea Ii rare aglome ,11kvarat caruia o astfel de 1111 avea astfel de temeri.

Astfel, Parisul devenise stapanul Fran\ei �i se aduna deja ,11 mata care trebuia sa JI ocupe.

Este un lucru acceptat astazi, mi se pare, ca centralizarea ad111,nistrativa �i omnipotenta Parisului sunt printre princi�alele cauze .,k insuccesului tuturor guvernelor pe care le-am vazut succe­ dandu-se tn ultimii 40 de ani. Voi arata fara dificultate ca aceluia�i 1 apt 'ii trebuie atribuita in mare parte ruina brusca �i violenta a wclili monarhii si ca trebuie sail trecem printre principalele cauze .,le acestei prim; Revolutii, care le-a dat n�tere tuturor celorlalte.

.

1

ii •,,·rnlului al XVIII-lea, vedem cum cre�te numarul deictelor, di l.11 afiilor regelui, hotararilor consiliului care aplica acelea�i 11 g11l1, 'in acela�i fel ,.. m-toat4fu:tile..imp.eriul.ui Nu numai guver111111\11, dar �i guvernatii accepta ideea unei Iegislatii atat de gene11111· )i de uniforme, care sa fie peste tot aceea�i �i aceea�i pentru 111\1 /\ccasta idee apare 1n toate proiectele de reforma care se 1wred limp de 30 de ani inaintea izbucnirri Revolutiei. Cu doua \11 olc mai devreme, fondul unor asemenea idei, daca se poate 1,p1111c a�a, ar fi lipsit. � Nu numai provinciile se aseamana din ce in ce mai mult. In I ll'rarc provincie oamenii din diferitele clase, eel putin toti cei 1 ,Ill' sc diferentiaza de poporul de rand, devin din ce in ce mai ,1•.,L·manatori, in ciuda diferentelor de conditie.

Nimic nu poate ilustra mai bine acest lucru decat lectura , .i1rtclor de doleante prezentate de catre diferitele ordine 1n 1789.

1 \·i care le redacteaza difera in mod profund ca interese, fosa 'in , 1·s1, ci sunt identici.

Daca veti studia modul de functionare al prirnelor Stari Gene1 ,tll', veti av;a parte de un spectac;l contradictoriu: burghezul �i nobilul au in ace! moment mult mai multe interese �i afaceri co11111nc; ei lasa sa se vada mult mai putina animozitate reciprocii; 111st1 par in continuare sa faca parte din doua rase diferite.

Timpul, care mentmuse �i, sub multe aspecte, chiar inmultise 1111marul privilegiilor care-i separau pe ace�ti doi oameni, i-a Gietn Ill rCSl Sa para identici. � De multe secole nobilii francezi saraceau fara incetare. ,,In l 111cla privilegiilor, nobilimea se ruineaza �i dispare pe zi ce trece 1ar starea a treia se 1mbogate�te", scrie cu tristete un gentilom in 1755. Legile care protejau proprietatea nobiliara erau totu�i ace­ ka�i ca in trecut; nimic nu parea schimbat in conditia economica a nobililor. Si ' saracesc peste tot exact in ritmul in ' acestia ' totusi, care i�i pierd puterea.

S-ar zice ca in institutii, ca si in interiorul omului insusi, independent de organele care indeplinesc anumite funqii ale exislcn�ei, se giise�te o forta centrala �i invizibila care reprezinta chiar princ.ipiuL vietii-Cind.aceas.t:aflacarii care da viaia se stinge, totul I

CAPITOLUL8 Franta era tara in care oamenii ajunsesera 'sa se�ene eel mai mult intre ei

Cine cerceteaza cu atentie Franta Vechiului Regim intiHnestc -._:_ ' realitati foarte contradictorii.

Se pare ca toti francezii, In special cei care fac parte din stra­ turile medii �i inalte ale societatii, singurii de altfel care se re­ marca, seamana perfect unii cu ceilalti.

Totu�i, 111 mijlocul acestei multimi uniforme se ridica inca un foarte mare numar de bariere care o 1mpart In nenumarate pafti. lar in fiecare dintre aceste mici unitati apare o societate distincta, care nu se preocupa decat de propriile intercse, fara a Iua parte la viata comuna.

Gandindu-ma la aceasta diviziune aproapc infinita, foteleg ca nicaieri in alta parte cetatenii nu erau mai pupn pregatifi sa aqioneze 'i:n comun �i sa i�i acorde sprijin rcciproc In vreme de criza. In consecinta, o astfel de societatc a putut fi rastumata cu susul m jos mtr-un singur moment de catrc o mare revolutie. Imi imaginez toate aceste mici baricre rastumatc de catre marea bulversare �i intrevad imediat un corp rccc, mull mai omogen �i mai compact dccat toate cele care au existat vrcodata in lume.

Am aratat cum, in aproape intrcg rcgatul, 111odul de viata specific din provincii disparusc de multi'i vrcmc; accst lucru a contribuit 111 mare masurii la a-i face pc francczi foarte asema­ natori u11ii cu alpi. Dincolo de clivcrsitatca can.: 111ai cxista inca, unitatea na\iunii cslc deja cvidcnta; o clcscopcrilll prin intcrmediul uniformita�ii legisla\ici. Pc masura cc cobori\m pc firul cronologic

.

1

.

QQ

.

��-u.r..... ,... , _, .. ,,� -J. IJ--o�:TEANA · \�� GOGA" r, 1·11

111 I I Ill 1 1 I I I ,1 �., 11111,11 :1, chiar daca. organele par sa 11111 11 11, , , , 111 11 111.111111'. Nubilii francezi aveau mcii dreptul de ,d, 11111111 1 1, *')" 111111 rcmarca Burke, substitutiile erau m vremea I 1111111 Ill.II ltl't'VCnlc �i ma i constrangiitoare tn Franta decat tn \11rl1.1. /\ccstui drept i se adiiugau dr eptul de primogeniturii, 1l'dcvcntele financiar e �i perpetu e �i tot c eea ce purta numele de drcpt util. Nobilii erau scu titi de obligatia atat de costisitoare de a purta razboiul pe propria cheltuialii, msii Ii s- au mentinut si chiar marit irnunitiitile privind plata irnpozitului: cu alte cuvinte, piistr au indemnizati a farii sii suporte plata tax.elor. In plus, se bucurau de mu lte alte avant aj e biine�ti p e care parintii lor nu le avuseserii niciodata. �i cu toate aces tea , siirii ceau continuu, pe miisurii ce obi�nuinta �i aptitudinea guvemarii le deveneau mai straine. Chiar acest ei st riic iri gradu al e frebui e sii-i atribuim, e el p utin paftial, m area fiiramitar e a proprietiitii funci are pe care am remarcat-o m ai fo aint e. G entilomul i�i c edasc bucatii cu bucatii piiman tul taranilor, oprindu -�i numai rentclc scnioriale, care -i mentineau mai curand aparenta, decat rea litatea vcchiului statut. Multe dintre provinciile Frantei, precum Lirnousin, dcsprc care vorbe�te Turgot, erau pline d e mica nobilim e siiriicita, care nu ma i a vea aproape deloc posesiuni funciare �i triiia doar din drcpturile senioriale �i r entele funciare. ,,In aceasta gener alitate, spune un intcndent de la mceputul secolului, numiirul familiilor nobiliarc sc ridicii incii l a cateva mil, dar nu mai sun t ni c i 15 care sii aiba 20.000 de livre de r entii." intr- un fel de instruqiune pe c are intcndcntul de rran che-Comte o adreseazii m 1750 succesorului siiu, citcsc ca ,,nobilirnea din aceastii regiune este de vit� v ec he, dar foa11c sarac a, �i pe cat de saracii pe atat de mandrii. In comparatic cu ceca cc a fo st odatii, ea este extrem de umil itii. Ar fi o foarte buna politica sa o mentinem in aceastii stare de siiriicie, pentru a o obliga sa nc scrveascii �i sii aibii ne voie de noi. Nobilimca formcaza, aclauga cl, o confrerie in care nu sunt admise decal pcrsoanelc care pot clovcdi cii de tin p atru carti ere nobiliarc. A ccasta confrcric nu cstc oficializata, ci doar accept atii. intalnindu-se doar o data pc an, �i �i a tunci in prezeni a intendentului.Dupii ce a u scrvit masa �i au asistat l a ,11, 1

/

100

1

-�·J j .. . .j,j.___..arce ac'.18a.� UI!JL.1-,!

11111,a religioasii impreunii, fiecare �ob s� 'i:nto t e1 aces cul s. Va v e\ 1 convmg e de com1 11 "11,a ntele lor, al\ii pe jo · ,1d1111ari." . .. � .. v1Z1btl�, ma1 mu1t /\ ccasta sariicire graduala a nobilirnn er a tot �e �ont":e?t, �� l� ,,111 inai putin, nu numai 'in Franta, ci p este e sa d1sp�a, msa far � 1111dc sistemul feudal era, ca �i l a noi, pe ca � 1e. Ace ��ta decade�ta 1 11 'tnlocuit cu O noua forma de aristocrat m ai al es la popul a\nle germa�1ce 1 1, 1 roart e vizibila �i remarcatii l cest e1 ��_ � ecin ate cu Rinul. Contraru � 1 ,11 c locuiau 'in zonele 1nv co o, v ec�il e f�� l1 � 111,i\ii nu putea fi tntalnit decat m An�li�-!: !

1 pa su� era, da� 1�1 � � 1111biliare care se mentineau, nu numa1 ca 1� _ a1 ca bo�at 1e �! e dmt l e 111,,riscra cons iderabil averile, ramanand c el e nu facusera de ri se ridicasera alatu .

I uiLcre. Noile familii c are . decal sa le imite opulenta, f"ara• a o depa•�1 eau sii mo� ten e asca par i nuit obi� nii e m In Franta doar oa ; s-ar fi zis caAaceasta loatc bunurile 'pe car e le pierdea nobilimea poporul �e :a.nd. C� rra singura substantii din care se dezvolta hez sa �arace�sca burg pe 1oate acestea, nici o le ge nu 'it unpiedica ac �i �sta se imbogatea si nici nu -I ajuta sa se imbogiiteasca; �i totu v em se la fel de b?g at frLrii incetar e. in multe cazuri, burghezul de Mai mult, �eseon ?o� si uneori chiar mai bogat decat gentilomul. a; chiar dac� de ob1� e1 ga\ia sa avea acee�i natura_c� cea �obili� uneon_ o?tmea ch 1ar traia la ora �, avea proprietat 1 f unciare, 1ar drepturi senioriale. .. • . A � doua s tabiliser a deJ a mtre aceste a t a vi e d ul mod si a ti a c Edu ra I� e l hezu Burg i. prototipun'u�ane O multirne de alte aseman� a t, a c m e 1e ��asta rel de educat ca �i nobilul �i, ceea ce trebu � � u_erau Amb 1. nobilulu educati e era de aceea�i provenientii ca cea a ce 1 ca �i penrr:u lalalt, lumin�ti de aceleasi adevaruri. Pentru unu sul, ?ev e: sura t eoreticii �i literara. P� educatt� fusese m �gala ma l Fran\e1, r eu�1se sa nit din ce 'in ce mai mult unicul educator a aer comun. � � • �i A imprime tuturor spiritelor aceea�i formii �? evedea mca, fara La sfarsitul secolului al XVIII-lea se mru mtr �i cele �e burgh�­ 'indoialii, o diferentii intre manierele nobilirn� ic are sa se egal:zeze mru greu decat ziei, p entru ca nu existii nim � _ vurilor care poarta numele de maruere. acest aspect exterior al mora n77AJl7

Insa, fn cele din urma, toti oamenii de conditie superioara se ase­ manau; aveau acelea�i idei, acelea�i obiceiuri �i gusturi, se lasau prada acelora�i placeri, vorbeau acela�i Iimbaj. Nu se mai dife­ rentiau 111tre ei decat prin drepturi.

Ma 111doiesc ca acest Iucru era atunci la fel de vizibil 111 vreo alta parte, chiar �i in Anglia, unde clasele erau adesea diferite ca spirit �i moravuri, chiar daca se aflau 111 striinsa legatura datorita intereselor comune. Deoarece chiar daca Iibertatea politica pe care o poseda aceasta admirabila putere care este Anglia creeaza intre toti cetatenii raporturi necesare �i 1egaturi mutuale de dependenta, ea nu Ii transforma 10 mod automat pe toti 1n indivizi identici.

Doar actiunea de Iunga durata a puterii centrale are mtotdeauna drept consecinta inevitabila de a-i face pe oameni identici 10tre ei �i in egala masura indiferenti fata de propria soarta.

CAPITOLUL9 Acesti oameni atat de asemanatori erau mai mult c� niciodata separati in mici grupuri straine si ' indiferente unele fata ' de altele

1

Daca privim lucmrile din alta perspectiva, vedem cum a�eia�� 1, ancezi, care aveau atatea trasaturi asemanatoare, erau totu�1 m�� 11.olati' unii de altii ' decat locuitorii din alte paf!i sau decat francezu de odinioara.

Se pare ca in epoca in care s-a constituit sistemul feudal 'in I !uropa, ceea ce s-a numit de atunci mcoace nobilirne nu � format dintr-o data o casta, ci s-a campus, Ia origine, din personaJele cele 111ai importante ale naFunii, fiind astfel doar o aristocr�t�e. lat� o problema pe care nu doresc sa � discu� �ici; este s�f1ctent sa� ,cmarc faptul ca, mca din Evul Medm, nobihmea devenise o casta, ceca ce inseamna ca marca sa distincta este na�terea.

Nobilimea pastreaza acest caracter propriu aristocratiei, de a l'i un corp de cetateni care guvemeaza; insa numai pr� na�tere se _ dccid cei care se vor afla in fruntea acestui corp. Toti ce1 care nu sc nasc nobili, se afla 1n afara acestei clase speciale �i '.inchise �i nu ocupa decat o pozitie mai mult sau mai putin importanta in stat 111sa intotdeauna subordonata.

'Intotdeauna am fast uimit ca un lucru care individualizeaza /\nglia atat de mult fata de celelalte natiuni mod�1:1e, f�in�- singu _ � rut care poate explica particularitatile Iegilor, sp�ttu�m �1 1� tone� sale nu a atras mai mult decat a facut-o atentia filozofilor �1 oam'enilor de stat si ca obi�nuinta I-a facut ca �i invizibil chiar pcntru englezi. A fost uneori pe jumatate '.intreza�it, pe j�matate descris; insa mi se pare ca niciodata nu a fast mteles m �od complet �i clar. Vizitand Marea Britanie in 1739, Montesquieu

scria pe buna dreptate: ,,Ma aflu intr-o tara care nu searnana deloc cu restul Europei"; insa nu mai adaugil nimic.

Ceea cc facea intr-adevar Anglia atat de diferita de restul Europci 7ndi de la acea data erau mai putin parlarnentul, liber­ taLca, pu blici taLea, tribunalele cu jurati care existau acolo cat mai curand un lucru cu totul special �i �ult mai eficace. A�glia era singura tara 111 care sistemul castelor a fost nu numai modificat, ci efectiv distrus. Nobilii �i oarnenii de rand se ocupau deopotriva cu acelea�i afaceri, practicau acelea�i meserii si, ceea ce este si mai semnificativ, se casatoreau intre ei. Fiic� celui mai mMe senior putea sa se marite fiira nici o ru�ine cu un om simplu.

Cand vreti sa �titi daca sistemul de caste si ideile, obiceiurile �i barierele pe care acesta le-a creat 1n sanul' unui popor au fost distruse 1n intregime, analizati institutia casatoriei. Numai acolo v�ti gasi trasatura decisiva care va lipse�te. In Franta, chiar in ztlele noastre, dupa 60 de ani de democratie veti cauta de cele mai multe ori aceasta trasatura in van. Familiiie v�chi si cele noi care par sa se confunde cu desavar�ire in alte privinte,'evita mcii pe cat le sta in putinta sa se arnestece prin casatorie.

S-a remarcat adesea ca nobilimea engleza a fost mult mai prudenta, mai abila �i mai deschisa decat oricare alta. Ceea ce ar fi trebuit spus este ca de multa vreme m Anglia nu mai exista m realitate nobi.lime, daca intelegem acest cuvant m acceNiunea sa straveche �i limitativa, care fusese pastrata peste Lot in alte parti.

Din aceasta revolutie care se pierde m negura timpurilor, m�i ramane insa un martor viu: limba. De mai multe secole, 111 Anglia cuvantul gentilhomme �i-a schimbat cu totul sensul, iar cuvantul roturier* nici nu mai exista. Urmatorul vers din Tartuffe scris de Moliere in 1664 ar fi fost deja imposibil de tradus in mod literal in limba engleza a aceleia�i epoci: Et, tel qu' on le voit, ii est bon gentilhomme.

Daca doriti sa mai aplicati lingvistica �tiintei isroriei, urrnariti in timp �i spa\iu destinul cuvantului gentlN11011, care deriva din • Tennen folosit in Franta in Evul Mediu pcn1ru .i-i ucscmna pe oamenii simpli, 111 contrast cu nobilii (n. trad.).

11vi111tul nostru gentilhomme. Yeti vedea ca in Anglia semnifi,1\ia sa devine mai cuprinzatoare pe masura ce conditiile sociale •,1· .ipropie �i se arnesteca. in fiecare secol este folosit pentru oameni ·.itua\i putin mai jos pe scara sociala. Acest cuvant trece in cele d111 urma odata cu englezii in America. Aici este folosit pentru ,1 1 desemna in mod indistinct pe toti cetatenii. Istoria sa este ,H'l'ca a democratiei insesi. in Franta, cu�antul g�nti/homme a ramas mtotdeauna restrans l.1 �cnsul sa� initial; dupa Revolutie aproape ca a ie�it din uz, dar �,1 a pastrat acela�i sens. S-a conservat intact cuvantul care servise Lt desemnarea membrilor castei, pentru ca s-a conservat casta ,11sasi, la fel de izolata de toate celelalte cum fusese intotdeauna. ·voi merge insa mult mai departe �i voi spune ca aceasta casta dl'venise mult mai izolata decat fusese in momentul 1n care apa111sc cuvantul si ca s-a produs in sanul societatii noastre o evolutie 111 �ens invers 'celei pe care am vazut-o ill Anglia.

Daca burghezul �i nobilul erau mult mai asemanatori, 1n .,ccla�i timp s-au izolat din ce 'in ce mai mult unul de celalalt. /\ceste doua lucruri trebuie cu atat mai putin confundate cu cat unul, ill loc sa 'il atenueze pe celalalt, eel mai adesea ii agraveaza. in Evul Mediu �i atat timp cat feudalitatea �i-a men!inut im­ portanta, toti cei care de;ineau pamanturi de la senior (cei pe care limbajul feudal ii numea propriu zis vasali), multi dintre ei nefiind nobiii erau asociati in mod constant seniorului ill procesul de ad­ minis�are a senioriei; aceasta era chiar principala conditie pentru delinerea unei feude. Nu numai ca acestia trebuiau sa-1 urrneze pe se�ior in razboi, dar trebuiau, in virt�tea acestei concesiuni de pamant, sa petreaca o anumita perioada din an la curtea acestuia, pentru a-I ajuta sa imparta dreptatea �i sa administreze domeniul.

Curtea seniorului era marele mecanism al conducerii fe udale; o vedem aparand ill toate vechile legi ale Europei, iar eu i-am regasit urmele foarte vizibile chiar �i ill zi.lele noastre in mai multe regiuni din Germania. Savantul specialist in istorie medievala Edme de Freminville care, treizeci de ani 'inainte de Revolutiea franceza, s-a decis sa scrie o carte consistenta despre drepturile feudale �i remnoirea registrelor funciare continand drepturile de 1

1

1

II I ti , 11 1 11d ii, 111 1111,111111 ,11,11.1 a vazut 'in ,,titlurile a nume111,111 1 1 1 il1111.i11ohl1ga\i sa se prezinte la fiecare15zile 1 1 111 11, 1, , , 1111111,d,1 1 H'111111 a judeca, laolalta cu seniorul �i judeca1 ,11il 111 ,, 111111 ,ti ,ll c:-.tuia, cauzele �i litigiile care interveneau mtre 1111 11111u 1" El adauga ca ,,a gasit uneori optzeci, o suta cincizeci, -.,111 d11a1 doua sute de astfel de vasali intr-o seniorie. O mare parte dintrc ci crau oameni sirnpli." Am citat acest text nu ca o dovada, pcntru ca exista mii de alte astfel de cazuri, ci ca un exemplu al felului m care, la origine �i rnult tirnp dupa aceea, clasa taraneasca se apropia de gentilomi �i se amesteca 'in fiecare zi cu ei in condu­ cerea acelora�i treburi. Ceea ce facea curtea senioriala pentru micii proprietari rurali, vor face Starile Provinciale si mai tarziu ' ' Sta.rile Generale pentru burghezi.i din orase.

Cand studiem ceea ce a ramas din Sta�ile Generale din secolul al XIV-lea �i mai ales din Starile Provinciale din aceea�i epoca, nu putem sa nu fim uimiti de locul pe care Starea a Treia il ocupa in aceste adunari �i de puterea pe care o cxercita in sanul lor.

Ca individ, burghezul din secolul al XIV-lea este fara indoiala inferior celui din secolul al XVIII-lea; 7nsa burghezia in corpore ocupa in societatea politica de atunci un loc mult mai sigur si mai inalt. Dreptul sau de a lua parte la procesul de conducer� este necontestat; rolul pe care H joaca in adunarile politice este 'intot­ deauna considerabil �i adesea preponderent. Celelalte clase sirnt pe zi ce trece nevoia de a o lua serios 1n consideratie.

Insa lucrul eel mai izbitor este sa vedem cu� nobilimea si Starea a Treia gaseau atunci mai multe 1nlesniri pentru a adrni­ nistra 1mpreuna problemele de interes public sau pentru a rezista impreuna, a�a cum nu au mai facut-o ulterior. Accasta nu se re­ marca doar 'in cazul StariJor Generale din secolul al XIV-lea, dintre care multe au avut un caractcr nercgulat �i rcvoluponar datorita greutatilor vrcmii, ci �i Tn eel al Starilor locale ale accleia�i epoci, in care se constata mersul regulat �i obi�npil al lucrurilor. Astfel, Tn Auvergne, cele trei ordinc iau 111 comun celc mai importante decizii �i supravegheaza executarea lor prin comisari, care sunt de asemenea alesi de catrc toate trci. Acelasi spectacol 11 reoasirn in epoca in Champagne. Toata lumea cunoa�te celcbra actiune '

'

I:>

rare nobilii si burghezii dintr-un mare numar de ora�e s-au asociat, la 7nceputui aceluia�i secol, pentru a apara liberta\ile natiunii �i privilegiile provinciilor lor c?ntr� �i.xtiunilor p_uterii reg".1e[H]. lntalnirn, 'in ace! moment al 1stone1 noastre, ma1 multe ep1soade re par scoase din istoria Angliei[l]. Astfel de spectacole nu se mai vad deloc 'in secolele urmatoare.

Intr-adevar, pe masura ce conducerea senioriei se dezorga­ nizeaza, Stari1e Generale devin din ce 'in ce mai rare sau nu mai sunt convocate, iar libertatile generale dispar, antrenand cu ele , uina celor locale· burghezul si 0entilomul nu mai au nici un fel de contact in viata publica. Ei nu mai sirnt deloc nevoia de a se apropia unul de c�lalalt �i de a se mtelege, fiind pe z� ce trece mai independenti, dar �i mai straini unul de celalalt. In secolul al XVIII-lea, aceasta evolutie este incheiata: ace�ti doi oameni nu sc mai intalnesc decat prin hazard m viata privata. Cele doua clase nu mai sunt doar rivale, ci inarnice.

Iar ceea ce pare specific Frantei este ca 'in vreme ce ordinul nobilirnii 1�i pierde astfel vechile sale puteri politice, gentilomul obtine cu titlu individual multe privi!egii pe care nu le avusese vr�odata sau �i le spore�te pe cele pe care le detinea deja. S-ar spune ca membrele se imbogateau din rama�i;ele nemsufletite ale corpului. Nobilimea are din ce 7n ce mai putin dreptul de a co­ manda, fosa nobilii se bucura din ce 7n ce mai mult de prerogativa cxclusiva de a fi cei dintai servitori ai stapanului; era mult mai u�or pentru un om obi�nuit sa devina ft.mqionar sub Ludovic al XIV-lea decat sub Ludovic al XVI-lea. Acest lucru se putea observa adesea in Prusia pe vremea cand era aproape o exceptie in Franta, Fiecare dintre aceste privilegii, odata obtinute, este Legat de sange, de care devine inseparabil. Cu cat aceasta nobilirne mceteaza sa mai fie o aristocratie, cu atat ea pare sa se transforme mtr-o casta.

Sa luam cazul celui mai odios dintre aceste privilegii, acela al scutirii de impozite; este u�or de observat ca, din secolul al XV-lea pana la Revoluµa franceza, acesta nu a 'incetat sa creasca.

El crestea datorita progresului rapid al taxelor publice. Cand se prelev�u 1 200 000 de livre din bir (la taille) in vremea lui Carol al V II-lea, privilegiul de a fi scutit de la plata acestuia era mic; '

1

'

I:>

cand se prelevau 80 milioane in vremea lui Ludovic al XVI-lea priv�legiul era -�eja �are. Cand birul era singurul impozit plati; de catre oamen11 de rand, scutirea nobilului era putin vizibila. insa cand impozitele de acest fel s-au inmultit sub mii d� nume si forme cand birului i-au fost asimilate alte patru taxe, cand taxe �ecunos� m Evul Mediu, precum corvezile regale aplicate tuturor lucra­ cute _ :Ilor s�u serviciilor publice, milifiei, etc. s-au adaugat birului si tmp?z1telor �ale �ccesorii, toate acestea fiind �i inegal repartizat�, scutrrea nobilulu1[J] a parut in1ensa. Inegalitatea, chiar daca mare era,_ este adevarat, mai mult aparenta decat reala, pentru ca venituril; obtmute de catre nobil din fermaj erau diminuate chiar de catre impozitul de care el era scutit. Insa m aceasta chestiune inegalitatea care se vede dauneaza mai mult decal cea care este resimtita.

Ludovic al XIV-lea, presat de catre necesitatile fb1anciare care-J m1povarau Ia sfaqitul domniei, stabilise doua' taxe comune: :ap�tatia �i ��ozituJ de 5%. lnsa cum scutirea de impozit fusese m sme un pnvilegiu atat de respectabil, a trebuit sa fie consacrat chiar �i_m �apt�il care ti aducea atingere. S-a avut grija ca percepe­ _ rea sa fie �if�nr__a acolo unde tax.a era comuna. Pentru unii, perce­ perea taxe1 ramanea degradanta �i dura; pentru ceilalti, indulgenta _ �1 onorabila. . C � t?ate ca inegalitatea in ceea ce prive�te plata impozitelor ex1sta m mtreaga Europa, in foarte putine tari ea era atat de vizi­ bila �i resimtita in mod constant ca i� Fr�nta. In cea mai mare parte a Ge rmaniei, majoritatea taxelor erau i�directe. Chiar si in cazul impozitului direct, privilegiul gentilomului era adesea repre­ zentat de faptul ca participa in mai mica masura la o contributie comuna. Mai mult, existau anumite taxe care erau platite doar de catre nobilime �i care erau destinate sa tnlocuiasca serviciul mi­ litar gratuit care nu mai era obligatoriu.

Dintre toate felurile de a-i diferenlia pe oamcni si de a deli­ mita cl�s�le sociale, inegalitatea impoziielor era 1nsa c�a mai peri­ �uloasa �1. totodata cea mai potrivita pcntru a adauga inegalitatii izolarea �1 a le face pe ambele incurabile. Pentru ca cfcctele sunt vizib�e:_cand burghezul �i gentilomul nu rnai sunt supu�i Ia plata aceleia�1 taxe, pe an ce trece marimea impozitului �i modul ID

1

care acesta este perceput traseaza din nou mtre ei, cu o linie sigura �i precisa, limita de clasa. In fiecare an, fiecare dintre privilegiati resimte o nevoie imediata �i presanta de a nu se mai lasa con­ fundat cu marea masa, �i face un nou efort pentru a se izola.

Cum aproape ca nu exista taxa care sa nu dea na�tere unei probleme publice �i nici probleme publice care sa nu dea na�tere unor taxe, din momentul in care cele doua clase nu sunt supuse ID mod egal la plata impozitului, ele nu mai au aproape nici un motiv sa mai delibereze 1mpreuna �i nici un pretext pentru nevoi si sentimente comune. Nu mai exista motive pentru care sa fie irnute separate. Putem spune ca li s-a suprimat oarecum posi­ bilitatea �i dorinfa de a actiona m1preuna.

Burke, m descrierea magulitoare pe care o face vechiului mod de organizare a Frantei, aduce ca argument m favoarea no­ bilimii noastre u�urinta cu care burghezii puteau fi mnobilati m urma obtinerii vreunui post administrativ. Acest lucru parea sa creeze o �emanare cu aristocratia deschisa din Anglia. Intr-adevar, Ludovic al XI-lea mmulfise mnobilarile ca mijloc de a slabi nobi­ lilimea, iar succesorii sai au raspandit sistemul cu damicie pentru a ca�tiga bani. Necker ne info rmeaza ca, m vremea sa, numarul funqiilor din administratie ocupate de catre nobili era de P!tru mii. Nimic asemanator nu se vedea m vreo parte a Europei. Insa asemanarea pe care voia sa o stabileasca Burke fotre Franta �i Anglia era cu atat mai falsa.

Motivul pentru care m Anglia clasele mijlocii, departe de a se razboi cu aristocratia, au ramas m uniune intima cu ea, e nu atat faptul ca aristocratia era deschisa, cat mai ales ca fonna ei era im­ precisa �i limita sa necunoscuta. Mai important decat faptul de a te integra nobilimii era eel de a nu con�tientiza niciodata momen­ tul m care treceai acest prag. Astfel focat toti cei care se apropiau indeajuns de mult de aristocratte puteau sa faca parte din ea, sa fie asociati la guvemare �i sa obfina o .anumita stralucire sau un anumit beneficiu ca urmare a acestei puteri. insa bariera care separa m Franta nobilimea de celelalte clase era m continuare fixa �i vizibila, chiar daca u�or de trecut. Era de recunoscut datorita stralucirii sale si usor ' deci odioasa celor '

. ""

1 11, 1 1111111, 11 1 I" d111,1l.11o1 Odata trccutii acea sta barierii, erai 1 I' 11 11 1 11 11 1 p 1 " iii /' 11 od 10.1,c �i umilitoare de cei din sanul carora I II I I\ I Ill oll I Ii p.1111· dl: �� �1minu ura oamenilor de rand fafa de gentilom, � � 1 ,,h . 111111 rn11obtlanlor a facut-o sa creasca pest e masurii. Aceasla .,�·. 11 ias1 rca cu t oata invidia pe care noul nobil o inspira vechiJor � sa, cgali. Astfel se explica de ce Starea a Trei a se arata m do1ean_ . t,clc sale ma1. u . tata- de catre innobilati deca t de catre nobili si de ! ce e': cer� �estrangerea �i nu largirea caii de a cces catre mnobilarc.

In mc1 un alt '.11oment al istoriei noastre nobletea nu a fost atat de u�or de obpnut ca in '89, �i niciod a tii burghezul si genti­ lom�! nu au fos� a tat de instriiinati unul de celiiJaJt. Nu n�mai ca _ � obiiu nu vor s� accepte In colegiile lor electorale persoane cu iz ?urghez, dar �1 bur hezii Ii fodepiirt aza cu aceea �i grijii pe toti � � _ �e1 c�e �r f1 putut parea gentil_ omi. In anumite provincii, noii �ob�at1 sunt respin�i, pe de o parte, pentru ca nu sunt considerati mdeaJuns de nobili, iar pe de alta pent ru cii s-au innobilat pre� tare. Acesta a fost cazul, se zice, al celcb ru lui Lavoisier.

Iar daca, lasand la o parte nobilimea, ne ocupa m de burghezie �om ved:a un spectacol similar: burghezuJ este aproape tot atat d; izolat faµt de poporul de r d, pe cat era gent � ilomul de burghez.

Pe vremea Vech _ ulu1 Regim aproape t o ata · clasa de mijloc � 1:!.:-''. 1 � la ? ra�. Cu preca dere douii lucru ri prod useser5. acest efect: _ p�lVJ:eg le gentil_ o ilor �i b ul (la faille).

Seniorul care triiia pe � u_ � � a�antl�nle s_ale �a�e: de ob1 cei o a numitii cumseciidenie fami­ hara fafa de tar m ; msa aroganta sa fa\ii de � _ _ burghezi, vecinii sai, era apro�pe ne!Jm1tata . Ea nu mceta se sa creascii pe masura ce si pentru ca, pute�ea sa olitica scazuse. Incetand . sii mai guveme;�, � s:1:1 or�il n� � a1 av a teres sa-i menajczc pc cci care ar fi purut � � _ sa II aJute m mdephmrea acestei sarcini. De ascmenea, asa cum, s� a remarca t ad sea, senioru lui Ti placea sa sc consolcze pentru � p1erder�a putem sale rea le printr- o 1n1rcbuin \arc fiirii miisura a d:eptunJor sale aparente. Chiar absenta sa de pc domcniu, in loc _ sa -1 Jureze pe vecini ma i mult Ti derru1ja, deo ,.u-c.:cc privilegiile � exerc1ta te- prm procurn� era u muh ma i- insuport abtlo.

A

110

Cu toate acestea, nu �tiu daca birul �i toate celelalte impozite i-au fost asimilate, nu au reprezentat motive mult mai serioase.

Cred ca a� putea explica in pufine cuvinte de ce birul �i acce­ " 1111le sale apasau mai mull asupra zonelor rurale decat asupra 111,1-:,clor, insa acest lucru i-ar putea parea inutil cititorului. Va fi clt-ci suficient sii spun ca burghezii reuniti 1n ora�e aveau o mie �, una de modalitati pentru a a tenu a apasarea birului, �i uneori 1 ltiar de a i se sustrage complet, modalitati de care nici unul dintre n nu ar fi beneficiat daca ar fi ramas pe d omeniul seniorial. Se krcau astfel, �i pe buna dreptate, mai cu seama de obligatia de a colccta birul decat de aceea de a-1 plati; pentru ca nu a existat 11icioda tii pe vremea Vechiului Regim, �i cred ca in nici un alt 1 tgim, co nditi_e mai groaznicii deciit aceea de colector parohial al birului. Voi avea po sibilitatea sa demonstrez acest lucru mai larziu. Cu toate acestea, nimeni din sat, cu excepfia gentilomilor, nu putea sii se sustraga acestei indatoriri; iar decat sii i se supuna, oamenii de rand fostariti i�i- arendau bunurile �i se retrageau in eel mai apropiat ora�. Turgot se aflii ill acord cu toa te documentele �ccrete pe care am avut ocazia sa le consult cand spune ca ,,opera­ punea de colectare a birului 1i transforma in burghezi citadini pe aproape toti oamenii de rand propriet ari de la ta rii." Pu tern spune fo treacat ca aceasta era una dintre cauzele pentru care Fran\ a era mai plinii. de ora�e, ill special de mici ora�e. deciit cea mai mare parte a tarilor din Europa.

Inc.his astfel illtre ziduri, omul de rand 1mbogatit i�i pierdea curand spirirul �i deprinderile tariine�ti; el devenea 1n illtregime strain de nevoile �i problemele celor de o conditie cu el care insii ramasesera la sat. Singurul sc op al vietii sale era de a deveni functionar public ill ora�ul sau adoptiv.

Ar fi o ma re eroare daca am crede ca pasiunea pentru funqii a majoritiitii francezilor din ziieie noastre, �i in speciaf a celor apartinand claselor m ijlocii, s-ar fi nascut dupa Revolutie. Ea a luat na�tere cu multe secole inainte �i nu a incetat sa se dezvolte de arunci incoace, fiind m permanenta alimentatii.

FunqiiJe din vremea Vechiului Regim nu semiinau intotdea­ una cu cele din vremea noastra �i erau, cred, mult rnai nurneroase; , .tll'

1

11 I

,1p111,1pc fara sfar�it Numai mtre 1693 1 I /11'1 Ii 11 ,11 11 lost create patruzeci de mii de astfel ti, 111111 p1, ,111111,qw 10,1lt' la t'ndemana micii burghezii. Eu am nu111 11 11111111111 .111111 1150, t'ntr-un ora� de provincie de mica dimen­ •.111111 , I 0 1 > pnsoane angajate in aparatul de justi\ie �i 126 ocupate , 11 rxn·111arca hotararilor celor dintai, iar cu toµi erau oameni din 01 a�. Ravna cu care burghezii ocupau aceste functii era illtr-adeviir Iara egal. Din momentul ill <.,,rre unul dintre ei devenea posesor al unui mic capital, m loc sii-1 util�eze m negot, 11 folosea cu grabii pentru a-�i cumpiira o funqie. In Franta, aceasta ambitie jalnica a diiunat progresului agriculturii �i comertului mai mult chiar decat aservirea feudalii �i birul. Cand lipseau f unctiile, era pusii m valoare imaginatia solicitantilor, care inventau imediat unele noi. Un anume domn Lemberville publicii un memoriu pentru a demonstra ca este ill interesul public crearea functiei de inspector al industriei �i illCheie oferindu-se el msu�i pentru acest post. Care dintre noi nu a cunoscut un Lemberville? Un om cu o oarecare educatie �i buniistare nu era multumit daca murea fiirii sii fi ajuns funqionar public. ,,Orice om, m funqie de conditia sa, illCearca sa se realizeze prin intermediul regelui", spune un contemporan.

Singura diferentii importantii m aceasta chestiune intre tim­ purile despre care vorbesc aici �i vremea noastrii constii m faptul ca pe vremea aceea guvemul vindea funqiile, 10 timp ce astiizi le acordii; pentru a le obtine nu se mai platesc bani; fiecare se vinde pe sine illSU�i.

Diferit de tiiran prin locul �i modul de via\ii, burghezul este diferit �i prin interese. Plangerile 1mpotriva privilegiilor nobililor in materie de justitie sunt foarte mtemeiate; dar ce sa spunem de cele ale burghezilor? Putem numiira cu miile functiile care Ii scu­ tesc Partial sau total de plata contributiilor public�. adicii a mili­ tiei, a corvezii sau a birului. Intr-un document din epocii, se pune unniitoarea mtrebare: care este parohia care nu are, 10 afarli de nobili �i de membri ai clerului, persoane care �i-au procurat, cu ajutorul funqiilor sau al unui comision, vreo scutire de impozit?

