Richard Pipes, Scurta istorie a revolutiei ruse

R I C H A R D P I P E S , profeso r d e istori e la Universitate a Harvard , şi-a dedica t întreag a carier ă studieri i trecutulu i şi prezentulu i Rusiei . Prim a sa cart e dateaz ă di n 1964: The Formation ofthe Soviet Union: Comunism and Naţio­ nalism. I-a u urma t căiţ i şi studi i despr e Rusi a sub Vechiu l Regim , Revoluţi a rus ă şi dictatur a consecutiv ă ei, toat e culminîn d cu The Russian Revolittion (1990 ) şi Russia iincler the Bohhevik Regime (1994) , a căro r versiun e pres curtat ă o reprezint ă carte a de fală. în perioad a 1981-198 2 a fost consilie r al preşedintelu i Regim pentr u problemel e Rusie i şi ale Europe i de Est .

RICHAR D PIPE S

SCURT A ISTORI E A REVOLUŢIE I RUS E T r a d u c e r e di n e n g l e z ă d e CĂTĂLI N

PÂRCĂLAB U

HUM A N

ITAS

II iu ; u K r,sT i

Introducer e

Cuvîntu l „revoluţie " are o etimologi e interesantă . întrebaţ i de socio logii sovietici, ţărani i ruşi răspundea u că înseamn ă „samovolşcina", adică , într- o traducer e aproximativă , „să faci ce vrei". în publicitate a zilelor noastre , „revoluţionai " a ajuns să însemn e „absolu t nou" , deci implici t „îmbu nătăţit" , în vorbire a curentă , el reprezint ă un alt mo d de a spun e „com plet diferit". Această întrebuinţar e a cuvîntulu i ne-a r pute a cu greu lăsa să bănui m că originil e lui ţin de astronomi e şi de astrologie . „Revoluţie " derivă din verbul latines c revolvere, „a se roti", folosit iniţia l pentr u a descri e mişcare a planetelor . Coperni c şi-a intitula t marel e trata t în car e nega poziţi a pămîntulu i de centr u al universulu i Despre revoluţia corpurilor cereşti. Di n astronomie , cuvîntu l a trecu t apo i în vocabularu l astrologilor , car e pretindea u că po t prevede a viitoru l studiin d cerul . Astrologii secolulu i al XVI-le a aflaţi în slujba prinţilo r şi a generalilo r numea u „revoluţie " evenimentel e neaşteptat e şi imprevizibil e provocat e de con juncţi a planetelo r — cu alte cuvinte , de forţe pe car e omu l nu le poat e con trola . Aşa se face că înţelesu l ştiinţific , originar , al cuvîntului , car e sugera repetitivitat e şi regularitate , a ajun s să exprim e în cîmpu l vieţii uman e exact opusul , adic ă neprevăzutul , neaşteptatul .

Cuvîntu l a fost pentr u prim a oar ă utiliza t în politic ă în Anglia anilo r 1688-1689 , spre a descri e înlăturare a de pe tro n a lui Iaco b al II-le a în favoarea lui William al III-le a şi a regine i Măria . Ca pre ţ al obţineri i coroanei , nou l rege a trebui t să semnez e o „Declaraţi e a drepturilor" , prin car e se angaja să nu abroge legi sau să impun ă no i dăr i fără aprobare a par lamentului , inaugurîn d astfel un proce s car e avea să conduc ă la triumfu l suveranităţi i poporulu i în Anglia. Er a aşa-numit a „Glorioas ă Revoluţie" .

Ea nu a influenţa t însă decî t regimu l politi c al ţării .

U n secol ma i tîrziu , Revoluţi a American ă avea să aduc ă schimbăr i ma i profunde , prin faptu l că proclam a independenţ a ţări i şi modific a radica l raporturil e dintr e individ şi stat . E a îmbin a principiu l suveranităţi i poporulu i şi pe cel al libertăţi i individual e cu cee a ce ma i tîrziu urm a să fie numi t dreptu l la autodeterminar e naţională . Chia r şi aşa însă , ea se limit a la sfera politicului . Cultur a Statelo r Unite , sistemu l lor judiciar , garantare a vieţii şi u proprietăţi i loat e moştenit e de la Mare a Britani e — au răma s neatins e de Revoluţie .

8

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

Prim a revoluţi e modern ă a fost cea franceză . în prim a sa fază, ea a avut un caracte r sponta n şi neconştientizat : în iuni e 1789, cîn d reprezen tanţi i celo r tre i stări au depu s jurămîntu l de la Jeu de Paume , act de sfidar e car e marc a declanşare a Revoluţiei , ei vorbea u nu despr e o revoluţie , ci despr e „ o renaşter e naţională" . C u timpu l însă , conducere a Franţe i răzvrătit e a trecu t în mîinil e uno r ideolog i care vedeau în prăbuşire a monarhie i o ocazi e unic ă de a împlin i idealuril e Secolulu i Luminilor , idealur i car e depăşea u cu mul t ţeluril e politic e limitat e ale revoluţiilo r englez ă şi ame ricană , vizînd nic i ma i mult , nic i ma i puţi n decî t creare a une i no i ordin i sociale şi chia r a unu i no u tip de om . Sub regimu l iacobin , măsuril e luat e şi, uneori , puse în practic ă au anticipat , prin îndrăzneal a concepţie i şi bru talitate a cu car e au fost aplicate , regimu l comunis t din Rusia . Cuvîntu l „revoluţie " a începu t din acel momen t să desemnez e planuril e grandioas e de transformar e a lumi i — prin urmare , nu schimbăril e petrecute , ci schim bările înfăptuite .

Secolu l al XlX-le a a fost martoru l apariţie i revoluţionarilo r de pro fesie, intelectual i car e îşi dedica u întreag a viaţă studieri i revoltelo r din trecu t — spre a găsi în ele orientăr i de ordi n tacti c — şi analizări i evenimentelo r epoci i lor, pentr u a căut a semn e ale viitoarelo r revolte ; o dat ă ce aceste a se produceau , revoluţionari i de profesie interveneau , încercîn d să dirijeze revolt a spontan ă spre o revoluţi e conştientă . Acest soi de revoluţionar i radical i punea u viitoru l sub semnu l uno r tulburăr i violente , pro gresul impunînd , în viziune a lor, distrugere a sistemulu i tradiţiona l al relaţiilo r dintr e oameni . Ţelu l lor era să eliberez e „adevărata " natur ă uman ă de sub apăsare a proprietăţi i privat e şi a instituţiilo r căror a aceast a le dădus e naştere . Comunişti i radical i şi anarhişti i îşi imagina u revoluţi a ca pe un evenimen t car e avea să schimb e în întregim e n u doa r aspectel e ordini i politic e şi social-economic e de pîn ă atunci , ci însăşi existenţ a umană .

Scopu l ei era, dup ă expresia lui Leo n Troţki , să „răstoarn e lumea" .

Această tendinţ ă a culmina t cu Revoluţi a rusă din 1917. Deş i prăbu şirea monarhie i ruse s-a datora t uno r cauz e interne , bolşevicii, învingător i în lupt a pentr u puter e car e a urma t abdicări i ţarului , era u internaţionalişti , înflăcăraţ i de aceleaş i idei ca şi intelectuali i radical i din Occident . Ei au pu s mîn a pe puter e pentr u a schimb a n u Rusia , ci lume a întreagă . îşi priveau propri a ţară , „veriga cea ma i slabă din lanţu l imperialismului" , ca pe o simpl ă ramp ă de lansar e a revolte i universal e car e avea să transform e din temeli i condiţi a umană , refăcînd , cu alte cuvinte , cea de- a şasea zi a Faceri i Lumii .

Cauzel e revoluţiilo r ulterioar e anulu i 1789 sînt numeroas e şi complexe .

Observatori i secolulu i XX, influenţaţ i de model e de gîndir e socialiste şi sociologice , sînt tentaţ i să le caut e într- o nemulţumir e popular ă generală .

Ei pleac ă de la supoziţi a că ar fi fost vorba de acţiun i disperate , pe car e

Introducere

9

nu avem dec i a le judeca . E o viziun e car e exercit ă o atracţi e deosebit ă în spaţiu l anglo-saxon , und e ideologiil e nu au juca t niciodat ă un rol proem inent , însă idee a că toat e revoluţiil e car e au avut sau vor avea loc sînt inevitabil e — şi prin aceasta , justificat e — e valabilă numa i într-u n sens restrîns . Eviden t că, într- o ţar ă în car e guvernu l reflect ă cu fidelitat e dor inţel e majorităţi i populaţiei , cedîn d în mo d paşni c putere a atunc i cîn d a pierdu t încredere a oamenilor , şi în car e există un nivel rezonabi l de pros peritate , revoluţiil e violent e sînt inutile , prin urmar e improbabile ; alegerile reprezint ă de fiecare dat ă un soi de revoluţi e paşnică . Acest adevă r eviden t nu implic ă însă şi contrariul : anum e că, acol o und e au loc revolt e violente , populaţi a ar dor i o schimbar e complet ă a sistemulu i politi c şi economi c — adic ă o „revoluţie " în înţelesu l iacobi n sau bolşevic al cuvîn tului . Istorici i au făcut observaţi a că revoltel e popular e au un caracte r con servator , obiectivu l lor fiind recîştigare a uno r dreptur i tradiţionale , de car e oameni i simt că au fost privaţ i în mo d nedrept . Revoltel e sînt orientat e spre trecut . El e au un scop în acelaşi tim p bin e preciza t şi limitat . Acele „cahiers des doleances" prezentat e de ţărani i francez i în 1789, sau de cei ruşi în 1905 (sub o altă denumire) , conţinea u nemulţumir i concrete , car e putea u fi toat e rezolvat e în cadru l sistemulu i existent .

Ce i car e transpu n acest e doleanţ e concret e într- o forţă atotdistrugă toar e sînt intelectuali i radicali . Dorinţ a lor este nu de a reforma , ci de a şterge cu totu l trecutul , spre a cre a o ordin e a lucrurilo r car e nu a existat niciodat ă pîn ă la ei, cu excepţi a mitice i Vîrste de Aur. Revoluţionari i de profesie , majoritate a proveniţ i din rînduril e clasei de mijloc , dispreţuies c cereril e modest e ale „maselor" , ale căro r interes e reale pretin d că le înţele g doa r ei. E i sînt acei a car e transform ă revoltel e popular e în revoluţii , propovăduin d că lucruril e nu se po t îmbunătăţ i decî t dac ă totu l se schimbă .

Această filozofie, aliaj inti m de idealism şi dorinţ ă de putere , deschid e drumu l uno r tulburăr i permanente . Cu m însă oameni i de rîn d n u po t face faţă unu i medi u instabi l şi imprevizibil , toat e revoluţiil e de dup ă 1789 au eşuat .

Iat ă de ce existenţ a nemulţumirilo r popular e este doa r o condiţi e nece sară, nu şi suficientă , a revoluţiilor , car e necesit ă în plu s o infuzi e de idei radicale . Revoltel e car e au zgudui t Rusi a începîn d cu februari e 1917 au fost posibile datorit ă colapsulu i ordini i public e provoca t de presiune a unu i războ i ale căru i efecte guvernu l nu le ma i pute a controla . Cauz a princi pală a derivei Rusie i în apel e necunoscut e ale une i utopi i extrem e a fost fanatismu l acelo r intelectual i care , în octombri e 1917, au profita t de extin dere a anarhie i pentr u a lua putere a în numel e „poporului" , fără a avea curajul , nici atunc i şi nici în cei şaptezec i de an i car e au urmat , să încerc e să obţin ă un manda l popular .

10

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

Se poat e afirm a că Revoluţi a rusă a fost evenimentu l cel ma i impor tan t al secolulu i car e se încheie . N u numa i că ea a constitui t piedic a prin cipal ă în calea păci i dup ă primu l războ i mondial , dar a influenţa t în mo d direc t ascensiune a naţional-socialismulu i în Germani a şi declanşare a celu i de-a l doile a războ i mondial , pe car e triumfu l nazismulu i o făcuse inevitabilă , în cei cincizec i de an i car e au urma t victorie i aliaţilo r în cel de-a l doile a războ i mondial , regimu l comunis t apăru t în urm a revoluţie i a menţinu t lume a într- o star e de permanent ă tensiune , uneor i cu riscu l declanşări i unu i no u conflic t mondial . Toat e aceste a par să aparţin ă acu m trecutului . Pentr u a împiedic a însă ca istori a să se repete , este importan t să aflăm cu m s-au petrecu t lucrurile ; căc i problem a fundamental ă pusă în mo d implici t de toat e revoluţiil e moderne , şi ma i cu seam ă de cea rusă, este de a şti dac ă raţiune a poat e ajuta omenire a să-şi depăşeasc ă imper fecţiunil e cunoscut e şi să ating ă o ideal ă perfectibilitate . Eşecu l incon testabi l al revoluţie i ruse, confirma t în 1991, cîn d Uniune a Sovietic ă s-a dezmembra t şi Partidu l Comunis t a fost scos în afara legii, poat e fi inter preta t ca o dovad ă concludent ă a faptulu i că utopi a conduc e în mo d inevitabi l la chia r opusu l ei, că drumu l spre paradisu l terestr u sfîrşeşte în infern ; în acelaşi tim p însă , acest eşec ar pute a fi considera t doa r un acci den t vremelni c în eforturil e omeniri i de a-şi constru i o existenţ ă ideală .

Autorulu i rîndurilo r de faţă, car e şi-a dedica t aproap e întreag a viaţă studiulu i aceste i probleme , Revoluţi a rusă îi apar e ca desfăşurare a une i tragedii , în car e evenimentel e sînt produsu l mentalităţi i şi caracterulu i protagoniştilor . Poat e că uni i se simt mulţumiţ i să o consider e rezultatu l uno r forţe economic e şi sociale grandioase , pri n urmare , „inevitabilă" .

Ins ă condiţiil e „obiective " sînt o abstracţie ; ele nu intr ă în acţiune . N u con stitui e decî t un funda l al deciziilo r subiective , luat e de un numă r relati v redu s de indivizi pentr u car e politic a şi războiu l sînt ocupaţi a principală .

Evenimentel e se dovedes c „inevitabile " doa r privite retrospectiv . Docu mentel e pe car e se bazeaz ă istori a de faţă ne înfăţişeaz ă oamen i car e îşi urmeaz ă propriil e interes e şi aspiraţii , fără a fi capabil i sau dornic i să ia în considerar e interesel e sau aspiraţiil e celorlalţi . D e mult e ori , autoru l s-a simţi t înclina t să-şi povăţuiasc ă personajel e să se opreasc ă şi să medi tez e înaint e de a se arunc a orbeşt e în catastrof a car e avea să- i devorez e pe învingător i şi învinşi laolaltă . E o experienţ ă din car e ieşi ma i umi l şi ma i puţi n încrezăto r în capacitate a omeniri i de a se schimb a prin propriil e puteri .

Paginil e car e urmeaz ă rezum ă volumel e mele : Revoluţia rusă (1990) şi Rusia sub regimul bolşevic (1994) . Cel e dou ă cărţ i descri u în mo d detalia t şi pe baza întregi i documentaţi i disponibil e istoria Rusie i în „epoc a frămîntărilor " dintr e 1899 şi 1924. Da t fiind că interesu l istorie i rezid ă în detalii , mulţ i cititor i atraş i de acest subiect nu au (impu i necesa r pentr u a citi dou ă volum e car e totalizeaz ă 1300 ele pagini , sprijinilc pc 4500 de

Introducere

11

referinţe . Am scris aceast ă Scurtă istorie cu gîndu l la ei. Carte a urmeaz ă îndeaproap e structur a celo r dou ă volume , omiţîn d cee a ce se poat e omite , condensîn d restu l şi restrîngîn d referinţel e la minimu l necesar* . Toat ă informaţi a conţinut ă în acest volum poat e fi coroborat ă prin referir e la cele dou ă cărţ i pe baza căror a a fost alcătuit . în cele cîteva ocazi i în car e am introdu s informaţi i noi , sursele au fost indicate .

R I C H A R D PIPE S

* S u c c e s i u n ea p r i m e l or patru c a p i t o le din Revoluţia rusă a f o st s c h i m b a t ă, iar c a p i t o l ul .1

din Rusia sub regimul bolşevic

a f o st o m i s.

Partea f i n a lă din Revoluţia rusă, „ R e f l e c ţ ii

«Niipri i r e v o l u | i ci r u s e " , a t o s ! r e p r o d u să a p r o a pe fără m o d i f i c ă r i.

P A R T E A ĂŽNTĂŽI

Agonia vechiului regim

Capitolu l I

RUSI A LA 1900

La începutu l secolulu i XX, Rusi a era o ţar ă a contrastelo r izbitoare .

U n călăto r france z din epocă , Anatol e Leroy-Beaulieu , o compar a cu „unu l din acele castele , construit e de- a lungu l a ma i mult e epoci , în car e vezi alăturat e stilurile cele ma i discordante , sau cu o casă, ridicat ă la întîmplar e şi suferin d mere u adăugiri , lipsită de caracteru l unita r şi de confortu l locuinţelo r construit e dup ă un plan definitiv". Optzec i la sută din popu laţie era format ă din ţărani , car e ducea u în provinciil e Mari i Rusi i o viaţă nu foart e diferit ă de acee a a strămoşilo r lor din Evul Mediu . La cealalt ă extrem ă a spectrulu i social se aflau scriitorii , artiştii , compozitorii , oameni i de ştiinţă , perfec t familiarizaţ i cu stilul de viaţă occidental . O economi e capitalist ă viguroasă — Rusi a era cel ma i mar e producăto r de ţiţe i şi prin cipalu l exportato r de grîne din lum e la momentu l respecti v — coexist a cu un regim al cenzuri i politic e şi al arbitrariulu i poliţienesc . Rusi a aspira la statutu l de mar e putere , egală a Franţe i democrate , dar menţine a un regim autocratic , în car e oameni i n u aveau nic i un cuvîn t de spus în guvernare a ţări i şi car e sancţion a cu asprim e oric e expresie a nemulţumiri i faţă de stare a de lucrur i existentă . Er a singura dintr e maril e puter i car e n u avea nici constituţie , nic i parlament . Aceste contradicţi i crea u o impresi e de provizora t şi sentimentul , cel puţi n în rîndu l claselo r educate , că lucruril e nu ma i putea u continu a astfel şi că o dat ă cu trecere a în nou l secol, Rusi a avea să facă saltu l în modernitate , ajungîn d din urm ă Europ a occidental ă şi poat e chia r depăşind-o . Di n motiv e car e vor fi expuse în continuare , ţărani i aştepta u şi ei mar i transformări , deşi de natur ă economic ă ma i degrab ă decî t politică . Impresi a lui Jule s Legras, un alt călăto r francez , că Rusia era o ţar ă „neterminată " reflect ă acest e aşteptăr i legate de schim bare , car e îi umplea u pe uni i de entuzias m şi pe alţii de teamă .

Ţărănimea Agricultur a reprezent a baza economic ă şi socială a Rusie i ultimilo r ţari . Aproximati v patr u cincim i din populaţi a ei erau alcătuit e din ţăran i car e cultiva u pămîntu l şi care , în provinciil e nordice , aveau şi ocupaţi i secundar e în industrie . U n călăto r car e ar fi survolat regiunil e central e ale

18

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

Rusie i în balon ar fi avut sub och i o întinder e nesfîrşită de terenur i culti vate, împărţit e în fîşii înguste , întrerupt e din loc în loc de pădur i şi păşuni , pe car e erau presărat e la fiecare cinci-zec e kilometr i sate cu colib e de lemn . Oraşel e erau mic i şi situat e la mar e distanţ ă unel e de altele .

Populaţi a Rusie i rural e alcătuia , într- o măsur ă de neimagina t pentr u occidentali , o lum e închis ă în sine, car e nu era integrat ă nic i în edificiu l social, nic i în maşinări a administrativă . Raporturil e ei cu oficialităţil e şi cu clasele educat e erau similar e celo r dintr e locuitori i Africii sau Asiei şi administraţi a colonială . Ţărănime a continu a să fie credincioas ă orîndui rilor vechii Moscove , rămînîn d neatins ă de occidentalizare a la car e Petr u cel Mar e supusese elita ţării . Ţărani i ruşi purta u barbă , vorbea u un grai al lor, aveau o logică proprie , îşi urma u propriil e interese , fără să simt ă că ar avea ceva în comu n cu reprezentanţi i imberb i ai autorităţilo r sau cu mic a nobilime , car e le cerea u dări , arend e şi recruţi , fără a le oferi nimi c în schimb . Ei nu datora u credinţ ă decî t satului , sau cel mul t administraţie i acestui a (volosti).

Pîn ă la 1861, aproap e jumătat e din ţărani i ruşi erau iobagi, supuşi auto rităţi i arbitrar e a proprietarilo r de pămîntur i (cealalt ă jumătat e era alcă tuit ă din ţărani i statulu i şi ce i ai ţarului , administraţ i de funcţionari i guvernamentali) . Lipsiţ i de dreptur i civile, iobagii n u erau totuş i sclavi.

In primu l rînd , nu putea u fi vînduţ i în mo d public . Apoi, nu lucra u pe mar i plantaţii , ci pe lotur i individuale , din car e o part e o cultiva u pentr u pro prietari , ca plat ă pentr u tere n (cîn d nu plătea u în ban i sau produse) ; restu l era destina t consumulu i propri u sau vînzării . în esenţă , erau legaţi de glie şi îşi îndeplinea u obligaţiile faţă de proprietar i fie prin munc ă (de obicei , tre i zile pe săptămînă) , fie plătindu- i acestui a o rentă . Deş i neprotejaţ i de tribunale , ei se bucura u de garanţiil e oferit e de cutume , pe car e nic i latifundiarii , nic i funcţionari i statulu i nu-ş i permitea u să le ignore . în februari e 1861, ţaru l Alexandr u al II-le a a semna t decretu l prin car e iobagii erau eliberaţi , primea u pămîn t şi echivalentu l une i ipotec i pe tim p de patruzec i şi nou ă de ani , cu car e urma u să plăteasc ă foştilor proprietar i terenuril e pe car e aceşti a le cedaseră . Principal a moştenir e a iobăgiei, sistem car e duras e peste dou ă secole şi jumătate , a fost izolare a ţăranilo r de restu l societăţi i şi înrădăcinare a în minţil e lor a convingeri i că lume a e un loc al fărădelegilor , în car e nu poţ i supravieţu i decî t prin forţă şi viclenie .

Er a o mentalitat e care avea să facă foarte dificilă transformare a lor în cetăţeni .

Viaţa ţărănimi i ruse se desfăşura în juru l a tre i instituţii : gospodări a (dvor), satul (derevnia sau selo) şi comun a {mir sau obşcina).

Gospodăria , unitate a de bază a vieţii Rusie i rurale , era în fapt familia lărgită : tatăl , mama , fiicele nemăritat e şi fiii însuraţi , împreun ă cu soţiile şi copii i acestora . Ea cuprinde a de obice i într e şase şi zece persoane . In condiţiil e de clim ă caracteristic e Rusiei , cu un sezon agricol scurt , car e presupune a perioad e de munc ă intensiv ă primăvar a şi toamna , gospodăriil e

Rusia la 1900

19

mar i erau avantajat e în rapor t cu cele mici . Gospodări a era organizat ă în mo d autocratic , capu l familiei — numi t bolşak — dispunîn d de o autori tat e absolut ă asupr a celorlalţ i membr i şi a bunurilo r lor. La moarte a capulu i familiei, dvor-ul se destrăm a de obicei , proprietate a comun ă fiind împărţit ă într e membri i lui, car e se muta u pentr u a-şi crea fiecare propri a gospodărie .

Această practic ă explică lipsa de continuitat e a vieţii rural e în Rusia . în contras t puterni c cu situaţi a din Europ a Occidental ă sau Japonia , satele ruseşti se aflau într- o stare de permanent ă instabilitate .

Dou ă din caracteristicil e gospodărie i merit ă discutat e în detaliu , ele explicîn d în mar e măsur ă comportamentu l social al ţărănimi i ruse. Membri i gospodărie i nu aveau o proprietat e personal ă (în afara bunurilo r de folosinţ ă imediată) , totu l aflîndu-s e la dispoziţi a bolşak-ului. D e asemenea , ei nu aveau dreptur i individuale , interesel e lor fiind subordonat e celo r ale întregi i familii. în acest e condiţii , ţărani i Rusie i Mar i nu putea u dobînd i conştiinţ a drepturilo r lor individuale , nic i pe acee a a proprietăţi i privat e — ambele , element e indispensabil e ale noţiuni i modern e de cetăţean . Ei se obişnuiser ă să trăiasc ă sub autoritate a arbitrar ă a bolşak-ului, în sistemu l de proprietat e colectiv ă asupr a mijloacelo r de producţie .

Satu l rus era o aglomerar e de case din lemn , dispuse de o part e şi de alta a unu i dru m central . N u existau nic i un fel de organ e oficiale de auto administrare . Conducătoru l satulu i (starosta) era numit , adeseor i împotriv a voinţe i lui, de funcţionar i ai guvernului , car e aveau şi putere a să îl înlă ture . Di n acest punc t de vedere — din nou , în puterni c contras t cu situaţia din vestul Europe i sau Japoni a — satu l rus era o instituţi e fluidă şi nestructurată .

Comun a n u era specifică doa r Rusiei , instituţi i similar e existîn d în trecu t şi în alte părţ i ale lumii . în juru l anulu i 1900 însă , aceast ă instituţi e nu ma i exista, în ciud a lipsei sale de eficienţ ă practică , decît în Rusia . C a sistem de organizar e a deţineri i şi cultivări i pămîntului , ea era depart e de concepţi a modern ă despr e proprietate .

Comun a cuprinde a ansamblu l ţăranilo r car e dispuneau , fiecare , de o part e din pămîntu l aflat în proprietate a ei. Deş i în mult e privinţ e ea coin cide a cu satul , cele dou ă instituţi i nu era u identice , dat fiind că săteni i car e nu aveau acce s la pămîntu l comunei , precu m învăţători i şi preoţii , nu făceau part e din ea. în anumit e regiun i un sat mar e pute a cuprind e ma i mult e comune . Suprafaţ a de pămîn t aflată în proprietate a comune i era împărţit ă într-u n mar e numă r de fîşii îngust e de teren . în funcţi e de tradiţi a locală , în mo d periodic , de obice i la fiecare zece-cincisprezec e ani , acest e terenur i erau „redistribuite " într e gospodării , pentr u a se ţin e con t de schim bările produs e prin moartea , naştere a sau plecare a membrilo r diferitelo r familii. Scopu l acesto r realocăr i era să asigure fiecărei gospodări i suficien t pămîn t arabi l pentr u a-şi pute a hrăn i membri i şi a face faţă obligaţiilo r

20

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

legate de impozite . Terenuril e era u distribuit e în funcţi e de fertilitate a solulu i şi de distanţ a pîn ă la vatra satului .

La 1900, practi c toat e gospodăriil e ţărăneşt i din provinciil e central e ale Rusie i erau organizat e în comune . în zonel e de graniţ ă ale imperiulu i — fostul stat polono-lituanian , Ucraina , regiunil e din sud-es t ale cazaci lor — predomina u fermel e individuale . Apartenenţ a la o comun ă nu îi împiedic a pe membri i acestei a să cumper e de la mari i proprietar i sau de la alţi deţinători , cu titlu individua l sau în asociere , suprafeţ e de pămîn t ai căro r proprietar i direcţ i deveneau . în preajm a Revoluţiei , aceşt i ţărani proprietari , luaţ i laolaltă , ajunseser ă să deţin ă to t atît a pămîn t cît latifun diari i şi negustorii .

Toat e deciziil e în problem e car e priveau comun a erau luat e de adunare a sătească , car e include a numa i bărbaţi , capi i gospodăriilor . Hotărîril e respective , adoptat e în unanimitate , erau obligatori i pentr u toţi . Ele priveau chestiun i legate de calendaru l muncilo r agricole , repartiţi a dărilo r sau con flictele dintr e gospodării . Adunare a decide a de asemen i în problem e de afiliaţie religioasă şi, ma i tîrziu , cîn d Rusi a a avut un parlament , hotăr a căru i parti d îşi dădea u votul membri i ei.

Sistemu l comuna l avea numeroas e dezavantaje . Cultivare a pămîntulu i prin împărţire a lui în fîşii irosea o mar e part e din timpu l ţăranilor , obligaţi să-şi mut e mere u animalel e de povar ă şi uneltel e de pe un tere n pe altul .

Modu l de repartiţi e îi încuraj a să exploatez e la maximu m pămîntul , cu un

E x p l o a t a re a g r i c o lă în fîşii î n g u s te de pfunînl, UŞII c u m se practic a în R u s ia c e n t r a lă în jurul a n u l ui I'»()().

Rusia la 1900 minimu m de investiţii , cee a ce duce a la epuizare a solului . în fine, eoni»., îngădui a existenţ a unu i elemen t ţărănes c neproductiv , întîrziin d dezvoltare a clasei micilo r proprietar i liberi. Egalitarismu l ei produce a o nivelare socială în sens negativ.

C u toat e acestea , sistemu l comuna l supravieţui a tuturo r dificultăţilor , fiind sprijinit atît de oficialităţ i cît şi de ţărani i înşişi. Guvernu l era mulţumi t de sistem şi făcuse aproap e imposibilă , pri n lege, ieşirea ţăranilo r din cadru l lui, dat fiind că astfel era asigurat ă plat a la tim p a dărilo r şi alto r obligaţii faţă de stat , evitîndu-s e (ce l puţi n în teorie ) un şoma j rura l masiv. Ţărani i se simţea u înc ă şi ma i ataşaţ i de sistemu l comunal : credinţ a lor era că Dumneze u a crea t pămîntul , precu m aeru l şi apa, spre folosul tuturo r oamenilor , moti v pentr u car e acest a pute a fi doa r cultivat , nu şi deţinu t în proprietate . Sistemu l comuna l garant a (din nou , în teorie ) accesu l fiecărui a la o bucat ă de pămînt . Pentr u ţărani , era drep t şi inevitabi l ca toat e pămîn turil e din Rusi a aflate în proprietat e privat ă să fie luat e proprietarilo r şi dat e comunelor . La începutu l secolulu i nostru , ţărani i ruşi aştepta u cu încreder e ca, de la o zi la alta , ţaru l să hotărasc ă o astfel de mar e „redis tribuire " naţional ă şi să împart ă comunelo r tot pămîntu l aflat în mîinil e proprietarilor . Această aşteptare , bazat ă pe credinţ a retrospectiv ă într-u n trecu t îndepărtat , cîn d pămîntu l era disponibi l în cantităţ i nelimitate , făcea din ţăranu l rus un potenţia l adep t al intelectualităţi i revoluţionare .

Exista la începutu l secolulu i opini a general ă că Rusi a se confrunt ă cu o criz ă agrar ă din ce în ce ma i gravă, datorat ă în cea ma i mar e part e suprapopulării . C u un spor natura l al populaţie i de cincisprezec e pîn ă la optsprezec e la mie , ea înregistr a cea ma i rapid ă creşter e demografic ă din Europa . O suprafaţ ă de tere n car e în ani i '60 ai secolulu i trecut , în momen tul desfiinţări i iobăgiei , asigura hran a pentr u dou ă persoane , trebui a patruzec i de an i ma i tîrzi u să hrăneasc ă trei ; rezultatu l a fost apariţi a tocma i a acele i clase rural e de ţăran i fără pămîn t sau cu pămîn t puţin , a căre i formar e sistemu l comuna l fusese meni t să o întîrzie . In trecut , ţari i asiguraser ă prin cucerir i pămîntu l necesa r une i populaţi i în permanent ă creştere . Lucru l nu ma i era posibil, fiindc ă Imperiu l atinses e limitel e expan siuni i rapide , dincol o de car e n u se ma i pute a extind e decî t cu riscu l declanşări i unu i războ i generalizat . Ţărani i era u pre a sărac i şi pre a con servator i ca să treac ă de la agricultur a extensivă la un a intensivă , cee a ce le-a r fi permi s să măreasc ă recoltel e şi să o scoat ă la capă t cu ma i puţi n pămînt . Industria , deşi aflată în plin ă expansiune , nu pute a absorb i decî t o mic ă part e din surplusu l de populaţi e rurală . Ia r emigrare a pest e ocean , car e salvase restu l Europe i de la o criz ă asemănătoare , nu era o soluţi e în acest c a z , în part e pentr u că ruşii n u putea u concep e să trăiasc ă într- o ţar ă neorlodoxă , da r şi pentr u că, obişnuiţ i cu viaţa comunităţilo r tradiţionale , ţărani i ruşi nu se simţea u capabil i să o ia de la capăt , căutîndu-ş i norocu l aiurea . C a urinare , presiune a demografic ă se intensific a an dup ă an , o dat ă cu ca crescîn d şi riscuril e une i explozii în mediu l rural .

22

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

Proletariatu l industria l rus a apăru t din rînduril e ţărănimii . Majoritate a muncitorilo r ruşi erau de fapt angajaţ i sezonier i ai căilo r ferat e şi ai fabricilor de textile , lucrîn d acol o doa r în perioadel e în car e nu era nevoi e de ei la arat sau la strînsu l recoltelor . Di n acest motiv , cea ma i mar e part e a fabricilo r din Rusi a nu erau amplasat e în oraşe , ci în mediu l rural , und e forţa de munc ă era la îndemînă . O clasă de muncitor i calificaţi , angajaţ i permanen t şi separaţ i atît economi c cît şi psihologi c de lume a satului , s-a dezvolta t doa r în industriil e minier e şi în cele cu tehnologi e avansată , existent e în Urali , Ucrain a şi Sank t Petersburg . C u totul , Rusi a începutulu i de secol nu avea probabi l ma i mul t de un milio n de muncitor i industrial i permanenţi , faţă de circ a o sută de milioan e de ţărani . Legislaţia ţarist ă interzice a muncitorilo r să se organizez e în sindicat e şi încercările , chia r timide , de a crea cercur i educativ e sau asociaţi i de întrajutorar e erau pedep site cu asprime .

Mentalitate a ţăranulu i rus, deşi esenţial ă pentr u înţelegere a istorie i mo dern e a Rusiei , nu a fost studiat ă în mo d serios: intelectuali i pa r să- i fi privit pe ţăran i ca pe nişt e creatur i primitive , ţinut e cu bun ă ştiinţ ă în ignoranţ ă de cătr e stăpîni i lor şi, de aceea , nedemn e de o atenţi e deosebită . Cee a ce însă intelectualitate a urban ă lua drep t ignoranţ ă era în realitat e inte ligenţa adaptări i la condiţiil e în care ţărani i erau obligaţi să trăiască : o clim ă aspră şi o administraţi e car e îi trat a exclusiv ca pe o sursă de exploatat . Ţăranu l rus nu cont a pe nimen i în afară de el însuşi, nic i măca r pe cei asemene a lui. Ia r despr e patriotismu l lui, iată ce spune a Lev Tolstoi : N u am observat niciodat ă la oameni i din popo r vreo urm ă de sentiment e patrio tice , dimpotrivă , am auzi t adese a la cei ma i serioşi şi ma i respectabil i dintr e ei cuvint e car e exprim ă o indiferenţ ă desăvîrşită şi chia r dispre ţ faţă de oric e form ă de patriotism .

Sentimentel e religioase şi xenofobi a înnăscut ă a ţăranulu i rus au făcut posibilă ridicare a lui împotriv a inamicilo r din afară. El e nu era u îns ă suficient e pentr u a îi cer e sacrificii în numel e naţiunii . în timpu l Revoluţie i şi al războiulu i civil, generali i ruşi au avut doa r motiv e de dezamăgir e atunc i cîn d au încerca t să raliez e ţărănime a împotriv a comuniştilor , folosind sloganur i patriotice ; comunişti i au avut mul t ma i mul t succe s făcîn d ape l la resentimentel e de clasă şi la lăcomie .

Pîn ă în secolu l al XVIII-lea , ţăranu l occidenta l nu se deosebe a pre a mul t de cel rus de la începutu l secolulu i XX. însă o serie de inovaţi i introdus e în Occiden t în secolu l al XlX-le a i-a u transforma t pe supuşii pasivi din mediu l rura l în cetăţen i activi : ne referim la generalizare a învăţămîntului , apariţi a pieţelo r naţional e şi a partidelo r politice . Nimi c din loat e aceste a nu exista însă în Rusia anulu i 1900. Ţăranu l rus nu juca prin urmar e nici un rol social sau politic . El rămîne a pentr u m o i n o n l un out.sider .

Rusia la 1900 Rusia

23

oficială

Administraţi a începutulu i de secol era marcat ă de aceleaş i contradicţi i ca şi restu l Rusiei . La vîrf, un apara t birocrati c greoi, car e dispune a de puter i nelimitate ; la bază , o populaţi e pusă , în general , în situaţi a să se descurc e pe con t propriu . în mo d paradoxal , rusu l obişnuit , trăin d sub regimu l autocratic , se afla ma i puţi n în contac t cu administraţi a şi resimţe a ma i puţi n impactu l politici i decî t cetăţeanu l Angliei, Franţe i sau al Statelo r Unite , state democratice . Lucru l a deveni t eviden t în timpu l primulu i războ i mondial , cîn d guvernu l ţarist a mobiliza t populaţi a cu mul t ma i mar e greutat e decî t au reuşit să o facă democraţiil e occidentale .

Pîn ă în 1905, Rusi a fusese condus ă de o monarhi e cu puter i nelimi tate , întreag a puter e eman a de la împărat . Confor m Codulu i de procedur ă penală , oric e încercar e de a pun e la îndoial ă autoritate a ţarulu i sau simpl a exprimar e a dorinţe i de a vedea schimba t regimu l constituia u delict e majore . Toat e propuneril e — inclusi v cele car e venea u din rîndu l cercu rilor oficiale - — de a includ e în procesu l de luar e a deciziilo r reprezentanţ i ai poporului , fie şi numa i cu titlu consultativ , erau respinse . Autoritate a politic ă era considerat ă o proprietat e a dinastiei , încredinţat ă fiecăru i ţar , car e avea datori a să o treac ă întreag ă urmaşilor .

Absolutismu l fusese desigur form a de guvernămîn t predominant ă în restu l Europe i continental e pîn ă în secolu l al XlX-lea , cîn d a fost înlocui t de suveranitate a poporului . în Rusi a el a supravieţui t secolulu i al XlX-lea , luînd form e extreme . La apogeu l absolutismului , regii din Occiden t respec tau proprietate a privat ă a supuşilor , încălcare a dreptulu i de proprietat e fiind considerat ă aici o manifestar e a tiraniei . U n jurist spanio l din secolu l al XV-lea scria, exprimîn d un principi u fundamenta l al sistemelo r politic e din Occident : „regelu i îi este încredinţat ă numa i administrare a regatului , nu şi posesia bunurilor , căc i proprietate a şi drepturil e Statulu i sînt pu blice şi nu po t constitu i patrimoniu l nimănui" 1 . Dreptu l de proprietat e con stitui a o limitar e real ă a autorităţi i regale, chia r şi atunc i cîn d aceast a nu era în mo d oficial îngrădită . Dimpotrivă , în veche a Rusie , precu m în „des poţiil e orientale" , ţaru l domne a şi era , în acelaş i timp , proprietaru l regalului său. Lu i îi aparţinea u pămîntu l şi resursel e naturale , el deţine a monopolu l pieţe i intern e şi al comerţulu i exterio r şi, ca şi cu m nu ar fi fost suficient , supuşii lui îi era u slujitori pe viaţă. Ce i din pătur a aristocratic ă îl slujeau în mo d nemijlocit , în rînduril e armate i sau ale administraţiei , în vreme ce supuşii de rîn d muncea u pămînturil e lui sau pe cele ale servitorilor lui, nobilii . Acest gen de regim „patrimonial " echival a cu o autocraţi e dusă la extrem .

Regimu l patrimonia l din Rusi a a începu t să se destram e spre mijlocu l secolulu i al XVII Mea . în 1762, ţaru l a decreta t scutire a de serviciul publi c a nobililo r şi, la scurt tim p dup ă aceea , Ic- a ceda t dreptu l de proprietat e

24

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

asupr a pămînturilo r pe car e pîn ă atunc i le deţinuser ă în numel e lui. Idee a de proprietat e privat ă a prin s rădăcin i de- a lungu l secolulu i al XlX-lea , ajungîn d să se bucur e de ma i mul t respec t din parte a autorităţilo r decî t drep turil e personal e ale proprietarilor . Desfiinţare a iobăgiei în 1861 a distru s şi ultimel e rămăşiţ e ale structuri i sociale patrimoniale . Regimu l patrimo nia l a supravieţui t însă într-u n domeniu , respecti v în spaţiu l autorităţi i politice . Ţaru l a continua t să consider e suveranitate a drep t un bun al său, iar administraţi a şi armat a îi datora u loialitat e personală : funcţionari i pu blici şi ofiţerime a jura u supuner e nu statulu i sau naţiunii , ci persoane i ţarului . Oficialii guvernamentali , la rîndu l lor, continua u să fie conside raţ i slujitorii lui.

Funcţionare a sistemulu i autocrati c era condiţionat ă de existenţ a unu i autocra t nu doa r cu numele , ci în persoană , ca deţinăto r al prerogativelo r puteri i şi singuru l car e ştia cu m să le folosească . întîmplare a a făcut ca la 1900 Rusi a să fie condus ă de un om lipsit de oricar e din calităţil e cerut e unu i autocra t veritabi l — cu excepţi a simţulu i datoriei . Nicola e al II-le a avea o inteligenţ ă limitat ă şi o voinţ ă slabă, lipsuri pe car e încerc a să le suplineasc ă prin acces e periodic e de încăpăţînare . Nic i puterea , nic i privilegiile pe car e i le aduce a ea nu îl făceau fericit. Ţaru l mărturise a odat ă unu i ministr u că menţin e autocraţi a n u pentr u plăcere a lui personală , ci pentr u că ţar a are nevoi e de ea. In afară de soţie şi copii , nu îl preocupa u decî t Rusi a şi armata ; suprem a lui plăcer e era u exerciţiil e fizice. Oric e altceva îl lăsa rece . Mărturiil e concord ă asupr a faptulu i că nu a păru t nicio dat ă ma i fericit decî t dup ă abdicare .

Soţi a lui, Alexandr a Fedorovna , era făcut ă dintr-u n aluat diferit. D e origine germană , nepoat ă a regine i Victoria , a asimila t foart e reped e tradiţiil e patrimonial e ale ţări i de adopţiune . Conştient ă de slăbiciunil e soţulu i ei, Alexandr a îi cere a cu insistenţ ă să se comport e ca un adevăra t autocrat , să fie un al doile a Petr u cel Mare . „T u şi Rusi a sînteţ i una" , îi repet a ea ; ori : „Rusi a iubeşt e biciul. " Lipsit de influenţ a ei, Nicola e ar fi ceda t poat e presiunilor , acceptîn d rolu l de monar h decorativ , cee a ce ar fi putu t pre veni declanşare a Revoluţiei .

Trebui e atunc i să ne întrebăm : de ce ţaru l Nicola e — asemen i multo r ruşi de bun ă credinţ ă • — a ţinu t să conserv e un regim politi c perimat , în ciud a opoziţie i crescînd e a elitelo r cultivat e ale ţări i ? Liberali i şi radicali i respingea u argumentel e favorabile autocraţie i ca servind interesel e per sonal e ale ţarului . O privire asupr a evenimentelo r ulterioar e ne arat ă că acest e voci ar fi merita t cel puţi n să fie ascultate .

Poziţi a monarhiştilo r de respinger e a înlocuiri i regimulu i autocrati c cu o monarhi e constituţional ă se sprijine a pe dou ă argumente .

Primu l dintr e ele era că Rusia , ţar ă pre a vastă şi prea eterogen ă din punc t de vedere etnic , nu pute a fi guvernat ă eficien t de un regim parlamentar .

Populaţi a ei nu form a o societat e închegată , ci trăi a în comunităţ i izolate ,

Rusia la 1900

25

închise , lipsite de conştiinţ a apartenenţe i la o singură naţiun e sau chia r la un singur stat . Ţărani i trăia u într-u n soi de anarhi e primitivă , incompati bilă cu responsabilităţil e cerut e uno r veritabili cetăţeni ; ei ar fi putu t inter pret a opoziţi a parlamentulu i faţă de coroan ă drep t un semn că regimu l e slab şi că-ş i po t însuşi nepedepsiţ i pămînturil e aflate în proprietat e privată (necomunală , deci) . Doa r autoritate a personal ă a unu i ţar , situa t dea supr a neînţelegerilo r dintr e etni i sau partid e şi liber de constrînger i constituţionale , pute a menţin e unit ă o asemene a ţară .

U n al doile a argumen t era că eventualel e instituţi i parlamentar e ar fi fost, în mo d aproap e cert , dominat e de liberali şi socialişti, car e ar fi refuza t să cooperez e cu un monar h constituţional . Amator i într-al e politicii , cu capetel e plin e de idei utopic e împrumutat e din literatur a occidentală , aceşti a nu ar fi fost satisfăcuţ i decî t de abolire a monarhie i şi înlocuire a ei cu o republic ă în car e parlamentu l urm a să exercit e întreag a putere . Rezultatel e ar fi fost anarhi a şi războiu l civil.

Deş i desfăşurare a evenimentelo r avea să dovedeasc ă mult e din temeril e lor întemeiate , monarhişti i nu oferea u altă soluţi e pentr u rezolvare a crize i politic e decî t represiunea . Coroan a folosea în acest scop cinc i instrumente : funcţionari i publici , poliţi a secretă , nobilime a funciară , armat a şi Biseric a Ortodoxă .

Birocraţi a rusă era din mult e punct e de vedere unică . Provenit ă din rînduril e servitorimi i prinţilo r din Evu l Mediu , ea continu a să se comport e ca şi cu m s-ar fi aflat în slujba monarhulu i şi nu în acee a a naţiunii . Func ţionaru l rus acţion a dup ă bunu l plac al ţarulu i şi al superiorilo r lui direcţi .

I'ute a fi destitui t fără a prim i vreo explicaţi e şi fără a avea dreptu l să pro testeze . N u pute a demision a din propri e iniţiativă . Astfel de practic i ducea u la servilism. Comple t dependen t de superiori i lui, funcţionaru l publi c ru s era, în relaţiil e cu oameni i de rînd , un persona j intangibil . în Rusi a ţaristă , oficialii administraţiei , în calitate a lor de reprezentanţ i ai suveranulu i auto crat , nu putea u fi aduş i în faţa justiţie i decî t cu consimţămîntu l superio rilor. Acest consimţămîn t vene a însă foart e rar, fiindc ă greşelile slujbaşului s-ar fi răsfrîn t în mo d negati v asupr a celo r car e îl numiser ă şi, în ultim ă instanţă , asupr a ţarulu i însuşi. Această situaţi e încuraj a abuzuril e şi corupţia .

Reversu l servilismulu i era teroarea .

Deş i în ministerel e din Sank t Petersbur g lucra u destu i funcţionar i bin e pregătiţ i şi cinstiţi , mare a mas ă a membrilo r administraţie i o alcătuia u carierişti i lipsiţi de scrupule . Un a din particularităţil e sistemulu i ru s era că intrare a în serviciul publi c nu se făcea pe baza une i diplom e sau a unu i exame n de aptitudini : candidatu l trebui a doa r să demonstrez e că ştie să citească , să scrie şi să efectuez e operaţi i matematic e elementare . Princi palele însuşir i cerut e pentr u a fi angajat şi a promov a era u de fapt loialitate a şi supunere a oarbă .

26

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

Poat e că cea ma i frapant ă caracteristic ă a administraţie i ruse era sistemu l de „ranguri " introdu s de Petr u cel Mar e în 1722. Fiecar e funcţiona r avea un ran g (cin), număru l tota l al acestor a fiind de paisprezece . Proaspătu l angajat începe a de la cel ma i de jos, al paisprezecelea , străduindu-s e apo i să urc e scara demnităţilor . Iniţial , obţinere a celu i de-a l optule a ran g con ferea nobleţ e ereditară , însă în juru l anulu i 1900 funcţionari i trebuia u să ating ă rangu l al patrule a pentr u a se bucur a de o astfel de onoare . Intenţi a lui Petr u fusese ca oric e creşter e a responsabilităţi i să fie însoţit ă de o creşter e în rang . Ins ă urmaşi i lui au denatura t sistemul . Ecaterin a cea Mare , ajunsă pe tro n în urm a une i lovitur i de stat car e s-a sfîrşit prin moarte a soţulu i ei, ţaru l Petr u al III-lea , a încerca t să-şi consolidez e poziţi a cumpă rîndu- i pe nobil i şi pe funcţionari . în timpu l domnie i ei, ridicare a în ran g a ajun s să depind ă n u de asumare a uno r responsabilităţ i ma i mari , ci pu r şi simpl u de vechime : dup ă ce servea o anumit ă perioad ă de tim p — de obice i tre i sau patr u an i — într-u n anumi t rang , funcţionaru l era avansa t în mo d automa t la rangu l imedia t superior . în plus, cu m tradiţi a cere a ca numa i deţinători i unu i cin să poat ă avea funcţi i administrative , serviciul publi c rus s-a transforma t într- o cast ă închisă . Cu excepţi a posturilo r celo r ma i înalte , pentr u car e numiril e erau făcut e direc t de ţar , nimen i n u pute a obţin e o poziţi e în cadru l administraţie i dac ă n u avea un cin. Aceast ă practic ă a avut dou ă urmări : a izola t administraţi a de restu l societăţi i şi a lipsit- o de calităţil e şi aportu l celo r car e nu erau birocraţ i de carieră .

Principalel e organ e executiv e ale Rusiei , ministerele , nu se deosebea u în mo d esenţia l de instituţiil e similar e din Occident , deşi aveau anumit e particularităţi . Pîn ă în 1906, de exemplu , n u existaseră nic i cabinet , nic i prim-ministru . Fiecar e ministr u răspunde a direc t în faţa ţarului , îndeplinin d instrucţiunil e acestui a fără să-şi consult e colegii. Această practic ă era motivat ă de temere a că discutare a deciziilo r imperial e în cadru l cabine tulu i ar fi putu t impiet a asupr a prerogativelo r coroanei . D e aici, o lipsă de coordonar e politic ă şi, prin urmare , un mar e grad de confuzi e în adminis trare a ţării .

Administraţi a provinciilo r era afectat ă de penuri a de personal . Deş i Rusi a ţarist ă avea reputaţi a une i tiranii , iar tirani a presupun e de obice i o autoritat e arbitrară , conducîn d cu mîn ă de fier, mare a majoritat e a ruşilo r venea u rar în contac t cu statul . Număru l funcţionarilor , fie el raporta t la teritori u sau la populaţie , reprezent a doa r o mic ă fracţiun e din cel existen t în ţăr i ca Franţ a sau Germania . Faptu l este explica t de constrîngeril e fiscale. Trezoreri a n u dispune a de resursel e necesar e administrări i cores punzătoar e a unu i stat atît de întins , bazîndu-s e în schim b pe guvernatori i provinciali , învestiţ i cu o autoritat e arbitrară , şi pe autoadministrare a insti tuţionalizat ă la nivelul comunelo r ţărăneşti .

Astfel, autoritate a ţarului , deşi nelimitată , avea o arie. de cuprinder e efectivă redusă . I n toat e problemel e de natur ă practică , autoritate a guver-

Rusia la 1900

27

nulu i imperia l se opre a la nivelu l celo r optzec i şi nou ă de capital e de provincie , în car e îşi aveau reşedinţel e guvernatori i şi subordonaţi i lor ; dincol o de ei, un imen s vid administrativ . în subdiviziunil e provincial e nu existau reprezentanţ i permanenţ i ai administraţiei ; funcţionari i acestei a era u simpl i vizitatori , aflaţi în trecere , cel ma i adese a pentr u a colect a dăril e neplătit e la timp , dup ă car e dispăreau . Reprezentanţi i ministerelo r în capitalel e provincial e era u responsabil i direc t faţă de instituţiil e lor cen tral e şi nu coopera u uni i cu alţii.

Ce l ma i importan t ministe r era cel de interne , însărcina t cu adminis trare a ţări i şi asigurare a securităţi i în interior . Ministeru l de intern e nume a guvernatorii , a căro r puter e discreţionar ă îi făcea comparabil i cu satrapi i Orientului . Un a din manifestăril e aceste i puter i era dreptu l de a cer e Ministerulu i de intern e instaurare a în provinciil e lor a „garanţiilo r sporite " sau „extraordinare" , un fel de lege marţial ă car e îi autoriz a să suspend e drepturil e civile şi activitate a insituţiilo r private . Ministeru l de intern e supraveghe a de asemen i supuşi i de alt ă religie decî t cea ortodox ă — inclusi v evreii —, ca şi ramuril e disident e ale Bisericii Ortodoxe . în plus, era însărcina t cu aplicare a cenzuri i şi administrare a închisorilor .

Baza principal ă a puteri i acestu i ministe r era însă controlu l poliţie i politice . Departamentu l Poliţiei , crea t în 1880, în urm a unu i atenta t teroris t în car e ţaru l Alexandr u al II-le a fusese la un pa s de moarte , era uni c în felul său. Rusi a era singuru l stat cu dou ă poliţi i diferite : un a însărcinat ă cu menţinere a legalităţi i şi ordini i în rîndu l populaţiei , cealaltă , cu prote jarea statulu i faţă de populaţie . Departamentu l Poliţie i se ocup a exclusiv cu menţinere a ordini i politice , avînd în acest sens dreptu l să efectuez e supravegher i deschis e sau secrete , percheziţi i şi arestări , încarcerăr i şi, prin ordonanţ ă administrativ ă — deci , fără proce s —, să hotărasc ă exilarea uno r persoan e pentr u perioad e de pîn ă la cinc i ani . Pri n reţeau a sa de agenţi , acest departamen t avea acce s în toat e domeniil e societăţi i ruseşti , inr secţiile sale extern e se ocupa u inclusi v de urmărire a membrilo r emi graţiei . Astfel de măsur i era u considerat e necesar e pentr u a se contracar a valul fără preceden t de teroris m politi c declanşa t de radicali i extremişti , car e au făcut mi i de victim e în rîndu l reprezentanţilo r administraţie i în deceniu l dinainte a primulu i războ i mondial . în mult e privinţe , măsuril e respectiv e făceau din Rusi a ultimilo r an i ai ţarismulu i un prototi p al statulu i poliţienes c modern. * Birocraţi a ţarist ă ofere a lumi i exterioar e imagine a une i unanimităţ i l'flifi fisuri, disputel e din interioru l ei nefiin d niciodat ă făcut e publice . ('ni'ai'kTii l secre t al majorităţi i activităţilo r pe car e le desfăşur a întăre a * N i alic ţări a v e au |>olifii s e c r e t e . Dar. aşa c um se î n l î m p la de pildă c u F.B.I. , puterile Mt'Mloi n e t n i i restrînsc la i n v e s t i g a r e» unor p o s i b i le s u b v e r s i u n ,i fără dreptul de a d e c i de c o ndamnări.

28

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

aceast ă impresie . în realitate , ea era divizat ă în dou ă taber e aflate în con flict : un a liberal-conservatoare , cealalt ă reacţionară . Oficialii de orientar e liberal-conservatoare , concentraţ i în Ministeru l justiţie i şi în cel de finanţe , deşi erau de acor d că Rusi a avea nevoi e de o autoritat e central ă puternică , considera u sistemu l existen t perimat . Ei dorea u o Rusi e guvernat ă de legi: e adevărat , legi emis e de un autocra t car e nu dăde a socoteal ă nimănui , dar car e să fie obligat să-şi respect e propriil e decizii . Considera u de asemene a că autoritate a guvernulu i pute a fi întărit ă pri n participare a la procesu l de decizi e a elementelo r conservatoar e ale societăţii , chia r dac ă numa i cu titlu consultativ . în fine, dorea u să se pun ă capă t izolări i ţărănimii , pri n abolire a legilor car e o legau de sistemu l comunelo r şi prin desfiinţare a tribunalelo r special e din mediu l rural . Pri n astfel de măsur i spera u ca ruşii să se poat ă trepta t adapt a uno r metod e ma i modern e de guvernare .

Facţiune a reacţionar ă consider a că întreag a societat e este proprietate a ţarulu i şi etichet a oric e form ă de iniţiativ ă public ă drep t „nesupunere" .

Guvernare a nu pute a accepta , în optic a lor, principiu l domnie i legii, fiindc ă ar fi fost inevitabi l slăbită, cee a ce ar fi deschi s cale a dezordinilo r sociale .

Iat ă ce afirm a unu l din miniştri i de intern e ţarişti : Populaţi a Rusiei, risipită pe un teritori u uriaş, depărtare a faţă de tribunal e care decurge în mod inevitabil de aici, situaţi a economic ă precar ă a oamenilo r şi tradiţiile patriarhal e ale clasei rurale — toat e acestea impu n existenţ a une i autorităţ i ale cărei acţiun i să nu fie supuse constrîngerilor unui formalism exagerat, o autoritat e capabil ă să restabileasc ă ordine a şi să sancţionez e cît mai promp t încălcăril e drepturilo r şi intereselo r populaţiei. 2 Ruşi i car e nutrea u astfel de convinger i nu se opunea u schimbărilor , da r susţinea u că aceste a trebuia u iniţiat e şi puse în practic ă de sus în jos, de cătr e guvern .

Poziţi a reacţionarilo r porne a de la idee a că „societatea " — ma i exact , toţ i cei car e nu se aflau în serviciul guvernulu i — era în sensu l cel ma i propri u un duşma n al statului . Această convinger e era larg răspîndit ă în cadru l Departamentulu i Poliţiei , arip a cea ma i reacţionar ă din sînu l facţiu nii reacţionare . Unu l din foştii conducător i ai Departamentulu i spunea , referindu-s e la atitudine a poliţie i secret e ţariste , că ea porne a de la prin cipiu l că „exist ă un popo r şi o autoritat e a statulu i şi aceast a din urm ă este în permanenţ ă ameninţat ă de cel dintîi.. . Pri n urmare , oric e form ă de mani festare public ă echivaleaz ă cu o ameninţar e la adres a autorităţi i statului .

Iat ă de ce apărare a statulu i ia form a unu i războ i împotriv a întregi i societăţi..." 3 Acest gen de atitudine , predominant ă în Ministeru l de interne , bloca tendinţel e reformatoare . Di n nefericir e pentr u Rusia , intelectuali i radical i şi în specia l terorişti i radical i făceau jocu l reacţionarilor .

Rusia la 1900

29

Chia r şi în acest e condiţii , era eviden t că, pe terme n lung, reacţionari i erau condamnaţ i să piard ă partida . în primu l rînd , ambiţiil e Rusie i de a fi o mar e puter e îi impunea u dezvoltare a învăţămîntulu i superior , incom patibi l cu un regim car e îşi trat a supuşii ca pe nişt e copi i neascultători .

Alexandr Herzen , auto r politi c de la jumătate a secolulu i al XlX-lea , surprinde a aceast ă contradicţi e în felul următor : N e asigură o educaţi e cuprinzătoare , sădesc în conştiinţel e noastre toat e dorinţele , aspiraţiil e şi suferinţel e lumii de astăzi, apoi strigă „Rămîneţ i nişte 4 sclavi muţ i şi pasivi, altfel veţi fi striviţi".

Celălal t elemen t car e ameninţ a supravieţuire a statulu i poliţienes c birocrati c era de natur ă economică : este vorba de apariţi a în Rusi a la sfîrşitul secolulu i al XlX-le a a industrie i capitaliste . Rusi a ţarist ă a porni t pe calea capitalismulu i cu oarecar i ezitări , temîndu-s e să tulbur e orînduire a cvasinatural ă a comunităţi i rurale , car e păre a să- i asigure stabilitatea . Statu l ins se teme a atît de mul t de efectel e destabilizatoar e ale industrializării , incit la treizec i de an i dup ă inventare a transportulu i feroviar, ţar a era înc ă practi c lipsită de căi ferate . în cele din urm ă regimu l ţarist a trebui t să înceap ă să se adaptez e ritmulu i lumi i occidentale . în cea de- a dou a jumă tat e a secolulu i al XlX-lea , trezoreri a rusă era afectat ă de un deficit per manent , pe car e îl acopere a pri n împrumutur i externe . Oameni i de stat cu vederi deschis e au realiza t că Rusi a nu pute a rămîn e o mar e puter e dac ă ou crea o industri e propri e şi o baz ă economic ă capabil e să- i asigure inde pendenţ a în rapor t cu capitalu l străin . Serghe i Witte , ministr u de finanţ e şi principalu l promoto r al industrializării , argument a cu ardoar e că atît a vieine cît nu avea să-şi creez e o bază industrial ă proprie , Rusi a nu-ş i pute a ilobînd i independenţ a economică , fără de car e nu pute a aspira la statutu l de mar e putere .

Iu I897, la iniţiativ a lui Witte , Rusi a a adopta t standardu l aur . D e acu m înaint e toat e bancnotel e trebuia u să aibă acoperir e în auru l aflat în tre /oieri a statului , putîn d fi convertit e în moned ă de aur . Această reform ă a Iticu l din rubl ă un a din cele ma i stabile valut e din lum e şi a stimula t Investiţiil e străine . într e 1892 şi 1914, străini i au investit în întreprinderil e iiisrşli peste un miliar d de dolar i american i (echivalentu l a 20 de miliard e de dolar i aur , la nivelul anulu i 1995). Rusi a a cunoscu t un salt al dezvolliini industrial e care , deşi destu l de mi c la scara economie i naţionale , IIVCH să aduc ă ţării , împreun ă cu agricultur a şi resursele ei miniere , locu l itl cincile a într e economiil e lumii .

AŞII cum avertizaser ă reacţionarii , politic a de stimular e a dezvoltări i Industrial e a afecta t regimu l autocratic . Deţinători i de obligaţiun i ruseşt i din N l i H i n i i l a le exercita u presiun i asupr a guvernulu i pentr u ca acest a să mţl <UKv.r in limitel e legalităţii , penalizîii d surplusuril e prin depreciere a

30

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

obligaţiunilor , cee a ce forţa Rusi a să plăteasc ă dobînz i ma i mar i pentr u împrumuturil e contractate . U n efect la fel de importan t 1-a avut activitate a oamenilo r de afacer i ruşi şi străini , ale căro r decizi i influenţa u ocupare a forţe i de muncă , transporturil e şi investiţiil e de capital , făcîn d ridicol ă pretenţi a monarhie i de a fi singura autoritat e a ţării . Incompatibilitate a dintr e capitalis m şi autocraţi e devenis e frapant ă pentr u toţ i cei car e erau preocupaţ i de soart a ţării , iar populaţi a avea din ce în ce ma i mul t conştiinţ a precarităţi i stării de lucrur i existente .

In afară de birocraţi e şi poliţie , principalu l elemen t de susţiner e al regimulu i era armata .

Cu cei 1,4 milioan e de militar i ai săi, Rusi a avea cea ma i mar e armat ă permanent ă din lume , ma i mar e decî t armatel e inamicilo r ei potenţiali , Germani a şi Austro-Ungaria , luat e la un loc. Menţinere a uno r forţe armat e atît de mar i şi de costisitoar e avea tre i motivaţi i principale . In primu l rînd , distanţel e mar i şi reţeau a de căi ferate slab dezvoltat ă nu făceau posibilă o mobilizar e rapidă : s-a estima t că în vrem e ce Germani a îşi pute a mobi liza rezerviştii în terme n de 15 zile, Rusi a ar fi avut nevoi e de 105 zile pentr u o mobilizar e totală . Cu m teoriil e militar e ale epoci i susţinea u că soart a următoarelo r războai e avea să se decid ă într- o perioad ă de ordinu l săptămînilor , viteza de mobilizar e avea o importanţ ă crucială . In al doile a rînd , atît din lipsa resurselo r financiare , cît şi datorit ă unu i dispre ţ adîn c înrădăcina t faţă de civili, corpu l ofiţeres c ru s nu fusese capabi l să pun ă la punc t un sistem de rezervişti compatibi l cu necesităţil e une i mar i armat e naţional e şi apt , în caz de urgenţă , să reuneasc ă toat e forţel e disponibile , la capacitate a maximă . în fine, armat a rusă era pri n tradiţi e un instrumen t de suprimar e a dezordinilo r interne : în 1903, o treim e din efectivele de infanteri e şi dou ă treim i din cele de cavaleri e din parte a european ă a Rusie i au fost implicat e în acţiun i represive . Nic i Revoluţi a din 1905, nic i cea din 1917 nu ar fi putu t avea loc dac ă armat a nu ar fi fost angajat ă în lupt e la mar e distanţ ă de centru l Rusiei .

Tradiţi a militar ă rusă cere a ca armat a să n u se amestec e în politică .

Ofiţeri i considera u politic a şi pe politicien i sub demnitate a lor profe sională ; datori a armate i era să servească în mo d loial puterea : pe ţar , iar ulterior , dup ă cădere a ţarului , Guvernu l Provizori u şi ma i tîrzi u pe bolşevici.

Ce l de-a l patrule a pilo n al regimulu i ţarist , nobilimea , se afla deja la ace a epoc ă în declin . în epoc a de aur a autocraţie i patrimoniale , în s'ecolele al XVI-le a şi al XVII-lea , nobilime a (dvorianstvo) fusese principalu l sprijinito r al Coroanei . Ţari i dăruia u membrilo r ei moşi i cu to t cu ţărani i car e să lucrez e pămîntul , în schimbu l căror a nobili i se punea u pe viaţă în serviciul monarhului , de obice i luptîn d în armat a acestuia . Trepta t însă , aristocraţi a a reuşit să se eliberez e de sub mîn a dc fier a monarhiei . De- a lungu l secolulu i al XVIII-lea , profitîn d de prezenţ a pe Im n a uno r ţari lip-

Rusia la 1900

31

siţi de autoritate , nobili i au obţinu t o reducer e a obligaţiilo r faţă de suveran şi în cele din urmă , în 1762, au ieşit comple t din situaţi a de vasalitate .

Moşiil e pe car e le primea u iniţia l în schimbu l slujirii ţarulu i au intra t atunc i iu deplin a lor proprietate . Deş i sărăci a îi obliga pe mulţ i dintr e aceşt i dvoi it/iw să rămîn ă toat ă viaţa în serviciul coroanei , cei ma i bogaţ i dintr e ei nu forma t trepta t o clasă parazită , car e se bucur a de dreptur i şi privilegii specifice supuşilo r regilor din Occident , fără a avea însă şi răspunderil e acestora . Ce i ma i prosper i dintr e reprezentanţi i aceste i clase s-au îndrepta t spre cultură ; primi i creatori , ca şi primi i consumator i ai literaturi i şi arte i ruseşti provenea u aproap e în întregim e din rînduril e mari i nobilimi .

La începutu l secolulu i al XlX-lea , o mar e part e a tineretulu i de origin e iu islocratic ă a intra t sub influenţ a ideilo r occidental e car e promova u libeiitlismu l şi necesitate a desfiinţări i privilegiilor. In decembri e 1825, ofiţer i «piuţinîn d unor a din familiile cele ma i de vază ale Rusie i s-au răzvrătit , cu intenţi a de a aboli autocraţi a şi de a o înlocu i cu o monarhi e consti tuţional ă sau o republică . Aşa-zisa Revolt ă a Decembriştilo r a fost rapi d Înăbuşită . Ea a marca t însă pentr u nobilim e începutu l declinului : monarhia , xiib impresi a şoculu i provoca t de trădare a suferită din parte a une i clase pe car e o acoperis e de privilegii, şi-a pierdu t încredere a în nobili , începîn d sil se bazeze din ce în ce ma i mul t pe birocraţi i de carieră . Edictu l de desfiinţar e a iobăgiei din 1861 a dat nobilimi i lovitur a de graţie . Incapabil i afl îşi exploatez e în mo d eficien t moşiil e fără munc a foştilor şerbi şi obişnuiţ i cu un stil de viaţă luxos, nobili i s-au îngloda t în datori i şi au Începu t să îşi vîndă moşiile . Di n punc t de vedere politic , aristocraţi a s-a Ni'indat , membri i ei alăturîndu-s e unei a din cele dou ă tendinţ e principal e p x i N t e n l e : cea reacţionar ă sau cea a intelighenţie i liberale . Legislaţia din ti1111111i ani ai Imperiulu i avea să se orientez e din ce în ce ma i mul t spre itrsliinţare a privilegiilor nobiliar e şi promovare a egalităţi i în dreptur i a i elrtţrnilor . Spr e începutu l secolulu i XX, apartenenţ a la dvorianstvo nu ma i «ducea nici un fel de avantaj e semnificativ e şi pierdus e oric e relevanţ ă din p u n c t u l de vedere al afilierilor politice : Lenin , de pildă , provene a din rîn iluiile nobilimi i ereditare . în line , B iserica Ortodoxă . Religie oficială a Imperiului , ortodoxi a i(*pie/enl a aproximati v 55 la sută din populaţi a acestuia. * începîn d cu domni a lui l'ctr u cel Mare , biserica rusă îşi pierdus e autonomi a şi era con duşii de administrator i numiţ i de ţar ; ulterior , în timpu l Ecaterine i cea Muie , şi a pierdu t şi maril e proprietăţi , car e i-a u fost confiscate . Biseric a m i ( H t ridica t împotriv a acesto r măsuri : credincioas ă moşteniri i bizantine , * (JCtcInl. c i r ca 7 5 la sută din locuitorii R u s i ei erau creştini o r t o d o c ş i. M u l ţi e r au î n să i-imlltu'loifl de rit v e c h i, c a re se n t p s e s e ră tic b i s e r i ca o f i c i a lă în s e c o l ul al X V l I - l e a. Alţii IHi*-l>HII purtc din HCTIP disidente, S u r se din e p o că e s t i m au că un sfert din c r e d i n c i o ş ii o r t o d o c şi mi IIIWHU de fapt de religia o f i c i a l ă.

32

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

ea a continua t să sprijine cu loialitat e monarhi a şi să nu se implic e în politică . A răma s de asemene a depart e de conflictel e sociale şi de disputel e ideologic e car e zguduia u Rusia , convins ă că misiune a ei trebui a să se limitez e la mîntuire a sufletelor . Ea propovădui a supunere a faţă de pu tere a lumească , fiind din acest punc t de veder e un stîlp de nădejd e al regimului . Statu l i-a răsplăti t loialitate a încredinţîn d clericilo r răspundere a învăţămîntulu i elementar , finanţînd- o şi interzicîn d credincioşilo r ortodocş i să treac ă la alte confesiuni . îns ă la începutu l secolului , chia r şi în sînu l aceste i instituţi i loiale regimulu i au începu t să se produc ă fisuri, o dat ă cu apariţi a unu i cler liberal , car e dore a emancipare a bisericii de sub tutel a statulu i şi o impli car e ma i activă în viaţa politic ă şi socială a ţării .

Făr ă îndoial ă că majoritate a ruşilo r şi ma i ales ţărani i respecta u cu sfinţeni e rituril e ortodoxe , toat e posturil e şi sărbătoril e bisericii. Profun zime a credinţe i lor rămîn e totuş i discutabilă : sub imperiu l evenimentelor , ea nu s-a dovedi t a fi la fel de puternic ă pe cît era cea a catolicilor , evreilor sau musulmanilo r din Imperiu . Religiozitate a ortodox ă par e să se fi baza t ma i mul t pe îndeplinire a ritualurilo r decî t pe respectare a preceptelo r moral e ale bisericii.

Intelighenţia D e ce acest cuvîn t cu rezonanţ ă străină , „intelighenţie" , atît a tim p cît există termenu l de „intelectualitate" ? Fiindc ă avem nevoi e de termen i diferiţ i pentr u a desemn a realităţ i diferit e — în cazu l de faţă, pentr u a deoseb i pe contemplatori i pasivi ai vieţii de oameni i de acţiun e hotărîţ i să o schimbe . Această din urm ă atitudin e a fost exprimat ă succin t de Marx , în formula : „Filozofi i nu au făcut decî t să interpretez e lume a în diferit e moduri ; importan t este îns ă de a o schimba. " Termenu l „intelighenţie " desemneaz ă prin urmar e ace a categori e de intelectual i car e vor să obţin ă putere a cu scopu l de a schimb a lumea . Est e un cuvîn t de origin e latină , car e la jumătate a secolulu i al XlX-le a a trecu t din german ă în rusă şi, dup ă Revoluţi a din 1917, din rusă în engleză .

Dac ă nemulţumiril e şi conflictel e existent e în oric e societat e sînt rezol vate în mo d paşnic , sau dac ă dimpotriv ă se acumuleaz ă şi genereaz ă explozii revoluţionar e — totu l depind e în mar e măsur ă de prezenţa/absenţ a uno r instituţi i democratic e capabil e să răspund ă revendicărilo r societăţi i printr- o legislaţie adecvată , sau de prezenţa/absenţ a une i intelighenţi i hotărît e să dirijeze nemulţumire a popular ă pentr u a lua puterea . Inteli ghenţi a radical ă este acee a car e transform ă revendicăril e punctual e — dec i rezolvabile — într- o atitudin e general ă de respinger e a statu s quo -

Hii.sin la IWO

33

ului . Revoltel e se petrec ; revoluţiil e se înfăptuiesc . Ce i car e le înfăptu iesc sînt „revoluţionari i de profesie", ma i exact intelighenţi a radicală .

Dou ă element e trebui e întrunit e pentr u apariţi a intelighenţiei . Primu l csle existenţ a une i ideologi i materialiste , confor m cărei a fiinţel e omeneşt i nu sînt creatur i unic e dăruit e cu un suflet nemuritor , ci entităţ i pu r fizice modelat e de mediu l înconjurător . Acest gen de ideologi e conduc e la argumentu l că o transformar e raţional ă a mediulu i în car e trăieşt e omu l poat e da naşter e unu i tip no u de fiinţă , dotat ă cu toat e virtuţil e perfecţiunii . E o i «învingere car e face din reprezentanţi i intelighenţie i adevăraţ i inginer i Mu-iali , justificîndu-l e ambiţiil e politice .

Al doile a elemen t necesa r este prezenţ a uno r oportunităţ i economic e uiie să-i asigure intelighenţie i autonomia : intelectuali i reuşesc să se eman cipez e de sub „tirania " stablishment-ulu i o dat ă cu dispariţi a claselo r nocial c tradiţional e şi naştere a uno r profesiun i liberale (precu m acele a de Jurnalis t sau profeso r universitar) , în condiţiil e existenţe i une i economi i Industrializat e car e are nevoi e de specialişt i şi ale constituiri i unu i publi c cililor educat . Aceste condiţii , atunc i cîn d sînt însoţit e de garantare a drep tulu i la libera exprimar e şi asociere , permi t intelighenţie i să-şi creez e o Im/ ă de sprijin în rîndu l opinie i publice , principalu l mijloc de influenţar e II situaţie i politice .

Intelectuali i şi-a u făcut apariţi a ca grup distinc t în Europ a secolulu i ol X Vl-lea, în contextu l naşteri i une i societăţ i secularizat e şi al progresulu i ştiinţei . Era u gînditor i laici, car e aborda u problemel e tradiţional e ale filo/olie i din afara cadrulu i teologi c şi ecleziasti c al lumi i postclasice , cadr u ni unu i adevăra t monopo l în materi e speculativă . Asemen i filozofilor Grecie i şi Uome i antice , ei se considera u chemaţ i să îi înveţ e pe contemporani i lor VII lulea şi înţelepciunea , să le arat e cu m să îşi moderez e pasiunil e şi să mrept e părţil e întunecat e ale vieţii, inclusi v inevitabilitate a morţii .

Apoi, un no u tip de intelectua l şi-a făcut apariţia . Acesta, impresiona t de progresel e ştiinţe i şi de posibilităţil e aparen t nelimitat e ale metode i ştiinţifice , nu vedea de ce omu l nu şi-a r fi putu t folosi percepţiil e despr e lume , pe car e ştiinţ a le făcuse posibile , pentr u a ajunge să stăpîneasc ă iiuliira. Aplicaţiil e aceste i idei erau foart e vaste. Metod a ştiinţific ă (empi iii ă) plec a de la principiu l că numa i cee a ce poat e fi observat şi măsura t există cu adevărat . Ea pune a sub semnu l întrebări i doctrinel e teologic e şi melal'i/.ic e dup ă car e omu l posed ă un suflet nemurito r şi idei înnăscute , mgiinientîn d că observaţi a ştiinţific ă nu dovede a existenţ a sufletulu i sau ti respectivelo r idei. h imu l car e a trasa t toat e implicaţiil e filozofice ale empirismulu i a fost lohii I ,ocke , în lucrare a sa fundamental ă Eseu asupra intelectului omenesc { I t V J O ) . în scrierile sale politice , Lock e a crea t bazele pentr u viitoarel e constituţi i liberale ale Mari i Britani i şi Statelo r Unite . Tratatu l său filosofic, în schimb , a stimula t fără voia autorulu i un curen t de gîndir e politic ă

34

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

comple t diferit , antiliberal . Eseul pune a sub semnu l întrebări i postulatu l filozofiei şi teologie i occidental e despr e existenţ a în om a uno r „ide i înnăs cute" , printr e car e s-a r fi număra t cunoaştere a lui Dumneze u şi discernămîntu l binelu i şi răului . Afirmîn d că omu l se naşt e gata forma t în plan spiritua l şi intelectua l şi este prin urmar e o fiinţă imuabilă , respec tivul postula t favoriza o teori e conservatoar e despr e politică . D e aici idee a că principiil e guvernări i trebuia u să fie aceleaş i pentr u oric e naţiun e şi în oric e epocă . Lock e considera , dimpotrivă , că omu l se naşt e ca o plac ă de ardezi e nescrisă , pe car e senzaţiil e fizice şi experienţ a traseaz ă acele dat e car e fac din el cee a ce este. Liberu l arbitr u nu există: omu l nu poat e respinge ideile pe car e simţuril e i le înscri u în minte , aşa cu m o oglind ă nu poat e „refuza , modifica , sau ascund e imaginil e sau ideile căror a obiectel e aşezat e în faţa ei" le dau naştere .

Implicaţiil e teorie i lui Lock e despr e cunoaştere , ignorat e în propria- i ţară , au fost preluat e şi dezvoltat e în Franţ a de uni i gînditor i radicali , precu m Claud e Helvetius . Inspira t de epistemologi a lockeiană , acest a afirma în De l'esprit (1758) că, de vrem e ce omu l este modela t în întregim e de mediu , un medi u perfec t va produc e în mo d inevitabi l fiinţe omeneşt i perfecte . Mijloacel e prin car e poat e fi atin s acest obiecti v sînt educaţi a şi legile. Pri n urmare , scopu l unu i sistem social şi politi c nu ar fi acela de a cre a condiţi i optim e pentr u realizare a potenţialulu i umanităţii , ci ma i degrab ă de a face aceast ă umanitat e „virtuoasă" . Bun a guvernar e nu numa i că asigură „u n maximu m de fericir e pentr u ce i ma i mulţi" , (formul ă atribuit ă lui Helvetius ) — ci remodeleaz ă literalment e omul . In acest prin cipiu fără preceden t îşi află origine a atît ideologiil e liberal e cît şi cele radical e ale epoci i moderne . El justifică intervenţi a pe scară largă a guvernulu i în viaţa cetăţenilor .

Est e o idee car e prezint ă o atracţi e irezistibil ă pentr u intelectuali , dat fiind că îi înalţ ă din poziţi a de observator i pasivi ai vieţii în cea de mo delator i ai ei. Cunoaştere a superioar ă a cee a ce este raţiona l şi virtuo s le permit e să aspire la statutu l de „educatori " ai omenirii . în tim p ce oameni i obişnuiţ i achiziţionează , pentr u a-şi cîştiga existenţa , cunoştinţel e specifice profesie i lor, intelectuali i — şi numa i ei — pretin d că se bucur ă de o cunoaşter e „generală " a lucrurilor . Creator i ai uno r „ştiinţe " despr e om — ştiinţ e economice , ştiinţ e politice , sociologi e — ei îşi asum ă libertate a de a resping e ca lipsite de relevanţ ă practic i şi instituţi i pe car e omenire a le- a fixat de- a lungu l mileniilor , prin încercăr i şi erori . Acest gen de revoluţi e filozofică a transforma t o part e a intelectualităţi i în cee a ce numi m inte lighenţie , categori e implicat ă acti v în politică . Ia r implicare a în politic ă face din reprezentanţi i intelighenţie i politicieni , adic ă oamen i care , sub pretextu l că lucreaz ă pentr u binel e comun , urmăres c în l'apl realizare a pro priilo r interese .

Rusia la 1900

35

Pri n premisel e lor, ideile lui Lock e şi Helvetiu s condu c la dou ă tipur i de rezultat e practice . In ţăril e în car e există instituţi i democratic e şi dreptu l la liberă exprimar e este garantat , membri i intelighenţie i îşi promoveaz ă obiectivel e pe cale a influenţări i opinie i public e şi, prin ea, a legislaţiei.

Acolo und e asemene a instituţi i şi garanţi i lipsesc, ei se coalizeaz ă într- o castă car e atac ă în permanenţ ă ordine a existentă , pentr u a o discredit a şi a deschid e cale a uno r schimbăr i revoluţionare . Această din urm ă situaţi e era caracteristic ă Franţe i în preajm a anulu i 1789 şi Rusie i ţarist e dinaint e do 1905.

Condiţiil e de ordi n menta l şi social favorabile naşteri i une i intelighenţi i icvoluţionar e au apăru t pentr u prim a oar ă în Franţ a anilo r '60 şi '70 ai Nerolulu i al XVIII-lea , în mediu l asociaţiilo r literar e şi al cluburilo r „patrio tice" . Astfel de clubur i aveau ca obiec t imedia t realizare a unu i consen s ideologic , ideile urmîn d să fie judecat e nu prin raportar e la realităţil e vieţii, 11 iu funcţi e de anumit e principi i teoretic e apriorice car e fixau cee a ce este iiiţiona l şi virtuos . Pentr u membri i uno r astfel de cluburi , termeni i în car e lieliiiia să se desfăşoar e politic a nu era u ma i binel e sau ma i răul , verifii «Inie pri n experienţă , ci binel e şi răul , prestabilit e ca principii . Chestiunil e public e era u astfel puterni c personalizate : cel car e susţine a o opini e con ildnnl ă eronat ă nu era pu r şi simpl u un om car e se înşela , ci — da t fiind i n itdevăru l era eviden t şi numa i din rea voinţ ă pute a fi ignora t — era un o m i A11.

Inleliglienţi a francez ă de la sfîrşitul secolulu i al XVIII-lea , deşi exclusivistă şi inspirat ă de idei car e îi era u propri i numa i ei, pretinde a că ui ţloiira/ ă în numel e „omului" : nu al omulu i în carn e şi oase, ci al noţiuni i iilmlhu'l e despr e om existent e în minţil e intelectualilor ; nu al omulu i aşa i un i ei II el, ci al omulu i aşa cu m ar fi putu t şi ar fi trebui t să fie. Un a din Uilnflluiil e definitori i ale radicalismulu i moder n este credinţ a că umani liilfiH UŞII c u m se află ea este un produ s defectuos , o variant ă diform ă a |iio|ei lulu i originar . Intelectualu l radica l are pretenţi a că înţeleg e nevoil e ilHinciiilo i ma i bin e decî t le po t înţeleg e ei înşişi, fiindc ă el şi numa i el ItlttoiiNl e „adevăratul " lor eu, cel ideal.

Această categori e de intelectual i avea să se afle, atît în Franţ a cît şi în uit» (Aii ale continentului , inclusi v Rusia , la origine a transformări i revolI t l ot In revoluţii , a treceri i de la protest e popular e dirijat e spre satisfai'PiPi i uniunilo r revendicăr i la negare a total ă a ordini i social e şi politice .

N u I unu di n condiţiil e existent e în Rusi a la începutu l secolulu i XX nu fit ÎMI inevitabil ă o revoluţi e — nic i una , în afară de prezenţ a une i cate fjtnil ittMihişnui l de vaste şi fanatic e de revoluţionar i de profesie . N u există tliu-umtMit r cur e să atest e că ţărănimea , sau chia r muncitorimea , ar fi ceru t HIHIIIIFJU truismulu i şi schimbare a di n temeli i a Rusiei . Intelighenţi a a fost Ht-Mi t < mc li liiinsforinal , pri n campaniil e agitatoric e orchestrat e în 1917, un i oiitllc t locul p r e c u m revolta garnizoane i Pctrogra d într- o conflagraţi e

36

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

naţională . Clasă situat ă în permanent ă opoziţie , ostilă oricăro r reform e şi compromisuri , intelighenţi a a împiedica t rezolvare a pe cale paşnic ă a gravelor problem e ale Rusiei , cu scopu l de a demol a sistemu l de raportur i uman e existen t şi a constru i pe ruinel e lui o lum e nouă , dup ă propriil e proiecte .

Teori a şi practic a socialismului , ca dealtfe l şi cele ale descendentulu i său, comunismul , postuleaz ă că viaţa omeniri i aşa cu m se desfăşoar ă ea este iraţional ă şi că misiune a celo r car e au acce s la adevărat a cunoaşter e este de a o transform a în mo d radical : întreag a istori e a omeniri i nu ar fi decî t un lun g oco l pe drumu l spre adevăratu l ei destin . Rober t Owen , pre curso r al socialismulu i englez, a da t expresie aceste i aspiraţi i afirmîndu-ş i 5 dorinţ a de a transform a „aceast ă casă de nebun i într- o Lum e Raţională" .

La vîrsta de douăzec i şi un u de ani , Mar x surprinde a astfel implicaţiil e teoriilo r lui Lock e şi Helvetius : „întreag a dezvoltar e a omului.. . depind e de educaţie şi mediu", deducîn d de aici că : dat fiind că omu l îşi extrage cunoştinţele , senzaţiil e etc . din lume a simţurilo r şi din experienţ a pe car e a cîştigat- o pri n intermediu l acesteia , lume a empiric ă trebui e astfel organizat ă încî t în mijlocu l ei omu l să capet e experienţ a şi obişnuinţ a a cee a ce este cu adevăra t omenesc.. . Dac ă este adevăra t că omu l este modela t de cee a ce îl înconjoară , trebui e ca cee a ce îl înconjoar ă să fie umanizat .

Er a desigur un îndem n la o schimbar e radical ă a condiţie i uman e — schimbar e car e urm a să fie făcut ă nu de oameni i de rînd , incapabil i să-şi înţeleag ă condiţia , ci în numele lor.

Cît de nemăsurat e erau ambiţiil e socialiştilo r radical i se poat e vedea şi din reflecţiil e lui Leo n Troţki , car e în 1924 înfăţiş a omu l nou , produ s al revoluţiei , în modu l următor : Omu l va deven i în fine cu adevăra t o fiinţ ă armonioasă.. . El va încep e pri n a control a procesel e semiconştiente , apo i şi pe cele inconştient e ale organis mulu i său : respiraţia , circulaţia , digestia, reproducerea , ajungîn d să le subor donez e în măsur a dorit ă controlulu i raţiuni i şi voinţei.. . Omu l îşi va pute a control a emoţiile , ridieîndu-ş i instinctel e la înălţime a conştiinţei , făcîndu-l e transparente.. . reuşin d să creez e un tip biologic superior , un supraom.. . Omu l va deven i incomparabi l ma i puternic , ma i înţelept , ma i subtil. Corpu l îi va fi ma i armonios , mişcăril e ma i ritmice , vocea ma i melodioasă . Viaţa va ating e form e de o teatralitat e dinamică . Tipu l uma n medi u va ajunge la anvergur a unu i Aristotel , Goeth e sau Marx . Ia r dincol o de toat e acestea , n i se vor arăl a culm i înc ă şi ma i înalte .

Aceste fantasme , aparţinîn d nu unu i adolescen i car e visează cu ochi i deschişi , ci tovarăşulu i de lupt ă al Iui Lenin , u n ul dintr e principali i arti -

Rusia la 1900

37

zan i ai triumfulu i bolşevic din ani i 1917-1920 , ne dau o idee despr e struc tur a mental ă a celo r car e au declanşa t şi condu s cea ma i mar e revoluţi e a epoci i moderne . Ţelu l lor par e să fi fost nic i ma i mul t nic i ma i puţi n decî t repetare a cele i de- a şasea zile a Faceri i Lumii , reparare a erori i pe car e o reprezint ă fiinţa umană : misiune a omulu i ar fi dec i nic i ma i mult , nic i ma i puţi n decî t să se reconstruiasc ă pe sine. N e apar e acu m ma i limped e înţelesu l cuvintelo r unu i influen t reprezentan t al radicalismulu i rus, car e scria în ani i '60 ai secolulu i trecu t că „omu l este Dumneze u pentr u o m " * .

Rusi a de la începutu l secolulu i semăn a cu Franţ a vechiulu i regim prin absenţ a libertăţi i de expresie şi a uno r instituţi i car e să reprezint e intere sele mari i mas e a populaţiei . Intelighenţia , a căre i formar e a începu t în ani i '60 ai secolulu i trecut , aminte a în mult e privinţ e de ace i philosophes francezi din urm ă cu un secol. C a şi predecesori i ei, intelighenţi a rusă alcă luia o cast ă închisă , din car e nu putea u face part e decî t cei cu convinger i materialiste , socialist e şi utilitariste . (Utilitarismu l era doctrin a dup ă car e moralitate a acţiunilo r omulu i este dat ă de gradu l de durer e sau plăcer e pe cure aceste a le produc , iar bun a guvernar e este acee a car e asigură un maxi mu m de fericire pentr u cei ma i mulţi. ) Ce i car e credea u în existenţ a lui Dumneze u şi a unu i suflet nemuritor , în limitel e raţiuni i omeneşt i şi în iivantajele compromisului , în valorile tradiţie i şi în dragoste a de ţar ă nu putea u aspira să devin ă membr i ai intelighenţie i sau să aibă acce s la publi t iiţiile ei, oricî t de deosebit e le-a r fi fost calităţil e intelectuale . ('ontactu l cu ruşii de rîn d nu a avut nic i un efect asupr a convingerilo r Inlelii'henţiei . în ani i '70, sute de studenţ i au părăsi t sălile de curs, „mergîn d pi Intr e oameni i din popor" , pentr u a-şi propovădu i ideile . Oameni i îns ă » nu dovedi t tota l nereceptivi : ţăranu l crede a cu toat ă tări a în Dumneze u şl (ni şi nu vedea nimi c greşit în exploatare a semenilor , atît a vrem e cît ţaru l PIU exploatatorul . Radicali i fervenţi nu s-au lăsat însă zdruncinaţ i în convin surile lor, preferin d să aleagă calea violenţei . în 1879 un numă r de circ a llPl/e i i de intelectual i (într- o populaţi e de 100 de milioane) , au crea t o u i p H i i i / , a ( i c terorist ă clandestin ă autointitulat ă „Voinţ a Poporului" , cu IIIIPIIIIII declarat ă de a-1 asasina pe ţaru l Alexandr u al II-lea . Er a prim a orgaiil/iiţl e din istorie car e îşi făcea un obiecti v din recursu l la teroare a politică , * Ai

y en <lc alilndine dispreţuitoare faţă de u m a n i t a te nu era apanajul e x c l u s iv al raili-

M l i l i i i, C-M fllud iiilîlnilă şi în rîndul liberalilor. II . G. W e l l s, adept al u t o p i s m u l ui ştiinţific, p< «

• ! In nu Irit lui din 1 9 3 3 , The Sluipe ofThings to Come, că prin e d u c a ţ ie şi d i s c i p l i nă I'HIKOMIIII u m a nă a v ea să fie în î n t r e g i me t r a n s f o r m a t ă: „ O m ul va d e v e n i, g e n e r a ţ ie

ti".

iminţle, o iintiîi s p e c i e, dcpătlîiidu se din ce în ce mai mult de creatura fragilă, tragică.

|«

plinit (I r c i n / n u c , bizară, alisuulă şi uneori de- a dreptul oribilă care s- a bote/.a l pc

»i

•! ! un HITPH de iiMigiinţă nălîngă, llomo sapivns." ( N e w York, 1 9 3 3 , 4 2 6 . ) Ce dis-

I •

.t.t ile v l / l u n ni lui M o n l a i g n e, care seria în s e c o l ul al X VI lea, înainte ca religia şi

fi'

llltiiililttn Nit fi fon i e o p l e ş i le de asaltul ş t i i n ţ e i: „ N i m ic nu e s t e mai f r u m os şi mai

ii

• II «A fii mu pr de a n t i e g ul şi după cuviinţă... c e a mai barbară d i n l ie b o li c să no

H

nu |IP nul lii!)lnp."

38

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

prototi p al numeroaselo r grupur i terorist e car e au luat naşter e în a dou a jumătat e a secolulu i nostr u în Europa , Orientu l Mijloci u şi în alte părţ i ale lumii . Acţiune a teroriştilo r ruşi plec a de la premis a că violenţ a declanşat ă împotriv a regimulu i avea să demoralizez e autorităţil e şi, în acelaşi timp , să zdruncin e respectu l amesteca t cu team ă pe car e masel e de ruşi îl nutrea u faţă de ţar . Dup ă un numă r de încercăr i eşuate , ei au reuşit să-1 asasinez e pe Alexandru , da r efectel e au fost contrar e celo r aşteptate . Masel e nu au reacţionat , iar păturil e educate , revoltat e de crimă , au întor s spatel e intelec tualităţi i radicale ; guvernul , în loc să cedeze , şi-aînteţi t acţiunil e represive.

Un a din consecinţel e acestu i eşec al terorismulu i a fost apariţi a în ani i '90 a mişcări i social-democrat e ruse. Social-democraţii , inspirîndu-s e din teoriil e lui Marx , calificau terorismu l drep t lipsit de sens. Di n punctu l lor de vedere , transformăril e politic e şi sociale nu putea u fi decî t rezultatu l uno r modificăr i fundamental e în relaţiil e economice . Evoluţi a lucrurilo r nu pute a fi grăbită . Chia r dac ă ar fi reuşit să doboar e ţarismul , terorişti i nu ar fi fost capabil i să construiasc ă pe ruinel e acestui a un regim demo cratic , socialist , fiindc ă n u era u întrunit e condiţiil e economic e necesare .

Rusia , aflată înc ă în etap a de formar e a capitalismului , urm a inevitabi l să ating ă în tim p o dezvoltar e capitalist ă completă . Printr e rezultatel e noulu i tip de relaţi i economic e aveau să se numere , la început , apariţi a unu i regim de democraţi e „burgheză" , iar apoi , cîn d acest a avea să cad ă victim ă con tradicţiilo r sale inerente , revoluţi a socialistă . Toat ă aceast ă evoluţi e cere a însă răbdar e şi adaptare a atent ă a tacticilo r politic e la realităţil e socio economice , în nic i un caz recurgere a la act e de erois m nesăbuit .

Strategi a social-democrat ă prevede a că revoluţi a trebui a să aibă dou ă etape . în prim a dintr e acestea , socialişti i urma u să ajute burghezi a rusă no u apărut ă să răstoarn e ţarismu l şi să instaurez e în ţar ă un regim de tip occidental , cu garantare a libertăţilo r civile şi politice . Apoi, profitîn d de acest e libertăţi , aveau să organizez e clasa muncitoare , pe car e o consi dera u ma i potrivit ă ca agen t al revoluţie i decî t ţărănimea , pregătind- o pentr u ziua în care , împin s la disperar e de sărăcie , proletariatu l ar fi ridica t armel e împotriv a exploatatorilo r lui.

C a şi radicali i anilo r '80, car e încercaser ă să atrag ă de parte a lor ţără nimea , social-democraţi i din ultimu l deceni u al secolulu i al XlX-le a au fost reped e dezamăgiţ i de atitudine a celo r pe car e pretindea u că îi reprezintă .

Contactu l ma i strîn s cu lucrători i industrial i le- a arăta t că aceşti a nu erau cîtuş i de puţi n radical i şi că erau interesaţ i în primu l rîn d să îşi organizez e sindicat e (înc ă interzis e în Rusi a la ace a vreme ) — or, pentr u revoluţionari , asta însemn a o acomodar e cu statu s quo-ul . Majoritate a socialiştilo r însă au accepta t situaţia , dedicîndu-s e îmbunătăţiri i statutulu i economi c al muncitorimii . Di n rîndu l lor a luat naşter e la începutu l secolulu i facţiune a menşevică . Minoritate a condus ă de Lenin , car e a forma t facţiune a bolşevică, a ajuns la concluzi a că muncitorii , car e se dovediser ă ma i degrab ă

Rusia la 1900

39

reformişt i decî t revoluţionari , aveau nevoi e de un cor p de preceptori-revo luţionar i de profesie , car e să le insufle ardoare a necesară . Aceast ă idee , car e circul a atunc i doa r în mic i cercur i de iniţiaţi , a avut efecte dintr e cele ma i profund e asupr a întregi i istori i a secolulu i XX. Deş i înc ă interzis e de lege, partidel e politic e au începu t să capet e form ă spre sfîrşitul secolulu i trecut .

Partidu l Socialist-Revoluţionar , cel ma i radica l dintr e ele şi descenden t direc t al organizaţie i Voinţ a Poporului , a fost crea t în mo d oficial în 1902. ('îlev a aspect e important e îi deosebea u pe socialist-revoluţionar i de socialdemocraţi . Primi i nu făceau , precu m ceilalţi , o distincţi e atît de strict ă într e ţărănim e şi muncitorime , considerîndu-l e pe amîndou ă drep t materi e prim ă a revoluţiei . (Social-democraţi i considera u că ţăranii , cu excepţi a lucrăto i ilor de ferm ă lipsiţi de pămînt , erau o clasă „mic-burgheză " şi reacţionar ă f >i iţi excelenţă , pri n urmar e nişt e duşman i ai proletariatului. ) Socialişt ii-voluţionari i desfăşura u o propagand ă activă şi făceau agitaţi e în sate, ie rînd lichidare a proprietăţi i funciar e privat e şi transferare a tuturo r Niiprafeţelo r în mîinil e comunelo r („socializare a pămîntului") . Programu l Inn d în acor d cu dorinţel e ţăranilor , popularitate a partidulu i printr e aceşti a n a d e neegalat ; fiindc ă ţărănime a era grupu l socia l cel ma i numeros , no r ia I ist-revoluţionari i aveau cel ma i mar e numă r de simpatizanţ i dintr e Iuni e partidele . Această popularitat e avea să se dovedeasc ă totuş i efemeră , din c a u z a organizări i lor, mul t ma i slabe decî t a social-democraţilor .

Principal a strategi e a socialist-revoluţionarilo r rămîne a teroare a politică .

Asemen i predecesorilo r lor din urm ă cu dou ă decenii , ei considera u că ii'ujmu l ţarist era iremediabi l corup t şi că prin atacur i hotărît e îndreptat e împotriv a funcţionarilo r de ran g înal t el ar fi putu t fi răsturnat . Strategi a ilvnlilor social-democraţ i li se păre a demn ă de dispreţ . Bărbaţ i şi femei , l mei i îndrăzneţ i dispuşi să îşi sacrifice vieţile pentr u cauz a socialist-revolu jloimră , fuseseră atraş i în rînduril e partidului . Acţiunil e lor, car e făcea u vlitţii politic ă ruseasc ă şi ma i brutal ă decî t era , părea u încununat e de o HIIIII lonianlică , fiind pentr u uni i tiner i un soi de ritua l al treceri i la matu illHle , Deciziil e cele ma i important e privitoar e la operaţiunil e terorist e cum luat e de o „Organizaţi e de Luptă " ultrasecretă , dar mult e celul e local e m (loiim i şi din propri e iniţiativă . Primu l act de teroar e politic ă al socialist ipvoluţionarilo r a fost ucidere a în 1902 a ministrulu i învăţămîntului . Pîn ă In Iii ludare a lor în 190X-1909, terorişti i au supu s forţel e legale ale statulu i Uliu l itsnll permanent .

N e vom ocup a de Partidu l Social-Democra t ceva ma i depart e (Capi loliil V), l'enlr u momen t să preciză m că, spre deosebir e de socialist-revo ln|lniinil , car e împărţea u societate a în „exploataţi " şi „exploatatori" , io t ini democraţi i definea u clasele în funcţi e de poziţi a lor faţă de mijliuunl » de producţi e şi considera u muncitorime a industrial ă („prole -

•1 0

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

lariatul" ) singura clasă cu adevăra t revoluţionară , dat fiind că, spre deose bire de ţăranii-agricultor i independenţi , o bun ă part e a cîştigulu i lor era însuşit ă de patron . Strategi a social-democrat ă prevede a naţionalizare a terenurilo r agricole , urmat ă de colectivizare , astfel încî t ţărani i urma u să devin ă angajaţ i ai statului . în contras t cu rivalii lor, social-democraţi i con sidera u „burghezia " drep t un aliat tempora r în prim a fază a Revoluţiei . în plus, aşa cu m am sublinia t deja, desconsidera u terorismul : din punctu l lor de vedere , teroarea urm a să fie pusă în aplicar e abia dup ă preluare a pute rii, cîn d aveau să dispun ă de între g aparatu l represi v al statului .

Membri i activi ai celo r dou ă organizaţi i radical e erau în fond oamen i cu orientăr i asemănătoare . Apartenenţ a la unu l sau celălal t dintr e partid e era ma i mul t o chestiun e de temperament , cei ma i îndrăzneţ i şi cuina i mul t spirit de aventur ă preferin d în genera l tabăr a socialist-revoluţionară . In ambel e cazuri , adepţi i provenea u ma i ales din rînduril e studenţilo r sau ale celo r excluşi din mediu l universitar . Dup ă afirmaţi a unu i social-democrat : In esenţă , activitate a grupurilo r locale ale socialist-revoluţionarilo r se deosebe a destu l de puţi n de cea a social-democraţilor . Organizaţiil e ambelo r partid e era u alcătuit e din mic i comitet e de intelectual i (intelighentî), car e aveau legătur i slabe cu masele , considerîndu-l e un simplu recepto r al agitaţie i politice .

Principal a grupar e liberală rusă, car e în 1905 avea să constitui e Partidu l Constituţional-Democrat , se deosebe a de organizaţiil e radical e atît pri n componenţ ă cît şi prin program . Lideri i ei erau reprezentanţ i ai nobilimi i şi ai intelectualităţii , printr e aceşti a din urm ă numărîndu-s e foşti socialişt i dezamăgiţi . Majoritate a celo r din profesiile liberale — universitari , avocaţi , medic i — se îndreptaser ă spre acest partid . Conducători i partidulu i fiind persoan e cu statu t social înalt , uni i chia r membr i ai uno r cunoscut e familii aristocratice , poliţi a nu îndrăzne a să îi tratez e pe liberali cu duri tate a cu car e îi persecut a pe tineri i socialişti . Liberali i ocolea u interdicţi a privitoar e la activităţil e politic e organizîn d întrunir i sub paravanu l con ferinţelo r profesional e şi al evenimentelo r mondene . într- o prim ă fază, ei speraser ă să schimb e sistemu l din interior , pri n îmbunătăţire a situaţie i economic e şi ridicare a gradulu i de civilizaţie a populaţiei . Acţiunil e repre sive ale guvernului , din ce în ce ma i intens e în timpu l domnie i lui Alexandru al Hl-le a (fiu şi succeso r al ţarulu i asasinat , Alexandr u al II-lea) , i-a u împin s însă trepta t spre tabăr a opoziţiei . Liberali i ruşi se mîndreau , n u fără motiv , că reprezint ă grupare a liberal ă cea ma i radical ă din Europa .

Mişcare a lor politic ă a căpăta t o form ă organizat ă o dat ă cu fondare a în 1902, în Germania , a jurnalulu i Eliberarea. Pete r Struve , fost teoreti cian marxist de vază, şi-a asuma t misiune a de a un i toat e facţiunil e opozi ţiei ruse, de la dreapt a conservatoar e la stînga radicală , sub sloganu l „lo s autocraţia! " Do i an i ma i tîrziu , pe baza aceste i platforme , a luat naşter e

Rusia la IWO

41

I Initme a de Eliberare , mişcar e eterogen ă alcătuit ă din diferit e grupăr i anti aulucratice , car e avea să joac e un rol decisiv în prim a revoluţi e rusă , cea din 1905.

I ,a începutu l secolulu i XX, mii de locuitor i ai Rusie i erau devotaţ i ideii une i schimbăr i fundamentale . Mar e part e dintr e ei făceau part e din speci a nouă , a revoluţionarilo r de profesie , al căro r ţel era răsturnare a pri n violenţ ă a tuturo r instituţiilo r statului . N u se înţelegea u poat e asupr a strate giilor şi tacticilo r de urmat , da r fie că promova u teroarea , fie că urmărea u „socializarea " sau „naţionalizarea " pămîntului , fie că pentr u ei ţărănime a era un aliat sau un duşma n al clasei muncitoare , toţ i erau de acor d asupr a une i chestiun i esenţiale : nic i un compromi s cu regimu l social, economi c şi politi c existen t nu era posibil ; acest regim trebui a distru s din temelii , nu numa i în Rusia , ci şi în restu l lumii .

Simpl a existenţ ă a une i astfel de intelighenţi i era un facto r de risc majo r pentr u ordine a socială . Aşa cu m avocaţi i favorizeaz ă litigiile şi birocraţi i circulaţi a hîrtiilor , revoluţionari i fac într-u n fel inevitabil e revoluţiile .

Fiecar e profesie are interesu l să stimulez e apariţi a uno r situaţi i în car e talentel e ei specifice să fie exploatate . Excluzîn d oric e fel de compromi s cu cei car e guverna u Rusia , exacerbîn d nemulţumiril e şi opunîndu-s e uno r i e form e graduale , intelighenţi a făcea imposibil ă rezolvare a pe cale paşnic ă II problemelo r cu car e se confrunt a Rusia .

Capitolu l II

EXPERIMENTUL

Revoluţia

din

CONSTITUŢIONAL

1905

Evenimentel e istoric e nu au un începu t sau un sfîrşit bin e definite : iau naşter e şi dispa r în mo d imperceptibil , iar istorici i nu reuşesc ma i nicio dat ă să se pun ă de acor d în datare a lor.

Am pute a căut a începutu l Revoluţie i ruse în revolt a decembriştilo r din 1825. Sau în ani i '70 ai secolulu i trecut , cîn d studenţi i din universităţi , sfidînd autorităţile , „a u coborî t în mijlocu l poporului" . Sau în 1879-1881 , cîn d organizaţi a Voinţ a Poporulu i şi-a lansa t campani a de teroar e politică .

U n spirit ma i conservato r ar pute a plasa acest începu t într e 1902 şi 1904, cîn d cele tre i principal e mişcăr i politic e car e îşi propunea u răsturnare a regimulu i autocrati c — socialist-revoluţionarii , social-democraţi i şi liberaţionişti i — s-au organiza t ca partide .

La fel de justificat ă ar pute a fi îns ă datare a începutulu i Revoluţie i în februari e 1899, cîn d în universităţil e ruse au izbucni t tulburăr i grave; cu perioad e succesive de intensificar e şi acalmie , agitaţiil e nu au înceta t pîn ă în 1905-1906 , cîn d monarhia , confruntat ă cu greva generală , s-a văzut nevoit ă să cedeze , dîn d ţări i o Constituţie . Mulţ i dintr e contemporani , inclusi v funcţionar i ai poliţiei , au considera t acest e tulburăr i substanţia l diferit e de cele car e avuseseră loc pîn ă atunci .

Cauz a imediat ă a agitaţiilo r din universităţ i din 1899 a fost un a cu m nu se poat e ma i banală ; faptu l că ele au avut consecinţ e atît de grave arat ă cît de mar e era prăpasti a dintr e conducători i Rusie i şi elitele instruite .

La Universitate a din Sank t Petersburg , tradiţi a cere a ca la fiecar e 8 februarie , aniversare a fondări i universităţii , studenţi i — dup ă încheiere a ceremoniilo r oficiale — să descind ă în mas ă în centru l oraşului , cîntînd , strigînd şi umplîn d cafenelel e şi restaurantele. * Poliţi a nu privise nicio * în lipsa altor precizări, toate datele din acest volum anterioare lui februarie 191 8 sînt „pe stil vechi" — mai exact, corespunzătoare calendarului iulian, aflat în secolul al XlX-lea cu douăsprezece zile, iar în secolul XX, cu treisprezece zile în urma celui occidental, gregorian, începînd cu februarie 1918 , datele sînt „pe stil nou" — deci, conforme calendarului gregorian, adoptat atunci de guvernul sovietic. Cînd, în legătură cu relaţiile Rusiei cu Occidentul, apar ambele date (ex . 10/2 3 iunie), prima se referă la calendarul vechi.

44

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

dat ă cu och i bun i acest gen de sărbătorire ; fiindcă , deşi lipsită de oric e accent e politice , ea era neautorizată , reprezentîn d prin urmar e un act de „insubordonare" . La începutu l anulu i 1899, poliţi a a ceru t rectorulu i uni versităţi i să îi avertizez e pe studenţ i că astfel de festivităţi nu vor ma i fi tolerate ; cei car e nu se supunea u era u pasibili de închisoar e şi plat a uno r amenz i substanţiale . Afişe purtîn d acest e avertisment e au fost lipit e în interioru l universităţii . în sem n de protest , studenţi i au întrerup t cere moniil e oficiale ale aniversării . Apoi, cîntîn d Marseieza , s-au revărsat în strad ă şi s-au îndrepta t spre centru l oraşului . Poliţi a călar e era îns ă pregătită , blocîn d poduril e pest e car e urma u să treac ă studenţii . în cioc nire a car e a urmat , studenţi i au arunca t în poliţi e cu bulgări de zăpad ă şi bucăţ i de gheaţă , iar aceast a a riposta t cu lovitur i de bici. într-u n regim ma i sigur de propria- i stabilitate , o astfel de tulburar e neînsemnat ă ar fi fost rezolvat ă rapi d şi fără urmări . în Rusi a ţaristă , und e guvernanţi i şi clasele educat e se considera u uni i pe alţii duşman i de moarte , ea s-a transforma t rapi d într- o criz ă majoră .

Studenţime a în fierbere a convoca t adunări , condus e de militanţ i organizaţ i într-u n Fon d de Ajutorar e Mutuală . Dornic i să exploatez e incidentu l pentr u a- i radicaliz a pe studenţi , aceşti a au chema t universităţil e din întreag a ţar ă la o grevă de sprijin pentr u cei din Sank t Petersburg . Bătăil e poliţiei , afirma u ei, nu reprezenta u un inciden t izolat , ci o nou ă manifes tar e a lipsei de respec t pentr u lege car e domne a în Rusi a autocratică : singura soluţi e era răsturnare a regimului . Aproximati v 25 000 de studenţ i (din totalu l celo r 35 000 înregistraţ i în instituţiil e de învăţămîn t superior ) au răspun s apelulu i pri n boicotare a cursurilor . Autorităţil e i-a u aresta t pe conducători i grevei, desemnîn d în acelaşi tim p o comisi e car e să cercetez e cauzel e tulburărilor . înduplecaţ i de aceast ă ultim ă decizie , studenţi i s-au întor s în amfiteatre .

Episodu l este în mi c un simbo l al tragedie i car e a lovit Rusi a Imperial ă în ultimi i ei ani : el ilustreaz ă măsur a în car e Revoluţi a a fost în realitat e rezultatu l uno r atitudin i ireconciliabil e şi nu al condiţiilo r politic e insu portabile . Guvernanţi i au prefera t să tratez e expresia inofensiv ă a une i stări de spirit tinereşt i ca pe un act de răzvrătire . Intelectualitate a radicală , la rîndu l ei, a folosit protestel e studenţilo r faţă de acţiune a violent ă a poliţie i ca un prilej de a contest a „sistemul " în ansamblu l lui. Era , fireşte, absur d să pretinz i că nemulţumiril e studenţeşt i car e au du s la greva din februari e 1899 nu ar fi putu t fi rezolvat e decî t prin răsturnare a monarhie i absolute .

Această tehnic ă a transpuneri i uno r doleanţ e punctual e în cerinţ e politic e de ordi n genera l a deveni t în Rusi a strategi a specifică de acţiun e atît pentr u radical i cît şi pentr u liberali . Ea a bloca t compromisuril e şi reformele , pentr u că plec a de la premis a că stare a de lucrur i nu pute a fi ameliorat ă atît a vrem e cît regimu l existen t rămîne a la puter e şi că revoluţi a era prin urmar e o condiţi e necesar ă pentr u realizare a uno r minim e progrese .

Kx/iri-imciitul

constituţional

45

In iulie 1899, guvernu l ;i anunţa t că studenţi i car e comitea u abater i fuave urma u să fie trimiş i în armat ă înaint e de terminare a studiilor . Cînd , in decembri e 1900, s-au produ s no i tulburăr i în universităţi , de astă dat ă la Kiev, ministru l educaţie i a ordona t încorporare a unu i numă r de 183 de studenţi . în replică , un teroris t din rîndu l studenţimi i a tra s asupr a lui, otnorîndu-1 . Au urma t no i greve în universităţi . D e acu m înainte , univer sităţile ruse aveau să constitui e focar e de permanent ă opoziţie : în aceast ă atmosfer ă de politizar e profundă , cercetare a şi învăţămîntu l devenea u piacti c imposibile . în aprilie 1902, teroare a socialist-revoluţionar ă a împin s lucruril e şi ma i departe , prin asasinare a ministrulu i de interne . Ţaru l Nicola e 1-a numi t ca succeso r în acest post pe Viaceslav Plehve , un reacţiona r inflexibil, cu o cx perienţ ă de o viaţă în Ministeru l de Intern e şi în Departamentu l Poliţiei , fu cei doi an i ai mandatulu i său, Rusi a s-a apropiat , ma i mul t decî t ori care altă ţar ă pîn ă atunci , de situaţi a de stat poliţienesc , în sensu l totalitar , modern , al termenului . Plehv e nu numa i că a înăbuşi t în faşă oric e mani leslare de iniţiativ ă populară , da r a infiltra t întreag a societat e cu agenţ i de poliţie . Marel e lui trium f a fost strecurare a unui a din agenţi i poliţie i în ,,()rganizaţi a de Luptă " a socialist-revoluţionarilor , coordonatoare a celo r mai important e acţiun i teroriste . Acest succe s i-a permi s să previn ă mult e din atentatel e puse la cale de radicali .

Măsur a în car e mentalitate a poliţieneasc ă pusese stăpînir e pe Rusi a este exemplificat ă de apariţi a sindicatelo r controlat e de poliţie . Unu l din cei mai bun i agenţ i ai Ohrane i — secţie a poliţie i secret e însărcinat ă cu pro iecţi a înalţilo r funcţionar i guvernamental i — un oarecar e S. V. Zubatov , a pus la punc t un plan prin car e poliţi a să ia sub contro l şi astfel să neu tralizez e din punc t de vedere politi c mişcare a sindical ă în cur s de organi zare. Zubato v susţine a că muncitorime a este fundamenta l apolitic ă şi că, liatîn d drep t răzvrătir e oric e form e de iniţiativ ă ale acesteia , fie ele eco nomic e sau culturale , guvernu l o radicaliz a în mo d inutil , împingînd- o în braţel e revoluţionarilor . C u binecuvîntare a uno r personalităţ i influent e ale ('iuţii , Zubato v a începu t să organizez e sindicat e sprijinit e de poliţie , car e au atra s un numă r mar e de muncitori . Planu l lui avea şi dezavantaj e totuşi , liindc ă în eventualitate a uno r tulburăr i în rîndu l muncitorilor , autorităţil e s ar fi aflat în situaţi a stînjenitoar e de a sprijini grevele ilegale ale uno r sindicat e controlat e chia r de ele, împotriv a patronilor . Plehv e şi-a dat seam a de pericol , dar s-a supu s presiunilo r venit e de sus şi a sprijinit planul .

Guvernu l ţarist avea o experienţ ă considerabil ă în a face faţă nemulţu mirilo r intern e şi ar fi reuşit fără îndoial ă şi de aceast ă dat ă să le con lioleze , dac ă nu ar fi comi s într e tim p o eroar e de judecată , angajîndu-s e mtr-u n războ i fără ieşire cu Japonia . Războiu l implic a pentr u guvern un dubl u risc. în primu l rînd , o eventual ă înfrînger e i-a r fi scăzu t şi ma i mul t

40

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

prestigiu l în ochi i populaţiei . P e de altă parte , armat a fiind desfăşurat ă departe , în Orientu l îndepărtat , guvernulu i i-a r fi lipsit forţel e necesar e pentr u a curm a posibilele dezordin i interne . Pentr u mulţ i dintr e sprijinitori i monarhiei , acest e riscur i erau totuş i contrabalansat e de perspectiv a une i victori i hotărîtoar e şi rapide , car e ar fi asigurat regimulu i ţarist sprijinu l populaţiei , izolîndu- i în acelaş i tim p oponenţii .

Deschidere a arhivelo r dup ă 1917 a confirma t fără nic i o urm ă de îndoial ă că responsabilitate a pentr u declanşare a războiulu i a aparţinu t Rusiei .

Pentr u realizare a marelu i lui proiec t de industrializare , Witt e îl con vinsese pe Alexandr u al III-le a să aprob e construire a une i căi ferat e de- a lungu l Siberiei , car e să lege centru l Rusie i de Oceanu l Pacifi c şi China .

Demara t în 1891 şi încheia t abia douăzec i şi cinc i de an i ma i tîrziu , Transsiberianu l rămîn e şi astăz i cea ma i lungă linie continu ă de cale ferat ă din lum e (9 441 kilometri) . Witte era convin s că nou a cale avea să înlo cuiasc ă Suezu l ca rut ă preferat ă de transpor t a bunurilo r dinspr e Europ a cătr e Orientu l îndepărtat , permiţîn d în acelaşi tim p Rusie i să cîştige supre maţi a pe pieţel e extrem-orientale . Pentr u a scurt a traseu l într e Lacu l Baikal şi punctu l terminu s reprezenta t de oraşul-por t Vladivostok, Witte a obţinu t permisiune a Beijing-ulu i pentr u ca acest ulti m segmen t al linie i să străbat ă Manciuri a chineză . Chin a cerus e stipulare a expresă a faptulu i că Rusi a se obliga să respect e cu scrupulozitat e suveranitate a regiunii .

C u toat e acestea , ruşii au încălca t de la bun începu t termeni i acordului , introducîn d pe teritoriu l Manciurie i numeroas e unităţ i ale poliţie i şi armatei , cu misiune a oficială de a asigura securitate a Transsiberianului , în realitat e însă cu intenţi a de a-şi întăr i prezenţ a în zonă , în vedere a une i viitoar e anexiuni . în ianuari e 1903, dup ă o lung ă deliberare , Nicola e al II-le a a ceda t presiunilo r consilierilo r săi, car e îl sfătuiau să anexez e Manciuria . Japonezii , car e aveau propriil e lor interes e în regiune , au propu s ruşilo r o împărţir e a sferelor de influenţă , cedîn d Rusie i Manciuria , în schimbu l recunoaşteri i de cătr e ruşi a pretenţiilo r nipon e asupr a Peninsule i Coreea . Ruşi i au respin s oferta . Japonezi i era u obiectu l unu i dispre ţ pro fund în Rusia : erau porecliţ i „maimuţe" , iar oameni i de rîn d îşi exprimau , în chi p de glumă , intenţi a de a înăbuş i micil e maimuţ e cu căciulile .

La 8 februari e 1904, fără o declaraţi e prealabil ă de război , Japoni a a atacat , declanşîn d asediu l baze i de la Por t Arthur , închiriat ă de chinez i Rusiei . Scufundîn d un numă r de vase ruseşt i şi respingîndu-l e pe celelalte , japonezi i au neutraliza t flota ruseasc ă din Pacifi c şi şi-a u asigurat astfel controlu l asupr a Mări i Chinei . Campaniil e de uscat car e au urma t s-au desfăşurat în Manciuria , la mii de kilometr i de inim a Rusiei , ceea ce a provoca t mar i problem e logistice, agravate şi de faptu l că linia ferat ă transsiberian ă n u era înc ă terminată .

Experimentul

constituţional

47

Şase luni dup ă izbucnire a conflictulu i ruso-japonez , socialist-revolu ţionari i reuşea u să-şi ating ă unu l din principalel e lor obiective , asasinare a lui Plehve . Reuşit a atentatulu i 1-a pus pe Nicola e al II-le a în faţa une i alegeri dificile: să aduc ă în frunte a Ministerulu i de Intern e un alt reacţiona r sau să cedez e presiunilo r popular e creseînd e şi să numeasc ă o personalitat e liberală . Ştirile proast e car e soseau din Manciuria , und e japonezi i continua u să îm pingă înapo i trupel e ţariste , l-a u convin s să adopt e o soluţi e conciliantă .

Alegerea lui a căzu t asupr a prinţulu i P.D . Sviatopolk-Mirski , un birocra t de carieră , cu vederi foart e diferit e de cele ale predecesorulu i său. Mirsk i a ujuns la concluzi a că Rusi a nu ma i pute a fi guvernat ă exclusiv prin metod e poliţieneşti ; monarhi a trebui a să cîştige încredere a supuşilor , pentr u a pute a izola stînga radicală . Conceptu l de delic t politi c nu avea să ma i includ ă exprimare a public ă a opiniilor , ci doa r recurgere a la teroris m şi incitare a la violenţă . Cuvîntu l prefera t al noulu i ministr u era „încredere" ; Mirsk i şi-a începu t campani a de cîştigare a sprijinulu i popula r prin anulare a unor a dintr e măsuril e cele ma i odioas e luat e de administraţi a lui Plehve .

Liberali i au saluta t numire a lui Mirski . Ce i ma i activi dintr e ei făceau part e din consiliil e local e de autoadministrar e — zemstvele . Introdus e în IK64 , într- o epoc ă de reforme , pentr u a oferi populaţie i şansa de a-ş i îmbunătăţ i situaţi a economic ă şi nivelu l de cultură , zemstvel e era u alese de mic a nobilim e rural ă împreun ă cu ţărani i din fiecare regiune . El e îi atrăgea u pe ace i intelectual i car e considera u că Rusi a avea nevoi e n u de schimbăr i violent e la vîrf, ci de reform e chibzuit e şi gradual e la bază ; nu de o revoluţi e politică , ci de evoluţi e cultural ă şi economică . Deş i zemst vele nu aveau nic i un fel de puter e adminstrativă , birocraţi i din Ministeru l de Intern e le considera u un obstaco l în calea activităţi i lor. In ani i '80-'90 , aceast ă birocraţi e nu a înceta t să restrîng ă atribuţiil e consiliilo r respectiv e şi să- i hărţuiasc ă pe reprezentanţi i ei cei ma i curajoş i şi ma i sinceri .

Ke/.ultatu l a fost politizare a zemstvelor , pe măsur ă ce un numă r to t ma i mar e de membr i ai acestor a ajungeau , spre regretu l lor, la concluzi a că o acţiun e în limitel e legii, în interioru l sistemului , n u ma i era posibilă . în primi i an i ai secolulu i XX, deputaţi i din zemstve au deveni t principali i susţinător i ai recen t apărute i mişcăr i liberale .

Temîndu-s e că ele ar pute a constitu i nucleu l unu i viitor parti d politic , f'iivernanţi i au restrîn s dintr u începu t activitate a zemstvelo r la nivelu l piovinciilor , interzicîn d reprezentanţilo r lor să ţin ă adunăr i naţionale .

Aceste interdicţi i au fost ocolit e în ani i '90, prin organizare a uno r întrunir i pi ivate şi profesionale , în cursu l căror a se stabilea u contact e personal e şi sr formula u program e comun e d e acţiune .

Numire a lui Mirsk i şi încredere a faţă de societat e pe car e el o manifest a i a convin s pe conducători i zemstvelo r că sosise timpu l să fie convocat ă o adunar e naţional ă oficială . Mirski , aborda t pentr u a-ş i da permisiunea , Ic- a oferit un răspun s confuz , pe car e ei l-a u interpreta t ca un semna l că

4X

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

pot merg e ma i departe , organizîn d o întrunir e nesecretă , dar cu caracte r privat . La începutu l lui noiembri e 1904, reprezentanţ i ai zemstvelo r din întreag a Rusi e au sosit la Sank t Petersburg , reunindu-s e în casele uno r proeminent e figuri liberale . Poliţi a nu a intervenit . Participanţi i s-au îm părţi t în dou ă facţiuni , un a conservator-liberală , cealalt ă liberală . Prima , susţinîn d că parlamentu l era o instituţi e străin ă de tradiţi a rusă, dore a ca schimbăril e constituţional e să se limitez e la introducere a unu i organis m reprezentativ , car e să aibă doa r un caracte r consultati v pe lîngă ţar . Liberali i nu se declara u mulţumiţ i decî t dac ă ar fi fost crea t un parlamen t car e să dispun ă de autoritat e legislativă. Problem a fiind supusă la vot, liberalii au cîştigat în proporţi e de aproap e do i la unu . Evenimentu l este, prin con secinţel e sale, comparabi l doa r cu convocare a Stărilo r General e în Franţa , în 1789. Pentr u prim a dat ă în istori a Rusiei , o adunar e discut a în mo d deschi s posibilitate a uno r modificăr i în Constituţi e şi se exprim a în favoarea limitări i autorităţi i ţarului . în săptămînil e car e au urmat , Uniune a de Eliberare , car e acţion a în strîns ă legătur ă cu zemstvele , a organiza t o campani e naţional ă de „ban chete" , întrunit e dup ă modelu l uno r adunăr i similar e din timpu l Revoluţie i Francez e de la 1848, acest e reuniun i aşa-zi s privat e au adopta t rezoluţi i în car e cerea u creare a une i Constituţi i şi a unu i Parlament , în unel e cazur i chia r convocare a une i Adunăr i Constituante . Autorităţil e locale , dezorien tat e de instrucţiunil e contradictori i primit e de la centru , au asistat la eveniment e fără să ia nic i un fel de măsuri .

Confrunta t cu o sfidare creseînd ă a autorităţi i lui, guvernu l a încerca t să linişteasc ă opini a public ă prin concesi i lipsite de convingere , car e nu au satisfăcu t pe nimeni . Coroan a tergiversa, cu speranţ a că o răsturnar e favorabilă în situaţi a frontulu i din Orientu l îndepărta t avea să-i consolidez e poziţi a în interior . în octombri e 1904, flota baltic ă a fost trimis ă într- o expediţi e la celălal t capă t al lumii , pentr u a pun e capă t asediulu i bazei de la Por t Arthur . în loc să se îmbunătăţească , veştile car e soseau de pe cîm puril e de bătăli e erau însă din ce în ce ma i îngrijorătoare . în decembri e 1904, în tim p ce forţa naval ă trimis ă în ajutoru l trupelo r din Extremu l Orien t abia ajunsese în largul coastelo r Africii, Por t Arthu r s-a predat .

Japonezi i au făcut 25 000 de prizonier i şi au captura t cee a ce ma i rămăses e din flota rusă a Pacificului .

Pîn ă în acest moment , masel e popular e nu luaser ă part e la fierberile politice din Rusia . Presiunil e în favoarea une i schimbăr i constituţional e exercitat e asupr a guvernulu i venea u aproap e exclusiv din parte a studenţilor , a revoluţionarilo r de profesie şi a mici i nobilimi i din zemstve . Situaţi a s-a modifica t în chi p dramati c la 9 ianuari e 1905, în urm a evenimentelo r car e aveau să fie cunoscut e sub numel e de „Duminic a însîngerată" . Dac ă marel e congre s al zemstvelo r din noiembri e 1904 reprezentas e pentr u Rusi a cee a

Experimentul

constituţional

49

ce Stăril e General e însemnaser ă pentr u Franţa , Duminic a însîngerat ă avea »fl fic » zi rusă a Bastilici. ('e a ma i însemnat ă personalitat e a sindicatelo r controlat e de poliţi e era Ut» preot , Gheorgh i Gapon . Figur ă carismatică , Gapo n înfiinţas e la Sank t l'rlersbur g ma i mult e sindicat e înfloritoare , prin intermediu l căror a încerc a *tt insufle muncitorilo r principiil e creştine . Deş i în ochi i radicalilor , inco modaţ i de popularitate a lui, nu era decî t un agen t al poliţiei , Gapo n înce puse să se identific e din ce în ce ma i mul t cu adepţi i lui şi cu doleanţel e m rstora . Spr e sfîrşitul anulu i 1904, devenis e deja imposibi l de ştiut dac ă poliţi a îl folosea pe Gapo n sau el folosea poliţia , da t fiind că preotu l n|iinsese cel ma i importan t lider al muncitorilo r din Rusia .

Impresiona t de congresu l zemstvelo r şi de campani a de banchete , (lapo n a intra t în contac t cu reprezentanţi i din Sank t Petersbur g ai Uniuni i di- Eliberare . La îndemnu l acestora , el a stabilit o serie de obiectiv e politic e pnilr u sindicatel e pe car e le control a şi car e nu fuseseră angajat e pîn ă iilunc i decî t în activităţ i cultural e şi spirituale . în memoriil e lui, Gapo n iiluin ă că se teme a de un eventua l eşec al intelectualilo r liberali, în cazu l in car e nu ar fi fost sprijiniţ i de muncitori .

I .a sfîrşitul luni i decembri e a anulu i 1904, dup ă ce un numă r de munci inii de Ia cea ma i mar e fabrică din Sank t Petersburg , membr i ai organi zaţiilo r lui Gapon , au fost concediaţi , ma i mult e mi i de muncitor i au intra t in grevă, în semn de protest . La 7 ianuari e acţiune a din industri e cuprinde a I,'( ) 000 de muncitori . Preotul , aflat în strîns ă legătur ă cu Uniune a de Elilii-iaie , a deci s să urmez e exemplu l liberalilo r şi al campanie i de banchet e ii acestora , organizîn d o procesiun e pentr u a prezent a ţarulu i o petiţi e cu doleanţel e muncitorilor . Redactat ă cu ajutoru l intelectualilo r liberali, petiţi a < ci ea ţarulu i să convoac e o Adunar e Constituant ă şi să accept e totodat ă uite cerer i ale Uniunii .

Administraţi a petersburgheză , derutată , a autoriza t desfăşurare a pro cesiunii , cu condiţi a ca ea să nu se apropi e de Palatu l de Iarn ă (p e car e turu l îl părăsis e în ajun , îndreptîndu-s e spre reşedinţ a lui de la ţară) . în dimineaţ a zilei de duminică , 9 ianuarie , muncitorii , purtîn d icoane , s-au aduna t în ma i mult e zon e ale oraşulu i şi s-au pu s în mişcar e spre centru , Iar ă ca poliţi a să intervină . Mulţime a era liniştit ă şi totu l semăn a cu o pro cesiun e religioasă. Curîn d însă demonstranţi i s-au pomeni t faţă în faţă cu Irup e înarmate , car e bloca u accesu l spre Palat . împinş i din spate , partici panţi i nu au reuşit să se dispersez e la somaţiil e armatei , care a deschi s focul, iimorîn d 200 de persoan e şi rănin d alte 800.

Vestea masacrări i uno r demonstranţ i paşnic i a provoca t un val de indignar e în întreag a ţară . Organizaţi i reprezentîn d aproap e toat e orien liirile politic e au condamna t guvernul . Ma i mult e sute de mii de munci tor i au intra t în grevă. Protestel e car e au urma t au fost reprimat e cu sălbătici e de armat ă şi poliţie , car e au uci s un mar e numă r de persoane .

50

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

Ţaru l Nicolae , nehotărî t ca întotdeauna , ezita . Impresiona t de argumentel e consilierilo r săi cu înclinaţi i liberale , a accepta t dup ă un tim p să convoac e un organis m consultati v forma t din „oameni i cei ma i de valoare " aleşi de naţiune . A fost de acor d chia r să cear ă supuşilo r să-i supun ă atenţie i „sugestii " menit e să le îmbunătăţeasc ă soarta . Cu un an ma i înainte , astfel de măsur i ar fi putu t linişti spiritele . Acum însă , ele nu ma i erau suficiente . Liberalii , încurajaţ i de sprijinu l masiv manifesta t faţă de programel e lor, au forma t o Uniun e a Uniunilor , în car e se regăseau diferit e asociaţi i profesional e (ale avocaţilor , medicilor , profesorilor , inginerilo r e t c ) , cu scopu l de a cer e renunţare a la autocraţi e şi trecere a la un regim constitu ţional . Preşedintel e aceste i Uniuni , istoricu l Pave l Miliukov , avea să joac e ulterio r un rol de frunt e în partidu l liberal.

O ultim ă lovitur ă dat ă speranţelo r monarhie i de a-şi.salva prerogati vele autocratic e a reprezentat- o dezastru l marine i ruse . Flotel e combinat e ale Baltici i şi Mări i Negr e au primi t ordi n să-şi continu e drumu l spre Orientu l îndepărtat , chia r şi dup ă cădere a Por t Arthur-ului . Flot a japonez ă le aştept a în strîmtoare a Tsushima , car e despart e Peninsul a Coreean ă de sudu l Japoniei . Dispunîn d de informaţi i ma i precis e şi de nave ma i rapide , japonezi i au reuşit să scufund e flota rusă în ma i 1905. Dispăre a astfel şi ultim a speranţ ă de a salva ceva în acest războ i dezastruos . Profitîn d de ofert a preşedintelu i Theodor e Roosevel t de a arbitr a conflictul , ruşii l-a u trimi s pe Serghe i Witt e la Portsmouth , în Ne w Hampshire , spre a negoci a un trata t de pace . Graţi e sprijinulu i america n şi talentulu i diplomati c al lui Witte , Rusi a a obţinu t o pac e destu l de onorabilă .

Cîn d Witte a reveni t din America , o grevă la scară naţional ă era pe punctu l de a se declanşa . Dup ă dezastru l din Tsushima , Uniune a Uniunilo r hotărîs e să organizez e o grevă politic ă general ă car e să paralizez e ţara , nelăsîn d monarhie i altă alternativ ă decî t acceptare a cererilo r car e îi erau prezentate . Sarcin a i-a fost uşurat ă de o decizi e surprinzătoar e a autori tăţilor , car e au anunţa t la sfîrşitul lui august 1905 o relaxar e în regimu l de funcţionar e a universităţilor . Decizia , aparen t luat ă în speranţ a de a asigura linişte a în rînduril e studenţimi i în anu l universita r car e urm a să înceapă , restabile a dreptu l facultăţilo r de a-şi alege rectori i şi permite a studenţilo r să organizez e întrunir i — libertăţ i inexistent e în restrictivu l statu t uni versitar din 1884. în mo d înc ă şi ma i surprinzător , cu scopu l de a preven i confruntăril e cu studenţii , noil e reglementăr i interzicea u accesu l poliţie i în spaţiile universitare .

Radicalii , pîn ă atunc i eclipsaţ i de liberali, au exploata t fără întîrzier e noil e concesii . Ei au formula t o strategi e pentr u anu l universita r car e se apropia , chemîn d la transformare a universităţilo r în centr e ale activităţi i revoluţionare , prin organizare a de întrunir i politic e la car e să particip e şi muncitori i din fabricile învecinate . Neîncrezător i în tineri i intelectuali , muncitori i au privit iniţia l cu suspiciun e demersuril e lor, dar , văzîndu-s e

r

l'.\l>ciuiii'iitiil consliliifioiuil

51

fiţi ui un respec t cu car e nu erau obişnuiţi , au începu t să capet e cura j f\ MU paiticip e la întruniri . Activitate a universităţilo r a fost paralizată , tu eslea lianslbrmîndu-s e în aren e dc agitaţi e politică ; profesori i şi studenţi i i mc vroiau să-şi continu e activitate a academic ă normal ă era u hărţuiţ i şi intimidaţi . Speranţ a că relaxare a regulamentelo r universitar e avea să liniştească spiritel e s-a dovedi t o iluzie : ea nu a făcut decî t să ofere elementelo r iclo i mai radical e adăpostu l legalităţii .

I ,a slîrşilul lunii septembrie , în regiunil e central e ale Rusie i au izbucni t iu II greve. Semnalu l a fost dat de încetare a lucrulu i la tipografiil e mosco vile, căror a li s-au alătura t curîn d şi cele din Sank t Petersburg . Au urma t npo i lucrători i căilo r ferate . Obiectivu l protestelo r era creştere a salariilo r •i i II pensiilor , deci revendicăr i de natur ă economică , însă Uniune a Uniunilo r ii nvul grijă ca organizaţiil e muncitorilo r car e îi erau afiliate să nu piard ă din vedere obiectivel e politice . încetăril e lucrului , menit e să conduc ă Ia 0 grevă generală , era u coordonat e din interioru l universităţilor , singurel e locur i în car e se putea u ţin e întrunir i politic e fără ca poliţi a să intervină .

Nfii I i le de curs, folosite din ce în ce ma i mul t pentr u organizare a de întruniri , NC umplea u cu mii de studenţ i şi oamen i din afara universităţilor . La 8 oc tombrie , Uniune a Uniunilo r a deci s prin vot creare a uno r comitet e de grevă in întreag a ţară , în vedere a declanşări i grevei generale .

I ,a 9 octombrie , Witt e s-a întîlni t cu ţarul , cărui a i-a declarat , cu o fran1 beţe neobişnuită , că este pu s în faţa a dou ă alternative : fie să de a puter i deplin e unu i dictato r militar , fie să accept e anumit e concesi i de ordi n politic . Witt e era perfec t conştien t de faptu l că o dictatur ă militar ă era exclusă, atît a vrem e cît armat a se afla-la mi i de kilometr i depărtare , da r a pie/.cnta t ţarulu i aceast ă opţiun e fiindc ă ştia că acest a ar fi preferat-o . In ceea ce priveşte concesiile , Witt e le- a expu s într-u n memorandum . Con ţinutu l acestui a demonstreaz ă că Witt e acceptas e atît premisele , cît şi pro giamu l Uniuni i de Eliberare . Reluîn d aproap e textua l cuvintel e lui Struv e din ziaru l Eliberarea, el afirma : „Sloganu l « libertat e » trebui e să devin ă sloganu l activităţi i guvernului . N u există altă cale pentr u a salva statul. " Situaţi a devenise critică . Rusi a se radicalizas e într-u n mo d periculos , înseşi temeliil e statalităţi i ei fiind ameninţate : Progresu l omeniri i este de neoprit . Idee a de libertat e va triumfa , dacă nu pe calea reformelor , atunc i prin revoluţie . Da r în această din urm ă eventualitate , ea va lua naşter e din cenuş a unei istorii de o mie de ani, care va fi distrusă. liunt-u) rusesc [răzvrătirea] , nătîn g şi nepăsător , va mătur a totu l în calea lui, nclăsîn d în urm ă decît praful şi pulberea . Ce fel de Rusie se va naşte din această încercar e nemaiîntîlnit ă depăşeşt e putere a imaginaţie i omeneşti : grozăviile Imnt-uM rusesc pot întrec e tot ceea ce a cunoscu t istoria. E cu putinţ ă ca o inter venţie străin ă să sfîşie ţara . încercăril e de a da viaţă idealurilo r socialismulu i teoreti c — care sînt sortite eşecului , dar vor fi fără îndoial ă puse în practic ă — vor distruge familia, credinţa , proprietatea , temeliil e legii.

52

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

Pentr u evitare a aceste i catastrofe , Witt e propune a să fie acceptat e cereril e liberalilor , pentr u a-i izola astfel de radicali . Puneţi-v ă în frunte a Mişcări i de Eliberare , îl îndemn a el pe Nicolae . Daţ i ţări i o constituţi e şi un parlamen t cu puter e legislativă, ales pri n vot democrati c şi avînd autori tate a de a num i miniştrii . în continuare , Witt e propune a îmbunătăţire a situaţie i muncitorimi i şi a minorităţilo r etnice , ca şi acordare a depline i libertăţ i de expresie, a prese i şi de întrunire . Ţaru l a promi s că va lua în considerar e acest e propuner i revoluţionare , dar ezit a să le de a curs, pe de o part e din convingere a că ele echivala u cu o încălcar e a jurămîntulu i — depu s la încoronar e — de a menţin e auto craţia , pe de altă part e de team ă că ar fi putu t provoc a tulburăr i şi ma i grave.

Evenimentel e se precipita u însă şi curîn d Nicola e s-a văzut pu s în situaţia de a nu ma i avea de ales. în a dou a săptămîn ă a lui octombrie , Rusi a păre a să se împotmoleasc ă în criză , pe măsur ă ce angajaţi i serviciilor de prim ă necesitat e intra u în grevă. La 13 octombrie , un comite t de grevă era convoca t la Institutu l Tehnologi c din Sank t Petresburg ; patr u zile ma i tîrziu , el lua numel e de Soviet al Deputaţilo r Muncitorilor . Participa u şi reprezentanţ i ai muncitorilor , însă conducere a noi i instituţii , car e avea să joac e un rol importan t pe viitor, se afla în mîinil e intelighenţie i radicale : Comitetu l Executi v al Sovietulu i era compu s din intelectual i desemnaţ i de partidel e socialiste . Această procedur ă a crea t un preceden t de car e avea să profit e Sovietu l din Petrogra d în 1917.

Nicola e era în continuar e chinui t de îndoieli . I- a ceru t guvernatorulu i genera l al Sank t Petersburg-ulu i să- i spun ă dac ă restabilire a ordini i prin forţă pute a fi înfăptuit ă fără mult e victime . Guvernatoru l genera l i-a dat un răspun s negativ. Nicola e a avut ma i mult e consfătuir i cu Witte , ca şi cu alţi consilieri , printr e car e şi vărul lui, Marel e Duc e Nikola i Nikolaievici .

Răspunzîn d oferte i ca el, Marel e Duce , să-şi asum e puter i dictatoriale , acest a a spus că pu r şi simplu nu existau forţel e capabil e să susţin ă o dic tatur ă militară ; a ameninţa t de asemen i că se va împuşc a dac ă ţaru l nu acord ă Rusie i libertăţ i politice .

La 17 octombrie , Witte i-a prezenta t ţarulu i proiectu l unu i manifes t politic . Acesta relu a sub o altă form ă rezoluţiil e Congresulu i zemstvelo r ţinu t la Moscov a în lun a precedentă , car e cerea u garantare a drepturilo r civile şi creare a unu i parlamen t cu puter e legislativă (Duma) , ales pri n vot universal . în aceeaş i seară, Nicola e semn a documentu l car e avea să fie cunoscu t sub numel e de Manifestu l din Octombri e şi car e conţinea , printr e altele , următoarel e angajamente : (1) Să oferim populaţie i fundamentel e inviolabile ale libertăţi i civile [bazate ] pe principiil e autentic e ale inviolabilităţi i persoanei , ale libertăţi i de conştiinţă , de expresie, de întrunir e şi de asociere ;

Experimentul

constiln(ional

53

(2).. . sii lărgim pe viitor, prin nou l cor p legiuitor , principiu l votulu i universal ; »i. {.\) Sii slabilim ca inviolabilă regula ca nic i o lege să nu poat ă intr a în vigoare litrii aprobare a Dume i de Stal .şi ca reprezentanţ i ai poporulu i să aibă posibilitate a reală de a lua part e la supraveghere a legalităţi i acţiunilo r întreprins e de mitoi iliiţilc pe car e no i le-a m numit . lira în fapt sfîrşitul autocraţie i în Rusia . înaint e de a merg e la culcare , Nicola e şi-a nota t în jurnal : „Dup ă o astfel de zi, capu l ţi se îngreuneaz ă ţi gînduril e îţi devin confuze . Să ne ajute Domnu l să salvăm Rusi a şi să- i redă m liniştea. " I )ou ă din aspectel e Manifestulu i din Octombri e se cuvin comentate , litrii ele mar e part e din istori a celo r zece an i ai experimentulu i consti luţiona l fiind imposibi l de înţeles . în primu l rînd , semnare a Manifestulu i a fost smulsă ţarulu i Nicola e sub i onslrîngere , moti v pentr u car e acest a nu a simţi t nic i un momen t obligaţia moral ă de a-1 respecta . în al doile a rînd , documentu l nu pomene a de nici o „constituţie" . N u era vorba de o simpl ă scăpare . Nicola e evitase cu vîntu l mul t detestat , pentr u a-şi păstr a iluzia că rămîne a un autocra t chia r şi dup ă creare a unu i organis m cu puter e legislativă. Fuses e asigurat de consilieri i lui liberali, inclusi v de Witte , că pute a oricîn d revoc a cee a ce acordase . Această autoiluzionar e — bazat ă pe noţiune a absurd ă de autocra ţ i e limitat ă — n u avea să rezolve problemel e Rusie i în ani i car e au urmat .

Proclamare a Manifestului , care a fost citit în biserici, a provoca t în oraşe demonstraţi i tumultuoas e ale uno r mulţim i entuziaste . Ea a dat însă naşter e şi uno r pogromur i sîngeroas e împotriv a evreilor şi intelectualilor , acuzaţ i că îl forţaser ă pe ţar să renunţ e la prerogativel e autocratice . Pogromurile , la car e autorităţil e nu au instigat , dar pe car e nic i nu au făcut nimi c să le prevină , au avut un rezulta t neaşteptat , ţărani i simţindu-s e încurajaţ i să ocup e maril e proprietăţi . Urmîn d propri a lor logică, ţărani i au tra s con cluzia că incapacitate a poliţie i de a- i protej a pe evrei de violenţ e şi jafuri era un sem n că şi ei, la rîndu l lor, po t recurg e la pogromur i împotriv a moşierilor . Scopu l lor era să „izgonească " proprietari i de pe domeniil e lor, pentr u a-i obliga apo i să-şi cedez e proprietăţil e la preţur i de nimic . Nicolae , îngrozi t de permanentel e dezordini , s-a simţi t înşela t de consilieri , car e îl asiguraser ă că dîn d ţări i o constituţi e va reinstaur a pacea .

Ultimu l act al Revoluţie i din 1905 s-a juca t la Moscova . La 6 decem brie, Sovietu l din Moscova , domina t de bolşevici, chem a la revolt ă armat ă pentr u răsturnare a guvernulu i ţarist , convocare a une i Adunăr i Constituant e şi proclamare a une i republic i democrate . Strategi a pe car e se bazau acest e acţiuni , cunoscut ă ulterio r ca „strategi a revoluţie i permanente" , fusese formulat ă de Alexande r Helphan d (ma i cunoscu t sub pseudonimu l Parvus) , car e urm a să joac e un rol de prim ran g în triumfu l bolşevismulu i în 1917.

54

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

Parvu s afirm a că bolşevicii nu trebui e să permit ă încremenire a Revoluţie i în primu l ei stadiu , cel al regimulu i „burghez" , ci să treac ă imedia t la etap a următoare , cea socialistă . Witt e a zdrobi t fără milă revolt a din Moscova , dup ă înfrîngere a cărei a Parvu s a emigra t în Germania .

Numi t preşedint e al Consiliulu i de Miniştr i — post echivalen t în mo d neoficia l cu cel de prim-ministr u —, Witt e a făcut ma i mult e încercăr i de a includ e în cabine t reprezentanţ i ai opinie i public e moderate . încercăril e lui au eşuat . Pentr u a accept a să particip e la guvernare , liberalii şi liberalconservatori i au pu s condiţi i imposibi l de îndeplinit ; Witte crede a că reticenţel e lor sînt cauzat e de team a de a fi asasinaţi . în cele din urmă , guvernu l a fost alcătui t exclusiv din deţinător i de cin-uri. Witt e a demi siona t în 1906, cu sentimentu l că pierdus e încredere a ţarului .

Anul 1905 a marca t apogeu l liberalismulu i rus — triumfu l progra mului , strategie i şi tacticilo r lui. Socialişti i au jucat în evenimentel e respec tive doa r un rol secundar . Succesu l liberalilo r s-a dovedi t totuş i firav. Aşa cu m viitoru l urm a să demonstreze , ei nu reprezenta u decî t o minoritat e în sînu l intelighenţiei , avînd ulterio r să fie prinş i în focul încrucişat , mortal , dintr e conservator i şi radicali i extremişti .

Revoluţi a din 1905 a modifica t în chi p substanţia l instituţiil e politic e ale Rusiei , lăsînd însă neschimbat e atitudinil e politice . Monarhi a a con tinua t să ignor e implicaţiil e Manifestulu i din Octombrie , ca şi cu m nimi c nu s-ar fi schimba t cu adevărat . Deş i acordas e noulu i parlamen t drep t de veto asupr a legislaţiei emis e de el, Nicola e nu a înceta t nic i o clipă să îl consider e un simplu cor p consultativ . Ţaru l se bucur a de sprijinu l mulţimii , în rînduril e cărei a se aflau şi muncitor i şi car e se arăt a gata să-i pedepseasc ă pe cei car e îl umiliseră . în cee a ce priveşte intelighenţi a socialistă , aceast a era acu m ma i hotărît ă ca oricîn d să profit e de concesiil e guvernanţilor , pentr u a trec e la etap a următoar e a Revoluţiei , cea socialistă . Experienţ a anulu i 1905, în loc să o modereze , o radicalizase . Slăbiciune a legăturilo r car e ţinea u laolalt ă puternicu l Imperi u Ru s devenis e vizibilă pentr u toat ă lumea . Guvernu l o interpret a însă ca un semn al necesităţi i de a-şi întăr i autoritatea , în tim p ce radicali i şi chia r mulţ i dintr e liberali vedeau în ea o ocazi e de a da sistemulu i existen t lovitur a de graţie . In mo d delo c surprinzător , atît guvernu l cît şi opoziţi a considera u nou l parlamen t nu un instrumen t al compromisului , ci o aren ă de confruntare . Vocile moderate , car e pleda u pentr u conlucrare , se vedeau atacat e din ambel e direcţii .

Rusi a nu obţinus e pîn ă la urm ă decî t un scurt răgaz.

Stolîpin Atitudinil e monarhie i şi opoziţie i dup ă experienţ a anulu i 1905 nu pre vesteau nimi c bun pentr u nou a ordin e constituţională . Ambele părţ i era u

l'AjH'viinciilul

constitHlionul

55

lipsite ele bunăvoinţ a indispensabil ă pentr u succesu l oricăre i înţeleger i i tinlractuale , dec i şi al Constituţiei .

Dup ă spusele unu i om spiritua l al epocii , Coroan a era gata să accept e 0 constituţie , cu condiţi a ca autocraţi a să rămîn ă intactă . Dum a era pri vită nu ca un partener , ci ca un facto r car e complic a responsabilităţil e administrativ e ale birocraţiei . Pentr u partidel e liberale şi radicale , aranja mentu l constituţiona l nu era decî t un episo d intermedia r în drumu l ireversibil al Rusie i spre o democraţi e în deplinu l înţele s al cuvîntului .

In cele şase lun i car e au urma t lansări i Manifestulu i din Octombrie , specialişti i guvernulu i au lucra t la redactare a legislaţiei menit ă să insti luţionalizez e promisiunil e conţinut e în el. în noiembri e 1905, cenzur a a losl abolit ă şi ruşii au primi t pentr u prim a dat ă dreptu l de a public a fără îngrădiri . Legile anunţat e în marti e 1906 garanta u libertate a de întrunir e şi asociere . Ele permiteau , pentr u prim a oar ă în istori a ţării , constituire a de partid e politic e şi sindicate . Rămîne a cu toat e aceste a în vigoare prac tica impuneri i legii marţial e în provinciil e în car e aveau loc tulburări , cee a ce îngădui a birocraţie i să încalc e noil e libertăţ i ori de cît e ori consider a că siguranţ a statulu i ar fi fost ameninţată . în aprili e 1906, autorităţil e au făcut publi c textu l constituţiei , sub numel e de Legile Fundamentale . Documentu l avea o orientar e conserva toare , menţinîn d în legătur ă cu ţaru l titulatur a de „autocrat" . Rusi a căpăt a un parlamen t bicameral . Camer a superioară , Consiliu l de Stat , era alcă tuit ă din reprezentanţ i numiţ i sau desemnaţ i de instituţi i public e precu m Biserica sau adunăril e nobilimii . Camer a inferioară , Dum a de Stat , era constituit ă în întregim e din reprezentanţ i aleşi pe baza unu i sistem elec tora l complicat , meni t să asigure preponderenţ a elementelo r ma i conser vatoare . Toat e legile trebuia u să aibă, pe lîngă semnătur a monarhului , aprobare a celo r dou ă camere . Bugetu l anua l trece a de asemen i prin ambel e camere . Promisiune a din Manifest , de a permit e corpulu i legiuito r să supra vegheze legalitate a acţiunilo r guvernanţilor , era îndeplinit ă doa r parţial , 1 )um a fiind împuternicit ă să adresez e interpelăr i public e guvernului . In rest, birocraţi a rămîne a în afara controlulu i parlamentar .

Spr e mare a dezamăgir e a liberalilor , Coroan a şi-a păstra t dreptu l de a num i miniştrii : aceast ă prerogativ ă avea să provoac e fricţiun i într e par lamen t şi ţar , ma i mul t decî t oricar e altă chestiune . Coroan a îşi rezerva de asemen i dreptu l de a declar a războ i şi de a închei a pace .

Merit ă comentat e şi alte dou ă preveder i ale Legilor Fundamental e din 1906. Precu m în Mare a Britanie , parlamentu l avea un manda t norma l de cine i ani , însă ţaru l îl pute a dizolva orieînd . în sistemu l britani c modern , c;i şi în alte monarhi i constituţionale , Coroan a nu pute a recurg e la o asemene a prerogativ ă decî t dac ă guvernu l pierde a un vot de încredere . în Rusia , aşa cu m se va vedea, ţaru l a făcut uz de acest drep t pentr u a pedeps i parlamentel e car e excelau prin agresivitate . Prile j de abuzur i era şi Articolu l

56

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

87 din Legile Fundamentale , car e îl abilita pe ţar ca, în situaţi i de urgenţă , atunc i cîn d parlamentu l nu era întruni t în sesiune , să guvernez e prin decrete .

Coroan a folosea aceast ă clauz ă pentr u a ocol i Duma , atunc i cîn d avea motiv e să cread ă că ea s-ar fi putu t împotriv i voinţe i monarhului .

In anumit e privinţe , poat e că singura prerogativ ă important ă a Dume i era imunitate a parlamentar ă de car e se bucura u membri i ei. Deputaţi i liberali şi radical i au profita t de acest drep t pentr u a se angaja în critic i violente, adese a incendiare , la adres a regimului . Aceste critic i împuţina u şi ma i mul t prestigiu l Coroanei , distrugîndu- i aur a de înţelepciun e şi atotputer nici e pe car e şi-o cultivase cu atît a asiduitat e şi pe car e mare a mas ă a popu laţie i o consider a piatr a de temeli e a une i bun e guvernări .

Răspunsu l la întrebare a dac ă Legile Fundamental e din 1906 au fost un semnificati v pa s înaint e sau, dimpotrivă , nişt e înşelătoar e jumătăţ i de măsur ă depind e de criteriil e adoptat e în judecată . Dup ă standardel e demo craţiilo r industrial e avansate , Constituţi a din 1906 lăsa fără îndoial ă mul t de dorit . Da r dac ă ne raportă m la tradiţiil e Rusiei , ea echival a cu un uria ş pa s spre democraţie . Pentr u prim a oar ă în istori a ţării , Coroan a îngădui a uno r reprezentanţ i aleşi de supuşii ei să iniţiez e legi sau să li se opun ă prin veto, să controlez e bugetul , să critic e politic a guvernulu i şi să adresez e interpelăr i miniştrilor . Dac ă experimentu l constituţiona l n u a reuşi t să aduc ă stabilitat e ţării , faptu l se datoreaz ă nu atît textulu i Constituţiei , cît lipsei de voinţ ă din parte a coroane i şi a parlamentulu i pentr u respectare a spiritulu i şi prevederilo r ei.

Conflictel e au începu t din chia r ziua în care Dum a şi-a deschi s lucrările .

Di n cauz ă că socialist-revoluţionari i şi social-democraţi i boicotaser ă alegerile, constituţional-democraţi i de orientar e liberală , cunoscuţ i şi sub numel e de „cădeţi" , car e părăsiser ă Uniune a de Eliberar e în octombri e 1905, rămînea u partidu l cel ma i radica l într e cele reprezentat e în parlament .

In speranţ a de a-şi asigura un contro l permanen t asupr a circumscripţiilo r muncitoreşt i şi ţărăneşti , cadeţi i au adopta t o strategi e a confruntării .

Deţinîn d număru l cel ma i mar e de locur i în parlamen t (179 din 478), inclusi v totalitate a locurilo r din Sank t Petersbur g şi Moscova , au trecu t direc t la ofensivă. Di n punctu l lor de vedere , Legile Fundamental e nu reprezenta u decî t o schiţ ă preliminar ă a adevărate i Constituţii , car e ar fi tre buit să creez e un regim de democraţi e parlamentară , ma i degrab ă decî t o monarhi e constituţională : urmîn d exemplu l Stărilo r General e din Franţ a anulu i 1789, cadeţi i au încerca t să îngenunchez e monarhia . în cadru l uno r dezbater i parlamentar e aprinse , ei au ceru t desfiinţare a camere i superioare , dreptu l de a num i miniştrii , expropriere a marilo r domeni i funciar e şi amnisti a general ă pentr u deţinuţi i politici , inclusi v pentr u cei condamnaţ i pentr u acţiun i teroriste .

Experimentul

constituţional

57

Consternat ă de comportamentu l intransigen t al parlamentului , Curte a a deci s di/.olvare a lui. Pe 8 iulie 1906, la nici trei lun i de la deschidere a lucrărilor , ţaru l a dizolvat Dum a şi a decreta t ţinere a de no i alegeri. Deputaţi i cădeţ i lor au replica t aceste i măsur i — car e încălc a poat e spiritul , nu însă şi litera constituţie i — retrăgîndu-s e în oraşu l finlande z Vîborg, la adăpos t de poliţi a rusă. D e acolo , ei au îndemna t populaţi a să refuze plat a impozi telo r şi să nu respect e decretel e ţarului . Aşa-zisul Manifes t de la Vîborg era în acelaşi tim p neconstituţiona l şi inutil . Populaţi a 1-a ignorat , singuru l lui efect fiind privare a de dreptur i electoral e a semnatarilor , printr e car e se număra u uni i din cei ma i renumiţ i politicien i liberali din Rusia . în tim p ce ţar a vota pentr u desemnare a une i a dou a Dume , Coroan a căut a omu l forte capabi l să- i îmblînzeasc ă pe politicieni i răzvrătiţi . Alegerea a căzu t asupr a lui Piot r Stolîpin , guvernato r al provincie i Saratov , car e se făcuse remarca t pri n modu l eficien t în car e pusese capă t agitaţi ilor ţărăneşt i din 1905-1906 . Er a o alegere extre m de fericită , şi Stolîpi n avea să se dovedeasc ă omu l de stat cel ma i remarcabi l din ultimi i an i ai Rusie i imperiale .

