The Legal and Regulatory Framework for CSO Self-financing in Romania by NESsT

NESsT Legal Series

Nonprofit Enterprise and Self-sustainability Team (NESsT)

România

Română

August 2007

Cadrul Legal şi de Reglementare pentru Autofinanţarea OSC în România Scris şi editat de Loïc Comolli, Nicole Etchart şi Eva Varga Nonprofit Enterprise and Self-sustainability Team (NESsT)

Acest ghid examinează cadrul legal şi de reglementare care guvernează folosirea

activităţilor de „auto-finanţare” (cum ar fi activităţi generatoare de venit, comerciale)

de către organizaţiile societăţii civile (OSC-uri) în România şi oferă o evaluare a

legislaţiei relevante şi a efectelor practice ale acesteia în vederea identificării ariilor unde legislaţia poate fi îmbunătăţită. În Capitolul 1, ghidul explică importanţa

înţelegerii mediului de reglementare privind auto-finanţarea, defineşte conceptul de

auto-finanţare a OSC şi explică metodologia utilizată de NESsT în cercetarea şi

evaluarea cadrului legal în România. Capitolul 2 evidenţiază o tipologie general acceptată iniţial dezvoltată de International Center for Not-for-Profit Law (ICNL)

(Centrul Internaţional pentru Legislaţia privind Activităţile Nonprofit) pentru evalu-

area cadrului legal care reglementează auto-finanţarea OSC. Capitolul 3 prezintă

cadrul de reglementare în vigoare şi aplicarea sa în România. Capitolul ilustrează

că activităţile de auto-finanţare ale OSC sunt permise în România dacă au legătură

cu misiunea; în caz contrar este necesară o structură separată pentru desfăşurarea activităţilor comerciale. În final, În Capitolul 4, sunt aplicate 4 criterii pentru a crea o

viziune critică asupra cadrului legal român, pentru a evalua punctele tari şi punctele slabe şi pentru a face recomandări pentru îmbunătăţire.

Această publicaţie a fost posibilă datorita sprijinului oferit de International Center for Not-for-Profit Law prin finanţarea oferită de World Learning şi U.S. Agency for International Development, în condiţiile Deciziei Nr. 186-A-00-05-00103-00. Opiniile exprimate sunt cele ale autorului (ilor) şi nu reflectă neapărat viziunea U.S. Agency for International Development sau International Center for Not-for-Profit Law.

Această publicaţie conţine informaţii pregătite de surse din afara NESsT, şi opinii bazate pe aceste informaţii. NESsT încearcă să furnizeze informaţii exacte şi opinii bine-întemeiate, însă nu susţine că informaţiile şi opiniile din această publicaţie nu conţin nici-o eroare. Legile şi regulamentele citate în prezenta se pot schimba în mod regulat, NESsT neobligându-se să actualizeze această publicaţie. Această publicaţie nu este întocmită în scopul informării, NESsT nefiind implicată în oferirea de consultanţă juridică. Deoarece consultanţa juridică trebuie să fie structurată în funcţie de circumstanţele fiecărei situaţii, informaţiile şi opiniile furnizate în prezenta nu trebuie să fie utilizate ca substitut al consultanţei oferită de un consultant competent. NESst doreşte să menţionze contribuţia deosebită a D-nei Simona Constantinescu şi a D-lui Octavian Rusu de la Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile pentru conceperea şi publicarea acestui ghid.

For more information on NESsT, its publications and services, please contact: NESsT José Arrieta 89, Providencia Santiago, Chile. Tel: +(56 2) 222-5190 nesst@nesst.org www.nesst.org

NESsT

NESsT wishes to acknowledge the following individuals and institutions for their invaluable contribution to the development and publication of this guide.

The Legal and Regulatory Framework for Self-financing in Romania

August 2007

The International Center for Not-for-Profit Law (ICNL) provided the typology for classifying the use of economic or commercial activities among CSOs and the framework for assessing the Croatian legislation. Piera Lombardi and Jose Neira of Tesis provided the design and layout of the guide. Finally, NESsT wishes to recognize and thank the Staples Trust, one of the Sainsbury Family Charitable Trusts in London, for the generous support that made this research and publication possible. Nicole Etchart and Lee Davis Co-Founders & CEOs NESsT January 2006

Cadrul Legal şi de Reglementare pentru Autofinanţarea OSC în România

Capitol 1

Definirea contextului: Scop şi Metodologie Termenul „organizaţie a societăţii civile” (OSC) cuprinde o largă diversitate de organizaţii non-profit, ce nu aparţin statului precum şi asociaţii şi grupuri comunitare care sunt în afara domeniului guvernului şi sectoarelor comerciale. Având în vedere asistenţa filantropică şi guvernamentală limitată, multe OSC-uri realizează activităţi de auto-finanţare pentru a genera venituri cu scopul de a-şi sprijini misiunea şi programele.

NESsT s-a documentat în privinţa a sute de OSC-uri din America Latină şi Europa Centrală care s-au implicat în aceste tipuri de activităţi şi a analizat impactul acestor strategii asupra performanţei şi a sustenabilităţii organizaţiilor. Un factor important care s-a desprins din aceste cercetări este nevoia de a avea un cadru legal şi de reglementare clar şi care să sprijine adoptarea strategiilor de auto-finanţare a OSCurilor. Acest cadru defineşte posibilitatea OSC-urilor de a se implica sau nu în activităţi de auto-finanţare şi influenţează circumstanţele şi gradul în care vor face acest lucru. De asemenea, structura impozitului, nivelul birocraţiei şi claritatea regulilor legale aplicabile au o influenţă directă asupra utilizării activităţilor de auto-finanţare. OSC-urile adesea nu cunosc aceste reguli. Multe consideră că nu pot practica auto-

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

finanţarea; altele consideră că dacă fac acest lucru, va fi prejudiciată imaginea lor publică sau relaţia cu donatorii. Chiar dacă OSC-urile cunosc legislaţia relevantă, adesea nu înţeleg ce taxe trebuie să plătească, ce formulare trebuie să depună sau ce proceduri trebuie să urmeze. În România activităţile de autofinanţare ale OSC-urilor rămân o practică rară, pe de o parte din cauza lipsei capacităţii şi spiritului antreprenorial al OSC-urilor, pe de altă parte din cauza lipsei unei interpretări clare a cadrului legal care, în principiu, permite OSC-urilor să se implice în activităţi comerciale.

Legislaţia română cuprinde o varietate de tipuri de OSC-uri care se implică în activităţi de interes general sau comun. Acestea includ asociaţii, fundaţii şi federaţii (ultimele două având opţiunea de a primi statut de beneficiu public). Acest ghid va încerca să clarifice cadrul legal cu care se confruntă organizaţiile române, concentrându-se asupra asociaţiilor şi fundaţiilor, care constituie majoritatea societăţii civile române. Prin urmare, ghidul va evalua gradul în care acest cadrul oferă un mediu favorizant pentru aceste organizaţii în vederea dezvoltării strategiilor de auto-finanţare.

1.1. Ce este Auto-finanţarea şi De ce Este Importantă?

Strategiile de auto-finanţare sunt utilizate de OSC-uri pentru a obţine venituri în sprijinul misiunilor lor. Utilizarea autofinanţării este un răspuns la actuala paradigmă de finanţare în care OSC-urile concurează pentru o parte limitată de resurse guvernamentale şi filantropice puse la dispoziţie, atât din surse naţionale cât şi internaţionale. Această realitate face ca multe OSC-uri să fie dependente de finanţare pe termen scurt pe bază de proiect şi le împiedică să îşi concentreze atenţia asupra dezvoltării strategice pe termen lung a organizaţiilor lor. Prin auto-finanţare, OSCurile îşi pot mări viabilitatea pe termen lung şi independenţa prin generarea unor resurse proprii pentru a suplimenta sprijinul din partea donatorilor publici şi privaţi.

August 2007 Capitol 1

Auto-finanţarea nu trebuie să ducă la comercializarea OSC-urilor. Auto-finanţarea poate oferi mai degrabă OSC-urilor un nivel mai mare de independenţă şi sustenabilitate fără a compromite obiectivele sau valorile misiunii lor. Venitul din auto-finanţare poate fi o alternativă pentru OSC-uri să sprijine activităţile care sunt adesea dificil de finanţat prin sursele de finanţare tradiţionale (cum ar fi costuri de exploatare principale, programe noi, eforturi propagandiste). NESsT nu susţine că OSC-urile ar trebui să înlocuiască integral sursele de finanţare tradiţionale cu auto-finanţarea, ci afirmă că auto-finanţarea poate oferi un supliment puternic alături de sprijinul guvernamental şi filantropic. Prin auto-finanţare, multe OSC-uri nu se întăresc numai din punct de vedere financiar ci şi instituţional prin abilitatea acestora de a genera noi venituri şi de a-şi desfăşura activitatea cu mai puţine constrângeri din partea fundatorilor. De asemenea, dacă este realizată într-o maniera responsabilă din punct de vedere social şi al mediului, activităţile comerciale ale OSC-urilor pot ajuta la crearea unei „economii alternative” care să răspundă mai mult la nevoile comunităţilor locale, ale micilor producători şi ale persoanelor cu un venit mic. Prin cumpărarea de produse şi servicii vândute de OSCuri, consumatorii promovează simultan misiunea OSC-urilor şi contribuie la o lume mai echitabilă şi sustenabilă. Tipurile de activităţi de auto-finanţare includ următoarele:

• Cotizaţii ale membrilor: strângerea de fonduri prin contribuţii de la membrii sau componenţii organizaţiei, care este considerată o taxă pentru un anumit produs, serviciu sau un alt beneficiu furnizat de către OSC membrului acestuia.