Unul dintre motivele care due din timp m timp la abolirea unui anumit numiir de funqii destinate burghezilor, cste diminuarea 1111111111d

Ill 11111111 ti, 111.11, .1

I I""

vt·niturilor provenite din impozite, diminuare datoratii unui numiir loarte mare de persoane care se sustrag de la plata birului. Sunt ,,gur ca numiirnl acestor scutiri a fost tot atat de mare, daca nu �i mai mare, in sanul burgheziei decat al nobilimii.

Aceste prerogative jalnice Yi umpleau de invidie pe cei care erau privati de ele �i de eel mai egoist orgoliu pe cei care se bucu­ iau de ele. Nu este nimic mai evident m secolul al XVIII-lea decat ostilitatea burghezilor din ora� fata de \iiranii de la periferie �i invidia celor de la periferie fata de orii�eni. ,,Fiecare ora�. preo­ rnpat de interesul sau specific, este dispus sa sacrifice 1ntreaga zona rurala si satele din arondimentul siiu", spune Turgot. Cu alta ocazie, vorbind subdelegatilor siii, el adauga: ,,A\i fost adesea obligati sa reprimati tendinta constant uzurpatoare �i apiisiitoare care caracterizeaza conducerea ora�elor fata de zona ruralii �i de satele din arondismentul lor."

Poporul fosu�i, care triiia 1mpreuna cu burghezii in acela�i oras trebuie sii le fi devenit strain sau chiar dusman. Cea mai mare pari� a taxelor locale erau stabilite astfel incat sii apese 1n special pe clasele de jos. Am avut de mai multe ori posibilitatea sii verific personal ceea ce spune acela�i Turgot 'in alt pasaj din scrierile sale, cum ca burghezii din ora�e giisisera modalitatea de a face ca taxele de intrare a miirfurilor m oras* sii nu apese asupra !or.

Ceea ce intreziirim cu preciide;e in toate actele acestei bur­ ghezii este teama de a se vedea confundatii cu poporul �i dorinta entuziastii de a se sustrage prin orice mijloace controlului acestuia. ,,Dacii aceasta este dorin\a regelui, spun burghezii dintr-un oras mtr-un memoriu catre controlorul general, ca funqia de pri­ m� sii redevinii electivii, ar fi convenabl sii-i obligam pe electori sii aleaga numai dintre principalii notabili ai ora�ului, sau chiar dintre cei care pot face parte din prezidiumul ora�ului."

Am viizut deja cum regii no�trii au dus o politica 9e mliiturare succesiva a drepturilor politice ale populatiei urbane. lncepand cu

11.t

1 1 'l

1

• Les octrois - taxe pliitite in Evul Mediu in profitul comunitii�ii urbane pentru anurnite miirfuri care intrau in ora�. Acest tip de taxe a fost definitiv desfiintat 'in Franta prin refonna fiscall\. din 1948. (nota trad.)

1 1 'l

I 11d11, 11 111 \ I 11 .i .�, p,11111 la Ludovic al XV-lea, toatii Iegislatia 1, r11l11 11 11 v.1 +1( csl tip de gtindire. Adesea burghezii din oras se ,1•,rn 1,11,1 ,It l'ski polilici, iar uneori chiar o sugereazii.

111 1i111pul rcformei municipale din 1764, un intendent se sfii­ luic,;itC cu funqionarii municipali ai unui mic oras dacii sii se mcnpnii dreptul de a alege magistratii pe care ii av�au artizanii � i alte persoane ce compun poporul de rand. Acesti functionari riispund cii, tntr-adeviir, ,,poporul nu a abuzat nici�datii d� acest drept �i cii ar fi fiirii tndoialii bine sa i se mentinii cu titlu de consolare dreptul de a-i alege pe cei care trebuie sii-1 comande; insii cii ar fi tncii �i mai bine, pentru mentinerea ordinii si linistii publice, sii se lase acest lucru pe seama aduniirii notabilil;r." S�b­ delegatul ti convoacii in conferintii secretii pe ,,cei mai buni sase cetateni ai ora�ului". Ace�tia au ciizut 1n mod unanirn de acord cii eel mai bine ar fi sii se acorde dreptul de a alege nici miicar adu­ niirii notabiblilor, ci unui anumti numiir de deputati alesi di.ntre diferitele corpuri din care aceastii adunare este com'pusii.' Subde­ Iegatul, mult mai favorabil libertiitilor poporului decat acesti burghezi, chiar dacii mentioneazii piirerea !or, adaugii ,,cii le e;te totu�i foarte dificil artizanilor sii pliiteasca, fara sii poatii sa le si controleze, sume de bani care le-au fost impuse de ciitre aceia dintre concetiitenii lor care sunt poate, datorita privilegiilor Ior in ma­ terie de irnpozite, eel mai putin interesati de aceastii chestiune."

Sa completiim fosa tabloul. Sii luiim acum fo considerare burghezia singurii, separata de poporul de rand, a�a cum am luat tn considerare nobilimea separata de burghezie. Remarciim in interiorul acestei infirne fraqiuni a natiunii, considerata indepen­ dent de rest, diviziuni infinite. Se pare cii poporul francez este aidoma acelor pretinse corpuri elementare 111 care chimia mo­ demii intalne�te noi particule separabile pe miisurii ce le priveste �ai de aproape. Eu insumi am giisit nu mai pu\in de 36 de corp�ri d1ferite printre notabilii unui mic ora�. Aceste corpuri diferite, chiar dacii foarte mici, contribuie fiirii i'ncctare la propria !or fiira­ mitare; eliminii cu fiecare zi toate piiflilc eterogcnc pe care le pot contine, pentru a se reduce la elementcle simple. In urma aceastei mu�ci ideale, unele dintre ele sunt reduse la trci sau patru mem­ bri. In consecintii, personalitatea acestora este mult mai vioaie �i 11A

1

�,.,, t·a de spirit mai certiireatii. Toate aceste corpuri sunt separate 111wk de altele prin cateva mici privilegii care �hiar �i c�d �unt p11·.1 putin oneste tree drept sernne ale onoarei. Intre ele ex1sta tot 11111i1ttl Iupte pentru intaietate. Intendentul �i tribun�ele sun: d�11 d1cp1ul ametite de larrna acestor certuri. ,,Tocma1 s-a dec1s m 1 ,·k din urmii ca apa sfintita va fi data rnai intai prezidiului ora­ •,11l11i �i apoi consiliului orii�enesc. Parlarne�tul ezita; !nsa rege�e _ 11 l.1cut uz de dreptul sau de evocare aducand cauza m d1scutia , 1111siliului regal si a decis singur. Era �i tirnpul, deoarece aceasta 11l.1rcrc framant� intregul ora�." Daca se acorda unuia dintre 1 111 puri 10taietate asupra altuia in adunarea generala a notabililor, , rl din urrna 'inceteazii sii se mai prezinte la lucriiri; mai bine, \ptme el, renunta la chestiunile publice decat sii-�i vada dem1111.11ca denigrata. Corpul peruchierilor din ora�ul La Fleche l101araste ,,ca va dovedi 1n felul acesta adevarata durere pe care , o pro�oacii acordarea dreptului de mtaietate brutarilor." 0 parte .i 11otabiJilor dintr-un ora� refuza cu obstina\ie sa-�i mdeplineascii I unq i ile ,,pentru ca, spune intendentul, au patruns in adunare r.11iva artizani ciirora marii burghezi nu Ii se pot asocia fiira sa se �i,;1ta umiliti." Un intendent dintr-o alta provincie ne spune: .,dacii funqia de magistrat comunal este data unui notar, acest lucru 'ii va dezgusta pe ceilalfi notabili, notarii fiind aici oameni dc origine sociala umila, fo�ti secretari de notari care nu fac parte din familiile de notabili." Cei mai buni �ase cetiiteni ai ora�ului dcspre care am mai vorbit �i care decid atat de u�or ca poporul t rcbuie sa fie privat de drepturile sale politice, se gasesc mtr-o ciudatii mcurciitura cand trebuie sa stabileascii cine var fi notabilii si in ce ordine sa fie ierarhizati. In aceasta problema sunt mult mai ;nodesti si isi exprirna doar mdoielile; se tern, spun ei, ,,sa nu le provo�c; un'ora dintre concetiitenii lor Qourere prea mare." in cursul atator neincetate infruntiiri cauzate de amorul pro­ priu al acestor mici corpuri cetatene�ti, vanitatea naturalii a fran­ cczilor se mtiireste si se ascute, iar orgoliul legitirn al cetateanului cste uitat. In sec;lui al XVI-lea, cea mai mare parte a corporatiilor pe care tocmai le-am mentionat existau deja; 10sa membrii lor, dupa ce isi rezolvau problemele specifice de organizare, se reu­ neau peri;dic cu ceilalti locuitori pentru a se ocupa irnpreuna de

treburile cetaµi. In secolul al XVIII-lea, membrii corporatiilor sunt aproape m intregime replia\i asupra lor m�ilor, deoarece aqiunile referitoare la viata municipala devin tot mai rare �i sunt mdepli­ nite prin mandatari. Fiecare dintre aceste mici comunitati traie�te doar pentru sine, nu se ocupa decat de sine �i nu se amesteca decat in problemele care o ating in mod direct.

Cuvantul individualism, pe care noi I-am creat pentru propria folosinta, era necunoscut parint.ilor no�tri, deoarece in vremea lor nu existau cu adevarat indivizi care sa nu aparµna unui grup �i care sa se poata reprezenta pe ei in�i�i de unii singuri. Era, daca ma pot exprima �a, un fel de individualism colectiv, care pregatea spiritele pentru adevaratul individualism pe care ii cunoa�tem noi. �i eel mai ciudat este faptul ca toti ace�ti oameni care erau separa\i unii de altii, devenisera atiit de asemiinatori intre ei, incat ar fi fost de ajuns sa Ii se schimbe locurile ca sa fie de nerecu­ noscut. Mai mult, eel care ar fi putut sa le sondeze spiritul, ar fi descoperit ca aceste mici bariere care separau oameni atiit de asemanatori li se pareau chiar acestora contrare atat interesului .public, cat �i bunului simt �i ca in teorie iubeau deja cu tofii unitatea. Fiecare dintre ei tinea la condiiia sa specifica deoarece �i altii se particularizau prin conditia lor; insa erau cu totii gata sa se confunde in aceea�i rnasa de oameni, cu conditia ca nirneni sa nu fi avut ceva propriu �i sa nu fi depa�it condi\ia comuna.

CAPITOLUL 10 Distrugerea libertatii politice �i fragmentarea claselor au cauzat �proape toate slabkiunile in urma carora Vechiul Regim a disparut

1

Tocmai am prezentat cea mai funesta dintre toate relele care erodau structura Vechiului Regirn, condarnnandu-1 la moarte. A� vrea sa revin asupra originii unui rau atat de periculos �i ciudat �i sa arat cate alte lucruri rele s-au nascut de aici.

Daca, tncepmd din Evul Mediu, englezii �i-ar fi pierdut precum noi libertatea politica �i odatii cu ea toate libertatile locale care nu pot subzista prea muJta vreme singure, este foarte probabil ca di­ feritele clase din care este compusa aristocratia !or s-ar fi separat unele de altele, asa cums-a intamplat tn Franta �i, mai mult sau mai putin, pe intr�g continentul �i ca toatc impreuna s-ar fi separat de popor. insa libertatea i-a fortat sa ramiinii tot timpul in contact unii cu ceilal\i pentru a se putea mtelege la nevoie.

Este uimitor sa vedem cum nobilimea engleza, impinsa chiar de propria-i ambitie, a �tiut, cand acest lucru i s-a pa.rut necesar, sa se confunde cu clasele inferioare,..prefacandu-se ca le considera egalele sale.,Arthur Young, pe care I-am citat deja, �i a carui carte este una dintre cele mai instructive din cite exista asupra vechii Frante, poveste�te cum, gasindu-se intr-o zi la tara in vizita la ducele de Liancourt, a avut dorinta de a pune cateva intrebari unora dintre cei mai descurcareti �i mai boga\i cultivatori din imprejurirni. Ducele 1-a tnsarcinat pe intendentul sau sa ii aduca.

La care englezul face urrnatoa:-ea remarca: ,,La un senior englez ar fi fost chemati trei sau patru cultivatori (farmers), care ar fi servit masa cu familia acestuia �i laolalta cu· doarnnele de eel mai

111,1111,1111· /\111 v,11111 ,l\'1·�1 l11rru deed pu�in o sutii de orim. insulele 11,w,111 l·•.11· 1111 l11c 111 pl' care I-am ciiuta m. zadar in Fran1a, de l.11 '.lll,11-.. p,111.1 l.1 Bayo1111c."

C '11 ,1gu1 a1qt'I di aristocratia englezii era cu mult mai trufa�ii dn·.i1 l'l';I I ranccza �i mai putin dispusa sa se familiarizeze cu tot l'l'l'il cc sc gasca sub nivelul sau de existenta; m.sa necesitatile condi\ici sale 1i impuneau acest lucru. Era gata sii faca absolut orice pentru a conduce. De secole nu mai exista m. Anglia diferente de impozit m. afara celor introduse succesiv in favoarea claselor aflate in nevoie. Luati deci aminte vii rog cum principii politice diferite pot conduce atat de departe popoare atat de apropiate! in secolul al XVIII-lea, in Anglia saracul este eel care beneficiaza de privilegii in ceea ce priveste impozitul; in Franta, bogatul[K]. in Anglia aristocratia �i-a as�mat sarcinile publice' cele mai grele pentru a i se permite sa guverneze; in Franta, aristocratia �i-a mentinut pana la sfar�it imunitatea Ill materie de impozite, ca o consolare pentru pierderea dreptului de a guverna. in secolul al XIV-lea maxima nu-! impozit a pe eel care nu vrea parea la fel de solid stabilita in Franta ca �i in Anglia. Ea este reamintita deseori �i a aqiona in contra ei pare intotdeauna un act tiranic; a i te conforma, inseamnii a reintra ,n legalitate. in acea epoca intalnim, asa cum am mai spus, o multime de ana­ Iogii intre institutiile noa'stre politice �i cele ale eng,lezilor. insa din ace! moment destinele celor douii popoare se separii �i vor deveni din ce in ce mai diferite, pe miisura ce timpul va trece.

Sunt aidoma a doua linii care, plecand din puncte vecine, 'insii cu o inclinare putin diferitii, se depiirteaza apoi Ia nesfar�it pe masurii ce se prelungesc.

Indriiznesc sa afirm cii, din ziua in care, epuizata in urma ma­ rilor dezordini din vremea captivitiitii regelui loan �i a nebuniei Jui Carol al VI-lea, natiunea franceza le-a permis regilor sa stabi­ Ieasca fara consimtamantul sau un impozit general �i cand nobili­ mea a avut la�itatea de a Iasa Starea a Treia sa fie impozitata cu conditia ca ea sa fie scutita de platii, din ziua aceea s-a sadit sii­ manra pentru aproape toate viciile �i abuzurile care au marcat pentru totdeauna Vechiul Regim �i i-au cauzat moartea violenta.

1

Admir deosebita perspicacitate a Jui Commines care spunea: ,,Carol al VI-lea, care a ca�tigat dreptul de a impune birul dupa bunul sau plac, farii consimtiimantul Starilor Generale, �i-a focarcatfo�e _ mult sufletul, atat pe al siiu, cat �i pe eel al succesorilor sa1, �1 a produs regatului O rana care va sangera multa vreme. '_' Iata cum rana s-a miirit intr-adevar in decursul an1lor; urmariti pas cu pas consecinfele acestui lucru. " . .

Forbonnais spune pe bunii dreptate in ale sale Cercetan pn­ vind finanrete regatului Franrei ca 'in Evul Mediu reg ii traiau in general din veniturile propriilor domenii: ,,�i cum nevoile extraor­ dinare, adauga el, erau asigurate din contributii extraordinare, ele includeau in aceea�i masura clerul, nobilimea �i poporul de rand."

Cea mai mare parte a irnpozitelor generale votate de catre cele trei Stari in secolul al XIV-lea au intr-adevar acest caracter.

Aproape toate taxele stabilite in aceasta epoca sunt taxe indirecte, adicii sunt achitate de ciitre toti consumatorii fara distinqie.

Uneori irnpozitul este direct; el se aplicii atunci nu pe proprietate, ci pe venit. Nobilii, clericii �i burghezii sunt obligati sa-i doneze regelui pe timp de un an a zecea parte, de exemplu, din veniturile !or. Ceea ce spun aici in legaturii cu impozitele votate pentru tot regatul de catre Sta.rile Generale trebuie sa fie submteles �i pentru impozitele stabitite in aceea�i epoca de catre diferitele Stari pro­ vinciale pe cuprinsul propriului teritoriu.

Este adevarat ca inca din acea epoca impozitul direct cunos­ cut sub numele de bir (taille) nu era platit de catre gentilom. Obli­ gatia serviciului militar gratuit ii scutea de la aceasta plata; insii b;ul, folosit ca irnpozit general, era atunci putin raspandit �i se intalnea mai curand la nivelul senioriei decat la eel al regatului.

Cand regele a decis pentru prima data sii impuna taxe dupa bunul siiu plac, el a inteles cii trebuia sa aleagii una care sii nu para ca loveste in mod direct asupra nobililor. Ace�tia formau in acea perioadii clasa rivalii �i cea mai periculoasii pentru regalitate �i nu ar fi acceptat niciodata o inovatie care le-ar fi adus astfel de prejudicii. Regele a ales deci un impozit de la care nobilii erau scutiti: birul.

Tuturor inegalitatilor specifice care existau deja Ii s-a adaugat una cu caracter mai general, care le-a agravat �i le-a mentinut pe toate celelalte. Din acel moment, pe masura ce atributiile puterii centrale �i deci nevoile vistieriei publice cresc, birul s� extinde si se diversifica; in curand, se inzeceste si toate noile taxe dev� biruri (des failles). Cu fiecare an, in�gai'itatea in fata impozitelor separa clasele �i ii izoleaza pe indivizi mai mult decat pana atunci.

Din moment ce impozitul avea drept scop sa Ii in1puna nu pe cei mai capabili sa plateasca, ci pe cei mai putin capabili sa se apere de plata lui, trebuia sa se ajunga la aceasta consecinta mostruoasa de a-I scuti pe eel bogat �i a-1 impune pe eel sarac. S� spune ca Mazarin, lll lipsa de bani, s-a gandit sa impuna O tax.a pe principalele case din Paris dar ca, intalnind rezistenia din partea celor interesati, s-a mulfurnit sa adauge cele cinci milioane de care avea nevoie pe lista generala a birului. Dorea sa-i impoziteze pe cetatenii cei mai bo­ gati; s-a trezit m situatia de a-i impozita pe cei �ai amarati; msa vistieria nu a avut cu nimic de pierdut din acest lucru.

Veniturile provenite din taxe atat de prost repartizate aveau anumite limite, nu insa �i nevoile principilor. Totu�i, ace�tia nu doreau nici sa convoace Starile Generale care sa voteze subsidii nici sa impoziteze nobilimea, provocand-o astfel sa ceara convo� carea acestor adunari.

De aici provine fecunditatea atat de formidabila si de dauna­ toare a gandirii financiare care caracterizeaza asa de b�e adminis­ trarea banului public i'n ultimele trei secole al� monarhiei.

Nevoia de bani poate impinge la practici violente sau necin­ stite o con;:1ucere buna, dar lipsita de publicitate si control. Aceasta mai ales odata ce timpul i-a consacrat puterea ·si a eliberat-o de teama de revoh1fie, ultima salvare a popoarelor. Pentrn a infelege acest lucrn, trebuie studiata in detaliu istoria administrativa si financiara a Vechiului Regim.

Se 1ntalnesc la fiecare pas in analele istorice bunuri regale vandute �i apoi reintrate m posesia Casei regale ca imposibil de vandut; contracte 1ncalcate �i drepturi dobandite care sunt apoi contestate; creditori ai statului care sunt sacrificati cu prilejul

1

fiecarei crize; credinta publica tot timpul in�elata; privilegii acor­ date pentru totdeauna �i care sunt intotdeauna retrase.

Daca am putea deplange neplacerile cauzate de vanitatea prosteasca, ar trebui sa ne fie mila de soarta acelor mnobilati nefe­ riciti carora, pe tot parcursul secolelor al XVII-lea �i al XVIII-lea, le-au fost retrase din timp in timp aceste onomri lipsite de impor­ tanta �i privilegiile nedrepte pe care le platisera deja de mai multe ori. Astfel a anulat Ludovic al XIV-lea toate titlurile de noblete mai noi de 92 de ani, titluri care 10 cea mai mare parte fusesera acordate chiar de catre el. Acestea puteau fi pastrate doar cu con­ ditia unei noi plati deoarece, spunea edictul, toate aceste titluri fusesera obfinute prin plata unui impozit special. Optzeci de ani mai tarziu, acest exemplu va fi urrnat de Ludovic al XV-lea.

Soldatului care facea parte din militii ti era interzis sa fie inlocuit cu altcineva de frica, se spunea, sa nu creasca cheltuielile statului pentru plata noilor recruti.

Ora�ele, comunitatiJe locale, spitalele sunt constranse sa-�i neglijeze obligatiile pentru a putea sa 11 1mprumute pe rege.

Comunitatile parohiale sunt 1mpiedicate sa intreprinda lucrari de interes public de teama ca astfel Ii se vor diminua resursele �i vor plati cu mai putina con�tiinciozitate birul.

Se spune ca DI. Orry �i DI. De Trudaine, unul controlor ge­ neral �i celalalt director general al podurilor �i �oselelor, conce­ pus-era proiectul irrfocuirii corvezii cfrnmun1or printr-o prestatie in bani care trebuia sa fie platita de catre locuitorii fiecarui canton pentru repararea drumurilor. Motivul care i-a fa.cut pe ace�ti doi abili administratori sa renunte la proiectul lor este foarte instruc­ tiv: ei se temeau, se spune, ca mtrucat fondurile fusesera obtinute in acest fel, ar fi fost imposibil ca vistieria publica sa fie impie­ dicata sa le detumeze pentru a le folosi in interes propriu, astfet incat in scurta vreme contribuabilii urmau sa aiba de suportat simultan �i noua impunere �i vechile corvezi. Nu 1mi este teama sa spun ca toti particularii ar fi cazut pe mana justitiei daca �i-ar fi gestionat propria avere tn felul 10 care marele rege, 10 toata splendoarea sa, gestiona averea publica.

Dacil. intalniti vreo veche institutie medievala care s-a men­ tinut a_gravandu-�i defectele in contra spiritului timpului, sau vreo noutate daunatoare, sapati pana la radacina raului; acolo veti gasi un expedient financiar care s-a institutionalizat. Yeti vede� cum pentru a plati datorii de o zi s-au pus bazele unor n�i puteri care vor dainui pentru secole.

Un impozit special, denurnit dreptul de liber-domeniu* fusese instituit intr-o epoca indepartata pentru oamenii de rand c�e deti­ neau bunuri nobiliare. Acest impozit crea tntre diferitele tip�ri de pamanturi acelea�i diviziuni care existau intre oameni, con­ t:ibuind Ia l�rgirea acestora. Nu �tiu daca nu cumva dreptul de hber-domemu nu a contribuit mai mult decat orice altceva la separarea omului de rand de gentilom, deoarece ii impiedica sa se confunde in ceea ce prive�te proprietatea funciara, lucrul care !1_ u �e�te eel mai bine �i mai repede pe oameni. Astfel, din timp m t1mp, era redeschisa o prapastie intre proprietarul nobil si vecinul sau de origine comuna. Din contra, tn Anglia nimic n� a grabit mai .mult strangerea legaturiJor dintre aceste doua clase decat abolirea, in secolul al XVII-lea, a tuturor semnelor care · difer�ntiau fieful nobiliar de posesiunile oamenilor de rand.

In secolul al XV-lea, dreptul feudal de liber-domeniu are o valoare mica �i este rareori prelevat. Insa in secolul al XVIII-lea cand feudalitatea este aproape distrusa, el e cerut cu sfintenie l; fi�care d�uazeci de ani �i reprezinta venitul pe un an in'treg. Jl plate�te fml care succede tatalui. ,,Acest drept dauneaza enorm artei agricole, spune Societatea de Agricultura din Tours m 1761.

Dintr:- �oate i�pozitele pe care supu�ii regelui trebuie sa le pla­ teasca m medml rural, acesta este fara tndoiala eel mai jig­ nitor." - ,,Aceasta taxa, spune un alt contemporan, care nu era �eruta_la inceput decat odata in viata, a devenit intre timp un 1mpoz1t extrem de crud." Nobilimea ar fi vrut sa fie abolit, pe�tru ca-i tmpiedica pe oamenii de rand sa-i cumpere paman­ tunle, insa nevoile fiscului cereau ca acest impozit sa fie men1mut �i -chia-r fflifri t. * Droir de francjief- taxii care lTebuia sii fie pliititii de ciitre un om de rand care detinea un domeniu nobiliar. (nota trad.)

0

1

Evul Mediu este acuzat pe nedrept de toate relele produse de ditre corporatiile industriale. Totul arata ca la origine asociatiile de me�teri �i comitetele de jura{i ale corpora{iilor nu au repre­ zcntat decat simple mijloace-de a-i tine laolalta pe membrii ace­ lea�i profesii �i de a stabili in sanul fiecarei industrii o conducere libera avand ca scop sa-i inglobeze �i sa-i ajute pe muncitori. Se pare ca Ludovic eel Sfant nu a dorit mai mult de atat.

De abia de la inceputul secolul al XVI-lea, in plina Rena�tere, a aparut ideea de a considera dreptul de a munci ca pe un privi­ legiu pe care regele ii putea vinde. Doar din acel moment fiecare corporatie se transforma intr-o mica aristocratie inchisa si vedem aparand ·toate acele monopoluri daunatoare 'progresul�i indus­ triilor, monopoluri care i-au revoltat pe parintii no�trii. Dupa Henrie al III-lea, care daca nu a dat na�tere raului, eel putin I-a generalizat, pana la Ludovic al XIV-lea care 1-a distrus, putem spune ca abuzurile sistemului comitetelor de jurati nu a incetat nici un moment sa se dezvolte si sa se extinda. Si aceasta chiar in vremea in care progresul soci�tatii facea siste:nu1 tot mai insu­ portabil �i opinia publica ii semnala cu mai multa vehementa. In fiecare an, noi profesii incetau sa mai fie libere; in fiecare an, privilegiile celor vechi erau ma.rite. Niciodata raul nu a fost mai mare decat in asa zisii frumosi ani ai domniei Jui Ludovic al XIV-lea, pentru �a ni�iodata n�voia de bani nu fusese mai mare, la fel ca �i hotararea de a nu mai face apel la naFune.

Letronne spunea pe buna dreptate in 1775: ,,Statul nu a creat comunitatile -industriale decat pentru a obtine din asta resurse, fie ca urmare a brevetelor pe care le vinde, fie prin infiintarea unor noi funqii pe care comunitatile sunt fortate sa le rascumpere.

Edictul din 1673 nu face decat sa traga ultimele consecinte ale principiilor Jui Henrie al III-lea, obligand toate comunitatile sa obtina scrisori de confirmare prin plata unei sume de bani; ·�i toti artizanii care nu faceau ind. parte <lin comunitate au fost fortati sa i se alature. Aceasta afacere lamentabila a dus la obtinere� � trei sute de mii deJivre."

Am vazut cum a fost perturbata intreaga organizare a ora­ �elor, insa nu ca urmare a unei viziuni politice, ci in speranta procurarii unor resurse pentru tezaur.

Accca�i 111·vow di· lll1111, t:ombinatii cu frustrarea de a nu-i rn:1i p1 111·1111·11· S1.11 tlor (ieneralc, au dat nastere sistemului vena­ li1.q11 1111111111111 1 ,Ill' a dcvenit mc etul cu in'c etul un luc ru atat de 1111111,\ 111111 nus a mai viizut altul m lume. Gratie ac e st e i institutii w11tl1.11,t din concepiia financiarii a epocii, vanitatea Stiirii a Treia o1 lo�f mcnpnutii treazii , fiind dir ijatii numai ciitre ach izitia de funqii_ public e. �i stfel, ace astii dragoste universalii pentr � u p ostun, care a devemt sursa co muna a re volutiilor si a servitutii ' ' a piitruns pana m miiduva natiun ' ' ii. �� masura c� d�ficul_tiitii e financiare cre �teau, apiireau noi funqu, toate retnb_u1te Pt:11 scu tiri de taxe sau privile gii; �i cum acest lucru era deers de catre nev _ olle tezaurului, nu d e catre cele al� adminis�afi i, s-au creat fun � qii complet inutile �i diiuniitoar e.

Dm 1664, dm tunpul anchetei facute de Colbert, s-a vazut cii va­ l�ar�a capitalul � angajat in ace astii jalnica afacere era de aproap � e cmc1 sute de md1oane de livre.

Se spune cii Richelieu a distrus 0 sutii de mii de funqii. Acestea renii�teau imediat sub alte nume .

Pentr u o sumii de b� modicii, puterea centrala �i-a cedat drept ul de � conduce, de a-�1 c ntrola �i constrange proprii agenfi. Incetul ? cu mcetul, s-a constru1t astfel o masiniirie administrativii atat d e vasta, complicatii, mcurcata �i impr;ductivii meat a trebuit sii fi e oarecum _las tii sii fun cp.o�ez: in gal �i sii se construia � _ scii pe langii �a o �st�tut1e ?e guve1;1a?1ant care s-a dovedit a fi simplii �i la mdemana, cu aJutorul careia s-a facut m realitate ceea ce toti ace sti funqionari aveau doar aerul cii fac ' ' .

Putern afirma ca nici w1a dintre aceste institutii det estabile nu ar_ fi �utut subzista mai mult de do uiizeci de ani, dacii s-ar fi perm1s drscutarea l or. ici una dintre ele nu ar fi apii rut sau nu !'I s-ar_ fi agravat daca_ ar f1 fost consu ltate Stiirile Generale, sau daca ar fr fast ascultate plangerile ac esto ra 1n mo mentul m care din mtamplare mai erau uneori conv o cate . D e si rar conv o cat e Stiirile Generafe nu a u mcetat sii protest eze in ulti�el e seco l e c o ntra lor.

Vedem 10 mai multe randuri ace ste aduniiri indicand ca orioine ! tuturor ab�zurilor puterea pe care regele �i-a arogat -o de a per;epe m mo d arb1trar taxele sau, pentr u a reproduce chiar expresiile de care �e folo� e_a l�mba energicii a secolului al XV-lea, ,,dreptul de a se 1mbogat1 dm substanta po p orului fiirii consimtiimantul si ' ' 1 ') ,1

deliberar ea celor trei Stiiri Gen eral e." Stiirile Gen erale _?� s� ocupii do ar de propriile drepturi; ele ce� d�_asen_i enea cu tane � 1 adesea obtin respectarea drepturilor pro:' mciilor �1_ al_e ?r a� � elor. �u prilejul fieciirei noi sesiuni existii v o c1 care se� ndrc� 1mpon:_va inegalitiitilor impozitelor. �tiiril� Generale_ cer �-ma1 �ult� ran­ duri abandonarea sistemulm com1tetelor de Jura�� �1 ataca_ m f1e�are secol cu O en ergie crescutii. venalitate a �nctu�,or. ,, Cme v1�de funqia vinde justitia, ceea ce este u� lucrn mfam_ , spu� ele . �an� venalitatea functiilor devine o reahtate, ele contmua sa se plan g_� de abuzul de fun'ctii care se face. Se ridicii impotriva atato r funqn inutile �i privile gii periculoase, insii 'i:ntot�e�una 'in van . J\ceste functii erau create in mod special contra Stanlor G�nerale �1 er_au nasc�te din dor inta de a nu le mai reuni �i din nevoia de a de��12a 111 o chii francezilor impozitele, impozite pe care guveman\11 nu tndriizneau sa le infiitiseze sub adeviirata l or formii.

Se cuvine obser��t ca cei mai buni re gi au recurs la aceste practici la fel ca �i cei riii. Cel care inchei� procesul de cre �e a sistemului venalitii\ii funqiilor este Ludovic al XII-lea; He�1�-al IV-lea este eel care vinde droptul de mo�tenire al a� estor a; :1c1ile sistemului sunt cu atat mai puternice cu cat este ma1 mare vrrtutea oamenil or care ii practicii! _ .

Aceasi dorinta de a sciipa de sub tutela Stanlor Generale � fiicut ca p�t erea centrala sii incr edin\eze parlamentelor cea ma1 mare parte a atributiilor p olitice ale acestora, ceea ce � dus la A intrepii.trunderea puterii judicia re cu cea guvemamentala mt�-un mod extrem de p rejudiciabil pentru bunul mers �I l�c�runlor.

Trebuia sii existe impresia cii se acorda unele garan\11 n01 m locul celor vechi care erau mliiturate; pentru cii francezilor, care supor­ tau cu atata rii.bdare puterea absolutii. atata vrem� cat_ aceasta nu A era opre siva, nu le fii.cea p l iicere v edere a _ace ste ia. �1 e �te mtot­ deauna m\ elept sa li se ridic e in fa\a ochtlor un_el� bar1ere apa­ rente care, fiirii a putea opri absolutismul, e el pu\m 11 pot ascunde cat de cat. fntr-adeviir, ceea ce a facut ca toate clasele sa ramana sepa� rate, pe ntru a nu se putea nici apropia, nici mteleg� asup!a unu! pro iect de rezistentii comuna, astfel meat guvemul sa se g��easc� intotdeauna confruntat cu un foarte mic numiir de oamem 1zolat1 w

1

w

A

w

uni i de alti , a fost tocmai aceasta dorinta de a unpiedica natiunea, careia i se cer eau contributii bane�ti, sa-�i recapete libertatea. Pe parcursul acestei lungi istorii, unde vedem aparand atatia principi remarcabili, multi prin spirit, unii prin geniu, aproape toti prin curaj, nu 1ntalnim unul care sa faca efortul de a apropia clasele �i a le uni altfel decat supunandu-le unei egale dependente. Ma in�el : unul singur a dorit acest lucru �i chiar �i-a <l at toata silinta in acest se ns; �i acela, nepatrunse sunt caile Domnuluil a fost Ludovic al XVI-lea.

Divizarea clas elor soci ale reprezinta crima vechii regalitati �i a devenit mai tarziu scuza acesteia; pentru ca, atunci cand toti cei care compun partea bogata � i lumi nata a natiunii nu se mai pot mtelege �i mtrajutora ITI aqiunea de guvernare, adrninistrarea tarn msa�i devine ca �i imposibila �i se cuvine ca un stapan sa intervina. ,,Natiunea, spune Turgot cu tristete fotr-un raport secret catre rege, este o societate compusa din diferite ordine prost reunite �i dintr-un popor ale carui membre nu au decat foarte putine legaturi de solidaritate �i in care, ITI consecinta, nimeni nu este preocupat decat de interesul sau part icular. Nicaieri nu exista un int eres comun vizibil. Satele, ora�ele nu i'ntretin mai multe legaturi co­ mune decat circumscriptiile administrative carora le sunt aron­ date. Nu se pot intelege intre ele pentru a realiza lucarile publice care le sunt neces�e. in acest razboi permanent al pretentiilor �i proiectelor, Maiestatea Voastra este obligata sa decida totul singura sau prin mandatari. Supu�ii a�teapta ordi nele Voastre speciale pentru a contribui la bunul public, pentru a respecta drepturile altuia, sau uneori pentru a �i l e exercita pe ale ]or proprii."

Nu este un proiect de mica insemnatate sa-i apropi i pe con­ cetatenii care au trait timp de secole ca straini sau inamici �i sa-i inveti cum sa-�i conduca impreuna propriile afaceri. A fost mult mai usor ' Noi am <lat ' sa fie divizat. i decat este acum sa fie reuniti. lumii un exemplu memorabil in acest sens. Cand diferitele clase 1n care era impaqita vechea Franta au reintrat 10 contact acum 60 de ani, dupa ce fusesera izolate prin numeroase bariere un timp atat de indelungat, s-au atins mai intai in locuril e cele mai dure­ roase �i nu s-au regasit decal pentru a se di viza din nou. Riva­ litatea �i ura dintre ele supravietuiesc chiar � i in zilele noastre.

CAPITOLUL 11 Despre felul de libertate existent sub . .

Vechiul Regim �i despre influenfa sa asupra Revoluf1e1

1

Daca ne-am opri aici cu lectura acestei carti, nu am �vea �edl.� 0 imagine extrem de imperfecta a conducerii Vechiulm �eg1m �1 am foteleoe 0 cu dificultate societatea care a facut R evolutia. .

Vazandu-i pe concetatenii no�tri atat de divizati � i aple�a 1 2 asupra Jor 1n�ilor, o putere regala atat de fot�s� �i atotputer�1ca, _ s-ar putea crede ca spiritul de independenta d1sparuse odata cu _ libertatile publice �i ca toti francezii er au in mod �g�1 redu� 1 !a _ supunere. Insa nu era a�a; guvemul conducea deJa smgur �1 m mod absolut toate problemele publice, astfcl 1ncat era departc de a fi stapanul tuturor indivizilor.

In mijlocul multor institutii deja pregatite pentru a suporta puterea absoluta: libertatea inca traia ; fosa er a un f�I ap�te de _ 1 ibertate, despre care este dificil astazi sa-ti fac1 o 1dee �1 c are trebuie examinata foarte atent p entru a putea intelege a�a cum trebuie binele si raul pe care ni le-a pricinuit.

In timp c; puterea centrala se substituia tu�ror puteri!�� _ locale si ocupa din ce in ce mai mult intreaga sfera a autontat1: public�. institutii care fusesera lasate sa traiasca sau care fusesera _ create chiar de catre puterea centrala, precum unele vech1 cutume si obiceiuri sau chiar abuzuri, ii incomodau mi�carile. Toate �cestea intretineau inca in adancul inimilor unui mare numar de oameni spiri�ul de rezistenta �i mentineau consistenta �i proemi­ nenta unui insemnat numar de personalitati.

Inca din acea epoca, centralizarea avea deja aceea�i natura, acelea�i procedee �i acelea�i obiective ca fo zilele noastre, dar nu inca �i aceea�i tarie. Puterea centrala, tn dorinta sa de a face bani din orice, scotand la vanzare cea mai mare parte a funqiilor publice, se privase astfel pe sine tnsa�i de posibilitatea de a le acorda �i a le retrage dupa bunul sau plac. Una dintre pasiunile sale daunase astfel grav succesului celeilalte; lacomia a contra­ venit ambitiei. Puterea centrala era astfel restransa tn aqiunile sale la folosirea unor instrumente pe care nu le-a modelat ea tnsasi �i pe care nu le putea distruge. I se intampla adesea sa vada cum cele mai absolute planuri ale sale i�i pierd din energie in timpul executarii. Aceasta organizare ciudata �i corupta a funqiilor publice tinea locul unei garantii politice impotriva omnipotentei puteri centrale. Era ca un fel de dig neregulat �i prost construit care ii fragmenta forta �i ii reducea impactul.