Descenden t al une i vech i familii de servitor i imperiali , Stolîpi n mani festa un devotamen t absolu t faţă de monarhie . în acelaş i tim p însă , era conştien t că Rusi a nu ma i pute a fi condus ă de vechiu l regim patrimonial , ca un domeni u al ţarului . Coroan a avea nevoie , pentr u a supravieţui , de o solidă bază socială de sprijin şi de o guvernar e bazat ă pe consens , nu pe supunere a faţă de ordine . Asemen i lui Bismarck , deşi conservato r convins , el îşi dăde a seam a că monarhi a era obligat ă să se adaptez e dispariţie i vechiulu i sistem de rangur i şi naşteri i une i naţiun i moderne .

Stolîpi n vroia să colaborez e cu Duma , formîn d în cadru l ei un bloc de sprijinitor i loiali şi izolîn d astfel stînga. Dincol o de manevrel e parlamentar e însă, plănui a în acelaş i tim p să creez e o clasă de mic i proprietar i funciar i liberi, car e să îndeplineasc ă aceeaş i funcţi e stabilizatoar e pe car e o înde plinea u categoriil e sociale similar e din Franţ a sau alte ţăr i europene . I n acest scop , intenţion a să slăbească şi, în cele din urmă , să desfiinţez e sistemu l comunelor , spre a transform a loturil e de pămîn t comunal e în pro prietăţ i individuale , deţinut e de agricultor i liberi. Concepus e de asemen i proiect e ambiţioas e de modernizar e a serviciilor social e ale Rusie i şi urmăre a să elimin e ultimel e vestigii ale regimulu i birocrati c şi poliţienesc .

Cît ă vrem e monarhi a s-a simţi t ameninţat ă de tulburăril e social e şi de atitudine a de răzvrătir e a parlamentului , Stolîpi n s-a bucura t de sprijinu l ei generos . Da r pe măsur ă ce reuşe a să restabileasc ă liniştea m ţară , a de venit tot ma i mul t ţint a une i ostilităţ i car e avea în cele din urm ă să-1 distrugă ca om politic . Birocraţi i nu îl considera u unu l dintr e ai lor, fiindc ă în loc să urc e treapt ă cu treapt ă scara demnităţilo r ministeriale , fusese pro mova t direc t din funcţi a de guvernato r în cea de prim-ministru . Curte a privea cu îngrijorar e manevrel e lui în parlament , suspectîndu- 1 că urmăreşt e

60

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

Ţaru l Nicola e şi consilieri i lui erau deja excedaţ i de acţiunil e Dume i şi luau în considerar e desfiinţare a ei. Poat e că şi-a r fi pu s în practic ă planul , dac ă nu ar fi existat riscul ca pieţel e financiar e internaţional e să reacţionez e negati v şi să devalorizez e obligaţiunil e ruseşti. Membri i luminaţ i ai adminis traţie i au adu s propriil e argument e împotriv a ideii de a desfiinţ a Duma . In cele din urm ă s-a hotărî t menţinere a acesteia , însă în condiţiil e une i revizuiri a legii electorale , car e să întăreasc ă reprezentare a păturilo r conservatoar e şi să reduc ă în mo d corespunzăto r influenţ a liberală şi radicală .

Guvernu l a dizolvat a dou a Dum ă la 2 iuni e 1907 şi, în ziua următoare , prevalîndu-s e de Articolu l 87, a făcut publi c textu l une i no i legi electorale .

Aceasta creşte a reprezentare a claselo r de proprietari , în detrimentu l ţără nimii , muncitorilo r şi al minorităţilo r etnice . Rezultatu l a fost formare a une i legislaturi ruse ma i conservatoar e şi ma i omogen e din punc t de vedere etnic . Făr ă discuţi e că manevr a era neconstituţională , din momen t ce Legile Fundamental e interzicea u în mo d explicit utilizare a Articolulu i 87 în scopu l modificări i dispoziţiilo r privitoar e la dreptu l de vot. Opoziţi a a calificat de acee a legea electoral ă de la 3 iuni e drep t „ o lovitur ă de stat", dar terme nu l par e neadecvat , în măsur a în car e legea nu afect a drepturil e fundamen tale ale parlamentului .

Ce a de- a trei a Dumă , întrunit ă în noiembri e 1907, a fost singur a car e şi-a du s mandatu l de cinc i an i pîn ă la capăt . Di n cei 422 de deputaţi , 154 aparţinea u Uniuni i „17 Octombrie" , ai căre i membri , cunoscuţ i sub numel e de octombrişti , îmbrăţişa u o ideologi e liberal-conservatoar e şi se declara u deschiş i colaborări i cu Coroana . Alţi 147 de deputaţ i aparţinea u diferitelo r grupăr i de dreapt a şi naţionaliste . Cadeţi i trebuia u să se mulţumeasc ă cu 54 de locuri , iar socialişti i ajunseser ă la 32 de reprezentanţi . Deş i nou a Dum ă era mul t ma i pe placu l Coroanei , n u avea nic i pe depart e un rol decorativ . Stolîpi n s-a văzut obligat să recurg ă la manevr e parlamentar e dificile pentr u a face să treac ă unel e din proiectel e de lege ale guvernului .

Octombriştii , car e domina u a trei a Dumă , aşa cu m liberalii o domina seră pe prim a şi socialişti i pe cea de- a doua , au accepta t aranjamentu l constituţiona l din 1906. Dac ă pentr u liberali bunu l cel ma i de pre ţ era libertatea , iar pentr u socialişti , egalitatea , octombrişti i punea u acentu l pe legalitate ; din acest punc t de vedere , se aflau pe aceeaş i lungim e de und ă cu birocraţi a liberală pe car e o reprezent a Stolîpin . Lideru l lor, Alexand r Guşkov , îmbin a patriotismu l cu credinţ a în necesitate a une i autorităţ i puternic e şi respectu l faţă de lege. Cooperare a dintr e Stolîpi n şi Guşko v a oferit cele i de- a trei a Dum e echilibru l de car e avea nevoi e pentr u a desfăşura o activitat e intens ă şi constructivă . Dum a a votat 2 571 de p r o : iect e de lege propus e de guvern , a iniţia t 205 proiect e propri i şi a adresa t 157 de interpelăr i miniştrilor . Comisiil e din cadru l ei se ocupa u de pro blem e agrare , de legislaţie socială şi alte chestiun i similare . în 1908 şi

Experimentul

constituţional

61

ntiii «Ies in 1909, recoltel e au fost extre m de bogate , cee a ce a readu s linişte a în mediu l rural . Violenţ a în descreşter e şi relansare a dezvoltări i Industrial e părea u să fi şters urmăril e nefericit e ale Revoluţiei . Stolîpi n se alin la apogeu l cariere i lui.

In chia r acest tim p însă, primi i nor i negri au apăru t la orizont . Curte a era nemulţumit ă de manevrel e din parlamen t ale lui Stolîpin , suspectîndu- 1 că In IOC să servească interesel e Coroanei , aşa cu m afirma , îşi construi a o bază propri e de putere . Dup ă moarte a lui, ţarin a avea să îi avertizez e succesorul , Iflcînd în mo d clar aluzie la Stolîpin , „s ă nu caut e sprijin în rîndu l parti delo r politice" . Cu cît primu l ministr u înregistr a ma i mult e succese , cu atît ('oroan a făcea ma i puţi n ape l la el şi îi arăt a ma i mult ă ostilitate .

Reformel e în cur s şi cele proiectat e ale lui Stolîpi n se loveau de interes e din ce în ce ma i puternice . Politic a lui agrar ă irita aristocraţi a funciar ă conservatoare , car e nu privea cu och i bun i perspectiv a ca mici i agricul tori independenţ i să devin ă clasa dominant ă în mediu l rural . Birocraţi i se împotrivea u planurilo r lui de descentralizar e a administraţie i şi diminuar e II prerogativelo r poliţiei . încercăril e lui, dealtfe l lipsite de succes , de a acord a evreilor dreptur i civile deplin e au înfuria t extrem a dreaptă , car e era convins ă că evreii se aflau la origine a tuturo r dificultăţilo r prin car e trece a Rusia . Liberali i şi socialiştii îl detesta u pentr u eforturil e lui de a consolid a monarhi a şi pentr u reprimare a terorismului . Ataca t din toat e direcţiile , izolat şi din ce în ce ma i descurajat , Stolîpi n a începu t să şovăie şi să comit ă gafe politice .

Prim a lui confruntar e cu Dum a a avut loc în 1908-1909 , cîn d corpu l legiuito r a refuzat suplimentare a bugetulu i cu sum a necesar ă lărgirii flotei, menit ă să compensez e pierdere a suferită în războiu l cu Japonia . îns ă cel mai grav şi, în cele din urmă , cel ma i dezastruo s conflic t s-a declanşa t în marti e 1911, în chestiune a extinderi i zemstvelo r în provinciil e occiden tale ale Imperiului . în momentu l creări i lui, în 1864, sistemu l zemstvelo r nu a inclu s şi provinciil e occidentale , teritori i obţinut e în urm a împărţiri i Polonie i în secolu l al XVIII-lea . Alegerile pentr u zemstve erau astfel organizat e încî t să- i favorizeze pe mari i proprietari , or, în regiunil e respective , o mar e part e a nobilimi i era alcătuit ă din polonez i şi alte grupur i catolice , considerat e ostile Rusiei . Stolîpi n a ajun s la concluzi a că sosise vreme a ca omisiune a să fie îndreptată . A prezenta t parlamentulu i un proiec t de lege pentr u alegerea uno r zemstv e în vest, printr- o procedur ă complicată , în care ruşii şi polonezi i ar fi urma t să voteze în cadru l uno r camer e diferite .

Hvrei i urma u pu r şi simpl u să fie lipsiţi de dreptu l de a avea reprezentanţi .

Măsur a era minor ă şi abia dac ă ar fi atra s atenţia , însă grupuril e reacţionare , ostile lui Stolîpi n şi conştient e că influenţ a lui la Curt e slăbise, au deci s să o utilizez e ca un pretex t pentr u a-1 înlătura . în ma i 1910, proiectu l privin d zemstvel e din provinciil e occidental e a fost aproba t de Dum ă cu

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse un vot strîn s şi trimi s camere i superioare , în car e aprobare a ar fi fost practi c o formalitate . însă , fără ştirea lui Stolîpin , do i din membri i Consiliulu i au obţinu t permisiune a ţarulu i pentr u ca deputaţi i să fie lăsaţi să voteze aşa cu m dorea u şi nu aşa cum , de obicei , le cere a Curtea . Spr e surprindere a şi indignare a lui Stolîpin , Consiliu l a respin s proiectu l de lege.

Stolîpi n şi-a înainta t demisia , da r s-a lăsat ulterio r convin s să renunţ e la ea de cătr e ţar , car e nu bănuis e cît de umili t avea să se simt ă ministrul .

La sugestia lui, Nicola e a suspenda t lucrăril e celo r dou ă camer e pentr u tre i zile, interva l în car e legea zemstvelo r din provinciil e vestice a fost pro mulgat ă pe baza Articolulu i 87. Er a o mişcar e fatală, car e 1-a îndepărta t pe Stolîpi n de octombrişt i şi i-a atra s duşmăni a Curţii : ţaru l nu i-a ierta t niciodat ă situaţi a delicat ă în car e fusese pus . Stolîpi n ştia, ca şi ceilalţi , că era sfîrşitul cariere i lui politice .

La începutu l lui septembri e 1911, Stolîpi n a însoţi t familia imperial ă la Kiev, pentr u festivităţile ocazionat e de dezvelire a monumentulu i lui Alexandr u al II-lea . Poliţi a primis e avertisment e privin d posibile atacur i terorist e şi măsuril e de securitat e fuseseră sporite . Stolîpi n a sfidat ame ninţările , refuzîn d să poart e o vestă antiglon ţ şi să fie urma t îndeaproap e de gărzile de corp . în timpu l unu i spectaco l la oper a din Kiev, un teroris t s-a apropia t şi a tra s dou ă gloanţ e de la mic ă distanţă , unu l din ele lovindu- 1 pe Stolîpi n în ficat. Anchet a a scos la iveală că asasinul , un tînă r dintr- o famili e bogată , era agent dubl u şi lucr a pentr u poliţie , fiind în acelaşi tim p în legătur ă cu cercuril e teroriste . Inventîn d o poveste despr e un atenta t împotriv a ţarului , plănui t să aibă loc în timpu l spectacolului , reuşise să pătrund ă în oper ă sub pretex t că vroia să descoper e presupusu l terorist . Ţaru l şi soţia lui nu au păru t pre a afectaţ i de moarte a ministrului , de car e considera u că se po t dispens a cu uşurinţă , dat fiind că regimu l redevenis e stabil.

Stolîpi n şi-a depăşi t cu mul t atît predecesori i cît şi succesorii , pri n modu l în car e a ştiut să pun ă de acor d viziune a a cee a ce era necesa r cu un lucid simţ al posibilului ; omu l de stat şi politicianu l se îmbina u în el într-u n mo d unic . Witte , singura personalitat e de o anvergur ă compara bilă cu a lui, era un politicia n străluci t şi plin de realism , dar avea un tem peramen t ma i degrab ă de executo r decî t de conducăto r şi o oarecar e doz ă de oportunism . Stolîpi n a fost practi c singuru l prim-ministr u al deceniulu i constituţiona l car e a trata t cu Dum a ca un partene r în efortu l comu n de construcţi e a une i Rusi i puternic e şi măreţe , n u ca un intenden t regal.

Monarhis t convins , el se consider a totodat ă pu s în slujba naţiunii . Şi totuşi : dac ă vrem să fim realişti , nu pute m susţine , aşa cu m fac uni i conservator i ruşi, că, dac ă Stolîpi n ar fi supravieţuit , revoluţi a rusă nu ar ma i fi avut loc. Reformel e lui fie au eşuat , fie nu au fost puse în practică .

Carier a lui politic ă era deja încheiat ă atunc i cîn d s-a prăbuşi t sub gloanţel e atentatorulu i şi fără îndoial ă că ar fi fost curîn d destituit . Deş i uci s de un

Experimentul

constituţional

tpvoluţionar , Stolîpi n a fost în fapt distru s ca om politi c de chia r acei a pe i Btfl li slujise şi pe car e î n c e r c a s e să-i salveze.

(Vi tivi ani car e s-au scurs într e moarte a lui Stolîpi n şi izbucnire a celu i de ni doile a războ i mondia l au fost marcaţ i de tendinţ e contradictorii , unel e eonducîn d spre stabilizare , altele prevestin d catastrofa .

Situaţi a Rusie i părea , la prim a vedere , promiţătoare . Represiunil e lui 'ilulîpi n şi avîntu l economi c cu care , întîmplător , aceste a au coinci s irii'iiseră să restaurez e ordinea . Conservatori i şi radicalii , deşi cu senti ment e diferite , recunoştea u că monarhi a supravieţuis e eu bin e Revoluţie i iliii l°()5. Economi a prospera . Faţ ă de 1900, producţi a de fier era în 1913 i u pest e 50% ma i mare , iar cea de cărbun e se dublase ; nivelul exporturilo r >ii ni importurilo r se dublas e de asemenea . U n economis t france z pre viziunii în 1912 că, dac ă Rusi a avea să-şi menţin ă pîn ă la jumătate a secolului ritmu l de creşter e economic ă pe car e îl cunoscus e începîn d cu 1900, ni li ajun s să domin e Europ a din punc t de veder e economic , politi c şi lluiinciar . în mediu l rura l domne a liniştea . Creştere a numărulu i de greve in industri e nu preveste a neapăra t o revoluţie , fiindc ă acelaş i fenome n se Intîlne a în ani i din preajm a primulu i războ i mondia l şi în Mare a Britani e mu Statel e Unite . în Rusi a fenomenu l era expresia une i creşter i a puteri i «Indicatelor , pe car e legislaţia anilo r 1905-190 6 o făcuse posibilă . Opini a public ă începe a să înclin e spre dreapta . Socialismu l îşi pierde a forţa de Hlnicţie , fiind înlocui t de patriotis m şi gustul pentr u estetică . în ciud a acesto r tendinţ e pozitive , Rusi a rămîne a o ţar ă agitat ă şi mar tiilă de probleme . Nic i violenţel e din 1905, nic i reformel e lui Stolîpi n nu iez,olvaser ă acest e probleme . Preval a sentimentu l că evenimentel e din 1905 fuseseră doa r preludiu l une i no i izbucnir i violente .

Pentr u un istoric , trăsătur a cea ma i frapant ă — şi cea ma i nelinişti toar e — a aceste i perioad e este prezenţ a urii, atotstăpînitoar e şi intensă : ura cu motivaţi e ideologică , etnic ă sau socială . Radicali i ura u establish inenl-ul . Ţărani i îi ura u pe acei a dintr e vecini i lor car e se retrăseser ă din ii imune . Ucraineni i îi ura u pe evrei, musulmani i pe armeni , nomazi i kazah i u urau şi vroiau să-i izgoneasc ă pe ruşii car e se instalaser ă printr e ei în vreme a lui Stolîpin . Cee a ce împiedic a aceast ă ură să se dezlănţui e era prezenţ a forţelo r de ordin e — armata , jandarmeria , poliţi a —, aflate la iîndu l lor sub asaltu l stîngii. Di n cauz ă că nu apăruser ă instituţiil e politic e şi nu se produseser ă evoluţiil e susceptibil e să conduc ă la o rezolvar e paşnic ă a acesto r contradicţii , exista riscu l recurgeri i din no u la violenţ ă şi la exterminare a fizică a celo r care , cu sau fără voia lor, s-ar fi aflat în calea unei a sau altei a din taberel e în conflict .

Er a un lucr u obişnui t în acel e zile să auzi spunîndu-s e că Rusi a trăieşt e deasupr a unu i „vulcan" . Poetu l Alexand r Blok recurge a în 1908 la un alt

(A

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

gen de metaforă , vorbin d de tic-tac-u l „bombei " ascuns e în inim a Rusiei .

Uni i au încerca t să o ignore , alţii să fugă de ea, iar alţii chia r să o dezamor seze. Făr ă folos: ... fie că ne aduce m amint e sau uităm , în fiecar e din no i sălăşluieşte senzaţi a de rău , de spaimă , presentimentu l catastrofei , al exploziei.. . N u ştim ce fel de întîmplăr i ne aşteaptă , dar în inimile noastre acul seismografului s-a mişcai deja.

Capitolu l II I

RUSI A ÎN RĂZBOI

Perspectivele Judecin d dup ă rezultatu l războiulu i cu Japonia , o înfrînger e urmat ă de revoluţie , conducători i Rusie i ar fi dat dat dovad ă de înţelepciun e evitîn d piui iei păre a la primu l războ i mondial : cauz a direct ă a declanşări i Revo luţiei din 1917a fost prăbuşire a fragilelor structur i politic e ale Rusie i sub lovituril e unu i războ i de uzură . S-a r pute a desigur argument a că din ce în ic mai slaba capacitat e de a guvern a a ţarulu i şi existenţ a uneiintelighenţi i militant e făceau ca revoluţi a să fie inevitabilă , indiferen t dac ă războiu l ar li i/.bucni t sau nu . Chia r dac ă acceptă m acest argumen t însă , o revoluţi e iu tim p de pace , cu armat a prezent ă şi pregătit ă să pun ă capă t dezordinilor , iu li fost mul t ma i puţi n violentă , iar elementel e moderat e ar fi avut ma i inull e şanse să prei a puterea .

Neutralitate a nu se număr a totuş i printr e opţiunil e la îndemînă , dat e limd ambiţioasel e planur i ale Germanie i wilhelmien e privitoar e la Europ a şi la Rusia . în urm a înfrîngeri i Franţe i în războiu l din 1870-1871 , germani i se aştepta u ca francezi i să încerce , ma i devrem e sau ma i tîrziu , să îşi ia revanşa . Se pregătea u de acee a pentr u eventualitate a unu i no u război , care , spera u ei, urm a să se soldez e cu instaurare a une i hegemoni i german e incontestabil e pe continent . Anumiţ i publicişt i german i cu influenţ ă îi prevedea u Rusie i un statu t de coloni e economică , menit ă să furnizez e (iermanie i mîn ă de lucr u şi materi i prim e ieftine . Pentr u conducători i ruşi devenise limped e că, dac ă Germani a ar fi reuşit să zdrobeasc ă pentr u a dou a oar ă Franţa , următoare a victim ă ar fi fost Rusia . Ţaru l Alexandr u al IlI-le a scria în 1892 că era absolu t necesa r ca Rusi a să închei e o înţele gere cu Franţ a şi, „î n eventualitate a unu i războ i într e Franţ a şi Germania , să-i atac e neîntîrzia t pe germani , pentr u a nu le lăsa răgazu l să înfrîng ă Franţ a şi să se întoarc ă apo i împotriv a noastră" . Francezii , la rîndu l lor, îşi dădea u seam a că n u po t învinge Germani a de uni i singur i şi că au nevoie de un aliat . în ani i '80, cele dou ă ţăr i au începu t demersuril e pentr u încheiere a une i alianţe ; aceast a a fost oficializat ă în 1894, sub form a unu i trata t de apărar e mutuală , pri n car e părţil e se angajau să vină un a în ajutoru l celeilalt e în cazu l unu i ata c al Germanie i sau al aliaţilo r acesteia .

Scurta istoric a Revoluţiei ruse Confrunta t cu perspectiv a unu i războ i pe dou ă fronturi , stalul major genera l al armate i german e a pu s la punc t o strategi e complexă , cunos cut ă sub numel e de Planu l Schlieffen . In form a lui finală, acest a prevede a desfăşurare a de cătr e Germani a a nou ă zecim i din forţel e ei pe frontu l francez , rămînîn d ca armat a austro-ungară , spirijinit ă de cîteva divizii germane , să- i ţin ă în şah pe ruşi, pîn ă cîn d s-ar fi deci s soart a bătălie i din Vest. Armat a german ă urm a să- i zdrobeasc ă pe francez i în patruzec i de zile — înaint e ca ruşii să se poat ă mobiliz a comple t — şi să-şi îndrept e apo i grosul forţelo r spre est. Succesu l Planulu i Schlieffen era condiţiona t de viteza de acţiun e şi ma i ales de cea de mobilizare . El porne a de la postulatu l că ruşii ar fi avut nevoi e de 105 zile pentr u a-şi aduc e armat a la capacitate a de lupt ă maximă , tim p suficien t pentr u ca francezi i să fie scoşi din calcul .

Statel e major e general e ale Rusie i şi Franţei , aflate în linii mar i la curen t cu intenţiil e germanilor , au pregăti t o contra-strategie . Ruşi i ar fi trebui t ca, la numa i cincisprezec e zile de la începere a mobilizării , să lovească fie trupel e german e din Prusi a Orientală , fie pe cele car e con trola u căile de acce s spre Berlin . Se spera ca germanii , confruntaţ i cu o ofensivă car e le-a r fi ameninţa t capitala , să îşi retrag ă trupel e de pe frontu l de vest într-u n momen t criti c al operaţiunilor , ceea ce ar fi du s la prăbuşire a întregi i strategi i conţinut e în Planu l Schlieffen . Ruşi i nu era u pre a satisfăcuţ i de propuneril e franceze , convinş i că în lipsa germanilor , ocupaţ i cu bătăli a din Vest, ar fi putu t spulber a ma i slaba armat ă austro-ungară . în cele din urm ă s-a ajun s la un compromis : forţel e ruse urma u să- i atac e simulta n pe german i şi austro-ungari . Decizi a era un a nefericită , fiindc ă ruşii nu dispunea u de forţe suficient e pentr u a lupt a pe dou ă fronturi . în 1912 germani i au fost alarmaţ i de anunţare a la Sank t Petersbur g a unu i plan de modernizar e militară , car e urm a să fie pu s în aplicar e cu sprijinu l financia r al Franţe i şi al căru i obiecti v era scurtare a perioade i de mobilizar e a armate i ruse la optsprezec e zile. Odat ă adu s la îndeplinire , planu l ar fi făcut inutil ă strategi a Schlieffen . Această perspectiv ă i-a făcut pe uni i din factori i de decizi e german i să ia în considerar e variant a unu i războ i preventiv , cee a ce explică rapiditate a riscant ă cu car e Germani a a acţiona t în vara lui 1914.

Europ a era prin urmar e deja pregătit ă de război , cîn d un inciden t tragic , da r relati v mino r — asasinare a de cătr e un teroris t sîrb a moştenitorulu i tronulu i austria c — a deschi s ostilităţil e într e Austria şi Serbia . Deş i sîrbii era u gata să satisfacă cereril e conţinut e în ultimatumu l austriac , Viena, încurajat ă de Berlin , a exclus oric e compromis , declarîn d războ i (15/2 8 iulie) . Ruşii , protector i autodeclaraţ i ai creştinătăţi i ortodoxe , temîndu-s e că prestigiu l lor în Balcan i ar fi fost iremediabi l afecta t dac ă nu venea u rapi d în sprijinu l sîrbilor, au răspun s prin decretare a une i mobilizăr i parţial e şi apo i a mobilizări i general e (15-17/28-3 0 iulie) . La 30 iulie Germani a a

Rusia în război

67

«itlimiil Rusiei un ultimatum , cerîndu- i să opreasc ă masare a de trup e la fron ll^n i i (imună . N u a primi t nici un răspuns . în aceeaş i zi Germani a şi Franţ a «ii declanşa t mobilizarea , iar la 19 iulie/ l august , Germani a a declara t ift/liu i Rusiei . In noapte a următoare , fără o declaraţi e oficială de război , iMipel e german e au trecu t graniţ a în Belgia şi Luxemburg , îndreptîndu-s e «pir l'iiiis,

I '.i n Rusia pregătit ă de război ? Depind e despr e ce fel de războ i vorbim : unu l NI uri, măsura t în luni , sau unu l de durată , întin s pe ma i mulţ i ani .

Membri i statulu i majo r genera l al armate i ruse nu era u singurii car e se tfţlrplii u la un războ i scurt . E i se baza u pe experienţ a războaielo r din m olu l precedent , în car e deciziil e erau luat e de obice i cu rapiditate , mizîn IIM ne lotu l pe un singur angajament , şi aveau convingere a că interdepen denţel e din economi a mondial ă făceau imposibi l un conflic t de lung ă iluiiilă. Rusia era bin e pregătit ă pentr u un astfel de războ i rapid , dat fiind i fl dispune a de o armat ă permanent ă numeroasă .

Lucruril e stătea u cu totu l altfel dac ă potenţialu l milita r al Rusie i era PVHIUIII în perspectiv a unu i conflic t car e s-ar fi măsura t în ani , aşa cu m hmrs e cazu l războiulu i de secesiun e american . Resursel e ei umane , con «Idcrul c inepuizabile , era u în realitat e destu l de limitate : populaţia , dat ă Uliul rat a neobişnui t de mar e a natalităţii , era foart e tînără , aproap e jumă tMle di n locuitori i Rusie i fiind la începutu l secolulu i sub vîrsta încorporării .

NlNirmu l rezerviştilor , aşa cu m am văzut , era slab dezvolta t şi, dup ă Încheiere a mobilizării , lipsa uno r cadr e bin e pregătit e a începu t să se facă ultuţilă . Soldaţi i ruşi se dovedea u curajoş i în bătai a foculu i şi nu se temea u pi r a mul t de moarte , dar nu ştiau pentr u ce lupt ă şi se supunea u din obişnuinţ ă : de îndat ă ce autoritate a slăbea, începea u să nu ma i respect e ordinel e >?l dezertau . Era u în mar e part e lipsiţi de patriotismu l soldaţilo r occiden Inii . car e le- a permi s acestor a să reziste unu i carnagi u de patr u ani . Soldaţi i nic i une i alte armat e participant e la primu l războ i mondia l nu s-au preda t I u numă r atît de mar e duşmanului . Ofiţeri i ruşi dispreţuia u tehnic a de lA/.bo i modernă , spunîn d că aceast a distrug e moralu l trupei : tactic a lor pielerat ă de lupt ă era asaltare a poziţiilo r inamic e cu baionet e şi grenad e de mînă . Mulţ i dintr e comandanţi i superior i era u aleşi dup ă criteri i de obedienţ ă politic ă şi aveau o experienţ ă de lupt ă redusă .

Posibilităţil e Rusie i de a duc e un războ i prelungi t erau la fel de limi bile şi din punc t de veder e economic . Hran a era disponibil ă în cantităţ i suficient e în timpu l războiului , dar capacităţil e de transpor t nu făceau faţă necesarulu i de cereal e al oraşelo r nordice , cereal e car e trebuia u adus e din icgjunile agricol e din sud şi sud-est . în ciud a dezvoltări i impresionant e din ultimu l sfert de secol, structur a industrial ă a Rusie i era incomparabi l ma i slabă decî t acee a a ţărilo r avansat e din Vest. Ce a ma i mar e part e a nunelo r şi muniţie i era u produs e în manufactur i controlat e de stat , inca pabile să facă faţă cerinţelo r unu i războ i modern . La sfîrşitul anulu i 1914,

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse odat ă mobilizare a încheiată , Rusi a avea 6,5 milioan e de soldaţ i sub arme , da r numa i 4,6 milioan e de puşti . Industri a ruseasc ă pute a în cel ma i bun caz să produc ă 27 000 de puşt i lunar . D e acee a în prim a fază a războiulu i o part e din soldaţi i ruşi au trebui t să aştept e armel e camarazilo r căzuţ i în luptă . Nic i în privinţ a proiectilelo r de artileri e situaţi a n u era ma i bună .

Fuseser ă repartizat e 1 000 de proiectil e pentr u o gură de foc, dar con sumu l real a depăşi t cu mul t disponibilul , astfel încî t dup ă patr u lun i de lupt e depozitel e erau goale. Număru l maxi m de proiectil e pe car e manu facturil e îl putea u furniz a luna r în 1914 era de 9 000. Rezultatu l a fost că dup ă cîteva lun i mult e din piesele de artileri e au tăcu t neputincioas e în faţa foculu i inamic .

Transportu l constitui a de asemen i un moti v de îngrijorare . Raporta t la suprafaţă , Rusi a se afla mul t în urm a celorlalţ i beligeranţ i majori : ea dispune a de numa i 1,1 kilometr i de cale ferat ă pentr u fiecare 100 kilometr i pătraţi , faţă de 10,6 în Germania , 8,8 în Franţ a şi 6,4 în Austro-Ungaria .

Tre i sfertur i din lungime a totală , inclusi v Transsiberianul , era u alcătuit e din linii simple . Comple t neprevăzător , guvernu l de la Sank t Petersbur g n u luase în considerar e riscu l ca în caz de războ i principalel e portur i să fie scoase din uz de inamic i — germani i în Mare a Baltic ă şi turci i în Mare a Neagr ă — şi ţar a să se afle sub o blocad ă totală . Rusi a din timpu l războiulu i a fost comparat ă cu o casă în car e nu se poat e pătrund e decî t prin hornuri .

Atîta doa r că pîn ă şi hornuril e era u astupate . I n afară de Vladivostok, situa t la mi i de kilometr i depărtare , Rusie i îi rămăseser ă doa r dou ă por tur i maritim e deschis e spre lume a exterioară . Primul , Arhanghelsk , era bloca t de gheţur i şase lun i pe an . Ce l de-a l doilea , Murmansk , deşi n u îngheţa , nu dispune a înc ă în 1914 de o cale ferată : linia de legătur ă cu Petrograd-u l a fost început ă în 1915 şi terminat ă abia în ianuari e 1917, în ajunu l Revoluţiei . C a urmare , o mar e part e a materialulu i de războ i trimi s de aliaţ i într e 1915 şi 1917a zăcu t tot timpu l în depozitel e din Arhanghelsk , Murmans k şi Vladivostok. * Ultim a slăbiciune , nu însă şi cea ma i puţi n importantă , o constituia u relaţiil e încordat e dintr e guvernanţ i şi societate . Dup ă epuizare a valului de entuzias m patrioti c de la începutu l războiului , aceast ă încordar e a afecta t mobilizare a „frontulu i intern" . Guvernu l era hotărî t să nu permit ă reprezen tanţilo r societăţi i să profit e de războ i pentr u a- i min a autoritatea . în unel e momente , guvernu l rus a trebui t să duc ă războ i pe dou ă fronturi : unu l militar , cu germani i şi austriecii , celălalt politic , împotriv a opoziţie i interne . Şi, oricî t de incredibi l ar părea , uni i monarhişt i considera u că inamicu l * Tocmai pentru a depăşi acest handicap şi a deschide o cale de acces spre Rusia, la începutul anului 1915 , din iniţiativa lui Churchill, englezii şi australienii au debarcat trupe la Gallipoli, la intrarea în Bosfor. Dispunînd de forţe insuficiente, expediţia a eşuat. Dac ă ar fi fost încununată de succes, cursul istoriei ruse ar fi fost poate cu totul altul.

Rusia în război

69

Inter n ci n ce l m a i periculos . Di n nefericir e pentr u Rusia , atitudine a socie11(11, nşn c u m er a ea exprimat ă în cadru l Dumei , s-a dovedi t a fi înc ă şi ma i imlllfl .şi ma i inflexibilă. Deputaţi i liberali şi socialişti dorea u o victori e a miiiHlri . dar n u se dădea u în lătur i să exploatez e situaţi a creat ă de războ i |W|itiu a slăbi poziţi a guvernului . în 1915 şi 1916, opoziţi a a refuzat să vină tlţ tntîmpinare a cererilo r Coroanei , conştient ă de faptu l că dificultăţil e acesl#l n olerea u parlamentulu i o ocazi e unic ă de a-şi consolid a putere a în detri HitMilu l monarhiei . Iat ă de ce se poat e spun e că, dintr-u n anumi t punc t de vpileie, liberali i şi socialişti i au intra t într- o alianţ ă tacit ă cu Germania , folosind victoriile acestei a împotriv a Rusie i pentr u a obţin e avantaj e politice , ftiti o oarecar e măsură , nerezolvare a crize i politic e a ţarismulu i se află la nilgine a înfrîngeri i militar e şi a prăbuşiri i finale a acestuia .

Au existat spirite clarvăzătoar e car e au realiza t riscuril e pe car e războiu l |p presupune a pentr u stabilitate a intern ă a ţării . Atît Witt e cît şi Stolîpi n nu pleda i pentr u păstrare a neutralităţi i într-u n posibil conflic t european .

I'ONIIII ministr u d e intern e şi şef al Departamentulu i Poliţiei , Piot r Durnovo , pe car e intelighenţi a îl consider a întruchipare a obtuzităţi i birocratice , a HVUI intuiţi a profetic ă a cee a c e avea să se întîmpl e î n cazu l unu i război , tlllr un memorandu m cătr e ţar din februari e 1914, Durnov o prezice a că, tn eventualitate a uno r înfrînger i militare , „ o revoluţi e socială , în formel e ei cel e ma i teribile , va deven i de neevita t în Rusia" . E a va începe , afirm a el, eu blamare a guvernulu i de cătr e toat e păturil e societăţii , pentr u eşecuril e înregistrat e pe cîmpu l de bătălie . Politicieni i din Dum ă vor profit a de situnţia dificilă a guvernulu i pentr u a incit a masele . O dat ă cu dispariţi a în lupt ă a militarilo r de profesie , se va pute a cont a din ce în ce ma i puţi n pe urmată . Cadrel e car e îi vor înlocui , proaspă t recrutate , n u vor a v e a nic i autoritatea , nic i voinţ a să îi opreasc ă pe ţăran i să dezertez e şi să se întoarc ă tteasă pentr u a lua part e la împărţire a pămînturilor . în agitaţi a car e va urma , partidel e de opoziţie , pe car e Durnov o le consider a lipsite de sprijin popu lar, nu vor reuşi să restabileasc ă autoritatea , iar Rusi a „se va prăbuş i într- o anarhi e absolută , ale căre i consecinţ e nic i măca r n u po t fi imaginate" .

Primul an Di n prim a zi a ostilităţilor , francezi i au începu t să- i bombardez e pe ruşi cu apelur i de a- i atac a pe germani . Devene a eviden t că ofensiva german ă în Belgia se desfăşura pe un fron t ma i larg şi cu forţe ma i mar i decî t se anticipase . Contraatacuril e francez e pe mijlocu l acestu i fron t s-a u dovedi t ineficace .

Nicola e vroia să prei a comand a trupelo r pe teren , da r a fost convin s (pentr u moment ) de miniştri i lui să renunţe , aceşti a fiind îngrijoraţ i de efectu l negati v pe car e eventualel e insucces e pe fron t I-a r fi avut asupr a

70

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

prestigiulu i ţarului . Comand a trupelo r a reveni t Marelu i Duc e Nikola i Nikolaievici .

Răspunzîn d apelurilo r din parte a Franţei , ruşii au trimi s dou ă corpur i de armat ă în Prusi a Orientală . Intenţi a era ca, dup ă nimicire a trupelo r german e din zonă , ele să facă joncţiune a şi să înaintez e spre Berlin . Deş i terenul , acoperi t de lacur i şi păduri , îi favoriza pe apărători , ruşii au reuşit într- o prim ă fază să avansez e în mo d simţitor . însă , cu cît înregistra u ma i mult e succese , cu atît devenea u ma i neprevăzători , renunţîn d să-şi ma i cifreze comunicăril e şi aruncîndu-s e orbeşt e înainte , fiecare comandan t fiind grăbit să smulgă lauri i victoriei . Germanii , sub comand a lui Pau l von Hindenbur g şi a şefului său de stat major , Eric h Ludendorff , aştepta u momentu l potrivit . Cîn d au considera t că acest momen t sosise, au lansa t un ata c surpriză , izolîn d cele dou ă armat e ruse un a de alta . Au începu t prin a anihil a Armat a a Il- a Rusă , apo i au străpun s liniile Armate i întîia , obligînd- o să se retrag ă în Polonia . Er a o înfrînger e catastrofală , pe car e însă comandamentu l rus, ca de obice i nepăsăto r faţă de pierderi , a tratat- o cu uşurinţă . Ataşatulu i milita r francez , car e şi-a exprima t compasiune a pentr u acest e pierderi , cifrat e la aproap e un sfert de milio n de oameni , Nikola i Nikolaievic i i-a răspun s cu nonşalanţă : „Sînte m fericiţ i să pute m face asemene a sacrificii pentr u aliaţi i noştri. " însă ataşatu l britanic , car e relateaz ă incidentul , a avut sentimentu l că ruşii acţionaser ă astfel ma i puţi n de dragu l aliaţilor , cît din pur ă iresponsabilitate : N u erau altceva decî t „nişt e copi i cu suflet mare , incapabil i să prevad ă ceva, car e călcaser ă pe jumătat e adormiţ i pest e un cui b de viespi".

Dezastru l din Prusi a Oriental ă a fost eclipsa t de victoriil e ruşilor împo triva austriecilor . într- o operaţiun e impresionantă , ei au captura t cea ma i mar e part e din Galiţia , scoţîn d din lupt ă o treim e din armat a austro-ungar ă şi deschizîndu-ş i dru m spre sud cătr e Ungari a şi spre est cătr e Silezia. în următoarel e şase lun i s-au desfăşura t lupt e intens e pe frontu l de est, fără ca balanţ a să înclin e de o part e sau de alta . în iarn a 1914-1915 , armat a rusă a începu t să resimt ă lipsa materialelo r de război ; jumătat e din trupel e de întărir e trimis e pe fron t nu aveau puşti .

Dup ă tre i lun i de război , înaltu l comandamen t germa n se vedea pu s în faţa une i perspectiv e sumbre . Planu l Schlieffen eşuase, în primu l rîn d pentr u că nu luase în calcu l oboseal a soldaţilo r şi dificultate a de a asigura trupelo r aflate în înaintar e rapid ă sprijinu l logistic necesar . Aripa dreapt ă a armate i invadatoare , în loc să se desfăşoar e la sud de Pari s şi să prind ă astfel armat a francez ă ca într-u n cleşte , a trebui t să-şi îngustez e liniile , îndreptîndu-s e spre nordu l capitale i franceze . Dup ă contraofensiv a francez ă de pe Marne , campani a german ă s-a împotmolit . Spre sfîrşitul anulu i 1914, frontu l de vest se stabilizase, trupel e rămînîn d în tranşee . Germani a se vedea confruntat ă cu situaţi a de car e se temus e cel ma i mult : un războ i prelungit , pe dou ă fronturi , pe car e n u îl pute a cîştiga, dat ă fiind superio -

liusia in război

71

iltute a inamiculu i (Marc a Britani c sc alăturas e Franţei ) în efective şi ll'NUISC.

Singur a speranţ ă rămîne a scoatere a din războ i a ruşilor . In ultim a part e ti lui 1914, înaltu l comandamen t germa n a deci s să adopt e o atitudin e defensivii în Vest şi să lansez e la începutu l primăveri i o campani e deci sivă împotriv a Rusiei , cu scopu l de a o forţa să cear ă încheiere a păcii .

Acţionîn d în cel ma i mar e secret , germani i au începu t să transfer e trup e pe frontu l de est. în aprili e 1915, odat ă acest e mişcăr i încheiate , Puteril e ('onlral c se bucurau , în rapor t cu ruşii, de o superioritat e considerabil ă în elective şi de un avanta j de patruzec i la un u în material e de artilerie . Planu l lor strategi c prevede a o mişcar e de cleşte , cu un cor p de armată , sprijinit de austrieci , înaintîn d pe teritoriu l Polonie i dinspr e sud-ves t şi un altu l lovind dinspr e nord-vest . Obiectivu l era capturare a celo r patr u armat e ruse desfăşurat e în centru l Poloniei .

Ofensiva german ă a fost declanşat ă prin surprinder e la 15/2 8 aprilie , t u un baraj susţinu t al artileriei , car e i-a scos pe ruşi din adăposturil e lor, insuficien t de adînci . Ruşi i au trebui t să se retragă . Cînd , la 30 iunie/1 2 iulie, i s-a adu s la cunoştinţ ă că armat a german ă din nord-ves t se pusese de asemen i în marş , Nikola i Nikolaievic i s-a văzut pu s în faţa une i alter nativ e dureroase : să decid ă rămînere a pe poziţii , cu riscul de a-ş i vedea trupel e încercuite , sau să abandonez e Poloni a inamicului , cu toat e con secinţel e politic e dezastruoas e pe car e acest gest avea să le aducă . în mo d înţelept , a ales cea de- a dou a opţiune . Ruşi i s-au retras , abandonîn d Poloni a şi o dat ă cu ea 13% din populaţi a Imperiului . Armat a rusă a suferit pierder i grele în oamen i — căzuţ i în luptă , răniţ i sau luaţ i prizonieri . Corpu l ofiţerilor de carieră , elita armate i ruse, a fost practi c distrus . Ce i recrutaţ i ca să-i înlocuiască , în majoritat e proaspeţ i absolvenţ i de liceu şi studenţi , nu se bucura u de respectu l trupe i — exact ceea ce prevăzus e Durnovo . Soldaţi i ruşi căpătaser ă o teribil ă frică faţă de germani : convinş i că germani i „sîn t capabil i de orice" , era u gata să întoarc ă spatel e şi să fugă la vedere a duşmanului .

C u toat e acestea , se poat e spun e că impresionantel e victori i de pe frontu l de est i-a u făcut pe german i să piard ă războiul . Ofensiva din Polo nia , în 1915, nu şi-a atin s nic i unu l dintr e obiective : să anihilez e armat a rusă şi să oblige Rusi a să cear ă pace . Armatel e ruse, deşi puterni c slăbite, au reuşit să evite cădere a în mîinil e inamicului , iar Sank t Petersburg-u l ignor a ofertel e de pac e ale Germaniei . Campaniil e din Răsări t au oferit frontulu i vestic un an de relativ ă stabilitate , pe car e britanici i l-a u folosit ca să mobilizez e întreag a populaţi e şi să-şi converteasc ă vasta infrastruc tur ă industrial ă la producţi a de război . în 1916, cîn d au relua t ofensiva în Vest, germani i aveau în faţă un inami c mul t ma i bin e pregătit . Dezastru l din 1915 se va fi dovedi t cea ma i însemnat ă contribuţi e — involuntar ă — a Rusie i la victori a aliată .

72

Senilii istorie a Revoluţiei ruse

Nic i politicieni i ruşi şi nic i opini a public ă nu erau totuş i conştienţ i de acest lucru ; ei ştiau doa r că armatel e ruse suferiseră o înfrînger e dezastruoas ă şi umilitoare . Se căuta u ţap i ispăşitori . Primu l sacrifica t a fost ministru l de război , generalu l Vladimi r Suhomlinov , demi s pentr u neglijenţ a cu car e pregătis e Rusi a pentr u războ i şi ulterio r închi s sub acuzaţi a de trădar e şi deturnar e de fonduri . înlocuitoru l lui, generalu l Aleksei Polivanov , bun cunoscăto r al naturi i războiulu i modern , era mul t ma i po trivit pentr u postu l respecti v şi, spre deosebir e de Suhomlinov , a ştiut să lege relaţi i strînse atît cu politicieni i cît şi cu industriaşi i ruşi. împărăteas a s-a arăta t însă nemulţumită , plîngîndu-s e soţulu i ei că îl prefer a pe fostul ministr u care , deşi ma i puţi n inteligen t decî t Polivanov , îi era ma i „devotat" .

Alţi miniştr i impopular i au fost de asemen i destituiţ i şi înlocuiţ i de func ţionar i cu o mentalitat e ma i liberală . O part e a politicienilo r ruşi continua u totuş i să consider e că problem a nu era atît lipsa personalităţilor , cît întreag a concepţi e a duceri i războiului . Această concepţi e trebui a comple t revizuită , dac ă se dore a ca Rusi a să iasă nevătămat ă din război . Dezastrel e anulu i 1915 reprezenta u pentr u ei ocazi a de a desăvîrşi Revoluţi a din 1905.

Cîn d a începu t campani a din Polonia , Dum a se afla în vacanţ ă parla mentară . Exista totuş i promisiune a ca ea să fie convocată , dac ă situaţi a războiulu i ar fi impus- o — cee a ce păre a acu m să fie cazul . împărăteas a îşi implor a soţul , în englez a ei pitorească , să n u convoac e parlamentul : ... rogu-t e nu, nu- i treab a lor, vor să discut e lucrur i ce nu- i privesc, vor aduc e şi mai mult ă discordi e — trebui e ţinuţ i deopart e — fi încredinţa t că nu vor face decît rău — nu fac decît să vorbească. Slavă Domnului , Rusia nu e o ţară constituţional ă [!], cu toat e că fiinţele acelea încearc ă să ia parte , să se amestec e în lucrur i de care nu sînt în stare. N u le îngădu i să facă presiun i — e îngrozitor dacă cedezi , capetel e li se vor înfierbînta .

Nicolae , ignorîn d totuş i sfaturile ţarinei , a convoca t corpu l legiuito r pentr u o sesiun e de şase săptămîni , începîn d cu dat a de 19 iulie 1915 — dup ă calendaru l rusesc, prim a aniversar e a izbucniri i războiului .

Deputaţi i din Dum ă au profita t de ocazi e pentr u a se lansa în jocur i de culise. Micu l Parti d Progresis t i-a convin s pe cădeţ i şi pe conservatori i moderaţ i că, în acele moment e tragic e pentr u ea, Rusi a avea nevoi e de o autoritat e eficientă , pe car e doa r Dum a o pute a reprezenta . însăşi supra vieţuire a Rusie i impune a o confruntar e cu monarhi a asupr a împărţiri i pre rogativelor , îndeoseb i în privinţ a numiri i miniştrilor , rezervat ă de Legile liindainental e din 1916 Coroanei .

Dum a şi-a deschi s lucrăril e în momentu l în car e trupel e ruse aban dona u Varşovia în mîinil e germanilor . P e un to n plin de pasiune , deputaţi i au începu t să atac e guvernu l pentr u incompetenţă . Unu l dintr e cei ma i înverşunaţ i orator i era Alexand r Kerenski , avoca t radica l în vîrstă de

Rusia în război

73

liH/.cc i şi p a l m ele ani , care , aşa cu m avea să iasă la iveală dup ă Revoluţie , file ea uz de imunitate a parlamentar ă pentr u a organiz a forţe în vedere a răsturnări i regimulu i ţarist . Criz a politic ă a atin s punctu l culminan t la Diîrşilu l luni i august , cîn d 300 dintr e cei 420 de deputaţ i ai Dume i au l'orma t „Blocu l Progresist" . Acesta a anunţa t un progra m în nou ă punct e cur e cere a ca Dum a să aibă drep t de veto la numire a miniştrilor . Alte clauz e se referea u la eliberare a deţinuţilo r politic i şi religioşi şi la abolire a discriminărilo r împotriv a minorităţilo r religioase, inclusi v a evreilor . In mo d surprinzător , majoritate a miniştrilo r şi-a u manifesta t disponibilitate a ilr a demision a pentr u a lăsa locu l unu i guvern car e să aibă aprobare a I )umei .

în august 1915a apăru t astfel o situaţi e ieşită din comun : parlament a lii liberali şi cei conservatori , reprezentîn d laolalt ă aproap e tre i sfertur i dinlr-u n cor p legiuito r ales pe baza unu i sistem electora l extre m de resliicliv, au făcut fron t comu n cu cei ma i înalţ i funcţionar i numiţ i de ţar , pentr u a cer e o guvernar e parlamentar ă — asta în plin războ i şi, dup ă cu m se pretindea , în interesu l victoriei .

Nicola e a replica t pri n suspendare a lucrărilo r Dume i şi a pleca t pe front . Aici, respingîn d sfaturile miniştrilo r săi, a prelua t comand a direct ă a forţelo r armate . Făce a acest lucr u din patriotis m şi din dorinţ a de a împărtăş i soart a grea a armate i în momentel e cele ma i dificile. Spr e sfîrşitul lunii septembri e i-a demi s pe miniştri i car e se opuseser ă cel ma i vehemen t holărîri i lui de a-şi asum a comand a trupelor . Uni i martor i din epoc ă au văzut în acţiunil e ţarulu i din august-septembri e 1915, car e făceau imposibi l transferu l paşni c al puteri i de la Coroan ă cătr e reprezentanţi i naţiunii , pre ludiu l une i inevitabil e revoluţii .

Pentr u momen t însă , decizi a din septembri e a Germanie i de a opr i înaintare a forţelo r sale 1-a salvat pe Nicolae . Temeril e că germani i vor mărşălu i asupr a Moscove i şi Sank t Petersburg-ului , ocupîndu-le , nu s-au confirmat . Această întorsătur ă a evenimentelo r a liniştit pentr u o vrem e opini a publică .

Deş i refuzase să acord e ma i mult ă puter e societăţi i şi reprezentanţilo r ei, ţaru l a accepta t să atribui e deputaţilo r Dume i şi membrilo r cercurilo r de afacer i un rol ma i însemna t în mobilizare a frontulu i intern . împreun ă cu sprijinitori i săi monarhişti , Nicola e spera ca acest e măsur i să stimulez e efortu l de războ i şi să temperez e opoziţia . în vara lui 1915 au fost înfiin ţat e un numă r de consili i speciale , însărcinat e cu organizare a producţie i de armamen t şi rezolvare a dificultăţilo r legate de transpor t şi de aprovi zionare a cu aliment e şi combustibili . Apariţi a acesto r consilii , car e în Occiden t erau o prezenţ ă de rutină , a constitui t pentr u Rusi a o inovaţi e ieşită din c o m u n : alătur i de oficialii car e deţinea u în mo d tradiţiona l monopolu l posturilo r guvernamentale , făceau part e din ele deputaţ i din Dum ă şi din Consiliu l de Stat , ca şi reprezentanţ i ai zemstvelor , ai con -

74

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

siliilor municipal e şi oamen i de afaceri . Ce l ma i importan t dintr e acest e consili i speciale , Consiliu l de Apărare , avea autoritate a să intervin ă în activitate a fabricilo r car e nu aparţinea u statulu i dar participa u la producţi a de apărare . Consiliu l a crea t un Comite t Centra l Militaro-Industrial , cu sarcin a de a includ e în efortu l de apărar e un numă r de 1 300 de unităţ i industrial e mic i şi mijloci i car e pîn ă atunc i nu fuseseră implicat e în acest efort . A luat de asemen i iniţiativ a fără preceden t de a cer e reprezentanţilo r lucrătorilo r din industri a de războ i să colaborez e cu guvernu l pentr u întărire a discipline i muncii , prevenire a grevelor şi rezolvare a problemelo r muncitorilor . In acest demers , Consiliu l a fost sprijinit de un Gru p Mun citores c Central , organiza t la iniţiativ a menşevicilor : la începutu l lui 1917, acest Gru p Muncitores c avea să constitui e nucleu l Sovietulu i din Petrograd .

Participare a muncitorilo r la administrare a industrie i şi, indirect , la organizare a economie i de războ i era înc ă un sem n al schimbărilo r sociale şi politic e pe car e războiu l le impuses e monarhiei .

Consiliu l de Apărar e şi Comitetu l Militaro-Industria l au contribui t în mo d semnificati v la creştere a producţie i de război , aşa cu m arat ă cifrele privitoar e la producţi a de proiectil e de artilerie . în tim p ce în 1914 indus tri a de apărar e rusă , aflată atunc i în întregim e sub controlu l statului , pute a furniz a cel mul t 108 000 proiectil e anual , în 1915, o dat ă cu includere a sectorulu i privat , cifra a ajun s la 950 000, iar în 1916, la 1 850 000. în preajm a Revoluţie i din Februarie , penuri a de proiectil e era deja o pro blem ă de domeniu l trecutului .

O a trei a instituţi e creat ă pentr u a sprijini guvernu l în efortu l de războ i a fost Uniune a Zemstvelo r şi Consiliilo r Municipal e din întreag a Rusie , cunoscut ă sub numel e de Zemgor . Zemgor-u l a ajuta t populaţi a civilă să facă faţă greutăţilo r războiului , demonstrîndu.-ş i eficienţ a ma i ales în rezolvare a problemelo r sutelo r de mi i de refugiaţ i din zon a frontului . în afară de acest e organism e cvasipublice , şi-au făcut apariţi a mi i de organizaţi i de voluntari , inclusi v asociaţi i cooperativ e de producţi e şi consum . în plin războ i lua astfel naştere , pe nesimţite , o Rusi e nouă : birocraţi a îşi pierde a monopolu l asupr a administraţiei . Procesu l poat e fi compara t cu creştere a viguroasă a puieţilo r la umbr a une i pădur i bătrîn e şi putrede .

Prezenţ a în instituţiil e guvernamentale , alătur i de purtători i de ranguri , a cetăţenilo r de rîn d şi participare a uno r reprezentanţ i ai muncitorilo r la administrare a industrie i echivala u cu o veritabil ă revoluţi e tăcută .

Birocraţi i conservator i erau consternaţ i de apariţi a acestu i „guver n fantomă" , car e îi umple a în schim b pe membri i opoziţie i de optimism . Lideri i cadeţilo r afirma u că organizaţiil e civice creat e în timpu l războiulu i îşi vor doved i în mo d atît de convingăto r superioritate a asupr a birocraţie i încît , odat ă pace a reinstaurată , nimi c n u le-a r ma i fi putu t opr i să prei a con ducere a ţării .

Rusia în război

Semnele

75

catastrofei

în cursu l celu i de-a l doile a an de război , Rusi a a reuşit să depăşeasc ă penuri a de armament . Apăruser ă însă no i probleme , de astă dat ă de natur ă economică , car e făceau ca nemulţumirile , pîn ă atunc i limitat e la cercuril e educat e şi înstărite , să cuprind ă şi mare a mas ă a populaţie i urbane .

Un a din acest e problem e no i era inflaţia . în timpu l jumătăţi i de secol cnr c a preceda t primu l războ i mondial , preţuril e fuseseră în Rusia , ca dealtfe l peste tot în lume , remarcabi l de stabile. In iulie 1914 însă, guvernu l tu s a suspenda t convertibilitate a ruble i în au r pentr u tot restu l războiului , dîn d trezorerie i permisiune a să emit ă bancnot e în cantităţil e necesar e pentr u a acoper i costuril e războiului , fără rapor t cu rezerva de aur . Această măsur ă a avut urmăr i inflaţioniste . Deficitu l trezorerie i a fost agravat şi de decizia , luat ă de guvern la începutu l războiului , de a interzic e vînzare a băuturilo r alcoolice . Populaţi a a trecu t pest e urmăril e prohibiţie i recurgîn d la alcoolu l de contrabandă , însă tezauru l de stat a pierdu t un sfert din venituril e pe car e le obţine a pri n impozitare a alcoolului . O part e a deficitulu i a fost acoperit ă prin împrumuturi , în specia l din Mare a Britanie ; restu l a lost compensa t prin emitere a de moned ă de hîrtie . De- a lungu l războiului , cantitate a de rubl e de hîrti e aflată în circulaţi e a crescu t de patr u pîn ă la şase ori. Afluenţ a de bancnot e nu a afecta t imedia t preţuril e la consumator , liindc ă oprire a exporturilo r a supraaglomera t piaţ a cu aliment e şi alte bunuri . Spr e mijlocu l anulu i 1915, preţuril e au începu t să crească , iar în anu l următo r urca u deja vertiginos .

Inflaţi a nu a afecta t populaţi a rurală . Dimpotrivă , pe măsur ă ce războiu l se prelungea , produsel e agricol e se vindea u la preţur i ma i mari , în tim p ce alocaţiil e guvernamental e pentr u familiile soldaţilo r aducea u ţăranilo r venitur i suplimentare . Mobilizare a dusese în mar e part e la dispariţi a excedentulu i de populaţi e rurală , făcîn d să creasc ă preţu l forţe i de muncă .

Dup ă standardel e ruseşti, ţărani i se scălda u realment e în bani . Ei au începu t de acee a să reduc ă suprafaţ a cultivat ă şi chia r să stochez e produse , în speranţ a că ma i tîrziu aveau să obţin ă preţur i şi ma i mar i pe ele.

Inflaţi a şi penuri a de aliment e afecta u pri n urmar e doa r populaţi a urbană , car e crescus e în mo d considerabi l datorit ă afluxului refugiaţilo r de războ i şi al noilo r muncitor i angajaţ i în industri a de apărare . Se estimeaz ă că oraşel e au atra s pe durat a războiulu i un numă r de 6 milioan e de no i veniţi . Orăşeni i reuşea u din ce în ce ma i greu să-şi procur e produsel e de bază , iar cîn d le găseau nu-ş i putea u permit e să plăteasc ă preţu l cerut .

Departamentu l de Poliţi e estim a în octombri e 1916 că în cei do i an i prece denţ i salariile se dublaseră , în tim p ce preţu l bunurilo r de strict ă necesi tat e crescus e cu 300%.

76

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

O problem ă suplimentar ă o pune a incapacitate a căilo r Cerate , supra solicitat e de nevoil e armatei , de a ma i asigura o aprovizionar e satisfăcătoar e a oraşelor .

Nemulţumiril e populaţie i urban e rămînea u deocamdat ă de natur ă eco nomică . Dar , spre sfîrşitul anulu i 1916, Departamentu l de Poliţi e avertiza că ar fi fost suficient e chia r şi nişt e provocăr i minor e pentr u ca doleanţel e economic e să îmbrac e un caracte r politic .

Aliaţii, car e în urm a dezastrulu i din Poloni a aproap e că încetaser ă să ma i contez e pe armat a rusă, au fost surprinş i în mo d plăcu t de vigoarea ofensivei acestei a împotriv a austriecilor , declanşat e în iuni e 1916. Opera ţiune a şi-a pierdu t reped e din suflu, dar reuşise deja să cauzez e pierder i grele inamicului . Austro-Ungari a se afla pe margine a prăpastiei , însă germani i au salvat- o înc ă o dată , trimiţîn d pe frontu l de est cincisprezec e divizii.

Nicola e a plăti t un pre ţ greu pentr u decizi a nechibzuit ă de a prelu a persona l comand a trupelor : instalîndu-s e la cartieru l genera l de la Moghi lev, a pierdu t contactu l cu situaţi a politică . Conducere a treburilo r ţări i a trecu t în mîinil e ţarine i care , convins ă că se pricepe a ma i bin e cu m să discut e cu politicieni i din opoziţie , era fericit ă să-1 ştie departe . în scrisorile pe car e i le trimitea , nu încet a să îl liniştească : „N u fi îngrijora t pentr u ce laşi în urmă... . Iubire , aici sînt , n u rîde de bătrîn a ta soţioară , car e pe ascun s poart ă « p a n t a l o n i » . . . . " în ultimu l an şi jumătat e de război , Alexandr a a avut o influenţ ă hotărîtoar e în numiril e de funcţionar i din administraţie , atît la nivel centra l cît şi în provincie . Candidaţi i la posturil e de vîrf era u judecaţ i exclusiv dup ă criteriu l loialităţi i lor faţă de tron .

Miniştri i car e nu trecea u acest test erau destituiţ i într-u n rit m atît de rapid , încî t o nou ă expresie a luat naştere : „capr a ministerială" . Dezorganizare a aparatulu i administrati v n u se opre a la nivelu l instituţiilo r centrale .

Guvernatori i erau şi ei numiţ i şi destituiţ i într-u n rit m alarmant . Numa i în primel e nou ă lun i ale anulu i 1916 au avut loc patruzec i şi tre i de numir i pentr u posturil e de guvernator , cee a ce înseamn ă că în ma i puţi n de un an majoritate a provinciilo r îşi schimbaser ă capii .

Alexandr a nu acţion a de un a singură , fiind sfătuit ă de confidentu l ei, Rasputin . Pomeni t adeseor i sub numel e de „călugăru l nebun" , Rasputi n nu era nic i nebun , nic i călugăr . Er a un ţăra n siberian cu puter i de vinde cător , un posibil adep t al secte i hlîsti-lor , ai căre i membr i credea u că păcă tuin d fac să scadă număru l păcatelo r în restu l lumii . Rasputi n îşi dator a poziţi a cîştigat ă la Curt e faptulu i că reuşe a — prin ce mijloace , nu se ştie — să opreasc ă sîngerăril e şi dureril e car e îl chinuia u pe moştenitoru l tronului , Alexei, bolna v de hemofilie . Boal a acestuia , transmis ă de mamă , era o tragedi e car e rode a familia imperială , amplificîn d fatalismu l ţarulu i şi înclinaţiil e superstiţioas e ale soţiei sale. Rasputi n s-a folosit de influenţ a lui pe lîngă ţarin ă pentr u a stoarc e ban i anturajulu i acestei a şi a tră i

Rusia in război

11

iuti o neîntrerupt ă orgie alcoolică ; poveştile despr e performanţel e lui nexual c sînt însă pur ă fantezie : un docto r car e îl examinas e se îndoi a chia r cu ar li fost capabi l de un act sexual.

Kasputi n a ajun s să cîştige influenţ ă politic ă abia dup ă plecare a pe Iton l a ţarului . începîn d cu august 1915, devenis e imposibi l pentr u oricin e nl\ se menţin ă într-u n post sau să obţin ă unu l fără consimţămîntu l lui.

Nicolae , car e nu ţine a în mo d deosebi t la Rasputin , îl toler a de dragu l ţarine i şi al fiului său, respingîn d enerva t oric e sugestie de a îl înlătura , N i i b moti v că prezenţ a lui la Curt e era o „chestiun e de familie". Pereche a imperial ă ajunsese de altfel să cread ă că Rasputin , car e repet a de cît e ori avea ocazi a că ruşii de rîn d îl iubesc , reprezent a glasul poporului . Lu i îi ie venea în mar e part e răspundere a pentr u înstrăinare a creseînd ă faţă de ('url e a monarhiştilo r conservatori , car e aveau sentimentu l că Rasputi n dezonoras e Coroana .

Printr e victimel e intrigilo r puse la cale de Alexandr a şi Rasputi n s-a număra t şi Polivanov , ministru l de război , cel car e salvase armat a rusă de In prăbuşire . Polivano v a fost demi s pentr u că întreţine a legătur i strîns e cu politicieni i şi cu industriaşii . înlocuitoru l lui era un genera l incompe tent , expert în încălţămint e militară . Cîn d opini a public ă a începu t să vorbească de trădar e în sferele înalt e ale puterii , se par e că nou l ministr u ar li exclama t indignat : „Sîn t poat e prost , nu însă şi trădător! " — cuvint e care aveau să- i ofere lui Miliuko v prilejul une i figuri retoric e în senza ţionalu l discur s ţinu t în faţa Dume i la 1 noiembri e 1916.

O evaluar e din octombri e 1916 a Departamentulu i Poliţiei , referitoar e la stare a de spirit din ţară , ofere a un tablo u sumbru . Nemulţumiril e popu laţiei legate de lipsa bunurilo r de strict ă necesitat e putea u explod a în oric e momen t şi da naşter e une i revolt e deschise . Extre m de îngrijorăto r era faptu l că, pentr u prim a dată , poliţi a secret ă înregistr a în rînduril e mulţimi i o mîni e car e n u ma i era îndreptat ă doa r împotriv a miniştrilor , ci şi a perechi i imperiale . Nemulţumiril e o vizau ma i ales pe împărăteasă , car e din pricin a origini i ei german e era suspectat ă că trădeaz ă duşmanulu i secretel e militar e ale Rusiei .

Spr e finele lui 1916, elementel e cele ma i conservatoar e era u deja atît de dezgustat e de cee a ce se petrece a la Curte , încî t vorbea u de necesitate a uno r măsur i car e „să salveze monarhi a de monarh" . Pentr u prim a oar ă cercuril e de dreapt a au încerca t o apropier e de liberali, sperîn d că prin eforturil e lor comun e Rusi a ar fi putu t continu a războiu l şi explozia socială ar fi putu t fi prevenită .

Pentr u a linişti opoziţia , Nicola e a recur s la cee a ce păre a a fi o con cesie majoră , numindu- 1 ca ministr u de intern e pe Aleksand r Protopopov , om de afacer i şi membr u al Bloculu i Progresist , car e nu deţine a nic i o poziţi e oficială . Numirea , aparen t o încercar e de apropier e faţă de Dumă , a stîrni t speranţ a entuziast ă că ţaru l ar fi pe punctu l să renunţ e la prero -

78

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

gativa sa de a alege miniştri . Măsur a s-a dovedi t a fi însă doa r o manevr ă politică . Curte a ştia că Protopopo v era un carieris t vanito s şi lipsit de scrupule , gata să îndeplineasc ă oric e ordin . Alexandr a fusese acee a car e îl recomandase , la sfatul lui Rasputin . „T e rog, numeşte- 1 pe Protopopo v ministr u de interne" , îl îndemnas e ea pe ţar , „fac e part e din Dum ă — asta îi va impresion a şi le va închid e gura". Impresi a a fost de scurt ă durat ă totuşi : de îndat ă ce a realiza t că Protopopo v nu e nimi c altcev a decî t un slujitor al ţarului , Dum a s-a întor s împotriv a Coroane i cu o furie înzecită .

Furi a a izbucni t făţiş o dat ă cu redeschiderea , în noiembri e 1916, a lucrărilo r Dumei , întrunit ă pentr u a vota bugetul . In septembri e şi octombrie , principalel e partid e de opoziţie , în urm a uno r reuniun i ţinut e ma i întî i separat , apo i în cadru l Bloculu i Progresist , au reuşit să ajungă la o strategi e comună . Deputaţi i simţea u că se află în faţa une i urgenţe : trebui a făcut ceva, cît ma i repede , înaint e ca ţar a să explodeze . Cadeţi i au adopta t o plat form ă extre m de radicală , pri n car e Miliukov , purtătoru l lor de cuvîn t din Dumă , era însărcina t să îl acuz e în mo d publi c pe primu l ministru , Boris Sturmer , de înalt ă trădare . Sturmer , vechi membr u al aparatulu i birocrati c şi monarhis t înveterat , era într-adevă r foart e puţi n potrivi t să conduc ă guvernu l Rusie i în vremur i de criză . N u existau însă — şi nic i pîn ă astăz i nu au ieşit la lumin ă — dovezi că ar fi comi s act e car e să aduc ă măca r pe depart e a trădare . Fuses e ales ca ţint ă din cauz a numelu i de origin e germană , car e treze a printr e şovini şi ignoranţ i suspiciun i în legătur ă cu loialitate a lui. Sub presiune a elementelo r conservatoar e din Blocu l Progresist , Miliuko v a accepta t să îşi temperez e întrucîtv a acuzaţiile , fără a ascund e îns ă încotr o bătea .

Sturmer , cărui a îi ajunseser ă la urech e informaţi i despr e planu l opo ziţiei, i-a ceru t ţarulu i permisiune a de a dizolva Duma , în cazu l în car e situaţi a ar fi impus-o : proferare a uno r acuzaţi i de trădar e la adres a guvernului , într- o ţar ă aflată în război , era în sine un act de trădare . Da r Nicolae , stăpîni t de acu m de o descurajar e fără leac , devenis e şovăielnic . Dorme a pros t şi era atît de scîrbit de comportamentu l — dup ă el, lipsit de patrio tism — al politicienilor , încî t refuza chia r şi să ma i citeasc ă ziarele .

Dum a şi-a deschi s lucrăril e la 1 noiembri e 1916, într- o atmosfer ă extre m de tensionată . Dup ă cuvîntu l de deschidere , Kerensk i a urca t la tribun ă şi s-a lansa t într-u n ata c virulen t la adres a guvernului , afîrmîn d că adevăraţi i duşman i ai Rusie i se aflau nu pe front , ci în interioru l ţării . A ceru t răsturnare a guvernului , acuzîndu- 1 că trădeaz ă interesel e ţării .

Cu m Kerensk i avea reputaţi a une i personalităţ i isterice , discursu l lui nu a făcut pre a mult ă impresie . N u la fel au stat lucruril e cu Miliukov , un om de ştiinţ ă controla t în atitudini , cunoscu t în întreag a Rusi e în calitate a lui de lider al cadeţilo r şi redactor-şe f al ziarulu i acestora . în discursu l lui, Miliukov , îmbinîn d cu abilitat e adevărur i şi insinuări , încerc a să sugereze , fără a o declar a explicit , că Sturme r se făcea vinovat de înalt ă trădare . în acest scop , Miliuko v cita presa francez ă şi pe cea german ă şi făcea aluzie

Rusia in război

79

In p r o b e chia r ma i compromiţătoar e pe car e le-a r fi deţinut , dar pe car e nn pule a să le prezinte . A trecu t în revistă toat e greşelile comis e de guvern , Iiisoţindu-ş i enumerare a cu o întrebar e retoric ă repetată : „ E aceast a prosti e Niii i e trădare?" , la car e Camer a răspunde a de fiecare dat ă pri n strigăt e de „Prostie!" , „Trădare!" , „Amîndouă! " Acuzaţiil e lui Miliuko v era u lipsite de oric e fundament , practi c o înşiruir e de minciuni . Ma i tîrziu , aflat în emigraţie , el avea să recunoasc ă Heesl lucru , justificîndu-ş i calomniil e prin necesitate a uno r măsur i extreme , cm c ar fi permi s Bloculu i Progresis t să prei a conducere a înaint e ca ţar a să N e prăbuşească . In fapt, discursu l lui a contribui t la fel de mul t ca acti vilalea — sau lipsa de activitat e — a guvernulu i la aprindere a pasiunilo r icvoluţionare . Deş i cenzur a militar ă a interzi s prese i să citez e sau chia r să lelalezc despr e discurs , sute de mi i de copi i ale acestui a au fost răspîndit e in ţar ă şi pe front . Civili şi soldaţ i laolalt ă era u acu m convinş i că „depu lalul Dumei , Miliukov , a adu s dovezi că împărăteas a şi Sturme r au vîndu t Rusia Kaiser-ulu i Wilhelm" . Pasiunil e stîrnit e de Miliuko v au avut un ro l lioiărîto r în declanşare a Revoluţie i din Februarie , în car e presupus a trădar e 11 guvernulu i a constitui t iniţia l principal a motivaţi e a protestatarilor . Şedinţel e Dume i car e au urma t n u au îmbunătăţi t cu nimi c situaţi a autorităţilor , oratorii , inclusi v monarhişti , alăturîndu-s e atacurilor .

Lucrăril e din noiembri e ale Dume i au marca t instalare a une i psihoz e u-voluţionar e — a unu i sentimen t iraţional , da r pri n asta n u ma i puţi n apăsător , că „lucruril e n u ma i putea u continu a astfel", că întregu l edificiu al Rusie i ţarist e trebui a dărîmat . Psihoza , car e stăpîne a de mul t cercuril e intelighenţie i radicale , cuprinses e acu m centru l libera l şi începe a să se lăspîndeasc ă pîn ă şi în rîndu l conservatorilor . U n aghiotan t al ţarulu i vorbeşte în memoriil e sale de „convingere a larg răspîndit ă că ceva trebui a să cedeze , să fie distru s — o convinger e car e îi frămînt a pe oamen i şi nu le dăde a pace" . U n alt contempora n scria în decembri e 1916 despr e „insti tuţi a autorităţi i devenit ă obiec t de amuzament" .

La 8 noiembri e 19i'9\ Nicolae , într-u n efort zadarni c de a linişti Duma , l-a demi s pe Sturmer , numindu- 1 în locu l lui pe liberalu l A. F . Trepov .

Urmîn d exemplu l lui Stolîpin , acest a a încerca t să-şi facă din Dum ă un partene r de discuţie . A promi s să satisfacă mar e part e din cereril e depu taţilor . Dar , la 19 noiembrie , cîn d a apăru t în faţa Dume i cu intenţi a de a-ş i prezent a programul , stînga l-a primi t cu strigăt e insultătoar e şi, tim p de patruzec i de minute , l-a împiedica t să vorbească . Cîn d în cele din urm ă ordine a a fost restabilită , Trepo v a adresa t deputaţilo r un ape l la recon ciliere , cerîndu-l e sprijin: Să lăsăm în urm ă disputele , să uităm pentr u o vreme duşmăniile.. . în numel e guvernului , decla r fără ocolişuri , în mod deschis, că sîntem gata să ne închi năm eforturil e une i acţiun i constructive , pragmatice , dusă în cooperar e cu parlamentul .

xo

Si

uilti

ixloiic

a

Rcvoluţiii

III.U'

Totu l s-a dovedi t inutil . Spr e linele luni i decembri e M/16 , ţan d l-a demi s pe Trepov , despr e car e într-u n mesa j persona l împărăteas a spune a că e un mincino s şi merit ă să fie spînzurat .

In vrem e ce liberalii şi radicali i dorea u o schimbar e constituţional ă completă , monarhişti i erau de părer e că ar fi fost suficien t să fie înlătu rat ă ţarina . Or pentr u asta, credea u ei, nu trebui a decî t să fie elimina t Ras putin , de car e ţarin a pretinde a că depind e echilibru l ei emoţional . Trepo v încercas e să îl mituiasc ă pe Rasputi n pentr u a-1 conving e să părăseasc ă Petrograd-ul , îns ă vicleanu l favorit i- a adu s la cunoştinţ ă acest lucr u Alexandrei , rezultatu l fiind că influenţ a lui la Curt e a atin s cot e fără prece dent . N u ma i rămîne a altă soluţi e decî t asasinare a lui. Prinţu l Feli x Iusupov , educa t la Oxford , fiul celei ma i bogat e feme i din Rusi a (ea însăşi duşman ă declarat ă a împărătesei) , a pu s la cale complotul , în car e ma i era u impli caţ i Marel e Duc e Dimitri , vărul ţarului , şi Vladimi r Purişkevici , unu l din deputaţi i cei ma i reacţionar i din Dumă . Iusupo v acţion a pornin d de la principiu l că echilibru l spiritua l [al împărătesei ] se sprijină în întregim e pe Rasputin : o dat ă cu dispariţi a lui, acest echilibr u se va prăbuşi . Şi, din clipa în car e împăratu l va fi elibera t de sub influenţ a soţie i sale şi a lui Rasputin , totu l se va schimba : [Nicolae ] va deven i un bun monar h constituţional .

în noapte a de 16 spre 17 decembrie , Iusupo v l-a atra s pe Rasputi n în luxosul lui palat , und e el şi Purişkevic i l-a u împuşcat . Cadavrul , îngreuna t cu lanţuri , a fost arunca t într-u n canal , und e avea să fie descoperi t cîteva zile ma i tîrziu .

Asasinatu l a avut asupr a perechi i imperial e un efect contra r celu i scontat : în loc să- i înstrăinez e pe cei doi , i-a apropia t şi ma i mult . Nicola e şi Alexandr a se simţea u acu m izolaţ i şi înconjuraţ i de trădători . Ţaru l a fost dezgusta t să afle că propriu l lui văr era implica t în crimă : „M ă simt ruşina t în faţa întregi i Rusii", scria el, „d e faptu l că mîinil e unor a din rudele mel e sînt mînjit e cu sîngele acestu i ţăran. " Cîn d un grup de mar i duc i şi duces e l-a u implora t să n u îl pedepseasc ă pe Dimitri , Nicola e le- a răspuns : „Nimen i n u are dreptu l să recurg ă la crimă. " Nicola e s-a întor s de pe fron t şi şi-a petrecu t următoarel e dou ă lun i împreun ă cu soţia şi copii i la Ţarsko e Selo , întrerupîn d practi c oric e con tact e cu lume a din afară. U n vizitato r frecven t din ace a vrem e al reşedinţe i imperial e compar a atmosfer a de acol o cu acee a a une i case aflate în doliu .

Protopopo v prezent a ţarulu i rapoart e liniştitoare , afirmîn d că în ţar ă domneşt e calmu l şi că dispun e de forţe ma i mul t decî t suficient e pentr u a face faţă oricăro r tulburări . Cîn d vreunu l din vizitatori i ocazional i de la Ţarsko e Selo îl avertiza că un dezastr u este iminent , Nicola e ascult a politicos , dar distrat , studiindu-ş i unghiil e sau răsucin d o ţigară . „împărăteas a

A'H.WW

III

I (I

hoi

XI

şi cu min e şlim că totu l e în mîinil e Domnului" , repet a el. „Facă-s c voia Lui. " Rasputi n prezisese în ma i mult e rîndur i că, dac ă lui i s-ar fi întîm plat ceva rău , Rusia avea să fie „scăldat ă în sînge şi trecut ă prin foc".

Seninătate a nu l-a părăsi t pe ţar decî t într- o singură ocazie . La 7 ianuari e 1917, a primi t vizita Iui Mihai l Rodzianko , preşedintel e Dumei . A asculta t netulbura t obişnuitel e avertismente , însă cîn d oaspetel e i- a ceru t să nu pun ă poporu l în situaţi a de „ a alege într e Voi şi binel e ţării", Nicola e „şi- a apăsa t tîmplel e cu mîinile " şi a spus: „Est e oar e cu putinţ ă ca tim p de douăzec i şi doi de an i să fi încerca t să fac ce e ma i bin e şi totuş i aceşt i douăzec i şi do i de an i să nu fi fost decî t o lungă greşeală? " Eşuîn d în încercare a lor de a modific a situaţi a politic ă pri n eliminare a lui Rasputin , conservatori i au ajuns la concluzi a că pentr u a salva monarhi a trebuia u să îl înlătur e pe monarh . Au fost iniţiat e ma i mult e comploturi , prin car e Nicola e urm a să fie răpi t şi forţa t să abdic e în favoarea fiului său în vîrstă de doisprezec e ani , pu s sub regenţ a Marelu i Duc e Nikola i Nikolaevici . într-unu i dintr e ele era implica t generalu l Mihai l Alekseev, comandantu l şef de facto al forţelo r armat e ruse. Conspiraţiil e nu au depăşi t niciodat ă stadiu l uno r simpl e discuţii .

Chia r şi în acest e condiţii , Protopopo v continu a să respir e încreder e prin toţ i pori i — lucr u car e i-a făcut pe mulţ i dintr e contemporan i să pun ă la îndoial ă sănătate a lui mintală . în clipel e lui de răgaz, îi plăce a să stea de vorbă cu spiritu l lui Rasputin .

( a p i l o l ul

IV

REVOLUŢI A DI N FEBRUARI E

Dup ă dou ă iern i blînde , cea dintr e 1916 şi 1917 a fost un a neobişnui t de rece ; temperaturil e erau atît de scăzute , încî t tărăncil e renunţaser ă să-şi ma i duc ă mărfuril e la oraş . Viscolul scote a din funcţiun e locomotivel e şi adun a munţ i de zăpad ă pe linii. Vreme a a avut un efect devastato r asupr a aprovizionări i oraşelo r din nord , ma i ales a îndepărtatulu i Petrograd. * Brutăriil e au fost nevoit e să încetez e lucrul , din lipsă de făină şi combus tibil. To t lipsa combustibilulu i a obligat unel e fabrici să-şi închid ă porţil e şi să concediez e zeci de mi i de lucrători . Ţarul , pe car e Protopopo v îl asigurase că situaţi a se afla sub control , a pleca t pe fron t la 22 februarie : avea să se întoarc ă dou ă săptămîn i ma i tîrziu , cîn d nu ma i era decî t un simplu cetăţea n pe num e Nicola e Romanov .

P e neaşteptate , vreme a s-a îmbunătăţit , temperaturil e medi i urcîn d de la -14, 5 grade Celsiu s la + 8 grade şi menţinîndu-s e la acest nivel pîn ă la sfîrşitul lunii . Oamenii , car e rămăseser ă săptămîn i în şir închiş i în casele lor pros t încălzite , ieşeau acu m să se bucur e de soare . Documentar e filmat e în timpu l Revoluţie i din Februari e înfăţişeaz ă o mulţim e veselă sub ceru l strălucitor .

La o zi dup ă plecare a ţarului , în Petrogra d au izbucni t tulburări . Totu l a începu t cu o demonstraţi e ocazionat ă de ziua internaţional ă a femeii (23 februarie) . Mitingu l s-a desfăşura t în linişte , da r autorităţil e aveau motiv e să se team ă că trupel e de cazaci , răspunzătoar e de menţinere a ordinii , vor simpatiz a cu demonstrantele , car e protesta u faţă de lipsa pîinii . Atmosfer a era deja tensionată , în urm a atacurilo r din Dum ă (întrunit ă din 14 februarie) la adres a guvernului . Kerensk i şi alte personalităţ i din opoziţi e incita u din no u populaţi a cu discursur i incendiare .

La 24 februari e situaţi a din capital ă s-a deteriorat : 200 000 de munci tor i fără lucru , aflaţi în grevă sau trimiş i acas ă din cauz a închideri i fabricilor , au umplu t străzile . P e principal a arter ă public ă a oraşului , Nevsk i Prospekt , mulţime a striga: „Jo s autocraţia!" , „Jo s războiul! " Ic i şi colo , grupur i ieşite de sub contro l jefuiau magazinel e alimentare . * D i n c a u ză c ă „ S a n kt P e t e r s b u r g" a v ea pentru ruşi o r e z o n a n ţă g e r m a n ă, la î n c e p u t ul r ă z b o i u l ui c u G e r m a n ia o r a ş ul f u s e se r e b o t e z at P e t r o g r a d.

1. Palatul de Iarna

6. Palatul Taurida

11. Pia(a Znamenski

2. Piaţa Palatului

7. Cimpul lui Marte

12. Institutul Smolnîi

3. Universitatea

8. Palatul Marinski

13. Reşedinţa Kşesinskaia

4. Podul Palatului

9. Palatul Mihailovski

14. Gara Finlanda

5. Podul Nikolaev

(al Inginerilor) 10. Palatul Iusupov

15. Fortăreaţa „Petru şi Pavel"

84

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

în ziua următoare , încurajat ă de lipsa une i ripost e ferme , mulţime a a deveni t şi ma i agresivă. Aparen t sub influenţ a intelectualilo r radicali , demonstraţiil e căpăta u acu m un caracte r politic ; îşi făcuser ă apariţi a steagur i roşii cu slogane revoluţionare , precu m „Jo s nemţoaica! " în ma i mult e cartier e ale oraşului , jandarmi i începea u să fie atacaţi .

Alexandr a relat a astfel evenimentele , într- o scrisoar e cătr e soţu l ei : E o mişcar e huliganică , oamen i tiner i aleargă peste tot, strigă că nu e pîine , doar ca să stîrneasc ă mulţimea , împreun ă cu muncitori i care îi împiedic ă pe ceilalţi să muncească . Dac ă ar fi foarte frig, probabi l că ar sta toţ i acasă. Da r toat e astea vor trece şi lucruril e se vor linişti, dacă Dum a se poart ă cum trebuie .

Socialişti i simţea u că revoluţi a pluteşt e în aer. La 25 februarie , depu taţi i menşevic i din Dum ă au luat în discuţi e formare a unu i „sovie t al muncitorilor" . Agitaţiile avuseseră pîn ă în ace l momen t doa r motivaţi i economice . Alexand r Şliapnikov , personalitat e de frunt e a bolşevicilor din Petrogra d şi ulterio r primu l comisa r pentr u problem e de munc ă al Sovietelor , respinge a ipotez a une i revoluţii : „C e revoluţie ? Daţ i munci torilo r pîin e şi totu l se va dezumfla. " Dac ă ma i existau şanse ca revolta , aflată înc ă într-u n stadi u incipient , să fie pusă sub control , ele au fost spulberat e de o telegram ă din seara zilei de 25 februarie , în car e ţaru l cere a comandantulu i milita r al oraşulu i să restaurez e ordine a prin forţă . Nicolae , car e continu a să primeasc ă din parte a lui Protopopo v rapoart e liniştitoare , nu realiz a cît de tensionat ă devenis e situaţi a în capitală . I se păre a intolerabi l ca, în tim p ce trupel e de pe fron t înfrunta u privaţiun i de tot felul şi chia r moartea , civilii să stîrneasc ă tul burăr i în spatel e frontului . Ordinu l lui a du s pentr u momen t la restabilire a liniştii . în dimineaţ a de duminic ă 26 februarie , trup e în ţinut ă de lupt ă au ocupa t Petrogradu l şi totu l păre a să revin ă la normal .

Păre a doar , fiindc ă în aceeaş i zi s-a produ s un inciden t car e a schimba t în întregim e situaţia . în Piaţ a Znamenski , loc obişnui t al întrunirilo r politice , trupel e regimentulu i de gardă Pavlovski au deschi s focul împotriv a mulţimi i car e refuza să se împrăştie . Patruzec i de civili au fost ucişi.

Masacru l a provoca t răzvrătire a garnizoane i din Petrogra d şi extindere a revoltelo r în rîndu l muncitorilor , ducîn d la o explozie socială a căre i rapi ditat e şi anvergur ă nu înceteaz ă nic i azi să uimească .

Pentr u a înţeleg e evenimentele , trebui e făcut e cîteva precizăr i în legătur ă cu garnizoan a din Petrogra d şi cu condiţiil e de viaţă de acolo . In vara lui 1916, armat a rusă, car e epuizas e posibilităţil e de recrutar e a tinerilor , a începu t să chem e sub arm e oamen i de treizeci-patruzec i de ani , în mo d norma l scutiţ i de încorporare . Nemulţumire a acestor a a fost sporit ă de faptu l că erau încartiruiţ i în cazărm i supraaglomerate , situat e în plin oraş : la Petrograd , 160 000 de oamen i era u înghesuiţ i în spaţi i car e în tim p de

Revoluţia

din

Februarie

85

piu e găzduia u abia 20 000. Dup ă o instrucţi e de numa i cîteva săptămîni , desfăşurat ă sub îndrumare a uno r ofiţer i aduş i de pe front , recruţi i erau li unişi în luptă . Plin i de resentimente , ei aveau un comportamen t diferit de cel al trupelo r de pe front , car e — spun martor i ocular i străin i — era u disciplinat e şi aveau un mora l înc ă bun . Lipse a foart e puţi n pentr u ca nemulţumire a noilo r încorporaţ i să izbucneasc ă în mo d violent .

Masacru l din Piaţ a Znamensk i a reprezenta t scîntei a car e a declanşa t explozia . îndat ă dup ă evenimente , un grup de muncitor i mînioşi , car e luseseră martor i la masacru , s-au îndrepta t spre cazarm a regimentulu i de gardă Pavlovski. Ajunşi acolo , au povesti t soldaţilo r cee a ce făcuser ă (amarazi i lor. Furioş i la culme , uni i soldaţ i au pu s mîn a pe arm e şi au porni t înspr e Piaţ a Znamenski , da r pe dru m s-au ciocni t de un detaşamen t de poliţişt i călare . în schimbu l de focur i car e a urmat , tînăru l ofiţer aflat in frunte a lor a fost rănit . Descurajaţi , soldaţi i s-au întor s în cazarmă . în noapte a următoar e însă , trup e ale regimentulu i Pavlovski au ţinu t întrunir i in cadru l căror a au deci s prin vot să nu se ma i supun ă ordinelo r de a trage iu civili. Au fost trimiş i mesager i la alte unităţi , cerîndu-l e să li se alăture , în dimineaţ a zilei de 27 februarie , tre i din regimentel e petrogrăden e se aflau în stare de rebeliune . în unel e unităţi , ofiţeri i au fost atacaţ i şi umorîţi . Soldaţi i rebeli au rechiziţiona t maşin i blindate , patrulîn d cu ele pe străzile acoperit e de zăpadă , agitîndu-ş i armel e şi strigînd . U n numă r de poliţişt i în uniform ă au fost linşaţi , iar mulţime a a devasta t sediu l Ministerulu i de interne . Steagu l roşu şi-a făcut apariţi a pe clădire a Palatulu i de iarnă . După-amiaz a tîrziu , mas e de oamen i au pătrun s în cartieru l general al Ohranei , împrăştiin d şi arzîn d dosarel e — presupuş i informator i ai poliţie i au fost văzuţ i luîn d part e la acest e acţiun i cu un zel ieşit din comun .

Porţil e arsenalelo r au fost spart e şi mi i de puşt i furate . Au fost jefuite sislemati c magazine , restaurant e şi locuinţ e particulare . Seara , Petrograd-u l se afla deja sub controlu l ţăranilo r în uniform ă militară . Dintr- o garni zoan ă de 160 000 de soldaţi , jumătat e se răzvrătiseră , iar restu l păstra u o atitudin e de „neutralitate" . Comandamentu l milita r era incapabi l să resta bilească ordinea , neavîn d la dispoziţi e decî t 2 000 de soldaţ i loiali, 3 500 de poliţişt i şi un oarecar e numă r de cazac i călare .

Nicola e continu a să ignor e gravitate a situaţiei . N u lua în seam ă tele gramel e alarmant e ale politicienilor , convin s că aceşti a exagerau amploare a revoltelo r spre a smulge puter i sporit e pentr u Dumă . Enervare a lui a lăsat însă loc neliniştii , pe măsur ă ce comandanţi i militar i ai capitale i au începu t să confirm e că situaţi a le scăpas e de sub control .

Primu l lui impul s a fost să ordon e restabilire a ordini i pri n forţă . A dat instrucţiun i unu i batalio n de elită , forma t din veteran i car e se remarcaser ă în războ i şi pu s sub comand a generalulu i N . I. Ivanov , să se îndrept e spre Petrograd . Totodată , a ceru t comandanţilo r de pe front să- i trimit ă op t regiment e întărit e cu detaşament e de mitraliere . Mărime a acesto r forţe indic ă

86

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

intenţi a lui de a ordon a o operaţiun e de amploare . Ivano v urm a să prei a comand a districtulu i milita r Petrograd .

N u se va şti niciodat ă dac ă misiune a lui Ivano v ar fi putu t reuşi în cazu l în car e ţaru l ar fi acţiona t fără şovăire în zilele următoare , fiindc ă opera ţiune a a fost în cele din urm ă contramandată . Se par e totuş i că ea nu era atît de lipsită de speranţ ă pe cît au crezu t politicieni i şi generali i aflaţi sub influenţ a lor. Răzvrătiţi i erau doa r o mas ă inform ă şi anarhică . La prim a ameninţare , intra u în panică , fugind să se ascundă . îns ă liderii Dume i erau convinş i — şi au reuşit să-i conving ă şi pe general i — că numa i ei putea u restabil i ordinea . în realitate , cee a ce a transforma t revolt a local ă într- o revoluţi e la scară naţional ă au fost tocma i presiunil e pe car e conducători i Dume i le-a u exercita t asupr a lui Nicola e ca să abdice . Ţarul , nerăbdăto r să-şi întîlneasc ă familia , a pleca t din Moghile v spre Ţarsko e Selo la 28 februarie , orel e 5 dimineaţa . Pentr u a nu stînjen i mi siune a generalulu i Ivanov , trenu l imperia l nu s-a îndrepta t direc t spre nord , ci a urma t o rut ă ocolită , mergîn d la începu t spre est, cătr e Moscova , apo i spre nord-vest . Ajuns la aproap e 170 de kilometr i de capitală , trenu l care- 1 transport a pe ţa r împreun ă cu suita a fost opri t de un ofiţer , car e a raporta t că linia se află în mîinil e uno r trup e ostile. Dup ă o scurt ă deliberare , călă tori i au deci s ca trenu l să se întoarc ă şi să se îndrept e spre Pskov, cartieru l genera l al frontulu i de nord , de und e se pute a intr a în legătur ă cu Petro grad-u l (n u însă şi cu Ţarsko e Selo) prin teleimprimator . Comandantu l frontulu i nordic , generalu l N.V . Ruzski , era cunoscu t pentr u vederile lui antimonarhice , lucr u nu lipsit de importanţ ă pentr u desfăşurare a evenimentelo r în cele douăzec i şi patr u de ore — hotărîtoar e — car e au urmat .

Dup ă ce manifestanţi i s-au potolit , centru l atenţie i s-a deplasa t spre Palatu l Taurida , sediul Dumei . Dum a aflase că ţaru l îi ordonas e dizolvarea .

Făr ă să se supun ă ordinului , ea nu a avut totuş i curaju l de a-1 sfida în mo d deschi s şi, alegînd cu precauţi e cale a de mijloc , a convoca t în dimineaţ a zilei de 28 februari e o întrunir e confidenţial ă a Bloculu i Progresis t şi a Consiliulu i Bătrînilor . Conducători i Dumei , car e reclama u de atît a tim p şi cu atît a vehemenţ ă puterea , şi-au pierdu t cumpătu l tocma i în clipa cîn d aceast ă puter e era ma i aproap e ca orieînd . Se temea u să incit e mulţime a car e umple a spaţiu l vast din faţa palatului , da r nu putea u nic i să rămîn ă cu mîinil e încrucişate , fiindc ă oameni i le cerea u să acţioneze . Dup ă înd e lungi deliberări , au hotărî t să formez e un biro u executiv , cu caracte r deo camdat ă oficios, alcătui t din doisprezec e membr i ai Dume i şi car e urm a să fie cunoscu t sub numel e de „Comitetu l Provizori u al Membrilo r Dume i pentr u Restaurare a Ordini i în Capital ă şi Stabilire a de Legătur i cu Persoan e Individual e şi Instituţii" . Condu s de Rodzianko , preşedintel e Dumei , comitetu l a fost alcătui t iniţia l din zece membr i ai Bloculu i Progresis t şi doi socialişt i — dintr e car e unu l era Kerenski . Numel e ridico l şi corn plica t pe car e îl purt a reflect ă lipsa de hotărîr e a fondatorilo r lui. lin marto r

Revoluţia

din

Februarie

87

ocula r afirm ă că, într-adevăr , Comitetu l Provizori u — în fond , guvernu l de facto al Rusie i — fusese crea t cam în modu l în car e se întrune a în vremur i normal e Comitetu l pentr u Pescuit .

Lucruril e stătea u cu totu l altfel în centru l rival de putere , Sovietu l din Petrograd , forma t în cursu l aceleiaş i zile (28 februarie) . Acesta fusese convoca t la iniţiativ a menşevicilor , cu sprijinu l Grupulu i Muncitores c Centra l (v. ma i sus, p. 74), ai căru i membr i fuseseră încarceraţ i de Pro topopo v şi eliberaţ i apo i de mulţime a răzvrătită . Sovietu l era alcătui t din reprezentanţ i aleşi la întîmplar e ai fabricilor şi unităţilo r militare . Procedur a de alegere respect a veche a practic ă tradiţional ă a adunărilo r popular e ruseşti, în car e se urmăre a obţinere a — de obice i cu mult ă dificultat e — a une i unanimităţ i din parte a comunităţii , în locu l une i reflectăr i matemati c precis e a opţiunilo r individuale . Micil e atelier e aveau tot atîţi a reprezen tanţ i cît giganţii industriali . Unităţil e din garnizoan ă au urma t o procedur ă similară , rezultatu l fiind că din cei 3 000 de deputaţ i pe car e îi cuprinde a Sovietu l în a dou a lui săptămîn ă de existenţă , pest e 2 000 erau soldaţ i — asta într-u n ora ş în car e număru l lucrătorilo r industrial i era de două-tre i ori ma i mar e decî t cel al militarilor . Cifrel e ilustreaz ă în ce măsur ă Revoluţi a din Februari e a fost de fapt, în primel e ei faze, o revolt ă a soldaţilor .

Sesiunil e plenar e ale Sovietelo r semăna u cu o uriaş ă adunar e sătească .

N u existau nic i ordin e de zi, nic i procedur i de vot. Oricin e cere a să fie asculta t prime a cuvîntul , dup ă car e se lua o hotărîr e prin aclamaţii . Da t Imu l că o astfel de organizar e nu făcea decî t să de a prilejul uno r discur suri interminabil e şi că intelectualii , în mo d conştien t sau nu , credea u că ştiu mai bin e de ce au nevoi e „masele" , autoritate a decizional ă a Sovietulu i >\ trecu t curîn d în seam a Comitetulu i Executi v (Ispolkom) . Acest organis m nu era ales de Soviet, ci, aşa cu m se întîmplas e şi în 1905, era alcătui t din icprezentanţ i desemnaţ i de partidel e socialiste , car e aveau fiecare dreptu l la (iei locuri . Iat ă de ce, în loc să reprezint e un veritabi l organ executi v al Sovietului , Ispolkom-u l a deveni t un organis m prin car e partidel e socia liste coordona u activitate a Sovietului , suprapunîndu-s e acestui a şi acţionîn d iu numel e lui.

Faptul , trecu t cu vedere a atunci , a avut tre i consecinţ e grave. A crescu t iu mod artificia l reprezentare a Partidulu i Bolşevic, car e avea puţin i adepţ i iu i nulu l muncitorimi i şi practi c nic i unu l printr e soldaţi . A întări t poziţi a -n» liilişlilor moderaţi , care , deşi popular i în ace l moment , aveau să piard ă i iiiiud încredere a populaţiei . în fine, lucru l cel ma i important , a condu s Iu buderatizare a Lspolkom-ului , deveni t un organis m executi v car e lua decizi i cu de la sine puter e şi acţion a independen t de plenu l Sovietului , holniiiil c fiind deja luat e la nivelul coteriilo r intelectualilo r socialişti .

Sovietul , domina t iniţia l de menşevici , şi-a însuşit doctrin a acestora , (lupii care în Rusia trebui a înfăptuiţi i o revoluţi e „burgheză " de mar e anver -

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse gură, socialişti i avînd sarcin a să organizez e masel e în vedere a următoare i faze, cea socialistă , dar fără a se implic a în guvernare . Aceasta a fost şi motivaţi a refuzulu i de a trimit e reprezentanţ i în Comitetu l Dumei . Lideri i Sovietulu i considera u că misiune a lor politic ă era deocamdat ă de a veghea ca „burghezia " să nu trădez e revoluţia . în Rusi a a luat astfel naşter e un sistem de guvernar e neobişnuit , numi t dvoevlastie, „puter e duală " sau „diarhie" , car e a dura t pîn ă în octombrie . Comitetu l Provizori u al Dume i — car e avea să fie curîn d reboteza t Guver n Provizori u — şi-a asuma t teo reti c întreag a răspunder e a guvernării , în tim p ce Ispolkom-u l urm a să rămîn ă un soi de curt e suprem ă a conştiinţe i revoluţionare . în realitate , Ispolkom-u l a avut de la bun începu t atît funcţi i legislative, cît şi execu tive. Er a un aranjamen t cu totu l nerealist , nu doa r pentr u că atribui a răspun dere a une i instituţi i şi putere a real ă alteia , da r şi pentr u că părţil e aveau obiectiv e diferite . Dum a dore a să limitez e amploare a Revoluţiei ; con ducători i Sovietulu i să o extindă . Pentr u prima , cursu l evenimentelo r tre bui a opri t în punctu l atin s în seara de 27 februarie . Ce a de- a dou a vedea în ziua de 27 februari e doa r un preludi u al „adevăratei " revoluţi i — cea socialistă .

Desfăşurare a evenimentelo r i-a condu s pe lideri i Dume i la concluzi a inevitabil ă că trebuia u să formez e un guvern — chia r dac ă astfel îl sfidau pe ţa r —, fiindc ă n u ma i exista nic i o altă autoritat e în stat . Odat ă stabilit acest lucru , trebui a găsită o modalitat e de a legitim a respectivu l guvern .

Uni i au propu s să se ia legătur a cu ţarul , pentr u a i se cer e acordu l de a form a un cabinet . Majoritate a a prefera t îns ă recursu l la Soviet — prin urmare , la Ispolkom . Demersu l era explicabi l din punc t de veder e practic , dat ă fiind influenţ a pe car e o avea Sovietu l printr e soldaţ i şi muncitori , da r din perspectiv a legitimităţi i se dovede a aproap e lipsit de sens, pentr u că Ispolkom-u l era un organis m cu caracte r privat , forma t din reprezen tanţ i desemnaţ i de partidel e socialiste , în tim p ce Dum a rezultas e din alegeri.

Socialişti i din Ispolko m nu aveau nic i ce a ma i mic ă intenţi e de a da noulu i guvern mîn ă liberă . în cursu l nopţi i de 1 spre 2 martie , ei au avut o întîlnir e cu reprezentanţ i ai Dume i conduş i de Miliukov , cu scopu l de a elabor a o serie de directiv e politic e car e să asigure sprijinu l Sovietulu i pentr u nou l guvern. Rezultatu l aceste i întrunir i a fost o platform ă în op t puncte , pe car e urm a să se sprijine activitate a guvernulu i pîn ă la convo care a une i Adunăr i Constituante . Principalel e punct e cerea u amnistiere a tuturo r deţinuţilo r politici , inclusi v a teroriştilor ; pregătire a alegerilo r pentr u o Adunar e Constituant ă desemnat ă pri n vot universal ; desfiinţare a instituţiilo r poliţieneşti ; no i alegeri pentr u organel e de autoguvernare ; garanţi i pentr u unităţil e militar e car e luaser ă part e la Revoluţi e că îşi vor pute a păstr a armel e şi că nu vor fi trimis e pe front .

Revoluţia din

Februarie

89

Documentul , redacta t de nişt e oamen i extenuaţ i dup ă o noapt e întreag ă dc discuţii , avea serioase deficienţe . Ce a ma i gravă o reprezenta u arti colel e car e cerea u desfiinţare a imediat ă a poliţie i şi alegeri no i pentr u organel e de autoguvernar e — ele au fost interpretat e ca însemnîn d desfiinţare a imediat ă a birocraţie i provinciale . Se pune a astfel capă t în mo d bruta l existenţe i une i structur i administrativ e şi de securitat e car e asigurase integritate a statulu i rus ma i bin e de un secol. Cale a anarhie i administra tive era deschisă . Aproap e la fel de nociv e erau punctel e privitoar e la garnizoan a Petrograd , car e lipseau guvernu l de oric e autoritat e asupr a a 160 000 de soldaţi-ţăran i nemulţumiţ i şi înarmaţi , gata să se întoarc ă în oric e momen t împotriv a lui. în urm a aceste i înţelegeri , Comitetu l Provizori u al Dume i a adopta t nou a titulatur ă de Guver n Provizoriu . Cabinetu l era prezida t de prinţu l (i . E. Lvov, activist civic inofensi v şi influenţabil , ales doa r pentr u că, în calitate a lui de conducăto r al Uniuni i Zemstvelo r şi Consiliilo r Orăşeneşt i (Zemgor) , se pute a spun e că reprezint ă ansamblu l societăţii . Pentr u Lvov, democraţi a însemn a luare a tuturo r deciziilo r de cătr e cetăţeni i direc t intere saţi, guvernu l fiind redu s la rolu l de simpl u oficiu de registratură . Convin s de nemăsurat a înţelepciun e a poporulu i rus, prinţu l refuza să dea direc tive delegaţiilo r din provincie , veniţ i la Petrogra d pentr u a prim i instruc ţiuni . Secretaru l cabinetului , Vladimi r Naboko v (tată l scriitorului) , nota : „Nu-m i adu c amint e ca măca r o dat ă [Lvov] să fi folosit un to n autorita r sau să fi spus ceva în mo d răspicat.. . era întruchipare a însăşi a pasivităţii. " Figuril e de frunt e ale noulu i guvern era u cei do i rivali înverşunaţi : Miliukov , ca ministr u al afacerilo r străine , şi Kerenski , ministr u al justiţiei .

Miliukov , în vîrstă de cincizec i şi opt de ani , era un om de o energi e nestăvilită . Istori c de profesie , reuşe a să îmbin e munc a lui de savant cu con ducere a Partidulu i Constituţional-Democrati c şi activitate a de redactor-şe f al ziarulu i acestu i partid . Lipsa de intuiţi e politic ă era principalu l său defect : ajuns, printr- o deducţi e strict logică, la un anumi t punc t de vedere , se cram pon a de el chia r şi dup ă ce devenis e eviden t pentr u oricin e că se înşela .

Fiin d însă personalitate a politic ă cea ma i cunoscut ă din ţară , avea motiv e să se consider e potrivi t pentr u funcţi a de premie r al Rusie i democrate .

Kerensk i se situa la antipodu l lui Miliukov . în vîrstă de numa i treizec i şi şase de ani , devenis e cunoscu t ca apărăto r în proces e politic e şi îşi cîştigase renumel e de cel ma i de seam ă orato r radica l al Dumei . Vorbito r cu o exprimar e strălucită , deşi lipsit de o ideologi e bin e precizată , Kerensk i era un om mistui t de ambiţi i politice . Conştien t de asemănare a fizică pe car e o avea cu împăratu l francez , îi plăce a să adopt e atitudin i napoleoniene .

Vanito s şi impulsi v acol o und e Miliuko v era rec e şi calculat , a cunoscu t un succe s fulgurant , dup ă car e a dispăru t la fel de rapid . în calitat e de vicepreşedint e al Sovietulu i şi membr u al Ispolkom-ului , Kerensk i ar fi avut datori a de onoar e să refuze postu l de ministr u al justiţie i într-u n cabine t „burghez" . Propunere a i s-a păru t totuş i irezistibilă şi, dat

<)()

Scurtă istoric a Hevolnfici rmr

fiind că Ispolkom-u l nu îi permite a să o accepte , a făcut apel direc t la mulţime . într-u n discur s înflăcăra t adresa t Sovietului , s-a angajai să nu trădez e idealuril e democratic e dac ă avea să devin ă ministru . „N u pot tră i altfel decî t în mijlocu l poporului" , a strigat el, „şi în clipa în car e vă veţi îndo i de mine , m ă puteţ i ucide! " Pronunţîn d acest e cuvinte , a păru t pe punctu l să cad ă leşinat . Muncitori i şi soldaţi i l-a u ovaţiona t frenetic .

Ispolkom-ul , nevoit să cedeze , nu avea să- i iert e niciodat ă acest şantaj .

Kerensk i şi-a păstra t şi locu l pe care- 1 ocup a în cadru l Ispolkom-ului , de venin d astfel singur a persoan ă car e era membr u atît în Soviet cît şi în Guvernu l Provizoriu .

Revoluţi a din Februari e a fost — pentr u o revoluţi e —, relati v puţi n sîngeroasă . Cifra total ă a victimelo r este estimat ă la 1 300-1450 , din car e 169 de morţi . Număru l morţilo r ar fi putu t fi ma i mare , dac ă Kerenski , asumîndu-ş i riscur i personal e considerabile , nu ar fi salvat de la linşaj func ţionari i ţarişti , ameninţaţ i de mulţime a înfierbîntat ă de chia r discursuril e lui din Dumă . Aproap e 4 000 de oficiali ţarişt i s-au preda t sau au fost luaţ i în custodie , pentr u a fi protejaţi . Ce i ma i importanţ i dintr e ei au fost trans feraţ i în fortăreaţ a Petr u şi Pavel . Măruntu l Protopopo v se făcuse şi ma i mi c de frică, în tim p ce era escortat , cu pistolu l la tîmplă , spre fortăreaţă .

C a mulţ i alţii, avea să piar ă în perioad a „terori i roşii" bolşevice.

Deş i se intitul a organ de „contro l democratic " al guvernulu i „burghez" , Ispolkom-u l a deci s brusc să-şi aroge puter i legislative. A începu t prin a sfida guvernul , emiţîn d la 1 martie , fără nic i o consultar e prealabilă , do cumentu l de trist ă notorietat e cunoscu t drep t Ordinu l nr . 1. Acesta era redacta t de un grup de ofiţer i şi civili cu convinger i socialiste . Cu toat e că scopu l lui declara t era de a răspund e doleanţelo r soldaţilor , ordinu l viza în realitat e decapitare a corpulu i ofiţeresc , pe car e intelectualitate a socialistă, versată în materi e de istori e revoluţionară , îl consider a terenu l cel ma i propic e pentr u o reacţi e contrarevoluţionară . Adresat garnizoane i Petrograd , Ordinu l nr . 1 a fost imedia t interpreta t ca aplicabi l tuturo r tru pelor , de pe fron t sau din spatel e frontului . El cere a alegere a în unităţil e militar e a uno r „comitete " similar e sovietelor , car e urma u apo i să trimit ă reprezentanţ i în Sovietu l din Petrograd . Articolu l 3 stipul a că în materi e de acţiun e politic ă forţel e armat e se subordona u Sovietului . Articolu l 4 proclam a dreptu l Sovietulu i de a anul a acel e ordin e ale Guvernulu i Provizori u car e priveau chestiun i de natur ă militară . Articolu l 5 prevede a preluare a de cătr e comitetel e de compani e şi batalio n a echipamentulu i militar şi interdicţi a de acce s la acest echipamen t pentr u ofiţeri . Doa r ultimel e dou ă articol e se referea u la drepturil e soldaţilor .

Acest documen t extraordinar , emi s în plin război , cu acordu l socialiştilor, a du s la politizare a armatei ; ofiţeri i au fost dezarmaţ i şi lipsiţi de autoritate a lor asupr a trupei . Rezultatu l a fost o complet ă dezorganizar e a forţelo r armate . Comitetel e din armată , îndeoseb i cele de la nivelele superioare , au căzu t în mîinil e uno r ofiţer i tineri , dintr e car e mulţ i erau

Revoluţia

din

l'ebruarie

intelectual i nicnşevici , bolşevici şi socialist-revoluţionari . Guvernu l a pierdu i controlu l forţelo r armate , Sovietu l devenin d adevăratu l stăpî n al 0 ţării . I ,a mar i ie, la nici o săptămîn ă de la formare a noulu i guvern, minis trul de război , Guşkov , îi telegrafia generalulu i Alekseev la Moghilev : Guvernu l Provizori u nu are nici un fel de putere , iar ordinel e sale sînt îndepli nite doar în măsur a în care o îngădui e Sovietul de Deputaţ i ai Muncitorilo r şi Soldaţilor , care controleaz ă cele mai important e pîrghii ale puterii : trupele , căile ferate, serviciile poştale se află în mîinil e lor. Adevărul crud este că Guvernu l Provizori u funcţioneaz ă doar pentr u că Sovietul de Deputaţ i ai Muncitorilo r şi Soldaţilo r îl tolerează . Ţaru l nu a participa t în nic i un fel la desfăşurare a evenimentelor .

Ultimu l lui ordi n importan t fusese cel din 25 februarie , prin car e cere a să se pun ă capă t dezordinilor . Di n momentu l în car e a fost clar că ordinel e ei nu po t fi adus e la îndeplinire , monarhi a s-a retra s în planu l al doilea , putere a alunecîn d trepta t în mîinil e Dume i şi ale Sovietului . Insă , o dat ă eu formare a Guvernulu i Provizoriu , chestiune a viitorulu i monarhie i devenise extre m de presantă . O part e a miniştrilo r — în frunt e cu Miliuko v şi Guşko v — dorea u menţinere a monarhiei , fie şi doa r cu rol decorativ , cu argumentu l că populaţi a identific a statu l cu persoan a monarhulu i şi fără acest a s-ar fi lăsat cuprins ă de anarhie . Alţii erau de părer e că , dat ă fiind stare a de spirit a oamenilor , o astfel de opţiun e era nerealistă . Unu l din factori i principal i car e înclina u balanţ a în defavoare a prezervări i monarhie i era team a militarilo r din Petrogra d de a fi consideraţ i răzvrătiţ i şi a se vedea pedepsiţi . Di n aceast ă cauză , garnizoan a s-a opu s fără şovăire ('oroanei . în cee a ce priveşte restu l ţări i şi trupel e de pe front , nu dispune m de informaţi i demn e de încreder e pentr u a apreci a atitudine a lor în aceast ă problemă . în momentu l sosirii la Psko v la 1 martie , Nicola e nu se gînde a delo c la abdicare . Trepta t însă, a începu t să ia în considerar e şi aceast ă eventualitate , sub presiune a generalilor , influenţaţ i şi ei de argumentel e oamenilo r politici , care susţinea u că, pentr u a asigura menţinere a în războ i a Rusie i pîn ă la victori a finală, ţaru l trebui a să renunţ e la tron . Generalu l Alekseev, car e preluas e funcţi a de comandan t şef al armate i pe durat a absenţe i din Moghile v a ţarului , se teme a că eventual a continuar e a grevelor şi revoltelo r în capital ă ar fi putu t perturb a activitate a căilo r ferate , întrerupîn d aprovizionare a frontului . Exista de asemene a riscu l ca tulburăril e să se răspîndeasc ă şi în rînduril e trupelo r combatante , desfăşurat e la doa r cîteva sute de kilometr i distanţ ă de Petrograd . Aflînd despr e izbucnire a uno r dezor din i la Moscova , Alekseev i-a telegrafiat la 1 marti e ţarului : O revoluţi e în Rusia — de neevita t atunc i cînd apar dezordin i în spatele frontului — va însemn a o încheier e ruşinoas ă a războiului , cu toat e urmăril e nefaste pe care acest lucru le-a r pute a aduc e pentr u ţară . Soart a armate i atîrn ă direc t

92

Scurta istoric a Revoluţiei ruse de ceea ce se înlîmpl ă în spatele frontului . Se poat e afirma cu toat ă certi tudine a că tulburăril e de acolo vor atrage tulburăr i în rîndu l trupelo r de pe front . Nu se poat e cere armate i să continu e lupta , în timp ce acasă revoluţia se răspîndeşte . Vîrstă tînăr ă a efectivelor şi a corpulu i ofiţeresc, alcătuit e în foarte mar e măsur ă din rezervişti şi studenţi , nu ne oferă motive să crede m că armat a nu va reacţion a faţă de evenimentel e care se petre c în Rusia.

Alekseev recomand a ţarulu i să permit ă Dume i formare a unu i cabinet .

Telegram a lui Alekseev, recepţionat ă puţi n înaint e de miezu l nopţii , a lăsat o impresi e deosebit ă asupr a ţarului . Su b influenţ a ei, Nicola e a luat dou ă decizii : să i se transmit ă lui Rodziank o că Dum a poat e demar a formare a unu i cabinet , iar generalu l Ivano v să opreasc ă înaintare a trupelo r lui spre Petrograd . Dup ă ce a da t acest e instrucţiuni , ţaru l s-a retra s în vagonul-dormitor , und e a petrecu t o noapt e albă.

In vrem e ce ţaru l se răsuce a în pat , îngrijora t de soart a familiei lui şi întrebîndu-s e ce efect vor avea concesiil e făcute , generalu l Ruzsk i a luat legătur a cu Rodzianko . Convorbire a lor, purtat ă prin teleimprimator , a dura t patr u ore . Pu s la curen t cu instrucţiunil e ţarului , Rodziank o a răspun s că ţaru l par e să nu-ş i de a seam a cît de mul t s-a deteriora t situaţia : garni zoan a era comple t scăpat ă de sub control , soldaţi i trăgea u uni i în alţii.

Concesiil e lui Nicola e deveniser ă irelevante ; numa i abdicare a lui ar ma i fi putu t potol i trupel e răzvrătite . în tim p ce conversaţi a lui Ruzsk i cu preşedintel e Dume i continua , benzil e cu textu l convorbiri i erau transmis e la Moghilev , generalulu i Alekseev. Stupefia t de cee a ce citea , Alekseev le- a trimi s comandanţilo r frontulu i şi ai flotei, cerîndu-l e punctu l de vedere asupr a recomandărilo r lui Rodzianko . Personal , le scria el acestora , sînt de părer e că ţaru l ar trebu i să abdic e în favoare a fiului său minor , iar fratele lui, Marel e Duc e Mihail , să conduc ă regenţa .

La 2 martie , orel e 10:45, Ruzsk i i-a prezenta t ţarulu i benzil e convor birii lui cu Rodzianko . Ţaru l le- a examina t în tăcere . A spus apo i că ia în considerar e o eventual ă abdicare , da r se îndoieşt e că poporu l va înţeleg e o astfel de măsură . Şi- a reafirma t convingere a fermă că era blestemat , că adusese Rusiei numa i nenorocire . A spus că în noapte a trecut ă îşi dădus e seama în mod limped e că declaraţi a [privitoar e la miniştri i Dumei ] nu avea să fie de nici un ajutor.. . „Dac ă e nevoie, pentr u binele Rusiei, ca eu să mă dau la o parte , sînt pregătit să o fac." în juru l orelo r 2 după-amiaza , Pskov-u l se afla în posesia răspunsurilo r comandanţilo r trupelo r de usca t şi marine i la cerere a lui Alekseev. Toţi , inclusi v Marel e Duc e Nikola i Nikolaevici , comandan t al frontulu i cau cazian , era u de acor d că Nicola e trebui e să renunţ e la tron . Ruzski , însoţi t de do i generali , i-a adu s ţarulu i benzile . Dup ă ce le- a citit şi a asculta t opiniil e fiecărui a din cei prezenţ i — car e coincidea u cu cele ale celorlalţ i comandanţ i —, s-a retras . A reapăru t dup ă o oră , purtîn d textu l une i decla -

Revoluţia din

Februarie

93

raţii de abdicar e scrisă de mîn ă pe hîrti e de telegraf, în dou ă exemplare , unu l destina t lui Rodzianko , celălal t lui Alekseev. Coroan a urm a să treac ă ţareviciulu i Alexei, cu stipulare a că pîn ă la majoratu l acestuia , Mihai l avea să fie regent .

Totu l demonstreaz ă că Nicola e a abdica t din raţiun i patriotice , convin s fiind de general i că trebui a să procedez e astfel pentr u a menţin e Rusi a în războ i şi a-i aduc e laurii victoriei . Dac ă ar fi fost preocupa t doa r să păstrez e coroana , ar fi putu t pu r şi simpl u să închei e pac e cu germani i —- aşa cu m avea să facă Leni n un an ma i tîrziu — şi să trimit ă trupel e de pe fron t împotriv a rebelilo r din Petrogra d şi Moscova . înaint e ca declaraţi a de abdicar e să fi fost făcut ă publică , Ruzsk i a aflat că do i deputaţ i din Dumă , dintr e car e unu l era chia r Guşkov , se aflau în dru m spre Pskov. Cîn d i s-a adu s la cunoştinţ ă acest lucru , ţaru l a ceru t ca documentel e de abdicar e să- i fie înapoiate : crede a poat e că cei do i deputaţi , amîndo i monarhişt i cunoscuţi , aducea u veşti car e putea u însemn a rămînere a lui pe tron . Aşteptîn d sosirea mesagerilor , Nicola e l-a consulta t pe medicu l curţi i în legătur ă cu boal a fiului său. Rasputin , spune a el, îl încredinţas e că atunc i cîn d avea să împlineasc ă treisprezec e an i — în chia r acel an , 1917 — Alexei urm a să fie comple t vindeca t de hemofilie . Er a adevărat ? Medicu l i-a răspun s că din nenorocir e medicin a n u cunoşte a asemene a cazur i miraculoase . Primin d aceast ă lămurire , Nicola e s-a răzgîndit . Nedorin d să se despart ă de băiatu l suferind , a hotărî t pe loc să lase coroan a Marelu i Duc e Mihail . Acest act impulsi v păre a ultim a zvîcnir e a vechiulu i spirit patrimonial , pentr u car e coroan a era proprietate a ţarului . Decizi a era nu doa r ilegală, ci şi nerealistă .

Ce i do i membr i ai Dume i au sosit la orel e 9:45 seara, fiind imedia t conduş i în vagonu l ţarului . N u aducea u veşti bune : conducere a Dume i era de părer e că ţaru l ar trebu i să abdic e în favoarea ţareviciului . Nicola e a răspun s că se hotărîs e deja să procedez e astfel, dar dat ă fiind posibilitate a ca fiul său să nu se ma i vindec e niciodată , avea să abdic e şi în numel e lui Alexei şi să lase coroan a lui Mihail . Deputaţi i au fost uluiţ i de idee , dar Nicola e rămîne a de neclintit . A modifica t textu l declaraţiei , numin du- 1 succeso r pe Mihail . în document , ţaru l sublini a că face acest sacrificiu pentr u a aduc e Rusie i victori a în războiu l „criheen " du s împotriv a unu i inami c hotărî t să subjuge Rusia. * în tim p ce declaraţi a era transcrisă , * în c ă r ţ i le de i s t o r ie c o m u n i s te ş i în c e l e s c r i se de istoricii o c c i d e n t a li aparţinînd ş c o l i i „ r e v i z i o n i s t e ", rolul trupelor răzvrătite ş i al p r e o c u p ă r i l or l e g a te de c o n t i n u a r ea r ă z b o i u l ui sînt m i n i m a l i z a t e, d a că nu c o m p l et trecute c u v e d e r e a, c u s c o p ul de a oferi d e s p re R e v o l u ţ ia din F e b r u a r ie i m a g i n ea u n ei m i ş c ă ri s o c i a le c o n d u se de proletariatul industrial ş i dirijată î m p o t r i va c o n t i n u ă r ii r ă z b o i u l u i. S u r s e le din e p o c ă nu sprijină î n să o astfel de interpretare; abia d a că v o r b e sc de m u n c i t o r i. M a i mult chiar, e l e arată c ă principala c o n s i d e r a ţ ie c a re a c o n d us la d e z n o d ă m î n t ul c u n o s c u t, a b d i c a r ea lui N i c o l a e al II-lea . era dorinţa de a s e c o n tinua r ă z b o i ul c u m ai m u l tă e f i c a c i t a t e.

Scurta istoric a Revoluţiei ruse Nicola e a accepta t cerere a deputaţilo r ca Lvov să preia funcţi a de preşedint e al Consiliulu i de Miniştri , iar Marel e Duc e Nikola i Nikolaevic i pe acee a de comandant-şef . Ţaru l a pleca t apo i spre Moghilev , pentr u a-şi lua răma s bun de la trupe . In ace a noapte , a nota t în jurnalu l său : „Părăsi t Pskov-u l la 1 noapte a cu sentiment e apăsătoar e despr e evenimente . In jur numa i trădar e şi laşitat e şi dezamăgire. " In contextu l strict al momentului , abdicare a lui Nicola e a fost un evenimen t ma i degrab ă lipsit de semnificaţie , fiindc ă el fusese deja detrona t cu patr u zile ma i înaint e de Dum ă şi Sovietu l din Petrograd . într-u n contex t ma i larg însă, ea reprezent a un evenimen t capital . Ţaru l era pivotu l struc turi i politic e a ţării . Toat e atributel e autorităţi i erau reunit e în persoan a lui, toat e cadrel e administraţie i şi armate i îi datora u ascultare . Populaţi a vedea în el întruchipare a statului . îndepărtare a lui lăsa în urm ă un gol : statu l dispăruse .

Cîn d Guşko v şi însoţitoru l lui au ajun s la Petrograd , în zori i zilei de 3 martie , aducîn d cu ei declaraţi a de abdicar e a ţarului , cabinetu l se afla într- o întreveder e cu Mihail . Marel e Duc e era surprin s şi contraria t de faptu l că fratele lui îl desemnas e ca succeso r la tro n fără a-1 fi consultat .

A urma t o scen ă de mar e intensitat e emoţională , Miliuko v cerîndu- i să accept e coroana , în tim p ce Kerensk i îl implor a să refuze . Cee a ce a deci s deznodămîntu l a fost incapacitate a lui Rodziank o de a garant a siguranţ a personal ă a lui Mihail . Spr e seară , Marel e Duc e a semna t o declaraţi e pri n car e refuza coroan a atît a vrem e cît Adunare a Constituant ă nu ar fi con sidera t necesa r să i-o acorde . în ziua următoare , la 4 martie , cele dou ă declaraţi i au fost făcut e publi ce. Confor m martorilo r oculari , populaţi a a primi t apariţi a lor cu bucurie .

Nicola e a reuşit în cele din urm ă să ajungă la Ţarsko e Selo, und e el şi familia lui au fost plasaţ i în arest la domiciliu . în cele cinc i lun i car e au urmat , a du s o viaţă liniştită , curăţin d zăpada , făcîn d lectur ă în familie şi plimbîndu-se . Guvernul , car e se simţe a incomoda t de prezenţ a lui, a nego ciat cu Mare a Britani e să i se acord e azil. Iniţial , englezi i au acceptat , da r apo i şi-a u retra s invitaţia , de team a eventualelo r obiecţi i ale Partidulu i Laburist . Vestea acestu i no u act de neloialitat e l-a deprimat , se spune , în mo d profun d pe fostul ţar .

Intelectuali i car e forma u nou l guvern al Rusie i se pregătea u de mulţ i an i pentr u acest moment . Nic i unu l dintr e ei nu avea însă experienţ ă admi nistrativă , iar în timpu l Revoluţie i din 1905 şi dup ă acee a refuzaser ă ofertele de a se implic a în administrare a ţării . Considera u că politic a înseamn ă legiferare, şi ma i puţi n administrare . Guvernu l Provizori u a emi s nenu mărat e legi, cu intenţi a de a repar a abuzuril e vechiulu i regim , fără a cre a no i instituţi i în locu l celo r pe car e le desfiinţase . într- o ţar ă car e de- a

li evoluţia din

Februarie

95

lungul întregi i sale istorii se obişnuis e cu o guvernar e centralizat ă şi ordin e venite de sus, Guvernu l Provizori u s-a lansat într- o politic ă de laissezfaire absolu t — şi asta în plin război , cu un nivel al inflaţie i fără prece den t şi în contextu l uno r mar i fierberi în mediu l rural .

La 4 martie , pe baza programulu i în opt punct e adopta t împreun ă cu Ispolkom-ul , guvernu l a dizolva t Departamentu l Poliţiei , Ohran a şi Jandarmeria , transferîn d funcţiil e poliţie i uno r miliţi i cetăţeneşt i condus e de ofiţer i aleşi şi subordonat e zemstvelo r local e şi consiliilo r municipale , în ziua următoar e a demi s toţ i guvernatori i şi viceguvernatorii , încre dinţîn d responsabilităţil e deţinut e de aceşti a preşedinţilo r de consili u ai zemstvelor , car e nu exercitaser ă niciodat ă funcţi i administrative . Măsuril e au avut ca efect distrugere a întregulu i apara t administrati v al statului .

Rusia din primăvar a anulu i 1917 oferă exemplu l fără preceden t al unu i guvern care , născu t în urm a une i revoluţii , demonteaz ă întregu l mecanis m administrati v existen t înaint e de a-1 pute a înlocu i cu unu l propriu .

La început , vidul administrati v nu şi-a făcut simţit e efectele . întreag a populaţie , inclusi v elementel e cele ma i reacţionare , s-a declara t loială Guvernulu i Provizoriu , car e a funcţiona t o vrem e împin s de valul entuzias mulu i popular . Puteril e aliate , începîn d cu Statel e Unit e (la 9 martie) , satisfăcut e de poziţi a guvernulu i rus, favorabilă rămîneri i în război , i-a u acorda t acestui a recunoaşter e diplomatică . Da r semnel e de sprijin din parte a populaţie i şi a puterilo r străin e era u înşelătoar e şi au făcut guvernu l să persist e în convingere a că are situaţi a sub control , cîn d în realitat e se găsea pe nisipur i mişcătoare . Naboko v scria despr e Guvernu l Provizori u în memoriil e lui : „Lucru l pe car e mi- 1 amintes c cel ma i pregnan t este senzaţi a că tot cee a ce se întîmpl a păre a ireal. " Unu l din aspectel e aceste i irealităţ i îl constitui a dubl a natur ă a guvernului . Ispolkom-u l repet a de cîte ori avea ocazi a că guvernu l exista doa r cu aprobare a sa şi că, deşi miniştri i puteau , într- o manier ă strict limitată , să se ocup e de chestiunil e „mari i politici" , Sovietu l control a aspectel e vieţii de zi cu zi. Ispolkom-u l legifera în toat e domeniile . Cedîn d presiu nilo r muncitorilor,-instituis e ziua de lucr u de op t ore în toat e fabricile , chia r şi în cele car e participa u la producţi a de război . La 3 marti e a ordona t arestare a membrilo r familie i imperiale , inclusi v a Marelu i Duc e Nikola i Nikolaevici . La 5 marti e a dispu s încetare a apariţie i ziarelo r „reacţionare" .

Dou ă zile ma i tîrziu , avea să interzic ă redactorilor-şef i de la toat e coti dienel e şi periodicel e să ma i public e fără permisiune a expresă a Sovietulu i — adic ă a Ispolkom-ulu i însuşi . Aceste încercăr i de a reinstaur a cenzur a de dinaint e de 1905 au provoca t protest e atît de puternice , încî t măsuril e au trebui t revocate , dar devenis e limped e că intelighenţi a socialistă , deşi profesa idealur i democratic e dintr e cele ma i elevate, era pregătit ă să încalc e unu l din principiil e fundamental e ale democraţiei : libertate a de expresie .

96

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

Ispolkom-u l insista ca guvernu l să nu ia nic i o decizi e important ă fără aprobare a sa, în car e sens a crea t o „Comisi e de Legătură " alcătuit ă din cinc i intelectual i socialişt i şi însărcinat ă cu asigurare a respectări i aceste i directive . Confor m afirmaţiilo r lui Miliukov , guvernu l a îndeplini t toat e cerinţel e Comisiei .

Di n motivel e car e au fost deja expuse, Ispolkom-u l acord a o atenţi e deosebit ă forţelo r armate . Pentr u a „facilit a legăturile", el a numi t la 19 mar tie comisar i la Ministeru l de război , la cartieru l genera l al armate i şi la cartierel e general e ale frontulu i şi flotei. In zon a frontului , ordinel e coman danţilo r militar i n u era u pus e în aplicar e fără aprobare a prealabil ă a Ispolkom-ulu i şi a comisarilo r numiţ i de acesta . în prim a sa lun ă de existenţă , Sovietu l din Petrogra d coordon a doa r activitate a capitalei , dar ulterio r şi-a extin s autoritate a asupr a întregi i ţări .

Dup ă ce a inclu s în rînduril e lui reprezentanţ i ai sovietelo r oraşelo r din provinci e şi ale unităţilo r de pe front , Sovietu l s-a transforma t într-u n Soviet de Deputaţ i ai Muncitorilo r şi Soldaţilo r din întreag a Rusie , iar Ispolkom-u l şi-a schimba t numel e în Comitetu l Centra l Executi v al întregi i Rusi i (CCE) . Număru l membrilo r Ispolkom-ulu i a fost mări t la şaptezec i şi doi ; dintr e aceştia , douăzec i şi tre i era u menşevici , douăzec i şi doi socialist-revoluţionar i şi doisprezec e bolşevici. CCE-u l se substitui a în fapt Sovietului . în primel e patr u zile de existenţ ă (28 februarie- 3 martie) , Sovietu l se întrune a zilnic în plen . în restu l luni i marti e s-a întruni t de patr u ori, iar în aprili e de şase ori . Nimen i nu acord a atenţi e şedinţelo r lui zgomotoase , limitat e în esenţ ă la aprobare a prin aclamaţi i a rezoluţiilo r înaintat e de CCE .

C u toat e că Ispolkom-u l şi CCE-u l se declara u purtători i de cuvîn t ai maselor , nic i un reprezentan t al vreune i organizaţi i ţărăneşt i nu făcea part e din ele. Ţăranii , car e constituia u 80% din populaţie , aveau propri a lor Uniune , car e nu întreţine a legătur i cu Sovietul . Acest Soviet al întregi i Rusii vorbea prin urmar e doa r în numel e une i mic i părţ i a populaţie i ţării , 10 pîn ă la cel mul t 15 procente , dac ă ţine m con t că ţărănime a şi „burghezia " n u era u reprezentate .

Guvernu l Provizori u emite a lege dup ă lege: industri a legislativă devenis e sectoru l cel ma i producti v al economie i ruse. Di n nefericire , în vrem e ce legile car e acorda u no i libertăţ i era u imedia t puse în aplicare , cele car e impunea u obligaţii no i nu era u luat e în seamă . în privinţ a celo r tre i urgenţ e maxim e pe car e le avea în faţă — reform a agrară , Adunare a Constituant ă şi încheiere a păci i — guvernu l acţion a cu o încetineal ă extremă . în afara zonelo r din jurul marilo r oraşe , în Rusi a rurală , vestea despr e abdicare a ţarulu i se răspînde a greu, ţar a fiind prins ă în încleştare a iernii .

Majoritate a satelo r au aflat despr e Revoluţi e cu o întîrzier e de patr u pîn ă

Revoluţia

din

Februarie

97

la şase săptămîn i — adic ă în prim a jumătat e a luni i aprilie , dup ă ce a începu t dezgheţul . Prim a lor reacţi e a fost să se năpusteasc ă asupr a gospodăriilo r car e se retrăseser ă din sistemu l comuna l ca urmar e a legilor lui Stolîpi n şi să le aduc ă înapo i în turmă , ca pe nişt e oiţ e rătăcite . In plus, ţărani i au invada t pe alocur i maril e proprietăţi , tăin d copaci i şi furîn d grînele de sămînţă . Violenţel e individual e au fost totuş i puţin e la număr .

Socialist-revoluţionari i şi-au crea t organizaţi i în rîndu l ţăranilor , îndem nîndu- i să-şi păstrez e răbdare a şi să aştept e decretu l asupr a mari i reform e agrare . Decretu l nu avea să ma i apar ă niciodată .

Guvernu l a amîna t de la o lun ă la alta convocare a une i Adunăr i Constituante , în dezacor d cu platform a stabilit ă împreun ă cu Ispolkom-u l şi contra r propriilo r interese . Er a singura instituţi e car e ar fi putu t oferi o legitimitat e de necontesta t guvernulu i post-ţarist , punîndu- 1 la adăpos t de atacuril e venit e dinspr e cele dou ă extrem e ale spectrulu i politic . N u se poat e contest a faptu l că punere a la punc t a uno r procedur i electoral e echitabile , în condiţiil e războiulu i şi ale revoluţiei , reprezent a o sarcin ă de o complexitat e ieşită din comun . Să nu uită m însă că în 1848, dup ă prăbuşire a Monarhie i din Iulie , Franţ a a reuşit să organizez e o Adunar e Constituant ă în dou ă luni . în Germania , la sfîrşitul anulu i 1918, dup ă înfrîngere a suferită în războ i şi în plin ă criz ă socială , oameni i politic i car e i au succeda t Kaiser-ulu i au putu t convoc a o Adunar e Naţional ă în patr u luni . Guvernu l Provizori u ru s nu a fost capabi l să facă acest lucr u de- a lungu l celo r op t lun i în car e a funcţionat . întotdeaun a se găseau chestiun i mai urgent e de rezolvat . Această întîrzier e a contribui t în mo d substanţia l la răsturnare a guvernului , pentr u că le- a dat bolşevicilor ocazi a să pretind ă că numa i un guvern al sovietelo r ar fi putu t asigura convocare a Adunării .

Ma i exista în fine şi problem a războiului . în aceast ă privinţă , vina era a Sovietului . Teoretic , toat e partidele , cu excepţi a bolşevicilor , sprijinea u idcea rămîneri i în războ i pîn ă la obţinere a victoriei . Contra r opinie i larg răspîndite , din februari e 1917 şi pîn ă la începutu l verii, populaţi a nu s-a opu s continuări i războiului . Nicola i Suhanov , marto r ocula r şi auto r al celei ma i fidele descrier i a evenimentelo r anulu i 1917, scrie că în primel e săplămîn i ale Revoluţie i din Februari e „soldaţi i din Petrogra d nu numa i că nu vroiau să aud ă vorbindu-s e de pace , dar erau gata să străpung ă cu baionet a pe «trădătoru l » impruden t car e ar fi pronunţa t cuvîntu l şi pe cei car e « primejduia u frontu l împotriv a duşmanulu i »". Bolşevicii, pentr u car e sfîrşitul ostilităţilo r însemn a preludiu l războiulu i civil şi şansa de a pun e mîn a pe putere , au fost foart e rezervaţ i în a face propagand ă împotriv a rit/.hniului . Chia r şi în acest e condiţii , lipsa lor de popularitat e în rîndu l Noldaţilo r era evidentă : în alegerile pentr u CCE , desfăşurat e la 8 aprili e în cadru l secţie i militar e a Sovietului , bolşevicii nu au obţinu t nic i măca r tiu loc.

Senilii istorie a Revoluţiei ruse în declaraţiil e sale publice , Sovietu l urm a o strategi e extre m de con tradictorie . Războiu l trebui a să continue , deşi era un războ i „imperialist" , într-u n „Ape l cătr e popoarel e lumii" , data t 15 martie , Ispolkom-u l cere a oamenilo r de pretutinden i — „căror a acest războ i monstruo s le- a stor s ultim a picătur ă de sînge şi le- a adu s numa i ruină " — să porneasc ă la revoluţie , angajîndu-s e să „rezist e pri n toat e mijloacel e politici i lacom e a claselo r [lor] conducătoare" . Omu l de pe strad ă era comple t năucit . Dac ă „clasel e conducătoare " ruse du c o „politic ă lacomă" , de ce li se îngădui e să rămîn ă la puter e şi „să ne stoarc ă ultim a picătur ă de sînge" în „războiu l lor monstruos " ? Guvernu l Provizori u a ignora t acest e gen de apeluri , dîn d asigurăr i Aliaţilor că Rusi a va continu a războiu l cu toat e forţel e şi că îşi menţin e pretenţiil e de a primi , dup ă victorie , Constantinopolu l şi strîrn toare a Bosfor, pe car e Aliaţii i le promiseser ă în 1915. La presiunil e insistent e ale Sovietului , guvernu l a da t însă înapoi , negîn d că ar fi dori t cucerire a de teritori i străine .

Revoluţi a din Februari e s-a extin s în mo d paşni c în provincii . în majori tate a localităţilor , funcţionari i ţarişt i au demisionat , autoritate a trecîn d fie în mîinil e zemstvelo r şi ale consiliilo r municipale , fie în acele a ale sovietelo r locale .

Aspectu l cel ma i frapan t al Revoluţie i din Februari e a fost rapiditate a ieşită din comu n cu car e s-a produ s dezintegrare a statulu i rus. Totu l s-a petrecu t ca şi cu m cel ma i mar e imperi u din lum e nu ar fi fost decî t o con strucţi e artificială , lipsită de unitat e organică . în clipa în car e monarhi a a părăsi t scena , întreag a structur ă s-a prăbuşi t într-u n morma n inform .

Kerensk i afirm ă că a avut moment e în car e i se păre a că „revoluţia " [era] un cuvînt care nu se pute a aplica celor ce se petrecea u în Rusia.. . O întreag ă lume , lume a legăturilo r naţional e şi politice , se scufundas e şi dintr- o dată toat e programel e politic e şi tactice , oricît de îndrăzneţ e şi de bine conceput e ar fi fost ele, părea u să pluteasc ă în aer, lipsite de obiect şi de utilitate .

Sau , în cuvintel e lui V. Rozanov : I-a u fost suficient e dou ă zile Rusiei ca să-şi dea sufletul. Trei, cel mult . Nic i chia r [ziarul] The New Times nu şi-ar fi putu t opri apariţi a atît de reped e pe cît s-a oprit inim a Rusiei. E uimito r ce iute s-a ales praful de ea. Adevărat: tulburăr i ca acestea nu au mai avut loc niciodată , nici chiar în vremea „Marilo r Migraţii".. . N u mai existau nici Imperiul , nici Biserica, nici armata , nici clasa muncitoare . Ce- a mai rămas ? Oricît de ciuda t ar părea , nimic , nimi c pur şi simplu. Gloata . în ultimel e zile ale lui aprilie , la op t săptămîn i dup ă izbucnire a Revoluţiei , Rusi a se afla în plin ă derivă . La 26 aprilie , Guvernu l

Revoluţia

din

l'chruarie

Provizori u a lansa t un ape l patetic , recunoscîn d că nu ma i pute a con duc e ţara .

Ruşii , dup ă ce se debarasaser ă de ţarism , pe car e se obişnuiser ă să arunc e vina pentr u toat e relele car e îi loveau , se trezea u deodat ă buimă ciţi de proaspă t cîştigat a lor libertate . Era u asemen i doamne i din nuvel a lui Balzac , car e fusese atît a vrem e bolnavă , încî t atunc i cîn d în fine s-a vindeca t a crezu t că suferă de o boal ă nou ă şi necunoscută .

P A R T EA A D O U A

BolĹ&#x;evicii cuceres c Rusi a

C a p i t o l ul

L E N I N

Ş I

O R I G I N I L E

V

B O L Ş E V I S M U L U I

N u trebui e neapăra t să fii un adep t al ideii că istori a o fac „maril e per sonalităţi " pentr u a recunoaşt e rolu l covîrşito r pe car e Leni n l-a juca t în desfăşurare a Revoluţie i ruse şi în apariţi a noulu i regim . N u numa i pentr u că Leni n a acumula t o puter e car e i-a permi s să influenţez e în mo d hotărîto r evenimentele , dar şi fiindc ă regimu l pe car e l-a înfiinţa t în 1917 reprezenta , într-u n fel, o instituţionalizar e a personalităţi i lui. Partidu l Bolşevic era creaţi a lui Lenin : fiindu- i fondator , l-a concepu t dup ă chipu l şi asemănare a lui şi, trecîn d pest e opoziţi a din interio r şi din afară, l-a menţinu t în mo d constan t pe direcţi a pe car e el o fixase. Cînd , în octombri e 1917, acest parti d a pu s mîn a pe putere , a elimina t toat e celelalt e partid e rivale, devenin d singura sursă a autorităţi i politic e în Rusia . De- a lungu l celo r şaptezec i şi patr u de an i ai existenţe i sale, Rusi a comunist ă a personifica t în mar e măsur ă spiritu l şi sufletul unu i singur o m : biografia lui Leni n şi istori a Rusie i se contopes c în mo d unic .

Deş i puţin e sînt personalităţil e istoric e despr e car e să se fi scris la fel de mult , informaţiil e privitoar e la persoan a lui sînt depart e de a fi abun dente . Leni n dore a atît de mul t să fie identifica t cu propria- i cauz ă şi era atît de puţi n dispu s să admit ă că ar fi avut vreodat ă o existenţ ă în afara aceste i cauze , încî t nu a lăsat practi c nic i un fel de dat e autobiografice .

N u se ştie aproap e nimi c despr e ani i lui de tinereţe . înscrisuril e privitoar e la primi i douăzec i şi tre i de an i din viaţa lui sînt în numă r de douăzeci , fiind vorba aproap e în totalitat e de document e oficiale : cereri , certificat e etc . şi nic i prieten i car e să-şi aminteasc ă de tinereţe a lui n- a avut.

Lenin , pe numel e lui adevăra t Vladimi r Ilic i Ulianov , s-a născu t în aprili e 1870 în oraşu l Simbirs k de pe Volga, într- o familie de birocraţi , oamen i convenţional i şi relati v înstăriţi . Tatăl , inspecto r şcolar , atinses e în 1886, cîn d a murit , rangu l de consilie r de stat, cee a ce îi confere a un statu t egal cu acela al unu i genera l şi avantaju l nobleţe i ereditare . Er a un om cu veder i liberal-conservatoar e şi un admirato r al reformelo r lui Alexandr u al II-lea . La un an dup ă moarte a lui, o nou ă tragedi e avea să lovească familia : fiul cel mare , Alexandr , a fost aresta t şi executa t pentr u a fi complota t în vedere a asasinări i ţarului . Ca urmare , Ulianovi i au fost ostracizaţ i de societate a din Simbirsk . Deş i hagiografia comunist ă pretind e că executare a fratelu i său a făcut din tînăru l Lenin , atunc i în vîrstă de

104

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

şaptesprezec e ani , un revoluţionar , mărturiil e existent e nu sprijină în nic i un fel aceast ă teză . De- a lungu l anilo r de şcoal ă Leni n a fost un elev model , obţinîn d în fiecare an medali a de au r pentr u învăţătur ă şi bun ă purtare . Faţ ă de politică , în schimb , nu manifest a nic i un interes .

Mulţumit ă acestu i dosar model , a fost admi s la Universitate a din Kazan , deşi în mo d norma l antecedentel e de familie nu i-a r fi permis-o.Tată l lui Alexand r Kerenski , car e — coincidenţ a face — era directo r la şcoala din Simbirs k în car e a învăţa t Lenin , l-a recomanda t universităţi i ca pe un tînă r „retras " şi „nesociabil" , dar car e „nic i la şcoală , nic i în afara ei nu a dat superiorilo r sau profesorilor , prin vorbă sau prin fapte , motiv e de a-ş i form a despr e el o părer e negativă". Dac ă regimu l ţarist nu ar fi tratat , cu o insistenţ ă iraţională , oric e act de nesupuner e ca pe o crim ă politică , poat e că Leni n ar fi făcut o exemplar ă carier ă de funcţiona r public .

Intrîn d la universitate , und e a fost recunoscu t de colegi ca fratele acelu i Alexand r car e fusese executa t de curînd , Leni n a fost atra s într- o organi zaţi e politic ă clandestină . Faptu l avea să iasă la lumin ă cu ocazi a par ticipări i lui la o adunar e studenţeasc ă cu totu l inofensivă , prin car e se protest a împotriv a anumito r regulament e universitar e şi în urm a cărei a a fost eliminat . Acest gen de represali i disproporţionat e alimenta u în per manenţ ă mişcare a revoluţionar ă cu no i adepţi .

Fiindu- i interzi s să se înscri e la alt ă universitate , plin de o amărăciun e uşor de înţeles , Leni n şi-a petrecu t următori i patr u an i de viaţă într- o inac tivitat e forţată . Er a atît de disperat , încî t mam a lui, car e solicitas e fără succe s autorităţilo r să fie reprimi t la universitate , se teme a să nu se sinu cidă . Aceasta a fost perioad a în car e tînăru l Leni n s-a familiariza t cu literatur a radicală , transformîndu-s e într-u n revoluţiona r fanatic , hotărî t să distrug ă statu l şi societate a car e îl trataser ă într-u n mo d atît de meschin .

Atunci , ca şi ma i tîrziu , radicalismu l lui se hrăne a nu din idealism , ci din resentiment e de natur ă personală . Struve , car e în ani i '90 avea dese con tact e cu el, îşi aminteşt e că Einstellung-ul lui fundamenta l [stare a de spirit] din ace a vrem e era ura. Leni n s-a apropia t de doctrin a lui Mar x în primu l rîn d pentr u că ea răspunde a acestu i Einstellung. Doctrin a lupte i de clasă dusă cu neînduplecar e pîn ă la capăt , pîn ă la distrugere a şi exterminare a adversarului , s-a dovedi t a fi în acor d cu atitudine a emoţional ă a lui Leni n faţă de realitate a înconjurătoare . N u ura doa r autoritate a existent ă (ţarul ) şi birocraţia , lipsa de respec t faţă de lege şi arbitrariu l poliţienesc , ci şi pe cei aflaţi la antipodu l acestor a — „liberalii " şi „burghezia" . Această ură avea în ea ceva teribi l şi respingător : deşi alimen tat ă de emoţi i şi aversiun i concrete , aş pute a spun e animalice , nu încet a să fie în acelaş i tim p rec e şi abstractă , precu m întreag a fiinţă a lui Lenin .

Pri n întregu l lui temperament , Leni n se deosebe a în mo d fundamenta l de reprezentantu l tipic al intelighenţiei ruse, car e — pentr u a relu a cate -

Lenin

şi originile

bolşevismului

105

gorizare a lui Ivan Turghenie v — era fie un Hamlet , fie un Do n Quijote : visător incapabi l sau erou imprudent . Personalitate a lui Leni n i-a înstrăina t majoritate a oamenilor . Da r aceeaş i personalitat e i-a adu s devotamentu l nezdruncina t al une i mic i mas e de adepţi .

Iniţial , la fel ca şi fratele lui, a fost un simpatizan t al grupări i „Voinţ a Poporului" . Di n discuţiil e cu veteran i ai aceste i organizaţi i terorist e exilaţi în regiune a Volgăi, acol o und e a crescu t şi el, Leni n a învăţa t cu m se alcătuieşt e o organizaţi e revoluţionar ă clandestin ă cu o disciplin ă strictă , căpătîn d convingere a că regimu l ţarist trebui a ataca t frontal , convinger e pe car e a păstrat- o şi dup ă convertire a la social-democraţie .

Această convertir e s-a produ s la începutu l anilo r '90, sub impresi a marilo r succes e electoral e ale Partidulu i Social-Democra t germa n şi în urm a contactelo r avute cu micu l grup al social-democraţilo r ruşi emigraţ i în Elveţia . Leni n încerc a să grefeze anarhismulu i practica t de Voinţ a Poporulu i doctrin a marxistă , prin asimilare a teze i lui Marx , confor m cărei a o ţar ă nu pute a deven i socialist ă decî t dup ă ce trece a prin stadiu l capitalist , teză la car e se adăug a acee a că Rusi a se afla deja în plin ă dezvoltar e capi talistă , în 1891, cîn d autorităţil e au ceda t în fine şi i-a u permi s să-şi susţin ă examenu l de diploma t în drep t la Universitate a din Sank t Petersburg , Leni n întruchip a un amestec , destu l de răspîndi t (la vreme a aceea) , de anarho teroris t şi social-democrat .

Lenin , la cei douăzec i şi do i de an i ai lui, avea deja în acel momen t o personalitat e bin e conturată . Siluet a lui scund ă şi îndesată , cheli a pre matură , ochi i înclinaţ i şi pomeţi i proeminenţi , bruscheţe a exprimării , însoţit ă adese a de un soi de mi c necheza t sarcastic , nu făceau o impresi e pre a bună . Ce i car e l-a u cunoscu t atunc i îl descria u prin cuvîntu l „provin cial " : unor a le aminte a de un comercian t provincial , altor a de un băca n sau un profeso r de provincie . Acest individ lipsit de strălucir e era îns ă mistui t de un foc interio r car e făcea reped e uitat ă prim a impresie . N u existau pentr u el decî t dou ă feluri de oameni : prieten i şi duşman i — cei car e îl urma u şi ceilalţi . în 1904, înaint e de a-i fi deveni t tovarăş , Troţk i îl compar a pe Leni n cu Robespierre , care , ca şi el, nu cunoşte a decî t „dou ă partid e — cel al bunilo r cetăţen i şi cel al cetăţenilo r răi". Distincţi a natu rală „eu/no i — tu/ei" , transformat ă într-u n dualis m inflexibil, de tipu l „prieten-duşman" , a avut dou ă consecinţ e cu mar e înrîurir e asupr a istoriei acestu i secol. în primu l rînd , ea l- a condu s pe Leni n la convingere a că politic a înseamn ă o permanent ă stare de război . într-unu i din rarel e lui moment e de sinceritate , definin d pace a ca „u n momen t de respir o într e dou ă războaie" , el îşi dezvălui a fără să vrea ascunzişuril e cele ma i profund e ale minţii . O astfel de mentalitat e îl făcea din start inap t pentr u oric e fel de compromisuri , în afara celo r de natur ă tactică . Atunc i cîn d Leni n şi adep ţii lui au ajun s la putere , aceast ă atitudin e a deveni t o trăsătur ă de baz ă a

100

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

regimului , O a dou a consecinţ ă a fost incapacitate a de a toler a diferenţel e de opinie . Da t fiind că Leni n consider a că oric e grup sau individ car e nu făcea part e din partidu l lui era implici t un adversar , dec i reprezent a o ameninţare , o astfel de persoan ă sau grup trebuia u redus e la tăcer e şi eliminate . Leni n era practi c incapabi l să suport e critica ; pu r şi simplu nu o înregistra . Aparţine a acele i categori i de oamen i despr e car e un scriito r france z spusese cu un secol ma i înaint e că ştiu totu l în afară de ceea ce li se spune . Fi e era i de acor d cu el, fie trebui a să-1 înfrunţi . Aici se află izvoru l întregi i mentalităţ i totalitare , jj Convingere a lui Leni n că are dreptat e şi lipsa oricăru i scrupu l mora l I i-a u atra s în rînduril e Partidulu i Bolşevic pe pseudo-intelectuali i car e tîn |j jeau dup ă certitudin e într- o lum e plin ă de incertitudini . Bolşevismul oferea un refugiu ma i ales tinerilo r semianalfabeţ i de la ţară , veniţ i cu miile la ora ş în căutar e de lucr u şi car e se simţea u pierduţ i într- o lum e strani e şi rece , lipsită de genu l de relaţi i interpersonal e cu car e fuseseră obişnuiţ i în sate. Partidu l lui Leni n le dăde a sentimentu l une i apartenenţe ; le plăcea u coeziune a şi lozincil e lui simple .

Ataşamentu l tota l al lui Leni n faţă de revoluţi e avea şi o latur ă atrăgă toare , făcîndu- 1 îngăduito r cu adepţi i lui, chia r şi atunc i cîn d îl contra zicea u în anumit e privinţe . E l îi confere a de asemen i un anum e aer de modestie : contopi t cu m era cu cauz a lui, ego-u l lui Leni n nu avea nevoi e de ace a adulaţi e personal ă de car e se bucur ă dictatorii . îi era suficien t triumfu l cauzei .

Leni n avea o pronunţat ă înclinaţi e spre cruzime . A condamna t la moart e mi i de oameni , fără nic i o remuşcare , dar şi fără plăcere . Maxi m Gorki , car e l-a cunoscu t îndeaproape , spune a că pentr u Leni n fiinţa uman ă „n u prezent a practi c nic i un interes.. . gînde a doa r în termen i de partide , mase , s t a t e D u p ă 1917, cîn d Gork i îi cere a să cruţ e viaţa cutăru i sau cutăru i condamnat , Leni n păre a since r uimi t de faptu l că prietenu l lui îşi pierde a timpu l cu asemene a nimicuri . Aşa cu m se întîmpl ă adese a (lucr u valabil şi în cazu l lui Robespierre) , cruzime a lui Leni n avea drep t revers laşitatea .

Or i de cîte ori intervene a un risc fizic, Leni n dispărea , chia r dac ă asta ar fi însemna t să-şi părăseasc ă oamenii . Cîn d în cele din urm ă a deveni t şef al statului , a folosit puteril e nelimitat e de car e dispune a pentr u a-şi exorciza frica, ordonîn d executare a în mas ă a uno r duşman i reali sau închipuiţi .

Ajuns la maturitate , Leni n era neschimbat . Dup ă ce, în juru l vîrstei de treizec i de ani , formulas e teori a şi practic a bolşevismului , s-a înconjura t parc ă de un zid invizibil, pe car e nic i o idee din afară nu îl pute a străpunge .

Fi e erai de acor d cu el, fie îl înfruntai ; or, dezacordu l faţă de opiniil e lui treze a în Leni n pasiun i distructive . în asta stăte a forţa revoluţionarulu i şi slăbiciune a omulu i de stat : deşi de temu t în luptă , era lipsit de calităţil e uman e pe car e le cer e art a guvernării . Acest defec t explic ă în ultim ă instanţ ă eşecu l eforturilo r lui de a cre a o societat e nouă : Leni n era pu r şi

Lenin şi

originile bolşevismului

107

simplu incapabi l să înţeleag ă că oameni i obişnuiţ i nu vroiau altcev a decî t să trăiasc ă liniştiţi . în toamn a lui 1893 Leni n s-a stabilit la Sank t Petersburg , aparen t cu intenţi a de a practic a avocatura , în realitat e pentr u a-şi desăvîrşi carier a de revoluţiona r de profesie . Discuţiil e cu marxiştii , din ce în ce ma i numeroş i în rîndu l intelighenţie i tinere , l-a u convin s să abandonez e (pentr u moment ) ideologi a Voinţe i Poporulu i şi să ader e la social-democraţie , aeceplîn d idee a că revoluţi a trebui a să fie rezultatu l une i dezvoltăr i com plet e a capitalismulu i şi că sarcin a imediat ă a revoluţionarilo r era organizare a muncitorimii . Contactu l direc t cu muncitori i l-a dezamăgi t însă , fiindc ă aceşti a se arăta u foart e puţi n interesaţ i de politic ă şi era u imper meabil i la agitaţi a revoluţionară . Lenin , împreun ă cu uni i dintr e tovarăşi i lui, a începu t să distribui e în fabrici broşur i în sprijinu l revendicărilo r eco nomic e ale muncitorilor , cu speranţ a că îi va ridic a împotriv a autorităţilor , alrăgîndu- i astfel în lupt a politică . Arestat ca urmar e a acesto r acţiuni , a fost condamna t la tre i an i de exil în Siberia , an i pe car e i- a petrecu t într- o căsuţ ă de ţar ă destu l de confortabilă , alătur i de Nadejd a Krupskaia , proaspăt a lui soţie, scriind , traducîn d şi muncin d în aer liber.