• Taxe pentru servicii: capitalizarea unor abilităţi sau a expertizei organizaţiei prin prestarea unor servicii clienţilor care plătesc pentru acestea in sectorul public sau privat (de exemplu un OSC prestează servicii de consultanţă societăţilor sau guvernului local).

August 2007 Capitol 1

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

• Vânzări de produse: vânzarea, mai degrabă decât donarea produselor din proiectele OSC-urilor (de exemplu cărţi sau alte publicaţii); distribuirea de produse (de exemplu articole donate în natură) cu însemne; sau producerea şi vânzarea de noi produse (de exemplu tricouri, căni).

• Utilizarea activelor “imobiliare”: închirierea proprietăţilor, spaţiilor, echipamentelor aparţinând OSC-ului, etc. când acestea nu sunt utilizate pentru activităţile legate de misiune.

• Utilizarea activelor “mobiliare”: de exemplu, generarea de venit din licenţă, patente sau alte drepturi de proprietate intelectuala deţinute de OSC, sau prin înregistrearea produselor cu numele / reputaţia OSC-ului.

• Dividende de investiţie: investiţii pasive cum ar fi conturi de economii şi fonduri mutuale, sau alte tranzacţii financiare mai sofisticate (de exemplu tranzacţionarea activă la bursa de valori).

OSC-urile se angajează în activităţi de auto-finanţare în principal pentru a-şi consolida resursele financiare, pentru a-şi promova misiunea socială, sau în ambele scopuri. Pe de o parte, o OSC poate fi pur şi simplu interesată de generarea de profit pe care să îl poată utiliza pentru finanţarea programelor misiunii sale de bază. În acest caz, organizaţia nu este interesată de promovarea misiunii sale sociale în mod direct prin activitatea de auto-finanţare, ci mai degrabă în mod indirect prin utilizarea veniturilor din activitatea commercilă pentru sprijinirea misiunii sale sociale. Un exemplu este o organizaţie de educaţie pentru sănătate care demarează o activitate tipărire şi utilizează veniturile pentru finanţarea proiectelor de cercetare ale organizaţiei. Această activitate este considerată ca nefiind legată de misiune.

Pe de altă parte, o OSC poate fi interesată în primul rând de utilizarea unei strategii de auto-finanţare pentru promovarea misiunii sale sociale. De exemplu, o OSC a cărei misiune sociale este aceea de a oferi cursuri de calificare în dulgherie şi de a crea loc de

muncă pentru cei dependenţi de anumite substanţe aflaţi în recuperare, poate începe să vândă mobilă pe care o produc ucenicii în vederea acoperirii costurilor materialelor şi salariilor instructorilor. Această activitate este considerată ca fiind legată de misiune.

Cu toate acestea, aceste exemple nu se exclud reciproc – şi nici obiectivele financiare şi sociale care motivează implicarea OSC-urilor în activităţi de autofinanţare. De multe ori, OSC-urile au ca scop atingerea unor obiective financiare şi sociale în mod simultan printr-o activitate de auto-finanţare. Organizaţia de sănătate poate fi mai bine poziţionată pentru diseminarea constatărilor cercetărilor sale, prin publicarea propriilor sale materiale, iar organizaţia care oferă cursuri de calificare poate utiliza excedentul din vânzările sale de mobilă pentru finanţarea altor programe ale organizaţiei sau a costurilor sale principale de exploatare. În fiecare din aceste scenarii, obiectivele activităţilor de auto-finanţare ale OSCurilor şi legătura acestor activităţi cu misiunea primară a organizaţiei influenţează succesul activităţilor şi poate juca un rol important în determinarea tratamentului legal al acestor activităţi, după cum va ilustra acest ghid.

1.2. Scopul şi Conţinutul acestui Ghid

În încercarea de diversificare a bazei lor de finanţare, câteva OSC-uri din România au iniţiat strategii de auto-finanţare. Totuşi, pentru marea majoritate a lor, acest lucru s-a realizat cu un nivel scăzut de cunoştinţe, de capital sau de alte forme de sprijin. Cercetarea efectuată de NESsT cu privire la utilizarea autofinanţării în cadrul OSC-urilor din România demonstrează că multe dintre acestea au o capacitate internă limitată (de ex.: abilităţi ale personalului şi timp necesar, resurse financiare adecvate, planuri de afaceri) sau sprijin extern (de ex.: finanţare, consultanţă, un mediu legal / de reglementare favorabil) pentru a se implica în activităţi de auto-finanţare. Totuşi, atunci când aceste organizaţii încearcă să urmeze strategii de auto-finanţare, ele trebuie să faca faţă la o serie de probleme legale, financiare, de management şi organizatorice pentru rezolvarea cărora nu există sprijin gata

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

disponibil. În cazul în care OSC-urile decid să se implice în activităţi de auto-finanţare, este important ca acestea să facă acest lucru cu tipuri şi la nivele corespunzătoare de asistenţă tehnică şi financiară şi în cadrul unei mediu extern favorabil. Presiunile şi cerinţele cu care se confruntă OSC-urile atunci când se implică în activităţi de auto-finanţare evidenţiază nevoia de a înţelege cadrul legal care le afectează în România. În acest context, prezentul ghid are un dublu scop: A.

Să evidenţieze legile, reglementările şi proce durile cheie care guvernează utilizarea autofinanţării în România. Capitolul 3 explică conţinutul legilor din România cu privire la utilizarea auto-finanţării şi abordează proble ma reglementărilor fiscale şi administrative aplicabile OSC-urilor implicate în astfel de activităţi. Acesta explică de asemenea proce durile – formulare ce trebuie să fie comple tate şi taxele ce trebuie să fie plătite – nece sare pentru a iniţia asemenea activităţi. Ghidul oferă o imagine de ansamblu asupra legilor şi reglementărilor relevante, astfel încât OSC-urile din România să îşi poată forma o idee dacă se conformează sistemului legal şi asupra a ce trebuie să facă în cazul în care doresc să se implice în procesul de auto-finanţare.

Să evalueze legile relevante care guvernează auto-finanţarea OSC-urilor în România, să evalueze efectelor lor practice şi să identifice zonele în care legea ar trebui îmbunătăţită. Prezentul ghid identifică punctele forte şi punctele slabe ale Legilor din România – indiferent dacă acestea ajută sau împiedică utilizarea auto-finanţării, şi dacă favorizează dezvoltarea sectorului în ansamblul său. Legislaţia este interpretată în cadrul unei tipologii de tratament fiscal, ceea ce o face mai uşor de înţeles şi de evaluat.

Tipologia a fost mai întâi dezvoltată de Centrul

August 2007 Capitol 1

Internaţional privind Legea Non-profit (CILN) pentru a examina tratamentul legal aplicat activităţilor economice/comerciale ale OSC-urilor din ţările din Europa Centrală şi de Est; în prezent, aceasta a devenit o tipologie acceptată la scară largă, destinată înţelegerii şi evaluării tratamentului fiscal al acestor activităţi. Tipologia CILN este prezentată în Capitolul 2; legislaţia din România este analizată în contextul acestei tipologii in Capitolul 3; şi cinci criterii legate de tipologie sunt folosite ca bază pentru evaluările şi recomandările oferite în Capitolul 4.

1.3. Cadrul General şi Metodologie

Prezentul ghid reprezintă o componentă a eforturilor NESsT de a încuraja auto-finanţarea în rândul OSCurilor din România. În anul 1997, NESsT a început să coordoneze o cercetare aplicată privind autofinanţarea OSC-urilor în Europa Centrală în vederea identificării provocărilor şi nevoilor specifice din acestă regiune. Obiectivele cercetării aplicate au fost după cum urmează: • Evaluarea utilizării curente a activităţilor de auto-finanţare în rândul OSC-urilor din Europa Centrală. NESsT a realizat studii de caz care au urmărit succesele şi obstacolele pe care le-au întâmpinat în cadrul activităţii de auto-finanţare OSC-urile din patru ţări din Europa Centrală: Ungaria, Slovacia, Republica Cehă şi Slovenia.

• Examinarea mediului legal general actual privind auto-finanţarea OSC-urilor din regiune, inclusiv a cadrului legal şi de reglementare implementat la nivel local şi naţional, care afectează activităţile OSCurilor.