Puterea centrala nu dispunea foca nici de aceasta multime nesfar�Wi de favomri, ajutoare, onomri �i bani pe care poate astazi sa le distribuie; avea deci mult mai putine mijloace de atractie �i de constrangere.

Ea insa�i cuno�tea foarte putin lirnitele exacte ale propriei puteri. Nici unul dintre drepturile sale nu era recunoscut cu precizie �i nici bine impamantenit; sfera sa de actiune era imensa, tnsa era parcursa inca cu pa�i �ovaitori, ca �i cum s-ar fi inaintat pe un teren intunecos �i necunoscut. Aceste umbre amenintatoare, care ascun­ deau tn epoca limitele tuturor puterilor �i care impresurau toate drepturile, favorizau acFunile principilor indreptate impotriva liber­ tatii supu�ilor �i aparau interesele puterii centrale.

Administratia, sirntind u-se ca o creatie de data recenta si ' de > ' ' extraqie sociala modesta, era retinuta tn aqiunile sale ori de cate ori tntalnea in calea sa un obstacol. Citind corespondenta mini�­ trilor �i intendentilor din secolul al XVIII-lea, este tntotdeauna uirnitor sa vedem cum acest guvem, care este cople�itor �i absolut cata vreme supunerea nu este contestata, ramane deconcertat la vederea celei mai mici rezistente. Cea mai neinsemnata critica tl tulbura, eel mai mic zgomot II tnspairnanta, �i atunci se opre�te, ezita, delibereaza, tncheie acorduri �i ramane adesea mult in urma 1 ')0

1

limitelor naturale ale puterii sale. Egoismul bland al lui Ludovic al XV-lea si bunatatea succesorului sau se pretau la astfel de realitiiti. D� altfel, acesti regi nici nu �i-ar fi irnaginat vreodata ca cinev; s-ar gandi sa-i detroneze. Nu aveau nirnic din acea tngri­ jorare naturala �i inconfortabila pe care frica a inoculat-o tncepan� de atunci celor care guvemeaza. Ei calcau in picioare doar oamem de a caror existenta nu stiau nirnic.

Multe dintre privil�giile, prejudecatile �i ideile false care se opuneau eel mai mult mcetiitenirii unei libertati fire�ti_ �i b�_efiica­ toare mentineau, m cazul unui mare numar de supu�1, spmtul de independe.ntii �i-i predispuneau pe ace�tia sa se opuna abuzurilor puterii.

Nobilii dispretuiau foarte tare administratia propriu zisa, . chiar daca recurge�u la serviciile ei din timp 'in tirnp. Ei pastrau ceva din vechea mandrie a parintilor Jor, care fusesera du�mani atat ai servitutii cat si ai confonnismului, pana si tn modul tn care isi abandona� fosta putere. Nu se mai preocup�u de loc de liber­ �tiinta extinderea t�tea generala a cetatenilor �i acceptau cu buna � in jurul lor a autoritatii guvemamentale. Insa nu 'intelegeau ca aceasta Ji ameninta deopotriva �i pe ei, iar pentru a obtine p�uterea, erau capabili la nevoie sa se arunce in orice aventura. In mo­ mentul 'in care incepe Revolutia, aceasta nobilirne, care se va prabusi odatii cu monarhia, are inca, fata de rege �i rnai ales fatii de ag�ntii sai o atitudine cu rnult superioara si un lirnbaj mult mai indepe�dent 'decat Starea a Treia, cea care frl curand va ras�rna monarhia[L]. Aproape toate garantiile 'impotriva abuzulm de putere de care am beneficiat pe parcursul a treizeci �i �apte de ani de regirn reprezentativ sunt revendicate sus �i tare chiar de catre ea. Cand citirn caietele de doleante ale nobilirnii sirntirn, printre prejudecatile �i sliibiciunile sale, spiritul �i unele dintre marile calitati ale aristocratiei. Ar trebui sa regretarn pentru totdeauna ca in lo� sa facern astfel tncat aceasta nobilirne sa se conforrneze irnperiului legilor, am doborat-o la pamant �i am dezradacinat-o.

Actionand astfel, am privat natiunea de o parte esentiala a sub­ st�tei sale si i-am provocat libertatii o rana care nu se va rnai vin­ dec� niciod�ta. O clasa care a fost tirnp de atatea secole cea dintai

a dobandit, in aceasta lunga �i necontestata folosinta a maretiei, o anumita mandrie sentimentala, o incredere natur�la in fortele sale, obi�numra de a fi admirata, ceea ce o face sa fie eleme�tul eel mai rezistent al corpului social. Ea nu are numai un caracter energic; ea spore�te in acela�i timp �i energia celorlalte clase.

Dacii este extirpata, chiar �i du�manii sai var fi slabiti. Nimic nu va putea sa o inlocuiascii in intregime; ea insasi nu va'mai renaste niciodata, ci va putea eel mult sa-�i regaseasca'titlurile �i bunurile, insa nu �i spiritul parintilor sai.

Dupa Revolufie, i-am vazut adesea pe preoti supunandu-se cu servilism in toate chestiunile civile suveranul�i laic, oricare ar fi fast acesta, flatandu-1 in modul eel mai indraznet, numai pentru ca se preface cii favorizeazii Biserica. Odinioara, acestia formau unul dintre corpurile cele mai independente ale nati�nii si sin­ gurul caruia i se respectau prin obligatie libertatile specifi�e.

Prov!11ciile i�i pierduserii libertatile, iar or�ele nu mai pastrau _ " decat ammtrrea acestora. Zece nobili nu se puteau reuni pentru a discuta impreuna asupra unei probleme oarecare fara sii aibii permisiunea expresii a regelui. Biserica Frantei si-a pastrat pana la capat aduniirile periodice. In sanul sau chiar 'put�rea ecleziastica avea limite bine respectate. Clerul de jos poseda garantii serioase contra tiraniei superiorilor sai, iar arbitrarul nelimitat �l arhiepis­ copu�ui n � il pregiitea pentru o supunere pasiva fata de puterea pnnc1pelm. Nu vreau sa judec aceasta veche forma de organizare a Bisericii; remarc doar ca ea nu pregatea in nici un caz sufletul preotilor in spiritul servilismului politic.

De altfel, multi dintre preoti erau gentilomi de vita veche, .. �1 mtr�duceau in sanul Bisericii mandria �i lipsa de supunere a ?amen�or de aceastii conditie. Mai mult, toti aveau un rang inalt m stat �1 posedau privilegii. Folosinta drepturilor feudale, atat de diiuniitoare puterii morale a Bisericii, oferea 1n mod individual mem�brilor siii un spirit de independenfii fatii de puterea civila.

Insa preotii 'i�i datorau in primul rand ideile, nevoile, senti­ mentele, adesea pasiunile cetafene�ti, proprietafii funciare. Am avut rabdarea sa citesc cea mai mare parte a rapoartelor si dezba­ terilor pe care ni le-au lasat vechile Stiiri Provinciale - �i fu special

1

L"cle din Languedoc, unde clerul era mult mai implicat in detaliile administrafiei publice decat 'in alte piirti - precum �i procesele vcrbale ale adunarilor provinciale care au fast reunite intre 1779 �i 1787. Citind aceste texte prin prisma ideilor epocii mele, am fast uimit sa constat cii episcopi �i abati, dintre care multi au fast 'in egala masura distin�i prin sfintenia �i prin cuno�tintele lor, rcdactau rapoarte privitoare la construirea unui drum sau a unui canal, abordand acest subiect in perfecta cuno�tinta de cauza; ei care erau cele mai bune discutau cu o stiintii ' ' si ' o artii desiivarsite ' metode de cre�tere a productivitatii agricole, cum sa fie asiguratii bunastarea locuitorilor �i ce sii se facii pentru ca industria sa pros­ pere. �i in toate aceste chestiuni, erau mtotdeauna egali �i adesea chiar superiori tuturor speciali�tilor din lumea Iaicii, ce se ocupau 'tmpreuna cu ei de acelea�i probleme.

Contrar unei opinii generale bine impiimantenite, mdriiznesc sa cred cii popoarele care priveaza clerul catolic de proprietatile sale funciare, transformandu-i toate veniturile in bunuri salariale, nu fac decat sa serveasca interesele Sfantului Scaun �i pe cele ale principilor laici, privandu-se ele insele de un important element de libertate.

Un om care, in ceea ce prive�te chestiunile de credinta, este supus unei autoritiiti striiine, �i care in tara de domiciliu nu i�i poate mtemeia o familie, nu este legat de pamant decat printr-o singura legatura trainicii: proprietatea funciara. Taiafi-i aceastii legiitura �i nu va mai apartine nici unui lac m mod special! Acolo unde intamplarea 1-a facut sii se nascii, el traie�te ca un strain in sanul unei societati civile ale carei interese, in majoritatea lor, nu il pot privi in mod direct. Pentru problemele de con�tiinta, nu depinde decat de Papa; pentru propria subzistentii, depinde de principe. Singura sa patrie este Biserica. in fiec�re eveniment politic nu 'il intereseazii decat ceea ce poate servi sau diiuna aces­ teia. Daca Biserica este libera si prospera, restul nu mai conteaza!

In politica, cea mai naturala co�ditie a acestui om este indiferen\a.

Excelent membru al comunita�ii cre�tine, el este mtotdeauna un cetafean mediocru. Astfel de sentimente �i idei ale acelui corp care este educatorul copiilor �i ::aliiuzitorul moravurilor nu pot sii 111

nu slabeasca sufletul natiunii 1ntregi m tot ceea ce prive�te viata publica.

Dad. vrem sa ne facem o idee corecta despre revolutiile la care poate fi supus spiritul uman m urma schimbaril Qr survenite m condifiile de existenta ale oamenilor, trebuie sa recitim caietele de doleante ale clerului din 1789.

Clerul se arata adesea intolerant �i uneori se agata cu mver­ �unare de multe dintre vechile sale privilegii; insa 1n rest, este du�manul despotismului, sustinatorul Iibertafii civile �i se dove­ de�te tot atat de iubitor de libertati politice ca �i Starea a Treia sau nobilimea. El declara ca libertatea individuala trebuie garantatii nu prin promisiuni, ci printr-o procedura similarii celei din Habeas Corpus. Cere desfiintarea inchisorilor de stat, abolirea tribuna­ lelor excepfionale �i a procedurii evocarii, publicitatea tuturor dezbaterilor, inamovibilitatea tuturor judecatorilor, dreptul tuturor cetiitenilor de a fi admi�i in funqii publice, care trebuie sii fie ocupate numai pe bazii de merit; o conscriptie militara mai putin opresivii �i mai putin umilitoare pentru poporul de rand, de la care sii nu fie nimeni exclus; riiscumpiirarea drepturilor senioriale care, provenite din epoca medievalii, spune el, sunt contrare libertatii; libertatea nelimitatii a muncii �i desfiintarea viimilor inteme; mmultifea �colilor private, astfel meat sii existe cate una m fiecare parohie �i aceasta sii fie gratuita; stabilirea ill illtreaga zona ruralii de institutii laice de binefacere, cum ar fi birourile �i atelierele caritabile; illCurajarea prin toate mijloacele a agriculturii.

In domeniul propriu zis politic, clerul proclamii, cu mai multa tiirie decat oricine, ca natiunea are dreptul imprescriptibil �i inalienabil de a se reuni pentru a concepe legile �i a vota ill mod liber impozitele. Nici un francez, ne asigurii el, nu poate fi fortat sii pliiteascii o taxii pe care nu a votat-o ill mod direct sau printr-un reprezentant. Clerul mai cere deasemenea ca Sta.rile Generale, liber alese, sii fie convocate ill fiecare an; acestea sii discute m prezenta natiunii toate problemele importante; sii emitii legi cu caracter general ciirora sii nu Ii se poatii opune vreun obicei sau vreun privilegiu particular; sii illtocmeascii bugetul �i sa aibii drept de control pana �i asupra Casei regale; deputatii !or sa fie

1

inviolabili, iar mini�trii sa fie mtotdeauna responsabili in fata lor.

Clerul doreste de asemenea sa se creeze aduniiri de Stari m toate provinciile �i adunari municipale 1n fiecare ora�. Despre dreptul divin, nici un cuvant.

Nu stiu daca, m ciuda defectelor vadite ale unora dintre mem­ brii sai, � mai existat vreodata in lume un cler mai remarcabil decat clerul catolic francez din vremea Revolutiei. Era, a�a cum a dovedt-o chiar persecutia ciireia i-a cazut victirna, mai luminat, mai national, mai plin de credinta, mai putin preocupat de valorile vietii private �i mai bine pregatit pentru cele publice. Cand mi-am 'i'nceput analiza asupra vechii societati franceze, eram plin de prejudecati fata de clerul francez; cand am terminat-o, eram plin de respect. Nu avea, ill realitate, decat defectele care sunt inerente oriciirei corporatii, fie ele politice sau religioase. Atunci cand sunt unite si bine constituite, acestea au tendinta de a domina, sunt putin tolerante �i au un ata�ament instinctiv' �i uneori orb fata de drepturile specifice ale corporatiei.

Burghezia Vechiului Regim era de asemenea mult mai bine pregatitii decat cea din zilele noastre sii arate un spirit de indepen­ dentii. La acest lucru contribuiau chiar multe dintre defectele con�titutiei sale. Am vazut ca funqiile pe care le ocupa crau chiar mai numeroase decat cele de astazi, �i clasele mijlocii i�i dadeau toatii silinta pentru a le obtine. Insa remarcati diferenta dintre cele doua epoci! Cea mai mare parte a acestor funqii nefiind nici oferite nici confiscate de catre puterea centrala, faceau sa creasca importanta titularului fiira a-1 lasa la bunul plac al guvemului. Cu alte cuvinte, ceea ce m zilele noastre constituie baza supune1ii fata de guvem a atator oameni, servea atunci ca garant al respectarii drepturilor individuale.

Imunitatile de tot soiul care din nefericire separau burghezia de poporul d� rand contribuiau la transformarea celei dintai illtr­ o falsa aristocratie. Adesea insa, aceasta burghezie dovedea orgoliul �i spiritui de rezistenta al adeviiratei aristocratii. In sanul fieciireia dintre micile asociatii care o divizau m atatea parti dis­ tincte, binele general era dat uitiirii cu dragii inima, iar preoc�­ parea de baza o constituiau interesul �i drepturile comune. In

cadrul acestora, existau o demnitate comuna si privilegii comune care trebuiau aparate. In acest cadru, nimeni �u putea sa se piarda 'i'n multime sau sa-�i ascunda cedarile pline de la�itate. Aici fiecare individ se gasea ca intr-un teatru, foarte mic intr-adevar, dar putemic luminat, unde exista 'intotdeauna acela�i public, gata oricand sa aplaude sau sa fluiere.

Arta de a inabu�i zgomotul oricarei rezistente era mai putin perfectionata in acea epoca decat in zilele noastre. Franta nu devenise inca locul surzeniei in care traim noi astazi. Dimpotriva, in ciuda lipsei libertatii politice, ea era ca o cutie de rezonanta, in care era suficient sa ridici vocea pentru a fi auzit de departe.

Ceea ce le asigura in primul rand oprimatilor din acea epoca posibilitatea de a se face auziti era modul de organizare al jus­ titiei. Am devenit o tara a guvemarii absolute datorita institutiilor noastre politice �i administrative, insa am ramas un popor liber datorita institutiilor judiciare. Justitia Vechiului Regim era com­ plicatii, incurcata, lentii �i costisitoare; erau defecte importante farii indoiala, insa nu se intalnea niciodata in cazul sau servilismul fata de putere, lucru care reprezinta cea mai rea formii a venali­ tatii. Acest defect capital, care il corupe nu numai pe judecator, ci contamineazii 10 scurt timp intreg poporul, ii era in 10tregime strain. Magistratul era inamovibil �i nu cauta sa avanseze, ceea ce contribuia m egala masura la mentinerea independentei sale; caci ce conteaza faptul ca nu putea fi constrans, daca existau o mie si una de cai pentru a-1 cointeresa?

Este adeviirat cii puterea regalii reu�ise sii sustraga tribuna­ lelor ordinare dreptul de a investiga �i a se pronunta asupra majo­ ritiitii problemelor in care era interesata autoritatea publica. I.nsa chiar �i 10 aceste conditii, ea se temea de puterea lor. Daca le impiedica sa judece, nu indraznea intotdeauna sa le impiedice sa primeascii plari.geri �i sa-�i spunii parerea. �i cum limbajul juridic piistra inca forma francezei vechi, care obi�nuia sa spuna lucru­ rilor pe nume, se intampla adesea ca magistratii sa numeasca pe �leau procedeele guvernului ca fiind acte despotice �i arbitrare. lnterventia neregulata a tribunalelor in procesul de guvemare, care tulbura adesea buna functionare a administratiei, servea

1

uneori de paviiza libertatii oamenilor; acesta era intr-adeviir un mare riiu, care limita insa unul si mai mare.

In sanul acestor corpuri judiciare �i peste tot in jurul lor, se piistra vigoarea vechilor obiceiuri, care coexistau cu ideile noi.

Parlamentele erau fara indoiala mult mai preocupate de interesele proprii decat de cele publice; insa trebuie recunoscut faptul ca in apararea propriei independente �i a onoarei se aratau intotdeauna curajoase �i cii transmiteau aceasta stare de spirit tuturor celor care intrau in contact cu ele.

Cand in 1 770 parlamentul din Paris a fost dizolvat, magis­ tratii care-I compuneau �i-au pierdut statutul �i puterea fara ca vreunul dintre ei sa fie vazut cedand in mod individual in fata vointei regale. Mai mult, instante de o natura diferita, precu� curtile de ajutorare, care nu erau nici vizate, nici amenintate, s-au expus in mod voluntar acelora�i rigori, in momentul in care acestea devenisera evidente. Insa iatii un exemplu mult mai bun: princi­ palii avocati care pledau in fata parlamentului parizian s-au asociat de buna voie cauzei acestuia; au renuntat la sursa presti­ giului �i bogatiei lor �i s-au condamnat la tacere mai curand decat sa apara dezonorati in fata magistratilor. Nu cunosc nimic mai inaltator fo istoria popoarelor libere decat acest episod, care s-a petrecut totu�i in secolul al XV III-lea, in apropierea cuqii lui Ludovic al XV-lea.

Obiceiurile judiciare devenisera in multe cazuri obiceiuri nationale. Tribunalele au inspirat ideea cii orice problemii trebuie sii fie supusii dezbaterii �i orice decizie dreptului de apel; tot datoritii lor s-a focetiitenit folosin\a publicitii\ii; s-a deprins gustul pentru forme; �i toate aceste idei erau inamicele servitutii. Aceasta este singura parte din educatia unui popor liber pe care ne-a lasat-o mo�tenire Vechiul Regim. Chiar administratia a imprumutat foarte mult din limbajul �i practicile justitiei. Regele se credea obligat sa-�i motiveze intotdeauna edictele �i sii-�i expuna motivele foainte de a incheia; hotararile Consiliului erau precedate de lungi preambuluri; intendent1:l i�i fiicea cunoscute ordonantele prin intermediul portarelului. In sanul tuturor corpurilor administrative de origine striiveche, precum eel al trezorierilor Frantei sau al

corpurilor alese, problemele se discutau in mod public, iar hota rarile erau luate in urma unor pledoarii. Toate aceste obiceiuri, toatc aceste forme erau tot atalea bariere in calea arbitrariuluj regal.

Numai poporul de rand, �i in special eel din mediul rural, era aproape intoldeauna incapabil sa se opunii opresiunii altfel decal prin violenla. lntr-ad�var, cea mai mare parle a mijloacelor de aparare pc care tocmai le-am mentional nu se aflau la indemana sa. Pentru ca cineva sa se poatii folosi de ele, trebuia sa ocupe in socielate un loc din care sa fie v�ibil �i sa aiba o voce indeajuns de putemica pentru a se face auzit. Insa, 1n afara de poporul de rand, nu exisla om in Franta care, daca avea curajul necesar, sa nu fi putut sa se opuna servitutii �i sa rezisle chiar �i cand era obligat sa se supuna.

Regele se adresa natiunii mai curand ca un �ef decal ca un slapan. ,,Ne facem un lillu de glorie din faptul ca suntem la con­ ducerea unei natiuni libere �i generoase", spune Ludovic al XVI-lea in preambulul unui edict de la inceputul domnici. Unul dintre stramo�ii sai exprimase deja acee�i idee mtr-un limbaj mai arhaic atunci cand, multumind Slarilor Generale pentru 1ndraz­ neala mustrarilor lor, le-a spus: ,,Ne place mai mult sa [�tim ca] ne adresiirn unor oameni liberi, decat unora aserviti."

Oamenii secolului al XVIII-lea nu cuno�teau inca ace! gen de pasiune fata de confort, pasiune blanda �i totu�i tenace �i inal­ terabila, care reprezinta originea insa�i a servituµi. Ea se amesteca de bunavoie �i. pentru a spune a�a, se 1mplete�te cu multe dintre virtutile private, cu dragostea familiala, cu precizia obiceiurilor, cu respectul credintelor religioase �i chiar cu praclica blandii �i asidua a religiei oficiale, care incurajeaza onestitatea �i descu­ rajeaza eroismul, exceland in a-i 1nregimenta pe oameni �i a-i transforma m celateni lipsiti de vigoare. Erau 1n acela�i timp mai buni �i mai rai.

Francezii din acea epoca iubeau bucuriile �i adorau placerile; se abateau poale prin obiceiurile lor de la calea cea dreapla �i erau mai dezordonati 1n ceea ce prive�te pasiunile �i ideile decat fran­ cezii din ziua de azi; insa ei nu cuno�teau aceasta voluplate temperata �i decenta pe care o vedem aslazi. Clasele superioare

1

, 1 .111 mull mai preocupate sa-�i 'infrumuseteze viata decat sa o faca Ill.II l'OITTOda Si rnu)t mai inleresate Sa Se faca remarcale decat Sa 1 1111bogate�sca. Nici macar clasele mijlocii nu erau cu lotul 1 11,1,rbite de cautarea confortului; adesea, acesta era abandonat I" 11tru urrnarirea unor placeri mult mai delicate �i mai elevate; p1 stc tot se foloseau, pe langa bani, �i allfel de bunuri. Un con11·111poran scria, mtr-un stil bizar, dar care nu este lipsit de man­ d i 1c. urmaloarele: ,,ki cunosc natiunea: este abila in a topi �i a 11sipi rnetalele pretioase, insa fara a le onora cu o at�ntie speciala; 11 n ,ntotdeauna gata sa se remtoarca la vechii sai idoli, valoarea, 1, loria si chiar marinimia a� i'ndriizni. sa spun."

Tr�buie sa :i.e ferim cu mare grija, de altfel, sa evaluam josnicia o,11ncnilor prin gradul !or de supunere fata de puterea suveranii; ,11 1nsemna sa ne servim de un fals etalon. Oricat de supu�i ar fi Jost oamenii Vechiului Regim fata de vointa regelui, exisla un tip de supunere care le era necunoscuta; ei nu �tiau ce mseamna sa te �upui unei puteri ilegitime sau contestate, care este foarte putin onoratii si adesea chiar dispretuita, msa careia i te supui de buna voic pent:ru ca iti serve�te inter�sele sau ti le poate pune in pericol. /\ccasta forma degradanta a servitutii le-a fost mlotdeauna straina.

Regele le inspira un anume fel de sentimente, carora nici unul dintre principii cei mai absoluti care au aparut de atunci in lume nu le-a putut da na�tere. Aceste sentimenle au devenit pentru noi aproape de neinte1es, intr-atat Revolutia ni le-a extirpat din suflete chiar de la radacina. Ei aveau pentru rege m acela�i timp afeqiunea pe care o resimtim pentru un parinte �i respectul datorat numai lui Dumnezeu. Supunandu-se poruncilor sale cele mai arbitrare, fran­ cezii Vechiului Regim cedau mai putin constrangerii, cat dragos­ tei, si li se mtampla astfel adesea sa-�i pastreze sufletul liber chiar si cfrnd se supuneau celei mai puternice dependenfe. Pentru ei, �onstrangerea era eel mai mare rau prod us de supunere; pentru noi e eel mai mic. Cel mai rau este sentimentul de servilism care te face sa te supui. Sa nu ne dispretuim parintii, pentru ca nu avem dreptul. Sa dea Domnul sa putem regasi, odata cu prejudecatile �i defectele, macar o farama din maretia Ior!

Ne-am in�ela, deci, arnamic daca am crede ca Vechiul Regirn a fost o epoca de servilism �i dependenfa. �ra un timp de mult mai mare libertate decat eel pe care il traim. Insa o libertate nere­ gulata �i intermitenta, restransa mereu in limitele claselor, intot­ deauna legata de ideea de excepfie �i privilegiu, care permitea aproape in aceea�i masura sfidarea legii �i a arbitrariului �i care nu mergea aproape niciodata pana intr-acolo meat sa ofere tuturor cetatenilor garantiile cele mai naturale �i mai g�enerale. Astfel redusa �i deformata, libertatea era inca fecunda. In vremea cand centralizarea contribuia din ce 1n ce mai mult la egalizarea, mla­ dierea caracterelor �i patarea reputatiei tuturor indivizilor, ea este cea care a pastrat in cazul multor persoane originalitatea nativa, culoarea �i relieful personalitatii �i a hranit in sufletul !or mandria personala, facand adesea sa predomine deasupra tuturor gusru­ rilor pe eel al maretiei. Cu ajutorul ei s-au format acele suflete viguroase, acele spirite mandre �i indraznete pe care le-am vazut aparand �i care au facut din Revolutia franceza 10 acela�i timp obiectul admiratiei �i al terorii generatiilor care au urmat. Ar fi fost foarte straniu ca ni�te virtuti atat de viguroase sa fi putut creste intr-un pamant in care libertatea nu mai exista. ' insa daca acest tip de libertate neobi�nuita �i nesanatoasa ii pregatea pe francezi sa inlature despotismul, ea Ii facea mai putin capabili decat poate oricare alta natie sa fondeze in locul acestuia domnia lini�tita �i libera a legilor.

CAPITOLUL 12 Despre modul in care, in ciuda progres�lui �iviliz:itiei, conditia taranului francez era uneon ma1 rea m secolul a'1 XVIII-lea decat fusese in secolul al XIII-lea

1

in secolul al XVIII-lea, taranul francez nu mai era prada mi­ cilor despofi feudali; el nu mai reprezenta �ecat rare�ri �bi�ctul _ violentelor guvemarnentale; se bucura de hbertatea c1vila �1 po­ seda 0' bucata de pamant. insa toti membrii celorlalte clase �e indepartasera de taran, iar acesta traia mai izolat poate �ecat _ oriunde in alta parte in lume. Iata un fel nou �i umc de opr�srn�:· ale carei efecte merita sa fie luate in considerare cu atent1e �1 rn mod individual.

De la 'inceputul secolului al XVII-lea, Henrie al IV-lea se plangea, dupa cum ne spune Perefix, ca nobilii a?andonau zona rurala. in secolul al XVIII-lea, acest abandon devme aproape ge­ neral. Toate documentele epocii ii semnaleaza �i ii deplang: eco­ nomistii 'in ciiftile pe care le scriu, intendentii in corespondenta pe c�e o poarta, societatile de agricultu�a in �emo�le pe c�� le _ intocmesc. Dovada cea mai clara o regasim m reg1strele pnvmd plata capitatiei. Aceasta se percepea la locul de_�o� iciliu r�al; toata marea nobilirne �i o mare parte din cea m1Jloc1e erau im­ pozitate la Paris. _ _ . � La tara nu mai ramanea decat gentilomul pe care saracia 11 impiedi�a sa piece in capitala. Acesta se gasea fa!a de taran� _ . vecinii sai intr-o situatie in care cred ca nu s-a ma1 gas1t vreodata nici un pr�prietar bogat. Nemaifiindu-le conducator, el n� mai avea ca alta data interesul de a-i menaja, de a-i ajuta, de a-1 con­ duce; iar pe de alta parte, nefiind supus el insu�i acelora�i sarcini

publice ca �i ei, nu putea sa aiba un sentiment de simpatie ade­ varata tara de starea lor, de mizerie pe care nu O imparta�ea, nici sa se asocieze plangerilor lor, care Ii erau straine. Fapt unic in istorie, ace�ti oameni nu mai erau supu�ii sai, dar nu ii devenisera inca nici concetateni.

Aceasta ducea la un absenteism sufletesc, daca ma pot ex­ prima asa, , care era mult mai frecvent si ' mai eficace decat absenteismul propriu-zis. Astfel se explica de ce gentilomul care continua sa traiasca pe domeniul sau avea adesea aceeasi viziune si acelea�i sentimente pe care le-ar fi avut in absenta sa intendentul.

Ca �i acesta din urma, el nu mai vedea in fermieri decat pe propriii sai debitori, carora le cerea cu rigurozitate tot ceea ce ii revenea in conformitate cu legea sau cu cutuma, ceea ce facea ca perceptia asupra a ceea ce ramasese din drepturile feudale sii fie mai durii decat in vremea feudal itatii insasi.

Adesea indatorat �i intotdeaun� stramtorat, tr5.ia cu zgarcenie in propriul castel, gandindu-se doar cum sii strangii banii pe care ii va cheltui iarna la ora�. Poporul, care cu un singur cuvant reu­ �e�te adesea sa mearga direct la tinta, i-a dat acestui mic gentilom numele celei mai mici piisari de prada: I-a numit uliul.

Mi s-ar putea opune fiira indoiala cazuri individuale; eu vor­ besc de clase, pentru cii numai ele singure ar trebui sa ocupe scena istoriei. Cine ar nega ca au existat in acea epocii proprietari bogati care, farii un motiv obligatoriu sau un interes special, s-au ocupat de bunastarea taranilor? insa ace�tia luptau din fericire contra legii ce guvema noua lor conditie, lege care, in ciuda vointei lor, ii impingea catre indiferentii, iar pe fo�tii lor vasali ciitre ura.

Acest abandon al zonelor rurale de ciitre nobilime a fost adesea atribuit influentei exercitate de ciitre anumiti ministri sau regi, ca de exemplu Richelieu sau Ludovic al XIV-lea. Aceasta a fost, intr-adeviir, gandirea urmata intotdeauna de ciitre principii din ultimele trei secole ale monarhiei, de a-i separa pe gentilomi de poporul de rand �i de a-i atrage la Curte �i in funqiile publice.

Asta se vede mai ales in secolul al XVII -lea, cand nobilimea era incii pentru regalitate un motiv de teama. Printre intrebiirile adresate

1

intendentilor se gase�te �i urmatoarea: Gentilomii din provincia durnneavoastra doresc sa ramanii pe domenii sau sa le paraseasca?

Avem scrisoarea unui intendent care raspunde la aceasta in­ trebare; acesta se plange ca gentilornii din provincia sa prefera sa ramana cu taranii, decat sa-�i indeplineasca datoriile fata de rege.

Or, remarcati bine un lucru: provincia despre care se vorbea a�a ernAnjou; mai tarziu ea se va denumi Vendee. Ace�ti gentilomi care refuzau, zice-se, sa-�i indeplineasca datoriile faµ de rege, sunt singurii care au aparat, cu arma in mana, monarhia ill Franta �i care au putut chiar sa moara luptand pentru ea. Nu i�i datorau aceasta glorioasa distinqie decat faptului ca au �tiut sa-i mentinii ill jurul lor pe ace�ti tarani, printre care li se repro�a ca le place sa traiasca.

Trebuie totusi directe a ' ' sa ne ferim sa atribuim influentei unora dintre regii no�tri abandonarea zonelor rurale de ciitre clasa care forma in acea vreme fruntea natiunii. Cauza principala �i permanentii a acestui fapt nu o constituie vointa anumitor oameni, ci aqiunea lenta �i continua a institu!iilor; ceea ce dovede�te acest lucru este faptul ca, ill secolul al XVIII -lea, atunci cand puterea centrala vrea sa combata riiul, este incapabila chiar sa-i opreasca progresia. Pe masura ce nobilimea i�i pierde cu desavar�ire drep­ turile politice fara a obtine altele in schimb, iar liberta;ile locale dispar, aceasta emigratie a nobililor cre�te. Nu mai este nevoie sa fie atra�i afara de pe domeniile !or; ei ill�i�i nu mai au dorinta de a ramane. Viata la tara a devenit insipida pentru ei.

Ceea ce spun aici ill legiitura cu nobilii trebuie sii se inteleaga, pentru orice tara, despre prorietarii boga�: o tara a centralizarii ill­ seamna campii golite de locuitori boga\i �i educati. A� putea adauga: tara a centraliziirii illSearnna tara a culturii agricole imperfecte �i traditionale, �i a� comenta astfel remarca atilt de profunda a Jui Montesquieu, careia i-a� determina sensul: ,,Pamanturile sunt producti�e mai putin datorita fertilitaµi, cat datorita libertiitii locui­ torilor." Insa nu vreau sa ma abat de la subiect.

Am viizut ill alta parte cum burghezii, parasind la randul lor mediul rural, cautau din toate puterile un adapost la ora�. Nu exista nici un punct asupra caruia documentele Vechiului Regim sa se punii mai bine de acord. Aproape intotdeauna la tara nu se

poate gasi decat o generatie de tarani bogati, spun ele. Un culti­ vator care parvine prin munca sa �i acumuleaza m cele din urma cateva bunuri 'il mdeparteaza pe fiul sau de la coada plugului, il trimite la ora� �i ti cumpara o mica slujba. Din aceasta epoca dateaza aversiunea speciala pe care o manifesta adesea, chiar �i m zilele noastre, agricultorul francez fata de profesiunea care I-a unbogatit. Efectul a supravietuit cauzei.

In realitate, singura persoana bine educata sau, cum spun englezii, singurul gentleman care locuia in mod permanent in mijlocul taranilor �i ramanea m contact permanent cu ei era preotul. De asemenea preotul devenise, m ciuda Jui Voltaire, stapanul populatiei rurale, asta atunci cand nu fusese cooptat el msu�i mtr-un mod atat de meschin �i de direct m ierarhia politica.

Posedand multe dintre privilegiile acesteia, el este eel care a inspirat pa�ial ura impotriva ei.

Jata-1, deci, pe ta.ran aproape m mtregime separat de clasele superioare. Se indepartase chiar de cei dintre ai sai care ar fi putut sa-1 ajute �i sa-1 conduca. Pe masura ce ace�tia din urma devin mai educati sau se chivemisesc, il parasesc. Este ca �i selectionat din mijlocul mtregii natiuni �i pus deoparte.

Acest lucru nu se vedea la nici unul dintre popoarele civi­ lizate ale Europei �i chiar �i in Franta acesta era un fapt recent.

Taranul din secolul al XIV-lea era m acela�i timp mai oprimat �i mai ajutat. Aristocratia ii tiraniza uneori, insa nu il abandona niciodata.

In secolul al XV III-lea, satul este o comunitate ai carei mem­ bri sunt cu totii saraci, inculti �i grosolani; magistratii sai sunt tot atat de inculti �i de dispretuit ca mtreaga comunitate: sindicul nu �tie sa scrie, iar colectorul de dari este incapabil sa tifla de unul smgur socotelile de care depinde averea vecinilor sai �i a sa proprie. Vechiul sau senior nu mai are dreptul de a o conduce �i, mai mult, considera ca un fel de degradare sa se mai amestece m conducerea acesteia. Fixarea birului, mobilizarea militiei, organi­ zarea corvezilor sunt de acum acte servile, demne doar de sindic.

De comunitatea sateasca se mai ocupa doar puterea centrala, �i cum aceasta se afla foarte departe �i nu are mca nici un motiv de

1

teama din partea locuitorilor, nu se ocupa de ea decat pentru a trage foloase.

Iata ce poate deveni o clasa abandonata, pe care nimeni nu mai are dorinta sa o tiranizeze, dar pe care nici nu mai cauta sa o lumineze �i sa o deserveasca!

Cele mai impovaratoare obliga\ii care apasau asupra tara­ nului in sistemul feudal au fost fara mdoiala retrase �i u�urate; 'insa ceea ce nu se �tie indeajuns de bine este faptul ca acestora Ii s-au substituit altele, poate mult mai apasatoare. Taranul nu mai suferea de toate relele de care suferisera parin\ii s'ai, illSa illdura multe neplaceri pe care parintii sai nu le cunoscusera niciodata.

Se �tie ca birul se illzecise in ultimele doua secole aproape exclusiv pe seama taranilor. Trebuie spuse aici cateva cuvinte despre modul in care acesta era perceput de la tarani, pentru a arata ce legi barbare pot sa apara �i sa se mentina in secolele civilizate, atunci cand oamenii cei mai Iuminati ai naFunii nu au nici un interes personal sa le schirnbe.

Intr-o scrisoare confidentiala din 1772 pe care o scrie insu�i controlorul general pentru intendenti, am gasit o descriere a birului care se constituie intr-o capodopera in miniatura datorita exactitatii �i conciziei sale. ,,Birul, spune acest ministru, arbitrar prin repartitia sa, solidar prin modul in care este perceput, personal �i nu real, este supus in cea mai mare parte a Frantei unor variatii continue, datorita tuturor schimbarilor care intervin in fiecare an in averea contribuabililor." Totul este cuprins in aceasta fraza. Nu am putea descrie cu mai multa arta raul de pe urma caruia se profita.

Suma totala pe care o datora parohia era fixata ill fiecare an.

Ea varia fara incetare, astfel incat nici un cultivator nu putea sa p revada cu un an illainte ceea ce va avea de platit ill anul urrnator.

In interiorul parohiei, un ta.ran ales la intamplare in fiecare an �i numit colector, trebuia sa repartizeze obliga\ia impozitului asupra tuturor celorlalti.

Am promis ca voi spune care era condi\ia acestui colector.

Sa dam cuvantul adunarii provinciale din Berry din anul 1779.

Nu este o adunare suspecta, deoarece este compusa in mtregime

din privilegiati care nu mai pliitesc birul �i care sunt ale�i de catre rege. ,,Cum toata lumea incearcii sii evite sarcina de colector, se cuvine ca fiecare sii o indeplineascii la randul sau. Perceperea impozitului este deci incredintata in fiecare an unui nou colector, farii a se tine cont de capacitatea sau de cinstea respectivului.