Veştile pe car e le prime a era u însă neliniştitoare . Mişcare a social-de mocrat ă era sfîşiată de erezi i şi măcinat ă de diviziun i interne . Cee a ce îl nelinişte a în mo d specia l era apariţi a une i orientăr i no i în sînu l mişcării , orientar e car e consider a apolitismu l clasei muncitoar e drep t un dat inevitabil şi cere a socialiştilo r să-şi concentrez e eforturil e în direcţi a activităţi i sindicale . Cu m însă sindicatel e accepta u sistemu l capitalist , Leni n le con sidera antirevoluţionar e pri n natur a lor. Aflat înc ă în exil, el a formula t o teori e revoluţionar ă extre m de neortodoxă , expunînd- o într- o cart e apărut ă în Germani a în 1902 şi intitulat ă Ce-i de făcut?

Tez a fundamental ă a noi i teori i a lui Leni n era că muncitori i nu vor înfăptu i niciodat ă revoluţi a pri n ei înşişi, fiind dispuşi să ajungă la înţe legere cu patronii . Er a aceeaş i premis ă de la car e pornis e Zubato v atunc i cîn d avusese idee a înfiinţări i uno r sindicat e sprijinit e de poliţie . „î n absenţ a social-democraţiei , mişcare a muncitoreasc ă devin e în mo d inevitabi l burgheză" , scria Lenin . Concluzi a aceste i surprinzătoar e afirmaţi i era că, atît a vrem e cît n u era u conduş i de un parti d socialist alcătui t di n re voluţionar i de profesie , muncitori i aveau să-şi trădez e interesel e de clasă (aşa cu m era u văzut e aceste a de socialişti) , trecîn d de parte a duşmanului .

Spr e binel e lui, proletariatu l trebui a condu s de o mîn ă de aleşi: Niciodat ă în istori e o clasă n u a învin s atît a vrem e cît n u a da t naşter e uno r lider i politici.. . capabil i să organizez e mişcare a şi să o dirijeze . Trebui e să pregăti m oamen i car e să-şi dedic e revoluţie i nu doa r serile lor libere, ci întreag a lor viaţă.

KW

Scurţii istoric a Revoluţiei ruse

Da t fiind că muncitori i trebuia u să-şi cîştige existenţ a şi nu-ş i putea u dedic a „întreag a lor viaţă" mişcări i revoluţionare , implicaţi a premise i lui Leni n era că răspundere a de a conduc e cauz a proletar ă spre victori e revene a intelighenţie i socialiste . Această concluzie , car e n u pre a avea legătur ă cu marxismul , a du s la apariţi a unu i parti d a căru i preocupare , înaint e şi dup ă luare a puterii , a fost să acţionez e în numel e muncitorilor , fără a avea man datu l lor.

Pentr u a-şi pun e în practic ă nou a teorie , Leni n s-a întor s la tacticil e Voinţe i Poporului , cerîn d ca Partidu l Social-Democra t Rus , înfiinţa t oficial în 1903, să adopt e o structur ă de organizar e clandestin ă şi centralizată .

Toat e hotărîril e urma u să fie luat e de conducere a partidulu i şi să fie adus e la îndeplinir e de celulel e lui locale , fără a fi supuse discuţiei . Programu l a fost respin s de majoritate a reprezentanţilo r partidului , însă Leni n a refuzat să se conformez e şi a începu t să-şi constitui e propri a facţiune , car e avea să evoluez e cu timpu l spre o organizaţi e de sine stătătoare .

Deş i în mo d oficial cele dou ă facţiun i au continua t să coexist e în cadru l Partidulu i Social-Democra t pîn ă în 1912, ruptur a dintr e menşevic i şi bolşevici s-a produ s înc ă din ani i 1906-1907 . Menşevicii , cu toat e că rămînea u credincioş i idealulu i marxis t al răsturnări i ordini i sociale , se mulţumea u deocamdat ă să se ocup e de instruire a şi organizare a clasei muncitoare . Bolşevicii pregătea u deja cadr e pentr u revoluţie , pe car e o considera u iminentă . Nic i un a dintr e grupăr i n u avea o audienţ ă de masă .

La apogeu l popularităţi i lor, în 1907, bolşevicii număra u 46 100 de membri , iar menşevicii , 38 200 — într- o ţar ă cu o populaţi e de 150 de milioan e de locuitori , din car e 2 milioan e muncitori . Curîn d însă , aderenţ a lor a începu t să scadă , număru l adepţilo r devenin d din ce în ce ma i mic . în epoc a relati v liniştit ă a mandatulu i lui Stolîpin , ma i exact la 1910, cele dou ă facţiun i luat e laolalt ă numărau , dup ă estimare a lui Troţki , sub 10 000 de membri . Bolşevicii aveau audienţ ă ma i ales în rîndu l ruşilor , în vrem e ce menşevici i atrăgea u ma i mul t membr i ai celorlalt e etnii , în specia l pe georgien i şi evrei. La cel de-a l cincile a congre s al partidului , cel din 1907, 78,3 la sută dintr e bolşevici erau ruşi, în rîndu l menşevicilo r proporţi a acestor a fiind de numa i 34 la sută . Intelectuali i predomina u în ambel e facţiuni . Organismel e de conducer e erau , dup ă afirmaţi a lui L. Martov , liderul menşevicilor , alcătuit e n u din muncitori , car e n u aveau tim p pentr u astfel de activităţi , ci din intelectuali .

Deosebiril e de opini e într e Leni n şi menşevic i era u n u doa r de natur ă organizatorică , ci şi programatică . Pentr u a se înfăptu i cu succe s revoluţia , atunc i cîn d aveau să fie întrunit e condiţiile , trebuia u reuniţ i toţ i potenţiali i adversar i ai status-quo-ului , era de părer e Lenin , inclusi v acei a ale căro r aspiraţi i de perspectiv ă era u opus e socialismului . Er a vorba aici în primu l rîn d de ţărănim e şi de minorităţil e neruse .

Social-democraţi i ruşi, ca şi marxişti i din Occident , considera u că ţărănimea , cu excepţi a unu i mi c numă r de oamen i lipsiţi de pămînt , era o

Lenin

şi

originile bolşevismului

KW

iln.să „mic-burgheză" , reacţionară . Ei se opunea u cererilo r comunelo r ruse • le a prelu a tot pămîntu l aflat în proprietat e privată . Idealu l lor era naţio nalizare a terenurilo r agricole , ca un prim pas spre colectivizare , în urm a i lireia ţărani i aveau să devină , asemene a muncitorilo r industriali , nişt e salariaţ i ai statului . Leni n împărtăşe a acest punc t de vedere , dar tactic a revoluţionar ă îi impune a să consider e că sprijinu l ţărănimi i era indis pensabi l şi că, pentr u a-1 obţine , putea u fi acceptat e pentr u momen t reven dicăril e ţăranilor , ca şi programu l socialist-revoluţionar , car e cere a interzicere a vinderi i şi cumpărări i pămîntulu i şi transferare a lui în pro prietate a comunelor . Dup ă cîştigare a puterii , avea să se poat ă rezolva şi problem a agrară , în conformitat e cu doctrin a marxistă .

Leni n a adopta t o tactic ă similar ă în privinţ a minorităţilo r naţionale . C a loji socialiştii, repudi a naţionalismu l şi era un adep t al asimilării : oric e soluţi i car e ar fi instituţionaliza t diferenţel e etnic e — federalismu l sau autonomi a culturală , de pild ă — trebuia u respinse . Programu l lui Leni n oferea minorităţilo r totu l sau nimic : fie vă lăsaţi asimilaţ i şi deveniţ i ruşi, fie vă separaţ i şi formaţ i un stat independent . Celo r car e argumenta u că un asemene a progra m ameninţ a să balcanizez e Rusia , Leni n le răspunde a cu dou ă contraargumente : primul , că legăturil e economic e dintr e statel e de frontier ă şi Rusi a ar fi împiedica t secesiunea ; al doilea , că, în cazu l în car e acest e legătur i nu ar fi fost suficient e pentr u a contracar a tendinţel e cen trifuge, socialiştii putea u oricîn d face apel la principiu l superio r al „autode terminări i proletariatului" , pentr u a aduc e înapo i provinciil e secesioniste .

Leni n nu vedea în cele dou ă lozinc i — pămîn t pentr u ţăran i şi autode terminar e naţional ă pentr u minorităţ i — decî t nişt e concesi i temporare : E vorba de sprijinul unu i aliat împotriv a unu i inami c dat, iar social-democraţi i acord ă acest sprijin spre a grăbi prăbuşire a duşmanulu i comun , fără să aştept e nimic pentru ei din parte a acesto r aliaţi şi fără a le oferi nimic .

Deceniu l car e a preceda t Revoluţi a din 1917 a reprezenta t pentr u socialdemocraţ i o perioad ă de intrig i şi certur i interminabile , mult e dintr e ele legate de bani . în tim p ce menşevici i îşi putea u finanţ a acţiunil e din cotizaţii , Leni n avea nevoi e de sum e mul t ma i mari , fiindc ă organizaţiil e bolşevice erau format e din revoluţionar i fără altă profesie . Bani i provenea u în part e din contribuţiil e uno r patron i bogaţi . La vreme a aceea , scrie Leoni d Krasin , colaborato r apropia t al lui Lenin , „er a de bon ton în cercuril e ma i mul t sau ma i puţi n radical e să donez i ban i uno r partid e revoluţionare , printr e cei car e plătea u în mo d regula t contribuţi i într e 5 şi 25 de rubl e numărîn du-s e nu doa r avocaţi , inginer i şi medic i foart e cunoscuţi , ci şi director i de banc ă şi funcţionar i guvernamentali" . Astfel de contribuţi i ale „bur ghezilor " pocăiţ i n u era u îns ă suficiente , moti v pentr u car e bolşevicii recurgea u la jafuri asupr a uno r bănci , jafuri pe car e le numeau , cu un eufemism , „exproprieri" . într- o faimoas ă spargere car e a avut loc la Tiflis

I 10

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

în 1907, ei au reuşit să fure 250 000 de ruble (125 000 de dolari) . Seriile bancnotelo r fuseseră înregistrate , iar încercăril e de a le folosi în străină tat e au du s la arestare a uno r bolşevici de frunte , printr e car e şi Maxi m Litvinov , viitoru l ministr u sovietic al afacerilo r externe . La un momen t dat bolşevicii au reuşit să conving ă un bogat simpatizan t marxist să verse — în part e de bunăvoie , în part e prin şanta j — în trezoreri a lor întreag a sa avere, de pest e 100 000 de ruble , pe car e iniţia l le lăsase prin testamen t Partidulu i Social-Democrat . Dup ă afirmaţiil e lui Martov , sumel e provenit e din astfel de delict e permitea u bolşevicilor să plăteasc ă organizaţiilo r lor din Sank t Petersbur g şi Moscov a 1 000 şi respecti v 5 000 de rubl e lunar , în vrem e ce venitu l luna r legal, proveni t din cotizaţii , al social-democraţilo r nu depăşe a 100 de ruble . In 1910, cîn d bolşevicii au trebui t să transfer e fonduril e lor uno r administrator i germani , comitetel e din Rusi a ale par tidulu i s-au volatiliza t pest e noapte .

Leni n folosea aceşt i ban i pentr u a-şi plăt i oamenii , dar şi pentr u a pu blica în Rusi a ziare bolşevice. în bătăli a sordid ă dintr e organel e de siguranţ ă şi revoluţionari , colaborare a dintr e vînător i şi vînaţ i era un lucr u destu l de obişnuit . A ieşit astfel la iveală că în operaţiunil e lui din Rusi a — unel e publice , altele clandestin e — Leni n lucr a mîn ă în mîn ă cu poliţia .

Departamentu l Poliţiei , car e îşi infiltras e oameni i în toat e partidel e re voluţionare , dore a să provoac e disensiun i într e ele şi în interioru l lor. Un a din misiunil e principal e încredinţat e agenţilo r secreţi , pe lîngă acee a de a raport a asupr a acţiunilo r şi planurilo r revoluţionarilor , era de a exacerb a conflictel e personal e şi ideologic e din sînu l cercurilo r radicale . Poliţi a a deci s să exploatez e ostilitate a lui Leni n faţă de menşevic i spre a întreţin e tensiunil e dintr e cele dou ă facţiun i social-democrat e şi a le face astfel ma i puţi n periculoase . în acest scop , Roma n Malinovski , agen t al poliţiei , a fost infiltra t în rîndu l bolşevicilor , devenin d principalu l lor purtăto r de cuvîn t în Dumă . în plus, Malinovsk i a folosit ban i primiţ i de la poliţi e pentr u a public a cotidianu l lui Lenin , Pravda, şi a numi t ca redacto r al acestui a un alt agen t secret . Articolel e din Pravda ale lui Leni n era u citit e de poliţi e înaint e de a apărea . N u este limped e nic i pîn ă astăz i dac ă Leni n pu r şi simplu nu cunoşte a legăturil e lui Malinovsk i cu poliţia , sau le cunoşte a şi spera să obţin ă din ele ma i mult e avantaj e decî t poliţia . Faptu l că a refuza t cu iritar e să de a crezar e informaţiilo r car e i-a u fost oferit e de menşevic i şi socialistrevoluţionar i în legătur ă cu Malinovski , păstrîn d relaţi i cordial e cu acest a chia r şi dup ă ce legăturil e lui cu poliţi a fuseseră dovedit e fără nic i o umbr ă de îndoială , sugerează că cea de- a dou a ipotez ă este ma i aproap e de adevăr. * * M a l i n o v s ki a fost d e m a s c at în 1 9 1 4 , e l renunţînd la l o c ul lui din D u mă ş i p l e c î nd în străinătate. I n n o i e m b r ie 1 9 1 8 , în plină teroare r o ş i e, s- a întors de b u n ă v o ie în R u s ia S o v i e t i c ă, aparent b a z î n d u - se pe sprijinul lui L e n i n. L e n in î n să nu m ai a v ea n e v o ie de e l ş i a o r d o n at s ă fie e x e c u t a t.

Lenin

şi

originile

bolşevismului

111

l.eni n a saluta t izbucnire a primulu i războ i mondial , sperîn d ca masel e de muncitor i şi ţăran i să se revolt e împotriv a măcelulu i şi, sub îndrumare a socialiştilor , să transform e conflictu l internaţiona l într-u n războ i civil. In ianuari e 1') 13, în timpu l unei a din numeroasel e criz e balcanice , îi scria lui (iorki : „U n războ i într e Austria şi Rusi a ar fi extre m de uti l pentr u revoluţie (în întreag a Europ ă Orientală) , da r e puţi n probabi l ca Fran z Josef şi Nick i |Nicola e al II-lea ] să ne facă plăcere a asta [!]." Ia r amante i lui, Iness a Armând , îi scria la declanşare a războiulu i o cart e poştal ă car e începe a cu : „Drag a şi scump a me a prietenă ! Iţ i transmi t cele ma i cald e salutăr i cu ocazi a începutulu i Revoluţie i ruse." * Leni n locui a pe atunc i la Cracovia , în zon a austriac ă din Polonia , şi era în permanent ă legătur ă cu guvernu l Austriei. în schimbu l uno r subvenţii din parte a acestuia , făcea propagand ă pentr u independenţ a Ucrainei , idee pe car e Austria o sprijine a ca un mijloc de a slăbi Rusia . (Nic i atunc i şi nici ma i tîrziu , Leni n nu a luat poziţi e în favoarea independenţe i Ucraine i faţă de Austro-Ungaria. ) Interna t o dat ă cu izbucnire a ostilităţilo r ca supu s al une i puter i inamice , a fost curîn d elibera t şi condu s sub paz ă în Elveţia , und e avea să-şi petreac ă următori i do i an i şi jumătate . Ajuns acolo , a redacta t o declaraţi e programatică , în car e susţine a că înfrîngere a Rusie i de cătr e german i şi austriec i ar fi fost „ce l ma i mi c dintr e rele". Er a unicu l socialist europea n de frunt e car e pled a pentr u înfrîngere a proprie i ţări .

Sprijinu l acorda t de aproap e toat e partidel e socialiste din Europ a guvernelo r din ţăril e lor la izbucnire a războiulu i a reprezenta t fără îndoial ă o încălcar e a angajamentulu i solem n pe car e şi-1 asumaseră , de a nu con tribu i la declanşare a unu i conflic t a căru i povar ă ar fi căzu t în primu l rîn d pe umeri i celo r mulţi . Aceast ă trădar e a provoca t o criz ă în interioru l mişcări i socialist e internaţionale , opunîn d majoritatea , car e se pronunţas e în favoarea războiului , une i minorităţ i cu puternic ă reprezentar e rusă , car e cere a încetare a imediat ă a ostilităţilor . Leni n se situase în frunte a aripi i radical e a aceste i minorităţi , cerîn d în loc de o încheier e imediat ă a păci i transformare a lupte i dintr e naţiun i într- o lupt ă într e clase.

Propagand a antiruseasc ă a lui Lenin , ca şi dorinţ a lui, exprimat ă deschis , ca Rusi a să fie înfrînt ă au atra s atenţi a guvernulu i german . Unu l din specialiştii în problem e ruseşt i ai acestui a era Alexande r Helphand-Parvus , radica l ru s expatriat , car e în 1905 formulas e teori a „revoluţie i perma nente " (Capitolu l II) . Deziluziona t de eşecu l Revoluţie i din 1905, Parvu s ajunsese la concluzi a că numa i armat a german ă pute a eliber a Rusi a de ţarism . Emigra t în Germania , a intra t în legătur ă cu Ministeru l de extern e de la Berlin . Dup ă izbucnire a războiului , Parvu s a susţinu t că interesel e * Centrul rus pentru conservarea şi studiul d o c u m e n t e l or de istorie m o d e r nă ( R T s K h I D N I ), M o s c o v a , f o nd 2 , o p . l, d e lo 3 3 4 1 . B e n i to M u s s o l i ni ş i alţi p r o t o f a s c i ş ti italieni e x p r i m au aşteptări r e v o l u ţ i o n a re s i m i l a re în l e g ă t u ră c u primul r ă z b oi m o n d i a l. V e zi ş i Russia under the Bolshevik Regime a a c e l u i a şi autor ( N e w York,

1994), 250 .

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse revoluţionarilo r ruşi coincidea u cu cele ale guvernulu i german , în măsur a în car e primi i nu-ş i putea u ating e obiectivu l — răsturnare a regimulu i ţarist — decî t dac ă armat a german ă i-a r fi zdrobi t pe ruşi. C u aprobare a autorităţilor , Parvu s l-a contacta t pe Leni n la Ziiric h în ma i 1915, da r la ace a vrem e Leni n i-a respin s planurile . A accepta t totuş i ca în schimbu l unu i sprijin financia r să furnizez e unu i alt agent german , un naţionalis t estonian , rapoartel e despr e situaţi a intern ă din Rusi a pe car e colegii lui de parti d i le trimitea u în exil. Aceste activităţi , ca şi legăturil e lui cu guvernu l austriac , erau dovez i de înalt ă trădar e şi Leni n avea să păstrez e pîn ă la moart e o tăcer e absolut ă în legătur ă cu ele. Totu l a ieşit la iveală abia dup ă ce Germani a şi Austria şi-au deschi s arhivele .

In 1915 şi 1916, Leni n a luat part e în Elveţi a la dou ă conferinţ e ale socialiştilo r pacifişti. Cu ambel e ocazii , el şi colegii Iu i bolşevici s-au aflat în minoritate , opunîndu-s e apelurilo r de încetar e imediat ă a foculu i şi cerîn d cu insistenţ ă ca războiu l „imperialist " să fie transforma t într-u n războ i civil. Majoritate a delegaţilo r a considera t acest slogan nerealis t şi chia r primejdios : dup ă cu m sublini a unu l dintr e ei, semnatari i une i asemene a platform e ar fi riscat pedeaps a cu moartea , în tim p ce Leni n rămîne a în siguranţă , în Elveţi a neutră . Deş i respinsă , moţiune a lui Leni n avea să constitui e baza programatic ă a Internaţionale i a Treia , Interna ţional a Comunistă , întemeiat ă în 1919 în Rusi a Sovietică .

Anii de războ i au reprezenta t pentr u Leni n şi Krupskai a o epoc ă de grele încercări , de sărăci e şi izolar e faţă de Rusia . Trăia u în cartier e sărace , luau mas a în compani a prostituatelo r şi a criminalilor , abandonaţ i de mulţ i dintr e adepţi i lor de odinioară , car e vedeau acu m în Leni n un fanati c peri culos . Singur a raz ă de lumin ă pentr u Leni n în aceast ă perioad ă sumbr ă a fost legătur a sa sentimental ă cu Iness a Armând , fiică a uno r artişt i de music-hal l şi soţia unu i bogăta ş rus. Ea îl întîlnis e pe Leni n în 1910, la Paris , şi îi devenis e amant ă cu îngăduinţ a Nadejde i Krupskaia . Iness a par e să fi fost singura fiinţă uman ă cu car e Leni n a avut o relaţi e de adevărat ă intimitate . în ciud a discursurilo r lui despr e războiu l civil, Leni n nu crede a în imi nenţ a une i revoluţii . Vorbin d la o întrunir e a tineretulu i socialist, organi zat ă la Ziiric h în 9/2 2 ianuari e 1917, el prevede a că, deşi Europ a nu pute a evita o răsturnar e socială , „noi , bătrînii , nu vom tră i [să vedem ] bătăli a finală a revoluţie i car e se profileaz ă la orizont" . Şapt e săptămîn i ma i tîrziu , regimu l ţarist se prăbuşea .

Capitolu l VI

LOVITURA DE STAT DIN OCTOMBRIE

Eşecul primelor încercări de a lua puterea

bolşevice

Deş i se obişnuieşt e să se vorbeasc ă despr e dou ă revoluţi i ruse în 1917 — cea din februari e şi cea din octombri e — numa i prim a îşi merit ă numele . în februari e 1917, Rusi a a trăi t o veritabil ă revoluţie , fiindc ă tulburăril e car e au du s la prăbuşire a regimulu i ţarist , deşi n u fuseseră imprevizibil e sau neprovocate , izbucniser ă în mo d spontan , iar Guvernu l Provizori u car e a prelua t putere a s-a bucura t de o recunoaşter e imediat ă la scară naţională . Nimi c din toat e aceste a în octombri e 1917. Răsturnare a Guvernulu i Provizori u nu a fost urmare a uno r eveniment e spontane , ci rezultatu l une i conspiraţi i pregătit e cu grijă şi adus e la îndeplinir e pa s cu pas. Conspiratorilo r le-a u fost necesar i tre i an i de războ i civil pentr u a supun e majoritate a populaţiei . în octombri e a avut loc o lovitur ă de stat clasică, prin confiscare a autorităţi i de cătr e un mi c grup, cu o participar e de faţad ă a maselo r — ca pentr u a respect a la modu l declarati v idealu l demo crati c profesa t în epoc ă —• da r fără o implicar e real ă a acestora .

Lovitur a de stat bolşevică a evolua t în două ' faze. în prim a dintr e ele, desfăşurat ă sub conducere a direct ă a lui Lenin , strategi a folosită urmăre a repetare a evenimentelo r din februari e şi răsturnare a guvernulu i prin demon straţi i de stradă . Această strategi e a dat greş. Troţki , car e a prelua t con ducere a mişcări i în septembrie , cîn d Leni n a fost obligat să se ascund ă în Finlanda , a renunţa t la orchestrare a uno r agitaţi i de masă . Pregătiril e în vedere a lovituri i de stat au fost mascat e prin convocarea , ilegală, a unu i al doile a Congre s al Sovietelor , iar trup e de şoc specia l constituit e au primi t din parte a lui Troţk i sarcin a de a ocup a punctel e vitale ale guvernului . în teorie , preluare a puteri i s-a făcut cu titlu provizori u şi în numel e sovietelor , în realitat e însă ea era permanent ă şi realizat ă în beneficiu l bolşevicilor .

Izbucnire a Revoluţie i din Februari e l-a găsit pe Leni n la Ziirich ; a aflat despr e eveniment e cu o întîrzier e de aproap e o săptămînă , dintr-u n ziar elveţian . A hotărî t să se întoarc ă imedia t în Rusia . P e ce cale însă ? Dat ă fiind poziţi a lui pronunţa t progerman ă şi antirusească , Aliaţii aveau în mo d sigur să-i interzic ă tranzitul . Cealalt ă alternativ ă era să călătoreasc ă prin Germani a spre Suedi a neutr ă şi de acolo , prin Finlanda , să ajungă la

114

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

Petrograd . Er a însă o variant ă car e îl expune a risculu i de a se vedea acuza t de înţeleger e cu inamicul , într- o perioad ă în car e sentimentel e antiger man e în Rusi a erau foart e pronunţate .

Bloca t la Ziirich , und e — dup ă expresia lui Troţk i — se agita furios ca un anima l în cuşcă , Leni n era îngrijora t de perspectiv a ca bolşevicii să adopt e o tactic ă greşită. Se temea , nu fără motiv , aşa cu m aveau să demonstrez e evenimentele , că adepţi i lui intenţiona u să urmez e linia menşevicilor , de sprijinir e a Guvernulu i Provizoriu , în loc să acţionez e pentr u înlăturare a imediat ă a acestuia . La 6/1 9 marti e telegrafia bolşevicilor petrogrădeni : Tactic a noastră : circumspecţi e absolută , nici un sprijin noulu i guvern. Kerensk i trebui e suspecta t în primu l rînd . înarmare a proletariatulu i constitui e singura garanţie . Alegeri neîntîrziat e pentr u Dum a [Municipală ] din Petrograd . Nic i un fel de apropier e faţă de celelalt e partide . în momentu l în car e Leni n transmite a colegilo r săi acest e instrucţiuni , Guvernu l Provizori u exercit a putere a de numa i o săptămîn ă şi abia dac ă avusese tim p să-şi dezvălui e fizionomia . în oric e caz , îşi demonstras e supunere a faţă de Sovietu l socialist . Pri n urmare , insistenţ a lui Leni n ca guvernu l să fie trata t cu „ o circumspecţi e absolută " şi să nu i se acord e nic i un sprijin trebui e interpretat ă nu ca o respinger e a actelo r lui, ci ca o dovad ă că era considera t un rival politic . Directiv a lui Leni n de „înarmar e a proletariatului " indic ă intenţi a de răsturnar e a guvernulu i printr- o insurecţi e armată . Ia r refuzu l de a cooper a cu celelalt e partid e arat ă că lovitur a de stat urm a să fie exclusiv o operaţiun e a Partidulu i Bolşevic.

Partidul , decima t de poliţi a ţaristă , nu avea resursel e necesar e pentr u a înfăptu i un progra m atît de ambiţios . Se bucur a de un sprijin aproap e nu l printr e soldaţi i răzvrătiţi , iar număru l aderenţilo r lui în rîndu l muncitorilo r din Petrogra d era ma i mic decî t acel a al menşevicilo r sau al socialist-re voluţionarilor . Da r bolşevicii erau bun i organizatori . La 2 martie , Comitetu l de Parti d din Petrograd , abia elibera t din închisoare , şi-a relua t operaţiu nile şi, trei zile ma i tîrziu , a reîncepu t să public e Pravda, care fusese interzis ă dup ă declanşare a războiului . Bolşevicii şi-au însuşit , ca sediu pentr u partid , luxoasa vilă a balerine i M . F . Kşesinskaia , despr e car e se spune a că în tine reţ e fusese amant a ţareviciului , viitoru l Nicola e al II-lea .

Bolşevicii petrogrăden i erau dispuşi să cooperez e cu menşevici i pentr u a sprijini Guvernu l Provizori u „burghez" , fără însă a face part e din el.

Aceasta era şi opţiune a uno r bolşevici de frunte , Lev Kamene v şi Iosif Stalin , reîntorş i din Siberia în urm a amnistie i declarat e de guvern. Strategi a bolşevică, aşa cu m a enunţat- o Stali n la Conferinţ a Bolşevicilo r din întreag a Rusie , ţinut ă la Petrogra d într e 28 marti e şi 4 aprilie , era similară cu cea a menşevicilor : contro l asupr a Guvernulu i Provizori u şi cola borar e cu celelalt e „forţ e progresiste " în combatere a „contrarevoluţiei" .

Comportamentu l „nebolşevic " al bolşevicilor în acel momen t şi întoarcere a

Lovitura de stat din octombrie

115

cu o sută optzec i de grade produs ă în atitudine a lor dup ă sosirea lui Leni n demonstreaz ă că acţiune a partidulu i nu se baza pe principi i precise , pe i are membri i lui le putea u asimila şi pun e în practică , ci pe voinţ a con ducătorului . Cee a ce îi une a dec i pe bolşevici era nu credinţ a în anumit e principii , ci credinţ a în anumit e persoane .

Germani i aveau propriil e lor planur i în legătur ă cu radicali i ruşi. în toamn a lui 1916, Kaiser-u l Wilhelm făcea următoarel e reflecţii : Din punc t de vedere strict militar , este importan t să izolăm pe unu l sau altul dintr e beligeranţi i aliaţi, printr- o pace separată , pentr u a pute a astfel să ne aruncă m cu toat e forţele împotriv a celorlalţi... . în consecinţă , efortu l nostr u de război trebui e organiza t ţinîn d con t de măsur a în care tulburăril e din Rusia pot influenţ a încheiere a une i păci cu noi.

Se pune a dec i problem a exploatări i poziţie i progerman e şi antirăzboinic e li stîngii radicale , al căre i lider necontesta t era Lenin .

Ce l car e insista cel ma i mul t pentr u a se miz a pe „carte a Lenin " era l'arvus. în 1917 el se afla în Danemarca , ţar ă neutră , und e desfăşura acţiun i de spiona j sub acoperire a companie i de importur i al căre i proprieta r era .

Reprezentantu l lui de afacer i la Stockhol m era polonezu l Jaco b Fursten berg-Ganetski , colaborato r de încreder e al lui Lenin . Familiariza t îndea proap e cu aspectel e politici i ruse, Parvus , car e era un strate g politi c de talie comparabil ă cu a liderulu i bolşevic, l-a asigurat pe ambasadoru l germa n in Danemarc a că, o dat ă ce ar fi avut cale liberă , stînga antirăzboinic ă avea să provoac e o asemene a discordi e în Rusia , încî t în două-tre i lun i ţar a nr fi ieşit din război . El a atra s în mo d deosebi t atenţi a asupr a lui Lenin , pe car e îl descri a ca fiind „u n nebu n mul t ma i periculos " decî t Kerenski . ('u O extraordinar ă capacitat e de previziune , el a afirma t că , odat ă reîn tor s în Rusia , Leni n avea să răstoarn e Guvernu l Provizoriu , să prei a con ducere a şi să închei e o pac e separată . Parvu s înţeleses e dorinţ a de puter e a lui Leni n şi era convin s că acest a ar fi fost gata să închei e un tîrg pentr u II i se permit e să traversez e Germani a în dru m spre Suedi a şi Rusia . La sugestia lui Parvus , ambasadoru l germa n a telegrafia t la Berlin : Trebui e să încercă m cu orice preţ să provocă m în Rusia cel mai mare hao s cu putinţă.. . Trebui e să facem tot ce ne stă în puteri.. . pentr u a adînc i neînţelegeril e dintr e partidel e moderat e şi cele extremiste , fiindcă avem tot interesu l ca acestea din urm ă să învingă, revoluţi a urmîn d să devină atunc i inevitabilă şi să îmbrac e forme care vor zdruncin a cu siguranţ ă stabilitate a statulu i rus.

Convin s de acest e argumente , guvernu l de la Berlin a autoriza t amba Niul a sa din Elveţi a să iniţiez e negocier i cu exilaţii ruşi în legătur ă cu tran •ţ\\urea Germaniei . Lenin , car e a negocia t în numel e lor, a făcut tot posibilu l slt se asigure că nu aveau să fie acuzaţ i de colaborar e cu inamicul . Ruşi i turna u să fie schimbaţ i cu un numă r de civili german i reţinuţ i în Rusia ;

116

Senilă istoric a Revoluţiei ruse

trenu l lor urm a să aibă un statu t extrateritoria l şi să fie scutit de controlu l paşapoartelor . Obiectivel e lui Leni n coincidea u întîmplăto r cu cele ale germanilo r şi, ca întotdeauna , lideru l bolşevic acţion a şi acu m dup ă prin cipiu l că trebui e să cooperez i cu cei cu car e împărtăşeşt i anumit e interes e de momen t împotriv a unu i duşma n comun . Cî t despr e germani , ei n u făceau decî t să aplic e o strategi e ma i generală . Dup ă cu m scria istoricu l Richar d M . Watt : Pentr u fiecare din inamici i lor — Franţa , Mare a Britanie , Italia şi Rusia —, germani i puseseră de mult ă vreme la punc t planur i menit e să sprijine o trădar e din interior . In linii mari, desfăşurarea lor urma să fie similară: mai întîi, creare a de discordi e prin intermediu l partidelo r de extrem ă stîngă; apoi, apelur i pacifiste ale uno r defetişti, inspiraţ i sau pur şi simplu cumpăraţ i de Germania ; în fine, încheiere a unei înţeleger i cu o personalitat e politic ă de frunte , care urma să preia conducere a guvernulu i pe fondu l declinulu i de autoritat e şi să ceară pace.

In Mare a Britanie , germani i s-au folosit de un irlandez , Sir Roge r Case ment , în Franţ a de Josep h Caillaux , iar în Rusi a de Lenin . Casemen t a fost spînzurat , Caillau x a sfîrşit în închisoare ; singur Leni n a avut succes .

La 27 martie/ 9 aprilie , orel e 3:20 după-amiaza , un tre n în car e se aflau treizec i şi do i de emigranţ i ruşi a părăsi t gara din Ziirich , îndreptîndu-s e spre graniţ a cu Germania . Printr e pasager i se număra u Lenin , Krupskaia , Grigor i Zinovie v cu soţia şi copilu l lui, Iness a Armând . La trecere a pe teritoriu l german , trenu l a avut prioritat e maximă . Contra r legendei , el nu era sigilat, însă nic i un germa n nu a pătrun s în vagonu l respectiv , respectîn du-s e înţelegere a încheiată . La 30 martie/1 2 aprilie , ruşii au ajuns pe malu l Mări i Baltice , und e s-au îmbarca t la bordu l unu i vapor cu aburi , cu destinaţi a Suedia .

La Stockhol m erau aşteptaţ i de Parvus . Acesta a ceru t să-1 întîlneasc ă pe Lenin , însă Leni n a refuzat , trimiţîndu- 1 în locu l lui pe un colaborato r apropiat , Kar l Radek , care , fiind cetăţea n austriac , nu pute a fi acuza t de înţeleger e cu inamicul . Conţinutu l discuţiilo r dintr e Rade k şi Parvu s nu s-a păstrat , da r practi c este aproap e sigur că cei do i au stabilit condiţiil e sprijinulu i financia r acorda t de Germani a bolşevicilor . Dup ă încheiere a negocierilor , Parvu s a pleca t imedia t la Berlin , pentr u a se întîln i cu mi nistru l de extern e german .

Leni n şi însoţitori i lui au ajun s la Petrogra d în seara zilei de 3 aprilie , la orel e 23:10. Sosire a lor a coinci s cu încheiere a Conferinţe i Bolşevicilor din întreag a Rusie , iar adepţi i lui Leni n i-a u rezerva t o primir e de car e nic i o altă personalitat e politic ă a Rusie i post-ţarist e nu se bucuras e pîn ă atunci .

Cîn d trenu l a intra t în gara Finlandia , o orchestr ă a începu t să cînt e Marseieza ; în faţa gării aştept a un automobi l blindat , ilumina t de un proiector . Leni n s-a urca t pe maşină , de und e a adresa t celo r de faţă un scur t mesaj, dup ă care , urmat ă de o mulţim e de oameni , maşin a s-a pu s

Lovitura de stol din octombrie

117

ui mişcar e spre vila balerine i Kşesinskaia . Aici, Leni n a ţinu t un discur s ni citru i militantis m i-a uimi t pe cei prezenţi . Idee a conducătoar e a discur sului era că trecere a de la etap a „burgheză " a revoluţie i la cea socialist ă cui o problem ă de săptămîni , nu de ani . Suhanov , un menşevi c car e se afla iu acele moment e în public , scria : N u pol uita acel discurs , care , asemene a unu i fulger, m- a zgudui t şi stupefia t nu doa r pe mine , ereti c rătăci t în mijlocu l unu i delir, da r chia r şi pe adevăraţi i credincioşi . Vă asigur că nimen i n u se aştept a la aşa ceva. Păre a că toat e forţele elementar e îşi părăsiser ă sălaşurile şi că duhu l nimiciri i universale , car e nu cunoşte a piedic i sau îndoieli , nic i calcul e şi slăbiciun i omeneşti , plute a în cercur i deasupr a capetelo r discipolilor , încremeniţ i în holu l vilei ca sub pu tere a une i vrăji.

Ceva ma i tîrziu , Leni n le- a citit simpatizanţilo r lui documentu l cunoscu t sub numel e de „Tezel e din Aprilie". Majoritate a celo r prezenţ i au fost izbiţi de conţinutu l documentului , car e păre a oper a unu i om rup t de realitate , dac ă nu de- a dreptu l a unu i nebun . Leni n propunea : ieşirea din război ; trecere a neîntîrziat ă la etap a următoar e a revoluţiei ; încetare a oricăru i sprijin pentr u Guvernu l Provizoriu ; trecere a întregi i puter i în mîinil e sovietelor ; dizolvare a armate i şi înlocuire a ei cu miliţi i populare ; confiscare a marilo r proprietăţ i funciar e şi naţionalizare a pămîntului ; integrare a insti tuţiilo r financiar e ale Rusie i într- o singur ă Banc ă Naţională , aflată sub direct a supravegher e a sovietelor ; controlu l sovietelo r asupr a producţie i si distribuţiei ; creare a une i no i Internaţionale .

Comitetu l de redacţi e al Pravdei a refuza t iniţia l să public e „Tezele " lui Lenin . Obligat să o facă, a însoţi t textu l acestui a de un editoria l în car e ziaru l se disoci a de opiniil e autorului .

Oricar e va fi fost părere a bolşevicilor despr e declaraţiil e liderulu i lor, germani i erau îneîntaţi . La 4/1 7 aprilie , agentu l lor la Stockhol m telegrafia la Berlin : „Intrare a lui Leni n în Rusia un succes. Acţioneaz ă aşa cum dorim. " Leni n era un om cărui a cu greu îi putea i desluşi intenţiile : cum politic a însemn a pentr u el război , nu îşi dezvălui a planuril e ma i mul t decî t ar face- o un genera l în ajunu l bătăliei . N u făcea, e adevărat , nic i un secret din obiectivu l strategi c genera l pe car e şi-1 fixase; tactic a lui însă rămîne a necunoscută . Benit o Mussolini , un exper t în art a lovituri i de stat , măr turise a cîndv a unu i prieten : „Statu l trebui e apăra t n u atît de programu l revoluţiei , cît de tacticil e ei".

C a toţ i mari i cuceritori , Leni n se pricepe a foart e bin e să găsească punctel e slabe ale duşmanului . Er a conştien t de faptu l că reprezentanţi i intelighenţie i liberale şi socialist e nu erau — ca să folosim o expresie a lui Clemencea u — decî t nişt e „tigr i vegetarieni" , oamen i care , în ciud a atitudini i lor revoluţionare , se temea u în egală măsur ă de violenţ ă şi de

Scurta istoric a Revotuţici ruse responsabilităţi . Ştia că Rusi a e stăpînit ă de nemulţumir i şi aspiraţi i nesa tisfăcute , car e — stimulat e şi bine direcţionat e — îi putea u aduc e puterea .

Pentr u a ating e acest obiectiv , bolşevicii trebuia u să se distanţez e de acţi unil e guvernulu i şi ale celorlalt e partide , prezentîndu-s e drep t unic a alter nativ ă la stare a de lucrur i existentă .

Leni n studias e cu atenţi e carte a lui Clausewitz , Despre război, aplicîndu- i ideile în activitate a sa politică . C a şi în război , obiectivu l tre buia să fie nu doa r înfrîngere a inamicului , ci şi nimicire a lui, cee a ce pre supunea : (1) a-1 lipsi de forţe armate , şi (2) a- i distrug e instituţiile . Da r dac ă acest a refuza să se supună , trebui a mer s pîn ă la anihilare a lui fizică.

Principiu l dup ă car e se ghida Leni n porne a de la afirmaţi a făcut ă — oarecu m în treacă t — de Marx , în urm a căderi i Comune i din Paris , în 1871. Analizîn d eşecu l acesteia , Mar x ajungea la concluzi a că, încercîn d să cucereasc ă — în loc să lichidez e — structuril e politice , sociale şi militar e existente , comunarzi i comiseser ă o eroar e fundamentală . Revoluţiil e viitoar e trebuia u dec i „n u să transfer e aparatu l birocratico-milita r din mîi nile unor a în mîinil e celorlalţi , ci să-1 zdrobească pu r şi simplu" . Aceste cuvint e s-au imprima t adîn c în minte a lui Lenin , arătîndu- i cu m să previn ă reacţiil e contrarevoluţionar e car e provocaser ă eşecu l precedente i revoluţii .

El e explică de asemen i distrugere a pe car e Leni n şi succesoru l lui, Stalin , au semănat- o în Rusi a dup ă preluare a puterii .

Experienţ a Revoluţie i din Februari e par e să-1 fi convin s pe Leni n că Guvernu l Provizori u pute a fi răsturna t pri n acţiun i de stradă , aşa cu m se întîmplas e cu regimu l ţarist . D e astă dat ă însă , demonstraţiil e trebuia u dirijat e cu grijă de Partidu l Bolşevic. Leni n a împrumuta t în acţiunil e lui revoluţionar e tactic a militar ă a hărţuiri i (tiraillerie), folosită de armatel e lui Napoleo n pentr u a identific a punctel e slabe ale inamicului , înainte a lovituri i decisive dat e de garda imperială . în afară de Clausewitz , Leni n studias e şi carte a sociologulu i france z Gustav e Le Bon , Psihologia mulţi­ milor, oper ă de pionera t în analiz a comportamentulu i uma n în cadru l mulţimi i şi a modalităţilo r de a-1 manipula . (Mussolin i şi Hitle r s-au folosit şi ei de observaţiil e lui Le Bon. ) In cele tre i lun i car e au urma t întoarceri i lui în Rusia , Leni n s-a lansa t cu imprudenţ ă în ma i mult e încercăr i de a răsturn a Guvernu l Provizoriu , folosindu-s e de forţa străzii . A eşuat de fiecare dată , iar ultim a încercare , în iulie 1917, a fost pe punctu l să se soldez e cu distrugere a Partidulu i Bolşevic. Hărţuielil e nu au fost însă cu totu l inutile , demonstrîn d lipsa de fermitat e a guvernului , aspec t pe car e Troţk i avea să-1 exploatez e ulterio r cu succes . El e au contribui t în plus la consolidare a mişcări i bolşevice. * * C i t ăm din studiul dedicat de Eric Hoffer dictaturii m o d e r n e: „ A c ţ i u n ea e s t e un factor c o a g u l a n t . .. T o a te m i ş c ă r i le de m a să f o l o s e s c a c ţ i u n ea m a s e l or c a un e l e m e nt unificator.

C o n f l i c t e le pe care o m i ş c a re de m a să le p r o v o a că s au le s t i m u l e a ză sînt m e n i te nu doar s ă doboare inamicul, c i şi să le r ă p e a s că adepţilor acestuia individualităţile lor distincte şi să- i f a că m ai u ş or de topit în m e d i ul c o l e c t i v ."

The True Believer, ( N e w York, 1 9 5 1 ) , 1 1 7 , 1 1 8 - 1 9 .

Lovilurn de stat din octombrie Prim a tentativă , oarecu m timidă , a bolşevicilor de a lua putere a a avut loc in aprilie , la ma i puţi n de trei săptămîn i dup ă întoarcere a lui Lenin .

Pielextu l l-a constitui t neînţelegere a dintr e guvern şi Soviet în privinţ a obiectivelo r războiului . Sovietu l vroia continuare a războiulu i pîn ă la vicloi ie, dar şi încheiere a lui cu o pac e fără „anexiun i şi despăgubiri" . Ministru l de externe , Miliukov , avea o opini e diferită , dorin d ca Rusi a să revendic e Hosforu l şi Dardanelele , împreun ă cu Constantinopolul , promis e de Aliaţi iu IVI5 de team a ieşirii ruşilor din război . Semnalel e contradictori i trimis e de guvern în aceast ă privinţ ă au condu s la ieşirea în strad ă a uno r unităţ i militare , car e au declanşa t demonstraţi i sub conducere a uno r ofiţer i tiner i ni vederi radicale . Bolşevicii li s-au alăturat , lansîn d lozinc i în car e cerea u demisi a guvernulu i şi înlocuire a lui cu Sovietul . Generalu l Lavr Kornilov , comandan t al Districtulu i Milita r Petrograd , a ceru t aprobare a cabinetulu i pentr u a pun e capă t tulburărilo r prin forţă , dar propunere a i-a fost respins ă si ordine a a fost restabilit ă prin înţeleger e cu Ispolkom-ul . Dezgusta t de lipsa de fermitat e a guvernului , Kornilo v a ceru t să fie elibera t din funcţi e si trimi s pe front . N e vom ma i întîln i cu el.

I .ecţi a evenimentelo r din aprili e l-a condu s pe Leni n la concluzi a că bolşevicii „n u fuseseră îndeajun s de revoluţionari " în acţiunil e lor.

Agitaţiile din aprili e au grăbit declanşare a prime i crize guvernamen tale. In apelu l pe car e I- a da t publicităţi i Ia sfîrşitul luni i (vezi ma i sus, p. W), guvernu l recunoşte a că nu ma i pute a administr a singur treburil e ţări i şi făcea ape l la intelighenţi a socialist ă să i se alăture . Ispolkom-ul , cre dincio s principiulu i pe car e şi-1 fixase, de a control a nou a autoritat e din iilară, a respin s iniţia l cereril e cabinetului , da r la începutu l lui ma i şi-a leconsidera t poziţia , acceptînd . Dup ă demisi a lui Miliuko v şi a lui Guşkov , şase reprezentanţ i socialişti ai Sovietulu i au deveni t miniştr i în ceea ce avea să fie cunoscu t ca „Guvernu l de Coaliţie" . Lvov şi-a păstra t postu l de pi im-ministru , iar Kerensk i a prelua t conducere a Ministerulu i de război . înţelegeril e din ma i au atenua t efectel e pernicioas e ale dualităţi i pute iii, dar au crea t o nou ă problemă . Acceptîn d să intr e în guvernu l „burghez " şi devenin d astfel o component ă a establishment-ului , socialişti i trebuia u să îşi asum e în mo d inevitabi l parte a lor de răspunder e ori de cît e ori lucruril e mergea u prost . Acest lucr u lej^jDermisbolşeviciloivcarerefuza Nci ă să intr e în coaliţie , să se prezint e drep t unic a alternativ ă la autoritate a „burgheză " existent ă şi adevăraţi i gardien i ai revoluţiei . Şi, dat fiind că Hiib administraţi a incompetent ă a intelectualilo r liberali şi socialişt i situa tul nu pute a decî t să se înrăutăţească , Partidu l Bolşevic se plasa în pozi ţia de uni c parti d capabi l să salveze Rusia . în lunil e mai-iuni e 1917, bolşevicii au continua t să rămîn ă abia a trei a lot ţîi într e partidel e socialiste : la Primu l Congre s al Sovietelo r din întreag a Kusie, desfăşura t la începutu l lui iunie , nu deţinea u decî t 105 locuri , faţă de cele 285 ale socialist-revoluţionarilo r şi 248 ale menşevicilor . La Primu l ('ongre s al Ţărănimii , domina t de socialist-revoluţionari , bolşevicii nu au iivut decî t douăzec i de delegaţi . Timpu l se scurgea însă în favoarea lor.

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

120

Bolşevicii aveau un numă r de avantaj e în rapor t cu rivalii lor. I'e lîngă statutu l lor de unic ă alternativ ă la „statu s quo " şi organizaţi a lor parami litară , la fel de singulară , merit ă menţionat e înc ă dou ă atuuri .

Spr e deosebir e de menşevic i şi socialist-revoluţionari , car e nu ducea u lipsă de lozinc i revoluţionare , da r dădea u înapo i cîn d trebuia u să le aplice , bolşevicii îşi respecta u programu l la modu l literal . Putea u de acee a să îi înfăţişez e pe rivalii lor socialişt i ca pe nişt e ipocriţ i şi să se prezint e drep t adevărat a conştiinţ ă a Revoluţiei . In plus, din no u în contras t cu socialiştii , bolşevicii gîndea u în termen i globali, fără să le pese pre a mul t de cee a ce se întîmpl a cu Rusi a —- car e reprezent a pentr u ei doa r o ramp ă de lansar e a revoluţie i mondiale . îşi putea u dec i permit e să acţionez e cu o total ă lipsă de răspundere , promiţîn d fiecăre i categori i cee a ce dore a şi încurajîn d tendinţel e cele ma i distructive , lucr u pe car e nic i menşevicii , nic i socialistrevoluţionari i — ca să nu ma i vorbim de liberali sau conservator i — nu erau pregătiţ i să îl facă. Ulterior , odat ă ajunşi la putere , bolşevicii aveau să-şi uit e rapi d toat e promisiunile , reconstruin d statu l într- o form ă extre m de centralizată . Pîn ă atunc i însă , indiferenţ a lor faţă de soart a Rusie i avea să reprezint e un atu imens , poat e chia r hotărîtor .

Destrămare a rapid ă a unităţi i Rusie i a oferit Partidulu i Bolşevic şansa de a slăbi influenţ a menşevicilo r în sînu l mişcări i sindicale . P e măsur ă ce sistemel e de transpor t şi comunicaţi i se dezintegra u şi regiunile , lipsite acu m de sprijinu l guvernulu i central , erau nevoit e să îşi rezolve singur e problemele , reţeau a naţional ă de sindicat e dispărea . Lucrători i din fabrici părăsea u sindicatel e din structur a orizontală , organizat ă dup ă criteri i de ramură , şi se integra u în sindicat e organizat e pe verticală , în cadru l fiecăre i întreprinderi . Această evoluţi e a stimula t dezvoltare a sindicalismului , form ă de anarhis m car e cere a desfiinţare a statulu i şi trecere a economie i naţional e sub controlu l muncitorilor . Un a din manifestăril e aceste i tendinţ e a fost apariţi a comitetelo r de fabrică (Fabzavkom) , car e reunea u lucră tori i cu meseri i diferit e din aceeaş i fabrică . Iniţial , Fabzavkom-uril e adop taser ă o atitudin e moderată , contribuin d la creştere a producţiei , da r ele s-au radicaliza t curînd , înlăturîn d proprietari i şi directori i şi preluîn d con ducere a fabricilor . Marxişti i dispreţuia u sindicalismul , fiindc ă intenţi a lor era de a încredinţ a conducere a economie i statulu i socialist, nu muncito rilor . Şi totuşi , aşa cu m procedas e şi cu alte ocazii , Leni n s-a identifica t cu cauz a sindicalismului , alăturîndu-s e vocilor car e cerea u trecere a indus trie i sub „contro l muncitoresc" . A cîştigat astfel de parte a Partidulu i Bolşevic o mar e part e a proletariatulu i industrial : la Prim a Conferinţ ă a Comitetelo r de Fabric ă din Petrograd , desfăşurat ă la sfîrşitul lui mai , bolşevicii controla u cel puţi n dou ă treim i din număru l delegaţilor. * * Chiar şi în acest e condiţii, doar un m ic număr de muncitori au intrat în raidurile Partidului B o l ş e v i c. I n preajma loviturii de stat b o l ş e v i ce din t o a m na lui 1 9 1 7 , d o ar 5 , 3 % din m u n c itorii industriali erau m e m b ri ai partidului. gotovki

t provedenia

Oktiabrskogo

voorujonnogo

Z.

V.

vosstania

S t e p a n o v, Rabocie Retrograda vperiod pod( M o s c o v a - L e n i n g r a d,

1965),

47-48 .

I.ovilitul de stat din octombrie

121

l Mlerior , în 1920, tendinţ a sindicalist ă din sînu l Partidulu i Comunis t avea MI i dea mult ă bătai e de ca p lui Lenin , car e a recur s la epurăr i pentr u a o elimina . In 1917 el sprijinea însă din toat ă inim a sindicalismul .

Da t fiind că în viziune a lui preluare a puteri i avea să fie, în faza sa deci sivă, un act violent , Leni n a organiza t o armat a privată , Gărzil e Roşii , pe ettr c a refuzat să o subordonez e Sovietului . A desfăşura t de asemen i o Intens ă propagand ă în rîndu l soldaţilor , atît în garnizoanel e din oraşe , cît şi,pe front , pentr u a lipsi guvernu l de sprijinu l armate i în perspectiv a plănuite i lovitur i de stat. Propagand a antirăzboinic ă era dusă pe un ton mode lul, fiindc ă soldaţi i îi ura u pe german i şi Leni n era deja suspecta t de a fi iigenlul lor. Ziarel e bolşevice, distribuit e în mar e numă r printr e militari , ei au purtătoarel e unu i mesa j subtil, ma i degrab ă propagandisti c decî t agilnloric : soldaţi i nu trebuia u să lase armele , ci să se gîndeasc ă numa i cin e doic a războiu l şi în ce scop ? (Răspunsu l era : „burghezia".) * Er a un ape l Voalai iu favoarea războiulu i civil. Soldaţi i erau îndemnaţ i să nu permit ă ( n nic i un pre ţ să fie folosiţi împotriv a muncitorilo r (se subînţelegea : împotriv a Partidulu i Bolşevic) .

Acest gen de propagandă , răspîndi t prin ziare cu tiraje de sute de mi i de exemplare , cele ma i mult e distribuit e gratuit , necesit a anumit e sum e de bani . Bani i provenea u în specia l din Germania , car e avea acelaşi intere s cu şi bolşevicii ca Rusi a să iasă din război . Despr e activităţil e subversive de acest gen rămî n rareor i dovezi scrise. Persoan e de încreder e de la Berlin liimileau , prin intermediar i siguri, ban i uno r agenţ i bolşevici din Suedi a neutră , fără ca vreun fel de cerer e scrisă sau chitanţ ă să fi fost emisă . O sui să dintr e cele ma i autorizate , fostul ministr u germa n de externe , Richar d Ktlhlmann , arhitec t al politici i german e pro-bolşevic e din ani i 1917-1918 , «firmă că bolşevicii foloseau subvenţi i german e pentr u a-şi finanţ a organi/.iire a şi propaganda . La 3 decembri e 1917 (stil nou) , într-u n memo iiindu m interio r confidenţial , Kiihlman n rezum a astfel contribuţi a ţări i sule la cauz a bolşevică: I )eslrămare a Antantei , urmat ă de creare a uno r alianţ e politic e convenabil e nou ă reprezent a cel mai importan t obiecti v al diplomaţie i noastr e în timpu l lăzboiului . Rusia părea a fi veriga cea mai slabă din lanţu l inamic . Sarcin a noastr ă era deci să slăbim şi, atunc i cînd ar fi devenit posibil, să îndepărtă m aceast ă verigă. Iat ă scopu l activităţilo r subversive pe care le-a m dirijat în spatele frontulu i — în primu l rînd , încurajare a tendinţelo r separatist e şi sprijinirea bolşevicilor. Făr ă fonduril e pe care le-au primi t de la noi în permanenţă , pe diferite canal e şi sub diverse acoperiri , bolşevicii nu şi-ar fi putu t public a principalu l lor jurnal , Pravda, nu ar fi putu t desfăşura o propagand ă energic ă şi nu şi-ar fi extins considerabi l baza de sprijin, iniţia l atît de limitată . * în v o c a b u l a r ul r e v o l u ţ i o n a r i l or ruşi, a f a ce „ a g i t a ţ i e" î n s e m na a f a ce a p el la a c ţ i u ne Imediată, în t i mp c e „ p r o p a g a n d a" î n s e m na s ă d i r ea în m i n ţ i le a s c u l t ă t o r i l or a u n or i d ei c a re Iii timpul potrivit să- i f a că pe a c e ş t i a să a c ţ i o n e ze d in proprie iniţiativă.

122

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

U n socialist germa n apropia t guvernulu i de la Weima r [de dup ă război ) estim a că sumel e destinat e bolşevicilor au depăşi t 50 de milioan e de mărc i germane-aur , echivalentu l a 6-1 0 milioan e de dolari , adic ă cel puţi n nou ă ton e de aur . Ce a ma i mar e part e au fost se par e transmis e printr-u n funcţiona r al ambasade i german e de la Stockholm , un oarecar e Kur t Riezler . Riezle r i le plăte a lui Fiirstenberg-Ganetski , colaborato r al lui Leni n şi angajatu l lui Parvus , iar acest a le transfer a uno r firme-fantom ă din Petrograd , printr e car e şi o compani e farmaceutic ă deţinut ă de unu l din membri i Comitetulu i Centra l bolşevic. Guvernu l Provizori u a aflat despr e acest e tranzacţi i de la spionaju l francez , urmărindu-l e pentr u a se prevala eventua l de ele ma i tîrziu , da r fără a le pun e pentr u momen t capăt. * Deş i lipsit de experienţ ă în problem e militare , Kerensk i şi-a îndeplini t atribuţiil e de ministr u de războ i cu o remarcabil ă energie . El consider a că supravieţuire a democraţie i în Rusi a depinde a de stare a de spirit a armate i şi că cea ma i bun ă soluţi e pentr u a ridic a moralu l acestei a ar fi fost o ofen sivă încununat ă de succes . Kerensk i spera să repet e performanţ a din 1792 a armate i franceze , car e îi opris e şi respinses e pe invadatori i prusaci , cîştigînd astfel sprijinu l întregi i naţiun i pentr u guvernu l revoluţionar . Sper a de asemene a ca o victori e răsunătoar e a armate i ruse să- i permit ă să se debarasez e de bolşevici, car e ducea u o campani e neîntrerupt ă împotriv a guvernului .

Ofensiva a fost stabilit ă pentr u mijlocu l luni i iunie . Contribuţi a perso nal ă a lui Kerensk i a consta t în încurajare a trupelo r cu discursur i patrio tice ; entuziasmu l provoca t de discursuril e lui era enor m şi imediat , dar se tope a îndat ă dup ă plecare a oratorului . Generalii , puş i în situaţi a de a comand a o armat ă din ce în ce ma i indisciplinată , privea u cu un och i scepti c toat ă aceast ă retoric ă şi îl porecliser ă pe ministr u „Convingătoru l Suprem" . Dorinţ a de lupt ă dispărus e însă. Dup ă opini a lui Kerensk i însuşi, Revoluţi a sădise în soldaţ i convingere a că războiu l n u ma i avea nic i un rost . „Dup ă tre i an i de suferinţ e amare" , spune a el, „milioanel e de soldaţ i sătu i de războ i începuser ă să se întrebe : « D e ce să muri m tocma i acum , cîn d acasă n e aşteapt ă o viaţă nouă , ma i liberă ? »" Atitudine a Sovietului , car e pe de o part e îndemn a la continuare a luptei , iar pe de alta condamn a războiu l „imperialist" , nu făcea decî t să încurajez e acest e sentimente .

Bolşevicii au încerca t să exploatez e stare a de spirit din armată , punîn d la cale o a dou a demonstraţi e de masă , pentr u 10 iuni e — de astă dat ă par ticipanţi i urma u să fie înarmaţ i —, cu intenţi a de a plin e guvernu l în difi* La d o uă s ă p t ă m î ni d u pă c e au preluat p u t e r ea în o c t o m b r ie 1 9 1 7 , b o l ş e v i c ii au î n d epărtat de la M i n i s t e r ul Justiţiei, G u v e r n ul P r o v i z o r iu ş i B a n c a N y e t o a te o r d i n e le e m i se de B a n c a I m p e r i a lă G e r m a n ă, prin c a re s e a u t o r i za transferul de fonduri c ă t re L e n i n, Troţki ş i c o l a b o r a t o r ii lor. C e l e p r o v e n i te de la p r i m e le d o uă instituţii au f o st p r o b a b il d i s t r u s e, c e l e lalte a u fost predate unui e m i s ar trimis de B e r l in ( R T s K h I D N I , F o nd 2 , O p is 2 , d e lo 2 2 6 , p u b l i c at în A. G. L a t î ş e v, Rassekrecennîi Lenin M o s c o v a ,

1 9 9 6 , p . 9 5 ).

Lovitura de stat din octombrie

123

i uitat e şi, dac ă ocazi a se ivea, de a-1 răsturna . Planul , considera t prematu r şi respin s de o bun ă part e a membrilo r Comitetulu i Centra l al Partidulu i Bolşevic, a fost anula t în ultimu l moment , la insistenţel e Sovietului .

Acceptîn d să cedeze , bolşevicii au pu s totuş i în vedere Sovietulu i că pe viitor nu aveau să ma i ţin ă con t de opini a lui.

La 16 iunie , armat a rusă a lansa t operaţiune a prevăzută . Forţ a maxim ă ii ataculu i a fost concentrat ă pe frontu l sudic , înspr e Lvov şi Galiţia . Da r ofensiva, în car e Armat a a Opt a comandat ă de Kornilo v s-a distin s în mo d deosebit , şi-a pierdu t suflul de îndat ă ce germani i au venit în sprijinu l austriecilor . La vedere a uniformelo r germane , ruşii au luat- o la fugă speriaţi . ()peraţiune a din iuni e a fost ultim a zvîcnir e a une i armat e muribunde .

Di n ace l moment , armat a nu a ma i desfăşura t acţiun i semnificative ; curîn d ea avea să se destrame . Ar fi dec i timpu l să trece m în revistă pierderil e înregistrat e de Rusi a în primu l războ i mondial . Acestea sînt adese a mul t exagerate , afirmîndu-s e chia r că ele au depăşi t pierderil e tuturo r celorlalt e puter i beligerante . Estimăril e cele ma i plauzibil e vorbesc de 1,3 milioan e de morţi , numă r egal cu cel înregistra t de francez i şi austrieci , da r cu o treim e ma i mi c decî t cel din tabăr a germană . Ruşi i au avut lotuş i de depart e cel ma i mar e numă r de soldaţ i căzuţ i prizonier i • — 3,9 milioan e — cifră care , comparat ă cu pierderil e lor de pe cîmpu l de luptă , arat ă că se preda u într-u n rit m de doisprezece-cincisprezec e ori ma i mar e decî t soldaţi i occidentali .

Eşecu l ofensivei din iuni e 1917a afecta t în mo d catastrofa l reputaţi a lui Kerensk i şi a Guvernulu i Provizoriu , mărin d considerabi l şansele de succe s ale bolşevicilor , antirăzboinic i declaraţi ; profitîn d de atmosfer a de deznădejd e car e se instalas e la Petrograd , s-au aventura t într- o nou ă ten tativă de puci .

Desfăşurare a evenimentelo r din iulie a răma s mult ă vrem e neclară , în mar e part e datorit ă eforturilo r deosebit e pe car e comunişti i le-a u depu s spre a-şi ascund e implicare a în cee a ce s-a dovedi t a fi un dezastr u absolut .

Tulburăril e din iulie au fost provocat e de hotărîre a guvernulu i de a trimit e pe fron t cîteva unităţ i ale garnizoane i Petrograd . Ordinul , car e încălc a înţelegere a încheiat ă cu Sovietu l patr u lun i ma i înainte , i- a înfuriat pe soldaţi . Bolşevicii au dezlănţui t o campani e propagandistic ă fără precedent , instigîn d garnizoan a la răzvrătire . Au avut îns ă grijă să se asigure că tulburăril e n u aveau să fie spontan e şi neorganizate , aşa cu m se întîmplas e în februarie , ci dirijat e cu precizi e de propri a lor organizaţi e militară , un centr u clandesti n de comand ă crea t pentr u a coordon a lovitur a de stat .

La 29 iunie , într- o atmosfer ă de tensiun e creseîndă , Leni n a dispăru t brusc din Petrograd . A reapăru t curîn d în Finlanda . Motivu l declara t al plecări i era stare a lui de epuizar e şi nevoi a de a se odihni . Ce l ma i proba bil însă a fost vorba de semnal e transmis e de simpatizanţi i bolşevici din

124

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

guvern, confor m căror a autorităţil e deţinea u suficient e dovezi despr e legăturil e partidulu i cu inamicu l pentr u a-i aduc e pe liderii acestui a în faţa justiţiei . într-adevăr , la 1 iulie s-a ordona t arestare a a douăzec i şi op t de bolşevici de frunte , printr e car e şi Lenin . în absenţ a acestuia , bolşevicii petrogrăden i şi-a u concentra t acţiunil e asupr a Regimentulu i de Mitraliere , cea ma i mar e unitat e militar ă din capi tală şi ce a car e le cre a autorităţilo r cele ma i numeroas e probleme . La 30 iuni e s-a aflat că regimentu l urm a să fie dezafecta t şi soldaţi i trimiş i pe front . Au urma t adunăr i de protest , în timpu l căror a agitator i bolşevici şi anarhişt i îi instigau pe soldaţ i împotriv a autorităţilor . Mitingur i similar e au avut loc şi la baza naval ă de lîngă Petrograd , Kronstadt , bastio n al anar hiştilor . Bolşevicii oscilau într e a incit a la răzvrătir e sau a- i linişti pe soldaţi , pentr u că — oricî t de mul t ar fi dori t să provoac e o revolt ă pe scară largă — se temea u că o acţiun e prematur ă şi insuficien t dirijat ă pute a oferi guvernulu i un pretex t pentr u a- i zdrobi .

La 3 iulie, Regimentu l de Mitraliere , decizîn d prin vot să iasă în stradă , a trimi s emisar i în celelalt e unităţ i de garnizoan ă pentr u a le cer e sprijinul . Majoritate a au refuzat . Ceva ma i tîrzi u în cursu l zilei, principali i lider i bolşevici aflaţi în Petrogra d — Kamenev , Troţk i şi Zinovie v — au hotărî t să se alătur e răzvrătiţilor . Planu l lor era să prei a controlu l Secţie i Muncitoreşt i a Sovietulu i şi să proclam e trecere a puteri i în mîinil e Sovietului , urmîn d ca abia apo i să anunţ e Ispolkom-u l de decizi a luată . în con formitat e cu acest plan , au convoca t o sesiun e extraordinar ă a Secţie i Muncitoreşti . Cîn d Zinovie v a declara t că Sovietu l se pregăteşt e să ia pu terea , menşevici i şi socialist-revoluţionari i au părăsi t şedinţa , lăsîndu-l e bolşevicilor controlu l deplin . La propunere a lor, cei rămaş i au votat o | rezoluţi e car e cere a trecere a întregi i puter i în mîinil e Sovietului . Comitetu l Centra l bolşevic, întruni t noapte a tîrziu , a da t ordi n organizaţie i sale militar e să scoat ă a dou a zi în strad ă soldaţi i şi marinari i răzvrătiţi , cu armel e asupr a lor, pentr u o demonstraţie .

Bolşevicii acţiona u dup ă un plan flexibil, deciziil e urmîn d să fie luat e în funcţi e de modu l în car e avea să evoluez e demonstraţia . Mihai l Kalinin , participan t la eveniment e (şi, pest e ani , preşedint e al Uniuni i Sovietice) , descri a în felul următo r situaţi a bolşevicilor : Responsabili i partidulu i se aflau în faţa une i dileme : „Despr e ce e vorba — e o demonstraţi e sau ceva mai mult decît atît ? Poat e începutu l revoluţie i proletare , luarea puteri i ?"... [Lenin ] a răspuns : „Vom vedea ce se întîmplă , acum nimen i nu poat e spune!"... Era într-adevă r o trecer e în revistă, o probă a forţelor revoluţionare , a numărului , calităţi i şi activismulu i lor... Prob a se pute a transform a într- o înfruntar e hotărîtoare : totu l depinde a de raportu l de forţe şi de mulţ i alţi factori . în orice caz, ca pentr u a ne pregăti pentr u orice surpriză neplăcut ă care se pute a ivi, ordinu l comandantulu i a fost: „Vom vedea". Asta nu însemn a că nu eram gata să aruncă m regimentel e în luptă , dacă raportu l

Lovitura de stat din octombrie

125

di- forţe se dovedea favorabil, sau dimpotriv ă să ne retrage m cu minimu m de pierderi , ceea ce s-a şi întîmpla t dc Snpt l a ^ iulie.*/ I )emonstraţi a soldaţilo r a început , aşa cu m se plănuise , cu trecere a în revistă a trupelo r de cătr e bolşevici, în curte a vilei Kşesinskaia . Lenin , car e *|c întorses e chia r în ace a dimineaţă , le- a ţinu t un discur s scurt şi oarecu m ncnngajant . Demonstranţi i au mărşălui t apo i prin centru l oraşului , îndrep liudu-s e spre Palatu l Taurida , cîndv a sediu l Dumei , acu m al Sovietului .

I iran coordonaţ i de organizaţi a militar ă bolşevică, ale căre i unităţ i ocupa u punct e strategic e în capitală . Intenţi a oamenilo r lui Leni n era să forţez e Sovietu l să prei a puterea : bolşevicii nu se îndoia u că, odat ă atin s acest obiectiv , aveau să- i dea la o part e cu uşurinţ ă pe socialist-revoluţionar i şi menşevic i şi să prei a controlul .

După-amiază , o mulţim e imens ă era adunat ă în faţa Palatulu i Taurida . (hatori i bolşevici, răspîndiţ i printr e oameni , îi bombarda u cu întrebăr i provocatoar e pe socialişti i din Soviet , pe măsur ă ce aceşti a îşi făcea u apariţia . Scen a era pregătit ă pentr u ultimu l act , dar acest a nu a ma i avut loc, fiindc ă în momentu l crucia l Leni n şi-a pierdu t curajul . în clipa în car e trupel e bolşevice, aşteptîn d ordinu l lui, erau gata să ocup e palatu l şi să anunţ e preluare a puterii , Leni n a ezita t şi a pierdu t partida .

Guvernul , aflat sub asediu şi practi c lipsit de apărător i înarmaţi , păre a paralizat . Spr e marel e lui noroc , ministru l de justiţie a reacţiona t prompt , oferin d prese i o part e din probel e pe car e le deţine a despr e legăturil e bolşevicilor cu Germania . Informaţiil e au ajun s rapi d la urechil e soldaţilo r din garnizoană , producîn d un efect electrizant . Spr e seară , unităţ i ale armate i au ajun s la Palatu l Taurida , hotărît e să- i trimit ă la plimbar e pe bolşevici şi pe sprijinitori i acestora . Răzvrătiţii , împreun ă cu simpatizanţi i lor din rînduril e muncitorilor , au fugit. La cădere a nopţii , se pute a spun e că puciu l eşuase. în zilele următoar e oraşu l a fost ocupa t de trup e loiale guvernului , venit e de pe front , iar poliţi a a începu t să- i vîneze şi să- i arestez e pe bolşevici. S-a da t ordi n ca Leni n şi colaboratori i lui cei ma i apropiaţ i să fie reţinuţ i sub acuzaţi a de „înalt ă trădar e şi organizar e a une i rebeliun i armate" . Leni n s-a ascun s undev a în Petrograd , negîn d cu energi e că ar fi avut intenţi a să organizez e o lovitur ă de stat ; cîteva zile ma i tîrziu , însoţi t de Zinoviev , a fugit din Petrogra d deghizat , oprindu-s e un tim p într- o regiun e din vecinătat e şi îndreptîndu-s e apo i spre Finlanda . Majoritate a colegilo r lui au fost arestaţi , dar guvernu l nu a declanşa t proceduril e legale împotriv a lor, din cauz a obiecţiilo r ridicat e de Soviet ; membri i acestui a * L e n in n e f i i nd p r e z e nt în P e t r o g r ad în z i ua de 3 i u l i e, cînd s- a luat hotărîrea de a se m e r ge m ai d e p a r te în î n c e r c a r ea de puci, K a l i n in s e referă probabil la r ă s p u n s ul pe c a re liderul b o l ş e v ic l- a dat în z i ua următoare, d u pă c e s e î n t o r s e s e.

126

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

se temea u că oric e acţiun e îndreptat ă împotriv a bolşevicilor ar fi crea t un precedent , putîn d servi ca pretex t pentr u o eventual ă lichidar e a partidelo r socialiste . Deş i puciu l eşua t fusese îndrepta t în egală măsur ă împotriv a Sovietulu i şi a Guvernulu i Provizoriu , Sovietu l simţe a că soart a îi era legată de cea a bolşevicilor .

In urm a evenimentelo r din iulie, Lvov a demisiona t şi Kerensk i a pre luat postu l de prim-ministru , primin d puter i sporite . El i-a oferit lui Kor nilo v comand a forţelo r armate . A ordona t de asemene a ca unităţil e car e participaser ă la rebeliun e să fie dezarmat e şi număru l soldaţilo r din garnizoan a Petrogra d redus . S-a interzi s distribuire a pe fron t a Pravdei şi a alto r publicaţi i bolşevice. în ciud a acesto r măsur i energic e însă , Kerensk i continu a să se team ă ma i mul t de o lovitur ă a drepte i monarhist e decî t de o repetar e a puciulu i bolşevic. Străduindu-s e să linişteasc ă Sovietul , el nu a aplica t bolşevicilor lovitur a de graţie la car e se aşteptau . Cee a ce i-a salvat. Troţk i avea ulterio r să scrie : „Di n fericire duşmani i noştr i nu au avut o logică suficien t de consecvent ă şi nic i destul ă hotărîre. "

Lovitura de stat Leni n ascunzîndu-se , în septembri e 1917 comand a forţelo r bolşevice a fost preluat ă de colaboratori i lui. Troţk i era cel ma i cunoscu t dintr e mem brii partidului , în mar e part e datorit ă talentelo r sale oratoric e remarcabile .

Conducere a operaţional ă a puciulu i a fost încredinţat ă organizaţie i militar e a bolşevicilor , al căre i şef era N . I. Podvoiski . Unu l dintr e cei car e a cunoscu t din interio r Partidu l Bolşevic, Viaceslav Molotov , îşi aminte a mulţ i an i ma i tîrziu că Troţk i jucase un „ro l major " în octombri e 1917, însă „numa i ca agitator " — nefiin d implica t în chestiunil e organizatorice. * Sfidîn d îndemnuril e la acţiun e imediat ă ale lui Lenin , colaboratori i lui au adopta t o strategi e ma i precaută , evitîn d agitaţiil e de strad ă şi plănuin d să-şi maschez e puciu l ca o preluar e a puteri i de cătr e Soviet.

Personalitate a lui Troţk i o complet a în mo d idea l pe acee a a lui Lenin .

Ma i cultiva t şi ma i strălucito r decî t acesta , orato r şi scriito r ma i talentat , avea putere a de a electriz a mulţimile , în tim p ce carism a lui Leni n era limitat ă la micu l lui cer c de adepţi . Troţk i nu era pre a popula r printr e cadrel e bolşevice, în part e pentr u că intras e relati v recen t în partid , în part e din cauz a aroganţe i lui insuportabile . în timpu l Revoluţie i şi al războiulu i civil, el a fost alter-ego-u l lui Lenin , un nedespărţi t tovară ş de luptă . Dup ă victori a bolşevică, avea să devin ă însă o povară .

Evenimentu l car e le- a permi s bolşevicilor să-şi revin ă dup ă dezastru l din iulie a constitui t unu l din episoadel e cele ma i bizare ale Revoluţie i ruse. *

Sto sorok besed s Molotovîm

(h dnevnika F.

Cineva)

(Moscova ,

1991),

p.

162 .

Lovitura de stat din octombrie

127

(iinoscu l de istoric i sub numel e de „afacere a Kornilov" , el a avut drep t cauz ă conflictu l interio r car e îl măcin a pe Kerenski . Primu l ministr u era împărţi t într e sentimentu l că, în calitat e de conducăto r al unu i stat aflat mir- o situaţi e de cvasianarhi e şi ameninţa t de ofensiva germană , avea nevoie de sprijinu l armate i şi teama , izvorîtă din conştiinţ a lui de intelec tua l socialist, că armat a pute a da naşter e unu i contrarevoluţiona r de genu l lui Napoleon. * Kornilov , fiul unu i caza c siberian , urcas e rapi d treptel e ierarhie i mililare, graţie curajulu i său şi entuziasmulu i pe car e ştia să-1 inspir e soldaţilor . N u era la curen t cu cee a ce se întîmpl a în viaţa politic ă şi de altfel ii păsa pre a puţin ; opiniil e lui în legătur ă cu acest subiect nu era u cele ale unu i conservato r sau ale unu i monarhis t — s-ar pute a spun e ma i degrab ă că era u „progresiste" . Er a un patrio t ardent . P e de altă parte , manifestas e ilinlotdeaun a tendinţ e de insubordonare .

Kerensk i s-a apropia t de Kornilo v în urm a puciulu i din iulie, numin du- l comandant-şe f cu speranţ a că va restabil i disciplin a în rînduril e forţelo r armat e şi va opr i contraofensiv a germană . Kornilo v a accepta t postul , dar a pus un numă r de condiţii . în interesu l refaceri i capacităţi i de lupt ă a armatei , a solicita t eliminare a celo r ma i nociv e dintr e prevederil e conţinut e iii Ordinu l nr . 1, prin : dezafectare a sau măca r reducere a influenţe i comi lelclor din armat ă creat e prin respectivu l ordi n şi reacordare a de puter i disciplinar e ofiţerilor . Cere a de asemene a reintroducere a pedepse i cu moarte a pentr u dezertor i şi răzvrătiţi , atît pe fron t cît şi în spatel e fron lului. Industri a de apărar e rusă trebui a mobilizat ă pentr u a face faţă cu ma i mult ă eficienţ ă efortulu i de război .

Condiţiil e puse de Kornilo v l-a u înfuria t pe Kerenski , car e a fost pe punctu l de a-i anul a numirea . Colaboratori i lui l-a u convin s să renunţe , dar sămînţ a discordie i încolţis e deja : dup ă afirmaţi a lui Bori s Savinkov, adjunctu l lui Kerenski , car e îi cunoşte a bin e pe cei doi , „Kornilo v iubeşt e libertatea.. . da r pun e pe primu l plan Rusi a şi abia pe al doile a libertatea , în vrem e ce pentr u Kerenski.. . libertate a şi revoluţi a sînt pe primu l plan , iar Rusi a pe cel de-a l doilea" . Aceste diferenţ e de prioritat e nu au putu t fi şterse.

Tim p de dou ă săptămîni , negocieril e dintr e cei do i au continua t să treneze . Kornilo v şi-a prelua t noil e îndatorir i abia la 24 iulie, dup ă ce primis e asigurăr i că majoritate a cererilo r aveau să îi fie satisfăcute . în fapt, Kerensk i nu pute a şi nic i nu vroia să onorez e promisiunil e făcut e lui Kornilov . N u putea , fiindc ă depinde a de Soviet, pentr u car e Kornilo v era un dictato r milita r în devenire ; n u vroia, fiindc ă începus e să vadă în Kornilo v un rival primejdios . * într-o c o n v o r b i re particulară a v u tă c u autorul, K e r e n s ki i- a mărturisit c ă a c ţ i u n i le lui din a c e a v r e me f u s e s e ră puternic i n f l u e n ţ a te de e x p e r i e n ţa R e v o l u ţ i ei f r a n c e z e.

128

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

Kerensk i a tergiversat punere a în aplicar e a reformelo r militar e de car e Kornilo v condiţionas e acceptare a postului . Conştien t că germani i se pregătea u să îşi reia operaţiunil e în provinciil e baltice , Kornilo v a ceru t să aibă o întîlnir e cu cabinetul . Intîlnire a a avut loc la 3 august . In tim p ce făcea o prezentar e general ă a situaţie i de pe front , Kerensk i s-a apleca t spre el şi i-a şopti t să fie ma i prudent ; Savinko v a făcut acelaşi lucru . Incidentu l i-a zdruncina t încredere a în Guvernu l Provizoriu , creîndu- i convingere a că existau miniştr i capabil i să trădez e duşmanulu i secretel e armatei .

Cîtev a zile ma i tîrziu , Kornilo v a ordona t Corpulu i al Treile a de Cava lerie , alcătui t din dou ă divizii de cazac i şi o divizie caucaziană , să se desfăşoar e într- o localitat e situat ă la distanţ ă aproximati v egală de Petro grad şi Moscova . Făce a acest lucr u pentr u a avea pregătit e trup e car e să înăbuş e un eventua l no u puc i bolşevic şi, în cazu l în car e acest a s-ar fi produs , să dispersez e Sovietul .

Politicieni i liberal i şi cei conservator i au începu t să-1 priveasc ă pe Kornilo v ca pe un salvator al patriei . Sosin d la Moscov a la 14 august , dup ă ce trecus e pest e obiecţiil e lui Kerenski , pentr u a particip a la o con ferinţ ă de stat, a fost întîmpina t cu un entuzias m frenetic . Pentr u Kerenski , car e a lua t primire a făcut ă lui Kornilo v drep t un afron t personal , inci dentu l marc a un punc t de cotitură . Dup ă mărturisiril e lui ulterioare , „î n urm a Conferinţe i de la Moscov a devenis e clar pentr u min e că următoare a lovitur ă avea să vină nu dinspr e stînga, ci din parte a dreptei" . Convingere a i-a fost întărit ă de apariţi a în presa neafiliat ă socialiştilo r a unu i val de critic i concertat e la adres a administraţie i lui. Aştept a de la o zi la alta declanşare a unu i puc i bonapartis t şi nega existenţ a oricăre i ameninţăr i bolşevice.

Intrig a era gata ; se aştept a protagonistul .

La jumătate a luni i august , Savinko v a primi t din parte a spionajulu i france z informaţi a că bolşevicii pregătea u un no u puc i pentr u începutu l lui septembrie , puc i car e urm a să coincid ă cu o ofensivă a germanilo r în direcţi a Petrograd . Informaţi a s-a dovedi t eronată , dar Kerensk i s-a folosit de ea pentr u a-1 distrug e pe Kornilov . L- a trimi s pe Savinko v la cartieru l genera l al lui Kornilo v cu cerere a ca acest a să trimit ă la Petrogra d Corpu l al Treile a de Cavalerie , cu misiune a de a impun e legea marţial ă în Petrogra d şi de a protej a Guvernu l Provizori u în faţa oricăru i atac şi, mai ales, în faţa unu i atac din parte a bolşevicilor.. . care, confor m informaţiilo r primit e din parte a uno r servicii străine , pregătesc o nou ă rebeliune , coordonat ă cu debarcăr i ale germanilo r şi cu tulburăr i în Finlanda .

Kerensk i a sublinia t în ma i mult e rînduri , înaint e şi dup ă octombri e 1917, că nu se ma i teme a de un puc i bolşevic. Pri n urmare , cerere a lui trebui e interpretat ă ca o provocar e abilă menit ă să-1 discreditez e pe popu laru l Kornilo v — care , în imaginaţi a febrilă a lui Kerenski , era conducă toru l une i cabal e a armatei .

Lovitura de stat din octombrie

129

în acest momen t s-a produ s unu l din acel e incident e care , deşi banal e tn sine, influenţeaz ă în mo d hotărîto r cursu l istoriei . Personaju l principal , Vliidiinir I .vov,< era un om care , eşuîn d în toate , reuşise totuş i graţie relaţi ilor familiei să obţin ă un loc de deputa t în ultimel e dou ă Dum e şi ulterio r sft fie numi t şef al administraţie i Bisericii (Procurato r al Sfîntulu i Sinod ) în cadru l primulu i guvern provizoriu . Kerensk i îl destituise ; înfurie , iar I ,vov s-a alătura t unei a din multel e grupăr i conservatoar e car e răsăriser ă la lot pasul, dornic e să salveze ţar a de la catastrofă . în dimineaţ a zilei de 22 august , Lvov i-a făcut o vizită lui Kerenski , sugcrîndu- i în termen i voalaţ i că reprezint ă un parti d influent , a căru i convinger e era că guvernu l poat e fi întări t pri n primire a în rînduril e lui a uno r personalităţ i apropiat e cercurilo r militare . Kerensk i avea ma i tîrzi u sii pretind ă că întrevederea , odat ă încheiată , îi ieşise comple t din minte .

Lvov, în schimb , s-a îndrepta t spre Moghilev , pentr u a sond a opini a lui Kornilov . Ajuns aici, s-a prezenta t drep t trimi s al primulu i ministru , însărcina t să cear ă generalulu i părere a sa în legătur ă cu posibile modali tăţi de întărir e a poziţie i guvernului . Manifestîn d o imprudenţ ă incredi bilă, Kornilo v nu i-a ceru t lui Lvov nic i un fel de dovad ă car e să- i confirm e afirmaţiil e şi nic i nu a luat legătur a cu Petrograd-u l pentr u a verifica dac ă era autoriza t să vorbeasc ă în numel e primulu i ministru . Lvov i-a solicita t lui Kornilo v opini a cu privire la următoarel e variante : (1) Kerensk i îşi iisumă puter i dictatoriale ; (2) se formeaz ă un Directora t avîndu- 1 în com ponenţ ă pe Kornilov ; şi (3) Kornilo v devin e dictator . Interpretîn d spusele lui Lvov ca un semna l că primu l ministr u intenţioneaz ă să îi ofere puter i dictatoriale , Kornilo v a răspun s că prefer ă ultim a alternativă . N u era laco m de putere , afirm a el, şi era gata să conlucrez e cu oric e guvern legitim , da r nu ar fi refuza t autoritate a supremă , dac ă aceast a i s-ar fi oferit . A con tinua t pri n a avertiz a că, dat ă fiind primejdi a unu i iminen t puc i bolşevic la Petrograd , ar fi fost pruden t pentr u Kerensk i şi Savinko v să se refugieze la Moghilev .

Lvov s-a întor s imedia t la Petrogra d şi, în ziua următoar e (26 august) , la orel e 6 după-amiaza , s-a întîlni t din no u cu Kerenski . Aşa cu m în întrevedere a cu Kornilo v pretinses e că vorbeşte în numel e primulu i minis tru , s-a prezenta t acu m ca emisa r al comandantului-şe f al armatei . Făr ă să îi pomeneasc ă lui Kerensk i de alternativel e pe car e i le prezentas e lui Kornilov , Lvov i-a declara t că generalu l solicit a puter i dictatoriale . Keren ski, car e îl suspect a de mult ă vrem e pe Kornilo v că nutreşt e astfel de ambiţii , i-a ceru t lui Lvov să pun ă pe hîrti e solicităril e generalului . Lvov a scris următoarele : „Generalu l Kornilo v propun e ca : 1. La Petrogra d să fie proclamat ă legea marţială .

2. întreag a autoritat e militar ă şi civilă să fie încredinţat ă comandanului-şe f al armatei .

130

Scurtă

istoric

a

Revoluţiei

ruse

3. Toţ i miniştrii , inclusi v primu l ministru , să demisionez e şi autoritate a executiv ă provizori e să fie transferat ă adjuncţilo r lor, pîn ă la formare a de cătr e comandantul-şe f al armate i a unu i no u cabinet .

Textu l ultimatumulu i fusese în realitatapregăti t de Lvov şi prieteni i lui politici , car e era u convinş i că numa i o dictatur ă militar ă ar ma i fi putu t salva Rusi a şi încerca u prin acţiune a lor stîngac e să provoac e instau rare a ei.

Nelinişte a lui Kerensk i sporea . în cursu l serii a luat legătur a cu Kornilo v prin teleimprimator . Benzil e convorbirii , car e ni s-au păstrat , nu lasă nic i o îndoial ă asupr a faptulu i că cei do i aveau în mint e lucrur i diferite . Ke renski , referindu-s e la ultimatumu l lui Kornilo v (da r fără a-1 cita ) şi dîn du-s e drep t Lvov, i-a ceru t lui Kornilo v să confirme . Kornilov , convin s că mesaju l se refere a la cerere a lui ca primu l ministr u şi Savinko v să vină la Moghilev , a răspun s afirmativ . Kerensk i a interpreta t răspunsu l ca o con firmar e că generalu l dore a să capet e puter i dictatoriale . Ce a ma i benign ă interpretar e a comportamentulu i primulu i ministr u ar fi că, din cauz a epuizări i nervoase , devenis e incapabi l să ma i raţionez e corect . Asupra lui planeaz ă însă suspiciune a că cee a ce a aflat era exact cee a ce dore a să afle şi că atît a aştepta . „Probele " i s-au păru t suficient e lui Kerensk i pentr u a lua decizi a de a- 1 elimin a pe Kornilov . Neluîn d în seam ă cereril e insistent e ale lui Savinko v de a lua înc ă o dat ă legătur a cu cartieru l general , pentr u a lămur i cee a ce el consider a a fi o tragic ă neînţelegere , Kerensk i a convoca t cabinetu l şi a solicita t puter i dictatoriale , în scopu l contracarări i unu i complo t contrarevoluţiona r pu s la cale în rînduril e armatei . în zori , Kerensk i i-a adu s la cunoştinţ ă lui Kornilo v că fusese destitui t din funcţi a de coman dant-şe f şi urm a să se prezint e la Petrograd . într e timp , Kornilov , car e nu avea cu m să-şi imaginez e ce interpretar e dădus e Kerensk i convorbiri i lor, a ordona t desfăşurare a de trup e pe car e guvernu l o cerus e prin intermediu l lui Savinkov, pentr u suprimare a rebe liuni i bolşevice car e se anticipa . La orel e 2:40 noaptea , generalu l îi telegrafia lui Savinkov : „Corpu l [de Cavalerie ] va fi masa t în împrejurimil e Petrogradulu i începîn d cu seara de 28 august . Ro g decretaţ i legea marţial ă la Petrograd. " Dac ă ma i era nevoi e de o dovad ă că generalu l n u plănuis e nic i un puci , telegram a de ma i sus par e ma i mul t decî t suficientă : de ce ar fi preveni t Kornilo v guvernul , dac ă trimises e Corpu l de Cavaleri e cu intenţi a de a-1 răsturna ? Şi, totodată , de ce a răma s în Moghilev , lăsînd conducere a operaţiuni i pe seam a uno r subordonaţ i ?

Primire a la cartieru l general , la 27 august , orel e 7 dimineaţa , a telegra me i în car e Kerensk i anunţ a destituire a lui Kornilo v i-a descumpăni t pe generali . Iniţial , au crezu t că au de- a face cu un fals, nu doa r pentr u că telegram a contrazice a ceea ce Kornilo v crede a că stabilise cu primu l minis -

Lovitura de stat din octombrie

131

li II, diir şi din cauz a modulu i ci de redactare . în cele din urmă , generali i nu ii as concluzi a că telegram a era poat e autentică , dar primu l ministr u < a/us c în mîinil e bolşevicilor şi acţion a sub constrîngere . Kornilo v a iclii/.a t de acee a să îndeplineasc ă ordinel e lui Kerensk i pîn ă cîn d situaţi a nu avea să fie lămurită .

In aceeaş i zi, Savinko v l-a contacta t pe Kornilov , aflînd abia cu ace a ocazi e de implicare a lui Lvov. Kerensk i însă a refuzat să revoc e ordinul : ci a deci s să nu ma i dea înapo i şi a emi s o declaraţi e de presă în car e îl m uza pe Kornilo v de trădare . Acuzaţi a lui Kerensk i a declanşa t furia neconlrolat ă a lui Kornilov , car e se simţe a atin s în punctu l lui cel ma i sensibil, patriotismul . Dup ă citire a declaraţiei , el a renunţa t să ma i cread ă că pi unu l ministr u ar fi fost prizonieru l bolşevicilor , considerîndu- 1 drep t un iiilriganl abject , un provocato r car e intenţion a să discreditez e armat a şi pe i omandantu l ei. A transmi s forţelo r armat e un mesa j în car e califica acuza ţiile lui Kerensk i drep t „minciun i sfruntate " şi reaminte a circumstanţel e i iu e îl obligaseră să acţionez e aşa cu m o făcuse. Cere a poporulu i ru s să i ,'<• alătur e pentr u salvarea ţări i şi se angaja să îi resping ă pe german i şi să 11 mvoac e Adunare a Constituantă . Toat e aceste a echivala u c u o rebeliune : K oi ni Iov se răzvrăte a într-adevăr , dar abia dup ă ce fusese acuza t pe nedrep t • Ir răzvrătire . ('orpu l de Cavaleri e apropiindu-s e de Petrograd , Kerensk i a dat o nou ă declaraţie , în car e populaţi a era anunţat ă că generalu l Kornilov , acţionîn d ,,in mo d trădător" , retrăses e trup e de pe fron t pentr u a le trimit e împotriv a i «pilalci. Generalulu i Alexandr Krîmov , în schimb , i-a telegrafiat că în ora ş domneşt e linişte a şi că nu există primejdi a uno r tulburări , drep t car e tru pele trebuia u să-şi opreasc ă imedia t înaintarea . L- a invita t pe Krîmo v la el, garantîndu- i siguranţ a personală . Cîn d acest a a sosit, i-a dat ordi n să M' prezint e la Curte a Militar ă şi Navală . Krîmo v s-a retra s în apartamentu l unu i priete n şi şi-a tra s un glont e în inimă .

A existat o „conspiraţi e a lui Kornilov" ? în mo d aproap e cert , nu .

Idementel e de car e dispune m indic ă ma i degrab ă existenţ a unei.„con spiraţi i a lui Kerenski" , menit ă să-1 discreditez e pe comandantu l armatei , m uzat că s-ar fi pu s în frunte a unu i — imaginar , dar de mulţ i anticipa t — i omplo t contrarevoluţionar , a căru i demascar e urm a să- i aduc ă primulu i ministr u o popularitat e fără egal. N u poat e fi o coincidenţ ă faptu l că nic i 1 imul din elementel e unu i puc i adevăra t — liste ale conspiratorilor , pla- I nur i de organizare , semn e de cod , program e — nu au ieşit vreodat ă la Iveală. Nic i Kerenski , nic i bolşevicii nu au putu t găsi măca r o singur ă per soan ă care să fi recunoscut , sau despr e car e să se fi putu t dovedi , că s-ar fi nflat în înţeleger e cu Kornilov : or, o conspiraţi e cu un singur conspirato r r o absurditate . Comisi a desemnat ă în 1917 să investighez e afacere a Kornilo v a ajuns, în iuni e 1918 (cîn d bolşevicii se aflau deja la putere) , In concluzi a că acuzaţiil e de trădar e şi răzvrătir e formulat e la adres a coman -

132

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

dantulu i şef al armate i nu aveau nic i o acoperire . Aceeaşi comisi e l-a învinui t pe Kerensk i că nu a avut curaju l să recunoasc ă greşeala gravă pe car e o comisese .

Dac ă într-adevă r ruptur a cu Kornilo v era menit ă să-i consolidez e autori tatea , acţiune a lui Kerensk i nu numa i că a eşuat , da r a avut chia r un efect contrariu . Confruntare a l-a îndepărta t de cercuril e liberale şi conserva toare , fără a-i întăr i poziţi a în tabăr a socialistă . Mari i beneficiar i ai afaceri i au fost bolşevicii, car e avertizaser ă în permanenţ ă despr e pericolu l iminen t al une i contrarevoluţii . In august , cedîn d presiunilo r Ispolkom-ului , guvernu l a începu t să îi eliberez e pe bolşevicii arestaţ i în urm a puciulu i din iulie. în cadru l alegerilo r municipal e din lun a următoare , bolşevicii au înregistra t un salt spectaculos : cîştigau în Moscov a 49,5 la sută din locuri , în vrem e ce menşevici i şi socialist-revoluţionarii , car e în iuni e deţinuser ă împreun ă 71,1 la sută , cobora u acu m la 18,9. Asta nu era totul . Pentr u a opr i imaginar a invazie a lui Kornilov , Kerensk i cerus e ajutoru l bolşevicilor . Di n cele 40 000 de arm e împărţit e atunc i muncitorilor , o bun ă part e ajunseser ă în mîinil e Gărzilo r Roşi i bolşevice.

O altă consecinţ ă important ă a afaceri i Kornilo v a reprezentat- o rup tur a dintr e Kerensk i şi armată . Corpu l ofiţeresc , credincio s ca întotdeaun a guvernulu i şi dezorienta t de apeluril e lui Kerenski , n u se raliase lui Kornilov . Acum însă , membri i lui îl dispreţuia u pe primu l ministr u pentr u manier a în care îl tratas e pe foart e popularu l lor comandant , pentr u arestare a multo r general i proeminenţi , acuzaţ i că ar fi conspira t cu Kornilov , şi pentr u faptu l că făcea jocu l stîngii. La sfîrşitul lui octombrie , cîn d avea să facă ape l la armat ă pentr u a salva guvernu l de ameninţare a bolşevică, Kerensk i n u avea să primeasc ă nic i un răspuns .

Răsturnare a lui Kerensk i era o chestiun e de timp . Trebui a doa r să apar ă cinev a capabi l să conduc ă ţar a cu o mîn ă fermă . Nou l lider urm a în mo d necesa r să provin ă din stînga spectrulu i politic , căci , oricî t de mar i ar fi fost divergenţel e dintr e ele, partidel e de stînga strîngea u rînduril e în faţa pericolulu i „contrarevoluţiei " — terme n car e în accepţiune a lor echival a cu oric e încercar e de a da Rusie i un guvern eficien t şi forţe armat e cre dibile, îns ă cum ţar a avea cu adevăra t nevoi e de amîndouă , iniţiativ a de restabilir e a ordini i trebui a să vină din parte a stîngii: „contrarevoluţia " avea să poart e masc a revoluţie i „adevărate" . într e timp , în ascunzătoare a lui de la ţară , Leni n era ocupa t să pun ă lume a la cale.

Di n amintiril e lui Zinovie v aflăm că cei do i trăia u pe cîmp , într-u n soi de colibă , dîndu-s e drep t lucrător i agricoli, da r menţinea u legătur a cu Petro grad-u l pri n curieri . Iniţial , Leni n fusese convin s că el şi partidu l era u ter minaţ i şi se consol a cu idee a că eforturil e sale, deşi eşuaseră , aveau să fie o sursă de învăţămint e pentr u revoluţiil e viitoare . D e acee a a relua t lucru l la o cart e pe car e începus e să o scrie în Elveţia ; carte a avea să apar ă în

Lovitura de stat din octombrie

133

jmtil următor , sub titlu l Statul şi revoluţia. Idee a fundamental ă a lucrării , inspirat ă de cuvintel e lui Mar x (vezi ma i sus, p. 118), era că, pentr u a învinge, revoluţi a trebui a să „zdrobească " aparatu l birocratico-milita r al vechiulu i regim . „Dictatur a proletariatului" , etap ă tranzitori e a revoluţiei , urm a să rezolve aceast ă sarcină . O dat ă ce îşi va fi îndeplini t misiunea , guvernare a urm a să dispară : în socialism , toţi vor guverna pe rînd , obişnu indu-s e rapi d cu faptu l că, în realitate , nimen i n u va guverna". în cee a ce priveşte viitoru l economiei , Leni n se dovede a mul t ma i conservator : capi lalismu l nu trebui a distrus , ci pu s să lucrez e în folosul statulu i socialist .

1 jderu l bolşevic era influenţa t în acest punc t de argumentel e socialiştilo r germani , dup ă car e capitalismu l avansat , sau „financiar" , atinses e un nivel de concentrar e a proprietăţi i car e ar fi facilita t introducere a socialismulu i prin simpl a naţionalizar e a băncilo r şi sindicatelor .

Afacerea Kornilo v a făcut să renasc ă speranţel e lui Lenin . Şi- a da t seam a ce pa s fatal reprezent a ruptur a dintr e armat ă şi Kerensk i pentr u acest a din urm ă şi a asistat cu îneîntar e şi surpriz ă la reabilitare a şi chia r înarmare a de cătr e primu l ministr u a simpatizanţilo r bolşevici. N u i-a scăpa t nic i faptu l că muncitori i şi soldaţi i se îndepărta u de soviete — prin cipal a bază de sprijin a menşevicilo r şi socialist-revoluţionarilo r — cee a ce deschide a cale a manipulări i lor de cătr e 6 minoritat e hotărîtă .

La mijlocu l luni i septembrie , bolşevicii au deveni t majoritar i în secţiile muncitoreşt i ale sovietelo r din Moscov a şi Petrograd . Troţki , elibera t din închisoar e sub cauţiune , a prelua t preşedinţi a Sovietulu i din Petrogra d şi a trecu t imedia t la transformare a lui într-u n instrumen t prin car e să fie puse sub contro l toat e sovietele din ţară . Ignorîn d Ispolkom-ul , a crea t o organizaţi e paralelă , de aşa-zis ă cuprinder e naţională , reprezentîn d sovietel e în car e bolşevicii deţinea u majoritatea . în circumstanţel e politic e favorabile creat e de afacere a Kornilo v şi de creştere a influenţe i lor în rîndu l sovietelor , bolşevicii au relua t discuţiil e despr e o posibilă lovitur ă de stat . Kamene v şi Zinoviev , în memori a căror a fiasco-u l din iulie era înc ă proaspăt , s-au opu s cu tări e une i no i „aventuri " politice . Admiţîn d că îşi consolidaser ă poziţiile , cei do i atrăgea u atenţi a că bolşevicii rămînea u totuş i o minoritate : chia r dac ă ar fi reuşi t să ia pu terea , riscau să o piard ă rapid , sub asaltu l comu n al „burgheziei " şi ţără nimii , forţ e în mo d inevitabi l „contrarevoluţionare" . E i sugerau să se aştept e convocare a celui de-a l doile a Congre s al Sovietelor , aceste a urmîn d să prei a putere a pri n mijloac e legitime .

Leni n consider a că ar fi fost o nebuni e să se procedez e astfel. La 12 şi 14 septembrie , a trimi s din Finland a dou ă scrisori, adresat e Comitetulu i Centra l şi intitulate : „Bolşevici i trebui e să ia puterea " şi „Marxis m şi insurecţie" . Deţinîn d majoritate a în sovietele din Petrogra d şi Moscova , sublini a el, „bolşevici i po t şi trebuie să pun ă mîn a pe putere" . în ciud a a cee a ce afirma u Kamene v şi Zinoviev , bolşevicii n u doa r că putea u lua

134

Senilă istorie a Revoluţiei ruse

puterea , dar erau capabil i să o şi păstreze . Oferin d o pac e imediat ă şi încu rajîndu- i pe ţăran i să-şi însuşeasc ă pămînturil e aflate în proprietat e privată, „bolşevici i po t instaur a o guvernar e pe car e nimeni nu va ma i fi în stare să o răstoarne" , îi asigura Leni n pe sceptici . Er a însă absolu t necesa r să se acţionez e cu rapiditate , fiindc ă exista riscu l ca Guvernu l Provizori u să prede a Petrograd-u l în mîinil e germanilo r şi trebui a evitat ă încheiere a războiului . „Ordinu l de zi" era : „insurecţie armată la Petrograd , Moscov a şi în regiunil e învecinate , cucerire a puterii , răsturnare a guvernului . Trebui e să ne gîndi m cum pute m face agitaţi e în acest sens, fără a ne exprim a intenţiil e în mo d deschis". Odat ă luat ă putere a la Petrogra d şi Moscova , problem a ar fi fost rezolvată . Cît despr e sugestia lui Kamene v şi Zinovie v ca partidu l să aştept e mandatu l popula r din parte a Congresulu i al Doile a al Sovietelor , Leni n a calificat- o drep t o „naivitate" : „nic i o revoluţi e nu aşteapt ă pentr u atîta lucru".

Comitetu l Centra l era depart e de a se fi lăsat convins : dup ă mărturiil e lui Troţki , nic i unu l dintr e membri i acestui a n u sprijine a idee a une i insurecţi i imediate . La propunere a lui Stalin , scrisorile lui Leni n au fost trimis e principalelo r organizaţi i regional e ale partidului , în aşteptare a uno r reacţii .

Pasivitate a Comitetulu i Centra l l-a înfuria t pe Lenin , car e se teme a că unic a şansă de a declanş a o insurecţi e încununat ă de succe s avea să fie ratată . La 29 septembrie , a trimi s Comitetulu i Centra l o nou ă scrisoare , cu titlu l „Acu m e momentul" . Se arăt a consterna t de intenţi a Comitetulu i de a aştept a convocare a Congresulu i Sovietelor . „ A rat a o astfel de ocazi e şi a « aştept a » Congresu l Sovietelo r este o imbecilitate absolută sau o trădare absolută". Trebui a acţiona t iut e şi fără şovăire, simulta n la Petro grad, Moscov a şi în Flot a Balticii ; o lovitur ă neaşteptat ă la Moscov a avea toat e şansele să „paralizeze " guvernul . „Pute m învinge cu ma i puţin e pierder i decî t în 3-5 iulie, fiindc ă trupele nu se vor împotrivi unu i guvern car e le oferă pacea" .

Insistenţ a lui Leni n era în bun ă măsur ă motivat ă de team a convocări i une i Adunăr i Constituante . La 9 august , dup ă nesfîrşite amînări , guvernu l stabilise în sfîrşit dat a alegerilo r pentr u 12 noiembri e şi sesiune a inaugu rală a noi i Adunăr i pentr u 28 noiembrie . O Adunar e aleasă prin vot demo crati c ar fi fost în mar e măsur ă un organis m cu reprezentar e ţărănească , dec i domina t de socialist-revoluţionari . Singur a şansă a bolşevicilor de a cîştiga fie şi numa i o aparenţ ă de manda t popula r le- o putea u oferi sovietele din oraşe , în mult e dintr e ele ei deţinîn d majoritatea . Dup ă ce ţar a "şî-aFî T exprima t opţiune a prin alegeri democratice , bolşevicii nu ar ma i fi putu t avea pretenţi a că acţioneaz ă în numel e „poporului" . P e de altă parte , odat ă ajunşi la putere , ar fi avut situaţi a sub control : un ziar bolşevic comises e de altfel imprudenţ a de a afirm a deschi s că viitoare a compo nenţ ă a Adunări i „va depind e foart e mul t de cin e sînt cei car e o convoacă" .

Lovitul a de stat din octombrie

135

D e aici graba. Puciu l trebui a declanşa t înaint e de 12 noiembrie , altfel bolşevicii s-ar fi găsit în situaţi a de a alac a nu un guvern „burghez" , ci unu l socialist-revoluţionar , ales de naţiune .

Deş i Leni n dore a să se treac ă imedia t la acţiune , a trebui t să se supun ă decizie i majorităţi i colaboratorilo r săi, car e prefera u ca lovitur a de stat să lie făcut ă în numel e sovietelor . Da t fiind ca un congre s naţiona l al sovietelo r ales în mo d corec t ar fi avut aproap e sigur o reprezentar e bolşevică minoritară , Troţk i şi aghiotanţi i lui au pu s la cale organizare a unu i con ul es compu s în cea ma i mar e part e din reprezentanţ i ai sovietelo r în car e livrau asigurat ă majoritatea . Neluîn d în seam ă protestel e îspoîkom-ului , 'unguru l îndritui t să convoac e congresu l sovietelor , ei au crea t un „Comite t Hrgiona l al Nordului" , organism-fantom ă compu s din unsprezec e bolşevici şi sase socialist-revoluţionar i (o mic ă grupar e desprins ă din Partidu l Sorinlist-Revoluţiona r şi afiliată tempora r bolşevicilor) . Comitetul , sub'.liluindu-s e autorităţi i Ispolkom-ului , a invita t sovietele şi comitetel e de .'iulilaţi să trimit ă delegaţ i la apropiatu l Congres . Sovietelo r şi unităţilo r militar e în car e bolşevicii dispunea u de o majoritat e clar ă li s-a atribui t un numă r dubl u şi chia r tripl u de reprezentanţi . Unu i soviet din provinci e 11 a u aloca t cinc i locuri , ma i mul t decî t cifra rezervat ă Kiev-ulu i — ora ş iu cure bolşevicii se întîmpl a să aibă o influenţ ă redusă . Er a o veritabil ă lovitur ă de forţă la adres a organismulu i legitim al Sovietului , pe car e lipolkom-u l a condamnat- o în termeni i cei ma i severi: Nici un alt comite t nu are autoritate a sau dreptu l să ia asupra sa iniţiativ a de ii convoc a acest congres . Cu atît mai puţi n are acest drep t Comitetu l Regiona l ti 1 Nordului , creat cu încălcare a tuturo r reglementărilo r privitoar e la sovietele irgional e şi reprezentîn d soviete alese în mod arbitra r şi la întîmplare . ( ) i icît de mul t obiectaser ă faţă de procedeel e bolşevicilor , în cele din i socialişti i din Ispolko m au cedat . La 26 septembrie , Ispolkom-u l a i'ial convocare a pentr u 20 octombri e a Congresulu i al Doilea , cu o /cutar e conform ă algoritmulu i bolşevic, cu condiţi a ca ordine a de zi I uiiitez e la discutare a situaţie i intern e a ţării , pregătiril e pentr u Aduiiiiica ( onstituant ă şi alegere a unu i no u Ispolkom . (Ulterio r Ispolkom-u l ii mimu l Congresu l pentr u 25 octombrie , pentr u a da tim p delegaţilo r din pioviuci e să ajungă la Petrograd. ) Er a o capitular e uimitoare , car e s-a dovedit fatală. Deş i conştien t de intenţiil e bolşevicilor , Ispolkom-u l le- a • •Iru l acestor a ceea^c e doriseră : un organis m ales „p e sprinceană" , plin d<- simpatizanţi i şi aliaţi i lor, gata să legitimez e lovitur a de stat . întrunire a sovietelo r pro-bolşevice , deghizat ă în Congre s al Sovietelor , iiveu doa r să consfinţeasc ă puciul , fiindcă , la insistenţel e lui Lenin , acest a uium să fie declanşa t înainte de dat a Congresului , prin acţiune a uno r trup e i|p ţo c din organizaţi a militar ă bolşevică. Sarcin a lor era să ocup e punctel e

136

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

strategic e ale capitale i şi să anunţ e răsturnare a guvernului . Trupel e respec tive aparţinea u Comitetulu i Militar-Revoluţiona r (Milrevkom) , crea t de Sovietu l din Petrogra d la începutu l luni i octombrie , în panic a stîrnit ă de posibilu l ata c german .

Evenimentu l car e a precipita t lucruril e a fost o operaţiun e a marine i german e în Golfu l Riga. La începutu l lui octombrie , prin ocupare a a trei insul e strategice , germani i au crea t o ameninţar e direct ă la adres a Petro grad-ului . D e team a unu i asalt, statul-majo r genera l al armate i ruse a propu s evacuare a guvernulu i de la Petrogra d la Moscova . Ispolkom-u l a condamna t propunerea , atribuindu- i motivaţi i politice , ma i preci s punîn d în seam a Guvernulu i Provizori u intenţi a de a pred a inamiculu i „capital a Revoluţiei" . La 9 octombrie , un deputa t menşevi c a ceru t înfiinţare a de cătr e Soviet a unu i „Comite t de Apărar e Revoluţionară" , car e să iniţiez e măsur i de protejar e a oraşului . Bolşevicii au votat iniţia l împotriv a rezo luţiei , pentr u că aceast a păre a să întăreasc ă poziţi a Guvernulu i Provizoriu , da r s-au răzgîndi t rapid , dîndu-ş i seam a că un asemene a comite t nu ar fi avut de ales şi ar fi fost obligat să facă ape l la organizaţi a lor militară , singura forţă înarmat ă car e nu se afla sub controlu l guvernului . Bolşevicii aveau astfel să poat ă execut a puciu l în numel e Sovietulu i şi sub umbrel a acestuia . In cursu l aceleiaş i zile (9 octombrie) , bolşevicii au propu s şi plenu l Sovietulu i a aproba t — trecîn d pest e obiecţiil e menşevicilo r — moţiune a de înfiinţar e a unu i Comite t Revoluţiona r de Apărare , însărcina t cu protejare a oraşulu i nu numa i faţă de germani , ci şi faţă de „contrarevo luţionarii " din interior . Reboteza t ulterio r Comitetu l Militar-Revoluţionar , acest a avea să fie o faţad ă a organizaţie i militar e bolşevice.

Deş i nu se poat e şti cu certitudine , este foart e probabi l că votu l Sovietului , atît de inofensi v în aparenţă , i-a convin s pe bolşevici să treac ă la acţiune . Decizi a finală a fost luat ă în cursu l une i întrunir i secret e a Co mitetulu i Central , în noapte a de 10 spre 11 octombrie . Era u prezenţ i doi sprezec e dintr e membri , inclusi v Lenin , car e îşi părăsis e ascunzătoare a în pofid a tuturo r riscurilor , neavîn d încreder e în hotărîre a aghiotanţilo r lui de a acţiona . S-a u exprima t tre i punct e de vedere . Lenin , singurul , dore a declanşare a imediat ă a acţiunii , fără a se aştept a deschidere a Congresulu i Sovietelor . Zinovie v şi Kamenev , sprijiniţ i de alţi tre i membri , propunea u amînare a lovituri i pentr u un momen t ma i favorabil. Troţk i şi ceilalţ i cinc i membr i erau de părer e că momentu l declanşări i puciulu i sosise, dar acest a trebui a să se desfăşoar e în coordonar e cu Congresu l Sovietelo r şi în numel e lui. S-a ajuns la un compromis : lovitur a de stat urm a să fie declanşat ă în ajunu l deschideri i lucrărilo r Congresului , la 24 octombrie , urmîn d ca Congresu l să 6 consfinţeasc ă post-factum .

Kamene v a considera t decizi a inacceptabilă . Şi- a da t demisi a din Comitetu l Centra l şi în săptămîn a următoar e avea să declare , într-u n intervi u acorda t unu i ziar menşevic , că el şi Zinovie v „respin g în mo d

Lovitura

de

Mal

din

octombrie

137

I n in idee a ea partidu l să-şi asum e iniţiativ a une i insurecţi i armat e în viitoru l apropiat" . Dup ă citire a interviului , Leni n a ceru t excludere a ime diat ă a celo r doi „spărgător i de grevă": „N u pute m spun e capitaliştilo r ndevărul , şi anum e că am hotărît [să declanşăm ] greva [citeşte : să declan şăm un puci ] şi că vrem să ţinem secret faţă de ei momentul." Comitetu l ('enlra l nu i-a satisfăcut cererea , însă Leni n nu i-a ierta t niciodat ă cu ade viual pe Kamene v şi Zinovie v pentr u slăbiciune a arătat ă în timpu l acelo r AI le decisive.

Tactic a aplicat ă de Comitetu l Centra l era de a provoc a guvernu l să iftspund ă prin măsur i punitive , cee a ce le-a r fi permi s bolşevicilo r să declanşez e puciu l sub pretextu l că apăr ă Revoluţia . Troţk i şi Stali n aveau sft confirm e ulterio r că acest a fusese într-adevă r planu l pregătit . Dup ă cu m iMărturise a Troţki : în esenţă , strategia noastr ă era una ofensivă. Plănuia m atacare a guvernului , dar acţiunil e noastr e agitatoric e urma u să insiste pe ideea că duşmanu l se pregăte a să disperseze Congresu l Sovietelo r şi de aceea era necesa r să răspunde m lovindu- 1 fără milă. Şi, confor m lui Stalin : Revoluţi a [citeşte : Partidu l Bolşevic] şi-a masca t acţiunil e ofensive în spatele perdele i de fum a defensivei, pentr u a atrage mai uşor în orbita sa elementel e nesigure, ezitante .

I lipnotizaţ i de îndrăzneal a bolşevicilor , menşevici i şi socialist-revolu (lonari i s-au resemna t cu idee a une i no i „aventuri " puse la cale de aceştia , Iut ă a se nelinişt i pre a mul t şi convinş i că ea avea să eşueze , asemene a puciulu i din iulie. Troţki , car e în acel e zile hotărîtoar e dăde a impresi a că HV află peste to t în acelaş i timp , duce a un războ i al nervilor , recunoscîn d cri insurecţi a se apropie , doa r pentr u a nega acest lucr u în ziua următoare .

Jşi fascina ascultători i cu discursur i în car e lansa pe rîn d promisiun i şi luncninţări , laud e şi cuvint e batjocoritoare . <) trecer e în revistă a raporturilo r de forţe la Petrogra d în ajunu l lovituri i i Ic stal arat ă că dintr-u n anumi t punc t de vedere pesimişti i din tabăr a bolşevică iiveau dreptate . Elementu l chei e avea să fie, ca şi în iulie, atitudine a garni zoanei . Atît cît se poat e şti, din totalu l de 240 000 de soldaţ i aflaţi în capi tulă şi în împrejurimi , doa r ceva ma i mul t de 10 000 erau sprijinitor i activi ni bolşevicilor. Restu l îşi declaraser ă „neutralitatea " în perspectiv a unu i eon ii ici deveni t previzibil. Ins ă în esenţ ă Leni n evaluase situaţi a în mo d corect : dacii bolşevicii ar fi putu t cont a fie şi numa i pe 4 la sută din efectivele garnizoanei , guvernu l tot avea la dispoziţi e ma i puţin e forţe.

Prim a mişcar e a Milrevkom-ulu i a fost să revendic e controlu l asupr a garnizoane i în numel e sovietelor . Fap t împlini t în noapte a de 21 spre 22

138

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

octombrie : era primu l şi cel ma i importan t pas, car e a şi deci s pîn ă la urm ă succesu l lovituri i de stat. Milrevkom-u l şi-a trimi s în unităţil e militar e un numă r de circ a 200 de „comisari" , în majoritat e tiner i ofiţer i car e participaser ă la puciu l din iulie şi fuseseră eliberaţ i condiţiona t din închi soare în ultim a vreme . Apoi a convoca t o întrunir e a comitetelo r de regiment , în discursu l ţinu t în faţa lor, Troţk i a atra s atenţi a asupr a ameninţări i contrarevoluţionar e şi a ceru t garnizoane i să sprijine Sovietu l şi pe repre zentanţi i acestuia , constituiţ i în Milrevkom . La solicitare a lui, adunare a a adopta t o rezoluţie , redactat ă în termen i inofensivi , în car e se chem a la strîngere a legăturilo r într e trupel e de pe fron t şi cele din spatel e frontului . înarmat ă cu aceast ă declaraţi e car e nu angaja la nimic , o delegaţi e a Milrevkom-ulu i s-a deplasa t la sediul statului-majo r al armatei . Conducă toru l ei, un locotenen t bolşevic, l-a informa t pe comandantu l districtulu i milita r Petrogra d că în urm a decizie i garnizoane i ordinel e statului-majo r nu aveau să ma i fie adus e la îndeplinir e dac ă nu era u contrasemnat e de Milrevkom . Trupel e nu luaser ă o astfel de decizie , fireşte, iar delegaţi a acţion a la ordinu l organizaţie i militar e bolşevice. Ameninţaţ i de coman dan t că va pun e să fie arestaţi , membri i delegaţie i s-au întor s la Smolnîi , nou l cartie r genera l al insurecţie i bolşevice. O adunar e întrunit ă în grabă — nu se ştie cin e au fost participanţi i —, a aproba t o nou ă rezoluţi e a bolşevicilor , în car e se afirm a că, prin refuzu l lui de a respect a decizi a garnizoanei , statu l major devenise o unealt ă a contrarevoluţiei . Garnizoan a urm a să n u ma i ascult e de ordinel e acestuia , dac ă n u era u confirmat e de Milrevkom . Aceasta era tactic a de car e vorbea u Troţk i şi Stalin : Milrev kom-u l îşi ascunde a ofensiva în spatel e perdele i de fum a apărări i Revo luţiei . Dup ă spusele lui Podvoiski , comandantu l organizaţie i militar e bolşevice, acest e desfăşurăr i au marca t începutu l insurecţie i armate . Şi totuş i guvernu l continu a să temporizeze . A opri t apariţi a cîtorv a ziare bolşevice, fără a arest a însă membri i Milrevkom-ulu i (aşa cu m ar fi dori t Kerenski) , pentr u că miniştri i prefera u să rezolve criza no u apărut ă pri n negocieri . Există de altfel îndoiel i asupr a sincerităţi i dorinţe i lui Kerenski . Uni i contemporan i ai evenimentelo r susţin că primu l ministr u spera de fapt că bolşevicii se vor revolta , dîndu- i astfel prileju l să- i zdro beasc ă o dat ă pentr u totdeauna . P e de alt ă parte , ezit a să facă ape l la armată , temîndu-s e că ar pute a deschid e cale a une i contrarevoluţi i de dreapta ; se par e că zelul cu car e militari i îi vînaser ă pe bolşevici în iulie îl înspăimîntase . Aşa se face că nu s-au luat nic i un fel de măsur i concret e pentr u mobilizare a forţelo r loiale guvernulu i — inclusi v a celo r 15 000 de ofiţeri care se aflau în capitală , într- o stare de total ă inactivitate . Măsuril e de securitat e erau atît de slabe încît , de pildă , nimen i nu apăr a sediu l statu lui major : oricin e pute a să pătrund ă în acest punc t vital al guvernulu i fără a i se cer e să se legitimeze .

Loviliirn de stat din octombrie

13°

Ultim a Cază a preluări i puteri i de cătr e bolşevici a debuta t în dimineaţ a zilei de 24 octombrie , cîn d statu l majo r a trecu t la punere a în aplicar e a celor cîtcva măsur i timid e ordonat e de guvern . în zori, cădeţ i din rînduril e armate i — iuncheri — au instala t gărzi în punctel e chei e ale oraşului . Dou ă sau tre i detaşament e s-au deplasa t la hilatu l de Iarnă , reşedinţ a lui Kerensk i şi locu l de întrunir e a cabinetului ; •ii i i li s-au alătura t 140 de voluntari-feme i car e forma u aşa-zisu l Batalio n ni Morţii , un oarecar e numă r de cazaci , o unitat e de soldaţ i pe biciclet e şi p.ilînzec i de invalizi de războ i conduş i de un ofiţer cu protez e în loc de picioare . Poduril e peste Nev a au fost ridicate , pentr u a se împiedic a pătrun i Ici ea soldaţilo r şi muncitorilo r pro-bolşevic i în centru l oraşului . Au fost emise ordin e de arestar e a comisarilo r bolşevici.

Toat e acest e măsur i au crea t o atmosfer ă de criză . în juru l orelo r 2:30 ilupii amiaza , cîn d în mo d norma l birouril e se închidea u şi oameni i se yirtbeau spre casă, străzile s-au golit brusc .

I ,enin , ascun s undev a în Petrogra d şi lipsit de informaţi i asupr a evoluţie i evenimentelor , era plin de nelinişt e şi nerăbdare . în seara de 24 octombrie , 111ii 1 insurecţi a era în plin ă desfăşurare , a trimi s înc ă o scrisoar e Comitetulu i ('enlral , în car e afirm a că „amînare a insurecţie i este moart e curată.. . totu l iillină de un fir de păr" .

Ai li ruinăto r sau inuti l să aşteptă m votul nesigur [al Congresului Sovietelor ] ilin 25 octombrie . Poporu l are dreptu l să rezolve astfel de problem e nu prin voi, ci prin forţă.

Nimi c din comportare a sau declaraţiil e lui Leni n din acel e zile drama lli c nu lasă de înţele s că ar fi avut încreder e în capacitate a maselo r de a lulftplui „revoluţi a proletară" . Singuru l lucr u în car e crede a era forţa . în cursu l serii a pleca t spre Smolnîi , dup ă ce îşi răsese barb a şi se Ifgiisc la cap ca şi cu m ar fi mer s la dentist . Prefăcîndu-s e beat , a reuşi t i'ii greu să evite o patrul ă a guvernului , car e vroia să-1 aresteze . Ajuns la Smolnîi , s-a ascun s într-un a din camerel e din spat e ale reşedinţei , dor min d pe apucat e pe podea . în aceeaş i noapt e (24-2 5 octombrie) , grupuril e bolşevice au ocupa t în mo d melodi c punctel e chei e din oraş , pu r şi simplu plasîn d în fiecar e din »de pichete . Gărzil e de iuncheri , căror a li s-a ceru t să se retragă , au pleca t de bunăvoi e sau au fost dezarmate . Astfel, la adăpostu l întunericului , Mil ipvkom-u l a ocupa t rîn d pe rîn d gările, oficiile poştale , centralel e telefo nic e şi telegrafice , băncil e şi podurile . N u s-a opu s nic i o rezistenţă , nu i nu Ira s focuri de armă . Bolşevicii au pu s mîn a pe cartieru l genera l al statu lui major în modu l cel ma i dezinvol t cu putinţă : un participan t poveste a i R „a u intra t şi au luat loc, iar cei car e se găseau acol o s-au ridica t şi au plpcnl ; iată cu m a fost ocupa t statu l major" .

140

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

Kerenski , izolat împreun ă cu miniştri i în Palatu l de Iarnă , a încerca t să telefonez e pentr u a cer e ajuto r armatei , dar nimen i nu răspundea . La orel e 9 dimineaţa , îmbrăca t într- o uniform ă de ofiţer sîrb, a părăsi t zon a într- o maşin ă împrumutat ă de la un funcţiona r al ambasade i americane , îndreptîndu-s e spre front .

La ace a oră , Palatu l de Iarn ă era singura clădir e important ă aflată înc ă în mîinil e guvernului . Leni n insista să fie captura t înaint e de deschidere a lucrărilo r Congresului . Forţel e bolşevice, dup ă lun i de pregătire , se dovedea u însă incapabil e să o facă. Nic i unu l dintr e oameni i lor nu vroia să intr e în bătai a focului : cei 45 000 de membr i ai Gărzilo r Roşi i şi promisel e zeci de mi i de sprijinitor i din garnizoan ă nu se zărea u nicăieri . In zor i a fost lansa t un ata c timid , dar la auzu l primelo r focur i de arm ă atacatori i s-au retras .

Intr e orel e 8 şi 9 dimineaţa , Leni n s-a deplasa t la centru l de operaţiun i bolşevic din Smolnîi , und e a redacta t următoare a declaraţi e în numel e Milrevkom-ului : CETĂŢEN I AI RUSIEI !

Guvernu l Provizori u a fost demis. Autoritate a guvernamental ă a trecut în mîinil e Comitetulu i Milita r Revoluţionar , organ al Sovietulu i de Deputaţ i ai Muncitorilo r şi Soldaţilo r din Petrograd , aflat în frunte a proletariatulu i şi a militarilo r din garnizoană . Ţeluril e pentr u care poporu l a lupta t — o pace democratică , desfiinţarea proprietăţilo r nobiliare , punere a producţie i sub controlu l muncito rilor, creare a unu i guvern al sovietelor — sînt toat e îndeplinite .

Trăiasc ă Revoluţi a muncitorilor , soldaţilo r şi ţăranilor !

Documentul , aflat astăzi la loc de onoar e în colecţi a decretelo r bolşe vice, afirm a că putere a suprem ă în Rusi a fusese preluat ă de un organis m cărui a nimen i în afara Comitetulu i Centra l al Partidulu i Bolşevic nu îi dădus e autoritate a să facă acest lucru . Sovietu l din Petrogra d creas e Mii fevRom-u l pentr u a apăr a oraşu l de armat a germană , nu pentr u a deniil e Guvernu l Provizoriu . Congresu l al Doile a al Sovietelo r — fie el şi ner c prezentati v — nic i măca r nu îşi deschises e lucrările , iar bolşevicii acţiona u deja în numel e lui. Da t fiind că nimen i nu consfinţis e lovitur a de stat şi i a ea se desfăşurase practi c fără violenţe , populaţi a nu avea moti v să ia in seam ă evenimentele . La 25 octombrie , viaţa la Petrogra d şi-a relua t unsu l obişnuit , birouril e şi magazinel e s-au deschis , muncitori i s-au întor s la lui iu şi mulţime a a umplu t ca de obice i locuril e de distracţie . Nimeni , în alan t principalilo r responsabili , nu ştia ce se întîmpl ă de fapt : Petrograd-u l sr afla în stăpînire a bolşevicilor şi nimi c nu avea să ma i fie ca înainle .

Restu l evenimentelo r din ace a zi ar pute a fi un bun subiect de comedi e Pe front , Kerensk i a reuşii să conving ă Corpu l al Treile a de Cavaleri e

Lovitura de stat din octombrie

141

mi-laşi pe car e cu tre i lun i înaint e îl acuz a că încercas e să-1 înlătur e la orlui Kornilo v — să se îndrept e spre Petrograd ; dar , înaint e de a ajunge iu capitală , soldaţi i au descălecat , refuzîn d să ma i înainteze . Cîtev a zile m a i tîrziu , dup ă un ata c dezordona t împotriv a marinarilo r din Kronstadt , nu fost forţaţ i să se retragă . Cabinetu l a căru i demiter e o anunţas e Leni n w al la în sala de malachi t a Palatulu i de Iarnă , aşteptîn d ajutor . Ce i cinc i mu de marinar i aduş i de bolşevici de la baza din Kronstad t pentr u a ocup a ultimu l bastio n al guvernulu i nu aveau cura j să atace . Leni n nu vroia să deschid ă Congresu l Sovietelo r înaint e ca miniştri i să fi fost arestaţi , aşa mu l delegaţi i continua u să se învîrt ă dezorientaţi . La 6 şi jumătat e după Hinia/.a, Milrevkom-u l a adresa t cabinetulu i un ultimatu m în car e îi cere a tul se predea , în caz contra r Palatu l de Iarn ă urmîn d să fie supu s foculu i de iu I i lerie al bateriilo r navale şi al celor de pe ţărm . Miniştrii , car e aştepta u misii ea trupelo r de sprijin în frunt e cu Kerenski , nu i-a u da t nic i o atenţie ; puiliiii discuţi i interminabil e pe un to n apati c şi din cîn d în cîn d vorbea u IM telefon cu prieteni i sau trăgea u cîte un pu i de somn , fără să-şi ma i scoat ă piuilesiele . La orel e 9 seara, crucişătoru l Aurora a deschi s focul. Neavîn d iiiiuu|ie de război , a tra s o singură salvă oarb ă şi apo i a tăcu t — suficien t jicnii u a-şi asigura un loc de frunt e în mitologi a Revoluţie i din Octombrie . ilinul

I ionii ore ma i tîrziu , tunuril e din fortăreaţ a Petr u şi Pave l au începu t să imu.il iu proiectil e de război , da r tiru l era atît de impreci s încî t din cele 10 i/ci i sau treizec i şi cinc i de lovituri , doa r dou ă au atin s palatul , provocîn d Mi li mi uni neînsemnate .

Apărători i Palatulu i de Iarnă , descurajaţ i de faptu l că trupel e de sprijin «ţlepinl c nu ma i apăreau , au începu t să se împrăştie . Cîn d nu au ma i întîm piinil nici o rezistenţă , forţel e bolşevice au pătrun s în clădir e prin ferestrel e IIPII hlse dinspr e Ermita j şi prin porţil e de pe malu l Nevei . Apoi au invada t Inieiim i clădire , prădîn d şi distrugînd . Iuncherii , car e au răma s în pala t pîn ă IM ulii >ul, erau gata să lupte , dar miniştri i dorea u să evite vărsarea de sînge II |e nu ordona t să se predea . La orel e 2:10 noaptea , cabinetu l — ma i puţi n i RTF n N k i a fost aresta t şi condu s sub escort ă la fortăreaţ a Petr u şi Pavel . ' II puţi n tim p înainte , bolşevicii, nemaiputîn d amîna , deschiseser ă • •su l Sovietelor , în sala de festivităţi din Smolnîi . Era u prezenţ i circ a i. delegaţi , printr e car e 338 bolşevici şi 98 socialist-revoluţionar i de »i ('d e dou ă grupur i aliate controla u astfel dou ă treim i din locuri , adic ă 11 ' u i o i i mai mul t decî t i-a r fi îndreptăţi t rezultatel e alegerilo r pentr u R' H ' t i Constituantă , ţinut e trei săptămîn i ma i tîrziu . Primel e or e ale |i I loi s au scurs în mijlocu l uno r dezbater i zgomotoase . Fiin d în aştep I" '*»lli despr e cădere a Palatulu i de Iarnă , bolşevicii i-a u lăsat pe opo ii loi socialişti să se perind e pe Ia tribună . întrerupţ i de huiduel i şi * iflil, menşevici i şi socialist-revoluţionari i au condamna t puciu l \> ic, cerin d începere a imediat ă de negocier i cu Guvernu l Provizoriu . !

I IP II icspin s acuzaţiil e şi solicitările , numindu- i „falimentari" , bun i H ulii la „lad a de guno i a istoriei".

142

Scurta istoric a Rcvolitfici ruse

Toat e aceste a se petrecea u în juru l orei 1 noapte a (26 octombrie) . La orele 3:10, Kamenev , numi t în frunte a prezidiului , a anunţa t arestare a guvernului . La orele 6 a suspenda t lucrăril e Congresulu i pîn ă în aceeaş i seară.

Lenin , aflat în apartamentu l unu i prieten , redact a decretel e chei e car e urma u să fie ratificat e de Congres .

Congresu l s-a întruni t din no u la orel e 10:40 seara . Lenin , saluta t cu aplauz e furtunoase , a citit decretu l asupr a păci i şi pe cel asupr a pămîn tului , prin car e spera să obţin ă sprijinu l soldaţilo r şi ţăranilor .

Decretu l asupr a păci i nu era un act legislativ, ci un ape l adresa t pute rilor beligerante , pentr u negociere a imediat ă a une i păc i fără anexiun i teri torial e şi despăgubiri , garantîn d fiecăru i popo r dreptu l la „autodeterminare" .

Decretu l asupr a pămîntulu i era prelua t ca atar e din programu l Partidulu i Socialist-Revoluţionar . In locui t naţionalizări i pămîntului , cerut ă de..pro gramu l bolşevic, se prevede a „socializarea " lui (plasare a într-u n regim de ' asociere ) — ma i precis , interzicere a cumpărări i şi vînzări i de pămîn t şi trecere a lui în proprietate a comunelo r ţărăneşti . Toat e proprietăţil e funciare , cu excepţi a celo r deţinut e de cultivatorii-ţârani , urma u să fie expro priat e fără despăgubiri .

Dup ă ce acest e măsur i au fost aprobat e pri n aclamaţii , organizatori i au prezenta t o listă provizori e a membrilo r noulu i guvern , sub numel e de Consiliu l Comisarilo r Poporulu i (Sovnarkom) . Urm a să fie un guvern interimar , car e să funcţionez e pîn ă la întrunire a Adunări i Constituante .

Iniţial , Leni n refuzase un post în cabinet , preferin d să rămîn ă în culise, ca preşedint e de facto al Comitetulu i Centra l al Partidulu i Comunist , însă colegii lui nu au acceptat , obligîndu- 1 să-şi asum e responsabilitate a lovituri i de stat, declanşat ă în mar e măsur ă la insistenţel e lui. Toţ i comisari i era u membr i ai Partidulu i Bolşevic şi se supunea u discipline i acestuia .

Leni n devene a preşedint e al Consiliului . A. I. Rîko v prelu a portofoliu l internelor , iar Troţk i pe acela al afacerilo r externe . Stalin prime a postul , no u crea t şi destu l de puţi n important , de comisa r pentr u problemel e naţio nalităţilor . Vechiu l Ispolko m era dizolvat şi înlocui t cu unu l nou , prezida t de Kamene v şi numărîn d 101 membri , din car e 62 era u bolşevici şi 29 socialist-revoluţionar i de stînga. Decretu l de înfiinţar e a Sovnarkom-ulu i stabilea că acest a se subordon a Ispolkom-ului .

Leni n i-a asigurat pe delegaţ i că toat e deciziil e Consiliulu i urma u să fie supus e ratificări i Adunări i Constituante , car e avea să le poat ă resping e sau modifica . Alegerile pentr u Constituant ă urma u să aibă loc la dat a stabilită de fostul guvern, 12 noiembrie . Incheindu-ş i agenda , Congresu l şi-a suspenda t lucrările .

La Moscova , preluare a puteri i s-a dovedi t mul t ma i dificilă. Forţel e proguvernamentale , alcătuit e în majoritat e din militari-cadeţ i şi studenţi , au captura t Kremlin-ul . în loc să profit e de avantajel e situaţiei , Comitetu l Siguranţe i Publice , condu s de primaru l Moscovei , a iniţia t însă negocier i

Lovitura de stal din octombrie

143

i II bolşevicii, pe car e i-a salvat astfel de la o înfrînger e aproap e sigură. în liinpu l celo r trei zile de armistiţi u declarat , Milrevkom-u l a strîn s întărir i şi, la miezu l nopţi i de 30 octombrie , a atacat . în dimineaţ a zilei de 2 noiem bue , guvernu l a ordona t trupelo r sale să depun ă armele .

In alle oraşe ale Rusiei , desfăşurare a evenimentelo r a urma t scenari i ilinlie cele mai diferite , rezultatu l confruntărilo r fiind deci s de forţa şi ho liiniea taberelo r în conflict . (în mediu l rural , puciu l din octombri e nu a iivul pentr u momen t nic i un fel de impact , în afară de intensificare a con I I N I arilo r de pămînt ; primel e efecte aveau să se facă simţit e abia în cursu l vei II lui 1918.) în unel e oraşe , bolşevicii şi-a u uni t forţele cu socialist-re Voluţionari i şi menşevicii , proclamîn d „putere a sovietelor"; în altele , şi-au Inlaiura l rivalii socialişt i şi au prelua t singuri puterea . La începutu l luni i noiembrie , nou l guvern control a deja inim a fostulu i imperiu , Rusi a pro pu n zisă • — sau în oric e caz oraşel e de pe teritoriu l acesteia . Provinciil e de graniţ ă şi satele rămînea u deocamdat ă în afara influenţe i lui.

Stratagem a bolşevicilor de a înfăptu i lovitur a de stat în numel e sovietelor a făcut ca foart e puţin i să realizez e adevărat a ei semnificaţie . Impresi a uri in ala era că Sovietul , parteneru l cel ma i puterni c în sistemu l puteri i dimie crea t în februarie , îşi asumas e în mo d oficial întreag a responsabi I Hule şi că situaţi a rămăses e în esenţ ă aceeaşi . Această impresi e era întărit ă de Inptu l că nou a autoritat e se autointitulas e to t Guver n Provizoriu . în lentu l origina l al declaraţie i din 25 octombrie , car e anunţ a demitere a cabinetulu i Kerenski , Leni n scrisese iniţia l „Trăiasc ă socialismul!", da r ulte i Im s a răzgîndi t şi a tăia t acest e cuvinte , probabi l pentr u a sublini a (pentr u moment ) ideea de continuitate . Cuvîntu l socialism avea să fie folosit în mod oficial pentr u prim a oar ă într-u n documen t redacta t de Leni n la dat a de } noiembrie . în perioad a car e a urma t puciului , rubla a pierdu t jumă uile din valoare a ei în rapor t cu dolaru l american , dar cursu l acţiunilo r la Mut S I I din Petrogra d s-a menţinu t stabil. Nic i chia r cei bogaţ i nu au intra t in punică . ('iiderc a vechiulu i Guver n Provizori u nu a stîrni t pre a mult e regrete : unu lorii ocular i relateaz ă că populaţi a a reacţiona t la acest evenimen t cu ti indiferenţ ă absolută . Omu l de pe strad ă păre a să nu fie interesa t cin e deţin e puterea , fiindc ă lucruril e nu putea u să mearg ă ma i rău decî t mer yriiii deja.

Capitolu l VII

STATUL PARTIDULUI

UNI C

Regimu l pe car e l-a crea t Leni n dup ă venire a lui la puter e nu semăn a cu nic i unu l dintr e cele car e existaseră vreodată . Lume a cunoscus e o mar e varietat e de sistem e de guvernare , de la cel al autoguvernări i colectiv e pîn ă la cel autocratic , însă regimu l instaura t în Rusi a dup ă 1917 nu se încadr a în nic i unu l din modelel e cunoscute . Er a un sistem de puter e duală : o dictatur ă extre m de autoritar ă exercitat ă de un organis m privat, „partidul" , car e dirija din umbr ă sovietele, reprezentant e ale autoguvernări i populare .

Sistemu l se pret a la fel de bin e ţelurilo r extreme i stîngi, ca şi celo r ale extreme i drepte . Neexistîn d nic i un precedent , lume a a avut nevoi e de un numă r de an i pentr u a- i înţeleg e adevărat a natură . Doa r dup ă ce fasciştii şi nazişti i au împrumuta t metodel e politic e ale comuniştilor , punîndu-l e în slujba propriilo r interese , conceptu l de totalitaris m a începu t să fie utilizat şi în descriere a regimulu i apăru t pentr u prim a oar ă pe pămîntu l Rusiei .

Mar x şi adepţi i lui reflectaser ă pre a puţi n la tipu l de stat pe car e urma u să îl creez e dup ă preluare a puterii , în mar e part e fiindc ă nu găseau soluţi i pentr u unel e problem e spinoas e de car e se loviseră: cu m urma u să fie îm păcat e noţiune a de „dictatur ă a proletariatului " şi cea de democraţi e pro letar ă — sau cu m avea să funcţionez e economi a socialist ă dac ă bani i erau desfiinţaţi . Preferaser ă să lase rezolvare a acesto r problem e în seam a viitorului . La rîndu l lor, bolşevicii neglijaseră acest gen de subiecte , con siderîn d de la sine înţele s faptu l că revoluţi a avea să cuprind ă imedia t întreag a lume , scutindu- i pri n urmar e de grija creări i unu i guvern naţional .

Unic a încercar e a lui Leni n de a înfăţiş a viitoru l sub comunism , carte a Statul şi revoluţia, este atît de confuză , încî t i-a pu s în dificultat e pe majori tate a celo r car e au încerca t să o comenteze .

Noi i conducător i ai Rusie i şi-au construi t dec i sistemu l politi c din mers , improvizînd . In esenţă , ei au impu s întregi i populaţi i regulile şi metodel e pe car e organizaţi a lor, Partidu l Bolşevic, le adoptas e pe vreme a cîn d era doa r un organis m privat , bazat pe voluntaria t — au transformat , cu alte cuvinte , sfera privat ă în sferă public ă şi voluntariatu l în coerciţie . Deş i nu au reuşit niciodat ă să-i dea o fundamentar e teoretică , sistemu l partidulu i uni c s-a dovedi t înfăptuire a lor cea ma i durabil ă şi cu cea ma i mar e influenţă .

Deş i Leni n consider a drep t un lucr u de la sine înţele s că el şi colabo ratori i lui urma u să exercit e o puter e nelimitat ă — partidu l fiind, în accep -

Stalul pai tulului (lunc a

unic

145

agentu l a l e s de istorie pentr u a conduc e omenire a spre era socia, nu pute a Fac e abstracţi e de faptu l că putere a fusese preluat ă invncuidt i se „democraţi a sovietică". Să nu uită m că bolşevicii declanşaser ă pin i u l d i n octombri e n u în num e propri u — numel e partidulu i n u apăre a Iu n i c i u n a din proclamaţiil e Comitetulu i Milita r Revoluţiona r —, ci în n u m e l e sovietelor . Er a doa r un pretext , dar unu l necesar , fiindc ă ţar a nu ni li a c c e p t a t autoritate a dictatorial ă a unu i singur partid . Nic i chia r dele gn(ii la ('ongresu l Sovietelor , din car e mar e part e erau bolşevici sau simpa ll/nuţ i ai lor, nu aveau intenţi a de a învesti nou l guvern cu puter i dictatoriale .

Inliebaţ i f i i n d , nic i unu l dintr e delegaţ i nu şi-a exprima t opţiune a ca ţar a «A l i r condus ă de un singur partid . Lucru l era valabil şi pentr u uni i dintr e i olnboialori i cei ma i apropiaţ i ai lui Lenin , car e vedeau nou a guvernar e t it pe o coaliţi e a tuturo r partidelo r socialiste . Cu toat e că nu respinses e illn sini I o astfel de idee , Leni n nu avea în realitat e nic i o intenţi e să cola I I O H V C o i menşevici i şi socialist-revoluţionarii , despr e car e consider a că «Iul p i e a dispuşi la compromisur i şi că ar fi putu t limit a şi slăbi forţa acţiu tilloi sule revoluţionare . Planu l lui era să creez e o structur ă formal ă de instituţi i democratice , pentr u a respect a principiu l guvernări i de cătr e popo r In I mc opini a public ă ţinea , da r aceast ă structur ă urm a să fie dirijat ă cu o mliiA de fier, prin intermediu l Partidulu i Bolşevic. Reprezentanţi i menşevi i lloi şi socialist-revoluţionarilo r putea u face part e din guvern, cu condiţi a lA lupă cu partidel e lor şi să se supun ă discipline i bolşevice. lui,

bilii

Introducere a sistemulu i partidulu i uni c impune a o serie de măsuri , caracte r distructiv , altel e constructive . In primu l rînd , bolşevicii l u d i i u i u i s ă elimin e toat e rămăşiţel e vechiulu i regim , fie ele ţarist e sau „Ituighe/e " (democratice) : organel e de autoguvernare , partidel e politic e ţ | ( I I I - S I I afiliată lor, forţel e armate , sistemu l judiciar , ca şi întregu l edificiu Pt'Uiioinic construi t pe principiu l proprietăţi i private . Această etap ă pu r l l l u l i u e l i v ă a revoluţiei , în acor d cu îndemnu l lui Mar x de a „zdrobi " veche a M l l u d u i i e , şi-a găsit expresia şi în decretel e noi i puteri , da r a fost ma i cu ttMiuii l rezultatu l acţiunilo r anarhic e spontan e ale populaţiei , acţiun i pe ţitie bolşevicii au făcut to t posibilu l să le încurajeze . linele c u

I'dilicăre a noi i ordin i s-a dovedi t o sarcin ă mul t ma i dificilă. Trebui a în pilmiil rind să se pun ă capă t valului de anarhie . Er a necesar ă apo i struc luiiiien une i no i autorităţi , în aparenţ ă o democraţi e de tip popular , „sovie lli ", iu lealitat e un sistem înrudi t cu absolutismu l patrimonia l al vechii Rusi i HM tui ovile. Nou l guvern trebui a să se eliberez e de constrîngere a pe car e o ippiivi-nl a responsabilitate a sa faţă de soviete — oficial, deţinătoar e ale miliiiilii|n suprem e — şi să le transform e în unelt e supuse ale partidului .

I ifbuin de asemen i să elimin e într-u n fel sau altu l Adunare a Constituantă , (ip i ine se angajase în mo d solem n să o convoace , da r car e lăsat ă să fum (ii ineze l-ar fi înlătura t cu siguranţ ă de la putere . La şase lun i dup ă puciu l illii HI loinbrie , bolşevicii reuşiser ă să-şi îndeplineasc ă toat e acest e obiective .

Scurta istoric a Revoluţiei nise Nic i un bolşevic nu a pus vreodat ă la îndoial ă faptul că partidu l reprezent a locomotiv a guvernări i sovietice. în 1921, Leni n enunţ a deja un truism , atunc i cîn d afirma : „Partidu l nostr u este partidu l guvernări i şi rezoluţiil e adoptat e de Congresu l Partidulu i au puter e de lege pe între g teritoriu l republicii. " Totuşi , în ciud a autorităţi i lui asupr a sferei publice , Partidu l Bolşevic a răma s dup ă 1917 ceea ce fusese şi înaint e — un organis m privat . Nic i con stituţi a din 1918, nic i cea din 1924 nu făceau referire la el. Pîn ă în 1936, cîn d a fost pentr u prim a oar ă menţiona t în aşa-zis a „Constituţi e a lui Stalin" , partidu l a prefera t să se prezint e drep t forţa spiritual ă care conduce a ţar a — nu prin constrîngere , ci prin putere a exemplului .

Ca organizaţi e privată , partidu l nu era supu s nic i unu i contro l din afară.

Deş i dirija întreag a societate , nu era supraveghea t în nic i un fel; avea sii rămîn ă pîn ă la desfiinţare a lui, în august 1991, un organis m independent , autonom , subordona t doa r lui însuşi.

Rînduril e partidulu i — reboteza t în 1918 „Partidu l Comunist " — s-au lărgit în mo d exponenţial : în februari e 1917 avea 23 600 de membri ; în 1919, 250 000; în marti e 1921, 730 000 (inclusi v membri i aspiranţi) .

Majoritate a noilo r aderenţ i erau fără îndoial ă carierişti , intraţ i în rînduril e partidulu i pentr u a benefici a de privilegiile în mo d tradiţiona l asociat e în Rusi a cu calitate a de funcţiona r public . Leni n era conştien t de aceast ă rea litate , dar nu avea de ales, fiindc ă avea o nevoi e disperat ă de cadr e care să administrez e toat e domeniil e vieţii, controlat e acu m de partid . în acelaşi tim p însă , a avut grijă să încredinţez e anumit e postur i chei e din parti d şi guvern celo r din „Veche a gardă " — bolşevicii car e intraser ă în parti d înaint e de 1917.

Pîn ă în 1919, partidu l şi-a păstra t structur a pe car e o avusese în anii de clandestinitate , da r pe măsur ă ce număru l membrilo r creşte a a trebui i să introduc ă o organizar e ma i strictă . în marti e 1919, Comitetu l Central , organu l supre m al partidului , a înfiinţa t dou ă no i instituţi i pe lîngă Secr c tariat : Politburo-ul , meni t să ia decizi i în problemel e politic e urgente , si Orgburo-ul , organizaţi a de cadr e a partidului . Leni n era şeful necontesta i al partidului , deşi nu exista o funcţi e oficială de preşedinte . în primu l au lideru l bolşevic a intra t adese a în conflic t cu colaboratori i săi pentr u a-şi impun e punctu l de vedere , ameninţîn d uneor i cu demisia . începîn d eu sfîrşitul anulu i 1918 însă , deciziil e lui au înceta t să ma i fie contestat e Kamene v îi mărturise a menşeviculu i Nicola i Suhanov : Sînt din ce în ce mai convin s că Leni n nu poat e greşi. Pîn ă la urmă , el au întotdeauna dreptate . De atîte a ori a păru t că se înşală în previziunil e lui sau că linia politic ă pe care o indic a era eronat ă — în cele din urm ă acele pic viziuni şi acea linie politic ă s-au dovedit corecte .

Leni n şi aghiotanţi i lui conducea u atît partidul , adevăratu l organis m legislativ al ţării , cît şi Sovnarkom-ul , instituţi a executiv ă supremă .

Stalul partidului

unic

147

I W'i/.iil e erau de regulă luat e la nivelul Comitetulu i Centra l şi al Politburo uhii , fiind apo i supuse discuţiilo r în cadru l Sovnarkom-ului , adese a cu participare a uno r specialişt i din afara partidului . Aceste discuţi i se rezuma u întotdeaun a la găsirea celo r ma i bun e modalităţ i de puner e în practic ă a deciziilo r partidului , considerat e inatacabile . Cumulu l de funcţi i a deveni t pun urinar e o trăsătur ă caracteristic ă a regimulu i totalitar .

Faz a distructiv ă a revoluţie i bolşevice poat e fi cel ma i bin e definit ă prin i iivînlul de origin e turceasc ă duvan, împrumuta t de cazaci , cu sensu l de „împărţir e a prăzii", în urm a expediţiilo r pe car e Ie lansa u asupr a aşezărilo r luiceşt i şi persane . In toamn a şi iarn a lui 1917, întreag a Rusi e devenis e obiceiu l unu i astfel de duvan. Principalu l bun supu s împărţiri i era pămîntul .

Ai (lun i asemănătoar e aveau loc în industrie , und e muncitori i luau în stă(ilnltc fabricile. Soldaţi i de pe front , car e dup ă puciu l din octombri e au ini epul să dezertez e în masă , spărgeau , înaint e de a plec a acasă , arsena lele şi depozitele , luîn d cu ei tot ce se pute a lua. Ocupaţ i cu astfel de acţiuni , ţăranii , muncitori i şi soldaţi i şi-au pierdu t şi minimu l intere s pe car e tl tiviiseseră pentr u politică . lUivan-ul nu se limit a la bunuril e materiale , fiind aplica t şi puteri i |tii||tlce. Populaţi a fostulu i Imperi u Ru s reuşise să distrug ă un stat car e era o/uliulu i une i dezvoltăr i istoric e de şase secole . In primăvar a lui 1918 cel iiirtl Iul ins stat al lumi i se dezintegras e deja într-u n mar e numă r de entităţ i > u i oulu i uri imprecise , de mărim i diferite , revendicîn d fiecare suverani .!«»leiilorială. Precu m în Evu l Mediu , Rusi a redevene a un conglomera t < „piincipatc " autonome .

Pi Imel c car e s-au separa t au fost regiunil e de graniţă , locuit e de neruşi . luilandezi , car e şi-a u declara t independenţ a în decembri e 1917, grupur i etnic e au începu t rîn d pe rîn d să părăseasc ă statu l rus, juslu şi în unel e cazur i acţiune a prin dreptu l la „autodeterminar e na i" proclama t de nou l guvern. * Forţel e centrifug e au afecta t şi Rusi a "i zisă, provincii , regiun i şi chia r oraş e declarîndu-ş i independenţ a autorităţil e centrale . Acceptare a de cătr e bolşevici a principiulu i ini puteri i sovietelo r a încuraja t acest e evoluţii . Confor m une i surse i"'cfi, în iuni e 1918 existau pe teritoriu l fostulu i Imperi u Ru s nu ma i •ţi n de treizec i şi tre i de „guverne " suverane .

MuUrvicii , printr e ale căro r obiectiv e pe terme n lun g figura creare a <u lut puterni c centralizat , nu au interveni t pentr u momen t în acest e «• ccnlrifuge , pentr u că era u interesaţ i ca vechile structur i politic e M i j i m c c să se dezintegreze . în marti e 1918 guvernu l a aproba t nou a mţl r a Republici i Sovietic e Federativ e Socialist e Rus e (R.S.F.S.R.) ; • -iift cu contribuţi a socialist-revoluţionarilo r de stînga, ea avea o puter i i ! A nnarhistă . Er a însă în mo d limped e vorba de un documen t formal , n»l mibiect va fi tratat m ai pe larg în C a p i t o l ul X I I.

148

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

car e deşi atribui a (p e hîrtie ) întreag a puter e sovietelor , nu delimit a în mo d preci s distribuţi a puteri i într e sovietele săteşti , districtual e şi provinciale , nic i într e soviete şi guvernu l central . Partidu l Bolşevic, adevăratu l izvor al întregi i autorităţi , nu era nic i măca r menţionat .

Pentr u a avea deplin ă libertat e de acţiune , Leni n şi Troţk i trebuia u să elimin e cît ma i rapi d subordonare a partidulu i faţă de Comitetu l Centra l Executi v (CCE). * La iniţiativ a lui Lenin , Congresu l al Doile a al Sovietelor , care creas e Consiliu l Comisarilo r Poporulu i (Sovnarkom) , a atribui t Comi tetulu i Centra l Executi v controlu l acţiunilo r şi al componenţe i acestuia .

Adevărat a intenţi e a lui Leni n era să plasez e Sovnarkom-ul , al căru i preşedint e era, în subordonare a exclusivă a Comitetulu i Centra l al parti dului , car e îl recunoşte a drep t lider necontestat . Acest contras t într e declara ţii şi intenţi i avea să conduc ă la prim a şi ultim a confruntar e constituţional ă din istori a Rusie i Sovietice .

Membri i socialişt i ai CCE-ulu i crea t de bolşevici în octombri e 1917 îl considera u un soi de Dum ă socialistă , îndrituit ă să supraveghez e acţiu nile Guvernulu i Provizoriu , să numeasc ă miniştri i şi să legifereze. Lenin , car e dispreţui a asemene a „formalisme" , a ignora t înc ă de la bun începu t activitate a CCE-ului . Conflictu l car e mocne a într e Leni n şi CC E a izbucni i în mo d deschi s o dat ă cu emitere a a dou ă decret e controversate , nic i unu l dintr e ele nefiin d supu s aprobări i CCE-ului . Primul , publica t la 27 octom brie, se refere a la presă . Deş i semna t de Lenin , cel car e îl redactas e fusese Anatol i Lunacearski , comisaru l pentr u instrucţiun e publică . Decretu l impune a încetare a apariţie i tuturo r publicaţiilo r „contrarevoluţionare" , ma i preci s a tuturo r ziarelo r car e refuza u să recunoasc ă legitimitate a lovituri i de stat din octombri e — adic ă întreag a presă , cu excepţi a publicatulu i bolşevice şi a celo r aparţinîn d socialist-revoluţionarilo r de stînga.

Anticipîn d opoziţi a puternic ă pe car e acest decre t şi altele pe car e le pregătea u aveau să o stîrnească , bolşevicii au introdu s o nou ă lege, menit ă să reglementez e relaţiil e partidulu i cu Sovnarkom-ul . Intitulat ă „C u privire la procedur a de ratificar e şi promulgar e a legilor", ea autoriz a Sovnarko m ui să emit ă decrete . Comitetu l Centra l Executi v pute a ratific a sau abroga acest e decrete , da r numa i retroactiv . Măsura , inspirat ă de Articolu l 87 al Legilor Fundamental e ţariste , fusese redactat ă de principalu l consilie r eu > nomi c al lui Lenin , Iur i Larin .

Socialişti i din Comitetu l Centra l Executi v au reacţiona t cu îngrijorar e la acest e evoluţii , care încălca u principiil e de organizar e ale Sovnarkom-ul m şi reducea u CCE-u l la rolu l de instituţie-fantomă . Controversel e au ieşil la iveală cu ocazi a întruniri i din 4 noiembri e a CCE-ului , la car e Leni n şl * C o m i t e t ul Central E x e c u t iv ( C C E , c u n o s c ut î n a i n te s ub n u m e le <lc I s p o l k o m) rin organul s u p r em al s o v i c l e l or — şi d e ci ul slutului. C o m i t e l ui Central dirija doar /;<// 'llilul

Statul

partidului

unic

149

Troţk i au apăru t — pentr u prim a şi ultim a oar ă — în faţa acestu i organism , spre a justifica, asemene a miniştrilo r dinainte a revoluţiei , legalitate a pro priilo r acţiuni . Socialist-revoluţionari i de stînga din CC E au ceru t ca Sovtmrkom-u l să pun ă imedia t capă t guvernări i prin decrete . Leni n a respin s «ceasta cerere , calificînd- o drep t o expresie a „formalismulu i burghez" .