• Răspândirea informaţiilor rezultate în urma cercetării – prin publicarea de studii de caz şi de ghiduri legale şi prin organizarea de ateliere locale – pentru grupurile de interes din toate sectoarele, în efortul lor de a dezvolta strategii de sprijinire a OSCurilor în utilizarea auto-finanţării.

În anul 2005, NESsT şi-a actualizat cercetarea în aces-

August 2007 Capitol 1

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

te patru ţări şi a realizat de asemenea o evaluare similară în Croaţia, ca parte a strategiei sale de a-şi extinde activitatea în acea ţară. În anul 2007, o astfel de cercetare a fost efectuată şi în România. Aceasta a fost realizată utilizând o metodologie dezvoltată de NESsT pentru evaluarea cadrului legal privind activitatea de auto-finanţare a OSC-urilor dintr-o anumită ţară. Următoarele patru aspecte au fost avute în vedere:

A. Ce spune legea. Care este tratamentul legal actual al activităţilor de auto-finanţare ale OSC-urilor (inclusiv legislaţia, prevederile legale actuale, istoricul legii, revizuirile legii, abordarea de reglementare, ratele fiscale, cerinţele de raportare, alte legi şi reglementări, procesele legale şi organizaţiile sau avocaţii care oferă servicii sau asistenţă)?

B. Cum este înţeleasă legea. Înţeleg OSC-urile reglementările privind activităţile de auto-finanţare ale OSC-urilor? C. Efecte ale legii. Care este efectul reglementărilor actuale asupra activităţilor de auto-finanţare ale OSC-urilor? D. Recomandări privind legea. Care sunt cele mai importante recomandări privind abordarea problemelor actuale de reglementare?

Cercetarea a cuprins interviuri extensive cu avocaţii români cu cunoştinţe solide privind legea non-profit şi cu OSC-urile din România care se implică în activităţi comerciale, pentru a evalua punctele lor de vedere cu privire la acest subiect, analiza legilor în cauză şi documentare din literatura de specialitate aferentă. Prezentul ghid a fost apoi revizuit de avocaţi specializaţi în sectorul non-profit cu o experienţă îndelungată în privinţa cadrului de reglementare al OSC-urilor din România.

Cadrul Legal şi de Reglementare pentru Autofinanţarea OSC în România

Capitol 2

Prezentarea unei Tipologii pentru Evaluarea a Cadrului Legal şi de Reglementare Acest capitol prezintă o tipologie destinată analizării regulilor care guvernează activităţile de auto-finanţare ale OSC-urilor. Tipologia a fost dezvoltată de Centrul Internaţional privind Legea Non-profit (CILN). NESsT a extins-o şi a modificat-o pentru a-i mări aria de aplicabilitate. Următoarele secţiuni prezintă patru zone cheie care sunt esenţiale pentru înţelegerea structurii legale pentru auto-finanţarea OSC-urilor, înainte de evaluarea caracteristicilor specifice din România: 1) caracteristicile legale ale OSC-urilor, 2) definiţia legală a auto-finanţării, 3) criterii care permit autofinanţarea şi 4) impozitarea activităţilor de autofinanţare.

Este important de remarcat faptul că în textele sale, CILN utilizează termenul “organizaţii non-profit” sau “ONP-uri”, care se referă la un sub-grup al clasificării mai largi a “OSC-urilor”, termenul utilizat de NESsT. Termenul “OSC-uri” cuprinde “ONP-urile” înregistrate, dar şi asociaţiile şi grupurile orientate spre comunitate. Acest ghid utilizează termenul “OSC-uri”, cu excepţia părţilor în care se discută în mod specific de tipologia CILN, acolo păstrându-se terminologia CILN specifică. Legile române fac referire la termenii “asociaţie” şi “fundaţie” care corespund scopului mai larg al organizaţilor cuprinse de termenul “OSC-uri”.

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

2.1 Caracteristici Legale ale Organizaţiilor Non-Profit

Aceste caracteristici evidenţiază diferenţele cheie dintre organizaţiile care urmăresc obţinerea de profit şi cele non-profit, furnizând astfel contextul necesar înţelegerii modului în care ONP-urile se angajează în activităţi comerciale sau de auto-finanţare. Discuţia care urmează în prezentul capitol şi în restul ghidului abordează un sub-grup al ONP-urilor – pe acelea ale căror scopuri non-profit sunt menite să promoveze beneficiul public. Deşi ONP-urile care urmăresc beneficiul public reprezintă un sub-grup semnificativ al ONP-urilor din România, este important să se recunoască faptul că unele ONP-uri, precum asociaţiile mutuale ale colecţionarilor de timbre sau ale jucătorilor de şah, nu pot urmări astfel de obiective. Aceste organizaţii continuă să fie considerate ONGuri şi în general li se aplică aceleaşi reglementări, dar prezentul ghid va aborda doar acele ONG-uri care urmăresc beneficiul public. Totuşi, nu există o metodă standard de stabilire a ceea ce reprezintă beneficiul public şi, deşi legile române menţionează organizaţiile care urmăresc beneficiul public (OBP-uri), conceptul continuă să rămână vag, şi puţine ONG-uri se încadrează la acest statut. CILN face de asemenea această distincţie, iar tipologia sa corespunzătoare identifică două ipoteze legale de bază care disting ONP-urile în beneficiul public de entităţile care urmăresc profitul:

1. Constrângerea de ne-repartizare. Deşi ONPurilor nu le este interzis să genereze profit, aceste profituri nu pot fi repartizate entităţilor private care ar putea să fie în postura de a le controla în scop de câştig personal, precum fondatorii, membrii, funcţionarii, directorii, agenţii, angajaţii şi orice altă parte similară.

2. Scopul beneficiului public. Prin definiţie, această categorie de ONP-uri este organizată şi îşi desfăşoară activitatea în primul rând pentru a asigura beneficiul public.

Aceste caracteristici nu ţin în principal de forma legală specifică a ONP-urilor. De aceea, discuţia abor-

August 2007 Capitol 1

dează ONP-urile înregistrate ca asociaţii şi ca fundaţii atâta timp cât acestea asigură beneficiul public şi respectă principiul ne-distribuirii.

2.2 Definiţia legală a Autofinanţării

Există mulţi termeni şi multe definiţii, legale şi nelegale, utilizate în mod curent pentru a descrie activităţile care generează venituri pentru OSC-uri (de ex.: activitate comercială, activitate economică, întreprindere non-profit, întreprindere socială, întreprindere cu scop social, venituri obţinute, activităţi generatoare de venit). CILN utilizează termenul “activitate economică” pentru a se referi la activitatea de auto-finanţare. CILN defineşte activităţile economice drept “activităţi comerciale sau de comerţ efectuate în mod regulat”, cu excepţia celor care au fost excluse în mod tradiţional (de ex.: vânzarea de bilete pentru evenimentele culturale, taxele de şcolarizare la instituţiile de învăţământ şi taxele de spitalizare la spitalele non-profit). Pe de altă parte, NESsT utilizează termenul “auto-finanţare” pentru a face referire la activităţile care generează venituri pentru OSC-uri, incluzând cele şase tipuri de activităţi descrise în capitolul precedent. În România, termenii “autofinanţare”, “activităţi economice” şi “activităţi comerciale” sunt utilizaţi alternativ pentru a indica atât activităţile legate de misiune şi cele ne-legate de misiune, asumate de OSC-uri în scop de generare de venit.

2.3 Criterii care permit Autofinanţarea

AConform CILN, “pragul reprezintă măsura în care ONP-urilor ar trebui să li se permită să se implice în activităţi economice sau comerciale fără a-şi pierde statutul lor de organizaţii non-profit”. La acest nivel al analizei, întrebarea care se pune nu este dacă aceste activităţi ar trebui să fie scutite de impozit, ci în ce circumstanţe acestea ar trebui să fie permise.

În ţările în care ONG-urile se pot implica în activităţi comerciale – NESsT argumentează că interzicerea activităţilor comerciale ale ONG-urilor nu reprezintă o practică de reglementare bună deoarece limitează dezvoltarea sustenabilă a acestui sector – există două

August 2007 Capitol 1

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

teste tipice utilizate de guvernele din întreaga lume pentru a stabili dacă activităţile economice sunt activităţi “non-profit” sau “profit”.