Astfel modul in care este organizata fiecare funqie depinde de caracterul celui care o indepline�te. Colectorul ii imprima teme­ rile, slabiciunile �i defectele sale. De altfel, cum ar putea el sa aiba succes daca aqioneaza in necunoa�tere de cauza? Caci cine ar putea cunoa�te cu precizie bogatia vecinului sau �i raportul dintre aceasta �i cea a altuia? Totu�i, parerea colectorului este singura care trebuie sa duca la luarea deciziei, iar el este responsabil cu toate bunurile sale �i chiar cu viata, pentru incasarea sumei. De obicei colectorul trebuie sa piarda timp de doi ani jumiitate din zile pentru a merge pe la casele contribuabililor. Cei care nu �tiu sa citeasca sunt obligati sa caute prin vecini pe cineva care sa-i inlocuiasca." ,,Aceasta funqie cauzeaza disperarea �i aproape intotdeauna ruina celor carora le este incredintatii; sunt astfel reduse la saracie toate familile instarite ale unui sat", spunea deja Turgot despre o alta provincie cu citiva ani mai inainte.

Sarmanul colector era totusi inarmat cu o putere arbitrara imensa; el era aproape in egala �asura tiran �i martir. In timp ce se ruina el insu�i, tinea in mainile sale ruina tuturor. ,,Preferinta pentru parintii sai, pentru prieteni �i vecini, ura, razbunarea irnpo­ triva propriilor du�mani, nevoia de a avea un protector, teama de a nu displace unui cetatean instarit care ofera de lucru contraca­ reaza in sufletul sau sentimentul de dreptate", spune tot adunarea provincialii. Teama il face adesea pe colector necrutator; exista parohii in care acesta nu umbla decat insotit de soldati de gami­ zoanii �i husari. ,,Cand umblii fiirii husari, spune un intendent ministrului in 1764, contribuabilii nu vor sii pliiteascii." - ,,Numai in provincia de Villefranche, ne spune din nou adunarea provin­ cialii din Guyenne, sunt o sutii �ase husari �i alte ajutoare gata mereu de actiune."

1

Pentru a sciipa de aceastii impozitare violentii �i arbitrarii, in plin secol al XVIII -lea, tiiranul francez aqioneazii la fel ca evreul din evul mediu. Se prezintii in aparentii intr-o stare mizerabilii, cand printr-un noroc nu este mizerabil �i in realitate; propria indestulare il inspiiimantii pe buna dreptate. Giisesc dovada clarii a acestui lucru nu in Guyenne, ci la o sutii de leghe depiirtare.

Societatea de Agriculturii din Maine anuntii in raportul siiu din 1761 cii avusese ideea de a distribui vite ca premii �i stimulente. ,,A fost opritii, spune ea, de urmarile periculoase pe care o liico­ mie josnicii le-ar fi putut avea asupra celor care ar fi ca�tigat aceste premii, �i care le-ar fi creat nepliiceri in anii urmatori dato­ rita repartiziirii arbitrare a impozitelor."

In acest sistem de impozitare, fiecare contribuabil avea intr-adevar un interes direct �i permanent sa-�i pandeasca vecinii �i sa divulge colectorului cre�terea averii lor. Erau astfel formati cu totii la �coala invidiei, delatiunii �i urii. Nu s-ar zice cii aceste lucuri se petrec pe domeniile unui rajah din Hindustan?

Existau totu�i in Franta in aceea�i perioadii provincii - anu­ mite provincii de Stiiri- in care impozitul era perceput cu regula­ ritate �i blandete. Este adevarat, li s-a liisat dreptul de a-�i percepe singure impozitele. in Languedoc de exemplu, birul nu era stabilit decat asupra proprietiitii funciare �i nu varia deloc in funqie de buniistarea proprietarului. Avea drept bazii fixii �i vizibilii un cadastru realizat cu grijii �i reinnoit la fiecare 30 de ani �i in care piimanturile erau irnpiiftite in trei categorii, in funqie de fertilitate.

Fiecare contribuabil �tia dinainte cu exactitate cat reprezintii partea de impozit pe care trebuie sii o plateascii. Dacii nu mai pliite�te deloc, el personal, sau mai bine zis piimantul siiu este de vinii. Dacii se credea nedreptiitit in urma reparti\iei, el avea oricand dreptul de a cere sii i se compare cota cu cea a unui alt locuitor din parohie pe care :i:l alege singur. Este ceea ce numim astiizi apelul la egalitatea propof!ionalii.

Se vede cii toate aceste regulli sunt exact cele pe care le urmiim astiizi. Nu au mai fost imbuniitiitite intre timp, ci doar generalizate. �i este bine sii notiim cii, de�i am preluat de la gu­ vemarea Vechiului Regim insii�i forma administratiei noastre

publice, ne-arn ferit sa preluam si restul. Cele mai bune dintre metodele noastre administrative le�am imprumutat de la adunarile provinciale �i nu de la conducerea Vechiului Regim. Acceptand mecanismul, i-am respins produsul. unor a dat nastere a oamenilor de la tara Saracia obisnuita . . ' maxime care nu o Incurajau sa Inceteze. ,,Daca popoarele ar fi Indestulate, scria Richelieu ill testamentul sau politic, cu greu ar mai fi respectate regulile." in secolul al XVIII-lea, nu se mai merge atat de departe, dar inca exista credinta ca taranul nu ar mai lucra daca nu ar fi In mod constant Imb�ldit 'de catre nevoi.

Mizeria parea ill acest caz singura garantie contra lenei. Este exact teoria pe care am auzit-o marturisita ill public m legatura cu negrii din colonille noastre. Aceasta parere este atat de raspandita printre guveman\i, incat aproape toti economi�tii se cred obligati sa o combata ill toata regula.

Se �tie ca scopul initial al birului a fost acela de a permite regelui sa-�i cumpere solda\i care Ii scuteau pe nobili si pe vasalii !or de efectuarea serviciului militar. insa, a�a cum a� vazut, 1n secolul al XVII-lea, obligatia serviciului militar a fost impusa din nou sub numele de militie, iar de data aceasta nu mai apiisa decat asupra poporului de rand �i aproape 'in exclusivitate asupra taranului.

Este suficient sa examinam multimea de procese verbale ale jandanneriei care umplu dosarele unei intendente si care toate se refera la urmiirirea refractarilor sau dezertorilor d�'militii, pentru a vedea ca aceasta obligatie nu era 1ndeplinita farii opozitie. Se pare chiar ca nu exista obligatie publica mai insuportabila pentru tarani decat aceasta; pentru a i se sustrage, ei se refugiau adesea ill piiduri, unde trebuiau urmariti cu arma in mana. Asta pare de mirare, dacii ne gandim cu cata usurinta ' se realizeaza astazi · recrutarea fortata.

Aceasta respingere extrema a taranilor din vremea Vechiului Regim fafa de militie trebuie atrib�ita mai putin spiritului insu�i al legii, cat modului in care aceasta era executata. Trebuie avute ill vedere mai multe aspecte: ill special indelungata incertitudine 1n care erau mentinuti cei pe care ii ameninta (in cazul in care nu

1

erai casiitorit, puteai fi convocat pana la varsta de 40 de ani); modul arbitrar in care aveau Joe concentrarile, care facea aproape inu�il av�tajul unui numiir de ordine bun; interdiqia de a-ti gasi un rnlocu1tor; dezgustul fata de o meserie durii �i periculoasa, 1n care orice speranta de avansare era interzisa· si mai ales senti­ mentul ca o pov�a atat de mare nu apiisa dec§.t asupra taranilor, �i in special asupra celor mai saraci dintre ei, conditia j'alnicii in care se atlau facand �i mai amare rigorile Jegii.

Am tinut in mana multe procese verbale de tragere la sorti, alcatuite In anul 1769 intr-un mare numar de parohii; vedem ai�i figurand persoanele scutite din fiecare dintre ele: cutare este ser­ vitorul unui gentilom; altul paze�te o abatie; ur. al treilea nu este decat valetul unui burghez, al unui care traieste ca un nobil. Doar bunastarea este scutita; cand un cultivator figureaza anual printre cei care platesc cele mai mari impozite, fili sai se bucura de pri­ vilegiul de a fi scutiti de la incorporarea in militie, iar acest lucru se nume�te incurajarea agriculturii. Economistii, mari amatori de egalitate 1n oricare alte privinte, nu sunt d�loc socati de acest privilegiu; cer doar ca acesta sii fie extins �i pentr� alt� categorii, adica sarcina taranilor cei mai saraci �i fara protectie sa devina �i mai grea. Unul dintre ei spune: ,,Solda mica a soldatului, con­ ditiile 111 care doarme, felul 111 care este imbracat si hranit, 1ntrnaga sa 1ntretinere, ar face ca alegerea unui alt om decat a unuia din paturile de jos populare sa fie prea cruda."

Pana la sfar�itul domniei Jui Ludovic al XIV-lea, marile dru­ muri nu au fost deloc intretinute, sau au fost intretinute pe chel­ tuiala celor care le foloseau, adica a Statului sau a tuturor proprie­ tarilor riverani; Insii 1n jurul acestei perioade au 1nceput sa fie reparate doar cu ajutorul corvezilor, adica numai pe cheltuiala taranilor. Acest expedient care oferea drumuri bune farii sii fie platite a pa.rut atat de fericit gandit 1ncat, 1n 1737, o circulara a controlorului general Orry 1-a aplicat tn Intreaga Franta. 1nten­ dentii au prirnit dreptul de a-i intemnita dupa bunul plac pe recal­ citr�ti sau de a-i forta cu ajutorul soldatilor din garnizoane.

Incepand de atunci, o data cu cresterea comertului a nevoilor �i atracpei pentru raspandirea ciiilo; de comuni�atie', o data cu 147

noile drumuri se extinde �i corvada, a carei apasare cre�te. Intr-un raport redactat m 1779 pentru adunarea provinciala din Berry se arata ca lucrarile executate pe baza corvezilorm aceasta provincie saraca trebuie evaluate anual la 700 000 de livre. In Normandia inferioara erau evaluate In 1787 cam la aceea�i suma. Nimic nu ar putea arata mai bine soarta trista a locuitorilor din mediul rural: progresul societatii, care 1mbogate�te toate celelalte clase, ii dez­ nadajduie�te; civilizatia Ii se Impotrive�te numai lor.

Citesc rn corespondentele intendentilor care dateaza cam din aceea�i perioada ca se cuvine sa Ii se refuze taranilor efectuarea corvezilor pe drumurile private din satele !or, acestea trebuind sa fie rezervate exclusiv marilor drumuri sau, cum se spunea atunci, drumurilor Regelui. Ideea stranie ca este mai convenabil ca pretul drumurilor sa fie platit de catre cei mai saraci �i care par sa aiba eel mai putin nevoie sa calatoreasca este noua, tnsa semra­ dacineazamtr-un mod atat de naturalm mintea celor care profita de pe urma ei, incat In curand acestia nu-si mai pot imagina ca lucrurile s-ar putea petrece �i altfel. 'in 1776, semcearca transfor­ marea corvezii intr-o taxa locala; inegalitatea se transforma instantaneu odata cu ea �i o urmeaza sub forma noului impozit.

Dintr-o obliga;ie senioriala la inceput, devenita apoi una regala, corvoada s-a extins incetul cu incetul Ia toate celelalte lucrari publice. Vad ca in 1719 corvoada serve�te la construirea de cazarme! Parohiile rrebuie sa-{i trimita cei rriai buni lucratori, spune ordonanta, {i toate cele/alte lucrari trebuie sa fnceteze fn Jara acesteia. Corvada ii transporta pe ocna�i 1n ocne �i pe cer�etori In institutii de caritate publica; ea este folosita Ia caratul efectelor militare de cate ori trupele i�i schimba locul - sarcina foarte costisitoare 1ntr-o vreme m care fiecare regiment avea un bagaj foarte greu. Trebuiau adunate de la mare departare un numar mare de carute �i de boi pentru a-I cara. Acest fel de corvoada, care era nesemnificativa Ia origine, a devenit una dintre cele mai apasatoare atunci cand armatele permanente au devenit Ia randul lor numeroase. Gasesc antreprenori de stat care cer m gura mare sa li se concedeze monopolul corvezii pentru a-�i transporta Iemnul de construqie din padure pana la arsenalele maritime. Cei

supusi acestei corvezi primeau de obicei un salariu, care era 'insa fototdeauna mic si forntm mod arbitrar. Apasarea unei sarcini atat de prost distribuite devenea uneori atat de greameat il nelini�tea pe perceptorul birului. ,,Cheltuielile impuse taranilor pentru recon­ struirea drumurilor Ii va face cam curand sa nu mai fie capabili sa mai plateasca birul", spune unul dintre perceptori m 1751.

Ar mai fi putut exista toate aceste noi forme de opresiune daca alaturi de ta.ran s-ar fi aflat oameni bogati �i luminati, care ar fi avut dori�ta si puterea, daca nu sa il apere, eel putin sa intervina in fav�ar�a sa pe langa acest stapan comun care tinea deja m mainile sale soarta atat a celui sarac, cat �i a celui bogat?

Arn citit scrisoarea pe care un mare proprietar o scriam 1774 intendentului din provincia sa, pentru a-1 mdemna sa deschida un nou drum. El arata si motivele pentru care m opinia sa acest drum ar fi contribuit la prosperitatea satului: pasul urmator ar fi fost crearea unui targ care ar fi dublat, asigura el, preful produselor.

Cu un mic ajutor, adauga acest bun cetfqean, s-ar putea construi 0 scoala care i-ar oferi regelui supu�i mult mai iscusi\i. Pana acum n� se gandise la aceste ameliorari obligatorii; devenise con�tient de necesitatea !or doar de doi ani, de cand era retinut m propriul caste! in urma unei scrisori a regelui. * ,,Exilul pe propriul do­ meniu, care dureaza de doi ani, m-a convins de utilitatea extrema a tuturor acestor lucruri", spune el cu inocenta.

Insa abia In perioadele de foamete se constata eel mai free­ vent ca legaturile de patronaj �i de dependenta care il I�gau pe marele proprietar rural de tarani erau slabite sau rupte. In astfel de momente de criza, puterea centrala semspaimanta de izolarea si slabiciunea sa. Ea ar fi dorit sa refaca pentru moment prestigiul individual sau asociatiile politice pe care le distrusese; le cheama 1n ajutor: nimeni nu raspunde la apel, iar guvemantii se mira de obicei gasindu-i morti pe toti cei carora ei m�i�i le-au luat viata.

1

• Lettre de cachet - 'in Frania Vechiului Regim; scrisoare pe care era imprimatii pecetea regelui �i care coniinea de cele mai multe ori o pedeapsii de privare de libertate sau de trimitere in exil. (nota trad.)

In aceastii s1tuatie extrema, unii intendenti din provinciile cele mai sarace, ca de exemplu Turgot, adoptii in, mod ilegal ordo­ nante prin care ii obligii pe proprietarii booati sii-si hriine asca b ' . mu�citorii agricoli panii la recolta urmiitoare. Am giisit scriso rile ma1 multor preop din 1770 care Ii propuneau intendentulu i sa ii impoziteze pe marii proprietari din parohiile !or, atat laici cat si ecleziastici, care detin, spun ei, ,,vaste proprietiiti unde nici mac� nu mai locuiesc, �i din care obtin venituri importante pe care le vor cheltui 1n alte parfi."

Chiar �i in vremuri normale, satele sunt invadate de cersetori pentru ca, a�a cum spune Letrone, 1n ora�e siiracii sunt asistati: dar la rara, in timpul iemii, cer�etoria este o necesitate absol utA. Din timp in timp, se aqiona 1mpotriva acestor nefericiti intr-o manierii foarte violentii. In 1767, ducele de Choiseul a vrut sii dis­ trugii dintr-o data cer�etoria din Franta. Se poate vedea 1n cores­ pondenta intendenplor cu catii indarjire s-a dedicat el acestu i lucru.

Jandarmeria a primit ordin sii aresteze de-a valma pe toti cerse­ torii care se giiseau in regat; se dau asiguriiri ca peste 50 000 'au fo:t astfel pri ��i. :'agabonzii in putere trebuiau trimi�i la galere .

Cat desiJre ce1lalt1, s-au deschis peste 40 de adaposturi pentru saraci �are sa-i prirneascii; tn realitate, ar fi fost mai bine sii fie redeschise inimile bogafilor.

Guvemarea Vechiului Regim care, a�a cum am spus, era atat de ing��uit�ar� �i uneori chiar retinutii, atat de preocupata de _ formalitaµ, hps1ta de graba �i grijulie cand era vorba de oame nii situati deasupra poporului de rand, este adesea aspra si mereu intreprinzatoare cand aqioneaza 1mpotriva claselor de Jos, si 1n special contra taranilor. Printre documentele care mi-au tr�cut prin fata ochilor, nu am viizut unul singur 1n care sii se porne­ neasca de arestarea unui burghez din ordinul unui intendent· insa taranii sunt arestati fara incetare, pe motiv de neefectuare � cor­ vezilor, a obligatiei de a se i'nrola in rnilitii, in politie, pentr u ca _ ,.::-r�esc �1 pentru alte o mie �i unul de motive. Pentru unii, t!"i­ bunale independente, dezbateri lungi, o publicitate prote ctoare; pentru ceilalti, judeciitorul local c;:are decidea intr-o maniera sumarii �i fara drept de apel.

1

,,Distanta enorma care exista 1ntre poporul de rand �i toate celelalte clase, scrie Necker in 1785, ne ajutii sii ignoram modul in care este exercitatii autoritatea fatii de toti cei ce se pierd In multimea de rand. Fara blandetea si omenia caracteristice france­ zilo; �i spiritului secolului, a�esta ar fi un motiv continuu de tristete pentru cei care �tiu sa inteleagii apiisarea jugului de care ei sunt scutiti." insa op;esiunea era evidenta nu atat in raul care le era pro­ vocat acestor oameni, cat m modul in care erau impiedicati sii-�i facii singuri bine. Erau liberi �i proprietari, msa ramaneau aproape la fel de inculti si adesea mai saraci decat stramosii lor serbii.

Ramaneau fiidi �e�te�ug intr-o epocii de dezvoltar� a mes�riilor �i necivilizati intr-o lume care striilucea prin inteligenfii. Piistran­ du-�i inteligenta �i perspicacitatea specifice categoriei lor, oamenii de rand nu invataserii sii se serveascii de ele. Erau chiar incapabili sii reuseascii in activitatea de cultivare a pamantului, care era sin­ gura l�r ocupatie. ,,Am inaintea ochilor o agriculturii de secolul al X-lea", spune un celebru agricultor englez. Nu excelau decat in meseria armelor; in acest domeniu eel putin, se aflau rntr-o relatie naturalii si necesara cu celelalte clase.

'Taranul tra'ia in aceastii priipastie a izoliirii �i a mizeriei, inchi� �i neinteles. Am fast surprins �i aproape ingrozit sii observ cum, cu mai putin de 20 de ani inainte ca religia catolicii sii fie abolitii farii rezistenta si ca bisericile sa fie profanate, metoda folositii uneori de ciitre 'administratie pentru a recenza populatia unui canton era urmiitoarea: preotii indicau numiirul celor care se prezentaserii de Pa�ti la Sfanta Impart�anie; Ii se adiiuga numiirul presupus de copii minori �i de bolnavi: iar suma reprezenta totalul locuitorilor. Totu�i, ideile timpului piitrundeau de peste tot in aceste spirite grosiere. Patrundeau pe ciii ocolite �i subterane �i luau forme stranii In aceste locuri stramte �i obscure. Cu toate acestea, nimic nu parea schimbat pe dinafarii. Moravurile tara­ nului, obiceiurile sale �i credintele lui piireau sii fie in continuare acelea�i; era supus �i chiar voios.

Nu trebuie sii avem incredere in veselia pe care o aratii adesea francezul in momentele de mare restri�te; ea aratii numai 1 C1

cum, convins ca nenorocul sau este inevitabil, acesta cauta sa i�i distraga atentia de la el �i sa se gandeasca la altele, �i nu ca nu il simte. Deschideti-i acestui om o portita de ie�ire care sa II poata scoate din aceasta mizerie de pe urma careia pare sa sufere atat de putin, �i tl veti vedea cum se repede in acea directie cu atata violentaincat, dacaii veti stain drum, vii va ca.lea in picioare fara sa vii vada.

Noi observam cu claritate aceste lucruri din pozitia in care ne aflam, dar contemporanii nu le vedeau. Intotdeau�a. clasele superioare ale societatii nu ajung sainteleaga corect ce seintam­ plain sufletul poporului, �i mai alesin acela al taranilor, decat cu mare dificultate. Educatia �i modul de viata al claselor superioare ajuta sa arunce o lumina speciala asupra problemelor umane; aceasta le este straina tuturor celorlalti. cunoastere , . insa cand saracul si , bogatul nu mai au aproape nici un interes comun, aceasta opacitate care mascheaza spiritul unuia de eel al celuilalt devine inson­ dabila, �i ace�ti doi oameni ar putea trai ve�nic unul alaturi de celalalt fara sa se inteleaga vreodata. Este surprinzator sa vedem in ce siguranta stranie traiau tov cei care ocupau etajele superioare �i medii ale edificiului social in momentul in careincepea Revo­ lutia, �i sa ii auzim tinand discursuri ingenioase despre virtutile poporului, blandetea, devotamentul �i placerile sale inocente, cand deja '93 era iminent; iata un spectacol ridicol �i teribil!

Sa ne oprim un moment aici inainte de a continua, �i sa ana­ lizam pentru o clipa, cu ajutorul tuturor acestor fapte comune pe · care tocmai le-am descris, una dintre cele mai importante legi pe care le-a la.sat Dumnezeu in conducerea societatii.

Nobilimea franceza se incapataneaza sa ramana separata de celelalte clase; gentilomii sfar�esc prin a fi scutiti de cea mai mare parte a obligatiilor publice care apasa asupra lor; ei i�i inchipuie ca sustragandu-se acestor obligatilii�i pastreaza mareva, iar pentru o vreme a�a parea sa seintample. Insa, in curand, se pare ca o ma­ ladie interna le afecteaza conditia nobiliara, care se diminueaza putin cate putin fara ca nimeni saii atinga: saracesc pe masura ce le sporesc imunitatile. Din contra, burghezia, cu care se temeau atata sa nu se confunde, se imbogate�te �i se educa alaturi de ei,

1

fara ei, 1n contra lor. Nobilii nu i-au dorit pe burghezi ca asociati, nici ca cetateni; vor gasi in ei rivali, apoi du�mani, �i in cele din urma stapani. 0 putere straina i-a eliberat de grija de a-i conduce, proteja �i ajuta pe vasali; insa cumin acela�i timp le-au fost la.sate drepturile pecuniare �i privilegiile onorifice, credeau ca nu au pierdut nimic. Cum nobilii continua sa mearga in prima linie, ei cred ca se aflain continuare la conducere, �i, intr-adevar, continua sa aiba in jurnl lor persoane pe care le denumesc in actele nota­ riale supu�ii !or; altii se numesc vasalii, arenda�ii sau fermierii lor. in realitate, nimeni nu 'ii urmeaza, sunt singuri, iar cand masele ii vor cople�i. nu le va ramane decat fuga.

Chiar daca destinul nobilimii �i eel al burgheziei au fost foarte diferite, ele se aseamana intr-un punct: burghezul a ajuns sa traiasca tot atat de strain de popor ca �i gentilomul. Departe de a se apropia de tarani, a fugit de contactul cu mizeria in care ace�tia traiau; in loc sa se uneasca cu ei in lupta comuna contra inegalitatii comune, nu a cautat decat sa creeze noi injustitii care sa-i serveasca interesele: 1-am vazut tot atat de domic sa-�i procure scutiri ca �i gentilomu1 care voia sa-�i mentina privilegiile. Ace�ti tarani, din care era �i el nascut, i-au devenit nu numai straini, ci, pentru a spune a�a, chiar necunoscuti. Abia dupa ce le-a pus armelein mana, �i-a <lat seama ca a trezit sentimente despre exis­ tenta carora nu �tia nimic �i pe care era la fel de incapabil sa le stiipaneasca sau sa le conduca. Burghezul deveni victima acestor sentimente pe care el insu�i le-a stamit.

Va fi intotdeauna un motiv de uimire pentru toate epocile ruina acestui mare neam al francezilor care parea la un moment <lat ca se va intinde asupra intregii Europe. Insa cei ce ii vor citi cu atenve istoria, vorintelege fara probleme decaderea sa Aproape toate viciile, erorile �i prejudecatile funeste pe care tocmai le-am mentionat si-au datorat in realitate fie nasterea, fie evolutia, fie dezv,oltare�, artei cu care cei mai multi dintre regii no�tri i-au divizat pe oameni pentru a-i guvemaintr-o maniera mai absoluta.

Iar cand burghezul a fost atat de bine izolat de gentilom, iar tiiranul de burghez �i de gentilom; cand, in urma unei evolutii asemanatoare ce a avut loc in sanul fiecarei clase, s-au creat in

interiorul !or un soi de mici asociatii particulare aproape la fel de izolate 1ntre ele ca �i clasele; s-a ajuns la situatia in care totul forma doar o masa omogena, fosa ale carei parti componente nu se mai aflau 1n legatura. Nimic nu mai era organizat pentru a putea incomoda guvernul, insa nici pentru a-1 ajuta la nevoie.

Astfel, intregul edificiu al maretiei regilor s-a putut prabu�i intr-un singur moment, de indata ce societatea care Ji servea de fundament a inceput sa se agite.

Iar acest popor care pare sa fi tras singur profit de pe urma gre�elilor �i erorilor tuturor stapanilor sai, daca s-a eliberat fotr-adevar de sub autoritatea !or, nu a putut sa se sustraga �i tiraniei ideilor false, obiceiurilor vicioase, mclinatiilor rele pe care ace�tia i le-au inoculat sau pe care I-au lasat sa le deprindii. L-am vazut uneori folosindu-se de libertate asemenea unui sclav, fiind pe cat de incapabil sa se conduca singur pe atat de dur cu edu­ catorii sai.

CARTEA A III-A

1

CAPITOLUL 1 Cum au devenit catre mijlocul secolului al XVIII-lea oamenii de litere principalii oameni politici ai farii �i despre efectele care au rezultat de aici

1

Voi pierde acum din vedere faptele vechi �i generale care au pregatit marea Revolutie pe care vrcau sa o descriu. Ajung la faptele particulare �i mai recente care au contribuit la fixarea Jocului, n�terii �i caracterului sau.

Dintre toate natiunile Europei, Franta era de multa vreme {ara cu literatura cea mai dezvoltata. Totu�i, oamenii de litere nu au fost niciodata in starea de spirit de care au fost animati pe la mijlocul secolului al XVIII-lea �i nici nu au ocupat in societate locul pe care I-au avut atunci. Un astfel de lucru nu se mai vazuse pe la noi �i, cred, nici prin alte IJfu1i.

Ei nu erau arnestecati in treburile de zi cu zi ca in Anglia; din contra, nu traisera niciodata mai departe de ele. Nu erau insar­ cinati cu vreo autoritate specifica �i. intr-o societate care era toata plina de funqionari, nu indeplineau vreo funqie pubiica.

Cu toate acestea, ei nu ramaneau, precum cea mai mare parte a colegilor lor din Germania, cu totul straini de politica, retra�i in domeniul filozofiei pure �i al artelor frumoase. Se ocupau fara incetare de probleme care tineau de activitatea de guvemare; aceasta era in realitate adevarata lor preocupare. Puteau fi auziti toata ziua discutand despre originea societatilor �i despre formele initiale ale acestora, despre drepturile fundamentale ale cetate­ nilor �i despre cele ale puterii, despre raporturile naturale �i arti­ ficiale dintre oameni, despre eroarea sau legitimitatea cutumei �i chiar despre principiile specifice ale legilor. Patrunzand astfel in 157

fiecare zi pana la bazele organiziirii sociale din vremea lor, ei le examinau plini de curiozitate structura �i le criticau planul de an­ samblu. Este adevarat ca nu toti faceau din aceste mari probleme obiectul unui studiu special �i aprofundat; �i chiar cea mai mare parte dintre ei nu le atingeau decat in treacat �i �a, ca in joaca; tnsa toti le intalneau. Aceasta politica abstracta �i literara era raspan­ dita 1n doze inegale 1n toate operele din acea vreme, �i nu exista nici una, tncepand cu tratatele greoaie �i terminand cu cantecele, care sa nu contina un pie din ea.

Cat despre sistemele politice ale acestor scriitori, ele variau atat de tare meat eel care ar fi vrut sa le concilieze �i sa formeze cu ele o singura teorie a guverniirii nu ar fi scos-o niciodata la capat.

Cu toate acestea, cand indepartam detaliile pentru a ajunge la ideile de baza, descoperim cu u�urinta ca autorii acestor sis­ teme diferite sunt de acord eel putin asupra unei notiuni foarte generalc pe care fiecare dintre ei piirea sa o fi conccput, care parea in opinia lor sa preexiste tuturor celorlalte idei particulare, fiind sursa !or comuna. Oricat de separati ar fi fost pe parcurs, ei tin cu totii la acest punct de plecare; toti cred ca trebuie sa se substituie cutumelor complicate �i traditionale care reglementeaza socie­ tatea epocii lor reguli simple �i elementare, extrase din principiile ratiunii �i legii naturale.

Dacii privim cu atentie, vom vedea ca a�a-numita filozofie politica a secolului al XVIII -lea consta, 1n realitate, doar tn aceasta singura notiune.

0 astfel de gandire nu era deloc noua; de trei mii de ani ea trecea �i revenea f'ara incetare in imaginaµa oamenilor, f'ara a putea sa se fixeze acolo. Cum reu�e�te de data asta sa cucereascii spiri­ tele tuturor scriitorilor? De ce, in loc sa se opreasca m mintea unor filozofi, a�a cum a mai facut-o deja de multe ori, a descins pana la nivelul maselor, unde a capatat consistenta �i caldura unei pasiuni politice, astfel meat s-a putut vedea cum teorii generale �i abstracte asupra naturii societatilor au devenit subiectul dezbate­ rilor zilnice ale trandavilor, ajungand sa mflacareze pana �i ima­ ginatia femeilor �i a taranilor? Cum se explica faptul ca oameni de litere care nu posedau nici ranguri, nici onoruri, nici bogatii, 1 co

1

nici responsabilitaµ, nici putere, au devenit intr-adeviir principalii oameni politici ai epocii �i chiar singurii, pentru ca, in timp ce ceilalti indeplineau funcµile guvernarii, numai ei detineau auto­ ritatea? As vrea sa indic acest lucru in pufine cuvinte �i sa arat ce int1uen'ta extraordinara si teribila au exercitat aceste fapte asupra Re;olutiei �i pana :� zilele noastre, fapte care nu par sa apaf!ina doar istoriei literaturii franceze.

Nu este o intamplare ca filozofii secolului al XVIII-lea au conceput in general notiuni atat de opuse celor care serveau incii de baza societatii din vremea lor. Aceste idei le-au fost sugerate in mod natural chiar de vederea acestei societati, pe care o aveau cu totii sub ochi. Vederea atator privilegii abuzive sau ridicole, ciiror� Ii se sirntea din ce in ce mai tare apasarea �i ciirora Ii se intreziirea din c� in ce mai putin cauza, conducea, sau mai bine zis precipita concomitent spiritul fiecaruia dintre ei ciitre ideea egalitatii naturale a condi\iilor. V iizand atatea institutii imorale �i ciudate creatii ale altor vremuri, pe care nimeni nu incercase sa le puna' de a�ord �i nici sa le adapteze noilor nevoi, institutii_ ce pareau sa-si eternizeze existenta dupa ce i�i pierdusera virtutile, filozofii er�u dezgustati u�or de lucrurile vechi �i de traditie, fiind Tn mod natural condusi catre vointa de a reconstrui societatea ce le era contemporana d�pa un plan frl 'intregime nou, pe care fiecare dintre ei ii trasa numai in lumina propriei sale ratiuni.

Gustul pentru teoriile generale �i abstracte[M] in materie de ouvernare, carora Ii se abandonau cu orbire, le era deschis acestor :criitori chiar de conditia lor. In izolarea aproape infinita in care traiau in raport cu practica, nici o experienta nu venea sa tempe­ reze ardoarea naturii lor; nimic nu ii avertiza de obstacolele pe care realitatile existente puteau sa le ridice 'in calea chiar a celor mai dezirabile reforme; nu aveau nici o idee despre pericolele care tnsotesc intotdeauna revolutiile cele mai necesare. Nici macar nu le pre�imteau; pentru ca ab;enta completa a oricarei libertati politice facea ca lumea afacerilor sa nu le fie numai vag cunos­ cuta, ci invizibila. Nu se amestecau in ea �i nici macar nu puteau sa vada ceea ce faceau altii in acest domeniu. Le lipsea deci aceasta educatie superficialii. pe care vederea unei societati libere 1c;o

si a tot ceea ce se discutii in ea o dau chiar celor care • zoomotul b se amestecii eel mai putin 'in guvemarea ei. Au devenit astfel mult mai t'ndriizneti Tn noutiitile lor, mai 'indriigostiti de idei generale �i de sisteme, mai dispretuitori fatii de vechea intelepciune �i 'incii �i mai increziitori 'in ratiunea l0r individualii decat se vede de obicei la autorii care scriu �iirti speculative despre politicii.

Acela�i tip de necunoa�tere ii fiicea sii cucereascii atentia �i simpatia multimii. Dacii francezii ar mai fi luat 'incii parte la gu­ vemare, ca altii data, prin interrnediul Stiirilor Generale, dacii ar fi continuat miicar sii se ocupe zilnic de problemele de adminis­ tratie localii 'in sanul aduniirilor provinciale, putem spune cii nu s-� fi aprins niciodatii dupa ideile scriitorilor a�a cum au fiicut-o, ciici ar mai fi avut o anumitii obi�nintii a afacerilor care i-ar fi 1mpiedicat sii cadii pradii teoriei pure.

Dacii, la fel ca englezii, ei ar fi putut ca, farii sii distrugii ve­ chile institutii, sa le schimbe gradual spiritul cu ajutorul practjcii, poate cii nu ar mai fi imaginat atat de u�or unele complet noi. Insii fiecare dintre ei se simtea pe zi ce trece mai lezat 1n ceea ce prive�te averea, propria persoanii, buniistarea sau orgoliul de vreo lege veche, vreun obicei politic de demult sau de riimii�itele vechilor puteri �i nu vedea la 1ndemanii nici un remediu ca sii-�i rezolve problema personalii. Se piirea cii ar fi trebuit ca totul sii fie supor­ tat 'in continuare, sau ca totul sii fie distrus 'in legile de bazii ale tiifii.

Cu toate acestea, dintre toate libertiitile distruse, am piistrat una; puteam filozofa aproape farii nici un pericol asupra originilor societiitilor, asupra naturii 'i'nse�i a guvemarilor �i a drepturilor esentiale ale speciei umane.

Toti cei pe care aplicarea zilnicii a legilor 'i'i dezavantaja s-au 'indriigostit curand de aceastii politicii literarii. Gustul pentru ea a piitruns panii la cei pe care temperamentul sau conditia 'i'i mde­ piirta in mod natural de speculatiile abstracte. Nu a existat un singur contribuabil care, lezat de repartitia inegalii a birului, sii nu se 'infierbinte la ideea cii toti oamenii trebuie sii fie egali; �i nu a existat un singur mic proprietar ciiruia, fiindu-i campul devastat de ciitre iepurii vecinului siiu gentilom, sii nu ii facii pliicere atunci cand auzea spunandu-se ca, 'in virtutea bunului simt, toate privi1 t::.r\

1

legiile, fiirii distinqie, trebuie sii fie condamnate. Fiecare nemultu­ mire publicii se deghiza astfel sub forma filozofiei; viata politicii s-a refugiat 1n mod violent 'i'n literaturii �i scriitorii, controland astfel opinia publicii, au ocupat pentru un moment locul pe care 'i'l ocupii de obicei in tarile libere �efii de partide.

Nimeni nu mai era capabil de a le disputa acest rol.

0 aristocraµe 'in plinii putere nu conduce numai chestiunile publice; ea forrneazii de asemenea opiniile, dii tonul scriitorilor �i autoritate ideilor. in secolul al XVIII-lea, nobilimea francezii i�i pierduse 'in intregime aceastii parte a puterii; influenta sa a avut aceea�i soartii cu cea a puterii sale. Locul pe care ii ocupa 'in con­ ducerea spiritualii a societiitii era liber, iar scriitorii puteau sii 'ii ocupe singuri �i dupii voia inimii.

Mai mult, chiar aceasta aristocratie ciireia scriitorii ii luau locul favoriza aceastii aqiune. Nobilimea uitase atat de tare 'in ce masurii teoriile generale, odatii admise, ajung sa se transforrne inevitabil in pasiuni politice �i 'i'n acte, 'incat doctrinele cele mai opuse drepturilor sale specifice �i chiar existentei sale, ii apareau ca ni�te jocuri foarte ingenioase ale spiritului. Ea se amesteca din proprie initiativii in astfel de jocuri pentru a-�i umple timpul, �i se bucura in lini�te de imunitiitile �i privilegiile sale, discutand cu seniniitate asupra absurditiitii tuturor cutumelor existente.

Suntem adesea uimiti sa vedem orbirea stranie cu care cla­ sele sociale superioare ale Vechiului Regim au pus umiirul la pro­ pria !or distrugere. insa cine sii le fi luminat in aceastii privin\ii?

Institutiile libere sunt la fel de necesare cetiitenilor de vazii, carora . ' le semnaleazii pericolele ce ii amenintii, ca �i celor de rand, carora le aparii drepturile. Dupii mai bine de un secol de la disparitia dintre noi a ultimelor urme de viatii publica, oamenii cei mai direct interesati 'in mentinerea vechii organiziiri constitutionale nu erau avertizati de deciiderea acestui vechi edificiu de nici un acci­ dent sau zvon. Cum nimic nu se schimbase 'in exterior, ei si-au imaginat cii totul riimiisese intocmai la fel. in caietele de dol�ante din 1789, nobilimea se aratii la fel de preocupatii de inciilcarile de drepturi din partea regalitiitii cum ar fi fost in secolul al XV-lea.

La randul siiu, cu putin timp 1nainte de a ciidea victimii exceselor

democratiei, a�a cum bine arata Burke, nefericitul Ludovic al XVI-lea continua sa vada In aristocratie principala putere rivala a monarhiei. Era la fel de neincrezator m ea ca si cand am mai fi fost incii pe vremea Frondei. Burghezia �i p�porul de rand ii pareau, dimpotriva, ca �i stramo�ilor sai, sprijinul eel mai sigur al tronului.