Troţk i l-a sprijinit , afirmîn d că, de vrem e ce în Rusi a Sovietic ă nu ma i existau clase antagoniste , „mecanismel e parlamentar e tradiţionale " era u depăşite . Guvernu l şi „masel e populare " erau — spune a el — legate nu prin Instituţi i şi procedur i formale , ci printr-u n ataşamen t „organi c şi nemij locit". Raţionamentu l lui Troţk i n u a reuşi t să conving ă minoritate a toeialist-revoluţionar ă din CCE ; chia r şi uni i dintr e reprezentanţi i bolşevici rămăseser ă cu conştiinţ a neîmpăcată . Unu l din membri i minorităţi i ti înainta t un proiec t de rezoluţi e prin car e CCE-u l urm a să declar e explii «(iile preşedintelu i Sovnarkom-ulu i nesatisfăcătoare . Bolşevicii au răspun s ptlnlr- o contrarezoluţi e în car e se spunea : Parlamentu l Sovietic nu poat e refuza Consiliulu i Comisarilo r Poporulu i dreptu l de a emit e anumit e decret e urgente , în cadru l programulu i genera l al ('imgrcsulu i Sovietelor din întreag a Rusie şi fără discutare a lor prealabil ă în < '(«miletu l Centra l Executiv .

Pioiectu l de rezoluţi e al socialist-revoluţionarilo r a fost respin s cu 25 di» votur i la 20; rezultatu l strîn s se dator a defecţiuni i a nou ă bolşevici — |iiitiu dintr e ei comisar i (miniştri ) —, car e şi-a u anunţa t demisi a în sem n >!r piotrs t faţă de refuzu l lui Leni n de a accept a formare a unu i guvern de iltţie. (Toţ i cei nou ă aveau să revin ă curîn d asupr a decizie i lor. ) Această victori e implicit ă nu îl satisfăcea însă pe Lenin , car e dore a să lecunoscu t în mo d clar dreptu l guvernulu i de a conduc e prin decrete , mii i iun prevede a rezoluţi a bolşevicilor . Dup ă o estimar e preliminară , din ft ic/oluţi a era supusă la vot, rezultatu l avea să fie de 23 la 23. Pentr u H obţin e un rezulta t favorabil, Leni n şi Troţk i au anunţa t că vor lua part e IM vot, i cea ce făcea din ei judecător i ai proprie i cauze . Dac ă „parlamen t u l " inşi ar fi fost ma i experimentaţi , ar fi refuza t să particip e la o astfel i|p inii'u iiradă şi ar fi boicota t votarea . N u au făcut-o . Rezoluţi a bolşevit lini a lost adoptat ă cu 25 de votur i la 23, cele dou ă votur i decisive fiind bineînţele s acele a ale lui Leni n şi Troţki . Pri n acest procedeu , cei doi lideri bolşevici şi-au arogat puter i legislative depline , transformîn d Congresu l ^iivltflclor şi pe reprezentantu l acestuia , CCE-ul , în simple organism e con îiilliillve. Era un punc t de cotitur ă în istori a constituţie i sovietice .

In i ui sul aceleiaş i zile, Sovnarkom-u l a anunţa t că decretel e sale urma u id Inti e iu vigoare imedia t ce erau publicat e în Gazeta Guvernului Pro<nu iii Muncitorilor şi Ţăranilor. Comitetulu i Centra l Executi v i s-a " p p i i n i N o vrem e să dezbat ă politic a guvernului , fără a avea însă pute -

150

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

rea de a o modifica . începîn d cu vara lui 1918, cîn d reprezentanţi i nebo l şevici au fost excluşi din CC E (vezi ma i jos, p. 158), acest a s-a transforma i într-u n parlament-fantomă , în car e deputaţi i bolşevici „ratificau " în mo d forma l deciziil e Sovnarkom-ului , care , la rîndu l lui, transpune a în prac tic ă voinţ a Comitetulu i Centra l al Partidulu i Bolşevic. D e altfel, CCE-u l avea să se întruneasc ă din ce în ce ma i rar : de- a lungu l anulu i 1921, s-a întruni t doa r de tre i ori .

D e acu m înaint e Rusi a avea să fie guvernat ă pri n decrete , aşa cu m înaint e de 1905 fusese guvernat ă prin ucazuri . C a şi în epoc a prerevo luţionară , legile intra u în vigoare o dat ă ce şeful statulu i — Leni n acum , asemen i ţarulu i odinioar ă — îşi pune a semnătur a pe ele. Nicola e I sau Alexandr u al IlI-le a ar fi găsit acest lucr u perfec t normal . Sistemu l legislativ pe car e bolşevicii l-a u pu s la punc t în numa i dou ă săptămîn i de la preluare a puteri i marc a o întoarcer e la practicil e autocratic e ale Rusie i ţarist e dinaint e de Manifestu l din 17 octombri e 1905. Ce i unsprezec e ani de constituţionalis m car e se scurseser ă de atunc i era u astfel şterşi cu buretele .

Un a din problemel e cu car e s-a confrunta t nou l regim , în încercare a sa de a-şi asigura — fie şi numa i în proprii i och i — legitimitatea , a fost boicotare a de cătr e organizaţiil e ţărăneşt i a Congresulu i al Doile a al Sovietelor .

Er a o lovitur ă grea, pentr u un guvern car e pretinde a că îi reprezint ă nu numa i pe muncitori , ci şi pe ţărani . Congresu l Deputaţilo r Ţărănimii , do mina t de socialist-revoluţionari , refuza să recunoasc ă lovitur a de stat din octombrie . Pentr u a contracar a aceast ă opoziţie , bolşevicii au intra t în alianţ ă cu socialist-revoluţionari i de stînga, o facţiun e dizident ă a parti dulu i cu acelaş i nume , condus ă de o fostă teroristă , Mări a Spiridonova .

Socialist-revoluţionari i de stînga au sprijinit puciul , da r ulterio r aveau să contest e mult e din acţiunil e bolşevicilor .

Congresu l Deputaţilo r Ţărănimi i urm a să se întruneasc ă la sfîrşitul luni i noiembri e şi, în mo d aproap e sigur, să condamn e lovitur a de stat bolşevică. Pentr u a preven i acest lucru , bolşevicii au purta t în secret negocier i cu socialist-revoluţionari i de stînga , promiţîndu-l e un numă r de locur i în Sovnarko m şi alte concesii , dac ă îi sprijinea u în planuril e lor de divizare a Congresulu i Ţărănimii . Socialist-revoluţionari i au manevra t astfel încî t comisi a de mandatar e a viitorulu i congre s să le asigure o reprezentar e disproporţionat ă lor şi aliaţilo r bolşevici. Apoi, în timpu l desfăşurări i propriu-zis e a congresului , au provoca t întrerupere a lucrărilor .

Spiridonova , car e prezid a dezbaterile , a invalida t o rezoluţi e oficială adop tat ă de majoritate , prin car e Adunare a Constituant ă era recunoscut ă drep t corpu l legislativ supre m al noulu i regim . Ea şi colegii ei s-au alătura t bolşevicilor în decizi a de a boicot a lucrările . Bolşevicii au ordona t dizolvare a congresulu i legitim şi au declara t grupu l alcătui t din delegaţi i lor şi cei ai

Statul ixirtitliiliii

unic

151

mieiiilisl-revoluţionarilo r singuru l reprezentan t autoriza t al ţăranilor , dup ă Uitr e au integra t acest grup în Sovietu l de Deputaţ i ai Muncitorilo r şi Soldaţilor . Dispăre a astl'el singura instituţi e car e reprezent a în mo d legitim Interesel e ţărănimii .

Pentr u serviciile aduse , bolşevicii le-a u făcut socialist-revoluţionarilo r uniunil e concesii , oferindu-l e cinc i portofoli i de mic ă importanţ ă în SovtiBikom şi alte cîteva posturi , inclusi v pe acela de adjunc t al şefului no u denie i poliţi i secrete , CEKA . Ma i mul t chiar , au accepta t cerere a partene l lltii de a convoc a Adunare a Constituantă .

Pi iniii car e s-au opu s puciulu i din octombri e au fost reprezentanţi i inte lighenţiei . Categori a socială car e contribuis e atît de mul t la răsturnare a velinulu i regim şi împiedicas e prin atitudine a ei iresponsabil ă edificare a une i Hilr vărale democraţi i pe ruinel e acestui a se ridic a acu m împotriv a bolşevit'-lloi . Scriitori , artişti , profesori , jurnalişti , avocaţi , alătur i de funcţionari i administraţie i şi cei din întreprinderil e private , au refuza t să-şi îndepli ItfiMsră responsabilităţil e atît a vrem e cît bolşevicii rămînea u la putere . La Mettogra d a luat naşter e un Comite t pentr u Salvarea Patrie i şi a Revoluţiei , i'Htp a organiza t o grevă general ă a angajaţilo r administraţiei . Cîn d noi i poniisar i şi-a u făcut apariţi a în minister e spre a-şi lua în primir e posturile , MU «II g ă s i t decî t portar i şi feme i de serviciu, sau în cel ma i bun caz cîţiva funcţionar i plictisiţi . La 9 noiembri e — la dou ă săptămîn i dup ă numir e — Tfoţki a avut o experienţ ă neplăcută , cîn d s-a hotărî t să viziteze Ministeru l «fiicei ilor externe . Iat ă cu m descri a incidentu l unu l din ziarel e epocii : leii, n o u l „ministru " Troţk i a sosit la Ministeru l afacerilo r externe . Dup ă ce u aduna t toţi funcţionarii , le-a spus: „Sîn t Troţki , nou l ministr u al afacerilo r i'xlcriio." I s-a răspun s cu rîsete ironice . Nu le-a acorda t nici o atenţi e şi i-a invitat să îşi reia lucrul . S-au dus.. . acasă, cu intenţi a de a nu se mai întoarce , tililii vreme cît Troţk i se va mai afla în frunte a ministerului .

I .ticrălori i din serviciile poştal e şi telegrafic e şi-a u înceta t şi ei activiholărîţ i să n u îşi reia lucru l pîn ă cîn d bolşevicii nu aveau să cedez e pulete a unu i guvern de coaliţie . Le-a u urma t exemplu l şi alţi angajaţi , im lusiv funcţionari i băncilo r private .

Pentr u bolşevici, cel ma i umilito r momen t din aceast ă serie de protest e I ii t ousliluit refuzu l personalulu i Bănci i de Stat şi al trezorerie i de a onor a I I KM ile lor de a prim i bani . Dup ă refuzur i repetate , o gardă înarmat ă i-a Im Iul pe responsabili i Bănci i de Sta t să deschid ă tezaurul , din car e au fost iIdli nlc 5 milioan e de ruble . Operaţiune a a avut aeru l unu i veritabi l jaf.

In n dou a jumătat e a luni i noiembrie , Leni n a deci s să se treac ă la con llitolensivă împotriv a funcţionarilo r aflaţi în grevă. Oamen i înarmaţ i au tiitipn l rînd pe rîn d instituţiil e public e din Petrogra d şi, ameninţîn d cu ţpptesali i severe, i-a u obligat pe angajaţ i să reia lucrul . Ce i car e au refuza t IHIPII,

152

Scurtei istoric a Rcvolufici ruse

au Cost destituiţ i şi înlocuiţ i cu funcţionar i de ran g inferior . Da r greva funcţionarilo r avea să se închei e cu adevăra t abia în ianuari e 1918, cîn d Adunare a Constituant ă a fost desfiinţat ă şi a deveni t limped e chia r şi pentr u democraţi i cei ma i fervenţ i că bolşevicii nu aveau nic i o intenţi e să împart ă putere a sau să renunţ e la ea. Şedinţel e Sovnarkom-ulu i din primel e lun i de existenţ ă a dictaturi i bolşevice amintea u de întruniril e de odinioar ă ale revoluţionarilor . Simo n Liberman , unu l din menşevici i car e au luat part e la acest e şedinţe , ne- a lăsat următoare a mărturi e : La reuniunil e organelo r suprem e de conducer e ale Rusiei Sovietice , prezidate de Lenin , domne a întotdeaun a o atmosfer ă stranie . în ciuda eforturilo r unu i secreta r zelos de a da lucrărilo r aspectu l unei şedinţ e de cabinet , nu ne putea m reprim a senzaţi a că, iată, retrăia m vremuril e comitetelo r revoluţionar e clandestin e ! Ani la rînd făcuserăm cu toţi i part e din diverse organizaţi i subterane .

Totu l ne părea extraordina r de familiar. Mulţ i dintr e comisar i rămînea u cu mantalel e sau pardesiel e pe ei; majoritate a purta u încă jachetel e lor de piele ponosite . Iarn a apărea u încălţaţ i cu pîslari şi purtîn d pulovăre groase, pe care nu le scoteau nici în timpu l şedinţelor .

Unu l dintr e comisari , Alexandr Ţiurupa , era mai totdeaun a bolnav; lua part e la întrunir i întin s pe spate în fotoliu, cu picioarel e suite pe o masă din apropiere .

Uni i dintr e colegii lui Leni n nici nu se aşezau în jurul mesei, trăgîndu-ş i scaunele şi instalîndu-l e care pe und e apuca u în încăpere . Leni n îşi ocup a întot deaun a locul din capul mesei, de und e prezid a şedinţele . Făce a asta cu eleganţă , cu un aer aproap e solemn . Fotieva , secretar a lui personală , şedea alătur i de el.

Irita t de lipsa de punctualitat e şi de vorbări a colegilo r săi, Leni n a stabilit un regulamen t strict , impunîn d amenz i pentr u întîrzieri : cinc i ruble pentr u cei car e întîrzia u ma i puţi n de o jumătat e de oră , zece pentr u cei car e depăşea u aceast ă limită . Cîn d cinev a vorbea , Leni n răsfoia adese a cîte un carne t şi îşi spune a părere a abia dup ă ce vorbitoru l încheiase. * Pentr u a se elibera comple t de controlu l popular , bolşevicii ma i aveau de înlătura t un singur obstaco l important , Adunare a Constituantă , car e — că să cită m un marto r al evenimentelo r — „l e stăte a ca un os în gît".

Pîn ă la începutu l luni i decembri e 1917, bolşevicii reuşiser ă deja (1) să transform e Congresu l Sovietelo r din întreag a Rusi e dintr-u n organis m legitim într-unu i cu rol pu r forma l şi să- i desfiinţez e Comitetu l Executi v (CCE) ; (2) să lipsească nou l CCE , crea t de ei, de atribuţiil e legislative şi * Jay L o v e s t o n e, unul din fondatorii Partidului C o m u n i st A m e r i c a n, i- a p o v e s t it autorului c ă în timpul u n ei întîlniri pe c a re a a v u t -o c u L e n in i- a p o m e n it a c e s t u ia de f i ş e le de lec tură. L e n in a vrut s ă ştie la c e f o l o s e s c . La d e m o n s t r a ţ ia lui L o v e s t o ne care, pentru a cviin p i e r d e r ea de t i m p, n o t a se pe e l e c e e a c e L e n in v r o ia s ă s p u n ă, a c e s t a a replicat c ă în R u s ia c o m u n i s m ul va triumfa cînd ruşii v or î n v ă ţa s ă s e s e r v e a s că de a s e m e n ea f i ş e.

f Stalul partidului

unic

153

iii* ilrcplu l de a num i miniştrii , şi (3) să divizeze Congresu l Ţărănimi i şi '*fl îi substitui e un organis m alcătui t din proprii i lor aderenţ i şi simpatizanţi .

Nic i un a dintr e acest e acţiuni , atît de important e pentr u viitoru l Rusiei , nu ii trezit interesu l mari i mas e a populaţiei , fiindc ă ele se desfăşura u în înde pitilaiu l Petrogra d şi aveau un grad de complexitat e car e depăşe a putere a de înţeleger e a majorităţi i oamenilor . N u la fel stătea u lucruril e cu Aduluuea Constituantă , car e urm a să fie aleasă prin votu l tuturo r cetăţenilor . < VI puţi n aşa se crede a în toamn a lui 1917.

I Inu l din argumentel e cu car e bolşevicii justificaseră lovitur a de stat din octombri e fusese acela că numa i în acest fel se pute a garant a convo i mea Adunări i Constituante : Guvernu l Provizori u „burghez" , înspăimînta t de ladicalismu l maselor , nu i-a r fi permi s niciodat ă să se întrunească . înc ă din .'7 octombrie , organu l de presă al bolşevicilor , Pravda, îşi anunţ a citi ii ii ii că nou l guvern „er a singuru l capabi l să conduc ă ţar a spre alegere a une i Adunăr i Constituante" . în realitate , nou l guvern se teme a de Adunar e iji cilula cu disperar e mijloac e de a împiedic a întrunire a ei sau, dac ă acest luciu s a r fi dovedi t imposibil , de a o face inofensivă .

Bolşevicii şi-a u respecta t promisiune a de a ţin e alegeri pentr u < oustituantă ; ele au avut loc în Petrogra d la 12-14 noiembri e şi în restu l ţnin în a dou a jumătat e a lunii . Confor m criteriilo r stabilit e de fostul guvri n, aveau drep t de vot toţ i bărbaţi i şi femeile car e împliniser ă douăzec i ţl unu de ani ; pentr u militari , vîrstă minim ă era de optsprezec e ani . Parti i Ipiue a la vot a fost impresionantă : la Petrogra d şi Moscova , aproximati v /( ) la sută din persoanel e cu drep t de vot s-au prezenta t la urne , iar în unel e /(ine rurale , procentu l s-a ridica t la 100 la sută . Estimăril e cele ma i demn e de încreder e indic ă 44,4 milioan e de votanţi . La 1 decembrie , Leni n de I Imn : „Dac ă luă m în considerar e Adunare a Constituant ă făcîn d abstracţi e de condiţiil e lupte i de clasă, car e împing e în mo d inevitabi l la un războ i (Ivii, pute m spun e că deocamdat ă nu există o instituţi e car e să exprim e In mo d ma i desăvîrşit voinţ a poporului. " Rezultatel e exact e ale votulu i nu po t fi stabilite , din cauz a numărulu i mur e de partid e implicat e şi a faptulu i că în mult e oraş e se formaser ă blocur i electorale ; numa i la Petrogra d se înscriseser ă nouăsprezec e par lide. ('e l ma i mar e numă r de votur i — 17,9 milioane , sau 40, 4 la sut ă — ii lost obţinu t de socialist-revoluţionari . Pe locu l al doile a s-au situa t bolşevicii, cu 10,6 milioane , adic ă 24 la sută . Menşevici i şi socialist-revo luţionari i de stînga au fost de- a dreptu l măturaţi . Partidu l Constituţional I leinocra t a obţinu t cea ma i mar e part e a voturilo r acordat e candidaţilo r ni'socialişt i (2, 1 milioane , adic ă 4,7 la sută) . în regiunil e din afara Rusie i piopriu-zise , votanţi i au favorizat partidel e naţionale , dintr e car e mult e era u nliliule echivalentelo r lor ruseşti ; astfel, socialist-revoluţionari i ucrainen i nu obţinu t 3,4 milioan e de voturi , iar menşevici i georgien i s-au situa t pe pi unu l loc în Georgia , cu 662 000 de voturi .

L

154

Scurta istoric a Revolutivi ruse

Bolşevicii, car e speraser ă — împotriv a oricăre i speranţ e — să obţin ă majoritatea , nu au fost descurajaţ i de rezultate . Au cîşligat cea ma i mar e part e a voturilo r muncitorilo r şi au înregistra t rezultat e bun e în rîndu l militarilor , grupur i car e aveau să li se dovedeasc ă extre m de utile în timpu l războiulu i civil. Era u totuş i nemulţumiţ i de succesu l cadeţilor , care , deşi pe ansamblu l ţări i obţinuser ă ma i puţi n de cinc i procente , cîştigaseră un mar e numă r de votur i în oraşe , clasîndu-s e pe locu l doi dup ă bolşevici şi, în unel e oraşe , chia r depăşindu-i . în măsur a în car e era de aştepta t ca viitoru l politi c al Rusie i să se decid ă în oraşe , cadeţi i se dovedea u pentr u noi i deţinător i ai puteri i nişte adversar i mul t ma i primejdioş i decî t socialistrevoluţionarii , car e controla u circumscripţiil e rurale , avînd un numă r uria ş de votanţi , da r o influenţ ă destu l de redusă .

Car e trebui a să fie pasu l următor ? Bolşevicii au dezbătu t îndelun g în întruniril e lor căile de neutralizar e a Constituantei . Uni i susţinea u anu lare a alegerilor ; alţii (printr e car e şi Lenin ) sugerau să i se permit ă să se întrunească , dar să fie aplica t principiu l „rechemării" , prin car e deputaţilo r nebolşevic i să li se invalidez e alegerea , pe moti v că în noil e condiţi i istoric e n u ma i putea u reprezent a interesel e celo r car e îi aleseseră . în toiu l acesto r pertractări , Leni n a ordona t scoatere a în afara legii a cadeţilo r şi arestare a liderilo r acestora , sub acuzaţi a că erau „duşman i ai poporului" . Liberali i aveau să fie primu l parti d politi c desfiinţa t de guvernu l bolşevic. în cele din urmă , în virtute a înţelegeri i încheiat e cu socialist-revo luţionari i de stînga, s-a hotărî t ca Adunare a să fie lăsată să se întrunească , pentr u a fi ma i apo i lipsită de oric e puter i legislative şi în final desfiinţată .

Lenin , car e la 1 decembri e afirmas e despr e ea că exprim a „în mo d desăvîrşit" voinţ a poporului , declar a la 12 decembri e că lozinc a „Toat ă putere a Adunări i Constituante " devenis e contrarevoluţionară . Adunare a n u avea de ales decî t fie să ratific e hotărîril e Congresulu i al II-le a al Sovietelo r şi decretel e Sovnarkom-ului , fie să se aştept e la „adoptare a de cătr e putere a sovietelo r a măsurilo r celo r ma i energice , ma i rapid e şi ma i ferme " împo triva ei. Er a sentinţ a de condamnar e la moart e a Constituantei . în toat e declaraţiil e public e ulterioare , reprezentanţi i bolşevicilor , car e în octombri e insistaser ă că numa i trecere a puteri i în mîinil e sovietelo r pute a garant a convocare a Constituantei , afirma u acu m că a o sprijini echival a cu a con test a sovietele.

Socialişti i au reacţiona t la acest e argument e cu o intens ă campani e de contrapropagandă . Uniune a pentr u Apărare a Adunări i Constituant e şi-a trimi s agitatori i în fabrici şi cazărmi , încereîn d să strîngă cît ma i mult e semnătur i pe apeluril e în favoarea Adunării , din parte a muncitorilo r şi soldaţilor , inclusi v a celo r car e votaser ă cu bolşevicii. Socialist-revoluţio nari i şi menşevicii , car e conducea u Uniunea , spera u că un sprijin popula r masi v faţă de cauz a Adunări i i-a r fi descuraja t pe bolşevici să folosească forţ a împotriv a ei. Uni i socialişt i considera u însă că războiu l psihologi c nu era suficient . Vroiau să răspund ă forţei prin forţă şi au reuşit să conving ă

Stalul

partidului

unic

155

im numă r de unităţ i militar e din garnizoan a Petrogra d să particip e la o drtnonstraţi e armat ă în favoarea Adunării , în chia r ziua deschideri i lucră nlor . la 5 ianuarie . Organizatori i demonstraţie i au ceru t aprobare a Comi tetulu i Centra l al Partidulu i Socialist-Revoluţionar . Li s-a răspun s cu un „nu " lipsit de echivo c şi cu afirmaţi a că masel e aveau nevoi e de tim p pentr u a învinge boala „bolşevismului" , o demonstraţi e armat ă putîndu-s e doved i în acel momen t o „aventură " periculoasă . Comitetu l Centra l a accepta i doa r idee a une i procesiun i paşnice , fără arme . Informaţ i despr e de i l/,ie , soldaţi i au refuzat să rişte o confruntar e cu unităţil e bolşevice fără ii dispun e de arm e şi au renunţa t să ma i participe .

La 4 ianuarie , Leni n l-a numi t pe Podvoiski , fostul preşedint e al organizaţie i militar e bolşevice car e înfăptuis e puciu l din octombrie , şef al unu i «tril majo r milita r extraordinar , însărcina t să rezolve problem a Constituan tei, Podvoisk i a instaura t legea marţial ă la Petrogra d şi a interzi s întruniril e publice . Pravda avertiz a că oric e adunăr i în zon a Palatulu i Taurida , und e mina u să se desfăşoar e lucrăril e Constituantei , aveau să fie dispersat e cu foiţii. La 5 ianuari e ziaru l bolşevic titr a pe prim a pagină : ASTĂZI HIENELE CAPITALISTE Ş l SLUGILE LOR VOR ÎNCERCA S Ă SMULG Ă PUTEREA D I N MÎINIL E *«>Vll!TIiLOR.

In ziua de vineri , 5 ianuarie , Petrograd-u l — ma i ales în zon a din vecillAlatca Palatulu i Taurid a — avea aeru l une i taber e militare : trup e puter nic înarmat e fuseseră desfăşurat e în juru l palatulu i şi pe străzil e car e d u c e a u spre el. Forţ a principal ă o reprezenta u puşcaşi i letonieni , car e îi Mimţincau pe bolşevici şi aveau să le aduc ă în următori i do i an i servicii de nepreţuit , atît în interioru l ţări i cît şi pe fronturil e războiulu i civil.* Part icipanţi i la demonstraţi a paşnic ă în sprijinu l Constituante i s-au pu s iu mişcar e spre Taurid a la orel e 10 dimineaţa . înaint e însă de a fi ajun s la pulnt , unităţil e bolşevice au tra s asupr a lor, împrăştiindu-i .

I ,eni n a sosit la Taurid a la orel e 13:00, pentr u a supraveghe a dispersare a < 'onslituantei . Dup ă mărturiil e secretare i sale, era „pali d ca un mor t şi agitat.. .

I'nloare a teribil ă a feţei şi a gîtulu i făceau ca frunte a să îi par ă şi ma i mare , IH lui îi erau dilataţ i şi strălucitori , privirea îi arde a fără încetare" . Er a un momen t hotărîtor , în car e soart a tinere i dictatur i bolşevice atîrn a în balanţă .

Lenin , car e stăte a deoparte , neluîn d part e la agitaţi a din jur, a amîna t i|pNchidcre a şedinţe i pîn ă la orel e 16:00, pentr u a fi sigur că mulţimil e de »pn jinilori ai Constituante i aveau să fie risipite. Tactic a bolşevicilor în acest e împrejurăr i s-a bazat pe tulburare a în permanenţ ă a lucrărilor . D e la primu l mute i al clopoţelului , deputaţi i bolşevici şi gărzile înarmat e i-a u întîmpina t * tu L e t o n ia e x i s t a o p u t e r n i că m i ş c a re s o c i a l - d e m o c r a t ă, c u orientare a n t i g e r m a n ă.

Hajioitul la p o p u l a ţ ia lor, l e t o n ii erau reprezentaţi în Partidul B o l ş e v ic m ai b i ne d e c ît orin i i# itllfl naţionalitate. D a t o r i tă loialităţii lor, l e t o n i l or — şi n u m ai lor — li s- a p e r m is de t=lti s b o l ş e v i ci s ă a l c ă t u i a s că formaţiuni militare separate.

I5( )

_

Scurtei istoric a Revoluţiei nise

cu vociferăr i şi rîsete batjocoritoar e pe vorbitori i opoziţiei ; uni i şi-au îndrepta t armel e înspr e ei. Mulţ i dintr e marinar i şi soldaţ i erau beţi, dup ă votca pe care bufetu l palatulu i le- o distribuis e cu generozitate . In momentu l în car e propunere a lor ca Adunare a să renunţ e la putere a legislativă şi să se limitez e la a aprob a decretel e Sovnarkom-ulu i a fost respins ă prin vot, bolşevicii au declara t Adunare a „contrarevoluţionară " şi au părăsi t sala.

La indicaţiil e lui Lenin , Constituant a fost lăsată să îşi desfăşoar e lucră rile în continuare . Puţi n dup ă orel e 4 dimineaţa , un marina r anarhist , acţio nîn d la ordinel e adjunctulu i lui Leni n însărcina t cu securitate a palatului , a urca t la tribun ă şi a ceru t preşedintelui , socialist-revoluţionaru l Viktor Cernov , să suspend e şedinţa , pe moti v că gărzile era u obosite . Di n ce în ce ma i mulţ i soldaţ i apărea u în sală, afişînd un aer ameninţător . Cerno v a reuşit să prelungeasc ă lucrăril e pentr u înc ă dou ă ore , apo i (era u orel e 6 dimineaţa , în zori i zilei de 6 ianuarie ) le- a suspenda t pîn ă în după-amiaz a aceleiaş i zile, la orel e 17:00. A dou a şedinţ ă nu avea să ma i aibă loc nicio dată , fiindc ă în cursu l dimineţi i Iako v Sverdlov, preşedint e al CCE-ulu i şi mîn a dreapt ă a lui Lenin , a dizolvat în mo d oficial Adunarea . Pravda a apăru t în ziua respectiv ă anunţîn d cu liter e de- o şchioapă : S L U G I L E B A N C H E R I L O R , C A P I T A L I Ş T I L O R ŞI MARILOR PROPRIETARI... SCLAVII DOLARILOR

AMERICANI,

TRĂDĂTORII

—

SOCIALIST-REVOLUŢIONARII

DI!

DREAPTA — CER ÎN ADUNAREA CONSTITUANTĂ ÎNTREAGA PUTERE PENTRU El ŞI P E N T R U STĂPÎNII L O R — D U Ş M A N I I POPORULUI... D A R MUNCITORII, ŢĂRANII ŞI

SOLDAŢII

NU

VOR

CĂDEA

ÎN

PLASA

ÎNTINSĂ

DE

DUŞMANII

CEI

MAI

ÎNVERŞUNAŢI AI SOCIALISMULUI. ÎN N U M E L E REVOLUŢIEI SOCIALISTE ŞI Al REPUBLICII S O V I E T I C E SOCIALISTE, EI ÎI V O R M Ă T U R A DEFINITIV PE ASASINII ŞTIUŢI SAU NEŞTIUŢI.

Pentr u prim a oară , opoziţi a faţă de bolşevism era pus ă în legătur ă cu bani i americani .

Dou ă zile ma i tîrziu (la 8 ianuarie) , bolşevicii au convoca t propri a Im Adunare , botezat ă „Congresu l al IlI-le a al Sovietelor" . Nimen i nu avea să îi ma i sfideze, fiindc ă îşi rezervaser ă pentr u ei şi aliaţi i lor socialist-rev o • luţionar i 94 la sută din număru l de delegaţi . Legile şi hotărîril e bolşevi cilor au fost de astă dat ă ratificat e fără probleme . Nou l guvern a renunţa i la adjectivu l „provizoriu " din titulatur a sa, declarîndu-s e guvernu l de drep t al Rusie i şi al tuturo r provinciilo r ei.

Dizolvare a Adunări i Constituant e a fost întîmpinat ă cu o indiferent » surprinzătoare : nic i urm ă din mîni a popular ă cu car e fuseseră primit e în 1789 zvonuril e că Ludovi c al XVI-le a intenţion a să dizolve Adunaret t Naţional ă şi car e precipitas e asaltu l asupr a Bastiliei. Dup ă un an de cvasi anarhie , ruşii era u epuizaţi ; tînjea u dup ă linişt e şi ordine , oricar e ar fi fost preţul . Bolşevicii mizaser ă pe aceast ă star e de spirit a populaţie i şi NO

Stalul partidului

unic

157

dovedea u cîştigători . Dup ă 5 ianuarie , nimen i nu îşi ma i pute a face iluzii i i\ oameni i lui Leni n putea u fi convinş i să renunţ e la putere .

1 Inu l din rezultatel e imediat e ale dizolvări i Constituante i a fost încetare a boicotulu i organiza t de funcţionari i administraţie i şi angajaţi i instituţiilo r piivnlc ; greviştii şi-a u relua t lucrul , uni i împinş i de nevoi a de bani , alţii i n credinţ a că ar fi putu t influenţ a în bin e lucrurile , din interior . Psihologi a opoziţie i primis e o lovitur ă fatală : era ca şi cu m brutalitate a şi lipsa de respi-rt faţă de voinţ a naţiuni i ar fi legitima t nou a autocraţie . Dorinţ a bolşevii llor de a pun e mîn a pe puter e era în fine satisfăcut ă — în realitat e abia m iun , fiindc ă lovitur a de stat din octombri e se desfăşurase invocîndu-s e j i i i ' l r x l e democratice . Ziu a de 5 ianuari e marcheaz ă momentu l în car e |in|ijevicii au dat de înţele s fără nic i un echivo c că nu se simţea u obligaţ i *fl iiNi'iille glasul poporului , fiindc ă ei era u „poporul" . Pentr u a-1 cit a pe I PIIIII însuşi: „Dizolvare a de cătr e autoritate a sovietelo r a Adunări i Consti liiiinle |a reprezentat ] lichidare a total ă şi nedisimulat ă a democraţie i formule in numel e dictaturi i revoluţiei" . „Democraţi a formală " însemn a aici Miluţ a majorităţi i naţiunii , aşa cum fusese ea exprimat ă pri n alegeri.

Ueiicţi a populaţie i şi a intelighenţie i la acest evenimen t istori c er a de t Ait ungu r pentr u viitoru l ţării . Se confirm a o dat ă ma i mul t că Rusie i îi ll|nicii acel sentimen t al coeziuni i naţional e capabi l să adun e laolalt ă popu |n(ln in numel e binelu i comun , dincol o de interesel e individual e imediate . „MHM-IC" demonstraser ă că n u cunos c alte interes e în afara celo r personal e ţl i ic , lăsîndu-s e purtat e de beţi a duvan-ului. C a pentr u a da dreptat e i" i-uliii rusesc „Capora l e cel car e pun e primu l mîn a pe bîtă", ruşii .cuscr ă putere a celu i ma i îndrăzne ţ şi ma i lipsit de scrupule .

I ii lei de jenant ă a fost reacţi a intelighenţie i socialiste , car e obţinus e li l u i i e electoral ă solidă şi ar fi putu t acţion a bazîndu-s e pe sprijinu l inimi . La şi-a semna t condamnare a prin refuzu l obstina t de a recurg e • MI ţii împotriv a bolşevicilor — pe car e îi acuz a de uzurpare a puterii , da r M I I I I I U I să îi tratez e ca pe nişt e tovarăş i de luptă . Troţk i avea ma i tîrziu i linulzez e pe intelectuali i socialişti, spunîn d că veniseră la Palatu l Tau i-i luminaţ i cu luminăr i şi sendviciur i — pentr u cazu l în car e bolşevicii " • i întrerup t curentu l electri c şi i-a r fi lipsit de hran ă —, da r au refuza t • ic urm e sau cel puţi n să-şi înarmez e sprijinitorii . Cîn d un grup de • l a aborda t pe deputaţi i socialişti , dup ă dizolvare a Adunării , iu se să o restaurez e prin forţa armelor , intelectuali i i-a u implora t 'Hinlaţi să n u facă nimic : ma i degrab ă să moar ă Adunare a Consti 'ii pace , decî t să se ajungă la războ i civil. Nimen i nu ma i vroia să i'iljluind astfel de oameni . upoilamentu l sinuciga ş al intelighenţie i n u trebui e pu s doa r pe ospiilsiei faţă de violenţ a fizică şi a credinţe i oarb e în progresu l ' nţie i indiferen t de acţiune a oamenilor , ci şi pe seam a fricii perma i" contrarevoluţie . Socialişti i se simţea u legaţi de bolşevici printr-u n

158

Senilă istorie a Revoluţiei ruse

devotamen t comu n faţă de cauz a construiri i une i no i orînduiri ; oricî t de mul t ar fi condamna t metodel e bolşevicilor , le împărtăşea u obiectivele .

Duşmani i nesocialişt i ai bolşevicilor erau şi duşmani i lor. U n ziar al men şevicilor scria, la o zi dup ă puciu l bolşevic: „Ma i presu s de orice , trebui e să luăm în considerar e tragicu l adevă r că o lichidar e violent ă a lovituri i de stat bolşevice va conduc e la lichidare a tuturo r cuceririlo r Revoluţie i ruse". Dup ă dizolvare a Adunări i Constituante , acelaşi ziar scria, justificînd lipsa une i reacţii : „Soart a revoluţie i noastr e este strîn s legată de acee a a mişcări i bolşevice. " Acest mo d de gîndir e a paraliza t voinţ a intelighenţie i socialiste , făcînd- o să nu acţionez e nic i înainte , nic i în timpu l şi nic i dup ă înfăptuire a puciului . Idee a că adevăraţi i contrarevoluţionar i erau chia r bolşevicii nu le- a trecu t nic i o clip ă prin capete , fiindc ă era u obişnuiţ i să judec e în funcţi e de lozinci , nu de realităţi .

Spr e deosebir e de oponenţi i lor, bolşevicii au tra s un mar e numă r de învăţămint e din evenimente . Au înţele s că în zonel e pe car e le controla u deja nu trebuia u să se team ă de o rezistenţ ă armat ă organizată : adversari i lor, deşi sprijiniţ i de tre i sfertur i din populaţie , erau dezbinaţi , lipsiţi de lider i adevăraţ i şi ma i ales incapabil i să lupt e pentr u propri a cauză .

Experienţ a i-a obişnui t pe bolşevici cu idee a că trebuia u să recurg ă la forţă ori de cîte ori întîlnea u o împotrivir e şi să „rezolve " problemel e prin „lichi darea " fizică a celo r car e crea u problemel e respective . Mitralier a a deveni t astfel principalu l mijloc de persuasiun e politică . Brutalitate a fără margin i cu car e bolşevicii aveau să conduc ă Rusi a din acel momen t se explică prin convingerea , căpătat ă în cursu l evenimentelo r din 5 ianuari e 1918, că pol recurg e la forţă fără să rişte nimic . Şi, într-adevăr , începîn d cu primăvar a lui 1918, bolşevicii au recur s Ia forţ ă din ce în ce ma i des, fiindc ă pierduser ă chia r şi sprijinu l soldaţilo r şi muncitorilo r car e în toamn a precedent ă fuseseră de parte a lor. La alegerile pentr u soviete au avut rezultat e slabe; în oraşel e pentr u car e dispune m de informaţi i de arhivă , menşevici i şi socialist-revoluţionari i i-a u înfrînt . Nou l regim a rezolvat acest „neajuns " pe dou ă căi : a anula t dreptu l menşevicilo r şi socialist-revoluţionarilo r de a candid a în alegerile pentr u soviete, dup ă car e a forţa t ţinere a repetat ă de alegeri, pîn ă cîn d a obţinu t majoritate a dorită . Muncitorii , sprijiniţ i timi d de menşevici , au încerca t să contracarez e acest e acţiun i pri n formare a une i organizaţi i propri i de „împuterniciţ i ai muncitorilor" , independent ă de soviete — deja discredi tat e —, însă nou a structur ă avea să fie desfiinţat ă şi liderii ei arestaţi .

Er a sfîrşitul autonomie i sovietelor , al dreptulu i muncitorilo r de a avea propri i reprezentanţ i şi al ultimelo r rămăşiţ e ale sistemulu i multipartit .

Măsuril e luat e în iunie-iuli e 1918 punea u ultim a piatr ă la temeli a dicta turi i partidulu i unic .

Capitolu l VIII

INTERNAŢIONALIZARE A REVOLUŢIE I

A obţin e acu m armistiţiu l înseamn ă

a cuceri întreaga lume.

LENIN ,

Tratatul

de

la

septembri e 1917

Brest-Litovsk

Principal a p r e o c u p a r e a bolşevicilo r d u p ă o c t o m b r i e 1917 er a să îşi consolidez e p u t e r e a la P e t r o g r a d şi apo i să e x t i n d ă cî t m a i rapi d c u p u t i n ţ ă revoluţi a în R u s i a şi p e î n t r e g u l glob. Pentr u a-ş i î n d e p l i n i aces t obiectiv , lichida u îns ă m a i întî i să î n c h e i e pacea . R a ţ i o n a m e n t u l lu i L e n i n er a c ă guvernu l n u p u t e a supravieţu i d a c ă n u o b ţ i n e a armistiţiul . C a şi î n a i n t e d e puciu l di n o c t o m b r i e , er a nelinişti t d e a t i t u d i n e a t r u p e l o r : d a c ă R u s i a rămîne a în r ă z b o i , „ a r m a t a , alcătuit ă di n ţăran i p e c a r e r ă z b o i u l i- a adu s la u n grad d e e p u i z a r e insuportabil.. . va r ă s t u r n a g u v e r n u l socialis t al p r o Iclariatului" . B o l ş e v i c i i a v e a u n e v o i e d e peredîşka — d e u n „ m o m e n t d e icspiro" , p e n t r u a-ş i î n t ă r i autoritatea , a o r g a n i z a a d m i n i s t r a ţ i a şi a c r e a o nou ă a r m a t ă , u n a r e v o l u ţ i o n a r ă .

Leni n er a pregăti t să î n c h e i e p a c e c u Puteril e C e n t r a l e în oric e condiţii , al ita tim p cît aceste a i-a r fi p e r m i s să r ă m î n ă la p u t e r e . Majoritate a bolşevic i lor n u î m p ă r t ă ş e a u a c e a s t ă opinie . R e z i s t e n ţ a p e c a r e o î n t î m p i n a di n parte a colaboratorilo r se explic ă pri n credinţ a (p e car e d e fapt o î m p ă r t ă ş e a şi el) c ă regimu l bolşevic n u pute a supravieţu i decî t d a c ă revoluţi a i z b u c n e a şi în E u r o p a O c c i d e n t a l ă şi pri n c o n v i n g e r e a (î n c a z u l lui , p a r ţ i a l ă ) c ă aces t lucr u er a deja p e p u n c t u l să se î n t î m p l e . D i n p u n c t u l d e v e d e r e a l criticilo r di n interioru l partidului , încheiere a une i păc i c u G e r m a n i a „ i m p e lialistă " a r fi e c h i v a l a t c u t r ă d a r e a m i ş c ă r i i socialist e i n t e r n a ţ i o n a l e şi, deci , a proprie i c a u z e . Rusi a trebui a să continu e războiul , pentr u a cre a con diţiil e declanşări i revoluţie i şi în G e r m a n i a . L e n i n n u er a d e acor d c u aces t punc t d e v e d e r e : Tactic a noastr ă trebui e să se bazeze.. . [pe principiul ] de a asigura pe cît posibil şi cu cît ma i mult e şanse consolidare a sau măca r supravieţuire a revoluţie i socialist e într- o singur ă ţară , pîn ă în momentu l în car e i se vor pute a alătur a şi alte ţări .

Troţk i şi N i k o l a i B u h a r i n , principali i adversar i a i lu i L e n i n în a c e a s t ă piivinţă , susţinea u c ă acest a se a u t o i l u z i o n a : P u t e r i l e C e n t r a l e n u avea u sii de a n i c i o d a t ă r ă g a z n o u l u i r e g i m să se c o n s o l i d e z e ; d i m p o t r i v ă , p a c e a

IbO

Scurtă istoric a Revoluţia ruse

ar fi servit la consolidare a poziţie i Puterilo r Centrale . Germani i nu au decît să invadez e Rusia , spunea u ei. N u ar face astfel decî t să ridic e masel e şi să provoac e în rîndu l lor un val de entuzias m revoluţionar . Făcîn d trimi ter e la evenimentel e din Franţ a anulu i 1792, oponenţi i lui Leni n afirma u că rezistenţ a naţiuni i în faţa inamiculu i avea „să mişt e inimil e muncito rilor din lume a întreagă" , car e aveau să pun ă capă t „coşmarulu i imperia list". In iarn a 1917-1918 , aceast ă controvers ă ajunsese să divizeze însuşi nucleu l conducăto r al Partidulu i Bolşevic: Leni n se afla cel ma i adese a în minoritate , uneor i chia r singur.

Bolşevicii nu putea u şi nu vroiau să recunoasc ă principiil e diplomatic e şi de drep t internaţiona l pe car e Europ a şi le fixase de- a lungu l ultimilo r 400 de ani . Respingea u ma i ales idee a că un stat respect ă suveranitate a alto r stat e şi întreţin e relaţi i cu ele numa i la nivelul guvernelor . Ca revoluţionari , nu recunoştea u nic i principiu l suveranităţii , nic i legitimitate a guvernelo r existente . Da t fiind însă că pentr u momen t — adic ă pîn ă la izbucnire a revoluţie i mondial e — trebuia u să întreţin ă relaţi i cu statel e „burgheze" , fie şi numa i pentr u a contracar a acţiunil e dirijat e de aceste a împotriv a lor, se vedeau nevoiţ i să duc ă o politic ă extern ă dublă . La nivelul statului , men ţinea u relaţi i extern e corect e din punc t de vedere formal , respectîn d stan dardel e diplomatic e acceptate . La nivelu l partidului , ducea u o politic ă extern ă cel puţi n neortodoxă , trecîn d pest e guverne şi adresîndu-s e direc t cetăţenilo r alto r state , cu lozinc i incitatoare . Cîn d puteril e străin e protesta u faţă de acest tip de atitudine , comisariatu l afacerilo r extern e răspunde a că Partidu l Bolşevic este o organizaţi e privată , pentr u car e guvernu l sovietelor nu îşi asum ă nic i o răspundere . Subterfugiu l nu era de natur ă să păcăleasc ă pre a mult e state , da r le oferea o scuză acelor a dintr e ele care , pentr u un moti v sau altul , găseau oportu n să menţin ă relaţi i cu guvernu l sovietic.

In vrem e ce se amesteca u dec i în mo d permanen t în afaceril e intern e ale alto r ţări , bolşevicii respingea u oric e astfel de interferenţ e din parte a guvernelo r străin e în Rusia , calificîndu-l e drep t „imperialiste" .

Aşa cu m am remarca t (vezi ma i sus, p. 142), Congresu l al II-le a al Sovietelo r adoptas e „Decretu l asupr a păcii " redacta t de Lenin , car e propu ne a puterilo r beligernat e un armistiţi u imediat . Propunere a era însoţit ă de un ape l adresa t muncitorilo r din Anglia, Franţ a şi Germania , de a ajuta Rusi a Sovietic ă să „desăvîrşească.. . eliberare a maselo r popular e de sclavie şi oric e form ă de exploatare" . Georg e Kenna n a numi t acest decre t un aci de „diplomaţi e demonstrativă" , meni t să „creez e problem e alto r guverne şi să stîrneasc ă opoziţi a popoarelo r respectiv e faţă de propriil e guverne".

Bolşevicii au lansat şi alte declaraţi i de aceeaş i natură , car e incita u cetăţeni i alto r stat e la revoltă .

Decretu l asupr a păci i a fost transmi s la 9 noiembri e Aliaţilor, car e l-au respin s ca pe o stratagem ă propagandistică . Ca urmare , Troţk i a notifica i Puterilo r Central e disponibilitate a Rusie i de a încep e negocier i de pace .

Internaţionalizarea

revoluţiei

161

Strategi a Berlinulu i de sprijinire mascat ă a bolşevicilor îşi arăt a roadele : un u j'.ennan i se aştepta u la o repetar e a „miracolului " din 1762, cîn d u n atea pe tro n a lui Petr u al III-lea , ţar cu orientar e pro-prusacă , a salvat I'nisi a dc la un dezastr u sigur. Perspectiv a une i păc i separat e a făcut să lenase ă speranţel e Germanie i de a înfrîng e Franţ a şi Mare a Britani e înaint e t n Statel e Unit e să poat ă pregăt i şi desfăşura suficient e forţe militar e pe uiiiluienl . Ludendorf f a pu s imedia t la punc t planu l une i ofensive deci s i v e pe frontu l de vest, la car e urma u să particip e sute de mi i de soldaţ i liunsleraţ i din Est .

In relaţiil e ei cu Rusi a Sovietică , Germani a avea aparen t toat e atuurile , dispune a de un guvern puterni c şi de o armat ă extraordina r de bin e nirgjHilă , în tim p ce Rusi a era lipsită de amîndou ă acest e elemente . în IPiililiile, raportu l de forţe nu era chia r atît de dezechilibrat . Blocad a Alia(llui împinses e Puteril e Central e la un pas de înfometare . Austro-Ungari a jiflteu c ă e pe punctu l să se prăbuşească : ministru l austria c de extern e UVeili/iisc Berlinu l că, probabil , ţar a sa nu avea să ma i reziste pîn ă la urHifllonien recoltă . Germani i era u dezavantajaţ i şi de ignoranţ a lor în legăluiit cu bolşevicii, pe car e îi considera u o adunătur ă de utopişt i ponosiţ i şl lipsiţi d e simţu l realităţii . Bolşevicii în schim b cunoştea u foart e mult e d M p i c c l a s a conducătoar e germană , fiindc ă trăiser ă an i îndelungaţ i în l l i u m i i i i i a , familiarizîndu-s e cu realităţil e ei interne . Er a un atu car e le pui tullen de fiecare dat ă să cîştige în faţa germanilor .

Mulţ i politicien i şi intelectual i german i spera u să învingă Rusi a şi să iinuslorm e într-u n soi de Africă, într- o coloni e menit ă să le furnizez e 1 MI pi inie şi capacităţ i de prelucrar e ieftine . în acest scop , plănuia u să c Imperiu l Ru s dup ă liniile de demarcaţi e interetnic ă şi să instalez e ' ce ar fi răma s — în provinciil e Rusie i Mari , adic ă — un guvern uf de slab pentr u a ced a presiunilo r îndreptat e spre obţinere a de II economice . Di n perspectiv a uno r astfel de ambiţii , nimi c nu ar fi miii|iil mai mul t Berlinu l decî t existenţ a unu i regim bolşevic în Rusia . l'MK , documentel e emis e de instituţiil e politic e german e abunda u în Hiiiiicnle în favoarea sprijiniri i bolşevicilor , care , oricî t de odioş i ar fi • u i r u i i contribu i prin incompetenţ a şi lipsa lor de popularitat e la men ' m Rusia a une i permanent e stări de dezordine . U n influen t comen • 'litie german , Pau l Rohrbach , răspunde a astfel în iuni e 1918 acelor a ' ompalrioţi i săi car e începuser ă să se îndoiasc ă de oportunitate a ill lui Lenin : fiindcă

Mulţpvicii ruineaz ă din temeli i inim a Rusiei, sursa oricăre i ameninţăr i ruseşti în v i i t o r . Ei au reuşit deja să înlătur e cele mai mult e din neliniştil e HH.IHIU' privitoar e Ia Rusia Mar e ş i ar trebu i să facem tot ce ne stă în putinţ ă iifiillti H i ajuta să-şi continu e atît de folositoare a lor activitate . (luiMiilliil r

Iu iicjnl context , într e cei do i partener i atît de improbabil i — Rusi a radi 'IH îl I leiuuini a monarhic ă — s-a dezvolta t o alianţ ă tacită , car e avea să

162

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

durez e pîn ă la capitulare a german ă din noiembri e 1918, pentr u a renaşt e din no u la începutu l anilo r '20. Alianţ a nu l-a salvat pe Kaiser , dar i-a permi s lui Leni n să supravieţuiască .

Germani i şi austrieci i au accepta t cu promptitudin e propunere a rusească de armistiţiu , convinş i că vor urm a imedia t convorbir i de pace . La 18 noiembrie/ l decembri e 1917, o delegaţi e rusă condus ă de Adolf Iofle , fost menşevi c şi priete n al lui Troţki , a pleca t la Brest-Litovsk , und e se afla cartieru l genera l al înaltulu i comandamen t germa n de pe frontu l de est. Delegaţi a german ă îl avea în frunt e pe von Kuhlmann , fostul ministr u de externe , car e jucase un rol chei e în aranjamentu l privito r la tranzitare a lui Leni n prin Germania , în momentu l părăsiri i Elveţiei .

D e îndat ă ce armistiţiu l a fost încheia t şi luptel e au încetat , ruşii au declanşa t o viguroasă campani e propagandistic ă destinat ă trupelo r german e de pe frontu l de est, prin car e aceste a erau incitat e împotriv a propriulu i guvern şi îndemnat e să fraternizez e cu fostul inamic . Tactic a ruşilor la Bresl a fost de a temporiz a cît ma i mul t şi de a folosi negocieril e pentr u lansare a de lozinc i revoluţionar e adresat e populaţie i germane . Campani a s-a dovedi i destu l de eficientă , la sfîrşitul lui ianuari e 1918 izbucnin d într-u n numă r de oraş e german e greve ale muncitorilor , car e cerea u încheiere a imediat ă a păcii , fără anexiun i teritorial e şi fără despăgubir i de război .

Dup ă încheiere a prime i rund e de negocier i (15/2 8 decembri e 1917), germani i au începu t să-şi pun ă întrebăr i asupr a adevăratelo r intenţi i ale ruşilor : dorea u aceşti a să închei e pac e sau vroiau doa r să cîştige tim p pentr u a provoc a o revoluţi e socială la scară mondială ? Militarii , dîndu-ş i seam a că bolşevicii trăgea u de timp , au ceru t să se pun ă capă t mascaradei , într- o scrisoar e din 7 ianuari e (25 decembrie ) adresat ă Kaiser-ului , generalu l von Hindenbur g critic a „slăbiciunea " şi „conciliatorismul " tactici i aplicat e la Brest de diplomaţi i germani , car e crea u impresi a că Germani a dore a cu disperar e să obţin ă pacea . O astfel de impresie , sublini a el, era de natur ă să afectez e în mo d negati v moralu l armatei . Kaiser-u l a fost de acor d cu observaţiil e generalulu i şi, o dat ă cu reluare a convorbirilo r de pace , în 27 decembrie/ 9 ianuarie , poziţi a delegaţie i german e a deveni t mai fermă . Făr ă a cer e consimţămîntu l Rusiei , Germani a a recunoscu t în mo d unilatera l suveranitate a Ucrainei , ca un pri m pa s spre semnare a une i păc i separat e cu aceasta . Vizibil şocat , Troţki , car e îl înlocuis e pe Ioffe în frun te a delegaţie i ruse, avea să protestez e — fără nic i un rezultat. * Şocu l lui a fost şi ma i mar e în momentu l în car e germani i au prezenta i la negocier i o hart ă cu frontier a revizuit ă dintr e cele dou ă ţări . Polonia , * G e r m a n ia şi A u s t r o - U n g a r ia au s e m n at în februarie tratate de p a ce separate c u Ucraina, instalînd a p oi la K i ev un g u v e r n - m a r i o n e t ă, c a re a p e r m is c o l e c t a r ea şi transportul de pro • d u se a l i m e n t a re către c e l e d o uă ţări. G e r m a n ia a i m p us R u s i ei prin a c o r d ul de p a ce din m a r t ie 1 9 1 8 r e c u n o a ş t e r ea U c r a i n ei c a stat i n d e p e n d e n t, dar tratatul de p a ce p r o p us a fi î n c h e i at între M o s c o v a ş i K i ev nu a v ea s ă s e m ai m a t e r i a l i z e ze n i c i o d a t ă.

Iniei'•naţionalizarea

revoluţiei

163

Uciiiina , Lituani a şi Letoni a urina u să iasă din componenţ a statulu i rus. lioţk i a răspun s că propuneril e erau inacceptabil e pentr u guvernu l său.

I ii S/1X ianuarie , în chia r ziua în car e era dizolvat ă Adunare a Constituantă , lldeiul bolşevic a declara t că guvernu l sovietic consider ă că cel ma i bun mijloc de a cunoaşt e voinţ a poporulu i este referendumul . A pleca t apo i Imedia t spre Petrograd .

Tei meni i propuneri i german e au crea t o stare de confuzi e în rîndu l con ducătorilo r bolşevici. Buharin , făcîndu-s e purtătoru l de cuvîn t al membrilo r I|P i nul ai partidului , a ceru t sistarea negocierilo r pentr u a provoc a o revolt ă populari i împotriv a imperialiştilor . Troţki , situîndu-s e pe o poziţi e asemănă toare , a lansat sloganu l „nic i pace , nic i război" , prin car e sugera sistarea convorbirilo r şi declarare a unilateral ă de cătr e Rusi a a încheieri i ostilităţilo r i II Puteril e Centrale . Germani i ar fi fost atunc i liberi să facă cee a ce dorea u »l ceea ce, oricum , nic i o forţă din lum e nu i-a r fi putu t împiedic a să facă - sii anexez e teritori i întins e din Rusi a —, dar astfel ar fi dezvălui t pro priulu i popo r şi întregi i lum i brutalitate a imperialismulu i lor.

I .ruin , sprijinit de Kamenev , Zinovie v şi Stalin , a calificat drep t utopic e ituFinenea strategii . Rusi a nu dispune a de o armat ă capabil ă să îi opreasc ă }» germani , în cazu l în car e aceşti a ar fi hotărî t să ocup e Petrograd-u l şi Moscov a şi să răstoarn e astfel guvernu l bolşevic. A pleda t de acee a pentr u ni icptare a une i păci , oricî t de umilitoare , considerînd- o absolu t vitală ppiilru supravieţuire a noulu i regim .

I ,a întrunire a Comitetulu i Centra l car e a avut loc dup ă întoarcere a lui lîoţk i de la Brest, Leni n a suferit o înfrînger e la limită . Troţk i a primi t dlieclive să se întoarc ă la Brest şi să-şi continu e tactic a „nic i pace , nic i ifl/boi" , încereîn d să prelungeasc ă negocieril e cît ma i mult , în speranţ a i fl In Germani a avea să izbucneasc ă în curîn d o revoluţie . Germani i însă Inţcleseser ă deja tactic a ruşilor . La 9-1 0 februarie , von Kuhlmann , acţio itlud la indicaţiil e Kaiser-ului , a prezenta t ruşilor un ultimatum : fie semna u i n în termeni i propuş i de Germania , fără alte discuţi i şi amînări , fie t icierile erau sistate şi armat a german ă invad a Rusia . Troţk i a răspun s > nu va semn a documentu l prezentat , dar — cu sau fără un trata t de pac e Kusia se consider a ieşită din stare a de războ i şi avea să îşi demobilizez e iiimiila. S-a urca t apo i în tre n şi a pleca t la Petrograd .

Nou a stratagem ă a ruşilo r i-a descumpăni t tota l pe germani . N u ma i n. < .iu deja nic i o îndoial ă că bolşevicii foloseau convorbiril e de pac e ca pe o diversiune , da r nu ştiau ce concluzi i să tragă din acest fapt. Să con tinu e nişte negocier i car e nu ducea u nicăieri ? Să îi oblige pe bolşevici pe i iilcii armelo r să accept e ultimatumul ? Sau să ocup e Petrograd-u l şi sa îi iltlflluie de la putere ?

Von Kuhlman n îndemn a la răbdare , temîndu-s e că reluare a ostilităţilo r [W boulu i de est va provoc a no i tulburăr i printr e muncitori i germani . Er a I I P asemene a îngrijora t de eventualitate a ieşirii din războ i a Austriei. Da r

164

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

generalii , car e reuşiseră să se facă ascultaţ i de Kaiser , convinş i că bolşevicii era u nişt e partener i slabi şi imprevizibili , au ceru t trecere a la acţiun i hotărîte . Dup ă afirmaţiil e lui Hindenburg , dac ă în est nu se întreprindea u măsur i imediate , războiu l pe frontu l de vest se pute a prelung i pe terme n nedefinit . Hindenbur g vroia ca „ruşi i să fie zdrobiţ i şi guvernu l lor răsturnat" . Kaiser-u l se situa de parte a generalilor : bolşevicii, pe car e îi con sidera membr i ai une i „conspiraţi i iudeo-masonice " universale , trebuia u eliminaţi . Ruşi i au fost informaţ i că armat a german ă avea să încetez e starea de armistiţi u şi să redeschid ă operaţiunil e militar e împotriv a lor în ziua de 17 februari e la amiază .

Informaţiil e despr e proiectat a ofensivă german ă au ajun s la Petrogra d în după-amiaz a zilei de 17 februarie . La o şedinţ ă a Comitetulu i Central , Leni n şi-a relua t pledoari a în favoarea reveniri i la mas a negocierilo r şi a une i capitulăr i imediate , dar a fost din no u înfrîn t cu o marj ă de un vot.

Majoritate a conducătorilo r bolşevici vroiau să aştept e reacţi a germanilor : dac ă aceşti a aveau să-şi pun ă în practic ă ameninţările , fără ca totuş i în Germani a şi Austria să izbucneasc ă o revoluţie , ar fi fost destu l tim p să se accept e inevitabilul .

Germanii , respectîndu-ş i promisiunile , au începu t să înaintez e pe teri toriu l Rusie i Occidental e şi să ocup e ora ş dup ă oraş , fără să tragă nic i măca r un foc.

Pentr u Lenin , a fost picătur a car e a umplu t paharul : dovad a că rămăşi ţele armate i ruse nu putea u opun e nic i măca r o rezistenţ ă simbolic ă fiind făcută , oric e tîrguial ă devenis e inutilă . Er a convin s — probabi l pe baza informaţiilo r provenit e de la simpatizanţi i comunişt i german i — că duşmanu l intenţion a să ocup e cele dou ă capital e şi să lichidez e regimu l bolşevic. La întrunire a Comitetulu i Centra l din 18 februarie , ocazi e cu car e moţiune a lui Leni n a fost din no u respins ă la o diferenţ ă de un vot, Troţk i şi-a schimba t în cele din urm ă părerea , trecîn d de parte a lui. C a urmare , propunere a lui Leni n a fost acceptat ă cu 7 votur i contr a 6. Germani i au fost anunţaţ i că delegaţi a rusă avea să se întoarc ă la Brest şi să semnez e tot ce i se cerea .

A urma t un no u şoc. Germani i şi austrieci i nu şi-a u opri t înaintarea , ci au continua t să ocup e ora ş dup ă oraş, aparen t ţintin d spre Petrogra d şi Moscova . Cuprin s de panică , Leni n a emi s la 21-2 2 februari e un decre t car e avea să aibă consecinţ e considerabile . Intitula t „Patri a socialist ă în pericol" , decretu l avertiz a că germani i era u hotărîţ i să lichidez e guvernu l socialist şi să restaurez e monarhi a în Rusia . Trebuia u luat e măsur i neîn tîrziat e de apărar e a Revoluţiei . Un a dintr e ele era creare a uno r batalioan e de munc ă forţată , din car e să facă part e „toţ i membri i apţ i de munc ă ai burgheziei " şi car e să particip e la săpare a de tranşee ; cei car e opunea u rezistenţ ă urma u să fie împuşcaţi . Alt paragra f al decretulu i preciza : „Agenţi i inamici , speculanţii , spărgătorii , huliganii , agitatori i contrare -

Internaţionalizarea revoluţiei

165

voluţionari , spioni i german i vor fi executaţ i pe loc. " Er a o preveder e car e stabilea pedeps e irevocabil e pentr u delict e car e nu erau fixate nicăier i în mod precis ; nu se pomene a nimi c de proces e sau audier i ale acuzaţilor .

In lupt , decretu l dăde a noulu i organ de securitate , Ceka , libertate a de a ut ide. Er a începutu l terori i bolşevice.

Ultimu l atu al lui Leni n în aceast ă criză pe car e o prevăzus e fără a o pute a împiedica , erau Aliaţii. Aceştia nu aveau decî t o singură preocupar e iu legătur ă cu Rusia : să o facă să rămîn ă în război . îi interes a pre a puţi n i ine erau bolşevicii şi pe cin e reprezentau . Nic i îndemnuril e la fraternizare , nici apeluril e subversive adresat e muncitorilo r nu îi îngrijorau , fiindc ă uceste a nu găsiseră eco u în ţăril e lor. Atitudine a Aliaţilor era lipsită de ambiguitate : regimu l bolşevic le era duşma n dac ă închei a pac e cu Puteril e ('entral e şi priete n dac ă rămîne a în luptă . Dup ă expresia ministrulu i de extern e britanic , Arthu r Balfour , cauz a ruşilo r era şi cauz a Mari i Britanii , utila vrem e cît lupta u împotriv a germanilor . Statel e Unit e au adopta t o poziţi e similară .

I )up ă iniţiere a de cătr e ruşi a negocierilo r de pac e cu Germania , Aliaţii şi au transfera t misiunil e diplomatic e de la Petrogra d la Vologda, mi c ora ş de provincie , relaţiil e cu guvernu l lui Leni n continuîn d doa r pri n emisar i neoficiali . Aceştia primiser ă asigurăr i din parte a bolşevicilor că vor rămîn e iu războ i dac ă parteneri i occidental i le oferea u asistenţ ă militar ă şi eco nomică . La 21 februarie , contactîndu- i pe francez i în legătur ă cu un eventual sprijin împotriv a germanilor , Troţk i a primi t un răspun s promp t din parte a ambasadorulu i Franţei : „Puteţ i cont a pe colaborare a militar ă şi luianciar ă a Franţe i în rezistenţ a pe car e o opuneţ i Germaniei. " C u apro barea lui Lenin , Sovnarkom-u l a ceru t în mo d oficial ajutor , iniţiin d ne gocieri pentr u a stabili form a pe car e urm a să o ia acesta . Kamene v a pleca t la l'aris, pentr u a prelu a postu l de reprezentan t diplomati c al Rusiei . (Avea «li fie întor s din drum. ) Fi e pentr u că erau la curen t cu acest e negocieri , fie dintr- o simpl ă coin cidenţă , germani i au trimi s mult-aşteptatu l răspun s la propuneril e ruse chia r în ziua în car e Sovnarkom-u l vota în favoare a cereri i de ajuto r adresat e Aliaţilor . Aşa cu m avertizas e Lenin , pretenţiil e lor crescuseră , ineluzîn d acu m despăgubir i şi o serie de concesi i economice . Not a lor avea un caracte r ultimativ , cerîn d un răspun s în terme n de patruzec i şi op t de ore , dup ă care , în cel mul t şaptezec i şi dou ă de ore , urm a să fie semna t un tratat .

Au urma t dou ă zile de dezbater i aproap e neîntrerupt e ale conduceri i bolşevice, tim p în car e s-au relua t toat e vechile argumente . în cele din urmă , ameninţîn d cu demisi a din toat e funcţiil e pe care le deţine a în parti d şi guvern în cazu l în car e propuneril e german e nu erau acceptate , Leni n II obţinu t cîştig de cauz ă în faţa majorităţii . Li s-a notifica t germanilo r că o delegaţi e rusă avea să se deplasez e imedia t la Brest.

I06

Senilii istorie a Revoluţiei ruse

Neavîn d încreder e că Germani a avea să-şi opreasc ă agresiunea , chia r şi dup ă acceptare a necondiţionat ă a termenilo r ultimatumului , Leni n a considera t pruden t să transfer e capital a de la Petrogra d la Moscova .

Transferare a personalulu i din administraţi e a avut loc în cursu l prime i jumătăţ i a luni i martie . Leni n însuşi a părăsi t pe ascun s Petrograd-u l în noapte a de 10 spre 11 martie , cu un tren păzi t de gărzi letone . Operaţiune a s-a desfăşura t în cel ma i depli n secret , la sosire lideru l bolşevic nefiin d întîmpina t decî t de sora lui. Şi- a stabilit reşedinţ a şi birou l în fortăreaţ a medieval ă din Kremlin ; ma i mulţ i dintr e comisar i i-a u urma t exemplul .

Siguranţ a clădiri i a fost încredinţat ă letonilor .

Deş i bazat ă pe considerent e de securitate , decizi a lui Leni n de a mul a capital a la Moscov a şi de a se instal a la Kremli n avea şi o semnificaţi e ma i profundă : ea simboliz a respingere a cursulu i pro-occidenta l inaugura l de Petr u cel Mar e şi reorientare a spre tradiţi a vech e moscovită . Măsur a reflect a pe de altă part e team a bolnăvicioas ă a noilo r conducător i pentr u siguranţ a lor personală . Pentr u a apreci a semnificaţi a acesto r acţiuni , înec i caţ i să vă închipuiţ i că primu l ministr u englez şi guvernu l său ar fi părăsi i Downin g Street , transferîndu-ş i reşedinţ a şi birouril e în Turnu l Londrei , de und e ar fi condu s Mare a Britani e sub protecţi a gărzilor sikh.

Termeni i Tratatulu i de la Brest-Litovsk , semna t de ruşi la 3 martie , erau extrem de împovărători . Ei ne dau o idee despr e ce ar fi putu t însemn a pentr u Aliaţi pierdere a războiului . Rusi a era obligată la concesi i teritorial e majore , pierzîn d toat e provinciil e vestice pe car e le cuceris e începîn d cu mijlocu l secolulu i al XVII-lea . Era u cedat e Polonia , Finlanda , Ucraina , Lituania , Letonia , Estoni a şi Transcaucazia , car e se număra u printr e cele ma i populat e şi ma i bogat e regiun i ale Imperiulu i Rus , adăpostin d 26 la sută din populaţi a acestuia , 28 la sută din instalaţiil e industrial e şi trei sfertur i din rezervele de cărbun e şi minere u de fier. U n procen t de 37 la sută din producţi a de cereal e a ţări i provene a din acest e provincii . în plus.

Rusie i i se impunea u concesi i economic e importante , prin car e cetăţeni i Puterilo r Central e car e deţinea u proprietăţ i în Rusi a ieşeau de sub inci denţ a oricăro r decret e de naţionalizare . în fine, forţel e armat e ruse trebuia u demobilizate .

Nic i un guvern rus nu cedas e pîn ă atunc i teritori i atît de întins e şi nu acor dase une i puter i străin e atîte a privilegii. Populaţia , în covîrşitoare a ei major i tate , a respin s tratatul , Leni n devenind , dup ă cu m afirma un istoric , cel mai detesta t om din Europa . Un a din consecinţel e Tratatulu i de la Brest-Litovs k a fost retragere a din Sovnarko m a socialist-revoluţionarilo r de stînga, care se opuseser ă cu vehemenţ ă încheieri i înţelegerii . Guvernare a Rusie i a devenii astfel, în teori e şi în practică , apanaju l exclusiv al comuniştilor . Scoţîn d Rusi a din războ i într-u n momen t criti c al desfăşurări i acestuia , Leni n a reuşii în plus să-şi atragă duşmăni a Aliaţilor, car e se simţea u trădaţ i şi se vedeau acu m confruntaţ i cu perspectiv a une i înfrîngeri .

Internaţionalizarea

revoluţiei

167

Leni n c ă a dat d o v a d ă de o viziun e profetic ă accep trata t umilitor , c a r e i-a dat tim p să-şi organizez e armat a şi car e ttvea de a l t f e l s ă devin ă c a d u c o d a t ă cu capitulare a Germanie i în faţa Aliaţilor, la 11 noiembri e 1918. Cînd , la dou ă zile dup ă aceea , bolşevicii im denunţa t Tratatu l de la Brest-Litovsk , credibilitate a lui Leni n în rîn duiilc partidulu i a atin s cot e fără precedent . Nimi c din cee a ce făcuse pîn ă tiluuci nu a contribui t ma i mul t la reputaţi a lui de infailibilitate ; de acu m intimlc , Leni n nu s-a ma i văzut pu s niciodat ă în situaţi a să ameninţ e cu d e m i s i a pentr u a obţin e cîştig de cauză .

S-a

spus despre

tînd a c e s t

Şi t o t u ş i , nimi c nu par e să indic e că insistenţ a cu car e Leni n a ceru t colegilor lui să accept e ultimatu l germa n ar fi proveni t din faptu l că pre vA/use înfrîngere a Germaniei . Dimpotrivă . în primăvar a şi vara lui 1918, (I împărtăşe a optimismu l înaltulu i comandamen t german , car e prevede a (leulu i Aliaţi o înfrînger e zdrobitoare . Convingere a bolşevicilor că Ger mani a avea să iasă învingătoar e este dovedit ă de acorduril e economic e şi militar e pe car e Moscov a le- a semna t cu Berlinu l în august 1918, acor d u l I pe c a r e cele dou ă părţ i le considera u un prim pa s spre încheiere a ofit inlfl II une i alianţ e (vezi ma i jos, p. 179). La 30 septembrie , cîn d Germani a Itnpeiial ă e r a deja în pragu l prăbuşirii , Leni n a autoriza t transferu l cătr e M P I I U I al uno r valori estimat e la 312,5 milioan e d e mărci , în conformitat e MU pievederil e acordurilo r semnate . Concluzi a car e decurg e în mo d ine Vlliilul d e aici este că Leni n a ceda t dictatulu i germa n nu pentr u că se baza }t# Capiu l că, oricum , Germani a nu avea să ma i beneficiez e de urmăril e W P M u i a , ci pentr u că se aştept a ca Germani a să cîştige războiu l şi vroia »lt NP a f l e dc parte a tabere i învingătoare . ('ucumstanţel e încheieri i Tratatulu i de la Brest-Litovs k contureaz ă modelu l clasic a cee a ce avea să fie politic a extern ă sovietică în următori i I M p l e / e c i d e ani . Principiil e acestu i mode l pot fi rezumat e astfel: I, Prioritate a maxim ă trebui e să o constitui e întotdeaun a păstrare a pute l l l politic o — ma i precis , menţinere a de cătr e aparatu l de stat a autorităţi i şl i mileniulu i depli n asupr a ce l puţi n a une i părţ i — oricî t de mic i — din Oilloiiu l naţional . Aceasta reprezint ă minimu l necesar . Nic i un pre ţ nu e pleu m a r e pentr u a realiz a acest lucru : vieţile oamenilor , pămîntu l şi resur»*|p ţ â r i i , onoare a naţională , totu l poat e fi sacrificat . Principiu l pleac ă de In pi e m i s a că timpu l lucreaz ă în favoarea comunismulu i şi că tot cee a ce P M P ceda t astăz i va fi recîştiga t mîine . cu Revoluţi a din Octombrie , car e a făcut din Rusi a centru l socialismulu i mondial , securitate a şi interesel e statulu i rus trebui e lA n e n e a înainte a securităţi i şi intereselo r oricăro r alto r ţări , partid e sau t m u / r , inclusi v înainte a intereselo r „proletariatulu i internaţional" . () dată

vlliil al

I I Vnlru obţinere a uno r avantaj e tactice , este permis ă realizare a une i păc i tu uliilele „imperialiste" , dar aceast ă pac e nu reprezint ă decî t un armistiţi u temporar , car e trebui e încălca t de îndat ă ce situaţi a devin e favorabilă pro -

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse priilo r interese . Istori a ne învaţ ă — argument a Leni n necesitate a ratificări i Tratatulu i de la Brest-Litovs k — că pace a nu este decî t „u n momen t de respir o într e dou ă războaie" . Atîta vrem e cît ma i există capitalism , afirma el în ma i 1918, toat e acorduril e internaţional e nu sînt decî t simple „petic e de hîrtie" . Chia r şi în tim p de aşa-zis ă pace , lupt a trebui e continuat ă prin mijloac e subterane , pentr u a submin a guvernel e capitaliste .

4. Politic a fiind de fapt o stare de războ i permanent , relaţiil e extern e trebui e abordat e cu sînge rec e şi raporturil e de forţe trebui e evaluat e cu cea ma i mar e atenţie . Spr e a-1 cita din no u pe Lenin : Mare a noastr ă experienţ ă revoluţionar ă ne învaţă că, atîta vreme cît condiţiil e obiective o permit , ofensiva implacabil ă este singura tactică demn ă de luai în considerare.. . Da r atunc i cînd condiţiil e obiective ne împiedic ă să con tinuă m aceast ă ofensivă generală , trebui e să adoptă m tactic a amînării , a strin gerii rîndurilor .

Dup ă semnare a Tratatulu i de la Brest-Litovs k avea să iasă la iveală un alt principi u fundamenta l al politici i extern e bolşevice : acel a că pr o movare a intereselo r statulu i bolşevic în afară (ca şi în interior ) trebui a să se bazez e pe aplicare a dictonulu i „dezbin ă şi stăpîneşte" , pe exploatare a cu maxim ă circumspecţie , grijă, prudenţ ă şi abilitat e a ce lot mai mici „fisuri" din tabăr a inamică , a tuturo r conflictelo r de interes e d i n l ie burgheziile diferitelo r ţări şi dintr e diferitele grupur i şi categori i ale burghezie i din fiecare ţară.. .

Implicarea

străină

Deş i Revoluţi a rusă avea să infuenţez e istori a lumi i într- o măsur ă miu mar e decî t Revoluţi a franceză , ea s-a bucura t la începu t de mul t ma i puţin ă atenţie . Explicaţi a stă în faptu l că, spre deosebir e de Franţa , car e era la momentu l respecti v putere a european ă cu cel ma i mar e potenţia l politii . milita r şi cultural , Rusi a se afla la periferi a continentului . Ţar ă agrară , pe jumătat e asiatică , ea nu intr a pre a mul t în preocupăril e Europei : tulburăril e din 1917 au marca t în ochi i occidentalilo r intrare a — mul t întîrziat ă - a Rusie i în epoc a modern ă şi nu au păru t să reprezint e o ameninţar e serioasa pentr u ordine a mondială . în al doile a rînd , Revoluţi a rusă s-a produ s in timpu l celu i ma i mar e şi ma i pustiito r războ i din istori a de pîn ă atunc i a lumii , războ i car e a absorbi t în întregim e atenţi a contemporanilor . Astii/ i e greu să realiză m în ce măsur ă acest războ i a pu s în umbr ă oric e alic evenimente , dar să nu uită m că el a costa t vieţile a milioan e de oamen i tiner i şi a distru s valori acumulat e de- a lungu l a ma i mult e generaţii . Eve nimentel e car e au urma t revoluţie i au atra s atenţi a doa r prin efectu l pe

hilenuiiioiuilizareu revoluţiei

1 ( V)

cm c l-a r li putu t avea asupr a sorţii conflictulu i mondial : pentr u germani , t»lr era u purtătoarel e unu i mesa j de speranţă ; pentr u Aliaţi, era u pre vestitoar e de catastrofe .

Nic i un a din maril e puter i nu era interesat ă în răsturnare a regimulu i bolşevic. Germanii , din motiv e pe car e le-a m expu s deja, l-a u sprijinit prin Ioni c mijloacele , salvîndu- 1 de la prăbuşir e în cîteva rînduri . Aliaţii l-a u i nilul iniţia l şi, cîn d eforturil e lor s-au dovedi t inutile , s-au strădui t să tPiii'live/ e frontu l de est cu toat e forţel e pe car e le-a u putu t mobiliza , fie ide ruse sau străine .

I,cni n era convin s că îndat ă dup ă încetare a ostilităţilo r maril e puter i II venii să treac ă pest e diferendel e dintr e ele şi să lansez e un ata c concerta t împotriv a regimulu i bolşevic. Temeril e lui s-au dovedi t nejustificate . En ule/i i au fost singurii car e s-au implica t acti v în sprijinire a adversarilo r i'nitululu i Bolşevic, dar au făcut- o fără pre a mult ă convinger e şi doa r la lu-'ilslenţel e unu i singur om , Winsto n Churchill . Eforturil e lor în aceast ă illnu ţie au fost fluctuante , fiindc ă în Occidentu l epuiza t de războ i parti /iiin i compromisulu i erau mul t ma i numeroş i decî t cei ai intervenţiei . Pîn ă h i plinătate a anilo r douăzeci , majoritate a puterilo r europen e aveau să Im h e i e pac e cu Rusi a comunistă . ('bia r dac ă Occidentu l nu era pre a interesa t de bolşevici, aceşti a aveau intetes e vitale în Vest. Bolşevicii credea u — nu fără moti v — că revoluţi a Im nvea să eşueze dac ă nu trece a dincol o de graniţel e Rusiei . Di n momentu l I n i m e au luat puterea , au începu t să lansez e apelur i cătr e muncitori i din înlirng a lume , chemîndu- i să se ridic e împotriv a propriilo r guvern e şi minţindu-ş i apeluril e de generoas e sum e de ban i destinat e agitaţie i şi pro pugiuidei . l-a u implica t pe german i în conflictu l politi c din Rusia , folotlud u se de ei împotriv a Aliaţilor atunc i cîn d le era u util i şi de Aliaţi ftupiilriva germanilor , ori de cît e ori situaţi a a cerut-o . Principiu l enunţa t ile I enin , de a exploat a toat e „fisurile " din tabăr a „burgheziei" , a fost pu s In piiiclică printr-u n ameste c permanen t în afaceril e intern e ale alto r state .

Iimigine a larg răspîndit ă a une i „intervenţii " planificat e şi metodic e a Minţilo r în Rusi a Sovietic ă este unu l din numeroasel e mitur i ale istorie i ii e se cuvin înlăturate : nu a existat o intervenţi e străin ă în Revoluţi a rusă, i I I N i i m ă de intervenţi i de ambel e părţi , şi se poat e spun e că nimen i nu a •iiln i venit în treburil e alto r stat e cu ma i mul t zel decî t comunişti i înşişi.

I II 13 marti e 1918, Germani a a lansa t mul t aşteptat a ofensivă pe frontu l li vest. Dup ă încheiere a armistiţiulu i cu Rusia , Ludendorf f transferas e o iiiiiultiile de milio n de soldaţ i de pe frontu l din Răsărit ; era dispu s să sand i c de dou ă ori ma i mulţ i pentr u a ocup a Parisul . bolşevicii au folosit momentu l de răga z car e a urma t armistiţiulu i penii II a-ş i organiz a o armat ă proprie . Aveau nevoi e de o forţ ă car e să • t p r i e regimu l în faţa cruciade i capitalist e de car e se temea u şi să aduc ă h i îndeplinir e sarcin a răspîndiri i revoluţie i în întreag a lume . Dup ă afir-

170

Scurtă istoric <i Revoluţiei ruse

maţiil e lui Lenin , Rusi a avea nevoi e de o anual ă puternică , pentr u că viitoru l îi rezerva un între g şir de conflicte : Coexistenţ a dintr e Republic a Sovietică şi statele imperialist e este de neco n cepu t pe terme n lung. In cele din urmă , una din părţ i va trebu i să triumfe .

Pîn ă atunci , într e Republic a Sovietică şi guvernele burghez e vor apăre a în mod inevitabil o serie de confruntăr i dintr e cele mai dure . Aceasta înseamn ă că proletariatu l —- clasa conducătoar e —, dacă vrea să conduc ă şi dacă va 11 să conducă , trebui e să-şi demonstrez e [hotărîrea ] organizîndu-ş i propri a anualii .

Creare a noi i armat e sovietice a întîmpina t însă un numă r de obstacole .

Soldaţi i demobilizaţ i n u dorea u să se întoarc ă înapoi . Recurgere a la recrutăr i ar fi dat naşter e une i armat e alcătuit e în cea ma i mar e part e din ţărani , or ţărănime a era o clasă pe car e bolşevicii o considera u ostilă cauze i lor. Ofiţeri i din veche a armat ă era u bănuiţ i a fi contrarevoluţionari . Ar 11 fost de prefera t miliţi i muncitoreşti , dar — Rusi a neavîn d în 1918 deeil 1-2 milioan e de muncitor i — o astfel de forţă nu ar fi făcut faţă misiu nilo r defensive şi ofensive car e o aşteptau . Aşa încî t bolşevicii amîna u rezolvare a problemei . Membri i vechiulu i stat-majo r general , instruiţ i în spiritu l une i obedienţ e necondiţionat e faţă de autoritate a supremă , au trecu i de parte a lor aproap e în bloc ; ei aveau să formez e nucleu l viitoare i Armat e Roşii . Moscov a a continua t o vrem e negocieril e cu Aliaţii pentr u obţinere a de asistenţ ă militară . Nic i unu l din acest e efortur i nu a dat însă rezultat e semnificativ e şi, pîn ă în toamn a anulu i 1918, singura forţă eficient ă de care dispunea u bolşevicii au răma s cei 35 0 0 0 de puşcaş i letoni , folosiţi ori und e apăre a un perico l la adres a regimului .

Intr e timp , Aliaţii, car e îşi pierduser ă oric e speranţ ă că Sovietel e voi colabor a cu ei împotriv a Germaniei , au deci s debarcare a uno r forţe sini bolic e pe teritoriu l Rusiei . Prim a debarcar e a avut loc la Murmansk , în marti e 1918, la cerere a sovietulu i loca l şi cu aprobare a Moscovei . Alic trup e aveau să fie debarcat e ulterio r la Murmans k şi Arhanghelsk . M i siune a lor era pentr u momen t să aper e cele dou ă portur i de atacuril e get manilo r şi ale finlandezilo r şi să protejez e depozitel e cu materia l de război , acumula t acol o începîn d din 1916. Sarcin a lor strategic ă (p e terme n lung) era să constitui e avangard a viitoare i armat e reorganizat e de pe frontu l de Răsărit . în aprilie , japonezi i au trimi s un contingen t la Vladivostok, sub pretextu l de a întăr i prezenţ a interaliat ă de acolo , în realitat e însă cu intenţi a de a stabili un cap de po d în Extremu l Orien t rus, în vedere a une i viitoar e anexări .

Moscov a urmăre a acest e mişcăr i ale Aliaţilor , ma i ales iniţiativel e japonezilor , cu o îngrijorar e creseîndă . Su b impresi a succeselo r repurtat e de german i în Franţ a în timpu l ofensivei din primăvară , guvernu l rus a opta i pentr u apropiere a de Germania .

hiiernaţioiializarea Spic

revoluţiei

171

lunii aprilie , Rusi a şi Germani a au făcut schim b de amba misiuni i german e din Moscov a a fost numi t contel e Wilhplm von Mirbach , diploma t de carieră , car e lucras e şi la Sank t Petersburg . l'riiK'ipalu l lui colaborator , Kur t Riezler , era un tînă r filozof car e în 1917 fusese trimi s la Stockhol m pentr u a servi drep t intermedia r în transferuril e i|p l o n d u r i german e cătr e bolşevici. Ce i do i diplomaţ i au aprecia t situaţi a din Kusia drep t descurajantă : ei au avertiza t Berlinu l să nu contez e doa r pp comunişti , fiindc ă aceşti a părea u pe punctu l de a se prăbuş i — even hiiihlat e în car e Germani a ar fi fost lipsită de oric e bază de sprijin în Rusia .

I ii * iunie , Mirbac h a transmi s la Berlin că ar fi avut nevoi e luna r de 3 m i l i o a n e d e mărc i pentr u a-i ajuta pe comunişt i să se menţin ă la putere .

Ministeru l germa n de extern e a răspun s solicitări i alocîn d ambasade i 40 t|p m i l i o a n e de mărci , destinat e „operaţiunilo r din Rusia" . Di n cele 9 mili iHine cheltuit e efectiv, guvernu l sovietic a primi t aproximati v jumătate , sub fotm a a trei tranşe , în lunil e iunie , iulie şi august ; restu l a fost împărţi t fIii11* mai mulţ i beneficiari , printr e car e şi guvernu l liberal proclama t în .llhei ia. Riezle r a luat de asemene a legătur a cu grupare a clandestin ă anti h n l ş c v i c ă „Centru l de dreapta" , alcătuit ă din politicien i şi general i con sul v n l o i i , car e ajunseser ă la concluzi a că bolşevismu l reprezent a pentr u Musiu o ameninţar e ma i mar e decî t germanii . Principalu l obstaco l în cale a sMngc i ii relaţiilo r cu elementel e conservatoar e era Tratatu l de la Brest-Li l o v s k , pe car e toat e grupăril e antibolşevic e îl dorea u revizuit , ca o condiţi e j M p l l i u i n a r ă a colaborări i cu Germania . sfîrşitul

s a d o r i . I n fruntea

I ,ii lierlin , Ioffe s-a instala t în fosta ambasad ă imperială , pe car e germitul i o menţinuser ă în perfect ă star e dup ă închidere a ei la începutu l rMioiului . Reprezentanţ a diplomatic ă rusă n u era o simpl ă ambasadă , ci tlfl HVitnpost revoluţiona r în inim a teritoriulu i inamic . Misiunil e ei princi JIHIP ri a u în numă r de tre i şi toat e aveau să fie îndeplint e cu succes . Prim a ("tti neutralizare a generalilo r german i car e cerea u lichidare a guvernulu i b o l ş e v i c . Ioffe a reuşit să îşi ating ă obiectivul , prezentîn d comunităţi i de ulm ni german e perspectiv a profiturilo r strălucit e pe car e le-a r fi putu t ipitlizn în Rusi a Sovietică . A dou a sarcin ă era încurajare a şi sprijinire a h u l e l o r revoluţionar e din Germani a şi ţăril e învecinate . Ce a de- a trei a misiun e o constitui a culegere a de informaţi i de natur ă politic ă şi economică . loll'e a reuşit să-şi duc ă la îndeplinir e toat e acest e obiectiv e graţie pro iecţie i Ministerulu i germa n de externe , car e consider a că nic i un pre ţ nu .ii f| l o s l pre a mar e pentr u a- i ajuta pe bolşevici să supravieţuiască .

I n întrevederil e c u mari i oamen i d e afaceri , Ioffe, asistat d e Leoni d K I I I S U I . c a r e cunoşte a mult e persoan e influent e în Germania , îi îndemn a M» Inie i locutor i să n u ia în seam ă sloganuril e „maximaliste " ale Moscovei : S I M P L I I retorică , îi asigura el. Bolşevicii erau nişt e oamen i realişti , car e nu dntPMii decî t să aibă relaţi i bun e cu Germania . Celo r car e se plîngea u de pi opugand a subversivă a ruşilor , Ioffe le răspunde a că „est e vorba de acţiun i

172

Scurtă istoric <t Revoluţiei ruse

ale Partidulu i Comunis t Rus , fără nic i o legătur ă cu guvernul". Afacerişti dintr e cei ma i versaţi s-au lăsat păcăliţ i de aceast ă stratagem ă — în part e pentr u că vroiau să cread ă că aşa stătea u lucrurile , în part e pentr u că nu şi imagina u că cinev a între g la mint e pute a lua în serios lozincil e bolşevice, Krupp , Thyssen , Stinnes , toţ i viitori sprijinitor i ai lui Hitler , au exercita t presiun i asupr a guvernulu i germa n să menţin ă bunel e raportur i cu noi i conducător i de la Moscova , spre a asigura hegemoni a german ă în Rusia .

Coaliţi a diplomaţilor , industriaşilo r şi bancherilo r a reuşit să contrabala n seze influenţ a armatei . în acelaş i timp , Ioffe a stabilit relaţi i strîns e cu elementel e radicali ' cele ma i extremist e din Germania , prevalîndu-s e de imunitate a diplomatic ă pentr u a ajuta la răspîndire a propagande i revoluţionar e şi, în ultim ă insta n ţă, chia r pentr u a furniz a elementelo r respectiv e ban i şi arme . Iat ă cum descri a Ioffe în 1919 activitate a pe car e o desfăşura la Berlin : [Ambasada ] a dirijat şi subvenţiona t peste zece partid e socialiste ale stîngii,, , întreag a Germani e a fost împînzit ă cu o reţea de organizaţi i revoluţionar e ilegale: sute de mii de manifest e şi proclamaţi i revoluţionar e au fost tipărit e ţii răspîndit e săptămîna l în spatele frontulu i şi în rînduril e armatei .

Dup ă afirmaţiil e lui Ioffe, o part e din acest e material e era u adus e p u n curier i din Rusia , dar majoritate a era u tipărit e în Germania , cu sprijinu l ambasadei .

I n tim p ce desfăşura u în străinătat e acţiun i subversive de genu l celui de ma i sus, bolşevicii era u ei înşişi ameninţaţ i acas ă de o subversiun i internă .

Rusi a capturas e de- a lungu l războiulu i într e 50 000 şi 60 000 de s o l daţ i ceh i şi slovaci din armat a austriacă . Ce i ma i mulţ i dintr e ei aveau sentiment e antigerman e şi antimaghiar e şi era u animaţ i de conving m socialiste . Guvernu l Provizori u constituis e o part e din ei în batalioan e naţionale , car e au lupta t în campani a din iuni e 1917. Ceilalţ i era u ţinu i i în lagăre de prizonier i din Ucraina . Dup ă semnare a Tratatulu i de l.i Brest-Litovsk , cehi i şi slovacii au dori t să părăseasc ă Rusi a cît nun repede , temîndu-s e că vor fi capturaţ i de german i sau austriec i şi împu ş caţ i ca dezertori . Moscov a şi-a dat acordu l şi, în marti e 1918, continge n tele de prizonier i car e alcătuia u Legiune a Cehoslovac ă au începu t să se îmbarc e în trenur i cu destinaţi a Vladivostok, de und e urma u să plece spre Franţ a la bordu l uno r nave . Thoma s Masaryk , preşedintel e Cons i liulu i Naţiona l Cehoslova c forma t în exil, la Paris , a obţinu t aprobare a ruşilo r ca trupel e să fie înarmate , pentr u a se apăr a de eventual e atacu i i banditeşti . Le- a dat oamenilo r lui ordin e strict e să nu se amestec e iu problemel e intern e ale Rusiei .

InirriKilionalizarcci

revoluţiei

173

Iniţia l evacuare a a decur s fără dificultăţi . Cehi i şi slovacii călătorea u iu mo d organizat , în trenur i bin e echipat e şi dotat e cu armamen t suficient . i ii toni c acestea , la 14 mai , în Celiabinsk , ora ş situa t la est de Urali , a avut loc o altercaţi e într e prizonieri i ceh i şi cei unguri , în urm a cărei a un ungu r ii foni ucis. Sovietu l loca l a aresta t cîţiva cehi , da r camarazi i lor au ocupa t m senulu i oraşului , cerîn d să fie eliberaţi . Sovietu l a trebui t să cedeze .

I'în ă în acel moment , cehi i şi slovacii simpatizaser ă în mar e măsur ă i ii cauz a revoluţionarilo r ruşi, inclusi v a bolşevicilor . Comportamentu l lipsit de tac t al lui Troţk i avea să- i facă să-şi schimb e atitudinea . Luîn d i uitoşlinţ ă de cele întîmplat e la Celiabinsk , Troţki , numi t de curîn d comisa r I urniri i problem e de războ i şi dorni c să îşi facă simţit ă autoritatea , a ordona t I egiunii Cehoslovac e să prede a armel e şi să îşi întrerup ă evacuarea ; prizonieri i aveau de ales într e a se înrol a în Armat a Roşi e şi a intr a în „bătă lii mne de muncă" . Ce i car e opunea u rezistenţ ă urma u să fie închiş i în higSre de concentrare. * La Celiabinsk , o adunar e a Armate i Revoluţionar e t 'PIIP II respin s ultimatumu l lui Troţki . Convinş i că bolşevicii acţiona u la pasiunil e Berlinulu i şi că intenţiona u să îi prede a germanilor , cehi i şi slovncil au luat sub contro l cale a ferat ă transsiberiană , pentr u a-şi asigura tu i estil neîngrădi t spre Vladivostok. La sfîrşitul lui ma i şi începutu l lui iunie , I pglune a a ocupa t un numă r de oraş e important e situat e de- a lungu l căii lunile . Directiv a nechibzuit ă a lui Troţki , pe car e acest a nu avea de altfel ml|onc e să o pun ă în aplicare , i-a transforma t pe cehi i şi slovacii înarmaţ i illu simpatizanţ i taciţ i în duşman i declaraţi , creîn d Moscove i o gravă pro blema militară .

I'ioblem a avea şi o dimensiun e politică . Zonel e ocupat e de cehi , ma i ii semn ă provinciil e de pe cursu l mijloci u al Volgăi, era u un bastio n al 1 M i id ist - revoluţionarilor . Imedia t dup ă eliminare a bolşevicilor de cătr e • hi, socialist-revoluţionari i au ieşit la lumină , organizîn d în Samar a un 1 umile i al Adunări i Constituante , cunoscu t sub numel e de Komu h şi MII flitul din foşti deputaţ i socialist-revoluţionar i ai Adunări i dizolvate .

Pnt i liunîndu-s e unicu l guvern legitim al Rusiei , Komuh-u l şi-a declara t aulntilale a asupr a tuturo r teritoriilo r eliberat e de Legiune a Cehoslovacă , und e n restabili t libertăţil e cetăţeneşti , fără să abrog e însă decretu l asupr a I• n11ri111111 iii emi s de bolşevici şi copia t de Leni n chia r din programu l " lidist-revoluţionarilor . în regiunil e situat e la est de Ural i apărus e într e •m p un alt guvern independent , car e şi-a proclama t autoritate a asupr a iheiiei . l'rnlr u a face faţă acesto r probleme , bolşevicii au inţia t creare a une i •iiiml e regulate . Foşt i general i ţarişt i şi consilier i francez i aflaţi în servind noi i puter i cerea u de o bun ă bucat ă de vrem e să se renunţ e la idee a * I'.HIC, se pare, p r i ma m e n ţ i u ne d e s p re e x i s t e n ţa lagărelor de c o n c e n t r a r e, într-un d o c u'»Ht «tiviclic oficial.

174

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

creări i une i miliţi i muncitoreşt i şi să se treac ă la recrutări . La 29 mai 1918 — la o săptămîn ă dup ă revolta Legiuni i Cehoslovac e — Moscov a a anunţa t o mobilizar e general ă a muncitorilo r şi minerilor . Dou ă lun i ma i tîrziu . toţ i bărbaţi i într e optsprezec e şi patruzec i de an i au fost declaraţ i inco t porabili , iar ofiţeri i din vechea armat ă cu vîrste cuprins e într e douăzec i şi şase şi treizec i şi un u de ani au primi t ordi n să se prezint e spre a fi luaţi în evidenţă .

Lu a astfel naşter e Armata Roşie . Organizat ă cu sprijinu l uno r ofiţeri de carier ă şi condus ă apoi aproap e exclusiv de cătr e ei, nou a armat ă era, din punc t de vedere al structurilo r şi al disciplinei , o copi e a vechii armat e imperiale . Principal a inovaţi e o reprezenta u „comisarii " politici , toţ i bolşevici de încredere , însărcinaţ i cu asigurare a loialităţi i ofiţerilor . La 29 iulie, cu ostentaţi a car e îl făcuse atît de impopular , Troţk i i-a încredinţa t pe cei car e se îndoia u de loialitate a foştilor ofiţer i ţarişti , rebotezaţ i acu m „specialişt i militari" , că orice ofiţer car e ar fi intenţiona t să trădez e Rusia Sovietic ă urm a să fie împuşca t pe loc. „Alătur i de fiecare specialist", spune a el, „vo r trebu i să stea doi comisari , unu l în dreapt a şi celălal t în stînga, cu revolveru l în mînă. " Cu altă ocazie , Troţk i avertiz a că, din ofiţeri i car e s-a r fi comporta t neloia l nu avea să rămîn ă decî t „ o pat ă de sînge".

Armat a Roşi e avea să devină reped e copilu l răsfăţa t al noulu i regim, soldaţi i ei primin d salarii şi raţi i de pîin e ma i mar i decî t muncitorii .

Deocamdat ă însă Armata Roşi e nu era decî t în stadi u embriona r si soart a Rusie i Sovietic e se afla în mar e part e în mîinil e celo r din afară, mai ales ale Germanie i imperiale . Bani i pe car e Berlinu l i-a plăti t Moscove i au ajuta t regimu l bolşevic să supravieţuiasc ă financiar , într- o vrem e in car e sursele lui de venitur i erau minime , da t fiind că sistemu l fiscal se prăbuşise . Faptu l că Germani a îi sprijine a pe bolşevici a tempera t opoz i ţi a internă . Exista convingere a larg răspîndit ă că germani i ar fi putut , dac ă vroiau , să îi înlătur e oricîn d pe bolşevici de la putere ; Troţk i însuşi recunoşte a acest lucru . în vara anulu i 1918, supravieţuire a regimulu i a depin s de Germania , mai precis de voinţ a lui Wilhelm al II-lea .

Kaiser-u l prime a sfaturi contradictorii . Ambasad a din Moscov a •:> alinias e şi ea poziţie i antibolşevic e a generalilor . Dup ă revolt a cehosl u vacă , Mirbac h şi Riezle r îşi pierduser ă oric e încreder e în guvernu l Im Lenin , cerîn d Berlinulu i să caut e o bază de sprijin alternativ ă în Rusia Situaţi a se deterioras e atît de mult , încî t Riezle r a trebui t să- i mituias i > pe leton i pentr u a-i convinge să rămîn ă în serviciul bolşevicilor. Ministeru l de extern e s-a disocia t de opiniile misiuni i sale de la Moscova , afirmîn. l cu insistenţ ă că bolşevicii erau „clientul " cel ma i dem n de încreder e al Germaniei , fiindc ă fuseserăsingurii car e acceptaser ă condiţiil e Tratatulu i de la Brest-Litovs k şi fiindcă menţinea u Rusi a într- o stare de dezordin e permanentă . U n memorandu m al ministerulu i germa n de extern e rezum a astfel argumentel e în favoarea bolşevicilor :

Iiiteriuifioiuilizareo

revoluţiei

175

în ceea cc priveşte Rusia, avem un singur intere s primordial : să stimulă m roitel e dezintegrări i şi să slăbim ţara pentr u cît mai mult ă vreme de acum înainte. . liste în interesu l nostr u să normaliză m cît mai curîn d şi în mod real relaţiile cu Rusia, pentr u a-i control a economia . Cu cît ne vom amestec a mai mult în treburil e intern e ale ţării, cu atît se va lărgi prăpasti a care ne despart e deja de Rusia.. . Nu trebui e trecu i cu vederea faptul că Tratatu l de la Brest-Li tovsk a fost ratificat numa i de bolşevici, şi nici măca r de toţi.. . Sînte m de aceea interesaţ i în a-i menţin e deocamdat ă în frunte a Rusiei pe bolşevici. In situaţi a dată , pentr u a rămîn e la putere , ei vor face tot posibilul să ni se arate loiali şi să respect e înţelegeril e de pace . Pe de altă parte , conducători i lor, oamen i de afaceri evrei, vor renunţ a foarte reped e la teoriile lor şi se vor arăta dispuşi să închei e tranzacţi i comercial e şi acordur i de transpor t profitabile . Trebui e de nceea să continuă m să ne urmări m obiectivel e cu răbdar e şi hotărîre .

Transporturile , industria , întreag a economi e a Rusiei vor intra în mîinile noastre .

Von Kuhlmann , car e sprijine a cu tări e acest punc t de vedere , a sugetiil eu Herlinu l să-i asigure pe ruşi că nu are nic i un fel de intenţi i ameninţă lonr e în legătur ă cu Petrograd-ul , pentr u a le permit e să deplasez e spre est tiupel e leton e car e apăra u oraşul , spre a lupt a împotriv a cehilor .

Cel e dou ă punct e de veder e opus e i-a u fost înfăţişat e la 28 iuni e Krilser-ului , de cătr e un înal t funcţiona r al ministerulu i de externe . Im pulsivul Wilhelm a ales prim a opţiun e car e i-a fost prezentată , cea a minis |piului de externe . A ordona t să se transmit ă ruşilo r că îşi putea u transfer a Iflilt grijă trupel e din Petrogra d pentr u a lupt a împotriv a cehilo r şi, „făr ă ii exclud e alte opţiun i eventuale" , să fie sprijiniţ i bolşevicii, ca singuru l piillid car e acceptas e Tratatu l de la Brest-Litovsk .

Cu efect imedia t al aceste i decizii , comandamentu l sovietic a putu t liiinslera tre i regiment e leton e pe frontu l intern , reuşin d să opreasc ă liiiiinlare a cehoslovacilor . La începutu l lui septembrie , letoni i aveau să rei iu ci cască de la ceh i oraşel e Kaza n şi Simbirsk : acest e victorii , primel e liuegislraie de trupel e roşii, au avut un efect saluta r asupr a moralulu i în »i itdeie al Kremlin-ului . La indicaţiil e lui Kuhlmann , Riezle r a întrerup t negocieril e cu Centru l de Dreapta , concentrîndu-ş i activitate a spre con sulii lui ea regimulu i lui Lenin . Decizi a Kaiser-ulu i le- a permi s bolşevicilor sU lucii faţă perioade i cele ma i dificile din istori a lor timpurie . Germani i N i ll pulu l ocup a Petrograd-u l şi Moscov a cu foart e puţin e eforturi , instalîn d tiu guvern marionetă , aşa cu m procedaser ă în Ucraina . Opţiune a luat ă de Wilhelm la sfîrşitul lui iuni e a elimina t definiti v aceast ă eventualitate : iiiM * siiptămîn i ma i tîrziu , cîn d ofensiva lor în vest s-a împotmolit , germnni i îşi pierduser ă deja capacitate a de a interven i în afaceril e Rusiei .

I luliirîrea Kaiser-ulu i a fost o veste bun ă pentr u Moscova . Vestea proas Ift cui că socialist-revoluţionari i de stînga, singurii aliaţ i ai bolşevicilor , lin cpea u să se agite. Revoluţionar i romantici , ei tînjea u dup ă entuziasmu l pupului - din Octombri e şi eufori a lui februari e 1918, cîn d contribuiser ă la

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse mobilizare a maselo r împotriv a invadatorulu i german . Bolşevicii postrevo luţionar i li se părea u demn i de dispre ţ prin înclinaţi a lor spre compromis , iar semnare a Tratatulu i de la Brest-Litovs k echivalas e pentr u ei cu o trii dar e a Revoluţiei . Mări a Spiridonova , conducătoare a lor, scria : „Est e du reros.. . să văd că bolşevicii, cu car e am lucra t pîn ă acu m co t la cot , cu car e m-a m aflat de aceeaş i part e a baricadei.. . au adopta t politic a guvet nulu i Kerenski. " Socialist-revoluţionari i de stînga au deci s să provoac e nu războ i într e Rusi a Sovietic ă şi Germania , pentr u a pun e capă t politici i de compromi s şi a face să renasc ă fervoare a revoluţionar ă a populaţiei . în acest scop , au începu t să organizez e o forţă militar ă proprie . Ceka . ocupat ă cu vînare a ţăranilo r implicaţ i în comerţu l ilicit cu cereal e şi cu hărţuire a ofiţerilo r demobilizaţi , nu era la curen t cu acest e pregătiri . Luci u explicabi l în parte , dac ă ţine m con t de faptu l că adjunctu l lui Feli x D/.e i jinski (şeful Ceka ) era un socialist-revoluţiona r de stînga . Complotu l a fost în mar e măsur ă pu s la cale în sediu l poliţie i secrete , Lubianka . în naivitate a lor, socialist-revoluţionari i de stînga credea u că asasinare a ambasadorulu i la Moscov a ar fi determina t Germani a să declar e războ i Rusie i Sovietice , obligîndu- i astfel pe bolşevici, pe car e adepţi i Spiridon o vei nu aveau nic i o intenţi e de a îi înlătura , să revină pe drumu l revoluţie i La 6 iulie, cu sprijinu l uno r complic i din Ceka , do i socialist-revoluţiona i i de stînga au pătrun s în clădire a ambasade i germane , sub pretex t că erau trimiş i de guvern . Ce i do i l-a u împuşca t pe Mirbac h şi au fugit, lăsînd la locu l fapte i documentel e false fabricat e de Cek a pe baza căror a reuşisei.i să intr e în ambasadă . A fost semnalu l declanşări i une i revolt e general e a forţelo r socialist-revoluţionar e de stînga din capitală . Acestea au ocupa i o serie de obiectiv e strategic e din oraş , însă fără a încerc a să- i înlătur e pe bolşevici. Unu l din rebeli i-a spus şefului Ceka , Dzerjinski , făcut prizonic i cu ace a ocazie : Sînteţ i puşi în faţa faptulu i împlinit . Tratatu l de la Brest-Litovs k a fost anulai . războiu l cu Germani a este inevitabil. N u dorim puterea.. . Vom intr a în clan destinitate . Puteţ i rămîn e la putere , dar trebui e să încetaţ i să fiţi lacheii lui Mirbach . Lăsaţi- i pe german i să ocup e Rusia pînă la Volga.

Lenin , car e avea toat e motivel e să cread ă că fusese trăda t de prop i M poliţi e secretă , a ordona t ca Cek a să fie desfiinţat ă (ordi n revoca t ulterior » Unităţil e militar e staţionat e în Moscov a nedîn d vreun sem n că au intenţi a să vină în ajutoru l guvernului , Leni n a fost obligat să facă ape l la leton i Sub comand a lui 1.1. Vaţetis, aceşti a au pu s capă t rebeliuni i chia r în ziua următoare . La Moscov a şi în alte oraşe , sute de socialist-revoluţionar i de stînga au fost arestaţi . Pentr u a-i linişti pe germani , guvernu l a anunţa t ca 200 dintr e cei arestaţi , inclusi v Spiridonova , fuseseră împuşcaţi . în reali tat e bolşevicii îi trataser ă cu o clemenţ ă deosebită , ma i ales de team ă că

Internaţionalizarea

revoluţiei

177

ii|)ii\saliil c «ir fi provoca t declanşare a unu i val de teroris m împotriv a lidei ilni bolşevici. Spiridonov a a fost închis ă şi ulterio r eliberată ; avea să fie iiii-slală şi închis ă de ma i mult e ori, fiind în cele din urm ă executat ă în l'M I în închisoare a din Orei , cu puţi n tim p înaint e ca germani i să cuce i nise ii oraşul .

In ciud a aşteptărilo r socialist-revoluţionarilor , Berlinu l a evitat să mspund ă cu duritat e la ucidere a ambasadorului , trimiţîn d un înlocuitor .

Nou l emisar , Kar l Helfferich , se teme a atît de mul t pentr u propri a viaţă, Inu l în cele dou ă săptămîn i cît s-a aflat la post nu a ieşit din ambasad ă decîl o singură dată .

I'rinlr- o remarcabil ă coincidenţă , în aceeaş i zi de 6 iulie a izbucni t o levoltă anlibolşevic ă în oraşu l Iaroslav l din nord-estu l Rusie i şi în dou ă inăşel e învecinate . La origine a revolte i se afla Bori s Savinkov, cel ma i tdlciic e şi ma i curajo s dintr e conspiratori i antibolşevici . Teroris t revolu ţiona r fanati c în tinereţe , Savinko v a deveni t dup ă izbucnire a primulu i lă/bo i mondia l un adevăra t patriot . în cursu l anulu i 1917 a fost adjunctu l Iul Kerenski , jucîn d un rol importan t în afacere a Kornilov . Ulterio r avea ilt se alătur e generalulu i Alekseev, fondatoru l Armate i Albe de Voluntari , i iiie I ;i trimi s în Rusi a Sovietic ă pentr u a recrut a ofiţer i şi a căut a sprijin llniincia r şi politic * Savinkov, conspirato r încercat , a pu s la punc t o forţă clandestin ă formulă din 5 000 de ofiţeri , car e aveau misiune a de a ieşi la lumin ă şi a trec e Iii iieţiun c în momentu l intervenţie i Armate i de Voluntari . Avea o nevoi e ilbiperat ă de ban i şi se teme a în permanenţ ă de trădare : în ma i 1918 iubit a piluisilă a unui a din ofiţeri i lui a dezvălui t celo r din Cek a existenţ a organl/nţiei , rezultatu l fiind că pest e o sută din membri i acestei a au fost arestaţ i • j 1 unii lîrziu executaţi . Lipsit de fondur i şi temîndu-s e să nu rămîn ă fără oliţcii , Savinko v a hotărî t să atace . Iniţia l îşi stabilise ca obiecti v Moscova , iliii i iseul une i intervenţi i german e l-a făcut să se răzgîndeasc ă şi să aleagă Imnslnvl . Dat e fiind zvonuril e insistent e că Aliaţii pregătea u no i debar • iii i in nordu l Rusiei , Savinko v a ales ca scen ă de desfăşurar e a insurecţie i legiune a de pe cursu l mijloci u al Volgăi, de und e pute a intr a în contac t iilll cu Legiune a Cehoslovacă , cît şi cu trupel e Aliaţilor. Ulterio r avea să 'lum e că reprezentanţ i ai Aliaţilor îi promiseseră , în caz că rezista patr u 'le, sii trimit ă dinspr e Arhanghels k trup e de sprijin, urmîn d ca apo i forţel e 'inbinat e anglo-franco-rus e să înaintez e spre Moscova . Afirmaţiil e lui, • II i onfirmat e de nic i un fel de documente , sînt destu l de suspecte . Ma i pro bului este că Savinko v spera ca eventual a lui victori e să provoac e o revolt ă iiullbolşevică în întreag a Rusie .

Iu ziua de 6 iulie, la orel e 2 noaptea , locţiitoru l lui Savinko v a înălţa t Iti huoslavl steagul revoltei ; dou ă mic i oraşe din apropier e i s-au alătura t * A n u a l e le A l b e, c a re au î n c e p ut s ă ia fiinţă în iarna a n i l or 1 9 1 7 - 1 9 1 8 , sînt a b o r d a te <H I iipllnliil XI.

178

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

la scurră vrem e dup ă aceea . în acestea , revolt a a fost rapi d înăbuşită , însă laroslat d a rezista t tim p de şaisprezec e zile. Cîn d I-a u recucerit , comunişti i au exeţuta t 350 de răzvrătiţi , majoritate a ofiţeri . Savinko v a reuşit să se salvezi), A lupta t o vrem e în Armat a Albă a lui Kolceak , iar dup ă înfrîn gerea scesteia s-a refugiat în Occident . Aici a iniţia t ma i mult e complo tur i andltcomuniste , toat e eşuate . Dup ă moarte a lui Leni n s-a lăsat atra s înapo i in Rusi a de o falsă organizaţi e anticomunistă , creat ă de GPU , instituţi a care înlocuis e Ceka . A fost imedia t aresta t şi judecat . Datorit ă coope rări i cu autorităţile , condamnare a la moart e i-a fost comutat ă în zece ani de încfjsoare . Avea să moar ă un an ma i tîrziu în circumstanţ e suspecte .

Deş i o?icial s-a declara t că se sinucisese , a fost probabi l asasina t de GPU .

Kua Riezler , car e a asigurat conducere a ambasade i german e pîn ă la soskeafiînlocuitorulu i lui Mirbach , vedea în evenimentel e de la Iaroslav l semnullprevestito r al prăbuşiri i bolşevicilor. La 19 iulie, telegrafia la Berlin : „Regimu l bolşevic a murit . Cadavru l ma i trăieşt e (!) doa r pentr u că gropar i i nu se înţele g care din ei să îl îngroape" . Riezle r a iniţia t negocier i cu coman dantu l puşcaşilo r letoni , Vaţetis, car e i-a dat de înţele s că, dac ă li s-ar li garant a amnistia , oameni i lui era u gata să îi abandonez e pe bolşevici şi să se întovc ă acasă , în Letonia , aflată sub ocupaţi e germană . Diplomatu l german , a relua t de asemene a discuţiil e cu Centru l de Dreapta . Berlinu l a respinstfns ă demersuril e lui Riezler , continuîn d să mizez e pe Lenin .

Atmosfera la Kremli n era deja destu l de sumbră , cînd , la 1 august , s-a aflat căi? forţă navală britanic ă apărus e în largul coaste i Arhanghelsk-ului , debarc' W 8 500 de soldaţi . Pest e jumătat e din ei era u americani , trimiş i de preşedintel e Wilson dup ă mult e şovăieli şi la presiunil e Mari i Britanii , pentr u i ajuta la evacuare a Legiuni i Cehoslovac e pe rut a cea ma i scurtă , prin n o i . Comandantu l corpulu i expediţionar , generalu l britani c F . C . Poole , primiseordi n să se opun ă „influenţe i şi ofensivei" germane , să sprijine forţel e :use dornic e să lupt e de parte a Aliaţilor şi să facă joncţiune a cu Legiunit a Cehoslovacă . Alţi 15 000 de militar i au fost debarcaţ i la Mur mansk.L a Vladivostok şi-a u făcut de asemene a apariţi a trup e americane .

Nic i urli dintr e acest e forţe nu avea libertate a să intervin ă în problemel e intern e jle Rusie i şi cu aît ma i puţi n să încerc e să răstoarn e regimu l existent . Mfeiune a lor era să reactivez e frontu l de Răsărit , operaţiun e pentr u car e experţii militar i ai Aliaţilor estima u necesa r un efectiv de 30 000 de oamen i Aceste detali i nu era u însă cunoscut e la Moscova . Luîn d debarcăril e drep t pifludiu l une i intervenţi i masive a aliaţilor , Kremlin-u l şi-a pierdu i capu l s>s-a arunca t în braţel e germanilor . La 1 august , prim a zi a ope raţiunil e aliat e la Arhanghelsk , Gheorgh i Cicerin , comisa r pentr u afacerile exttirne , i-a făcut o vizită lui Helfferich , nou l ambasado r german .

Afirmi*! că vine de la o şedinţ ă a cabinetului , el a cerut , în numel e acestuia , o intervenţi e german ă în Rusia , sub dou ă forme : (1) unităţ i militar e

InianauDiiitlizarai

revolutivi

179

german e urma u să protejez e Petrograd-u l în faţa uno r eventual e atacur i iile aliaţilor ; (2) trupel e german e din Ucrain a să treac ă la ofensivă împotriv a Anuale i Voluntar e a Albilor.

Berlinu l a accepta t propunerile . La 27 august , cele dou ă ţăr i au semna t nu trata t adiţional , în car e era u dezvoltat e prevederil e de ordi n economi c nle Tratatulu i de la Brest-Litovsk . Rusi a Sovietic ă se angaja să plăteasc ă (iermanic i despăgubir i însemnate , pentr u pierderil e suferite ca urmar e a masurilo r luat e împotriv a resortisanţilo r ei atît de guvernu l ţarist cît şi de cel sovietic, ca şi costu l întreţineri i prizonierilo r de războ i ruşi. Era u de asemene a confirmat e privilegiile cetăţenilo r şi corporaţiilo r german e din Rusia .

Tratatu l adiţiona l conţine a însă şi tre i clauz e secrete , car e aveau să fie l.ieut c public e mulţ i an i dup ă aceea . Germani a accept a cerere a rusă de a interven i împotriv a Aliaţilor la Murmans k şi împotriv a Armate i de Voluntari , în plus, se angaja să izgoneasc ă din centru l petrolie r Baku , din Azerbaidjan , trupel e britanic e car e îl ocupaser ă la începutu l lui august .

Nie i un a dintr e operaţiun i nu avea să se materializeze , fiindc ă Germani a N n prăbuşi t înaint e de a pute a să intervină .

I ,a începutu l lui octombri e 1918, cîn d Berlinu l a solicita t preşedintelu i Wdson bunel e sale oficii pentr u încheiere a unu i armistiţiu , situaţi a inter iinţional ă se schimbas e deja în mo d radical . Prieteni i de la Berlin ai Moscove i îşi pierduser ă poziţiile , dat fiind că nou l guvern dore a să se distanţez e de bolşevici. La ace a oră , Ioffe şi colaboratori i lui se implica u Iftţiş în pregătire a une i revoluţi i în Germania . Aşa cu m avea să se laud e nun tîrziu , acţiunil e ambasade i ruse I U I luat trepta t forma uno r pregătir i revoluţionar e decisive în vederea declanşări i revoltei armate . în afară de grupuril e conspirativ e ale spartachiştilor , în (iermani a şi mai cu seamă la Berlin existau încă din timpu l grevei din ianuari e | PJ18] — în ilegalitate , desigur — soviete de deputaţ i ai muncitorilor.. . Ambasada menţine a permanen t legătur a cu aceste soviete... străduinţ a prole tariatulu i germa n de a se înarm a era într u totu l legitimă şi înţeleaptă , iar ambasad a l-a sprijinit pe toat e căile.

Ministeru l de extern e consider a însă că ingerinţel e ruseşt i în Germani a depăşiser ă deja oric e măsur ă şi, la începutu l luni i noiembrie , a ordona t im ludere a ambasade i sovietice . înaint e de plecare , Ioffe a preda t unu i membr u al Partidulu i Social-Democra t Independen t German , practi c un ic/ulen t al misiuni i sovietice , 500 000 de mărc i şi 150 000 de ruble , ca suplimen t la cele 10 milioan e de rubl e car e fuseseră deja cheltuit e „î n interesu l revoluţie i germane" .

La 13 noiembrie , dou ă zile dup ă intrare a în vigoare a armistiţiulu i pe frontu l de vest, Moscov a a denunţa t în mo d unilatera l Tratatu l de la Htest-Litovsk , ca şi tratatu l adiţional . în cadru l înţelegerilo r de pac e de la

ISO

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

Versailles, Germani a avea să fie la rîndu l ei obligată de aliaţ i să denunţ e Tratatu l de la Brest-Litovsk .

Revoluţi a nu a fost în nic i un momen t al desfăşurări i ei un evenimen t local , limita t la Rusia ; înc ă de la declanşare a Revoluţie i din Februarie , evoluţi a ei s-a internaţionalizat , din dou ă motive .

Rusi a fusese unu l din teatrel e de lupt ă cele ma i importante . Ieşire a el unilateral ă din războ i a afecta t interes e vitale ale ambelo r taber e beligerante . D e aceea , atît a vrem e cît au continua t ostilităţile , nic i un a dintr e părţ i nu a putu t ignor a cee a ce se întîmpl a în Rusia . Bolşevicii au contribui t In implicare a ţări i în războ i folosindu-s e pe rîn d de fiecare din taber e îni potriv a celeilalte . în primăvar a lui 1918, discuta u cu Aliaţii creare a pe teritoriu l Rusie i a une i forţe armat e multinaţional e îndreptat ă împotriv a Germaniei ; şi-a u dat acordu l pentr u ocupare a Murmansk-ului ; le-a u ceru t ajuto r Aliaţilor pentr u organizare a une i armat e proprii . în toamn a aceluiaş i an , au ceru t intervenţi a armat ă a Germaniei , pentr u a recucer i porturil e din nor d şi a zdrob i Armat a de Voluntari . Germani a a trebui t să intervin ă în repetat e rînduri , cu asistenţ ă politic ă şi financiară , pentr u a împiedic a regimu l bolşevic să se prăbuşească . Dup ă afirmaţiil e lui Riezler , car e s-tt aflat în miezu l evenimentelor , ţar a sa a interveni t în tre i ocazi i spre a salva guvernu l lui Lenin . Referindu-s e la criz a regimulu i sovietic din vara Iul 1918, Helfferic h recunoşte a în memoriil e sale că „î n momentel e cele nut t dificile ale existenţe i lui, regimu l bolşevic a fost sprijinit — chia r dac ă in mo d inconştien t şi neintenţiona t — în primu l rîn d de guvernu l german ' Luîn d în considerar e toat e acest e elemente , nu se poat e susţin e în n u ni serios că puteril e străin e au „intervenit " în Rusi a în 1917-191 8 cu scopu l de a răsturn a guvernu l bolşevic. Ele au interveni t ma i întî i de toat e peni i u a înclin a balanţ a raportulu i de forţe pe frontu l de vest în favoarea lor, 1n încereîn d să relansez e luptel e în Rusi a (cazu l aliaţilor) , fie străduind u Msăle pun ă capă t (cazu l Puterilo r Centrale) . Bolşevicii au participa t în n u ni acti v la implicare a străină , cerîn d ajuto r cîn d une i părţi , cîn d celeilalte , m funcţi e de interesel e lor de moment . „Intervenţia " germană , pe car e au s<> licitat- o şi au salutat-o , i-a salvat în mo d cer t de soart a pe car e o avuse- ' Guvernu l Provizoriu. * în al doile a rînd , bolşevicii au declara t de la bun începu t că în epoc a revoluţie i sociale şi a lupte i de clasă generalizat e graniţel e naţional e nu ma i aveau nic i o relevanţă . Ei au făcut ape l la cetăţeni i alto r stat e să st» revolt e şi să răstoarn e propriil e guverne ; au aloca t în acest scop fondur i de stat ; iar acol o und e lucru l a fost posibil, adic ă în primu l rînd în Germania , au sprijinit în mo d acti v pregătire a revoluţiei . Contestîn d legii i * I n t e r v e n ţ ia A l i a ţ i l or în 1 9 1 9 , d u pă î n c h e i e r ea armistiţiului, a a v ut d e s i g ur alto mult vaţii. S u b i e c t ul va fi d i s c u t at în c a p i t o l ul X I.

Internaţionalizarea

revoluţiei

181

mllitlea tuturo r guvernelo r străine , au lăsat cale liberă acestor a să contest e Ipgiliniilale a propriulu i lor guvern . Dac ă nic i un a din puteril e europen e nu N-tt prevalat de acest lucr u în 1917 şi 1918, este pentr u că nic i u n a nu a MVul interesu l să procedez e î n acest fel. Germani i au considera t că era î n Interesu l lor să sprijine regimu l bolşevic, ori de cît e ori acest a s-a aflat în lllluullale ; Aliaţii erau pre a ocupaţ i cu propri a apărare . întrebare a istori cului Richar d K. Debo : „Cu m [...] a reuşit guvernu l sovietic, lipsit de o puter e militar ă semnificativ ă şi prin s în cel ma i pustiito r războ i dintr e cît e i unoscus e pîn ă atunc i omenirea , să supravieţuiasc ă primulu i an de revoluţie? " îşi conţin e ea însăşi răspunsul . Acest atît de pustiito r războ i a limbu l în întregim e evenimentel e din Rusi a şi a făcut ca taberel e în con llu I să nu aibă nic i un intere s să-şi dedic e o part e din efortur i răsturnări i guvernulu i bolşevic.

I In ultim lucr u trebui e adăuga t despr e implicare a străin ă în Rusi a anilo r I u 17 1918. Atunc i cîn d se discut ă despr e ce au făcut Aliaţii în Rusi a — luni le puţin , în fapt — se uit ă de obice i ce au făcut ei pentru Rusi a — adic ă (iutile mult . Di n clipa în car e Rusi a şi-a încălca t angajamentele , lăsîndu- i sil lupt e de uni i singur i împotriv a Puterilo r Centrale , Aliaţii au suferit (ilpulcri uman e şi material e enorme . Dup ă ieşirea Rusie i din război , ger11Mi1111 au putu t să retrag ă de pe frontu l din Răsări t suficient e divizii pentr u H %\ măr i efectivele pe frontu l de vest cu aproap e un sfert. Aceste întărir i I* nu permi s să lansez e o ofensivă decisivă. In maril e bătăli i de pe frontu l de vesl din primăvar a şi vara anulu i 1918 — St. Quentin , Lys, Aisne, M m ne, Château-Thierr y — britanicii , francezi i şi americani i au pierdu t iute de mii de oameni . Sacrificiu l lor a condu s în cele din urm ă la înfrîn gp|p« (iermaniei . Ia r înfrîngere a Germanie i nu numa i că a oferit guvernulu i sovietic, car e nu a avut nic i o contribuţi e la ea, şansa să anulez e linlHlul de la Brest-Litovs k şi să recuperez e majoritate a teritoriilo r pier 'liile prin semnare a lui, da r a salvat Rusi a de la soart a pe car e i-o rezer I .e (lermani a imperială , acee a de a fi transformat ă în colonie , într-u n soi Aliică eurasiatică .

C a p i t o l ul IX

COMUNISMU L DE RĂZBOI

Crearea

economiei

de

comandă

în 1924, la puţi n tim p dup ă moarte a lui Lenin , Troţk i îşi reaminte a cuvintel e scrise de acest a în momentu l luări i puterii : „Triumfu l socialismulu i în Rusia [necesita ] o anumit ă perioad ă de timp , nu mai puţin de cîteva luni."Astăzi [— continu a Troţk i —] astfel de cuvint e piu absolut de neînţeles : nu era oare o scăpare , nu vroia de fapt să spună ctţivtt ani sau cîteva decenii? Ei bine, nu : nu fusese o scăpare.. . îmi aduc l'oailt* limped e amint e că, în primel e luni, la Smolnîi , în timpu l şedinţelo r Consiliulu i Comisarilo r Poporului , Lenin repet a în mod invariabil că în zece luni soeitt lismul avea să fie o realitat e şi Rusia avea să devină statu l cel mai putcnik ' din lume .

Această convinger e utopic ă a lui Leni n porne a de la ideea , împărtăşit ă de toţ i socialiştii , că sistemu l capitalist , avînd ca principi u motric e pro fitul, nu este numa i injust ci şi iraţiona l şi, pri n urmare , în mo d inevitabi l neproductiv . Socialismul , pri n alocare a resurselo r uman e şi material e <l< o manier ă raţională , dup ă principiu l utilităţi i maxime , avea să fie capabi l să ating ă nivele de eficienţ ă nemaiîntîlnite .

Raţionamentu l de ma i sus a stat la baza politicilo r economic e aplicaţ i de bolşevici într e 1918 şi 1921, cunoscut e sub numel e de „comunis m de război" . Ulterior , dup ă ce provocaser ă deja un decli n catastrofa l în econ o mi a Rusiei , acest e politic i au fost justificate drep t măsur i de urgenţ ă impus e de războiu l civil: expresia „comunis m de război " a fost inventat ă în 1921 tocma i în acest scop . Declaraţi i ma i vechi ale liderilo r bolşevici nu lasă însă nic i o îndoial ă asupr a faptulu i că nevoil e războiulu i civil era u peni i ti ei, în cel ma i bun caz, doa r o chestiun e de intere s secundar : dovad ă unel e măsur i introdus e în cadru l comunismulu i de război , car e nu au făcut docil să slăbească efortu l de război . Vocea autorizat ă a lui Troţk i ne spun e ea obiectivu l comunismulu i de războ i era „creare a unu i adevăra t comunism ' în octombri e 1921, cîn d experimentu l a fost abandona t pentr u că eşuase Leni n recunoşte a în mo d deschis :

Comunismul de

război

183

Am conta i — sau, mai coree i spus, nc-a m bazat, fără o evaluare adecvat ă — pe [capacilutea l stalului proleta r de a organiz a prin comand ă nemijlocit ă producţi a şi distribuţi a bunurilo r dup ă principi i comuniste , într- o ţară de mici agricultori . Viaţa a demonstra t că ne înşelam . < 'omunisinu l de război , ajuns la apoge u în iarn a anilo r 1920-1921 , cîn d Ia/boiu l civil se încheiase , a fost marca t de o serie de măsur i radicale , meiiile să plaseze întreag a economi e rusă — atît forţa de muncă , cît şi apuciliiţil e productiv e şi reţeau a de distribuţi e — sub administrare a excluIVRI a stalului , ma i preci s a Partidulu i Comunist . Procesu l de exproprier e I începu i cu bunuril e funciare . Decretu l asupr a pămîntulu i din 26 octombri e i'HV confisc a pămînturil e tuturo r celo r car e nu era u ţărani . A urma t apo i M U decre t de naţionalizar e a bunurilo r imobiliar e din mediu l urban . In ianiiiuie 1918, guvernu l comunis t a anula t toat e datoriil e statului , atît cele iiileine cît şi cele externe . U n decre t din ma i 1918 desfiinţ a principiu l moştenirii , iar un altul , emi s în lun a următoare , hotăr a naţionalizare a indus II lei. Toat e acest e măsur i era u menit e să lichidez e proprietate a privat ă iiiipia capitalulu i şi alto r valori productive ; ele punea u în practic ă dic tonu l lui Mar x confor m cărui a abolire a proprietăţi i privat e era chintesenţ a ' luminismului .

Principalel e preveder i ale comunismulu i de războ i po t fi sintetizat e •milei : I Naţionalizare a mijloacelo r de producţi e şi de transport ; I acludare a comerţulu i privat, prin naţionalizare a schimburilo r cu amănuntu l I N\ a celor en gros şi înlocuire a lor cu un sistem de desfacere controla t de stat; I I >osl iinţare a banilo r ca unitat e de schim b şi contabilă , în favoarea barter-ulu i \ ii'f'Jeinenta t de stat; I Administrare a economie i pe baza unu i plan unic ; 'i Introducere a munci i obligatori i pentr u toţ i cetăţeni i adulţ i de sex masculi n ,i|i|i de munc ă şi, dup ă nevoie, pentr u femei şi copii. ('luminismu l de războ i avea ma i mult e surse de inspiraţie . Un a dintr e rle n u „socialismu l de război" , sistemu l de administrar e a economie i organizai de statu l germa n pentr u a face faţă une i blocad e stricte , rezistîn d patr u .ini In condiţi i de maxim ă dificultate . O alta o constituia u teoriil e anumito r I onoinişl i socialişti , car e considera u că nivelu l înal t de concentrar e a pro i'ilelilţii în mîinil e cîtorv a bănc i cre a condiţiil e construiri i une i economi i oi ittlisle, prin simpla naţionalizar e a respectivelo r bănci . în fine, o altă sursă le Inspiraţi e era modelu l statulu i patrimonia l rus din epoc a medievală , car e deşi de mul t dispăru t — lăsase urm e de neşter s în mentalitate a majorităţi i • uşilor: pentr u aceştia , proprietate a statulu i asupr a economie i era mul t ma i iiiiliiinlă tlecît drepturil e abstract e de proprietat e şi decî t între g ansamblu l IIP fenomen e car e alcătuia u „capitalismul" .

184

Senila

istorie a Revoluţiei ruse

La început , Leni n sperase să îşi poat ă aduc e la îndeplinir e obiectivel e economic e prin colaborare a cu mari i oamen i de afaceri. Planuril e lui iniţial e prevedea u creare a unu i „capitalis m de stat", dup ă modelu l economie i gci man e din timpu l războiului . Sectoru l capitalis t din industri e urm a să rămîn ă intact , dar trebui a forţa t să lucrez e pentr u stat, car e avea să beneficie/ e astfel de metod e de lucr u avansate , specifice organizări i şi tehnologiil m capitaliste . Aceste planur i s-au lovit însă de opoziţi a „comuniştilo r de stîn ga", membr i influenţ i ai partidului , car e le-a u denunţa t drep t oportunist e Leni n ar fi reuşit poat e să treac ă pest e opoziţi a lor, dac ă nu ar fi interveni t semnare a Tratatulu i de la Brest-Litovsk , pe car e comunişti i de stînga I an calificat drep t o trădar e a cauze i Revoluţiei . Pentr u a-şi linişti tovarăşii .

Leni n a abandona t capitalismu l de stat în favoarea comunismulu i de războ i deşi avea îndoiel i profund e în legătur ă cu acest a din urmă .

Teoreticieni i şi artizani i comunismulu i de războ i aveau doa r vagi eu noştiinţ e economic e şi nic i un fel de înţeleger e a administrări i afacer i loi Informaţiil e lor în domeni u provenea u exclusiv din literatur a socialista Nic i unu l dintr e ei nu conduses e vreodat ă o întreprinder e şi nu cîştiga.M ban i din activităţ i productiv e sau comerciale . Lipsa de experienţ ă dăde .i imaginaţie i lor arip i uriaşe . Cuvintel e cu car e Suhano v îl descri a pe lui i Larin , cel ma i influen t dintr e consilieri i economic i ai lui Leni n în perioad a de dup ă Revoluţie , li se po t aplic a la fel de bin e şi lor : „u n cavalerist sa rac , a căru i fantezi e depăşe a oric e obstacole , un experimentato r fără mila un specialist în toat e domeniil e administrări i statului , un diletan t în toni ' specialităţile" . Faptu l că astfel de amator i aveau libertate a să dea peste cap o economi e de car e depindea u zeci de milioan e de oameni , supunînd- o U I U M inovaţi i pe car e nimen i nu le ma i aplicas e nicăieri , nic i măca r pe scai a restrînsă , spun e foart e mul t despr e putere a de judecat ă a celo r car e m octombri e 1917 luaser ă putere a în Rusia .

Nimi c nu scoat e ma i bin e în evidenţ ă iresponsabilitate a lor decî t obşti naţi a cu car e au încerca t să creez e o economi e fără bani .

Mar x scrisese pagin i întreg i de inepţi i sofisticate despr e natur a şi funeţ u banilor , definindu- i drep t „alienar e a capacităţilo r umane" , „munci i m form ă cristalizată" , sau un „monstru " care , elibera t de sub tutel a creatorulu i său, a ajun s să îl domine . Pentr u intelectuali i radicali , oamen i car e im aveau ban i şi nic i nu ştiau cu m să îi cîştige, da r invidiau putere a şi plăce i 11> asociat e cu deţinere a lor, ideile marxist e prezenta u o atracţi e irezistibila In zelul lor de a distrug e tot cee a ce avea legătur ă cu capitalismul , aceşti exponenţ i ai intelighenţie i uita u că oric e societat e car e cunoaşt e diviziune. ' munci i şi schimbu l de bunur i şi servicii are nevoi e de o unitat e de măsu i a economică , fie că este denumit ă „ban " sau altcumva .

Conduş i de astfel de idei, bolşevicii supraestima u şi în acelaşi tim p subestima u rolu l banilor . Le supraestima u rolu l în economi a „capitalist a pe car e o considera u dominat ă în întregim e de instituţiil e financiare . I i

Comunismul

de

război

185

'iiilicsliiiiaii rolu l în economi a „socialistă" , car e — credea u ei — s-a r fi |inliil lipsi dc ei. Confor m afirmaţiilo r lui Nikola i Buhari n şi Evghen i Preo lnii|enski, teoreticien i reprezentativ i ai bolşevismului , „societate a comu nista nu va cunoaşt e existenţ a banilor" . Comisaru l sovietic pentr u finanţ e ilei litra la un momen t dat că munc a lui era inutilă : „Finanţel e nu ar trebu i sil existe într- o comunitat e socialistă ; prin urmare , îm i cer scuze că tre buie să vorbesc despr e acest subiect. " Bolşevicii au încerca t într- o prim ă etap ă să desfiinţez e bani i stimulîn d lllllnţiii pîn ă la un nivel car e să- i facă lipsiţi de oric e valoare . Au pu s dec i tll funcţiun e presele tipografice , emiţîn d bancnot e în flux continuu . Cu Micil e „bucăţ i de hîrti e colorată " au cumpăra t cereal e de la ţăran i şi au pltllil salariile funcţionarilo r statului , din ce în ce ma i numeroşi . Bancnotel e ifliulucau însă pentr u ei un simpl u expedient , car e urm a să fie abandona t n dulii ce agricultur a ar fi fost colectivizat ă şi forţa de munc ă ar fi începu t lift he plătit ă în întregim e în bunur i şi servicii. în momentu l declanşări i puciulu i bolşevic, sum a total ă a bancnotelo r t-fllj* circula u în Rusi a reprezent a 19,6 miliard e de ruble . Ce a ma i mar e |uule const a din ruble imperiale , numit e popula r nikolaevki. Exista u de asemene a hîrtiil e emis e de Guvernu l Provizori u şi botezat e kerenki — l l t n p l c taloane , tipărit e numa i pe o faţă, fără numă r de serie, semnătur ă mm numel e emiţătorului , purtîn d înscris e doa r valoare a şi un avertismen t Iii ndtes a eventualilo r falsificatori . Dup ă preluare a Bănci i de Sta t şi a ŢlP/oieriei , bolşevicii au continua t o vrem e să tipăreasc ă taloanel e lui Kpienski , fără a le modific a aspectul . Pîn ă în februari e 1919 nu au emi s Itiuuiiol e proprii , probabi l de team ă că populaţia , în specia l ţăranii , ar fi I P I I I / I I I să le accepte . Sistemu l fiscal fiind comple t blocat , bolşevicii au lost nevoiţ i să tipăreasc ă bancnot e în numă r din ce în ce.ma i mare . în ialitiiu ie 1919 se aflau în circulaţi e în Rusi a Sovietic ă 61,3 miliard e de ruble , din care dou ă treim i erau taloan e kerenk i recen t tipărite . în lun a următoare , guvernu l ;i emi s primi i ban i sovietici, numiţ i „cupoan e contabile" . Noil e liane nul e circula u alătur i de rublel e nikolaevk i şi taloanel e kerenki , fiind Inşii mult ma i puţi n căutate . La începutu l anulu i 1919, inflaţia , deşi în i i p ş l e i e vertiginoasă , era înc ă depart e de nivelele groteşt i pe car e avea să I» ating ă în ani i următori . în comparaţi e cu 1917, preţuril e crescuser ă deja ilr i Incisprezec e ori.

Apoi s-a produ s explozia . în ma i 1919, Banc a de Sta t a primi t autori #H|Ui să tipăreasc ă bancnot e în cantitate a pe car e o consider a necesar ă (•«mii I I nevoile economie i naţionale . Fabricare a „hîrtiilo r colorate " a deveni t epit urni important ă industri e a Rusie i Sovietice , poat e singura car e nu se dlln in icgres. De- a lungu l anulu i 1919, cantitate a de ban i aflată în circu lnţli» ii crescu t de patr u ori, ajungîn d la 225 de miliarde . în 1920 er a de i im l oi i mai mar e (1 200 de miliarde) , iar în anu l următo r crescus e de trei -

186

Senilă istorie a Revoluţiei ruse

sprezec e ori (pîn ă la 16 000 de miliarde) . 1922 a reprezenta t anu l de viii al inflaţiei , cu aproap e 20 000 000 de miliard e de ruble în circulaţie .

Bani i de hîrti e îşi pierduser ă practi c oric e valoar e — cu excepţi a rublelo r imperiale , pe car e toat ă lume a le stoca . Oameni i avînd însă nevoie de o unitat e de valoare , au începu t să exprim e preţuril e în sare şi pîin e Dac ă luă m preţu l în ruble al bunurilo r în 1913 ca indic e de referinţă , in 1922 cifra corespunzătoar e era de 100 de milioan e de ori ma i mare .

Comunişti i de stînga exultau . La Congresu l al X-le a al Partidulu i Comunist , în marti e 1921, cîn d inflaţia nu atinses e înc ă apogeul , P I T O brajensk i afirm a admirati v că, în vreme ce „assignat"-uril e emise în timpu l Revoluţie i francez e se depreciaser ă de 500 de ori, valoare a ruble i sovie tic e scăzuse deja de 20 000 de ori : „Am întrecu t Revoluţi a francez ă de patruzec i de ori. " Specialişti i în istori a economie i au demonstra t nu o dat ă că bani i sîni un elemen t indispensabi l al oricăre i activităţ i economice , indiferen t daea aceast a se desfăşoar ă într-u n sistem capitalis t sau într-unu i socialist Bolşevicii aveau să se conving ă şi ei în cele din urm ă de adevăru l a l u maţiei . Problem a cea ma i gravă pe car e lipsa banilo r o pune a economie i era reglare a plăţilo r într e întreprinderil e naţionalizate . Diferitel e măsui i luat e pentr u rezolvare a aceste i dificultăţ i au eşuat . în cele din urmă , o d a l a cu revenire a la practic i economic e ma i convenţionale , prin lansare a în a n n 1921-192 2 a Noi i Politic i Economice , bolşevicii au introdu s o moned a obişnuită , bazat ă pe etalonu l aur . Viziune a une i economi i fără ban i a l o a definiti v abandonată .

Nou l regim nu a avut ma i mul t succe s nic i cu planificare a economic ă Leni n vorbea în marti e 1918 de necesitate a de a integr a „ansamblu l mec n nismelo r economic e ale statulu i într-u n uni c apara t uriaş , într-u n organis m economi c car e să funcţionez e astfel încî t sute de milioan e de oamen i NO poat ă fi dirijaţ i dup ă un singur plan" . Ia r Troţk i scria : Organizare a socialist ă a economie i încep e cu lichidare a pieţei , ceea ce pir supun e lichidare a elementulu i regulato r al acestei a — jocu l „liber " al legiloi cereri i şi ofertei . Obiectivu l inevitabi l — acel a de a subordon a producţi a nevoilo r societăţi i — trebui e atin s prin planul economic unic, car e cuprind e în principi u toat e ramuril e activităţi i productive .

Pentr u a formul a şi a pun e în aplicar e un plan economic , partidu l « înfiinţa t în 1917 Consiliu l Supre m al Economie i Naţionale . Subordona i Sovnarkom-ului , acest a urm a să dispun ă în domeniu l economie i de un monopo l similar celu i de car e partidu l se bucur a în politică . Intenţi a lide rilor comunişt i era de a face din el un soi de trus t universal , însărcina i cu coordonare a resurselo r uman e şi material e şi utilizare a lor cît ma i efi

Comunismul de

război

187

«Icul a. Autoritate a l u i însă avea să se dovedeasc ă ma i degrab ă fictivă. în primu l rînd, agricultura , principal a sursă d e avuţi e a ţ ă r i i , deşi oficial naţionalizată , e r a în realitat e administrat ă n u de stat, ci de ţăranii-culti viiloii. î n al doile a rînd , în Rusi a Sovietic ă a existat înc ă de la începu t o (Huţa neagră , datorit ă lipsei bunurilo r de uz curen t şi politici i de preţur i Wienli.slă. Putere a de intervenţi e a Consiliulu i Economi c Supre m se limit a IM Industrie , car e fusese naţionalizat ă aproap e în întregim e în perioad a HMiiunismului de război . Procesu l de etatizare , desfăşura t iniţia l în mo d httolii', avea să fie sistematiza t prin decretu l din 28 iuni e 1918, car e stabilea naţionalizare a fără despăgubir e a întreprinderilo r industrial e şi com paniilo r de căi ferat e cu un capita l de pest e 1 milio n de ruble . Cadrel e de conducer e din acest e instituţi i au primi t ordi n să rămîn ă în posturi , sub ameninţare a uno r pedeps e severe. Treptat , întreprinder i şi compani i din i1? tu ce m a i mic i aveau să fie supuse aceluiaş i tratament , astfel încî t în lotiuin a anului 1920 Consiliu l superviza în mo d oficial u n numă r de 37 000 i|p lulieprinderi , cuprinzîn d 2 milioan e de angajaţi ; 13,9 la sută din ele «venii un singur angajat şi aproap e jumătat e era u lipsite de echipament e mecanice . Consiliu l Economi c Supre m — acest „trus t al trusturilor " — a ilul naşter e une i birocraţi i imense . EI era subîmpărţi t în agenţi i organizat e |ip veilicală (dup ă criteriu l funcţional ) şi pe orizontal ă (dup ă criteriu l teri loiliil). Trusturil e verticale , numit e glavki sau ţentrî şi organizat e dup ă modelul instituţiilo r similar e existent e în Germani a anilo r de război , dirijau domenii specifice ale industrie i şi erau desemnat e prin acronim e melo dii inse ca Glavlak , Glavso l sau Glavbu m — corespunzăto r industriilo r lui I U dor, sării sau hîrtiei . î n plus, Consiliu l dispune a în provinci e de o reţe a d(> agenţi i locale . Schem a de organizar e a Consiliulu i semăn a cu hart a sistemului solar, avînd în centr u Prezidiul , în chi p de soare , şi diferitel e glavki şl agenţi i regional e gravitîn d în j u r u l acestui a precu m nişt e planet e cu •aleliţii lor. Număru l de angajaţ i ai Consiliulu i era uriaş, cei ma i mulţ i dlnlie ei f i i n d intelectual i neafiliaţ i partidului , atraş i d e posturil e oferite , t>«ie nu presupunea u un angajamen t politi c şi le dădea u sentimentu l c ă MM vese poporu l şi n u regimul . U n exempl u tipi c al lîncezeli i birocratic e Hti e d o m n e a în acest sistem era Trustu l Benzenulu i (Glavanil) ; ai căru i SII de funcţionar i se ocupa u c u supervizare a u n e i singur e uzin e cu 150 de muncitori . Regimu l fusese nevoi t să a n g a j e z e în posturil e respectiv e cadr e mlminislrativ e şi tehnic e care î n a i n t e de Revoluţi e fuseseră proprietar i sau illtei lori ai aceloraş i întreprinderi . î n toamn a lui 1919 un observato r n o t a i R, In Moscova , în frunte a multor a dintr e acest e glavki şi ţentrî w n l lă foşti angajaţi, responsabil i sau directori , iar vizitatori i nepreveniţi.. . cei illiccl familiarizaţ i cu fostele cercur i comercial e şi industrial e ar fi surprinş i sil i v a dă pe proprietari i de odinioar ă ai marilo r fabrici de pielărie lucrîn d în (lliivhoj [Trustu l pielăriei] , pe mari i fabricanţ i în organizaţi a central ă a texl l l r l o r, ş.a.m.d. .

188

Scurtă istoric <t Revoluţiei ruse

Gigantic a oper ă de „construcţi e socialistă " făcea în străinătat e u impresi e deosebită . Propagand a prosovielic ă din Occiden t zugrăvea in culor i trandafiri i „reconstruire a pe baze raţionale " a industrie i ruse, dai scote a în evidenţ ă intenţiile , ma i degrab ă decî t performanţele . în interio i ui Rusiei , în schimb , se recunoşte a în mo d deschi s că toat e eforturil e lacul* nu duseser ă la nic i un rezultat . în 1921, Troţk i evalua la 5-1 0 la sută „ m cel ma i bun caz " procentu l din industri e car e fusese centraliza t cu-succe s Sau , pentr u a relu a apreciere a lipsită de menajament e a ziarulu i Rravilu. apărut ă într-unu i din numerel e de la sfîrşitul anulu i 1920, „n u există nu i un fel de plan economic" . Situaţia , aşa cu m o descri a un economis t sovietic în noiembri e 1918, rămăses e aceeaş i şi do i an i ma i tîrziu : Nic i măca r un singur glavk sau ţentr nu dispun e de date economic e precise şl exhaustive pentr u a se pute a trec e la o veritabilă planificar e a industrie i şi pi 11 ducţie i naţionale . Zec i de organizaţi i desfăşoară în parale l activităţ i idcnl înde colectar e a uno r informaţi i asemănătoare , nereuşin d în final altceva do ii să adun e informaţi i comple t diferite.. . Contabilizare a se desfăşoară într-u n inoil confu z şi uneor i 80 pînă la 90 la sută din elementel e inventariat e scapă con trolulu i organizaţiilo r respective . Elementel e care nu intr ă în inventa r devin obiectu l une i speculaţi i sălbatice şi lipsite de ruşine , trecîn d dintr- o inînfl într-alt a de zeci de ori înaint e de a ajunge la consumator .

Ma i mul t succe s au avut bolşevicii cu stopare a anarhie i managerial e rezultat e din introducere a în ani i 1917-1918 , cu propri a lor binecuvînlare , a „controlulu i muncitoresc" . Conducere a colectiv ă a întreprinderilo r indu s triale , sistem în car e muncitor i neexperimentaţ i şi reprezentanţ i sindical i aveau ultimu l cuvînt , este răspunzătoar e în cea ma i mar e măsur ă penii u declinu l dramati c al producţie i industrial e din perioad a comunismulu i d. război . în primăvar a anulu i 1918, Leni n şi Troţk i vorbea u deja despr e ne cesitate a de a încredinţ a autoritate a executiv ă unor i manager i individual i Muncitori i se opunea u totuş i acesto r schimbări , văzîndî n „controlu l munc i toresc " un a din maril e cucerir i ale Revoluţiei . O dat ă cu încheiere, i războiulu i civil, guvernu l a reuşit să treac ă pest e protestel e lor, astfel Î I H u spre sfîrşitul anulu i 1921 nou ă din zece fabrici sovietice aveau la con ducer e cadr e administrative , mult e moştenit e de la vechiu l regim .

Nic i un fel de măsur i de ordi n administrati v nu au putu t însă încetin i scădere a continu ă a productivităţi i industriale , datorat ă în egală măsui a imixtiuni i partidului , dificultăţilo r economic e şi inexistenţe i uno r st imn lente . Această scăder e era exprimat ă de ma i mulţ i indicatori . Producţi a industrial ă total ă scăzuse , comparati v cu cea a anulu i 1913, cu 82 la sula Producţi a de cărbun e scăzuse în 1920 la 27 la sută faţă de 1913, cea di minere u de fier la 2,4 la sută , cea de fibre de bumba c la 5,1 la sută , iui cea de ţiţe i la 42,7 la sută . Productivitate a muncitorulu i rus (măsurat ă in rubl e actualizate ) scăzuse la 26 la sută . Raporta t la anu l 1918, număru l

Comunismul de

război

189

muncitorilo r angajaţ i în industri e ajunsese în 1921 la 49 la sută. Pe scurt , iu perioad a comunismulu i de război , „proletariatul " rus fusese înjumătăţit , luoducţi a industrial ă scăzuse cu 75 la sută, iar productivitate a în industri e t u 70 la sută. Evaluîn d dimensiunil e dezastrului , Leni n exclam a în 1921 furios : „C e este proletariatu l ? Este clasa angajat ă în industri a mar e produ RFLIOURE . Şi und e este industri a mar e producătoare ? C e fel de proletaria t este «cesta? Und e este industri a voastră [!] ? D e ce nu lucrează? " Răspunsu l la aceste întrebăr i retoric e era că programel e utopic e pe car e Leni n însuşi le MPROBNS E distruseser ă aproap e cu totu l industri a rusă şi îi reduseser ă la jumă LIIL E forţa de muncă . Deş i era o perioad ă marcat ă de o dezindustrializar e I npidă , cheltuielil e legate de menţinere a birocraţie i în frunte a industrie i cresi UNCR U exponenţial : personalu l Consiliulu i Economi c Supre m crescus e de 100 de ori — de la 318 angajaţ i în marti e 1918 la 30 000 în 1921.

I Inu l din principiil e de bază ale comunismulu i de războ i era lichidare a pieţe i • - instituţi e car e reprezenta , confor m unu i teoreticia n comunist , ..focaru l de infecţi e din car e se răspîndes c periodi c microbi i capitalis mului. " Pentr u marxişti , piaţ a este inim a economie i capitaliste , aşa cu m banii sînt sîngele ei. Sugrumare a liberulu i schim b al produselo r şi servif iilor era de acee a punctu l principa l pe agend a politici i economic e a bolşevicilor, un punc t a căru i realizar e au urmărit- o cu obstinaţie , fără a {Iile con t de evidentel e lui inconveniente . Eliminare a pieţe i libere şi cen liall/me a distribuţie i sub controlu l statulu i nu au constituit , aşa cu m se U f li mă adese a în mo d eronat , o reacţi e la lipsurile cauzat e de Revoluţi e şi de ni/boiu l civil, ci măsur i îndreptat e împotriv a sistemulu i capitalist ; iar lipsurile au fost în realitat e cauzat e de acest e măsuri .

Intenţi a comuniştilo r era să concentrez e desfacere a de mărfur i în mîinil e ( omisiiriatulu i pentr u Aprovizionare , Komprod . Komprod-u l colect a şi distribui a produsel e alimentar e pe car e guvernu l reuşe a să le obţin ă de la (Aiam. Prime a de asemene a alte bunur i de consum , pentr u distribuir e şi Imi In . în ceea ce priveşte distribuirea , Komprod-u l se baza în part e pe centr e ut» desfacer e propri i şi în principa l pe reţeau a de cooperativ e existent ă dinaint e de Revoluţie , reţe a pe car e bolşevicii hotărîseră , dup ă oarecar i illliiii, să o păstreze , naţionalizînd- o şi înlăturîndu- i din ea pe responsa bil!) socialist-revoluţionar i şi menşevici . Toţ i locuitori i dintr- o regiun e dulii erau obligaţi să se înscri e în „comun e de consum" , de und e puteau , ţifp/enlîn d cartel e de raţionalizare , să obţin ă aliment e şi alte produse , j 'N I ielele erau de ma i mult e categorii , cele ma i consistent e fiind distribuit e Iliuiu ilorilo r din industri a grea; membri i „burgheziei " primea u în cel ma i fşlicit caz un sfert din raţi a unu i muncitor , da r cel ma i adese a n i m i c * Sis* I (aţinerea u n ei c a r t e le de raţie m i n i m a lă p e r m i t ea r e p r e z e n t a n ţ i l or t e m u t ei C e ka s ă îi "!"ltll! lC0 pe „ b u r g h e z i ", c a re erau în p e r m a n e n ţă terorizaţi ş i e x t o r c a ţ i.

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse lemu l a dat naşter e unu i şir nesfîrşit de abuzuri : de exemplu , la Petrogra d s-a distribui t în 1918 un numă r de cartel e cu treizec i la sută ma i mar e decît număru l locuitorilo r oraşului , iar în 1920 Comisariatu l pentr u Aprovizio nar e a emi s cartel e pentr u un numă r de 21,9 milioan e de cetăţen i din mediu l urban , în tim p ce populaţi a urban ă a Rusie i nu depăşe a 12,3 mili oan e de persoane .

Cu cît o teori e economic ă are ma i mult ă influenţă , „c u atît sînt ma i mar i şansele ca premis a de la car e porneşt e să fie falsă", spune a cîndv a Milio n Friedman . încercăril e oficialităţilo r sovietic e de a cre a un monopo l în domeniu l schimburilo r comercial e confirm ă adevăru l acestu i aforism . în loc să lichidez e piaţa , comunismu l de războ i nu a reuşit decî t să o împart ă în două : un secto r de stat, car e vinde a la preţu l nomina l sau distribui a în mo d gratui t bunur i de consu m pe bază de cartel e şi, în paralel , un secto r privat ilegal, car e funcţion a dup ă legile cereri i şi ofertei . Spr e mare a uimir e a teoreticienilo r bolşevici, cu cît se extinde a ma i mul t sectoru l naţional i zat , cu atît ma i mar e devene a şi cee a ce unu l dintr e ei numis e „umbr a de nedespărţit " a primului , sectoru l liber. într-adevăr , sectoru l liber prosper a pe seam a sectorulu i de stat, fiindc ă o mar e part e din bunuril e de consu m pe car e muncitori i le obţinea u la preţur i simbolic e sau le primea u pe gratis ajungea u pe piaţ a neagră .

Guvernu l a decreta t în octombri e 1920 gratuitate a serviciilor publice , scutin d instituţiil e sovietice de plat a telegrafului , a telefoanelo r şi a poştei ; în anu l următor , gratuitate a acesto r servicii a fost extinsă şi pentr u cetăţeni , începîn d cu ianuari e 1921, locatari i apartamentelo r naţionalizat e au fost scutiţ i de plat a chiriilor . Se estimeaz ă că în iarn a anilo r 1920-192 1 Komprod-u l asigura deja, gratui t sau la preţur i fixate de stat, nevoil e de bază ale unu i numă r de 38 de milioan e de cetăţeni .