1. Testul scop - principal. Acest test furnizează un model legal pentru reglementarea auto-finanţării ONP-urilor. Acesta nu interzice utilizarea activităţilor de auto-finanţare, ci mai degrabă subliniază faptul că ONP-urile sunt înfiinţate şi îşi desfăşoară activitatea în principal în scopuri non-profit şi nu în scop de câştig privat. Testul implică faptul că auto-finanţarea va avea un scop legat de misiune, un scop non-profit şi/sau nu va reprezenta principala activitate a organizaţiei. Exemple de condiţii specifice testului scop principal, regăsite în mod normal în reglementările guvernamentale, includ următoarele: activităţile economice să nu reprezinte principalul scop (de ex.: principala activitate) al ONG-urilor; activităţile economice să fie activităţi accesorii (sau suplimentare); activităţile economice să fie legate de obiectivele statutare;

2. Testul destinaţia - venitului. Contrar testului scop - principal, testul destinaţia -venitului, în forma sa de bază, ignoră natura economică sau comercială a activităţii în cauză şi se concentrează exclusiv asupra scopurilor în care sunt utilizate profiturile activităţii. În baza acestui test, o organizaţie trebuie să-şi consacre întregul său venit scopurilor sale non-profit pentru a fi calificată drept o ONP. În consecinţă, o organizaţie care cheltuieşte 99% din timpul său în scop comercial şi 1% pentru desfăşurarea de activităţi în beneficiul public, şi consacră întregul său profit acestor activităţi desfăşurate în beneficiul public poate de asemenea să fie considerată drept o ONP. Un exemplu de condiţie specifică testului destinaţia - venitului este aceea că venitul din activităţi economice este utilizat pentru a sprijini obiectivele oranizaţiei legate de misiune şi nu pentru a fi distribuit ca profit..

În baza oricăruia dintre aceste teste, o ONP se poate implica în activităţi economice care urmăresc scopul non-profit pentru care a fost înfiinţată. Trebuie să se remarce faptul că guvernele pot să utilizeze – şi uneori chiar utilizează – o combinaţie a condiţiilor în baza testului scop - principal şi a testului destinaţia -

venitului, pentru a stabili dacă activităţile comerciale ale ONG-urilor sunt permise. De exemplu, un guvern poate permite doar activităţi comerciale ale ONGurilor legate de misiune (testul scop - principal) şi ca venitul din activităţi comerciale să fie utilizat în cadrul activităţilor legate de misiune (testul destinaţia - profiturilor). Dar ce justificare au Guvernele atunci când permit ONP-urilor să desfăşoare activităţi de auto-finanţare? Sunt două motive legate de politicile publice pentru a permite ONP-urilor să se angajeze în astel de activităţi:.

A. Auto-finanţarea aplică resurse ne-publice în beneficiul public. Venitul din activităţi economice este principala sursă de fonduri a ONP-urilor (în special în ţările în tranziţie, în care nu există capital privat şi tradiţie filantropică) şi le permite să îşi desfăşoare activitatea în beneficiul public fiind mai puţin dependente de sprijinul guvernamental şi de donaţiile caritabile.

B. Auto-finanţarea permite îndeplinirea obiectivelor legate de binele public. Unele activităţi economice şi comerciale duc în mod direct la îndeplinirea scopului de asigurare a beneficiului public. De exemplu, deşi vânzarea unei cărţi privind tehnicile de predare de către o organizaţie de învăţământ reprezintă a activitate economică, distribuirea cărţii serveşte în mod direct scopului beneficiului public, acela de a promova educaţia. Împiedicarea ONP-urilor să utilizeze astfel de mijloace comerciale şi economice în vederea atingerii obiectivelor lor ar putea afecta în mod direct abilitatea acestora de a-şi îndeplini scopurile de asigurare a beneficiului public.

2.4 Regimul de Impozitare a Activităţilor de Autofinanţare

Deşi tratamentul legal al auto-finanţării OSC-urilor diferă, la nivel practic, de la ţară la ţară, majoritatea au exclus extremele (de ex.: o interzicere completă a activităţilor economice sau permiterea activităţilor economice drept principala activitate a organizaţiei). Dincolo de această decizie, se pune problema trata-

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

mentului fiscal al acestor activităţi. Guvernele au utilizat în mod standard patru abordări, singulare sau în combinaţie, pentru a stabili tratamentul fiscal privind activităţile de auto-finanţare ale OSC-urilor:

1. Impozitare globală. O politică de impozit global impozitează venitul din toate activităţile economice indiferent de sursa sau destinaţia venitului. În baza acestei abordări, organizaţia nu este restricţionată de nivelul sau de tipul de activitate, ci este impozitată pentru toate veniturile generate de aceste activităţi, indiferent de destinaţia acestor venituri.

August 2007 Capitol 1

venitul este utilizat pentru a sprijini activităţile legate de misiune.

4. Impozitare mecanică. O politică de impozitare mecanică face o distincţie rigidă pe baza unor criterii fixe, în vederea determinării diferenţei dintre activităţile economice care sunt impozitate şi acelea care nu sunt impozitate. Un exemplu de test mecanic este un plafon de scutire de taxe (de ex.: un nivel al venitului sub care activităţile economice sunt scutite de impozit şi cel peste care acestea sunt impozabile).

Unele guverne au creat politici fiscale hibride care se 2. Impozitare în funcţie de destinaţia venitului. bazează pe două sau mai multe astfel de abordări. De O politică de impozitare în funcţie de desexemplu, este posibil să permită ca venitul tinaţia venitului scuteşte venitul din net dintr-o activitate economică să fie activităţi economice utilizat în scutit de impozit sub un anumit plafon scopul beneficiului public. În baza şi să aplice testul mecanic legat de acestei abordări, organizaţia nu este misiune pentru a determina dacă venirestricţionată de nivelul sau de tipul tul net peste acest prag ar trebui să fie de activitate economică, dar este impozitat. impozitată pentru toate veniturile care nu sunt utilizate în scopul benOSC-urilor din România le este permis eficiului public. Impozitul în funcţie în mod explicit să desfăşoare activităţi de destinaţia venitului nu trebuie să fie comerciale, în conformitate cu restricţia de ne-disconfundat cu testul destinaţia - venitului. Testul este tribuire. Acestea pot să se implice în mod direct doar utilizat pentru a stabili dacă OSC-urile pot desfăşura în activităţi legate de misiune, şi pot să se implice în activităţi economice fără activităţi comerciale care nu a-şi compromite statutul sunt legate de misiune doar Guvernele au adoptat în mod caracteristic lor legal non-profit, atâta prin înfiinţarea unei entităţi patru abordări de politici publice, simple sau timp cât veniturile sunt separate, aducătoare de profcombinate, pentru a determina modalitatea destinate misiunii organiit. După cum se va prezenta de impozitare a activităţilor de autofinanţare în capitolul următor, OSCzaţiei. Pe de altă parte, impozitul în funcţie de urile sunt scutite de la ale OSC-urilor. destinaţia venitului se conimpozitarea pe profitul gencentrează exclusiv asupra tratamentului fiscal al orgaerat de activităţile lor economice până la un anumit nizaţiilor non-profit. nivel. Peste acest nivel, venitul OSC-urilor este impozitat la o rată de impozitare a profitului specifică com3. Impozitare în funcţie de sursa venitului (sau paniilor. În această privinţă, OSC-urile sunt impozitate testul relaţional). O politică de impozitare în funcţie de pe profitul provenit din activităţile lor economice, pe sursa venitului se concentrează asupra sursei de venit, baza unui impozit mecanic. Entităţile juridice înfiinţate acordând o scutire de impozit numai în cazul în care separat de OSC-uri pentru a desfăşura activităţi comervenitul provine din activităţi legate de scopurile orgaciale trebuie să plătească impozit pe profit indiferent nizaţiei in beneficiul public. În baza acestei abordări, de activitate şi de nivelele de venit, şi de aceea aceste organizaţia este impozitată pentru toate veniturile genentităţi sunt impozitate pe baza unui impozit global. erate de o activitate ne-legată de misiune, chiar dacă Nu există nici un consens cu privire la care dintre

August 2007 Capitol 1

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

aceste abordări este mai bună, având în vedere faptul că fiecare implică anumite beneficii şi costuri şi defineşte obiective diferite ale politici publice. CILN aplică patru criterii (adaptate de NESsT) pentru a evidenţia implicaţiile practice ale fiecărei abordări.

A. Aspecte legate de complexitatea administrării şi implementării practice. Impozitarea globală a tuturor activităţilor economice este cea mai simplă abordare de administrare şi de implementare – odată ce activităţile economice sunt definite. ONP-urile sunt tratate în acelaşi fel ca şi organizaţiile care urmăresc obţinerea de profit. Regula destinaţiei-profitului este ceva mai complex de administrat şi de implementat. Principala dificultate constă în stabilirea şi aplicarea criteriilor pentru ceea constituie o cheltuială în scopul beneficiului public şi supervizarea utilizării efective a profitului. Totuşi, este încă necesar să se monitorizeze ONP-urile şi modul în care îşi utilizează fondurile, iar această funcţie de “supraveghere” se poate dovedi dificilă din punct de vedere administrativ. În plus, această abordare creează o posibilitate mai mare de abuz a unor indivizi fără scrupule, care urmăresc să folosească ONP-urile ca mijloace de evaziune fiscală. Un test de relaţionare este mai greu de aplicat deoarece este dificil de specificat conexiunea necesară dintre activitatea economică şi scopul beneficiului public. Această abordare tinde să funcţioneze mai bine atunci când este dezvoltată în timp prin practici administrative. Pe de altă parte, această abordare relaţională este foarte probabil să concentreze atenţia ONP-urilor asupra activităţilor economice în beneficiul binelui public.

