D
emult, tare demult, într-o pădure fermecată trăia o
familie de iepuraşi: Mama-Iepuraş, Tata-Iepuraş
şi Puiul de Iepuraş. Căsuţa lor era aşezată departe,
departe, în mijlocul pădurii, fiind încojurată de flori frumos colorate şi parfumate. Vesel şi voios, puiul de iepuraş îşi petrecea timpul jucându-se toată ziua cu alţi iepuraşi de vârsta lui, cât şi cu alte vieţuitoare ale pădurii. Fiindcă se înţelegea atât de bine cu toate vieţuitoarele pădurii şi se juca cu toată lumea, puiul de iepuraş era cunoscut de prietenii săi ca fiind „Iepuraşul cel Jucăuş."
- Iepuraşule Jucăuş, vino să te joci cu noi. – îl rugaseră într-o zi câţiva iepuraşi. Şi cum se jucau ei în poieniţa din mijlocul pădurii, alergând şi ţopăind, iepurasul cel Jucăuş se simţi din ce în ce mai obosit. - Sunt un pic obosit. Voi lua o pauză. – a spus Iepuraşul cel Jucăuş, plecând înspre căsuţa lui din mijlocul pădurii.
Cu timpul, zi după zi, oboseala Iepuraşului cel Jucăuş s-a transformat într-o durere în piept, la inimioară. - Am facut ceva rău. De asta mă doare inimioara. – se gândea iepuraşul, fiind foarte trist şi supărat. Pe zi ce trece, durerea Iepuraşului cel Jucăuş devenea tot mai puternică iar el se simţea vinovat că nu mai poate alerga alături de prietenii săi. Părinţii Iepuraşului cel Jucăuş erau şi ei tare trişti şi supăraţi, neştiind cum să-l facă bine pe micuţul iepuraş.
Cerând sfatul Înţeleptei Bufniţe, părinţii iepuraşului au aflat că există un tărâm fermecat, unde locuieşte un vestit magician. Magicianul tărâmului fermecat era atât de înţelept şi bătrân, încât nimeni nu-i mai ştia numele, fiind cunoscut de toţi drept „Magicianul Inimioară” Părinţii iepuraşului nu au stat mult pe gânduri şi împreună cu iepuraşul s-au hotărât să facă o călătorie spre tărâmul magic.
Călătoria a fost plină de peripeţii şi întâmplări, întâlnind în a lor cale tot felul de personaje magice: prinţi, prinţese, zâne şi spiriduşi. Fără să-şi dea seama, încetul cu încetul, paşii i-au purtat înspre locul mult dorit: castelul Magicianului Inimioară. Văzându-i venind de departe, ajutoarele înţeleptului magician, nişte spiriduşi în halate albe, i-au condus în interiorul castelului, unde magicianul îi aştepta cu nerăbdare. - Bun venit! – le ură magicianul inimioară cu o voce groasă. V-am aşteptat de multă vreme.
- Intraţi. – le spuse magicianul conducându-i către o încăpere magică plină de spiriduşi în halate albe. Intrând în încăperea magică, Iepuraşul cel Jucăuş observă o cutie strălucitoare. - Ce... ce este acea cutie lucioasă? – întrebă iepuraşul cu o voce sfioasă. - Acea cutie este magică, te va face sănătos şi voios. – spuse Magicianul Inimioară cu blândeţe. Iar aceasta, este bagheta mea fermecată – spuse magicianul arătând înspre acul său magic.
Şi astfel, iepuraşul cel Jucăuş a rămas pe tărâmul magic alături de Magicianul Inimioară. Cu fiecare zi care trecea, magia îşi făcea efectul, iar Iepuraşul cel Jucăuş devenea mai vesel şi mai vioi, până ce într-o bună zi, durerea iepuraşului a dispărut complet. Iepuraşul putea de acum să alerge cât e ziua de lungă, deoarece acum avea o inimă fermecată, datorită magiei Magicianului Inimioară.
Astfel vindecat, iepuraşul împreună cu părinţii săi, se porni înspre căsuţa aflată departe, departe, în mijocul pădurii. Cu greu şi-a luat la revedere de la toţi prietenii şi spiriduşii în halate albe de pe tărâmul magic. - Nu uita, inima ta e fermecată. – ii spuse Magicianul Inimioară, luându-şi cu un zâmbet larg la revedere de la jucăuşul iepuraş.
După un îndelungat drum, Iepuraşul cel Jucăuş a ajuns acasă, în pădurea fermecată. Acolo, toţi prietenii şi toate vieţuitoarele pădurii îl aşteptau, fiind foarte impresionaţi de curajul Iepuraşului cel Jucăuş. De fapt, au fost atât de uimiţi de curajul iepuraşului, încât de acum înainte numele iepuraşului cel Jucăuş se schimbă în Iepuraşul cel Neînfricat. Şi asftel, Iepuraşul cel Neînfricat cu a sa inimă fermecată, este mai fericit ca oricând, şi poate fi văzut şi acum jucându-se cu voioşie alături de celelalte vieţuitoare ale pădurii.
UN PROIECT LA INIŢIATIVA
VERSIUNEA ÎN LIMBA ROMÂNĂ
ACMIM Asociaţia Copilul Meu-Inima Mea
ACMIM - Asociația Copilul Meu-Inima Mea este asociația părinților copiilor cu defecte cardiace congenitale. Cărțile Poveștile lui Bucurilă inițiate de ACMIM, au scopul de a explica copiilor pe înțelesul lor, necesitatea intervențiilor medicale și pașii făcuți pentru recuperare. www.Bucurila.ro
Mobil: +40 723 343911
Email: contact@acmim.ro
www.acmim.ro
www.facebook.com/Acmim.ro