Eviden t că o astfel de generozitat e nu a fost posibilă decî t atît a vrem e cît nou l regim a dispu s de valorile moştenit e de la regimu l ţarist . Guvernu l se pute a dispens a de sumel e obţinut e din chirii , dat fiind că nu se ocup a nic i de întreţinere a locuinţelo r existente , nic i de construire a unor a noi . In perioad a comunismulu i de război , guvernu l nu a repara t sau construi t decî t un numă r de 2 601 de clădir i din totalu l de o jumătat e de milion . Bolşevicii îşi permitea u să distribui e aliment e la preţur i de nimic , pentr u că obţinea u mărfuril e de la producător i la preţur i de nimic . O asemene a situaţi e nu s-a putu t fireşte prelung i la nesfîrşit, fiindc ă locuinţel e cădea u în paragin ă şi ţărani i începea u să refuze să produc ă ma i mul t decî t le era necesar . într e timp , sectoru l privat continu a să prospere . Ce a ma i mar e part e a alimentelo r consumat e de populaţi a urban ă în perioad a comunismulu i de războ i provenea u de pe piaţ a neagră , fiind furnizat e de ţărani i car e aveau curaju l de a sfida Cek a şi a-şi vinde produsel e direc t consumatorilor . S-a calcula t că din totalu l produselo r alimentar e consumat e în oraşel e ruseşti în iarn a 1919-192 0 piaţ a liberă a furnizat , în valoare calorică , într e 66 şi

('omunismul

de

război

191

KO de procente . Guvernu l s-a pu s astfel într- o situaţi e absurdă : dac ă ar fi nplica l în mo d stric t reglementăril e împotriv a comerţulu i privat , ar fi înfometa t fără speranţ ă întreag a populaţi e urbană . N u a avut prin urmar e de ales decî t să tolerez e numeroasel e pieţ e negr e răsărit e pretutinden i în urase , locur i und e produsel e erau vîndut e la preţur i negociate ; planu l de a aboli, o dat ă pentr u totdeauna , legile cereri i şi oferte i se dovede a şi el un fiasco lamentabil . în octombri e 1917, bolşevicii luaser ă putere a la Petrogra d în numel e „proletariatului" . Aşa stîn d lucrurile , ar fi fost de aştepta t ca ei să se anga |e/, e imediat , dac ă nu în ameliorare a situaţie i economic e a muncitorilor , cel puţi n în îmbunătăţire a statutulu i lor social şi juridic . în realitat e însă , nou l regim nu a făcut decî t să îi lipsească pe muncitor i de drepturil e pe car e le cîştigaseră în timpu l ţarismului , inclusi v de dreptu l de a-şi alege reprezentanţ i sindical i şi de a face grevă.

O economi e înregimentată , bazat ă pe planificare a de la centr u a pro ducţie i şi pe monopolu l de stat asupr a comerţului , nu avea desigur cu m să coexist e cu o piaţ ă liberă a forţe i de muncă . Mîn a de lucr u trebui a şi ca înregimentată . Troţki , car e adese a exprim a cee a ce Leni n doa r gîndise, prezent a lucruril e în felul următor : „S e poat e spun e că omu l este o fiinţă mai degrab ă leneşă . D e regulă , el se străduieşt e să ocoleasc ă munca.. .

Singur a cale de a atrag e forţa de munc ă necesar ă sarcinilo r economie i este de a introduc e munca obligatorie." înaint e de Revoluţie , bolşevicii, ca şi alţi socialişti, idealiza u munci lorul ca pe o fiinţă cu calităţ i moral e unice . Experienţ a exercitări i răspun derii politic e le- a risipit reped e iluziile : muncitori i se dovedea u a fi nic i mai buni , nic i ma i răi decî t ceilalţ i membr i ai societăţi i şi la fel de pre ocupaţ i de bunăstare a lor ca oricar e alţii . La Congresu l al Xl-le a al Partidulu i (marti e 1922), Leni n a mer s pîn ă într-acol o încî t a nega t că Rusia ar fi avut vreodat ă un „proletariat " în adevăratu l înţele s al cuvîn lului, insinuîn d că majoritate a angajaţilo r din fabricile ruseşt i veniser ă să munceasc ă doa r pentr u a scăpa de serviciul militar . Drep t răspuns , Alexand r Sliapnikov , cea ma i proeminent ă figură de origin e muncitoreasc ă din rîndu l bolşevicilor , l-a felicitat pe Leni n pentr u „meritu l de a se afla în avangard a une i clase inexistente" .

Regimu l a introdu s munc a obligatori e pentr u întreag a populaţie . în cazu l burgheziei , ea echival a cu participare a la batalioan e de lucr u desti nat e să desfăşoar e muncil e cele ma i neplăcut e sau ma i periculoase , sub ameninţare a cu execuţi a pentr u cei car e s-ar fi sustras. Muncitori i şi alte categori i cu calificar e tehnic ă erau mobilizaţ i în serviciul statului . înro laţi asemen i soldaţilor , muncitori i erau trimiş i oriund e era nevoi e de ei, indiferen t de opţiunil e lor personale . Comisariatu l munci i se lăud a în 1922 că „furnizeaz ă forţă de munc ă în funcţi e de necesităţil e planului , fără a lua dec i în considerar e trăsăturil e individual e sau dorinţel e muncitorilor.... "

192

Senila istoric ti Revoluţiei ruse

într-u n regim bazat pe munc a obligatorie , sindicatel e libere reprezenta u desigur o anomalie . Desfiinţare a lor a fost justificat ă prin faptu l că, Rusia fiind un „sta t al muncitorilor" , muncitori i nu putea u avea alte inter e decî t cele ale statului ; supunîndu-s e statului , ei se supunea u în fapt lor însil — chia r dac ă se întîmpl a ca ei să fie de altă părere . Rezult a de aici < * funcţi a sindicatelo r era acee a de a servi statul . Iat ă cu m define a Troţl. I adevăratu l lor rol : în statu l socialist pe care îl construim , sindicatel e au menire a de a lupta nu pentr u îmbunătăţire a condiţiilo r de lucru — aceast a este sarcina sistemulu i social şi politic în ansamblu l lui — ci pentr u a organiz a clasa muncitoar e n* interesu l producţiei : pentr u a educa , disciplina , repartiza , reun i şi supravegh* * categoriil e specifice [de muncitori ] şi muncitori i individual i la locurile u. munc ă stabilite pentr u o perioad ă dată : într-u n cuvînt , pentr u a încadr a t u t un i torii — umă r la umă r cu guvernul şi de o manier ă autoritar ă — în slrucliu > planulu i economi c unic .

Comitetel e de fabrică , cîndv a un elemen t de bază al puteri i comunişt i şi-a u pierdu t trepta t din importanţă , pe măsur ă ce responsabilităţil e de CT>ii ducer e au începu t să fie încredinţat e uno r cadr e profesioniste . Sindicate h în car e bolşevicii se aflau la concurenţ ă cu menşevicii , au supravieţui t încetîn d însă să-i ma i reprezint e pe membri i proprii . Transformat e în organ* de stat, ele şi-au pierdu t dreptu l de a desemn a responsabili : ca şi în cel* lalte domeni i ale administraţiei , aceşti a era u acu m numiţ i de cătr e parti d A dispăru t de asemene a dreptu l la grevă, car e a fost declara t inutil , sub mol I < că era lipsit de sens ca muncitori i să facă grevă împotriv a lor înşile.

Dup ă cu m era de aşteptat , comunişti i de stînga au realiza t în cele din urm ă că ambiţioasel e lor planur i economic e eşuaseră : în loc să condu * * la creştere a productivităţi i pîn ă la cot e nemaiîntîlnite , comunismu l d. războ i o reduses e la un nivel car e pune a în perico l însăşi existenţ a RUSIE i Autori i n u părea u totuş i descumpăniţi , dimpotrivă . Buharin , unu l DINII* fruntaşi i comuniştilo r de stînga , afirm a plin de entuzias m că sistemu l comunismulu i de războ i juca un rol pozitiv , prin acee a că demolas e M întregim e moştenire a capitalistă , curăţin d cale a în faţa comunismului . Alin susţinea u că eşecu l se dator a menţineri i une i economi i duble , în care agi T cultur a rămăses e în mîinil e particularilo r şi administrare a industrie i fuse* încredinţat ă uno r „specialişt i burghezi" . Soluţi a era colectivizare a agi i culturi i şi pregătire a de cadr e de specialitat e din rîndu l muncitorilor , cei * ce ar fi permi s construire a cu adevăra t a socialismului . în ciud a explicaţiilo r şi a pretextelor , dou ă lucrur i rămînea u de neco n testat . Rusi a Sovietic ă supravieţuis e în mar e măsur ă în primi i trei ani gi aţi* capitalulu i moşteni t de la vechiu l regim , capita l car e spre sfîrşitul anulu i 1920 se evaporas e deja. în al doile a rînd , economi a rusă suferise, dup *

Comunismul de

război

193

upusel e lui L. Kritsman , unu l clin artizani i comunismulu i de războ i şi IM unu l istoric al aceste i perioade , un dezastr u „car e nu are preceden t în Ulm ia omenirii" .

Războiul

împotriva satelor

l'oalc că cel ma i mar e parado x al lovituri i de stat din octombri e a fost i li viza instaurare a une i „dictatur i a proletariatului " într- o ţar ă în car e pro Ipiiuialu l industria l (incluzîn d aici şi meseriaşi i independenţi ) reprezent a i la sulă clin totalu l salariaţilo r şi în car e 75-8 0 la sută din populaţi e era alt Uluit ă din ţărani . Or , aşa cu m am precizat , ţărani i era u în viziune a mai xişlilor o clasă „mic-burgheză" , ostilă „proletariatului" . Realitate a de |P Ipre n şi felul în car e era aceast a perceput ă făceau inevitabil ă o guvernar e tmmtinist ă bazat ă pe coerciţie , nu pe consens .

Deşi înaint e şi dup ă 1917 Leni n încurajase , din raţiun i tactice , confiseRlIl r de pământur i practicat e de cătr e ţărani , o dat ă ajun s la puter e a deci s alt si pun ă în aplicar e planu l de a împiedic a transformare a ţărănimi i ruse fltli «> forţă conservatoar e şi un bastio n al „contrarevoluţiei" , aşa cu m se llillmplase în Europa . P e terme n lung , singur a cale de a realiz a acest ultim liv era colectivizarea , car e urm a să lichidez e atît proprietate a privat ă tfI si cea comunal ă asupr a pămîntului , transformîndu- i pe ţăran i în anga |a|i al Malului . Pravda prezicea , într-u n numă r din noiembri e 1918, că i i /. INII „ţărănim e mijlocaşă " — adic ă ace a categori e majoritar ă car e nu lulosea de munc a altor a şi nic i nu-ş i vinde a propri a munc ă — avea să integral ă forţa t în ferm e colective , „oricî t s-ar fi zbătu t şi ar fi ţipat" , iiidală ce nou l regim ar fi avut putere a să facă acest lucru .

I'ln ă cîn d momentu l avea să sosească, consider a Lenin , era necesa r (1) lip instaura t controlu l statulu i asupr a aprovizionări i cu mărfur i aliulaie . prin confiscare a produselo r de la ţăran i şi aplicare a monopolulu i (al asupr a comerţulu i cu cereale ; şi (2) să se treac ă la implantare a n baze de puter e comunist ă în mediu l rural . Aceste obiectiv e echivala u

1

• I declaraţi e de războ i la adres a satului . Războiu l propriu-zi s a fost lansai în vara anulu i 1918. Campani a împotriv a ţărănimii , ignorat ă ilc alil de istoriografi a comunist ă cît şi de cea occidentală , a reprezenta t i apa crucial ă în cucerire a Rusie i de cătr e bolşevici. Leni n însuşi o con • i a de eea ma i mar e importanţă : era pentr u el garanţi a că Revoluţi a lui, deosebir e de cele precedente , nu avea să se opreasc ă la jumătat e şi (lunec e înapo i spre „reacţiune" . iMiirt in primăvar a anulu i 1918, ţărani i îşi împărţiser ă într e ei practi c H I suprafaţ ă d e pămîn t aflată î n proprietat e privată , necomunal ă — II pămînturil e marilo r proprietari , ale investitorilo r particulari , ale *. şi mînăstirilor , dar şi pe acele a ale ţăranilo r car e profitaser ă de

194

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

legislaţia lui Stolîpi n pentr u a-şi înfiinţ a gospodări i individuale . D e regulă, comunel e au evitat să împart ă pămîntu l confisca t cu ţărani i din alte d r . tricte , preferîn d să lase cee a ce prisose a în posesia proprietarilor , m aşteptare a une i viitoar e exproprieri .

Suprafeţel e astfel obţinute , deşi considerabile , rămînea u sub nivelu l aşteptărilor . înaint e de Revoluţi e ţărani i conta u pe obţinerea , în urin a une i redistribuir i la scară naţională , a uno r suprafeţ e într e 5 şi 15 hectar e de fiecare gospodărie . în măsur a în car e pute m avea o estimar e corecţii , ei au obţinu t în realitat e o medi e de 0,4 hectar e de pămîn t arabi l pe cap de membr u adul t al fiecăre i comune . Suprafeţel e erau însă distribuit e foaile inegal, dat fiind că în anumit e regiun i ale ţări i — ma i ales în cele de granil,. l — proprietăţil e particular e ocupa u o întinder e ma i mar e decî t în cclelalle U n procen t de 53 la sută dintr e comun e nu obţinuser ă nimic . Dintr e cele lalte , unel e şi-a u extin s suprafaţ a în mo d considerabil , altele foart e pu|in Ţărani i — nesiguri pe dreptu l lor asupr a noilo r terenuri , dat fiind că aceslc i nu le fuseseră dat e de ţar , proprietaru l de drep t — le muncea u separa t de vechile lor loturi , sau le dădea u ţăranilo r lipsiţi de pămînt , atunc i cîn d autorităţil e îi forţa u să-şi împart ă prad a cu aceştia .

Regimu l sovietic avea să se laud e ma i tîrziu cu faptu l că împărţis e iu mo d gratui t ţăranilo r 23 de milioan e de hectar e de tere n arabil . în reali tate , mul t trîmbiţat a împărţir e nu a fost nic i atît de amplă , nic i atît dc gi a tuit ă pe cît se afirma . înaint e de Revoluţie , ţărani i acumulaser ă e c o n o m i i apreciabile , din car e o part e le depuseser ă în bănc i de stat şi o part e le pa', tra u acasă . Dup ă evaluăril e făcut e în epocă , aceste.economi i se ridica u li 12-1 3 miliard e de ruble . Deş i depozitel e din casele de economi i ale slalu lui nu intra u sub incidenţ a decretelo r de naţionalizare , ele s-au devaloriza i aproap e complet , la fel ca şi sumel e păstrat e acasă , ca urmar e a politic i Ini inflaţioniste . Luîn d în calcu l acest e pierderi , ţărănime a plătis e penii " fiecare hecta r de pămîn t obţinu t în urm a redistribuiri i o medi e de 1 50( > < l. rubl e nikolaevki . înaint e de Revoluţie , aceeaş i suprafaţ ă i-a r fi costa l l M i de ruble .

Uni i ţăran i au plăti t pentr u acest e no i lotur i şi sub altă form ă - • i anume , prin pierdere a terenurilo r pe car e le deţinea u cu titl u persona l Circ a o treim e din pămînturil e aflate în proprietat e privat ă înaint e d.

Revoluţi e aparţinea u ţăranilo r şi cazacilor . Ce a ma i mar e part e aveau • > treac ă în posesia comunelor . în 1927, în preajm a colectivizării , 95,3 la suia din suprafaţ a de tere n arabi l a ţări i aparţine a comunelo r şi numa i 3,4 I > sută se afla înc ă în proprietat e privată . (Restu l de 1,3 la sută ţine a <l. cooperativel e de stat. ) Luîn d în considerar e toat e acest e realităţi , ar fi incorec t să afirmă m i • ţărănime a rusă a avut de cîştigat de pe urm a Revoluţiei , primin d în im»l gratui t mar i suprafeţ e de tere n agricol . Cîştigu l nu era nic i mar e şi nici im fusese obţinu t în mo d gratuit . Populaţi a rural ă nu trebui e tratat ă ca o eni i tat e omogenă : noţiune a de „ţărănim e rusă " este o abstracţiun e în car e mi i i

('omwusnml

de

război

195

milioan e de indivizi : uni i dintr e ei reuşiseră , înaint e de Revoluţie , să acu muleze , prin pricepere , cumpătar e sau spirit de iniţiativă , capitalur i pe i nie le păstra u sub form ă de ban i lichiz i sau le investea u în terenuri . Toat e iu este capitalur i şi terenur i era u acu m pierdute . Abia dup ă ce am luat în * misiderar e şi aceşt i factor i pute m realiz a că ţărănime a plătis e cu vîrf şi îndesa i pămînluril e pe car e le confiscas e cu binecuvîntare a comuniştilor . (ieştere a preţurilo r la produsel e agricole , început ă în timpu l războiulu i «I continuat ă într-u n ritm vertigino s dup ă Revoluţi a din Februarie , încu ia|a ţărani i să nu scoat ă pe piaţ ă cee a ce le prisosea şi să aştept e momentu l Iu care putea u obţin e un pre ţ ma i bun . Guvernu l Provizori u a încerca t să asigure aprovizionare a cu aliment e a oraşelo r prin emitere a une i legi car e II obliga pe ţăran i să îşi vîndă surplusu l de cereal e la preţuril e fixate de slal I ,egea avea să rămîn ă liter ă moart ă pîn ă la preluare a puteri i de cătr e bolşevici; ca s-a număra t printr e foart e puţinel e act e legislative pe car e rti eşlia nu le-a u abrogat . îns ă preţu l pe car e bolşevicii îl plătea u pentr u Hi esle cantităţ i excedentar e a deveni t trepta t insignifiant , din cauz a penurie i lip piodus e şi a inflaţiei : în august 1918, tarifu l oficial era de aproximati v li mblă pentr u un kilogram de cereale , în vrem e ce pe piaţ a liberă aceeaş i I anlilale se vinde a cu 18 rubl e la Moscov a şi cu 26 de rubl e la Petrograd .

(I disparitat e similar ă exista şi în cazu l alto r produs e alimentare , precu m t ainea şi cartofii , car e au fost inclus e în ianuari e 1919 pe lista mărfurilo r I ii pictur i controlate . Ţărani i au răspun s aceste i politic i prin stocare a pro dihelo r şi reducere a suprafeţelo r cultivate . în cursu l anulu i 1918, autorităţil e de la Moscov a au introdu s rechizi (llle lorţat e de cereale . Acestea era u puse în practic ă de band e de oamen i luminaţi , car e străbătea u satele în căutar e de hrană , confiscîn d to t cee a ce liniai au că se chem a „surplus " — teoretic , cee a ce le rămîne a ţăranilo r dup ă i-e Îşi hrănea u familia şi vitele şi punea u deopart e pentr u însămînţat . în IM iu lică însă , criteriil e era u cu totu l arbitrare . „Detaşamentel e pentr u Iu ana", operîn d dup ă principiu l că ţărani i ascundea u cee a ce le prisoseşte , punea u mîn a pe to t ce găseau, transportîn d o part e la punct e de colectar e nigiinizat e de guvern şi împărţin d restu l într e membri i lor.

Aceste acţiun i au căpăta t un caracte r sistemati c începîn d cu lun a mai , i lud Kremlin-u l a deci s că sosise vreme a să cucereasc ă satu l rus. Mediu l MI I al lămăses e pîn ă atunc i din aproap e toat e punctel e de vedere în afara ia/e i de acţiun e a Partidulu i Comunist , car e nu avea la sate nic i celul e i ine să i transmit ă directivele , nic i soviete car e să le pun ă în practică . O aia helii efectuat ă în 1919 arăt a că în districtel e rural e din Rusi a Central ă număru l comuniştilo r se ridic a la 1 585. în spatel e campanie i îndreptat e împotriv a satelo r se afla un între g comple x de motivaţi i — politice , sociale «I economic e — dar , pentr u a se cîştiga sprijinu l populaţie i urbane , accentu l ii a pus în mo d aproap e exclusiv pe cele de natur ă economică , ma i exact pp necesitate a de a obliga culaci i (ţărani i bogaţi ) să-şi cedez e stocuril e de piodus e agricole .

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse Penuri a de aliment e de la oraşe căpătas e într-adevă r dimensiun i alarmante . Raţi a maxim ă de pîin e ajunsese la circ a dou ă sute de gram e zilnic ; uni i nu primea u nic i măca r atît . în mai , cîn d campani a împotriv a satelo r se declanşas e deja, Zinovie v anunţa , în legătur ă cu soart a car e îi aştept a pe „burghezi" : Le vom da treizec i de grame pe zi, doar atît cît să nu uite mirosu l pîinii. Iar dai. fl vom fi nevoiţ i să trece m la paie măcinate , burghezi i vor fi primi i care îşi voi prim i porţiile .

Guvernu l ţine a însă ma i presu s de oric e la considerentel e de natur ă politică . Anunţîn d nou a campanie , Iako v Sverdlov, preşedintel e Comite tulu i Centra l Executi v al Sovietelor , le vorbea în ma i 1918 membrilo r tle bază ai acestui a despr e putere , n u despr e hrană : Dac ă autoritate a revoluţionar ă sovietică este suficient de puternic ă în oraşe...n u acelaşi lucru îl pute m spune despre sate... Din acest motiv, trebui e să analiza m cu toat ă seriozitate a chestiune a diferenţierilo r de la sate, chestiune a creării ta sate a dou ă forţe opuse şi ostile una faţă de cealaltă.. . Doa r dacă vom reuşi «R împărţi m fiecare sat în dou ă taber e ireconciliabile , dacă vom şti să aprimlr m şi acolo flacăra războiulu i civil care a ars pînă nu demul t în oraşe.. . abia a l i n ii i vom pute a spune că sîntem gata să facem şi la sate ceea ce am reuşit să im lizăm în oraşe.

Aceaste afirmaţi i ieşite din comu n demonstra u că bolşevicii luaseră m fine hotărîre a de a-şi extind e putere a şi în mediu l rural , incitîndu- i pe | . i ran i uni i împotriv a celorlalţ i şi dezlănţuin d un războ i civil printr e oamen i car e pîn ă atunc i convieţuiser ă în pace . Trupel e de asalt urma u să fie alcătuit e din muncitor i urbani , alătur i de ţăran i sărac i şi lipsiţi de pănuîit ; „duşmanii " erau „culacii" , reprezentanţi i „burghezie i rurale" .

Leni n nutre a faţă de „burghezie " o ur ă viscerală, pe car e numa i ura Iul Hitle r faţă de evrei a putut- o egala; doa r lichidare a complet ă a celo r cai s intra u în aceast ă categori e l-a r fi putu t mulţumi . Problem a era însă că, In vrem e ce Hitle r avea la dispoziţi e criteri i „rasiale " pentr u a determin a elite era evreu şi cin e nu , în cazu l „culacilor " n u existau astfel de criterii , Cuvîntu l „culac" , folosit rareor i de ţărani i înşişi, nu avea un înţele s pred» , fiind utiliza t într- o accepţiun e largă pentr u a-i desemn a pe ţărani i înln * prinzători , oamen i car e în slang-u l america n contempora n ar pute a fi deni i miţ i go-getters („descurcăreţi") . Dificultate a de a- i identific a cu precizi e pe culac i a deveni t pregnant ă în vara lui 1918, cîn d comisari i însărcinaţ i cu incitare a ţăranilo r sărac i împotriv a vecinilo r lor ma i bogaţ i au începu t să trimit ă rapoart e în car e se menţion a că în satele din zon a lor de acţiun e 40 la sută din ţărani , dac ă nu chia r majoritatea , era u culaci .

Leni n avea însă nevoie de un duşma n de clasă în mediu l rural , care sa > permit ă să dezbin e populaţi a satelor . A recur s de acee a la prezentare a iun

Comunismul de război

197

uli'rc neconform e cu realitatea , menit e să sprijine idee a existenţe i une i „diferenţier i de clasă" pronunţat e în cadru l comunităţilo r săteşti : în lumin a mesto r cifre, 15 milioan e de familii ţărăneşt i (75 la sută ) era u „sărace" , 1 milioan e (15 la sută ) era u încadrabil e în „clas a mijlocie" , iar 2 milioan e III ) In sută ) erau „bogate" . Dac ă lucruril e ar fi stat într-adevă r aşa, nimi c nu nr fi fost ma i simpl u decî t să fie asmuţiţ i cei sărac i împotriv a celo r bogaţi, primi i fiind aparen t în numă r copleşitor . In realitate , ţărani i „săraci " ti cei „bogaţi " reprezenta u laolalt ă în ansamblu l gospodăriilo r rural e o [impor t ic car e pute a fi considerat ă pre a mic ă pîn ă şi dup ă criteriil e lui Lenin. Statisticil e timpulu i arat ă că „săracii " alcătuia u ma i puţi n de 4 la suin din populaţi a rurală , iar „bogaţii " (culacii ) 2 la sută — restu l de 94 la «uiit aparţinîn d clasei „mijlocaşilor " — agricultor i car e îşi lucra u singuri [iflmînlul . Regimu l a prefera t să ignor e acest e cifre, incluzîn d oric e ţăra n piue se opune a confiscărilo r de produs e agricole , indiferen t de situaţi a lui economică , în categori a culacilor .

I )ecretel e agrar e emise de bolşevici în mai-iuni e 1918 aveau tre i obiec tive : (I ) distrugere a ţăranilo r implicaţ i acti v în politic ă (car e era u aproap e toţ i simpatizanţ i socialist-revoluţionari) , pri n etichetare a lor drep t culaci ; [l) crearea une i reţel e de soviete rurale , condus e de comunişti ; (3) obţi HPtea une i cantităţ i cît ma i mar i de produs e agricol e pentr u oraş e şi pentr u foiţele armate . Ofensiva, car e avea toat e caracteristicil e une i veritabil e »ppMi|iuni militare , era planificat ă sub form a une i campani i pe dou ă fron tul I din interior , ea urm a să fie dusă cu ajutoru l unu i soi de „coloan ă a r Im ea", format ă din ţărani i cei ma i dezavantajaţi , organizaţ i în „comitet e a|p săracilor" , sau kombedî; din afară , acţiona u „detaşamentel e pentr u liiaml", alcătuit e din civili înarmaţ i şi susţinut e de unităţ i militare , car e iHli tindea u în sate şi îi forţa u pe culac i să-şi cedez e rezervel e de produse , emu n dat instrucţiun i Comisariatulu i de Războ i să sprijine operaţiunea , jtlt lud rolul de „Comisaria t al provizionări i militare" . (Ameninţare a repre iiiilală de Legiune a Cehoslovac ă n u păre a deocamdat ă pre a gravă.) I n I M I H I , 7 5 000 de soldaţ i au luat parte , alătur i de 50 000 de civili înarmaţi , U Itipln împotriv a celo r car e producea u hran a ţării .

I'ili anii ruşi nu ma i trăiser ă niciodat ă o astfel de experienţă ; chia r şi în timpu l iobăgiei, cee a ce producea u le aparţine a de drept . Au încerca t să \pt Isle ataculu i aşa cu m au putut , susţinuţ i uneor i de soldaţi i lăsaţi la vatră .

Ameninţaţ i cu mitralier e şi biciuiţi , au răspun s violenţe i cu violenţă .

I'e măsur ă ce guvernu l îşi extinde a campania , revolta locuitorilo r satelo r a luni proporţi i car e depăşea u tot cee a ce cunoscus e pîn ă atunc i istori a Rusiei. Istoricu l Vladimir Brovkin este de părer e că „războiu l du s de bolşev|t I pe frontu l inter n împotriv a ţăranilo r a pu s în umbr ă chia r şi războiu l Mvil propriu -zis dintr e bolşevici şi Albi". Rapoartel e Cek a spun că în 1918 «u avut loc 245 de „revolte " rurale , în car e şi-a u pierdu t viaţa 875 de bol«PVU i şi l 821 de ţărani . în plus, 2 431 dintr e rebeli au fost pare-s e exemlaţi . Aceste cifre n u reprezint ă însă decî t o mic ă part e din pierderil e

1

C a p i t o l ul X

TEROAREA ROŞIE

Violenţa este ultimul refugiu al incompetentei AUTOR NECUNOSCHI

Asasinarea familiei

imperiale

Fostu l ţar , Nicola e al II-lea , a petrecu t cele cinc i lun i car e au urnin l abdicări i sale împreun ă cu soţia şi copiii , în arest la domiciliu , la Ţarskot e Selo , reşedinţ a imperial ă de lîngă Petrograd . La sfîrşitul luni i iulie, temîndu-s e de un ata c germa n împotriv a Petrograd-ului , Kerensk i a con sidera t pruden t să trimit ă familia imperial ă depart e de capitală , penln i n evita implicare a ei într-u n complo t monarhist . A ales ca loc de exil oraşu l Tobols k din vestul Siberiei . Famili a a fost instalat ă în conacu l guverna torului , und e trăi a în condiţi i destu l de confortabile , avînd la dispoziţi e un mar e numă r de servitor i şi putîn d comunic a liber cu lume a din afară.

Dup ă luare a puteri i bolşevicii i-a u ignora t o vrem e pe Romanovi , dai în marti e 1 9 1 8 au începu t să se preocup e de soart a lor, fiindc ă semnaie a Tratatulu i de la Brest-Litovs k aduses e regimulu i un profun d oprobiu l publi c şi treze a temer i în legătur ă cu o posibilă restauraţi e monarhistă . I • cîteva zile dup ă ratificare a Tratatului , Leni n a da t ordi n ca Marel e Din < Mihai l să fie exilat din Petrogra d la Perm , localitat e la vest de Urab Curînd , toţ i ceilalţ i membr i ai familiei imperial e care nu se aflau în înclu soar e au fost de asemene a exilaţi.

U n timp , Moscov a a luat în considerar e judecare a public ă a fostului împărat , dup ă exemplu l procesulu i organiza t de Convenţi e împotriv a Im Ludovi c al XVI-lea . în aprilie , un bolşevic de încredere , Vasili Iakovli (Miachin) , a fost trimi s la Tobolsk , pentr u a-1 aduc e pe ţar la Moscova . ('< • munişti i din regiune a Siberie i Occidental e şi a Uralilor , suspectînd u 11» Iakovle v că ar fi vrut să scoat ă familia imperial ă din ţar ă şi să o ajute • < ajungă în Japonia , i-a u refuza t cererea . în urm a uno r negocier i purtat e i H Moscova , negocier i al căro r conţinu t a răma s pîn ă astăz i necunoscut Iakovle v i-a preda t pe fostul ţar, pe ţarin ă şi pe un a din fiicele lor Sovietulu i din Ekaterinburg , care i-a închi s într- o reşedinţ ă particular ă rechiziţiona t > în condiţi i de maxim ă securitate. * Cas a era înconjurat ă de un gard dulil n * Alexei, care suferea un puternic acces de hemofilie, a rămas pentru moment la Toliof l împreună cu trei dintre surorile lui. Aveau să se alăture familiei, la Ekaterinburg, spi sfîrşitul lunii mai.

î'eroarea

roşie

20 1

lunii, fiind păzit ă de gărzi înarmat e cu mitralier e şi pistoale . Deş i supuş i In unci e umilinţ e de cătr e paznic i şi izolaţ i de lume a exterioară , membri i iiimilici nu erau maltrataţ i şi îşi suporta u nenorocire a cu o resemnar e sprillnilfl pe credinţă .

I.n începutu l verii lui 1918, situaţi a regimulu i bolşevic se deterioras e uVja în asemene a măsur ă încî t idee a unu i proce s publi c împotriv a fostulu i |ai pftrea lipsită de realism . O dat ă cu izbucnire a revolte i Legiuni i Ceho lluvncc, întreag a regiun e a Uralilo r era ameninţată . Guvernu l ar fi putu t rNlgur să aduc ă familia imperial ă la Moscova , dar se teme a de o even lliain intervenţi e german ă în favoarea ţarine i şi a fiicelor ei, pe car e Berlinu l le consider a cetăţen e germane . P e de altă parte , dac ă familia rămîne a la Şkalrrinburg , exista riscul ca Nicola e să fie elibera t şi transforma t într-u n tlliihol al rezistenţe i antibolşevice , într- o perioad ă în car e poziţi a bolşevicilor era extrem de nesigură . Pentr u a înlătur a acest risc, Leni n a deci s ca lutul să fie executat . Cek a plănuis e iniţia l să îi ucid ă pe membri i familie i Impfiiul e înscenîn d o încercar e de evadare . Prizonierii , neîncrezător i în uita gardienilo r lor de a-i ajuta , au refuzat să plece , situaţi e în car e s-a la punc t un scenari u dup ă car e responsabilitate a pentr u execuţi e urm a levină Sovietulu i din Ekaterinburg , sub pretextu l că ar fi existat riscu l i u n lui Nicola e de cătr e trupel e ceh e car e se apropiau . <) icpcliţi e general ă a asasinări i familie i imperial e a avut loc la Perm , le Marel e Duc e Mihail , virtua l succeso r la tron , locui a ca simpl u i iţrn n particular , sub supraveghere a poliţiei . în cursu l nopţi i de 12 spre uuue , Cek a a pu s la cale o aşa-zis ă încercar e de „răpire " a lui Mihai l • ftlie monarhişti . în realitate , Marel e Duc e a fost du s într- o pădur e din 'Opiere de Per m şi împuşcat , împreun ă cu secretaru l lui englez . Intr e •.ip , /unel e sovietice publica u deja relatăr i dup ă car e un soldat al Armate i ill, acţionîn d din propri e iniţiativă , îl omorîs e pe fostul ţar . Scopu l arti i.loi era să testez e reacţi a guvernelo r străine . Faptu l că nic i aceste a şi i piesa internaţional ă nu s-au arăta t pre a preocupat e a pecetlui t probabi l ula Komanovilor .

I a mijlocu l luni i iunie , la o săptămîn ă dup ă ucidere a Marelu i Duce , '•illl a imperial ă a primi t un pretin s mesa j din parte a uno r ofiţer i monar H , In care era informat ă că se fac pregătir i în vedere a eliberări i ei. Scri s •'• o hancez ă incorectă , mesaju l era primu l dintr- o serie de patru , toat e iilu-ic de organizaţi a local ă a Cek a cu scopu l de a înscen a o evadar e în ipul cărei a Romanovi i urma u să fie împuşcaţi . Familia , luîn d mesajele pl iiiitcntice , era gata să coopereze , da r planu l a trebui t contramandat , inii \ \ Nicola e şi Alexandra , probabi l de team a une i capcane , au hotărî t t-l nu voi fugi, ci vor aştept a ca posibilii lor salvator i să vină să îi ia.

•

în iu esle condiţii , agenţi i Cek a din Ekaterinbur g au deci s o execuţi e !u uuun i Deşi nu există document e în aceast ă privinţă—Leni n fiind un con I < I I M I O I mult pre a încerca t pentr u a încredinţ a hîrtie i un astfel de ordi n —,

202

Senilă istorie a Revoluţiei ruse

ştim din mărturiil e lui Troţk i că hotărîre a i-a aparţinu t într-adevă r hu Lenin . In 1935, aflat deja în exil, Troţk i a citit într-u n ziar al emigrat a > ruse o relatar e a evenimentelo r din Ekaterinburg . Iat ă cum consemnea. - > el amintiril e pe car e i le- a trezi t lectur a relatării : Următoare a mea vizită la Moscov a a avut loc după cădere a Ekateriiibtii f ulm [i.e., după 25 iulie 1918]. Stînd de vorbă cu Sverdlov, l-am întreba t în tivacni „A, da, şi ţarul? " „Mort" , mi- a răspuns . „A fost împuşcat" . „Ia r familia ' „împuşcaţ i o dată cu el". „Toţi? " — am întreba t eu, prefăcîndu-m ă oareeiui . surprins . „Toţi" , a spus Sverdlov. Se aştept a să între b „D e ce? " Tăceam . Apm am întrebat : „Cin e a hotărît? " „Am luat hotărîre a aici. Ilici [Lenin J a fost <l< părer e că nu trebui e să lăsăm pe mîn a Albilor un simbol viu, mai ales u> condiţiil e actuale , atît de dificile... " M-a m oprit aici cu întrebările , considcrlii ' i discuţi a încheiată. * La începutu l lui iulie, paz a prizonierilo r a fost preluat ă de o echip ă a Ceka , alcătuit ă din comunişt i unguri .

Famili a imperial ă a petrecu t ziua de 16 iulie în modu l obişnuit . Judecin d dup ă ultim a însemnar e din jurnalu l ţarinei , făcut ă la orel e 11 seara, cînd familia se pregăte a de culcare , nic i unu l din ei nu bănui a ce avea să M întîmple .

Noaptea , la ora un u şi jumătate , au fost treziţ i din som n şi anunţaţ i cit dat e fiind tulburăril e din ora ş şi focuril e de arm ă trase la întîmplarc , urina u să fie mutaţ i în subsolul clădirii . La orel e 2, cei şapt e Romanovi , împreun a cu doctoru l lor, doamn a de onoar e a ţarine i şi do i servitori , au fost cobo t t(i sub paz ă severă într- o încăper e de la nivelu l inferior . La puţi n tim p dup .i aceea , comandantu l cekist Iako v Iurovski , omu l răspunzăto r de supraveghere a familiei imperiale , a intra t în încăpere a aglomerată , însoţi i de un grup de paznic i înarmaţi . Di n amintiril e lui în legătur ă cu evenimentu l scoase recen t la lumină , iată ce a urmat : Intrîn d în încăpere , [le-am ] spus Romanovilo r că, dat fiind că rudele Im i . continua u atacu l împotriv a Rusiei Sovietice , Comitetu l Executi v al Sovietulu i din Ural i hotărîs e să fie împuşcaţi . Nicola e a întor s spatele detaşamentulu i privindu-ş i familia. Apoi, ca şi cum abia atunc i ar fi înţeles , s-a întor s din unu spre noi, întrebîn d „Poftim ? Poftim? " [Am] repeta t ceea ce spusesem, de IINM dată mai repede , şi am dat ordin detaşamentulu i să se pregătească . Meinbi u acestui a fuseseră instruiţ i în prealabi l în cine să tragă fiecare şi să ţinleasi n direc t în inimă , pentr u a evita prea mult sînge şi a închei a rapid . Nicola e nu a mai adăuga t nimic . S-a întor s din nou spre familie. Ceilalţ i scoteau exclii * Mărturii i n d i r e c te par să i n d i ce că L e n in nu a o r d o n at decît o m o r î r ea fostului ţiu D e c i z i a de a- i u c i de ş i pe c e i l a l ţi m e m b ri ai f a m i l i e i, î m p r e u nă c u c e i patru s e r v i l u li , H aparţinut probabil r e s p o n s a b i l i l or l o c a l i.

Teroarea niii|ii

i

in e

roşie

203

incoerente . Toiul i l u n i s e e î l e v a s e c u n d e . Apoi a u începu i împuşcăturile , au ţinu i d o u ă s a u trei minute . |L-am | oinorî t p e Nicola e p e loc.

Alexei, cur e zăce a pe pode a într- o baltă de sînge, înc ă respirînd , a fost oinoii l de lurovski cu dou ă focur i trase în cap . întreag a „procedură" , cu m 0 nuineşl e lurovski, a dura t douăzec i de minute . ('orpuril e au fost încărcat e într-u n camio n şi duse în afara oraşului , tuli un loc specia l ales. Le-a u fost scoase hainele , ocazi e cu car e s-a ilim opcri l că trei dintr e fete ascunseser ă în cusătur a corsetelo r un mar e numa i de diamante . lurovski a reuşit cu greu să-i conving ă pe cei din plu tonu l de execuţi e să nu le fure. Corpuril e au fost stropit e cu acid sulfuric «I keiosen şi apo i li s-a dat foc. Rămăşiţel e au fost îngropat e la mic ă adîn i-litir . locu l fiind descoperi t abia în 1989. * ('niil'or m martorilo r oculari , mare a mas ă a populaţie i a reacţiona t cu loiala indiferenţ ă la vestea morţi i fostulu i ţar . U n ataşa t de la ambsad a 1 ii-iiuanie i scria : „Chia r şi cei car e şi-a u păstra t cumpătul , oameni i cu i npu l pe umeri , s-au obişnui t atît de mul t cu asemene a grozăvii şi sînt atît dr pi mşi de grijile şi nevoil e proprii , încî t nu ma i simt nimi c deosebit. " Nicola e nu era primu l monar h din istori e car e sfîrşea executat . Alţi do i i ciiiopen i şi-au găsit moarte a în urm a uno r mişcăr i revoluţionare : Caro l I (>19 şi Ludovi c al XVI-le a în 1793. Ca şi în privinţ a alto r aspect e ale 'iluţie i ruse, deşi evenimentel e ne apa r la prim a vedere comparabile , petrecut e în Rusi a au un caracte r unic . Caro l I a fost judeca t de un înal t i'imul şi a avut dreptu l să se apere . Procesu l a fost public ; execuţi a de Nucule nea . La fel au stat lucruril e şi în cazu l lui Ludovi c al XVI-lea , a căru i (mu lă a fost decisă prin votu l Convenţiei . Nicola e al II-le a nu a fost nic i HI u/al , nic i judecat . Guvernu l sovietic car e I- a condamna t la moart e nu a I M I I I N nici un fel de act în acest sens. în cazu l Rusiei , victim e au fost şi «••ţiu . copii i şi servitorii monarhulu i detronat . Fapta , săvîrşită la adăpostu l întunericului , a fost ma i degrab ă un asasina t gangsteresc decî t o execuţi e In Înţelesu l legal al termenului .

Kiiportat ă la zecile de mi i de victim e pe car e Cek a avea să le facă în filill ilire au urma t tragedie i de la Ekaterinbur g şi la milioanel e de oamen i tu lui de succesoarel e acestu i organism , moarte a celo r unsprezec e prizo I I I P I I cu greu ar pute a fi calificat ă drep t un evenimen t extraordinar . Şi to lii!il masacru l are o semnificaţi e simbolic ă aparte . în primu l rînd , a fost * IVnliu a preveni protestele germanilor, bolşevicii nu au anunţat decît executarea lui Ni . uluc , pielinzînd că împărăteasa şi copiii fuseseră evacuaţi spre un loc sigur. Regimul a i Iul iu această minciună timp de zece ani, ceea ce a dat naştere la tot soiul de legende, MI cunoscută fiind aceea referitoare la presupusa supravieţuire a mezinei, Marea Ducesă umili. Nu există nici cea mai mică posibilitate ca Anastasia sau vreun alt membru al fami"iipriiulc să fi scăpat din masacru. Un mesaj al Sovietului din Ekaterinburg trimis la uliu preciza că întreaga familie era moartă. Jurnalul Iui Troţki confirmă aceste informaţii.

204

Scund istoric a Revoluţiei ruse

vorba de un act inutil . Dac ă este adevăra t că bolşevicii erau îngrijoraţ i dp perspectiv a ca fostul ţa r să ajungă o unealt ă în mîinil e contrarevol u donărilor , ar fi avut tot timpu l să îl transfer e împreun ă cu familia la Moscova , de und e nic i cehii , nic i alţi adversar i nu îl putea u elibera . Daci i acest lucr u nu s-aîntîmplat , explicaţi a trebui e căutat ă în natur a intereselo r politic e ale guvernulu i bolşevic. în iulie 1918, acest a era, dup ă spusele unu l reziden t germa n la Moscova , un „cadavr u viu", supu s atacurilo r din toat e direcţiil e şi părăsi t de mulţ i dintr e simpatizanţi i lui. Pentr u a-şi asigura con trolu l asupr a une i mas e de adepţ i aflată în scădere , regimu l avea nevoie de vărsare de sînge. în amintiril e lui despr e evenimente , Troţk i recunoşte a acest lucru . „Decizia " de a-i execut a pe fostul ţar şi pe membri i familiei Iul, scria el, nu era doar oportună , ci şi necesară . Severitate a acestei pedeps e era ineuilA să arat e tuturo r că aveam să continuă m lupta faţă cruţar e şi fără a ne Inmi opriţ i de nimic . Executare a familiei ţarulu i era necesar ă nu numa i pentr u » II înspăimînt a şi descuraja pe duşmani , ci şi pentr u a-i zgudui pe partizani i C I U I / P I noastre , pentr u a le demonstr a că nu există cale de întoarcere , că nu avram alte alternativ e decît victoria total ă sau condamnare a definitivă.

Asemen i personajelo r din Demonii lui Dostoievski , bolşevicii trebuia u să recurg ă la crim ă pentr u a-şi un i adepţi i pri n sentimentu l une i vinovflţll colective . C u cît era ma i mar e număru l victimelo r nevinovat e pe care IP gimu l bolşevic le avea pe conştiinţă , cu atît ma i mul t membri i de rînd al partidulu i aveau să înţeleag ă că n u er a loc pentr u şovăială şi compi o misuri , că era u legaţi în mo d inseparabi l de conducători i lor. Masacru l dt> la Ekaterinbur g anunţ a campani a de „teroar e roşie " car e avea să se deda u şeze în mo d oficial şase săptămîn i ma i tîrzi u şi ale căre i victim e aveau nB fie ostatec i executaţ i nu pentr u că ar fi comi s crime , ci pentr u că , aşa cum spune a Troţki , moarte a lor „er a necesară" .

Cîn d un guvern îşi arogă dreptu l de a ucid e cetăţeni i nu pentr u ceva t u aceşti a ar fi făcut , ci pentr u că moarte a lor este „necesară" , el intr ă înli un spaţi u eti c nou , depăşin d pragu l genocidului . Raţionamentu l pe cni e bolşevicii l-a u folosit pentr u a- i condamn a la moart e pe Romanov i nvp« ma i tîrziu să fie aplicat , în Rusi a şi aiurea , pentr u milioan e de fiinţe laift nume , a căro r singur ă vină era că stătea u în cale a unui a sau altui a dintr e planuril e noi i „ordin i mondiale" .

Teroarea de masă U n parti d politi c car e obţinus e în alegeri libere ma i puţi n de un sleit din voturi , car e vedea un adversar în oricin e refuza să îi recunoasc ă dieplu l de a guvern a şi a aplic a experiment e social e şi politic e ieşite din comun ,

1

Teroarea

roşie

205

i a i e consider a în mo d apriori c nou ă zecim i din populaţi e — ţărani i şi „ b u i g h e z i i " — drep t duşman i de clasă, un asemene a parti d nu pute a avea n s e n l i m e n t u l cetăţenilo r şi trebui a să recurg ă în permanenţ ă la teroare . N u Avea de ales, dac ă vroia să se menţin ă la putere . Teroare a făcea part e inte g l i i n l ă d i n procedeel e şi obiectivel e bolşevice, moti v pentr u car e — spre deosebir e de teroare a iacobină , car e a dura t numa i un an — ea avea să î n s o ţ e a s c ă regimu l comunis t de- a lungu l întregi i sale existenţe . Teroare a î n s e m n a nu doa r execuţi i sumare , ci o atmosfer ă de ilegalitat e atot sIRpInitoare , în car e minoritate a conducătoar e avea toat e drepturile , iar i n a | o n l a t e a condus ă nic i unul , cee a ce dăde a cetăţeanulu i de rîn d senti mentul u n e i total e neputinţe . Isaa c Steinberg , socialist-revoluţiona r de stînga, 0 v i e i n e comisa r pentr u justiţi e în guvernu l bolşevic, o descri a ca pe „ o plasa grea, strivitoare , aruncat ă de sus pest e întreag a populaţie , o plasă ulă din neîncredere , vigilenţă ameninţătoar e şi dorinţ ă de răzbunare" .

1 mare a afecta şi deform a viaţa fiecăruia , zi de zi, cea s de ceas.

I'ai l i/anilo r şi apologeţilo r lui Leni n le plăce a să justifice teroare a ini iift de el ca pe o regretabil ă necesitate . Angelica Balabanov , prim a secre • i A a Internaţionale i Comunist e — în nic i un caz o adept ă lipsită de simţ iili , scria : I Un nefericire , teroare a şi represiune a inaugurat e de bolşevici au fost provoi «le dc intervenţi a străin ă şi de reacţionari i ruşi, care erau hotărîţ i să îşi apere p i l v i l c g i i l e şi să restaurez e vechea ordine . () astfel de explicaţi e ridic ă ma i mult e problem e decî t rezolvă . Bolşeu II au înfiinţa t Ceka , principalu l agen t al terorii , în decembri e 1917, cîn d • I avusese loc nic i o intervenţi e străin ă şi nu exista o opoziţi e intern ă ttnm/ală .

I Ieşi prefer a să dirijeze teroare a din culise, punîndu-ş i subordonaţi i să urne/ e decretel e necesare , Leni n era cel car e lua toat e deciziil e impor n|e I jderu l bolşevic trebui a adeseor i să- i conving ă pe colaboratori i şi !• d i e i n i i ma i şovăielnic i să-ş i învingă scrupulel e şi să acţionez e cu o 'i.i „necruţătoare" . Atît scrierile iui publicat e cît şi cele aflate înc ă i vc sînt plin e de îndemnu l repeta t de a spînzur a şi a împuşc a — ca mă n u doa r punitivă , ci şi preventivă .

• I I ' Steinber g surprind e în amintiril e lui predilecţi a lui Leni n pentr u Alături de alţi socialist-revoluţionar i de stînga, Steinber g criti < i şedinţel e Sovnarkom-ulu i decretu l lui Leni n intitula t „Patri a socian pericol" , prin car e se instituia u execuţi i sumar e pentr u un numă r H le vagi, precu m „agitaţi a contrarevoluţionară " (vezi ma i sus, p. 164). ' idicat obiecţia, " scrie el, tK o aNil'el de cruzim e anul a tot patosu l manifestului . Lenin a replica t în derîilme: „Dimpotrivă , tocma i în asta const ă adevăratu l pato s revoluţionar . Chia r

Scurţii istoric a Revoluţiei ruse

206

•te m învinge fără a recurge la o ieroar e revoluţionar ă dintr e eele credeţ i c ă | ^ a r c r mai necruţi i t e a - s c n i m l 3 a păreril e lui Lenin în astfel de privinţe : am ajun:, Cu greu u Pj {np as_ g r a v o r b a de o măsur ă poliţieneasc ă extrem dc dură , caic curîn d la u i ^ e a u n e ; teror i pe scară largă. Lenin se arăt a contraria t dc opozi deschide a # p j e c a d g j a p r m c i p j u i justiţiei revoluţionare . Am exclama t exas ţia mea , caf^- ^ ce n e m a j p [ e r c j e m timpu l cu un Comisaria t al Justiţie i 7 Să i perat . „Atuf ^ simplu Comisariatul pentru Exterminare Socială şi să tei spunem^pu f ^ sa [ u m m a t brusc la faţă şi a răspuns : „Bin e gîndit, ...exact minăm ! I > ga- ^ ^ m p u t e m SpUn e a s a ceva."

1 asta ar trebi ' ţii introducere a terori i de mas ă l-a reprezenta t desfiinţare a r U a ae c u .. ™ , ^ ^ ^ aşa-zis a „conştiinţ ă revoluţionară" . Er a u n evenilegii şi rn oeul . n ( ; . p _ u s j a Sovietic ă era primu l stat din istori e car e scote a men t tar a prec t m legii. Măsur a permite a autorităţilo r să elimin e norm e e e ^fj s t a t î n cale . Ea marc a punere a în aplicar e a definiţie i pe e p e oricin e ~ i u s e „dictaturi i proletariatului" : „ o guvernar e neîngrădit ă 1 car e Lem n o d' d e lege . t e r m s j a 2 2 noiembri e 1917, a u fost dizolvat e aproap e Pnntr-u n ^ a u ţQ$t desfiinţat e profesiunil e din sistemu l judiciar , toat e tribunal e - s t D e c r e t u l n u a t > r o g a m mod explicit textel e codurilo r inclusi v cea t a c e s t a a v e a s a s e m t î m p l e abia u n a n ma i tîrzi u —, însă de legi — u c ( j,ctic acelaşi, de vreme ce judecători i din tribunalel e local e efectu l lui eraj, desfiinţat e trebuia u „să se ghidez e dup ă legile fostulu i car e nu ^ uses deciziilo r şi emitere a sentinţelo r doa r în măsur a în car e guvern in ua m c o n u - a d i c t i e cu conştiinţ a revoluţionar ă si cu simţu l aceste a n u u# « ' ' ' ... , «onare . justiţie i revolij.^ r e g i m u l a înlocui t curţil e judecătoreşt i local e cu triI n marti e l I i u i ; însărcinat e cu judecare a tuturo r delictelo r în afara a e pop»^ ^Qjărîr e din lun a noiembri e a aceluiaş i an interzice a celo r po ^ t i c ^ , tribunalel e poporulu i să se ma i raportez e la legile promul judecatonlo r d i f t o m b r i e s c u t i n d u . j d e o b I i g a ţ i a d e a respect a pro gate înaint e e jjn g U r u j cr[ieI\u valabil trebui a să rămîn ă „simţu l socialist cedurn e oficial'' al justiţie i . ^ c e e r a u j u c jecat e d e tribunalel e revoluţionare , car e fusew f l°. e ^noiembri e 1917, dup ă modelu l instituţiilo r cu acelaş i sera înnin. a e ^evoluţie i franceze . Categori a „delictelo r politice " cuprin num e din t i m P ^ d e activităţ i economic e considerat e dăunătoar e intere de a o gam a a ^ n u m [ ţ j ca judecători , oamen i car e aveau autoritate a să selor stătu ui. ^ j a m o a r t e ) n u e r a u 0 D i i g a ţ i s ă aibă o pregătir e d e spepronunţ e con ^, suficient să ştie să scrie şi să citească .

Vamen*

""l Milioan e e din prim e e zi si societăţil e #

C l &

A y r r'

a c

^ a u s i m r e g i m u ^ bolşevic s-au aflat înc ă e s t u j a într- o situaţi e nemaiîntîlnit ă în istorie : chia r j primitiv e respect ă anumit e cutum e car e — chia r C a r e t r

/ eroarea roşie

207

ducii mi poart ă numel e de legi — îndeplines c aceeaş i funcţie , de a stabili t e u n i u n e au sau nu dreptu l să facă membri i respective i societăţi . Intr e 1917 «i 1922, Rusia Sovietic ă a avut tribunal e separat e pentr u delictel e obişnuit e ii delictel e împotriv a statului , însă nic i unele , nic i celelalt e nu dispunea u de legi dup ă car e să se ghideze ; judecători i erau lipsiţi de o pregătir e pro irsional ă de specialitate , iar delictel e pe car e le judeca u nu era u definit e nicăier i în mo d precis . Principiil e nullum crimen sine lege şi nulla poena sine lege — „nic i o crim ă fără lege" şi „nic i o pedeaps ă în afara legii" —, principi i dup ă car e jurisprudenţ a occidental ă se ghidase în mo d tradiţiona l (iar cea rusă, începîn d cu 1864), au fost aruncat e la gunoi . Di n instituţi e ce împărţe a dreptatea , putere a judecătoreasc ă se transformas e într-u n agent al terorii . Er a exact cee a ce intenţionas e Lenin : în 1922, cîn d a ordona t în fine instituire a unu i Co d de Procedur ă Penală , lideru l bolşevic a trasa t Comisariatulu i pentr u Justiţi e sarcin a de a oferi „ o justificare terorii.. .

Tribunalel e nu sînt menit e să elimin e teroarea.. . ci să o fundamenteze , să o legitimeze.... " Oricî t de mar e ar fi fost libertate a acesto r pseudotribunal e de a pedeps i dup ă bunu l lor plac , proceduril e erau înc ă pre a încet e şi pre a complicat e pentr u Lenin , car e observa dezgusta t că judecătorii , inspiraţ i de tradiţional a aversiun e a rusulu i pentr u pedeaps a cu moartea , ezita u în mult e cazur i să pronunţ e o astfel de sentinţă . Lideru l bolşevic a începu t de acee a să se bazeze din ce în ce ma i mul t pe poliţi a secretă , ai căre i agenţi , oamen i pro veniţi de la periferi a societăţii , nu aveau nic i un fel de scrupule .

Cek a a fost creat ă într-u n secret aproap e deplin , la 7 decembri e 1917.

Scopu l înfiinţări i ei era punere a în aplicar e a politici i de teroar e preconizat e de Lenin . Numel e era un acroni m pentr u „Comisi a Extraordinar ă de Lupt ă împotriv a Contrarevoluţie i şi a Sabotajelor" . Colecţi a de legi şi ordonanţ e din 1917-191 8 nu făcea nic i o referir e la existenţ a şi îndatoriril e ei. O lungă bucat ă de vreme , publicare a oricăro r informaţi i despr e aceast ă insti tuţi e fără aprobare a ei avea să constitui e o crimă . Organizare a şi metodel e folosite de Cek a — ca şi o part e a foştilor angajaţ i — erau preluat e de la Departamentu l de Poliţi e ţarist , singura diferenţ ă fiind că Cek a dispune a de puter i incomparabi l ma i mari .

Printr e cei car e făceau part e din poliţi a secret ă se număra u mulţ i alo geni, din pricin ă că Leni n îi consider a pe conaţionali i săi nepotriviţ i pentr u astfel de misiuni . ,Jilînd, mult prea blînd e rusul", s-ar fi plîn s el adeseori . „N u e în stare să aplic e măsuril e dur e impus e de teroare a revoluţionară. " Acesta par e să fi fost şi motivu l pentr u car e a numi t ca şef al Cek a un polonez , Feli x Dzerjinski , revoluţiona r de profesie crescu t în spiritu l naţiona lismulu i polonez , car e în tinereţ e îi urîse cu patim ă pe ruşi pentr u oprima rea la care supuseser ă Polonia . Dup ă nenumăraţi i ani petrecuţ i în închisoril e şi ocnel e ţariste , Dzerjinsk i era plin de resentiment e împotriv a celo r respon sabili de nenorociril e lui. Slab, cu o înfăţişar e ascetică , avea să îndepli neasc ă directivel e lui Leni n cu un devotamen t cvasireligios, trimiţîn d

208

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

oamen i în faţa plutonulu i de execuţi e cu un sumbr u simţ al datoriei , nşrt cu m inchizitori i de odinioar ă îi trimitea u la rug pe eretici . Plinir e e o l a b n ratori i lui se număra u mulţ i letoni , evrei şi armeni .

Putere a poliţie i secret e a deveni t în cursu l anulu i 1918 din ce în ce mal mare , pe măsur a sentimentulu i crescîn d de nesiguranţ ă al regimului . I )ii|iil părăsire a guvernulu i de cătr e reprezentanţi i socialist-revoluţionarilo i du stînga şi ma i ales dup ă eşecu l puciulu i din iulie al acestora , Cek a a tiei ui pest e oric e reţineri , recurgîn d din ce în ce ma i des la execuţi i sumare , fn-ul arbitrariu l autorităţi i sale avea să ating ă punctu l culminan t în seplenihil p 1918, dup ă atentatu l — aproap e reuşit — la viaţa lui Lenin , evenimen t car e a dat semnalu l declanşări i terori i roşii în deplinu l înţele s al cuvin tului . Iniţiatoru l era Leni n însuşi. într- o not ă manuscris ă descoperit a iu arhiv a central ă a partidului , datîn d cu aproximaţi e din aceast ă perioad a şi adresat ă lui N . N . Krestinski , secreta r al Partidulu i Bolşevic, Leni n spune a Sugerez constituire a imediat ă (la început , în secret) a une i comisii enie xA propun ă măsur i excepţional e (dup ă ideea lui Larin ; Larin are dreptate ) M zicem tu + Larin + Vladimirski (sau Dzerjinski ) + Rîkov? sau Miliulin V ,11 pregăteasc ă în secret teroarea : este vital şi urgent. Iar marţ i vom hotărî: lît» n oficializăm prin intermediu l Sovnarkom-ului , fie găsim altă formulă/ ' Nic i unu l dintr e ţari , nic i chia r la apogeu l campanie i terorist e a nuli calilor , nu se temus e ma i mul t pentr u propri a viaţă şi nu fusese mai pm tejat decî t Lenin . Lideru l bolşevic nu ieşea aproap e niciodat ă din Moscovit , în afară de ocaziil e cîn d se retrăge a la vila rechiziţionat ă în vecinătate * capitalei . La Petrograd , oraşu l car e fusese martoru l triumfulu i său, nu N H deplasa t decî t o dată , sub paz a gărzilor letone . Pîn ă în septembri e l'MN , nu au avut loc încercăr i de a-1 asasina . Comitetu l Centra l al socialist revo luţionarilor , organizaţi a terorist ă prin excelenţă , respinge a astfel de acţiun i împotriv a bolşevicilor, fie pentr u că membri i ei era u convinş i că bolşev a ll aveau să îşi îndrept e „greşelile", fie fiindc ă se temea u de represalii .

N u toţ i socialist-revoluţionari i aveau însă astfel de inhibiţii , dovad a > a în toamn a lui 1918, chia r sub nasu l cekiştilor , a fost organiza t un compli u car e viza asasinare a lui Leni n şi a lui Troţki .

Lideri i bolşevici aveau obiceiu l de a se adres a în frecare vineri dup ă miaz ă muncitorilo r şi membrilo r de partid , prin discursur i pe tem e de n tere s curent . Di n motiv e de securitate , apariţiil e lui Leni n nu erau dc o l » , anunţat e în prealabil . Vineri, 30 august , Leni n a vorbit în faţa muncilo t ilot de la fabrica Mihelson , din Moscova . Dup ă obişnuit a diatrib ă împotrivi t „imperialiştilor " occidentali , lideru l bolşevic şi-a croi t dru m prin mulţimi» » compactă , îndreptîndu-s e spre automobilu l parca t în curte . Aici a fost opt li de o femeie , car e vroia să i se plîngă în legătur ă cu politic a alimc.nlaif l a Sovietelor . în tim p ce, aflat deja cu un picio r pe scara maşinii , discut a t-ti ea, s-au auzit tre i împuşcături . Focuril e fuseseră trase de o altă femeii

Teroarea

roşie

20')

unt * stătus e în apropiere , neobservat ă tic nimeni . Dup ă ce a tras, ea s - a I n t i u s şi a începu i să fugă, dar apo i s - a opri t şi s-a predat . leni n a fost condu s cu cea ma i mar e rapiditat e la Kremlin . Examenu l medica l a scos în evidenţ ă dou ă răni : prima , relati v superficială , la braţ , Im cea de a doua , potenţia l fatală, într e gît şi mandibulă . Rănitu l sîngera din abundenţ ă şi păre a gata să îşi dea ultim a suflare.

In cursu l următoarelo r cîteva ore , terorist a a fost interogat ă de agenţi i t * k a , Se nume a Fanni e Kapla n şi fusese în tinereţ e exilată în Siberia , l'pult u activitat e teroristă . Acolo făcuse cunoştinţ ă cu Spiridonov a şi alţi iivtşli socialist-revoluţionari . Afirma că se hotărîs e să îl asasinez e pe mu drep t pedeaps ă pentr u dizolvare a Adunări i Constituant e şi pentr u •uiiaiea Tratatulu i de la Brest-Litovsk .

In vreme ce Fanni e Kapla n era interogat ă la Lubianka , o echip ă de • diij ii îngrijea pe Lenin , care , deşi aflat într e viaţă şi moarte , avusese iul sa se asigure că doctori i erau bolşevici.

Interogatoriu l a scos la iveală că Fanni e acţionas e din propri e iniţia i ( c e e a ce nu a împiedica t autorităţil e să acuz e conducere a socialist-re luţlonai ă de implicar e în atentat) . Neputîn d doved i însă existenţ a unu i • iiplot organizat , autorităţil e au ordona t executare a teroristei . Kapla n a i Împuşcat ă cu un glont e în ceafă de cătr e comandantu l gărzii Kremli nul, nu cadavru l ei a fost distrus .

I .ruin s-a refăcu t destu l de reped e şi în octombri e s-a întor s la birou l de lucru . Fiin d îns ă epuizat , era nevoi t să se retrag ă pentr u lung i i loadc de odihn ă la vila din împrejurimil e Moscovei . La începutu l anulu i i') a v e a să îşi reia activitate a normală .

Atentatu l împotriv a lui Leni n a coinci s cu asasinare a la Petrogra d a uh u organizaţie i local e a Ceka , M . S. Uriţki . Bolşevicii au tra s concluzi a p nHa u în faţa unu i val de teroris m organizat . Campani a „terori i roşii " i • ml lansat ă tocma i pentr u a-1 contracara . La 4, respecti v 5 septembrie , luM emise dou ă decrete . Deş i erau semnat e de comisaru l pentr u afacer i "-ine şi de cel al justiţiei , este practi c cer t că iniţiatoru l lor a fost Lenin , pic care se ştie că, în ciud a rănilor , a ma i semna t în acel e dou ă zile şi • dm iiment e de stat. Decretu l din 4 septembri e cere a să se pun ă ime u i apai politici i „blînd e şi îngăduitoare " faţă de duşmani i regimului : I iip cei cunoscuţ i de autorităţ i ca socialist-revoluţionar i de dreapt a vor fi imeilliil aieslali. Trebui e luaţi cît mai mulţ i ostatec i din rîndu l burghezie i şi ofiţei llot ('ea mai mică încercar e de rezistenţ ă sau agitaţie în cercuril e Gărzilo r Albe vo fi înlîmpinat ă cu execuţi i în masă.. . Nic i o ezitare , nici o şovăială în aplii-rtii'ii (erorii .

D P I i c l u l din 5 septembri e ordon a internare a „duşmanilo r de clasă " în •ti c di' concentrar e şi executare a sumar ă a persoanelo r implicat e în „or ' u l i i i i b i l e , conspiraţiil e şi acţiunil e de răzvrătir e ale Gărzilo r Albe".

210

Scurtă istoric o Revoluţiei ruse

Cek a şi organel e ei local e au (recu l la luare a ele ostatec i şi împuşcare a lor. La Petrograd , Zinovie v a ordona t executare a unu i numă r de *i I ' ostateci , în majoritat e persoan e asociat e cu fostul regim ţarist , car e peln cuser ă lun i întreg i în închisor i şi nu putea u avea dec i nic i o legătur ă > >> atentatu l împotriv a lui Lenin . La Moscova , Dzerjinsk i a pus să fie ecutaţ i ma i mulţ i miniştr i ţarişti , inclusi v Protopopov . In mo d straniu , mun socialist-revoluţiona r nu a fost împuşcat , deşi partidu l lor fusese înmiit că s-ar fi aflat în spatel e acţiuni i întreprins e de Fanni e Kaplan : leam > de o eventual ă replic ă violent ă din parte a socialist-revoluţionarih u i • spune a cuvîntul .

Bolşevicii era u cuprinş i de o adevărat ă psihoz ă criminală . Organu l d. presă al Armate i Roşi i incit a populaţi a la pogromuri : Făr ă milă, fără cruţare , ne vom ucide duşmani i cu sutele, cu miile dacii v.i o nevoie, îi vom înec a în propriu l sînge. Pentr u sîngele lui Lenin şi al lui l liiţk i să curgă în valuri sîngele burghezilo r — mai mult sînge, cît mai mult cu pulin(. i Adresîndu-s e une i întrunir i comuniste , Zinovie v afirm a la jtunălal r i luni i septembrie : Vom merge mai depart e cu 90 de milioan e dintr e cele 100 de milioan e dc locuili»> ai Rusiei. Cît despre ceilalţi, nu avem nimi c să le spunem . Trebui e lichidaţ i Aceste cuvinte , rostit e de unu l din cei ma i înalţ i responsabil i ui regimului , echivala u cu condamnare a la moart e a 10 milioan e de limb umane .

Teroare a roşie a deveni t de necontrolat , comunişti i înspăimîntaţ i ucigii"1 orbeşte , pentr u a se apăr a de duşmani i reali sau imaginari . Vinovăţia im < tase să ma i conteze . N . V. Krîlenko , funcţiona r al Comisariatulu i penii " Justiţi e şi, din 1936, conducăto r al acestuia , afirm a fără ocolişuri : „Treb n > să îi împuşcă m nu doa r pe cei vinovaţi . Executare a celo r car e nu au nu o vină va impresion a şi ma i mul t masele. " La ce conduce a în practic a asemene a filozofie, n e arat ă amintiril e unu i agen t Cek a din Kiev: Atunc i cînd unu l dintr e cei deţinuţ i în închisoare a Lukiano v era trimi s |> neaşteptate la „Ceka" , toat ă lume a ştia care sînt motivel e grabei. Oficial, |« • soana respectivă afla de soarta care i se rezervase abia atunc i cînd — în jiu ni orei unu noapte a — celula începe a să răsun e de strigătele gardienilor , cu citeau lista deţinuţilo r „chemaţ i la interogatoriu" . Cel strigat era dus la i M U celaria închisorii , und e semna într-u n registru, de obicei fără a şti pcnliu • semnează . Dup ă ce condamnatu l semna , în registru se adăuga : cutar e a Iu . la cunoştinţ ă sentinţa . In realitat e totu l era o minciună , pentr u că după ce ci > scoşi din celule deţinuţi i nu erau „menajaţi" , ci li se anunţ a cu marc pliici c soarta care îi aştepta . Prizonierulu i i se ordon a apoi să se dezbrac e şi era cond u afară, pentr u executare a sentinţei.. . Execuţiil e aveau loc într-u n loc spci i a

/ eroarea roşie amenajat , o grădin ă din unic a casei dc pe Strad a Institutului , nr. 40...nou l sediu Ceka.. . Călău l —-comandantu l sau locţiitoru l lui, uneor i unu l din adjuncţ i Nun , din cînd în cînd , un „amalor " din rînduril e Ceka — scotea victima în (jiadină .şi îi ordon a să se întind ă la pămînt . Apoi o împuşc a cu un glonţ în reală . Pentr u execuţii se foloseau revolvere, de obicei Colt-uri . Focu l fiind lins de foarte aproape , craniu l victimei era cel mai adesea sfărîmat . Urm a un alt condamnat , pus să se întind ă lîngă cel dinainte , care de obicei agoniza încă . ('în d număru l celor împuşcaţ i devenea prea mare , noii sosiţi erau aşezaţi peste cadavrele celorlalţi , sau erau executaţi la intrare a în grădină.. . Victimele se Iflsau dc obicei purtat e fără să opun ă rezistenţă . Groaz a prin care trecea u nu punic li închipuită.. . Mulţ i cereau să fie lăsaţi să îşi ia răma s bun ; nefiind altcinev a dc faţă, îi îmbrăţişa u şi săruta u chiar pe călăii lor.

I )up ă cîteva lun i de represiun e sîngeroasă , chia r şi comunişti i cei ma i sunaţ i au începu t să îşi facă scrupule . Motivu l era nu atît mila , cît iMiiiua justificată , dup ă cu m avea să arat e viitoru l — că teroare a s-ar ll pulu l întoarc e împotriv a lor. Cu m altfel putea u interpret a afirmaţiil e icktşlilor , car e se lăuda u că n u datoreaz ă ascultar e nimănu i în afară de (Hopii a organizaţi e şi că, „dac ă aveau c h e f , ar fi putu t arest a pe oricine , llli lusiv pe Lenin ? C a răspun s la criticil e colegilo r lui, Lenin , deşi con tinu a să ridic e în slăvi Cek a pentr u serviciile adus e Revoluţiei , a deci s să II le.Ntiîngă puterile . La începutu l lui 1919, teroare a exercitat ă laîntîmplar e uurlat , dar practic a de luar e de ostatec i avea să continue , ca dealtfe l şi IIIVCI

i uţiile sumar e ale opozanţilo r reali sau bănuiţ i ai regimului . locuril e trase de Fanni e Kapla n au avut şi o altă consecinţă , mareîn d putu i politici i de zeificare a lui Lenin , transformat ă dup ă moarte a lui Iun un adevăra t cult de stat, cu accent e orientale .

I rui n nu avea mar i pretenţi i în cee a ce îl privea şi nu îi plăce a să fie plmilicat . Tovarăşi i lui au simţi t însă nevoi a de a-1 înălţ a pe un piedestal , fu pai le fiindc ă ruşii identifica u statu l cu persoan a conducătorului , da r şi | K M I I I I I că Leni n era forţa motric e a regimului . Ridica t la statutu l unu i semi ţ i i , cta singuru l car e pute a confer i legitimitat e une i organizaţi i al căre i nuli principi u de acţiun e era acel a de a-i îndeplin i ordinele .

Aşa se face că, dup ă 30 august 1918, ruşii, car e pîn ă atunc i ştiuser ă lunile puţin e despr e dictatoru l lor, au începu t să fie inundaţ i cu laud e la îndesa lui Lenin , numi t „conducăto r prin voinţ a lui Dumnezeu " (Zinoviev ) ll i liiar u n no u Mesia . însănătoşire a lui era înfăţişat ă c a u n miracol , expre sii» a mersulu i implacabi l al istorie i — pri n voinţ a lui Leni n — cătr e o eră a liliei lăţii şi egalităţi i tuturo r oamenilor . Faptu l că, dup ă moarte , în 1924, »oipul i-a fost îmbălsăma t şi expu s într-u n mausoleu , nu a făcut decî t să llistiltiţionalizez e un cult începu t înc ă din timpu l vieţii lui.

La începutu l anilo r '20, Rusi a Sovietic ă devenis e un veritabi l stat jiollţlenesc , în sensu l în car e poliţi a secretă , organizat ă practi c ca un stat li! stal, ajunsese să îşi întind ă tentaculel e pretutindeni , inclusi v în inte -

212

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

rioru l uriaşulu i apara t birocrati c însărcina t cu administrare a economic i de stat . Cek a a prelua t trepta t controlu l uno r activităţ i car e în m o d obişnui t nu au nic i o legătur ă cu securitate a statului . Pentr u a supraveghe a puneie n în aplicar e a ordonanţelo r împotriv a „speculei " — cu alte cuvinte , împ o triva comerţulu i liber — Cek a şi-a subordona t căile ferate şi alte mijloac e de transport . I n aprili e 1921, Dzerjinski , deja comisa r pentr u afaceitl e intern e începîn d cu 1919, a fost numi t şi comisa r pentr u comunicaţi i Pentr u a preven i „sabotajele " din parte a numeroşilo r „specialişt i burghezi " din administraţi e şi întreprinderi , Cek a şi-a plasat agenţ i la toat e nivelele Efectivel e ei înarmate , independent e de cele ale Armate i Roşii , au c u n o s c u t o creşter e constantă , ajungîn d la jumătate a anulu i 1920 la aproap e un s l e i l de milio n de oameni .

Printr e sarcinil e de căpătî i ale Cek a se număra u organizare a şi a d m i n l N trare a „lagărelo r de concentrare" , instituţi e pe car e nu bolşevicii au creat o, dar cărei a ei i-a u dat un înţele s no u şi sinistru . în formel e lor cele mai perfecţionate , lagărele de concentrare , alătur i de sistemu l partidulu i uni c tfj atotputernic a poliţi e politică , au reprezenta t principal a contribuţi e tt bolşevismulu i la strategiil e politic e ale secolulu i XX. în lume , lagărele de concentrar e şi-a u făcut apariţi a în vreme a ră/ boaielo r colonial e de la începutu l secolulu i nostru , astfel de instituţi i fiind creat e de spaniol i în Cuba , de american i în Filipin e şi de englezi în Aii ii a de Sud . în toat e cele tre i cazuri , scopu l lor era de a izola gherilele rebcln de populaţiil e locale . Oricî t de brutal e ar fi fost, acest e prototipur i luasei a totuş i naşter e ca urmar e a uno r măsur i excepţional e şi aveau să fie desli inţat e o dat ă cu încheiere a operaţiunilo r militare . Lagărel e sovietice , ca şl instituţiil e similar e din regimuril e totalitar e de ma i tîrziu , aveau Iu ciud a numelu i lor identi c — un caracte r şi scopur i diferite . în primu l rind , ele nu era u destinat e inamiculu i din afară , ci oponenţilo r interni . în al doile a rînd , erau instituţi i permanente . In fine, aveau şi funcţi i economice , asigurîn d regimulu i o forţ ă de munc ă gratuită .

Troţk i a fost cel dintî i car e a menţiona t lagărele de concentrare , în vai a anulu i 1918, în contextu l revolte i Legiuni i Cehoslovac e şi al „recupera i li" foştilor ofiţer i ţarişt i (vezi ma i sus, pp . 173). în august 1918, el şi Leni n au ordona t construire a de lagăre de concentrar e permanente . Decretu l dlit 5 septembri e asupr a terori i roşii prevede a în mo d explicit „salvgarda i ea Republici i Sovietic e în faţa atacurilo r duşmanilo r de clasă, prin izoliuea acestor a în lagăre de concentrare" . în primăvar a anulu i următor , au fost puse la punc t reglementăril e dupft car e urma u să funcţionez e lagărele de concentrare . Toat e oraşel e de piu vincie au primi t în acest sens directiv a de a constru i spaţi i de detenţi e caiP să poat ă găzdu i fiecare cel puţi n 300 de persoane . Prizonieri i urma u N.1 munceasc ă pentr u a acoper i cheltuielil e de funcţionar e ale lagărelor : „Kc ponsabilitate a deficitelo r va căde a în sarcin a administraţie i şi a deţin u

Teroarea

roşie

213

Iilor.... " Tentativel e ele evadar e erau sancţionat e cu severitate : pentr u a le descuraja , autorităţil e lagărulu i erau împuternicit e să institui e principiu l lesponsabililăţi i colective" , prizoneri i răspunzîn d cu viaţa pentr u abaii-iil e comis e de colegii de detenţie .

I ,a sfîrşitul anulu i 1920 existau în Rusi a Sovietic ă 84 de lagăre de con ' • uliaie , cu aproximati v 50 000 de prizonieri ; tre i an i ma i tîrziu , număru l i"i se ridic a deja la 315 de lagăre, cu 70 000 de prizonieri .

Lua astfel fiinţă o instituţi e fundamental ă a regimulu i totalitar . Dup ă pusele lui Andrze j Kaminski : Tinţk i şi Lenin au fost inventatori i şi creatori i unu i nou tip de lagăre de con centrare . |Asta înseamnă ] nu doar că au creat pur şi simplu instituţi i numit e „lagăre de concentrare"... . Liderii comuniştilo r sovietici sînt şi iniţiatori i unu i rrt|ioiiamen t juridic de tip special, a unu i sistem de concept e încorporîn d implicit existenţ a une i gigantice reţele de lagăre de concentrar e — sistem eniuia Stalin nu a făcut decît să îi dea o organizar e tehnic ă şi să îl perfecţioneze , în rapor t cu lagărele de concentrar e ale lui Troţk i şi Lenin , cele staliniste au reprezenta t punere a în practic ă la o scară gigantică a unu i proiec t deja existent . Nazişti i au luat amîndou ă sistemele drep t modele , dezvoltîndu-le . l'.xcmplu l ruşilor a fost urma t cu promptitudin e de germani , tovarăşii lor într-al e tolalilarismului . La 13 marti e 1921, pe atunc i încă obscuru l Adolf Hitle r scria în Vdlki.scher Beobachter: „Corupere a de cătr e evrei a poporulu i nostr u trebuie prevenită , la nevoie, prin închidere a instigatorilo r ei în lagăre de con centrare. " în acelaşi an, la 8 decembrie , într-u n discurs ţinu t la Clubu l Naţiona l <IIM berlin , Hitle r şi-a făcut cunoscut e planuril e de a crea lagăre de concen luiie tic îndat ă ce avea să ia puterea .

Teroare a roşie a avut mult e faţete , însă interesu l istoricilo r ar trebu i să * 1 oncentrez e înaint e d e toat e asupr a victimelo r ei. Număru l acestor a n u poale, fixa nic i măca r cu aproximaţie ; estimăril e mer g de la 50 000 la i 1(1000. Cee a ce se poat e afirm a cu certitudin e este că, pri n comparaţie , a Itinel e terori i iacobin e au fost de ordinu l miilor ; teroare a iniţiat ă de Leni n > însemna t sacrificare a a zec i de mi i de vieţi. Victimel e următorulu i val ir let oare , lansa t de Stalin şi Hitler , aveau să se numer e cu milioanele . ('ar e a fost scopu l acestu i carnagiu ?

I ui Dzerjinski , ca şi lui Lenin , îi plăce a să laud e teroare a şi unealt a • ieia, Ceka , pentr u meritu l de a fi salvat Revoluţia . Afirmaţi e probabi l • H < ia, atît a tim p cît revoluţi a este identificat ă cu dictatur a bolşevică. N u i ii nici o îndoial ă că în toamn a lui 1918, cîn d şi-a u lansa t campani a I . tei oare , bolşevicii se confrunta u cu o respinger e din parte a tuturo r ,'.nurilo r populaţiei , în afară de membri i propriulu i apara t de stat . în • omene a condiţii , „teroare a necruţătoare " era într-adevă r singur a cale de • • 4«lva regimul .

Teroare a trebui a să fie nu doa r „necruţătoare " (poat e fi oar e imaginat ă > Ipionre „blîndă"?) , ci şi oarbă . Dac ă oponenţi i regimulu i ar fi fost o

214

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

minoritat e identificabilă , eliminare a lor ar fi fost simpl ă ca o opeiaţu » chirurgicală . în Rusi a Sovietic ă însă, adevărat a minoritat e o constituia u regimu l şi sprijinitori i lui. Pentr u a se menţin e la putere , bolşevicii tir buia u să atomizez e societate a şi să distrug ă însăşi voinţ a ei de a acţiuni i autonom . Teroare a roşie a dat de înţele s populaţie i că, într-u n regim cam nu avea nic i un fel de remuşcăr i pentr u executare a uno r oamen i ncvinti > vaţi, nevinovăţi a nu pute a fi o garanţi e a supravieţuirii : unic a şansă eta o total ă ştergere a proprie i personalităţ i şi resemnare a fatalistă în faţa cvenl mentelor . O dat ă ce societate a se dezintegr a într- o aglomerar e de atom i umani , în car e fiecare se teme a să atrag ă atenţi a şi toţ i erau preocupaţ i numa i de supravieţuire a personală , cee a ce gîndea i încet a să ma i conle/e , fiindc ă regimu l pusese stăpînir e pe întreag a sferă publică . Numa i aşa au putu t cîteva sute de mii de indivizi să îşi subordonez e o sută de milionn p dintr e semeni i lor sau ma i mulţi .

Aceste metod e de guvernar e i-a u costa t însă scum p pe cei car e le au pus în practică . Pentr u a păstr a putere a împotriv a voinţe i majorităţi i i n vîrşitoar e a populaţiei , bolşevicii au trebui t să desfigureze aceast ă p u l e ie pîn ă la a o face de nerecunoscut . Teroare a a salvat poat e comunismul , dm i-a descompu s în întregim e sufletul. în noiembri e 1918, cîn d războiu l s-a sfîrşit, bolşevicii controla u dun a zeci şi şapte din provinciil e europen e ale Rusiei , cu o populaţi e de 7(1 du milioan e de locuitori , adic ă jumătat e din populaţi a de dinaint e de ni/bo l almperiului . Provinciil e de graniţ ă — Polonia , Finlanda , regiunil e balta v, Ucraina , Transcaucazia , Asia Central ă şi Siberia — fie se separaseifl si formaser ă stat e suverane , fie se aflau sub controlu l Albilor antibolşevit I Nou l stat comunis t cuprinde a inim a fostulu i Imperiu , populat ă aproap e f|| întregim e de etnic i ruşi. Războiu l civil băte a la uşă : în cursu l lui, Moseov s avea să recucereasc ă prin forţa armelo r cea ma i mar e part e a regiunii' " de graniţ ă şi să încerc e să extind ă nou l sistem în Europa , Orientu l M i jli şi Asia de Est . Revoluţi a intr a într- o nou ă etapă , cea a expansiunii .

Primu l an de guvernar e a bolşevicilor i-a înspăimînta t pe ruşi prin apl i care a orbeasc ă şi pe o scară nemaiîntîlnit ă a terorii ; ma i mult , i-a anim u într- o stare de confuzi e absolută . Ce i car e au trăi t aceast ă experienţ ă au losl martori i une i răsturnăr i complet e a valorilor : tot cee a ce înaint e fusese bun şi dem n de respec t era acu m rău şi pasibil de a fi pedepsit . Valori iradtţi o nal e precu m credinţ a în Dumnezeu , iubire a aproapelui , toleranţa , pali iotIs mu l şi cumpătare a erau denunţat e de nou l regim ca moştenir i inacceptabil ? ale une i civilizaţii condamnat e de istorie . Omoru l şi jaful, defăimaie a »( minciun a erau bune , dac ă erau săvîrşite în numel e cauze i potrivite , a cau/e l stabilite de nou l regim. Lume a îşi pierdus e sensul. Descumpănire a conle m poranilo r este reflectat ă de următoare a mărturie , publicat ă în vara lui I IK într-unu i din puţinel e jurnal e independent e car e reuşea u să ma i apară ;

Teroarea

roşie

215

A l'osl odat ă un om care trăia dincol o de Poart a Narv a şi bea în fiecare dimineaţ ă ceai din samovaru l aflat în faţa lui. La masă golea o jumătat e de uliclă de vodcă şi citea Răcnetul Retrogradului. O dată pe an, cînd se întîmpl a vico crimă , omu l nostr u era în culme a indignări i o săptămîn ă întreagă , pe |Hi|m . Acum, în schimb.. .

Despr e crime , dragă domnule , au înceta t să mai scrie: dimpotrivă , ne informează că ieri n-a u fost lichidaţ i decît vreo treizec i de oamen i şi că alţi o sută nu losl jeluiţi... . Asta înseamn ă că totu l e în ordine . Şi, orice s-ar întîmpla , e n i . I I bine nici să nu priveşti pe fereastră . Astăzi mărşăluiesc cu drapel e roşii, iniine eu stindarde , apoi din nou cu drapel e roşii, apoi iar cu stindarde . Astăzi Kornilo v c omorît , mîin e e înviat din morţi . Poimîine , Kornilo v nici nu mai e Kornilov , e Dutov , iar Duto v e Kornilo v şi nici unu l dintr e ei nu e nici ofiţer, mei cazac , nici măca r rus, sînt cu toţi i cehi . Şi de und e vin cehii ăştia, nimen i nu şlie... Noi ne batem cu ei, ei se bat cu noi . Nicola e Romano v a fost omorît .

Ilii n-a fost omorît . Cin e pe cine a omorît , cine und e a fugit, de ce Volga nu luat e Volga şi Ucrain a nu mai e în Rusia. De ce germani i promi t că ne dau înapo i Crimeea , de und e a venit Hetma n ăsta, care Hetman , de ce are un Inimicu l sub nas.. . De ce nu sîntem cu toţi i la spitalul de nebuni ?

Nou a situaţi e era atît de anormal ă şi nega în atît de mar e măsur ă bunu l uţ şi decenţa , încî t mare a majoritat e a populaţie i consider a regimu l car e lilduse naşter e drep t un soi de cataclis m îngrozito r şi inexplicabil , cărui a i Ic putea i împotrivi , da r car e trebui a îndura t pîn ă cîn d avea să dispar ă iei de brusc şi de inexplicabi l precu m apăruse . Timpu l avea să arat e totuş i aşteptăril e oamenilo r era u iluzorii . Nic i ruşii, nic i celelalt e popoar e ipliule dc ei nu aveau să ma i răsufle uşuraţi : cei car e trăiser ă Revoluţi a i| Niiptavieţuiser ă nu au ma i apuca t ziua reîntoarceri i la normalitate . voluţia nu fusese decî t începutu l suferinţelor .

P A R T EA A T R E I A

Rusi a sub regimu l bolĹ&#x;evic

Capitolu l XI

RĂZBOIUL CIVIL

I'rimele

bătălii:

1918

(luvernu l sovietic şi istorici i puşi în slujba lui au afirma t cu insistenţ ă i n ia/boiu l civil, ca şi comunismu l de războ i sau teroare a roşie, i-a fost Impu s noulu i regim de cătr e inamici i lui. Mărturiil e istoric e demonstreaz ă tunrt contrariul , anum e că şi în acest caz era vorba de o acţiune , nu de o IPiit (ic : bolşevicii dorea u războiu l civil şi au făcut tot posibilu l pentr u a-1 piovoca . Leni n n u numa i că aştept a izbucnire a unu i războ i civil în Rusi a il I n întreag a lum e dup ă preluare a puterii ; el a luat putere a tocma i cu Inim i ia de a declanş a acest război . Di n punctu l lui de vedere , lovitur a de «Iul din octombri e ar fi răma s o aventur ă inutilă , dac ă nu ar fi făcut altceva deci! să schimb e regimu l existen t în Rusia . C u zece an i înaint e de Revo luţie, analizîn d învăţămintel e Comune i din Paris , Leni n ajunsese ca şi Mtu x la concluzi a că prăbuşire a acestei a se datoras e incapacităţi i comunar zilor de a provoc a un războ i civil. Di n chia r momentu l izbucniri i primulu i lA/ho i mondial , Leni n a denunţa t acţiune a socialiştilo r antirăzboinici , car e i etrn u încetare a conflictului . Adevăraţi i revoluţionar i nu îşi putea u dor i jmceii: „ E o lozinc ă pentr u filistini şi preoţi . Lozinc a proletar ă trebui e să fie: iN/bo i civil." Troţk i a exprima t aceeaş i idee într-u n mo d şi ma i lipsit de m e n a j a m e n t e : „Putere a sovietelo r înseamn ă războ i civil organizat. " ( ' î n d vorbim de războiu l civil din Rusia , n e referim de obice i la con llii Iul dintr e Armat a Roşi e şi cea Albă, conflic t car e face şi obiectu l capi liilului dc faţă. Aceasta este însă doa r un a din faţetel e evenimentulu i istoric .

Nnlşcvici i n u recunoştea u legitimitate a graniţelo r naţionale ; pe de altă jinile, termenu l de „războ i civil" era folosit în epoc ă pentr u a desemn a H i n l l i e l u l de natur ă politic ă şi socială dintr e regimu l bolşevic şi proprii i t*etll(cni. într-u n sens ma i larg deci , impunere a dictaturi i partidulu i uni c şl utilare a lupte i de clasă la sate, descrise în capitolel e VII şi IX, sînt mo mente esenţial e ale războiulu i civil. Consideraţi a rămîn e valabilă şi în wi/ul „(erori i roşii".

U ăzboiu l civil, în înţelesu l milita r al expresiei, a avut tre i frontur i prin cipiile - sudic , estic şi nord-vesti c — şi a cunoscu t tre i faze. Prim a fază ti iluial un an , într e puciu l bolşevic şi încheiere a armistiţiulu i pe frontu l I M r n p c u n din apus , fiind caracterizat ă de mişcăr i rapid e ale linie i fron -

110

Sau (n istoric a Revoluţiei ruse

tulu i şi de angajare a intermitent a în lupt ă a uno r unităţ i cu efective rediiN», în aceast ă fază, trupel e străin e — cehoslovaci i în tabăr a antibolşevief t H\ letoni i în cea bolşevică — au juca t rolu l principal .

O a dou a fază, cea decisivă, a dura t nou ă luni , într e marti e şi noicmhii i 1919. La început , forţele Albilor au obţinu t succese impresionante , părln ' chia r la un pas de victorie . Dar , din motiv e car e vor fi expuse mai pe larg f continuare , soart a bătălie i s-a schimba t în mo d dramati c din momentu l în C H " Armat a Roşi e a zdrobi t forţele din Siberia ale amiralulu i Kolcca k (iuni e no iembri e 1919) şi apo i pe cele ale Armate i de Sud a generalulu i Dcniki n ale Armate i de Nord-Ves t condus e de generalu l Iudenici . în aceast ă fuză ttU participa t la lupt e sute de mii de soldaţ i din trupel e regulate .

Ultim a fază a războiulu i a reprezentat- o episodu l lipsit de glorie nl luptelo r din Crimeea , al căro r protagonis t a fost generalu l Vranghel . I iv» cuarea , în noiembri e 1920, a resturilo r Armate i de Sud la Constantiniipn l a marca t sfîrşitul războiulu i civil din punc t de vedere al operaţ i un iloi utili tare ; războiu l politi c şi social avea să se prelungeasc ă an i de zile.

D e la bun început , bolşevicii şi-au eticheta t adversari i înarmaţ i iliepi „Albii" sau „Gărzil e Albe", dup ă exemplu l armatelo r contrarevoluţioiini r din timpu l Revoluţie i francez e (albu l fiind culoare a dinastie i de Bombon ) Numel e a prins , însă trebui e sublinia t că nic i un a din aşa-zisel e Amint e Albe din Rusi a nu lupt a pentr u restaurare a monarhiei . Obiectivu l lor politii era reconvocare a une i Adunăr i Constituante ; în teritoriil e pe car e Ie i ou trolau , Albii au aplica t legile promulgat e de Guvernu l Provizoriu . I )e altfel, nic i unu l dintr e membri i dinastie i Romano v nu a emi s în timpu l războiulu i civil pretenţi i la tron . în acelaşi timp , trebui e remarca t totuş i că ma|oi | tate a ofiţerilo r albi nutrea u puternic e convinger i monarhiste .

Războiu l civil din Rusi a nu a avut pre a mul t în comu n cu campaniil e din primu l războ i mondial . N u au existat decî t cîteva frontur i fixe. 'li up' i s-au aflat în permanent ă mişcare , deplasîndu-s e în principa l dc- a Iun căilo r ferate şi lăsînd neocupat e spaţii întins e într e acestea . Armatel e î• < • • • tau cu mar e rapiditat e şi tot la fel de rapi d se dispersa u şi dispăreau . O leu aparen t de neopri t se împotmolea u de îndat ă ce întîlnea u o rezistenţ a n. hotărîtă . Liniil e frontulu i erau slab apărate ; era un lucr u obişnui t ca <11 de cîteva mii de soldaţ i să ţin ă un fron t de 200 de kilometri . Aceaslii (i ditat e face aproap e imposibil ă descriere a schematic ă a evoluţie i războ i 111. • • cu atît ma i mul t cu cît în spatel e combatanţilo r principal i acţiona u b independente , precu m cele ale „Verzilor " (partizan i din rîndu l ţ ă r a n sau ale „Negrilor " (anarhiştii) , ostile atît Roşilo r cît şi Albilor. Unel e li i ale războiulu i civil seamăn ă cu picturil e lui Jackso n Pollock , fiind p l u n i linii albe, roşii, verzi şi negr e car e se întretai e în toat e direcţiile .

Armat a Roşi e fiind acee a car e a cîştigat războiu l civil, sînte m t e m să pune m acest lucr u pe seam a superiorităţi i conducătorilo r ei şi pe > , tent a une i motivaţi i ma i puternice . Deş i nu poat e fi nega t rolu l lai l u n i . . ,

h'd.TiDiiil

civil

221

nuluecliv i în decidere a soarte i războiului , o analiz ă atent ă a raportulu i de hul e urat ă că hotărîtor i au fost factori i de natur ă obiectivă . Capacitate a Albilor de a rezista uno r forţe copleşitoar e şi faptu l că s-au aflat la un mo men t dai la un pas de victori e sugereaz ă că, în ciud a opinie i larg răspîn dlle, nu avut general i ma i bun i şi un mora l de lupt ă ma i ridicat . Dac ă au Inu l infrînţi , este pentr u că adversari i le erau superior i din punc t de veder e numeri c şi al înzestrări i cu armament .

Avantajul major al Roşilo r a fost însă acela că forma u o singură armată , tu tim p ce adversari i lor erau divizaţi . Roş u aveau un comandamen t miîi Irti unic , car e acţion a la directivel e une i oligarhi i politice . Albii nu aveau "u guvern, iar armatel e lor se aflau la mar e distanţ ă unel e de aFtele7 cel -ii adesea fără a pute a intr a în contact . Ma i mul t chiar , Armatel e Albe ui compus e din ma i mult e grupur i etnice , fiecare luptîn d pentr u atin lea uno r obiectiv e proprii : cazaci i ma i cu seamă , car e reprezenta u o nun part e din efectivele Albilor, respecta u ordinel e primit e doa r atunc i ud acest lucru era în interesu l lor, fiind ma i preocupaţ i de soart a teri • i Iilor locuit e de ei decî t de acee a a Rusiei .

Koşii tiveau în plu s imensul„.avanta j de..axojuirola.c^rrullQşţulu i Im ilu Kus, în tim p ce adversari i lor acţiona u în regiunil e periferic e ale u ll. Această diferenţ ă le- a adu s Roşilo r un numă r de cîştiguri .

Iii primu l rînd , aveau la dispoziţi e resurse uman e mul t ma i vaste decî t unici i lor, dat fiind că teritoriu l pe car e îl controla u era cel ma i den s 'pulal . In plin războ i civil, autorităţil e bolşevice controla u destinel e a 70 milioan e de locuitori , în tim p ce Kolcea k şi Denikin , cu excepţi a uno r mie perioade , guverna u fiecare o populaţi e de cel mul t 8- 9 milioane .

• • iiuunn a lui 1919, cîn d au avut loc bătăliil e decisive ale războiulu i civil, 1 »livele Armate i Roşi i se ridica u la aproap e trei milioan e de oameni ; tiuiţii, forţele albilor nu au depăşi t niciodat ă 250 000 de soldaţi . în cele • il important e operaţiuni , raportu l de forţ e era de 2 la 1 în favoare a umile i Roşii, uneor i chia r de patr u ori ma i mare .

I'ui (ele Armate i Roşi i era u nu doa r ma i numeroase , ci şi ma i omogen e n punc l de vedere etnic . Populaţi a din 1918-191 9 a Rusie i Sovietic e era nlii în proporţi e de nouăzec i la sută din ruşi. în zonel e de operaţi i • milelo r Albe, minorităţil e etnic e erau puterni c reprezentate : cazacii , iiiplu, deşi ortodocş i de origin e slavă, se considera u un popo r aparte , •nuicil e legate de patri a ruseasc ă nu găseau pre a mul t eco u în rîndu l •Hiiuiliiţilor .

I in nil avanta j al Armate i Roşi i era uriaş a superioritat e în materi e de • inem . Bolşevicii moşteniser ă bogatel e depozit e ale armate i impe I Iu inventa r realiza t de comunişt i în decembri e 1917 menţion a 'iţa în arsenalel e fostei armat e a 2,5 milioan e de puşti , 1,2 miliard e i nişe, 12 000 tunur i şi 28 de milioan e proiectil e de artilerie . Aproap e • I. f acest armamen t a fost prelua t de Armat a Roşie . P e de altă parte ,

222

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

cea ma i mar e part e a fabricilo r car e lucra u pentr u industri a de războ i NS aflau în Rusia propriu-zis ă şi lucra u acu m pentr u Armat a Roşie . Ca ut mitre , în ultimel e bătăli i ale războiulu i civil, Armat a Roşi e dispune a de un uuiitn f de piese de artileri e şi mitralier e care , raporta t la efectivele umane , depăşe a proporţi a existent ă în fosta armat ă ţaristă . Albii, car e nu aveau acce s ului la arsenalel e imperiale , nic i la industri a de război , depindea u aproap e lll întregim e de materialu l milita r pe car e Aliaţii, ma i ales britanicii , eiatl dispuşi să îl trimită .

Forţel e albe şi cele roşii se deosebea u şi din alt punc t de vedere lut comunişti i fiind avantajaţ i şi aici. Armat a Roşi e era braţu l înarma t al unu l guvern civil, în tim p ce Armatel e Albe era u o forţă militar ă car e trebui a să îndeplineasc ă şi atribuţi i guvernamentale . Generali i albi nu erau pregătiţ i să facă faţă aceste i din urm ă responsabilităţi , neavîn d nic i un fel de expe rienţ ă administrativ ă şi fiind educaţ i în spiritu l une i armat e car e dispreţui a politic a şi consider a că era sub demnitate a unu i milita r să se implic e lll ea. Generali i era u de părer e că amestecu l politici i în acţiune a lor risca nit provoac e disensiun i nedorite . Cîn d unu l din consilieri i lui civili i-a spin că are nevoi e de un progra m politi c clar şi de legi pri n car e acest a să fie pu s în practică , amiralu l Kolcea k a răspuns : „Nu , lăsaţi asta, ocupaţ i VR doa r de armată . N u vă daţ i seam a că oricî t de minunat e ar fi legile pe • » le-aţ i redacta , dac ă pierdem , ne vor împuşc a oricum? " Războiu l civil • însă în primu l rîn d un conflic t de natur ă politică , o lupt ă pentr u pute n n u un războ i convenţional . Concentrare a exclusivă asupr a operaţiuni i militar e şi refuzu l de a depăş i nivelu l une i administraţi i rudimenla c făcut ca generali i albi să par ă ma i reacţionar i decî t era u în realitate , i • ce le- a oferit inamicilo r o puternic ă arm ă propagandistică .

* * * Prim a forţ ă albă apărut ă a fost Armat a de Voluntari , oreani/nlf l H i regiune a căzăceasc ă a Donulu i de cătr e generalu l M . V. Alekseev. (In u ralu l Alekseev era depart e de a fi un monarfîis t reacţionar : fusese implli ni în ma i mult e complotur i pentr u răsturnare a lui Nicola e al II-le a şi jiu n>»' un rol hotărîto r în abdicare a lui. Er a un patriot , car e consider a că Kuiia avea datori a moral ă de a rămîn e credincioas ă Aliaţilor , neieşin d din rii/l " şi luptîn d împotriv a Germanie i şi a marionetelo r ei bolşevice. Dup ă Iu tur a de stat din octombri e se refugiase la Rosto v pe Don , und e a înc n să recrutez e voluntar i pentr u refacere a une i armat e ruse. A primi t în a< scop fondur i din parte a Aliaţilor — fondur i destu l de mic i de altfel, I im< 1 era înaint e de ratificare a Tratatulu i de la Brest-Litovsk , iar Aliaţii, spei i> să conving ă Rusi a Sovietic ă să nu semnez e o pac e separată , îi curta u , noi i conducători . Curînd , numeroş i ofiţer i şi politicien i antibolşevlc i

Războiul I

I • H H H H H m I • Y

civil

m

lii Rostov , p r i n t r e ei allîndu-s e şi Kornilov , car e a prelua t comand a Anuale i de Voluntari .

Veşlile despr e formare a une i armat e ostile au alarma t Petrogradul . h u ţ e adunat e în grabă au fost trimis e împotriv a celo r 3 000 de voluntar i alin, reuşin d să îi scoat ă din Rosto v şi să îi împing ă în step a Kuban-ului .

Iu timpu l refugiului, car e avea să primeasc ă numel e de „Marşu l de gheaţă" , alini au înfrunta t în permanenţ ă atacur i din parte a dezertorilo r pro-bolşevic i ţi a „veneticilor" . într-un a din lupt e şi-a pierdu t viaţa şi Kornilov , cel ma i iu•) MILu comandan t alb. * Locu l lui a fost luat de generalu l Anto n Denikin .

Voluntari i au reuşit să recrutez e numeroş i cazac i din Kuba n şi, spre sfîrşitul itiMI

hunii , poziţi a lor era consolidată , cu atît ma i mul t cu cît populaţi a locală , '"I"1 ' l i n ' de guvernar e bolşevică, începus e să îi sprijine. Au recuceri t i 1 1 1 Rostov , stabilindu-ş i aici o solidă bază de operaţiuni , i) dală cu apropiere a primăverii , Deniki n trebui a să decid ă asupr a urgiei ele urmat . Alekseev plănuis e ca Armat a de Voluntari , împreun ă iiupel e cazacilo r de pe Don , să atac e oraşu l Ţariţîn , a căru i capturar e II permi s joncţiune a cu cehi i şi cu Armat a Popular ă Siberiana . Forţel e obolşovice din est şi din sud ar fi putut , astfel reunite , să deschid ă un 'Km l'ron t de la Mare a Neagr ă la Urali . Deniki n însă avea altfel de pla" I. Idee a lui era să înaintez e spre sud, în step a Kuban-ului , pentr u a Mda forţele bolşevice şi pro-bolşevic e car e îi ameninţa u spatel e şi pentr u 11 ula trup e de cavaleri e în Kuban . în noiembrie-decembri e 1918, cazaci i pe I )on au ataca t pe con t propri u Ţariţîn-ul , fără a reuşi să-1 cucerească . * * ('ea de- a dou a campani e a lui Deniki n în Kuba n şi-a atin s obiectivul .

• «lîişilul ei, în septembri e 1918, Armat a de Voluntar i ajunsese la un • tiv de 35 000-4 0 000 de oamen i (di n car e aproap e 60 la sută cazac i P I Kuban) . Succesel e înregistrat e de Albi i-a u făcut pe bolşevici să cear ă anglist germanilo r să intervin ă cu forţe militar e împotriv a Armate i de imita u (vezi ma i sus, p. 180). Avînd acu m spatel e asigurat , Deniki n a •'pu l pregătire a une i ofensive major e şi —• posibil — decisive în direcţi a i ' M R N V C I , pentr u primăvar a anulu i următor . Uni i observator i susţin însă • lelttzîn d să atac e oraşu l Ţariţî n şi să facă joncţiune a cu Armat a din i, Deniki n a rata t şansa unic ă de a constitu i un fron t antibolşevi c unit . . i m-iicii" (inogorodnîie) e r au ţărani c a re trăiau în r e g i u n i le c a z a c e , fără a fi m e m b ri m i l | i l or de c a z a c i. A v e au p ă m î nt puţin s au c h i ar d e l o c, m o t iv p e n t ru c a re a ş t e p t au • 1" L.ire o c a z ia de a p u ne m î na pe pămîntul c a z a c i l o r. Ei au r e p r e z e n t at p r i n c i p a la b a ză

•

, . . | I U n b o l ş e v i c i l or în z o n ă.

II .ilia pentru Ţariţîn d in 1 9 1 8 a m a r c at î n c e p u t ul c o n f l i c t u l ui dintre S t a l i n şi Troţki.

I

N I I U J S de L e n in în r e g i u ne pentru a c o l e c t a a l i m e n t e, s e n u m i se c u de la s i ne p u t e re

•• •

I L C o n s i l i u l ui M i l i t ar R e v o l u ţ i o n ar al frontului de s ud şi se a m e s t e ca în d e c i z i i le N I | i l or î n s ă r c i n a ţi c u o p e r a ţ i u n i le din z o n ă. A c e s te i n g e r i n ţ e, c a ş i teroarea pe c a re ,I L o î m p o t r i va f o ş t i l or ofiţeri ţarişti, l-a u f ă c ut pe T r o ţ ki să îi c e a ră r e c h e m a r e a, I , i mai tîrziu să î ş i a s u me toate m e r i t e le p e n t ru apărarea cu s u c c e s a Ţariţîn-ului,

NU L

oraşul

„Stalingrad".

PRINCIPALEL E FRONTUR I ALE RĂZBOIULU I CIVIL

Frontul lui Denikin in martie 1919 Frontul lui Denikin, la 1 august 1919 xxx x

Limita înaintării maxime a Armatelor de Voluntari (10 octombrie 1919)

DIRECŢII DE ÎNAINTARE PLANII H A M 1. Sub conducerea generalului Vumulinl 2. Sub conducerea generalului Siduiin 3. Sub conducerea generalului Mai - M»«rti

Limita înaintării maxime a armatelor amiralului Kolceak (aprilie 1919) Incursiunile trupelor lui Mamontov august-septembrie 1919

Războiul

civil

225

Armat a tic Voluntar i acord a pre a puţin ă atenţi e responsabilităţilo r itdministrative . Generali i nu erau pregătiţ i să se ocup e de problemel e civile ţi mei nu aveau persona l calificat în acest scop . Autoritate a administra tiv!) a fost încredinţat ă ofiţerilor , car e urma u să se ghidez e dup ă legile anterioar e lui 25 octombri e 1917. Populaţi a a fost lăsată în genera l să se i\m urc e pe con t propriu , cee a ce era de natur ă să conduc ă la anarhie , în Itu I un ca/ , la democraţie . Cu puţi n înaint e de moarte a sa, în octombri e |9|K, Alekseev a crea t un grup de consilier i alcătui t din politicien i şi Mpriţ i civili, grup domina t de cădeţi . Hotărîril e lui nu erau totuş i oblicului ii pentr u comandanţi i militari . Răspunzîn d presiunilo r britanice , Deni itlu ii anunţa t un progra m cu nuanţ ă vag liberală , car e cerea , printr e altele , uvocare a une i Adunăr i Constituante . Nic i el, nic i ceilalţ i general i nu i l c a t i totuş i în importanţ a uno r asemene a manifest e politice .

I dementu l majo r de slăbiciun e rămîne a lipsa de disciplin ă car e domne a \ t mat a de Sud , lucr u de car e Deniki n era persona l răspunzător . La plîn ilc şefului misiuni i militar e britanic e că nivelu l corupţie i era atît de incîl devenis e imposibil ă aprovizionare a în bun e condiţi i a trupelo r i>e front , Deniki n a răspuns : „Nu- i nimi c de făcut cu armat a mea . Sîn t " II că măca r îndeplineşt e ordinel e de lupt ă pe car e i le dau. " Furturile , "il şi mai tîrziu pogromuril e deveniser ă fenomen e obişnuite , nemaifiin d " ( t o n a l e . Lucru l era valabil nu atît pentr u voluntari i ruşi, car e reprezen ii minoritat e disciplinată , cît pentr u cazac i şi pentr u proaspeţi i recruţi , hi tim p ce în sud se organiz a Armat a de Voluntari , în Siberia lua naşter e •u a forţă albă. Apariţi a ei era în primu l rîn d urmare a revolte i Legiuni i i i o N l o v a c e , car e eliberase de sub controlu l bolşevicilor Siberia şi cea ma i "• part e a regiuni i de pe cursu l mijloci u al Volgăi. La Toms k a fost crea t i'iivern regional , car e şi-a declara t autoritate a asupr a Siberie i şi, în >uai ie 1918, independenţ a provinciei . Guvernu l siberian , car e ma i tîrzi u i ml şi mut e reşedinţ a la Omsk , era alcătui t dintr- o coaliţi e a elementelo r lei ale din partidel e Socialist-Revoluţiona r şi Constituţional-Democrat , n i r n l e apropiat e de influent a mişcar e siberian a a societăţilo r coopera N i >ul guvern a abroga t legile sovietice şi a restitui t pămînturil e foştilor pi lelari. Er a un a din puţinel e administraţi i eficient e car e funcţiona u pe • I I I I I I I I fostulu i Imperi u Rus .

IV cursu l mijloci u al Volgăi, în provinciil e controlat e milita r de cehi , a Hale a politic ă a fost asumat ă de un Comite t al Adunări i Constituant e •ntiih) , cu sediul la Samar a şi compu s aproap e în exclusivitat e din depu uK lalist-revoluţionar i ai fostei Adunări . Komuh-u l duce a o politic ă • iiulicală decî t guvernu l siberian (car e avea o orientar e de centru) , >i|lnind o mar e part e a legislaţiei sociale bolşevice. Comitetu l se con ul singura autoritat e legitim ă din Rusi a şi a luat măsur i pentr u recon iiiea Adunări i Constituante , fără însă a reuş i să le pun ă în practică .

.'.'<>

Senilii

isloiir

ii

AVrc/u'/r/

inse

Atît guvernu l siberian cîl şi K o m u h - u l şi-au organiza i armat e tle voluta tari , ale căro r efective aveau să creasc ă ulterio r prin recrutări . Amîndoii i au continua t totuş i să se bazez e în mar e măsur ă pe sprijinu l Legiun .

Cehoslovace , pe car e Consiliu l Supre m al Aliaţilor a declarat- o în vw anulu i 1 9 1 8 part e integrant ă a forţelo r armat e aliat e şi car e urm a să i ou stitui e nucleu l une i viitoar e armat e multinaţional e desfăşurat e pe teuto nu l Rusiei .

Misiunil e militar e aliat e au făcut to t posibilu l pentr u a c o n v i n g guvernu l siberian şi Komuh-u l să se reuneasc ă într- o singură autoiilu l guvernamentală . Presiunil e lor au avut ca rezulta t formarea , în scptembi j 1 9 1 8 , a unu i Directora t forma t din cinc i persoane , membr i sau simpatl î zanţ i ai Partidulu i Socialist-Revoluţionar . Nou l organis m nu se bueiu a de o autoritat e pre a mare , fiindc ă socialist-revoluţionari i din fostul K' se angajaser ă în intrig i interminabil e împotriv a reprezentanţilo r sih> > Situaţi a s-a agravat la sfîrşitul lui septembrie , cîn d socialist-revoluţ u de stînga, conduş i de Viktor Cernov , car e nu fusese inclu s în Dire i i au declara t că înţelegere a încheiat ă într e Komu h şi siberien i era un .1 trădare . Directoratu l avea de altfel aeru l une i instituţi i fantom ă şi, m dou ă lun i de existenţ ă a sa, au circula t în permanenţ ă zvonur i privitul 1 bila lui desfiinţare . Dup ă 18 octombri e 1 9 1 8 , cîn d Consiliu l Naţio n la Pari s a proclama t independenţ a statulu i cehoslovac , poziţi a lui a\ • slăbească vertiginos . Imedia t dup ă publicare a declaraţiei , cehi i şi sli < din Rusi a s-au retra s din luptă , lăsînd apărare a Siberie i şi a regiunil< pe Volga pe seam a Armate i Popular e Ruse , mul t inferioar ă ca foii . cerere a Franţei , o mic ă part e a trupelo r Legiuni i au accepta t să ap< continuar e o porţiun e a căii ferate transsiberiene .

Zilel e Directoratulu i erau numărate . Ofiţeri i conservator i din Ai Popular ă erau dezgustaţ i de intrigile socialiştilo r din guvern, care le 1 r." tea u de acţiunil e obstrucţionist e din 1 9 1 7 ale sovietelor . Scîntei a 1 • provoca t explozia a fost o proclamaţi e a Comitetulu i Centra l Sociali;. ! voluţiona r de la sfîrşitul luni i octombrie , în car e forţel e democratic e chemat e să se înarmez e pentr u a face faţă une i iminent e încercăr i di trarevoluţie . Proclamaţi a a fost considerat ă un act de înalt ă tradu c corpu l ofiţeresc , car e a pu s la cale răsturnare a Directoratulu i şi inslai unu i dictato r militar . I n noapte a d e 17 spre 18 noiembrie , ofiţeri din gn de conspirator i i-a u aresta t pe membri i Directoratului , putere a In • iniţia l în mîinil e cabinetulu i de miniştri . Dup ă o scurt ă şedinţă , ace a numi t „conducăto r suprem " pe ministru l de războ i al fostulu i Dire i 1. amiralu l Alexandr Kolceak , în vîrstă de patruzec i şi cinc i de ani .

Kolcea k avusese o carier ă exemplar ă ca ofiţer de marin ă şi condu , al uno r expediţi i polare . Lipsit de ambiţi i politice , a accepta t nou a in cinar e cu inim a îndoită , ca pe o obligaţie patriotică . Alegerea s 11 • asupr a lui în virtute a bunelo r relaţi i pe car e le avea cu englezii, 1 m

I

hoiiil civil

227

conducătoru l cel ma i energi c şi ma i devota t din tabăr a Albilor. în afară de integritate a şi devotamentu l lui dezinteresa t pentr u cauz a Hibe i arii Rusie i de sub bolşevici, amiralu l nu avea calităţil e necesar e tAhpimdcri i încredinţate . Ca ofiţer de marină , nu cunoşte a aproap e nimi c • li -mic războiu l terestru . îi displăcea u politic a şi politicienii , era puţi n so'• ibd şi suferea de acces e de depresie . Dictatur a lui de numa i un an a fost ••• II culă de o not ă de tragism — era o dictatur ă pe car e nu şi-o doris e şi •nr , dup ă cîteva succese trecătoare , avea să fie încununat ă de moarte a în Iuţit unu i pluto n de execuţi e bolşevic.

l'iiiiNuliM'a u IIIMA

Evenimentel e de la Oms k din noiembri e 1918 i-a u împin s pe socialişt i Iu huilel e bolşevicilor. Dup ă puciu l din octombrie , socialişti i duseser ă o îmbuc ă lipsită de realism , asumîndu-ş i rolu l de a trei a forţă , alătur i de | b' H i Albi, şi mizîn d că inevitabil a (credea u ei) prăbuşir e a celo r dou ă i i i - i' ,ivea să le ofere putere a pe tavă. Stîng a socialist-revoluţionar ă şi i .11 internaţionalişt i menşevic i conduş i de L. Marto v i-a u sprijinit pe i j i viei, deşi cu anumit e condiţii . Curentu l majo r al socialist-revolu •nuiilo r (dreapta ) a juca t un ro l dominan t în sînu l Komuh-ulu i şi al H M loialului . Lovitur a de la Oms k le- a distru s şi ultimel e speranţ e de a leţţc roadel e victorie i obţinut e la alegerile din anu l preceden t pentr u 'intuire a Constituant ă şi i-a făcut să treac ă de parte a Moscovei . în iarn a • 1K 1919, liderii Partidulu i Socialist-Revoluţiona r au negocia t cu repre uimiţi i bolşevicilor o înţelegere , încheiat ă oficial în februari e 1919. " Iul ist revoluţionari i renunţa u la oric e încercar e de a înlătur a regimu l U I I I I I I S I prin forţă . O conferinţ ă a partidului , ţinut ă în iuni e 1919 la t u i ova, a dat directiv e reprezentanţilo r săi din teritoriil e aflate sub con tul Albilor să intr e în clandestinitat e şi să declanşez e o campani e tero iil împotriv a lui Deniki n şi a amiralulu i Kolceak . Menşevici i au acţiona t ii manier ă ma i puţi n ostilă împotriv a Albilor, făcîn d însă şi ei pac e cu ' I sovietic şi oferindu-s e să particip e la apărare a lui. Ca răsplat ă pentr u i schimbar e de atitudine , reprezentanţi i socialist-revoluţionar i şi ici au fost reintegraţ i în soviete, de und e fuseseră excluşi în primă . a pi ecedentă . înţelegere a avea să durez e doa r pîn ă la încheiere a războ iul i ivii, momen t din car e Leni n s-a întor s din no u împotriv a aliaţilo r odinioară .

Ameul:

1919-1920

frlmăvar a lui 1919 a marca t începutu l uno r campani i militar e car e i- nu >iă hotărasc ă deznodămîntu l războiulu i civil, încheia t dup ă op t lun i • liiliingerea definitiv ă a Albilor.

Iu loamn a lui 1918, guvernu l sovietic a pu s capă t ezitărilo r privin d an 1 a une i armat e permanente , trecîn d imedia t la mobilizare a foştilor n u linişti şi la recrutăr i din rîndu l ţărănimii .

228

Scurtă istoric o Revoluţiei ruse

Decizi a de a încredinţ a uno r foşti veteran i ţarişt i poziţi i de comand a în nou a Armat ă Roşi e a fost luat ă cu greutate , treeîndu-s e peste puternici ) opoziţi e a vechii gărzi bolşevice. N u exista însă altă alegere. La 1 octombri e 1918, Leni n a ordona t creare a une i armat e de 3 milioan e de militari , menit a „s ă sprijine revoluţi a muncitoreasc ă internaţională" . O forţă de asemene a anvergur ă — cu un efectiv de dou ă ori ma i mar e decî t cel al armate i ţarint r în vrem e de pac e — nu pute a fi comandat ă de civili din rîndu l comunişliloi , nic i de puţinel e cadr e militar e ataşat e noulu i regim . Rezervel e ofiţereşt i era u numeroas e (250 000 de persoane ) şi diversificate din punc t de vedeţ i social, mar e part e din ele fiind reprezentat e de tiner i mobilizaţ i în timpu l primulu i războ i mondial . Corpu l ofiţeres c rus din momentu l declanşStl l Revoluţie i nu avea în nic i un caz un caracte r elitist : din cei 220 000 iii locotenenţ i chemaţ i sub arm e în timpu l războiului , 80 la sută erau de origin e ţărăneasc ă şi 50 la sută nu încheiaser ă nic i măca r învăţăinîutu l secundar . Toat e aceste a nu i-a u salvat însă de la a fi suspectaţ i şi supii'ii persecuţiilor . Plătiţ i cu solde şi pensi i din ce în ce ma i mici , rezerviştii trăia u la limit a subzistenţe i şi mulţ i dintr e ei au răspun s promp t ordinelu i de revenir e în serviciul activ. Ce i ma i reticenţ i au fost ameninţaţ i i n L sancţiun i aspre la adres a lor şi a familiilor . (într- o directiv ă secretă , i i u | i ordon a mobilizare a numa i a acelo r ofiţer i ale căro r familii locuia u iu I P I I toriil e controlat e de regimu l sovietic ; membri i acestor a putea u astlel M servească drep t ostatici. ) Nou a Armat ă Roşi e era condus ă de un Consili u Revoluţiona r Milita i al Republici i (Revvoensovet) , subordona t direc t Comitetulu i Cenlia l al Partidulu i Comunist . Troţki , în calitate a lui de comisa r de război , eia pt. şedinţel e Consiliului . Revvoensovet-u l era însărcina t cu supervizare a i * • < < lor armate , cu car e se afla în legătur ă permanentă , fără a se pute a m -= amestec a în deciziil e militar e ale ofiţerilo r profesionişti . Consiliu l il • în componenţ a lui pe comandantul-şe f al armatei , „specialis t militat " • • • dispune a de o largă autoritat e în problemel e strategic e şi de opciali" Hotărîril e lui nu intra u însă în aplicar e decî t dup ă ce era u contrase i de un membr u civil al Consiliului . Comandantulu i i se subordon a M >•'•••• majo r superior , alcătui t din general i din veche a armată , car e punea " punc t planuril e de operaţiuni . în timpu l războiulu i civil, în Armat a Roşi e au servit aproximati v !'•>• • de ofiţer i ai fostei armat e imperiale , inclusi v 775 de general i din fostul • majo r general . Foşti i ofiţer i ţarişt i reprezenta u 85 la sută din comand. " de fronturi , 82 la sută din comandanţi i de armat e şi 70 la sută din com danţi i de divizii. Gradu l mar e de integrar e a corpulu i ofiţeresc ţarisl în i • armat ă sovietică este ilustra t de faptu l că ultimi i do i miniştr i tic in 1 ţarişt i şi un ministr u de războ i din perioad a Guvernulu i Provizori u îmi caser ă uniform a Armate i Roşii .

lut jioiul civil

229

' l i o ţ k i oslo descri s d c biografu l lui, Isaa c D c u l s c h c r , c a omu l car e „ a • ••al o mar c a n u a l a şi a c o n d u s - o la victorie"' . C o n t r i b u ţ i a lui a fost în rea lale ceva ma i m o d e s t ă . Decizi a d e înfiinţar e a une i a r m a t e recrutat e di n min i ţăranilo r şi c o n d u s ă d e foşti ofiţer i ţarişt i n u i- a aparţinu t Iu i per iiuil. c i C o m i t e t u l u i C e n t r a l ; m e r i t u l victorie i A r m a t e i Roşi i a p a r ţ i n e în ilicgitn c ofiţerilo r di n fostele t r u p e ţariste . T r o ţ k i er a lipsit d e e x p e r i e n ţ ă • ihl.u a şi simţu l lui strategi c l ă sa m u l t d e d o r i t . * U n istori c milita r s o v i eg r n c r a l u l Dmitr i V o l k o g o n o v , car e a avu t acce s la surse d e a r h i v ă H V i i o a r e la activitate a lui Troţk i în timpu l r ă z b o i u l u i civil, concluzion a i I u p i o b l e m e militar e lideru l b o l ş e v ic er a u n „ d i l e t a n t " . ('niilribuţi a lui Troţk i a fost m a i d e g r a b ă d e alt ă natură . E l a r e p r e z e n t a t 'neau a d e transmisi e a autorităţi i s u p r e m e , exercitîn d controlu l politi c în binel e acesteia . Est e u n e l e m e n t car e a lipsit a r m a t e l o r alb e — d e z a v a n t a j ' ijiii pentr u ele. Parcurgîn d în p e r m a n e n ţ ă lini a frontului , Troţk i a evalua t uinii. i la faţa loculu i şi a scurtcircuita t h ă ţ i ş u l birocratic , p e n t r u a r e z o l v a " i b l e m e l c legat e d e lipsa forţelo r u m a n e şi a materialulu i d e r ă z b o i . P e alia parte , T r o ţ k i er a u n o r a t o r irezistibil , car e ştia să electrizez e tru I p t ti moralu l în s c ă d e r e ; di n aces t p u n c t de v e d e r e , i s-a r fi potrivi t şi ii tlllul d e „ C o n v i n g ă t o r S u p r e m " a c o r d a t în g l u m ă lu i K e r e n s k i . D i r e c t i |f p e car e le d ă d e a trupelo r era u lipsit e d e r e l e v a n ţ ă militară , c o n s t î n d ' genera l din î n d e m n u r i e x c l a m a t i v e : „ F r o n t u l sudic , v e n i ţ i - v ă î n f i r e ! ", ha uujitruli-i!" , „ P e cai , p r o l e t a r i ! " , „ N u vă faceţ i d e r î s ! ", „ N u p i e r d e ţ i <ii|uil!", „Repet , n u pierdeţ i t i m p u l " — şi altel e a s e m ă n ă t o a r e . Aşa cu m va vedea în c o n t i n u a r e , a i n t r o d u s în a r m a t ă o d i s c i p l i n ă d r a c o n i c ă , verni l i u teroarea . t u cee a c e priveşt e c o n t r i b u ţ i a lu i L e n i n la c o n d u c e r e a a r m a t e i , ea s- a uillal in linii m a r i la trimitere a d e m e s a j e alarmist e c o m i s a r i l o r militar i Hiiiandanţilor , c ă r o r a li se c e r e a fie să m e n ţ i n ă poziţiil e c u oric e p r e ţ , la ultim a p i c ă t u r ă d e s î n g e ", fie să atac e şi să i z b e a s c ă d u ş m a n u l — i' evoluţi a a r fi fost p i e r d u t ă . I n plus , lideru l bolşevic n u o b o s e a nici a adresez e ofiţerilo r î n d e m n u l d e a teroriz a p o p u l a ţ i a civilă. „Incer i p e d e p s i ţ i L e t o n i a şi E s t o n i a p r i n m i j l o a c e m i l i t a r e " , s u g e r a e l min i lui T r o ţ k i , „ d e e x e m p l u . . . s t r ă p u n g e ţ i frontier a fie şi n u m a i p e .1.1 de o verstă şi spînzuraţ i 100 or i 1 000 de funcţionar i sau b o g ă t a ş i . " c u ' slîi.silul anului 1918 , d e pildă , anticipînd desfăşurări m a s i ve ale aliaţilo r în Ucraina , i Intenţiona t să concentrez e trup e acolo , în chia r momentu l în car e Kolcea k avansa •i I Iutii . Hi n fericire pentr u regimu l comunist , decizi a finală a fost alta . U n an ma i • (început planu l fantasmagori c de crear e a une i armat e de cavaleri e în Urali , cu I.' n invada Indi a — în tim p ce Armat a Roşi e duce a o lupt ă pe viaţă şi pe moart e . a toi|eli> r lui Denikin . Propunere a a fost ignorată . In octombri e 1919, cîn d Armat a '.I pe punctu l de a da o lovitur ă zdrobitoar e Armate i Albe de Sud , Troţk i trimite a nillli (Vnlia l o scrisoar e interminabil ă în car e critic a în termen i dur i desfăşurăril e şi i tui (fior bolşevice.

230

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

în februari e 1920, a ameninţa t că va ordon a măcelărire a întregi i popi i lut u a oraşelo r Maiko p şi Groznîi , în cazu l în car e cîmpuril e de extracţi e petrolier ă din zon ă ar fi fost sabotate . La 30 august 1918 — cu cîteva OM înaint e de a fi el însuşi împuşca t aproap e morta l — Leni n îi scria lui Troţ k i referindu-s e la prestaţi a slabă a trupelo r roşii din regiune a Kazan , că im ar fi fost poat e o idee rea să fie împuşca t Vaţetis, comandantu l frontulu i estic, în caz de „întîrzier e prelungit ă sau eşec". Er a vorba de acelaşi Vaţeli car e cu dou ă lun i înaint e îl salvase pe Leni n şi guvernu l lui de revolta socialist-revoluţionarilo r de stînga.

ArmataRoşi e avea problem e grave de moral , lucru reflecta t de numaiu ! mar e de dezertări. * într e lunil e octombri e 1918 şi aprili e 1919, circa un milio n de persoan e nu au răspun s ordinelo r de recrutare . Număru l divei ţărilo r într e iuni e 1919 şi iuni e 1920 este estima t de surse comunist e la 2,6 milioane ; în a dou a jumătat e a anulu i 1919, număru l soldaţilo r di .-• > tor i într- o singură lun ă era ma i mar e decî t efectivul tota l al Armate i A H de Voluntari . Pedepsel e pentr u dezertar e erau foart e aspre , dar se p a c . nu au fost aplicat e în mo d riguros , pentr u că altfel ma i mul t dc j u n u i " din efectivele Armate i Roşi i ar fi fost exterminate . Mulţ i dintr e dc/ < > i< 1 erau pu r şi simplu trimiş i înapo i la unităţi . In ultimel e şase lun i ale lui l" i au fost executaţ i 612 militari ; în 1921, dup ă încheiere a războiulu i cîn d operaţiunil e militar e erau îndreptat e în cea ma i mar e part e hnp< a. grupurilo r de ţăran i răzvrătiţi , număru l execuţiilo r s-a ridica t la 4 I ' U n alt semn al lipsei de loialitat e şi al moralulu i scăzu t cu car e se i <«> frunta u bolşevicii îl constitui e măsuril e de o severitat e ieşită din I I H M I I > luat e în cadru l Armate i Roşii . Iat ă cu m le justifica Troţki , iniţialu l ul loi Nu se poat e constru i o armat ă fără a face uz de represiune . Masele nu put * convins e să meargă la moarte , dacă ofiţerii aflaţi la comand a lor nu au I > < poziţi e argumentu l pedepse i capitale . Atîta timp cît maimuţel e lai» < numit e oameni , mîndr e de tehnologi a lor, vor constru i arm e şi vm războaie , comandanţi i vor trebu i să poat ă pun e soldaţii în faţa aliem.«• moart e posibilă pe front sau moart e sigură în spatele frontului .

Măsuril e cele ma i aspre îi vizau pe ofiţeri : familiile lor erau i •• derat e ostatice , ei înşişi riscîn d să fie împuşcaţ i dup ă o procedur ă N U M . pe baza uno r simple suspiciuni . în august 1918, Troţk i a ordona t ca IM de retrager e „nejustificată " comisaru l de front să fie executa t primul , î n ­ de comandantu l militar . Recruţi i era u şi ei supuş i uno r măsur i pni• . • extreme . La intrare a în serviciul activ, li se aduce a la cunoştinţ ă că OM din camarazi i lor puteau , ba chia r aveau datori a să îi împuşt e pe loc. • ! părăsea u lupta , nu îndeplinea u ordinel e sau se plîngea u de lipsa In * D e z e r t a r e, în a c c e p ţ i u n ea autorităţilor s o v i e t i c e, î n s e m na şi neprezcnliucii In i porare s au a b s e n ţa t e m p o r a ră (fără p e r m i s i e ).

Războiul

civil

23 1

ulm a pun e în practic ă tactic a „moart e posibilă pe front , moart e sigură .palele frontului" , Troţk i a organiza t „detaşament e preventive" , alcă ii' citii militar i de încredere , în majoritat e comunişti , car e să patrulez e linuril e din imediat a apropier e a frontului . Măsuril e luat e le întrecea u i'verilat e chia r şi pe cele car e funcţiona u în armat a ţarist ă în epoc a ••iniei . Iile nu aveau echivalen t în tabăr a Albilor; prizonieri i şi dezertori i ' Anual a Roşi e erau uimiţ i de lipsa de stricteţ e a discipline i în rîndu l i'tdn r inamice . ivilrpselor li se adăug a o propagand ă neobosită . Trenur i speciale par iu in permanenţ ă zon a frontului , distribuin d manifeste . Tipografiile pro -' i afişe şi ziare destinat e trupelor . Obiectivu l acesto r efortur i era de a- i "i "c pe soldaţ i că victori a Albilor ar fi însemna t restaurare a monarhiei , •i" 111 crea marilo r proprietar i şi ucidere a în mas ă a muncitorilor . i 1 1

1

i gradu l de implicar e a aşa-zişilo r „intervenţionişt i străini " în nil civil este de obice i supraestima t pîn ă la exagerare , desfăşurare a "ului nu poat e fi bin e înţeleas ă fără luare a în considerar e a acestu i i >aeă Albii nu ar fi primi t asistenţ ă militară , în specia l din parte a dor , victori a Armate i Roşi i ar fi fost mul t ma i rapidă . P e de altă i c b i i ie să notă m dou ă lucruri . In primu l rînd , nu a existat o acţiun e • oncertat ă pe teritoriu l Rusiei ; fiecare ţar ă şi-a urmări t propriil e i', adesea contradictorii , sub influenţ a diferitelo r grupur i de interes e i ior, unel e sprijinin d idee a intervenţiei , altel e respingînd-o . în al i nul, puteril e străine , cu excepţi a Mari i Britani i în 1 9 1 9 , nu şi-a u ,:1 răstoarn e guvernu l bolşevic. în primu l an de războ i civil, ele nu i venit decî t pentr u a reactiv a frontu l din Răsări t — cu sprijinu l i ilor, dac ă s-ar fi putut , sau, la nevoie , fără ei. în cel de-a l doile a cav, cîn d pe frontu l de vest armel e tăcuser ă deja, intervenţi a nu a ui un obiecti v precis . Statel e Unit e şi Franţ a au renunţa t la oric e I I ' . Japonezi i au răma s pe loc : au făcut- o n u pentr u a lupt a împotriv a i Roşii, ci cu intenţi a de a cucer i aşa-zisel e „provinci i maritime " iei. Singuri i car e au continua t să se implic e au fost englezii, car e dai sprijin armatelo r albe pîn ă în toamn a anulu i 1 9 1 9 . Acţiunea , dor a fost în mar e part e rezultatu l eforturilo r politic e ale unu i singur uislon Churchill , unu l dintr e puţini i oamen i de stat europen i car e a urmăril e pe car e o victori e a comuniştilo r le-a r fi avut asupr a 111 Hani i şi a păci i în lume . Să nu uităm , în fine, că războiu l civil din ' (ost un conflic t fratricid ; în tim p ce ruşii au pierdu t milioan e de .1 civili, englezii, singurii dintr e Aliaţi car e au participa t la lupt e i"liul Rusiei , nu au înregistra t ma i mul t de 400 de victime. * " ne i d ' c r im aici la c e h o s l o v a ci şi letoni, care dintr-un anumit p u n ct de v e d e re au iii" ş l e i ; ultimii, luptînd de partea b o l ş e v i c i l o r, au pierdut m ai m u l te m ii de o a m e n i.

232

Scurta

istoric

a

Rcvoliifici

ruse

Personaju l chei e al intervenţie i aliat e a fost primu l ministr u britanic , Davi d Lloyd George , acţionîn d de comu n acor d cu preşedintel e american , Woodro w Wilson. în memoriil e sale, Lloyd Georg e scria : Eram dispus să trate z c u sovietele considerîndu-l e guvernul de fado al K I I N I P I La fel şi Preşedintel e Wilson. Da r ştiam amîndo i că nu- i p u t e am c o n v i n gi nici pe colegii noştr i din Congres , nici opini a publică din ţările n o a s t r e, i nu era speriat ă de violenţel e bolşevicilor şi se teme a de extinderea lor.

Afirmaţiil e lui Lloyd Georg e sînt adevărate , însă motivaţiil e şi ele mentel e car e l-au influenţa t sînt ma i diverse şi ma i complicat e decît lânii să se înţeleagă .

Primu l ministr u a trebui t să facă faţă uno r presiun i provenit e din d u o |u opus e ale spectrulu i politic . Purtătoru l de cuvîn t al conservatorilo r în aie.n i a privinţă , Churchill , dore a nic i ma i mul t nic i ma i puţi n decî t un soi dc 11 u ciad ă internaţional ă pentr u înlăturare a bolşevicilor . Fiin d şeful unu i i ala ne t de coaliţie , liberalu l Lloyd Georg e nu pute a ignor a opini a lui Chi m lull în acelaş i timp , premieru l britani c se confrunt a cu opoziţi a creseînd a a Partidulu i Laburis t şi a Congresulu i Sindicatelo r faţă de idee a une i iutei venţi i în Rusia , intervenţi e pe car e aceste a o considera u în ultim ă in: i îndreptat ă împotriv a lor. Lloyd Georg e a trebui t prin urmar e să găs< o formul ă de compromis : Mare a Britani e a intervenit , dar fără prea 11 convingere , retrăgîndu -se de îndat ă ce s-a ivit o ocazi e onorabilă .

Lloyd Georg e şi-a justificat reticenţ a de a oferi Albilor sprijin eh şi recunoaşter e diplomatic ă cu argumentel e că experienţ a Re voi" francez e demonstras e inutilitate a încercărilo r de a pun e capă t une i revi . i prin forţa armelor , că bolşevicii aveau să fie înlăturaţ i cu siguranţ ă d. puter e de forţ e intern e dac ă nu reuşea u să cîştige sprijin popula i menţinere a lor la puter e se explica tocma i prin existenţ a unu i astb i sprijin popular . Primu l ministr u avea însă argument e şi ma i puternic i potriv a une i intervenţi i în favoarea Albilor, în primu l rîn d acela că rq bolşevic reprezent a pentr u Mare a Britani e o ameninţar e ma i mic ă di • eventual ă revenir e a Rusie i la statutu l de dinaint e de război . Iat ă de i. decembri e 1918, el îşi afirm a în faţa cabinetulu i de războ i convinge n Rusi a bolşevică „nu este în nic i un ca z la fel de periculoas ă pe cu vechiu l Imperi u Rus , cu reprezentanţi i săi oficiali agresivi şi miliow. de soldaţ i pe car e îi avea la dispoziţie" . Un an ma i tîrziu , Lloyd ( i c avea să exprim e o opini e similar ă în mo d public . Argumentaţi a Iui sei i • cu acee a avansat ă în 1918 de partizani i german i ai une i politic i pro i şevice şi cu acee a susţinut ă ulterio r de preşedintel e Republici i Polon .

Josef Pilsudski . Preşedintel e Wilson împărtăşe a aceleaş i sentimenle , >> vate ma i degrab ă de anumit e prejudecăţ i decî t de o evaluar e c o i e i ia •> situaţie i reale din Rusia .

Războiul

civil

233

Lloyd Georg e şi Woodro w Wilson au încerca t într- o prim ă fază să iiducft cele dou ă taber e atlat e în conflic t la mas a negocierilor . Convingere a Im era că revenire a Rusie i la stabilitat e reprezent a o condiţi e indispensa bilii pentr u trasare a noilo r graniţ e în Europ a răsăritean ă şi, cu atît ma i mult , pentr u realizare a une i păc i durabile . William Bullitt , diploma t america n de circumstanţă , trimi s în marti e 1919 la Moscov a cu misiune a secret ă de ii medi a o înţelegere , nu a reuşit să îşi ating ă obiectivul . In tim p ce guvernu l bolşevic s-a arăta t dispu s să accept e un armistiţiu , din dorinţ a de a evita nu uluc previzibil din parte a Aliaţilor , lideri i albi au respin s din start oric e piopunere . A eşuat de asemene a şi încercare a de convocar e a une i confe i inţe de pace , car e urm a să se desfăşoar e pe insul a Prinkip o din apropiere a l iinslantinopolelui . Lloyd Georg e s-a văzut de acee a nevoi t să accepte , după mult e ezitări , idee a une i intervenţii . Condiţiil e în car e urm a să aibă Im intervenţi a au fost expuse de primu l ministr u britani c la începutu l lui |0|O;

„I , N u vor exista încercăr i de cucerir e a Rusiei prin forţa armelor .

L Sprijinu l nostr u va continu a doar atîta vreme cît există certitudine a că în legiunile controlat e de Deniki n şi Kolcea k populaţi a nutreşt e sentiment e imliholşevice .

I. Trupel e antibolşevic e nu vor fi folosite spre a reinstaur a vechiul regim ţarist.. . [şi] a impun e din nou ţărănimi i sistemu l feudal (!) de proprietat e asupra pămîntului. " Ajutoru l Mari i Britani i a consta t în esenţ ă în furnizare a de materia l şi umli uctor i militari , principalu l beneficia r fiind amiralu l Kolceak . Unităţil e ngle/, e au sprijinit în mo d ocaziona l trupel e albe, prin atacare a uno r obiec uvp navale ale Armate i Roşi i şi prin acţiune a unu i mi c numă r de tancur i ie asalt şi avioan e de recunoaştere . In toamn a anulu i 1919, experţi i bri1 mici estima u valoare a total ă a asistenţe i acordat e albilor la 100 de miliţiile de lire sterlin e (500 de milioan e de dolari) , evaluar e considerat ă de 1 hmchil l drep t exagerată , da t fiind că ajutoru l britani c ar fi consta t ma i • im in material e care , devenit e inutil e dup ă încheiere a primulu i războ i "loudial , aveau o valoar e financiar ă redusă . ('hurchil l era — nu doa r în Anglia, ci şi în Europ a — cel ma i fervent luilinito r al ideii une i intervenţi i militare . Omu l politi c britani c ajunsese 1 1 1 oncluzi a c ă primu l războ i mondia l inauguras e o nou ă eră în istorie , în ne conflictel e şi interesel e de ordi n naţiona l aveau să piard ă tere n în faţa u n i i conflict e şi interes e supranaţional e şi ideologice . Această convin •fi r i a permi s să sesizeze implicaţiil e apariţie i comunismulu i şi apo i a • > 11 < 111; 11 - soc ialismului , ma i rapi d şi cu ma i mult ă claritat e decî t oricar e alt "liluian . Comunismu l reprezent a pentr u Churchil l rău l în stare pură , o <i(n satanică . Cauz a Armatelo r Albe era pentr u el şi cauz a Angliei. In

234

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

septembri e 1919, cîn d Mare a Britani c era pe punctu l de a-i abandon a pe Albi, Churchil l scria : Ar fi o iluzie să crede m că în toat e aceste luni am lupta t pentr u cauza ruşilni care se împotrives c bolşevismului. Dimpotrivă , ei sînt aceia care au luplui pentr u cauza noastră . Adevărul acesta va deveni durero s dc limped e peniiu noi în momentu l în care ei vor fi fost zdrobiţ i şi în care bolşevicii vor puni stăpînir e pe vastele teritori i ale fostului Imperi u Rus. îngrijorare a lui Churchil l cu privire la triumfu l comunismulu i în Rusia era motivat ă de considerent e geopolitice . Discipo l al lui H . J. Mackindei , fondatoru l geopoliticii , politicianu l britani c se teme a că o eventual ă minti e a zone i central e a Eurasie i sub controlu l comuniştilo r ruşi le-a r fi dcscliln acestor a cale a spre o hegemoni e mondială , ma i ales dac ă şi-a r fi nuli forţel e cu Germani a şi Japonia : Dac ă noi abandonă m Rusia, trebui e să fim conştienţ i că Germani a şi Japoni a nu o vor face. Noil e state care sînt pe cale să apară în estul Europe i vor fi sli ivii» într e Rusia bolşevică şi Germania . Prin influenţ a pe care o va avea asupm Rusiei, Germani a va cîştiga mult mai mult decît a pierdu t în coloni i şi lll provinciil e ei vestice. La cealalt ă extrem ă a căii ferate transsiberienc , Japoni a va ajunge fără îndoial ă la o soluţie asemănătoare . în cinc i ani, sau poale chitii mai curînd , vom realiza că rodu l victoriilo r noastr e a fost irosit la Conic i in|n de Pace , că Liga Naţiunilo r e o caricatur ă neputincioasă , că Germani a vii ll mai puternic ă decît oricîn d şi că interesel e britanic e în Indi a vor fi afeciiile Iu mod primejdios . Dup ă toat e triumfurile , vom fi ajuns să părăsim cîmpu l iii* luptă umiliţ i şi înfrînţi .

Churchil l nu avea însă sprijinitor i printr e membri i cabinetulu i şi uvpţtismentel e nu i-a u fost luat e în seamă . D e altfel, deşi temeril e şi previ/u i nile lui erau justificate , soluţi a pe car e o propune a — o intervenţi e milita i A masivă, preferabi l cu participar e internaţional ă — era comple t nerealUtfl , dat ă fiind stare a de epuizar e a Europe i dup ă război .

Poziţi a Franţe i faţă de Rusi a era ma i puţi n complicată . Dou ă erau ol u. tivele car e o dictau : prevenire a une i apropier i într e ruşi şi germa n • obţinere a de compensaţi i pentr u pierderil e uriaş e suferite de francez i m urm a retrageri i ruşilo r din războ i şi a exproprierilo r bolşevice. Franţ a iul crede a într- o victori e a Albilor. Mareşalu l Foch , comandantu l şef al forţelor aliat e în 1918, explica acest scepticis m al ţări i sale, afirmîn d că nu acoid A „nic i o importanţ ă armate i lui Denikin , fiindc ă armatel e nu există prin ele însele.. . Oric e armat ă trebui e să aibă în spat e un guvern, o legislaţie, un stat organizat . Ma i bine un guvern fără armat ă decî t o armat ă fără guvern " Deş i Franţ a nutre a o ostilitat e inflexibilă faţă de conducători i de la Kremlin , nu a făcut aproap e nimi c pentr u a- i ajuta pe adversari i acestora . Mic a foi (A

Războiul

civil

235

Hiltinaţional ă pe car e a trimis- o în sudu l Rusie i în marti e 1919 a fost acual ă la scurt timp , în urm a atacurilo r suferite din parte a bandelo r i itinen e aliat e cu unităţ i ale Armate i Roşii . în loc să intervin ă în Rusia , i.uiţ a şi-a concentra t eforturil e în direcţi a izolări i ruşilo r de Germania , HI iii u n „zid " de stat e prieten e al căru i pilo n principa l era Polonia .

Slalcle Unit e au interveni t în 1918, dup ă mult e ezităr i şi la presiunil e i ilanicilor , în part e pentr u a preven i cădere a în mîinil e germanilo r a furni H ) | o r militar e expediat e în porturil e ruse din nord , pentr u a ajuta la evacu • a Legiuni i Cehoslovace , da r şi pentr u a- i împiedic a pe japonez i să se i -.lalez e în Siberi a Orientală . Trupel e american e nu s-au angajat în lupt e leiiloriu l Rusiei . laponia , car e debarcas e forţ e la Vladivostok sub pretextu l protejări i • >p i 111< >r cetăţen i şi al întăriri i forţelo r aliat e de pe frontu l de est, urmăre a laeelive pur expansioniste . Japonezi i nu au făcut nimi c pentr u a-1 ajuta Kolcea k — ma i mult , s-a u strădui t să- i îngreunez e situaţia , fiindc ă în fmlunlitate a une i victori i a amiralului , trupel e lor ar fi trebui t să se re iijfl, bortel e japonez e colabora u cu şefii militar i cazaci , car e teroriza u 'pulnţi a din Orientu l îndepărtat , vizînd menţinere a regiuni i în afara con tulu i armatelo r lui Kolceak . în primăvar a anulu i 1919 Kolcea k a trecu t la o ofensivă decisivă în M P * ţin fluviului Volga. Şansel e de succe s era u în mar e part e compro •ui p de calitate a slabă a comandamentulu i şi de lipsa de organizar e car e iiniu-i i în spatel e frontului . Kolcea k s-a dovedi t a fi un administrato r i H M i u o s . U n stat majo r supradimensionat , alcătui t din cei 2 000 de ofiţer i • ' ailiiuiţ i la Omsk , redact a planuril e de operaţiun i pentr u o armat ă de ll) (10(1 de oameni . Proviziil e destinat e frontulu i era u în mo d constan t iiiinale ; unel e unităţ i primea u raţi i de tre i ori ma i mar i decî t le-a r fi dat n p l u l efectivele lor reale . Uniform e britanic e şi alte bunur i era u furat e valorificate . Speculanţi i vindea u arm e şi muniţi e inamicului . Anumit e •Ull e ironic e din Oms k îl botezaser ă pe generalu l Alfred Knox , şeful iiiiuui militar e britanice , Intenden t Genera l al Armate i Roşii ; Kno x a mul chia r la un momen t da t o falsă scrisoar e din parte a lui Troţki , iivriiiud de la aceiaş i glumeţi , în car e i se adresa u mulţumir i pentr u ajui i d d a i la echipare a Armate i Roşii . Nimen i n u se preocup a d e soart a 'pulaţie i civile. în octombri e 1919, cîn d armat a condus ă de el se afla deja lungu l dezmembrării , Kolcea k îi spune a unui a din colaboratori i lui vili, car e îl îndemn a să acord e ma i mult ă atenţi e aspectelo r politice : bine că legile civililor dumneavoastr ă mi se par inutile.. . Mi-a m fixat un |»l măreţ : acela de a zdrob i Armat a Roşie . Sînt comandantu l şef al armate i şi (pfti i inele nu mă interesează . Redactaţ i doar acele legi care ne sînt necesar e tu acest momen t şi lăsaţi restul pe seama Adunări i Constituante .

23b

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

Ofensiva amiralulu i Kolcea k a înregistra i la începu t succese remarc a bile. Trupel e Armate i Roşi i nu aveau spirit combatan t şi erau afectat e (!• propagand a Albilor şi revoltel e ţărăneşt i din spatel e frontului . Roşii M aflau în plus în inferioritat e numerică , din cauz ă că Moscova , car e anliei p > debarcăr i aliat e masive la Mare a Neagră , neglija frontu l de est. Spre junia tate a lui aprilie , trupel e albe se aflau la ma i puţi n de 100 de kilometr i il> Volga, dup ă ce în numa i cîteva săptămîn i cuceriser ă un teritori u eu » 2 suprafaţ ă de 300 000 km şi o populaţi e de pest e 5 milioan e de locuitu l i Comandamentu l Armate i Roşii , realizîn d greşeala pe car e o conule a şi-a schimba t tactica , acordîn d prioritat e maxim ă frontulu i de est. în zona au începu t să fie trimis e întărir i masive, astfel încî t în iuni e forţele io*n au deveni t superioar e numeric , continuîn d să creasc ă în lunil e cat e nu urmat .

Kolcea k a deci s în acest momen t să obţin ă din parte a Aliaţilor rccu= noaştere a lui ca reprezentan t legitim al statulu i rus, conştien t că populaţi a ar fi avut ma i mult ă încreder e într- o autoritat e sprijint ă de puteril e înviuţtJ V toar e din primu l războ i mondial . (La fel se întîmplas e în 1918, cînd , nul» impresi a că bolşevicii ar fi fost sprijiniţ i de Germania , adversari i lot nu fost puterni c descurajaţi. ) Consiliu l Supre m Aliat i-a impu s amiralulu i u serie de condiţii , printr e car e şi asumare a datoriilo r extern e ale R I I N I P I Kolcea k a accepta t aproap e toat e condiţiile , mergîn d pîn ă la recunoaşln M „angajamentelo r şi decretelor " fostulu i Guver n Provizoriu . Sprijinu l a întîrzia t totuş i să vină, în mar e măsur ă din cauz ă că preşedintel e Wil -<>u car e în problemel e privitoar e la Rusi a se baza pe opiniil e lui Ketc n i . inami c a l Albilor, n u crede a în intenţiil e democratic e ale amiralului . < mi la mijlocu l luni i iunie , Consiliu l Supre m Aliat s-a întruni t la Pari s pi m i " a lua o decizi e în privinţ a lui Kolceak , armatel e acestui a bătea u di i • ... retragere . Ofensiva lor s-a împotmoli t definitiv , iar recunoaştere a inl< mţional ă nu avea să ma i vină niciodată . în primăvar a lui 1919, cîn d Kolcea k era înc ă în plin ă glorie, A de Voluntar i se găsea blocat ă în inim a teritoriilo r cazace . Deniki n plai n > i să atac e oraşel e Ţariţî n şi Astrahan , pentr u a face joncţiune a cu Koli ( a Planuril e au trebui t însă abandonate , dup ă ce în marti e şi aprili e Ai m " Roşi e a străpun s liniile cazacilor , ameninţîn d regiune a Donului , in > • > era desfăşurat ă Armat a de Voluntari . La 12 marti e frontu l de sud al A1 1 1 >" Roşi i a primi t ordinu l de a atac a Donbas-u l şi a izgon i trupel e albi 1 zonă . Aşa cu m a ieşit recen t la iveală, Armat a Roşi e avea însă i obiectiv , acel a de a- i „lichida " pe cazaci . O directiv ă secret ă veniţii d> iMoscov a cere a anihilare a totală , rapid ă şi definitivă a căzăcimi i ca entitat e economici i de M H stătătoare , distrugere a bazelor ei economice , exterminare a fizică a olicliiliini şi ofiţerilor ei, ca şi a elitei cazace .

Războiul

civil

231

Troţk i u ordona t „extirpare a cuiburilo r de trădător i fără onoar e şi rene Aceşti Câin i trebui e exterminaţi. " Folosire a verbulu i „ a extermina " u irTcrir e la un între g grup social şi etni c anticip a un gen de acţiun e cunos uifl mai tîrziu sub numel e de genocid . Programu l iniţia t de Troţk i avea să "' pus în aplicar e dup ă încheiere a războiulu i civil, într e ani i 1920 şi 1921.

Deniki n era pu s în faţa une i dilem e dureroase : fie abandon a Donbas-u l i 'ie iilălura lui Kolceak , fie renunţ a la joncţiune a cu trupel e lui Kolcea k < salva I )onbas-uI . în cele din urm ă a ales cea de- a dou a variantă , trecîn d <te opoziţi a unor a din ofiţeri i lui superiori , inclusi v a generalulu i Piot r uuighel , comandantu l Armate i Caucazien e — poat e cel ma i capabi l •nli r ofiţerii albi. Armat a a fost împărţit ă în două : o mic ă forţă condus ă Vianghc l urm a să cucereasc ă oraşu l Ţariţîn , în tim p ce grosul armate i buia să aper e Donbas-ul .

Decizi a lui Deniki n avea să fie criticat ă ulterior , pentr u că generalu l >iiwe ui acest fel pentr u a dou a oar ă şansa de a face joncţiune a cu forţel e 't Kolceak . Cînd , la sfîrşitul lui iunie , Vranghe l a reuşit să cucereasc ă i iiiţm ui în urm a une i campani i strălucite , trupel e lui Kolcea k se aflau ia in retrager e şi joncţiune a nu ma i avea nic i o şansă de succes. Voluntari i -.i obţinu t la rîndu l lor victori i spectaculoas e în Donbas , înaintîn d apo i în • nun a şi capturîn d în iuni e oraşel e Harko v şi Ekaterinoslav . ('oiitraofensiv a roşie în est a fost lansat ă la sfîrşitul luni i aprili e pri n 1 a iu ea localităţi i Ufa , car e avea să cad ă la 9 iunie . Armat a Roşi e şi-a aitinua t înaintare a spre est. Soart a bătălie i a cunoscu t o cotitur ă decisivă • itlişiiul lui iunie , cîn d Armat a a V-a Roşi e a reuşit să treac ă dincol o de • aii. singura barier ă natural ă din regiune . Comandantu l ei, Mihai l Tuha 1 1 . era un aristocra t în vîrstă de numa i douăzec i şi şapt e de ani , fost • ' ' al regimentulu i de gardă Semenovski , unitate a de elită a armate i In faţa înaintări i Armate i Roşi i la est de Ural i — la sfîrşitul lui iulie, i ('eliabins k a fost cuceri t —, frontu l centra l al Albilor a cedat , tru ic pe flancuril e drep t şi stîn g fiind retrase . Ofensiva amiralulu i Kol a i lost respinsă . Ştire a i-a descuraja t pe sprijinitori i lui englezi. Aflînd H' cădere a Celiabinsk-ului , lordu l Curzon , ministru l d e extern e briu o l a: „ O cauz ă pierdută. " Armat a siberiana , în ciud a acţiunilo r cura ale ariergardei , nu a ma i putu t opr i ofensiva trupelo r roşii, fiind n |I I n ai trepta t spre Omsk . în tim p ce Albii nu ma i aveau oamen i pentr u i oiupens a pierderil e suferite , Armat a Roşi e dispune a acu m de rezerve tăi Iii inepuizabile . ( 'PIUi ui de greutat e al războiulu i civil s-a muta t spre sud, und e Deniki n •n*i i să înaintez e în mo d irezistibil, dîn d lovitur ă dup ă lovitur ă Armate i " a ocupîn d cea ma i mar e part e a Ucrainei .

• al în Ţariţî n la scurt tim p dup ă cucerire a oraşului , Deniki n şi-a eon ii .latu l majo r pentr u a pun e la punc t planu l viitoare i campanii . La Uliu- l l M 9 generalu l emite a ordinu l cu număru l 08878, ma i cunoscu t

238

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

sub numel e de Directiv a Moscova . Ea stabilea ca obiecti v imedia t şi litinl cucerire a capitalei , car e avea să fie realizat ă printr-u n ata c pe trei litiu turi . Vranghel , conducîn d Armat a Caucazian ă în flancu l drept , urm a «tfl înaintez e spre Moscov a dinspr e nord-est . Cazaci i de pe Do n ţinea u frontu l central . Principal a forţă , alcătuit ă din Armat a de Voluntari , alte m u i a ţ i căzăceşt i şi trup e de recruţ i aveau să se îndrept e spre Moscov a urmun i drumu l cel ma i scurt , pe direcţi a Kursk , Orei , Tuia . Vranghe l a critica i dm no u dispunere a forţelor , susţinîn d că efortu l principa l trebui a conceniiu i în sectoru l lui. Dup ă mărturiil e lui Vranghel , Deniki n ar fi reacţiona i la sugestia lui spunînd : „înţele g că vrei să fii primu l car e să pun ă picuuu l în Moscova! " Planu l era construi t p e principiu l „totu l sau nimic" . Exagera i dr p i " dentu l Deniki n nu ma i avea de astă dat ă de ales, fiindc ă Armala l>" • înaint a cu paşi uriaşi, iar sprijinu l englezilo r avea să încetez e înaini . ' venire a iernii . La dat a emiteri i Directive i Moscova , forţel e din sud aliniate i Roşi i număra u 180 000 de oameni , în tim p ce efectivele lui I )ein i <•• se ridica u la numa i 85 000. în cursu l bătăliilo r decisive din octombri e <>• iembrie , Armat a Roşi e a primi t întărir i de înc ă 60 000 de soldaţi .