B. Efecte ale colectării venitului. Presupunând că ratele de impozitare aplicate în baza diferitelor tratamente fiscale sunt egale, cel mai mare venit potenţial obţinut în urma impozitării pe venit este generat în cazul folosirii abordării impozitării globale, deoarece supune impozitării cea mai mare parte a activităţilor de auto-finanţare ale ONP-urilor. Totuşi, privind în mod empiric, nu este clar cât de mult impozit ar fi practic colectat, deoarece, considerând celelalte elemente fiind egale, nivelul activităţii comerciale a ONP-urilor va fi probabil mai mic în baza acestei reguli decât în baza altor reguli (deoarece

impozitarea descurajează ONP-urile să iniţieze activităţi comerciale).

În forma sa cea mai pură, regula destinaţia-venitului are cel mai scăzut potenţial de a produce venit de pe urma impozitării, deoarece toate veniturile din orice surse sunt scutite de impozitare în cazul în care sunt utilizate în scopul beneficiului public. În practică, multe ţări impun limite privind suma venitului care este scutit în baza regulii destinaţia-venitului, limitând astfel eventualele pierderi ale bazei de venituri a statului. Testul relaţional legat de misiune poate de asemenea să reducă in mod potenţial dimensiunea bazei fiscale, dar probabil mai puţin decât testul destinaţia venitului, deoarece primul dintre ele are efectul de a direcţiona activităţile economice ale ONG-urilor către zone specifice care produc beneficiu public. C. Efecte asupra sectorului comercial. Abordarea impozitării globale a ONP-urilor pe venitul obţinut din activităţi economice este cel mai favorabil pentru sectorul comercial, deoarece nu există posibilitatea unei concurenţe “neloiale” sau care să aducă prejudicii (de ex.: ONP-urile nu primesc un tratament fiscal preferenţial în comparaţie cu organizaţiile care urmăresc obţinerea de profit). Regula destinaţia-venitului, în forma sa cea mai pură, nu face nimic să împiedice concurenţa neloială, deoarece natura utilizării venitului poate oferi ONP-urilor un avantaj fiscal pe care competitorii lor care urmăresc obţinerea profitului nu îl împărtăşesc. În mod firesc, o limitare a acestui beneficiu ar reduce avantajul comparativ al ONP-urilor. Testul relaţional legat de misiune minimizează concurenţa neloială prin încurajarea ONPurilor să se concentreze asupra activităţilor care produc un beneficiu public şi prin aplicarea tratamentului fiscal standard folosit pentru întreprinderile care urmăresc obţinerea de profit, atunci când activităţile ONP-urilor sunt desfăşurate strict în vederea obţinerii de profit. Dificultatea în implementarea acestei reguli legate de misiune constă în stabilirea activităţilor economice care contribuie sau nu la beneficiul public (sau care nu contribuie suficient de mult la beneficiul public).

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

D. Efecte asupra dezvoltării sectorului ONPurilor. Abordarea impozitării globale reduce resursele sectorului non-profit, transferând în mod semnificativ bani de la ONP-uri în sectorul guvernamental. Este general acceptat faptul că ONP-urile care îşi desfăşoară activitatea în scopul beneficiului public, dacă nu sunt eligibile pentru a primi subvenţii de la stat, trebuie măcar să nu fie nevoite să transfere resursele către stat (în acelaşi mod ca şi întreprinderile care urmăresc obţinerea de profit). Impozitarea globală a tuturor veniturilor ONP-urilor obţinute din activităţi economice elimină motivarea de a se implica în activităţi generatoare de venit în scopul beneficiului public, şi se dovedeşte a fi cel mai puţin favorabilă pentru sectorul non-profit. Partizanii ONP-urilor solicită ca cel puţin ca aceste impozite să aibă o rată preferenţială, mai mică decât cele impuse întreprinderilor care urmăresc obţinerea de profit..

Regula destinaţia - venitului oferă ONP-urilor venitul potenţial cel mai mare, deoarece, în mod virtual, orice venit obţinut poate fi excaptat de la impozitare, dacă acesta este destinat activităţilor desfăşurate în beneficiul public. Testul relaşional legat de misiune este mai puţin favorabil ONP-urilor deoarece activităţile asumate doar în scopul obţinerii de venit nu se bucură de scutire de la impozit. Totuşi, testul reaţional legat de misiune oferă beneficii fiscale semnificative pentru ONP-uri, în special atunci când acestea se concentrează asupra activităţilor asociate scopului beneficiului public. În plus, testul relaţional canalizează activităţile economice ale ONP-urilor în direcţii care să vizeze mai mult beneficiul social decât o face testul destinaţia - venitului, care încurajează ONP-urile să se implice în activităţi comerciale cu cel mai mare potenţial de câştig financiar.

August 2007 Capitol 1

Cadrul Legal şi de Reglementare pentru Autofinanţarea OSC în România

Capitol 3

Vedere de ansamblu asupra cadrului general Cadrul legal din România permite în mod explicit activităţile comerciale ale OSC-urilor, atâta vreme cât acestea sunt legate de misiune. OSC-urile care doresc să se implice în activităţi comerciale nelegate de misiune trebuie să înfiinţeze entităţi separate, destinate obţinerii de profit. Cadrul legal nu promovează în mod special activităţile comerciale ale OSC-urilor având în vedere că atât activităţile legate de misiune cât şi cele care nu sunt legate de misiune sunt reglementate în acelaşi fel ca şi activităţile comerciale destinate obţinerii de profit. În plus, legislaţia din România recunoaşte conceptul de organizaţie în beneficiul public, dar definiţia rămâne vagă, iar beneficiile nu prea bine definite. O legislaţie mai precisă ar ajuta în mod semnificativ la stabilirea unui mediu permisiv pentru sectorul civil.

3.1 Reglementări generale pentru OSC-uri

OSC-urile din România sunt reglementate de Ordonanţa Guvernamentală privind Asociaţiile şi Fundaţiile, OG 26/2000, adoptată în ianuarie 2000, şi modificată şi pusă în aplicare în 2005 de Legea privind Asociaţiile şi Fundaţiile (Nr. 246/2005). OG 26/2000 a fost apoi modificată în anul 2003 de Ordonanţa Guvernamentală 37/2003, dar OG 37/2003 a fost ulterior abrogată parţial din cauza unui nou pro-

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

ces de înregistrare propus, care solicita ministerului corespunzător să semneze cererea unei organizaţii înainte de aprobarea acesteia. 1

OG 26/2000 a înlocuit Legea anterioară privind Asociaţiile şi Fundaţiile din anul 1924 (Legea no. 21 privind Persoanele Juridice (Asociaţiile şi Fundaţiile) din data de 6 februarie 1924)2. Câteva din modificările dintre legea din 1924 şi ordonanţa din 2000 includ eliminarea avizului necesar din partea ministerului competent în cadrul etapei pre-judiciare, furnizarea unor termene limită clare în cadrul întregii proceduri de înregistrare, o reducere a numărului de membri necesar pentru a forma o asociaţie (redus apoi în baza legii 246/2005), şi un nivel minim al activelor pentru înregistrarea OSC-urilor. În plus, OG 2000 a menţionat pentru prima dată conceptul de organizaţii în beneficiul public. Ordonanţa 2000 a oferit de asemenea asociaţilor şi fundaţiilor o mai mare independenţă faţă de guvern.3

Conform legii române, există trei tipuri de OSC-uri: asociaţii, fundaţii şi federaţii. Aceste trei tipuri de organizaţii sunt denumite laolaltă “organizaţii nonprofit” în legislaţia română , deşi unele legi folosesc de asemenea termenii “organizaţii non-guvernamentale” sau “organizaţii ale societăţii civile”.

O asociaţie este definită ca fiind “un subiect de lege, constituită din trei sau mai multe persoane care, pe baza unui acord, împărtăşesc, fără a avea dreptul la restituire, contribuţia lor materială, cunoştinţele lor şi activitatea lor lucrativă, pentru a desfăşura activităţi de interes general, de interes comunitar sau, dacă este cazul, de interes personal, ne-patrimonial [ne-financiar sau non-profit].” 6 1 Indicele de susţinere a ONG 2005 pentru Europa Centrală şi de Est, Agenţia Statelor Unite de Dezvoltare Internaţională. 2 Legea nr. 21 privind Persoanele Juridice (Asociaţiile şi Fundaţiile) din data de 6 februarie 1924; Ordonanţa privind Asociaţiile şi Fundaţiile (Ordonanţa nr. 26 din data de 30 ianuarie 2000). 3 De exemplu, legea din anul 1924 prevede ca pentru modificarea unei fundaţii, “Curtea de Apel, cu aprobarea comisiei superioare a persoanelor juridice, să fie capabilă să decidă, la cererea organelor administrative şi de conducere, în legătură cu modificarea organizaţiei înfiinţate de fondator, în cazul în care acest lucru este considerat a fi indispensabil pentru păstrarea activelor şi pentru îndeplinirea obiectivului fundaţiei”. Ordonanţa din anul 2000 oferă în ultimă instanţă consiliului de administraţie autoritatea de a modifica fundaţia. 4 A se vedea Codul Fiscal, Articolele 7 şi 18. 5 U.S. International Grantmaking, Informaţii naţionale, România, martie 2007.