Jnsa ceea ce ni se va parea eel mai ciudat, noua care avem sub ochii no�tri rama�itele atator revolutii, este faptul ca insa�i notiunea de revolutic violenta era absenta din mintea parintilor no�tri. Nu era discutata, nu fusese conceputa. Micile cutremure pe care libertatea publicii le provoaca societatilor cele mai bine a�ezate reamintesc zi de zi posibilitatea rasturnarilor �i tin treaza con�tiinta publica; insa in societatea franceza a secolului al XVIII-lea, care urma sii se prabu�easca in prapastie, nimic nu prevestise incii faptul ca ea se indrepta in aceasta directie.

Citesc cu atentie caietele pc care le-au redactat cele trei ordine ininte de a se reuni in 1789: eel al nobilimii, eel al clerului �i Starea a Treia. Observ ca ici se cere schimbarea unei legi, colo a unui obicei, lucruri pe care mi le notez. Continui astfel pana termin aceasta muncii enorma �i. cand ajung sa pun laolalta toate aceste dorinte particulare, imi dau seama cu groaza ca ceea ce se cere este abolirea simultana �i sistematica a tuturor legilor �i obice­ iurilor in vigoarc in tara; imi dau seama imediat ca va fi vorba de una dintre cele mai vaste �i periculoase revolutii care au existat vreodata in lume. Cei care ii vor cadea maine victime nu �tiu nirnic; ei cred ca transfonnarea totala �i bruscii a unei societati atat de complexe �i de vcchi se poate realiza fara �ocuri, cu ajutorul �i prin eficacitatea unica a ratiunii. Nefericitii! Au uitat pana �i aceasta maxima pe care parintii lor au exprimat-o atat de bine cu patru sute de ani mai devreme in franceza simpla �i energicii a acelei epoci: ,,Cautand o prea mare libertate �i independenta sfiir�im In cea mai mare sclavie."

Nu este surprinzator faptul ca nobilimea �i burghezia, excluse de atat de multa vreme de la treburile publice, erau atat de lipsite de experienta; 111sa ceea ce uime�te �i mai tare este faptul ca toti cei care erau 111 fruntea treburilor publice - mini�trii, magistratii,

1

intenden1ii - rnr mar sunt nici ei deloc prevazatori. Cu toate acestea, multi erau foarte competenti in meseria lor, cunoscand pana in cele m�i mici detalii funqionarea administratiei publice din epoca. Insa in ceea ce prive�te aceasta mare �tiinta a guvemarii, care ne invata sa intelegem mi�carea generala a societatii, sii inte­ legem ce se petrece in mintea maselor �i sa prevedem ;ezultat�le �cestei situatii, ei erau tot atat de novici ca �i poporul fasu�i.

Intr-adevar, doar funqionarea institutiilor libere poate sa ii invete pe de-a-ntrcguJ pe oamenii de stat aceasta parte esentiala a artei guvemarii.

Aceasta se vede foarte bine in memoriul pe care Turgot ti adresa regelui in 1775 �i in care il sfatuia, intre altele, sa reu­ neascii anual in jurul sau, pentru �ase saptamani, o adunare repre­ zentativa care sa fie aleasa in mod liber de catre intreaga natiune, dar careia sa nu ii confere nici o putere efectiva. Aceasta ar trebui sa se ocupe numai de administratie �i niciodata de problemele guvemarii, exprimandu-�i mai curand parerile decat vointa. In realita�e, ea nu ar fi insarcinata decat sii dezbata legile, nu' sa le facii. ,,In acest fel, spunea el, puterea regala ar fi bine sfatuita dar nu �i incomodata, iar opinia publica satisfacutii fara nici un fel de pericol. Pentru ca aceste adunari nu ar avea nici un fel de auto­ ritate sa se opuna aqiunilor indispensabile. Si cum datorita acestei irnposibilitati, ele nu s-ar amesteca in dom�niu, Majestatea Sa ar riim�e In continuare stapana." Nu se puteau intelege mai putin de atat efectele unei masuri �i spiritul timpului. Este adevarat ca la sfar�itul revolutiilor s-a intamp lat adesea sa se aplice, fara con�ecmte grave, ceea ce propunea Turgot: sa se dea impresia de hbertate fara a acorda libertati reale. Augustus a incercat acest lucru cu succes. 0 naiiune epuizata de discutii nesfarsite consimte de buna voie sa fie trasa pe sfoara, cu conditia sa fi� lasata sa se odihneasca. Iar istoria ne invata ca, in astfel 'de rnomente, pentru _ a o multum1 este de ajuns sa aduni din intreaga tara un anumit numar de oameni necunoscuti sau servili si, contra �ui salariu sa ii faci sa joace in fafa ei rolul unei adunari politice. Exista mai m�lte astfel de exemple. Dar la inceputul unei revolutii aceste incercari e�ueazii mtotdeauna �i nu fac decat sa infierbinte poporul fara a-I

mulfUmi. Cel mai umil cetiitean al unei �i libere �tie asta; Turgot, a�a mare administrator cum era, nu �tia.

Dacii ne gandim acum cii aceastii natiune francezii, care era atat de striiinii de propriile sale probleme �i de lipsitii de expe­ rientii, atat de incomodatii de propriile institutii, pe care era inca­ pabilii sii le reformeze, era in acela�i timp cea mai educatii �i mai mdriigostitii de literati dintre toate natiunile de pe Piimant, vom intelege fiirii dificultate de ce au devenit in Franta scriitorii o putere politicii �i cum de au sfar�it prin a deveni cea mai impor­ tantii putere de acest fel.

In timp ce in Anglia cei care scriau asupra guverniirii �i cei care guvemau se contopeau laolaltii, unii introducand ideile noi 111 practicii, altii adaptand �i circumscriind teoriile cu ajutorul fap­ telor, m Fnnta lumea politicii riimanea unpii[!itii m douii sectoare separate care nu aveau nici un fel de legiiturii mtre ele. In primul, se administra; in al doilea, se stabileau principiile abstracte pe care intreaga administratie ar fi trebuit sii se bazeze. Intr-o parte, se luau m iisuri punctuale impuse de rutinii; in cealaltii, se enuntau legi generale, fiirii a fi vreodatii gandite mijloacele prin care sii fie aplicate; unii se ocupau cu conducerea treburilor publice; ceilalti cu conducerea spiritelor.

Deasupra societiitii reale, a ciirei organizare era mcii traditio­ nalii, confuzii �i neregulatii, ill care legile riimaneau diverse �i contradictorii, rangurile bine delimitate, conditiile sociale prede­ terminate �i obligatiile inegale, se construia astfel putin cate putin o societate imaginarii, in care totul piirea simplu �i ordonat, uniform, echitabil si conform cu ratiunea.

Incetul cu inc�tul, imaginatia �ultimii a piiriisit-o pe prima pentru a se refugia in cea de-a doua. Lumea era dezinteresatii de ceea ce exista, pentru a visa la ceea ce ar fi putut fi. Se putea in sfar�it triii cu ajutornl spiritului tn cetatea idealii pe care o con­ struiserii scriitorii.

S-a spus adesez. cii revolutia noastrii ar fi o consecintii a celei din America. Aceasta a avut intr-adeviir o foarte mare influentii asupra Revolutiei franceze, msii mai important decat ce s-a tntarn­ plat tn Statele Unite a fost ceea ce se gandea tn acel moment tn 1

A

1

Franta. in timp ce 'in restul Europei revolutia din America nu reprezenta mcii decat un fapt nou �i singular, la noi ea fiice� doar si mai sensibil �i mai frapant ceea ce credeam cii �tim deja. In alte tiiri, ea uimea, Ia noi - reusea sii convingii. Americanii nu p iireau �ii facii decat ceea ce scriit�rii no�tri imaginaserii; ei fiiceau posibil 1n realitate lucrul la care noi tocmai visam. Este ca �i cum Fenelon s-ar fi trezit deodatii in Salente.

Aceast ii situatie atat de nouii 'in istorie, in care educatia po­ liticii a unui mare popor sii fie fiicutii m mtregime de ciitre oameni de litere, a fost cea care a contribuit eel mai mult poate in a oferi Revolu\iei franceze caracterul siiu specific �i a fiicut sii rezulte din ea ceea ce vedem astiizi.

Scriitorii nu le-au oferit numai ideile !or celor care au fiicut-o; ei le-au imprimat �i temperamentul �i capriciile lor. Sub condu­ cerea indclungatii a scriitorilor, in lipsa oriciiror alti conduciitori si in mijlocul necunoasterii profunde a practicii, Yntreaga natiune, �itindu-i, a sfar�it pri� a le prelua instinctele, modul de a gandi, gusturile si chiar si viciile naturale. Astfel incat, atunci cand a francezii a transpus in politicii toate trebuit sii ;ctionez� , natiunea , ' deprinderile Iiteraturii.

Cand studiem istoria revolutiei noastre, vedem ca aceasta a fost animat ii de exact acela�i spirit care a inspirat scrierea atator ciirti abstracte despre politicii. Aceea�i atraqie pentru teoriile ge­ nerale, sistemele legislative complete �i simetria exactii a legilor; acela�i dispre\ pentru faptele reale; aceea�i incredere in teorie; acelasi gust pentru institutii originale, ingenioase �i noi; aceea�i dorintii de a reface dintr-o data mtreaga organizare socialii urmand legil� logicii �i dupii u� plan unic, in Joe de a se ciiuta s ii fie reformatii ill piif!ile sale. Inspaimantiitor spectacol ! Deoarece ceea ce este de calitate in scriitor este uneori viciu la omul de stat, �i acelea�i lucruri care au contribuit adesea la scrierea unor ciirti frumoase pot duce la mari revolutii.

Limbajul politic insu�i a capiitat atunci ceva din Iimbajul folosit de ciitre autori, s-a umplut de expresii generale, de terrneni abstraqi, de cuvinte ambitioase, a ciipiitat o formii literarii. Acest stil, ajutat de pasiunile politice ce stiiteau m spatele siiu, a piitruns

i� toate clasele �oci�le, coborand cu o u�urintii deosebita pana la mvelul celor ma1 de JOS. Cu mult inainte de Revolutie edictele re­ gelui Ludovic al XVI-lea vorbesc adesea despre lege� naturalii si despre drepturile omului. Am giisit tiirani care, in cererile lor ti d�numesc pe vecinii lor concetiiteni; pe intendent, respectabil �a­ g1strat; p� preotul parohial, oficiant al altarului; iar pe bunul Dum­ nezeu F�mta s��re ��- ":c�st�r tiir�i nu le mai lipse�te, pentru a '. deveru ru�te sc�utoi:i ,:�utac1��1, decat sii cunoascii ortografia.

Aceste n01 calitat1 s-au mtegrat atat de bine vechiului fond al caracterului francez, incat adesea s-a atribuit naturii noastre ceva ce nu provenea decal din aceastii neobisnuita educatie. Am auzit sp�mandu-se cii gustul, sau mai cura�d pasiunea' pe care am arat�t-o de 60_ de ani mcoace pentru ideile generale, sistemele si cuvmtele man in materie de politicii, tineau de nu stiu ce atrib�t spe�ific �l_ras�i noastre, d e ceea ce s� numea un pie cam bom­ bastic spmtulfrancez; ca �i cum aceastii pretinsii caracteristicii ar fi putut aparea dintr-o data catre sfar�itul secolului trecut, dupii ce s-a ascuns pe parcursul intregii noastre istorii. �iu�at �ste faptul ca am piistrat obiceiuirile inspirate de lite­ r�tura, p1erzand aproape compl et vechea noastra dragoste pentru htere! In cursul vietii, am fost intotdeauna uimit sa viid cum oameni care nu mai citeau ciirtile secolului al XVIII-lea sau ale vr�unui alt __secol, _�i care aveau' un dispret putemic fatii de autori, retmeau atat de fide! unele dintre principalele greseli ciirora le diiduse na�tere, inainte de venirea !or pe lume, spiritul literar.

CAPITOLUL2 Despre cum a putut necredinta sa devina o pasiune generala �i dominanta printre francezi in secolul al XVIII-lea �i ce tip de influenta a avut acest lucru asupra caracterului Revolutiei

1

Dupii marea revolu\ie a secolului al XVI-lea, cand spiritul de investigatie a inceput sii distingii intre div ersele traditii cre�tin e pe cele false �i pe cele adeviirate, nu incetaserii sii apara min\i luminate care, mai curioase sau ma1 indriiznete, le contestasera sau le respin sesera pe toate. Acela�i spirit care in vreme a Jui Luther a fiicut ca milioane de catolici sii paraseasca dintr-o data catolicismul, mana in fiecare an ca\iva cr e�tini izolati in afara cre�tinismului insu�i. Ereziei i-a urrnat ne credinta.

Putern spune in general ca, in secolul al XVIll-lea, cre�tinis­ rnul pierduse pe intreg contin entul european o mare parte din puterea sa. Insa, in cea mai mare parte a tiirilor, el era mai curand neglijat decat combatut, �i chiar cei car e 'ii abandonau, o faceau cu regret. Necredinta era raspanditii printre principi �i litera\i; ea nu piitrundea incii deloc in sanul cla selor mijlocii �i populare.

Riimanea capriciul anumitor spirite, nu o opinie comunii. ,,Este o prejudecata riispanditii in general in Germania, spune Mirabeau in 1787, cii provincii!e prusace ar fi pline de atei. Adeviirul e ste ca, dacii existii acolo cativa liberi cugetiitori, poporul este tot atat de ata�at de religie ca in regiunile cele mai pioase �i existii chiar un mare numiir de fanatici." El adaugii cii este foarte regretabil ca Friedrich al II-lea nu permite preotilor catolici sii se casiitoreasca, �i mai ales ca refuzii sii le lase celor care se casiitoresc beneficiile e cle ziastice, ,,masurii pe care, spune el, indriiznim sii o credem demna de un om atat de mare." Cu exceptia Frantei, niciiieri

necredinta nu devenise inca o pasiune generala, arzatoare, into­ leranta si opresiva.

Ai�i se petrecea un lucru nemaiintfilnit. in alte vremuri, religii mcetatenite fusesera atacate 1n mod violent, msa ardoarea cu care erau combatute 1�i gasise mtotdeauna originea 'in zelul pe care ii inspirau noile religii. Religiile false �i detestabile ale Antichitaµi nu au avut adversari numero�i �i pasionati decat cand cre�tinismul era deja prezent pentru a le inlocui. Pana atunci, ele se stingeau meet �i fara larma, in indoiala �i indiferenta; aceasta este moartea de batranete a religiilor. In Franta, religia cre�tina a fost atacata cu furie, fara a se 1ncerca inlocuirea ei cu alta religie. S-a lucrat cu o ardoare continua la inlaturarea credintei din suflete, care apoi au fost lasate goale. 0 multime de oameni s-au mflacarat pentru aceasta intreprindere ingrata. Necredinta absoluta in materie de religie, care este atat de contrara instinctelor naturale ale omului �i care H pune suflete�te mtr-o postura atat de dureroasa, a parut atragatoare multimii. Ceea ce nu produsese pana atunci decat un fel de apatie maladiva a dat na�tere de aceasta data fanatismului �i spiritului de propaganda.

Intalnirea mai multor mari scriitori dispu�i sa nege adeva­ rurile religiei cre�tine nu pare suficienta pentru a explica un eve­ niment atat de extraordinar; caci de ce s-au mdreptat ei toti, dar toti, in aceasta directie mai curand decat in cea contrara? De ce n� s-a gasit printre �i nici unul care sa aleaga teza contrara? In fine, de ce au gasit in sanul mulfimii, mai mult decat predesesorii lor, disponibilitatea pentru a-i asculta �i spiritul atat de credul?

Doar cauzele specifice ale timpului �i tarii in care au trait ace�ti scriitori pot explica �i intreprinderea, �i succesul lor. Spiritul lui Voltaire exista de multa vreme in lume; dar Voltaire insu�i nu putea domni mtr-adevar decat 'in secolul al XVIII-lea �i in Franta.

Sa recunoa�tem mai intai ca Biserica nu era cu nimic mai atacahila la noi decat in alta parte. Din contra, defectele �i abu­ zurile ei erau mai mici in Franta decat in cea mai mare parte a tarilor catolice. La noi, ea era infinit mai toleranta decat fusese pana atunci �i decat era cazul la celelalte popoare. Cauzele speci-

1

fice ale acestui fenomen trebuie cautate mai pufin in starea in care se afla religia, cat in starea societa\ii.

Pentru a infelege fenomenul, nu trebuie sa uitam nici un mo­ ment ceea ce am spus in capitolul precedent: ca tot spiritul de opozitie politica nascut din defectele guvernarii, neputandu-se manifesta in afacerile publice, se refugiase in literatura, �i ca scriitorii devenisera veritabili �efi ai marii partide care tindea sa rastoarne toate institutiile sociale �i politice ale tarii.

Odata mteles acest lucru, problema i�i schimba subiectul. Nu mai este vorba de a sti in ce masura in acea epoca Biserica putea pacatui ca institufie r�ligioasa, ci in ce masura constituia ea un obs­ tacol in calea revolutiei politice care se pregatea �i ii deranja cu preciidere pe scriitori, care erau principalii promotori ai acesteia.

Prin chiar principiile sale de organizare, Biserica se opunea principiilor pe care scriitorii voiau sa le impuna in guvemarea civila. Ea se baza in principal pe traditie, recuno�tea o autoritate superioara ratiunii individulale �i era ierarhic organizata; scriitorii aveau un mare dispret pentru toate institufiile care se bazau pe respectul trecutului, nu faceau ape! decat la ratiunea individuala �i tindeau catre confuzia rangurilor. Pentru ca o intelegere intre Biserica �i scriitori sa fi fost posibila, ar fi trebuit sa se recunoasca de catre ambele paf!i ca societatea politica �i societatea religioasa, fiind prin natura lor diferite in mod esential, nu pot fi reglementate prin principii identice. Insa situa;ia era mult diferita �i se parea ca, pentru a ataca institutiile statului, era necesar sa fie distruse mai intai cele ale Bisericii, care le serveau celor dintai drept baza �i model.

In epoca, Biserica era de altfel ea insa�i principala putere politica �i cea mai detestata de toata lumea, chiar daca nu era �i cea mai opresiva. Pentru ca se amestecase cu celelalte puteri poli­ tice fara a fi chemata prin vocatia sau natura sa, ea consacra adesea defectele acestora pe care in alte imprejurii.ri le infiera, le proteja cu aura sa sacra, �i parea sa doreasca sa le faca nemuritoare ca ea insa�i. Atacand-o, puteai fi sigur ca intri inainte de toate in gratiile publicului.

Insa, dincolo de aceste motive generale, scriitorii mai aveau �i altele mai specifice �i, pentru a spun� a�a, mai personale, pentru

a ataca mai 'i:ntai Biserica. Biserica reprezenta acea parte a puterii centrale care le era cea mai apropiatii �i care Ii se opunea 'i:n modul eel mai direct. Celelalte puteri nu i�i fiiceau simtitii prezenta asupra !or decat rareori. Insii Biserica, fiind 'i:n mod special msarcinatii sii supravegheze ideile �i sii cenzureze scrierile, ii incomoda zilnic.

Apa.rand contra ei libertiitiJe generale ale spiritului uman, scriitorii luptau pentru propria lor cauzii �i incepeau prin a zdrobi piedica cea mai constrangiitoare.

Mai mult, din vastul edificiu pe care ii atacau, Biserica Ii se piirea ca este, �i era de fapt, partea cea mai deschisii �i mai putin aparata. Puterea sa slabise pe masurii ce puterea principilor laici se mtarise. Dupii ce le fusese superioarii, apoi egalii, Biserica fusese redusii la conditia de clientii. Intre principi �i Bisericii se stabilise un fel de schimb: primii ti acordau foqii materialii, pentru ca la randul sau ea sii le ofere acestora autoritatea sa morala. Principii impuneau respectarea preceptelor sale, iar Biserica fiicea ca vointa acestora sa fie respectatii. Schimb periculos, atunci cand se apropie vremuri revolutionare, �i mtotdeauna dezavantajos pentru o putere care nu se bazeazii pe constrangere, ci pe credintii.

Chiar dacii regii no�tri nu renuntaserii sa-�i spunii cei dintai /ii ai Bisericii, ei se achitau cu foarte mare neglijentii de obliga­ tiile fatii de aceasta. Aratau mult mai pu\inii ardoare m a o proteja, decat 'i:n a-�i apiira propria guvemare. Este adevarat ca regii nu perrniteau sa fie atacatii direct; dar acceptau sa fie ciuruitii de la departare cu mii de siigeti.

Aceastii semi-constrangere ce era impusii du�manilor Bise­ ricii, tn loc sii le diminueze puterea, le-o 'i:ntiirea. Existii momente m care opresiunea exercitata asupra scriitorilor reu�e�te �ii opreascii evolutia ideilor, iar altele m care aceasta se precipitii. Insii nu s-a mai 'i:ntamplat niciodatii ca un tip asemiiniitor de control exercitat asupra presei sii ti mareascii acesteia puterea de o sutii de ori.

Autorii erau persecutati doar atat cat sii se poatii plange, 'i:nsii nu 'i:ndeajuns de tare incat sa tremure de fricii; ei sufereau de acel tip de constrangere care indeamnii la luptii, �i nu de apiisarea jugului care impovareaza. Fiiceau obiectul unor urrnariri care aproape tntotdeauna erau lente, zgomotoase �i zadamice, �i care

1

pareau sa aibii ca scop mai curand sa ii incurajeze, decat sa-i detumeze de la scris. 0 completii libertate a presei ar fi fost mai putin diiunatoare pentru Bisericii. ,,Credeti cii intoleranta de la noi este mult mai favorabila progresului spiritului decat libertatea voastrii nelimitatii, ii scria 'i:n 1768 Diderot lui David Hume; d'Holbach, Helv¢tius, Morellet �i Suard nu sunt de aceea�i piirere." Cu toate acestea, scotianul avea dreptate. Locuitor al unei tan libere, el nu poseda incii expe­ rienta libertiitii; Diderot gandea in aceastii problema ca un om de litere, Hume ca un om politic.

Dacii opresc primul american ce 'imi iese in cale, fie la el 'i:n tara, fie m altii parte, �i 11 intreb dacii el crede ca religia este impor­ tanta pentru stabilitatea legilor �i buna ordine a societiitii, imi va raspunde fara ezitare cii o societate civilizatii, dar mai ales o socie­ tate liberii, nu poate supravietui farii religie. Intr-o astfel de societate, respectul religiei este, 'in opinia sa, cea mai importanta garantie pentru stabilitatea statului �i siguranta cetatenilor. Cei mai putin versati oameni in �tiinta guvemiirii �tiu eel putin acest lucru.

Totu�i, nu existii tarii in lume 1n care cele mai tndraznete doctrine politice ale filozofilor secolului al XVIII-lea sii fie aplicate cu mai mare consecventa ca 'in America; numai ideile antireligioase ale acestora nu au putut fi niciodata aplicate, chiar pentru a instaura libertatea nelimitata a presei.

A� spune acela�i lucru despre englezi[N]. Filozofia noastra ateista le-a fost predicata chiar inainte ca majoritatea filozo­ filor no�tri sa fi venit pe lume; Voltaire s-a instruit la �coala Jui Bolingbroke. Pe parcursul 'intregului secol al XVIII-lea, necre­ dinta a avut reprezentanti celebri in Anglia. Scriitori abili �i ganditori profunzi au devenit sustiniitorii acestei cauze, 'insii nu au putut-o face sa triumfe ca in Franta, pentru ca tori cei ce aveau vreun motiv sa se teama de revolutii, s-au grabit sii vina 'in aju­ torul credintelor 'inradacinate. Chiar aceia dintre ei care erau cei mai familiarizati cu societatea franceza a epocii �i care nu consi­ derau doctrinele noastre filozofice false, le-au respins ca fiind periculoase. A�a cum se tntampla mtotdeauna m cazul popoarelor libere, partide politice mari au giisit cu cale sa 'i�i lege cauza de

aceea a Bisericii �i Il vedem chiar pe Bolingbroke devenind aliatul episcopilor. Clernl, animat de aceste exemple �i sim�d ca nu este singur, lupta el 1nsu�i cu energie pentru propria cauzii. Biserica Anglicanii, m ciuda defectelor organiziirii sale si a abuzurilor de tot soiul care colciiiau in sanul siiu, a fiicut fatii ;u succes �ocului.

Scriitori �i oratori au ie�it din randurile sale �i s-au angajat cu ardoare in apiirarea crestinismului. Teoriile care 'ii erau ostile acestuia, dupii ce au fost discutate �i combiitute, au fost in cele din urmii respinse prin efortul societiitii inse�i, fiirii ca puterea sii se amestece in aceastii disputii.

Dar de ce sii ciiutiim exemple 'in altii parte decat 'in Fran\a?

Ce francez s-ar decide astiizi sii scrie cartile lui Diderot sau ale lui Helvetius? Cine ar vrea sii le citeascii? A·� spune chiar, cine le mai cunoa�te titlurile? Experienta pa{\iala pe care am acumulat-o de 60 de ani 'incoace 'in viata publicii a fost suficientii pentru a ne dezgusta de aceastii literaturii periculoasii. Oricine poate vedea cum respectul fatii de religie �i-a reluat treptat locul in sanul diferitelor clase ale natiunii, pe miisurii ce fiecare dintre ele ciipiita aceasta experienta la scoala dura a revolutiilor. Vechea nobilime care era clasa cea mai necredincioasa mainte de '89, a devenit cea mai zeloasa dupa '93; prima afectata, ea a fost prima care s-a con­ vertit. Cand burghezia s-a simtit amenintata in succesul sau, am vazut-o la randul sau reapropiindu-se de credint/i. lncetul cu mcetul, respectul fatii de religie a patruns m toate locurile m care oamenii aveau ceva de pierdut din pricina dezordinii populare �i necredinta a disparnt, sau eel putin s-a ascuns, pe masura ce teama de revolutie se facea simtitii.

Nu a�a stateau lucrurile �i la sfar�itul Vechiului Regim. Pier­ duseriim m 1ntregime obiceiul de a ne ocupa de problemele im­ portante ale oamenilor �i ignoram complet rolul pe care tl joaca religia m conducerea statelor, astfel incat necredinta s-a instalat mai tntai chiar 'in spiritul acelora care aveau inte;esul eel mai direct �i mai presant ca statul sa fie organizat �i poporul supus.

Nu numai ca au acceptat necredinta, dar in orbirea lor au ras­ pandit-o peste tot 1n jurul lor. Au fa.cut din impietate un fol de distraqie a vietii lor trandave. )

J

,

,

1

Simtindu-se astfel piirasitii de ciitre toti cei pe care un interes comun i-ar fi putut alatura cauzei sale, Biserica Frantei, panii atunci atat de bogatii in mari oratori, a ramas farii glas. S-ar fi putut crede la un moment dat ca ea era gata sii i�i condarnne propria credintii, cu conditia sii i se pastreze bogiitiile �i rangul.

Cei care negau cre�tinismul ridicau vocea, m timp ce aceia care credeau m continuare ramaneau tacuti. A poi s-a intamplat ceea ce s-a vazut atat de des printre noi, nu numai m chestiuni de religie, ci �i In altele. Cei care i�i piistrau vechea credin!ii se temeau ca i-au riimas singurii fideli �i, temandu-se mai mult de izolare decat de eroare, s-au aliiturat multimii farii a gandi ca ea.

Ceea ce nu era incii decat credinta unei paqi a natiunii a apa.rut astfel ca fiind opinia tuturor. �i a pa.rut irezistibilii chiar pentru cei ce nu erau de acord cu ea.

Discreditarea generala care s-a abiitut la sfar�itul secolului trecut asupra tuturor credinfelor religioase a exercitat, fiirii nici o mdoialii, cea mai mare influentii asupra intregii noastre Revo­ lutii, marcandu-i caracterul. Nimic nu a contribuit mai mult la creionarea fizionomiei teribile pe care i-o �tim.

Cand mcerc sii clarific efectele pe care necredinta le-a produs 'in Franta, consider ca aceasta i-a 1mpins pe oamenii din epocii la acte atat de extreme �i neobi�nuite mai curand tulburand spiritele, decat degradand sufletele sau corupand moravurile.

Cand religia a para.sit sufletele oamenilor, ea nu le-a liisat pustii �i sliibite, a�a cum se intamplii adesea; acestea s-au umplut pentru moment de idei �i sentimente care i-au tinut o vreme locul, impiedicandu-le m primii instantii sii se priibu�eascii moral.

Dacii francezii care au fa.cut Revolutia erau mai necredinciosi decat noi in ceea ce prive�te religia, le 'ramanea eel putin o cr�­ dint/i care nouii ne lipse�te: credeau in ei m�i�i. Nu se indoiau de perfectibilitatea, de puterea omului; erau pasionati din toatii inima de maretia sale. Le stiitea in ' ' omului si ' aveau incredere m virtutile fire aceasta mcredere orgo1ioasa care duce adesea la erori, dar fara de care un popor nu este capabil decat sa se supunii. Ace�ti oameni nu se mdoiau ca erau chemati sa transforme societatea �i sa rege­ nereze rasa umana. Aceste sentimente �i pasiuni devenisera pentru

ei un fel de noua religie care, producand unele dintre efectele poziti ve pe care am vazut ca le produc religiile, ii fereau de egoismul individual, ii impingeau pana la eroism si devotament �i ii faceau imuni la toate aceste bunuri insignifian,te pe care noi le posedam.

Am studiat indelung istoria �i indraznesc sa afirm ca nu am mai intalnit o alta revolutie in care, la inceputurile sale, sa se poata vedea un patriotism mai sincer, un dezinteres personal mai evi­ dent �i o ma.retie mai autentica la atat de multi oameni. Cu acest prilej, naFunea a aratat principalul defect, dar in acela�i timp �i principala calitate a tineretii: lipsa de experienta �i generozitatea. �i cu toate acestea, necredinta a produs in epoca un rau public imens.

In majoritatea marilor revolufii politice care avusesera loc pana atunci in lume, cei care atacau legile stabilite respectasera credintele religioase. �i, ID majoritatea revolutiilor religioase, cei care atacau religia nu s-au apucat sa schimbe in acel�i timp natura �i ordinea tuturor puterilor �i sa aboleasca cu totul vechea orga­ nizare guvemamentala. Deci, in momentul celor mai putemice fram�ntari sociale continua sa existe un punct de sprijin solid.

Insa in cazul Revolutiei franceze, legile religioase fiind abo­ lite in acela�i timp in care legile civile erau folaturate, spiritul uman �i-a pierdut in intregime suportul �i nu a mai �tiut nici ce sa crute, nici unde sa se opreasca. S-a vazut cum apare o specie noua de revolutionari, care au dus indrazneala pana la nebunie, pe care nici o noutat.e nu i-a mai putut surprinde, care nu erau retinuti de nici un fel de scrupule �i care nu ezitau niciodata in fata executarii unui plan. Si nu trebuie sa se creada ca aceste fiinte noi erau creatia izol;ta �i efemera a unui moment �i ca trebuia� sa dispara odata cu el. Fiintele acestea au format din acel moment o rasa care s-a perpetuat �i raspandit in toate piiftile civilizate ale Pamantului, pastrand aceea�i fizionomie, acelea�i pasiuni, acela�i caracter.

Cand am venit pe lume, aceasta fire era deja forrnata; ea se afla inca sub ochii no�tri.

CAPITOLUL3 Despre cum au dorit francezii reforrne inainte sa doreasca libertati,

1

Un lucru demn de a fi remarcat este ca, dintre toate ideile �i sentimentele care au pregatit Revolutia, ideea �i gustul pentru Iibertatile publice propriu-zise au aparut ultimele, dupa cum au fost �i primele care au disparut.

Vechiul edificiu guvemamental incepuse de multa vreme sa fie zdruncinat; se clatina deja �i inca nu se punea problema acestor Iibertati. Voltaire abia daca se gandea la ele; trei ani de stat in Anglia' i le aratasera, dar nu II facusera sa le iubeasca. Filozofia sceptica practicata tn libertate de englezi H cucere�te, insa legile !or il impresioneaza mai putin: le remarca mai mult defectele decat virtutile. In scrisorile despre Anglia, care reprezinta una din capodoper�le sale, Voltaire vorbe�te eel mai putin despre Parla­ ment. In realitate, ceea ce invidiaza el in primul rand la englezi este libertatea tor literara, insa nu se preocupa de Joe de libertatea lor politica, ca �i cand cea dintai ar putea sa existe vreodata pentru un timp rnai indelungat fiira cea de-a doua.

Catre mijlocul secolului vedem aparand un anurne numar de scriitori care se ocupa in special de probleme de administrafie publica care, irnparta�ind principii comune au capatat un nume comun: economi1ti sau fiziocra{i. Economi�tii au avut parte de mai putina stralucire in istorie decat filozofii �i au contribuit poate mai putin decat ei la izbucnirea Revolutiei; erect totu�i ca in scrie­ rile lor putem analiza eel mai bine adevarata natura a Revolutiei. in ceea ce prive�te guvemarea, filozofii nu au ie�it niciodata din 17<:.

lumea ideilor foarte generale �i foarte abstracte; economi�tii, fara sa fie straini de teorii, au coborat totu�i mult mai aproape de fapte.

Unii au spus ceea ce ne-am fi putut imagina, ceilalti au indicat uneori ceea ce trebuia facut. Toate institutiile pe care Revolutia le va aboli pentru totdeauna au fost atacate de catre economi�ti; nici una nu a gasit iertare in ochii !or. Din contra, toate acelea care pot trece drept opera proprie a Revolutiei au fost anuntate dinainte de catre ei �i recomandate cu ardoare. Cu greu am putea cita macar una a carei samanta sa nu fi fost sadita in vreuna din scrierile lor; aici se gase�te tot ceea ce este mai substantial in ele.

Mai mult, in cartile economi�tilor se poate observa acest tem­ perament revolutionar �i democratic pe care ii cunoa�tem atat de bine; nu numai ca ei urasc unele privilegii, dar insa�i diversitatea Ii se pare odioasa: adorau egalitatea chiar �i in servitute. Ceea ce ii deranjeaza in proiectele !or trebuie distrus. Contractele le inspirau putin respect; drepturile private nici o consideratie- sau mai bine zis, in realitate nici nu mai exista in ochii !or drepturi private, ci doar o utilitate publica. Cu toate acestea, economi�tii sunt 'in general oameni cu moravuri agreabile �i lini�tite, oameni bine intentionati, magistrati cinstiti, administratori priceputi; insa sunt atatati de spiritul specific al operei lor.

Economi�tii au un dispret fara margini fata de trecut. ,,Natiu­ nea este guvemata de secole de principii false; in acest domeniu, totul pare ca a fost facut la intamplare", spune Letronne. Plecand de la aceasta idee, economi�tii se pun pe treaba. Nu exista insti­ tutie, oricat de veche �i de bine fondata m istoria noastra, pe care ei sa nu doreasca sa o aboleasca, pentru simplul motiv ca ti inco­ modeaza �i strica simetria planurilor !or. Unul dintre ei propune disparitia tuturor diviziunilor teritoriale �i schimbarea tuturor numelor provinciilor, �i asta cu 40 de ani inainte ca Adunarea constituanta sa puna m practica aceste idei.

Inainte ca ideea necesitatii institutiilor libere sa inceapa sa se contureze in mintile lor, economi�tii imaginasera deja filozofia tuturor reformelor sociale �i administrative pe care Revolutia le­ a realizat. Este adevarat ca sunt extrem de favorabili schirnbului liber de produse, ideii de laisser faire sau de laisser passer in

1

industrie �i in comert; msa in ceea ce prive�te libertatile politice propriu zise, economi�tii nici miicar nu se gandesc la ele, �i chiar cand le vin din intamplare m minte, le resping din capul locului.

Cei mai multi 'incep prin a-�i arata du�mania neiertiitoare fata de adunarile deliberative, fata de puterile locale �i subalterne �i, in general, fata de toate acele contra-puteri ce fusesera stabilite in diferite epoci la toate popoarele libere pentru a contrabalansa puterea centrala. ,,Existenta in sanul guvernarii a sistemului contra-puterilor este o idee funesta", spune Quesnay. - ,,Specu­ Iatiile care au inspirat sistemul contra-puterilor sunt himerice", spune un prieten de-al lui Quesnay.

Singura garantie pe care economi�tii o inventeaza contra abuzului de putere este educatia publica, fiindca, a�a cum spune tot Quesnay, ,,despotismul devine imposibil daca natiunea este luminata". - ,,Uimiti de raul la care duce abuzul de putere, spune un alt discipol al sau, oamenii au inventat o mie �i unul de mij­ loace absolut inutile, neglijandu-1 pe singurul cu adevarat eficace, care este invatamantul public general, continuu, al dreptatii �i al ordinii naturale." Cu ajutorul acestui mic discurs literar incalcit inteleg ei sii suplineasca toate garantiile politice.

Letronne, care deplange atat de amar modul in care puterea centrala abandoneaza zona de campie, care este lipsitii de dru­ muri, de industrie, fiirii educatie, nu i�i poate imagina ca soarta acesteia ar putea foarte bine sii fie mai bunii daca cei insarcinati cu rezolvarea acestor probleme ar fi localnicii in�i�i.

Turgot insu�i. pe care datoritii marinimiei sufletului siiu �i a rarelor sale calitati intelectuale ar trebui sii il consideriim diferit fata de toti ceilalti, nu posedii mai mult decat ei gustul pentrn libertatile politice, sau eel putin nu il capata decat tarziu, cand acest lucru ii este sugerat de catre starea de spirit generala. Pentru el, ca �i pentru majoritatea economWilor, cea dintai garantie politicii este o anumitii instructie publica oferitii de catre stat, prin anumite procedee �i intr-un anumit spirit. Increderea pe care el o arata m acest fel de medicatie intelectuala sau, cum spune unul · dintre contemporani, in mecanismul unei educczrii conforme cu principiile, este fiira limite. Intr-un memoriu in care Ii propune

regelui un astfel de plan, Turgot spune: ,,Indraznesc sa va raspund, Sire, ca tn zece ani naFunea Voastra va fi de nerecunoscut �i ca, prin educatie, bune moravuri, prin ravna tnreleapta depusa tn ser­ viciul Vostru �i al patriei, ea se va gasi cu mult deasupra celorlalte nariuni. Copiii care au acum zece ani vor fi atunci barbati gata pregati!i sa intre tn slujba statului, devotati !arii, supu�i autoritatii, nu prin teama, ci cu ajutorul ratiunii, gata sa-�i ajute concetarenii ce sunt obi�nuiti sa recunoasca �i sa respecte legea."