Campaniil e car e au urma t au fost marcat e de o brutalitat e ieşită tllu comun . Ofiţeri i albi căzuţ i prizonier i era u adese a torturaţi . într-tin a tllu operaţiuni , comandantu l şef al Armate i Roşii , S. S. Kamenev , a ordona t „*l nu se ia nic i un prizonier" . Albii i-a u executa t şi ei pe mulţ i dintr e coiuiu i danţi i şi comisari i capturaţi , da r nu există dovezi că ar fi recur s la loilui l Armatel e lui Deniki n şi-a u continua t înaintare a în tot cursu l linul > august şi septembrie . în avangard ă se găseau diviziile de voluntari , > la 20 septembri e au reuşit să cucereasc ă oraşu l Kursk . însă , pe măsu i • > se lărgea, frontu l Albilor devene a din ce în ce ma i subţire . Desfăşim u i o distanţ ă de 1 000 de kilometri , el se sprijine a la capătu l vestic în !•. >• şi la cel estic în Ţariţîn , vîrful fiind reprezenta t de Kursk . Er a exliem -i permeabil : un istori c îl descri a ca „u n numă r de patrul e legînd înln • > rar e coloan e de trup e lipsite de rezerve". Singuru l secto r cu acoperir e t pact ă era cel din nord , und e 10 000 de soldaţ i controla u un front cu lăţiinde doisprezec e kilometri . Rolu l lor era să facă străpungere a şi să cuceie a Moscova .

Deş i conducători i Albilor încerca u să evite răspunderil e polii> amînîndu-l e pîn ă dup ă obţinere a victoriei , existau şi problem e caic n buia u rezolvat e fără întîrziere . Ce a ma i important ă era statutu l provin ilor de graniţă , dintr e car e cea ma i mar e part e se declaraser ă i ndepe i u |t i • • • în 1917 şi 1918. Generali i albi se pronunţa u pentr u restaurare a Impniui" Sloganu l lor era „Rusi a unic ă şi indivizibilă", cu motivaţia , expiliii" printr e alţii de Denikin , că nimen i nu ar fi vrut să-şi dea viaţa în lupt ă pf»ia. o Rusi e federală . D e fiecare dat ă cîn d era u îndemnaţ i să recunoasc ă lini

Războiul

civil

239

penitenţ a fostelor provincii , conducători i Albilor sc eschivau , afirmîn d că lui livrau autoritate a de a lipsi statu l rus de teritoriil e sale şi lăsînd rezol vaira probleme i pe seam a viitoare i Adunăr i Constituante . Această politic ă uvra să îi cost e scump .

Popoarel e car e profitaser ă cel ma i mul t — politi c vorbin d — de pe Uluia tulburărilo r din Rusia , proclamîndu-ş i suveranitatea , era u polonezi i ţi linlaudc/ii .

Dintr e toţ i oameni i de stat din Europa , lideru l polone z Pilsudsk i îi 'inoşle a cel ma i bin e pe ruşi, ma i ales pe socialişti i în rîndu l căror a acti • ui tinereţe . în 1887, Pilsudsk i fusese aresta t şi deporta t în Siberi a un u participar e la complotu l împotriv a lui Alexandr u al III-lea , acelaş i •uiplo i car e îl costas e viaţa p e fratele lui Lenin . Politicianu l polone z era i In l conştien t că ţar a sa avea şansa unic ă de a-şi afirm a independenţ a mii, cîn d inamici i ei tradiţionali , Germani a şi Rusia , era u puterni c slă'O primul , din cauz a pierderi i războiului , cel de-a l doilea , c a urmar e •'evoluţiei . Pentr u Pilsudsk i era de asemene a eviden t că, ma i devrem e •'I mai tîrziu , cel dou ă mar i puter i aveau să se refac ă şi să ameninţ e din >i Polonia . Pentr u a consolid a şansele de viitor ale ţări i sale, vroia să •i|ilngă cît ma i mul t spre est graniţel e Polonie i şi să creez e într e ea şi Rusi a i /l d proiecto r de stat e tampon . Dup ă exemplu l Franţei , car e vedea în 'lonin pivotu l securităţi i ei la est de Germania , Pilsudsk i consider a că o iitluii independent ă ar fi reprezenta t elementu l de bază al securităţi i Ionic i în faţa ameninţări i ruse .

I'ilsudski l-a aborda t pe Deniki n în legătur ă cu viitoru l Poloniei . Răspun • I I | P pe car e le- a primi t de la genera l nu l-a u satisfăcut . Personal , coman utul Albilor şi consilieri i lui politic i erau gata să recunoasc ă independenţ a •loturi , însă numa i în graniţel e aşa-zise i „Poloni i a Congresului" , creat e ui mă Congresulu i de la Viena din 1815 şi cuprinzîn d Varşovia şi pro •" imedia t învecinate . Chia r şi acest stat polone z trunchia t ar fi tre ' i aştepte , pentr u a fi recunoscu t oficial, o decizi e a viitoare i Adunăr i " lituanie . Pilsudsk i a ajun s la concluzi a că, din punctu l de veder e al •clo r poloneze , cîştigare a războiulu i civil de cătr e bolşevici ar fi - ni al un rău ma i mi c decî t o eventual ă victori e a Albilor, dat fiind ista din urm ă avea toat e şansele să conduc ă la restaurare a unu i ..p.-ii u Ru s cu o poziţi e naţionalist ă şi expansionistă .

Implicare a polonezilo r în războiu l civil din Rusi a nu era cu totu l lip'.1 de importanţă , da t fiind că trupel e poloneze , car e pătrunseser ă în 1919 o distanţ ă de cîteva sute de kilometr i în Bielorusi a şi Ucraina , putea u Hun balanţ a de forţe de o part e sau de cealaltă . Denikin , car e în vara '• • l '< era destu l de încrezăto r în victorie , nu se simţe a presa t să accept e "ic de recunoaşter e a independenţe i şi a graniţelo r statulu i polonez .

• dlă parte , Deniki n spera că ostilitate a faţă de bolşevism avea să îl "licuin pe Pilsudsk i să se situez e de parte a cauze i albe. Guvernu l

240

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

comunis t în schimb , angajat într- o lupt ă pentr u supravieţuir e şi neintcresu l de nişt e frontier e car e urma u să dispar ă în mo d inevitabi l în vîlloarca aşteptate i revoluţi i mondiale , era gata să facă oric e concesi i pentr u a NO asigura de neutralitate a Polonie i în războiu l civil din Rusia .

Folosin d ca emisa r un comunis t polonez , Moscov a şi Varşovia au ini|i.ii la mijlocu l luni i iulie 1919 negocier i secrete , sub paravanu l uno r discuţi i vizînd schimbu l de prizonieri . Convorbiril e s-au referit în realitat e la Im n tier a dintr e cele dou ă ţăr i şi la disponibilitate a Polonie i de a nu îl spi i|uu pe Denikin , în schimbu l unu i aranjamen t satisfăcăto r privito r la graniţ e Negociatoru l comunis t a da t asigurăr i că Moscov a va recunoaşt e Im u tierel e în variant a dorit ă de polonezi . Pentr u Pilsudsk i promisiune a • . > dovedi t suficientă . La indicaţi a lui, spre sfîrşitul luni i octombri e 1919, i. prezentantu l polone z la negocier i i-a comunica t omologulu i său rus: „Vi <• m ca Deniki n să fie înfrînt . Trimiteţi-v ă regimentel e împotriv a lui Deniki n şi Iudenici . N u vă vom ataca. " Respectîndu-ş i angajamentul , forţel e p o l " nez e desfăşurat e în spatel e trupelo r bolşevice nu s-au mişcat , în tim p ' • roşii şi albii era u angajaţ i într- o lupt ă decisivă în vestul Ucrainei . Pron n siune a lui Pilsudsk i de a nu interven i a oferit Armate i Roşi i un avânta i d. nepreţuit , permiţîndu- i să retrag ă 43 000 de oamen i de pe frontu l polon e şi să îi trimit ă împotriv a lui Denikin . Pilsudsk i avea ulterio r să se laiul, că pasivitate a trupelo r polonez e decisese soart a războiulu i civil. Deni k m şi Tuhacevsk i au confirma t aceast ă evaluare . P e de altă parte , Pilsud. l i pregăte a atacare a bolşevicilor imedia t ce Deniki n ar fi fost învins.

Refuzu l Albilor de a recunoaşt e independenţ a Finlande i a avut un eh • i la fel de dezastruo s asupr a operaţiunilo r din nord-vest , und e o mic ă ai iu,u i comandat ă de generalu l N . N . Iudenic i era pe punctu l de a cucer i Peli n grad-ul . Finland a îşi proclamas e independenţ a la 4 noiembri e 1917 ca d nou) . Guvernu l lui Leni n a recunoscu t rapi d suveranitate a Finlande i şi a pu Iacale , la fel de rapid , o lovitur ă de forţ ă împotriv a guvernulu i ei, I ' O I O M H du-s e d e garnizoan a rusă din Helsink i ş i d e comunişti i finlandezi . Gene i a ha finlande z Car i Mannerhei m a organiza t rezistenţ a naţional ă împoli h ruşilor , reuşin d să îi izgoneasc ă pe comunişt i din nordu l ţării , nu însă • din regiune a sudică , und e se afla capitala . în aprili e 1918, ignorîn d ob u • ţiile lui Mannerheim , germani i au debarca t trup e în Finland a şi au pu capă t rebeliuni i comuniste .

Iudenici , car e creas e cu sprijinu l englezilo r o mic ă armat ă de v o l uu tar i albi în Estonia , le- a ceru t la începutu l lui 1919 finlandezilo r să i alătur e sau — cel puţi n — să îi permit ă să atac e Petrograd-u l pe calea i < • ma i scurtă , pest e Istmu l Karelic . Mannerhei m a ezita t să îşi dea acontu l în part e pentr u că englezii, asemen i alto r aliaţi , nu dădea u semn e claie . . ar fi avut intenţi a de a-1 sprijini pe Iudenici , dar ma i ales fiindc ă am u uhu Kolceak , superioru l lui Iudenici , refuz a să recunoasc ă indepcndei u • Finlandei . Atunc i cînd , din propri e iniţiativă , Iudenic i a făcut acest l u m i

Războiul

civil

241

Kolcea k l-a dezavuat . Ca urmare , finlandezi i au refuzat să-i permit ă lui Iudenic i să atac e Petrograd-u l de pe teritoriu l lor, obligîndu- 1 astfel să-şi lamu-z e ofensiva dinspr e Estonia , cee a ce i-a îngreuna t foart e mul t eforhiiile.

Recunoaştere a independenţe i Finlande i ar fi fost aproap e o formalitate , i a I iiiul că aceast a se consider a deja un stat pe depli n suveran , recunoscu t • ilare de ma i mult e puteri , printr e car e Franţa , Germani a şi Rusi a n'tică . Era o dovad ă în plu s a lipsei de simţ politi c a generalilo r albi, "inpaţ i în mo d exclusiv de operaţiunil e militare , l 'i fthuşire a lui Kolcea k a fost o pilulă amar ă pentr u micu l grup de politi ci britanic i favorabili intervenţiei , car e îşi puseser ă toat e speranţel e în •I al. Lloyd George , car e acceptas e intervenţi a fără a fi crezu t în utili i ei. şi-a exprima t în mo d publi c scepticismu l faţă de idee a unu i sprijin uni m acorda t Albilor. „Dac ă Deniki n ar avea cu adevăra t poporu l în i' le lui", spune a el, „bolşevici i nu ar pute a niciodat ă să îl învingă " — i cum succesu l milita r ar fi fost o expresie a voinţe i populare . La pulul lui august 1919, cabinetu l de războ i britani c a deci s să îi ofere i lenikin un „ulti m sprijin", alcătui t în cea ma i mar e part e din bunur i amiabile" . Generalu l urm a să fie avertiza t că asistenţ a britanic ă avea • opreasc ă aici — asta într-u n momen t în car e Deniki n era ma i aproap e ••lii'iu d de victorie . La 7 octombrie , în tim p ce Armat a de Voluntar i nia spre Orei , ora ş aflat la 300 de kilometr i de Moscova , iar Iudenic i ••••găte a să atac e Petrograd-ul , cabinetu l britani c a stabilit „contribuţi a •l. l pentr u generalu l Denikin" , în valoar e total ă de 14 milioan e de lire .line (70 de milioan e de dolari) , din car e 11 milioan e reprezenta u mate ! i liniase din război . .iluimţ a trădări i fusese semănată . Dup ă înfrîngere a lui Kolceak , Mare a cini c şi-a pierdu t oric e intere s pentr u intervenţie , cabinetu l engle z •uni i modalităţ i de a se retrag e din Rusia . N u ma i exista nic i o îndoial ă .le îndat ă ce avea să sufere primel e eşecur i în ofensiva împotriv a i ovei, Deniki n urm a să fie abandonat . i' fl/boiu l civil a fost însoţi t de pogromur i teribil e în teritoriil e ucrainen e i"» malu l apusea n al Niprului . Evrei i nu ma i suferiseră asemene a per iiii de la mijlocu l secolulu i al XVII-lea , cîn d Ucrain a fusese invadat ă •A/ac ii răsculaţ i împotriv a polonezilor . Er a un preludi u la genocidu l aic germani i aveau să îl săvîrşescă un sfert de secol ma i tîrziu .

1 u excepţi a une i minorităţ i alcătuit e din cei cu studi i superioar e şi din nflloi ii uno r averi considerabile , populaţi a evreiască a Imperiulu i Ru s i'iilea locui decî t în anumit e oraşe , cele aflate pe lista aşa-zise i „Limit e iiilulire", într- o zon ă circumscris ă fostelor provinci i ale statulu i polo Htuaiuan , obţinut e de Rusi a în urm a împărţirilo r teritorial e din secolu l '* Vlll-lea. în aceast ă regiune-ghetou , evreii erau înscriş i în registrele

242

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

de stare civilă ca orăşen i (burgheri), cei ma i mulţ i dintr e ei fiind nevoiţ i să trăiasc ă din activităţ i comercial e şi meşteşugăreşti . Di n cauz a spinulu i lor demografi c neobişnui t de ridicat , evreii ruşi s-au văzut puşi înlr- o silu • ţie economic ă din ce în ce ma i dificilă, mulţ i emigrîn d în restu l Huiop i şi în America . Pentr u cei rămaşi , posibilitate a de a desfăşura activii,w< altele decî t cele comercial e era exclusă (evreii nu putea u face part e ilm administraţi a statulu i sau din corpu l ofiţeresc ) sau puterni c limital ă (pim aplicare a la admitere a în universităţ i a unu i numerus clausus, de exempl u i Ca urmar e a acesto r discriminări , un numă r disproporţiona t de mai e >!• tiner i evrei s-au alătura t mişcări i revoluţionare . Uni i oamen i de stal luim naţi , precu m Stolîpin , au ceru t abolire a restricţiilo r medieval e priviluu " la evrei, dar propuneril e lor s-au lovit de opoziţi a cercurilo r antisemit e <i la Curt e şi din administraţie .

Limit a de Stabilir e a dispăru t de la sine în timpu l primulu i războ i mon dial, cîn d zeci de mi i de evrei din apropiere a frontulu i au fost mutaţ i H. interioru l Rusiei , sub suspiciune a că nutrea u simpati i pro-gerinai n Guvernu l Provizori u a aboli t toat e restricţiil e car e rămăseser ă încît " vigoare. In 1917 şi în ani i car e au urmat , evreii au putu t pentr u prim a om în istori a Rusie i să lucrez e ca funcţionar i ai guvernului , atît în iniei u n u cît şi în afara regiunilo r circumscris e de Limit a de Stabilire . Asllel, >• urm a Revoluţiei , evreii şi-a u făcut pe neaşteptat e apariţi a în zon e ale ţflt • în car e nu fuseseră văzuţ i niciodat ă — ma i ales în Rusi a Mar e )\ <• postur i pe car e nu le ma i ocupaser ă niciodată . Fatalitate a făcea ca peni " ruşi apariţi a evreilor să coincid ă cu începutu l nenorociri i comunist e I intelectua l evreu din epoc ă scria : Ruşii nu au mai văzut înaint e evrei în poziţi i cu autoritate : nici ca guvern» tori , nici ca poliţişti , nici măca r ca funcţionari poştali . Fuseser ă desijjut înaint e vremur i mai bun e şi vremur i mai proaste , dar poporu l rus trăia, n şi se bucur a de roadel e munci i lui, naţiune a rusă creştea şi devenea mai In • numel e de rus era dem n şi respectat . Acum evreul e la fiecare colţ .şi L eşaloanel e puterii... . Rusul îl vede astăzi ca judecăto r şi executor . îi în i > 11 • pe evrei la fiecare pas — nu comunişti , ci oamen i la fel de nenorociţ i care totuş i dau ordin e şi lucreaz ă pentr u regimu l sovietic; iar regimul • > urm a urmei , e pretutindeni , nu poţ i fugi de el. Regimu l ăsta, chiar din > ieşit din străfunduril e iadului , tot nu pute a fi mai rău şi mai neruşina t ' i de mirar e că rusul, dup ă ce compar ă trecutu l cu prezentul , ajunge la c o n. Ică regimu l actua l e evreiesc şi tocma i din pricin a asta diabolic ?

Această identificar e a condu s la izbucnire a unu i antisemitis m vii ni- <• ' ma i întî i în Rusi a şi apo i în afara ei. Aşa cu m socialismu l era ide d intelighenţie i şi naţionalismu l cea a vechiulu i establishmen t civil • i litar , iudeofobi a a deveni t ideologi a maselor . Conexiune a dintr e C M comunism , făcut ă în perioad a imedia t următoar e Revoluţie i şi expntia U

Războiul

civil

243

iii- naţionalişti i extremişt i şi germani i baltic i din Rusi a în Germani a Republici i de la Weimar , a fost imedia t preluat ă de Hitler , devenin d unu l din dementel e principal e ale doctrine i naziste .

Paradoxu l aceste i situaţi i era că, deşi percepuţ i ca lucrîn d în profitu l piopriiilu i popor , bolşevicii de origin e evreiască nu numa i că nu se con iileruu evrei, dar respingea u indignaţ i oric e sugestie în acest sens. Era u •i r lapl nişt e renegaţi , car e vedeau în comunis m o cale de a fugi de iden uiatc a lor evreiască . Nor a Levin , istori c al evreimi i sovietice , scrie : bolşevismul i-a atra s pe evreii marginali, pe cei suspendaţ i într e dou ă lumi cea a evreilor şi cea a neevreilo r —, care încerca u să-şi creeze o nou ă pali ic. o comunitat e de ideologi porniţ i să reconstruiasc ă lume a după chipu l şi nneniănare a lor. Această categori e de evrei a rupt în mod delibera t şi conştien t cu viaţa socială, religioasă şi cultural ă restrictivă a evreilor Limite i de Stabilire , «lucind în acelaşi timp cultur a seculară a socialiştilor evrei şi a sioniştilor .

Rrtiegîndu-ş i originile şi identitatea , dar negăsind , sau neputîndu-s e adapta , unu neavîn d acces la o viaţă nou ă în mijlocu l societăţi i ruseşti (cu excepţi a mediilo r de partid) , bolşevicii ruşi şi-au aflat un adăpos t ideologic în univerN i i l i s m u l revoluţionar . lioţk i — satanicu l „Bronstein " al antisemiţilo r ruşi — reacţion a cu o i.iiii- neslăpînit ă la oric e aluzi e despr e origine a lui. Cîn d o delegaţi e leiuscă aflată în vizită în Rusi a i-a ceru t să ajute nişt e evrei în numel e 'Piuienenţe i lui etnice , Troţk i a replica t înfuriat : „E u nu sînt evreu , ci <i|pimi(ionalist. " Cu altă ocazi e afirm a că evreii nu îl interesa u ma i mul t i i II bulgarii. în toamn a lui 1919, cîn d evreii din Ucrain a pierea u cu miile i pogromuri , lideru l bolşevic nu păre a să aibă cunoştinţ ă de asta, cu toat e • i fusese la faţa locului . U n alt comunis t evreu, Kar l Radek , a mer s pîn ă " i i i acol o încî t să mărturiseasc ă unu i jurnalis t germa n că ar fi dori t să • ulei mine " toţ i evreii.

Alinata Albă din Su d nu a cunoscu t manifestăr i de antisemitis m în iliiiul an de existenţă : evreii lupta u în rînduril e ei şi luaser ă part e la !•!! ui de Gheaţă . Situaţi a avea să se schimb e în iarn a 1918-1919 , cîn d • ii au începu t să fie învinovăţiţ i de declanşare a terori i roşii — ma i cu , i de ucidere a ţarulu i şi a familiei lui — şi cînd , o dat ă cu retragere a inilor , anticomunişti i ruşi au trebui t să găsească un alt ţa p ispăşito r u instaurare a bolşevismului , despr e car e nu admitea u că şi-a r fi putu t - uliicinil e în realităţil e ruseşti . Trebui e însă sublinia t faptu l că Armat a 'lunlar i nu a comi s pogromuri ; ele au fost exclusiv oper a bandiţilo r ' C i l i şi a cazacilo r din rîndu l trupelo r albe, car e vedeau în războiu l i n ocazi e d e a jefui.

IM esele antievreieşt i a u debuta t în 1918, în timpu l ocupaţie i german e M tlci ama ; ele s-au intensifica t dup ă retragere a germanilor . Cel e ma i teri ' i|# episoad e s-au petrecu t în 1919, cunoscîn d dou ă faze acute , ma i întî i

244

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

în ma i şi apo i în august-octombrie . Cazaci i albi au luat part e numa i l.i ultim a fază, car e a fost şi cea ma i sălbatică . Pîn ă atunci , pogromuril e lime seră doa r oper a bandelo r naţionalistulu i ucrainea n Semio n Pelliur a şi alr alto r tîlhar i car e teroriza u regiunea .

Toat e pogromuril e se desfăşura u dup ă acelaşi model . Ce i implicaţ i nu erau de regulă membr i ai populaţie i locale , ci străini . Obiectivu l principa l îl constitui a jaful; violenţ a fizică împotriv a evreilor era folosită ca mijim de a stoarc e ban i de la ei, deşi uneor i aveau loc şi act e de sadism gratuit e Bandiţi i pătrundea u în case, cerîn d ban i sau lucrur i de valoare . Daci i eiau refuzaţi , recurgea u la forţă . Majoritate a omorurilo r se datora u refuzulu i sau imposibilităţi i victimelo r de a plăti . Făptaşi i încărca u mobil a şi «ll» bunur i în trenur i militare , expediindu-l e spre regiunil e Don , Kuba n iau Terek . Cee a ce nu putea u lua cu ei distrugea u sau împărţea u ţăranilut , car e aştepta u în apropier e cu căruţ e şi saci. I n aproap e toat e ca/.uille , pogromuril e erau însoţit e de violuri; victimel e erau adese a omorîle . I Jm • i pogromuril e aveau caracte r religios, autori i pîngărin d lăcaşuril e de m • ciun e evreieşti şi distrugîn d sulurile Tore i şi alte obiect e de cult , în i ... genera l religia juca un rol mul t ma i redu s decî t motivaţiil e economi i < sexuale.

Estimăr i scrupuloas e făcut e de organizaţiil e evreieşti arat ă că ce h crunt e pogromur i au fost oper a bandiţilo r ucraineni . Confor m acestu i • * > luări , în timpu l războiulu i civil au avut loc 1 236 de act e de violenţi i împotriv a evreilor, 887 dintr e ele putîn d fi calificat e drep t pogromuu , Ini restu l „excese" , adic ă acţiun i violent e fără caracte r de masă . Oameni i Iul Petliur a au fost responsabil i de 493 dintr e acţiunil e înregistrate , adu n M l la sută ; grupuril e de ucrainen i („atamanii" ) de 307, adic ă 25 la sulă, nu pele lui Denikin , de 213 (17 la sută) , iar Armat a Roşie , de 106 (8, 5 la suni l Asupra acestor a din urmă , istorici i au păstra t o tăcer e oarecu m strani e Deş i ar fi greşit să aruncă m întreag a vină pentr u masacrel e împnt i Ivn evreilor pe seam a Armate i Albe, trebui e arăta t că Deniki n şi comaiulaull l din subordine a lui nu au făcut nimi c ca să împiedic e atrocităţil e coiul** de aliaţi i lor cazaci . Aceast ă pasivitat e n u numa i că a păta t rcpubi( M armatei , dar a contribui t în mar e măsur ă la demoralizare a ei. Comandantu l Armate i de Sud nu era un antisemi t în înţelesu l obişnui t al epocii : în oi a • caz , în cronic a în cinc i volum e pe car e a scris- o despr e războiu l i ivii.

Deniki n nu îi învinovăţeşt e pe evrei nic i pentr u instaurare a comunismului , nic i pentr u înfrîngere a pe car e a suferit-o . Dimpotrivă , regret ă modu l tu car e au fost trataţ i în armat ă şi pogromuril e căror a le-a u căzu i vit in..

Generalu l alb era un om slab, lipsit de experienţ ă politic ă şi cu destu i . puţin ă influenţ ă asupr a trupelo r de sub comand a lui. Dac ă a ceda i i •• siunilo r venit e din parte a subordonaţilo r lui antisemiţi , a fost din h . de a nu fi acuza t că ia parte a evreilor şi din sentimentu l că ar fi fost zada< < • • să înoat e împotriv a curentului . In iuni e 1919, la cerere a une i delegaţi i de

Războiul civil

245

evrei cur e îi solicita u să emit ă o declaraţi e de condamnar e a pogromurilor , H iflspuns: „Cuvintel e sînt aici neputincioas e şi oric e agitaţi e în aceast ă pi i vinţă nu ar face decî t să înrăutăţeasc ă situaţi a evreilor , iritîn d populaţi a H\ iliiul naşter e la clasica acuzaţi e « v-aţ i vîndu t jidanilo r »". în cîteva rîn ilui i, I )eniki n şi subordonaţi i lui au încerca t să- i pedepseasc ă pe cei car e ne deda u la violenţ e împotriv a evreilor , da r ordinel e în acest sens nu au pulul li adus e la îndeplinire , din cauz a psihoze i car e domne a în legătur ă • u Nubicctu l respectiv . La Kiev, de pildă , un genera l alb a dispu s judecare a tIIuM ofiţer i implicaţ i într-u n pogrom , obţinîn d condamnare a lor la moarte , lumi n trebui t să anulez e sentinţ a din cauz a reacţie i alto r ofiţeri , car e au u u p i i i i i ţ a t că vor răzbun a executare a colegilo r printr-u n pogro m împotriv a • irilor kieveni şi omorîre a a sute dintr e aceştia .

Ani isemitismu l forţelo r albe a fost ilustra t şi prezenta t pe larg de istorici , lull mai puţin ă atenţi e a fost acordat ă în schim b reacţie i extre m de slabe • ttiiviclicilo r în faţa exceselo r antievreieşti . Bolşevicii nu au tolera t înfăşurare a de pogromur i în teritoriil e controlat e de ei, conştienţ i fiind < unt isemitismu l ascunde a cel ma i adese a o atitudin e anticomunistă . Di n cInş i moti v însă , nu au insista t pre a mul t să facă public e violenţel e anti • mile din tabăr a albă, pentr u a nu face jocu l celo r car e îi acuza u că servesc •uinirsel c „evreieşti" . Au închi s de asemene a ochi i în faţa pogromurilo r îviişile de propriil e trupe . în arhiv a secret ă a lui Lenin , deschis ă recen t n rlări i istoricilor , există un documen t conţinîn d instrucţiunil e pe car e ii mlresa t reprezentanţilo r comunişt i local i dup ă reocupare a Ucrainei , pip slîrşitul anulu i 1919. în acest documen t poat e fi citit ă următoare a Mi#t livă: Kvreii (a se face referire la ei cu expresia politicoas ă de „mic a burghezi e evreItisvil") şi ceilalţi locuitor i ai oraşelo r ucrainen e vor trebu i trataţ i fără menajă rile iile: transferaţi- i în zona frontului , nu le permiteţ i să lucreze în administraţi a liienlă (decî t poat e într-u n procenta j nesemnificativ , în circumstanţ e excep(lunal e şi sub un strict contro l de clasă). 7 Singur a personalitat e car e a condamna t pogromuril e în mo d categori c i flitt echivo c a fost capu l Bisericii Ortodoxe , patriarhu l Tihon , car e în • • u epistol ă din 21 iulie 1919 denunţ a violenţel e antievreieşt i ca pe „ o •iilti r pentr u cei car e le săvîrşesc, o ruşin e pentr u Sfînt a Biserică".

Număru l victimelo r pogromurilo r comis e într e 1918 şi 1920 nu poat e ilnhili l cu exactitate , fiind însă în oric e caz foart e mare . Datel e oficiale • <ilir.se de 31 071 de înhumări , fără vreo referir e la cei ale căro r corpur i • i ţitNl arse sau lăsate neîngropate . Pri n urmare , cifra real ă a victimelo r *iş in genera l considerat ă a fi fost de dou ă sau chia r de tre i ori ma i mare , • uilutlu se undev a într e 50 000 şi 100 000. în plus, populaţi a evreiască lut 1 le mi na a fost comple t sărăcită . Exceptîn d absenţ a une i politic i orga-

246

Scurtă istoric n Revoluţiei ruse

nizat e de asasina t şi jaf, pogromuril e din timpu l războiulu i civil din Kusia au fost din toat e punctel e de vedere un preludi u al Holocaustului , 'liagn it identificar e dintr e comunis m şi evrei a reprezenta t un a din moşteni i ilş cele ma i grele ale aceste i perioade , moştenir e car e dou ă deceni i mai Iu /tu , sub regimu l nazist , avea să duc ă la asasinare a în masă , sistemului , n evreilor .

Această identificar e a căpăta t în epoc ă o răspîndir e largă, nu numa i m cercuril e de extrem ă dreapt a din Rusi a şi Germania , ci şi în rîndu l n.uln u englez i şi american i — altfel luminaţi . Era u creat e astfel premisel e psilm logice ale viitoare i „soluţi i finale " a lui Hitler . Protocoalele înfelcpiil-'t Sionului, aşa-zis ă descrier e a une i strategi i evreieşti de stăpînir e a luinn a deveni t un soi de best-selle r internaţional , pretinzîn d că explica im fenome n aparen t inexplicabi l prin alte mijloac e — comunismul . P O V C M I U delirant e răspîndit e de extremişti i ruşi, despr e origine a evreiască a luliu >» liderilo r sovietic i (cu excepţi a lui Lenin ) au găsit audienţ ă şi în alam Rusiei . Est e suficien t să menţionă m cuvintel e lui Sir Eyr e Crowe , uimi dintr e cei ma i înalţ i responsabil i din Ministeru l de extern e brilniiu Răspunzîn d unu i memori u al viitorulu i preşedint e al Israelului , lliiiiu Weizmann , în car e acest a protest a împotriv a pogromurilor , Crow e al 11 um că „cee a ce în opini a dlui Weizman n pa r a fi excese antievreieşt i pol ll, din punctu l de vedere al ucrainenilor , o replic ă la ororil e comis e de şevici, oror i puse la cale şi condus e de evrei".

Car e este realitatea ? Evreii au juca t fără îndoial ă în Partidu l Uolş< şi în aparatu l de stat sovietic un rol disproporţiona t de mar e în rapo n pondere a lor în ansamblu l populaţie i ruse . Acelaşi lucr u se poal e despr e prezenţ a lor în partidel e comunist e occidental e şi în Internaţioi i Comunistă . N u trebui e uita t însă că evreii sînt un popo r extre m de ai < car e a dat figuri proeminent e în mult e domenii . Ei s-au afirma t în iitpd' capitalist e la fel de mul t ca în cele comunist e — ca să nu ma i vorbim artă , literatur ă sau ştiinţă . Deş i nu reprezint ă decî t 0,3 la sută din poi laţia lumii , evreii au obţinu t într e 1901 şi 1970 un sfert din număiu l h" al premiilo r Nobe l pentr u medicin ă şi o cincim e din cel al premiilo i pem fizică. Dup ă afirmaţiil e lui Mussolini , patr u din cei şapt e fondatn n Partidulu i Fascis t erau evrei; este o realitat e faptu l că ei constituir i categori a cu reprezentare a cea ma i numeroas ă în rîndu l fasciştilor i i a l u n .

Hitle r însuş i spune a că, la începuturil e ei, mişcare a nazist ă a n »• >> printr e sponsori i ei şi evrei.

Prezenţ a masivă a evreilor în primel e guvern e comunist e nu s a. i • < faptulu i că evreime a rusă ar fi fost procomunistă . Să nu uită m că I' >• " Bolşevic era, în timpu l Revoluţie i şi apo i al războiulu i civil, o im minoritară , un organis m autoales , a căru i componenţ ă nu reflect a opm . populaţiei . Leni n însuşi recunoşte a că în „oceanul " naţiuni i ruse cununi i nu era u decî t o „picătură" . Cu alte cuvinte , deşi nu puţin i comunişt i ei

Războiul

civil

247

'viu, puţ ini dintr e evrei erau comunişti . La alegerile din 1917, preferin i'lc politic e ale evreimi i ruse s-au îndrepta t nu spre bolşevici, ci spre iiniuşli şi spre partidel e de orientar e social-democrată . Rezultatel e votulu i ipuliu Adunare a Constituant ă demonstreaz ă că baza de sprijin bolşevică "' ' ni concentrat ă în regiunil e locuit e de evrei (cel e din interioru l Limi •!> • Stabilire) , ci în rîndu l forţelo r armat e şi în oraşel e din Rusi a pro misă. U n recensămîn t din 1922 al membrilo r Partidulu i Comunis t i că număru l evreilor car e se înscriseser ă în organizaţi e înaint e de • / era de numa i 959.

Iu timpu l războiulu i civil, populaţi a evreiască , prins ă la mijloc în con iul dintr e Roşi i şi Albi, a trecu t trepta t de parte a regimulu i comunist , • instinc t de conservare . Cîn d Albii au ocupa t pentr u prim a oar ă Ucraina , 0 i au saluta t ca pe nişt e eliberatori , sătu i de suferinţel e pe car e tre ia să le îndur e sub autoritate a comunist ă — nu neapăra t pentr u că ' evrei, ci pentr u că aparţinea u „burgheziei" . Politic a Albilor, de exclu.i etnicilo r evrei de la ocupare a uno r postur i în administraţi e şi de tole .i pogromurilor , avea să îi descurajez e însă foart e repede , făcîndu- i uite protecţi e în tabăr a Armate i Roşii , car e număr a în rînduril e ei 11 şi comisar i evrei. S-a crea t astfel un cer c vicios: evreii erau perse n pentr u presupusel e lor simpati i comuniste ; pentr u a supravieţu i per "(iilor, ei s-au îndrepta t spre comunişti ; trecere a de cealalt ă part e a adr i a reprezenta t un no u prilej de persecuţii . iu noiembri e 1919, armat a amiralulu i Kolcea k ajunsese o adunătur ă de 1 iţi preocupaţ i doa r de propri a supravieţuire . Miil e de ofiţeri , însoţiţ i • iţii sau amante , soldaţi i şi civilii laolalt ă fugeau spre est, îndreptîn • Npre Omsk , în speranţ a că oraşu l avea să poat ă fi apărat . Fluxu l de udaţi a făcut ca populaţi a oraşulu i să creasc ă de la 120 000 la jumă ile milio n de locuitori . Răniţi i şi bolnavi i erau lăsaţi în voia soartei . i mţiiil dintr e Roşi i car e înainta u şi armatel e albe în retrager e — o ţar ă uniun i — band e dezordonate , cele ma i mult e alcătuit e din cazaci , se . I I hi jafuri, omorur i şi violuri.

• nul piosul trupelo r [lui Kolceak ] a ajuns la Omsk, grozăvia situaţie i de aici ui de neimaginat . Refugiaţi i umplea u străzile, gările şi clădiril e publice . i nuimiril e erau îngropat e în noroaie . Soldaţi i şi familiile lor cerşeau din casă "i i nsrt pentr u cîte o bucat ă de pîine . Unel e soţii de ofiţeri ajunseseră să se .'Miniiiuez c ca să nu moar ă de foame. Cele cîteva mii de privilegiaţi care aveau < i a/.vîrlea u în petrecer i deşănţat e prin cafenele . Mam e cu copii mic i ni îngheţat e pe margine a străzilor . Mii de copii erau rătăciţ i de ai lor şi , i piereau pe capete , umbrin d zadarni c după hran ă şi căldură . Mult e maga..i. .ui fost jefuite, altele au fost închis e de team a hoţilor . Soldaţi i adunaţ i prin iiiliiiui căzuser ă prad ă unei veselii sumbre , lipsită de speranţe . Omsk-u l era = - • ulmulu i într-u n ocean de nenorociri.. . Situaţi a răniţilo r era de nedescris .

248

Scurta istoric o Revoluţiei ruse Suferinzi i zăceau adesea cîte doi într -un p a l, iar în unci e spitale şi clădiri pulili ce erau aşezaţi direct pe podele . Cearceafuri , feţe de masă şi lenjerie femei HM * erau folosite ca feşe. Antisepticel e şi morfin a lipseau aproap e cu desăvhşiu

Tifosul făcea ravagii; trenur i întreg i cu bolnavi , muribunz i şi cadavn bloca u linia ferat ă transsiberiană .

Kolcea k intenţion a iniţia l să aper e Omsk-ul , da r a fost convin s vi renunţe . A părăsi t oraşu l la 13 noiembri e 1919, îndreptîndu-s e spre Irkiiţlîn vrem e ce Armat a Roşi e ajunsese la un pa s de Omsk . Călătore a împreun a cu colaboratori i lui în şase trenuri , dintr e car e unul , forma t din douăz n > şi nou ă de vagoane , adăposte a auru l tezaurulu i ru s şi alte valori pe eai> bolşevicii le evacuaser ă la Kaza n şi car e fuseseră apo i capturat e de eelu Cehi i şi slovacii, car e controla u liniile, străbătea u satele , jefuind toi ce I' căde a sub ochi . La sfîrşitul lui decembrie , şapt e săptămîn i dup ă ce aha n donas e oraşu l Omsk , Kolcea k era bloca t la 500 de kilometr i de lrku|l< părăsi t aproap e de toţ i şi ţinu t în izolar e de gărzile cehe .

Intr e timp , o coaliţi e de grupăr i de stînga dominat ă de socialist revn luţionar i a organiza t o lovitur ă politic ă la Irkuţk , formîn d un aşa-zi s ('enl i u Politic , car e l-a destitui t pe Kolcea k şi s-a autoproclama t drep t guvern »l Siberiei . Luîn d cunoştinţ ă de evenimente , Kolcea k şi-a anunţa t domini » şi s-a pu s sub protecţi a cehilor , împreun ă cu valoroas a încărcătur ă cin e il însoţea . Cehi i şi-a u luat angajamentu l de a-1 escort a la Irkuţ k şi de a i încredinţ a misiunilo r aliate .

Desfăşurăril e car e au urma t nu au fost înc ă pe depli n elucidate . I Jupa toat e aparenţele , Kolcea k a fost trăda t de comandantu l Legiuni i (Vhn slovace şi de şeful misiuni i militar e franceze , astfel încî t în loc să prim e . > protecţi e din parte a Aliaţilor a fost preda t Centrulu i Politi c din 10 <• ' Acest organis m s-a autodizolva t la scurt ă vrem e dup ă aceea , prcdîn d i«» rea — şi pe Kolcea k — unu i comite t milita r revoluţiona r bolşevi< ischimbu l cedări i amiralulu i şi a aurului , cehi i au primi t permisiunc n > continu e drumu l spre Vladivostok, de und e urma u să se îmbarc e spre < < Kolceak , împreun ă cu amant a lui în vîrstă de douăzec i şi şase de ani • prim-ministru l fostulu i guvern siberian , au fost încarceraţi .

Bolşevicii au crea t o comisi e însărcinat ă cu interogare a amiraln ^ Ancheta-proces , desfăşurat ă într e 21 ianuari e şi 6 februarie , s-ii im l> cu decizi a Comitetulu i Revoluţiona r din Irkuţ k de condamnar e Ia ui " a lui Kolceak . Justificare a oficială, dat ă cîteva săptămîn i ma i tîrziu , u > că exista un plan de salvare a amiralulu i de cătr e trupel e comandai ' generalu l alb V. O. Kappel . Un documen t codifica t descoperi i în M< i• Troţk i de la Harvar d pun e însă sub semnu l întrebări i aceast ă explâ sugerîn d că execuţi a a fost ordonat ă de Lenin . Mesajul , aşternu t in p pe spatel e unu i plic şi adresa t preşedintelu i Comitetulu i Milita i I-' 1 luţiona r al Siberiei , cuprind e următoarele :

Războiul

civil

249

Nu publicaţ i nici o informaţi e despre Kolceak , nimi c scris. Dup ă ce vom fi ocupa t Irkuţ k trimiteţ i o telegram ă strict oficială în care veţi arăta că autorităţil e Inculc , înaint e de intrare a noastr ă în oraş, au acţiona t în cutar e şi cutar e mod sub influenţ a ameninţări i lui Kappe l şi de team a unu i complo t al Albilor în Irkuţk .

Procedur a ordonat ă de Leni n a fost similar ă cu cea folosită pentr u a ascund e adevăru l despr e asasinare a membrilo r familiei imperiale : auto i ilăţilc local e ar fi luat iniţiativ a de a- i omor î pe prizonier i de team ă că ar 11 putu t fi salvaţi, iar cei de la centr u au aflat numa i dup ă ce evenimentu l .e consumase .

Kolcea k şi primu l ministr u au fost scoşi din celul e la miezu l nopţi i de (i spre 7 februari e şi împuşcaţi . Cadavrel e lor au fost scufundat e sub gheaţ a unu i rîu din apropiere . în sud şi nord-vest , deşi o vrem e soart a a păru t înc ă să le surîdă Albilor, dezastru l de la Irkuţ k avea să se repete .

La 12 septembri e 1919, Deniki n a dat ordi n armatelo r lui, desfăşurat e ,,de la Volga pîn ă la graniţ a cu România" , să înaintez e spre Moscova . La '() septembrie , Armat a de Voluntar i ocup a oraşu l Kursk . Dup ă afirmaţiil e lui Viaceslav Molotov , pe atunc i secreta r al Comitetulu i Central , Leni n le '(pune a în acel e zile colaboratorilo r lui că guvernu l sovietic era termina t ii că partidu l avea să reintr e în clandestinitate. 9 Dzerjinsk i a da t directiv e agenţilo r Cek a să împart ă cei 12 000 de ostatic i în ma i mult e grupuri , a'lcctîndu- i pe cei car e urma u să fie executaţ i primi i pentr u a nu căde a în uit ini Ic forţelo r albe. în marşu l lor asupr a capitalei , Albii au fost ajutaţ i cu informaţi i de o M l g n n i z a ţ i e clandestină , Centru l Naţional . Condu s de avocatu l libera l N , N . Şcepkin , Centru l furniz a informaţi i despr e stare a de spirit a popu luţiei şi sugera ce anum e sloganur i să fie folosite pentr u a atrag e oameni i ilr parte a cauze i albe. Birou l său din Petrogra d i-a furniza t informaţi i miliIttie lui Iudenici . U n şir de întîmplăr i norocoas e au permi s celo r din Cek a iR deconspir e Centrul . în septembri e 1919, conducători i acestuia , inclusi v Şcepkin , au fost executaţi .

Armat a din Sud înregistr a victori e dup ă victorie , străpungîn d în ma i mult e locur i apărare a inamică . în noapte a de 13 spre 14 octombrie , Armat a de Voluntar i a captura t Orel-ul , ora ş aflat la 300 de kilometr i de Moscova , ini e avea să rămîn ă limit a maxim ă a înaintări i Albilor. în chia r acel e momente , trupel e lui Iudenic i dădea u lupt e la Gatcina , lîngă Petrograd .

I tunătoru l obiecti v al lui Deniki n era Tuia , ultimu l mar e ora ş pe drumu l spte capital ă şi centr u importan t al producţie i de armament . Mobilizîn d populaţi a şi transferîn d în zon ă trup e de pe frontu l polonez , disponibil e i a ui mar e a înţelegeri i încheiat e cu Pilsudski , Armat a Roşi e dobîndis e însă ţltiie tim p un avanta j numeri c covîrşitor , car e avea să se dovedeasc ă decisiv in bătăliil e finale .

250

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

La 11 octombri e 1 9 1 9 , în tim p ce în sud luptel e atinseser ă punctu l cui minant , Iudenic i a lansa t o a dou a ofensivă împotriv a Petrograd-ului . I )v>,\ forţel e inamiculu i era u superioar e ca număr , Albii au reuşit să avan M , puternic . La 1 6 octombri e armat a lui Iudenic i se afla la Ţarsko e S e l o , 1i > n reşedinţ ă imperială , situat ă la nic i douăzec i şi cinc i de kilometr i dc P e i n . grad. Trupel e Albilor, în car e mulţ i ofiţer i lupta u ca simpli soldaţi , au avui o comportar e strălucită . Atacîn d la adăpostu l nopţii , ele au reuşii să dc/ orientez e şi să înspăimînt e soldaţi i inamici , făcîndu- i să cread ă că eiall depăşiţ i numericeşte . Apariţi a celor cîteva tancur i de care dispune a Iudeul * I a pu s pu r şi simpl u pe fugă unităţil e roşii. Operaţiune a a fost spri jiiulA di» nave britanice , car e au asigurat baraju l de artileri e şi au bombarda i poiiul Kronstadt , scufundîn d sau avariin d unsprezec e vase bolşevice, inclusiv dou ă nave de război .

Leni n se pregăte a să abandonez e Petrograd-ul , dîn d în secret ordinu l ca fosta capital ă să fie evacuată . Troţk i şi Stalin însă l-a u convin s să apei» oraşul , argumentîn d că cedare a lui ar fi avut un efect negati v asupiN moralulu i armatei . în singura bătăli e la car e a participa t personal , Tmţk l s-a ocupa t de organizare a apărări i Petrograd-ului , ordonîn d ridicare a di baricade . în discursuril e mobilizatoar e pe car e le ţine a trupelo r descui a jate, lideru l bolşevic îi lua în derîder e pe inamic i şi tancuril e lor. Impli i 1 1 1 0 a lui Troţk i a schimba t soart a bătăliei . Sfatu l lui Leni n s-a dovedi i iniilll la 22 octombri e acest a i-a ceru t lui Troţk i să adun e „vre o 10 mii de hui ghezi, să postez e mitralier e în spatel e lor şi, lăsînd cîteva sute din i 1 c ci »fl fie împuşcaţi , să treac ă la un asalt în mas ă asupr a lui Iudenici" .

La 20 octombrie , forţel e lui Iudenic i pătrundea u în suburbiil e ivim grad-ului . Călar e pe cal, Troţk i a aduna t trupel e car e fugeau, adueînd u IP înapo i în luptă . Factoru l decisiv în înfrîngere a lui Iudenic i l-a repre/enlul întîrziere a cu car e unu l din ofiţeri i lui, dorni c să intr e primu l în Peli n grad-u l eliberat , a pu s în aplicar e ordinu l de blocar e a liniei de cale leialll Comandamentu l Armate i Roşi i a putu t astfel să trimit ă întăriri .

La 21 octombrie , Armat a a Vll-a Roşi e a trecu t la contraatac , .iliftpungîn d cu rapiditat e liniile Albilor, inferior i ca număr . O dat ă cu inii aifft în lupt ă a Armate i a XV-a Roşie , trupel e lui Iudenic i au trebui i sA i# retrag ă spre Estonia , und e au fost dezarmate . în lunil e car e au urmai , Kimld Sovietic ă a semna t tratat e de pac e cu cele tre i republic i baltic e şi Finlanda Spr e sfîrşitul luni i septembri e 1 9 1 9 , înaltu l comandamen t bolşevn > concentra t în secret la vest de Ore i un „gru p de asalt", alcătui t din n u r de şoc. Nucleu l grupulu i îl alcătuia u bine-cunoscuţi i soldaţ i în vestim"din piele ai diviziei de puşcaş i letoni , transferaţ i de pe frontu l de V C M > car e aveau să aduc ă regimulu i comunis t — pentr u a cît a oară ? — seivn " de nepreţuit . Comandantu l frontulu i de sud, A. I. Egorov , ofiţer de cai n • -> şi adep t al socialist-revoluţionarilor , a întări t forţel e grupulu i de asah

Războiul

civil

251

"•"i i cor p dc cavaleri e crea i şi condu s de Semio n Budionîi , „venetic " din ninc a Donulu i şi duşma n de moart e al cazacilor . Budionîi , ai căru i .linişt i au fost desfăşuraţ i la răsări t de Voronej , urm a să atac e Armat a Voluntar i dinspr e est.

Iu noapte a dc 18 spre 19 octombrie , în tim p ce Armat a de Voluntar i i i M i u l a in direcţi a oraşulu i Tuia , brigăzile a dou a şi trei a leton e din cadru l ţi lipului de asalt au declanşa t un ata c surpriz ă în flancu l stîng al Armate i • Voluntari . Dup ă lupt e crîncene , letoni i au înfrîn t forţele albe, aflate la liniilii epuizării , forţîndu-l e să părăseasc ă Orel-u l la 20 octombrie . Letoni i iu pieidiil jumătat e din efectivul de ofiţeri şi aproap e 40 la sută din soldaţi .

Anual a de Voluntar i se afla într- o situaţi e extre m de dificilă, da r nu petală , cîn d dinspr e est şi-a făcut ameninţăto r apariţi a corpu l de cavaie ui lui Semio n Budionîi , sprijinit de 12-1 5 000 de infanterişti . La ui lombri e trupel e lui Budionî i i-a u izgoni t pe cazac i din Voronej , npui d oraşul . La 29 octombri e au traversa t Donu l şi au ataca t Kastornoe , I de cale ferată şi punc t de importanţ ă strategică . Luptel e au dura t dou ă i'iiiiuini . Armat a Roşi e a intra t în Kastorno e în ziua de 15 noiembrie , elluin d soart a ofensivei albe asupr a Moscovei . Armat a de Voluntar i a epui să se retrag ă în direcţi a Kursk . Comandantu l ei, ofiţer talentat , i beţiv şi afemeiat , a fost înlocui t cu Vranghel .

Al laţi deja în plin ă derută , Albii au primi t o nou ă lovitură . La 8 noiem ii-, I .loyd Georg e declar a publi c că bolşevismu l nu pute a fi înfrîn t pe i urnelo r şi că Mare a Britani e „n u îşi poat e permit e să continu e o • • nţi e atît de costisitoare , în condiţiil e în car e războiu l civil se pre ie în mo d nedefinit" . într- o intervenţi e susţinut ă la 17 noiembri e în 1 inierc i Comunelor , primu l ministr u relu a avertismentu l lui Disraeli , i !• ,,o Rusi e din ce în ce ma i mare , uriaşă , colosală , înaintîn d ca un aliig spre Persia , spre frontierel e Afghanistanulu i şi Indie i — ce a ma i >ie ameninţar e cu car e se confrunt ă Imperiu l Britanic" . Lupt a lui Kolcea k i lui I )eniki n pentr u „ o Rusi e refăcută " nu corespunde a intereselo r bri• iii e, mai afirm a Lloyd George .

I )upă mărturi a lui Denikin , acest e cuvint e au avut un impac t dezastruo s 'ipi a ti upclo r albe, lucr u confirma t şi de un marto r ocula r englez, ziaristu l (t Hechhofer : Mirelu i discursulu i ţinu t de Dl . Georg e a fost copleşitor . Pîn ă în acel moment , voluntari i albi şi sprijinitori i lor se consolaser ă cu ideea că luau part e la una dlu lazcle finale ale războiulu i mondial , iar Anglia se număr a încă printr e aliD|li Im. Realiza u acum cu groază că englezii considera u războiu l încheia t şi t-fl, pentr u ei, conflictu l din Rusia nu era decît un conflict intern. în cîteva zile, tlitiea de spirit în sudul Rusiei s-a schimba t complet . De oricît ă hotărîr e ar fi dat dovadă pînă atunc i albii, speranţel e lor se năruiser ă şi cele mai sumbr e |iirtim|ir i părea u să se adeverească . Afirmînd că soarta voluntarilo r era |HHvlluită , Dl Georg e aproap e că le-a semna t acestor a condamnarea .

B Ă T Ă L I I L E DECISIVE octombrie-noiembrie 1919

Războiul

civil

253

i 17 noiembri e Albii s-au retra s clin Kursk , chia r în momentu l în car e i ştirea că amiralu l Kolcea k abandonas e Omsk-ul . Retragere a a eon ii inlr-u n ritm din ce în ce ma i rapid . La jumătate a lui decembrie , i cădere a oraşelo r Harko v şi Kiev, derut a devenis e totală . Se repet a ii iul din Siberia : grupur i de soldaţ i şi civili stăpîniţ i de panic ă fugeau /ordin e spre sud, cătr e Mare a Neagră . Refugiaţi i se aduna u la iiossisk, principalu l por t controla t de aliaţi , în speranţ a că aveau să acuaţ i de navele acestora . I n tim p ce cavaleri a bolşevicilor pînde a Hgine a oraşului , tifosul făcea ravagii printr e fugari. In por t se petre scen e teribile , oameni i implorîn d să fie primiţ i la bordu l vaselor , car e nu putea u îmbarc a decî t o mic ă part e dintr e ei. Dup ă ce ultimel e ,ui părăsi t portu l şi cavaleri a roşie a pătrun s în Novorossisk , sute de ni au fost omorîţ i şi zeci de mi i au sfîrşit în lagăre de concentrare. * ,u ile cazacilo r au fost devastat e şi locuitori i deportaţi . în 1921 popu • Ic cazac i din unel e zon e scăzuse deja la jumătate . Zec e an i ma i tîrziu , iipul colectivizării , căzăcime a a fost desfiinţată .

• >.ni| i în Crimee a la 2 aprili e 1920, generali i albi l-a u forţa t pe Deniki n uiisioneze . Pri n votu l ofiţerilo r superiori , a fost desemna t ca succeso r ifdicl. Aflat la Constantinopol , und e se retrăses e dup ă momentu l iiossisk, acest a s-a îmbarca t imedia t pe un vas englez cu destinaţi a i c r a . Lra purtătoru l unu i mesa j oficial al înaltulu i comisa r britanic , , n e a forţelo r albe să se retrag ă neîntîrzia t dintr- o „lupt ă inegală", ii Hritani e se angaja să acord e azil ofiţerilo r de ran g înal t şi să inter pe lîngă autorităţil e sovietice pentr u ca cei car e rămînea u în Rusi a amnistiaţi . în cazu l în car e Albii respingea u oferta , se spune a în >!, guvernu l britani c avea să „încetez e imedia t furnizare a oricăru i i şi a oricăre i form e de asistenţă" . i nnghe l nu îşi făcea iluzii că ar fi putu t continu a lupt a împotriv a une i ar Roşii ajunse la un efecti v de ordinu l milioanelor , da r refuza să donez e la mila acestei a sutel e de mi i de soldaţ i albi şi civili antico i ,ti car e se refugiaser ă în Crimeea . Invadare a de cătr e polonez i a • un i Sovietice , petrecut ă la tre i săptămîn i dup ă ce preluas e comanda , 1 . 1 it şansa unu i scurt răgaz (vezi ma i jos, pp . 269-270) . Armat a Roşie , v i o ia să evite o lupt ă pe dou ă fronturi , îşi suspendas e operaţiunil e i unee a în urm a ataculu i polonez . Vranghe l a profita t de ocazi e pentr u i iluli disciplin a în rîndu l trupelor . A pu s de asemene a la punc t un pro , i lr reform e meni t să transform e Crimee a într-u n stat democrati c cu i u .'K iulie 1 9 2 0 , cu p u ţ in î n a i n te de asaltul final î m p o t r i va a r m a t e l or lui V r a n g h e l, I I i H c n i a f ia lui T r o ţ k i, probabil r ă s p u n z î nd u n or instrucţiuni anterioare a le a c e s t u i a: iilin nu ordin de e x t e r m i n a re a tuturor m e m b r i l or c o r p u l ui o f i ţ e r e sc al a r m a t ei lui îmi, uiilin care va fi p us în a p l i c a re în m o m e n t ul d e c l a n ş ă r ii o f e n s i v ei g e n e r a l e ." hiI INI ,

fond 5 5 8 , o p is

IV12-1917,

1, d e lo

(Moscova ,

1 8 7 5 , lista 1 — p u b l i c at în Bolseviţkoe rukovodostvo:

1996),p.l50 .

254

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

un sistem social progresist , mode l pentr u o viitoar e Rusi e eliberai. ) d. comunism . Ins ă încetarea , la 18 octombrie , a ostilităţilo r într e polone/ 1 • ruşi a pu s capă t strădaniilo r lui Vranghel . Dou ă zile ma i tîrziu Ai mm 1 Roşi e declanş a ofensiva finală în Crimeea . La 14 noiembri e ultimel e 11111 • • ale lui Vranghe l s-au îmbarca t la bordu l navelo r britanic e şi fraine/ . îndreptîndu-s e spre Constantinopol . D e acolo , refugiaţi i militar i şi 1 ivii. s-au răspîndi t în întreag a Europă , alăturîndu-s e celo r un milio n de eun granţ i ruşi car e îi precedaseră .

Istorici i s-au grăbit să pun ă înfrîngere a Albilor pe seam a incapacii.il " lor de a cîştiga sprijinu l popular , explicîn d aceast ă incapacitat e prin ic 1 de a adopt a o platform ă social-politic ă liberală . O astfel de explc <' pleac ă de la premis a că un războ i civil e un soi de întrecer e popul. H . < car e voinţ a majorităţi i decid e rezultatul . în realitate , războiu l civil i Rusi a a adu s faţă în faţă dou ă grupur i minoritare , cea ma i mar c a |>-i laţie i ducîn d greul războiulu i fără să fi fost implicat ă politic ; „111a • spun contemporanii , aveau faţă de taberel e în conflic t o atitudin e de 1 „dare-a r cium a în casele voastre". Ţărănimea , ma i ales, era nemull". . • i de lipsa une i politic i clar e a Albilor în legătur ă cu preluare a păunu l m 1 • da r şi de confiscăril e de produs e agricol e ordonat e de bolşevici. Rel.u martorilo r ocular i arat ă că sub conducere a bolşevicilor oameni i aşi. sosirea Albilor, iar dup ă ce aveau ocazi a să îi vadă la lucr u şi pe a.

1 ajungea u să-şi doreasc ă reîntoarcere a bolşevicilor . Di n mult e pun . vedere , bandel e aşa-zişilo r „Verzi, " car e lupta u atît împotriv a Roşi ! şi a Albilor, exprima u cel ma i bin e stare a de spirit a ruşilo r şi ucraiii . în timpu l războiulu i civil.* în ultim ă instanţ ă deci , triumfu l bolşevicilor trebui e pu s pe seama tajelor „obiective " de car e am vorbit deja: controlu l asupr a centrulu i 11 > cu vastele sale resurse uman e şi militare , şi existenţ a unu i comand. " unic .

Număru l victimelo r războiulu i civil a fost impresionant , cele ma i • • • dintr e ele fiind rezultatu l epidemiilo r şi foametei . Pierderil e Anuale i 1 —• înregistrat e ma i ales pe frontu l intern , în lupt a împotriv a ţării 11 s-a ridica t la aproximati v un milio n de oameni . Albii au pierdu i 1 1 1 !•• dup ă evaluăril e unu i specialist în demografie , circ a 127 000 de conib .u * Pentru a ne f a ce o i d ee d e s p re uşurinţa şi rapiditatea cu c a re ruşii se lasd ini|< direcţii c o m p l et o p u s e, e suficient s ă ne r e a m i n t im e v e n i m e n t e le din august 199 1 ş a n 1 9 9 3 . în primul c a z, c î t e va m ii de c i v i l i, sprijiniţi de m i ci unităţi ale armatei, nu i r , d e j o a ce lovitura de forţă m e n i tă să r e i n s t a u r e ze c o m u n i s m u l. R e z u l t a t ul a fosl ilc/lni . • U n i u n ii S o v i e t i c e ş i d i z o l v a r ea Partidului C o m u n i s t. în o c t o m b r ie 1 9 9 3 , cîtevn mii a daţi, a d u n a ţi c u m a re d i f i c u l t a t e, i-a u p e r m is p r e ş e d i n t e l ui Elţîn s ă l i c h i d e ze i>i P a r l a m e n t u l u i. în a c e s t e d o uă e v e n i m e n t e, c a re au marcat sfîrşitul a ş a p t e z e ci ilr c o m u n i s m, m a r ea majoritate a p o p u l a ţ i e i, altfel s p us „ m a s e l e ", s- a ţinut deoparte, hm- , p a s i vă d e z n o d ă m î n t ul ş i nesprijinind nici u na d in tabere.

Războiul

civil

255

» iii II nu includ e prizonieri i de războ i executaţ i sau pe acei a car e au muri t iu lagăre de concentrare . ('clo r căzuţ i în lupt ă trebui e să le adăugă m victimel e din rîndu l civililor, pi I I vocale de epidemii , malnutriţie , frig sau sinucideri . Numa i în privinţ a minţilo r cauzat e de bolile infecţioase , estimăril e se ridic ă la 2 milioan e iii* persoane .

In line, trebui e să include m în rîndu l pierderilo r şi pe cei car e au părăsi t jiu I I , al căro r numă r s-a situat într e 1,5 şi 2 milioan e de oameni . Majoritate a loi N I U I stabilit în Franţ a şi Germani a (cît e 400 000 în fiecare din cele •l i nul ţări) , dar emigranţi i ruşi şi-a u găsit adăpos t aproap e peste to t în lume . ule mulţ i dintr e ei era u reprezentanţ i ai fostei elite ruse de dinaint e de voluţie . Convinş i că se vor pute a întoarc e în Rusia , emigranţi i consi i HI refugiul lor doa r un exil temporar . C u cîteva excepţi i însă , toţ i aveau .1 slîrşească viaţa depart e de ţară . Exodu l lor a însemna t pentr u Rusi a ulcic a uno r talente , a uno r cunoştinţ e şi a une i experienţ e cu o valoar e • iposibil de estimat .

I

C a p i t o l u l

X I I

NOU L IMPERIU

Deş i se vorbeşte în mo d convenţiona l de Revoluţi a „rusă " şi ră/boi m civil „rus" , ţar a în car e au avut loc acest e dou ă eveniment e istoric e ei a ne imperi u în car e ruşii propriu-ziş i reprezenta u doa r o minoritate . Co n Ini i>> primulu i recensămîn t naţional , efectua t în 1897, imperiu l (fără M.u.-l .

Duca t al Finlandei ) avea o populaţi e de 125 de milioan e de locuilo i 1 1' < ei, 56 de milioan e era u ruşi, 22 de milioan e ucrainen i şi 6 mii bieloruşi . Număru l locuitorilo r aparţinîn d naţionalităţi i dominant e tu • însă exagerat , dat fiind că cenzori i înregistra u n u apartenenţ a el nu < limb a vorbită : recensămintel e ulterioar e au arăta t că un mar e num .u iineruş i (8, 2 la sută în 1926) indicaser ă rusa ca limb ă maternă , fiind >\acee a înregistraţ i ca ruşi. Dac ă ţine m con t de criteriu l origini i etnice , popu laţia rusă nu număr a în preajm a Revoluţie i ma i mul t de 52 milioan e d. locuitori , adic ă 42 la sută din populaţi a total ă a Imperiului .

Recensămîntu l din 1897 înregistr a 85 de grupur i lingvistice disiui * cele ma i mic i dintr e aceste a neavîn d ma i mul t de cîteva sute dc niiin i Dac ă pentr u antropolog i şi etnograf i astfel de grupur i po t fi inter e • pentr u istoric i ele nu prezint ă decî t o importanţ ă marginală . N u minorităţilo r car e conta u politi c în Imperiu l Ru s era de cel mult <l sprezece .

Ce a ma i mar e dintr e ele, cea ucraineană , avea afinităţ i strînse i u propriu-ziş i în materi e de limb ă şi religie, însă evoluase diferit , dai apartenenţe i sale de aproap e cinc i secole la Poloni a catolică . Luciu l valabil — deşi în ma i mic ă măsur ă — şi pentr u bieloruşi . Aceste <•• minorităţ i aveau prin urmar e o experienţ ă mul t ma i redus ă în conta»i" 1 cele tre i instituţi i car e modela u vieţile ruşilor : autocraţi a pal rin ion iobăgia şi sistemu l de proprietat e comunală . La începutu l acestu i • nic i un a dintr e ele nu era înc ă o naţiun e în adevăratu l înţele s al cu vîiu • sentimentu l naţiona l nefiin d dezvolta t decî t în sînu l une i mic i părţ i n • lighenţiei . Mişcare a naţional ă ucraineană , încurajat ă şi finanţat ă de A > • cu scopu l de a slăbi Rusia , avea să cîştige un sprijin ma i larg în |n< Revoluţie i şi al războiulu i civil.

Grupu l etni c car e cre a cele ma i mult e problem e din punc t de \ • politi c era cel al polonezilor , în numă r de 8 milioane . In preajm a începi " de secol, administraţi a de la Sank t Petersbur g le răpis e oric e di> i

Noul

imperiu

251

.tutodeterminare , guvernîndu- i ca şi cu m Polonia , cîndv a o mar e puter e uiinentală , ar li fost doa r o provinci e a Rusiei . E greu de înţele s cu m închipuia u ruşii că ar fi putu t supun e la nesfîrşit un popo r car e era supe •i ca grad de civilizaţie mari i mas e a proprie i populaţii . Dac ă se com •iin u ca şi cu m acest lucr u ar fi fost posibil, este pentr u că Poloni a i'iezenl a pentr u ei un avanpos t de importanţ ă geopolitic ă vitală.

Dup ă slavi, cea ma i numeroas ă minoritat e o forma u diferitel e grupur i • • o- t a l a re de religie islamic ă — ma i ales suniţ i — răspîndiţ i într e Mare a ă şi Pacific . Populaţi a turco-tătar ă era concentrat ă în tre i regiuni . Ce a 1 1 întins a dintr e ele, Asia Central ă (zon a stepe i şi Turkestan-ul) , era uliii de 7 milioan e de musulmani , toţ i — cu excepţi a tadjicilo r şiiţi — • i'l suniţ i vorbitor i ai uno r dialect e turcice . U n alt grup musulman , primu l intras e sub stăpînire a Rusiei , îi cuprinde a pe turci i car e trăia u de- a ..•u i cursulu i mijloci u al Volgăi şi în Urali : e vorba de tătari , populaţi e igneultor i şi negustori , şi de cele 1,3 milioan e de başkiri, în majori uitma/.i . O a trei a regiun e cu mar e concentrar e musulman ă era ce a a 'ucazulu i şi a Peninsule i Crimeea . Musulmani i număra u 14-1 5 milioan e persoane , adic ă 11 la sută din populaţi a Imperiului .

Husi a primis e Finland a în 1809, ca un cado u din parte a aliatulu i ei, polt-on . Finland a constitui a în cadru l Imperiulu i Ru s o entitat e auto 'liil, cu un parlamen t propriu ; ţarul , car e stăpîne a ca autocra t toat e cele >.- posesiun i ale sale, domne a pest e Finland a ca monar h constituţional . ih iii ile tot ma i dese ale constituţie i finlandez e de cătr e funcţionari i i aveau să conduc ă spre începutu l secolulu i la destrămare a acestu i aran i<Mii politic . Finlandezi i nu cădea u sub incidenţ a legilor ruse şi nu putea u • n mlaţ i în armat a rusă . (n legiunil e baltice , cunoscut e în epoc ă sub numel e de Livonia , i land a şi Estonia , elementu l dominan t îl reprezenta u germanii , car e ..linia u cea ma i mar e part e a proprietăţilo r funciar e şi a comerţului .

11 ;i estoni i era u în genera l ţăran i şi muncitori . Lituanieni i alcătuia u i grup etni c importan t în provinciil e baltice , agienii (1, 4 milioan e în 1897) şi armeni i (1, 2 milioane ) era u o cile creşti n ortodox ă într- o regiun e predominan t musulmană . în I , menşevici i local i domina u scen a politică , uni i dintr e ei jucîn d un ininen t şi la nivelu l Partidulu i Social-Democra t Rus . Grupare a ' cea ma i important ă din Armeni a era Daşnakţutiun , parti d cu orien i înnalist ă car e milit a pentr u unire a cu armeni i din Imperiu l Otoman .

5 milioan e de evrei din Imperi u alcătuia u o categori e aparte , din l'.ilor discriminatori i la car e erau supuşi. Statutu l lor uni c se dator a mţe i religioase, ca şi temeri i oficialilo r responsabil i de securitate a ' că spiritu l întreprinzăto r capitalist , în car e evreii excelau , ar fi ilhur a stabilitate a socială . Mare a majoritat e a populaţie i evreieşti ui zon a circumscris ă de Limit a de Stabilire , car e cuprinde a părţ i i polonia , vestul Ucrainei , Bielorusi a şi Lituania .

I

258

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

în afară de polonezi , car e aspira u la obţinere a une i suveranităţ i deplh şi — într- o ma i mic ă măsur ă — de finlandezi , minorităţil e etnic e n u 1 1 < problem e deosebit e autorităţilo r imperiale . Aşa-zisa „problem ă a n .i(i . nalităţilor " era pentr u unitate a Imperiulu i o ameninţar e ma i d e j u a! potenţial ă decî t reală .

Revoluţi a din 1905 şi regimu l constituţiona l inaugura t de ea au M lat dezvoltare a conştiinţe i etnice . în ani i 1905-190 6 au avut loc n u n i ' ale reprezentanţilo r principalelo r grupur i etnice , prilej cu car e s-au expun * o serie de nemulţumir i şi revendicări . în campaniil e electoral e p' m .

Dumă , mult e dintr e minorităţ i şi-a u prezenta t candidaţ i proprii , în y ral pe listele partidelo r socialist e sau ale constituţional-democraţil m < orientar e liberală . Programel e partidelo r aparţinîn d minorităţilo r eiul> (c u excepţi a polonezilor ) se limita u la a cer e un ma i mar e grad i autonomi e teritorial ă şi cultural ă în cadru l Imperiulu i Rus . Obţinere a Iutii pendenţe i n u figura deocamdat ă pe lista revendicărilor .

Dac ă ţine m con t de importanţ a pe car e urma u să o capet e prohleiur l etnice , e uimitoar e lipsa de preocupar e a ruşilo r faţă de ele : chia r M lectuali i implicaţ i acti v în politic ă considera u chestiune a naţiona l u şi a naţionalismulu i aspect e secundare , simpl e reacţi i la discriu m suferite din parte a statulu i rus, car e aveau să dispar ă o dat ă cu dem tizare a politic ă şi socială a ţării . Această lipsă de preocupar e poal e 11 cat ă printr- o serie de factor i de ordi n istori c şi geografic. Spr e den de celelat e imperi i din Europa , apărut e dup ă formare a statelo r nap ' Imperiu l s-a dezvolta t concomiten t cu statu l rus ; din punc l de < istoric , cele dou ă proces e — creare a statulu i şi cea a Imperiulu i fi separate . Ma i mul t chiar , Rusi a nefiin d o puter e maritimă , pos r • ei colonial e alcătuia u un teritori u unita r şi nu un ansambl u di.sp.n colonii . Acest facto r geografic ştergea şi ma i mul t distincţi a metropol ă şi domeniu l imperial . Elitel e ruse — în măsur a în i a n interesat e de problem ă — conta u pe o asimilar e a minorităţilo r şi p. rea lor într- o singură naţiune , dup ă exemplu l Statelo r Unite . Aiialoj ma i degrab ă forţată , dat fiind că Statel e Unite , cu excepţi a indienii ' sclavilor africani , era u o naţiun e alcătuit ă din grupur i de imigranţi , u> ce Imperiu l Ru s se formas e pri n cucerir i istoric e succesive şi Î I I H M de no i regiuni .

Problem a naţionalităţilo r a deveni t acut ă îndat ă dup ă Revoluţ i Februarie . Prăbuşire a ţarismulu i a oferit grupurilo r etnic e nu numai\> < de a-şi exprim a în mo d deschi s revendicările , ci şi şansa de a ceit? facere a lor imediată . Dac ă în provinciil e cu populaţi e majorila i iu nemulţumiril e au îmbrăca t form e economic e şi sociale , în regiunii » h de minorităţ i ele au căpăta t accent e naţionaliste . Pentr u a da un exemplu , nomazi i kazaho-kirghiz i din Asia Central ă îi priveau pe eo!<

Noul imperiu

259

cur e le ocupaser ă păşunile , transformîndu-l e în terenur i arabile , nu i pr o clasă socială ostilă, ci ca pe o etni e inamică .

I kraineni i au fost primi i car e au trecu t la acţiune , formîn d la 4 marti e 1 1 / , la Kiev, un soviet regional , Rada . Deş i iniţia l revendicăril e lor era u >drrute , liderii naţionalişt i ucrainen i au deveni t din ce în ce ma i radi • i i , pe măsur ă ce autoritate a central ă rusă îşi pierde a influenţa . La 10 ne, Rad a s-a proclama t drep t singuru l organis m îndritui t să exprim e Miţn poporulu i ucrainean , asumîndu-ş i în scur t tim p puteril e une i iui ilăţi cvasisuverane . In august 1917, Guvernu l Provizori u a trebui t să liiiimscă autoritate a Rade i asupr a Ucrainei .

Mişcare a separatist ă ucrainean ă era înc ă la ace a dat ă o manifestar e a " lighenţiei , încurajat ă şi sprijinit ă financia r de austriec i şi germani . în " •fii i anulu i 1917 ea a căpăta t însă o audienţ ă de masă , atrăgîn d de parte a iii Animea , car e nu vroia să împart ă terenuril e agricol e ale Ucraine i — M fertile decî t cele din Rusi a — cu ţărani i ruşi. Răspunzîn d stării lor de iii, politicieni i de la Kie v au susţinu t idee a ca deciziil e privin d dis• i-ulie u pămîntulu i în Ucrain a să aparţin ă populaţie i locale .

Musulmani i au organiza t în ma i 1917 la Moscov a un Congre s al ' uiuliuanilo r din întreag a Rusie . Da t fiind că populaţi a de religie islamic ă • hum a o comunitat e compactă , ci trăi a risipit ă pe teritori i întinse , rifi/eiilanţi i ei politic i era u divizaţi . Tătari i de pe Volga revendica u un . un i le autonomi e cultural ă în cadru l statulu i unita r rus. Alţii ar fi prefera t •ilslei n federal . în urm a votului , platform a federal ă a cîştigat majori ii ('ongresu l a deci s creare a unu i Consili u Naţiona l Centra l al musul u i l ur din Rusi a (Şura) . i 'ii minar e însă a declinulu i accelera t al statalităţi i Rusie i de- a lungu l din I°I7 , influenţ a instituţiilo r panmusulman e a scăzu t şi centru l de iiliite al activităţi i politic e s-a deplasa t spre regiuni . în zon a stepe i a luat |pie un parti d kazaho-kirghiz , Alaş Orda , car e milit a pentr u autonomi e >< ii şi retrocedare a pămînturilo r deţinut e de colonişti i ruşi şi ucraineni , •do i uri au izbucni t chia r lupt e într e grupuril e autohton e şi populaţi a •f t

"i'ii,

*i\ mai la sud, în Turkestan , regiun e und e proporţi a dintr e număru l şi cel al ruşilo r era de 17 la 1, s-a forma t în aprili e 1917 un m i l e i Centra l Musulman . C a şi în zon a stepei , populaţi a slavă a trecu t i» disputel e interne , făcîn d fron t comu n împotriv a localnicilor . Con sul Sovietelo r car e a luat putere a la Taşken t în noiembri e 1917, în urm a i liiviltiri de forţă de tip bolşevic, a hotărî t ca musulmani i să nu poat ă - * reprezentanţ i în soviete. în ani i 1918 şi 1919, Asia Central ă avea să • ia uno r confruntăr i violente , conflictel e sociale căpătîn d un carac •Milinunilor

"i i e t n i e .

politic ă din Caucaz , complicat ă deja de structur a etnic ă foart e i a fost agravat ă de intervenţi a germanilo r şi turcilor .

"iiţui

260

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

Georgi a era un bastio n al social-democraţiei , iar aspiraţiil e naţionai. ale intelectualilo r georgien i erau legate de mişcăril e democratic e iu lupt a pentr u independenţ ă s-a declanşa t în momentu l în care , dup ă I" tur a de stat bolşevică, speranţel e de a vedea apărîn d în Rusi a un guvi m democrati c s-au năruit . Majoritate a armenilo r erau supuşi ai Impeiuilu i Otoman . în timpu l primulu i războ i mondial , guvernu l tur c a ordona i expulzare a lor, acuzîndu- i de lipsă de loialitate . Deportăril e în masă ui» armenilo r din estu l Anatolie i s-au soldat cu moarte a a sute de mii de ppi soane . în 1917-1918 , armenii , aflaţi într- o situaţi e extre m de precara , au ceru t protecţi a uno r naţiun i creştine , printr e care şi Statel e Unite . Ncp i unin d sprijin, au deveni t dispuşi să accept e hegemoni a Rusiei , chia r cu pieţu l bolşevizării. Azerii din Turci a aveau legătur i strînse cu conaţionali i ha din nordu l Iranului , car e au sprijinit în secre t Imperiu l Otoma n în timpu l războiului . în afara acesto r trei grupur i etnic e principale , existau numcin a . comunităţ i musulman e ma i mic i în văile din Munţi i Caucaz .

La o săptămîn ă dup ă ce au prelua t putere a la Petrograd , bolşevicii .... lansa t o „Declaraţi e asupr a drepturilo r popoarelo r din Rusia" , semna l > Leni n şi Stalin (acest a din urmă , în calitat e de comisa r pentr u proble m naţionalităţilor) . Documentu l garant a în mo d necondiţiona t fiecărei nai • dreptu l de a ieşi din componenţ a Rusie i şi de a-şi proclam a independ t • Iniţiativ a se baza pe teori a lui Leni n privitoar e la naţionalităţi , Con L aceste i teori i (vezi capitolu l V), minorităţil e etnic e erau mul t prea int*-. te în economi a rusă pentr u a pute a profit a de dreptu l la autodcteriuln- " Leni n cont a pe aceast ă tactic ă psihologic ă pentr u a da naţionalităţih u timentu l că au ales să rămîn ă în cadru l Rusie i prin propri a lor voinţ a Leni n avea să-şi vadă aşteptăril e înşelate , evenimentel e ulterioai e «a gîndu- 1 să-şi retrag ă curîn d angajamentele . La sfîrşitul anulu i 191 începutu l anulu i 1918, provinciil e de graniţă , nerăbdătoar e să scap' stăpînire a bolşevică şi de nenorociril e războiulu i civil, şi-a u declam i • pe rîn d independenţa . Germani i şi austrieci i au încuraja t acest e loiali' recunoscîn d în februari e 1918 independenţ a Ucraine i şi obligînd Rum procedez e la fel. Finlanda , Lituania , Letoni a şi Estoni a au urma t e». plu l ucrainenilor . Transcauzi a s-a proclama t federaţi e independent- ' aprili e 1918. Doa r Asia Central ă a răma s sub controlu l ruşilor , în vlili" loialităţi i populaţie i slave local e faţă de ţara-mamă .

Ca oric e comandan t milita r priceput , Leni n ştia să-şi modific e lai atunc i cîn d situaţi a o impunea . A deci s prin urmar e să abandonc/ r practică , nu şi forma l — principiu l autodeterminări i naţionale , în lavufederalismului , pe car e în trecu t îl respinses e sub moti v că ar li In tuţionaliza t graniţel e interetnice . Federalismul , aşa cu m îl concepe a 11 • • nu era unu l veritabil, în car e statel e membr e să aibă un statu t eg«l >,< exercit e o autoritat e reală asupr a teritoriilo r lor. Sub regimu l partidulu i IM sursa unic ă a autorităţi i legislative, executiv e şi judecătoreşt i era l'aii'

Noul

imperiu

261

{'luminist. Statu l avea să fie divizat dup ă criteri i etnice , pentr u a satisface flpvniu dc suveranitat e a neruşilor , însă Partidu l Comunis t — unic , indi vizibil şi centraliza t — urm a să exercit e de la Moscov a controlu l efecti v ifiiprii „federaţiei" . Modelu l adopta t de Leni n a fost oficializa t într e 1922 • 1924, prin redactare a constituţie i noulu i stat , Uniune a Republicilo r • vieiiee Socialiste . Leni n plec a de la premis a că statel e car e aveau să i inii comunist e în viitor urma u să se alătur e U.R.S.S.-ulu i dup ă acelaş i I M u i i ' i p i i i , formîn d trepta t o singur ă comunitat e mondial ă de state .

In 1919, situaţi a din Ucrain a era extre m de haotic ă şi volatilă . îndat ă crnnani i şi-a u evacua t trupele , guvernu l marionet ă pe car e îl insta ' > uft s a prăbuşit . Dou ă taber e principal e îşi disputa u controlu l asupr a ţrtill: în Kiev, naţionalişti i conduş i de Semio n Petliura , iar la Harkov , minunişli i proruşi . Nic i un a din ele n u control a însă teritori i întinse , o mui e part e din Ucrain a fiind împărţit ă într e şefii bandelo r locale , car e se îndeletnicea u cu jaful şi pogromurile . în vara anulu i 1919 armatel e lui I uik in au ocupa t ce a ma i mar e part e a Ucrainei . Dup ă înfrîngere a albilor ii'inbrie-decembri e 1919), Armat a Roşi e a recuceri t provincia , instalîn d n-giin comunist . Nou l regim avea să se divizeze rapi d în dou ă facţiun i ile. un a loială Moscovei , cealalt ă cu orientar e autonomistă . în cursu l • 111u 1920, Cek a a trecu t la arestăr i şi execuţi i pe scară largă în Ucraina , iiidindu- i cu aceast ă ocazi e şi pe şefii bandelo r locale . ilolşevicii n u aveau practi c sprijinitor i printr e musulmani , da r se stră i ni cu asiduitat e să- i cîştige, nu doa r pentr u a-şi extind e influenţ a în iul populaţie i de religie islamic ă din Rusia , ci şi fiindc ă strategi a revo< I mondial e pe car e o vizau depinde a de controlu l asupr a Orientulu i • i loc iu şi de radicalizare a acestuia . Urmărire a acestu i obiecti v era o sursă manoul ă de fricţiun i într e Moscov a şi populaţi a de origin e slavă din Hiiiile majorita r musulmane . Trecîn d pest e opoziţi a autohtonilo r ruşi, i ova le-a acorda t autonomi e tătarilo r şi başkirilor . Cu m însă dreptu l 'iilodctcrminar e a răma s ma i degrab ă formal , regiune a de pe cursu l •locu i al Volgăi a fost zguduit ă în 1920 de o serie de revolt e antibol IM u e, a căro r suprimar e le- a ceru t comuniştilo r efortur i considerabile . t J evoluţi e similar ă a avut loc în Asia Centrală , und e populaţi a slavă, ( M i l l / a n ă a menţineri i regimulu i colonial , sabot a iniţiativel e luat e de i > i o v i i în favoarea etniilo r locale . Ruşi i au pu s capă t une i încercăr i a -uluianilo r de a cre a un guvern naţiona l la Kokand , distrugîn d oraşul , ulmani i au răspun s represiunilo r pri n acţiun i de gherilă . Partizani i ill, basmaşii , au ataca t aşezăril e ruseşt i şi oraşel e controlat e de Hinişli. Revoltel e localnicilor , car e au atin s punctu l culminan t în ani i 11 1922, aveau să fie stopat e abia spre sfîrşitul deceniului , figura cea ma i proeminent ă a musulmanilo r convertiţ i la bolşevism era inul învăţăto r tătar , Mirz a Sultan-Galiev . Proteja t al lui Stalin , Galie v • • al rapid treptel e ierarhie i de partid . Curîn d însă , lideru l tăta r a începu t

262

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

să aibă îndoiel i asupr a cauze i pe car e o îmbrăţişase . Tratamentu l Iu cm* comunişti i îi supunea u pe musulmani , ma i ales în Asia Centrală , ca tendinţ a slavilor de toat e orientăril e de a trec e pest e disputel e carp n măcina u şi a-ş i un i forţel e împotriv a populaţiilo r autohton e l-a u l'tti m să-şi piard ă speranţ a în capacitate a comunismulu i de a elibera popoaip h colonial e de asuprire . Galie v a ajun s la concluzi a că omenire a nu era ţin partit ă în „burghezie " şi „proletariat" , ci într e puteril e imperial e exploat a toar e (printr e car e se număr a şi Rusia ) şi naţiunil e oprimate . Acestea dl" urm ă reprezenta u adevăratu l „proletariat " mondial , da t fiind că, odai > ajunsă la putere , clasa muncitoar e din ţăril e imperialist e se comport a a»* men i „burgheziei" . Pornin d de la aceast ă premisă , popoarel e colonial ' trebuia u să-şi impun ă propri a „dictatură " asupr a stăpînilo r imperial i europenii . Ideil e eretic e ale lui Galiev , car e anticipa u doctrin a lui Ma o / • Dong , au fost considerat e de cătr e Partidu l Comunis t Ru s inacccplnhll r lideru l tăta r a fost expulzat , aresta t şi în cele din urm ă executat . Sulta n (lalk a fost, se pare , prim a victim ă a epurărilo r staliniste .

In 1918, Caucazu l a intra t sub influenţ a Germanie i şi a Turcie i • mani i erau interesaţ i în primu l rîn d de zăcămintel e de manga n din G " • • • şi de cîmpuril e petrolifer e din vecinătate a oraşulu i Baku . Turci i ,>• propriil e lor planur i în legătur ă cu regiunea . Cel e dou ă puter i şi-au î m i • • • sferele de influenţ ă în Caucaz : germani i au luat sub contro l zon a di Tiflis-ului , iar turci i s-au instala t la Baku . în ma i 1918, la îndemnu l i !• Georgia , Armeni a şi Azerbaidjanu l şi-au proclama t independenţa , Feilnm .

Transcaucazian ă dizolvîndu-se .

Dintr e statel e succesoare , Georgi a a avut cea ma i promiţătoar e rvolu(i> Menşevicii , car e a u condu s guvernu l georgian tim p d e tre i ani , r u m H M = •instruiţ i şi aveau relaţi i ma i bun e cu Occidentu l decî t liderii repuM n i i. învecinate . Punîndu-ş i în aplicar e programu l de reformă , au expi"i terenuril e agricol e în limit a a patruzec i de acr i (18 hectare ) şi le im i tribui t ţăranilor . Au naţionaliza t de asemen i o mar e part e a fabricii'»< reţele i de transporturi . în ciud a conflictelo r cu abhazi i şi oselui " minorităţ i de religie islamic ă trăin d în zon e revendicat e de georgirm nou l stat a făcut faţă cu destu l succe s reponsabilităţilo r impus e de S I . M de independenţă .

1

Moscov a regiun e car e de ţiţei , tre i o însemnat ă

nu renunţas e niciodat ă la pretenţiil e ei asupr a T r a n s c i u ii . înaint e de Revoluţi e furniz a Rusie i dou ă treim i din pimii . sfertur i din cea de manga n şi un sfert din cea de cup i n part e din produsel e tipic e climatulu i subtropical . C o m n . .

aştepta u un momen t potrivi t pentr u a recîştiga controlu l asupr a H- J Cucerire a s-a desfăşurat în dou ă etap e — aprilie 1920/ februari e 1921 • ' •, , o strategi e bin e pus ă la punct , car e a îmbina t agresiune a militar ă dm - ' cu subversiune a internă . Factori i crucial i car e au permi s Moscove i restabileasc ă dominaţi a asupr a Transcaucazie i au fost politic a de nea m

Noul

imperiu

263

adoptat ă tio maril e puteri , în primu l rînd de Mare a Britanie , şi neutrali lalrit binevoitoar e a liderulu i turc , Kema l Ataturk . Kema l renunţas e la iiubiţiil e panislamic e şi panturceşt i ale fostulu i Imperi u Otoma n şi a " • opta i reintrare a Caucazie i sub stăpînire a ruşilor , în schimbu l angajam e n t u l u i Moscove i de a nu provoc a agitaţi i comunist e în Turci a şi de a-i ni du acestei a sprijin împotriv a Aliaţilor .

I'ieparativel e pentr u campani a din Cauca z au începu t în ma i 1920, cîn d iun a dat ordi n să fie ocupat e Azerbaidjan-u l şi Georgia . în lun a urmă ue, ('omitetu l Centra l al Partidulu i Comunis t Ru s a crea t un Secretaria t nu n/ia n (Kavbiuro) , sub conducere a unui a din apropiaţi i lui Stalin , georinul Sergo Ordjonikidze . Menire a noulu i organis m era să impun ă autori " ii Kusici în Cauca z şi, pornin d de aici, să furnizez e sprijin mişcărilo r "iliiniperialiste " din Orientu l Mijlociu . Kavbiuro-u l colabor a îndeaproap e - i oinandamentu l Armate i a Xl- a Roşie , cea car e urm a să aduc ă la ••Ipplinir e ordinu l de cucerire .

A/.crbaidjan-u l a căzu t primul . în amiaz a zilei de 27 aprili e 1920, iue/entanţ i ai Partidulu i Comunis t din Azerbaidjan au înmîna t guvern u l de la Baku un ultimatu m prin car e îi c»reau să demisionez e în terme n douăsprezec e ore . înaint e ca termenu l să fi expirat , Armat a a Xl- a Roşi e net ut graniţ a şi în ziua următoar e a pătrun s în Baku , fără să întîmpin e o i r/ i s t e n ţ ă . Ordjonikidz e a instaura t din prim a clip ă un regim de i i i t i i e , ordonîn d arestare a şi executare a unu i numă r de politicien i azeri , lii'iiv primu l ministr u şi şeful statulu i majo r al armatei .

Lupel e ruse şi-a u continua t înaintare a spre capitalel e Armenie i şi • II g ie i. Operaţiune a a trebui t însă oprit ă la 25 aprilie , cîn d o forţă comun ă •loii o ucrainean ă a invada t Ucrain a (vezi ma i jos, pp . 269-270) . L a 4 m a i , nli! i a ordona t lui Ordjonikidz e să retrag ă unităţil e car e pătrunseser ă iii pe teritoriu l georgian . Tre i zile ma i tîrziu , guvernu l sovietic închei a • i leoigia un trata t prin car e îi recunoşte a independenţ a şi se angaja să • nr amestec e în afaceril e ei interne . Printr- o clauz ă secretă , Georgi a ii i legalizarea Partidulu i Comunist . Serghe i Kirov , numi t emisa r al •ive i la Tiflis, şi-a începu t imedia t acţiune a de pregătir e a cuceriri i •iei . în iunie , Rusi a a semna t un trata t similar cu Armenia . Războiu l i" done z le- a oferit celo r dou ă republic i un scurt răgaz.

• mipani a din Cauca z a fost reluat ă în decembri e 1920, o dat ă cu înce •lilităţilo r dintr e Rusi a şi Polonia . lotizare a Armenie i a interveni t în mijlocu l dispute i teritorial e dintr e na şi Turci a asupr a Anatolie i Orientale , zon ă pe car e Aliaţii o atri 11 meilo r pri n tratatel e de pace , dar pe car e armeni i o revendica u şi H.ui să o ocupe . Spr e sfîrşitul luni i septembri e 1920, turci i au trecu t H aatac . Soart a bătălie i înclinîn d în favoarea Turciei , Moscov a nu a a să profit e de situaţi a dificilă a Armenie i şi, la 27 noiembrie , Leni n mulu i i-au da t instrucţiun i lui Ordjonikidz e să pătrund ă pe teritoriu l

264

Scurta

istoric

n

Rcvolufici

ruse

T

Armenie i pentr u a opr i ofensiva turcească . Dou ă zile mai tîrziu , misiu diplomatic ă rusă de la Ereva n a transmi s guvernulu i armea n domina i d» Partidu l Daşnakţutiu n un ultimatum , cerîn d transferare a imedial ă a puteri i unu i „Comite t Revoluţiona r al Republici i Sovietic e SocialLslc M Armeniei" , forma t în Azerbaidjan . Armeni i au saluta t intervenţi a sovlr tică , car e îi salva de ofensiva turcească . în decembri e 1920, Armeni a a deveni t republic ă sovietică , fiind condus ă iniţia l de o coaliţi e formal ă dm comunişt i şi daşnaci .

Georgi a se vedea astfel încercuită . Urmar e a tratatulu i încheia t cu KiiMn Sovietic ă în ma i 1920, guvernu l de la Tiflis dispuses e eliberare a din închisoar e a unu i numă r de aproap e 1 000 de comunişti , car e pregătea u acu m terenu l pentr u o insurecţi e armată . în decembri e 1920, Ordoni k u 1 şi Stalin erau pe punctu l de a declanş a invadare a Georgiei , dar M o ş i . a ordona t amînare a acţiunii . Leni n avea îndoiel i serioase în legătui. t oportunitate a unu i ata c asupr a republici i caucaziene . Comandantu l şei 1 Armate i Roşii , S. S. Kamenev , se opune a cu tări e acestu i plan , inolivn . i că Armat a a Xl-a , confruntat ă cu un val masiv de dezertări , nu pute a p întărir i atît a vrem e cît în Rusi a revoltel e ţărănimi i continuau . Considc o >•• de politic ă extern ă ar fi făcut de asemen i nepotrivit ă o invazie în (ieo i i • La începutu l anulu i 1921, în contextu l colapsulu i economi c şi al tulbura i din mediu l rural , Politburo-u l lua în considerar e idee a abandonări i com " nismulu i de războ i şi a treceri i la o politic ă economic ă ma i liberalii i aceast ă eventualitate , Rusi a ar fi avut nevoi e de credit e şi investiţi i m • dental e masive, pe car e o eventual ă agresiun e împotriv a Georgie i le ai II putu t bloca .

Georgi a ar fi supravieţui t poate , dac ă Stalin şi Ordjonikidze , nciflbd l tor i să cucereasc ă ţar a lor natală , nu ar fi exercita t presiun i neîncetaţ i asupr a lui Lenin . Dîndu-i-s e să înţeleag ă că Aliaţii considera u Geoigifi inclus ă în sfera de influenţ ă a Rusiei , Leni n a ceda t în cele din urina pic siunilor . La 26 ianuarie , Ordjonikidz e a primi t und ă verde. Această ullimft cucerir e teritorial ă ruseasc ă din perioad a de pîn ă la 1939 s-a deslă^uia l dup ă un scenari u deveni t clasic. Ma i întîi , în zilele de 11-1 2 fchiuailf» 1921, a avut loc „revolta " maselo r popular e nemulţumite , început ă IM instigăril e Kavbiuro-ulu i — într- o regiun e disputat ă de la graniţ a dlnli t Georgi a şi Armenia . A urma t apo i sprijinu l „prietenesc " al Armate i a XI * ; La 16 februarie , unităţ i ale aceste i armat e au pătrun s pe teritoriu l (Jeo i U I P ) , venin d dinspr e Azerbaidjan şi înaintîn d spre Tiflis. L a operaţiun e a u I u ut part e şi trupel e de cavaleri e ale lui Budionîi . La 25 februarie , dup ă o n>«U tent ă de cîteva zile, georgienii , copleşiţ i de forţel e ruse, au fost nevoiţ i «I capituleze , iar Tiflis-u l a căzu t în mîinil e inamicului . Lupt a fiind im >• al» restu l ţări i a ceda t şi el, cu atît ma i mul t cu cît, înaint e de a se : u u - - iii în Occident , menşevici i au semna t cu comunişti i u n acor d prin care . I N

Noul imperiu

2(>5

din urm ă sc angajau ca Batumi , ora ş georgian revendica t de turci , să rămîn ă In i omponenţ a republicii .

I >eşi optimişti i avuseseră cîştig de cauză , Leni n continu a să fie îngrijii! ni de perspectivel e sovietizări i Georgiei . Conştien t de popularitate a fostulu i guvern menşevi c şi neîncrezăto r în calităţil e diplomatic e ale lui (>id|ouikidze , lideru l comunis t l-a avertiza t pe „guvernatorul " lui în Cauca z ifl manifest e un tac t deosebi t în relaţiil e cu învinşii şi cu comunişti i locali .

Uid|onikidz e şi patronu l lui , Stalin , au ignora t avertismentel e lui Lenin , lliliiud în conflic t cu populaţi a şi cu comunişti i georgien i şi deschizîn d Milei calea une i crize major e în interioru l Partidulu i Comunis t Rus. * () dat ă cu cucerire a Georgiei , graniţel e Rusie i Sovietic e căpăta u form a | I P i aie aveau să o păstrez e p î n ă în septembri e 1939. Alcătui t în mo d ofit Iul din şase republici , nou l s t a t era o adevărat ă anomali e constituţională , (Iul 11 i ud că nic i relaţiil e d i n t r e entităţil e componente , nic i rolu l Partidulu i ('luminis t Ru s în nou a s t r u c t u r ă multinaţional ă n u era u înc ă definite .

I iftsaiurile noulu i stat, viitoare a Uniun e a Republicilo r Sovietic e Socialiste , aveau să fie fixate abia într e 1 9 2 2 şi 1924, dup ă disput e aprins e într e Leni n «I Stalin — unu l muribund , celălal t aflat în plin ă ascensiune .

• \'iv.l capitolu l XV.

Capitolu l XII I

COMUNISMU L DE EXPORT

în cei cinc i an i în car e Leni n s-a aflat în frunte a regimului , politic a extern ă a Rusie i Sovietic e a fost subordonat ă comple t ţelurilo r Partidulu i Comunis t Rus , servind dec i ma i presu s de toat e interesel e revoluţie i mo n diale . N u se poat e sublini a îndeajun s sau suficien t de des că bolşevicii au luat putere a nu pentr u a schimb a Rusia , ci pentr u a o folosi ca ramp ă dc lansar e pentr u Revoluţi a car e urm a să schimb e faţa lumii . „Afirmăm" , spune a Leni n în ma i 1918, „c ă interesel e socialismului , interesel e revo luţie i mondial e sînt ma i presu s de interesel e naţionale , de interesel e stătu lui". Fondatori i regimulu i comunis t erau convinş i că revoluţi a n u pute a supravieţu i tim p îndelungat , dac ă nu se extinde a rapi d în afara graniţelo r Rusiei . Convingere a lor porne a de la dou ă premise . Prim a era că mul t ma i puternicu l „lagă r capitalist " avea să se uneasc ă pentr u a distrug e bastionu l revoluţie i prin sancţiun i economic e şi agresiun e militară . A doua , că şi în eventualitate a în car e acest lucr u nu s-ar fi întîmpla t — sau s-ar fi întîm plat , da r comunişti i ruşi ar fi reuşit să resping ă ofensiva capitalist ă —, regimu l s-ar fi confrunta t în continuar e cu dificultăţ i insurmontabil e în încercare a de a conduc e un stat înconjura t de duşman i şi locui t de o popu laţie ţărăneasc ă înapoiat ă şi ostilă.

La atît se reduce a teoria . în practică , Rusi a Sovietic ă fiind prim a — şi mult ă vreme , singura — ţar ă comunist ă din lume , bolşevicii identifica u interesel e Rusie i cu cele ale comunismulu i internaţional . P e măsur ă ce speranţel e lor de a vedea declanşîndu-s e o revoluţi e mondial ă dispărea u — asta se întîmpl a în 1921 — singura alternativ ă rămas ă era să se dea prio ritat e maxim ă intereselo r Rusie i Sovietice . La urm a urmelor , în Rusi a comunismu l era deja o realitate , în tim p ce dincol o de graniţel e ei rămîne a un simpl u deziderat .

Aflat în frunte a une i ţăr i car e avea propriil e ei interes e naţional e şi car e era în acelaş i tim p avanpostu l viitoare i revoluţi i supranaţionale , regimu l bolşevic a continua t să-şi duc ă politic a extern ă pe dou ă fronturi .

Comisariatu l pentr u afaceril e externe , acţionîn d în numel e statulu i sovietic , menţine a relaţi i aparen t corect e cu acel e puter i străin e car e erau dispuse să tratez e cu el. Sarcin a de a promov a cauz a revoluţie i mondial e a reveni t unu i no u organism , Internaţional a a Ul-a , Comunist ă (Comintern-ul) , crea t în marti e 1919. Oficial, Comintern-u l era independen t în rapor t cu

('omunismitl dc

export

267

(juvenilii sovietic şi cu Partidu l Comunis t Rus . în realitate , el nu era decî t II secţie a Comitetulu i Centra l al Partidului . Existenţ a acesto r dou ă insti luţii distinct e permite a Moscove i să desfăşoar e o politic ă dubl ă — de „coexistenţ ă paşnică " şi subversiune . ('omintern-u l avea dou ă obiective , unu l ofensiv — să promovez e cauz a icvoluţie i dincol o de graniţel e Rusiei , celălal t defensi v — să neutralizez e Honuril e ţărilo r „capitaliste " de a declanş a o cruciad ă împotriv a Rusie i Sovietice . Ce a de- a dou a misiun e a avut ma i mul t succes . Făcîn d ape l la N O C I A L I Ş T I I şi liberali i europen i cu sloganur i politic e şi fluturîn d în faţa Întreprinzătorilo r străin i perspectiv a uno r afacer i profitabile , agenţi i Com uitern-ulu i au reuşit să dejoac e iniţiativel e anticomuniste , sub lozinc a „Jo s mîinil e de pe R u s i a ! " La începutu l anilo r '20, aproap e toat e statel e europen e întreţinea u deja relaţi i diplomatic e şi comercial e cu guvernu l sovietic, deşi iniţia l îl calificaser ă drep t neligitim . Şi totuşi , încercăril e ('omintern-ulu i de a declanş a o revoluţi e în afara Rusiei , fie ele desfăşurat e iu Europa , Orientu l Mijloci u sau Extremu l Orient , au avut rezultat e dezastruoase . Eşecu l planurilo r lui Leni n de a internaţionaliz a Revoluţi a şi, ma i ales, de a o extind e în ţăril e industrializat e a marca t reîntoarcere a Rusie i Sovietic e spre tradiţiil e autocratic e şi birocratic e ale fostulu i Imperiu .

Ascensiune a lui Stali n devene a astfel inevitabilă . Georgianu l înţeleses e foarte de timpuri u că şansele de internaţionalizar e a revoluţie i erau aproap e nul e — cel puţin , pîn ă la izbucnire a unu i no u războ i mondia l — şi se străduia să-şi consolidez e baza de puter e în interioru l Rusiei .

Leni n a încerca t să „exporte " Revoluţi a în Finland a şi ţăril e baltic e cîn d războiu l era în plin ă desfăşurare , însă eforturil e în aceast ă direcţi e au demara t cu adevăra t abia dup ă armistiţiu l din noiembri e 1918. Puteril e Centrale , bîntuit e de anarhi e şi foamete , constituia u un tere n extre m de propic e pentr u acţiunil e revoluţionare . în ianuari e 1919, Leni n l-a trimi s în Germani a pe Kar l Radek , car e avea relaţi i numeroas e la Berlin şi cunoşte a îndeaproap e situaţi a internă . Rade k a prelua t conducere a Ligii Spartachiste , facţiun e radical ă a nu ma i puţi n radicalulu i Parti d Social-De mocra t Independen t (USPD ) fonda t de Kar l Liebknech t şi Ros a Luxem burg. Trecîn d pest e ezităril e spartachiştilor , Rade k a lansa t soldaţilo r şi muncitorilo r german i apelur i la boicotare a alegerilo r pentr u Adunare a Naţional ă şi răsturnare a guvernulu i socialist interimar .

Strategi a lui Radek , inspirat ă de experienţ a puciulu i din octombri e 1917, nu şi-a atin s scopul , fiindc ă socialiştii german i nu au repeta t greşeala lui Kerensk i şi a sovietelor , reprimin d în forţă încercare a de nesocotir e a voinţe i populare . La 5 ianuari e 1919, cîn d spartachişti i şi USPD-u l au încerca t să declanşez e o revolt ă la Berlin , guvernu l a făcut ape l la veteran i să formez e detaşament e de voluntari . Unităţil e guvernulu i au pu s capă t revolte i în zece zile. Luxembur g şi Liebknech t au fost arestaţ i şi ucişi, iar Rade k a fost azvîrlit în închisoare .

268

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

în ciud a aceste i înfrîngeri , comunişti i german i au încerca t să preia tere a şi în alte oraşe . Punctu l culminan t al tulburărilo r a fost marcu l d<» proclamare a la Miinchen , în ziua de 7 aprili e 1919, a une i Republic i So. liste a Bavariei . La directivel e lui Leni n şi urmîn d modelu l sovi< i programu l revoluţie i miinchenez e prevede a înarmare a muncitorimii , exi priere a băncilor , confiscareapămînturilo r „culacilor " şi creare a une i [»< -l• ' • • politic e împuternicit ă cu luare a de ostatici . Strategi a utilizat ă nu ţine a m . con t de respectu l înnăscu t al muncitorilo r german i pentr u stat şi y u > y etate a privată . Şi aceast ă acţiun e a comuniştilo r german i a eşuai.

Singur a ţar ă în car e comunişti i au înregistra t un succe s —dealtfel n pora r — a fost Ungaria . Explicaţi a acestu i succe s trebui e pusă pe :,e,iu . > naţionalismulu i şi ma i puţi n a principiilo r socialiste . în Ungaria , car e se număras e printr e învinşii primulu i războ i M O M I I N 1 s-a forma t spre sfîrşitul anulu i 1918 un guvern de orientar e liberala reacţi e la atribuire a de cătr e Aliaţi a Transilvaniei , regiun e populaţi i dimportant ă minoritat e maghiară , statulu i român , guvernu l liberal a c< < sprijinu l comuniştilor . Lideru l comunis t ungar , Bela Kun , trimi s de sin tici cu însărcinare a oficială de a organiz a repatriere a prizonierilo r uiţ i război , era în realitat e agentu l Moscovei . Liberali i i-a u propu s lui Km aflat în închisoar e pentr u agitaţi e comunistă , formare a unu i guvein • ! coaliţie , în speranţ a că participare a comuniştilo r la guvernar e avea NIL i aduc ă sprijinu l Armate i Roşi i împotriv a României . Nou l guvern, domi n de comunişt i şi condu s de Bela Kun , a promova t reform e sociale ş i c nomic e radicale , recurgîn d la teroar e ca arm ă politică . în aprili e l u i cîn d români i au invada t Ungaria , sovieticii nu au intervenit . Dezamăgii . ungurilo r n u avea margini . Ku n a fost nevoi t să fugă, iar putere a a l " preluat ă de un guvern avîndu- 1 în frunt e pe amiralu l Miklo ş Horty , \m < nalitat e conservatoar e şi anticomunistă .

Planu l lui Ku n de a organiz a o revoluţi e în Austria vecin ă nu avea se ma i materializeze .

Astfel, cele tre i tentativ e revoluţionar e puse la cale în Europ a (Vnli ui într-u n contex t car e păre a extre m de propice , au eşuat . Moscova , i n< salutas e în fiecare din acest e încercăr i începutu l une i revoluţi i mondial ' investin d cu generozitat e în ele ban i şi resurs e umane , nu cîştigase nni u Proletariatu l şi ţărănime a din Europ a se dovedea u făcut e din alt alun i dc • < cele din Rusia . Iniţiativel e sovietice în Europ a Central ă au avut un nvuli contra r celu i scontat , discreditîn d comunismu l şi deschizîn d duiu m naţionaliştilo r extremişti . „Principal a urmar e a aceste i politic i greşite, " M I I Nei l Mclnnes , „ a fost înspăimîntare a claselo r conducătoar e şi a une i h un părţ i a claselo r mijloci i din Occident , care , confruntat e cu speclru l !.-»• • luţiei , au găsit în fascism un răspun s contrarevoluţiona r pe măsur a nmd , lulu i bolşevic."

Comunismul ilc export

269

In marti e 1919, responsabi l i t a l e a operaţiunilo r de subversiun e externă , i|p|iiiu(ă p î n ă atunc i de comisariatu l pentr u afacer i externe , a trecu t în

Internaţionale i Comuniste . Nou l organis m a luat naşter e în urm a congre s convoca t în grabă . Reprezentanţi i „proletariatulu i interna ţional " c a r e au luat part e la aces t congre s era u fie comunişt i ruşi, fie eiMflţeni străin i car e trăia u în R u s i a ; din cei treizec i şi cinc i de delegaţi , mima i c i n c i venea u din străinătat e şi doa r unu l avea mandatu l proprie i i H B m i i / i i ţ i i . Fondatori i îşi p u n e a u speranţ e foart e mar i în nou a Internaţio nala , Zinoviev , numi t de L e n i n preşedint e al Comintern-ului , declar a •mlti/iasl î n vara lui 1919: «Mina

Uliul

Mişcare a noastr ă se extind e cu o rapiditat e ameţitoare , aşa încît pute m afirma i II încredere : peste un an vom fi uitat deja că Europ a a trebui t să lupte pentr u • "iiitinisin, pentr u că peste un an întreag a Europ ă va fi comunistă . Bătălia pentr u comunis m va cuprind e apo i America şi poat e chia r Asia şi alte părţ i dc lumii.

Iii primu l an Comintern-u l a existat doa r pe hîrtie . E l avea să devin ă • canizaţi e cu capacitat e operaţional ă şi financiar ă deplin ă abia dup ă cel d doile a congres , ţinu t în v a r a anulu i 1920. Comunişti i şi simpatizanţi i mii au fost de aceast ă dat ă m u l t ma i bin e reprezentaţi : au luat part e 217 j'.aţi din treizec i şi şase de ţ ă r i . Dup ă ruşi, car e alcătuia u o treim e din iitiiii.iln i participanţilor , cele m a i numeroas e delegaţi i erau cele ale Ger manici , Italie i şi Franţei . P r o g r a m u l bolşevic a întîmpina t o rezistenţ ă con tldnahil ă din parte a delegaţilo r străini , însă în cele din urm ă ruşii aproap e 111 Hi au impu s strategia . V e ş t i l e despr e înaintare a Armate i Roşi i spre Vaişovia, part e a une i c a m p a n i i pe car e comunişti i o considera u începutu l MU i*iirii Europei , au crea t în c a d r u l congresulu i o atmosfer ă de euforie . ('upt i n s dc un adevăra t deli r revoluţionar , Leni n îi telegrafia la 23 iulie l'L'O lui Stalin , aflat în U c r a i n a : '•i i na (ia din Cominter n strălucită . Zinovie v şi Buhari n cred, ca şi mine , că trebuie stimulat ă neîntîrzia t s t a r e a revoluţionar ă din Italia . Personal , conside r că iu a c e s t scop ar trebu i să se t r e a c ă la sovietizarea Ungarie i şi, poate , a Ceho slovaciei şi României .

Mesaju l ieşit din comu n al l u i Leni n trebui e plasat în contextu l decizie i Iniile la începutu l luni i iulie 1 9 2 0 , în plin războ i cu Polonia , de a se înfăptu i involuţi a în vestul şi sudu l E u r o p e i . I n septembri e 1920, într-u n discur s Mintii la o întrunir e secret ă a l i d e r i l o r bolşevici, discur s scos la lumin ă în |V°.\ Leni n dezvălui a d e c i z i a Politburo-ulu i de a se folosi conflictu l cu Poloni a ca un pretex t pentr u o ofensivă spre centru l Europei .

Războiu l polono-sovieti c a. fost declanşa t de Polonia . Pilsudski , car e In timpu l războiulu i civil p ă s t r a s e o poziţi e de neutralitat e pentr u a per -

270

ScuiIn

istoric

a

Revoluţiei

ruse

mile Armate i Roşii să îl înl'rîng ă pe Denikin , a începu t dup ă cădere a neralulu i pregătiril e în vedere a războiulu i cu Rusia Sovietică . Inlenji i nu era de a răsturn a guvernu l sovietic, ci de a cucer i Ucrain a şi de a < • • astfel un stat tampo n într e Poloni a şi Rusia . Dup ă încheiere a unu i ii.u.u secret cu lideru l naţionalis t Semio n Petliura , o forţă comun ă polon o n crainean ă a trecu t la sfîrşitul luni i aprili e frontier a cu Ucrain a Sovielu fl, înaintân d spre Kiev. Aşa cum se prezenta u lucrurile , polonezi i erau indl» cutabi l agresorii . Izvoar e sovietic e indic ă totuş i că Armat a Roşi e om pregătit ă să atac e Poloni a înaint e de intrare a polonezilo r în Ucraina , din motivel e pe car e le-a m văzut expuse în discursu l lui Leni n din scpii'm brie 1920.

Atacatori i au reuşit să împing ă înapo i forţel e Armate i Roşii . La 7 in " polonezi i au ocupa t Kiev-ul : era , se pare , a cincisprezece a schimbai , de regim car e avea loc în capital a ucrainean ă dup ă prăbuşire a ţarismulu i Soart a războiulu i s-a întor s însă curîn d în defavoare a polonezilor . 11. i . ineni i nu s-au ridica t împotriv a bolşevicilor , aşa cu m aştepta u polom .

In Rusi a Sovietică , în schimb , invadare a Ucraine i a provoca t o expli. • de patriotism , chia r şi anticomunişti i alăturîndu-s e regimulu i penii n apăr a cee a ce ei considera u a fi o part e integrant ă a patrimoniulu i rus l • începutu l lui iunie , cavaleri a lui Budionî i a străpun s liniile polonez e I • scurt timp , invadatori i au fost puşi pe fugă şi Armat a Roşi e s-a apr o( l | M de frontierel e etnic e ale Poloniei . îngrijora t de perspectiv a pălriiml. .

Armate i Roşi i pe teritoriu l polonez , lordu l Curzon , ministru l de exh > • al Mari i Britanii , a ceru t ruşilor să închei e pacea , avertizîn d că invada .

Polonie i avea să atrag ă dup ă sine intervenţi a Angliei şi a Franţei .

Politburo-u l se afla în faţa une i decizi i istorice . Dup ă cu m avea sa • plice ulterio r Lenin , zdrobire a forţelo r albe marcas e încheiere a fazei „del. . sive" a războiulu i împotriv a Aliaţilor (Albii fiind, din punctu l de ved> • al liderulu i bolşevic, simpl i pion i ai puterilo r aliate) :

,1

Astfel... am ajuns la convingere a că atacu l milita r aliat împotriv a NOUNLIFL încheiat , că războiu l defensiv împotriv a imperialismulu i s-a încheia t ea >. toria noastră.. . (Vă rog să nu notaţ i totul , lucruril e pe care vi le spun nu . destinat e publicului)... O nou ă sarcin ă stă în faţa noastră... . Pute m şi liel". să profită m de situaţi a militar ă pentr u a trec e la un război ofensiv,, , Nil formula t în rezoluţi a oficială a Comitetulu i Central.. . [Am aflat] că, iuti fel, în apropier e de Varşovia se află nu doar cartieru l general al guvernai burghezie i poloneze , al republici i capitalului , ci chiar centru l întregulu i contempora n al imperialismulu i internaţiona l şi că sînt întrunit e condiţi e pentr u a zgudui din temeli i acest sistem şi a ne lărgi sfera de acţiun e pnlii. în Germani a şi Anglia.

SLUT .

•

Această înşiruir e de remarc i incoerent e demonstreaz ă convingeie a I" Leni n că în vara anulu i 1920 Germani a şi Anglia se aflau în faţa un>

Comunismul de export

271

(evoluţii. Leni n c r e d e a , dealtfel , că Ungari a şi Cehoslovaci a era u şi ele în piagul unei explozii sociale . Concluzi a lui : „Dac ă Poloni a devin e un stat «nvielic... Tratatu l de la Versailles... şi o dat ă cu el întregu l sistem inter naţional apăru t dup ă înfrîngere a Germanie i vor fi lichidate" . Er a chia r nlileclivul pe care Hitle r şi Stali n a v e a u să îl ating ă nouăsprezec e an i ma i Mi/Iu. Trecîn d pest e obiecţiil e lui Troţk i şi ezităril e comandanţilo r militari , Ş I - a convin s colaboratori i să ignor e avertismentel e lordulu i Curzo n şl tul declanşez e ofensiva împotriv a Varşoviei. La 22 iulie, Armat a Roşi e H piinii l instrucţiun i să ocup e capital a polonez ă pîn ă la 12 august . A fost i iral chia r un Comite t Revoluţiona r Polonez , alcătui t din cinc i membr i şi Ininicina l cu administrare a viitoare i Poloni i sovietice .

I

PTIIN

în acest contex t şi- a deschi s lucrăril e Congresu l al II-le a al Com lutei n ului . în sala principal ă a dezbaterilo r era expusă o hart ă a zone i de operaţiuni , pe car e se m a r c a zilnic , în aplauzel e delegaţilor , înaintare a Anuale i Roşii .

1 .enin urmăre a pri n organizare a acestu i congre s tre i obiective . Primu l f i a creare a de partid e comunist e în toat e ţăril e europene , fie pornin d de la / c i v , fie reunin d elementel e cele ma i radical e din partidel e socialist e Mlmlcnle. Confor m rezoluţiilo r congresului , noil e partid e afiliate trebuia u »fl *e supun ă une i „disciplin e de fier, militare " şi să manifest e „ o încreder e (nvurăşeasc ă deplină " în deciziil e centrulu i — ma i precis , ale Moscovei .

Iu ni doile a rînd , spre deosebir e de Internaţional a a Il-a , Socialistă , car e i>ia structurat ă ca o federaţi e de partid e independent e şi egale, Comintern-u l uium să fie un organis m centralizat , un „Parti d Comunis t unic , cu filiale diferite ţări" , dup ă c u m se exprimas e Zinoviev . Comitetu l Executi v al •uiinlern-ulu i alcătui a o secţi e în cadru l Comitetulu i Centra l al Partidulu i animis t Rus , ale căru i o r d i n e trebui a să le aduc ă la îndeplinir e fără e n c litic In al treile a rînd , partidel e comunist e afiliate aveau sarcin a de a se lullliia î n parlamentel e ş i sindicatel e din ţăril e respectiv e şi de a prelu a i n i i i i o l u l acestora . O b i e c t i v u l final al Comintern-ulu i era declanşare a „Insurecţie i armate " î m p o t r i v a tuturo r guvernelo r existente . t Inele din propuneril e lui Leni n s-au lovit de opoziţi a delegaţilor . Ma i « I M comunişti i o c c i d e n t a l i obiecta u f a ţ ă de idee a de participar e la alegeri ţ l colaborare cu sindicatele , convinş i că o asemene a tactic ă nu ar fi făcut t i u i t să le scoat ă la i v e a l ă slăbiciunea . Leni n a continua t să-şi susţin ă slialegia, motivîn d c ă n u c l e e l e comuniste , oricît de mici , putea u manipul a jifUlainentele şi sindicatel e şi influenţ a opini a publică . „Raportu l de forţe " Ic era atît de defavorabi l comuniştilor , încît singur a strategi e posibilă era M p l n a l a r e a răbdătoar e a celo r ma i mic i disensiun i din t a b ă r a inamic ă şi tiu heierea de înţeleger i conjunctural e cu toţi a l i a ţ i i potenţiali . Leni n a Imţal , cu sprijinu l lu i B u h a r i n , adoptare a u n e i rezoluţi i care c e r e a par tidelo r comunist e a f i l i a t e „s ă particip e la activitate a instituţiilo r burghez e

272

Senila istorie a Revoluţiei ruse

cu scopu l de a le distrug e dinăuntru" . Pentr u a nu căde a prad ă „cretin e mulu i parlamentar " de car e vorbea Marx , reprezentanţi i comunişt i ei.m dator i să îmbin e acţiunil e din parlamen t cu activitate a ilegală. Confon n rezoluţie i Congresului , Nic i un deputa t comunis t nu trebui e să uite că nu se află în parlamen t penii n a face compromisur i cu reprezentanţi i celorlalt e formaţiuni , ci pentr u a ltici.i ca agitato r al partidului , ca un soldat trimi s în tabăr a duşmanulu i spre a aduce la îndeplinir e ordinel e partidului . Deputaţi i comunişt i sînt răspunzător i nu faţa de masa amorfă a alegătorilor , ci faţă de partidel e comunist e din care provin, fie ele legale sau ilegale. înaint e de a-şi închei a lucrările , Congresu l al II-le a a adopta t un ultim document , cel ma i important , car e conţine a douăzec i şi un a de „condiţii " pentr u primire a în Comintern . Lenin , iniţiatoru l documentului , formulas e în mo d delibera t respectivel e condiţi i în termen i inflexibili, astfel încî t să le facă inacceptabil e pentr u socialiştii moderaţi , pe car e nu îi dore a incluş i în nou l organism . Iat ă car e erau cele ma i important e condiţii : A R T I C O L UL 2 . Toat e organizaţiil e care fac pan e din Cominter n trebui e să-i excludă din rînduril e lor pe „reformişt i şi centrişti" .

A R T I C O L UL 3 . Comunişti i vor crea pretutinden i „organizaţi i ilegale paralele", care, în momentu l decisiv, vor ieşi la lumin ă şi vor prelu a conducere a revoluţiei.

A R T I C O L UL 4 . Vor desfăşura o propagand ă intens ă în rîndul forţelor armate , pentr u a preven i folosirea lor în interesu l „contrarevoluţiei" .

A R T I C O L UL 9 . Vor prelu a controlu l sindicatelor .

A R T I C O L UL 14. Vor sprijini Rusia Sovietică în lupta împotriv a contrarevoluţiei .

A R T I C O L UL 16 . Deciziil e congreselo r Comintem-ulu i şi cele ale Comitetulu i său Executi v sînt obligatori i pentr u toat e partidel e membre. *

în momentu l încheieri i Congresului , cădere a Varşoviei şi creare a une i republic i sovietice în Poloni a părea u ma i aproap e ca orieînd . Trupel e poloneze , inferioar e numeric , ajunseser ă să se retrag ă într-u n rit m de cincisprezec e kilometr i pe zi. La 28 iulie, Armat a Roşi e ocup a Bialystok, primu l ora ş cu populaţi e pu r poloneză , iar dou ă zile ma i tîrzi u autointi tulatu l Comite t Revoluţiona r Polone z anunţ a „punere a bazelo r viitoare i Republic i Sovietic e Socialist e Poloneze" , pri n naţionalizare a fabricilor , a proprietăţilo r agricol e şi a pădurilor .

Armat a Roşi e înaint a în Poloni a pe dou ă fronturi : în nord , corpu l prin cipal , condu s de Tuhacevski , în sud trupel e lui Egorov , avîndu- 1 drep t comisa r politi c pe Stalin . Polonezi i nu au primi t nic i un sprijin din parte a * Hitler, care s- a inspirat din m e t o d e le f o l o s i te de L e n i n, a v ea s a i m p u nă un „ p r o g r am în 2 5 de p u n c t e" pentru p r i m i r ea în r î n d u r i le Partidului N a z i s t .

Comunismul de

export

273

«liniilor occidentali , fiindc ă docheri i englezi refuza u încărcare a materia lelor, iar Germani a blocase tranzitu l tuturo r echipamentelo r militar e destinat e Poloniei . Francezi i au trimi s la Varşovia un cor p de consilier i militari , iile căro r propuner i de strategi e defensivă au fost respins e de polonezi , cure miza u pe declanşare a la momentu l potrivi t a une i acţiun i contra ofensive.

Cauz a exact ă a surprinzătoare i înfrînger i suferite de Armat a Roşi e a i.iinas pîn ă astăz i nelămurită . Troţk i avea să îl acuz e ulterio r pe Stalin că nu respectas e ordinele , car e cerea u trupelo r de pe frontu l sudic să facă loiicţiune a cu armat a lui Tuhacevski . Responsabilitate a eşeculu i par e să 11 aparţinu t totuş i lui Lenin , care , încrezăto r în victorie , hotărîs e că Armat a Koşie trebui a să urmăreasc ă obiectiv e geopolitic e ma i ambiţioase . Tuha cevski, acţionîn d dup ă cît se par e la ordinu l direc t al Moscovei , a retra s o part e considerabil ă din trupel e car e asedia u Varşovia, pentr u a le dirija asupr a Coridorulu i Polonez . Obiectivu l era ocupare a Coridorulu i şi reunire a in acest mo d a Prusie i Oriental e cu Germani a propriu-zisă , pentr u a cîştiga sprijinu l naţionaliştilo r germani . Dac ă Stali n nu a făcut joncţiune a cu armat a lui Tuhacevsk i în nord , explicaţi a trebui e căutat ă nu în nerespectare a ordinelor , ci în faptu l că misiune a iniţial ă a frontulu i sudic era invadare a Ungarie i şi a Cehoslovacie i şi transformare a lor în republic i sovietice .

Oricu m ar sta lucrurile , desfăşurăril e din Poloni a au avut ca rezulta t apariţi a une i breşe fatale în frontu l sovieticilor , breşă pe car e Pilsudsk i a exploatat- o în mo d strălucit . Polonezi i au lansa t o contraofensiv ă surpriz ă în flancuri , lovind în spatel e liniilo r inamic e şi forţîndu- i pe sovietici să se retragă . U n numă r de divizii ale Armate i Roşi i au trecu t în Prusi a Orientală , und e aveau să fie dezarmat e şi internat e în lagăre de prizonieri , în total , aproap e 100 000 de ruşi s-au preda t armate i poloneze . Moscov a a fost nevoit ă să cear ă încheiere a armistiţiului , car e a fost urmat ă de semnare a în marti e 1921, la Riga, a unu i trata t de pace . Prevederil e Tratatulu i au stabilit un trase u al frontiere i mul t ma i dezavantajo s pentr u Rusi a Sovietic ă decî t cel pe car e îl oferise lordu l Curzon .

Dezastru l din Poloni a şi eşecu l planurilo r ambiţioas e legate de Europ a Occidental ă au avut un efect profun d demoralizan t asupr a lui Lenin , car e ieşea învin s din prim a confruntar e direct ă cu naţionalismu l european .

Aşa-zişii eliberator i ruşi nu întîmpinaser ă doa r rezistenţ a „gărzilo r albe poloneze" , ci pe acee a a întregi i naţiun i poloneze . „Polonezi i au văzut în soldaţi i Armate i Roşi i nişt e inamici , nu fraţi sau eliberatori" , i se plînge a Leni n unu i comunis t german .

Sentimentele , gînduril e şi acţiunil e lor nu erau sociale sau revoluţionare , ci naţionaliste , imperialiste . Revoluţi a polonez ă pe care o aştepta m nu s-a produs .

Muncitori i şi ţăranii.. . s-au situat de parte a duşmanulu i de clasă, i-au lăsat pe curajoşii soldaţi ai Armate i Roşii să moar ă de foame, i-au încolţi t şi ucis.

274

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

Experienţ a polonez ă l-a vindeca t pe Leni n de iluzia că instigare a la m .1 de clasă, car e se dovedise atît de eficient ă în Rusia , pute a înfrîng c senii mentel e naţional e oricîn d şi oriunde . în plus, ea l-a făcut pe lideru l bolşevu să devin ă extre m de precau t în legătur ă cu implicare a Armate i Roşi i din colo de graniţel e statulu i sovietic. Troţk i îi mărturise a lui Cian g Kai-şeK , car e a vizitat Moscov a în 1923 ca reprezentan t al Kuomintang-ulu i (pe atunc i aliat al comuniştilor) , că Leni n ordonas e în urm a războiulu i cu Poloni a ca trupel e sovietice să nu ma i fie niciodat ă folosite în lupt a împotriv a „imp c rialismului" , pentr u a evita confruntare a direct ă cu forţel e naţionaliste .

Imedia t dup ă încheiere a celu i de-a l doile a congre s al Comintern-ului , Comitetu l Executi v a trecu t la punere a în practic ă a rezoluţiilo r acestui a în Occiden t s-au repeta t evenimentel e car e zdruncinaser ă cu dou ă deceni i ma i devrem e unitate a social-democraţie i ruse. Rîn d pe rînd , facţiunil e radi cale ale mişcărilo r social-democrat e s-au desprin s de acestea , formîn d pai tid e comuniste . Sciziunil e au avut ca efect slăbirea tuturo r partidclo i socialist e europene .

Partidu l Socialist Italia n (PSI ) a fost singur a organizaţi e socialistă euro pean ă important ă car e a participa t la Congres . Majoritate a reprezentanţilo r italieni , în frunt e cu G . M . Serrati , au vota t pentr u adoptare a celo r douăzec i şi un a de condiţi i şi s-au alătura t Comintern-ului . Restu l membrilo r delegaţiei italiene , deşi se opuseseră , au prefera t să se supună , în interesu l uni tăţi i socialiste , în loc să părăseasc ă partidul . Reformişti i nu au fost excluşi, aşa cu m cere a Articolu l 2, ci au răma s în partid , lucr u pe car e Leni n l-a considera t inacceptabil . Refuzu l de a-i exclud e a marca t declanşare a une i campani i de calomni i împotriv a lui Serrati , cu susţinere a Comintern-ului .

Campani a a inclu s acuzaţi i de luar e de mită , car e — deşi absolu t nefon dat e — au condu s la excludere a lui din Comintern . Colaboratori i lui Serrat i au sfîrşit prin a se supun e voinţe i sovieticilo r şi au părăsi t PSI , înfiinţîn d Partidu l Comunis t Italia n (PCI) . în cadru l alegerilo r parlamentar e organizat e la scurt tim p dup ă aceea , comunişti i italien i au obţinu t zece la sută din voturil e acordat e tabere i socialiste . Sciziune a a slăbit puterni c stînga italiană , facilitîn d ascensiune a la puter e a lui Mussolin i în 1922.

Partidu l Socialist France z a vota t în decembri e 1920, cu o majoritat e de tre i la unu , intrare a în Internaţional a Comunistă . Cîştigători i s-au consti tuit în Partidu l Comunist , iar minoritate a învins ă a păstrat , ca şi în Italia , denumire a de Parti d Socialist . în Germania , elementel e cele m a i radical e era u concentrat e în Partidu l Social-Democra t Independen t (USPD) , adep t al une i guvernăr i de tip sovietic . Dup ă îndelung i ezitări , USP D a votat , în octombri e 1920, acceptare a condiţiilo r Comintern-ulu i şi aderare a la acesta . Socialişti i german i s-au împărţi t în tre i facţiuni . U n pri m grup , proveni t din Liga Spartachistă , a forma t Partidu l Comunis t Uni t din Germani a (VKPD) , un al doile a grup

Comunismul dc

export

275

H ulina s în cadru l USPD-ului , iar ultimu l s-a alătura t Partidulu i Socialist .

VKI'I ) a devenit cel ma i mar e parti d comunis t din afara Rusiei . Ca şi în Italia , Hei/lune a a uşura t ascensiune a extreme i naţionaliste , car e se confrunt a acu m eu Irei partid e socialiste concurente , în locu l unu i front socialist unit . în celelalt e ţăr i europene , partidel e comunist e creat e la iniţiativ a ('ninintern-ulu i au avut o audienţ ă redusă . ('el de-a l doile a obiecti v al Internaţionale i Comunist e în ordine a impor lnnţei , acela de a infiltr a şi control a sindicatele , era mul t ma i greu de atins , dală fiind atracţi a mul t ma i mic ă exercitat ă de lozincil e comunist e asupr a muncitorimii , în rapor t cu intelectualitatea . Leni n îşi îndemn a însă adep ţii să folosească oric e mijloac e pentr u a cîştiga influenţ ă în sînu l mişcări i nindicale . „Trebuie" , scria el, ca la nevoie.. . să recurge m la orice şiretlic, viclenie sau acţiune ilegală, la ascundere a adevărului , pentr u a pătrund e şi a ne pute a menţin e în organiza ţiile sindicale , pentr u a desfăşura prin intermediu l lor, cu orice preţ , activitate a comunistă .

Ce l ma i mar e succe s l-a înregistra t Comintern-u l în rîndu l muncitorilo r d i n Franţa , ţar ă cu puternic e tradiţi i sindicale . Şi totuşi , eforturil e de a control a mişcare a sindical ă europeană , în sensu l Articolulu i 9 din rezolu ţia Comintern-ului , au eşuat : „î n cei cincisprezec e an i car e au urma t 11920-1935]" , scrie Fran z Borkenau , „comunişti i occidental i s-au dovedi t incapabil i să prei a controlu l fie şi numa i al unu i singur sindicat" .

Descumpăni t şi irita t de acest e eşecuri , Leni n le- a pu s pe seam a inerţie i şi lipsei de cura j a europenilor : „Comunişti i englezi trebui e învăţaţi , învăţaţ i şi iar învăţaţ i să lucrez e asemene a bolşevicilor". Hrăniţ i cu idee a că lupt a de clasă era unic a realitat e socială , ruşii refuza u să plec e ureche a la avertismentel e celo r car e le spunea u că Europ a era o altfel de lume . Insă , aşa cu m experienţ a avea să demonstrez e în mo d repetat , muncitori i şi agricultori i europen i nu erau nic i anarhişti , nic i lipsiţi de sentiment e patrio tice . Faptu l că în Rusi a comunismu l găsise un tere n mul t ma i propic e decî t în Occiden t se dator a acelu i facto r imponderabi l atît de dispreţui t de cătr e Marx : cultur a politică .

N u trebui e uita t că în ţăril e europen e ma i avansat e cetăţeni i beneficia u de un sistem de asigurăr i sociale car e îi făcea să fie interesaţ i în menţinere a statu-quo-ului : ajutoar e de şomaj , asigurăr i de boal ă şi pensii . Primin d astfel de ajutoar e din parte a statului , era puţi n probabi l ca muncitori i să doreasc ă răsturnare a regimulu i capitalis t şi să rişte pierdere a beneficiilo r pe car e le cîştigaseră de- a lungu l timpului , de dragu l oferte i ma i generoase , însă mul t ma i nesigure , a comuniştilor . Bolşevicii ignora u acest aspect , fiindc ă Rusi a prerevoluţionar ă n u cunoscus e nimi c asemănător .

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

276

pj6şi îşi concentr a eforturil e asupr a ţărilo r industrializate , Comintci n ui* n u s c â P a s e m n v e d e r e coloniile . C u mul t înaint e d e Revoluţie , lei lur l cărţi i l 1 " A- Hobson , Imperialismul (1902) , îl convinses e pe Leni n ni S U p r a yieţuire a capitalismulu i în stadiil e sale avansat e se dator a mumi i m a t e r ; j l o r prime , forţe i de munc ă şi pieţelo r de desfacer e oferit e de coloni i A lipsi capitalismu l de acest e profitur i însemna , dup ă părere a lui Lenin . a-i da lovitur a de graţie . |n coloni i n u exista însă un „proletariat " şi, pri n urmare , nic i buza sociala pentr u o revoluţi e comunistă . Pentr u a le atrag e în lupt a împotriv a j m p 6 rialismului" , trebui a găsit ceva car e să înlocuiasc ă lupt a de clasa.

Leni n a descoperi t acest „ceva" , în naţionalism . Reacţiona r în ţăril e capiln liste naţionalismu l îndepline a în coloniil e acestor a o funcţi e progresislă Strateg i m ' Leni n viza declanşare a în coloni i a uno r războai e de „eliberar e n 3 H o n a ^ " ' m c a r e m a s e l e popular e împreun ă c u „burghezi a locală " u r m a u s a izgoneasc ă forţel e colonialiste . Comunişti i trebuia u să particip e la acea s t a m p t ă Şi sa 0 conducă , menţinîndu-ş i însă o identitat e distinct ă Odat ă obţinut ă victoria , ei urma u să întoarc ă masel e împotriv a foştiloi aliaţ i „burgh^i' \ Putini i comunişt i din regiunil e colonial e car e au luat part e la congresu l C o m jn tern-ulu i au ridica t obiecţi i faţă de o astfel de strategie , cu argument e de natur ă moral ă şi pragmatică . Ei refuzau să facă fron t comu n cu duşmani i de clas&> pe car e nu îi considera u cu nimi c ma i bun i decî t colonialişti i şi n u vroi a u s a îmbrăţişez e cauz a naţionalistă , pe car e o considera u reacţi o nară . \£& §i" menţinu t m s ă poziţi a şi a obţinu t cîştig de cauză . Ce l de-a l II-le a Congre s al Comintern-ulu i a aproba t o rezoluţi e privin d „sprijinire a activă a mişcărilo r de eliberare " din colonii .

Evenimentel e din Turci a şi Chin a au scos în evidenţ ă riscuril e une i astfel de politici .

Kejnal Atatiirk, şeful statulu i turc , a ceru t ajutoru l Moscove i pentr u a-şi debaras a \ a x a Q e f °r ţ e l e d e ocupaţi e ale Aliaţilor . Oricît ă nevoi e avea d e sprijinul rusesc, Atatiir k nu intenţion a totuş i să tolerez e activitate a comu niştilo r P e t e r i t o r i u l Turciei , aşa încî t a desfiinţa t Partidu l Comunis t Tur c si a inst a u r a t dictatur a în numel e partidulu i pe car e îl conducea . Richar d L o e w e n t h a l avea să spun ă despr e el că era primu l dictato r naţionalis t car e a adopt a modelu l politi c comunist , fără a îmbrăţiş a ideologi a comunistă. * în China anilo r '20, strategi a comuniştilo r de sprijinir e şi totodat ă de infiltrar e a forţelo r naţionalist e a condu s la un dezastr u înc ă şi ma i mare .

Rusia S" v i e u c a a încheia t o înţeleger e cu Partidu l Naţionalis t (Kuomintang ) fonda t i s ^u n Yat-se n şi condu s de succesoru l acestuia , generalu l Cian g Kai-sefc P r m c a r e " s P r i Jine a în lupt a împotriv a forţelo r străin e de pe teri toriu l Chinei . în schimb , comunişti i chinez i era u acceptaţ i în rînduril e xn

a

* Infli ' b o l ş e v i s m u l ui asupra f a s c i s m u l ui şi a n a ţ i o t i a l - s o c i a l i s m u l ui e s t e tratată în en a

Capitolul 5 ^ cărţii a

m e

l

e

Russia

under

the

Bolshevik Regime.

Comunismul de

export

277

i.nomintang-ului . însă , în 1927, cîn d îşi simţe a deja poziţi a asigurată , un g a rup t cu comuniştii , excluzîndu- i din Kuomintan g şi desfiinţîndu-l e •indicatele .

!

1 )ac ă în operaţiunil e desfăşurat e în străinătate , Rusi a Sovietic ă ar fi tre luiil să se bazez e exclusiv pe comunişti , şansele ei de succe s ar fi fost exlrem de limitate : în primăvar a anulu i 1919, cîn d a fost crea t Comin tern-ul , existau probabi l în Anglia ma i mulţ i vegetarieni , sau în Suedi a mai mulţ i nudişti , decî t comunişti . în 1920-1921 , număru l simpatizanţilo r din afara Rusie i crescus e deja în mo d considerabil , da r chia r şi aşa comunişti i erau pre a puţin i pentr u a pute a organiz a o revoluţi e sau pentr u n modific a politic a guvernelo r din ţăril e lor faţă de Moscova . Singurel e Niiccese extern e — ma i ales în Occiden t — cu car e Moscov a se pute a liluda în ani i '20 erau datorat e ma i cu seam ă liberalilo r şi „tovarăşilo r de drum" , oamen i car e erau gata să susţin ă cauz a sovietică , fără a deven i comunişti . în tim p ce liberalii respingea u atît teori a cît şi practic a bolşevică, dar găseau totuş i punct e de înţeleger e cu comuniştii , aşa-zişi i tovarăş i de diur n aprecia u comunismu l ca pe un fenome n pozitiv , dar nu dorea u să se supun ă discipline i de partid . Ambele categori i au adu s Rusie i Sovietic e servicii de nepreţuit .

Mare a majoritat e a liberalilo r şi a tovarăşilo r de dru m ai comunismulu i o alcătuia u intelectualii . în ciud a caracterulu i lui contestabil , intelectuali i se simţea u atraş i de regimu l bolşevic pentr u că era primul , de la Revoluţi a francez ă şi pîn ă atunci , în car e oamen i de felul lor aveau acce s la putere , în Rusi a Sovietică , intelectual i car e cu numa i cîţiva an i în urm ă bătea u străzile Europei , exilaţi trăin d de pe o zi pe alta , aveau acu m autoritate a să îi expropriez e pe capitalişti i cei ma i puternici , să-şi execut e adversari i politic i şi să pun ă călu ş ideilo r „reacţionare" . Fiin d aproap e cu totu l lipsiţi de experienţ a puterii , intelectuali i aveau tendinţ a să- i supraestimez e orbeşt e virtualităţile . Iat ă ce scria jurnalistu l america n Eugen e Lyons , referindu-s e la comunişti i şi tovarăşi i de dru m car e se înghesuia u să viziteze Moscov a în ani i ' 2 0 : Proaspă t sosiţi din oraşele în care erau dispreţuiţ i şi persecutaţi , nu se aflaseră niciodat ă atît de aproap e de fagurii cu mier e ai puterii , al căro r gust li se păre a îmbătător . Şi, luaţi aminte , nu era vorba de simulacru l de puter e pe care îl da conducere a unu i parti d revoluţiona r clandesti n şi oprimat , ci de putere a pe care ţi- o oferă armatele , avioanele , poliţia , supunere a necondiţionat ă a subalternilo r şi perspectiv a de a domin a cîndva întreag a lume . Odat ă eliberaţ i de riscurile şi răspunderil e care îi măcina u în ţările lor, dorinţ a de a avea o situaţie, o carieră , privilegii căpătas e la ei forme luxuriante.. . Cin e nu cunoaşt e îndeaproap e mişcare a revoluţionar ă din ţara lui nu poat e înţelege nerăbdare a şi vibraţia interioar ă cu care radicali i europen i luau contac t cu realităţil e unu i

278

Se urlă istoric a Revoluţiei ruse

regim proleta r în exerciţiu l funcţiunii , nici exaltare a care îi cuprinde a in taţii emblemelo r şi simbolurilo r acestu i regim. Era o împlinire , o identificau - cin trizant ă cu Puterea . Cuvinte , imagini şi culori , refrene şi gîndur i care în nunte a mea erau legate de ani de arzătoar e aşteptar e şi, într- o oarecar e măsură , cinai de ideea de sacrificiu, le vedeam , auzeam , simţea m pretutindeni , expuse la Im de onoare , semn e ale autorităţii , ale une i puter i nelimitate !

Liberali i şi socialişti i occidental i car e vizitau Rusi a la invitaţi a guvei nulu i sovietic nu se lăsau, în general , înşelaţ i de aparenţ a de democraţii ' pe car e încerc a să o prezint e regimul . Explica u însă aceast ă latur ă înlu necat ă a realităţi i sovietice fie ca pe o moştenir e a ţarismulu i şi o consecinţ a a ostilităţi i Occidentului , fie ca pe un efect secunda r inevitabi l al constr u irii une i societăţ i cu adevăra t libere şi egalitare .

O atitudin e similară , motivat ă îns ă de raţiun i diferite , era acee a a reacţionarilo r occidentali , car e simpatiza u Rusi a Sovietic ă doa r pentr u că guvernel e lor, cu care se găseau în dezacord , o detestau . Spr e a relu a cuvin tele celo r de la The New Republic: „iubea u Rusi a pentr u duşmani i pe cân ii avea". Di n acelaşi motiv , uni i senator i american i izolaţionişt i apăra u cauz a Rusie i comuniste , iar William Randolp h Hearst , magnatu l presei americane , deşi avea o reputaţi e de ultrareacţionar , ridic a în slăvi regimu l condu s de Lenin , numindu- 1 „ce a ma i avansat ă democraţi e din lume" . Hears t îi dispreţui a pe englezi, or, englezii era u antisovietici . In ani i '30, acelaşi Hears t avea să devin ă admiratoru l lui Hitler .

Tovarăşi i de dru m occidental i s-au dovedi t deosebi t de utili , ma i ales dup ă ce comunişti i şi-a u pierdu t credibilitate a extern ă din cauz a obedienţe i lor total e faţă de Moscova . P e de altă parte , aceşt i tovarăş i de drum , car e aveau reputaţi a de a ascult a numa i de vocea proprie i conştiinţe , se bucura u de un respec t considerabil . Reputaţi a de independenţ ă funcţion a ma i cu seam ă în cazu l anumito r scriitor i proeminenţi , a căro r celebritat e literar ă păre a să constitui e o garanţi e a integrităţii . Luăril e de poziţi e prosovietic e ale uno r scriitor i renumiţ i ca Romai n Rolland , Anatol e France , Amold Zweig şi Lio n Feuchtwange r şi ale uno r savanţ i precu m Sidne y şi Beatric e Webb sau Harol d Laski exercita u o influenţ ă considerabil ă în rîndu l elitelo r occi dentale . Moscov a îi cultiva cu asiduitat e pe intelectuali i străin i simpati zanţ i ai cauze i sovietice , tratîndu- i cu o deferent ă cu car e nu era u obişnuiţ i în ţăril e lor.

Drep t răsplată , tovarăşi i de dru m înfăţişa u opinie i public e occidental e imagine a une i Rusi i comunist e car e se străduia , în condiţi i extre m de dificile, să înfăptuiasc ă idealuril e cele ma i de pre ţ ale civilizaţie i occidentale .

Trecea u însă sub tăcer e rolu l partidulu i şi al poliţie i politice , descriin d Rusi a ca pe o ţar ă guvernat ă de soviete alese în mo d democrati c — un soi de echivalen t al adunărilo r cetăţeneşt i din oraşel e americane .

Comunismul de

export

279

Motivaţiil e acesto r atitudin i erau la fel de diferit e ca şi personalităţil e i clor car e mergea u în pelerina j la Moscova : „universitar i mînaţ i de neas tunpăru l nonconformismului , atei aflaţi în căutare a une i religii, fete bătrîn e in căutar e de compensaţi i revoluţionare , radical i car e încerca u să refac ă puritate a uno r crezur i zdruncinate" . Angelica Balabanov , cărei a se cuvin e s ă i dă m crezare , căc i s-a număra t printr e secretari i Comintern-ului , măr turise a că vizitatori i erau de la bun începu t plasaţ i în un a din următoarel e patr u categorii : „superficiali , naivi, ambiţioş i sau venali". I n realitate , puţin i era u acei a car e putea u fi încadraţ i cu precizi e doa r într-un a din grupe. U n idealist „naiv " rămîne a ma i statorni c în credinţ a lui dac ă prime a imboldu l celebrităţi i sau al banilor , în tim p ce un oaspet e „venal " se bucur a mai mul t de stimulentel e material e dac ă le pute a justifica prin formul e idealist e de genu l „comerţul , promoto r al păcii" .

Interesel e materiale , nu neapăra t sub form a mercenariatulu i făţiş, făceau din mulţ i vizitator i străin i purtător i de cuvîn t ai comunismului . Ce i car e se arăta u dispuşi să joac e un astfel de rol intra u sub arip a ocrotitoar e a puternice i maşin i de propagand ă sovietice , car e ştia să aibă grijă de pro tejaţii ei. Tovarăşi i de dru m englez i aveau acce s la „Clubu l de lectur ă al stîngii", patrona t de Victor Gollancz , car e în 1939, la apogeu l populari tăţi i sale, distribui a literatur ă prosovietic ă unu i numă r de circ a 50 000 de abonaţi . Cărţil e cu orientar e asemănătoar e ale edituri i Pengui n se vindea u cu sutele de mii . Lucru l acest a se petrece a într- o vrem e în car e întuneric la amiază a fostulu i comunis t Arthu r Koestler , cart e car e avea să devin ă mai tîrziu clasică , se tipăre a în Anglia într-u n pri m tiraj de 1 000 de exem plare şi înregistr a într-u n an ma i puţi n de 4 000 de vînzări . Paisprezec e editor i au respin s Ferma animalelor a lui Orwell, pe moti v că era antiso vietică. Ziarişti i străin i acreditaţ i la Moscov a aveau un stil de viaţă pe car e colegii lor de aiure a cu greu şi l-a r fi putu t permit e — bineînţeles , dac ă ştiau să se plieze cerinţelo r puteri i sovietice . Alternativ a era discreditare a urmat ă de expulzare . Cî t despr e oameni i de afacer i car e simpatiza u cu regimul , se găsea întotdeaun a un ban de cîştigat din comer ţ şi concesiuni .

Majoritate a aşa-zişilo r tovarăş i de dru m se încadra u probabi l în cate goria „naivilor" . Credea u cee a ce li se spune a despr e experimentu l comu nist, pentr u că dorea u cu disperar e să vadă o lum e eliberat ă de războ i şi nevoi . Capitalismu l îi dezgust a fiindc ă toler a existenţ a sărăcie i în mijlocu l opulenţe i şi fiindc ă păre a condamnat , din cauz a contradicţiilo r lui interne , să conduc ă în mo d inevitabi l la război . Esteţii , revoltaţ i de vulgaritate a culturi i de masă , era u îneîntaţ i de efortu l comuniştilo r de a deschid e poporulu i drumu l spre cultur a „înaltă" . Ei considera u că omu l şi socie tate a po t fi conduş i la perfecţiune . Lume a din juru l lor fiind însă atît de depart e de aceast ă perfecţiune , era u dispuş i să ia idealuril e comunist e drep t realitat e şi învăţa u trepta t să închid ă ochi i în faţa a tot ceea ce con -

Scurta

istoric

a

Revoluţiei

nise

trazice a aspiraţiil e lor. Koestle r povesteşt e cum , trăin d în Rusia anilor ' Mi într- o epoc ă de foamet e şi de aneantizar e a drepturilo r omului , căpătas e reflexul de a filtra menta l tot ceea ce vedea şi de a consider a realitate a sovietic ă drep t irealitat e — „ o membran ă tremurătoar e car e despăui u viitoru l de trecut" . Acest „filtr u mental.. . îm i îngădui a să atribu i tot I V I M ce mă şoca « moşteniri i trecutulu i » şi să văd în tot cee a mă îneînl a « sein nel e lumi i viitoar e »". 0 mint e astfel condiţionat ă se pute a obişnu i eu aproap e orice .

Exemplu l clasic al tovarăşulu i de dru m idealist este Joh n Reed . Mu l uno r părinţ i bogaţi , absolven t al Universităţi i Harvard , Ree d a făcui in 1917 o călători e în Rusia , fără a avea nic i cea ma i mic ă idee despr e reali tăţil e de acolo , despr e limba ţări i sau despr e socialism . Marto r al evem mentelo r din octombri e 1917, americanu l avea să relatez e lovitur a de stal bolşevică în carte a Zece zile care au zguduit lumea, apărut ă în 1919 NI prefaţat ă de însuşi Lenin . Fiin d conceput ă sub form a unu i scenari u de film, în car e bolşevicii juca u rolu l „băieţilo r buni" , iar adversari i lor pe acel a al „răilor" , carte a lui Ree d a fost receptat ă ca o mărturi e autentica , deşi nu depăşe a nivelul unu i manifes t propagandisti c scris de un america n aflat în căutar e de emoţi i romantice . Ree d avea să devin ă ulterio r membr u al Comintern-ului , pe car e l-a părăsi t însă repede , deziluziona t de pract i cile lui autoritare. * Ne-a m pute a imagin a că adversitate a declarat ă a regimulu i comunis t faţă de capitalism , ca şi lipsa lui de respec t pentr u proprietate a privaţii făcea u din comunitate a de afacer i occidental ă duşmanu l de moart e al Rusie i Sovietice , In realitate , mulţ i dintr e capitalişti i înfăţişaţ i în afişele propagande i sovietice ca nişt e burtoş i cu joben e manifesta u faţă de regimu l de la Moscov a o atitudin e cel puţi n prietenoasă . Nic i o alt ă categori e socială nu promov a cooperare a cu Rusi a Sovietic ă cu ma i mult ă asidui tat e şi eficienţ ă decî t o făceau oameni i de afacer i american i şi europeni .

Primel e misiun i comercial e sovietice sosite în Vest în vara anulu i 1920, cu obiectivu l de a obţin e credit e şi echipamente , au fost întîmpinat e de mari i afacerişt i cu braţel e deschise . Cercuril e de afacer i considera u că Rusi a — privită de uni i ca cea ma i mar e piaţ ă de desfacer e „neexplorată " din lum e — le pute a oferi perspectiv e comercial e şi investiţional e neli mitate . Optimismu l legat de viitoru l experimentulu i comunis t a atin s cot e maxim e la începutu l lui 1921, o dat ă cu lansare a de cătr e Moscov a a Noi i Politic i Economice , car e marc a o relativă deschider e spre iniţiativ a privată şi păre a să anunţ e abandonare a metodelo r comuniste .

Oameni i de afacer i occidentali , dornic i să exploatez e resursel e natu rale ruseşt i şi să găsească un no u debuşe u pentr u produsel e lor, găseau * Document e ale Comintern-ulu i scoase recen t la lumin ă demonstreaz ă că Ree d a primi t din fonduril e acestui a sum a de 1 milio n de ruble , adic ă echivalentu l a 1 00 0 de dolari , sau un kilogram şi jumătat e de aur .

('onnmisniiil

de

export

2X1

H U I mult e argument e pentr u a justifica reluare a relaţiilo r comercial e c u un regim car e încălcase , în Rusi a şi în afara ei, toat e normel e unu i com portamen t civilizat. Primu l era că fiecare ţar ă are dreptu l să se conduc ă M Ş A cu m găseşte de cuviinţă . Sau , cu m scria Bernar d Baruc h în 1920, „Huşi i au, dup ă părere a mea , dreptu l să aleagă cu m să fie guvernaţi. " Argumentu l este perfec t raţional , cu condiţi a ca ruşii să fi avut într-adevă r dreptu l să aleagă regimu l car e îi conducea .

Al doile a argumen t era că , în măsur a în car e este o lecţi e de bun simţ ţi o lovitur ă dat ă doctrinelo r abstracte , comerţu l reprezint ă un facto r de civilizaţie. Lloyd Georg e motiv a menţinere a relaţiilo r comercial e cu Rusi a cu argumentel e următoare : „Am eşuat în încercare a de a readuc e Rusi a pe cale a cea bun ă prin forţă . Cre d că vom pute a face acest lucr u pri n co merţ , car e are daru l de a trez i la realitate . Aritmetic a elementar ă cu car e opereaz ă schimburil e economic e va face rapi d evident ă extravaganţ a teori ilor comuniste. " Henr y Ford , car e reuşe a să îmbin e fanatismu l anticomu nist şi antisemi t cu relaţi i comercial e profitabil e cu Uniune a Sovietică , era şi el convin s de forţa de influenţar e moral ă a pragmatismulu i eco nomic . C u cît comunişti i aveau să îşi dezvolt e ma i mul t industria , cu atît mai raţiona l avea să devin ă comportamentu l lor, fiindc ă „î n mecanic ă şi în moral ă raţiune a este un a singură".

O altă explicaţi e a disponibilităţi i oamenilo r de afacer i de a avea rapor turi normal e cu Rusi a Sovietic ă o constitui a tendinţ a lor de a consider a teoriil e comunist e simpl e mijloac e propagandistic e destinat e maselor . Pu r şi simplu , nu putea u cred e că un om între g la mint e ar fi fost capabi l să ia în serios idei de o asemene a extravaganţă . Pri n urmare , comunişti i fie nu credea u în teoriil e pe car e le promova u — lucr u car e pute a fi scos la iveală dac ă li se oferea u tentaţi i material e —, fie credea u şi atunc i aveau să piard ă curîn d puterea , fiind înlocuiţ i cu conducător i ma i realişti . In oricar e dintr e variante , nu era nimi c rău în a- i pun e la încercare .

*** Regimu l sovietic încuraj a acest e tendinţ e nu numa i pentr u că avea o nevoi e disperat ă de capitalur i occidentale , ci şi pentr u că îşi făcuse calculu l — car e avea să se dovedească , dup ă cu m vom vedea, corec t — că relaţiil e comercial e aveau să deschid ă cale a spre recunoaştere a diplo matică .

Printr- o propagand ă sistematică , Moscov a a reuşi t să proiectez e în afară o imagin e favorabilă a comunismului . Vom abord a în capitolu l următo r acţiunil e de propagand ă intern ă ale regimulu i sovietic, rezumîn du-n e deocamdat ă la cîtev a consideraţi i asupr a dimensiuni i lor inter naţionale . Pri n anvergur a şi intensitate a lor, acest e acţiun i au avut un caracte r unic : Leni n făcea din propagand ă o chestiun e de maxim ă priori -

2X2

Scurtei istoric a Revoluţiei ruse

tate , convin s că, împreun ă cu lipsa de unitat e a adversarilor , propagând, i era un facto r esenţia l pentr u supravieţuire a regimulu i în cele ma i dificili circumstanţe . Prim a condiţi e era însă exercitare a unu i contro l absolu t asupr a tuturo r surselor de informaţii .

Moscov a a naţionaliza t serviciile telegrafice , creîn d agenţi a ROS'I A (Agenţi a Telegrafic ă Rusă) , car e în 1925 avea să fie rebotezat ă TASN , Agenţia deţine a monopolu l ştirilor privitoar e la Rusi a Sovietică . într- o epoc ă în car e presa reprezent a principal a sursă de informaţii , cale a cea ma i sigură de a asigura o prezentar e favorabilă a regimulu i sovic tic în străinătat e era acreditare a numa i a acelo r ziare şi ziarişti car e dădea u dovad ă de o atitudin e cooperantă . Da t fiind că fiecare dintr e maril e ziaic dore a să aibă un biro u de presă la Moscova , majoritate a lor au respecta i cerinţ a de a trimit e în Rusi a corespondenţ i cu orientar e convenabili i Ziarişti i străin i au învăţa t rapi d să minimalizeze , să selectez e sau, la nevoie , să treac ă sub tăcer e informaţiil e defavorabile , să nu ma i facă distincţi e într e intenţiil e şi realităţil e regimulu i şi să- i ia în derîder e pe critici i acestuia .

Odat ă „adaptaţi" , ei ajungea u să se autocenzurez e şi, ma i devrem e sau ma i tîrziu , să se transform e în promotor i ai propagande i sovietice . înaint e de a da drumu l une i depeşe , corespondenţi i de presă trebuia u să obţin ă aprobare a departamentulu i de pres ă al Comisariatulu i pentr u Afaceri Externe . „Era u invitaţi" , îşi aminteşt e scriitoru l şi corespondentu l englez Malcol m Muggeridge , „pentr u a li se cenzur a textele , aşa cu m prezenta u odinioar ă eseuril e spre citir e profesorilo r de la Cambridge , urmărin d neliniştiţ i fiecare încruntar e sau ezitar e a funcţionarulu i sovietic şi aştep tîn d cu groaz ă momentu l în car e creionu l cobor a pe hîrti e ca să taie ceva. " U n cenzo r a refuza t odat ă să- i permit ă lui Muggeridg e să transmit ă o relatare , cu explicaţia : „N u puteţ i spun e aşa ceva, pentr u că e adevărat. " Ziarel e car e nu intra u în joc — exemplu l tipi c era Times, de la Londr a — nu primea u permisiune a de a trimit e reporter i la Moscova . New York Times, în schimb , avea un coresponden t extre m de „ascultător" , pe Walter Duranty , pe car e stilul luxos de viaţă şi favorurile une i amant e rusoaic e l-a u convin s să devin ă apologetu l regimulu i sovietic. Relatăril e lui, car e au mer s cu deformare a realităţilo r ruseşt i pîn ă la a nega foamete a din Ucrain a din ani i 1932-1933 , car e a făcut milioan e de victime , au con tribui t la dezvoltare a în Statel e Unit e a unu i curen t de opini e favorabil Uniuni i Sovietic e a lui Stalin , cee a ce a crea t condiţiil e pentr u restabilire a în 1933 a relaţiilo r diplomatic e dintr e cele dou ă ţări .