August 2007 Capitol 1

Membrii sau asociaţii trebuie să redacteze un act constitutiv şi un statut al asociaţiei. Actul constitutiv specifică, printre altele, membrii fondatori, numele asociaţiei, activele iniţiale (cel puţin egale cu valoarea unui salariu minim brut), şi organismele de reglementare (inclusiv consiliul de administraţie). Statutul specifică, printre altele, scopul şi obiectivul asociaţiei şi categoriile sale de active şi pasive. 7

Legea specifică că o asociaţie trebuie să fie formată din trei organisme: adunarea generală, care are, în ultimă instanţă, responsabilitatea şi autoritatea de a decide în privinţa tuturor aspectelor importante ale asociaţiei, în cazul în care statutul acesteia nu acordă autoritatea supremă, în anumite privinţe, consiliului de administraţie; consiliul de administraţie, care “asigură punerea în aplicarea deciziilor luate de adunarea generală”; şi cenzorul, care asigură controlul financiar intern al asociaţiei. Atunci când numărul membrilor depăşeşte cifra 100, se impune formarea unui comitet de cenzori, alcătuit dintr-un număr impar de membri.8

O fundaţie este definită ca “un subiect de lege, constituită de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act de voinţă inter vivos sau în caz de deces, stabilesc un patrimoniu desemnat permanent şi irevocabil în vederea îndeplinirii unui obiectiv de interes general sau, dacă este cazul, de interes comunitar”. 9

Fondatorul sau fondatorii trebuie să redacteze un act constitutiv şi un statut care să conţină cerinţe similare celor necesare înregistrării unei asociaţii. Activele iniţiale (în natură sau în numerar) ale unei fundaţii trebuie să fie cel puţin egale cu valoarea a 100 de salarii minime brute), în cazul în care obiectivul fundaţiei nu 6 7 8 9

Ordonanţa Ordonanţa Ordonanţa Ordonanţa

Guvernamentală Guvernamentală Guvernamentală Guvernamentală

26/2000, Articolul 4. 26/2000, Articolele 6 şi 7. 26/2000, Articolele 20, 21, 24, 27. 26/2000, Articolul 15.

August 2007 Capitol 1

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

este acela de a colecta fonduri pentru alte asociaţii sau fundaţii, caz în care activele iniţiale trebuie să fie cel puţin egale cu valoarea a 20 de salarii minime brute.10

Legea specifică că o fundaţie trebuie să fie formată din două organisme: consiliul de administraţie şi cenzorul. Consiliul de administraţie este organul de conducere şi administrativ, a cărui responsabilitate este aceea de a îndeplini scopul şi obiectivele fundaţiei. Autoritatea cenzorului este similară cu cea existentă în cazul unei asociaţii. 11

O federaţie este înfiinţată de una sau mai multe asociaţii sau fundaţii. Federaţiile îşi desfăşoară activitatea în baza aceloraşi prevederi ca şi asociaţiile. 12

Conceptul de beneficiu public a fost menţionat pentru prima oară în OG 26/2000. Orice asociaţie, fundaţie sau federaţie poate fi recunoscută de Guvern ca desfăşurându-şi activitatea în beneficiul public, în cazul în care sunt îndeplinite anumite condiţii de eligibilitate, inclusiv aceea ca activitatea organizaţiei să se desfăşoare în interesul general sau în cel al colectivităţii. Conform descrierii de mai jos, beneficiile ce revin asociaţiilor şi fundaţiilor care îşi desfăşoară activitatea în beneficiul public sunt relativ mici, iar în prezent doar în jur de 60 de asociaţii şi de fundaţii se încadrează în acest statut.

3.2 OSC-uri şi activităţi comerciale

Articolul 46 al OG 26/2000 defineşte veniturile asociaţilor şi ale federaţiilor după cum urmează: a) taxe/cotizaţii ale membrilor; b) dobânzi şi dividende rezultate din investiţii financiare; c) dividende obţinute de la societăţi comerciale; d) venituri rezultate din activităţi economice directe; e) donaţii, sponsorizări sau moşteniri; şi f) alte venituri.13 În ceea ce Ordonanţa Guvernamentală 26/2000, Articolele 15 şi 16. Ordonanţa Guvernamentală 26/2000, Articolele 28, 29, 31. 12 Ordonanţa Guvernamentală 26/2000, Articolul 35. 13 Raport privind Beneficiul Public, Procesul Român de Reglementare a Beneficiului Public, Fundaţia de Dezvoltare a Societăţii Civile; Ordonanţa Guvernamentală 26/2000, Articolul 38. 10 11

priveşte fundaţiile, veniturile sunt aceleaşi ca cele definite pentru asociaţii şi federaţii, cu excepţia taxelor/cotizaţiilor membrilor.

Articolul 48 specifică în continuare faptul că asociaţiile şi fundaţiile pot desfăşura activităţi economice directe “în cazul în care acestea au un caracter accesoriu” şi atâta timp cât acestea sunt legate de misiunea (“scopul”) lor. Legea nu specifică ce reprezintă un caracter accesoriu, iar această clauză poate fi interpretată ca un test scop-principal de reglementare a auto-finanţării OSC-urilor. După cum s-a menţionat la Capitolul 2, testul scop-principal evidenţiază faptul că OSC-urile sunt înfiinţate şi îşi desfăşoară activitatea îndeosebi în scop non-profit şi că auto-finanţarea nu ar fi principala activitate a organizaţiei. Legea este de asemenea vagă în definirea a ceea ce reprezintă activităţile economice legate de misiune şi nelegate de misiune, iar în teorie, autorităţile fiscale ar putea compara facturile şi contractele generate de activităţile economice cu misiunea OSC-urilor prevăzută în statut. Totuşi, nu este clar cum – şi dacă – legea este aplicată în practică.

Asociaţiile şi fundaţiile se pot implica în activităţi nelegate de misiune prin înfiinţarea de societăţi comerciale separate. Dividendele obţinute din activităţile acestor societăţi comerciale, în cazul în care nu sunt reinvestite în respectivele societăţi comerciale, vor fi utilizate doar în scopul îndeplinirii misiunii asociaţiei sau a fundaţiei. 14

Nu există limitări cu privire la venitul pe care o OSC îl poate genera din activităţi contractuale, fie în mod direct, fie prin intermediul unei societăţi comerciale.15 Dezbatere privind organizaţiile care îşi desfăşoară

Ordonanţa Guvernamentală 26/2000, Articolul 47.

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

activitatea în beneficiul public Există diferite dezbateri cu privire la tratamentul activităţilor comerciale ale organizaţiilor care îşi desfăşoară activitatea în beneficiul public. Cu câteva excepţii privind scutirile de impozit pe venit din publicitate, asupra anumitor produse importate, şi asupra taxelor pe vehicule, organizaţiile care îşi desfăşoară activitatea în beneficiul public nu se bucură de exceptări de taxe fiscale. Dezbaterea curentă analizează dacă statutul de beneficiu public ar trebui să permită scutiri fiscale suplimentare, inclusiv pentru activităţile comerciale. Una dintre propunerile privind activităţile comerciale ale organizaţiilor care îşi desfăşoară activitatea în beneficiul public este acela de creştere sau de eliminare a limitelor privind venitul, în ceea ce priveşte scutirile de impozit pe profit (a se vedea mai jos). 16

3.3 Tratamentul fiscal al Activităţilor Comerciale ale OSC-urilor

3.3.1 Impozitul pe profit

Activităţile comerciale ale OSC-urilor desfăşurate în mod direct de OSC-uri - şi, în consecinţă, legate de misiune – sunt scutite de la plata impozitului pe profit până la un anumit plafon al venitului. Peste acest nivel, OSC-urile trebuie să plătească un impozit pe

PREZENTAREA PE

Legată de Misiune

Capitol 1

profit de 16%, acelaşi ca şi cel plătit de societăţile comerciale. Plafonul de venit este de 15.000 Euro obţinuţi din activităţi economice, într-un an fiscal , dar nu mai mult de 10% din venitul total scutit de impozit al organizaţiei. Codul Fiscal defineşte un total de 11 categorii de venituri non-profit scutite de la impozitare, inclusiv cotizaţiile membrilor, taxele de înregistrare şi contribuţiile; venitul din activităţi sportive; donaţiile primite pe bază de sponsorizare; dividendele şi dobânzile obţinute din investirea veniturilor scutite de la impozitare; subvenţiile publice şi private; venitul realizat din evenimente de colectare de fonduri ocazionale; venitul ocazional obţinut din vânzarea activelor deţinute de OSC-uri, altele decât cele utilizate pentru o activitate comercială; venitul pentru care impozitul pe spectacol este plătibil (a se vedea secţiunea 3.3.4. privind alte impozite); şi venitul obţinut din reclamă şi publicitate (aplicabil doar organizaţiilor care îşi desfăşoară activitatea în beneficiul public, în anumite domenii de activitate).17

În ceea ce priveşte venitul realizat în urma unor evenimente de colectare de fonduri ocazionale, şi folosit în scop social sau profesional, în conformitate cu statutul organizaţiei, se pare că unele organizaţii, neştiind că astfel de evenimente sunt scutite de la impozitare, plătesc impozit pe acest venit. Cu toate că legea scuteşte în mod explicit venitul generat de astfel de

SCURT A TRATAMENTULUI FISCAL AL ACTIVITĂŢILOR COMERCIALE ALE

Structura activităţii economice:

Activitate economica directă

OSC-URILOR

Societatea comercială separată

Impozitată peste un anumit nivel

Impozitată indiferent de nivelul de venit

Nu se aplică

Impozitată indiferent de nivelul de venit

Interviu cu Octavian Rusu, Fundaţia de Dezvoltare a Societăţii Civile, mai 2007. 16 Interviu cu Octavian Rusu, Fundaţia de Dezvoltare a Societăţii Civile, mai 2007. 15

August 2007

Codul Fiscal, Articolul 15.