Libertatea politicii era distrusii de atata vreme tn Franta, meat ii fuseserii uitate aproape ITI fotregime conditiile �i efectele. Mai mult, riimii�i!ele informe care mai existau focii din ea �i institu!Ule care piireau ca au fost facute pentru a o folocui o fiiceau sa para �i mai suspectii �i diideau adesea na�tere la prejudeciiti in legatura cu ea. Cea mai mare parte a aduniirilor de stiiri care mai existau pastrau incii, aliituri de forrnele invechite, spiritul Evului Mediu, �i departe de a ajuta la progresul societii!ii, mai mult il impie­ dicau. Parlamentele, si.ngurele insiircinate sii tinii Joe de corpuri politice, nu puteau impiedica raul pe care puterea centrala il fiicea, �i adesea impiedicau chiar binele pe care aceasta voia sa ii facii.

Ideea de a infiiptui revolu!ia visatii cu ajutorul tuturor acestor vechi institutii Ii se piirea economi�tilor impracticabila. Gandul de a incredin!a executia planurilor !or nariunii suverane le surade chiar mai putin; caci cum sa faci ca un popor intreg sii adopte �i sii urrneze un sistem de reforme atat de vast �i ale ciirui pii[!i sunt atat de strans legate unele de altele? Economi�tilor Ii se pare mult mai sirnplu �i mai oportun sa punii in slujba propriilor planuri tnsa�i administratia regala.

Aceasta noua putere nu era nascuta din institutiile Evului Mediu, caci nu le poarta amprenta; aliituri de defecte, economi�tii ii identificii �i unele tnclinatii pozitive. Ca �i ei, manifesta un gust natural pentru egalitatea de conditii �i uniformitatea regulilor.

Ura�te din adancul inimii, la fel de mult ca �i ei, toate vechile puteri care s-au niiscut in epoca feudalii sau care tind ciitre prin­ cipii aristocratice. Am cauta in zadar in restul Europei o ma�inarie guvemamentala atiit de bine construita, de mare �i de putemica.

Existenta printre noi a unei astfel de ociirmuiri Ii se pare econo-

1

mistilor o circumstanta deosebit de fericita: ar fi denumit-o provi­ de�riala, dacii ar fi f�st atunci la moda, cum este astazi, sa faci sa intervina Providenta cu orice prilej. ,,Situatia Frantei este cu mult mai buna deciit a Angliei, spune Letronne; pentru ca aici pot fi infaptuite reforme care pot schirnba intreaga stare a tarii intr-un moment, tn tirnp ce la englezi astfel de reforme pot intotdeauna sa fie impiedicate de catre partide."

Nu este, deci, vorba de a distruge aceasta putere absoluta, ci de a o converti. ,,E necesar ca statul sa guverneze dupa regulile ordinii esentiale, spune Mercier de la Riviere, �i cand se intiimplii acest lucru, se cuvine ca puterea Jui sa fie absoluta." - ,,Dacii statul i�i intelege bine datoria, spune un altul, atunci trebuie sa fie liisat liber." De la Quesnay Ia abatele Bodeau, veti gasi aceea�i stare de spirit Ia to!i autorii.

Pentru a reforma societatea din vremea !or, ei nu se bazeaza doar pe administratia regala; tot de aici imprumuta pa[!ial �i ideea conducerii viitoare pe care vor sa o fondeze. Privind la acest model, i�i fac o imagine despre ceea ce va urma.

Dupii economi�ti, statul nu trebuie doar sii comande natiunii, ci sa o �i modeleze intr-o anumita forma. Lui ii revine sarcina de a forma spiritul cetatenilor urmand un model pe care �i 1-a fixat dinainte. Datoria sa este de a umple acest spirit cu anumite idei �i de a le anirna inimile cu sentimentele pe care le crede necesare.

In realitate, drepturile statului sunt nelimitate, iar acesta poate face tot ce vrea; nu reformeazii oamenii, ii transforma de-a dreptul.

Poate ca nu ar depinde deciit de el sa facii alt tip de oameni! ,,Statul face din oameni tot ceea ce vrea", spune Bodeau. Aceste cuvinte rezuma toate teoriile econorni�tilor.

Aceastii imensa putere sociala pe care o imagineaza econo­ mi�tii nu este doar mai mare deciit toate celelalte cunoscute, ci difera deasemenea prin originea �i caracterul sau. Nu derivii direct de la Dumnezeu; nu este tn legaturii cu tradi!ia; este irnpersonala: nu se mai nume�te regele, ci Statul. Nu este mo�tenirea unei familii; este produsul �i reprezentantul tuturor �i trebuie sa supuna dreptur. ile fieciiruia vointei tuturor.

Aceasta f?�ii specificii de tiranie pe care o numim despo. tism �e�o�rahc �1 pe care Evul Mediu nu o cunoscuse, le este deja _ f�1h ara. � soc1etate nu mai existii ierarhie, clase distincte, ran­ _ ?un f�xe, c1 u� popor �ompus din indivizi aproape identici �i in m�e�im� e�ah, o masa confuzii recunoscutii drept singur suv�ran l�g1tun '. msa care este lipsitii cu grijii de toate atributele care i-ar f1 perm1s sii conducii �i sii supravegheze singurii propria formii de gu�emare: Deasupra ei se giise�te un mandatar unic, insiircinat sii faca :otul m numele siiu, fiirii a o consulta. Pentru a-1 controla 0 _ op�1e publicii lipsitii de organe; pentru a-1 opri, revolutii si �u leg1; de �r�pt, �n ��e�t subordonat; de fapt, un stiipan. ' �egasmd mca m Jurul lor nimic care sii Ii se para conform cu acest ideal, economi�tii il vor ciiuta fo striifundurile Asiei. Nu exegerez ciind afirm cii nu a existat unul singur care sii nu fi fiicut u�d�va In scrierile sale elogiul emfatic al Chinei. Citindu-le ca�1le, putem giisi in ele miicar atiita lucru; �i cum China este incii putm cunoscutii, � u existii triisnaie pe lumea asta pe care sii nu 0 _ spu� a �e seama e1. �ceastii conducere neroadii �i barbarii, pe care � o mana de europem o controleazii dupii bunul plac, li se pare modelul eel ma1 perfect pe care il pot copia toate natiunile din lurne. Ea reprezinta pentru economisti ceea ce au d�venit mai tiirziu Anglia �i America pentru toti fr�cezii. Se simt emotionati absolut, Ji P_li�i �e incan�are la vederea un�i tiiri al ciirei suveran r sa opriile miiini ipslt de preJudeciiti, rnunce�te o data pe an cu p � : pam�tul pentru a_onora meseriile productive; o tarii in care toate fu�cp1le sunt obtmute la concursurile literare, care nu are ca rehg1e deciit o filozofie �i in care literatii tin Joe de aristocratie.

Se crede cii teoriile distructive care sunt desemnate in zilele noa�: re cu numele de socialism sunt de origine recentii; aceste teoru sunt contemporanele primilor economi�ti. in timp ce acestia foloseau guvemarea atotputemica la care visau pentru a schi�ba forma societiitii, ceilalti puneau mana in mod imaginar pe aceeasi putere pentru a ruina bazele societiitii.

Cititi c_odu/ Naturii al Jui Morelly. Yeti regiisi aici, aliituri de toate doctrmele economi�tilor asupra atotputemiciei statului si asupra drepturilor sale nelimitate, multe din teoriile politice cede

1

au inspiiimantat eel mai mult Franta in ultimul timp, �i pe care ni le imaginam ca abia niiscute: comunitatea bunurilor, dreptul la muncii, egalitatea absolutii, uniformitatea in toate lucrurile, pre­ cizia mecanicii a tuturor mi�ciirilor indivizilor, tirania reglemen­ tiirilor �i absorbtia completii a personalitiitii cetiitenilor in corpul social. ,,In societate nimic nu va mai apartine cuiva in exclusivitate sau cu titlu de proprietate, spune articolul 1 al acestui Cod. Pro­ prietatea este detestabila, iar eel care va incerca sa o restabileasca va fi inchis pe viatii, ca un nebun violent �i du�man al umaniatii.

Fiecare cetiitean va fi hriinit, fotretinut �i angajat pe cheltuiala publica, spune articolul 2. Toate produsele vor fi adunate in ma­ gazine publice, pentru a fi distribuite cetatenilor si a servi nevoilor vietii !or. Ora�ele vor fi construite d�pii ac�la�i plan; toate edificiile aflate in folosinta particularilor vor fi identice. La viirsta de cinci ani toti copii vor fi ridicati din sanul familiei �i crescuµ in comun, pe cheltuiala statului, intr-o manierii uniforma." Vi se pare ca aceasta carte a fost scrisa ieri; de fapt, ea dateaza de o sutii de ani. Cartea cu pricina apiirea in 1755, in acela�i timp in care­ Quesnay i�i fonda �coala: iatii cat este de adeviirat ca atat centrali­ zarea, cat si socialismul sunt produsele aceluiasi sol. Socialismul si centraliz�ea se afla 1ntr-o relatie identica cu �ceea existentii intre fructul cultivat �i eel siilbatic.

Dintre toti oamenii timpului lor, economi�tii par sa fie fran­ cezii eel mai putin dezorientati; pasiunea lor pentru egalitate este atat de hotiiratii �i gustul pentru libertate atat de nesigur, incat capatii un fals aer de contemporani. Cand citesc discursurile si scrierile celor care au facut Revolutia, ma simt deodata transportat intr-un loc �i in mijlocul unei societati pe care nu le- cunosc; 1nsa cand parcurg ciif!ile economi�tilor, mi se pare cii am trait impreuna cu acei oameni �i ca tocma1 am terminat de discutat cu ei.

Ciitre 1750. intreaga naµune s-a aratat la fel de putin exigenta in ceea ce prive�te libertatea politica precum economi�tii �i�i; nemaipracticand-o, i-a pierdut gustul �i chiar mtelesul. Societatea i�i dorea mai mult reforme decat drepturi. Dacii s-ar fi gasit atunci r pe tronul Frantei un principe de talia �i cu temperamentul marehr 1x1

Fr iedrich, n u ma 1ndo iesc ca ar fi re alizat multe dintre cele m ai mari schimbari ale Rev olu tie i in ceea ce prive�te societatea �i gu vem area , �i asta nu numai fiira sii i�i piardii c or oana, ci chiar sporind u -�i intr-o mare miisurii pu terea. Se spune ca unul dintre cei mai abili mini�trii pe care i-a avut Ludovic al XV-lea, dornnul de Machault, a intrevazut aceasta idee �i i-a indicat- o stiipanului sau ; 1nsa astfel de aqiuni nu se propun; nu e�ti in stare sii le pui in aplicare decat dacii a i fost c apabil sa le concepi.

Douazeci de ani m ai tarziu, situ atia nu mai era aceeasi : ima­ ginea libertiitii politice se infiiti�ase im·aginatiei francezilor: carora le devenea pe zi ce trece mai atragatoare. Existii rnulte sernne care sa ne indice acest lu cru . Provinciile incep sii nutreasca dorinta de a se adrninistra din nou singure. ldeea ca poporul 1n intregime are dreptul de a lu a parte la condu cere piitrunde in min tile oame­ nil or �i le c ucere�te. Se reaprinde amintirea vechil or Stari Gene­ rale. Nati unea, care 1�i detestii propria istorie, nu 1�i reaminte�te cu placere decat aceasta parte. Noul curent ii antreneaza chi ar �i pe econ omi�ti �i 1i for�eazii sii 1�i modifice sistemul unitar de gandire cu cateva institutii libere.

In 1771, cand sunt d�sfiin\ ate parlamentele, aceea�i asistenta care avusese de suferit de atatea ori de pe urma prejudeciiFlor acestora, a fost profund impresionatii viizandu -le priibu � ind u -se.

Se piirea ca o data cu ele s- a priibu�it ult ima baricrii care putea 1ncii limita arbitrariul regal.

Voltaire este uimit �i indignat de aceastii opozitie. ,,Aproape intreg regatul se aflii 'in efervescentii �i constemare, scrie el prie­ tenilor sai; agitatia este tot atat de mare in provincii ca �i la Paris.

Cu to ate acestea, edictul mi se pare plin de reforme u tile. Distru­ gerea venalitatii funqi il or, administrarea gratuitii a just itiei, i'mpiedicarea cel or angajati tntr-u n proces sa vina panii la Paris tocmai din provinci e pentru a se ruin a, insarcinarea regelui cu plata cheltuielilor justitie i senioriale - nu sunt oare toate acestea mari servicii aduse natiu nii? De altfel, nu s-au do vedit aceste parlamente adesea prigonitoare � i barbare? Ii admir pe gali pentru ca iau apiirarea acestor burghezi ins olenti �i nesupu�i. Cat despre mine, eu cred ca regele are dreptate, �i pentru ca suntem facuti ca 182

1

ondu cerea unui leu sa servirn cred ca este mai bine sa o fac sub c t mine, decat sub de rasii si care este si nascut mai putemic deca mine." Voltaire cu a lani de- o teap ordineie' a doua sut� de s ob o ca trebuie sii apreciez f�arte tare a dauga ca scuza: ,,Gandifi-va r feudah, de a le favoarea fiicuta de catre rege tuturor seniorilo _ . . plati cheltuielile de justitie." . . a ea ca opm1 Voltaire, absent de multa vreme dm ParLs, cred lecare. Nu era publicii ramasese Yn punctul in care o las as� la ? ca problemele n o d a-�L a l au Francez ii nu se mai limit deloc asa.

0 ii sa �i le reasc o d i�i sa ! or sa fie mai bine rezolvate; 1ncepeau tot�l � care pe rez olve singuri, �i era evident ca marea Revolutie , c1 rulm o pop pregatea urma sii aiba l oc nu numai cu asentirnentul _ . _ chiar cu participarea lui. . r�d1c al � revolut1e sta acea t, men o Cred ca, 'incepand din acel m ma1 m Reg1 l u i Vech a ave care urma sii distrugii deopotriva ceea ce bila. Un popor riiu dar si ceea ce avea mai bu n, devenise inevita de u n�l �ingu� nu p�tea s� ata� de putin pregatit sa aqi o neze ca 1n acela�1 ttmp sa nu d1struga init ieze O reformii tota lii fiirii eric lo . tot�!. Un rege absolu t ar fi fost u n inovator m�i putin � � � u s atate� mst1Cand ma gandesc ca aceea�i revolutie care a d1str de alta parte pe lit o ab a atii, tutii i dei si obiceiuri contrare libert sa cred ca inclin a, exist ate o nu p atit;a alteie fiirii de care aceasta ai p u tin m facut fi realizata de' catre u n despo t, Revoluti a ne-ar cat d ra, � dacii a incapabili ca 1ntr- o zi sii devenim o natiune lib� catre p opor. fost realizatii 'in numele suveranitatii p opu lare �1 de ie sii Daca vrem sii intelegern ist oria Rev olutiei, nu trebu da prece u a car tele � - �- irnen � pierdem niciodatii din vedere even , btica o p a tate hber u pentr Inainte sa Ii se trezeasca dragostea t i m u n a n u rnare francezii cu noscuserii deja in materie de guve greu de acord numar de idei care, nu nurnai ca se puneau foarte in maj oritate cu existent. a institu ti. il or libere, c i chiar le erau contrare. aristoEi adrnisesera ca ideal de societate un popor fiira alta �i unica e i t nistra admi o ci, cratie decat cea a functionaril or publi r o tut de � tului a t a � : atotputemica, avand r�lul de conducatoare � s ca mtele au nu ezu franc i, liber fie sii rind o D r. o al indivizil

trebuie sa se separe mai fotai de aceasta idee dominanta; au incercat doar sa o concilieze cu cea de libertate.

S-au apucat, deci, sa amestece laolalta centralizarea adminis­ trativa fara limite cu un corp legislativ preponderent; adminis­ tratia birocratiei �i guvemarea alegatorilor. Natiunea in corpore de{inea toate drepturile suveranitatii, iar fiecare cetatean in parti­ cular a fost 'incatu�at 111 cea mai stricta dependenta; celei dintai i se cereau experienta �i virtutile unui popor liber; celui de-al doilea, calitatile unui bun servitor.

Aceasta dorinta de a introduce libertatea in mijlocul institu­ !iilor �i ideilor care ii erau straine sau contrare - dar cu care ne obi�nuiseram �i carora le deprinseseram gustul - a produs de 60 de ani mcoace numai focercari zadarnice de guvernari libere, urmate de revolutii , funeste. In consecinta, ' obositi ' de atatea eforturi, dezgustati de o munca atat de anevoioasa �i sterila, multi dintre francezi s-au mul�mit sa creada ca pana la urrna exista o anumita placere 1n a trai 111 egalitate sub conducerea unui stapan.

De aceea, noi semanam astazi mult mai mult cu economi�tii de la 1750 decat cu parintii no�tri de la 1789.

M-am intrebat adesea unde se afla sursa acestei pasiuni pentru libertatea politica, 1n ce fel de sentimente se inradiicineazii �i ce o hrane�te, pentru ca aceasta pasiune i-a impins in toate epocile pe oameni ciitre cele mai marete realizari.

Vad m mod clar ca, atunci cand popoarele sunt prost conduse, ele concep cu draga inimii ideea de a se guverna singure; dar aceasta dragoste pentru independenta, care nu se na�te decat din anumite rele particulare �i trecatoare produse de despotism, nu este niciodata durabilii: ea trece odata cu accidentul care i-a dat na�tere. Se parea ca iubim libertatea; de fapt, nu faceam decat sa II uram pe stiipan. Ceea ce urasc popoarele facute pentru libertate este insu�i raul produs de dependenta.

Nu cred nici cii adevarata dragoste pentru libertate s-a nascut vreodata numai din simpla tn{elegere a bunurilor materiale pe care le procura; pentru ca aceasta 111telegere de cele mai multe ori se estompeaza. Este foarte adevarat ca, pe termen lung, libertatea aduce intotdeauna con fort, bunastare �i adesea boga{ie celor care

�tiu sa o pastreze. insa sunt vremuri in care libertatea tulbura pentru moment folosinta unor astfel de bunuri, dupa cum existii altele in care numai despotismul poate sa le asigure o folosinta trecatoare. Oamenii care nu apreciaza decat aceste lucruri in ea nu au pastrat-o niciodata pentru mult timp.

Ceea ce i-a atras in toate timpurile pe anumiti oameni la libertate, independent de binefacerile sale, au fost f armecele si frumusetea proprii; este placerea de a putea vorbi, aqiona, resprr'a in lipsa constrangerilor, sub conducerea unica a lui Dumnezeu �i a legilor. Cel care cautii in libertate altceva decat libertatea 1nsa�i este fa.cut pentru a servi.

Anumite popoare o cauta cu obstinatie, 1nfruntand tot felul de pericole �i nevoi. In acele momente, ac�stea nu pre�iesc in ea bunurile materiale pe care Ii le ofera; o considera in ea insasi un bun atat de pretios �i de necesar incat nici un altul nu le-ar putea consola pentru pierderea ei, iar gustand-o, se simt consolate in toate celelalte privin\e. Altele devin obosite de libertate 1n mij­ locul propriei prosperitati �i lasa sa le fie smuisa din mana fiirii rezistentii, de teama sii nu compromitii prin acest efort chiar bunii­ starea pe care i-o datoreazii. Ce le lipse�te acestora pentru a rii­ mane libere? Ce? Chiar gustul libertii\ii. Nu IIDi cereti sii analizez acest gust sublim, el trebuie incercat. Patrunde singur 111 inimile nobile pregatite de Dumnezeu pentru a-1 primi, umplandu-le �i inflacarandu-le. Trebuie sa renuntam sii mai 111cercam sa facem acest gust cunoscut sufletelor mediocre care nu 1-au simtit niciodata.

1

a celor care sc ri u la

inceputul secolului al XVIII-lea despre admi­ eco nomia socialii este ca provinciile nu se refac; multi cred chiar cii el e continua sa se ruineze. Numai P arisul, sp u� ei, continua sa cre asca �i s a se im bogiiteascii. In aceasta privinta intendenti, fo�ti mi ni�trii �i oameni de afaceri su nt de acord cu oamenii de litere.

Cat despre mine , miirturisesc cii nu cred deloc tn aceastii deciidere cont inua a Fr antei din prima jumii tate a secolulu i al XVIII-lea. Insii o opinie atat de g eneralii, pe c are o impiirtii�esc oa meni atat de bine informa ti, dovedeste eel putin cii nu se realiza in acea vreme n ic i un progres vizibiL Intr-a deva r, toate doc u­ mentele administra tive care se re ferii la aceastii epocii a istor iei noastre �i car e mi-au c iiz u t 'in ma.nil. arata cii soc ie ta tea se afla intr-un fel de letargie. Conducerea, obi�n uita cu vec hea rutinii, nu fac e decat sa se invartii 'in j urul c ozii, fara s ii creeze ni mic nou; ora�ele nu fac aproape nici un efort pen tru ca sit uatia locuitorilor sii devin ii mai com odii �i mai siiniito asa; nic i ma.car indivizii nu intreprind vreo aqiune mai importantii.

Cu 30 sau 40 de ani inainte de izbucnirea Revol utiei, specta­ colul tncepe sii se sc him be; se poate vede a in ace ! mo ment ca fotreg corpul social este strabiitut de un fel de tresa.rirc inter ioarii care nu mai fusese remarcatii pa.nil. atunci. Lamceput, aceasta nu p oate fi recunoscutii decat 'in urma unei examiniiri ate nte ; insii in cetul cu mcetul devine tot mai distinctii. Pe an ce trece, aceastii mi�care se extin de �i se accelereazii: in sfar�it, natiu nea intreaga se agitii �i pare sii ren ascii. AtenFe, fosa! Nu se treze�te la vec hea formii de via\ii; spir itul care animii acest corp nobil este un spirit nou; corpul este reinviat o clipa, pentru a fi apoi distrus.

Fie care este in grijorat, se agitii si face un efort pentru a-si sc himba con ditia : ciiutar ea unei vieti �ai bune este generalii. In;ii cste o ciiutare neriibdiitoare �i tristii, care face ca trecutul sii fie blestemat �i care imagineazii o stare de lucruri total opusa celei pe care oamenii o au sub ochi.

Curand, aceasta stare patrunde chiar in san ul put erii centrale, care se transforma in in terior fiirii a sc hi mb a n im ic in exteri or.

Legile nu sunt sc himbate, dar sunt aplicate intr-o formii diferitii. nistra Fa sau

CAPITOLUL4

f st Domnia lui Ludovic al XVI-lea a � . ch1ar onarhn �· epoca cea mai prospera a vech!i ?1 Revolutia bit gra aceasta prosperitate a regatulu � s�b Lu ?ovic Nu trebu ie sii ne indoim ca seciitu irea 'in c �e �c�_st pnnc1pe �iumfa al XIV-lea a inceput chi�m vremea stm proces Intalnim primele md1cu a. le ace - u1t a1:1te asupra mtr eg·,1· Et1rope · nta er a :� mata � � m anii cei mai glorio �i ai domniei. Fra ­ nu a c1t1 t acea m spa�an e n Ci de a 'inceta sa mai fie victorioasii. s t-o trativa pe care �e -a la � tiitoare schit ii de stat isticii adminis de lm uc a se care le adr� � ? � Vauban? l nt�ndentii, 'in memoriile pe d mte a m XVII-�ea �1 c hiar _ � Bourgogne la sfar�itul secolul ui al l Span1e1, succesmne la ·tronu ·· · vorbesc mceputul ne fericitului riizboi pentru �' u un t1 na a scanda fac toti aluzie la aceastii deciidere cre opul atia a sca zut P nt e r art o f nu t p a f � �� _. _ despr� ea ca despre un l , acest u e u ralitate 'in ulttm 11 an1 , sp � - �� _ e n ge ii t s a e ac n t c i t dras us bogat �i infloritor, est� �taz1 f�a _ m� : oras, care er a o dinioarii pro� mc1e, msa au existat m anu factu:1 �trie : spune altul. Primul: m au mu �t rn o t Cel de-al doilea : locu1 �bt � _ astazi sunt abandonate.

1st a . pe care le munces.c decat az1 ; agr_ ma1 mu It d"I n pamanturile a . lat1 u urm�- pop orito are cu 20 de an1 m cu1tura era mult mai tn fl n circa 30 �e �1 , spunea � si productia au scazut cu o cincime de a and m o ec r a s 1 u a. Ar treb � intendent ,din Orl eans t.n. aceea�i epoc ea absoluta r ma e v u g azii · c1 e r p a e ar c 1 or lectura acestor memorn ce b esc riizbo iul. . . _ si , principilor c are i u c11 1� au sursa pnn c1pala m v1 e giis i�i i o v ne te aces ii Pentru c a � le IVl ic dov l u i �u � � : de organizare ale regatului, mo artea a eral en g mia Op . ea t a nt e sp o pr a c s ena r chiar pacea nu au fiicut sii A

A

•

A

A

-

A

.

. .

1

7

Am aratat in alta parte ca intendentul �i controlorul general de la 1740 nu mai semanau deloc cu intendentul �i controlorul general de la 1780. Corespondenta administrativa arata acest adevar tn cele mai mici detalii. Cu toate acestea, intendentul de la 1780 are acelea�i puteri, aceia�i agenti, aceea�i omnipotenta ca �i predecesorul sau, fara a avea insa acelea�i in!en�ii; �nul nu _avea ca ocupatie dedl.t sa mentina ordinea in provmc1e, sa orgamz��emilitia si mai ales sa perceapa birul; celalalt are cu totul alte gnJ1: mintea ii este plina de o mie �i unul de proiecte prin care sa spo­ reasca bogatia publica. Drumurile, canalele, manufacturile, co­ mertul se afla in centrul preocuparilor sale; in special agricultura 1i atrage atentia. In aceste conditii, Sully este la moda printre ad­ ministratori. in aceasta epoca 10cep sa se formeze societatile de agricul­ tura despre care am vorbit deja, sa se organizeze concursuri, sa se qistribuie prime. Exista circulare ale controlorului general care seamana mai pu�in cu ni�te scrisori de afaceri, cat cu ni�te tratate de arta agricola.

Schirnbarea care s-a produs in spiritul celor care guvemau se vede eel mai bine in modul in care erau percepute impozitele.

Leoislatia este in continuare la fel de inegala, arbitrarii �i durii ca in ;ecu·t, insii toate neajunsurile sale sunt temperate in procesul de executie.

C�d am inceput sa studiez legile fiscale, spune domnul Moilien in Memoriife sale, am fost ingrozit de ceea ce am desco­ perit in ele: amenzi, sentinte de privare de lib�rtate, pedeps� cor­ porale aflate la indemana tribunalelor spec1ale p�ntru simple omisiuni; ajutoare de arenda�i care controlau dupa bunul plac aproape toate proprietiitile �i persoanel� pe_ baza �reptului lor �de juriimant, etc. Din fericire, nu m-am hm1tat la s1mpla lectura a acestui cod si am avut cat de curand posibilitatea de a recuno�te cii 10tre tex·t si aplicarea sa exista aceea�i diferenta ca intre moravurile ve�hilor oarneni de finante �i cele ale oamenilor noi.

Jurisconsultii erau intotdeauna inclina{i sii dirninueze delictele �i sii modereze pedepsele."

1

,,La cate abuzuri �i vexatiuni poate da na�tere perceperea irnpozitelor!, spune adunarea provincialii din Normandia de Jos in 1787; trebuie totu�i sii mentioniim blandetea �i menajamentul de care s-a dat dovadii de cativa ani incoace."

Examinarea documentelor justificii din plin aceasta afirmatie.

Respectul libertiitii �i al vietii oamenilor reiese adesea din studiul documentelor. Se observii mai ales o reala preocupare pentru greutatile saracilor, preocupare pe care am fi cautat-o in zadar pana atunci. Violentele fiscului in ceea ce ii prive�te pe saraci sunt rare, scutirile de impozite mai frecvente, ajutoarele mai numeroase.

Regele miire�te toate fondurile destinate sii creeze ateliere de caritate in zona rurala sau sii vinii in ajutorul localnicilor, �i adesea creeazii fonduri noi. Pentru anul 1779, am giisit mai rnult de 80.000 de livre distribuite de ciitre stat numai pentru generalitatea Haute Guyenne; 40.000 in 1740 pentru cea din Tours; 48.000 pentru cea din Normandia in 1787. Ludovic al XVI-lea nu voia sii lase aceastii parte a guvernarii doar 10 seama rnini�trilor siii; uneori se ocupa personal de ea. Regele a redactat singur motivatiile legale ale unei hotarari a consiliului din 1776 ce fixa despiigubirile care urmau a fi platite taranilor din veciniitatea terenurilor regale de vaniitoare ciirora vanatul regal le distrugea carnpurile. Erau indi­ cate rnijloace simple �i sigure prin care taranii sa fie platiti. Turgot ne poveste�te cii acest principe bun, dar nefericit, i-a incredintat scrieri redactate personal in care se spunea: .,Vedeti cii lucrez �i eu la randul meu." Dacii am descrie Vechiul Regirn a�a cum era in ultimii ani de existentii, i-am face un portret foarte favorabil �i putin asemiiniitor cu ceea ce se crede de obicei.

Pe masura ce aceste schirnbari au loc in spiritul guvernatilor �i al guvemantilor, prosperitatea publica se dezvolta cu o rapidi­ tate fara egal. Toate semnele o demonstreaza: populatia se inmul­ te�te, iar bogatiile cresc inca �i mai repede. Razboiul din America nu incetine�te aceasta dezvoltare. Statul se indatoreaza din acest motiv, dar cetatenii continua sa se imbogateasca �i devin mai 'indemanatici, mai intreprinziitori, mai inventivi. ,,Dupii 1774, spune un administrator din acea vreme, dezvol­ tarea diverselor tipuri de industrie a dus la marirea tuturor taxelor

provenite din consum." intr-adevar, cand comparam tratatele incheiate in diverse momente ale domniei Jui Ludovic al XVI-lea mtre stat �i companiile financiare insarcinate cu perceperea impo­ zitelor, vedem ca prerul arendei nu inceteaza sa creasca, la fiecare reinnoire, cu o rapiditate crescanda. Contractul de 'inchiriere din 1786 da cu 14 milioane mai mult decat eel din 1780. ,,Putem calcula ca produsul tuturor drepturilor de consum cre�te cu 2 milioane pe an", spune Necker in raportul din 1781.

Arthur Young ne asigura ca, in 1788, Bordeaux facea mai mult comert decat Liverpool. El adauga: ,,in ultima vreme, progresele comertului maritim au fost mult mai rapide ill Franta chiar decat ill Anglia; in Franta, acest comert s-a dublat 'in ultimii 20 de ani."

Daca suntem atenti la diferenta dintre epoci, ne vom con­ vinge ca in nici una dintre epocile de dupa Revolutie nu s-a dezvoltat bunastarea publica mai rapid decat in timpul celor 20 de ani care o preced. Singuri cei 37 de ani de monarhie consti­ tu;ionala, care au fost pentru noi o perioada de pace �i de progrese rapide[O], s-ar putea compara sub acest aspect cu domnia Jui Ludovic al XVI-lea.

Vederea acestei prosperitati atat de mari �i de progresive poate uimi, daca ne gandim la toate viciile de care suferea inca guvernarea �i la toate piedicile pe care le 'intalnea illCa industria; se poate chiar ca multi politicieni sa nege acest fapt pentru ca nu II pot explica, crezand ca medicul Jui Moliere ca un bolnav nu se poate vindeca impotriva regulilor. intr-adeviir, cum sii crezi ca Franta putea sa prospere �i sa se imbogiiteascii dacii existau inegalitatea obligatiilor, diversitatea cutumelor, viimi interne, drepturi feudale, comitete de juraF ale corporatiilor, slujbele, etc.? in ciuda acestor lucruri, Franta incepea sii se imbogiiteasca �i sa se dezvolte in toate domeniile, pentru ca in afara acestor angre­ naje prost construite �i asamblate, care pareau fiicute sii inceti­ neascii ma�inaria sociala ill Joe sii o propulseze, existau doua resor­ turi foarte simple �i foarte puternice, suficiente pentru a mentine unitatea ansamblului �i a face ca totul sii se indrepte ciitre pros­ peritatea publicii. 0 putere centralii care, farii sii mai fie despoticii riimiisese foarte puternicii, mentinand ordinea peste tot; o natiune

1

care, la nivelul claselor superioare, era deja cea mai liberii �i mai luminatii de pe continent, natiune in sanul ciireia fiecare putea sa se imbogiiteascii dupii pofta inimii �i sii i�i piistreze averea dobanditii.

Regele continua sii vorbeascii precum un stiipan, insii in realitate se supunea el 'insu�i opiniei publice care II inspira sau i1 stimula zi de zi, pe care o consulta, de care se temea �i pe care o flata farii incetare. Regele era u!:1 monarh absolut dupii Iitera Iegii, insii limitat de practica acesteia. Intr-un act public din 1784, Necker spunea ca pe un fapt necontestat urmiitoarele: ,,Cea mai mare parte a striiinilor inteleg cu greu autoritatea pe care o exercita astiizi in Franta opinia publicii; ei in;eleg cu dificultate ce este aceastii putere invizibilii care comandii panii si ' in palatul regelui. Si ' totusi' ' aceasta este realitatea."

Nimic nu este mai superficial decat sii atribui miiretia �i puterea unui popor numai mecanismului legilor sale; in acest domeniu, mai importanta decat perfeqiunea instrumentului este foqa mo­ toarelor, cea care creeazii produsul. latii spre exemplu Anglia: cat de complicate, diverse �i neregulate[P] par �i astiizi legile sale administrative in comparatie cu ale noastre! Cu toate acestea, cxistii vreo tarii in Europa in care averea publicii sii fie mai mare, mai sigurii �i mai variatii, iar societatea mai solidii �i mai bogata?

Acest lucru nu derivii din perfeqiunea anumitor legi particulare, ci din spiritul care animii intreaga legisla!ie englezii. Imperfec­ tiunea anumitor organe nu sliibe�te cu nimic vitalitatea corpului in ansamblu.

Pe masura ce se dezvoltii in Franta prosperitatea pe care tocmai am descris-o, spiritele par totu�i mai putin hotarate �i mai nelini�tite; nemultumirea publica se intete�te; ura contra tuturor institutiilor vechi cre�te. N atiunea se 'ind reapta in mod vizibil ciitre o revolutie.

Mai mult, piirtile Frantei care vor constitui focarul acestei revolutii sunt exact acelea Ill care progresul este eel mai vizibil. !)acii studiem ceea ce a mai riimas din arhivele vechii generalitiiti Ile-de-France, vom vedea ca Vechiul Regirn fusese reformat eel mai devreme �i eel mai radical in regiunile invecinate Parisului.

Acolo, libertatea �i averea taranilor sunt deja mai bine garantate decat in oricare alte pays d' election. Corvezile personale au dis­ parut cu mult mai illainte de 1789. Perceperea birului a devenit mult mai regulata, mai moderata �i egala decat ill restul Frantei. Trebuie citit regulamentul din 1722 care o amelioreaza, pentru a ill!elege ce putea sii faca in acea epoca un intendent pentru bunastarea, ca �i pentru saracia unei illtregi provincii. A�a cum ne apare ill acest document, impozitul are deja un alt aspect. Comisari ai puterii centrale viziteaza anual fiecare parohie, iar comunitatea locala se reune�te ID prezenta lor. Valoarea bunurilor este stabilita ill mod public, ca �i posibilitatea de plata a fiecaruia. in cele din urma, birul se fixeaza dupa discutii ill contradictoriu �i cu concursul tuturor celor care trebuie sii plateasca. Nu mai exista nici arbi­ trariul sindicului, nici violente inutile. Birul conserva farii IDdo­ ialii viciile care ii sunt inerente, oricare ar fi sistemul perceperii sale; el nu apasa decat asupra unei singure clase de contribuabili �i prive�te atat industria, cat �i proprietatea agricola; IDsa sub celelalte aspecte, el difera in mod profund de ceea ce poarta illCa acela�i nume ID generalitatile vecine.

Dimpotriva, Vechiul Regim nu s-a pastrat nicaieri mai bine decat de-a lungul Loirei, catre varsare, ID mla�tinile din Poitou �i in campia din Bretagne. Exact acolo s-a aprins �i s-a IDtretinut focul razboiului civil, acolo s-a opus Revolutiei rezistenta cea mai violenta �i mai tndelungata, astfel tncat s-a spus ca francezii au considerat propria conditie cu atat mai insuportabila cu cat a devenit mai buna.

Acest punct de vedere este uirnitor; cu toate acestea, istoria este plina de astfel de spectacole.

Daca. mergi din riiu ID mai riiu, nu vei sfar�i intotdeauna m revolutie. Se intampla eel mai adesea ca un popor care a suportat farii sa se planga, ca �i cand nu le-ar fi sirntit, legile cele mai lffi­ povaratoare, sii le respinga cu violenta de IDdata ce povara !or se u�ureaza. Regirnul pe care o revolutie ii distruge este aproape IDtotdeauna mai bun decat eel care 1-a precedat ill mod direct, �i experienta ne illVata ca momentul eel mai periculos pentru O proasta guvemare este de obicei eel ill care illCepe sa se reformeze. Numai

1

un talent ie�it din comun poate salva un principe care se apucii sa i�i u�ureze supu�ii dupa o lunga opresiune. Raul illdurat cu stoi­ cism pentru ca era considerat inevitabil, devine insuportabil de cum apare ideea ca poti sa i te sustragi. Toate abuzurile care sunt inlaturate par sa le puna mai bine in evidenta pe cele care se mentin, facandu-le mai aspre: raul a devenit mai mic, illtr-adevar, IDSii sensibilitatea este mult mai mare. ·Atunci cand se afla in plina dezvoltare, feudalitatea nu a inspirat francezilor atata ura ca in momentul in care urma sa disparii. Cele mai neillsemnate mani­ festari arbitrare ale lui Ludovic al XVI-lea piireau muJt mai greu de suportat decat tot despotismul Jui Ludovic al XIV-lea. La Paris, scurta incarcerare a Jui Beaumarchais a produs mai multa tulbu­ rare decat dragonadele.

Nirneni nu mai pretinde ID 1780 ca Franta se aflii in decadere.

Dirnpotriva, am spune ca ID ace! moment nu mai exista lirnite ID calea progresului sau. Atunci se na�te teoria perfectibilitiitii con­ tinue �i indefinite a omului. Cu 20 de ani mai devreme: nu se a�tepta nimic de la viitor; acum nu se mai teme nimeni de el. Ima­ ginaµa, care pune stiipanire pe aceasta fericire viitoare si nemai­ pomenita, subestimeaza bunurile existente si ' s�cietatea ' grabeste catre lucruri noi.

Independent de aceste motive generalc, exista altele mai particulare �i la fel de putemice care justifica acest fenomen.