Moscov a a influenţa t opini a public ă occidental ă şi prin finanţare a uno r ziar e străine . Exemplu l cel ma i grăito r este cel al organulu i de presă al aripi i radical e a Partidulu i Laburist , Daily Herald. La începutu l anilo r '20, ziaru l se afla într- o situaţi e material ă dificilă. Confrunta t cu perspectiv a falimentului , redactorul-şef , Georg e Lansbury , a întreprin s o călători e la Moscova , în căutar e de sprijin financiar . Obţinîn d subvenţiil e pe car e le

('oiiimiisnuil de

export

283

i loi eu, Daily Herald a adopta i o poziţi e prosovietic ă lipsită de oric e echivoc .

Iu cursu l aceluiaş i an , Krasin şi Kamenev , aflaţi la Londr a pentr u aînchei a un acor d comercia l cu Mare a Britanie , i-a u înmîna t lui Lansbur y pietr e pieţioas e şi platin ă în valoar e de 40 000 de lire sterline , plu s sum a lichid ă de 35 000 de lire sterline . Neşans a lor a făcut ca Scotlan d Yard-u l să îi fi urmărit . Cazu l a fost făcut publi c şi Kamene v a trebui t să părăseasc ă Mare a Ilritanie , iar Lansbur y să înapoiez e banii . Serviciile pe car e le- a adu s Mos covei nu l-a u împiedica t pe Lansbur y să fie ales în 1931 preşedint e al Partidulu i Laburist .

Pri n mijloac e de acest gen, adevăru l despr e Rusi a Sovietic ă a fost din ce în ce ma i mul t ocultat , rar atmosfer a a deveni t favorabilă reluări i coope rării economic e şi normalizări i relaţiilo r diplomatice .

Problem a datoriilo r Rusie i reprezent a principalu l obstaco l în cale a extinderi i relaţiilo r comercial e şi diplomatice . în ianuari e 1918, prin refuzu l guvernulu i sovietic de a-ş i asum a obligaţiil e contractat e de guvernel e precedente , statel e şi deţinători i străin i de bonur i de tezau r ruseşt i au pierdu t o sum ă estimat ă la 6,59 miliard e de dolar i — care , în termeni i puteri i de cumpărare , echival a în 1990 cu de zece ori cifra respectivă . P e de altă parte , decretel e de naţionalizar e au adu s pierder i considerabil e pro prietarilo r şi acţionarilo r străin i ai întreprinderilo r ruseşti . Numa i investitori i francezi , de exemplu , au pierdu t 2,8 miliard e de dolari .

Moscova , conştient ă de dimensiunil e problemei , nu avea nic i voinţa , nic i capacitate a de a o rezolva în mo d satisfăcător , mulţumindu-s e să flutur e periodi c în faţa creditorilo r perspectiv a iluzori e a rambursări i datori ilor. Deş i îşi recunoşte a „î n principiu " obligaţiile , regimu l sovietic pune a nişt e condiţi i de natur ă să golească acest „principiu " de sens. Principal a condiţi e pus ă Occidentulu i pentr u a-şi pute a recuper a pierderil e era să acord e Rusie i compensaţi i pentr u daunel e provocat e de pretins a inter venţie străin ă din timpu l războiulu i civil. Unu l din rapoartel e confidenţial e pregătit e de un funcţiona r al Comisariatulu i pentr u Finanţ e ne dă o idee despr e noţiune a pe car e şi-o făceau sovieticii despr e acest e pierderi . Punîn d pe seam a Aliaţilor toat e costuril e războiulu i civil, împreun ă cu compen saţiile pentr u pierderil e uman e suferit e de Armat a Roşie , funcţionaru l respecti v obţine a sum a de 8,25 miliard e de dolari . La aceast ă cifră se adăuga u alte 15 miliarde , ca „pierder i cauzat e de pogromuri " şi „daun e morale " datorat e poporulu i rus. Adăugin d în fine epidemiile , scădere a nivelulu i de educaţi e şi alte pierder i suferite de Rusi a începîn d cu octombri e 1917, se ajungea la sum a total ă de 92,9 miliarde , de zece ori datori a extern ă a Rusiei .

Problem a raporturilo r cu aceast ă ţar ă car e nu îşi onor a datoriil e a fost abordat ă iniţia l prin soluţi a iluzori e a stabilirii de relaţi i comercial e cu cooperativel e ruseşti . Deş i instituţiil e cu pricin a fuseseră naţionalizate ,

2X4

Scurta istoric o Revoluţiei ruse

Occidentu l şi Moscov a pretindea u că ar fi fost vorba de asociaţi i private , în aprili e 1921, Mare a Britani e a încheia t un acor d comercia l cu Rusia , Alte ţăr i aveau să îi urmez e curîn d exemplul .

Patr u era u ţăril e car e îi interesa u în mo d deosebi t pe arhitecţi i politici i extern e ruseşti : Franţa , Statel e Unite , Mare a Britani e şi Germania . Prio ritate a principal ă o reprezent a Germania .

Franţ a continu a să rămîn ă un duşma n neîmpăca t al Rusie i Sovietice , atît din cauz a pierderilo r grele pe car e le suferise în urm a Revoluţiei , cît şi a temerilo r legate de o posibilă alianţ ă sovieto-germană . Pentr u a face faţă aceste i din urm ă eventualităţi , Franţ a a crea t un „cordo n sanitar " într e cele dou ă ţări , ducîn d faţă de Germani a de la Weima r o politic ă intransi gentă , car e avea să îi împing ă pe naţionalişti i german i în braţel e bolşe vicilor. Moscov a nu avea prin urmar e motiv e să aştept e nimi c bun de la Franţa .

Statel e Unite , car e se ţinuser ă depart e de rivalităţil e de pe continentu l europea n şi fuseseră destu l de puţi n afectat e de exproprieril e şi abuzuril e guvernulu i sovietic, considera u Rusi a Sovietic ă nelegitim ă şi refuza u să întreţin ă relaţi i oficiale cu ea. Secretaru l de stat america n motiv a în 1920 atitudine a ţări i sale faţă de regimu l sovietic pri n încălcare a de cătr e acest a a „tuturo r normelo r şi convenţiilo r recunoscut e prin dreptu l internaţional" .

Conducători i sovietici, adăug a el, „a u promi s în mo d repeta t să închei e acordur i cu puteril e străin e şi să îndeplineasc ă obligaţiile car e le revin, fără a avea însă nic i cea ma i mic ă intenţi e de a-şi respect a obligaţiile sau de a pun e în practic ă eventualel e acorduri" . Ma i mul t chiar , continu a secretaru l de stat, au afirma t că însăşi supravieţuire a bolşevismului în Rusia, ca şi rămînere a lor la puter e depin d şi trebui e să depind ă şi pe mai depart e de declanşare a uno r revoluţi i în toat e marile state civilizate, inclusiv în Statel e Unite... .

Administraţi a de la Washingto n a refuza t pri n urmar e să acord e recunoaşter e diplomatic ă Rusie i Sovietice , fără a pun e însă piedic i relaţi ilor comercial e dintr e cetăţeni i american i şi aceasta . La nivelu l anilo r '20, era un lucr u delo c neglijabil.

Mare a Britani e şi-a normaliza t relaţiil e cu Rusi a Sovietică . Churchil l avertizase că bolşevicii, dat fiind fanatismu l lor, nu putea u fi convinş i să-şi abandonez e doctrina : „Di n punctu l lor de vedere , sistemu l comunis t nu şi-a dovedi t înc ă superioritate a pentr u că nu a fost aplica t la o scară suficien t de mar e şi, pentr u a avea succes, va trebu i extin s în întreag a lume. " Majoritate a politicienilo r britanic i considera u îns ă anticomunismu l lui Churchil l o obsesie personală , cee a ce explică lipsa de reacţi e la avertismentel e lui, situaţi e car e avea să se repet e şi în cazu l ameninţări i naziste .

Comunismul dc

export

2X5

Germani a era pentr u regimu l sovietic chei a realizări i ambiţiilo r sale pe plan internaţional . Ţar a european ă cea ma i industrializat ă şi cu munci torime a cea ma i numeroasă , ea fusese redus ă de aliaţ i la rolu l de paria . In cazu l ei însă , obstacolu l principa l nu îl reprezenta u naţionalişti i sau capitaliştii , car e erau dispuşi să facă fron t comu n cu bolşevicii împotriv a Aliaţilor, ci social-democraţii . Intelectuali i car e conducea u SPD-u l salutaser ă preluare a puteri i de cătr e comunişt i în octombri e 1917, dar critica u suprimare a libertăţilo r politice , pe car e le considera u vitale pentr u socia lism. Aceste critici , ca şi orientare a pro-aliat ă a social-democraţilo r germani , au făcut imposibil ă colaborare a cu Moscova , car e şi-a îndrepta t atenţi a spre naţionalişti i conservator i şi radicali .

Naţionalişti i germani , obsedaţ i de Tratatu l de la Versailles, era u gata să cad ă la înţeleger e cu oricin e i-a r fi sprijinit în anulare a urmărilo r acestuia şi în primu l rîn d cu Rusia . Imedia t dup ă ce prevederil e Tratatulu i au fost făcut e public e (ma i 1919), Comisariatu l pentr u Afaceri Extern e de la Moscov a le- a denunţa t în termeni i cei ma i categorici , iar Comintern-u l a emi s o proclamaţi e intitulat ă „Jo s Tratatu l de la Versailles!" U n an ma i tîrziu , în timpu l puciulu i organiza t de politicieni i de dreapt a şi de general i cu scopu l de a instaur a o dictatur ă militar ă (aşa-zisu l puc i „Kapp " din marti e 1920, eşua t dealtfel) , liderii Partidulu i Comunis t German , foart e probabi l la ordinu l Moscovei , au adopta t o poziţi e neutră , afirmîn d că „proletariatu l nu va ridic a nic i măca r un deget pentr u a salva republic a democrată" . Neputîn d avea o Germani e comunistă , Moscov a prefer a o dictatur ă militar ă de dreapt a unu i guvern social-democrat .

Ce l ma i importan t susţinăto r al ideii une i alianţ e într e Germani a şi Rusi a Sovietic ă era generalu l Han s von Seeckt , şef al comandamentulu i armate i şi ofiţeru l germa n cu gradu l cel ma i înalt . Seeck t consider a armat a adevăratu l suflet al Germaniei . Tratatu l de la Versailles, pri n car e ţar a fusese practi c dezarmată , însemn a din punctu l lui de vedere condamnare a la moart e a naţiuni i germane . Numi t în 1920 în frunte a Reichswehr-ului , el concepus e planu l refaceri i în secret a capacităţi i militar e a Germaniei , în contradicţi e cu prevederil e Tratatulu i de la Versailles. Er a un obiecti v car e n u pute a fi atin s decî t cu sprijinu l Rusie i Sovietice . Iat ă ce scria Seeckt : „Singur a şansă a Germanie i de a-ş i recîştiga statutu l de mar e pu ter e o reprezint ă colaborare a consecvent ă cu o Rusi e Mare. " Generalu l a iniţia t discuţi i cu Rade k şi alţi reprezentanţ i sovietici asupr a une i coope răr i militar e menit e să permit ă Germanie i să ocoleasc ă acele preveder i ale Tratatulu i car e îi interzicea u să deţin ă materia l de războ i modern : avioane , artileri e grea, tancur i şi gaze de luptă . Colaborare a iniţiat ă de el a con tinua t pîn ă în toamn a anulu i 1933 şi avea să se dovedeasc ă extre m de important ă în pregătire a armatelo r german ă şi sovietică pentr u cel de-a l doile a războ i mondial .

286

Senila istorie a Revoluţiei ruse

în vara anulu i 1920, cîn d Armat a Roşi e se afla la porţil e Varşoviei, Seeck t a saluta t o eventual ă victori e a Rusie i ca pe un prim pa s în lichidare a urmărilo r păci i de la Versailles: dac ă Poloni a era distrusă , iar Rusia şi Germani a ajungea u din no u să aibă o graniţ ă comună , armătur a „co r donulu i sanitar " crea t de francez i avea să se prăbuşească . „Viitoru l aparţin e Rusiei" , scria generalul . „Rusi a are resurse nelimitat e şi e inexpugnabilă, " U n stat germa n aliat cu Rusi a avea să impun ă respec t Aliaţilor , altern a tiva fiind transformare a germanilo r într- o naţiun e de „iloţi" . Seeck t nu ei a îngrijora t de repercusiunil e pe car e o orientar e procomunist ă le-a r fi pulu l avea în plan intern , convin s că guvernu l ar fi cîştigat astfel simpati a ele mentelo r radicale . Vom discut a ceva ma i depart e rezultatel e colaboră m militar e iniţiat e de Seeckt .

Cercuril e de afacer i german e erau la fel de interesat e într- o cooperar e cu Rusi a Sovietică . înaint e de 1914, Rusi a fusese principalu l partene r comercia l al Germaniei . Exista temere a că „anglo-saxonii " aveau să profit e de slăbiciune a Germanie i pentr u a acapar a comerţu l exterio r rusesc .

Oameni i de afacer i german i nu era u preocupaţ i de subversiune a com u nistă , ma i mul t chiar , spera u ca întărire a relaţiilo r economic e cu Moscov a să contribui e la stabilizare a ţări i şi să facă regimu l sovietic să fie interesa i în menţinere a une i Germani i capitaliste . (Ministeru l de extern e germa n lansase chia r sloganu l „Bolşevici i trebui e să ne salveze de bolşevism".)

Dup ă reluare a oficială a relaţiilo r comercial e (ma i 1920), schimburil e eco nomic e dintr e cele dou ă ţăr i au cunoscu t o creşter e rapidă , Germani a rede venin d în următoru l deceni u principalu l partene r comercia l al Rusiei . în 1932, graţie şi creditelo r germane , 47 la sută din importuril e sovietice pro venea u din Germania .

Se punea u astfel bazel e une i apropier i germano-sovietice , pe car e Tratatu l de la Rapall o din 1922 avea să o consfinţească , spre surprindere a întregi i lumi . în ultim ă instanţă , strategiil e convenţional e ale misiunilo r diplomatic e şi economic e sovietice se vor fi dovedi t ma i eficient e decî t acţiunil e subversive ale Comintern-ului . D e la creare a lui în 1919, pîn ă în 1943, cîn d a fost desfiinţat , acest a a înregistra t un lun g şir de eşecuri , explicabil e în primu l rîn d prin ignorare a de cătr e bolşevici a realităţilo r europene . Lideri i partidulu i petrecuser ă an i îndelungaţ i în Occident : într e 1900 şi 1917, Leni n trăis e cincisprezec e ani , Troţk i zece , iar Zinovie v doisprezec e an i în afara Rusiei . Viaţa lor se desfăşurase însă în izolare a cercurilo r emi graţiei , în contac t cu elementel e cele ma i radical e ale mişcări i socialist e europene . Lideri i bolşevici era u la curen t cu multe , da r înţelegea u pre a puţin . într e ei şi lume a occidental ă pe car e vroiau să o revoluţionez e se ridic a o barier ă mental ă de netrecut . Noţiune a de „cortin ă de fier" a intra t în uz înc ă din ani i '20.

('omtwisiHul

de

export

2X7

N u era u nic i măca r dispuşi să înveţ e din aceast ă experienţă . „N u cre deţi că din luptele , mişcăril e sociale şi revoluţiil e din alte ţăr i se pot trage învăţăminte? " îl întreb a exaspera t pe Zinovie v un delega t engle z din ('umintern . „Ruşi i au venit aici doa r ca să de a lecţii? " întor s acasă , un alt delegat englez la Congresu l al II-le a al Comintern-ulu i avea să scrie : Poal e că lucru l cel mai izbitor era total a incapacitat e a Congresului de a lua decizii în cunoştinţ ă de cauză în privinţ a mişcări i socialiste engleze. Unel e din lacticile folosite cu succes în Rusia ar fi condu s la eşecuri groteşti, dacă ar fi fost puse în aplicar e la noi. Cei care nu cunos c realităţil e ruseşti nu-ş i pot face o idee despre enorm a diferenţ ă dintr e Rusia, ţară medievală , semi-barbară , cu o organizar e (politică ) fragilă şi o cultur ă politic ă frizînd infantilismul , şi Mare a Britanie , stat insular cu structur i şi instituţi i politic e bine puse la punct , stabile, şi o industri e centralizată .

Moscov a nu numa i că ignor a astfel de opinii , ci îi sancţion a cu duri lale pe cei car e îndrăznea u să- i critic e politica . Un a din figurile de frunt e ale comunismulu i german , Pau l Levi, car e îi avertizas e pe sovietici asupr a i iscurilo r pe car e le presupune a organizare a uno r lovitur i revoluţionar e în (iermania , a fost declara t „trădător " şi exclus din Comintern . Levi fusese pedepsi t nu pentr u că ar fi greşit (d e vrem e ce Leni n însuşi recunoşte a că sfaturile lui era u utile) , ci pentr u că dădus e dovad ă de insubordonare .

C a rezulta t al aceste i atitudini , Moscov a a ajun s să contez e din ce în ce ma i mul t pe indivizi docil i şi maleabili , car e nu putea u fi decî t lipsiţi de principi i şi coruptibili . Angelica Balabano v nu a reuşit să treac ă pest e hotărîre a lui Leni n de a cheltu i oricî t pentr u a cumpăr a no i adepţ i şi a influenţ a opini a publică . Mărturisindu-ş i îndoielile , secretar a Comin Icrn-ulu i a primi t din parte a lui Leni n următoru l răspuns : „T e rog, nu face economii . Cheltuieşt e milioane , cît ma i mult e milioane. " Fonduril e era u dirijat e pe ma i mult e canale : arhivel e Comintern-ulu i înregistreaz ă mar i sum e de ban i plătit e uno r partide , publicaţi i sau cetăţen i străini . Subvenţiil e de acest gen au permi s Moscove i să controlez e mişcare a comunist ă euro peană , ducîn d însă totodat ă la degradare a acesteia , prin descurajare a celo r loiali şi atragere a uno r aventurier i lipsiţi de scrupule .

Acesto r explicaţi i ale eşeculu i Comintern-ulu i li se ma i poat e adăug a una , imponderabil ă prin însăşi natur a ei. E a ţin e de substanţ a tipi c ruseas că a bolşevismului . Mişcare a radical ă rusă s-a distin s întotdeaun a pri n extremismu l ei inflexibil, pri n atitudin i de genu l „totu l sau nimic " sau „c u oric e preţ" , ostile compromisului . Explicaţi a stă în faptu l că, înaint e de a ajunge la putere , radicali i ruşi, intelectual i car e n u se bucura u de pre a mult ă audienţă , îşi construiser ă identitate a exclusiv pe forţa ideilor . Astfel de indiviz i existau şi în Occident , ma i ales în rîndu l anarhiştilor , da r ei reprezenta u acol o o minoritat e insignifiantă . Radicali i europen i vroiau să reformez e ordine a existentă , nu să o distrugă . Dimpotrivă , radicali i ruşi

288

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

găseau că nu merit a să păstrez e mar e lucr u din moştenire a istorică . Din punctu l lor de vedere , comunişti i occidental i şi simpatizanţi i lor erau lip siţi de autenticitate . „Bolşevismu l e un cuvîn t rusesc", scria un emigttut l anticomunis t în 1919, d ar nu n u m ai un c u v î n t. S u b f o r ma ş i î n m a n i f e s t ă r i le î n c a re s - a c r i s t a l' -• < pe p ă m î n t ul R u s i ei î n u l t i m ii d o i a n i, b o l ş e v i s m ul e s t e un f e n o m en p ur i »

•

c u r ă d ă c i ni p r o f u n de î n s u f l e t ul r u s. C î nd î i a u d v o r b i nd d e s p re b o l ş e vi

:

g e r m an s a u m a g h i a r, î mi v i ne s ă z î m b e s c. S ă f ie v o r ba a c o l o d c b o l ş r\ i L a s u p r a f a ţă ş i p o a t e d o ar î n p l an p o l i t i c. î n s ă f ă ră s u f l e t ul s p e c i f i c. s u f l e t ul r u s. N u e d e c ît un p s e u d o - b o l ş e v i s m.

l ' N tl

C a p i t o l ul

X IV

VIAŢA SPIRITUALĂ

Pentr u marxişti , cultur a e o „suprastructură " condiţionat ă economic , i H I ' C reflect ă interesel e şi valorile claselo r dominante . Religia e o credinţ ă pi liniii vă, o relicvă a epocilo r în car e oameni i făceau primi i paşi în înţele I'cre n lumi i înconjurătoare ; un instrumen t prin intermediu l cărui a clasele n e domin ă economi a ţin în robi e masele . Triumfu l socialismulu i va da ".îşicre une i cultur i noi , car e va exprim a interesel e şi valorile proletaria mlui, nou a clasă conducătoare . Religia va dispărea .

Bolşevicii atribuia u acesto r teze o valoar e axiomatică . Ajunşi la putere , i mi Irecu t la punere a lor în practică , încereîn d să creez e o cultur ă nouă , piolelar ă şi să distrug ă cu brutalitat e credinţel e şi practicil e religioase, 'u 'ift, dincol o de acest e linii generale , bolşevicii nu reuşea u să cad ă de » ord asupr a celo r ma i nimerit e metod e de aplicar e a platforme i lor relit i i u s e şi culturale ; uni i cerea u lichidare a fără cruţar e a moştenirilo r tre ulului , alţii propunea u o abordar e ma i nuanţată . Lenin , car e avea ultimu l uvînl de spus în toat e problemele , sprijine a adoptare a une i tendinţ e liber i e în cultură , dar în privinţ a religiei era adeptu l persecuţie i deschise .

('nitura

ca propagandă

I jderii bolşevici aveau o viziune pu r instrumental ă despr e cultură , con uleral ă drep t o latur ă a procesulu i de guvernar e menit ă să modelez e i'iiilele şi să sădeasc ă în ele convingeril e necesar e construiri i societăţi i • 'i uiliste. Funcţi a ei esenţial ă era propagand a în înţelesu l cel ma i larg al uuenului : propagand a pri n literatură , prin artel e vizuale, prin teatr u şi n i ! ales prin învăţămînt .

N u bolşevicii erau inventatori i propagandei , fireşte. începuturil e ei tre i Mie situat e la începutu l secolulu i al XVII-lea , cîn d papalitate a a înfiinţa t gregatio de Propagand a Fide , cu scopu l de a răspînd i catolicismul . în I I u p u l primulu i războ i mondial , toat e puteril e beligerant e au recur s la i uni i propagandistice . în cazu l bolşevicilor , noutate a const a în rolu l cen il pe car e îl juca propagand a în viaţa societăţii : dac ă pîn ă atunc i ea fuseulili/.at ă pentr u a înfrumuseţ a sau deform a realitatea , în Rusi a comunist ă i'iopagand a a deveni t un suroga t al realităţii . Propagand a comunist ă se

290

Sania istoric a Revoluţiei ruse

strădui a — şi într- o măsur ă surprinzătoar e a şi reuşit — să creez e o lunu» fictivă, în parale l cu acee a a experienţe i de zi cu zi şi în contras t puleinl i cu ea, o lum e în car e cetăţenilo r sovietici li se cere a să creadă , sau cel puţi n să se prefac ă a crede . Pentr u a-şi ating e scopul , Partidu l Comunis t ii instaura t un monopo l absolut asupr a tuturo r surselor de informaţi e şi opinie , tinzîn d trepta t să taie cetăţenilo r oric e legătur ă cu restu l lumii . Prin anvei gura ei, pri n ingeniozitate a şi hotărîre a cu car e a fost aplicată , propagand a a reuşit să creez e un univer s imagina r car e eclipsa pentr u mulţ i dinlt f cetăţeni i sovietici realitate a vie, inducîndu-l e un soi de schizofreni e iutp lectuală .

Primi i an i din istori a culturi i sovietice au stat sub semnu l une i dualităţ i izbitoare : pe de o parte , experiment e îndrăzneţ e şi libertat e creatoar e IU-M I grădită ; pe de altă parte , înregimentare a culturii , pus ă în slujba i n t r i selor politic e ale noi i elite conducătoare . Deş i observatori i din alina . istorici i s-au apleca t în specia l asupr a creaţiilo r fantezist e ale arlişliloi <i>" rîndu l bolşevicilor şi al tovarăşilo r de dru m ai acestora , fenomenu l > I ma i semnificati v rămîn e ascensiune a tăcut ă a noi i birocraţi i „culluial > pentr u car e cultur a nu era decî t o form ă a propagandei , iar propagaţi' ' • form a cea ma i înalt ă de cultură . In ani i '30, cîn d Stalin control a deja soi tate a rusă cu o mîn ă de fier, experimentel e au înceta t brusc : birocraţi a > intras e în rol. în privinţ a politici i culturale , bolşevicii erau împărţiţ i în dou ă om N tări , în funcţi e de valoare a pe car e o atribuia u moşteniri i trecutulu i 1 1 prim ă tendinţă , apărut ă dup ă Revoluţi e şi grupat ă în juru l mişcări i „ ( iilim Proletară " (Proletkult) , afirm a că toat e creaţiil e din epocil e „feudal a „burgheză " îşi pierdea u oric e relevanţ ă în nou a societat e comunist ă I I trebuia u distruse , sau măca r trecut e sub tăcere , pentr u a lăsa loc deşi ai-> sării libere a energiilo r creatoar e ale clasei muncitoare . Responsabili i IV letkult-ului , tutelaţ i de influentu l conducăto r al Comisariatulu i Inslit u ţn Publice , Anatol i Lunacearski , au trecu t cu entuzias m la transpuneie a *• practic ă a teoriilo r lor, înfiinţîn d pentr u muncitor i studiour i în c a i c inviţi să desenez e şi să pictez e şi „ateliere " de creaţi e poetică . în privinţ a conţinutulu i noi i culturi , teoreticieni i Proletkul t ului \>- insistau pre a mult , lăsînd definire a lui pe seam a creativităţi i spontan i maselor . Era u totuş i de acor d asupr a unu i lucru : „inspiraţia " indivuliiiii n u avea c e căut a în art a nouă , ea fiind o iluzie „burgheză" . Cullui a Nprodusu l relaţiilo r economic e dintr e indiviz i şi al lupte i lor neîm elin pentr u a supun e natura . în societate a socialistă , construit ă pe principu l colectivismului , cultur a trebui a să aibă un caracte r colectiv . U n repte /f i. tan t proeminen t al proletcultismului , Aleksei Gastev , fost metalu l (ii deveni t poe t şi teoretician , descri a viziune a unu i viitor în car e oainem aveau să fie simple automate , identificabil e prin codur i în loc de num e lipsite de idei sau sentiment e proprii :

Viaţa

spirituala

29 1

Psihologi a proletariatulu i este puterni c standardizat ă de mecanizare a mişcărilo r şi a gîndirii dc zi cu zi.... Tocma i această trăsătur ă confer ă psihologiei proletare izbitoare a ei anonimitate , făcînd posibilă desemnare a fiecărei entităţ i proletar e prin A, sau B, sau C, sau 325,075, sau 0, ş.a.m.d... . Prin urmare , de la un capă t la celălalt al lumii, proletariatu l este străbătu t de un flux impetuo s dc curenţ i psihologici , ca şi cum nu ar mai exista un milion de creier e proletare diferite, ci un singur creier universal. în viitor, aceast ă tendinţ ă va face ca, treptat , gîndire a individual ă să dispară .

Anumiţ i teoreticien i proletcultişt i considera u că ziarel e reprezint ă modelu l idea l de creativitat e colectivă . în cadru l „atelierelor " de poezie , ei încerca u să creez e poem e compozite , în car e fiecare participan t con tribui a cu un vers. Lucru l cel ma i bun pe car e îl realiz a Proletkult-u l era să dea o minim ă educaţi e uno r oamen i car e nu avuseseră pîn ă atunc i nic i un fel de contac t cu art a sau literatura ; în cel ma i rău caz , îşi pierde a timpu l cu experiment e diletantiste , car e nu producea u nimi c valoro s sau durabil .

Politic a i-a pierdu t pe proletcultişti . Leni n privea cu scepticis m însăşi noţiune a de „cultur ă proletară" , considerîn d că gradu l de cultur ă al maselo r şi potenţialu l lor creato r era u insignifiante . Sarcin a guvernulu i sovietic trebui a să fie, în opini a lui, răspîndire a în mas e a aptitudinilo r ştiinţific e şi tehnic e moderne . Deş i i se păre a absurd ă negare a moşteniri i artistic e şi literar e ruse în favoarea creaţiilo r imatur e ale uno r muncitor i transformaţ i în artişt i şi scriitor i amatori , a tolera t acţiunil e Proletkult-ulu i pîn ă în momentu l în car e a deveni t conştien t de ambiţiil e politic e ale acestuia .

Aleksandr Bogdanov , fondatoru l şi principalu l teoreticia n al mişcării , con sidera că organizaţiil e cultural e trebuia u să fie independent e de instituţiil e politic e şi să coexiste , pe picio r de egalitate , cu organizaţiil e de partid .

Graţi e protecţie i lui Lunacearski , reţeau a celulelo r proletcultiste , car e cuprinde a la un momen t dat 80 000 de membr i activi şi 400 000 de simpatizanţi , n u era supervizat ă de Comisariatu l Instrucţiuni i Publice , deşi acest a o finanţa . Pu s la curen t cu situaţi a (în toamn a anulu i 1920), Leni n a deci s trecere a imediat ă a organizaţiilo r Proletkult-ulu i în subordine a Comisariatului . Treptat , mişcare a avea să dispară .

Regimu l comunis t condu s de Leni n îşi exercit a controlu l asupr a activităţilo r cultural e prin intermediu l a dou ă instrumente : cenzur a şi monopolu l strict asupr a organizaţiilo r şi acţiunilo r culturale .

Cenzur a era un elemen t tradiţiona l în viaţa societăţi i ruse. înaint e de 1864 era practicat ă de o manier ă „preventivă " dintr e cele ma i oneroase , aşa cu m n u se ma i întîmpl a de mul t în restu l Europei : toat e manuscrisel e trebuia u aprobat e de un funcţiona r al cenzurii , înaint e de a pute a fi publi cate , în 1864 s-a trecu t la un sistem de cenzur ă „punitivă" , autori i şi edi-

292

Scurtă istoric a Rcvolufici ruse

tori i fiind pasibili de trimitere a în judecat ă dac ă publica u material e con siderat e incitatoare . Cenzur a avea să fie definiti v desfiinţat ă în 1906.

Importanţ a pe car e bolşevicii o acorda u supravegheri i informaţiilo r şl dirijării opinie i public e reiese şi din faptu l că în primu l decre t emi s dupft luare a puteri i se prevede a suprimare a tuturo r ziarelo r car e refuza u slţ recunoasc ă legitimitate a noulu i regim (vezi ma i sus, p. 148). Decretu l .i întîmpina t o asemene a rezistenţ ă din parte a întregi i societăţi , încî t a dibuit să fie anulat . Bolşevicii au găsit alte modalităţ i de a control a cuvîntu l tipărit . Nou l guvern şi-a instaura t monopolu l asupr a prese i şi a publicităţii .

U n tribuna l revoluţiona r specia l al prese i judec a editori i car e publica u informaţi i considerat e ostile autorităţilor . I n ciud a piedicilor , presa liberă continu a să supravieţuiască ; în prim a jumătat e a anulu i 1918 apărea u în Rusi a cîteva sute de publicaţi i independente , dintr e car e 150 numa i în Moscova . Zilel e lor erau însă numărate : Leni n nu făcea nic i un secret din intenţi a lui de a desfiinţ a presa scrisă de îndat ă ce condiţiil e aveau să i-o permită .

Ocazi a s-a ivit în iulie 1918, în urm a revolte i socialist-revoluţionar i lor de stînga. Imedia t dup ă înăbuşire a rebeliunii , guvernu l a opri t tipărire a tuturo r ziarelo r şi periodicelo r car e nu era u controlat e de bolşevici, unel e dintr e ele întemeiat e în secolu l al XVIII-lea . Pri n aceast ă acţiun e fără preceden t erau eliminat e dintr- o singură mişcar e sursele independent e de informaţi i şi opinie , iar Rusi a era împins ă într- o situaţi e pe car e nu o ma i cunoscus e dinainte a domnie i lui Petr u cel Mare , cîn d informaţiil e erau monopolu l statulu i şi opini a o făcea ţarul .

C a şi regimu l ţarist , cel bolşevic dovede a o ma i mar e îngăduinţ ă faţă de cărţi , al căro r publi c era destu l de restrîns . Şi în acest domeni u libertate a de expresie a fost însă puterni c îngrădită , prin naţionalizare a tipografi ilor şi a editurilor . Toat e cărţil e apărea u cu aprobare a Edituri i de Stat (Gosizdat) .

Statu l şi-a desăvîrşit controlu l asupr a circulaţie i informaţiilo r şi ideilo r pri n crearea , în iuni e 1922, a unu i organis m centra l de cenzură , car e purt a denumire a inocent ă de Administraţi a Principal ă a Problemelo r Literar e şi Editorial e (Glavlit ) şi era subordona t Comisariatulu i Instrucţiuni i Publice .

C u excepţi a materialelo r emanîn d de la Partidu l Comunist , organizaţiil e afiliate lui şi Academi a de Ştiinţe , toat e publicaţiil e aveau să fie supuse cenzuri i preventiv e a Glavlit-ului . Acesta cuprinde a şi un departamen t însărcina t cu cenzur a în domeniu l artelo r spectacolului . Ruşi i au învăţa t rapi d art a autocenzurii , prezentîn d spre publicar e doa r acel e material e despr e car e ştiau din experienţ ă că aveau şansa să primeasc ă autorizaţi a de apariţie . în ani i '20, aparatu l cenzuri i era deja pu s la punct , dar condiţiil e era u înc ă destu l de puţi n restrictive . U n deceni u ma i tîrziu , oric e urm ă de gîndir e independent ă dispăruse .

Viaţa

spirituală

293

Deş i îi curt a cu insistenţ ă pe scriitori , nou l regim întîmpin a în mediil e literar e o opoziţi e aproap e unanimă . In afara cîtorv a poeţ i şi prozator i car e se arăta u dispuş i să coopereze, " autori i ruşi au reacţiona t la restricţiil e impus e activităţi i lor emigrîn d sau retrăgîndu-s e din viaţa culturală . Ce i car e aleseseră aceast ă din urm ă cale se confrunta u cu dificultăţ i material e extreme , fiind nevoiţ i să îndur e frigul în timpu l ierni i şi foame a aproap e în permanenţă . Singuru l mo d de a avea condiţi i de viaţă suportabil e era supunere a faţă de autorităţi , însă , spre cinste a lor, mare a majoritat e a scriitorilo r au refuza t să se vîndă .

U n singur curen t litera r a colabora t cu bolşevicii din convingere , cel al futuriştilor . Apăru t în Itali a în ani i premergător i primulu i războ i mon dial, futurismu l avea să numer e printr e reprezentanţi i lui un mar e numă r de simpatizanţ i ai lui Mussolini . Futurişti i ruşi, asemen i celo r italieni , dispreţuia u burghezi a şi creaţiil e ei artistic e şi tînjea u dup ă o cultur ă nouă , în to n cu tehnologi a modern ă şi ritmuril e ere i maşinismului . Exaltîn d energiil e primitive , milita u pentr u radere a de pe faţa pămîntulu i a tuturo r muzeelo r şi bibliotecilor . Futuriştii , lăsîndu-s e ghidaţ i de „impuls " şi nu de putere a raţiunii , au intra t în sfera de atracţi e a fascismulu i şi comunis mului , cu car e aveau în comu n ura faţă de civilizaţia burghez ă decadentă .

Poetu l „d e curte " al regimulu i bolşevic, futuristu l Vladimir Maiakovski , personific a din mult e punct e de vedere opusu l idealulu i comunis t al omulu i colectiv . Persona j de un egocentris m obsesiv, şi-a intitula t prim a piesă de teatr u Vladimir Maiakovski, primu l volum de versuri Eu! şi autobiografi a Eu însumi. Maiakovsk i se strădui a întotdeaun a să se afle în centru l atenţiei , punîn d în scen ă piese scandaloase , recitin d cu glas tunăto r poezi i în întrunir i publice , sau desenîn d afişe propagandistice . Leni n îi dispreţui a bufone riile şi etichet a poeziil e scrise de el „stupidităţ i patente" . Maiakovsk i însă continu a să prospere , fiindc ă era singuru l poe t talenta t car e se arăt a dispu s să ridic e în slăvi nou l regim . Inovaţiil e lui prozodice , ca şi dispreţu l faţă de moral a tradiţional ă pe car e îl afişa contribuia u la promovare a ideii că Partidu l Comunis t se situa în avangard a istoriei . în 1930, cîn d autorităţil e stalinist e au începu t să- i restrîng ă libertate a de exprimare , Maiakovsk i s-a sinucis .

Deş i Maiakovsk i se bucur a de toat e onorurile , autorităţil e sovietice găseau mul t ma i pe gustul lor versurile lui Demia n Bednîi , poetastr u car e versifica la comand ă lozincil e momentului . Troţk i îl apreci a în mo d deosebit , pentr u că n u scria doa r în rarel e moment e în car e era vizitat de muze , ci „z i de zi, cea s de ceas, dup ă cu m o cerea u evenimentele.. . şi Comitetu l Central" . Trupel e Armate i Roşi i erau , pare-se , inspirat e de refrenuril e lui, în momentel e de şovăială.

Mare a poezie , poezi a făcut ă să dăinuie , era oper a uno r poeţ i car e se izolaser ă de mizeriil e epocii . Ann a Ahmatov a şi soţu l ei, Nikola i Gumiliov , Osip Mandelştam , Serghe i Eseni n şi Bori s Pasterna k îşi ducea u viaţa în

294

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

tăcere , depart e de lume , fără benefici i material e sau publicitate . Peni i it toat e există însă un preţ . Gumilio v a fost executa t în 1921, sub acu/aţi n de a fi făcut part e dintr- o organizaţi e contrarevoluţionară : este, se parc , primu l scriito r rus de renum e despr e car e nu se ştie und e a fost îngropn l Eseni n avea să se sinucid ă în 1925. Mandelşta m a pieri t în 1939, într-unu i din lagărele sovietice . Ahmatov a şi Pasterna k au supravieţuit , însă cu preţu l uno r umilinţ e pe car e suflete ma i puţi n călit e nu le-a r fi putu t îndura .

Aleksand r Blok a reprezenta t un caz aparte . Poe t simbolist de frunle în ani i premergător i primulu i războ i mondial , nu manifestas e nic i un fel de intere s faţă de politic ă înaint e de Revoluţie . în ani i 1917-1918 , purla l de valul revoluţiona r şi cuprin s de un soi de delir creator , Blok avea să scrie cee a ce mulţ i consider ă a fi poemu l cel ma i remarcabi l născu t din Revoluţie . „Ce i doisprezece " înfăţişeaz ă Gărzil e Roşi i — însetat e de sînge şi neînduplecat e — mărşăluin d în urm a unu i Cris t nevăzut , spre a zdrob i lume a „burgheză" . Blok avea să fie reped e dezamăgit , din clipa în care forţel e elementar e pe car e le exalta în poeziil e lui au fost sugrumat e tic mîn a de fier a statului . A înceta t să ma i scrie poezi e şi a muri t în 1921, stăpîni t de deziluzii .

Romanu l a avut o soart ă proast ă în primi i an i ai noulu i regim . Scriitori i de talen t se hotăra u cu greu să suport e chingil e comandamentelo r politice , cu atît ma i mul t cu cît aceste a impunea u ca personajel e romaneşt i să fie tratat e nu ca individualităţ i distincte , ci prin prism a tipologie i de clasă.

Proz a sovietică a începuturilo r încerc a să descri e modu l în car e Revoluţi a şi războiu l civil zguduiser ă din temeli i vechile valori şi tradiţii . Accentu l era pu s pe violenţă . într-u n gen apart e se încadreaz ă romanu l distopi c al lui Zamiatin , Noi, imagin e de coşma r a une i lum i car e prefigur a societate a viitoar e a lui Gastev . Apăru t în prim ă ediţi e în străinătate , romanu l a inspira t celebru l 1984 al lui Georg e Orwell. într- o ţar ă în car e majoritate a populaţie i nu ştia să citeasc ă sau să scrie, cuvîntu l tipări t nu era la îndemîn a multora . Interesaţ i să îşi extind ă influenţ a în rîndu l maselor , bolşevicii au ales mijloac e ma i eficient e pentr u a-şi răspînd i ideile, încurajîn d experimentel e teatral e şi cinematografice .

I n afara teatrulu i clasic, comunişti i au făcut ape l la spectacol e necon venţionale , de la cabaretu l politi c şi teatru l strada l la reconstituire a în aer liber a uno r eveniment e istorice .

Dramel e cu subiec t revoluţiona r era u menit e să cîştige no i sprijinitor i regimulu i şi, în acelaşi timp , să trezeasc ă dispre ţ şi ur ă faţă de adversari i acestuia . Regizori i sovietici împrumuta u tehnic i artistic e inovatoar e de la confraţi i lor occidental i şi ma i ales de la creatori i germani . Strădani a lor era să elimin e barierel e dintr e actor i şi public , pri n renunţare a la spaţiu l sceni c clasic şi montăr i realizat e pe stradă , în fabrici şi pe front . Spectatori i era u încurajaţ i să intr e în interacţiun e direct ă cu actorii . Graniţ a dintr e realitat e şi fantezi e se ştergea aproap e cu totul , cee a ce făcea să dispar ă şi distincţi a dintr e realitat e şi propagandă .

Viaţa

spirituală

295

Teatru l agitatoric , sau „agit-prop" , miz a pe vulgarizare a personajelor , rar e devenea u simple fantoşe , exemplificăr i ale virtuţi i ideale sau ale răulu i m stare pură . Conflictel e interioar e şi confruntăril e într e individualităţi , i are alcătuies c veritabila substanţ ă a dramei , erau înlocuit e de ciocnire a primitiv ă dintr e personajel e „pozitive " şi cele „negative" , încadrat e dup ă apartenenţ a lor de clasă.

Piesel e de acest gen era u montat e adese a în aer liber, cu actor i profe sionişt i deghizaţ i în simpl i spectatori , spre a da replic i car e ridiculiza u vechiu l regim şi pe „capitaliştii " occidentali . Era u exploatat e sentimentel e xenofob e şi invidia , iar publicu l era stimula t să-şi exprim e deschi s resen timentele , idealizat e apo i ca expresii ale conştiinţe i de clasă.

S. Tretiako v a produ s un exempl u notabi l de dram ă a urii, piesa Mă auzi, Moscovă?, pe car e Serghe i Eisenstein , viitoru l cineast , a pus- o în scen ă la Moscova , în 1924. Acţiune a piesei, desfăşurat ă în Germani a epoci i şi înfăţişîn d lupt a muncitorilo r comunişt i împotriv a „fasciştilor" , a stîrni t un val de entuzias m în rîndu l spectatorilor : Actele al doilea şi al treilea creau în public tensiune a necesară , conducîn d la explozia din actu l al patrulea , în care muncitori i [germani] devastau tribun a fasciştilor. Spectatori i se ridicaser ă în picioare . Se auzeau strigăte de „Acolo , acolo ! Uite , contel e fuge! Puneţ i mîn a pe el!" U n studen t de la o universitat e muncitorească , un adevărat uriaş, arăta spre cocotă , strigînd: „C e vă tot codiţi ?

Inşfăcaţi-o! " şi însoţindu-ş i îndemnuril e cu o înjurătur ă suculentă . Dup ă ce „cocota " a fost omorît ă şi scoasă de pe scenă, studentu l a mai înjurat o dată , satisfăcut, apoi a adăugat : „A primi t ce merita. " Cuvintel e răsunaser ă atît de convingăto r încît o doamn ă în hain ă de blană, aşezată alături , s-a pierdu t cu firea, sărind în picioar e şi ţipîn d speriată : „Dumnezeule ! Ce se petrec e aici?

N e vor omor î şi pe noi", dup ă care s-a năpusti t spre ieşire. Cu fiecare fascist ucis, aplauzel e şi strigătele se înteţeau . Au existat relatăr i că un milita r de pe unu l din ultimel e rîndur i şi-a scos revolverul şi l-a îndrepta t spre cocotă , dar vecinii au reuşit să-1 liniştească . Entuziasmu l îi cuprinses e chia r şi pe actori .

Personaj e din mulţime a aflată în faţa tribunei , simpli figuranţi , nemaiputîn du-s e stăpîni , s-au alătura t muncitorilo r care îi ataca u pe fascişti, trebuin d să fie traşi de picioar e spre a fi opriţi .

U n gen de spectacol e foart e gustat e la începutu l anilo r '20 era u recon stituiril e în aer liber ale uno r eveniment e istorice , la car e luau part e mi i de figuranţ i şi car e erau menit e să- i prezint e pe comunişt i într- o lumin ă favorabilă. Ce a ma i celebr ă montar e de acest fel, Cucerirea Palatului de Iarnă, ocazionat ă de aniversare a a tre i an i de la puciu l din octombrie , a avut loc în centru l Petrogradului , cu participare a a 6 000 de figuranţi .

Reconstituirea , pe baza cărei a Eisenstei n avea să turnez e un film, a cul mina t cu asaltu l Gărzilo r Roşi i asupr a palatului . Instantaneel e luat e atunc i sînt prezentat e pîn ă în ziua de astăz i ca fotografii din timpu l Revoluţiei , deşi în realitat e nu a avut loc nic i un asalt.

296

Scurtă istoric o Revoluţiei ruse

Di n cauz ă că spectacolel e de acest gen implica u cheltuiel i enorme , guvernu l şi-a îndrepta t atenţi a spre cinema . Regizoru l america n D . W. (iiiffith a exercita t o influenţ ă considerabil ă asupr a cinematografie i sovietice de început . Realizatori i ruşi erau atraş i ma i ales de tehnic a lui de monta ) şi de gros-planuri , car e aveau un puterni c efect emoţiona l asupr a specta torilor .

Artiştii plastici , arhitecţi i şi compozitori i car e se puseser ă în slujba noulu i regim n u au întîrzia t să-şi adaptez e talentu l transformărilo r revoluţionar e prin car e trece a Rusia .

Curentu l artisti c cel ma i influen t al anilo r '20, cunoscu t sub numel e de constructivism , viza, ca şi teatru l comunist , desfiinţare a barierelo r dintr e art ă şi realitate . Inspirîndu-s e din Bauhaus-u l german , constructivişti i ruşi respingea u formalismu l şi încerca u să impregnez e estetic a în viaţa de zi cu zi. Gam a lucrărilo r merge a de la pictură , arhitectură , design industria l şi art a ilustraţiei , pîn ă la creaţi e vestimentar ă şi publicitate . Constructi v is mu l respinge a în mo d agresiv toat e formel e „arte i înalte" , tradiţionale .

Pictoru l Aleksandr Rodcenk o a expus la un momen t dat trei „pînze" , fiecare în cît e un a din culoril e primare , afirmîn d că art a picturi i murise .

P e măsur ă ce accentu l se deplas a spre creaţiil e stradale , muzeel e au căzu t în desuetudine . Afişele se bucura u de o atenţi e specială . în timpu l războiulu i civil, ele proclama u triumfu l iminen t al Armate i Roşi i asupr a inamicilor , înfăţişaţ i ca nişt e paraziţ i respingători . Ma i tîrzi u aveau să servească uno r scopur i didactice , inclusi v combateri i religiei. în 1918 şi 1919, artişti i aflaţi în slujba statulu i sovietic umplea u pereţi i clădirilo r public e şi ai caselor , trenuril e şi tramvaiel e cu graf fi ti conţinîn d lozinc i propagandistice .

Arhitecţi i avangardişt i considera u că structuril e comunist e trebuia u construit e din material e potrivit e cu nou a eră : declarîn d lemnu l şi piatr a „burgheze" , ei foloseau metalul , sticla şi betonul . Exemplu l cel ma i cu noscu t de proiec t arhitectura l din primi i an i ai comunismulu i este cel al lui Vladimi r Tatlin , monumentu l închina t Internaţionale i a IlI-a . Tatlin , constructivis t de frunte , vroia ca arhitectur a „proletară " să fie la fel de mobil ă precu m metropol a modernă . în consecinţă , monumentu l proiecta t de el era o structur ă în permanent ă mişcare . Clădire a urm a să aibă tre i nivele. Ce l inferio r trebui a să execut e o rotaţi e anuală , cel intermedia r o rotaţi e lunară , iar cel superio r să se roteasc ă zilnic ; cu o înălţim e total ă de 400 de metri , monumentu l ar fi depăşi t cele ma i înalt e clădir i din lume .

Proiectu l nu avea să se materializez e însă niciodată . Tatli n este şi autoru l unu i proiec t de apara t de zbor pu s în mişcar e de forţa omulu i — apara t car e nu s-a ridica t niciodat ă de la sol.

Viaţa muzical ă rusă intras e în decli n dup ă Revoluţie , în urm a cărei a cei ma i bun i compozitor i şi interpreţ i emigraser ă în Occident . Ce i rămaş i s-au orienta t spre un stil novator , creîn d de pild ă adevărat e „orgi i muzi -

Viaţa

spirituala

297

cale", în car e instrumentel e folosite nu erau cele „burgheze" , pre a vetuste , ci motoare , turbin e şi sirene . Locu l dirijorulu i era luat de un „maestr u de zgomote" . „Simfoni a sirenelo r de fabrică", interpretat ă în prim ă audiţi e la Moscova , conţine a sunet e atît de stranii , încî t publicu l nu reuşe a să dislingă nic i unu l din acorduril e cunoscute . Nou l gen muzica l a înregistra t i el mai mar e trium f o dat ă cu prezentare a la Baku , în 1922, cu ocazi a celei de- a cince a aniversăr i a Revoluţiei , a unu i „concert " interpreta t de unităţil e liotei Mări i Caspic e — siren e de ceaţ ă şi de fabrică , dou ă bateri i de arti lerie, mitralier e şi avioane .

Creaţiil e scriitorilo r şi artiştilo r subvenţionaţ i de guvernu l leninis t n u aveau aproap e nimi c în comu n cu gusturil e maselor , presupuşi i lor destinatari . Cultur a poporulu i rămîne a ancorat ă în religie. Studiil e asupr a orientărilo r de lectur ă arat ă că în ani i premergător i Revoluţie i şi ime diat dup ă aceasta , ţărani i şi muncitori i obişnuia u să citeasc ă ma i ales pro ducţi i religioase ; în cee a ce priveşte lecturil e laice , gusturil e lor mergea u spre literatur a de evaziune . Experimentel e în materi e de roma n şi poezie , pictură , arhitectur ă şi muzic ă era u reflexe ale avangardismulu i euro pean , fiind pri n urmar e destinat e n u consumulu i popular , ci elitelo r cul tivate . Stali n a înţele s perfec t acest lucru . Di n momentu l în car e şi- a instaura t dictatur a personală , a pu s capă t experimentalismulu i în art ă şi a impu s standard e literar e şi estetic e car e — cîn d nu era u pu r şi simpl u pastişe dup ă clasici i literaturi i rus e sau dup ă „Lacu l lebedelor " — depăşea u pri n realism primiti v şi didacticis m cele ma i proast e producţi i ale epoci i victoriene .

I n limb a rusă există dou ă cuvint e pentr u cee a ce am încadr a în ter menu l genera l de „învăţare" : obrazovanie, car e înseamn ă „instruire" , şi vospitanie, adic ă „educare" . Primu l se referă la procesu l de transmiter e a cunoştiinţelor , iar cel de-a l doile a la formare a personalităţii . Regimu l sovietic îşi dedic a toat e forţel e „educării" : instituţiil e statului , de la sindi cat e la Armat a Roşie , aveau misiune a de a form a cetăţeni i în spiritu l comu nismulu i şi al creări i unu i om no u — în asemene a măsur ă încî t Rusi a Sovietic ă le apăre a unor a dintr e contemporan i ca o imens ă şcoală . In afară de „educare " în sensu l cel ma i larg al termenului , bolşevicii se preocupa u şi de „învăţămînt" , în înţelesu l său convenţional . C a şi în celelalt e aspect e ale vieţii sovietice , „corectitudine a politică " era cuvîntu l de ordin e în orel e de clasă : Leni n n u concepe a în nic i un caz idee a une i educaţi i „neutre " din punc t de vedere ideologic . Di n aceast ă perspectivă , programu l par tidulu i define a în 1919 şcolile ca „instrument e ale transformări i socialist e a societăţii" . Elevii trebuia u dec i „dezintoxicaţi " de ideile „burgheze" , în primu l rîn d de convingeril e religioase. Invăţămîntu l presupune a pe de altă part e inculcare a valorilo r comuniste , pozitive , şi a cunoaşteri i ştiinţi fico-tehnice .

Senilă istoric a Revoluţiei ruse Teoretic , instruire a şi educarea , considerat e responsabilităţ i ale stalului trebuia u să înceap ă din clipa în car e copilu l vedea lumin a zilei. Părinţi i nu aveau nic i un drep t asupr a copiilor . Iat ă ce afirm a Evghen i Preob u jenski, autoritat e comunist ă în materie : Din punctu l de vedere al socialismului , nu este raţional ca un membr u al soci< taţii noastr e să-şi consider e corpu l proprietate a lui personală , inalienabilă , d.u fiind că individu l nu reprezint ă decît o verigă în evoluţia speciilor . Cu atîl iun iraţiona l ar fi deci ca părinţi i să consider e că progenituril e sînt „ale lor".

Au fost puse la punc t planur i ambiţioase , prin car e copii i urma u să I ic luaţ i de sub îngrijirea părinţilor , dar proiectu l a eşuat din lipsă de fondu i i Promotori i acesto r idei radical e nu ţinuser ă con t de faptu l că, spre deose bire de mame , car e îşi îngrijesc copii i în mo d gratuit , alţii ar fi trebui t plătiţi , pentr u a se ocup a de copii . în ma i 1918 a fost emi s un decre t de naţionalizar e a şcolilor . Cîteva lun i ma i tîrziu toat e instituţiil e de învăţămîn t era u integrat e într-u n sistem unic , Uniune a Şcolilo r de Muncă , cu o program ă structurat ă în dou ă etape : cursu l inferior , pentr u copii i într e opt şi treisprezec e ani , şi cel superior , pentr u copii i într e treisprezec e şi şaptesprezec e ani . învăţămîntu l era obligatori u pentr u toţ i copii i de vîrstă şcolară , băieţi i şi fetele învăţîn d împreună . în noil e şcoli, autoritate a profesorilo r era puterni c restrînsă . Numiţ i de acu m înaint e „lucrător i şcolari", pe scurt şkrabî, profesori i nu aveau dreptu l să pedepseasc ă elevii, să le dea tem e sau să pun ă note . Administrare a şcolilor era încredinţat ă uno r comitet e din care , pe lîngă „lucrători i şcolari", făceau part e elevi din cursu l superio r şi muncitor i de la fabricile învecinate . Lunacearski , admirato r al filozofiei educaţional e a lui Joh n Dewey , pune a accentu l pe „învăţare a prin muncă" . Sovietici i au experimenta t cele ma i avansat e teori i ale educaţie i importat e din Occident , dar , în afara cîtorva şcoli-model , încercăril e lor au eşuat : în majoritate a şcolilor , incapacitate a profesorilo r de a înţeleg e noil e metod e şi lipsa de fondur i au du s la scădere a nivelulu i de învăţămînt . Aspectu l financia r era într-adevă r extre m de con strîngător . într e 1918 şi 1921, procentu l din bugetu l naţiona l destina t Comisariatulu i Instrucţiuni i Public e nu a depăşi t 3 la sută . Dup ă estimăril e lui Lunacearski , aceşt i ban i nu acoperea u decî t într e 25 şi 33 la sută din necesităţil e învăţămîntului . în 1925-1926 , spune a el, sum a alocat ă pe cap de locuito r a fost cu o treim e ma i mic ă decî t în 1913. Se repet a situaţi a din ultimi i ani ai regimulu i ţarist : în ciud a promisiunilo r de generalizar e a edu caţie i şcolare , doa r 45 la sută din copi i urma u cursuril e une i şcoli.

Mărturi i din epoc ă demonstreaz ă că singurele inovaţi i car e „a u prins " au fost reducere a cerinţelo r programe i şi limitare a autorităţi i profesorilor .

Fragmentu l literar următor , datîn d din epoc a respectiv ă şi concepu t sub form a unu i jurna l scris de un copi l de cincisprezec e ani , reuşeşt e să transmit ă ceva din atmosfer a car e domne a în şcolile sovietice la începutu l anilo r '20 :

Viaţa

spirituală

5 Octoir>t> cra Astăzi, întreag a grupă a fost indignată . Iat ă ce s-a petrecut . 0 şkrabiha [ li* " na loare şcolară"] nou ă a venit să prede a ştiinţel e naturii . O chem a Elen a Nikit'? s a Kaurova , iar noi am poreclit- o Elnikitka . Ne- a împărţi t ternel e şi apoi rd " adresat : „Copii! " Atunc i m-a m ridica t în picioar e şi i-am spus: „N u sîntern CO pii " La care ea: „Fireşt e că sînteţ i copii şi nu o să vă spun altfel" I-a m răspuns : „Fiţ i mai politicoasă , sau zburaţ i de aici."

Asta a fost tot . Grup a era de parte a mea.

Elnikitk a s-a înroşi t şi a zis: „I n cazul ăsta, fii bun şi părăseşte clasa " ara I-a m răspuns : „Ma i întîi , asta nu e clasă, ci atelier — şi nu ne puteţ i da a f ' " Ea : „Eşt i un mojic. " ac Iar eu : „Sînteţ i ca profesori i de pe vremuri . Numa i ei credeau că pot s& ^ ^ tot ce vor." e Asta a fost tot . Grup a era de parte a mea. Elnikitk a a zbughjt_0 C a î n ţ e pa ^ viespi. rie

C u ocazi a aniversări i a patr u an i de la Revoluţie , Lunacearsk i f " n a noşte a cu amărăciun e eşecu l planurilo r guvernulu i d e a r e v o l u ţ i ° învăţămîntul : ecU

Comunismu l de războ i li se păre a celor mai mulţ i calea cea mai scurt a s P r e comunism.. . în rîndu l nostru , al pedagogilor comunişti , dezamăgire a e r a extrem de mare . Dificultăţil e construiri i unu i sistem socialist de învăţămîn t p e n t m întregu l popo r se dovediser ă de netrecut , într- o Rusie a ignorante i si a * 1 3 ^ 3 " betismului . N u aveam profesor i comunişti : mijloacele material e si b^ne^ erau insuficiente .

Tristu l adevă r era că, în ciud a cuvintelo r frumoas e despre p r o g ^ 8 6 1 6 înregistrat e în calitate a şi gradu l de accesibilitat e al învătărnîntulu i dintr e copi i n u numa i că era u lipsiţi de şansa de a învăţa, c i îşi p i e r c l u s e r ** în urm a Revoluţie i un drep t elementar , pe car e şi animalel e îl au d * " 6 P t u * la îngrijirea părintească . E vorba de bezprizornîie, orfanii şi copii i # b a n " donaţi , car e bîntuia u prin Rusi a anilo r '20 asemen i unor creatur i p r e i s t ° r ' c e ' Estimăril e din epoc ă dau o cifră de 7 pîn ă la 9 milioane , t r e j sfertur i ^ i n t r e ei fiind sub treisprezec e ani . U n procen t similar îl reprezenta u coP^ d e ţăran i şi muncitori . Copii i străzi i trăia u în bande , supravieţuin d di n < ^ e r ş i t ' furtur i şi prostituţie . „Rătăcea u î n grupuri , incapabil i s g s c o a t ă m a i m u l t de cîteva cuvinte , aveau o înfăţişar e vag omeneasc ă şi f e t e j e t r a s e păru l încîlci t şi murdar , ochi i goi", îşi aminte a Malcol m Muggeridge. ' * > I - a m văzut în Moscov a şi în Leningrad , strînşi ciorchin e pe sub podur i pSn<^m^ prin gări, năpustindu-s e ca o turm ă sălbatic ă de maimuţ e r i s i p i n d t * ' ' s e ^ dispărînd. " Guvernu l a interna t o part e dintr e ei în colonii a d m i n i s t r ' ^ t e d e

300

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

stat, însă majoritate a era u labili psihic şi nu putea u fi reintegraţ i în soeie tate . Stali n avea să selectez e din rîndu l lor indivizi loiali, tiner i fără familie, dezrădăcinaţi , car e vedeau în el pe unicu l lor protector .

In primu l an car e a urma t puciulu i din octombrie , bolşevicii nu s au atin s de învăţămîntu l superior , deşi era u conştienţ i că majoritate a prol e sorilor , mulţ i dintr e ei simpatizanţ i ai Partidulu i Constituţional-Democral , se opunea u noulu i regim şi valorilo r pe car e le promova . Leni n atribui a ştiinţe i un rol de importanţ ă capital ă în modernizare a Rusie i şi era gata să facă oric e efortur i pentr u a cîştiga sprijinu l mediilo r universitare . „Mari i savanţi , specialişti i de vîrf din diferit e domenii" , îi spune a el lui Lunacea r ski, „trebui e cruţaţ i cît se poat e de mult , chia r dac ă sînt nişt e reacţionari. " Verbul „ a cruţa " (şceaditi) sugereaz ă în contex t că toleranţ a faţă de respc c tivele personalităţ i urm a să fie condiţionat ă şi temporară .

D e aceast ă politic ă a profita t în primu l rîn d principal a instituţi e ştiinţ i frcă a ţării , Academi a de Ştiinţe . în schimbu l păstrări i autonomiei , Acadc mi a se angaja să-şi concentrez e activitate a în domeniu l ştiinţelo r aplicaie , lăsînd pe planu l al doile a cercetare a ştiinţific ă fundamentală . Er a singura dintr e instituţiil e cultural e ruseşt i car e n u se subordon a Comisariatulu i Instrucţiuni i Public e sau Glavlit-ului .

Universităţil e au avut o soart ă ma i puţi n fericită . într e 1918 şi 1921, comunişti i au lichida t autonomi a universitar ă şi au desfiinţa t sistemu l titu larizărilor , umplîn d universităţil e de studenţ i prost pregătiţi , dar cu convin geri politic e promiţătoare .

Printr-u n decre t emi s la 1 octombri e 1918, erau desfiinţat e titluril e uni versitare şi concediaţ i profesori i car e predaser ă ma i mul t de zece an i într- o singur ă instituţie , sau car e deţinuser ă aceeaş i catedr ă ma i mul t de cinci sprezec e ani . Posturil e au fost reatribuit e printr-u n concur s la scar ă naţională , candidaţilo r cerîndu-li-s e doa r să aibă o bun ă „reputaţie" , nu şi pregătir e superioară . Au fost înfiinţat e universităţ i noi , unel e dintr e ele destinat e exclusiv predări i teoriilo r comuniste . în iarn a 1918-1919 , autorităţil e au închi s facultăţil e de drep t şi istorie , und e întîmpina u rezistenţ a cea ma i înverşunată , înlocuindu-l e cu facultăţ i de „ştiinţ e sociale", la car e se pred a doctrin a marxist-leninistă . începîn d cu 1921, din dispoziţi a lui Lenin , toţ i studenţi i au fost obligaţi să urmez e cursur i de materialis m istori c şi istori a Revoluţie i bolşevice.

Statutu l învătărnîntulu i superio r avea să fie definitiva t în septembri e 1921. Noil e preveder i amintea u în mar e măsur ă de binecunoscutu l statu t reacţiona r din 1884. Facultăţil e pierdea u dreptu l de a-ş i alege rectori i şi profesorii , responsabilitate a numirilo r trecîn d în seam a Comisariatulu i Instrucţiuni i Publice . Guvernu l a ignora t protestel e mediilo r universitar e şi a concedia t profesori i car e participaser ă la ele ; uni i dintr e aceşti a au fost siliţi să se exileze.

Viaţa

spirituală

301

Comunişti i au dat pest e cap proceduril e de admiter e în universităţi , prin extraordinaru l decre t din 2 august 1918, car e permite a tuturo r cetăţe nilo r în vîrstă de pest e şaisprezec e an i să se înscri e în instituţi a de mvăţămîn t superio r dorită , fără a fi obligaţ i să facă dovad a une i educaţi i şcolar e prealabile , să susţin ă un exame n de admiter e sau să plăteasc ă taxe . „Admitere a liberă", pe car e în ani i '60 aveau să o promovez e uni i radi cali american i şi car e a fost chia r adoptat ă de o part e a colegiilor din Statel e Unite , a deschi s porţil e universităţilo r ruse unu i val de studenţ i car e nu aveau nic i pregătire a necesară , nic i apeti t rea l pentr u studiu . Ce i ma i mulţ i dintr e ei aveau să părăseasc ă reped e mediu l universitar , cu car e n u se putea u obişnui , încî t în ani i '20 majoritate a studenţilo r o reprezenta u tineri i proveniţ i din rînduril e clasei de mijloc şi ale intelighenţiei .

Pentr u a remedi a situaţia , autorităţil e au deci s creare a uno r „facultăţ i muncitoreşti" . Organizat e pe lîngă instituţiil e de învăţămîn t superior , aşa-numitel e Rabfak i oferea u muncitorilo r şi ţăranilo r dornic i să capet e o pregătir e universitar ă cursur i intensive . Noil e facultăţ i au avut succes , dîn d multo r tiner i — altfel lipsiţi de datel e necesar e — şansa de a urm a cursuril e une i universităţi .

Structur a socială a universităţilo r nu s-a schimba t totuş i pre a mult : în ani i 1923 şi 1924, muncitori i alcătuia u doa r a şapte a part e din număru l tota l al studenţilor . Ma i mul t chiar , comparati v cu situaţi a din universităţ i în ultimi i an i ai ţarismului , proporţi a de muncitor i şi ţăran i scăzuse , ma i ales din cauz ă că greutăţil e vieţii de zi cu zi făceau din studiil e superioar e un lux pe car e numa i puţin i şi-1 putea u permite .

Unu l din proiectel e cultural e cele ma i ambiţioas e din primi i an i ai regimulu i bolşevic a fost programu l naţiona l de eradicar e a analfabe tismului . C u toat e că analfabetismu l nu era atît de larg răspîndi t pe cît se cred e de obice i — înaint e de Revoluţie , cel puţi n patr u persoan e din zece ştiau să citeasc ă şi să scrie —, nou l guvern atribui a o importanţ ă deosebit ă alfabetizării , ca mijloc de a extind e aria de cuprinder e a propagande i şi accesu l cetăţenilo r la aptitudinil e tehnic e moderne . în consecinţă , în decem brie 1919 s-a decreta t necesitate a „lichidări i analfabetismului " în rîndu l tuturo r cetăţenilo r într e op t şi cincizec i de ani . Ce i car e ştiau să citeasc ă şi să scrie aveau datoria , dac ă li se cerea , să îi înveţ e şi pe alţii. Neştiu tori i de cart e car e refuza u să înveţ e riscau trimitere a în faţa judecătorului , în oraşe şi sate au fost creat e „punct e de alfabetizare" , car e oferea u cursur i intensiv e cu durat a medi e de tre i luni . Ţărani i însă se fereau să participe , fiindc ă în minte a lor educaţi a bolşevică echival a cu propagand a atee . într e 1920 şi 1926, aproximati v cinc i milioan e de locuitor i din parte a european ă a Rusie i au urma t cursur i de alfabetizare .

C a şi în cazu l multo r alto r campani i lansat e de comunişti , fără luare a în calcu l a dificultăţilo r şi costurilo r posibile şi cu convingere a că oric e problem ă pute a fi rezolvat ă prin măsur i energic e şi coerciţie , minunil e au

302

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

întîrzia t să se producă . înaint e de Revoluţie , 42,8 la sută din populaţi e em alfabetizată ; în rîndu l bărbaţilor , procentu l era de 57,6 la sută . Campan m împotriv a analfabetismulu i a făcut ca proporţiil e să urc e la 51,1 şi respecti v 66,5 la sută . Saltu l nu era cîtuş i de puţi n spectaculos , fiind vorba ma i de grabă de o menţiner e a ritmulu i de creşter e din epoc a ţarismului . Dintr-u n anumi t punc t de vedere , s-ar pute a spun e că nu se înregistras e nici un pin gres: dat fiind că şcolile sovietice nu putea u prim i decî t jumătat e din copii , tendinţ a pozitiv ă era contrabalansat ă de perpetuare a analfabetismulu i in rîndu l celeilalt e jumătăţ i a populaţie i de vîrstă şcolară . Soţi a lui Lenin , Nadejd a Krupskaia , car e a juca t un ro l acti v în aceast ă campanie , recu noşte a cu regret că analfabetismu l fusese doa r „stabilizat" . în timpu l Revoluţie i şi al războiulu i civil, limb a rusă a suferit schin i bări interesante . Ce a ma i pregnant ă dintr e ele a fost invazia de prescurta i i, sub form a uno r cuvint e „telescopice " de genu l Sovnarko m sau Proletkull . „Domn " (gospodin) a fost înlocui t de „tovarăş " (tovarişci). Scriere a a fost simplificat ă prin introducere a uno r no i norm e ortografice . „Dumnezeu " nu ma i pute a fi scris cu majusculă .

Schimbăril e au fost asimilat e doa r de cadrel e administraţie i şi pop u laţia urbană . Ţăranii , în schimb , continua u să vorbeasc ă aşa cu m o făcuseră dintotdeaun a şi interpreta u nou l vocabula r în manier a lor proprie . Confor m uno r cercetăr i realizat e în ani i '20, ei înţelegea u prin „căsători e civilă" situaţi a în car e „u n bărba t şi o femei e necununaţ i trăies c împreună" , „camu nist " era „cinev a car e nu cred e în Dumnezeu" , iar „miliard " însemn a pentr u ei „ba n de hîrtie" . întrebaţ i despr e Kar l Marx , al căru i num e îl pronunţa u „Mars" , ţărani i răspundea u „totun a cu Lenin" .

Fondatori i socialismulu i n u lăsaseră alte îndrumăr i în materi e de etică , în afară de afirmaţi a că toat e normel e moral e sînt produsu l relaţiilo r de clasă, fiind prin urmar e relative şi efemere . Confor m aceste i viziuni, fiecare clasă îşi creeaz ă o etic ă proprie , principiil e aşa-zi s etern e ale binelu i şi răulu i nefiin d decî t o impostură . Comunişti i trebuia u totuş i să defineasc ă normel e etic e ale societăţi i socialiste . Preobrajensk i şi Buharin , cei do i teo reticien i ai comunismulu i car e s-au ocupa t de aceast ă problemă , afirma u că în comunis m singuru l criteri u mora l era binel e cauzei . Dup ă Buharin , „pentr u proletariat , « etic a » se transform ă de la sine, pa s cu pas, în regulile simpl e şi inteligibil e ale comportamentulu i comunist" . Asta spune a teoria . Cu m însă „comunismul " este o abstracţiune , punere a în practic ă a principiulu i căde a în seam a gardianului , a Partidulu i Comunis t — ma i exact a conducătorilo r acestuia , care , oamen i fiind, urmărea u şi realizare a uno r interes e personale . Rezultatu l era că interesel e guvernulu i devenea u criteri i etice . La sfîrşitul anilo r '30, cîn d atît Preobrajensk i cît şi Buhari n aveau să fie judecaţi , torturaţ i şi executaţ i din ordinu l lui Stalin , pentr u crim e pe car e nu le comiseseră , din punctu l de veder e al propriilo r lor cri-

Viaţa

spirituală

303

Ici ii cei doi nu ar fi avut motiv e să se plîngă : „comunismul " acţion a o dat ă mai mul t aşa cu m consider a „necesar" .

Revoluţi a trebui a de asemen i să aduc ă schimbăr i fundamental e în •.latulu i femeii : în condiţiil e societăţi i împărţit e în clase, spune a Friedric h I mgels, autoritate a socialist ă în domeniu , acest statu t echival a cu o sclavie domestică . în socialism , femeile , eliberat e de corvezile gospodărie i prin creare a cantinelo r şi a grădiniţelor , aveau să îşi poat ă lua o slujbă, devenin d membr e cu dreptur i deplin e ale societăţii . Unu l din efectel e aceste i schim bări urm a să fie dezvoltare a sentimentulu i dragostei , pentr u că legătur a conjugal ă nu avea să ma i fie construit ă pe stare a de dependenţ ă economic ă a femeii. O căsnici e nefericit ă pute a fi desfăcut ă pri n procedur i simpl e de divorţ .

Credincioş i acesto r principii , comunişti i au introdu s în decembri e 1917 o lege a divorţulu i original ă (la vreme a respectivă) , car e permite a oricărui a dintr e partener i să pun ă capă t căsniciei , pe moti v de incompatibilitate .

Pentr u moment , nu au legalizat avortul , da r l-a u tolerat , acest a fiind prac tica t pe scară largă. Efectuat e de obice i în condiţi i neigienice , de cătr e per soan e fără calificare , avorturil e aveau să facă numeroas e victime . Pentr u a remedi a situaţia , guvernu l a legalizat avortu l în noiembri e 1920, cu condiţi a ca acest a să se desfăşoar e sub supraveghere a medicului . Legea respectivă , car e autoriz a avortu l la cerere , era înc ă o premier ă legislativă.

Dup ă primu l războ i mondial , în Rusia , ca şi în alte ţări , moral a sexuală s-a relaxat în mo d considerabil . Idee a iubiri i libere (bazat ă pe simpl a atracţi e sexuală) , importat ă din Scandinavi a şi Germania , a fost larg îmbrăţişat ă de cercuril e avangardiste . Comunişti i o găseau justificată , în contextu l respingeri i general e a valorilo r şi convenţiilo r „burgheze" .

Principal a promotoar e în Rusi a Sovietic ă a ideii de iubir e liberă era Alexandr a Kollontai , singura femei e de la vîrful ierarhie i comuniste . Fiic a răsfăţat ă a unu i genera l influent , s-a căsători t şi a divorţa t la o vîrstă tînără , iar în timpu l războiulu i a intra t în rînduril e mişcări i bolşevice. Kollonta i era , în declaraţi i şi în practică , adept a une i libertăţ i sexuale neîngrădite , ca premis ă a maturităţi i afective şi a succesulu i relaţie i dintr e bărba t şi femeie . Legăturil e ei amoroas e i-a u scandaliza t pe uni i bolşevici şi i-a u amuza t pe alţii, adueîndu- i o notorietat e car e tind e să pun ă în umbr ă faptu l că era depart e de a fi tipu l clasic de comunist . Leni n respinge a dezgusta t filozofia iubiri i libere, ca şi maxima , atribuit ă Alexandre i Kollontai , că a face dragost e trebui e să fie un lucr u la fel de natura l ca a bea un paha r cu apă . Deşi , epoc a fiind tulbure , raporturil e sexuale întîmplătoar e deveniser ă larg răspîndite , cercetăril e sociologic e desfăşurat e în ani i '20 în mediil e studenţeşt i arat ă că tineri i n u împărtăşea u viziune a Alexandre i Kollonta i despr e iubire . Majoritate a tinerelo r feme i chestionat e erau interesat e ma i mul t de dragost e şi căsnici e decî t de simpl a relaţi e fizică.

304

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

Libertate a sexuală neîngrădit ă nu a deveni t o normă , nu numa i peni i u că nu era cee a ce îşi dorea u majoritate a tinerilor , dar şi pentr u că vcne.i în contradicţi e cu intenţiil e autorităţilor , interesat e în mobilizare a s o i u taţii. Tendinţ a merge a în direcţi a moravurilo r tradiţionale , culminîn d • u promulgare a în 1 9 3 6 a unu i no u cod al familiei, car e interzice a avoilul Sub Stalin , statu l a încerca t să întăreasc ă funcţia : iubire a liberă a căzu i m dizgraţie , fiind considerat ă contrar ă principiilo r socialiste . La fel ca m Germani a nazistă , accentu l era pu s pe creştere a uno r copi i viguroşi, m interesu l armatei .

Relativ a toleranţ ă a lui Leni n faţă de intelectual i s-a sfîrşit brusc m primăvar a anulu i 1 9 2 2 . încrîncenare a c u car e lideru l bolşevic s-a înlor s împotriv a lor provene a dintr-u n sentimen t al eşecului , car e nu îl ma i pără sise dup ă marti e 1 9 2 1 , cîn d prăbuşire a economie i îl obligase să liberalizez e comerţu l şi să amîn e pe terme n nelimita t proiectu l de construir e a societăţi i comunist e (vezi Capitolu l XV). Schimbare a lui de atitudin e par e să fi fost provocat ă însă în egală măsur ă de atacuril e cerebral e repetate , care îl făceau paranoi c şi agresiv chia r şi în relaţiil e cu colaboratori i cei ma i apropiaţi . Leni n nu ma i pute a suport a să vadă intelectualitate a liberală şi socialist ă jubilîn d în faţa insucceselo r lui.

I n marti e 1 9 2 2 , Leni n a declara t războ i deschi s „ideologie i burgheze" .

Organismu l car e succedas e temute i Ceka , GPU , a primi t ordi n să îi reduci i la tăcer e pe contrarevoluţionarii , spioni i şi „corupători i tinere i generaţii" , de care , spune a Lenin , intelighenţi a era plină . Poliţi a secret ă i-a adu s la îndeplinir e ordinul , arestîn d 1 2 0 d e universitar i d e frunt e şi deportîndu- i pe cei ma i mulţ i dintr e ei în Germania . U n decre t emi s în aceeaş i perioad ă restabile a practic a ţarist ă a deportări i intern e a „provocatorilor" , car e putea u fi condamnaţ i prin simpl e procedur i administrativ e la pîn ă la trei an i de exil în regiun i îndepărtat e ale ţării . Expulzare a în afara Rusiei , metod ă inaugurat ă în epoc a respectivă , era însă inovaţi a bolşevicilor .

I n comparaţi e cu măsuril e politic e şi economice , măsuril e luat e de Leni n în domeniu l culturi i erau ceva ma i liberale . C u toat e că în ultimu l an de viaţă conştientă , înaint e de atacu l cerebra l car e avea să îl amuţească , Leni n s-a manifesta t ca un adevăra t persecuto r al gîndiri i libere, respin gerea de cătr e el a atitudini i de ostilitat e faţă de tradiţiil e cultural e pro movat ă de Proletkul t a permi s uno r întreg i generaţi i de cetăţen i sovietici să păstrez e contactu l cu mare a literatură , art ă şi muzic ă ale lumii . Lucru l acest a i-a ajutat să supravieţuiasc ă intelectua l şi spiritua l încercărilo r teri bile prin car e treceau . în acelaşi tim p însă , concepţi a lui instrumental ă despr e cultur ă ca domeni u al propagande i a denatura t funcţi a acesteia , conducînd , dup ă epuizare a impulsurilo r experimentalist e iniţiale , la o sterilitat e creatoar e car e a deveni t trăsătur a definitori e a culturi i sovietice .

Viaţa

spirituală

305

Luci u şi ma i trist încă , regimu l leninis t reuşise deja să corup ă cultur a „populară" , a oamenilo r obişnuiţi , atacîn d valorile lor religioase şi tradi ţionale . Efectu l a fost apariţi a unu i vid spiritua l car e a golit comunismu l de substanţ ă vitală, contribuin d în ultim ă instanţ ă la autodistrugere a lui.

Război

împotriva

religiei

Cultur a mari i majorităţ i a popoarelo r car e locuia u pe teritoriu l fostulu i Imperi u Ru s era organizat ă în juru l credinţelo r şi riturilo r religioase .

Sentimentu l demnităţi i şi tări a sufleteasc ă era u ancorat e în religie. Mare a mas ă a creştinilor , evreilor şi musulmanilo r n u participa u la „cultur a înaltă" , domeni u rezerva t elitelo r — car e erau indiferent e faţă de religie, cîn d nu îi era u pu r şi simpl u ostile. Di n acest motiv , preluare a puteri i de cătr e o minoritat e agresiv ate e din sînu l elitei laice, o minoritat e car e se arăt a dornic ă să elimin e religia, a avut un efect devastato r asupr a oame nilo r obişnuiţi . în afară de dificultăţil e economice , nic i un alt elemen t al regimulu i leninis t nu a provoca t ma i mult ă suferinţ ă mari i mas e a popu laţiei decî t profanare a credinţei , închidere a lăcaşurilo r de rugăciun e şi persecutare a clerului .

Politic a bolşevică în domeniu l religios a avut dou ă faţete : un a cultu rală, cealalt ă politică . Ca şi alţi socialişti, noi i conducător i ai Rusie i vedeau în credinţ a religioasă o superstiţi e car e frîna modernizare a societăţii . Ei acorda u însă o atenţi e cel puţi n egală structurilo r instituţionale , ma i ales Bisericii Ortodoxe , din cauz a puteri i şi ideologie i sale conservatoare .

Aşa cu m se întîmplas e şi în cazu l alto r domeni i ale politici i lor cultu rale, bolşevicii erau divizaţi asupr a căilo r de urma t pentr u atingere a obiec tivului. Uni i dintr e ei afirma u că religia este expresia primar ă a une i nevo i spiritual e reale , car e trebui a satisfăcut ă prin dirijare a oamenilo r spre cre dinţ e de natur ă laică . Alţii milita u pentr u atacare a direct ă a religiei, prin mijloacel e persecuţie i şi ale ridiculizării . Cel e dou ă tactic i au coexista t o vreme , însă în cele din urm ă adepţi i ateismulu i du r au obţinu t cîştig de cauză . în privinţ a instituţiilo r religioase, noil e autorităţ i au adopta t de la bun începu t o poziţi e inflexibilă: ele nu îşi aveau locu l într- o societat e comu nistă . Campani a desfăşurat ă împotriv a lor, ma i ales împotriv a Bisericii Ortodoxe , a luat form e dintr e cele ma i diverse: eliminare a mijloacelo r de subzistenţ ă ale clerului , spoliere a lăcaşurilo r de cult şi schimbare a desti naţie i lor, scoatere a în afara legii a învătărnîntulu i religios, înlocuire a sărbătorilo r religioase cu festivităţi comuniste . în timpu l ţarismului , ortodoxi a era religia oficială . Deţinătoar e a uno r privilegii speciale , Biserica Ortodox ă plăte a acest statu t favorizan t printr- o dependenţ ă total ă faţă de monarhie . înc ă de la Petr u cel Mare , car e abolise

Sun in

istovit' ti

Revolutivi

ruse

putere a patriarhului , ea era administrat ă dc un organis m spiritual . Stimu l Sinod , în frunt e cu un laic. Clerici i cu orientăr i reformatoar e vedeau m aceast a dependenţ ă faţă de monarhi e un izvor de slăbiciune , revendiun d un ma i mar e grad de independenţă . Ei nu reprezenta u însă decî t o niint u i tat e în sînul ierarhie i ecleziastice , predominan t conservatoare .

In 1917, înalţi i ierarh i ortodocş i s-au întruni t la Moscova , pentr u pi tm.i oar ă în ultimel e dou ă secole şi jumătate . Conservatori i au obţinu i laia dificultat e cîştig de cauz ă împotriv a reformatorilor , car e ar fi dori t ca I U M rica să fie condus ă de o adunar e a clerului , şi au reinstitui t putere a pali t arhului . Alegerea a căzu t asupr a mitropolitulu i de Moscova , Tihon , ieraih cu vederi moderat e şi profun d credincios , însă cu o personalitat e mat degrab ă docilă . Tiho n vroia ca biserica să se ţin ă depart e de politic ă şi sii se dedic e exclusiv misiuni i de a oferi credincioşilo r sprijinu l spiritua l ulii de necesa r în vremur i de restrişte . Patriarhu l nu a reacţiona t la măsuril e prin care nou ! regim urmăre a să restrîng ă activitate a instituţiilo r religioase: naţionalizare a proprietăţilo r funciar e ale bisericilo r şi mînăstirilor , lega lizarea căsătorie i civile şi preluare a de cătr e stat a şcolilor administrat e pîn ă atunc i de biserică . N u a ma i putu t însă păstr a tăcere a în faţa războiulu i civil dezlănţui t de bolşevici. La 19 ianuarie/ 1 februarie , Tiho n a emi s o enciclic ă împotriv a „monştrilo r neamulu i omenesc" , car e „î n locu l iubirii creştineşti , semăna u răutatea , ura şi vrajba într e fraţi". Patriarhu l arunc a anatem a asupr a creştinilo r car e luau part e la astfel de grozăvii.

Bolşevicii au reacţiona t la mesaju l lui Tiho n în ziua imedia t următoare , printr-u n decre t car e fixa principiil e dup ă car e avea să se desfăşoar e pe viitor activitate a instituţiilo r religioase în Rusia . Purtîn d titlu l înşelăto r de „Decre t cu privire la separare a bisericii de stat", el proclam a într-adevă r aceast ă separare , dar conţine a o serie de alte preveder i car e ataca u fundamentel e economic e ale bisericii. Er a ordonat ă astfel confiscare a tuturo r bunurilo r bisericeşti , inclusi v a clădirilo r şi a obiectelo r de cult , şi se interzi cea clerulu i să perceap ă dări . Decret e ulterioar e aveau să interzic ă predare a învăţăturilo r religioase minorilor . în interpretare a autorităţilor , separare a dintr e biserică şi stat însemn a că biserica nu pute a acţion a ca un organis m unitar ; erau tolerat e doa r anumit e capitol e ale activităţi i religioase, nu şi biserica în integralitate a ei. Conlucrare a şt chia r simpl a consultar e într e clerici i din diferit e parohi i constituia u o prob ă concludent ă de atitudin e contrarevoluţionară . în timpu l războiulu i civil, pentr u a nu trez i mîni a populară , autorităţil e s-au ferit să pun ă în aplicar e cu stricteţ e prevederil e decretului , pregătin d însă terenu l pentr u implementare a lor în momentu l în car e poziţi a regimulu i avea să fie consolidată .

De- a lungu l anulu i 1918, numeroas e biserici şi mînăstir i au fost jefuite de soldaţi , marinar i şi de Gărzil e Roşii . în unel e locuri , preoţi i au fost ucişi şi procesiunil e religioase atacate . Confor m uno r surse comuniste , într e lunil e februari e şi ma t ale anulu i respectiv , 687 de persoan e şi-au

Viata

spirituală

307

pierdu t viaţa în tim p ce participa u la procesiun i religioase sau încerca u să aper e bunuril e bisericii. Guvernu l comunis t şi Biserica Ortodox ă se aflau in stare dc război .

Conflictu l avea să se înteţeasc ă începîn d cu octombri e 1918, cîn d patri arhu l Tiho n a condamna t în mo d publi c teroare a roşie, chemîndu- i pe liderii comunişt i să pun ă capă t ororilor : „D e nu , sîngele nevinova t pe car e il vărsaţi va striga împotriv a voastră (Luc a 11,51) şi veţi pier i de sabie, voi cei car e aţi ridica t sabia (Mate i 26,52). " Pentr u acest e cuvinte , Tiho n a fost plasat în arest la domiciliu . în 1922, Biserica Ortodox ă îşi pierdus e deja privilegiile şi bunuril e pe care le deţinuse . Ea continu a totuş i să păstrez e statutu l apart e de unic ă instituţi e în Rusi a Sovietic ă (în afara minuscule i Academi i de Ştiinţe ) rămas ă în afara sferei de autoritat e a Partidulu i Comunist . Leni n consider a aceast ă situaţi e intolerabilă . C u toat e că biserica acceptas e taci t nou l regim şi nu mai reprezent a o ameninţar e direct ă la adres a lui, lideru l bolşevic, aflat într- o stare de iritar e tot ma i accentuat ă şi căutîn d ţap i ispăşitor i pentr u eşecuril e lui politice , a deci s să o zdrobească . în acest scop , a provoca t un conflic t deschis , folosind tactic a deja cunoscut ă a unu i ata c concerta t din interio r şi din afară : din interior , prin exploatare a neînţelegerilo r dintr e cleru l conservato r şi cel cu orientar e reformatoare ; din afară, prin arestare a ierarhilo r conservator i şi judecare a lor pentr u pretins e acţiun i subversive.

Campani a împotriv a bisericii, lansat ă în marti e în 1922, viza distrugere a o dat ă pentr u totdeaun a a ultimelo r rămăşiţ e de autonomi e a instituţiilo r religioase, cu alte cuvint e repetare a lovituri i din octombri e 1918, de astă dat ă împotriv a bisericii, ultimu l vestigiu al vechii orînduiri .

Pretextu l l-a reprezenta t pretins a indiferenţ ă a bisericii faţă de soart a celo r 30 de milioan e de cetăţen i sovietici loviţi de foamete a din primă vara anulu i 1921 (vezi Capitolu l XV). Idee a de a folosi foamete a ca pre text pentr u a îngenunche a biserica i-a aparţinu t lui Troţki . Acesta a propu s să se cear ă bisericii să cedez e toat e obiectel e de valoare car e îi aparţineau , inclusi v vasele sfinţite ; ele urma u să fie vîndute , iar sumel e obţinut e uti lizate pentr u ajutorare a celo r înfometaţi . Odat ă adoptat ă aceast ă strategie , autorităţil e aveau să resping ă toat e ofertel e de compromi s ale patriarhulu i Tihon : regimu l era interesa t nu atît să salveze victimel e foametei , cît să distrug ă biserica .

U n decre t emi s la 26 februari e 1922 dăde a sovietelo r dreptu l să confişt e toat e obiectel e bisericeşt i din aur , argin t sau pietr e preţioase , inclusi v vasele sfinţit e folosite în ritualu l ortodox , a căro r utilizar e în alte scopur i era considerat ă de cătr e biserică un sacrilegiu. Dup ă cu m era de aşteptat , Tiho n a refuza t să se supun ă prevederilo r decretului , ameninţîndu- i cu excomunicare a pe cei car e ar fi participa t la punere a lor în aplicare . Pentr u atitudine a lui, patriarhu l a fost plasat din no u în arest la domiciliu .

30X

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

în mult e locuri , mulţimil e de credincioş i au opu s o rezistenţ a direcţi i trupelo r implicat e în confiscări . Sutel e de incident e de acest gen înregis trat e au fost puse imedia t pe seam a uno r pretins e organizaţi i „contrar e voluţionare" , car e ar fi acţiona t la ordinel e emigraţiei . într-u n astfel de episod , petrecu t la începutu l luni i marti e la Şuia , centr u al industrie i tex tile situa t la nord-es t de Moscova , civili neînarmaţ i au izgoni t o compani e de militar i echipaţ i cu mitraliere . Alarma t de reacţi a populaţiei , Poli i buro-u l a deci s suspendare a temporar ă a confiscărilor .

Leni n însă , care , bolna v fiind, n u ma i lua part e la dezbateril e din Politburo , a hotărî t să treac ă pest e decizi a colaboratorilo r lui, convin s că foamete a le ofere a comuniştilo r o şansă unic ă de a înfrîng e biserica , demonstrîn d ţăranilo r că aceast a rămîne a insensibil ă la suferinţel e lor. într- o not ă interminabil ă adresat ă Politburo-ulu i la 19 marti e 1922, dar făcut ă public ă abia în 1970, Leni n insista ca asaltu l împotriv a bisericii să fie continua t cu toat ă hotărîrea : Acum şi numa i acum , cînd în regiunile lovite de foamet e a apăru t canibalismul , iar drumuril e sînt acoperite de sute şi mii de cadavre , pute m (şi de aceea trebuie) să trece m la confiscare a bunurilo r [bisericii] cu toat ă energia , fără milă, recurgîn d la toat e mijloacel e pentr u a înăbuş i orice urm ă de rezistenţă.. .

Trimiteţ i la Şuia pe unu l dintr e cei mai energici , mai inteligenţ i şi mai eficienţ i dintr e membri i Comitetulu i Centra l Executi v al întregi i Rusii.. . care urmeaz ă să primeasc ă instrucţiun i verbale prin intermediu l unu i membr u al Politburo-ului . Aceste instrucţiun i vor cere arestare a cît mai multo r reprezen tanţ i ai clerului , notabilităţilo r şi burghezie i din Şuia, sub suspiciune a implicări i lor direct e sau indirect e în acte de rezistenţ ă violente.. . Imedia t ce acest lucru se va fi realizat , persoan a respectivă se va întoarc e la Moscov a şi va prezent a un raport.. . Pe baza raportului , Politburo-u l va da directive detaliat e autorităţilo r judiciare , tot pe cale verbală, ca judecare a răzvrătiţilo r din Şuia, care se opun ajutorări i celor care mor de foame, să se desfăşoare cu maximu m de opera tivitate şi să se încheie prin executare a unu i numă r cît mai mar e dintr e ei... pe cît posibil, nu doar în oraşul respectiv, ci şi la Moscov a şi în alte cîteva centr e ale bisericii... Cu cît vom execut a un numă r mai mar e de burghez i şi clerici reacţionari , cu atît mai bine.

Istoricu l rus D . A. Volkogonov , car e a avut acce s nelimita t la arhivel e sovietice , a descoperi t printr e documentel e rămas e de la Leni n un ordi n în car e acest a cere a să fie informa t zilnic asupr a numărulu i de preoţ i car e erau împuşcaţi . „Procesele " au începu t aproap e imediat . Era u ma i degrab ă spectacol e de teatr u „agitatoric " decî t procedur i judiciare , cu o distribuţi e aleasă cu grijă şi deznodămîntu l dinaint e stabilit de autorităţi . în aprili e 1922, cinci zeci şi patr u de preoţ i şi laici au făcut obiectu l uno r astfel de procedur i în Moscova ; în iunie , „procese " similar e au avut loc şi la Petrograd . Uni i

Viaţa

spirituală

309

dintr e acuzaţ i au fost condamnaţ i la moarte . Confor m unu i ziarist englez , campani a din 1922 împotriv a bisericii a făcut 28 de victim e printr e episcop i şi 1 215 printr e preoţi . Mărturi i recen t scoase la iveală arat ă că în timpu l conflictulu i legat de bunuril e bisericii au fost executat e sau ucise ma i mul t de 8 000 de persoane . In termen i băneşti , rezultatel e aceste i cam pani i au fost minime ; bisericile aveau mul t ma i puţin e averi decî t le atribui a imaginaţi a populară . în măsur a în car e o evaluar e poat e fi realizată , statu l a obţinu t într e 4 şi 8 milioan e de dolari , prim a cifră fiind, se pare , ma i aproap e de realitate . O foart e mic ă part e din aceast ă sum ă a fost folosită pentr u ajutorare a celo r înfometaţi , fonduril e destinat e acestu i scop prove nin d în cea ma i mar e part e din surse american e şi europene . * * * Campani a împotriv a bisericii a fost însoţit ă de atacur i propagandistic e la adres a credinţelo r şi riturilo r religioase. în 1919, autorităţil e au ordona t expunere a în publi c a relicvelo r de sfinţi, căror a ruşii pioşi le atribuia u puter i miraculoase . Comunişti i vroiau să scoat ă la iveală că mormintel e nu conţinea u rămăşiţel e perfec t conservat e ale uno r sfinţi, aşa cu m susţine a biserica , ci schelet e sau falsuri. Oricar e va fi fost rezultatu l asupr a inte lectualilor , în rîndu l oamenilo r obişnuiţ i efectel e au fost contrar e aştep tărilor . U n ţăra n bătrî n explica unu i vizitato r american : „Sfinţi i noştr i s-au ridica t Ia cer şi au înlocui t moaştel e cu zdrenţ e şi paie , văzînd că mormin tele lor erau pîngărit e de necredincioşi . A fost o mar e minune. " Făr ă a se lăsa descurajate , organizaţiil e ateiste , sprijinit e ma i ales de Komsomol , organizaţi a tineretulu i comunist , au lansa t la sfîrşitul anulu i 1922 o campani e prin car e încerca u să discreditez e Crăciunul , ca şi sărbătoril e alto r culte . în numeroas e oraş e s-au organiza t în bătai e de joc „festivităţ i religioase", cea ma i cunoscut ă dintr e ele fiind aşa-zisu l „Crăciu n komsomolist" . Grupur i de tiner i primea u sarcin a să defileze cu efigii car e le imita u pe cele bisericeşt i şi să caricaturizez e ceremoniil e desfăşurat e în bisericile pe lîngă car e treceau . îmbrăcaţ i ca preoţ i sau rabini , partici panţi i străbătea u străzile Moscovei , maimuţărindu-s e şi rostin d blasfemii.

Era u urmaţ i de tiner e fete car e intonau : N-ave m nevoie de rabini , nu ne trebui e preoţi , Loviţi burghezii , sugrumaţ i culacii !

Carnavalur i asemănătoar e au fost organizat e şi în alte locuri . în Gomei , ora ş din Bielorusi a în car e convieţuia u ma i mult e etnii , un teatr u loca l a pu s în scen ă un „proce s al dumnezeilor " ortodocşilo r şi evreilor. Judecători i şi publicu l i-a u condamna t la moart e şi, în ziua de Crăciun , cei „judecaţi " au fost arşi în piaţ a oraşului .

310

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

S-a încerca t ridiculizare a în ochi i copiilo r a Simţulu i Nicola e şi a îngei i lor, despr e car e se afirm a că slujesc la „îndoctrinare a minţilo r fragede" Pentr u a lovi în credinţel e „decadente" , autorităţil e organiza u în Ajunul Crăciunulu i spectacol e de teatr u la car e copii i putea u asista la „satirizare a Conferinţe i de la Lausanne , a regimulu i Kerensk i şi a vieţii burghezie i străine" .

Martori i din epoc ă relateaz ă că oameni i reacţiona u la sacrilegii cu o groaz ă mută . Dovad ă stă şi rezoluţi a din 1923 a Partidulu i Comunist , care pune a capă t acţiunilo r de acest gen, motivîn d că ele nu făceau decît să întăreasc ă „fanatismu l religios". Campani a ateist ă avea să continu e în form e ma i puţi n ostentative . O „Societat e a celo r fără Dumnezeu " ridiculiz a în ziaru l său şi în alte tipăritur i toat e religiile. în privinţ a evreilor, ea recurge a la stereotipur i antisemite , car e anticipa u practicil e naziştilor .

Acestea erau coordonatel e general e ale atacurilo r din afară împotriv a bisericii şi a religiei. Aşa cu m am preciza t deja, ele au fost însoţit e de o campani e din interior , car e urmăre a divizare a bisericii. Pentr u a-şi ating e scopul , regimu l a atra s elementel e reformist e din Biserica Ortodoxă , organizîn d o aşa-zis ă „Biseric ă Vie". Nou a instituţi e a luat fiinţă în marti e 1922, în plin ă campani e de confiscar e a bunurilo r bisericeşti . Administrat ă de un departamen t specia l din cadru l GPU , ea cuprinde a preoţ i car e rene gaseră biserica tradiţională . în ma i 1922, cîţiva astfel de preoţ i colaboraţionişt i l-a u vizitat pe Tiho n la mînăstire a de lîngă Moscov a und e i se stabilise domicili u forţat . Ei i-a u ceru t patriarhulu i să convoac e un consili u al bisericii şi să renunţ e la pozi ţia pe car e o deţinea . Tiho n a cedat , fiind înlocui t de o nou ă instituţie , controlat ă de guvern prin intermediu l poliţie i secrete , înalt a Administraţi e Bisericească , similar ă în linii mar i vechiulu i Sfînt Sinod . S-a declanşa t o campani e public ă pentr u abolire a instituţie i patriarhale . Uni i episcopi , înspăimîntaţi , s-au alătura t Bisericii Vii. Ce i car e au refuza t să recunoasc ă nou a ierarhi e ilegitim ă au fost arestaţ i şi înlocuiţ i cu cleric i ma i docili . în august 1922, Biserica Ortodox ă s-a divizat : din cei 143 de episcopi , 37 au intra t în Biserica Vie, 36 au respins-o , iar 70 au răma s neutri . Tiho n a anatemiza t înalt a Administraţi e Bisericeasc ă şi pe toţ i cei car e aveau vreo legătur ă cu ea. Biserica tradiţională , scoasă practi c în afara legii, avea să intr e în clandestinitate .

Aservirea total ă a Bisericii Vii faţă de nou l regim s-a manifesta t pri n hotărîril e adoptat e la cel de-a l doile a Consili u al Bisericii, organiza t în aprili e 1923, cu participare a clerulu i colaboraţionist . Adunare a a saluta t puciu l din octombri e 1917 ca pe o „fapt ă creştinească" , negîn d că bolşevicii ar fi persecuta t biserica şi exprimîndu-ş i recunoştinţ a faţă de Lenin , „lide r mondial " şi „tribu n al dreptăţi i sociale". Guvernu l sovietic, s-a afirma t atunci , era singuru l din lum e car e lucr a pentr u împlinire a „idealulu i împă răţie i Domnului" . Instituţi a patriarhal ă a fost desfiinţată .

Via/a

spirituală

311

în acest moment , Tiho n a cedat . Speria t probabi l de perspectiv a une i definitiv e a bisericii , fostul patriar h a abjura t într- o scrisoar e « d r e s a t ă în iuni e 1923 autorităţilo r trecutu l său „antisovietic " şi a retra s a n a t e m a pe car e o aruncas e asupr a Bisericii Vii. Drep t răsplată , regimu l a p e r m i s redeschidere a bisericilo r patriarhale . Tiho n avea să moar ă în a p r i l i e 1925; într-u n testamen t a căru i autenticitat e trebui e pusă sub semnu l întrebării , el îndemn a credincioşi i să sprijine guvernu l sovietic. Pîn ă la prăbuşire a comunismulu i la începutu l anilo r '90, biserica n u avea să ma i c r e e z e problem e regimului .

Ntindări

Odat ă misiune a ei îndeplinită , Biserica Vie a pierdu t sprijinu l Kremli nului , dispărîn d trepta t din viaţa ţării . La începutu l anilo r '30, majoritate a conducătorilo r ei au fost arestaţi .

C u toat e că mulţ i dintr e credincioşi i creştin i aveau sentimentu l că per secuţiil e erau oper a evreilor, instituţiil e evreieşti au suferit şi ele de pe urm a politici i antireligioas e a bolşevicilor. * Există opini i dup ă car e evreii au fost, în anumit e privinţe , victimizaţ i în ma i mar e măsur ă decî t creştinii , pentr u că instituţiil e lor religioase era u nu doa r spaţii ritual e şi de educar e a tine rilor, ci şi centr e ale vieţii comunitare . Unu l din cercetători i car e sprijină acest punc t de vedere este Nor a Levin : Atacurile îndreptat e împotriv a vieţii religioase evreieşti au fost deosebit de dure şi de eficace, fiindcă la evrei credinţ a şi practicil e religioase se regăsesc în toat e aspectel e vieţii de zi cu zi... Relaţiil e de familie, munca , rugăciunea , învăţătura , distracţi a şi cultur a sînt part e a unu i întreg : e de ajuns să atingi o latur ă şi întregu l va fi afectat .

Persecuţiil e împotriv a practicilo r religioase evreieşti au fost încredin ţat e partidulu i social-democraţilo r evrei, Bund , car e fuzionas e în 1921 cu Partidu l Comunist . Reprezentanţi i Bund-ulu i dispreţuia u religia la fel de mul t ca bolşevicii şi nutrea u o ur ă adînc ă faţă de sionism , mişcar e cu ma i mul t succe s în rîndu l populaţie i evreieşti. Organizaţ i în „Secţi i evreieşti " (Evsekţii), ei desfăşura u acţiun i antireligioas e dup ă tacticil e cunoscute , profanîn d sinagogi şi transformîndu-l e în clubur i sau depozite . To t Bund-u l este responsabi l pentr u desfiinţare a instituţiilo r tradiţional e de autoadmi nistrar e ale comunităţilo r evreieşti. Secţiil e evreieşti au convin s conduce * U n a din e x p l i c a ţ i i le p e r c e p ţ i ei — larg răspîndite — d u pă c a re e v r e ii s-a r fi aflat în spatele valului de p e r s e c u ţ ii îndreptate î m p o t r i va B i s e r i c ii O r t o d o xe e s t e c ă e i au f o st în m od deliberat f o l o s i ţi de către c o m u n i ş ti în c a m p a n ia antireligioasă. M a x i m Gorki, un apropiat al lui L e n i n, s c r ia în m ai 1 9 2 2 u n ei publicaţii e v r e i e ş ti d in N e w Y o r k: „ C u n o sc c a z u ri în care tineri c o m u n i ş ti evrei au fost implicaţi d i n a d i ns [î n p e r s e c u t a r ea b i s e r i c i i ], pentru c a filistinii ş i ţ ă r ă n i m ea s ă p o a tă s p u n e: iată, evreii ne distrug mînăstirile [ ş i ] îşi bat j oc de « l o c u r i le noastre sfinte ». Cred c ă s- a acţionat în parte d in frică, în parte c u intenţia clară de a c o m p r o m i te p o p u l a ţ ia e v r e i a s c ă. A fost o p e ra antisemiţilor, care s e g ă s e s c în n u m ăr d e s t ul de m a re printre c o m u n i ş t i ."

312

Senilă istorie a Revoluţiei ruse

rea Partidulu i Comunis t să interzic ă utilizare a ebraicii , limbă „burgheză " (în favoarea idişului ) şi să persecut e mişcare a sionistă .

Secţiil e evreieşti au avut aceeaş i soart ă ca şi Biserica Vie, fiind licln dat e în decembri e 1929. Ce i ma i mulţ i dintr e funcţionari i lor au făcui obiectu l epurărilor , iar uni i din ei au fost executaţi .

Biserica Catolic ă nu a scăpa t nic i ea atacurilor . In marti e 1923, auloril ă ţile au înscena t un proce s unu i numă r de şaisprezec e cleric i catolici , cei ma i mulţ i dintr e ei polonezi . Ierarhu l catoli c cu rangu l cel ma i înal t a fosl condamna t la moarte , da r presiunil e puternic e din afara Rusie i au du s la graţiere a lui. U n alt preo t a fost totuş i împuşcat .

Dintr e cele tre i cult e principale , islamu l a avut part e de tratamentu l cel ma i tolerant . Faptu l se explică în mar e part e prin team a Moscove i că per secutare a credincioşilo r musulman i ar fi putu t trez i nemulţumir i în rîndu l populaţie i musulman e din Orientu l Mijlociu , pe car e bolşevicii vroiau să o atrag ă de parte a lor. Spr e deosebir e de preoţi i ortodocş i şi de rabini , preoţi i musulman i au primi t drep t de vot; au putu t continu a învăţămînlu l religios şi şi-au păstra t proprietăţile . Privilegiile clerulu i musulma n aveau să fie menţinut e pîn ă la sfîrşitul deceniului .

Efectu l persecuţiilo r asupr a sentimentelo r religioase ale populaţie i esle greu de măsurat . Impresi a de ansambl u pe car e o oferă relatăril e marto rilor ocular i este că, deşi comunişti i au reuşi t să slăbească Biserica Orto doxă , campaniil e lor antireligioas e au avut efecte contrar e celo r scontate , ducîn d la o intensificar e a convingerilo r religioase. în 1920, bisericile erau plin e de lum e şi mulţim i imens e de credincioş i luau part e la sărbătoril e bisericeşti . Uni i contemporan i sînt de părer e că persecuţiil e declanşat e de comunişt i au făcut ca fervoare a religioasă să ating ă cot e nemaiîntîlnite .

Credinţ a se afla însă în Rusi a în faţa uno r încercăr i pe car e nic i o religie nu le- a avut de îndura t vreodată .

Capitolu l XV

COMUNISMU L ÎN CRIZĂ

A

dispărut tot ceea ce putea obstrueţiona acţiunile

guvernului

central

şi,

în acelaşi timp, tot ceea ce îi consolida poziţia.

ALEX1S DE TOCQUEVILLE

NEP:

Falsul

Thermidor

Thermido r este numel e luni i din calendaru l Revoluţie i francez e în care , în 1794, s-a pu s capă t terori i iacobin e şi a începu t reîntoarcere a la nor malitat e — car e avea să conduc ă douăzec i de an i ma i tîrziu la restaurare a dinastie i de Bourbon . Pentr u revoluţionari i de profesie , cuvîntu l e blestemat ; bolşevicii erau hotărîţ i să nu se dea în lătur i de la nimi c pentr u a pre veni o contrarevoluţi e thermidoriană .

In ciud a hotărîri i lor, în primăvar a lui 1921, ca urmar e a colapsulu i eco nomi c şi a izbucniri i uno r revolt e la scar ă naţională , bolşevicii au fost nevoiţ i să adopt e un set de măsuri , cunoscu t sub numel e de Nou a Politic ă Economic ă (NEP ) şi despr e car e mulţ i dintr e contemporan i au considera t că anunţ a sfîrşitul fazei iacobin e a Revoluţie i ruse şi începutu l unu i „Thermidor" . Analogia avea să se dovedeasc ă greşită: NEP-u l nu a marca t despărţire a de practic a violenţe i revoluţionare , ci doa r un momen t de respiro , încheia t cîţiva an i ma i tîrziu cu declanşare a uno r excese înc ă şi ma i grave.

Deosebire a cea ma i evident ă dintr e Thermidoru l france z al anulu i 1794 şi pseudo-Thermidoru l rus din 1921 este că, în vrem e ce primu l a du s la eliminare a iacobinilor , în cazu l celu i de-a l doile a neoiacobini i au răma s la putere , fiind ei înşişi iniţiatori i reformelor . Ei putea u prin urmar e să renunţ e la nou l cur s de îndat ă ce pericolu l contrarevoluţiona r ar fi dispărut . „Vă cer, tovarăşi , să nu uitaţi" , spune a Zinovie v în decembri e 1921, „c ă Nou a Politic ă Economic ă reprezint ă numa i o îndepărtar e trecătoar e de la drumu l nostru , o retrager e tactică , o curăţar e a terenulu i înainte a unu i no u asalt, înainte a asaltulu i decisiv al muncitorilo r împotriv a coali ţiei capitalist e internaţionale. " în al doile a rînd , spre deosebir e de Thermi dor-u l francez , în Rusia , repliere a s-a produ s doa r în planu l economiei ; liberalizare a economic ă a fost contrabalansat ă de intensificare a represiuni i şi a controlulu i politic . Majoritate a contemporanilo r nu au înţele s natur a tactic ă şi anvergur a strict limitat ă a aceste i replieri , văzînd în ea începutu l sfîrşitului Revoluţiei .

314

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

Comunismu l de războ i reuşise aproap e să distrug ă economi a ruseasc ă (vezi ma i sus, pp . 188-189) . Sfîrşitul războiulu i civil nu a însemna t şi slîr şitul acestu i sistem : dimpotrivă , în 1920 au avut loc experiment e dintr e cele ma i nebuneşt i în materi e de legislaţie a munci i şi politic ă monetară .

Guvernu l a continua t confiscare a pri n forţă a „surplusurilor " de hran ă dc la ţărani , car e în mult e cazur i nu erau delo c surplusuri , ci rezerve pentr u subzistenţ a familiei şi grîne pentr u însămînţăril e din anu l următor . 1920 a fost un an cu vreme proast ă pentr u agricultură , astfel încî t pîine a a devenii şi ma i rară , iar în regiunil e rural e au apăru t primel e semn e ale foametei .

Proast a administrar e a economie i a eroda t ceea ce ma i rămăses e din baza de sprijin a bolşevicilor , transformîndu- i pe partizani i acestor a în duşman i şi pe duşman i în răzvrătiţi . „Masele" , pe car e regimu l încercas e să le conving ă în timpu l războiulu i civil că Albii şi sprijinitori i lor din exte rio r erau răspunzător i pentr u greutăţil e prin car e treceau , au refuzat să ma i accept e astfel de explicaţi i dup ă încheiere a războiului . Muncitori i com u nişti , car e fuseseră de la bun începu t o minoritate , înapoia u în numă r din ce în ce ma i mar e carnetel e de partid ; în 1920-1921 , procentu l muncitori lor industrial i în rîndu l membrilo r de parti d scăzuse la 2- 3 la sută . Ţăranii , căror a li se adăuga u acu m şi foştii soldaţ i demobilizaţ i ai Armate i Roşii , au pu s mîn a pe arme . De- a lungu l anulu i 1920 şi în primel e lun i ale lui 1921, regiunil e rural e ale Rusiei , de la Mare a Neagr ă la Pacific , au fost scen a uno r revolt e ţărăneşt i car e depăşea u prin amploar e şi arie de cuprin der e tulburăril e din vreme a ţarismului . Sut e de mi i de oamen i au parti cipa t la ele, de o part e sau de cealalt ă a baricadei ; pierderil e înregistrat e în acest e conflict e intern e au fost considerabi l ma i mar i decî t cele din timpu l războiulu i dintr e Albi şi Roşii . Bolşevicii era u — dup ă expresia lui Leni n însuşi — doa r o picătur ă într-u n ocean , iar oceanu l era acu m în furtună .

Nou l regim a supravieţui t acesto r revolt e la scară naţional ă îmbinîn d represiune a cu compromisul : a înăbuşi t cu o brutalitat e fără margin i protestel e şi a făcut concesi i — sub form a Noi i Politic i Economice . Dispu nîn d de o armat ă imensă , mul t ma i bin e echipat ă şi condus ă de profe sionişti , bolşevicii au zdrobi t ţărănime a răzvrătită , lipsită de unitate , de platform ă politic ă sau de un comandamen t central , aşa cu m făcuser ă odini oar ă ţarii . Forţ a militar ă avea să se dovedeasc ă însă insuficientă : abia dup ă încetare a rechiziţiilo r de grîne satele s-au liniştit şi bolşevicii s-au văzut salvaţi.

Ce a ma i periculoas ă dintr e revolt e a izbucni t în vara anulu i 1920 în provinci a Tambov , la 350 de kilometr i sud-ves t de Moscova . Regiun e agricol ă prosperă , Tambov-u l produce a înaint e de Revoluţi e pîn ă la un milio n de ton e de cereal e anual , adic ă aproap e o treim e din exporturil e ruseşti .

Comunismu l de războ i a lichida t surplusuril e şi a redu s dramati c rezerva de cereale . Dup ă afirmaţiil e lui Vladimi r Antonov-Ovseenko , oficialu l

Comunismul în criză

315

sovietic însărcina t cu înăbuşire a revolte i din Tambov , consumu l de cereal e j ir cap d e locuito r fusese înaint e d e primu l războ i mondia l d e 2 9 3 d e kilogram e anual , la car e se adăuga u înc ă 1 2 1 de kilogram e pentr u hran a ani malelor , în ani i 1 9 2 0 - 1 9 2 1 , cifra scăzuse la 6 9 de kilograme , în afara grînelo r de sămînţă , dar excluzîn d hran a pentr u animale . Dup ă ce pred a slutulu i cotel e obligatorii , fiecăru i ţăra n îi ma i rămînea u doa r 25 d e kilograme , adic ă a opt a part e din necesaru l d e subzistenţă . în ianuari e 1 9 2 1 , dup ă afirmaţiil e lui Antonov-Ovseenko , jumătat e din ţărani i din regiune a Tambo v era u muritor i de foame .

Revolt a s-a declanşa t în mo d spontan , conducere a ei fiind însă rapi d asumat ă de un lider extre m de talenta t şi curajos , Aleksand r Antono v (nic i o legătur ă cu Antonov-Ovseenko) , car e a reuni t ţărani i într- o forţ ă de gherilă puternică , ducîn d un războ i de partizan i împotriv a trupelo r Armate i Roşii şi ma i ales a detaşamentelo r special e Cek a trimis e să lichidez e rebe liunea . L a începutu l anulu i 1 9 2 1 , Antono v conduce a deja o forţ ă cu u n efectiv într e 2 0 0 0 0 ş i 5 0 0 0 0 d e partizani , c u car e lansa atacuri-surpriz ă împotriv a trupelo r bolşevice şi a obiectivelo r administrative . Dup ă fiecare astfel de raid , partizani i dispărea u în sate. Moscov a i-a declara t pe rebel i „bandiţi " şi a trimi s întărir i în Tambov , da r rezultatel e întîrzia u să apară , fiindc ă Armat a Roşi e era lipsită de experienţ a luptelo r de gherilă . A deveni t astfel eviden t că singura cale de a pun e capă t tulburărilo r era izolare a par tizanilo r de familiile şi sprijinitori i lor, lucr u car e presupune a recurgere a la teroare : internare a în lagăre de concentrare , luare a de ostatic i şi execu tare a lor, deportăril e în masă . Antonov-Ovseenk o a ceru t şi a obţinu t din parte a Moscove i autorizaţi a de a recurg e la astfel de măsuri .

Foamete a nu lovise însă numa i regiunil e rurale . în iarn a 1 9 2 0 - 1 9 2 1 , situaţi a aprovizionări i cu aliment e şi combustibi l în oraşel e din parte a european ă a Rusie i aminte a de zilele din preajm a Revoluţie i din Februarie .

La Petrograd , car e era din no u cel ma i afecta t datorit ă depărtări i sale faţă de regiunil e producătoar e de cereale , fabricile au trebui t să fie închis e : muncitori i rămaş i fără lucr u străbătea u satele în căutar e de hrană , riscîn d să fie opriţ i de „detaşamentel e preventive" , car e le confisca u încărcătura . în februari e 1 9 2 1 , pe fundalu l foamete i şi al şomajulu i din ce în ce ma i răspîndite , marinari i de la baza naval ă din Kronstadt , pe car e Troţk i îi ridicas e cîndv a în slavă, numindu- i „mîndri a şi frumuseţea " Revoluţiei , au înălţa t steagul revoltei .

Scîntei a car e a aprin s revolt a a fost un ordi n al guvernulu i pri n car e raţi a de pîin e la Moscov a şi Petrograd , deja insuficientă , era redus ă cu o treime . Măsur a a provoca t tulburăr i şi greve în cele dou ă oraşe . La sfîrşitul lui februari e 1 9 2 1 , muncitori i din Petrogra d a u ameninţa t c u declanşare a une i greve generale , dac ă nu era u asigurat e — pe lîngă dreptu l de a procur a hran ă de la ţăran i în mo d neîngrădi t — alegeri corect e pentr u soviete, libertate a de expresie şi încetare a terori i politice . Cîn d veştile despr e tul -

316

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

burăril e din mediu l industria l au ajun s Ia baza navală , marinari i .şi im însuşi t lozincil e muncitorilo r şi au crea t un Comite t Revoluţiona i Provizoriu , însărcina t cu apărare a insule i împotriv a previzibilulu i ata c din spre continent . Răzvrătiţi i nu îşi făceau iluzii că ar fi putu t rezista puic i nice i Armat e Roşii , da r spera u să poat ă ralia cauze i lor restu l ţări i şi al forţelo r armate .

Aşteptăril e le-a u fost înşelate . Spr e deosebir e de Nicola e al II-lea .

Leni n a reacţionat . Susţinu t de Troţki , el a pu s revolt a din Kronstad l pe seam a uno r general i albi aşa-zi s manipulaţ i de socialist-revoluţionar i şi de serviciile de informaţi i franceze . Leni n l-a trimi s pe Troţk i la Petrograd . pentr u a prelu a comand a operaţiunii . Troţk i le- a ordona t răzvrătiţilo r sa se prede a neîntîrziat , în caz contra r riscîn d represali i armate : cu mic i diferenţe , ultimatumu l său păre a oper a unu i guvernato r genera l din vreme a ţarismului . Troţk i a ordona t de asemene a luare a de ostatic i din rîndu l soţi ilor şi copiilo r marinarilo r răzvrătiţi .

La 7 martie , trupel e Armate i Roşii , sub comand a lui Tuhacevski , au ataca t baza Kronstadt , trecîn d pest e apel e îngheţate . în ariergard a atac a torilo r se găseau detaşament e de mitralier e ale Ceka , ce primiser ă ordinu l de a-i împuşc a pe soldaţi i car e ar fi încerca t să se retragă . Asaltul s-a în cheia t în mo d dezastruos , tiru l dinspr e baza naval ă secerîndu- i pe ataca tori . O part e a soldaţilo r Armate i Roşi i au refuza t ordinu l de a porn i la asalt; circ a 1 000 dintr e ei au trecu t de parte a rebelilor . Troţk i a ordona i executare a fiecăru i al cincile a soldat dintr e cei car e refuzaser ă să îndepli neasc ă ordinele . în ziua următoare , Comitetu l Revoluţiona r Provizori u din Kronstad t a emi s o declaraţi e programatică , „Pentr u ce luptăm" , în car e bolşevicii erau acuzaţ i că trădaser ă Revoluţi a şi instauraser ă o tirani e ma i crunt ă decî t ţarismul . Naţiune a era chemat ă să răstoarn e „autocraţi a comunistă" , înlocu ind- o cu un regim democrati c baza t pe alegeri corect e pentr u soviete. în săptămîn a car e a urmat , Tuhacevsk i s-a strădui t să „tai e suflul" celo r din bază prin raidur i nocturne , continuîn d în acelaş i tim p să aduc ă întăriri .

Lipsa de reacţi e la apeluril e lor a restulu i ţări i i-a descuraja t pe marinari , ale căro r provizii de aliment e erau pe sfîrşite. Asaltul final, la car e au par ticipa t 50 000 de soldaţ i roşii împotriv a celo r 17 000 de apărători , a fost declanşa t în noapte a de 16 spre 17 martie . Forţel e atacatoar e au reuşit să se strecoar e neobservat e pîn ă în apropiere a bazei . A urma t o lupt ă pe viaţă şi pe moarte , cor p la corp . în dimineaţ a de 18 martie , comunişti i controla u insula . Au ucis cîteva sute de prizonieri . Restu l apărătorilor , în afară de cei car e reuşiser ă să se refugieze pest e gheţur i în Finlanda , au fost trimiş i în lagăre de concentrar e în Nordu l îndepărtat , de und e puţin i aveau să se ma i întoarcă . Operaţiune a nu a sporit reputaţi a lui Troţki , dimpotrivă ; deşi îi plăce a să revin ă adese a asupr a triumfurilo r lui militar e şi politice , în memoriil e pe car e le- a redacta t în exil nu a făcut nic i o referir e la rolu l lui în tragedi a de la Kronstadt .

Comunismul in

criză

317

în tim p ce răzvrătire a marinarilo r clin nor d era înfrîntă , revolt a din Tambo v continu a cu o forţă sporită . Leni n şi Troţk i primea u rapoart e periodic e de Ia comandamentu l Comitetulu i Militar-Revoluţionar , în car e operaţiunil e împotriv a „bandiţilor " erau descrise ca şi cu m ar fi fost vorba dc un războ i în toat ă regula. Deş i comandamentu l anunţ a că înregistreaz ă victori e dup ă victorie , Moscov a a trebui t să accept e realitatea : rebelii , car e foloseau tactic i de lupt ă neconvenţionale , nu putea u fi învinşi pri n mijloacel e militar e obişnuite . Leni n a hotărî t de acee a să recurg ă direc t la teroare . încredinţîn d responsabilitate a operaţiuni i lui Tuhacevski , car e comand a o armat ă de pest e 100 000 de soldaţi , el i-a autoriza t pe acest a şi pe Antonov-Ovseenk o să ia toat e măsuril e pe car e le considera u nece sare pentr u a-i lipsi pe partizan i de sprijinu l populaţiei . P e baza listelor de partizan i obţinut e de la informator i plătiţi , Cek a a trecu t la încarcerare a membrilo r familiilo r acestora . Antonov-Ovseenk o îi raport a lui Leni n că, pentr u a- i conving e pe oamen i să vorbească , comandanţi i roşii foloseau următoarel e metode : în sate se pronunţ ă „sentinţe " speciale, fiind enumerat e crimel e săvîrşite împo triva poporulu i muncitor . Toat ă populaţi a de sex masculi n este plasată sub jurisdicţia Tribunalulu i Revoluţiona r Militar : familiile bandiţilo r sînt internat e în lagăre de concentrare , ca ostatici pentr u ruda lor care este membr u al unei bande . Banditu l are la dispoziţi e dou ă săptămîn i pentr u a se preda . în caz con trar, familia Iui este deportat ă în afara provincie i şi averea ei (pusă pînă în acel momen t doar sub sechestr u provizoriu ) este definiti v confiscată . în ciud a sălbăticie i lor, măsuril e luat e n u au dat rezultatel e aşteptate , drep t car e teroare a a fost împins ă şi ma i departe , printr- o nou ă directivă : 1. Cetăţeni i care refuză să îşi dea numel e vor fi executaţ i pe loc.. .

4. Famili a care a ascun s un bandi t va fi arestat ă şi deportat ă în afara provinciei. Bunuril e ei vor fi confiscate , iar membru l ei cel mai în vîrstă va fi executa t pe loc, fără judecată .

5. Cei care oferă adăpos t membrilo r familiei unu i bandit , sau care ascun d bunur i aparţinîn d unu i bandi t vor fi trataţ i ca nişte bandiţi ; cel mai în vîrstă dintr e membri i apţi de munc ă ai unei astfel de familii va fi executa t pe loc, fără judecată.. .

7. Ordinu l de faţă va fi adus la îndeplinir e cu stricteţ e şi fără milă. El va fi citit în adunăril e săteşti.

Teroarea , însoţit ă de operaţiun i militar e pe scară largă — inclusi v de utilizare a gazelor toxic e pentr u scoatere a din pădur i a partizanilo r ascunş i acolo , a reuşi t să izolez e forţel e ţărăneşt i răzvrătite . O dat ă cu încetare a rechiziţiilo r forţat e de alimente , în marti e 1921 (vezi ma i jos, p. 320), cauz a principal ă a revoltelo r din Tambo v şi din alte regiun i a dispărut , iar satele s-au liniştit .

318

Scurtei istoric a Revoluţiei ruse

Modu l în car e Antono v reuşise să ţin ă în şah o armat ă regulată , ne superioar ă propriilo r forţe , a lăsat o impresi e puternic ă comandanţ i Im militar i comunişti . S-a ordona t realizare a de studi i asupr a tacticilo r neco n venţional e de războ i şi operaţiunil e de partizan i au fost inclus e în pregătire, i de lupt ă a trupelor . Toat e aveau să fie utilizat e cu succe s în timpu l celui de-a l doile a războ i mondial . Invadatori i germani , la rîndu l lor, aveau sa copiez e metodel e de teroar e folosite de Armat a Roşi e împotriv a popi i laţie i civile în campaniil e antigheril ă din ani i 1920-1921 .

Leni n devenis e conştien t de necesitate a de a calm a nemulţumiril e din mediu l rura l pri n anumit e concesii , înc ă înaint e de Kronstadt , dar nu era delo c dispu s să satisfacă principal a revendicar e a ţăranilo r — dreptu l de a dispun e liber de produsel e munci i lor —, fiindc ă ar fi consolida t astfel poziţi a une i clase pe care o consider a iremediabi l antisocialistă . El declaras e chia r la un momen t dat că bolşevicii ar fi prefera t să moar ă decî t să per mit ă reluare a comerţulu i liber cu cereale . Episodu l Kronstad t l-a silit în cele din urm ă să-şi revizuiasc ă poziţia . La 15 martie , în preziu a asaltulu i final al forţelo r lui Tuhacevsk i împotriv a bazei navale , Politburo-u l a deci s încetare a rechiziţiilo r forţate . D e acu m înainte , ţărani i aveau să plăteasci i statulu i un impozi t fix în produse . Guvernu l spera să poat ă obţin e restu l de produs e necesa r în contrapartid ă cu bunur i manufacturate . Cu m însă acest e bunur i lipseau , aproap e tot surplusu l de produs e agricole lua drumu l pieţelor : monopolu l statulu i în comer ţ încet a şi astfel autorităţil e s-au văzut obligate să permit ă reluare a activităţilo r economic e libere în sfera consumului . Statu l continu a să exercit e însă un contro l strict asupr a indus trie i grele, băncilor , comerţulu i en gros, comerţulu i exterio r şi transpor turilo r — „punctel e de comandă " ale economiei . Acesta era, în linii mari , tablou l Noi i Politic i Economice .

Curînd , Moscov a a renunţa t şi la idee a de a desfiinţ a banii . Rublel e de hîrtie , tipărit e într-u n ritm limita t doa r de capacităţil e de tipărire , îşi pier duser ă aproap e oric e valoare . Inundîn d în continuar e ţar a cu hîrti i devenit e inutile , guvernu l a hotărî t totuş i să adopt e o nou ă unitat e monetară , cu acoperir e în aur , cervoneţ-\x\.

Primel e rezultat e benefic e ale NEP-ulu i au apăru t în agricultură .

Stimulaţ i de nou a politic ă de impozit e să cultiv e ma i mult , ţărani i au începu t să aduc ă pe piaţ ă cantităţ i ma i mar i de produse ; în 1925, suprafaţ a cultivat ă (n u însă şi randamentul ) o egala pe cea din 1913. Măsuril e luat e veniseră însă pre a tîrziu pentr u a pute a preîntîmpin a foamete a dezastruoas ă car e a ucis milioan e de oamen i în 1921 şi 1922.

Di n cauz a lipsei de capital , producţi a industrial ă se restabile a într-u n rit m mul t ma i lent . Leni n cont a în mar e măsur ă pe investiţiil e externe , da r aceste a au întîrzia t să apară , străini i ferindu-s e să investeasc ă într- o ţar ă car e nu-ş i plăte a împrumuturil e şi car e naţionalizas e proprietăţil e private .

('oiittiiiismul în criză

319

în ultimu l an al Noi i Politic i Economic e (1928) , nu existau în Uniune a Sovietic ă decî t treizec i şi un a de compani i străine , cu un capita l (la nivelul anulu i 1925) de numa i 16 milioan e de dolari . Majoritate a lor erau impli cat e nu în producţi a de mărfuri , ci în exploatare a resurselo r natural e ale ţării , în specia l a cherestelei .

NEP-u l a luat locu l planificări i economice , pentr u momen t eliminată .

Leni n şi-a concentra t atenţi a asupr a unu i ambiţio s proiec t de electrificare , prin car e spera să pun ă bazel e une i viitoar e industri i moderne . Speranţel e lui nu s-au materializa t însă , din lipsa fondurilor , estimat e la un necesa r de 500 de milioan e de dolar i anual , pentr u o perioad ă de zece pîn ă la cinci sprezec e ani .

Ansamblu l măsurilo r economic e adoptat e începîn d cu marti e 1921 au echivala t cu o lovitur ă severă dat ă planurilo r de construir e a comunis mulu i în Rusia . în 1921, Leni n a recunoscu t că introducere a comunis mulu i de războ i fusese o greşeală (vezi ma i sus, p. 183), admiţîn d astfel în mo d taci t justeţe a criticilo r lui de dinaint e de Revoluţie , dup ă car e Rusi a trebui a să străbat ă o lungă perioad ă de dezvoltar e capitalistă , înaint e de a fi pregătit ă pentr u construire a socialismulu i şi — cu atît ma i mul t — a comunismului . Lideru l bolşevic n u a preciza t cît avea să durez e Nou a Politic ă Economică , sugerîn d însă că aceast a nu avea să fie abandonat ă pre a curînd . Cînd , în 1928-1929 , Stalin a lichida t NEP-u l şi a trecu t la colectivizare a şi industrializare a forţate , el acţion a în spiritu l ideilo r lui Lenin , da r mul t ma i devrem e şi cu mul t ma i mar e rapiditat e decî t ar fi făcut- o acest a dac ă s-ar ma i fi aflat înc ă în viaţă.

Pentr u bolşevici, slăbirea controlulu i economic , car e permite a — deşi cu mult e restricţi i — reapariţi a întreprinderilo r private , constitui a un perico l în plan politic . Ei au avut de acee a grijă ca, în parale l cu liberalizare a eco nomică , să acţionez e în sensu l une i întărir i a controlulu i politic . „C a parti d conducător" , spune a Troţk i în 1922, „pute m admit e prezenţ a speculanţilo r în economie , nu însă şi în politică. " Perioad a car e a urma t introduceri i NEP-ulu i a fost, în consecinţă , marcat ă de o intensificar e a represiuni i politice , sub diferit e forme : persecutare a Bisericii Ortodox e şi a partidelo r socialist e rivale, hărţuire a to t ma i accentuat ă a reprezentanţilo r inte lighenţiei , înăsprire a cenzuri i şi a legilor dirijat e împotriv a disidenţilo r politici .

Poliţi a secret ă rămîne a principalu l instrumen t de contro l politic , ea transformîndu-s e în epoc a NEP-ulu i dintr-u n organis m al terori i oarb e într- o instanţ ă birocratic ă omniprezentă . Măsur a în car e poliţi a secret ă era implicat ă în toat e aspectel e vieţii sovietice este pus ă în lumin ă de respon sabilităţil e pe car e le- a îndeplini t şeful ei, Feli x Dzerjinski , în diferit e mo ment e : comisa r pentr u afaceri interne , comisar - pentr u transporturi , preşedint e al Consiliulu i Supre m al Economie i Naţionale . Ceka , a căre i reputaţi e

1

Scurta istorii

o Revoluţiei ruse

devenis e odioasă , a fost desfiinţat ă în februari e 1922 şi înlocuit ă cu un organis m purtîn d titulatur a inocent ă de Administraţi a Politic ă a Stalului .

GP U (reboteza t do i an i ma i tîrziu OGPU) . Asemen i fostulu i Departamen t al Poliţie i din vreme a regimulu i ţarist , GP U se subordon a Ministerulu i (comisariatului ) pentr u Afaceri Interne .

Teoretic , GP U avea puter i ma i restrîns e decî t Ceka , delictel e obişnuit e (dec i altel e decî t de natur ă politică ) fiind scoase de sub jurisdicţi a ei şi trecut e în sarcin a comisariatulu i justiţiei . în practic ă însă , GP U se biictu a de puter i discreţionar e în anchetare a infracţiunilo r economic e şi a „ba n ditismului" , ca şi în urmărire a persoanelo r suspecte , avînd nu numa i autor i tate a de a deport a prin simpl ă decizi e administrativă , ci şi pe acee a de a condamn a la moarte . Poliţi a secret ă control a reţeau a lagărelo r de conce n trare , dintr e car e cele ma i notorii , „Lagărel e din nor d cu destinaţi e specia lă", localizat e în pustietate a îngheţat ă a Nordulu i îndepărtat , aveau să facă numeroas e victime . GP U dispune a de un efectiv de peste 100 000 de angajaţi permanenţ i şi de forţe militar e considerabile , avînd un mar e grad de autonomie . încălcare a principiulu i „legalităţi i revoluţionare " a continua t să repre zint e şi în epoc a NEP-ulu i moned ă curentă , în virtute a puterilo r judecă toreşt i acordat e poliţie i secrete , da r şi pentr u că Leni n consider a legea un instrumen t politi c şi tribunalel e instituţi i ale guvernului . Concepţi a liderulu i bolşevic despr e legalitat e reiese din textu l primulu i Co d Pena l sovietic , redacta t în 1922. Leni n a participa t direc t la pregătire a documentului , car e avea să servească în epoc a stalinist ă la condamnare a la munc ă forţat ă sau moart e a milioan e de cetăţen i sovietici. Nemulţumi t de cee a ce el con sidera a fi o clemenţ ă excesivă din parte a juriştilo r însărcinaţ i cu redactare a Codului , Leni n a inclu s în categori a delictelo r politic e „propagand a şi agitaţia , implicare a în organizaţi i sau colaborare a cu organizaţiil e car e sprijinea u (pri n propagand ă şi agitaţie) " „burghezia " internaţională . Pedeaps a pentr u astfel de „delicte " — car e cuprindea u în fapt toat e formel e de acti vitate politic ă independent ă — era cea capitală . Articolel e 57 şi 58 ale Codulu i Penal , redactat e de jurişti la directivel e lui Lenin , aveau să con stitui e ulterio r temeiu l legal al condamnărilo r pronunţat e împotriv a victimelo r stalinismului . C ă Leni n era perfec t conştien t de implicaţiil e directivelo r lui se vede şi din îndrumăril e pe car e le- a da t comisarulu i pentr u justiţie . Sarcin a organelo r judecătoreşti , scria el, era „să legitimeze " teroare a (vezi ma i sus, p. 207) . Pentr u prim a oar ă în istori a dreptului , funcţi a procedurilo r judecătoreşt i n u ma i era realizare a justiţiei , ci justificarea violenţe i oarb e a statului .

Scopu l ulti m al teorie i şi practici i dreptulu i sub Leni n era eliminare a tuturo r obstacolelo r car e stătea u în cale a pedepsiri i celo r pe car e guvernu l — dintr-u n moti v sau altu l — îi consider a indezirabili . Raportîndu-s e la practicil e anilo r '20, specialişti i comunişt i în istori a dreptulu i definea u

Comunismul in

criza

32 1

legea ca „principi u disciplinato r car e contribui e la întărire a statulu i sovietic şi la dezvoltare a economie i socialiste". Proceduril e judecătoreşt i au fost simplificat e astfel încî t să uşurez e sarcin a acuzării . „Vinovăţia " nu mai presupune a acu m încălcare a efectivă a legii — fiind suficient ă şi pre supusa „intenţie " de a o încălca . Vinovăţi a era de asemene a stabilit ă în funcţi e de urmăril e dăunătoar e pe car e o acţiun e le-a r fi putu t avea asupr a societăţi i — indiferen t dac ă acţiune a respectiv ă constitui a sau nu o încăl car e a legii. Drepturil e acuzaţilo r au fost puterni c restrînse ; avocaţi i apărării , car e trebuia u să fie membr i de partid , aveau datori a să consider e vinovăţi a clienţilo r lor drep t lucr u stabilit şi să se rezum e la a pled a pentr u acordare a de circumstanţ e atenuante . U n proeminen t jurist sovietic afirm a în 1929, cîn d teroare a stalinist ă era abia la început , că legea sovietică per mite a condamnare a une i persoan e chia r şi în absenţ a vinovăţiei . C u greu s-ar fi putu t merg e ma i depart e în distrugere a noţiuni i de drep t şi a pro cedurilo r legale.

Principiil e de ma i sus au fost aplicat e în procesel e intentat e clericilo r ortodocş i şi catolici , da r şi în extraordinarel e procese-spectaco l ale liderilor Partidulu i Socialist-Revoluţionar , organizat e în aceeaş i epoc ă la Moscova . (Menşevicii , de car e regimu l avea ma i puţin e motiv e să se teamă , s-au bucura t de un răgaz pîn ă în 1931, cîn d aveau să facă şi ei obiectu l înscenărilo r judiciare. ) în toat e acest e cazuri , autorităţil e stabiliseră de la bun începu t sentinţel e pentr u fiecare acuzat , „procesele " neavîn d alt scop decî t să ofere populaţie i o lecţi e politică . Leni n a comunica t autorităţilo r judecătoreşt i implicat e că voia nişt e „proces e exemplare , educative".

Opini a lui Troţk i merge a în aceeaş i direcţie : într- o scrisoar e cătr e Politburo , el afirm a că un proce s trebui e să fie „ o producţi e politic ă impecabilă" . în procesu l socialist-revoluţionarilo r au fost implicat e dou ă categori i de acuzaţi : adevăratel e victim e alese de autorităţ i şi vinovaţi i „pocăiţi, " dispuşi să depun ă mărturi e împotriv a „complicilor " lor, pentr u a fi iertaţ i şi a ilustra astfel în faţa maselo r avantajel e colaborări i cu puterea . Liderilo r socialist-revoluţionar i li s-a refuza t asistenţ a juridic ă cuvenită , fiind supuş i la nenumărat e umilinţe , inclusi v o demonstraţi e „muncitorească " însce nată , la car e a luat part e şi Buharin , unu l din avocaţi i apărării , car e a ceru t condamnare a lor la moarte . Judecători i i-a u condamna t pe unsprezec e dintr e acuzaţ i la pedeaps a capitală , în conformitat e cu Articolu l 57, da r i-a u ierta t pe cei car e depuseser ă mărturi e împotriv a lor. Spre surpriz a gene rală , condamnăril e au fost comutate . Aflăm din memoriil e lui Troţk i că el a fost cel car e l-a convin s pe Leni n să îi cruţ e pentr u momen t pe socia list-revoluţionari , de team a unu i posibil val de teroris m antibolşevi c organiza t de colegii de parti d ai acuzaţilor , teroris m car e ar fi fost îndrepta t în primu l rîn d împotriv a celo r do i lider i de la Kremlin . în consecinţă , s-a anunţa t că execuţiil e erau anulate , cu condiţi a ca Partidu l Socialist-Revo luţiona r să renunţ e la teroris m şi la acţiunil e subversive îndreptat e împotriv a

322

Scurta istoric a Rcvulnfici ruse

regimulu i sovietic. în ani i '30-'40 , cîn d regimu l nu ma i avea motiv e sa se team ă de represaliil e lor, socialist-revoluţionari i au fost în mo d sis temati c condamnaţ i şi executaţi . Doa r do i dintr e activiştii lor — dou ă feme i — aveau să supravieţuiasc ă epoci i staliniste .

Toat e acest e reglări de contur i politic e aveau loc pe fundalu l foametei , car e prin număru l de victim e depăşe a tot cee a ce cunoscus e istoria Europei .

Rusi a trăis e şi în trecu t experienţ a uno r recolt e dezastruoase , datorat e vremi i nefavorabile . Ţărani i învăţaser ă să facă faţă uno r asemene a silit aţii , asigurîndu-ş i întotdeaun a rezerve pentr u doi-tre i an i de eventual e recolt e slabe. în ani i 1920-192 1 însă , efectel e secete i au fost agravate de politic a agrară a bolşevicilor . Catastrof a pri n car e trece a acu m Rusi a con firma zicala populară : „Recoltel e slabe sînt de la Dumnezeu , foamete a o aduc e omul. " Seceta , început ă în 1920 şi prelungit ă şi în anu l următor , nu avea decî t să grăbeasc ă un deznodămîn t pe car e rechiziţiil e de produs e ordonat e de bolşevici îl făcuser ă inevitabil . Confiscare a surplusulu i de grîne , car e const a cel ma i adese a în rezerve esenţial e pentr u supravieţuire a ţăranilor , s-a dovedi t a fi reţet a sigură a dezastrului . în 1920, dup ă estimă rile comisariatulu i pentr u aprovizionare , recoltel e abia ajungea u pentr u hrănire a familiilo r şi însămînţare a din anu l următor . Ţărani i nu ma i dispunea u de rezervele car e în trecu t îi ajutaser ă să facă faţă capriciilo r vremii.

Secet a din 1921 a lovit aproximati v jumătat e din regiunil e producă toar e de hrană ; pe 20 la sută din suprafeţ e recoltel e au fost compromis e total . în perioad a de maxim ă extinder e a foametei , populaţi a afectat ă număr a în Rusi a şi Ucrain a 33,5 milioan e de persoane . Ce a ma i greu lovită a fost regiune a cernoziomului , de pe Volga, car e în vremur i normal e era unu l dintr e principali i furnizor i de cereale ; în unel e din provinciil e ei, recoltel e din 1921 abia au atin s echivalentu l a 90 de kilogram e pe cap de locuito r — jumătat e din necesaru l de subzistenţă , nemairămînîn d nimi c pentr u însămînţări. * în majoritate a celorlalt e regiuni , producţi a raportat ă la număru l de persoan e s-a situa t într e 90 şi 180 de kilograme , cee a ce abia ar fi ajun s pentr u hrănire a populaţie i locale , fără posibilitate a de a păstr a rezerve . Totalu l producţie i în principalel e douăzec i de provinci i ruseşti cultivatoar e de produs e agricol e scăzuse de la 20 milioan e de ton e de cereal e anual , înaint e de Revoluţie , la 8,45 de milioan e de ton e în 1920 şi 2,9 milioan e în 1921 — dec i cu 85 la sută. în contrast , recolt a din 1892, ultimu l an de foamet e din vreme a ţarilor , fusese doa r cu 13 la sută ma i mic ă decî t nivelu l normal . Diferenţ a este dat ă în cea ma i mar e part e de rechiziţiil e * în cifre v a r i i nd de la o r e g i u ne la alta, ţăranii ar fi avut n e v o ie — într-o e v a l u a re a p r o x i m a t i vă - de m i n i m um 1 6 3 de k i l o g r a me de c e r e a le p e n t ru s u b z i s t e n ţ ă, p l us a l te 4 0 p î nă la 8 0 de k i l o g r a me grîne pentru sămînţă. î n a i n te de 1 9 1 4 , c o n s u m ul m e d iu anual pe c a p de p e r s o a nă f u s e se de 2 7 0 de k i l o g r a me ( i n c l u s iv g r î n e le de s ă m î n ţ ă ).

Comunismul în criză

323

bolşevice, car e i-a u împin s pe ţăran i să reduc ă suprafeţel e cultivat e şi, în unel e cazuri , i-a u lipsit de grînele de sămînţă . în primăvar a anulu i 1921, ţărănime a din regiunil e lovite de foamet e se hrăne a cu iarbă , scoarţ ă de copa c şi rozătoare . Tătar i cu spirit între prinzăto r vindea u o substanţ ă botezat ă „cle i comestibil" , la un pre ţ de peste 1 000 de ruble pentr u un kilogram . Au apăru t cazur i de canibalism .

Milioan e de fiinţe uman e deznădăjduit e îşi părăsea u satele, îndreptîndu-s e spre staţiile de cale ferat ă cele ma i apropiate , în speranţ a de a pute a ajunge în regiunil e în car e — spunea u zvonuril e — se găsea hrană . Depouril e era u înţesate , înfometaţilo r refuzîndu-li-s e transportul , pentr u că Moscov a s-a încăpăţîna t pîn ă în iulie 1921 să neg e realitate a dezastrului . Oameni i aşteptau , spun e un marto r al evenimentelor , „trenuril e car e nu aveau să mai vină niciodată , sau moartea , devenit ă inevitabilă" . Vizitatori i regiunilo r afectat e străbătea u sate întreg i lipsite de viaţă, ai căro r locuitor i fugiseră sau zăcea u în bordeiel e lor, pre a slăbiţi pentr u a se ma i pute a mişca . în oraşe , străzile erau acoperit e de cadavre , car e era u adunat e cu căruţel e — adese a dup ă ce fuseseră în prealabi l dezbrăcat e — şi aruncat e în gropi comune .

Foamete i i s-au adăuga t epidemiile , car e desăvîrşeau ravagiile provo cat e de inaniţie . Tifosul era cel ma i ucigător , da r holera , febra tifoid ă şi variola au făcut şi ele sute de mi i de victime .

Guvernu l sovietic asista paraliza t la răspîndire a foametei , fiindcă , aşa cum scria istoricu l france z Miche l Heller , „pentr u prim a oară , se confrunt a cu o problem ă pe car e nu o ma i pute a rezolva făcîn d ape l la forţă". Iniţial , autorităţil e s-au comporta t ca şi cu m nimi c nu s-ar fi întîmplat . Apoi, cîn d dezastru l nu a ma i putu t fi negat , au arunca t vina asupr a „gardiştilo r albi" şi a „imperialiştilor" . în cele din urmă , cîn d tragedi a a ieşit la iveală în întreag a ei amploare , Moscova , nedorin d să cear ă ajuto r exter n în mo d oficial, a deci s să se folosească de renumel e uno r persoan e particulare . In iulie, Maxi m Gorki , avînd desigur acceptu l lui Lenin , a lansa t un ape l în car e cere a ţărilo r lumi i să trimit ă în Rusi a hran ă şi medicamente . Guvernu l a aproba t formare a unu i comite t independent , meni t să organizez e distribuire a ajutoarelor , sub supraveghere a une i celul e comuniste .

La zece zile dup ă lansare a apelului , Herber t Hoover , în ace l momen t ministru l america n al comerţului , a răspun s demersulu i lui Gorki . Hoove r creas e Administraţi a American ă pentr u Ajutor Umanitar , pentr u a oferi Europe i abia ieşite din războ i aliment e şi alte produs e de strict ă necesi tat e ; era gata să acord e şi Rusie i un sprijin similar . Leni n consider a că ar fi fost un lucr u odio s să accept e ajuto r din parte a cele i ma i important e ţăr i capitaliste , cu atît ma i mul t cu cît Hoove r îşi condiţionas e ofert a de eliberare a tuturo r americanilo r deţinuţ i în închisoril e sovietice şi de neamestecu l guvernulu i de la Moscov a în proiectu l umanitar . „Josnici a Americii , a lui Hoove r şi a Ligii Naţiunilo r este fără egal", afirm a lideru l bolşevic în faţa

324

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

Politburo-ului . „Hoove r trebui e pedepsit , trebuie pălmuit în văzul întregii lumii." Leni n nu avea însă de ales: a fost nevoit să accept e oferta Iui I loovci şi condiţiil e puse de el. în vara lui 1922 organizaţi a american ă ajunsese să hrăneasc ă zilnu aproximati v 11 milioan e de persoane . Alte 3 milioan e primea u aliment e din parte a uno r organizaţi i similar e din alte ţări . Instituţiil e umanitat e străin e furniza u de asemene a Rusie i medicamente . Graţi e activităţi i lor, l.i începutu l verii anulu i 1922, decesel e cauzat e de înfometar e practi c încet a seră. Acţiunil e caritabil e promovat e de Hoove r au salvat cel puţi n 9 nul i oan e de ruşi de la o moart e sigură. Chia r şi în acest e condiţi i însă , cili a estimat ă a victimelo r provocat e de foamet e şi epidemi i într e 1920 şi 1922 se ridic ă la 5,1 milioane . Er a cel ma i mar e dezastr u umanita r din istori a Europe i în vrem e de pace , dup ă epidemi a de cium ă din secolu l al XlV-lca.

Organizaţi a creat ă de Hoove r avea să-şi încetez e activitate a în 1923, nu doa r pentr u că îşi îndeplinis e scopul , da r şi pentr u că într e tim p ieşise la iveală că guvernu l sovietic oferea cereal e pe piaţ a internaţională , pentr u a cumpăr a cu bani i astfel obţinuţ i echipament e industrial e şi agricole . în urm a deschideri i arhivelo r sovietice , la începutu l anilo r '90, s-a descoperi t de asemene a că, în plin ă foamete , Troţk i cheltui a milioan e de dolar i pentr u cumpărare a de puşt i şi mitralier e din Germania .

Nou a Politic ă Economic ă a afecta t în egală măsur ă politic a externă , care , o dat ă cu recunoaştere a de cătr e maril e puter i a Rusie i Sovietice , a continua t să funcţionez e în mo d înc ă şi ma i explicit decî t înaint e pe dou ă nivelur i distincte : unu l clasic, de natur ă diplomatic ă şi comercială , cel de-a l doile a neconvenţional , subversiv-revoluţionar . Normalizare a relaţiilo r diplomatic e rămîne a unu l din obiectivel e principale , ea fiind menit ă să încurajez e comerţu l exterio r şi investiţiil e străine , ca part e integrant ă a NEP-ului . Sovietici i au renunţa t la politic a de instigar e la insurecţie : puciu l organiza t în Germani a în 1923, improviza t în prip ă şi de altfel eşuat , a re prezenta t ultim a lor încercar e de a răsturn a pri n forţă guvernel e ţărilo r europene . Moscov a a pu s în schim b la punct , prin intermediu l Comin ter-nului , o strategi e pe terme n lun g de infiltrar e a instituţiilo r occidentale .

C a şi în Rusia , introducere a NEP-ulu i a du s la întărire a controlulu i politi c al Partidulu i Comunis t în cadru l Comintern-ului . Cel e „Douăzec i şi un a de condiţii " subordonaser ă partidel e comunist e străin e intereselo r Moscovei , menţinîn d totuş i iluzia că Internaţional a rămîne a o federaţi e de egali. Iluzi a avea să se risipească în decembri e 1922, la Congresu l al IV-le a al Comintern-ului . Rezoluţiil e adoptat e atunc i stabilea u în mo d explicit că (1) partidel e comunist e străin e nu aveau dreptu l la punct e de veder e independent e şi (2) în cazu l unu i conflic t de opinii , interesel e statulu i sovietic — reboteza t la scurt tim p dup ă acee a Uniune a Sovietic ă — tre buia u să prevalez e asupr a intereselo r ţărilo r „reprezentate " de respectivel e partide .

Comunismul în

criză

325

în pregătire a Congresulu i al IV-lea , Moscov a a avut grijă să elimin e din structur a Comintern-ulu i oric e urm ă de federalism . Buhari n a dat Articolulu i 14 al „Condiţiilor" , car e cere a comuniştilo r străin i să sprijine Rusia Sovietic ă în respingere a „contrarevoluţiei" , interpretare a dup ă car e aceşti a aveau obligaţia de a susţin e în permanenţ ă politic a extern ă a guvernulu i sovietic. Comunişti i trebuia u prin urmar e să aibă o singură patrie , Rusia Sovietică , şi un singur guvern , cel sovietic.

Pentr u a împiedic a partidel e frăţeşt i să pun ă în discuţi e sau să influenţez e redactare a rezoluţiilo r care emana u de la autoritate a oficială suprem ă a Comintern-ului , Congresul , s-a stabilit ca pe viitor partidel e membr e să se întruneasc ă numa i dup ă încheiere a lucrărilo r propriu-zis e ale Congre sului. Clauz a elimin a posibilitate a ca delegaţi i străin i să propun ă rezoluţi i proprii , în numel e organizaţiilo r lor naţionale . Delegaţilo r li s-a interzi s de altfel în mo d expre s să vină cu mandat e ferm e din parte a partidelo r pe car e le reprezentau . Acestea din urm ă au pierdu t chia r şi dreptu l de a-şi alege singure reprezentanţi i în Comitetu l Executi v al Comintern-ului : ei trebuia u selectaţ i de Congres . Cadrel e din Cominter n nu putea u demision a decî t cu aprobare a prealabil ă a Comitetulu i Executiv , sub motivu l că „pos turil e executiv e în oric e parti d comunis t aparţi n n u persoanelo r car e le deţin , ci Internaţionale i Comunist e în ansamblu l ei". Di n cei douăzec i şi cinc i de membr i ai noulu i Executiv , cincisprezec e trebuia u să aibă domi ciliul în Moscova .

Congresu l al IV-le a a adopta t noil e regulament e în unanimitate , singur delegatu l brazilia n făcîn d not ă discordantă . Juliu s Braunthal , specialist în istori a internaţionalelo r socialiste , scrie, referindu-s e la congresu l din decembri e 1922: Internaţional a Comunist ă fusese transformat ă într-u n partid bolşevic mondial , puterni c centraliza t şi supus une i disciplin e de tip militar , gata să accept e necondiţiona t — aşa cum demonstras e însăşi desfăşurare a lucrărilo r congresulu i — ordinel e sovieticilor. Partidel e comunist e din întreag a lume deveniseră în fapt secţii ale Partidulu i Comunis t Rus, dirijate de organismu l care conduce a însuşi statul rus. Ele erau astfel reduse la rolul de oficine ale guvernulu i sovietic.

Nou a formul ă oferea avantajel e previzibile ale une i organizăr i şi disciplin e stricte . în acelaşi tim p însă , ea împiedic a Executivu l Comintern-ulu i să perceap ă corec t problemel e cu car e se confrunta u asociaţi i — sau, ma i precis , filialele — din străinătate , căror a Ii se impunea u acu m principi i stereotipe , rezultat e din experienţ a bolşevismulu i în Rusia . Uni i dintr e colegii străin i au accepta t noil e metod e din respec t pentr u succesel e bolşevicilor ruşi, alţii doa r în interesu l proprie i cariere . Ce i car e refuza u să urmez e linia Moscove i erau epuraţi : contestaţi a a fost redus ă la tăcere .

Partidel e socialist e europen e şi organismu l lor de coordonare , Interna ţional a Socialistă , ţint a principal ă a urii comuniştilor , au reacţiona t în mo d

326

Scurtă istorie a Revoluţiei nise

ambigu u la evoluţiil e din cadru l Comintern-ului . Ca şi menşevicii , ci u condamna u pe bolşevici pentr u metodel e lor violent e şi pentr u lichidare a libertăţilor . P e de altă parte , repeta u greşeala aceloraş i menşevici , mili tîn d pentr u o politic ă internaţional ă de tipu l „Jo s mîinil e de pe Rusia Sovietică " şi pentr u o imediat ă recunoaşter e diplomatic ă a statulu i sovie tic . Argumentu l lor era că bolşevismu l nu reprezent a decî t o etap ă aberantă , tranzitorie , dintr-u n fenome n istori c fundamenta l progresist , care liber de oric e interferenţ e — avea să evoluez e în mo d inevitabi l spic democraţie . O rezoluţi e adoptat ă în ma i 1923, la întrunire a de la Hambu i g a partidelo r socialist e europene , afirm a că o intervenţi e străin ă în treburil e statulu i sovietic ar fi condu s nu la îndreptare a „erorilo r etape i actual e a Revoluţie i Ruse" , ci la distrugere a Revoluţie i înseşi. Depart e de a pun e bazele une i democraţi i reale, ea nu ar face decît să instaurez e un guvern de contrarevoluţionar i sangui nari , pus în slujba exploatări i poporulu i rus.

Politic a extern ă rusă în component a ei clasică se concentr a în conti nuar e asupr a Germaniei , pe car e liderii sovietici o considera u scen a cea ma i probabil ă a une i revoluţi i europen e şi principalu l aliat potenţia l în lupt a împotriv a superputerilo r „capitaliste" , Mare a Britani e şi Statel e Unite .

Moscov a urmăre a în parale l realizare a ambelo r sale obiectiv e în Germani a — subversiune a şi colaborare a — aparen t ireconciliabile .