August 2007 Capitol 1

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

evenimente, ea nu defineşte anumiţi termeni cheie precum scop ocazional, social sau profesional, astfel că OSC-urile trebuie să ţină seama de posibilele implicaţii fiscale.

Pentru a ilustra plata impozitului pe profit, să presupunem că un OSC generează un venit de 10.000 Euro din activitatea sa economică legată de misiune. Profitul obţinut din această activitate comercială este scutit de la impozitare deoarece acesta este sub pragul de 15.000 Euro la care se aplică impozitul pe profit. În plus, dacă cei 10.000 Euro nu reprezintă mai mult de 10% din venitul total scutit de la impozitare al OSC-ului, profitul obţinut din acest venit este de asemenea scutit de la impozitare. Totuşi, în cazul în care venitul total scutit de la impozitare al OSC-ului este de 50.000 Euro, venitul din activităţi economice reprezintă 20% din venitul total scutit de la impozitare al OSC-ului, depăşind nivelul de venit scutit de la impozitare. În acest caz, OSC-ul ar trebui să plătească impozit pe profit.

Pentru activităţile comerciale ale OSC-urilor desfăşurate în cadrul unei entităţi separate, destinate obţinerii de profit – necesară în cazul în care activitatea comercială nu este o activitate legată de misiune – OSCurile vor plăti impozitul pe profit de 16% din toate profiturile câştigate în urma desfăşurării activităţii comerciale (indiferent de nivelul venitului). Fundaţiile înfiinţate ca urmare a unei moşteniri sunt scutite de la plata impozitului pe profit. 18

Baza evaluării impozitului pe profit o constituie profitul stabilit ca diferenţă între venituri şi cheltuieli, cu adausuri sau deduceri în conformitate cu prevederile Articolului 19 al Codului Fiscal. OSC-urile trebuie să plătească anual impozitul pe profit, la data sau înainte de data de 15 februarie a fiecărui an următor anului pentru care este calculat impozitul. După cum s-a menţionat anterior, o dezbatere curentă

Codul Fiscal, Articolul 15, paragraful 1.

în sectorul OSC-urilor se referă la faptul dacă pentru organizaţiile care îşi desfăşoară activitatea în beneficiul public trebuie sau nu să fie acordate scutiri speciale de la impozitare pentru activităţile lor economice. O propunere este aceea de a creşte sau de a elimina limita de venit de 15.000 Euro şi de a excepta toate veniturile din activităţi comerciale, indiferent de sumă, de la plata impozitului pe profit.

3.3.2 Taxa pe valoare adăugată

Noi prevederi legale privind TVA-ul sunt aplicabile de la 1 ianuarie 2007, când România a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Vechile reglementări privind cota TVA 0 sau rambursarea TVA-ului nu mai sunt aplicabile, fapt ce a generat multă confuzie atât pentru OSC-uri cât şi pentru autorităţile fiscale, în special în cazul proiectelor dezvoltate cu fonduri străine. .

În ceea ce priveşte activităţile non-profit ale OSCurilor (de ex.:ne-comerciale), OSC-urile sunt considerate ca utilizatori/beneficiari finali şi nu sunt rambursaţi pentru TVA-ul plătit pentru bunuri, mărfuri sau servicii. În ceea ce priveşte OSC-urile care coordonează proiecte finanţate de donatori internaţionali, în special de Uniunea Europeană, noi reglementări privind aderarea la UE au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, reglementări care au schimbat în mod semnificativ regimul TVA-ului. Până în anul 2007, TVA-ul plătit pentru bunurile, mărfurile sau serviciile achiziţionate folosind fonduri internaţionale era rambursat de Guvernul României, iar acest fapt a ajutat în mod semnificativ OSC-urile care nu puteau, în baza acordurilor de subvenţionare cu donatori internaţionali, să utilizeze aceste subvenţii pentru a plăti partea de TVA din preţului serviciului sau produsului. Totuşi, odată cu aderarea la UE, modificările aduse Codului Fiscal au pus capăt rambursărilor de TVA acordate de Guvern, lăsând OSC-urile în situaţia de a fi obligate să plătească în întregime TVA-ul aferent. O Ordonanţă Guvernamentală de Urgenţă emisă în februarie 2007 a

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

clarificat aparent această situaţie prin decizia de rambursare de către Guvernul României a TVA-ului aferent fondurilor de pre-aderare la UE (OGU 11/2007). Cel puţin două aspecte rămân încă nerezolvate: nu este clar cum vor aplica autorităţile fiscale această prevedere (unele interpretări ale OGU 11/2007 specifică faptul că OSC-urile nu sunt acoperite de ordonanţa de urgenţă), şi Ordonanţa de Urgenţă tratează doar proiectele finanţate din fonduri de pre-aderare la UE, lăsând deoparte toate celelalte proiecte finanţate de donatori internaţionali care nu acceptă plata TVA-ului drept cheltuieli exigibile. În prezent se poartă negocieri între Ministerul de Finanţe şi OSC-uri pentru a rezolva această problemă.

În ceea ce priveşte activităţile comerciale ale OSCurilor, acestea sunt supuse aceluiaşi TVA ca şi cel ce se aplică societăţilor comerciale. Rata TVA de bază pentru toate bunurile şi serviciile vândute este de 19%, o rată redusă de 9% aplicându-se anumitor produse şi servicii: furnizarea de cărţi, ziare, reviste şi manuale şcolare 19; furnizarea de produse ortopedice; şi cazare în sectorul hotelier.20 Reglementările curente permit scutiri de TVA pentru anumite “operaţiuni de interes public”, pentru care TVA-ul este plătit la achiziţionarea bunului şi a serviciilor, dar nu este impus la furnizarea acestor operaţiuni de interes public. Operaţiile scutite sunt prezentate în Codul Fiscal şi includ furnizarea de bunuri şi/sau servicii strâns legate de asistenţa şi protecţia socială efectuate de entităţile recunoscute ca având un caracter social, servicii privind protecţia copiilor şi a tinerilor; prestatori aotorizaţi de servicii de instruire profesională; servicii aferente exclusiv membrilor (de ex.: taxele de membru sunt scutite); servicii sportive; servicii privind colectarea de fonduri; producţii şi distribuire a filmelor, programe radio şi TV; activităţi de publicare, vânzări de materiale şi obiecte religioase; şi anumite importuri. Activităţile comerciale ale OSC-urilor (şi ale societăţilor comerciale) ale căror venituri se situează sub nivelul de 35.000 Euro sunt scutite de la plata TVAului.21 Atunci când veniturile se situează sub această 19 Această clauză exclude publicaţiile destinate exclusiv publicităţii. 20 Codul fiscal, Articolul 140; U.S. International Grantmaking, Informaţii naţionale, România, martie 2007. 21 Global Legal Group, Ghid comparativ internaţional privind impozitarea societăţilor, 2007, România.