Chiar daca administratia finantelor se perfectionase la fel ca toate celelalte servicii, ea piistra viciile_inerente. guvemarii absolute. Ca �i aceasta, era secreta �i farii garantii. Se mai foloseau incii unele dintre cele mai nefaste practici din vremea Jui Ludovic al XIV-lea �i a lui Ludovic al XV-lea. Chiar efortul fa.cut de bouvem pentru . a spon prosperitatea publica, ajutoarele �i stirnulentele pe care le distribuia, lucrarile publice pe care le executa, cresteau ID fiecare zi cheltuielile, fara a spori in aceea�i proporµe �i fucasarile; acest fapt i1 punea zilnic pe rege IDtr-o situatie mult mai dificila decat cea a predecesorilor sai. Ca �i ace�tia, el i�i liisa in permanenta creditorii 'in dificultate; ca �i ei, regele imprumuta cat se put�a de mult, 'in secret �i fiira opozitie, iar creditorii nu erau niciodatii I n"l

siguri ca 1�i vor obtine rentele; chiar capitalul creditorilor depin­ dea intotdeauna de buna credin!ii a principelui.

Un martor demn de incredere, pentru ca a viizut cu proprii siii ochi astfel de lucrnri �i era mai mult ca oricine altcineva in stare sii vadii bine, spune 'in acest sens: ,,Francezii nu se bazau atunci tn relatiile cu propriul guvern deciit pe noroc. Daca 'i�i plasau capitalurile in 'imprnmuturi de stat, ei nu puteau conta niciodata pe o data fix.ii pentru plata dobil.nzii. Dacii investeau in construqia de vase, reparau drumurile publice, sau 'imbriicau solda\ii, nu primeau garantii in ceea ce prive�te avansurile, nu aveau un ter­ men de rambursare, fiind obligati sii calculeze �ansele de reu�itii ale unui contract incheiat cu mini�trii ca in cazul unui 'imprumut cedat in cond)!ii de mare rise." Autornl nostru adaugii cu multii pertinenta: ,,Intr-o epoca in care cre�terea industriei a dus la dezvoltarea Tntr-un numiir cat mai mare de oameni a dragostei pentru proprietate �i a gustului �i nevoii de confort, cei care i�i 'incredintaserii o parte a proprietiitii Tn mainile statului indurau cu cea mai mare exasperare violarea legii contractelor de ciitre acela dintre debitori care ar fi trebuit sii o respecte eel mai mult."

Intr-adevar, abuzurile repro�ate aici administratiei franceze nu erau deloc noi. Nouii era doar impresia pc care o lasau. Viciile sistemului financiar fuseserii chiar cu mull mai revoltiitoare tn epocile anterioare; 'insii, tntre timp, se realizaserii la nivelul guver­ narii ca �i al societiitii, schimbari care le fiiceau mult mai vizibile deciit altadata.

De 20 de ani de ciind devenise mai activ �i se ocupa cu tot felul de 1ntreprinderi, la care nu se giindise niciodatii pil.nii atunci, guvernul sfiir�ise prin a deveni eel mai mare consumator al pro­ duselor industriei �i eel mai mare antreprenor de lucrari publice din tot regatul. Numiirul celor care se aflau in relatie de plata cu guvernul, care erau interesati in imprumuturile sale, care triiiau din salair ile platite de el �i speculau pe pietele sale crescuse enorm.

Niciodata averca statului �i cea a particularilor nu fuseserii atat de mult intrepiitrunse. Proasta gestiune a finantelor, care multa vreme nu fusese decal un neajuns public, devine de atunci, pentru o multime de familii, un dezastru personal. Astfel, in 1789, statul

da�ora aproape 600 de milioane unor creanticri care crau aproape tot1 1� rand�l lor_debitori �i care, cum a spus un bancher al epocii, asociau pla�genlor ��oprii_ co�tra guv�rnului pe to\i cei pe care nepunctualttatea sa 11 coaliza m sufermta comunii. Trebuie, de asemenea, remarcat ca, pe miisurii ce numiirul nemultumitilor de acest tip cre�tea, ei deveneau tot mai iritati. Si fiindci dor'inta de a spec�la, ravna de a se imbogii\i, gustul p�ntru confort se riis,piin­ deau �1 cre�teau odatii cu afacerile, astfel de nenorociri li se pareau insuportabile celor care, cu 30 de ani mai tnainte, Je-ar fi putut 1ndura fiirii sii se pliingii.

A�a se explicii faptul ca rentierii, comerciantii, industriasii si alti negutiitori sau oameni de afaceri, care forma� de obicei �las.a ce � mai op�sii nout�\ilor politice, cea mai favorabilii guvemului existent, oncare ar ft fost el, cea mai supusii Iegilor - chiar si celor pe care le dispretuia sau le detesta -, s-a dovedit de data a�ta cea mai neriibdiitoare �i mai hotariitii in realizarea reformelor. Ea cerea in gura mare o revolu\ie completii a intregului sistem finan­ ciar, farii a se gandi ca, agitand in profunzime acest domeniu al guvernarii, se va priibusi tot restul. fi �ut�t �vi�a catastrofa? Pe de o parte, avem 0 . Cu� s-ar A n �tmne m sanul careia donnta de a face avere se raspiindeste pe Zl ce trece; pe �e al�ii parte, �vem un guvern care starne�t� per­ :nanent acea�t� �asmne noua, dar in acela�i timp o tulburii fiira mcetare, o ataia �1 o descurajazii, stimuland astfel din doua dier ctii propria ruina.

1

CAPITOLULS incercarea de a usura soarta poporului a dus la ras�ularea acestuia

Cum de 140 de ani poporul nu fusese o clipa prezent in viata publica, lumea incetase cu totul sa creada ca ar mai putea fi pre­ zent in acest domeniu; vazandu-1 atat de insensibil, s-a crezut ca el este paralizat, astfel incat atunci cand a inceput sa fie in centrul atentiei, toata lumea vorbea despre popor ca �i cand ar fi fost absent. Se parea ca lucrurile care se spuneau nu trebuiau auzite decat de cei care se aflau deasupra lui, �i singurul motiv de temere era sa nu te faci inteles ca lumea de catre acestia ' ' din urma.

Cei care trebuiau sa se teama eel mai tare de mania sa discu tau in prezen\a lui in gura mare despre nedreptatile crude la care fusese intotdeauna supus. i�i faceau cunoscute unii altora viciile ingrozitoare ale institutiilor care Ii apasau pe oamenii de rand. i�i foloseau abilitatile retorice pentru a descrie mizeria aces­ tora �i munca prost platita pe care o prestau. �i, incercand in felul acesta sa usureze poporul de rand, nu fiiceau decat sa ii umple de manie. Nu ma refer la scriitori, ci chiar la puterea politica, la principalii agenti ai acesteia, la privilegiatii in�i�i.

Cand, cu 13 ani inaintea Revolutiei, regele a dorit sa abo­ leasca bind, el a mentionat in preambulul uneia dintre hotararile sale: ,,Cu exceptia unui numar mic de provincii (/es pays d' etats), aproape toate drumuriJe regatului au fost construite gratuit de catre cei mai saraci dintre supu�ii nowi. Toata greutatea a cazut, deci, asupra celor care nu poseda decat bratele de munca �i nu sunt decat foarte putin interesati de drumuri; adevaratii interesati sunt 196

1

proprietarii, aproape toti beneficiari de privilegii, ale caror bunuri devin mai valoroase prin construirea de drumuri. Fortandu-1 pe eel sa.rac sa le intretina de unul singur, obligandu-1 sa-�i chel­ tuiasca timpul �i munca in beneficiul celor bogati fiira sa fie plat it, acesta este privat de singura posibilitate prin care poate sea.pa de mizerie si de foame." in a�el�i timp, cand se incearca inlaturarea opreli�tilor impuse lucratorilor de catre sistemul corporatiilor industriale, se proclama in numele regelui ca ,,dreptul la munca este cea mai sacra fom1a de proprietate; ca orice lege care ii aduce atingere violeaza dreptul natural �i trebuie sa fie considerata ca nula; ca toate corpora\iile existente sunt institu\ii ciudate �i tiranice, produse ale egoismului, cupiditatii �i violentei." Astfel de cuvinte erau periculoasc. Si m·l! periculos inca era ca cle sa fie pronuntate 111 zadar. Catcva !uni mai tarziu, birurile �i corporatiile erau restabilite.

Se spune ca omul care ii inspira regelui astfel de ganduri era Turgot. Cea mai mare parte a succesorilor sai nu ii fac insa sa vorbeasca altfel. in 1780, cand regele ii anunta pe supu�i ca maririle de bir vor fi pe viitor supuse publicitatii prin publicarc, cl are grija sa adauge sub forma de glosa: ,,Birnicii, care erau deja 1mpovarati de vexatiile din timpul perceperii taxelor, erau expu�i pana acum �i miiririlor nea�teptate, astfel incat contributia partii celei mai sarace a supu�ilor no�tri s-a marit intr-o proportie mult superioara celei a tuturor celorlalp." Neindraznind inca sa egali­ zeze toate taxele, regele incepe eel putin sa impuna o percepere cgala a celor impamantenite. In acest context, el spune: ,,Majesta­ tea Sa spera ca persoanele bogate nu se vor simti lezate cand, aduse in rand cu toata lumea, i�i vor achita taxele pe care ar fi trebuit sa le plateascii de mai multa vreme in mod egal cu toti ceilalti,'' Se pare insa ca, mai ales in perioadele de foamete, in Joe sa se rezolve nevoile popomlui, se incearca aprinderea sentimentelor populare. Pentm a stimula sentimentele caritabile ale bogatilor, un intendent din epoca vorbe�te despre ,,nedreptatea �i insensibi1 itatea acestor proprietari care datoreaza muncii celor saraci tot ccea ce detin �i care ii lasa sa moara de foame in momentul in care ci i�i dau sufletul pentru a le spori bunurile." Regele spune Ia

randul sau intr-o situatie similara: ,,Majestatea Sa vrea sa apere poporul de uneltirile in urma ciirora acesta este privat de alimen­ tele de prima necesitate, deoarece este fortat sa 'i�i desfa�oare munca pentru salariul pe care bogatii catadicsesc sa i-1 acorde.

Regele nu va accepta ca o parte a oamenilor sa fie lasata prada aviditatii altora."

Pana la sfar�itul monarhiei, lupta dintre diferitele puteri ad­ ministrative a dat na�tere la tot felul de manifestari de acest fel: cele doua parti se acuzau cu draga inimii una pe ,alta ca fiind responsabile pentru nevoile poporului. Acest lucru se vede foarte bine in special 'in cearta care s-a iscat in 1772 intre parlamentul din Toulouse �i rege in legatura cu circulatia granelor. ,,Prin ma­ surile sale gre�ite, guvemul riscii sii 'ii lase pe eel sarac muritor de foame", spune parlamentul. - ,,Ambitia parlamentului �i liicomia celor bogari cauzeaza suferinta publica", riispunde prompt regele.

Din cele doua piirti se depun astfel eforturi pentru a introduce fu spiritul poporului ideea ca superiorii sai"trebuie facuti intotdeauna raspunziitori pentru nefericirea sa.

Aceste lucruri nu se regasesc in corespondenta secreta, ci in documente publice pe care guvemul �i parlamentul au grijii sii le imprime �i sa le difuzeze personal in mii de exemplare. Pe parcurs, regele adreseaza predecesorilor sai �i sie�i adeviiruri foarte dure: ,,S-a ajuns ca intr-o zi bugetul statului sii fie grevat de bel�ugul de care s-au bucurat domniile trecute. Multe dintre domeniile noastre inalienabile au fast concedate la preturi de nimic." - ,,Corporatiile noastre industriale sunt in primul rand rezultatul lacomiei fiscale a regilor", i se spune altii data fiira prudenta, dar pe buna dreptate, regelui. - ,,Dacii s-au fa.cut adesea cheltuieli inutile sau dacii birul a crescut peste miisurii, remarca regeie mai apoi, aceasta s-a data­ rat faptului ca administratia finantelor a considerat ca solutia mii­ ririi birului era cea mai simpla, datorita caracterului siiu ascuns. chiar dacii multe altele ar fi fost mai putin Si ' impo' a recurs la ea, populatie." pentru viiratoare Toate acestea erau adresate pa_rtii luminate a natiunii, pentru a o convinge de utilitatea anumitor masuri car� erau dezaprobate

1

din cauza unor interese particulare. Cat despre poporul de rand, este foarte clar ca el asculta toate acestea farii sa in\eleaga nirnic.

Trebuie sa recunoa�tem ca pana �i in aceastii bunavointii sin­ cera de a u�ura dificultatile acestor nefericiti ramanea un dispret irnens. Aceasta aminte�te Lm pie de convingcrea fermii a doamnei Duchatelet care, a�a cum ne spune secretarul lui Voltaire, nu se jena sii se dezbrace in fata oamenilor de casa, nefiind in intregime convinsa ca valetii ar fi oameni.

Nu trebuie sii se creadii ca doar Ludovic al XVI-lea sau mi­ ni�trii sai tineau discursul periculos pe care tocmai I-am reprodus.

Ace�ti privilegiati care constituie obiectul principal al maniei poporului nu se exprirna in prezenta sa intr-un mod diferit. Tre­ buie sii recunoa�tem ca, in Franta, clasele superioare ale societiitii au inceput sa se preocupe de soarta saracului inainte sii inceapii sii se teama de el; se interesau de el intr-o vreme rn care inca nu credeau ca din nefericirea lui li se putea trage pieirea. Acest lucru a devenit evident mai ales in cei 10 ani care au precedat anul 1789: soarta tiiranilor este adesea deplansii �i se vorbe�te despre ei farii incetare; se cauta miisuri prin care sa le fie imbuniitatita soarta; se demasca principalele abuzuri de pe urma carora suf�ra �i se cenzureazii legile fiscale care le dauneaza ce l mai tare; in general insa, in exprimarea acestei noi simpatii, existii tot atata lipsa de prevedere catii existase vreme indelungatii in insensibi­ litatea fafii de ei.

Cititi procesele verbale ale aduniirilor provinciale care au fost reunite in cateva zone ale Frantei in 1779, iar mai apoi in intreg regatul, studiati celelalte documente publice care ne-au riimas de la ele �i veti fi irnpresionati de sentirnentele nobile pe care le veti i:ntalni in ele �i de irnprudenta unicii a limbajului intrebuintat. ,,S-a viizut prea adesea cum banii regelui care erau rezervati construqiei de drumuri nu au servit decat la bunastarea celor bogati, fiira sa fie utili �i poporului, spune in 1787 adunarea pro­ vinciala din Normandia inferioara. Au fost folositi frecvent pentru a face mai pliicuta calea de acces catre caste! decat pentru a usura intrarea intr-un targ sau intr-un sat." In cadrul aceleiasi adu�iiri dupa ce au descris defectele corvezii, ordinul nobili�ii �i eel al

clerului s-au oferit in mod spontan sa ofere singure 50.000 de Iivre pentru ameliorarea drumurilor, in scopul, spuneau ei, de a face practicabile drumurile provinciei fara ca acest lucru sa ii mai caste ceva in plus pe oamenii de rand. Ar fi fost poate mai pu{in costisitor pentru ace�ti privilegia{i sa inlocuiasca corvoada cu o tax.a generala la care sa i�i aduca �i ci contributia; insa, cedand in mod voluntar beneficiile inegalitatii impozitelor, preferau sa mai pastreze inca aparenta acestei inegalita\i. Abandonand partea utila a dreptului lor, ei retineau cu grija doar partea sa cea mai odioasa.

Alte adunari, compuse din proprietari scutiti de bir �i care tn\elegeau sa ramana a�a, infa\i�au in aceea�i masura �i 1n cele mai negre cu Jori raul pe care acest bir ii provoca saracilor. Com­ puneau din toate accste abuzuri un tablou fospairnantator, pe care aveau grija sa ii multiplice fotr-un numar nesfar�it de copii . �i, fapt deosebit, acestor dovezi graitoare ale interesului pe care Ii-I inspira poporul, le adaugau din timp in timp expresii publice de dispret- Popoml devenise deja obiectul simpatiei !or fara a fi incetat inca de a fi obiect de dispre{.

Vorbind despre ace�ti tarani, carora le apara cu caldura cauza, adunarea provinciala din Haute Guyenne ii nume�te fiin[e igno­ rante grosiere �i turbulente, caractere primitive -,i nesupuse.

Turgot, care a facut atat de mult pentru popor, nu vorbe�te altfel.

Aceste expresii dure se intalnesc in acte destinate celei mai largi publicita\i �i facute pentru a ajunge chiar sub ochii taranilor.

Pardi traiam in acele paqi ale Europei precum Gali\ia unde cla­ sele superioare, vorbi.nd o alta lirnba decat clasele inferioare, nu puteau fi intelese.

Speciali�tii in medievistica din secolul al XV III-lea, care arata adesea fa\a de cei supu�i censului sau altor obliga\ii feudale un �pirit de compasiu.ne, de moderatie �i de dreptate necunoscut 'inainta�ilor !or, vorbesc inca in anumite locuri despre raranii josnici. Se pare ca aceste injurii tineau de stil, cum spun notarii.

Pe masura ce se apropie anul 1789, aceasta simpatie pentru nefcricirea poporului devine tot mai aprinsa �i mai imprudenta.

Am avut In mana circulare adresate Ia i.nceputul lui 1788 de catre

1

mai multe adunari provinciale locuitorilor din diferite parohii, circulare prin care cereau informatii detaliate asupra tuturor nemul­ tumirilor de care acestia se puteau plange. · Una dintre acest� circulare este semnata de cat:re un abate, un mare senior, trei gentilomi �i un burghez, to\i membri ai adunarii si actionand in numeie sau. Aceasta comisie ordona fiecarui �indi� sa 1i adune pe to{i \aranii �i sa ii intrebe ce au de spus im­ potriva felului 1n care sunt distribuite �i percepute diferitele irn­ pozite pe care le platesc... �tim, spun ei, ca in general cea mai mare parte a irnpozitelor, �i in special taxa pe sare �i birul, au con­ secin\e dezastruoase asupra cultivatorului, insa \inem sa cunoa�­ tem in detaliu ficcare abuz." Curiozitatea adunarii provinciale nu se opre�te aici; ea vrea sa cunoasca numarul celor care se bucura de vreun privilegiu fiscal in parohie, fie ca sunt nobili, clerici sau oameni de rand �i care sunt cu exactitate aceste privilegii; care este valoarea proprieta\ilor celor scuti,i; daca locuicsc sau nu pe proprieta\i; daca exista multe bunuri ale Bisericii sau, cum se spunea atunci, proprieta\i de mana-moarta, care sa fie scoase din circuitul comercial �i care este valoarea lor. Toate acestea nu su.nt insa de ajuns pentru a o satisface. Trebuie sa i se spuna la ce suma poate fi evaluata partea din impozite, biru:ri, taxe accesorii, taxe personale, corvezi pe care ar trebui sa le plateasca privilegia\ii daca ar exista egalitatea impozitelor.

Astfel, prin aceasta expunere ananun\ita a nefericirii sale, In sufletul ficcarui om in parte era aprinsa nemultumirea. I se arata cu degetul cine sunt autorii acestei nefericiri �i, la vederea numa­ rului lor mic, prindea curaj. Aceste idei 'ii patnmdeau pana in adancul sufletului pentru a aprinde acolo lacomia, invidia �i ura.

Se parea ca Jacqueria, rascoala ciocanarilor �i rascoala celor �ai­ sprezece fusesera in intregime uitate �i ca nu se �tia ca popornl francez, care este eel mai bland �i chiar eel mai binevoitor de pe fa\a pamantului atata vreme cat ramane lini�tit in starea sa natu­ rala, devine eel mai barbar de indata ce pasiunile cele mai violente 'ii scot din aceasta stare.

Din nefericire, nu am putut sa imi procur toate memoriile care au fost trirnise de catre iarani la aceste intrebari sinuciga�e.

Insa am regasit cateva dintre ele, ceea ce este de ajuns pentru a cunoaste spiritul general ill care au fost redactate. in' aceste memorii, numele fieciirui privilegiat, nobil sau bur­ ghez, este indicat cu grija; felul siiu de viatii este uneori prezentat si intotdeauna criticat. Este investigata cu curiozitate valoarea bunurilor sale; curiozitatea se extinde �i asupra numiirului �i naturii privilegiilor sale �i mai ales asupra prejudiciilor pe care le aduce tuturor celorlalti locuitori ai satului. Sunt numiirate obroacele cu grane care trebuie sa 'ii fie date ca redeventa; ii sunt calculate cu invidie veniturile, venituri de pe urma ciirora nu profitii nirneni, se spune. Ca�tigurile accesorii ale preotului, salariul siiu, cum este deja denumit, este excesiv; se observii, cu mahnire, ca la bise­ rica totul se plate�te �i ca saracul nu ar putea nici macar sii calce pe acolo fiirii sii pliiteasca. Cat despre irnpozite, ele sunt tntot­ deauna prost distribuite �i opresive; nu illtalnim nici unul care sii fie viizut cu ochi buni �i toti vorbesc despre ele intr-un limbaj violent in care se ghice�te f uria. ,,Impozitele indirecte sunt odioase, spun ei; nu mai existii gospodiirie in care ranJa�ul de la fermii sa nu vinii sii cotrobiiie; nimic nu-i sfant ill ochii sau in mainile sale. Drepturile pliitite la registratura sunt cople�itoare. Cel care strange birul este un tiran a carui lacomie il impinge sa se foloseasca de toate mijloacele pentru a-i jigni pe bietii oameni. Husarii nu sunt nici ei mai bravi; nu existii cultivator cinstit care sii fie la adapost de ferocitatea lor.

Colectorii sunt obligati sii i�i ruineze vecinii pentru a nu fi ei ill�i�i expu�i voracitiitii acestor despoti." in aceasta ancheta nu este doar anuntatii apropierea Revo­ lutiei; Revolutia este prezentii tn ea, vorbe�te deja pe limba ei �i i�i arata adeviirata fa\ii.

Printre toate diferentele care existii illtre revolutia religioasii din secolul al XVI-lea �i Revolutia franceza, existii una care fra­ peazii: in secolul al XVI-lea, cea mai mare parte a oarnenilor de vazii s-au implicat 10 schimbarea religioasii dintr-un calcul am­ bitios sau din liicomie; dimpotrivii, poporul a imbriiti�at-o din convingere �i fiirii sii a�tepte nici un profit. In secolul al XVTII-lea, lucrurile nu mai stau a�a: clasele luminate au fost animate de

credinte dezinteresate �i de sirnpatii generoase, iar asta le-a dus la revolutie; ill schirnb, poporul era animat de sentirnentul amar ce se regiisea Ill plangerile sale �i de dorinta de a-�i schirnba situatia.

Entuziasmul celor dintai a sfar�it prin a aprinde �i 'intiiri mania �i liicomia celor din urmii.

1

CAPITOLUL6 Despre cateva practici cu ajutorul carora puterea centrala a desavar�it educatia a poporului , revolutionara , Insa�i puterea centrala lucra deja de multa vreme la indu­ cerea si fixarea 10 mintea popornlui a multora dintre ideile pe care le-am 'denumit de atunciincoace revolu\ionare, idei ostile indivi­ dului, contrare drepturilor individuale �i aliate ale violentei.

Regele a fost eel dintai care sa arate cu cat dispret puteau fi tratate institutiile cele mai vechi �iin aparenta cele mai bineillCe­ tatenite. Ludovic al XV-lea a zdruncinat monarhia �i a grabit R�volutia atat prin extravagantele, cat �i prin viciile sale, prin ener­ gia, ca �i prin moliciunea sa. Cand poporul a vazut prabu�indu-se �i disparand acest parlament aproape contemporan cu puterea regala �i care pa.ruse pana atunci tot atat de solid ca �i aceasta, a inteles in mod vag ca se apropiau vremuri ale violentei �i ale bt;nului plac, in care totul devine posibi!, vremuriin care nu mai exista lucruri atat de vechi meat sa fie respectate, nici lucruri illtr-atat de noi incat sa nu poata fiincercate.

Ludovic al XVI-lea nu a fa.cut pe parcursul intregii sale domnii decat sa vorbeasca despre reformele care trebuiau intreprinse.

Exista putine institu!ii carora sa nu le fi prevazut ruina imediata, si asta 10ainte ca Revolutia sa vina si sa le distruga tntr-adevar pe toate. Dupa ce ainlatu;at prin dec;ete cateva astfel de institutii daunatoare, regele le-a restabilit curand: s-ar fi zis ca nu ar fi dorit decat sa le dezradacineze, la.sand altora grija de a le rasturna.

Printre reformele pe care le-a intreprins el 111su�i, unele au schimbat brusc �i fara pregatiri suficiente obiceiuri vechi �i res-

1

pectabile �i au violentat uneori drepturile incetatenite. Ele au pregatit astfel Revolutia, insa nu atat prin desfiintarea institutiilor care se opuneau acesteia, cat mai ales aratand poporului cum sa aqioneze asupra lor pentru a o face posibila. �i mai rau a fost faptul ca regele �i mini�trii sai aqionau animati de cele mai pure �i mai dezinteresate intentii; pentru ca nu exista exemplu mai periculos decat eel al violentei exercitate 'in scopuri nobile �i de catre oameni bine intentionati.

Cu mult timpillainte, Ludovic al XIV-lea facuse publica prin edictele sale teoria care spunea ca toate pamanturile regatului fusesera la origine concedate in mod conditional de catre stat, care devenea astfel singurul !or proprietar veritabil,ill timp ce toti ceilalti nu erau decat posesori cu titluri contestabile �i drepturi incomplete. Aceasta teorie 'i�i avea izvorul in legislatia feudala, insa ea nu a fost sustinutaill Franta decatill epoca in care feuda­ litatea disparea, iar cuftile de justitie nu au admis-o niciodata.

Este ideea originara a socialismului modern. E curios sa o vedem prinzand radacini mai futai in despotismul monarhic.

In timpul dornniilor care i-au urmat acestui principe, admi­ nistratia i-ainvatat pe oamenii de rand, zilnic �i 10tr-un mod mai practic �i mai u�or de 111teles, dispretul pe care trebuie sail avem fata de proprietatea privata. Cand, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, a 111ceput sa se raspandeasca gustul pentru lucrari publice, �i mai ales pentru construqia de drumuri, guvernul nu s-a jenat sa puna mana pe toate pamanturile de care avea nevoie pentru futreprinderile sale �i sa darame toate casele careil deran­ jau. Conducerea podurilor �i �oselelor era inca de atunci tot atat deilldragostita de frumusetea geometrica a liniei drepte pe cat am vazut-o mai apoi; evita cu mare grija sa urmareasca drumurile existente, de cum i se pareau un pie curbe �i, mai curand decat sa faca un mic ocol, o taia prin mijlocul a mii de mo�teniri. Pro­ prietatile care erau astfel devastate sa:u distruse erauintotdeauna despagubite tarziu sau in mod arbitrar, iar adesea nu ·erau deloc despagubite.

Cand adunarea provinciala din Normandia inferioara a pre­ luat administratia din mainile intendentului, ea a constatat ca plata 205

tuturor terenuriJor confiscate de catre autoritatea centraJa in ultimii 20 de ani era 1nca restanta. Datoria astfel contractata de catre stat �i inca neachitata in acest colti�or al Frantei se ridica la suma de 250.000 livre. Numa.rut marilor proprietari afectati de aceasta ma­ surii era mic; insa numarul micilor proprietari pagubiti era mare, pentru ca pamantul era deja 1mpiirtit. Fiecare dintre ace�tia a fovatat din proprie experienta cat de putin conteaza dreptul indivi­ dului atunci cand interesul public cere ca acesta sa fie incalcat, doctrina pe care nu va uita sa o aplice celorlaJti in folosul sau.

Existaserii odinioara, intr-un mare numar de parohii, fundatii caritabi le care, 1n intentia autorilor !or, aveau drept scop ajuto­ rarea locuitorilor in situatiile �i in maniera indicate prin testament.

Majoritatea accstor fundatii au fost distruse in ultima parte a mo­ narchiei sau detumate de la scopul lor initial prin simple hotarari ale consiliului, adica prin vointa arbitrarii a puterii centrale. De obicei, au fost confiscate fondurile provenite din aceste donatii in folosul spitalelor din vecinatate. La randul lor, bunurile acestor spitale au fost detumate 111 aceea�i perioada catre o finaJitate care nu era cea desemnata de catre fondator �i pe care acesta fara indo­ iala ca nu ar fi putut-o imagina. Un edict din 1780 a autorizat toate aceste institutii sa-�i vanda bunurile care le fuseserii la.sate de-a lungul timpului pentru o folosinta perpetuii �i le-a permis sa doneze pretul obtinut statului, care trebuia sa foloseasca veni­ turile. Se spunea ca, in felul acesta, se dadea o fotrebuintare mult mai buna caritatii stramo�ilor, care odinioarii nu era bine folosita.

Se uita ca cea mai buna cale de a-i inviita pe oameni sa violeze drepturile indivizilor foca in viata era de a nu tine deloc seama de vointa mortilor. Dispretul pe care 11 dovedea administratia Vechiului Regirn fata de cei morti nu a fost depa�it de nici una dintre puterile care i-au succedat. Ea nu a racut niciodata dovada acestei griji oarecum pedante care ii face pe englezi sa acorde fiecarui cetatean toata forta corpului social pentru a-1 ajuta sa garanteze efectul dispozitiilor sale testamentare �i care ii face sa dovedeasca mai mult respect pentru memoria acestuia decat pentru persoana sa.

1

Rechizitiile, vinderea obligatorie a marfurilor, legea maxi­ mumului sunt miisuri guvemamentaJe care au cunoscut precedente sub Vcchiul Regim. Am va.zut, in vremuri de foamete, adminis­ tratori care fixau dinainte pretul marfurilor pe care taranii le adu­ ceau la piata. �i cum ace�tia, de frica sa nu fie constransi, nu mai veneau in piata, pentru a-i obliga crau emise ordon�nte care prevedeau amenzi ca pedeapsa. insa nici o leqie nu a fost mai periculoasa decat unele pro­ ceduri folosite de catre justitia penala atunci cand era vorba despre poporul de rand. Saracul era protejat mult mai bine decat se crede impotriv� abuzurilor unui cetatean mai bogat sau mai puternic decat el. Insa, a�a cum am aratat in alta parte, de cum se gasea confruntat cu statul, nu mai gasea decat tribunale excep­ tionale, judecatori ostili, o procedura rapida sau iluzorie, o sentinta definitiva �i fara drept de apel. ,,Insarcinez pe ofiterul de jandarmi �i pe locotenentul sau sa se ocupe de tulburarile �i agitatiile care s-ar putea produce cu ocazia strangerii granelor; ordon ca procesele sa fie judecate si incheiate de catre acestia sa fie judecate in regim de urgenta �i in ultima instanta; Majes� tatea Sa interzice oricarei curti de justitie sa se ocupe de astfel de procese." Aceasta hotarare a consiliului stabile�te jurispru­ denta rn materie pentru rntregul secol al XVTII-lea. Observam din procesele verbale ale jandarmeriei ca, in astfel de circumstante satele suspecte erau inconjurate de noaptea, se intra in case rna�t; sa se lumineze si se arestau taranii banuiti, fara a fi nevoie de mandat. Cel car� era astfel ar�stat ramane� adesea mult timp 111 111chisoare 1nainte de a se putea adresa judecatorului. Cu toate acestea, edictele ordonau ca acuzatul sa fie interogat in 24 de ore de la arestare. Aceasta dispozitie nu era nici mai putin formala, nici mai respectata decat m zilele noastre.

In felul acesta, un guvern bland �i bine organizat ii invata zilnic pe oameni codul de instruqie penala eel mai potrivit pentru perioadele revolutionare �i eel mai placut tiraniei. Aceasta �coaJa era mereu deschisa. Vechiul Regim a oferit pana la capat claselor de jos aceasta educaµe periculoasa. Asupra acestui punct, practica predecesorilor a fost urmata pana in vremea Jui Turgot. Cand, 111

207

1775, noua sa legislatie asupra granelor a <lat na�tere la rezistente in parlament �i rascoale in zonele rurale, el a obtinut de la rege o ordonanta care, inlocuind competenta tribunalelor, ii lasa pe rasculaF in jurisdiqia jandarmilor ,,care este special destinata sa reprime tulburarile populare atunci cand este util sa se dea exemple rasunatoare." Mai mult, toti taranii care seindepartau de parohiile lor fara sa posede un inscris din partea preotului �i a sindicului urmau sa fie pu�i sub urmarire, arestati �i judecati de catre jandarmi ca vagabonzi.

Este adevarat ca, 'in aceasta monarhie de secol al XVIII-lea, daca procedurile erau inspaimantatoare, pedeapsa era aproape 'intotdeauna temperata. Se dorea mai mult sa se produca teama decat rau; sau, mai curand, oamenii erau arbitrari �i violenti din obi�nuinta �i indiferenta, �i blanzi din fire, dar gustul acestui fel de justitie se potrivea de minune. Cu cat pedeapsa era mai u�oara, cu atat mai u�or era uitat modul in care fusese pronuntata. Blan­ detea hotararii ascundea cat de groaznica era procedura.

A�indrazni sa spun, pentru ca amin rnana dovezile, ca nume­ roase procedee folosite de catre guvemul revolutionar au avut precedente �i exemple 'in masurile luate fata de poporul de rand in ultirnele doua secole ale rnonarhiei. Vechiul Regim a furnizat Revolutiei rnulte dintre formele sale; aceasta nu le-a adaugat decat atrocitatea care ii stateain fire.

CAPITOLUL7 Cum a fost revolufia politica precedata de o mare revolutie ' pe ' administrativa si despre consecintele care acest fapt ie-a avut

1

Nimic nu se schirnbaseincain forma de guvemamant �i deja cea mai mare parte a legilor secundare care reglementau conditia oamenilor �i administrarea afacerilor publice erau abolite sau modificate.

Desfiintarea cornitetelor de jurati ale corporatiilor �i resta­ bilirea lor partiala �i incompleta alterase in profunzime toate vechile raporturi dintre muncitor �i stapan. Acestea nu numai ca s-au schimbat, dar au devenit mai nesigure �i mai constranga­ toare. Politia duminicala era distrusa, tutela statului era inca incompleta, iar artizanul, atlatintr-o pozitie incomoda �i indecisa, 'intre puterea centrala �i patron, nu �tia foarte exact care putea sa il protejeze sau trebuia sail struneasca. Aceasta stare de neliniste �i de de anarhie in care se gasea dintr-o data intreaga clasa de Jos a ora�elor, a avut consecinte importante de indata ce poporul a reaparut pe scena politica.

Cu un an inaintea Revolutiei, un edict al regelui perturbase inintregirne organizarea justitiei. Fusesera create rnai multe juris­ dictii noi, multe altele fusesera abolite, �i toate regulile privind competentele fusesera schimbate. Or, in Franta, numarul celor care erau ocupati fie sa judece, fie sa execute hotararile judeca­ torilor, era irnens. In realitate, toata burghezia tinea mai mult sau mai putin de tribunale. Legea a avut, deci, ca efect bulversarea brusca a vietii a mii de familii in tot ceea ce privea starea �i bunurile acestora, acordandu-le o baza noua �i precara. Edictul

nu i-a incomodat mai putin pe Impricinatii implicati in procese care regiiseau cu dificultate legea care le era aplicabilii �i tribu­ nalul care trebuia sii 1i judece.

Insii ceea ce a tulburat via\a privatii a fiecarui cetiitean a fost mai ales reforma radicala pe care a suportat-o in 1787 adminis­ tratia propriu zisa, care a dezorganizat mai intai treburile publice.

Am spus ca, :in a�a-numitele pays d' election, adicii pe aproape trei sferturi din teritoriul Frantei, intreaga administrare a genera­ litatii era acordata unui singur om, intendentul, care aqiona nu fara control, ci fiira chibzuin\a.

In 1787, a fost plasatii aliituri de acest intendent o adunare provincialii care a devenit adevaratul administrator al \inutului.

De asemenea, ITI fiecare sat, locul vechilor aduniiri parohiale �i, :in cea mai mare parte a cazurilor, al sindicului, a fost luat de un corp municipal ales.

Spiritul de unitate revoluµonar domina deja atat de tare vechea guvemare pe care Revolutia o va desfiinta, meat o legisla\ie atat de contrarii celei precedente �i care modifica atiit de complet nu numai ordinea treburilor publice, ci chiar pozitia oamenilor In societate, a trebuit sii fie aplicatii concornitent �i peste tot aproape m acela�i fel, farii nici o consideratie fatii de obiceiurile anterioare sau fatii de situaµa specificii a fieciirei provincii.

S-a vazut bine cu acel prilej ce rol joaca obiceiurile In func­ \ionarea institu\iilor publice �i cum se descurcii oamenii mult mai u�or cu legile neclare �i complicate, dar cu care sunt obi�nui\i de multii vreme, decat cu o legisla\ie mai simplii, dar care este nouii pentru ei.

Sub Vechiul Regim existau m Franta tot felul de puteri, care variau la nesfar�it In funqie de provincie �i dintre care nici una nu avea Iimite fixe �i bine cunoscute, astfel meat campul de ac­ \iune al fieciireia era mtotdeauna comun cu al celorlalte. Cu toate acestea, s-a ajuns la stabilirea unei ordini precise �i destul de simple :in organizarea treburilor publice; msii simultan, noile puteri, care erau mult mai pu\in numeroase, !imitate cu grijii �i asemaniitoare 1ntre ele, au intrat curand In contact �i s-au amestecat unele cu

1

altele, creand cea mai mare confuzie �i reducandu-se adesea la neputintii.

Noua lege avea, de altfel, un mare defect, care �i singur ar fi fost de ajuns pentru a o face foarte greu aplicabilii, mai ales la Inceput: toate puterile pe care le crea erau colective[Q].

Sub vechea monarhie, nu fuseserii cunoscute decat douii feluri de conducere; acolo unde administratia era incredintatii unui singur om, acesta aqiona fiirii concursul vreunei aduniiri; acolo unde existau aduniiri, ca de exemplu in a�a-numitele pays d' etats �i In ora�e, puterea executiva nu era :i'ncredintata unei persoane anume; adunarea nu se limita la a conduce �i supra­ veghea administratia, ci administra ea insii�i sau numea functio­ nari temporarj pe care ii insiircina in acest scop.