Evenimentu l cel ma i semnificati v produ s în relaţiil e internaţional e dup ă încheiere a primulu i războ i mondia l (în afara refuzulu i Statelo r Unit e de a intr a în Liga Naţiunilor ) a fost încheiere a Tratatulu i de la Rapallo , semna t de guvernel e sovietic şi germa n la 26 aprili e 1922, în timpu l Conferinţe i internaţional e de la Genova , spre surpriz a întregi i lumi . Conferinţ a fusese convocat ă pentr u a rezolva problemel e politic e şi economic e ale Europe i Central e şi de Est rămas e în suspensie dup ă încheiere a Tratatulu i de la Versailles şi pentr u a sprijini reintegrare a Rusie i şi a Germanie i în comuni tate a internaţională . Genov a a fost prim a întrunir e internaţional ă postbelic ă la car e cele dou ă ţăr i era u invitate . Manevrîn d fără ştiinţ a organizatorilor , Moscov a şi Berlinu l au pu s la punc t un trata t separat , susceptibi l să de a pest e cap conferinţ a şi să exacerbez e disensiunil e dintr e învingători i şi învinşii primulu i războ i mondia l — un ţel pe car e Moscov a îl urmăre a cu obstinaţie .

Germani a avea toat e motivel e să doreasc ă o reconcilier e cu Rusia .

Berlinu l fusese înaint e de 1914 principalu l partene r comercia l al ruşilo r si nu era dispu s să piard ă aceast ă poziţi e în faţa Angliei şi a Statelo r Unite .

In cursu l anulu i 1921 şi în primel e lun i ale lui 1922, guvernu l sovietic a purta t discuţi i intens e cu industriaş i germani , vizînd un plan ampl u de sprijinire a reconstrucţie i economie i sovietice de cătr e Germania . Consideren -

327

Comunismul în criză

lele de ordi n geopoliti c juca u însă un rol şi ma i important . Germani a era sufocat ă de termeni i Tratatulu i de la Versailles, car e o reduses e la un statu t de paria , interzieîndu- i să menţin ă o armat ă semnificativă . Mulţ i german i aveau sentimentu l că ţar a lor şi-a r fi putu t recîştiga statutu l de mar e puter e numa i printr- o alianţ ă cu Rusi a Sovietică , un alt pari a al comunităţi i inter naţionale .

Pentr u Moscova , înrăutăţire a relaţiilo r dintr e Germani a şi Aliaţi con stitui a un obiecti v primordia l de politic ă externă . Ruşi i urmărea u pe de altă part e să atrag ă capita l germa n şi să obţin ă echipament e militar e şi know-how. înfrîngere a suferită în războiu l cu Poloni a dădus e Kremlinulu i măsur a înapoieri i forţelo r sale armate ; în ciud a victorie i din războiu l civil, Armat a Roşi e se dovede a inferioar ă chia r şi une i armat e occidental e de rangu l al doilea . Ea trebui a modernizată , obiecti v car e nu pute a fi atin s decî t cu sprijin german . Istori a face ca interesu l Rusie i de a prim i asisten ţă militar ă din parte a Germanie i să fi coinci s cu nevoi a acestei a din urm ă de sprijin rusesc în ocolire a prevederilo r Tratatulu i de la Versailles, car e interzicea u germanilo r să achiziţionez e tancuri , avioan e de război , artileri e grea şi gaze toxic e de luptă . Generalu l von Seeckt , comandantu l Reichs wehr-ului , era principalu l promoto r al cooperări i militar e ruso-germane , desfăşurat ă în cel ma i mar e secret începîn d cu 1919 şi ma i ales dup ă marti e 1921. Această cooperar e avea să continu e pîn ă în septembri e 1933, nou ă lun i dup ă venire a la puter e a lui Hitler , contribuin d la pregătire a celo r dou ă ţăr i în vedere a viitorulu i războ i mondial , a căru i declanşar e era dorit ă şi încurajat ă de amîndouă .

Oricî t de mar i ar fi fost beneficiil e potenţial e ale cooperări i cu sovieticii, germani i se fereau să închei e cu Moscov a un trata t oficial, de team a une i posibile reacţi i a Aliaţilor . Diplomaţi i sovietici i-a u convin s să treac ă pest e ezitări , folosindu-s e de o stratagem ă la car e Stalin avea să recurg ă cu şi ma i mul t succe s în 1939 — anum e lăsînd să se înţeleag ă că era u gata să închei e un trata t separa t cu Aliaţii. Diplomaţi a german ă a înghiţi t momeala . în plin ă desfăşurar e a conferinţei , cele dou ă ţăr i au semna t la Rapallo , localitat e în apropier e de Genova , un acor d bilatera l meni t să reglementez e relaţiil e dintr e ele. Cel e dou ă părţ i restabilea u relaţi i diplo matic e oficiale , îşi acorda u recipro c statutu l de partene r privilegiat şi renunţa u amîndou ă la despăgubiril e pretins e anterio r în urm a primulu i războ i mondia l şi a decretelo r sovietice de naţionalizare . Tratatu l de la Rapall o a făcut să eşuez e Conferinţ a de la Genova , car e fusese organizat ă cu scopu l de a rezolva pri n consensu l părţilo r toat e problemel e aflate în suspensi e şi de a pun e capă t izolări i Rusie i şi Germanie i în rapor t cu restu l comunităţi i internaţionale. * * D o c u m e n te de a r h i vă r e c e nt s c o a s e la l u m i nă d e z v ă l u ie c ă C i c e r i n, c o m i s a r ul s o v i e t ic al afacerilor e x t e r n e, p r i m i se î n că d in februarie 1 9 2 2 instrucţiuni d in partea lui L e n in s ă „ s a b o t e z e" Conferinţa de la G e n o v a. R T s K h I D N I, fond 2 , O p is 2 , d e lo 1.119 , publicat î n: R i c h a rd P i p e s, ed., The Unknown Lenin ( N e w H a v e n, C o n n .,

1 9 9 0 ) , p.

149 .

328

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

Momentu l Rapall o a marca t începutu l une i dezvoltăr i rapid e a schin i burilo r comercial e sovieto-germane , în defavoare a comerţulu i dintr e sovietic i şi britanici ; în ani i 1922-1923 , o treim e din importuril e rusc.şli provenea u din Germania . Lucr u şi ma i importan t însă , Rapall o a deschi s cale a une i colaborăr i militar e strînse într e cele dou ă ţări . Germani i au con strui t în cîteva oraş e din Rusi a instalaţi i de producer e şi testar e a uno i categori i de arm e interzis e lor prin Tratatu l de la Versailles. Ce a ma i im portant ă dintr e ele era baza aviatic ă de la Lipeţk , und e piloţi i german i seantrena u pe aparat e de zbor olandez e de provenienţ ă clandestină , punhu l la punc t tactic i pe car e Wehrmacht-u l avea să le utilizez e în timpu l celui de-a l doile a războ i mondial . Unu l dintr e germani i implicaţ i avea să afirmeulterio r că prin acest e activităţ i s-au pu s „bazel e spirituale " ale organizări i aviaţiei hitleriste , Luftwaffe. Mulţ i dintr e viitorii general i şi mareşal i ai lui Hitle r au participa t la antrenamentel e din Rusia . în compensaţie , ei au invita t ofiţer i ai Armate i Roşi i să urmez e cursuril e academiilo r militare germane . în 1933, cîn d cooperare a militar ă dintr e cele dou ă ţăr i a încetai , mareşalu l Tuhacevski , la ace a dat ă comisa r adjunc t pentr u război , mărt u risea însărcinatulu i germa n cu afacer i de la Moscov a că „n u va fi nicio dat ă uita t sprijinu l decisiv pe car e Reichswehr-u l l-a dat în organizare a Armate i Roşii".

Cel e dou ă mar i puter i răspunzătoar e de declanşare a celu i de-a l doile a războ i mondia l s-au întîlni t prin urmar e într-u n joc fatal, iniţia l ca aliaţi , apo i ca inamici . în ciud a tuturo r avertismentelor , puteril e occidental e n u au făcut nimi c pentr u a le opri .

Criza noului regim Criz a politic ă prin car e a trecu t Partidu l Comunis t în ani i 1920-192 1 s-a datora t în primu l rîn d faptulu i că suprimare a grupărilo r politic e şi a publicaţiilo r ostile nu eliminas e disidenţa , ci îi mutas e centru l de greutat e în chia r interioru l partidului . Iat ă ce afirm a în aceast ă privinţ ă Troţki : „î n Rusi a n u ma i există astăzi decî t un singur partid ; toat e nemulţumiril e tre c pri n el. " Această evoluţi e contrazice a trăsătur a esenţial ă a bolşevismului , chei a succeselo r lui, anum e unitate a bazat ă pe disciplin ă şi pe acceptare a necondiţionat ă a deciziilo r luat e de organel e de conducer e ale partidului .

Bolşevicii se vedeau astfel puşi în faţa une i alegeri dificile: fie să sacrifice unitate a şi avantajel e car e decurgea u din ea, tolerîn d exprimare a deschis ă a diferenţelo r de opini e în sînu l partidului , fie să rişte osificare a organelo r de conducer e şi pierdere a contactulu i cu membri i de rîn d ai par tidului , pri n interzicere a oricăre i atitudin i de disidenţă . Leni n a ales fără ezitar e cea de- a dou a alternativă , creîn d condiţiil e pentr u instaurare a dic taturi i staliniste .

Comunismul în criză

329

în prim a part e a deceniulu i trei , unu l dintr e motivel e principal e de pre ocupar e ale liderilo r bolşevici —- ale lui Lenin , ma i ales — îl constitui a birocratizare a tot ma i accelerat ă a regimului . Exista sentimentul , confirma t dc datel e statistice , că guvernu l era sufoca t de o clasă de funcţionar i supradimensionat ă şi parazitară , ai căre i reprezentanţ i făceau din slujbă o sursă de benefici i personale . Cu cît birocraţi a se dezvolta , cu atît con sum a o part e ma i mar e din buget şi devene a ma i ineficientă . Pentr u Lenin , car e sperase că Revoluţi a avea să reduc ă la minimu m administraţia , eliminînd- o în cele din urm ă cu totul , mas a tot ma i numeroas ă a „gulerelo r albe " a deveni t o permanent ă sursă de nelinişte .

Faptu l că bolşevicii era u surprinş i de aceast ă evoluţi e demonstreaz ă o dat ă ma i mul t că în spatel e realismulu i versat al noilo r conducător i se ascunde a o mar e doz ă de naivitate . Naţionalizare a întregi i activităţ i insti tuţionalizat e a ţării , inclusi v a economiei , făcea previzibilă şi inevitabil ă dezvoltare a serviciulu i public . Bolşevicii n u părea u să fie însă conştienţ i de faptu l că „puterea " (vlasti), pe car e şi-a r fi dorit- o nelimitată , implic a nu doa r autoritate , ci şi responsabilitate ; că îndeplinire a aceste i responsa bilităţ i cere a un numă r tot ma i mar e de cadr e specializate ; în fine, că existau puţin e şanse ca respectivel e cadr e să fie preocupat e în mo d exclusiv sau în principa l de binel e public , neglijîndu-ş i nevoile personale . Birocratizare a comunist ă deschide a indivizilo r din pătur a inferioar ă a clasei de mijloc perspectiva uno r carier e publice , făcîn d din ei principali i beneficiar i ai noulu i regim . Chia r şi muncitori i de bun ă credinţă , o dat ă ce părăsea u fabrica pen tru a lucr a în administraţie , se integra u în cast a birocraţilo r şi îi asimila u practicile .

Bolşevicii nu au reuşit să anticipez e aceast ă evoluţie , fiindc ă filozofia marxist ă a istorie i îi învăţas e că politic a e doa r un colatera l al lupte i de clasă, iar guvernu l un simpl u instrumen t în mîinil e clasei conducătoar e — tez e car e excludea u posibilitate a ca statu l şi oficialităţil e sale să aibă interes e distinct e de acele a ale clasei pe car e se presupune a că o slujesc, în cazu l de faţă „proletariatul" . Aceeaşi filozofie i-a împiedica t să înţeleag ă natur a reală a probleme i chia r şi dup ă ce deveniser ă conştienţ i de existenţ a ei. Asemen i unu i conservato r tipi c din vreme a ţarismului , Leni n n u pute a imagin a altă cale de a reduc e abuzuril e birocraţie i decî t creare a unu i şir nesfîrşit de „comisi i de control" , trimitere a de inspector i „p e teren " şi repetare a obsesivă a ideii că nu exista nic i o dificultat e pe car e „oameni i de bine " să n u o poat ă rezolva . Cauzel e sistemic e ale probleme i îi scăpa u cu desăvîrşire.

Birocratizare a afect a nu doa r statul , ci şi aparatu l de partid .

Deş i organiza t de la bu n începu t ca o structur ă centralizată , Partidu l Bolşevic respectas e pri n tradiţi e un anumi t grad de democraţie . Comitetu l Centra l lua decizi i colectiv e în problemel e curente , iar congresel e anuale , car e întrunea u delegaţi i aleşi de organizaţiil e locale , hotăra u „linia " gene rală a partidului .

330

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

P e măsur ă ce Partidu l Comunis t îşi asum a tot ma t mult e responsabi l lităţ i în conducere a ţării , număru l membrilo r săi creşte a şi, o dat ă cu el, se lărgea aparatu l administrativ . în marti e 1919, cîn d partidu l ajunsese deja la 314 000 de membri , Comitetu l Centra l a deci s crearea , pe lîngă Secretaria t (car e se ocup a de fluxul de documente) , a dou ă no i organisme .

Poltiburo-u l şi Orgburo-u l (vezi ma i sus, p. 146). începe a astfel procesu l de concentrar e a autorităţi i la vîrful partidului , în Moscova . Spre sfîrşitul războiulu i civil, Partidu l Comunis t dispune a de un numă r considerabi l dc cadr e însărcinat e exclusiv cu munc a de partid , car e pierduser ă aproap e oric e contac t cu masel e de muncitor i ale căro r interes e ar fi trebui t să Ic reprezinte . Procesu l nu s-a opri t aici. Di n rînduril e funcţionarilo r de parti d a luat trepta t naşter e o elită de cadr e angajat e în mo d exclusiv în activi tate a organelo r central e de la Moscova . în vara anulu i 1922, acest grup număr a ma i mul t de 15 000 de persoane . Politologu l Merl e Fainso d de la Universitate a Harvar d scrie, în acest sens: Birocratizare a vieţii de parti d a avut consecinţ e inevitabile.. . Cadrel e care se ocupa u în exclusivitate cu activitate a de parti d aveau o poziţi e net avantajoas ă în rapor t cu membri i de rînd , angajaţi în parale l în munc a de la fabrică sau de la birou. Simplu l fapt că erau implicaţ i în administrare a treburilo r partidulu i îi plasa pe membri i aparatulu i în poziţi a de centr u de decizie, direcţionar e şi con trol. La toat e nivelurile ierarhie i de parti d au avut loc transferur i de autoritate , mai întîi dinspr e congre s cătr e conferinţe , apoi cătr e comitetel e alese nomina l de congre s şi, în fine, dinspr e comitet e cătr e secretari i partidului , a căro r înda torir e era — cel puţin teoreti c — să pun ă în practic ă deciziile acestora .

Aparatu l Comitetulu i Centra l s-a substitui t treptat , în mo d sponta n şi aproap e insesizabil, organelo r local e ale partidului , luîn d majoritate a decizi ilor în numel e acestor a şi ajungîn d chia r să le numeasc ă membrii .

Funcţionari i local i ai partidulu i nu ma i era u aleşi de organizaţiil e lor, ci trimiş i de la centru . Moscov a nume a de asemene a delegaţi i la congrese , deşi aceste a erau organel e suprem e de conducer e ale partidului .

Procesu l de centralizar e a continua t dup ă aceeaş i logică inexorabilă .

Partidu l Comunis t a luat sub controlu l lui întreag a viaţă politic ă a ţării ; Comitetu l Centra l şi-a asuma t conducere a partidului ; Politburo-u l a începu t să decid ă în toat e problemel e Comitetulu i Central ; apoi , tre i persoan e — Stalin , Kamene v şi Zinovie v — au prelua t conducere a Politburo-ului ; în cele din urm ă un singur om , Stalin , a ajun s să decid ă singur în numel e Politburo-ului . Centralizare a culminas e cu instaurare a une i dictatur i per sonal e şi se închei a în acest punct . Iat ă de ce dup ă moarte a lui Stalin s-a declanşa t un proce s de destrămar e treptat ă a structurilo r centralist e şi a începu t declinu l autorităţi i partidului , car e avea să duc ă în final la prăbu şirea statulu i comunist .

Comunismul in criză

331

Influenţ a de car e se bucura u membri i de parti d în societate a sovietică , în condiţiil e în car e restu l cetăţenilo r erau lipsiţi de oric e drepturi , a condu s în mo d inevitabi l la corupţi e şi abuzuri . Idealu l înălţăto r promova t de Lenin , acel a al cadrelo r de parti d car e dau un exempl u de străduinţ ă şi modestie , nic i n u se întrevede a măcar . Calitate a oficială confere a practi c membrilo r de parti d o imunitat e în faţa legii similar ă cu acee a a foştilor funcţionar i ţarişti , cee a ce le permite a să comit ă abuzur i şi să pretind ă de la cetăţeni i de rîn d foloase materiale . Lucr u şi ma i grav încă , partidu l a începu t să-şi corup ă el însuşi funcţionarii . Personajel e din ierarhi a supe rioar ă de parti d aveau dreptu l la raţi i suplimentar e de alimente , la locuinţ e special e şi alocaţi i pentr u îmbrăcămint e şi îngrijire medicală . Călătorea u în trenur i cu vagoan e tapiţate , în vrem e ce cetăţeni i obişnuiţ i se bătea u pentr u un loc pe banchet e de lemn . „Vîrfurile " putea u petrec e lungi sejurur i în sanatori i din străinătate , pe cheltuial a guvernului . Fiecar e din con ducători i partidulu i era îndreptăţi t să deţin ă o reşedinţ ă propri e la ţar ă (dacea). Primu l car e a primi t o astfel de vilă a fost Lenin , car e s-a instala t în octombri e 1918 la fosta moşi e a unu i genera l ţarist , în Gorki , ora ş situa t la treizec i şi cinc i de kilometr i de Moscova . Troţk i şi-a însuşit un a din cele ma i frumoas e proprietăţ i din Rusia , car e aparţinus e cîndv a familiei Iusu pov, iar Stalin s-a muta t în vila unu i magna t al petrolului .

Atît despr e birocraţi a de partid .

Birocraţi a de stat se dezvolt a într-u n rit m şi ma i spectaculos . Dou ă era u cauzel e aceste i hipertrofii : preluare a de cătr e guvern a uno r respon sabilităţ i car e aparţinuser ă pîn ă atunc i intereselo r privat e şi tendinţ a apara tulu i funcţionăres c de a profit a de anarhi a şi penuri a generalizat e pentr u a-şi extind e privilegiile. U n exempl u în aceast ă din urm ă privinţ ă îl con stitui e Comisariatu l Instrucţiuni i Publice , car e coordon a activitate a tuturo r şcolilor , particular e sau administrat e de biserică , toat e aspectel e vieţii cul tural e şi cenzura . I n ma i 1919, instituţi a avea deja un numă r de angajaţ i de zece ori ma i mar e decî t fostul ministe r ţarist de profil.

Funcţionari i din administraţi a de stat se bucura u de numeroas e avan taje : aveau acce s la bunur i inaccesibil e cetăţenilo r obişnuiţi , putea u pre tind e mit ă şi bacşişuri . Cifra angajărilo r era impresionantă . I n primu l an de dictatur ă comunistă , raportu l dintr e funcţionar i şi muncitor i ajunsese cu o treim e ma i mar e decî t în 1913. Deş i traficu l pe cale a ferată scăzus e de cinc i ori , iar număru l lucrătorilo r feroviari rămăses e acelaşi, număru l funcţionarilo r din transportur i a crescu t cu 75 la sută . P e ansamblu , într e 1917 şi 1921, număru l funcţionarilo r de stat a crescu t de aproap e cinc i ori, de la 576 000 la 2,4 milioane . Rusi a ajunsese să aibă astfel în 1921 de dou ă ori ma i mulţ i funcţionar i decî t lucrător i industriali .

Da t fiind că bolşevicii număra u în rînduril e lor puţin e persoan e cu pregătir e şi experienţ ă managerial ă corespunzătoare , guvernu l a fost nevoi t să angajeze un mar e numă r de foşti funcţionar i ţarişti , ma i ales în insti -

332

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

tuţiil e centrale . U n istori c rus a descoperi t că ma i mul t de jumătat e din angajaţi i din centralel e ministerelo r şi aproximati v 90 la sută dintr e funcţionari i eşaloanelo r superioar e ale birocraţie i de stat lucraser ă şi înaint e de octombri e 1917 în administraţie . Pe baza aceloraş i izvoare, istoricu l aus tralia n T. H . Rigby a ajun s la concluzi a şocant ă că schimbăril e operat e de bolşevici în administraţi a de stat în primi i cinc i an i dup ă Revoluţi e sini comparabil e cu cele produs e la Washingto n „în epoc a de glorie a sisle mului«împărţiri i posturilo r »(d e cătr e partidu l car e cîştiga alegerile,«./.) .

Leni n era exaspera t de acest e evoluţii . Oamen i pe car e el îi consider a duşman i neînduplecaţ i ai regimulu i ajunseser ă să ocup e poziţi i înalt e în stat . N u pute a face însă pre a mul t pentr u a schimb a situaţi a — pe car e dc altfel o creas e el însuşi, pri n dorinţ a lui de a control a şi a conduc e totul .

Leni n nu era singuru l car e îşi exprim a nelinişte a în legătur ă cu biro cratizare a vieţii sovietice şi cu rolu l tot ma i importan t pe car e îl deţinea u în conducere a statulu i şi a economie i ruse „specialişti i burghezi" . La fel de nemulţumiţ i era u şi simpatizanţi i bolşevici din rîndu l muncitorimii , în specia l membri i Sindicatulu i Metalurgiştilo r condu s de Aleksand r Şliapnikov , unu l din foart e puţini i muncitor i adevăraţ i car e ocupa u o poziţi e de frunt e în Partidu l Bolşevic. Dintr e toat e categoriil e profesionale , meta lurgiştii fuseseră şi continua u să rămîn ă şi dup ă Revoluţi e cei ma i loiali sprijinitor i ai bolşevicilor. Ei susţinuser ă toat e măsuril e luat e de nou l regim pentr u a-şi reduc e la tăcer e adversari i politic i şi a restrîng e libertăţil e indi viduale . In timpu l evenimentelo r de la Kronstadt , au fost printr e primi i care s-au oferit voluntar i pentr u a lupt a în unităţil e Armate i Roşi i trimis e să înăbuş e revolta . Metalurgişti i era u însă din ce în ce ma i dezamăgiţ i de faptu l că tocma i sub „dictatur a proletariatului " proletari i n u aveau practi c nic i un cuvîn t de spus, iar putere a era concentrat ă în mîinil e intelighenţiei .

Situaţi a existentă , considera u ei, înstrăin a clasa muncitoar e de regim .

Activiştii de parti d îi numea u pe sindicalişti i cu asemene a vederi „Opo ziţia Muncitorească" . Mişcare a şi-a făcut auzi t glasul pentr u prim a oar ă în marti e 1920, la Congresu l al LX-lea al Partidului , car e a deci s desfiinţare a conduceri i colectiv e a întreprinderilo r şi a „controlulu i muncitoresc" , încredinţîn d responsabilităţil e managerial e uno r cadr e specializate , dintr e car e o mar e part e deţinuser ă postur i similar e şi înaint e de Revoluţie . Di n ace l moment , sindicatel e n u ma i putea u interven i în activitate a de con ducer e sau promov a drepturil e muncitorilor , ci trebuia u să se limitez e la a menţin e disciplin a în rîndu l forţe i de muncă . Nou a politică , adoptat ă în interesu l creşteri i eficienţe i economice , s-a lovit de o puternic ă rezistenţ ă din parte a sindicaliştilor , car e se vedeau conduş i de aceeaş i „burjui" car e îi „munciseră " sub vechiu l regim .

Pentr u a stop a aceast ă tendinţ ă şi a da muncitorilo r locu l pe car e îl meritau , reprezentanţi i Opoziţie i Muncitoreşt i au prezenta t la Congresu l

Comunismul în criză

333

al X-le a dou ă moţiuni . Prim a cere a partidulu i să se debarasez e de opor tunişt i şi să promovez e un numă r ma i mar e de muncitor i în aparatu l de partid ; fiecare comunis t urm a să efectuez e cel puţi n tre i lun i de munc ă fizică anual . Ce a de- a dou a reclam a trecere a treptat ă a conduceri i economie i în mîinil e muncitorilor .

Leni n a respin s propunerile , calificîndu-l e drep t „deviaţionis m sindical " şi avertizîn d asupr a pericolelo r „spontaneităţi i mic-burgheze. " Pentr u a-şi justifica reacţia , Leni n şi alţi delegaţ i au pretin s că Opoziţi a Muncitoreasc ă n u îi reprezent a pe adevăraţi i muncitori , dintr e car e cei ma i mulţ i îşi dăduser ă viaţa luptîn d în războiu l civil, ci pe ţărani i car e le luaser ă locul .

Replicîn d afirmaţie i lui Leni n că muncitorime a era plin ă de „cîrtitori " car e luaser ă locu l adevăraţilo r proletari , Şliapniko v a insista t asupr a faptulu i că, din cei patruzec i şi un u de delegaţ i car e sprijinea u Opoziţi a Muncito reasc ă la Congresu l al X-lea , şaisprezec e intraser ă în parti d înaint e de 1905, iar ceilalţ i înaint e de 1914.1 s-a răspun s cu contraargumentu l că Opo ziţia Muncitoreasc ă fetişiza democraţia . Troţk i a susţinu t dreptu l partidulu i de a-şi impun e dictatura , chia r dac ă aceast a „vene a pentr u momen t în con tradicţi e cu atmosfer a de democraţi e muncitorească" .

Conducere a partidulu i se plasa astfel într- o postur ă absurdă : ma i întî i pretinde a să guvernez e Rusi a Sovietic ă în numel e „proletariatului" , car e reprezent a poat e 1 Ia sută din populaţi e — şi din acest procent , doa r 2 sau 3 la sută era u membr i de parti d —, apoi , presat ă de minuscul a ei mas ă de simpatizanţ i proletar i să-şi modific e strategia , ajungea să nege chia r existenţ a une i clase muncitoar e în Rusi a Sovietică . „Proletariatul " devenis e deja o noţiun e abstractă , un idea l al imaginarulu i bolşevic: el nu pute a exista decî t în măsur a în car e se supune a directivelo r partidului .

Supus e la vot, rezoluţiil e înaintat e de Opoziţi a Muncitoreasc ă au fost respinse . Grupu l a primi t ordinu l să se autodizolve ; în cei cîţiva an i car e au urmat , membri i lui aveau să fie trepta t eliminaţ i din partid .

Un a din urmăril e important e şi cu bătai e lung ă ale acestu i conflic t a fost adoptare a de cătr e Congresu l al X-le a a une i rezoluţi i secret e car e interzice a creare a de „facţiuni" , definit e ca grupur i cu o platform ă diferit ă de cea a partidulu i în ansamblu l său : în interesu l menţineri i une i disciplin e stricte în activitate a partidulu i şi a sovietelor, [în interesul ] întăriri i cît mai accentuat e a unităţi i partidulu i prin eliminare a facţionalismului , Congresu l autorizeaz ă Comitetu l Centra l să aplice, în toat e cazuril e de încălcar e a disciplinei, de repuner e în discuţi e sau de tolerare a facţionalismului , toat e măsuril e necesare.. . mergîn d pînă la excludere a din partid .

Anumiţ i istoric i consider ă că aceast ă rezoluţi e a reprezenta t un punc t de cotitur ă în istoria Partidulu i Comunis t şi a statulu i sovietic. Cu o expresie concis ă aparţinîn d lui Troţki , ea a însemna t extindere a „regimulu i politi c

334

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

al statulu i în viaţa intern ă a partidulu i conducător" . Di n acel moment , pai tidu l avea să fie şi el condu s dup ă principi i dictatoriale . Disidenţ a puic a fi tolerat ă atît a vrem e cît păstr a un caracte r individua l — dec i neorg a nizat . Da t fiind că vocile izolat e putea u fr ignorat e sub pretextu l nereprc/.c n tativităţi i lor, iar grupăril e disident e deveniser ă indezirabile , rezoluţi a îi lipsea pe membri i de parti d de dreptu l de a contest a majoritate a car e cm trol a Comitetu l Central . Decizi a Congresulu i a juca t un rol hotărîto r în ascensiune a lui Stalin la statutu l de uni c deţinăto r al puterii .

Amintiril e lui Viaceslav Moloto v au scos recen t la iveală faptu l că Leni n însuşi a încălca t în mo d flagrant decizi a de interzicer e a facţiunilor , convocîn d cu ocazi a următorulu i congres , al unsprezecelea , un concla v secre t al colaboratorilo r lui cei ma i loiali, cu scopu l de a redact a lista dc candidaţ i pentr u alegerile în Comitetu l Central . Stalin a contesta t proce dura , dar Leni n i-a replica t că ea era necesar ă pentr u a asigura obţinere a 10 rezultatulu i dorit.

Primel e simptom e ale bolii lui Leni n au apăru t în februari e 1921, cîn d lideru l comunis t a începu t să acuz e durer i de ca p şi stări de insomnie .

Cauzel e erau atît de ordi n fiziologic, cît şi psihologi c (înfrîngere a din Poloni a şi concesiil e pe car e trebuis e să le facă prin Nou a Politic ă Eco nomic ă — NE P — îi zdruncinaser ă obişnuit a încreder e în sine) . In decem brie, Politburo-ul , îngrijora t de stare a lui de extenuare , i-a impu s o perioad ă de odihn ă de şase săptămîni , interzieîndu- i să ma i vină la birou l lui de lucr u din Moscov a fără permisiune a Secretariatului . Măsuril e s-au dovedi t însă inutile . Leni n a petrecu t cea ma i mar e part e a luni i marti e la ţară . Devenis e morocăno s şi irascibil, iar agresivitate a lui obişnuit ă căpăt ă form e din ce în ce ma i anormale ; este perioad a în car e a ordona t arestarea , judecare a şi executare a uno r reprezentanţ i proeminenţ i ai socialist-revoluţionarilo r şi ai clerului . La Congresu l al Xl-le a al partidului , car e a avut loc în aceeaş i lună , a ţinu t dou ă discursur i plin e de divagaţii şi atacur i personal e la adres a celo r car e îl contestaseră , chia r şi a uno r colaborator i apropiaţi . Medicii , uni i dintr e ei specialişt i aduş i din Germania , dup ă ce îi puseser ă diagnosticu l de „neurasteni e datorat ă epuizării" , au ajuns la concluzi a că suferea de o paralizi e progresivă, car e avea să conduc ă inevitabi l la infirmitat e şi apo i la moarte .

Colaboratori i lui Leni n au trebui t să ia în considerar e asigurare a succesiunii . Pentr u toat ă lumea , Troţk i păre a variant a cea ma i plauzibilă . în aparenţ ă doar , nu şi în realitate , pentr u că Troţk i intras e în parti d tîrziu , în preajm a puciulu i din octombrie , dup ă an i de zile în car e îi criticas e şi îi ridiculizas e fără milă pe Leni n şi apropiaţi i lui. Veche a gardă bolşevică nu i-a ierta t niciodat ă atitudinea . Spr e deosebir e de principali i lui rivali — Zinoviev , Stalin şi Kamene v — Troţk i nu deţine a nic i o funcţi e execu tivă în partid , neavîn d prin urmar e o bază de sprijin reală . în marti e 1919,

Comunismul în

criză

335

la alegerile pentr u Prezidiu l Comitetulu i Central , desfăşurat e cu ocazi a Congresulu i al VUI-lea , cîn d se afla la apogeu l cariere i sale politice , Troţk i s-a clasat al nouălea , în urm a lui Lenin , a lui Stalin şi Buhari n — aflaţi la 11 egalitat e în poziţi a a dou a — şi chia r a relati v necunoscutulu i M . Tomski.

Do i an i ma i tîrziu , la Congresu l al X-lea , a primi t un numă r şi ma i mi c de voturi , situîndu-s e pe locu l al zecelea , dup ă Viaceslav Molotov , birocra t învetera t şi figură ştearsă a aparatulu i superio r de partid . Troţk i era deza vantaja t şi de caracteru l lui, considera t arogan t şi mul t pre a ambiţios .

Obişnui a să- i trimit ă lui Leni n lungi memorii , în car e critic a diferite aspect e ale politici i sovietice şi pe car e lideru l bolşevic îşi făcuse o regulă din a le trimit e la arhivă . în activitate a de conducer e a partidului , Leni n se baza din ce în ce ma i mul t pe Stalin . Georgianu l era un partene r de lucr u agreabil, un modera t în aparenţă , capabi l să rezolve problemel e cu calm şi eficienţă . Stali n accept a să se ocup e de hîrtii , sarcin ă obositoare , pe car e alţi lideri bolşevici o evitau , preferin d să se afle în avanscen a activităţi i politice . în aprilie 1922, 12 la iniţiativ a lui Lenin , a fost numi t secreta r genera l al partidului. Deş i la începu t postu l a avut o importanţ ă redusă , faptu l că Stalin devenis e membr u în toat e cele tre i organism e de conducer e ale partidulu i — Polit buro-ul , Orgburo-u l şi Secretariatu l — îi asigura o bază de puter e fără egal. Leni n ştia că poat e cont a pe sprijinu l lui în blocare a acţiunilo r con testatare , aşa cu m se întîmplas e în cazu l Opoziţie i Muncitoreşti . Stali n îşi folosea influenţ a pe car e o deţine a în privinţ a numirilo r în funcţi i execu tive pentr u a se înconjur a de oamen i loiali, pe car e îi protej a asigurîndu-l e raţi i suplimentar e de aliment e şi alte avantaje . în momentu l declanşări i lupte i pentr u succesiune , Stali n se afla într- o poziţi e ne t superioar ă faţă de rivalii lui. în mo d surprinzător , Leni n n u şi-a imagina t că sistemu l pe car e îl cre ase deschide a cale a instaurări i une i dictatur i personal e în partid . în iarn a 1918-1919 , îndemna t de un istori c menşevi c să-şi asum e puter i dictato riale pentr u a pun e capă t crize i economice , Leni n a replica t calificîn d idee a drep t „comple t absurdă" ; aparatu l de parti d devenise mul t pre a mar e pentr u ca o singur ă persoan ă să îl poat ă control a în întregime . Altceva îl îngrijora pe Lenin : eventualitate a apariţie i une i sciziun i cauzat e de rivalităţ i personale , în specia l de conflictu l dintr e Stali n şi Troţki . Lideru l bolşevic nu ştia însă cu m ar fi putu t împiedic a o izbucnir e deschis ă a animozităţilo r şi destrămare a structuri i monolitic e a partidului .

La sfîrşitul lui ma i 1922 Leni n a suferit primu l ata c al bolii, car e s-a solda t cu paralizi a piciorulu i şi a mîini i drept e şi pierdere a capacităţi i de a vorbi. în următoarel e cîteva lun i de indisponibilitat e a lui Lenin , respon sabilităţil e lui au fost preluat e de o troikă , sau triumvirat , alcătuit ă din Kamenev , Zinovie v şi Stalin . Stalin se întîlne a în mo d frecven t cu Leni n la Gorki , ţinîndu- 1 la curen t cu ultimel e evoluţi i şi cerîndu- i sfatul. Dup ă

336

Senilă istorie a Revoluţiei ruse

mărturiil e sorei lui Lenin , Măria , car e locui a şi ca la Gorki , întîlniril e erau cald e şi prieteneşti . Dup ă ce primea u aprobare a lui Leni n şi cădea u de acor d într e ei, membri i triumviratulu i prezenta u rezoluţiil e Politburo-ulu i şi Sovnarkom-ului , car e le aproba u fără probleme . Troţk i vota de pârle a majorităţi i sau se abţinea . N u avea nic i măca r un singur aliat în Politburo .

Jocu l lui Stalin , străluci t de altfel, i- a indu s în eroar e pe toţi , începîn d cu Lenin . Georgianu l se arăt a modera t în toat e dezbaterile , venin d uneor i cu argumentu l că unitate a partidulu i era ma i presu s de principii , alteor i susţinîn d dimpotriv ă că principiil e erau lucru l cel ma i important . N u avea duşmani , cu excepţi a poat e a lui Troţki . A încerca t să şi-1 facă priete n chia r şi pe acesta , da r s-a văzut respins : Troţki , car e îl descrisese la un momen t dat pe Stalin drep t „mediocritate a eminent ă a partidului" , îl con sidera pre a insignifian t pentr u a-şi bate capu l cu el. Stalin îi invita pe liderii partidulu i la dacea lui de la ţară , uneor i împreun ă cu soţiile şi copiii , pentr u discuţi i de substanţă , dar şi pentr u a depăn a amintiri , a cînt a şi a dansa . Nimi c din cee a ce făcea sau spune a nu lăsa să se întrevad ă că în spatel e înfăţişări i lui joviale se ascunde a un criminal . C a un prădăto r care imit ă aspectu l uno r insect e inofensive , Stalin se strecur a în mijlocu l victimelo r naive . în septembri e 1922, Leni n a trimi s Politburo-ului , prin.Stalin , o not ă în car e sugera alegere a lui Troţk i şi a lui Kamene v ca vicepreşedinţi , însărcinaţ i cu conducere a Consiliulu i Comisarilo r Poporului , respecti v a Consiliulu i pentr u Munc ă şi Apărare . Admiratori i lui Troţk i au încerca t de- a lungu l timpulu i să interpretez e faptu l în favoarea lui, uni i susţinîn d chia r că Leni n şi-1 alesese ca succesor . Nic i pe departe . în realitate , Troţk i a considera t ofert a atît de umilitoare , încît , dup ă cu m stă menţiona t în pro cesul, verbal al votulu i din Politburo , a „refuzat- o în mo d categoric" . Ca un înal t oficial comunis t să refuze o însărcinar e era un fapt aproap e fără precedent ; reputaţi a lui Troţk i în parti d avea să scad ă în consecinţă .

Stalin s-a întor s la Gork i în ziua imedia t următoare , obţinînd , se pare , acceptu l lui Leni n pentr u ca Troţk i să primeasc ă o mustrar e oficială .

Politburo-ul , întruni t în absenţ a lui Troţki , şi-a exprima t „regretul " că acest a nu consideras e potrivi t să accept e postu l oferit . Er a primu l pa s din tr- o campani e menit ă să-1 discrediteze . La puţi n tim p dup ă aceea , Kamenev , adresîndu-i-s e lui Leni n în numel e triumviratului , i- a propu s excludere a lui Troţk i din partid . Leni n a reacţiona t cu furie: Să ne debarasă m de Troţk i — asta îmi sugeraţi. N u văd altă interpretar e — culme a absurdităţii . Credeţ i probabi l că mi-a m pierdu t simţu l realităţii , cum altfel aţi fi putu t să vă gîndiţi la asta??? ? Copi i însîngeraţ i sub ochi i mei... * * U l t i ma p r o p o z i ţ ie e un c i t at d in Boris Godunov de P u ş k i n: c u p r i ns de r e m u ş c ă r i, G o d u n o v, p r e t e n d e nt la tron ş i ( p r e s u p u s) u c i g aş al ţ a r e v i c i u l u i, î ş i retrăieşte c r i m a.

Comunismul in criză

337

P e neaşteptat e însă , constelaţi a politic ă i-a redeveni t favorabilă lui Troţki . Spr e sfîrşitul anulu i 1922, Lenin , aflat într- o stare vecin ă cu para noia , era convin s că triumviratu l ţesea în juru l lui un păienjeni ş de intrigi , încercînd , sub pretextu l de a- i protej a sănătatea , să îl elimin e de la con ducere a treburilo r statului . O dovad ă era şi modalitate a de desfăşurar e a întrunirilo r Politburo-ului , la car e Leni n a începu t să particip e din no u în octombri e 1922, cu permisiune a doctorilor . Pentr u că obose a repede , Leni n era nevoi t uneor i să părăseasc ă şedinţel e înaint e de încheiere a lor. I n ziua următoar e afla că în absenţ a lui se luaser ă decizi i de importanţ ă vitală. Spre a pun e capă t aceste i practici , lideru l bolşevic a hotărî t la 8 decembri e 1922 ca întruniril e Politburo-ulu i să nu durez e ma i mul t de trei ore , toat e proble mel e rămas e nediscutat e urmîn d să fie abordat e la următoare a şedinţă .

Ordine a de zi trebui a distribuit ă cu cel puţi n douăzec i şi patr u de ore înainte .

Simţindu-s e din ce în ce ma i izolat , Leni n a încerca t să strîngă legătu rile cu Troţki , alt proscris . Reapropiere a dintr e ei a fost ocazionat ă de discutare a une i chestiun i de mic ă însemnătate , legată de comerţu l exterior .

Nemulţumi t de intenţi a Politburo-ulu i de a slăbi monopolu l statulu i asupr a comerţulu i exterior , Leni n i-a ceru t lui Troţk i să acţionez e în numel e lui şi să obţin ă eliminare a propunerii . Cîtev a zile ma i tîrziu , în noapte a de 15 spre 16 decembrie , Leni n suferea un al doile a ata c de paralizie . Medici i i-a u ceru t să renunţ e la oric e activitat e politică . Lenin , suspectîndu- i că acţio neaz ă la ordinel e triumviratului , a refuza t să se supună .

Troţk i a reuşit să conving ă Politburo-u l să accept e rezoluţi a lui Leni n privitoar e la comerţu l exterior . Succesu l acestu i demers , car e păre a să anunţ e încheiere a une i alianţ e într e cei doi , a alarma t triumviratul . în chia r ziua în car e Troţk i ieşea victorio s din aceast ă confruntar e birocratic ă (18 decembrie) , Stali n şi Kamene v au obţinu t din parte a Politburo-ulu i man datu l ca Stalin să supraveghez e respectare a regimulu i medica l al lui Lenin .

Iat ă cu m sun a important a decizie : Tovarăşu l Stalin va fi persona l responsabi l de izolare a lui Vladimir Ilici [Lenin] , care trebui e să se ferească de contactel e cu muncitori i [comunişti ] şi să evite citire a corespondenţei .

Confor m instrucţiunilo r lui Stalin , Leni n urm a să lucrez e cît ma i puţin , dictîn d totu l secretarelor , dintr e car e un a era chia r soţia lui Stalin . N u tre buia să comunic e cu nimen i din afara reşedinţe i lui, în afară de membri i Politburo-ului , cu car e avea să păstrez e contactu l prin intermediu l secre tarulu i general . La scurt tim p dup ă aceea , Leni n i-a ceru t secretare i lui, Lidi a Fotieva , să îi procur e cianură , pe car e intenţion a să o folosească în cazu l în car e şi-a r fi pierdu t comple t capacitate a de a se exprima .

La 21 decembrie , Lenin , neavîn d încreder e în secretare , i- a dicta t Nadejde i Krupskai a un mesa j în car e îl felicita în termen i călduroş i pe Troţk i pentr u victori a din Politburo . Conţinutu l mesajulu i a ajuns imedia t

338

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

la cunoştinţ a lui Stalin , car e avea astfel confirmare a une i iminenl e coa • Uzăr i într e Leni n şi Troţki . A dou a zi, Stalin i-a telefona t Krupskaiei , învinovăţind- o cu duritat e de nerespectare a regimulu i pe car e îl stabilise pentr u Leni n şi ameninţîn d că va cere să fie anchetat ă de autorităţil e de parti d Dup ă încheiere a convorbirii , Krupskai a a făcut o criză de isterie , plîngîn d şi tăvălindu-s e pe podea . înaint e să- i fi putu t transmit e vestea lui Lenin , acest a a suferit un no u atac . La 24 decembrie , urmîn d instrucţiunil e Politburo-ulu i (Buharin , Kamene v şi Stalin) , doctori i i-a u ceru t lui Leni n să se limitez e la a dict a cel mul t zece minut e zilnic . Notel e lui urma u să fie considerat e ca avînd un caracte r personal , cei car e le primea u neavîn d obligaţi a de a le răspunde ; se încerc a în mo d subtil ca Leni n să fie împie dica t să intervin ă în treburil e statulu i şi să corespondez e cu Troţki . „Nic i prieteni i şi nic i servitorii", se menţion a în instrucţiuni , „n u trebui e să îi comunic e lui Vladimir Ilic i informaţi i despr e activitate a politică , pentr u a nu îi oferi subiect e de reflecţi e şi de îngrijorare. " Sub pretextu l că îi pro tejau sănătatea , Stalin şi colaboratori i lui îl plasau în fapt pe Leni n în arest la domiciliu .

Ostilitate a lui Leni n faţă de Stalin , car e căpătas e deja form e obsesive, a fost amplificat ă de manier a brutal ă în car e georgianu l abord a problemel e minorităţilor . Leni n voia un stat puterni c centralizat , în car e toţ i cetăţenii , indiferen t de naţionalitate , să se supun ă autorităţi i Moscovei . în acelaşi tim p insista însă ca minorităţil e să fie tratat e cu to t tactu l necesar , pentr u a calm a suspiciunil e lor faţă de ruşi, moştenit e din secolel e de dominaţi e imperială . în acest scop , Leni n susţine a idee a ca minorităţil e să primeasc ă un statu t pseudo-federa l şi o autonomi e cultural ă limitată , însă cu menţi nere a unu i contro l strict al partidulu i asupr a lor. Lipsit de oric e urm ă de sentiment e naţionale , lideru l bolşevic dispreţui a şi în acelaşi tim p se teme a de naţionalismu l rus, în car e vedea o ameninţar e la adres a revoluţie i comu nist e mondiale .

Stalin , car e vorbea ruseşt e cu un accen t comic , avea o alt ă viziun e asupr a problemei . Georgianu l îşi dăde a seam a că baza de puter e a comu niştilo r o constitui a populaţi a Rusie i Mari . Di n cei 376 000 de membr i de parti d înregistraţ i în 1922, 270 000 (72 la sută ) erau ruşi, restu l fiind în mar e part e comple t rusificaţi . înc ă de la începutu l cariere i lui politice , Stalin a căuta t să se identific e cu cauz a ruşilor : pentr u el, politicia n interesa t ma i mul t să obţin ă putere a în interio r decî t să schimb e lumea , naţiona lismu l rus era o şansă, nu o primejdie .

Pîn ă în 1922, comunişti i recuceriser ă deja cea ma i mar e part e a provinci ilor locuit e de neruşi . Statu l sovietic era alcătui t din patr u republici : rusă (RSFSR) , ucraineană , bielorus ă şi transcaucaziană . Ultim a dintr e ele fusese creat ă prin contopire a forţat ă a Armeniei , Azerbaidjanulu i şi Georgie i într- o singur ă federaţie . Apariţi a Republici i Transcaucazien e era rezultatu l acţiunilo r lui Sergo Ordjonikidze , viceguvernatoru l comunis t al Caucazulu i

('omunisinul în

criză

şi colaborato r apropia t al lui Stalin . Ordjonikidz e trecus e pest e opoziţi a comuniştilo r georgieni , car e voiau ca ţar a lor să intr e în Uniun e direct , ca republic ă de sine stătătoare .

Pentr u a reglement a relaţiil e dintr e republici , Leni n i-a ceru t lui Stalin în august 1922, cîn d cei do i ma i erau înc ă în termen i amicali , să accept e conducere a noi i comisi i constituţionale . Stalin a venit cu o propuner e de o simplitat e desăvîrşită . Cel e tre i republic i urma u să intr e în R.S.F.S.Rus ă ca entităţ i autonome , iar organel e de stat ale acestei a aveau să capet e şi funcţi i unionale . Pri n acest aranjament , Ucrain a sau Georgia—-d e exem plu — şi republicil e autonom e din cadru l RSFSR , precu m Başkiria, urma u să aibă acelaş i statut . Planul , extre m de centralist , echival a cu o reîn toarcer e la principiu l ţarist al „indivizibilităţii " Imperiului .

Er a cu totu l altceva decî t cee a ce intenţionas e Lenin . Lideru l bolşevic voia ca naţionalităţil e cele ma i important e să aibă statu t de republic i unional e cu dreptur i depline , inclusi v comisariat e republican e similar e celo r de la nivel central . Pornin d de la raţionamentu l că eventualel e ten dinţ e centrifug e ale republicilo r aveau să fie blocat e de existenţ a Partidulu i Comunis t unic , Leni n consider a că riscu l une i destrămăr i a statulu i sovietic astfel constitui t era minim . Stalin şi-a văzut proiectu l supu s une i critic i necruţătoare : în locu l asimilări i celo r tre i republic i de cătr e a patra , Rusia , aşa cu m propuses e el, Leni n dore a ca toat e cele patr u republic i sovietice să formez e o nou ă entitat e supranaţională , numit ă „Uniune a Republicilo r Sovietic e Socialist e ale Europe i şi Asiei", cărei a urma u să i se alătur e şi alte stat e ale lumii , pe măsur ă ce trecea u la comunism . Stalin a trebui t să accept e recomandăril e lui Lenin , deşi le consider a „şcolăreşti" . I n ani i 1923 şi 1924, propuneril e aveau să fie trepta t inclus e în constituţi a Uniuni i Sovietice .

Conflictu l dintr e Leni n şi Stalin nu s-a încheia t însă aici. Lu i Leni n au începu t să îi parvin ă informaţi i despr e duritate a cu car e Stalin şi Ordjoni kidze trecea u pest e opoziţi a comuniştilo r georgien i faţă de încorporare a ţări i lor în Federaţi a Transcaucaziană . C u cît afla ma i mult e despr e ati tudine a celo r do i faţă de georgieni , cu atît ma i mar e devene a furia lui Lenin . Perspectivel e extinderi i comunismulu i în regiunil e colonial e ale lumi i erau ameninţat e de politic a lui Stalin . în ultimel e lun i de viaţă con ştientă , Leni n ajunsese să fie măcina t de problem a georgiană . Lideru l bolşevic a da t de înţele s că pregăte a pentr u Congresu l al XH-le a al Partidului , programa t pentr u marti e 1923, un discur s politi c important , în car e urm a să îşi concentrez e atacuril e împotriv a lui Stalin şi a politici i acestui a privitoar e la naţionalităţi .

Sentimentu l lui Leni n că fusese trăda t de colaboratori i lui era atît de puterni c încî t în ultimel e treisprezec e lun i de viaţă a refuza t categori c să îi ma i întîlnească . Agenda activităţilo r lui din cursu l anulu i 1923 nu indic ă nic i măca r o singur ă întreveder e cu Troţki , Stalin , Zinoviev , Kamene v

340

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

sau Rîkov . La ordinu l lui expres, toţ i au fost ţinuţ i la distanţă . Leni n se afla în situaţi a în car e se aflase Nicola e al II-le a în ultimel e luni de domine , cîn d întrerupses e legăturil e pîn ă şi cu rudel e apropiate .

De- a lungu l lunilo r decembri e 1922 şi ianuari e 1923, Leni n a dicta t un numă r de not e în car e îşi exprim a preocupare a profund ă faţă de destinu l Rusie i Sovietice . Ce a ma i important ă dintr e ele, car e avea să fie intitulat ă ulterio r „Testamentu l lui Lenin, " cuprinde a caracterizăr i lipsite de men a jament e despr e liderii bolşevici susceptibil i să îi devin ă succesori . Troţk i era descri s ca „persoan a cea ma i capabil ă din Comitetu l Central" , dar totodat ă mul t pre a încrezăto r în sine şi înclina t spre un stil individualis t de conducere . Era u reamintit e ezităril e lui Zinovie v şi Kamene v în octombri e 1917. Leni n vedea în Buhari n favoritu l partidului , menţionîn d însă că acest a se depărtas e de linia marxistă . Stali n acumulas e „ o influenţ ă nelimitată. " „N u sînt convin s că va şti întotdeaun a să-şi folosească putere a cu circumspecţi a necesară. " Cîtev a zile ma i tîrziu , Leni n adăuga : Stalin e prea brutal , defect care, deşi ar pute a fi tolera t în cercuril e noastr e restrîns e şi în relaţiile dintr e noi, comuniştii , devine inacceptabi l în cazul unu i secreta r general . Din acest motiv, sugerez ca tovarăşii să ia în considerar e eliberare a lui din acest post şi înlocuire a cu cineva care să-i fie superio r într- o măsur ă oarecare , în privinţ a răbdării , devotamentului , amabilităţii , atenţie i faţă de tovarăşii lui şi a lipsei de capricii .

Leni n sesizase dec i defectel e minor e ale lui Stalin , comportamental e şi de temperament ; i-a u scăpa t pîn ă în ultim a clipă , ca şi celorlalţi , cruzi me a lui sadică , megalomani a şi ur a faţă de cei car e îi erau superiori .

Citin d comentariil e dezlînat e ale lui Lenin , rămî i cu impresi a că, din punc tul lui de vedere, nic i unu l dintr e colaborator i nu era potrivi t să îi succeadă .

Fotiev a i-a adu s imedia t la cunoştinţ ă lui Stalin observaţiil e respective .

La 5 marti e 1923 Lenin , surprinzîn d o convorbir e telefonic ă a Nadejde i Krupskai a şi vrînd să ştie despr e ce era vorba, a aflat de incidentu l dintr e ea şi Stalin , din lun a decembri e a anulu i precedent . într-u n mesa j urgen t cătr e Stalin , l-a acuza t pe acest a că îi insultas e soţia şi, indirect , pe el în suşi. Ameninţîn d că va rup e oric e relaţi i cu el, i-a ceru t să-şi retrag ă afirmaţiil e şi să-şi cear ă scuze . Stalin i-a răspun s cu calm că era pregăti t să-şi cear ă scuze , deşi nu vedea und e greşise.

Dac ă Leni n -«— sau Troţki , acţionîn d în numel e lui — se hotăra u să îl atac e la apropiatu l Congre s al Xll-lea , Stalin risca să-şi vadă carier a politic ă distrusă . Georgianu l păstr a de acee a în mo d permanen t legătur a cu medici i lui Lenin , de la car e a aflat că stare a pacientulu i nu era pre a încurajatoare .

Conştien t că timpu l lucr a în favoarea lui, Stali n a anunţa t pe neaşteptate , la 9 martie , amînare a cu o lun ă a deschideri i Congresului . încercare a a merita t riscul. în chia r ziua următoar e (la 10 martie) , Leni n a suferit un ata c puternic , în urm a cărui a şi-a pierdu t pentr u totdeaun a capacitate a de

Comunismul in criză

341

a vorbi. Pîn ă în momentu l morţii , survenit ă în ianuari e 1924, nu avea să ma i poat ă emit e decî t sunet e greu inteligibile . în ma i a fost transporta t definiti v la Gorki . Devenis e din toat e punctel e de vedere un cadavr u viu şi era, ca niciodată , dorni c de preţuir e şi încînta t să citeasc ă elogii despr e el şi realizăril e lui.

Leni n fiind practi c scos din scenă , Troţk i s-a văzut aproap e comple t izolat . în încercare a de a-şi salva poziţi a pri n apropiere a de Stalin şi aco liţii lui, a refuza t să aper e cauz a comuniştilo r georgien i în cadru l Congresului , aşa cu m îi cerus e Leni n la 5 martie . în preziu a deschideri i lucrărilor , Troţk i l-a asigurat pe Kamene v că avea să sprijine realegere a lui Stali n în funcţi a de secreta r general . Atitudine a lui nu a înceta t de atunc i să îi uimeasc ă pe istorici . Explicaţi a cea ma i plauzibil ă a aceste i cedăr i ar pute a fi că Troţk i ajunsese la convingere a că nu avea nic i o şansă de a-1 înfrîng e pe Stalin , cu atît ma i mul t cu cît era evreu. încercare a de împăcar e avea să se dovedeasc ă însă inutilă . Delimităril e fuseseră făcut e şi, de acu m înainte , toţ i cei car e voiau să facă o carier ă în parti d trebuia u să ia în mo d clar atitudin e împotriv a lui Troţki . în octombri e 1923, ajun s într- o situaţi e disperată , Troţk i a trecu t la contraatac . Dac ă voiau să îl tratez e în continuar e ca pe un outsider , ei bine , avea să se facă purtătoru l de cuvîn t al outsider-ilor . Er a vorba de acei comunişt i car e intraser ă în parti d în 1917 sau ma i tîrziu şi căror a li se bloc a din aceast ă cauz ă accesu l în poziţiil e de frunte , monopolizat e de reprezentanţi i vechi i gărzi. într- o scrisoar e confidenţial ă adresat ă Comitetulu i Centra l şi apo i într-u n artico l din Pravda, Troţk i acuz a biro cratizare a excesivă a partidulu i şi faptu l că membri i de rîn d ai acestui a nu ma i îndrăznea u să-şi exprim e opiniile . Era u chia r argumentel e folosite de Opoziţi a Muncitoreasc ă cu cîţiva an i ma i înaint e şi pe car e Troţk i le con damnas e la vreme a respectivă .

C u 102 votur i pentru , dou ă împotriv ă şi zece abţineri , plenu l partidulu i a deci s că Troţk i se făcea vinovat de „facţionalism" . Principal a justificare pentr u acest vot de blam a fost acee a că Troţk i era sprijinit de aşa-zisu l „Gru p al celo r patruzec i şi şase," car e îi împărtăşe a opiniil e şi cu car e continuas e să păstrez e legătura , în ciud a rezoluţiilo r partidului .

Partid a era jucată ; restu l avea să urmez e de la sine. Troţk i nu avea nic i o posibilitat e de a se apăr a în faţa majorităţii . Aşa cu m avea să recunoasc ă el însuşi în 1924: „Nic i unu l dintr e no i nu vrea şi nu poat e să aibă drep tat e împotriv a partidului . în ultim ă instanţă , partidu l nostr u are întotdeaun a dreptate. " în ianuari e 1925 avea să fie obligat să demisionez e din funcţi a de comisa r de război . A urma t excludere a din parti d şi exilul, ma i întî i în Asia Central ă şi apo i dincol o de graniţel e Uniuni i Sovietice ; în fine, asasinare a lui în Mexic , de cătr e un agen t al lui Stalin . Acţiune a de înde părtar e a lui Troţki , orchestrat ă de Stali n în înţeleger e cu Zinoviev , Kamenev , Buhari n şi alţii, s-a bucura t de sprijinu l consecven t al cadrelo r

342

Senilă istoric a Revoluţiei ruse

de partid , convins e că nu făceau altceva decî t să aper e unitate a partidulu i în faţa manevrelo r egoiste ale unu i intrigant .

Istori a ne oferă mult e exempl e de învinşi car e cîştigă simpati a posle rităţi i pentr u că par superior i din punc t de vedere mora l învingătorilor . E dificil să nutri m o asemene a simpati e pentr u Troţki . Er a într-adevă r mai cultiva t decî t Stali n sau acoliţi i lui, ma i interesan t din punc t de vedere intelectual , ma i curajo s şi, în raporturil e cu camarazi i lui comunişti , avea un comportamen t ma i onorabil . Insă , ca şi în cazu l lui Lenin , calităţil e lui se manifesta u exclusiv în cadru l partidului . In relaţiil e cu outsider-ii , ca şi cu ace i membr i de parti d car e milita u pentr u un ma i mar e grad de democraţie , nu se deosebe a de Leni n şi Stalin , considerîn d că normel e moral e obişnuit e nu îl priveau . Asemen i celorlalţ i bolşevici, aplic a în viaţa politic ă criteri i de loialitat e similar e celo r din cercuril e crime i organizate , contribuin d la degradare a politici i pîn ă la stadiu l delictual , tipi c bolşevismulu i şi regimurilo r totalitar e inspirat e de el. în felul acesta , Troţk i îşi săpa singur groapa : din momentu l în car e s-a plasat de parte a minorităţi i contestatare , a deveni t un outsider , un inami c car e nu ma i pute a pretind e să fie trata t în mo d corect . Soart a lui avea să fie asemănătoar e cu acee a a adversarilo r dictaturi i leniniste , la condamnare a căror a consimţis e cu sufletul împăcat : cadeţii , socialist-revoluţionarii , menşevicii , foştii ofiţeri ţarişt i car e refuzaser ă să lupt e de parte a Armate i Roşii , Opoziţi a Munci torească , marinari i din Kronstadt , ţărani i din Tambov , preoţimea . A deveni t brusc conştien t de pericolu l totalitarismulu i abia atunc i cîn d s-a simţi t direc t ameninţat . Convertire a la democraţi a de parti d a reprezenta t în cazu l lui o reacţi e de autoapărare , nu afirmare a unu i principiu .

Lu i Troţk i îi plăce a să se înfăţişez e pe sine ca un leu mîndr u încolţi t de o hait ă de şacali; cu cît ieşea ma i mul t la iveală monstruozitate a carac terulu i lui Stalin , cu atît ma i convingătoar e devene a aceast ă imagin e în ochi i celo r care , în Rusi a şi în afara ei, erau dispuşi să cread ă în existenţ a unu i leninis m ideal . Mărturiil e istoric e demonstreaz ă însă că, în epoc a lui de glorie, Troţk i făcea şi el part e din haită . înfrîngere a pe car e a suferit- o nu îl înnobilează . A pierdu t pentr u că în lupt a sordid ă pentr u cucerire a pu teri i politic e alţii s-au dovedi t ma i abili decî t el.

Leni n a muri t în seara zilei de 21 ianuari e 1924. Toat ă floarea par tidulu i s-a aduna t la Gorki , pentr u a-i aduc e un ulti m omagiu . Troţk i se afla la Tiflis, în dru m spre staţiune a georgian ă Suhumi . Cu toat e că ar fi avut destu l tim p să ajungă la funeralii , a prefera t să-şi continu e drumu l spre Mare a Neagră , und e s-a odihni t sub soarel e cald , în vrem e ce corpu l lui Leni n zăce a străjuit de veche a gardă în geroasa Moscovă .

Car e avea să fie soart a rămăşiţelo r pămînteşt i ale lui Lenin ? Văduva dore a să fie înhuma t alătur i de mam a lui, la Petrograd . Conducători i par tidulu i aveau însă nevoi e de un Leni n „î n carn e şi oase", car e să îi impre -

('oinunismul în

criză

343

sionez e pe ţărani i ruşi prin caracteru l lui nemuritor . Au hotărî t să îl îmbăl sămeze . A fost găsit un docto r car e experimentas e cu succe s conservare a pe terme n nelimita t a ţesuturilo r vii, prin înlocuire a lichidulu i celula r cu un compu s chimi c inventa t de el. Substanţ a avea calitate a de a n u se evapor a în condiţi i normal e de temperatur ă şi umiditate , de a distrug e mucegaiuril e şi bacteriil e şi de a bloc a fermentaţia . îmbălsămare a s-a încheia t spre sfîrşitul luni i iulie 1924, dup ă car e corpu l lui Leni n a fost expus într-u n mausole u din lemn . în 1930 construcţi a iniţial ă avea să fie înlocuit ă cu un mausole u din piatră , car e a deveni t obiectu l unu i adevăra t cult de stat. Douăzec i şi do i de oamen i de ştiinţ ă lucra u în laboratoru l din incint a mausoleului , avînd grijă ca mumi a să nu se descompună .

Bolşevicii, car e cu cinc i an i ma i înaint e ridiculiza u zgomoto s şi blasfemiato r moaştel e sfinţilor ortodocşi , denunţîndu-l e ca falsuri, îşi creaser ă acu m propriil e moaşte . Spre deosebir e de sfinţii bisericii, ale căro r rămăşiţ e fuseseră înfăţişat e de cătr e comunişt i ruşilo r drep t nişt e biet e grămez i de zdrenţ e şi oase, nou l zeu era alcătui t — pe măsur a epoci i de au r a ştiinţei — din alcool , glicerin a şi formol .

Capitolu l XVI

REFLECŢII ASUPRA REVOLUŢIEI RUS E

Revoluţi a rusă din 1917 nu a constitui t un evenimen t punctua l sau un proce s liniar , ci o succesiun e de acţiun i discontinu e şi violente , ma i mul t sau ma i puţi n convergente , implicîn d actor i cu obiectiv e diverse şi într- o oarecar e măsur ă contradictorii . Ea a debuta t ca o revolt ă a elementelo r cele ma i conservatoar e din societate a rusă , nemulţumit e de influenţ a lui Rasputi n la curt e şi de proast a administrar e a efortulu i de război . Di n rîn du l conservatorilor , revolt a s-a extin s la păturil e liberale , car e ataca u monarhi a din considerentu l că rămînere a ei la puter e risca să provoac e declanşare a une i revoluţii . Iniţial , atacuril e împotriv a ţarismulu i au fost motivat e nu de epuizare a cauzat ă de război , aşa cu m se afirm ă îndeobşte , ci de dorinţ a ca războiu l să fie condu s de o manier ă ma i eficientă . Altfel spus, regimu l nu era contesta t cu intenţi a de a declanş a o revoluţie , ci cu scopu l de a o evita. în februari e 1917, cîn d garnizoan a din Petrogra d a refuza t să deschid ă focul asupr a civililor, generalii , în înţeleger e cu politi cieni i din parlament , l-a u convin s pe Nicola e al II-le a să abdice , sperîn d să previn ă astfel răspîndire a revolte i în rîndu l trupelo r de pe front . Abdicare a ţarului , sacrificiu meni t să asigure victori a în război , avea să duc ă însă la prăbuşire a statulu i rus. într- o prim ă etapă , nic i nemulţumiril e sociale şi nic i agitaţi a întreţinut ă de cercuril e intelighenţie i radical e nu au juca t un rol decisiv în desfăşurare a evenimentelor . Di n momentu l în car e autoritate a ţarulu i a dispărut , rolu l acesto r do i factor i a deveni t însă covîrşitor . în prim a part e a anulu i 1917, ţărani i au începu t să ocup e şi să îşi împart ă pămînturil e aflate în propri etat e privată . Revolt a s-a extin s apo i în rîndu l trupelo r de pe fron t — soldaţi i dezertîn d în mas ă pentr u a lua part e la distribuire a pămîntului , al muncitorimii , car e a prelua t controlu l asupr a fabricilor , şi în rîndu l mino rităţilo r naţionale , car e aspira u la autodeterminare . Fiecar e din acest e grupur i urmăre a obiectiv e proprii , dar în toamn a anulu i 1917 efectu l cumu lat al contestărilo r dirijat e împotriv a structurilo r sociale şi economic e ale statulu i a împin s Rusi a în anarhie .

Evenimentel e din 1917 au demonstra t că Imperiu l Rus , în ciud a întin deri i sale teritorial e şi a statutulu i de mar e puter e pe car e şi-1 asuma , era în fapt o structur ă fragilă, artificială , construit ă nu pe o legătur ă organic ă într e guvernanţ i şi guvernaţi , ci pe mecanism e rigide de natur ă birocratică ,

Reflecţii asupra

Revoluţiei

ruse

345

poliţieneasc ă şi militară . Ce i 150 de milioan e de locuitor i ai Rusie i nu erau uniţ i nic i de interes e economic e solide, nic i de un sentimen t al iden tităţi i naţionale . Sutel e de an i în car e aceast ă ţar ă cu o economi e predo minan t agrar ă fusese guvernat ă dup ă principi i autocratic e au împiedica t formare a uno r legătur i orizontal e puternice . Statu l imperia l rus era o form ă fără conţinut , realitat e confirmat ă şi de opini a unui a dintr e cei ma i impor tanţ i istoric i şi oamen i de stat ai Rusiei , Pave l Miliukov : Caracteru l deosebit al Revoluţie i ruse nu poat e fi înţele s fără o aplecar e atent ă asupra trăsăturilo r specifice pe care o întreag ă evoluţie istorică le-a imprima t Rusiei. Din punctu l meu de vedere, toat e aceste trăsătur i conver g într-un a singură. Diferenţ a fundamental ă dintr e structur a socială a Rusiei şi cea a altor state civilizate const ă într- o anum e fragilitate, într- o lipsă de coeziun e sau de con sistenţ ă a elementelo r care compu n agregatul social. Această lipsă de soliditate poat e fi observată în toat e aspectel e vieţii civilizate: în politic ă şi societate, la nivelul mentalităţilo r şi al sentimentulu i naţional . Din punc t de vedere politic, instituţiil e statulu i rus funcţiona u într- o complet ă izolare faţă de masele pe care le guvernau....Format e relativ recent , instituţiil e de stat din Europ a de Est au în mod inevitabil trăsătur i care le diferenţiaz ă de cele din Occident . în Est, statul nu a fost rezultatu l une i construcţi i pornit e din interior , al unu i proces de evoluţie organică , ci a urma t un mode l împrumuta t din afară.

Luîn d în considerar e toat e acest e elemente , devin e limped e că teori a marxist ă despr e revoluţi e ca expresie a nemulţumirilo r sociale („d e clasă") nu rezistă . Astfel de nemulţumir i au existat desigur în Rusia , ca în oricar e altă ţară , însă cauzel e direct e şi hotărîtoar e ale prăbuşiri i regimulu i şi ale tulburărilo r car e au urma t au fost de natur ă aproap e exclusiv politică .

Er a Revoluţi a inevitabilă ? Sînte m în mo d natura l înclinaţ i să consi deră m că cee a ce s-a întîmpla t trebui a să se întîmple , uni i istoric i încer cîn d chia r să confer e aceste i credinţ e primitiv e o justificare raţional ă bazat ă pe argument e pseudoştiinţifice . Astfel de încercăr i ar pute a fi convingă toar e doa r cu condiţi a ca autori i lor să poat ă prevede a viitoru l la fel de corec t pe cît pretin d că po t „prevedea " trecutul . Parafrazîn d un cunoscu t principi u juridic , s-ar pute a spun e că, psihologi c vorbind , faptu l că un evenimen t s-a petrecu t reprezint ă nouăzec i la sută din confirmare a pe car e i-o dă istoria . Edmun d Burk e a fost privit la vreme a lui ca un nebun , pentr u criticil e la adres a Revoluţie i franceze : şaptezec i de an i ma i tîrziu , spun e Matthe w Arnold , ideile lui Burk e erau înc ă tratat e drep t „depăşit e şi con trazise de istorie", într-atî t de înrădăcinat ă este credinţ a în caracteru l raţional , dec i inevitabil , al evenimentelo r istorice . Cu cît aceste a sînt ma i grandioas e şi ma i bogat e în consecinţe , cu atît ma i mul t ne apa r ca o expresie a une i ordin i naturale , pe car e numa i nişt e visători ar putea- o nega .

Cee a ce se poat e afirm a este că Revoluţi a rusă era ma i degrab ă pro babilă decî t improbabilă , din cîteva motive . Poat e că cel ma i importan t

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse dintr e ele a fost scădere a neîncetat ă a prestigiulu i monarhie i în ochi i tinoi ; supuşi obişnuiţ i să fie guvernaţ i de o autoritat e intangibil ă şi car e vedeau în aceast ă intangibilitat e un criteri u al legitimităţii . Dup ă un veac şi jumă tat e de victori i militar e şi expansionism , Rusi a suferise din parte a străinilor , începîn d cu mijlocu l secolulu i al XlX-le a şi pîn ă în 1917, un şir neîntre rup t de umilinţe : înfrîngere a din războiu l Crimeii , desfăşura t pe propriu l teritoriu , pierdere a cuceririlo r din războiu l împotriv a turcilo r în urm a Congresulu i de la Berlin , dezastru l din războiu l antijapone z şi lecţia primit ă de la armat a german ă în timpu l primulu i războ i mondial . O asemene a serie de nenorocir i ar fi distru s reputaţi a oricăre i guvernări . Pentr u Rusia ele s-au dovedi t fatale.

Situaţi a regimulu i ţarist a fost agravată de apariţi a în aceeaş i perioad ă a mişcări i revoluţionare , pe car e guvernu l nu a reuşit , în ciud a represiuni i dur e la car e a recurs , să o înăbuşe . Concesiil e şovăielnic e făcut e în 1905 în sensu l împărţiri i puteri i cu societate a nu au mări t popularitate a ţarismulu i în rînduril e opoziţie i şi nic i nu i-a u crescu t prestigiu l în ochi i maselo r populare , car e nu înţelegea u cu nic i un chi p cu m un adevăra t suveran pute a ced a în faţa une i instituţi i guvernamentale . Principiu l confucianis t T'ie n Ming , „îndreptăţire a Cerească" , în al căru i înţele s origina r autoritate a con ducătorulu i era legată de un comportamen t virtuos , pute a fi interpreta t în cazu l Rusie i ca bazîndu-s e pe recursu l la forţă ; un conducăto r slab, un „per dant" , încălc a acest principiu . Judecare a conducătorilo r Rusie i dup ă criteriu l moralităţi i sau cel al popularităţi i ar fi o eroare . Importan t în cazu l lor era faptu l că inspira u spaim ă în egală măsur ă prietenilo r şi duşmanilo r — aşa cu m indică , de pildă , cognomen-u l lui Ivan al IV-lea : „ce l Groaz nic" . Nicola e al II-le a a căzu t nu pentr u că era detestat , ci pentr u că era dispreţuit .

U n alt facto r favorizan t în declanşare a Revoluţie i l-a reprezenta t men talitate a ţărănimi i ruse, clasă car e nu fusese niciodat ă integrat ă în struc turil e politice . Ţărani i alcătuia u aproap e 80 la sută din populaţi a Rusie i şi, cu toat e că nu aveau nic i un cuvîn t de spus în treburil e ţării , reprezentau , ca facto r pasiv, un obstaco l în faţa schimbărilo r şi în acelaş i tim p o ame ninţar e permanent ă la adres a stăt u quo-ului , fiind dec i un elemen t cu potenţia l perturbato r extre m de ridicat . Avem adese a ocazi a să auzi m spunîndu-s e că sub vechiu l regim ţărani i era u „oprimaţi" , da r nu e delo c clar cin e anum e îi oprima . în preajm a Revoluţiei , ţărănime a se bucur a deja de dreptur i civile şi juridic e depline ; în acelaş i timp , ea deţine a în proprietat e direct ă sau comunal ă nouăzec i la sută din pămînturil e cultivabil e ale ţări i şi un procen t identi c din efectivele de animale . Deş i dup ă criteriil e occi dental e sau american e ţărani i ruşi erau săraci , în comparaţi e cu părinţi i sau bunici i lor — iobagi — erau ma i înstăriţ i şi aveau ma i mult ă libertate . Cultivîn d lotur i deţinut e în comun , ei aveau o viaţă ma i sigură decî t agricultori i irlandezi , spaniol i sau italieni .

Reflecţii asupra

Revoluţiei ruse

347

Adevărat a problem ă a ţărănimi i ruse nu era oprimarea , ci izolarea .

Nefiin d integraţ i în viaţa politică , economic ă şi cultural ă a ţării , procesu l de occidentalizar e iniţia t de Petr u cel Mar e nu a schimba t aproap e delo c modu l de viaţă al ţăranilor . Contemporani i au remarca t că ţărănime a rămîne a adîn c înrădăcinat ă în tradiţi a vechii Moscove : din punctu l de vedere al gradulu i de civilizaţie, ţărani i ruşi aveau tot atîte a în comu n cu elita con ducătoar e sau cu intelighenţi a cît populaţi a coloniilo r britanic e din Africa cu societate a Angliei victoriene . Majoritate a ţăranilo r erau descendenţ i ai iobagilor de odinioară , car e nu putea u fi consideraţ i nic i măca r supuş i ai ţarului , dat fiind că ţaru l îi lăsa la voia nobililo r şi a birocraţiei . Iat ă de ce pentr u populaţi a rural ă rusă statu l rămăsese , chia r şi dup ă desfiinţare a iobăgiei, o forţă străin ă şi răuvoitoare , car e cere a impozit e şi recruţ i fără a oferi nimi c în schimb . Ţăranu l nu se simţe a loial decî t faţă de propri a gospodări e sau comună . Patriotismu l şi ataşamentu l faţă de stat erau pentr u el ca şi inexistent e — în afara unu i vag devotamen t faţă de persoan a înde părtat ă a ţarului , de la car e era obişnui t să aştept e mul t rîvnitu l pămînt .

Anarhi c din instinct , ţăranu l nu a fost niciodat ă integra t în viaţa naţiunii , simţindu-s e înstrăina t în egală măsur ă faţă de establishment-u l conser vator şi opoziţi a radicală . Orăşeni i şi cei car e nu purta u barb ă erau pentr u el demn i de dispreţ . Marchizu l de Custin e a avut în 1839 ocazi a să aud ă spunîndu-i-s e că Rusi a avea să trăiasc ă la un momen t dat o revoltă a oame nilo r cu barb ă împotriv a celo r raşi. Existenţ a aceste i mas e înstrăinat e şi potenţia l explozive de ţăran i bloc a oric e iniţiativ ă a guvernului , car e era convin s că docilitate a lor era motivat ă doa r de frică şi că oric e fel de con cesii politic e le-a r fi oferit pretextu l să se răzvrătească .

Tradiţi a iobăgimi i şi instituţiil e sociale ale Rusie i — gospodări a familială extins ă şi sistemu l cvasigeneraliza t de proprietat e comunal ă — împie dica u formare a la ţăran i a calităţilo r propri i cetăţenilo r moderni . Iobăgi a nu era acelaş i lucr u cu sclavia, însă cele dou ă instituţi i aveau în comu n lipsa oricăro r dreptur i juridice , iobagii nefiin d prin urmar e conştienţ i de existenţ a legii. Mihai l Rostovţev , cel ma i importan t specialist rus în istori a antichităţi i clasice şi marto r al Revoluţiei , era de părer e că iobăgia se va fi dovedi t poat e ma i rea decî t sclavia, fiindc ă iobagu l nu cunoscus e nicio dat ă libertatea , cee a ce îl făcea inap t pentr u calitate a de veritabi l cetăţean ; Rostovţe v vedea în acest aspec t un a din cauzel e principal e ale instaurări i bolşevismului . Pentr u iobagi, autoritate a era pri n însăşi natur a ei arbi trară ; în faţa ei, n u se putea u apăr a făcîn d ape l la dreptur i legale sau morale , ci recurgîn d la viclenie . Conducere a bazat ă pe reguli reprezent a pentr u ei o noţiun e inaccesibilă , iar viaţa, un războ i al tuturo r împotriv a tuturor , aşa cu m o vedea Hobbes . Er a un gen de atitudin e car e favoriza despotismul , fiindc ă în lipsa discipline i interioar e şi a respectulu i faţă de lege, ordine a trebui a impus ă oamenilo r din afară. Cîn d despotismu l slăbea, se năşte a anarhia , iar aceasta , dup ă ce îşi consum a impulsu l iniţial , lăsa loc unu i no u despotism .

348

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

Ţăranu l era un elemen t revoluţiona r dintr-u n singur punc t de vedere: , n u recunoşte a proprietate a privat ă asupr a pămîntului . Deş i în preajm a Revoluţie i ţărănime a deţine a nouăzec i la sută din suprafeţel e arabile , ea continu a să rîvneasc ă la cele zece procent e ale marilo r proprietari , negustorilo r şi ţăranilo r neîncadraţ i în sistemu l comunal . Nic i un fel de argument e economic e sau legale nu i-a r fr putu t schimb a dorinţ a de a obţin e şi acest e pămînturi , la car e se crede a îndreptăţit ă prin voinţ a lui Dumneze u şi despr e car e era convins ă că într- o zi aveau să fie ale ei — ma i bine-zis , ale comunelor , spre dreapt ă împărţire . Prevalent a proprietăţi i comunal e şi moştenire a iobăgiei sînt caracteristic i esenţial e ale istorie i sociale a Rusiei . Pri n urmare , în afară de o conştiinţ ă a legii slab dezvoltată , ţărani i aveau şi un respec t foart e redu s pentr u proprietate a privată . Aceste dou ă trăsătur i au fost exploatat e şi exacerbat e de intelectualitate a radicală , cu scopu l de a instiga ţărănime a împotriv a statu-quo-ului .

Proletariatu l industria l rus era un facto r cu potenţia l destabilizator , nu pentr u că ar fi asimila t ideologiil e revoluţionar e — foart e puţini i munci tor i car e o făcuser ă nic i măca r nu erau incluş i în conduceril e partidelo r revoluţionar e —, ci pentr u că majoritate a muncitorilo r era u abia la prima , cel mul t a dou a generaţi e de orăşeni , insuficien t urbanizaţ i şi păstrîn d înc ă o mentalitat e rurală , destu l de puţi n adaptat ă condiţiilo r din mediu l indus trial . Orientare a lor era sindicalistă , nu socialistă : aşa cu m rudel e lor de la sate aveau toat e drepturil e asupr a pămîntului , muncitori i credea u că au dreptu l să controlez e fabricile. Era u la fel de puţi n interesaţ i de politic ă precu m ţărănimea , aflîndu-s e din acest punc t de vedere sub influenţ a acelu iaşi tip de anarhis m primitiv , anideologic . P e de altă parte , forţa de munc ă industrial ă în Rusi a era mul t pre a nesemnificativ ă din punc t de veder e numeri c ca să poat ă juca un ro l majo r într- o eventual ă revoluţie ; cele tre i milioan e de muncitor i (mar e part e dintr e ei ţăran i angajaţ i sezonier ) reprezenta u cel mul t 2 la sută din populaţi a ţării . Cohort e de studenţ i din Uniune a Sovietică , dar şi din Occiden t şi ma i ales din Statel e Unite , au cerceta t cu asiduitat e izvoarel e istoric e la îndemnu l profesorilo r lor, în speranţ a de a pute a doved i existenţ a în Rusi a prerevoluţionar ă a unu i radi calism proletar . Aceste efortur i au produ s tomur i voluminoase , plin e de relatăr i şi statistic i lipsite de relevanţă , car e nu au reuşit să demonstrez e nimi c altceva decî t că, în vrem e ce istori a este întotdeaun a interesantă , cărţil e de istori e sînt pre a adese a goale de conţinu t şi plictisitoare .

U n rol majo r şi, fără îndoială , decisiv în declanşare a Revoluţie i l-a juca t intelighenţia , categori e car e în Rusi a a reuşi t să exercit e o influenţ ă ma i mar e decî t în oricar e altă ţară . Sistemu l de „ranguri " dup ă car e funcţion a administraţi a ţarist ă exclude a pătrundere a uno r outsider-i , astfel încî t elementel e cu pregătir e superioar ă s-au văzut marginalizate , devenin d per meabil e celo r ma i fantastic e teori i şi planur i de reform ă socială inventat e în Occiden t — dar niciodat ă aplicat e acolo . Absenţa , înaint e de 1906, a uno r instituţi i politic e bazat e pe principiu l reprezentării , lipsa une i prese

Reflecţii asupra Revoluţiei ruse

349

libere, ca şi răspîndire a tot ma i largă a educaţiei , au permi s elite i cultural e să emit ă pretenţi a de a vorbi în numel e poporului , entitat e absolu t tăcută .

N u există dovezi că intelighenţi a ar fi oglindi t cu adevăra t opini a „maselor" .

Dimpotrivă , mărturiil e arat ă că atît înaint e cît şi dup ă Revoluţi e ţărănime a şi muncitori i au manifesta t o neîncreder e profund ă faţă de intelectuali .

Faptu l a ieşit cel ma i bin e în evidenţ ă în 1917 şi în ani i car e au urmat . Da t fiind însă că voinţ a popular ă nu îşi găsise căi de exprimar e — cel puţi n pîn ă la inaugurarea , în 1906, a scurtulu i experimen t constituţiona l —, inte lighenţi a a reuşit cu succe s să pozez e în purtătoare a de cuvîn t a maselor . în Rusia , ca şi în alte ţăr i în car e era lipsită de mijloac e legale de expre sie, intelighenţi a s-a constitui t într-u n soi de castă . Identitate a şi coeziune a ei fiind construit e pe forţa ideilor , era inevitabil ă apariţi a în sînu l inte lighenţie i a une i intoleranţ e intelectual e împins e la extrem . Adoptîn d viziune a iluminist ă despr e om ca simpl ă substanţ ă material ă modelat ă de mediu , ca şi corolaru l ei, dup ă car e modificare a acestu i medi u atrag e dup ă sine inevitabil a transformar e a naturi i umane , intelighenţi a a ajun s să vadă în „revoluţie " nu doa r simpl a înlocuir e a unu i regim cu altul , ci un proiec t infini t ma i ambiţios : anume , schimbare a din temeli i a condiţie i umane , cu scopu l de a cre a un tip no u de om — atît în Rusia , cît şi în restu l lumii .

Accentu l tactic , declarativ , pu s pe injusteţe a statu-quo-ulu i nu a fost decî t un mijloc de cîştigare a sprijinulu i popular ; o eventual ă îndreptar e a ine chităţilo r nu i-a r fi făcut pe intelectuali i radical i să renunţ e la aspiraţiil e lor revoluţionare . Asemene a convinger i îi unea u într e ei pe membri i diferitelo r partid e de stînga : anarhişti , socialist-revoluţionari , menşevici , bolşevici. Deş i exprimat e în termen i ştiinţifici , opiniil e lor era u imun e la oric e argument e contrarii , cee a ce le apropi a ma i mul t de dogm a religioasă decî t de ştiinţă .

Intelighenţia , pe car e am definit- o ca o categori e de intelectual i car e dores c să accead ă la putere , nutre a o ostilitat e absolută , inflexibilă, faţă de ordine a existentă ; nic i un a din soluţiil e car e i s-ar fi putu t eventua l oferi nu i se păre a acceptabilă—î n afară de variant a „sinuciderii " regimulu i ţarist . Revoluţionarismu l ei era motiva t nu de dorinţ a de a amelior a situa ţia poporului , ci de acee a de a-1 domin a şi remodel a în conformitat e cu propri a viziune . Intelectuali i radical i ataca u regimu l imperia l cu o asemene a violenţă , încî t nu îi lăsau altă ieşire decî t să recurg ă la mijloac e de genu l celo r pe car e avea să le utilizez e ma i tîrzi u Lenin . Reformele , atît cele din ani i '60 ai secolulu i trecut , cît şi cele din ani i 1905-1906 , nu au făcut decî t să creasc ă pretenţiil e radicalilor , mărindu-l e excesul de zel revoluţionar .

Sub presiune a cererilo r ţărănimi i şi sub asaltu l intelighenţie i radicale , monarhi a nu avea decî t o soluţi e pentr u a evita prăbuşirea : să îşi lărgească baza de autoritat e făcîn d ape l la elementel e conservatoare . Precedentel e istoric e arat ă că democraţiil e eficient e debuteaz ă printr- o distribuţi e a pu teri i limitat ă la vîrful piramide i sociale ; presiunil e restulu i populaţie i trans form ă apo i privilegiile celo r de la vîrf în dreptur i universale . Iniţiativ a de

350

Scurtă istoric a Revoluţiei ruse

a implic a păturil e conservatoare , mul t ma i bine reprezentat e numeri c docil radicalii , în procesu l de decizi e şi în administraţi e ar fi putu t cre a o legă tur ă organic ă într e guvern şi societate , asigurîn d Coroane i sprijin în even tualitate a uno r tulburăr i sociale şi izolîndu- i totodat ă pe radicali . înalţ i funcţionar i şi persoan e particular e cu vederi liberale sugerau ţarulu i ado p tare a une i astfel de strategii , car e ar fi trebui t pus ă în aplicar e înc ă din anii '60 ai secolulu i trecut , în epoc a marilo r reforme . Cînd , în urm a revolte i din 1905, regimu l a fost obligat în fine să accept e creare a unu i parlament , opţiune a respectiv ă devenis e caducă , pentr u că forţel e reunit e ale opoz. i ţiei liberal e şi radical e reuşiser ă să impun ă introducere a unu i sislem apropia t ma i degrab ă de votul universal . Rezultatu l a fost că deputaţi i con servator i din Dum ă s-au văzut puşi în inferioritat e de intelectualitate a militant ă şi reprezentanţi i anarhişt i ai ţărănimii .

Primu l războ i mondia l a supu s statel e beligerant e uno r efortur i uriaşe , căror a nu li se pute a face faţă decî t printr- o conlucrar e strîns ă într e guvern şi societate , în numel e patriotismului . în Rusi a o asemene a conlucrar e nu s-a produs . Dup ă primel e insucces e militare , car e au risipit entuziasmu l patrioti c iniţia l şi au marca t trecere a la un războ i de uzură , regimu l ţarist nu a ma i putu t mobiliz a suficien t opini a publică . Chia r şi sprijinitori i lui recunoştea u că monarhi a era, în preajm a Revoluţiei , comple t izolată .

Refuzu l regimulu i de a împărţ i putere a cu cercuril e conservatoar e caic îl susţinea u şi manier a resentimentar ă şi ipocrit ă în car e a accepta t în cele din urm ă — forţa t fiind — aceast ă împărţir e au avut la bază motivaţi i complexe . Curtea , birocraţi a şi corpu l ofiţeres c erau profun d tributar e spi ritulu i patrimonial , car e consider a Rusi a proprietate a personal ă a ţarului .

Deş i instituţiil e de tip patrimonia l ale vechii Moscov e au fost trepta t des fiinţat e de- a lungu l secolelo r al XVIII-le a şi al XK-lea , mentalitate a în sine a supravieţuit , nu doa r în cercuril e oficiale , ci şi în rîndu l ţărănimii , car e continu a să cread ă într- o autoritat e puternic ă şi indivizibilă , ca şi în dreptu l absolu t al ţarulu i asupr a pămînturilo r Rusiei . Nicola e al II-le a con sidera menţinere a autocraţie i drep t o datori e faţă de moştenitoru l coroanei ; autoritate a nelimitat ă echival a pentr u el cu un drep t de proprietat e pe care trebui a să îl păstrez e neştirbit . Faptu l că în 1905 fusese nevoi t să cedez e o part e din acest drep t reprezentanţilo r aleşi ai naţiuni i i-a provoca t un sen timen t de vinovăţi e car e nu avea să-1 ma i părăseasc ă vreodată .

Pe de altă parte , ţaru l şi sfătuitori i lui se temea u că o împărţir e a pu teri i fie şi numa i cu o mic ă part e a societăţi i ar fi dezorganiza t aparatu l administrativ , deschizîn d cale a uno r no i revendicăr i în materi e de pârtie i par e populară . în aceast ă din urm ă eventualitate , beneficiaru l principa l ar fi fost intelighenţia , pe car e Curte a o consider a absolu t incompetentă .

Exista în plu s temere a că ţărănime a avea să interpretez e în mo d greşit astfel de concesii , provocîn d tulburăr i pentr u a-ş i ating e scopurile . în fine, birocraţia , răspunzătoar e numa i în faţa monarhului , trăge a numeroas e

Rcflecfii

asupra

Revolta ici

ruse

35 1

foloase clin administrare a discreţionar ă a ţării , avînd dec i tot interesu l sa se opun ă reformelor .

Toţ i aceşt i factor i explică refuzu l Coroane i de a permit e conservato rilor să-şi spun ă cuvîntu l în guvernare a ţări i — da r nu îl justifică, cu atît ma i mul t cu cît putere a birocraţie i era oricu m diminuat ă de varietate a şi complexitate a problemelo r car e îi stătea u în faţă. începîn d cu mijlocu l secolulu i al XlX-lea , apariţi a instituţiilo r capitalist e a făcut ca o mar e part e a resurselo r ţări i să treac ă sub controlu l uno r persoan e particulare . Sistemu l patrimonia l prime a astfel lovitur a de graţie . în concluzie , deşi nu era inevitabilă , prăbuşire a ţarismulu i a fost favorizat ă de anumit e deficienţ e politic e şi de mentalitate , adîn c înrădăcinat e în societate a rusă . El e explică incapacitate a regimulu i ţarist de a se adapt a evoluţiilo r economie i şi civilizaţiei ruse, ca şi fatala lui prăbuşir e în con textu l tensiunilo r creat e de primu l războ i mondial . Perspectiv a une i posibile adaptăr i a regimulu i la noil e condiţi i a fost distrus ă de acţiunil e intelighenţie i radicale , hotărît ă să răstoarn e guvernu l şi să folosească Rusi a ca pe o ramp ă de lansar e a revoluţie i mondiale . Prăbuşire a ţarismulu i a fost provocat ă nu de „oprimare " sau „mizerie" , ci de natur a deficitar ă a sistemulu i politi c şi a mentalităţi i ruse . Tragedi a naţional ă pe car e a reprezentat- o Revoluţi a are cauz e ce ţin de istori a profund ă a Rusiei .

Dificultăţil e de ordi n economi c şi social nu au contribui t decî t într- o măsur ă nesemnificativ ă la apariţi a ameninţări i revoluţionar e din ani i premergă tor i primulu i războ i mondial . Oricar e ar fi fost nemulţumiril e lor — real e sau imaginar e —, „masele " n u aveau nevoi e de o revoluţi e şi nic i n u o doreau . Singuri i car e vizau o asemene a soluţi e era u reprezentanţi i inte lighenţiei . Accentu l car e se pun e de obice i pe revendicăril e popular e şi pe lupt a de clasă are la bază prejudecăţ i de natur ă ideologic ă şi în foart e mic ă măsur ă o evaluar e corect ă a realităţii . Răspunzătoar e de aceast ă lipsă de realism este doctrin a marxistă , discreditat ă potrivi t cărei a evoluţiil e politic e sînt fără excepţi e reflectăr i ale conflictelo r de clasă, simpl i curenţ i super ficiali provocaţ i de mişcăril e de adîncim e ale istoriei .

Analiza atent ă a evenimentelo r din februari e 1917 scoat e în evidenţ ă rolu l cu totu l secunda r al factorilo r economic i şi sociali în desfăşurare a Revoluţie i ruse . Evenimentel e din februari e nu au fost o „revoluţi e munci torească " ; proletariatu l industria l a juca t atunc i rolu l unu i co r anti c car e nu făcea decî t să reacţionez e la acţiunil e adevăratulu i protagonist , ampli ficîndu-le . Revolt a garnizoane i din Petrogra d a agravat tulburăril e din sînu l populaţie i civile, nemulţumit ă de inflaţi e şi lipsuri . Ţaru l ar fi putu t înăbuş i revolt a cu brutalitate , aşa cu m aveau să procedez e patr u an i ma i tîrziu Leni n şi Troţk i împotriv a marinarilo r din Kronstad t şi a ţărănimi i răzvrătite . însă , spre deosebir e de Leni n şi Troţki , a căro r s i n g u r ă pre ocupar e era rămînere a la putere , Nicola e al II-le a era preocupa t în primu l

352

Scurta istoric a Revoluţiei ruse

rîn d de soart a Rusiei . Sfătui t de general i şi politicien i din Dum ă să abdice , pentr u a salva armat a şi a evita o capitular e umilitoare , ţaru l a ales să renunţ e la putere . Dac ă ţelu l lui de căpătî i ar fi fost păstrare a tronului , Nicola e ar fi putu t pu r şi simpl u să închei e pac e cu Germani a şi să trimit ă armat a împotriv a răzvrătiţilor . Realitate a istoric ă de necontesta t este că abdicare a ţarulu i la presiunil e muncitorilo r şi ţăranilo r revoltaţ i rămîn e un simplu mit . Ţaru l a ceda t cererilo r generalilo r şi politicienilor , nu pre siunilo r mulţimii , şi a făcut- o dintr-u n sentimen t al datorie i patriotice .

Revoluţi a social ă a fost efectul , ma i degrab ă decî t cauz a abdicării .

Soldaţii , ţărănimea , muncitorii , minorităţil e etnice , urmărindu-ş i fiecare doa r interesel e proprii , au reuşi t să facă ţar a de neguvernat . Puţinel e şanse rămas e pentr u restabilire a ordini i au fost distrus e de pretenţi a intelighenţiei , car e control a sovietele, că aceste a şi nu Guvernu l Provizori u erau deţină tori i legitim i ai autorităţii . Kerenski , cu intrigil e lui stîngac e şi insistenţ a cu car e susţine a că democraţi a nu avea duşman i la stînga spectrulu i politic , a grăbit prăbuşire a guvernului . întreag a ţară , entităţil e politic e şi resursel e ei, au deveni t obiectu l duvan-ului („împărţire a prăzii") , proce s pe car e nic i o forţă nu îl ma i pute a opr i înaint e de a-şi fi consuma t energi a iniţială .

Ascensiune a lui Leni n s-a produ s pe fondu l aceste i anarhii , în mar e part e stimulat ă chia r de el. A promi s nemulţumiţilo r din fiecare grup cee a ce doreau . Pentr u a-i cîştiga pe ţărani , şi-a însuşit programu l socialist-revo luţiona r de „socializar e a pămîntului" . A încuraja t tendinţel e sindicalist e car e vizau trecere a fabricilo r sub „controlu l muncitorilor" . Soldaţilo r le- a promi s pacea . Minorităţilo r etnic e le- a oferit perspectiv a autodeterminării .

Programu l politi c al lui Leni n se situa în realitat e la antipodu l acesto r promisiuni , obiectivu l lui rea l fiind acel a de a submin a eforturil e Guver nulu i Provizori u de stabilizar e a situaţie i din ţară .

Aceeaşi tactic ă a fost folosită pentr u a confisc a autoritate a Guvernulu i Provizoriu . Leni n şi Troţk i şi-a u ascun s intenţi a de instaurar e a dictaturi i Partidulu i Bolşevic în spatel e uno r lozinc i car e chema u la trecere a puteri i în mîinil e sovietelor şi ale Adunări i Constituante . O dat ă atin s acest obiectiv , comunişti i l-a u oficializa t printr-u n Congre s al Sovietelo r întruni t în mo d fraudulos . Conducători i Partidulu i Bolşevic era u singurii car e ştiau ce se ascunde a în spatel e promisiunilo r şi lozincilor . Puţin i au înţele s de acee a că cee a ce s-a petrecu t în seara de 25 octombri e 1917 la Petrogra d nu era o revoluţie , ci o clasică lovitur ă de stat. Pregătiril e în vedere a puciulu i erau ascuns e cu atît a grijă, încî t Kamenev , car e a dezvălui t într-u n intervi u dat cu dou ă săptămîn i înainte a evenimentelo r intenţi a bolşevicilor de a lua puterea , a fost acuza t de trădare , iar Leni n a ceru t excludere a lui din partid .

Adevăratel e revoluţi i nu sînt programat e dinaint e şi dec i nu po t fi trădate .

Uşurinţ a cu car e bolşevicii au înlătura t Guvernu l Provizori u — „c a pe un fulg", spune a Leni n — par e să- i fi convin s pe istoric i că lovitur a din octombri e era „inevitabilă" . Lucru l poat e fi adevăra t numa i dac ă îl privim retrospectiv . Leni n însuşi consider a tentativ a de cucerir e a puteri i o ope -

Reflecţii asupra Revoluţiei ruse

353

raţiun e exlrem de nesigură . în scrisorile cu car e bombard a din ascunză toare a lui Comitetu l Centra l în septembrie-octombri e 1917, lideru l bolşevic insista asupr a ideii că succesu l încercări i depinde a în întregim e de viteza şi hotărîre a cu car e avea să se acţioneze . „Oric e întîrzier e ne poat e fi fatală", scria el la 24 octombrie , „totu l atîrn ă de un fir de păr. " N u par cuvintel e unu i om încrezăto r în forţel e istoriei . Troţk i avea să afirm e ulte rior — şi cin e pute a şti ma i bin e ca el acest lucr u ? — că „î n absenţ a lui Leni n şi a me a din Petrograd , nu ar fi existat nic i o Revoluţi e din octom brie". C e fel de evenimen t istori c „inevitabil " e acel a car e depind e de voinţ a a do i oameni ?

Dac ă acest argumen t e considera t neconvingător , nu avem decî t să privim ma i îndeaproap e desfăşurare a evenimentelo r din octombri e 1917 de la Petrograd . „Masele " s-a u mulţumi t atunc i cu rolu l de spectator , ignorîn d apeluril e bolşevicilor la ocupare a Palatulu i de Iarnă , în interioru l cărui a aştepta u bătrîni i miniştr i din Guvernu l Provizoriu , cu mantalel e pe ei, apăraţ i de o mîn ă de cădeţ i tineri , de un batalio n de feme i şi un pluto n de ofiţer i invalizi. Troţk i însuşi mărturise a că „revoluţia " din octombri e a fost oper a a „ce l mult " 25 000-3 0 000 de oamen i — într- o ţar ă cu 150 de milioan e de locuitori , un ora ş cu 400 000 de muncitor i şi o garnizoan ă car e număr a ma i mul t de 200 000 de militari. * Di n momentu l în car e a luat puterea , Leni n a trecu t la distrugere a tuturo r instituţiilo r car e putea u frîna punere a în aplicar e a planurilo r sale de crear e a unu i regim totalitar . Sociologi i şi politologi i occidentali , în dorinţ a lor de a evita oric e recur s la limbaju l războiulu i rece , au scos adjectivu l „tota litar " de pe lista termenilo r dezirabili . D e nota t totuş i că termenu l respecti v a reintra t în uz în Rusia , de îndat ă ce s-a deci s de cătr e cenzur ă încetare a interdicţie i de a-1 utiliza . Regimu l astfel denumit , fără preceden t în istorie , a impu s autoritate a une i instituţi i private , în speţă a „partidului, " asupr a statului , arogîndu-ş i dreptu l de a supun e controlulu i acestui a toat e aspectel e vieţii publice , prin exercitare a une i teror i fără limite .

Privin d lucruril e retrospectiv , importanţ a istoric ă a personalităţi i lui Leni n se datoreaz ă nu talentulu i lui de om de stat , destu l de îndoielni c de altfel, ci uno r calităţ i car e ţin ma i degrab ă de art a războiului . El poat e fi considera t unu l din mari i cuceritor i ai istorie i — indiferen t de faptu l că ţar a pe car e a cucerit- o era în fapt propri a lui ţară.* * Inovaţi a pe car e a * Că în R u s ia e s t e perfect p o s i b il c a o m î nă de o a m e ni s ă d e t e r m i ne destinul p o l i t ic al întregii ţări ne-a u demonstrat-o ş i e v e n i m e n t e le de la M o s c o v a din a u g u st 1 9 9 1 , cînd puciul militar d e c l a n ş at c u s c o p ul de a restaura r e g i m ul c o m u n i st a fost dejucat de c î t e va mii de d e m o n s t r a n ţi p r o - d e m o c r a ţ i e, într-un o r aş cu 9 m i l i o a ne de locuitori şi o ţară cu o populaţie de 3 0 0 de m i l i o a n e. * * î n că la începutul s e c o l u l ui trecut C l a u s e w i tz o b s e r va c ă d e v e n i se „ i m p o s i b il s ă cucereşti o ţară mare, cu o c i v i l i z a ţ ie de tip e u r o p e a n, altfel decît p r o v o c î nd d i s e n s i u ni în interiorul e i ". Cari v on C l a u s e w i t z, The Campaign of 1812 in Russia (Londra,

1 8 4 3 ) , p.

184 .

354

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

adus- o şi car e explică de altfel succesu l acţiunilo r lui a fost militarizare a , politicii . Lideru l bolşevic a fost primu l şef de stat car e a aborda t politic a — atît cea extern ă cît şi cea intern ă — ca pe un războ i în adevăratu l înţele s al cuvîntului , un războ i al căru i scop nu era înfrîngere a inamicului , ci ani hilare a lui. Această inovaţi e i-a conferi t lui Leni n un avanta j semnificati v în faţa adversarilor , pentr u car e războiu l era antitez a politicii , sau în cel ma i rău caz politic ă aplicat ă cu altfel de mijloace . Militarizare a politici i şi corolaru l ei, politizare a războiului , i-a u permi s să cucereasc ă putere a şi apo i să o păstreze , nu însă şi să construiasc ă o ordin e socială şi politic ă viabilă. „Lupt a pe toat e fronturile " îi intras e atît de mul t în sînge încî l chia r şi dup ă ce a ajuns stăpînu l de necontesta t al Rusie i Sovietic e şi al statelo r subordonat e acestei a a simţi t nevoi a să găsească no i inamic i pe car e să-i înfrunt e şi să-i distrugă : rîn d pe rîn d aveau să- i cad ă victim e biserica , socialist-revoluţionari i şi intelighenţia . Stare a de beligerant ă a deveni t o trăsătur ă esenţial ă a regimulu i comunist , culminîn d cu celebr a „teorie " a lui Stalin , confor m căreia , pe măsur ă ce comunismu l se apropi e de victori a finală, lupt a de clasă devin e din ce în ce ma i necruţătoare . în practică , teori a lui Stalin a constitui t pretextu l uno r crim e de o cruzim e fără preceden t şi a arunca t Uniune a Sovietică , în cei şaizeci de an i car e au urma t morţi i lui Lenin , într-u n şir de conflict e intern e şi extern e inutile , car e au măcina t ţar a din punc t de vedere materia l şi spiritual .

Eşecu l comunismului , pe car e nimen i n u îl ma i pun e în discuţi e dup ă 1991 şi car e a fost recunoscu t chia r şi de foştii lider i ai defuncte i Uniun i Sovietice , este pu s adese a pe seam a incapacităţi i oamenilo r de a se ridic a la înălţime a idealurilo r lui aşa-zi s înălţătoare . Deş i au eşuat , aspiraţiil e comunismulu i — spun apologeţi i lui — era u nobile , iar experimentu l merit a încercat . Cu alte cuvinte , spre a-1 cita pe poetu l latin Properţiu , „In magnis et voluisse sat est („î n faptele mari , chia r şi a voi e destul") . Cît ă măreţi e poat e avea însă o voinţ ă atît de contrar ă aspiraţiilo r omeneşt i obişnuite , dac ă ea presupun e recurgere a la mijloacel e cele ma i inuman e cu putinţ ă ?

Experimentu l comunis t a fost adesea eticheta t drep t „utopic" . Epitetu l este potrivi t poat e doa r în sensul folosit de Engel s în criticil e sale la adres a socialiştilo r car e respingea u doctrin a „ştiinţifică " al căre i creato r era — împreun ă cu Mar x — şi car e nega u importanţ a realităţilo r social e şi istorice . Leni n însuşi a fost nevoi t să recunoasc ă spre sfîrşitul vieţii că bolşevicii comiseser ă o eroar e asemănătoare , ignorîn d realităţil e Rusie i şi faptu l că ţar a nu era pregătit ă să accept e ordine a economic ă şi socială comunistă . Di n clipa în car e a deveni t clar că idealuril e lor nu putea u fi puse în practică , bolşevicii, încăpăţînîndu-s e să-şi continu e experimentu l chia r cu preţu l recurgeri i la violenţă , au înceta t să ma i aibă scuza „utopiei" .

Fanteziil e utopice , aşa cum le pute m percep e din operel e lui Plato n şi Morus , sau din cele ale utopiştilo r moderni , postula u într-adevă r necesitate a înre -

Reflccfii asupra

Revoluţiei ruse

355

gimentări i şi a coerciţiei . N u este ma i puţi n adevărat , totuşi , că viaţa comu nităţilo r utopic e reale car e au existat de- a lungu l istorie i era fondat ă pe convergenţ a de interes e dintr e membri i lor, în numel e une i „conlucrăr i în bunăstare" . Pentr u bolşevici, convergenţ a intereselo r n u a reprezenta t niciodat ă o preocupare , dovad ă faptu l că regimu l lor trat a oric e mani festare a iniţiative i personal e sau de grup ca pe o acţiun e „contrarevolu ţionară" . P e de altă parte , bolşevicii au demonstra t o incapacitat e funciar ă de a reacţion a altfel decî t prin abuzur i şi represiun e la exprimare a uno r opini i contrar e doctrine i lor. Sîn t tot atîte a motiv e pentr u a- i consider a nu utopici , ci pu r şi simpl u fanatici . Incapacitate a lor de a-ş i recunoaşt e eşecurile , împotriv a tuturo r evidenţelor , îi încadreaz ă perfec t în definiţi a lui Santayana : fanaticu l este persoan a car e persist ă cu un zel reînnoi t în atingere a unu i ţel pe car e l-a uita t deja.

Marxismu l a fost, ca şi bolşevismul , produsu l une i epoc i a vieţii inte lectual e europen e obsedat ă de violenţă . Teori a darwinist ă a selecţie i natu rale şi-a găsit o transpuner e rapid ă într- o filozofie socială centrat ă pe idee a conflictulu i ireductibil . „Acel a car e nu a parcur s suficien t literatur a anilo r 1870-1914", scrie Jacque s Barzun , „nu-ş i poat e face o idee despr e măsur a în car e cărţil e aceste i perioad e alcătuies c un neîntrerup t îndem n la vărsarea de sînge, nic i despr e mulţime a de partide , clase, naţiun i şi rase pe car e cetăţeni i luminaţ i ai milenare i civilizaţii europen e ar fi vrut să le vadă însîngerate" . Bolşevicii au îmbrăţişa t aceast ă filozofie cu ma i mul t entu ziasm decî t oricar e alţii : violenţ a „necruţătoare" , violenţ a ca mijloc de anihilar e a tuturo r opozanţilo r reali sau virtuali , nu era pentr u Leni n doa r metod a cea ma i eficientă , ci unica metod ă de a rezolva problemele . Deş i respingea u cruzime a uno r astfel de metode , uni i dintr e colaboratori i liderulu i bolşevic nu au putu t scăp a influenţe i lui malefice .

Naţionalişti i ruşi consider ă comunismu l străi n civilizaţiei şi tradiţiilo r ruseşti , o boal ă de provenienţ ă occidentală . Idee a dup ă car e comunismu l ar fi un virus adu s din afară nu rezistă nic i măca r la o analiz ă superficială .

Deş i avea o anvergur ă internaţională , mişcare a intelectual ă car e i-a da t naşter e a prin s rădăcin i ma i întî i în Rusia . Atît înaint e cît şi dup ă Revoluţie , Partidu l Bolşevic a avut o componenţ ă majorita r rusă, iar baza sa de sprijin iniţial ă a proveni t din rîndu l locuitorilo r din parte a european ă a Rusie i şi al ruşilo r din provinciil e de graniţă . Făr ă discuţie , teoriil e pe car e s-a fundamenta t bolşevismul , în primu l rîn d cele marxiste , erau de sorgint e occi dentală . La fel de indiscutabi l însă este şi faptu l că practicil e bolşevice aveau o provenienţ ă autohtonă : nicăier i în Occiden t marxismu l nu a du s la excese totalitar e de genu l celo r leninist-staliniste . In Rusi a şi, ma i tîrziu , în ţăr i ale lumi i a trei a cu tradiţi i asemănătoare , marxismu l s-a instala t pe un tere n „virgin", într- o societat e în car e autonomi a individuală , respectu l legii şi al proprietăţi i privat e erau depart e de a fi reprezenta t regula. O cauz ă

356

Scurtă istorie a Revoluţiei ruse

car e în condiţi i diferit e conduc e la efecte diferit e nu poat e servi drep t argu- * men t suficient .

Marxismu l avea în egală măsur ă component e libertar e şi autoritare . în practică , prevalent a unei a sau altei a dintr e tendinţ e depinde a de cultur a politic ă a ţări i respective . în cazu l Rusie i au predomina t acele element e car e corespundea u tradiţiilo r de tip patrimonia l ale ţării : înc ă din Evul Mediu , autoritate a — ma i precis , cîrmuitoru l — era subiectul , iar „pămîn tul", obiectu l relaţie i de putere . Conceptu l marxist de „dictatur ă a prole tariatului" , confor m cărui a partidu l conducăto r trebui a să deţin ă controlu l exclusiv asupr a societăţi i şi a resurselo r ţării , se integr a perfec t respec tivelor tradiţii . Dezvoltare a pe car e Mar x a dat- o conceptulu i era suficien t de vagă pentr u a i se pute a adapt a conţinutu l cel ma i la îndemînă , în speţă mentalitate a patrimonial ă rusă. Altoire a ideologie i marxist e pe trunchiu l robus t al tradiţie i patrimonial e avea să de a naşter e totalitarismului . Nic i doctrin a marxistă , nic i istori a Rusiei , luat e separat , nu po t explica apariţi a regimulu i totalitar : ea a fost rodu l întîlniri i dintr e cele două .

Oricî t de importan t ar fi fost elementu l ideologic , rolu l lui în formare a statulu i comunis t n u trebui e exagerat . Dac ă un individ sau un grup pro fesează anumit e convingeri , conducîndu-s e dup ă ele, pute m spun e că acţiu ne a lor este motivat ă de idei. Cîn d îns ă acest e idei servesc n u atît ca ghid, cît ca un mijloc de a justifica dominaţi a asupr a celorlaţ i membr i ai societăţi i prin persuasiun e sau forţă , lucruril e devin confuze , fiindc ă nu se ma i poat e şti dac ă persuasiune a sau forţa sînt în slujba ideilor , sau dac ă dim potriv ă ideile servesc la a asigura şi legitim a dominaţia . în cazu l bolşevicilor , avem toat e motivel e să susţine m ultim a alternativă , dat fiind că ei au deforma t marxismu l pe toat e căile , ma i întî i pentr u a lua putere a şi ulterio r pentr u a o păstra . Dac ă marxismu l are sens, acest sens se poat e exprim a pri n dou ă teze : pe măsur ă ce societate a capitalist ă evoluează , contradicţiil e ei intern e o împin g spre prăbuşire ; aceast ă prăbuşir e („re voluţia") este rezultatu l acţiuni i muncitorimi i industrial e („proletariatul") .

Oric e regim car e pretind e că are la bază doctrin a marxist ă ader ă cel puţi n la acest e dou ă principii . Or, ce s-a întîmpla t în Rusi a Sovietică ? „Revoluţi a socialistă " a fost înfăptuit ă într- o ţar ă subdezvoltat ă economic , în car e capitalismu l abia se năştea ; iar putere a a ajun s în mîinil e unu i parti d car e consider a că muncitorimea , fără îndrumare a comuniştilor , rămîne a o clasă lipsită de caracte r revoluţionar . C a urmare , regimu l comunis t din Rusi a a făcut de- a lungu l timpulu i tot posibilu l să îi elimin e pe cei car e îl contestau , prin acţiun i care , deşi mascat e în spatel e uno r lozinc i marxiste , nu aveau nimi c comu n cu doctrin a marxistă . Succesu l lui Leni n se datoreaz ă tocma i faptulu i că, spre deosebir e de menşevici , el s-a elibera t de scrupulel e mar xiste. Luîn d în calcu l toat e acest e elemente , ideologi a trebui e considerat ă în cazu l de faţă un facto r secundar . Ea a fost poat e o sursă de inspiraţi e şi o formul ă mental ă pentr u nou a clasă conducătoare , da r nu un ansambl u

Reflecţii

asupra Revoluţiei

ruse

357

de principi i car e să- i fi determina t acţiunil e sau să le fi justificat în faţa posterităţii . D e regulă , cu cît cinev a ştie ma i puţin e despr e desfăşurare a Revoluţie i ruse, cu atît este ma i înclina t să atribui e ideilo r marxist e o influenţ ă hotărîtoar e în aceast ă desfăşurare .

Dincol o de neînţelegeril e car e îi despart , actuali i naţionalişt i şi liberali ruşi sînt unanim i în a nega existenţ a vreunu i rapor t de continuitat e într e Rusi a ţarist ă şi cea comunistă . Primi i refuză să admit ă aceast ă continui tate , pentr u că ar însemn a să atribui e ruşilo r înşişi responsabilitate a pentr u propriil e nenorocir i — or, ei prefer ă să atribui e aceast ă responsabilitat e străinilor , în specia l evreilor . în aceast ă privinţă , naţionalişti i ruşi au o atitudin e similar ă cu cea a conservatorilo r germani , car e descri u nazismu l ca pe un fenome n genera l european , negîn d că el ar fi avut antecedent e în istoria Germaniei , sau că Germani a ar purt a o responsabilitat e apart e pentr u apariţi a lui. Est e un gen de atitudin e car e găseşte audienţ ă în rîndu l celo r car e au trăi t evenimentele , fiindc ă atribui e altor a responsabilitate a pentr u cele întîmplate .

La rîndu l ei, intelectualitate a liberal ă şi radical ă — n u atît ce a din Rusia , cît acee a din afara ei — neagă existenţ a oricăre i afinităţ i într e comu nism şi ţarism , pentr u că altfel Revoluţi a s-a r doved i a fi fost o eroar e costisitoar e şi lipsită de sens. Respectivi i intelectual i prefer ă să insiste asupr a obiectivelo r declarat e ale comunismului , comparîndu-l e cu reali tăţil e regimulu i ţarist . Rezultatu l une i astfel de comparaţi i nu poat e fi decî t în favoarea comunismului . Perspectiv a se modific ă însă fundamenta l atunc i cîn d compară m într e ele realităţile celo r dou ă regimuri .

Afinităţil e dintr e regimu l instaura t de Leni n şi tradiţi a rusă au fost scoase în evidenţ ă de mulţ i dintr e contemporani i Revoluţiei , printr e alţii de istoricu l Pave l Miliukov , filozoful Nikola i Berdiaev , veteranu l socialist Pave l Akselrod sau romancieru l Bori s Pilniak . Bolşevismul , spun e Miliu kov, are dou ă aspect e esenţiale : Primu l este internaţional , celălat pur rusesc. Aspectul internaţiona l al bolşevismulu i provin e din teori a european ă deosebit de elaborat ă care stă la origine a lui. Latura pur rusească priveşte în special practic a bolşevică, ce are rădăcin i adînc i în realităţil e Rusiei şi care, depart e de a fi rupt cu „vechiu l regim", face să renasc ă trecutu l în contextu l prezentului . Aşa cum mişcăril e scoarţe i terestre aduc la suprafaţ ă straturi geologice inferioare , urm e ale vîrstelor timpuri i ale planetei , bolşevismul rus, înlăturîn d subţirea pătur ă socială superioară , a scos la lumin ă substratu l necultiva t şi amor f din istoria rusă.

Berdiaev , car e privea evenimentel e din 1917 într- o perspectiv ă spirituală , nega pîn ă şi faptu l că în Rusi a ar fi avut loc o revoluţie : „întregu l trecu t se repetă , apărîndu-n e sub măşt i mere u reînnoite. "

Scurta

istoric

a

Revoluţiei

ruse

Chia r şi o persoan ă car e nu cunoaşt e delo c realităţil e Rusie i ar eo n sidera de neconcepu t ca într- o singură zi (25 octombri e 1917), ca urinar e a une i lovitur i de forţă , cursu l istorie i de o mi e de an i a aceste i ţări cu un teritori u şi o populaţi e atît de vaste să se fi putu t schimb a în întregime . O schimbar e brusc ă de autoritat e nu pute a transform a peste noapt e oamen i car e locuia u pe acelaşi teritoriu , vorbea u aceeaş i limb ă şi erau legaţi prin tr-u n trecu t istoric comu n în fiinţe comple t diferite . Trebui e să crezi orbeşt e în putere a decretelor , fie ele chia r susţinut e de forţa brută , ca să îţi poţ i închipu i că o astfel de transformar e radicală , nemaiîntîlnit ă în natură , e posibilă . O asemene a absurditat e nu se poat e explica decî t prin credinţ a că omu l e o materi e inertă , modelat ă în totalitat e de mediu .

Pentr u a analiz a elementel e de continuitat e dintr e cele dou ă sisteme , va trebu i să facem apel la conceptu l de patrimonialism , trăsătur ă esenţial ă a sistemulu i politi c al vechii Moscove , car e a lăsat urm e profund e asupr a instituţiilo r şi culturi i politic e ale Rusie i pîn ă în ultimi i an i ai regimulu i ţarist .

Sistemu l patrimonia l ţarist se sprijinea pe patr u pilon i fundamentali : (1) autocraţi a — altfel spus, autoritate a personal ă a ţarului , nestînjenil ă de o constituţi e sau corpur i legiuitoare ; (2) proprietate a autocratulu i asupr a resurselo r ţării , car e echival a practi c cu inexistenţ a une i proprietăţ i private ; (3) dreptu l autocratulu i de a cer e supuşilo r lui servicii nelimitate , ceea ce însemn a absenţ a oricăro r dreptur i colectiv e sau individuale ; (4) con trolu l statulu i asupr a informaţiei . Comparîn d sistemu l autorităţi i ţarist e la apogeu l lui cu regimu l comunis t din momentu l morţi i lui Lenin , vom descoper i existenţ a uno r afinităţ i indiscutabil e într e cele două .

Ma i întîi , autocraţia . Pri n tradiţie , monarhu l rus concentr a în mîinil e lui întreag a puter e legislativă şi executivă , fără ingerinţ a alto r instituţii . Ţaru l guverna cu ajutoru l nobilimi i şi al birocraţiei , care îi datora u supuner e lui, nu naţiuni i sau statului . Di n prim a zi în car e s-a aflat la puter e Leni n a urma t în mo d instincti v acest model . Deşi , ca o concesi e făcut ă idealulu i democraţiei , lideru l bolşevic a dat ţări i o constituţi e şi corpur i legiuitoare , rolu l acestor a rămîne a pu r decorativ , atît a vrem e cît Partidu l Comunist , adevărat a puter e conducătoare , nu era dato r să respect e constituţia , iar membri i aşa-zisulu i parlamen t sovietic nu era u aleşi, ci selectaţ i şi numiţ i de partid . Pri n manier a în car e îşi exercit a puterea , insistîn d să ia decizi i şi în cele ma i neînsemnat e chestiun i ale statului , ca şi cu m Rusi a ar fi fost proprietate a lui personală , Leni n aminte a de cei ma i autocratic i dintr e ţari , Petr u I şi Nicola e I. C a şi înaintaşi i lui din epoc a vechii Moscove , lideru l sovietic se con sider a îndreptăţi t să controlez e întreag a avuţi e productiv ă a ţării . Pri n decretel e de naţionalizar e a pămîntulu i şi a industriei , guvernu l devenis e proprietaru l tuturo r bunurilo r Rusiei , cu excepţi a celo r de uz personal ; cu m guvernu l era expresia unu i singur partid , iar partidul , la rîndu l lui, se

Reflecţii asupra Revoluţiei

ruse

359

supune a voinţe i conducătorului , Leni n era proprietaru l de fado al resurselo r material e ale ţării . (Proprietaru l de jure era „poporul" , sinoni m în viziune a bolşevicilor cu Partidu l Comunist. ) Industri a era administrat ă de stat , prin director i numiţ i de la centru . Producţi a industrial ă şi, pîn ă în marti e 1921, cea agricol ă se aflau la dispoziţi a Kremlinului , car e le folosea aşa cu m crede a de cuviinţă . Proprietate a urban ă a fost şi ea naţionalizată .

Comerţu l particula r fiind interzi s pri n lege (pîn ă în 1921 şi, din nou , începîn d cu 1928), regimu l sovietic control a întregu l sistem de distribuţi e şi desfacere . Măsuril e bolşevice depăşea u prin anvergur a lor practicil e folosite sub regimu l vechii Moscove , însă în esenţ ă principiu l rămîne a acelaşi : suveranu l Rusie i nu era doa r cîrmuitorul , ci şi proprietaru l ţării .

Poporu l însuşi era proprietate a conducătorului . Bolşevicii au reinsti tui t serviciul de stat obligatoriu , trăsătur ă distinctiv ă a vechiulu i abso lutism moscovit . în regimu l vechii Moscove , toţ i supuşii ţarului , cu cîteva neînsemnat e excepţii , erau obligaţ i să munceasc ă pentr u monarh , fie în mo d nemijlocit , în rînduril e armate i sau ale birocraţiei , fie indirect , cul tivînd pămînturil e acestui a sau pe cele ale slujbaşilor lui. întreag a popu laţie era prin urmar e la dispoziţi a Coroanei . Procesu l de dispariţi e a acestu i sistem a începu t în 1762, cîn d nobili i au primi t dreptu l să se retrag ă din serviciul ţarului , încheindu-s e nouăzec i şi nou ă de an i ma i tîrziu , o dat ă cu desfiinţare a iobăgiei . Bolşevicii n u au întîrzia t să reînvie veche a practic ă moscovită , necunoscut ă în alte ţări , de a obliga toţ i cetăţeni i să munceasc ă în folosul statului . Aşa-numit a „munc ă obligatori e generalizată " introdus ă în ianuari e 1918 — la directivel e lui Lenin , chia r sub ameninţare a cu execuţi a — ar fi păru t ruşilo r din secolu l al XVII-le a un lucr u absolu t natu ral, în ceea ce priveşt e ţărănimea , bolşevicii au reintrodu s practic a muncilo r forţate , tiaglo, p r e c u m tăiatu l copacilo r şi cărăuşitu l — evident , fără plată .

C a şi în secolu l al XVII-lea , nic i un locuito r al Rusie i Sovietic e n u pute a părăs i ţar a fără permisiune a autorităţilor .

Birocraţi a comunistă , fie ea de parti d sau de stat, a adopta t în mo d aproap e natura l metodel e predecesorilo r ţarişti . Avînd îndatoriril e şi privilegiile specifice oricăro r funcţionari , deşi lipsiţi de dreptur i speciale , mem brii ei alcătuia u o cast ă minuţio s ierarhizat ă şi nu dădea u socoteal ă decî t superiorilor . C a şi birocraţi a ţaristă , cea comunist ă era ma i presu s de lege.

Activitate a ei se desfăşur a într- o total ă lipsă de glasnost (transparenţă) , în cea ma i mar e p a r t e prin circular e secrete . Sub regimu l ţarist , cei car e promova u în ranguril e cele ma i înalt e ale ierarhie i administrativ e căpăta u calitate a de nobil i ereditari . în cazu l funcţionarilo r comunişti , aceast ă pro movar e însemn a intrare a în rînduril e nomenklaturii (echivalentu l comu nist al nobilimi i ereditare ) şi accesu l la privilegii inaccesibil e slujbaşilor obişnuiţ i — şi cu atî t ma i puţi n accesibil e oamenilo r de rînd . Birocraţi a sovietică , asemen i cele i ţariste , nu toler a existenţ a uno r organism e adminis trativ e autonom e ; oric e astfel de instituţi i trebuia u „etatizate" , adic ă adus e

360

Senilă istorie a Revoluţiei ruse

sub contro l birocratic . Est e ceea ce s-a întîmpla t cu sovietele, presupus e organ e legislative ale statulu i şi cu sindicatele , instrument e ale presupuse i „clas e conducătoare" , muncitorimea .

Adaptare a atît de rapid ă a birocraţie i comunist e la vechile metod e nu e delo c surprinzătoare , dac ă ţine m con t că nou l regim continua , în foart e mult e privinţe , vechi practic i ale ţarismului . Continuitate a a fost facilitat ă şi de reapariţi a în mult e din posturil e administraţie i sovietice a foştilor funcţionar i ţarişti , car e au adu s cu ei metodel e vechi i birocraţii , trans miţîndu-l e noilo r sosiţi.

U n alt organis m importan t al căru i mode l a fost copia t de bolşevici, în lipsa altu i prototip , de la fostul regim ţarist era poliţi a politică , devenit ă ulterio r un a din instituţiil e vitale ale statulu i totalitar . Rusi a ţarist ă era unic a ţar ă cu dou ă poliţii , un a menit ă să aper e cetăţenii , cealalt ă însărci nat ă cu protejare a aparatulu i de stat faţă de cetăţeni. Crimel e împotriv a ordini i de stat era u definit e într-u n mo d extre m de vag, fără a se face o distincţi e precis ă într e intenţi e şi faptă . Statu l poliţienes c ţarist pusese la punc t metod e sofisticat e de supraveghere , infiltrîn d societate a cu o reţe a de informator i plătiţ i şi partidel e de opoziţi e cu agenţ i profesionişti .

Departamentu l de Poliţi e ţarist avea autoritate a unic ă de a dispun e depor tare a administrativ ă pentr u „crime " car e în celelalt e ţăr i europen e nu erau considerat e ca atar e — de pild ă pentr u exprimare a public ă a une i dorinţ e de modificar e a sistemulu i politic . Graţi e prerogativelo r pe car e le-a căpăta t în urm a asasinări i ţarulu i Alexandr u al II-lea , poliţi a ţarist ă ajunsese practic , într e 1881 şi 1905, să conduc ă Rusia . Metodel e ei le era u dec i ma i mul t decî t familiar e revoluţionarilor , încî t o dat ă ajunşi la puter e aceşti a le-a u însuşit , întorcîndu-l e împotriv a vechilo r adversari . Cek a şi instituţiil e car e i-a u urma t au asimila t atît de bin e practicil e poliţie i ţarist e încî t în ani i '80 KGB-u l distribui a înc ă personalulu i său manual e puse la punc t cu aproap e un secol în urm ă de Ohrana .

In fine, cenzura . In prim a jumătat e a secolulu i al XlX-lea , Rusi a era singura ţar ă european ă car e practic a cenzur a preventivă . In deceniu l şapte cen zur a avea să fie relaxată , iar în 1906 desfiinţată . Bolşevicii au împrumuta t rapi d cele ma i opresive practic i din arsenalu l ţarist , interzicîn d oric e publicaţi e car e refuza să sprijine regimu l şi supunîn d toat e formel e de exprimar e intelectual ă şi artistic ă uno r măsur i de cenzur ă preventivă . Trebui e adăuga t că şi tipografiile au fost naţionalizate. . Toat e acest e metode , fără echivalen t pe plan european , trimitea u la obiceiur i ale vechiulu i regim moscovit .

Exemplel e de ma i sus demonstreaz ă că bolşevicii au luat ca mode l nu scrierile lui Marx , Engel s sau ale alto r socialişt i occidentali , ci propri a lor istorie . E vorba nu atît de istori e aşa cu m e prezentat ă ea în cărţi , cît de experienţel e lor personal e din timpu l lupte i împotriv a ţarismului , de sub regimu l „garanţiilo r extraordinare " instituit e în ani i '80 în scopu l descu rajării intelighenţie i revoluţionare . Bolşevicii justificau folosirea uno r

Reflecţii asupra Revoluţiei ruse

361

astfel de practic i cu argument e preluat e din literatur a socialistă , arogîn du-ş i dreptu l de a acţion a cu o brutalitat e şi o lipsă de scrupul e car e depăşea u tot cee a ce cunoscus e ţarismul . Căc i în vrem e ce regimu l ţarist era inhiba t în acţiunil e lui de dorinţ a de a-ş i păstr a o bun ă imagin e în opini a public ă europeană , bolşevicii, duşman i declaraţ i ai statelo r europene , nu se împiedica u în astfel de considerente .

N u se poat e spun e că bolşevicii ţinea u să copiez e metodel e ţariste .

Dimpotrivă , nu voiau să aibă nimi c în comu n cu ţarismul . Pri n forţa împre jurărilor , ei au ajun s să împrumut e însă element e din arsenalu l vechiulu i regim . Di n clipa în car e au renunţa t la principiu l democrati c — adic ă din clipa desfiinţări i Adunări i Constituant e (la 5/1 8 ianuari e 1918) —, comu nişti i n u ma i putea u guvern a decî t în mo d autocratic . Or , a guvern a în mo d autocrati c însemn a a guvern a într- o manier ă cu car e ruşii era u deja obişnuiţi . Regimu l introdu s de Leni n o dat ă cu venire a lui la puter e avea un preceden t imedia t în regimu l cel ma i reacţiona r din epoc a Imperiului , acela al lui Alexandr u al III-lea , din epoc a tinereţi i lui Lenin . E uimito r cît de mult e dintr e măsuril e luat e de lideru l bolşevic relua u — chia r dac ă sub o etichet ă diferit ă — „contrareformele " din ultimel e dou ă deceni i ale secolulu i trecut .

Un a din problemel e cele ma i controversat e ale Revoluţie i ruse este cea a raportulu i dintr e leninis m şi stalinism , ma i exact a responsabilităţi i lui Leni n în „crearea " lui Stalin . Comuniştii , tovarăşi i de dru m şi simpatizanţi i din Occiden t ai bolşevicilor neag ă oric e rapor t de continuitat e într e cei do i lideri comunişti , susţinîn d insisten t că Stalin nu a continua t oper a început ă de Leni n — ba, ma i mul t chiar , că ar fi repudiat-o . Această viziun e a căpă tat în istoriografi a sovietic ă caracte r de adevă r incontestabil , dup ă discursu l secret rosti t de Nikit a Hruşcio v de la tribun a celu i de-a l XX-le a Congre s al Partidului . Scopu l discursulu i era să disociez e regimu l post stalinist de dispreţuitu l său predecesor . In mo d curios , aceiaş i oamen i car e obişnuies c să descri e drep t inevitabil ă ascensiune a lui Leni n la puter e îşi abandoneaz ă brusc propri a filozofie asupr a istorie i atunc i cîn d vine vorba de Stalin , pe car e îl califică drep t o aberaţi e istorică . Cee a ce nu reuşesc ei să explice este cu m şi de ce istori a a putu t face un oco l de tre i deceni i în mersu l ei „dinaint e stabilit " şi „neabătut" .

Analiza cariere i politic e a lui Stalin scoat e la iveală faptu l că acest a nu a luat pu r şi simpl u putere a dup ă moarte a lui Lenin , ci a acumula t trepta t diferitel e prerogativ e ale autorităţii , fiind sprijinit iniţia l chia r de lideru l comunist . Ma i ales dup ă 1920, cîn d partidu l a fost zgudui t de „ereziile " democratic e ale unor a din liderii săi, Leni n a făcut din ce în ce ma i mul t ape l la Stali n pentr u a ţin e sub contro l aparatu l de partid . în ciud a afirmaţiilo r retrospectiv e ale lui Troţki , Leni n s-a bazat , în problemel e curent e ale guvernării , ca şi în cele de politic ă externă , nu pe sfaturile

Senilă istorie a Revoluţiei ruse acestuia , ci pe acele a ale rivalului său, Stalin . în 1922, cîn d Leni n a începu t — forţa t de boal ă — să se retrag ă de la conducere a statului , patronaju l lui îi asigurase deja lui Stalin poziţi a privilegiată de membr u al tuturo r celo r tre i organ e conducătoar e ale Comitetulu i Central : Politburo-ul , Orgburo-u l şi Secretariatul . D e pe aceast ă poziţie , Stali n superviz a practi c toat e numiril e în organizaţiil e partidulu i şi ale administraţie i de stat. în virtute a măsurilo r luat e de Leni n pentr u a preven i apariţi a une i opoziţi i organizat e în sînu l partidulu i („facţionalismul") , Stali n a putu t înăbuş i criticil e la adres a modulu i în car e gira activitate a politică , pretextîn d că respectivel e critic i îl vizau nu pe el, ci partidu l însuş i şi că serveau prin urmar e cauz a contrarevoluţiei . Faptu l că în ultimel e lun i de activitat e Leni n a deveni t to t ma i neîncrezăto r în Stalin , fiind chia r pe punctu l de a întrerup e oric e relaţi i cu el, nu trebui e să ne facă să uită m că, pîn ă în acel moment , liderul comunis t făcuse tot posibilu l pentr u a- i sprijini ascensiunea . Deş i se arăt a dezamăgi t de activitate a protejatulu i său, Leni n n u a găsit să- i reproşez e decî t deficienţ e minor e — în primu l rînd , grosolăni a şi lipsa de răbdar e —, legate ma i degrab ă de calităţil e de conducăto r decî t de per sonalitate a lui. N u avem motiv e să crede m că Leni n l-a r fi considera t pe Stali n un trădăto r al proprie i sale viziun i asupr a comunismului .

Nic i elementu l car e îi despart e pe ce i doi , anum e că Leni n n u şi-a lichida t fizic colaboratorii , aşa cu m a proceda t — pe scară mar e — Stalin , nu este atît de semnificati v cît ar pute a păre a la prim a vedere . Faţ ă de cei car e nu aparţinea u grupulu i aleşilor, adic ă 99,7 la sută din compatrioţi i lui, Leni n n u manifest a nic i un fel de sentiment e umane , nefăcîndu-ş i scrupul e în a- i condamn a la moart e cu zecile de mii , uneor i doa r pentr u a da un exempl u celorlalţi . U n înal t responsabi l al Ceka , I. S. Unşliht , îşi amin tea în 1934, pe un to n sentimenta l şi cu o mîndri e nedisimulată , modu l în car e Leni n „expedi a remarcil e filistinilor din parti d car e se plîngea u de cruzime a poliţie i secret e şi ironiz a « u m a n i s m u l » lumi i capitaliste" .

Deosebire a major ă dintr e cei do i lideri bolşevici stă în sensul diferit pe car e îl atribuia u noţiuni i de „outsider" . Pentr u Stalin , outsider-i i erau apro piaţi i lui Lenin , oamen i loiali acestui a şi potenţia l concurenţ i ai georgianului . Faţ ă de ei, Stalin s-a comporta t la fel de cru d ca şi Leni n faţă de duşmani i lui. * Dincol o de ataşamentu l persona l car e îi une a pe cei doi , Stali n era un adevăra t leninis t şi pri n fidelitate a cu car e urm a filozofia şi practicil e politic e ale protectorulu i său. Toat e elementel e viitorulu i regim stalinist — cu excepţi a asasinări i colegilo r de parti d — au fost preluat e direc t din experienţ a leninistă , chia r şi cele dou ă acţiun i pentr u car e Stali n e atît de * V i a c e s l av M o l o t o v , p e r s o n a l i t a t ea c u c e a m ai î n d e l u n g a tă carieră în aparatul de partid, c a re i- a c u n o s c ut î n d e a p r o a pe pe c e i d oi lideri s o v i e t i c i, afirma c ă L e n in era c u s i g u r a n ţă „ m ai s e v e r" — c i t e ş t e „ m ai i n u m a n" — d e c ît S t a l i n. In F. Molotovîm ( M o s c o v a ,

1 9 9 1 ) , p. 1 8 4 .

Ş u e v, ed., Sto sorok besed s

Reflecţii asupra

Revoluţiei

ruse

condamnat : colectivizare a şi instituire a terori i generalizate . Megalomania , spiritu l vindicati v şi paranoi a bolnăvicioas ă de car e a dat dovad ă Stalin , ca şi celelalt e trăsătur i odioas e ale personalităţi i lui, nu trebui e să pun ă în umbr ă realitate a că ideologi a şi practicil e lui erau de sorgint e leninistă .

Persona j cu o educaţi e insuficientă , Stali n nu pute a avea alt mode l sau inspirato r ideologi c decî t pe Leni n însuşi.

Teoretic , ni i-a m pute a imagin a pe Troţki , Buhari n sau Zinovie v pre luîn d ştafeta de la un Leni n aflat pe patu l de moart e şi conducîn d Rusi a Sovietic ă pe un dru m diferit de acel a pe car e a plasat- o Stalin . E greu însă de crezu t că un astfel de scenari u s-ar fi putu t materializa , dac ă ţine m con t de aspectu l structurilo r de puter e din momentu l retrageri i lui Lenin . Pri n gîtuire a tendinţelo r democratic e din interioru l partidulu i şi impunere a une i structur i de comand ă complicat e şi greoaie , menit e să îi consolidez e dic tatur a personală , Leni n a avut grijă ca persoan a car e control a aparatu l cen tra l de parti d să poat ă control a întregu l parti d şi, implicit , statul . Această persoan ă avea să fie Stalin .

Revoluţi a a adu s Rusie i pierder i uman e teribile . Statisticil e sînt atît de şocante , încî t ridic ă în mo d inevitabi l semn e de întrebare . Da r pîn ă cîn d n u vom dispun e de alte cifre, sînte m obligaţi , ca istorici , să acceptă m datel e existente , cu atît ma i mul t cu cît ele sînt sprijinit e în egală măsur ă de demografi i comunişt i şi necomunişti .

Tabelu l următo r prezint ă evoluţi a populaţie i Uniuni i Sovietic e în graniţel e din 1926 (în milioane) : Toamn a anulu i 1917: 147,6 începutu l anulu i 1920: 140,6 începutu l anulu i 1921: 136,8 începutu l anulu i 1922: 134,9 Declinu l demografi c — 12,7 milioan e de persoan e — s-a datora t dece selor cauzat e de războ i şi epidemi i (aproximati v dou ă milioan e fiecare) , emigrări i (circ a dou ă milioane ) şi foamete i (pest e cinc i milioane) .

Cifrel e de ma i sus nu oferă decî t o imagin e parţial ă a realităţii , dat fiind că în condiţi i normal e populaţi a nu ar fi răma s constantă , ci ar fi crescut . Proiecţiil e statisticienilo r ruşi indica u pentr u 1922 o populaţi e previzibilă de 160 de milioan e de locuitori , faţă de cifra reală , de 135 de milioane . Luîn d în considerar e acest e cifre şi scăzîn d număru l persoanelo r emigrate , pierderil e uman e provocat e de Revoluţi e — inclusi v pri n scădere a natalităţi i — se ridic ă la 23 de milioane , adic ă de dou ă ori şi jumătat e nivelu l pierderilo r total e ale ţărilo r participant e la primu l războ i mondial , sau echivalentu l populaţiilo r însumat e ale celo r patr u ţăr i scan dinav e şi Belgiei la dat a respectivă . Pierderil e cele ma i mar i se înregistra u în grup a de vîrstă 16-4 9 de ani , ma i ales în rîndu l populaţie i de sex

364

Senilă istorie a Revoluţiei ruse

bărbătesc , car e în august 1920, înaint e de izbucnire a foametei , era cu 29 la sută ma i mic ă decî t înaint e de război .

Pute m privi — se cuvin e să privim — o astfel de tragedi e la rece ?

Prestigiu l ştiinţe i este atît de mar e în epoc a noastr ă încî t nu puţin i savanţ i din domeniu l umanis t au preluat , o dat ă cu metodel e ştiinţific e de cercetare , detaşare a moral ă şi afectivă specifice oamenilo r de ştiinţă , ca şi tendinţ a de a consider a toat e fenomenel e drep t „naturale " şi dec i neutr e din punc t de vedere etic . Istorici i sînt înclinaţ i să desconsider e rolu l voinţe i omeneşt i în desfăşurare a evenimentelor , argumentîn d că liberu l arbitru , fiind impre dictibil , scap ă analize i ştiinţifice . „Inevitabilitatea " istorie i are pentr u ei valoare a pe car e o au legile naturi i pentr u oameni i de ştiinţă . Est e însă un adevă r de mult ă vrem e cunoscu t faptu l că ştiinţ a şi istori a au obiect e de studi u foart e diferite . N e aşteptăm , pe bun ă dreptate , ca un medi c să diagnostichez e bolile şi să propun ă remedi i într- o manier ă detaşat ă şi lipsită de emoţie . Contabilu l car e analizeaz ă situaţi a financiar ă a une i companii , ingineru l care apreciaz ă starea de siguranţ ă a une i maşini , ofiţeru l care evalueaz ă forţel e inamiculu i trebuie , evident , să evite o abordar e emoţional ă a faptelor , pentr u că scopu l lor este să contribui e la luare a uno r decizi i optime . în cazu l istoriculu i însă , deciziil e au fost deja luat e de alţii, drep t car e detaşare a nu contribui e la înţelegere a faptelor , dimpotrivă , chia r o îngreunează : cu m altfel ar pute a fi înţelese , în absenţ a une i implicăr i emoţionale , eveniment e car e au la bază emoţi i omeneşt i ? ,Jlistoriam puto scribendam esse et cum ira et cum studio" („Susţi n că istori a trebui e scrisă cu aprinder e şi părtinire") , spune a un istori c germa n din secolu l trecut .

Aristotel , adep t în toat e al moderaţiei , scria că există situaţi i în car e „lips a de iritare " este inacceptabilă : „Căc i acei a car e nu se mîni e atunc i cîn d ar trebu i să se mîni e se cuvin e să fie consideraţ i nebuni. " înregistrare a faptelo r semnificativ e trebui e făcut ă desigur cu detaşare , fără mîni e şi fără entuziasm ; în aceast ă privinţă , munc a istoriculu i nu diferă de acee a a omulu i de ştiinţă .

Da r înregistrare a faptelo r nu reprezint ă decî t o prim ă etap ă în activitate a istoricului , următoare a fiind selectare a lor — pentr u a decid e car e anum e sînt „semnificative " — or, selectare a înseamn ă aplicare a une i judecăţ i de valoare . Faptel e în sine sînt lipsite de semnificaţie , fiindc ă ele singur e nu ne da u indici i despr e cu m ar trebu i selectate , ordonat e sau puse în valoare : pentr u a „d a un înţeles " trecutului , istoricu l trebui e să porneasc ă de la un anumi t principiu . în general , principiu l există: chia r şi istorici i cei ma i încli naţ i spre o abordar e ştiinţific ă opereaz ă — conştien t sau nu — pe baza uno r preconcepţii . D e regulă, acest e preconcepţi i sînt ancorat e în deter minismu l economic , dat fiind că informaţiil e economic e şi social e se preteaz ă la interpretăr i statistice , ceea ce creeaz ă o iluzie de imparţialitate .

Refuzu l de a emit e judecăţ i asupr a evenimentelo r istorie i este pe de altă part e motiva t şi de recursu l la valorile morale , ma i preci s la premis a tacit ă că tot cee a ce se întîmpl a în istori e este natura l şi, prin urmare , just. O astfel de atitudin e nu face însă decî t să justifice acţiunil e învingătorilor .

Reflecţii

asupra Revoluţiei

ruse

305

Dac ă îl judecă m prin prism a propriilo r lui aspiraţii , regimu l comunis t se dovedeşt e a fi fost un eşec monumental . Singuru l lucru pe car e l-a reuşit a fost să se menţin ă la putere . Cu m însă pentr u bolşevici putere a nu era un scop în sine, ci un mijloc , nic i măca r faptu l de a o fi păstrat- o nu poat e constitu i pentr u ei un succes . Bolşevicii nu au făcut niciodat ă un secre t din ţeluril e lor : răsturnare a regimurilo r fondat e pe proprietate a privat ă şi înlocuire a lor cu o uniun e mondial ă de republic i socialiste . N u aveau să reuşeasc ă să impun ă regimu l comunis t în afara graniţelo r Rusie i decî t dup ă cel de-a l doile a războ i mondial , cîn d Armat a Roşi e a umplu t vidul crea t în Europ a de Est pri n prăbuşire a Germaniei , comunişti i chinez i şi-au elibera t ţar a de sub dominaţi a japoneză , iar într-u n numă r de foste coloni i s-au instala t la puter e dictatur i comuniste .

In ani i '20, dup ă ce planu l de a export a comunismu l în afara Rusie i s-a dovedi t irealizabil , bolşevicii şi-au orienta t eforturil e spre construire a societăţi i socialiste la ei acasă . Şi aceast ă încercar e a eşuat . Leni n sperase ca pri n exproprier i şi teroar e să transform e în cîteva lun i Rusi a în cea ma i mar e puter e economic ă a lumii , nereuşin d de fapt decî t să ruinez e sistemu l economi c moşteni t de la fostul regim . Speras e ca Partidu l Comunis t să impun ă naţiuni i propria- i disciplină , da r s-a văzut confrunta t cu reacţi i de disidenţ ă chia r în sînu l partidului , dup ă ce reuşise să le înăbuş e în restu l societăţii . Di n momentu l în car e muncitori i au întor s spatel e comuniştilo r şi ţărani i au începu t să se răzvrătească , menţinere a la puter e a impu s recurgere a permanent ă la măsur i poliţieneşti . Birocraţi a corupt ă şi supradi mensionat ă restrînge a to t ma i mul t libertate a de acţiun e a regimului .

Uniune a liber consimţit ă a naţiunilo r se transformas e într-u n imperi u opresiv. în ultimi i do i an i de activitate , discursuril e şi scrierile lui Leni n mărturiseau , în afară de o izbitoar e sărăci e de idei constructive , furia abia reţinut ă a liderulu i bolşevic în faţa proprie i neputinţ e politic e şi economice ; nic i chia r teroare a n u putus e distrug e obişnuinţel e adîn c înrădăcinat e ale milenarulu i popo r rus. Mussolini , a căru i carier ă politic ă de începu t fusese asemănătoar e cu acee a a lui Leni n şi car e a continua t să priveasc ă regimu l comunis t cu simpati e chia r şi dup ă ce devenis e dictatoru l fascist al Italiei , afirma în iulie 1920 că bolşevismul, acest „experimen t teribi l şi îndrăzneţ" , îşi ratas e scopurile : Lenin e un artist care lucreaz ă cu materialu l uma n aşa cum alţi artişti lucreaz ă în marmur ă sau metal . Oameni i sînt însă mai tari decît granitu l şi mai greu maleabil i decît fierul. Capodoper a a întîrzia t să ia naştere . Artistul a eşuat.

Proiectu l s-a dovedit a fi peste puteril e lui.

La o distanţ ă de şapt e deceni i şi dup ă sacrificii uman e de zeci de mili oane , succesoru l lui Leni n şi Stali n la conducere a Rusiei , Bori s Elţîn , afirm a într-u n discur s ţinu t în faţa Congresulu i american :

36(1

Scurtă istoric u Revoluţiei ruse

L u m ea î n t r e a gă p o a t e r ă s u f la u ş u r a t ă. I d o l ul c o m u n i s m u l u i, c a r e a r ă s p â n t ii p r e t u t i n d e ni d e z o r d i n e a, v r a j ba ş i b r u t a l i t a t e a, c a r e a s e m ă n at f r i ca î n s u f l e t ul o a m e n i l o r, s - a p r ă b u ş i t. S - a p r ă b u ş it ş i n u s e va m ai r i d i ca n i c i o d a t ă.

Datel e originar e ale regimulu i comunis t îl condamna u în mo d inevitabi l la eşec. Bolşevismu l a reprezenta t în istori a lumi i cea ma i îndrăzneaţ ă încercar e de a supun e întreag a viaţă a une i ţăr i discipline i unu i plan atotcuprinzător , de a raţionaliz a natur a şi societatea . S-a strădui t să şteargă cu buretel e experienţ a şi înţelepciune a acumulat e de oamen i de- a lungu l a mi i de ani , să dirijeze viaţa uman ă dup ă principi i ştiinţific e — totu l cu zelul tipi c intelectualilo r car e văd în opoziţi a faţă de propriil e idei cea ma i bun ă dovad ă a solidităţi i acesto r idei. Comunismu l a eşuat fiindc ă plec a de la concepţi a iluminist ă — poat e cea ma i pernicioas ă din istori a gîndiri i şi, în oric e caz, eronat ă — dup ă car e omu l nu este decî t un comple x mate rial, lipsit de suflet şi de idei înnăscute , produsu l pasiv al unu i medi u social infini t modelabil . Aceast ă concepţi e a permi s anumito r indiviz i să-şi proiectez e frustrăril e personal e asupr a societăţii , în loc să le rezolve în ei înşişi. Aşa cu m experienţ a ne învaţ ă de atît a vreme , omu l nu e un obiec t neînsufleţit , ci o fiinţă cu aspiraţi i şi voinţ ă proprii ; nu un mecanism , ci o entitat e biologică . Chia r şi supu s celu i ma i sălbatic dresa j cu putinţă , omu l nu ajunge să poat ă transmit e copiilo r lui, ca pe o moştenir e genetică , lecţiil e pe car e a fost obligat să le asimileze . Copii i continu ă să vină pe lum e cu minte a şi sufletul proaspete , punîn d mere u întrebăril e la car e uni i credea u că au dat răspunsur i definitive . Pentr u ca acest adevă r simpl u să fie reconfirmat , zeci de milioan e de oamen i au murit , alte zeci de mili oan e de supravieţuitor i au trecu t prin suferinţ e de neimagina t şi o mar e naţiun e a fost distrusă .

Cu m a reuşit un regim construi t pe atît de mult e eror i să se menţin ă la puter e şapte decenii ? N i se par e inacceptabi l răspunsu l că, oric e s-ar spune , acest regim s-a bucura t de sprijinu l poporului . Ce i car e încearc ă să explice supravieţuire a unu i guvern prin presupus a lui popularitate , chia r şi atunc i cîn d respectivu l guvern nu a primi t un manda t explicit din parte a cetăţe nilor , ar trebu i să aplic e acelaş i raţionamen t oricăru i alt regim autorita r de durată , dec i şi ţarismulu i — car e a supravieţui t nu şapt e decenii , ci şapt e secole . Chia r şi aşa, to t le-a r ma i rămîn e de explica t cu m a fost posibil ca regimu l ţarist , în ciud a presupuse i lui popularităţi , să se pră buşeasc ă în numa i cîteva zile.

Revoluţi a rusă nu numa i că a demonstra t inaplicabilitate a metodelo r ştiinţific e în administrare a vieţii oamenilor , da r a ridica t întrebăr i moral e dintr e cele ma i profund e în legătur ă cu natur a politicii , ma i exact în legătur ă cu dreptu l guvernanţilo r de a încerc a să remodelez e fiinţa uman ă şi

Reflecţii asupra

Revoluţiei ruse

societate a cu de la sine puter e şi chia r împotriv a voinţe i lor, aşa cum afirma veche a lozinc ă comunistă : „îi vom face pe oamen i fericiţi — cu forţa dacii va fi nevoi e !" Gorki , car e l-a cunoscu t îndeaproap e pe Lenin , consider a ca şi Mussolin i că lideru l bolşevic trat a oameni i aşa cum trateaz ă un meta lurgist minereu l pe car e îl prelucrează . Atitudine a lui nu era însă decît expresia dusă la extre m a une i viziuni împărtăşit e de toţ i intelectuali i radicali , viziune car e nega principiu l mul t ma i realist şi moralment e superio r al lui Kant : omu l nu trebui e să fie niciodat ă pentr u ceilalţ i un mijloc dc a-şi ating e propriil e scopuri , ci trebui e considera t el însuşi un scop . Privin d lucruril e din aceast ă perspectivă , excesele bolşevicilor şi uşurinţ a cu car e au sacrifica t nenumărat e vieţi pentr u a-ş i ating e obiectivel e alcătuies c tablou l une i încălcăr i monstruoas e a principiilo r morale i şi a bunulu i simţ .

Comunişti i au prefera t să ignor e faptu l că, în vrem e ce mijloacel e — bunăstare a şi chia r viaţa oamenilo r — sînt cît se poat e de reale , scopuril e sînt întotdeaun a nebuloas e şi adeseor i inaccesibile . Kar l Poppe r a formula t un principi u mora l car e exprim ă perfec t atitudine a noastră : „Fiecar e are dreptu l să se sacrifice pentr u o cauz ă pe car e o consider ă demn ă de apărat .

Nimen i nu are dreptu l să îi sacrifice pe alţii sau să le cear ă să se sacrifice, în numel e unu i ideal. " Istoricu l france z Hippolyt e Tain e trage din studiu l său monumenta l consacra t Revoluţie i francez e un învăţămîn t pe car e el însuşi îl califică drep t „pueril" : „Societate a omenească , ma i cu seam ă cea modernă , e un lucr u vast şi complicat. " N e simţi m tentaţ i să adăugă m aceste i observaţi i un corolar . Tocma i pentr u că societate a modern ă este un lucr u „vast şi com plicat " şi dec i atît de greu de înţeles , nu trebui e şi nu pute m să- i impune m anumit e model e şi cu atît ma i puţi n să încercă m să o reconstrui m din temelii . N u pute m control a cee a ce nu pute m înţelege . Istori a tragic ă şi sordid ă a Revoluţie i ruse — aşa cu m s-a desfăşura t ea în realitate , nu aşa cu m apar e în imaginaţi a intelectualilo r dispuşi să vadă în ea o încercar e nobil ă de depăşir e a condiţie i uman e — ne învaţ ă că niciodat ă autoritate a politic ă nu trebui e utilizat ă în scopur i ideologice . Oameni i ar trebu i lăsaţi să fie ei înşişi. Sau , cu m spune a Osca r Wilde, prin glasul unu i înţelep t chinez : Poţ i lăsa omenire a în pac e — cee a ce nu poţ i este să o guvernezi .

Glosa r

agit-prop agit-sudli besprizornîile bolşak bunt burjui Ceka cervoneţ cin cinovnicli culac derevniali Duma duvan dvoevlastie dvor dvoriane dvorianstvo Fabzavkomlî glasnost glavkii Glavlit Gosizdat GPU gubkomlî inogorodnîi intelighentlî Ispolkom iuncher Kavbiuro kombedî Komprod Komsomol

agitaţi e şi propagand ă proces/ e agitatoric/ e copil/copi i abandonaţ i capu l gospodărie i ţărăneşt i revoltă , răzvrătir e burghe z poliţi a secret ă sovietică (1917-1922 ) unitat e monetar ă introdus ă în 1922 ran g oficial funcţionar/i ; birocrat/birocraţ i ţăra n înstărit , „exploatator " din mediu l rura l sat/ e Camer a inferioar ă a parlamentulu i rus înaint e de Revoluţi e împărţire a prăzi i diarhie , puter e dual ă gospodărie ; tribuna l loca l nobil i nobilime a (clasa nobiliară ) Comitet/ e de fabrică guvernar e transparent ă subdiviziun e a VSNK h Birou l Centra l al Cenzurii , înfiinţa t în 1922 Editur a de Stat succesoare a Cek a Comitet/ e Provincial/ e ale Partidulu i Comunis t ţăra n stabilit în regiunil e cazace , veneti c membru/membr i ai intelighenţie i Comitetu l Executi v milita r din rînduril e cadeţilo r Birou l Caucazia n al Partidulu i Comunis t Comitet e ale sărăcimi i (la sate) (1918) Comisariatu l pentr u aprovizionar e Liga Tineretulu i Comunis t

(llosar Komuh Milrevkom mir mujicii Narkompros Narodnia Volia nomenklaturalî OGPU Ohrana peredîşka pogrom Proletkult pud Rabfak Rada Revvoensovet soiuz sovetlî Sovnarkom STO tiaglo ţentr/î ucaz vlast volia volost VSNKh zemstvola

Comite t al Adunări i Constituant e Comitetu l Militar-Revoluţiona r comun ă ţărăneasc ă ţăran/ i Comisariatu l Instrucţiuni i Public e (organizaţia ) „Voinţ a Poporului " persoană/persoan e cu ran g înal t în ierarhi a administrativ ă sau politic ă succesoare a GP U poliţi a secret ă ţarist ă momen t de respiro ; răgaz atacuri , însoţit e de jafuri, în specia l împotriv a evreilor mişcare a „Cultur a Poporului » unitat e de greutat e — 16,38 kg „Facultat e muncitorească " echivalentu l ucrainea n al Sovietulu i Consiliu l Milita r Revoluţiona r uniune ; asociaţi e consiliu/consili i Consiliu l Comisarilo r Poporulu i Consiliu l pentr u Munc ă şi Apărar e munc ă obligatorie , în epoc a vechii Moscov e sinoni m cu glavklî decre t imperia l autoritate ; guvern libertat e (exagerată ) cea ma i mic ă unitat e administrativ ă din mediu l rura l Consiliu l Supre m al Economie i Naţional e organ/ e al/ e autoadministrări i provincial e