Cum nu se cuno�teau decat aceste doua moduri de aqiune, de cum se abandona unul, era adoptat celiilalt. Este destul de ciudat ca, :intr-o societate atat de luminata �i in care administratia juca de multii vreme un rol atat de important, nu s-a gandit nimeni sa reuneascii cele douii sisteme, distingand, fara sa le separe, puterea care executii de cea care supravegheza �i prescrie. Aceastii idee, care pare atat de simplii, nu le-a venit niciodata; ea nu a fost descoperita decat 1n secolul nostru. Aceasta este, ca sii spunem a�a, cea mai mare descoperire a noastrii 1n materie de adminis­ tratie publicii. Yorn vedea urmarea practicilor mai vechi atunci cand, transpurrarrd 1n politicii obiceitrrrle- administrative ale Vechiului Regim care era detestat. Conventia nationala a reorga­ nizat in modul cunoscut sistemul de funqionare a Stiirilor provin­ ciale �i al ora�elor. Astfel, ceea ce fusese panii atunci o simpla Incurcatura 1n organizarea treburilor publice, a <lat dintr-o data na�tere Terorii.

Aduniirile provinciale au primit, deci, 1n 1787 dreptul de a gestiona singure cea mai mare parte a situatiilor Ill care, pana atunci, actionase doar intendentul; au fost insiircinate, din ordinul puterii centrale, sa fixeze cuantumul birului �i sa asigure perce­ perea acestuia, sii ordone ce lucrari publice trebuiau intreprinse �i sa le puna 1n executie. I-au avut 1n directa !or subordine pe toti funqionarii de la direqia podurilor �i �oselelor, 1ncepand cu

inspectorul �i terminand cu supraveghetorul lucriirilor. Trebuiau sii le dea acestora ordinele ce Ii se piireau potrivite, sii dea soco­ tealii in fata ministrului pentru felul m care ace�ti funqionari se achitau de mdatoriri �i sii propunii ministrului retributia pe care o meritau. Supravegherea localitiitilor a fast incredintatii aproape in intregime acestor adunari; ele trebuiau sii judece Yn primii instantii cea mai mare parte a litigiilor, litigii care panii atunci intrau in atributiile intendentului, etc. Dintre aceste functii, multe nu se potriv�au unei puteri colective �i care nu era resp�nsabilii m fata unei alte instante. De altfel, cea mai mare parte a celor care urmau sii exercite ace�te funqii se 1ndeletniceau pentru prima data cu treburi administrative.

Ceea ce a desiivar�it confuzia generalii a fast faptul cii funqia de intendent a fast mentinutii, chiar dacii intendentul fusese redus la neputin\ii. Dupii ce i s-a confiscat dreptul absolut de a face totul, i s-a impus obligatta de a ajuta adunarea �i de a supraveghea actiunile acesteia. Ca si cum un functionar retrogradat s-ar mai fi putut acomoda cu sp,iritul legilor c�e ii deposedaserii de drep­ turi si ar fi dorit sii le usureze aplicarea!

Ceea ce s-a intamp'iat cu intendentul s-a intamplat �i cu sub­ delegatul. Aliituri de el, uzurpandu-i locul, a fast plasatii o adu­ nare de arondisment care trebuia sii aqioneze sub conducerea aduniirii provinciale �i potrivit acelora�i principii.

Tot ceea ce cunoa�tem din actele �i din procesele verbale ale aduniirilor provinciale create in 1787 este cii, imediat dupii creare, ele au intrat intr-un razboi surd �i uneori deschis cu intendentii, care nu 'i�i foloseau exprien\a acumulatii decat pentru a 1mpiedica actiunile succesorilor lor. 0 adunare se plange cii nu poate smulge di� mainile intendentului decat cu un mare efort actele care ii sunt necesare. In altii parte, intendentul este eel care acuzii membrii aduniirii de focercarea de a-i uzurpa atributiile pe care edictele, spune el, i le mai lasii. El face ape! la ministru care adesea nu riis­ punde nimic sau sc 1ndoie�te de spusele sale, pentru cii �i pentru el, ca pentru toatii lumea, lucrurile sunt la fel de noi �i de obscure.

Uneori adunarea stabileste cii intendentul nu a administrat cum trebuie,afacerile publice,'ca drumurile pe care le-a construit sunt

1

prost trasate sau prost mtre\inute, cii a liisat sii cadii in ruinii comu­ nitiitile care se aflau in grija sa. Adesea, aceste aduniiri au ezita.·i din cauza neclaritii\ii unei legislatii atat de putin cunoscute, 'i�i trimit reprezentantii la depiirtare pentru consultiiri �i 1�i furnizeaza fiirii incetare sfaturi una alteia. Intendentul d' Auch pretinde ca se poate opune vointei aduniirii provinciale care autorizase impo­ zitarea unei localitiiF; adunarea afirmii ca 'in aceastii problemii intendentul nu mai poate decat sii 1si expnme opinia si nu sii dea ordine �i cere aduniirii provinciale d� Ile-de-France pii;erea asupra acestui lucru.

Printre atatea incriminiiri �i consultiiri, functionarea adminis­ tra\iei este incetinitii sau chiar blocatii; viata publicii era ca �i suspendatii. ,,Iner\ia domeniului public este total ii", spune adu­ narea provincialii din Lorena, care nu se face tn aceastii privinta decat ecoul multor altora: ,,to\i cetiitenii cinstiti sunt mahniti de acest lucru".

Alteori, noile administratii piiciituiesc prin exces de activitate �i de tncredere in ele 'insele, fiind pline de un zel plin de agitatie �i distrugiitor care le insuflii dorinta de a schimba dintr-o data vechile practici �i de a corecta tn graba mare cele mai vechi abu­ zuri. Sub pretextul cii de acum le revine supravegherea ora�elor, tncep sii administreze singure problemele comunale; tntr-un cuvant, in dorinta lor de a tmbuniitiiti lucrurile, sfar�esc prin a tncurca totul.

Acum, dacii ne gandim bine la locul extrem de important pe care 'il ocupa deja de multii vreme tn Franta administratia publidi, la mul\imea de interese pe care le influenta zilnic, la tot ceea cc depindea de ea sau avea nevoie de concursul siiu; dacii ne gandim ca oamenii contau deja mai mult pe ea decat pe propriile foqe ca sii-�i rezolve problemeie, sii-�i f a vorizeze profesiile, sii-�i asigurc subzistenta, sii-�i traseze �i intretinii drurnurile, sii-�i pastrezc lini�tea �i sii-�i garanteze bunastarea, vom avea o idee desprc numarul imens de oameni care au fost afecta�i personal de rau I care miicina administratia. lnsii defectele noii �rganizari s-au fiicut sim;ite cu precadere la sate; acolo, ea nu a modificat doar raportul dintre puteri, ci a ?1�

schimbat dintr-o data pozitia fiecarui individ �i a pus in contact �i in conflict toate clasele sociale. in 1775, cand Turgot i-a propus regelui sa reformeze admi­ nistraFa rurala, cea mai mare piedica intalnita, ap cum ne-o spune el fosu�i, a fost cea provenita din repartizarea inegala a impozitelor. Caci, cum sa faci sa aqioneze in comun �i sa decida impreuna asupra problemelor parohiei - dintre care cele mai im­ portante privesc fix.area, strangerea �i folosirea taxelor - oameni care nu sunt supu�i in mod egal acestei pHiti �i dintre care unii se sustrag in mtregime acestor sarcini? in fiecare parohie se aflau gentilomi �i fete biserice�ti care erau scutite de la plata birului, tarani care erau scutiti in intregime sau paqial �i altii care ii plateau in intregime. Era ca �i cand ar fi existat trei parohii dis­ tincte, fiecare necesitand o administratie aparte. Dificultatea era de nerezolvat. intr-adevar, nicaieri nu erau mai vizibile diferentele de impo­ zitare ca in lumea satelor, nicaieri populatia nu era mai bine im­ partita in grupuri diferite �i adesea du�mane unele altora. Pentru a oferi satelor o administratie colectiva �i o guvernare libera inci­ pienta, ar fi trebuit mai intai ca toata lumea sa fie supusa acelora�i impozite �i sa se diminueze distanta care separa clasele sociale. in 1787, cand s-a realizat in sfarsit aceasta reforma, lucrurile nu s-au petrecut a�a. In interiorul p�ohiei s-a mentinut vechea impartire pe ordine �i inegalitatea impozitelor care era semnul eel mai evident al acestei impartiri. Cu toate acestea, intreaga admi­ nistratie a fost Kicredintata unor corpuri elective. Acest fapt a avut imediat consecinte dintre cele mai deosebite.

Atunci cand era vorba sa fie ale�i funqionarii municipali, preotul �i seniorul nu se puteau prezenta pentru ca apartineau, se spunea, ordinelor nobilimii �i clerului; or, aici era chemata in principal Starea a Treia pentru a-�i alege reprezentantii.

Cu toate acestea, o data ales consiliul municipal, preotul �i seniornl deveneau membri de drept ai acestuia. Caci nu ar fi fost potrivit ca doi locuitori atat de distin�i ai parohiei sa fie absenti de la conducere. Seniorul chiar ii prezida pe consilierii municipali la alegerea carora nu contribuise, insa nu trebuia sa se amestece

1

in cea mai mare parte a actiunilor acestora. De exemplu, cand se hotarau cuantumul �i repartitia birului, preotul �i nobilul nu puteau sa voteze. Nu erau ei amandoi scutiti de acest impozit? La randul sau, consiliul municipal nu putea sa schimbe nimic in ceea ce privea capitatia platita de cei doi; aceasta continua sa fie fixata de catre intendent dupa proceduri speciale.

De teama ca acest pre�edinte, care era izolat de corpul pe care se presupunea ca ii conduce, sa nu exercite m mod indirect 0 influenta contrara intereselor ordinului din care nu facea parte, s-a cerut 'ca voturile fermierilor sai sa nu fie numarate. Iar adu­ narile provinciale, consultate asupra acestui punct, au gasit aceasta reclamatie foarte justa si conforma cu principiile generale. Ceilalti gentilo�i care Iocuiau' 10 parohie nu puteau sa intre in randurile acestui corp municipal format din oameni de rand, decat daca erau alesi de catre tarani, si atunci, asa cum are grija sa remarce regulam�ntul, nu �ai ave;u dreptul si reprezinte decat interesele Starii a Treia.

Seniorul nu mai aparea in consiliu decat pentru a se supune in intregime vechilor sai supu�i, deveniti dintr-o data stapanii sai; el era mai curand prizonierul decat �eful lor. Se parea ca scopul pentru care fusesera adunati acqti oameni intr-o asemenea ma­ niera era mai putin de a-i apropia, cat de a-i face sa vada mai clar care erau diferentele dintre ei si cat de contrare le erau interesele.

Sindicul era in continuare 'acel funqionar discreditat ale carui insarcinari nu erau exercitate decat prin constrangere, sau conditia sa se imbunatatise odata cu cea a comunitatii al carei agent principal ramanea? Nimeni nu �tia cu precizie acest lucru. Am �at peste o scrisoare din 1788 a unui husar dintr-un sat care este m­ dignat ca a fost ales sa 10deplineasca functia de sindic. ,,Aceasta, spune el, contravine tuturor privilegiilor funqiei mele." Contro­ lorul general raspunde ca ideile acestui individ trebuie modificate ,,si ca trebuie sa i se explice ca ar trebui sa fie onorat ca a fost ales d� catre concetatenii sai si ca, de altfel, noul sindic nu se mai aseamana deloc �u vechii funqionari care purtasera pana atunci acelasi nume, si ca trebuie sa se a�tepte la mai multa consideratie din p�ea put�rii centrale."

Pe de alta parte, vedem locuitori de vaza ai parohiei, sau chiar gentilomi, care se apropie deodata de tarani, de cum ace�tia devin o forta. Seniorul care avea drept de inalta jurisdiqie in impre­ jurimile Parisului se plange ca edictul II impiedica sa ia parte, chiar ca simplu ceta(ean, la aqiunile adunarii parohiale. Altii consimt, ,,din devotament fata de binele public, spun ei, sa inde­ plineasca chiar fonctia de sindic."

Era prea tarziu. Pe masura ce oamenii din clasele bogate se apropie de popor �i se straduiesc sa se amestece cu el, acesta se retrage in izolarea care-i fusese impusa, aparandu-se. Exista adu­ nari municipale ale parohiilor care refuza sa ii primeasca in sanul !or pe senior; altele fac tot felul de mizerii chiar oamenilor de rand atunci cand sunt bogati. ,,Suntern informati, spune adunarea pro­ vinciala din Normandia inferioara, ca mai multe adunari munici­ pale au refuzat sa ii primeasca ill sanul !or pe proprietarii din propria parohie proveniti din randul oamenilor simpli, pe motiv ca nu i�i aveau domiciliul acolo, �i asta in condi!iile in care era neindoielnic ca ei aveau dreptul sa facii parte din adunare. Alte adunari au refuzat chiar sa ii accepte pe fermierii care nu aveau proprieti'i!i pe teritoriul parohiei."

Astfel deci, chiar inainte de a fi modificate principalele legi care reglementau conducerea statului, totul era deja nou, confuz, iar legile secundare se aflau in conflict unele cu altele. Ceea ce riimasese ill funqiune era slabit �i. ca sa zicem a�a. nu mai exista nici o singura lege a carei abolire sau modificare imediata sii nu fi fost anuntata chiar de ciitre puterea centrala.

Aceasta reinnoire brusca �i generalii a tuturor legilor �i a tuturor practicilor administrative, care a precedat la noi revolutia politica �i despre care abia se mai vorbe�te astazi, constituia totu�i una dintre cele mai mari rastumari intalnite vreodata In istoria unei mari natiuni. Aceasta prima revolutie a exercitat o influenta decisiva asupra celei de-a doua �i a facut din ea un eveniment diferit fata de toate evenimentele similare care avusesera Joe pana atunci 1n lume �i fa;a de cele care au avut loc ulterior.

Prima rcvolutie engleza, care a rastumat illtreaga organizare politica a acestei rari, ducand pana la abolirea monarhiei, nu a

1

afectat decat in mod superficial legile secundare �i nu a schimbat aproape nimic la nivelul cutumelor �i al obiceiurilor. Justitia �i administratia au pastrat acelea�i forme �i au urmat acelea�i pro­ ceduri ca �i 111 trecut. Se spune ca in plin riizboi civil cei 12 judecatori ai Angliei au continuat sa faca de doua ori pe an turul curtilor cu jurati. Revolutia nu a agitat, deci, totul deodata. Efectele sale au fost !imitate, iar societatea engleza, chiar daca agitata de lupte la varf, a ramas neclintita la baza.

Dupa 1789, am viizut la randul nostru ill Franta mai multe revolutii care au schimbat 111 totalitate 1ntreaga structura de gu­ vemare. Cea mai mare parte ne-au luat cu totul pe nepregatite �i au fost infaptuite cu forta, violand in mod deschis toate legile existente. Cu toate acestea, dezordinea pe care au produs-o nu a fost niciodata nici de lunga durata, nici generala; abia daca au fost simtite de catre cea mai mare parte a natiunii, trecand uneori abia observate.

Explicatia o gasim ill faptul ca, dupa 1789, organizarea admi­ nistrativa a ramas intotdeauna in picioare in mijlocul ruinelor constitutiilor politice. Se schimba persoana principelui sau forma puterii centrale, insa mersul zilnic al lucrurilor nu era nici intre­ rupt, nici tulburat; fiecare continua sa fie supus, in cercul micilor afaceri care YI interesau in mod deosebit, legilor �i obiceiurilor pe care le cuno�tea. El depindea de puterile secundare carora fusese intotdeauna obi�nuit sa Ii se adreseze �i de obicei avea de-a face cu aceia�i funqionari. Caci, de�i cu prilejul fiecarei revolu!ii administratia era decapitata, corpul acesteia ramanea intact �i plin de viata: acelea�i funqii erau indeplinite de catre aceia�i funqio­ nari; ace�tia i�i perpetuau spiritul �i practica, trangresand diversi­ tatea legilor politice. Judecau �i administrau in numele regelui, apoi in numele republicii �i in cele din urma 1n numele impiira­ tului. Apoi, roata se intorcea din nou, �i refocepeau sa adminis­ treze �i sa judece in numele regelui, al republicii �i al imparatului, mereu aceia�i �i mereu la fel; caci ce ii interesa pe ei care era numele stapanului? Sarcina 1or era mai putin aceea de a fi buni cetateni, cat de a fi buni administratori �i buni judecatori. De cum

a trecut primul cutremur, se parea ca nimic nu se mai schimbase in tara. ' in momentul in care a izbucnit Revolutia, aceasta parte a guvemarii care, chiar daca subordonata, se face simtita zi de zi m viata cetateanului, influentandu-i in mod continuu �i efica_ce bunastarea, tocmai fusese dezorganizata in intregime: admirns­ tratia publica isi schimbase dintr-o data toti funqionarii �i i�i rei�noise toate �egulile. La 'inceput, statul nu a parut sa fie prea afectat de aceasta importanta reforma; insa toti francezii au resimtit-o dureros. Fiecare a fast afectat m conditia sa sociala, in obiceiurile sale, in meseria sa. 0 anumita ordine �i regularitate continuau sa se mentina 'in problemele cele mai importante �i cele mai generale. Dar deja nimeni nu mai �tia cu precizie nici cui sa i se supuna, nici cui sa i se adreseze �i nici cum sa aqioneze in problemele personale, de mai mica importanta, care formau msa viata de zi cu zi a societatii. ' Nemaifiind, deci, sig�1ra pe nici una dintre pliqile sale consti­ tutive, natiunea intreaga a putut fi pusa in mi�care dintr-o singura lovitura, producand cea rnai mare rasturnare �i cea mai ingro­ zitoare confuzie care a existat vreodata.

CAPITOLUL8 Revolutia , este rezultatul direct al tuturor evenimentelor care au precedat-o

1

Vreau, in focheiere, sa strang laolalta unele dintre caracte­ risticile pe care le-am infati�at deja m mod individual, pentru a vedea cum rezulta Revolutia in mod direct din Vechiul Regim caruia tocmai i-am fiicut portretul.

Daca luam in considerare faptul ca la noi sistemul feudal abandonase in modul eel mai evident institutiile care puteau sa apere sau sa protejeze interesele cetatenilor, mentinand insa tot ceea ce putea fi mai deranjant sau daunator in el, nu vom mai fi atat de surprin�i ca Revolutia care trebuia sa aboleasca in mod violent vechea organizare a Europei a izbucnit in Franta mai curand decat ill alta parte.

Dupa ce �i-a pierdut vechile drepturi po1itice �i a mcetat, mai mult decat in oricare alta parte a Europei feudale, sa mai admi­ nistreze �i sa conduca, nobilimea franceza nu numai ca �i-a pas­ trat imunitatile pecuniare �i avantajele individuale, ci chiar �i le-a marit. Devenind o clasa subordonata, ea nu inceta sa ramana in acel�i timp o clasa privilegiata �i mchisa. Forma, a�a cum am mai spus-o, din ce m ce mai pufin o aristocratie �i din ce in ce mai mult o casta. Daca suntem atenti la aceste lucruri, nu ne vom mai mira ca privilegiile nobilimii au parut atat de inexplicabile �i de detes­ tabile francezilor �i ca, la vederea acestora, pofta pentru democratie s-a aprins 'in sufletul !or atat de tare meat mai arde �i astazi.

Aceasta nobilime, care era separata de clasa mijlocie, pe care o respinsese din sanul sau, �i de popor, a carei dragoste o pier-

duse, se gasea izolata m mijlocul natiunii. In aparenta, ea piirea sa fie floarea unei armate, 1nsii 10 realitate nu reprezenta decat un corp ofiteresc farii soldati, Daca ne gandim la toate acestea, vom mtelege cum, dupii o mie de ani de rezistenta, nobilimea franceza a putut fi riistumatii 1ntr-o noapte.

Am ariitat m ce fel conducerea regelui, dupii ce a abolit liber­ tiitile provinciale �i s-a substituit puterilor locale 10 trei sferturi din. teritoriul Frantei, a monopolizat toate afacerile, atat cele mari, cat �i cele mici. Am ariitat, pe de altii parte, cum, ca o consecintii necesarii, Parisul a devenit stiipanul tarii a ciirei capitalii fusese, sau mai bine zis, s-a substituit el msu�i tarii. Aceste douii fapte, specifice Frantei, ar fi de ajuns la nevoie pentru a explica in ce fel a putut o riizmeritii sii distrugii din temelii o monarhie care suportase timp de atatea secole �ocuri mult mai violente, o mo­ narhie care in preziua priibu�irii sale parea de nezdruncinat chiar �i celor care o vor riistuma.

Franta fiind una dintre tiirile Europei 10 care orice formii de viafii politicii era de mult timp complet distrusa, m care indivizii pierduserii cu totul rutina afacerilor, obi�nuinta de a 1ntelege faptele de zi cu zi, practica mi�ciirilor populare �i chiar noFunea de popor, este u�or sii ne imaginiim cum au putut sii se arunce toti francezii deodatii mtr-o revolutie teribilii fiirii ca ma.car sii o vadii, cei mai amenintati dintre ei mergand 'in primele randuri �i msarcinandu-se sii deschida cat mai iarg acest drum.

Nu mai existau institutii libere �i, in consecintii, nici clase politice, nici corpmi politice functionale si nici partide organizate �i conduse. In lipsa tuturor acestor'forte regulatoare, la conducerea opi11iei publice renascute se vor gasi doar filozofii. In consecintii, era de a�teptat ca Revolutia sii se conduca mai putin in funqie de anumiti factori concreti, cat urmand prirrcipii abstracte �i teorii generale. S-ar fi putut prezice ca, in loc sii fie atacate m mod separat legile diiunatoare, vor fi lovite- toate deopotrivii, dorindu­ se inlocuirea vechii organiziiri a Frantei cu un sistem de condu­ cere nou, conceput de catre scriitori.

Cum Biserica se giisea m mod natural in stransii legiiturii cu vechile institutii care trebuiau distruse, nu 1ncapea mdoialii cii fu

1

paralel cu riistumarea puterii civile, aceasta revolutie va sliibi �i religia. Din acel moment, era imposibil sa spui la ce 10driizneli nebiinuite putea impinge spiritul novatorilor care erau eliberati in acela�i timp de toate impedimentele pe care religia, obiceiurile �i legile le impun imaginatiei oamenilor.

Ce! care ar fi studiat cum trebuie starea tiirii ar fi previizut cu u�urinta ca nu exista 10driiznealii atat de mare incat sii nu poata fi incercata, �i nici violentii care sa nu fie suportatii. ,,�i cu asta ce! protesteazii Burke 10tr-unul dintre elocventele sale pamflete, nu gasim miicar un om care sii riispundii de eel mai mic district; mai mult, nu vedem ma.car unul care sii poatii riis­ punde de un alt om. Fiecare este arestat in propria casii farii sii opunii rezistenta, fie ca este vorba de un regalist, de un moderat sau de oricine altceva." Burke nu �tia m ce condilii am f ost lasati pe mana noilor no�tri stapani de ciitre monarhia pe care o regreta. , Administratia Vechiului Regim le-a inlaturat francezilor posibili­ tatea �i do�ta de a se ajuta reciproc. In momentul in care a izbuc­ nit Revolutia, am fi cautat fiirii izbanda in cea mai mare parte a Frantei 10 oameni care sa fi fost obisnuiti 'in comun ' � sii actioneze ' ' in mod regulat �i care sa vegheze de unii singuri la siguranta personalii. Aceste lucrnri intrau in competenta puterii centralc. In aceste condilii, puterea centralii, care ciizuse din mainile adminis­ tra{iei regale in cele ale unei aduniiri suverane �i iresponsabile din punct de vedere politic �i care din blandii devenise violentii, nu a giisit nimic in cale care sii o opreascii sau sii o intarzie vreun moment. Aceea�i cauza care riisturnase atat de u�or monarhia a fa.cut totul posibil dupii priibu�irea sa.

Toleranta religioasii, blandetea conducerii, omenia �i chiar bunavoin� nu fuseserii niciodata propoviiduite �i recunoscute mai pe larg ca in secolul al XVIII-lea; chiru: razboiul, care reprezinta ultimul adapost al violen\ei, devenise mai rar �i mai moderat. $i totu�i, din mijlocul unor moravuri atat de blande se va na�te revolutia cea mai inumana! Toata aceasta 'imblanzire a moravu­ rilor nu era insa doar o aparenra; caci, de cum s-a potolit furia Revolutiei, am viizut cum calmul de dinainte s-a raspandit din nou 10 Iegislatie �i a patruns 'in toate practicile politice.

Contrastul intre blandetea teoriilor �i violenta practicilor, care a reprezentat una dintre caracteristicile cele mai bizare ale Revolutiei franceze, nu poate surprinde pe nimeni atata vreme cat mtelegem ca aceasta revolutie a fost pregatita de catre clasele cele mai cultivate ale natiunii �i pusa in practica de catre cele mai inculte �i mai primitive. Cei dintai nu aveau nici o Iegatura care si:i ii uneasca, nu �tiau sa s� 1n\eleaga intre ei �i nu aveau nici un control asupra popomlui. In consecinti:i, de cum au fost distruse vechile puteri, poporul a devenit inst�taneu forta conducatoare.

Ac�lo unde nu guvema in mod direct, el a imprimat noii con­ duceri spiritul sau. Pe de alta parte, daca ne gandim la modul in care acest popor a trait sub Vechiul Regim, nu ne va fi greu sa ne imagini:im ce putea deveni.

Chiar specificul situatiei sale i-a conferit o serie de calitati rare. Eliberat de timpuriu din �erbie �i de multa vreme propriet� al unei bucap de pamant, mai mult izolat decat dependent, taranul se ari:ita plin de sobrietate �i mandrie; era har�it in greutati, indiferent fata de rafinamentele vietii, resemnatin fata celor mai mari rautati �i darz in caz de primeJdie - neam simplu �i plin de barba\ie, care va popula acele armate putemice care vorincovoia Europa. Insa acelea�i cauze fiiceau din el un stapan periculos.

Secole de-a randul, fusese aproape singurul care sa fie supus tuturor abuzurilor, traise izolat, hranindu-se m tacere din propriile prejudecati, din invidie si ura. Greutatile acestei vieti I-au m.tarit fiicandu-1 �apabil sa ind�re absolut totul, �i in acela�i timp sa facii pe toata lumea sa sufere. in aceasta stare se gasea poporul atunci cand, punand mana pe putere, s-a apucat sa desavar�easca de unul singur opera Re­ volutiei. Cartile fumizasera teoria; el s-a insarcinat cu practica, punand ideile scriitorilorin acord cu propria violenta.

Cei care, citind aceasta carte, au studiat cu atentie Franta secolului al XVIII-lea, au putut vedea nasterea si dezv.oltarea in sanul ei a doua sentimente predominant�. care.nu au fost con­ temporane si nu au tins intotdeauna catre acelasi tel.

Primu( mult mai profund �i venind de fo�e departe, este ura violenta �i de nestins fa\a de inegalitate. Nascuta �i hranita

1

chiar din contactul cu aceasti:i inegalitate, ura 1i 1mpingea de multa vreme pe francezi, cu o forta continua �i ira.J,tibila, sa distruga din temelii tot ceea ce mai ramanea din institu�iile Evului Mediu �i. pe terenul ramas liber, sa construiasca o societate in care oamenii sa fie atat de asemanatori �i condi\iile sociale atat de egale pe cat poate suporta umanitatea.

Ce! de-al doilea sentiment, mai recent �i mai pu\inimpaman­ tenit, le insufla dorin\a de a trai nu numai in egalitate, ci $i in libertate.

Catre sfar�itul Vechiului Regim ambele sentimente sunt tot atat de sincere �i par la fel de pli11e de via\a. La inceputul Revo­ lu\iei, ele se intalnesc; se amesteca . i se confunda pentru un moment, se incalzesc reciproc in unna acestui contact, pentru a m.flacarain cele din urma 'intreaga suflare a Frantei. '89 este fara m.doiala un timp al lipsei de experienta, insa �i al generozitatii, entuziasmului, barbi:itiei �i maretiei, timp de nemuritoare aducere aminte, catre care se vor intorce cu admiratie �i respect privirile oamenilor atunci cand cei care I-au cunoscut �i noi 'in�ine vom fi disparut de multa vreme. Atunci francezii au fost atat de mandri de cauza !or �i de ei in�i�i incat au crezut ca puteau fi egali 1n libertate. In plina democra\ie au plasat, deci, peste tot institutii libere. Nu numai ca au sfaramat aceasta legislatie m.vechita care Ii tmpartea pe oameni tn caste, corporatii �i clase �i care facea ca drepturile !or sa fie inca �i mai inegale decat starea sociala, ci au distrus dintr-o singura lovitura �i celelalte legi, opere mai recente ale puterii regale, care deposedase natiunea de dreptul de a se conduce tn mod liber �i plasase alaturi de fiecare francez gu­ vemul, care sa ii fie educator, tutore �i. la nevo1e, asupritor. Dis­ parit �a guvemarii absolute a dus Ia dispari\ia centralizarii.

Insa atunci cand aceasta generatie viguroasa care tncepuse Revolutia a fost distrusa sau slabita, a�a cum se intampla de obicei cu orice generatie care inaugureaza astfel de mi�cari; atunci cand, urmand cursul natural al evenimentelor de acest fol, dragostea de libertate a fost descurajata �i slabita de anarhia �i dictatura populara; �i cand natiunea buimaca a m.ceput sa-�i caute pe dibuite stapanul, guvemarea absoluta a gasit oportunitati extraordinare pentru a

rena�te �i a se impamanteni. Aceste oportunitati au fast cu u�u­ rinta descoperite de catre geniul celui care urma sii fie 1n acela�i timp continuatorul �i distrugatorul Revolutiei.

Vechiul Regim cunoscuse, intr-adeviir, un intreg ansamblu de institutii modeme care, nemaifiind ostile egalitiiµi, puteau foarte u�or sii se integreze noii societati, oferind insii in acela�i timp despotismului inlesniri deosebite. Dacii le ciiutam printre rama�iteJe celorlalte institutii, le vom regasi cu sigurantii. Ele diiduserii nastere odinioara unor obiceiuri, sentimente si idei care aveau tend�ta de a-i tine pe oameni intr-o stare de divizare �i supunere; acest lucru a fost reinv�at �i folosit. Centralizarea a fost scoasii dintre ruine �i restauratii. In acela�i timp, cum tot ceea ce putuse sa se opunii odinioara centralizarii a ramas in stare de ruina, din striifundurile naµunii care tocmai riistumase monarhia a ie�it brusc o putere mutt mai intinsii, mult mai amanuntitii, mult mai absolutii decat cea care fusese exercitatii de ciitre oricare dintre regii no�tri. Aqiunea a piirut de un curaj extraordinar, iar succesul sau nemaivazut, pentru ca toata lumea se gandea doar la ceea ce era vizibil �i uitase ceea ce vazuse mai demult. Asupri­ torul s-a priibu�it, insii a rarnas in urma sa Jucrul eel mai important din intreaga sa opera; guvemul era mort, insa administratia con­ tinua sa traiasca �i, de atunci incoace, de fiecare data cand s-a dorit inlaturarea puterii absolute, poporul s-a limitat sii puna figura Libertatii pe umerii unui corp servil.

De la inceputul Revoluµei �i panii in zilele noastre, vedem in mod repetat cum pasiunea pentrn libertate se stinge, apoi rena�te, apoi se stinge din nou, pentru a rena�te inca o data; acest lucru va continua pentru multa vrerne, pentru ca aceastii pasiune va rarnane intotdeauna neexperimentata �i prost organizatii, u�or de descurajat, de inspaimantat �i de invins, superficiala �i trecatoare. in acest timp, pasiunea pentni egalitate ocupii in continuare locul principal in inimile oamcnilor, pe care oricum le-a cucerit c:a dintai, ata�andu-se de sentimentele care ne sunt cele mai dragi. In timp ce pasiunea pentru libertate este mereu schimbiitoare, se diminueazii, cre�te, se 1ntiire�te, sau sliibe�te in functie de eveni­ mente, pasiunea pentru egalitate este intotdeauna aceea�i, rnereu

1

fidelii acelui�i scop, avand acee�i ardoare inciipiitanatii �i uneori oarbii, gata sii sacrifice totul celor care ii permit sii se manifeste �i sa ofere guvemului domic sa o favorizeze �i sii o satisfacii obiceiurile, ideile �i legile de care are nevoie despotismul pentru a domni.

Revolutia francezii ar fi de neinteles pentru cei care ar dori sii priveascii doar la ea; singura luminii care ar putea-o clarifica trebuie ciiutatii in perioada care o precede. Fiirii o bunii xntelegere a vechii societiiµ, a legilor, defectelor, prejudeciiµlor, lipsurilor �i miireµei sale, nu vom mtelege niciodatii ce au fiicut francezii in cei 60 de ani care au urmat Vechiului Regim. Insii nici aceastii analiza nu ar fi suficienta fiira intelegerea naturii inse�i a natiunii noastre.

Cand mii gandesc la aceastii natiune, o giisesc in sine mai extraordinara decat oricare dintre evenimentele istoriei sale. A mai existat vreodatii o singurii natiune precurn cea franceza? Atat de plinii de contraste �i atat de radicalii in actiuni, conducandu-se mai mult cu ajutorul simturilor �i mai putin cu eel al principiilor; pro­ ducand intotdeauna mai mult rau sau mai mutt bine decat era de a�teptat, aflandu-se cand sub nivelul comun al umanitatii, cand cu mult deasupra; un popor care a riimas atat de neschimbat m ceea ce prive�te principalele sale sentimente meat poate fi recu­ noscut in portretele realizate cu doua sau trei mii de ani m urmii, insii in aceJa�i timp atat de labil in opiniile �i gusturile sale zilnice i:ncat sfar�e�te prin a deveni de nerecunoscut chiar �i pentru el insu�i, riimanand tot atat de surprins ca �i strainii de ceea ce tocmai a fa.cut; eel mai sedentar �i mai obi�nuit dintre popoare atunci cand este liisat de unul singur, dar gata sii ajungii panii la capiitul Jumii �i sii fie capabil de orice indriiznealii dacii a fast smuts in ciuda vointei sale din locuinta �i din obiceiurile sale; nesupus din fire, dar acomodandu-s� foarte bine totu�i cu puterea arbitrarii �i chiar violentii a vreunui principe sau a unui guvern legal �i liber, organizat de ciitre reprezentantii cetiitenilor; astazi du�manul declarat al oricarei forme de supunere, maine aser­ vindu-se cu o pasiune de care nu dau dovadii nici miicar natiunile cele mai inzestrate pentru acest lucru; guvemat fiira intre�pere pentru o perioadii atat de lunga meat nimeni nu ar suporta-o, msii devenit de neguvemat de mdatii ce se dii pe undeva un exemplu

de rezistenta; pacalindu-�i astfel stapanii, care se tern de el fie prea mult, fie prea pu\in; niciodata atat de liber meat sa nu poata recadea in servitute, insa nici atat de aservit focat sa nu 'i�i mai poata scutura jugul; gata de orice, insa nefiind exceptional decat in razboi; iubitor mai curand al norocului, fortei, succesului, stralucirii �i lam1ei, decat al adevaratei glorii; mai capabil de acte de eroism decat de acte de virtute, de inspiratie decat de bun simt; capabil mai curand sa conceapa planuri marete decat sa desa­ var�easca o mare intreprindere; cea mai stralucitoare �i cea mai periculoasa dintre naµunile europene, cea mai potrivita sa devina rand pe rand obiect de admiratie, de ura, de mila, de groaza, insa niciodata de indiferenta.

Doar aceasta natiune putea da na�tere unei revolutii atat de nea�teptate, radicale �i impetuoase in desfa�urare �i totu�i atat de plina de reveniri, de fapte �i de exemple contradictorii. Fara mo­ tivelc pe care le-am mentionat, francezii nu ar fi facut niciodata Revolutia; 'insa trebuie sa recunoa�tem ca toate aceste motive laolalta nu ar fi putut sa explice izbucnirea unei revolutii asema­ natoare in alla parte decat in Franta.

Iata-ma ajuns pana 'in pragul acestei revolutii memorabile; pentru moment, nu am sa intru'in subiect; poate am sa pot sa O fac cat de curand. Insa atunci nu ii voi mai analiza cauzele. Voi exa­ mina Revolutia propriu-zisa �i voi indrazni in cele din urma sa analizez societatea care a rezultat de pe urma ei.

, I

GOGA"

________,.._, L!JJ

[A] - pagina 35: Puterea dreptului roman in Germania. Felul in care el a fnlocuit dreptul germanic. La sfar�itul Evului Mediu, dreptul roman a devenit principalul �i aproape singurul obiect de studiu al legi�tilor gemrnni; In acea epocii, cei mai mulp dintre ei 1�i fiiceau de altfel educatia In afara Germaniei, 1n universitii\ile din Italia. Ace�tia, care nu erau stiipanii societii\ii politice, dar care aveau sarcina de a explica �i de a aplica legile acesteia, nu au reusit sii aboleascii dreptul gerrnan, dar I-au defonnat In asa fel Incat sii-1 facii sii intre cu forta In matricea dreptului roman. Ei au aplicat legile romane ta tot ceca ce piirea sii aibii In institu\iile germanice o analogie, fie �i indepiirtatii, cu tegis­ la\ia Jui Justinian; ei au introdus astfel un nou spirit �i noi uzaje 'in tegislatia na\iona]ii, care a fost Incetul cu Incetul atat de mult modificatii meat, m secolul al XVII-lea, ea ajunsese de nerecunoscut. Ea era Inlocuitii de un nu stiu ce care era Incii germanic, cu numele, �i roman, 1n fapt.

Am toate motivele sii cred cii, 1n acest demers at legistilor, multe din con­ di\iile vechii societii\i germanice, mai ales cele ale tiiranilor,' s-au Inriiutiitit; multi dintre cei care reu�iserii sii-�i piistreze 1n intregin�e sau in parte tibertlitile sa� posesiunile le-au pierdut atunci prin intermediul unor asimiliiri sav�nte cu condi\ia de sclavi sau de emfiteo\i romani.

Aceastii transformare gradualii a dreptului national si eforturile inutile fiicut� pentru a i se opune se viid foarte bine in istori� Wurt�mbergului.

Incii de la na�terea comitatului cu acest nume, 1n 1250, si panii ta crearea ducatului, 1n 1495, legisla\ia este in 1ntregime indigenii; ea se compune din cutume, din legi locale fiicute de ciitre orase sau de ciitre curtiJe de senoiri din statute promulgate de ciitre stiiri; excep\ie fiiceau doar probl�mele eclezias�ice, care erau reglementate de un drept strain, dreptul canonic. incepand din 1495, caracterul legislatiei se schimbii: dreptul roman 'incepe sii piitrundii, doctorii, a�a cum erau numiti ei, cei care studiaserii dreptul 1n sco­ lile striiine intrii la guvemare �i pun stiipanire pe marile cuqi de judecatii.' De la inceputul �i panii la mijlocul secolului at XV-lea, societatea politicii duce 0

.A JUD:. 1-EANA

• '.:\N

�-· .

NOTELE LUI TOCQUEVILLE

0

1

227