August 2007 Capitol 1

sumă, OSC-urile pot solicita să fie înregistrate ca plătitoare de TVA, în cazul în care organizaţiile doresc să aibă dreptul de a deduce TVA-ul plătit pentru produsele sau serviciile achiziţionate.22 În acest caz, OSC-urile vor avea obligaţia de a impune plata TVA-ului pentru toate bunurile şi serviciile pe care le furnizează clienţilor săi. Odată cu implementarea noului Cod Fiscal în anul 2007, deducerile de TVA sunt limitate la doar câteva servicii care nu pot garanta înregistrarea TVAului. În cazul în care o OSC care câştigă mai puţin de 35.000 Euro din activităţi comerciale decide să nu se înregistreze ca plătitoare de TVA, Codul Fiscal şi legislaţia aferentă nu specifică un cadru de lucru care să se aplice taxei pe valoare adăugată a acestor organizaţii. Singura reglementare fiscală care se aplică acestor OSC-uri se referă la realizarea unei declaraţii speciale privind taxa pe valoare adăugată, în cazul în care OSC-urile sunt beneficiarii anumitor servicii prestate de persoane sau organizaţii înfiinţate în străinătate.23

În cazul în care veniturile provenite din activităţile comerciale ale OSC-urilor depăşesc 35.000 Euro într-un an fiscal dat, OSC-urile trebuie să solicite înregistrarea ca plătitoare de TVA în termen de 10 zile de la data depăşirii acestui prag. Odată ce pragul de scutire este depăşit, OSC-urile nu mai pot cere scutirea de la plata TVA-ului, chiar dacă ulterior acestea realizează venituri anuale mai mici decât pragul de scutire prevăzut de lege. OSC-urile înregistrate ca plătitoare de TVA au obligaţia de a ţine anumite registre asociate operaţiunilor lor. Aceasta include ţinerea de registre contabile în conformitate cu legea şi furnizarea către autorităţile fiscale a documentelor necesare stabilirii operaţiunilor desfăşurate de OSC-uri. 24

3.3.3 Dividende

În cazul activităţilor comerciale care nu sunt legate de

22 23 24

Codul Fiscal, Articolul 152, paragraful 7. Codul Fiscal, Articolele 152, 155, 156 şi 157. Codul Fiscal, Articolul 156.

August 2007 Capitol 1

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

misiune, o OSC românească trebuie să înfiinţeze o entitate juridică separată, în baza Legii societăţilor. Ca regulă generală, profitul poate fi distribuit unui acţionar doar după plata impozitului pe profit şi a impozitului pe dividende. Impozitul pe dividende se ridică la 10% din dividendul brut plătit acţionarului, cu excepţia cazului în care acţionarul este o entitate juridică română care deţine peste 15% (acest procent va fi redus la 10% începând cu anul 2009) din acţiunile altei entităţi juridice române, pe o perioadă de 2 ani înainte de plata dividendului (Art. 36 paragrafele 2, 3 şi 4). Prin excepţie, dividendele obţinute prin investirea veniturilor scutite de la plata impozitului pe profit ale unei OSC vor fi de asemenea scutite de la impozitare (art. 15 par. (2) lit. (f)).

3.3.4 Alte impozite

Cadrul legal include un număr de impozite şi taxe locale care trebuie să fie plătite autorităţilor fiscale. A. Impozit pe clădire

Orice OSC care deţine o clădire trebuie să plătească un impozit anual pe această clădire. Codul Fiscal permite fiecărui Consiliu Local să stabilească scutiri pentru asociaţiile şi fundaţiile care deţin clădiri folosite în scopul desfăşurării de activităţi umanitare. În acelaşi timp, Codul Fiscal stipulează de asemenea scutiri pentru anumite organizaţii, şi facilităţi privind impozitul pe clădiri. Aceste excepţii se aplică: • fundaţiilor înfiinţate prin testament pentru a menţine, dezvolta sau sprijini instituţii culturale naţionale, precum şi pentru a sprijini activităţi cu caracter umanitar, social sau cultural. • organizaţiilor a căror activitate exclusivă constă în prestarea de servicii sociale gratuite în cadrul unor unităţi specializate care asigură: găzduire; îngrijire medicală şi socială; asistenţă, sprijin, reabilitare şi reintegrare socială a copiilor, familiilor, persoanelor cu handicap şi a altor persoane. • clădirilor care sunt utilizate exclusiv în scopul prestării de servicii turistice pe o perioadă care să nu 25

Codul Fiscal, Capitolul 4.

depăşească 5 luni în cursul unui an calendaristic, caz în care impozitul pe clădire trebuie să fie redus cu 50%.

Rata impozitului este stabilită printr-o decizie a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50% din valoarea contabilă a clădirii. B. Impozit pe teren

Orice OSC care deţine teren trebuie să plătească impozit anual pe acest teren. Scutirile acordate anumitor organizaţii, precum şi facilităţile, sunt aceleaşi ca şi în cazul impozitului pe clădire. Impozitul pe teren este stabilit la o sumă fixă pe metru pătrat, în funcţie de rangul localităţii în care acesta este situat, de zonă şi/sau de categoria de utilizare a terenului. C. Impozit pe spectacol

Orice OSC care organizează o reprezentaţie artistică, o competiţie sportivă sau o altă activitate de divertisment este obligată să plătească impozit pe spectacol. Impozitul pe spectacol trebuie să fie calculat prin aplicarea ratei de impozitare corespunzătoare sumei încasate din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor, Rata impozitului variază în funcţie de spectacol sau de reprezentaţie, de spaţiu şi de tipul de locaţie utilizat în acest sens. Dacă un spectacol este realizat în scopuri caritabile, care nu sunt definite de lege, partea impozabilă a sumelor încasate din vânzarea biletelor sau a abonamentelor trebuie să excludă sumele plătite în scop caritabil. Impozitul pe spectacol nu se aplică spectacolelor organizate în scop umanitar.25

D. Taxe vamale

În marea lor majoritate, OSC-urile şi societăţile comerciale plătesc aceleaşi taxe vamale pentru bunurile importate. Totuşi, un număr de bunuri sunt scutite de la plata acestor taxe, în cazul OSC-urilor care obţin in acest sens o autorizaţie de la Ministrul Finanţelor. Aceste bunuri includ: donaţiile cu caracter social, umanitar, religios, cultural, educaţional sau în scop

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

sportiv; şi echipamentele şi furniturile primite ca donaţii şi utilizate în scopul desfăşurării de activităţi nonprofit. Astfel, taxele vamale sunt plătite pentru orice produs / bun destinat folosirii în scopul desfăşurării de activităţi comerciale. E. Taxe

Codul Fiscal defineşte de asemenea un număr de taxe plătibile autorităţilor fiscale locale. Aceste taxe includ:

• Taxele pe mijloacele de transport, precum maşini, autobuze, camioane, etc. Vehiculele destinate persoanelor cu handicap sunt scutite de la plata acestei taxe.26 În plus, organizaţiile care îşi desfăşoară activitatea în beneficiul public sunt scutite de la plata taxelor pe mijloacele de transport pentru vehiculele donate sau direct finanţate din subvenţii. Totuşi, taxa este aplicată pentru prima înregistrare a tuturor vehiculelor comerciale.27 • Taxele pentru emiterea certificatelor, a aprobărilor şi a autorizaţiilor de către autorităţile locale. Aceste taxe trebuie să fie plătite înainte de emiterea acestor certificate, aprobări şi autorizaţii. • Taxele pentru servicii de reclamă şi publicitate, plătite de beneficiarii acestor servicii la o rată de 1% - 3% din valoarea serviciilor. Aceste taxe nu trebuie să fie plătite în cazul publicităţii scrise sau a celei realizate în mediul audio-vizual. • Taxe hoteliere. Valoarea taxei de cazare la hotel este stabilită de consiliul local, şi poate varia între 0,5% şi 5% din taxa de cazare. Plata taxei nu se aplică persoanelor cu handicap “sever sau serios”, pensionarilor, studenţilor şi altor grupuri.28

3.4 Înregistrare fiscală

OSC-urile trebuie să respecte aceleaşi cerinţe de înregistrare fiscală în cadrul activităţilor lor comerciale ca orice entitate care îşi desfăşoară activitatea în scopul obţinerii de profit. În acest context, legile fiscale, legile muncii şi alte legi speciale se aplică fiecărui caz în Codul Fiscal, Articolul 262. Raport privind beneficiul public, Procesul român de reglementare a beneficiului public, Fundaţia de Dezvoltare a Societăţii Civile. 26 27

August 2007 Capitol 1

parte în conformitate cu activitatea specifică în care OSC-ul se implică. Toate înregistrările fiscale sunt trimise autorităţilor fiscale locale. În ceea ce priveşte OSC-urile, aceste înregistrări cuprind:

• Impozitul pe profit: Organizaţiile non-profit trebuie să plătească impozitul pe profit, anual sau înainte de 15 februarie a anului următor anului pentru care se calculează impozitul.29 Formularul 101 (formularul cel mai des folosit pentru înregistrarea impozitului pe profit) trebuie să fie trimis la sediul Administraţiei Financiare corespunzătoare. • TVA: TVA-ul se plăteşte în mod normal lunar, la data de sau înainte de ziua de 25 a lunii. OSC-urile înregistrate ca plătitoare de TVA şi cu venituri care nu depăşesc 100.000 Euro în cursul unui an fiscal pot alege să plătească TVA trimestrial. Formularul 300 (formularul cel mai des utilizat pentru a înregistra TVA-ul) trebuie să fie trimis Administraţiei Financiare corespunzătoare. • Impozitele pe clădire şi pe teren şi taxele pe mijloacele de transport: acestea trebuie să fie plătite anual, în patru rate egale, la data de sau înainte de data de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie.30 • Taxele pe servicii de reclamă şi publicitate: acestea trebuie să fie plătite lunar, la data de sau înainte de data de 10 noiembrie a lunii.

În plus faţă de înregistrările fiscale de mai sus, OSCurile trebuie să plătească taxe de contribuţie socială pe venitul brut plătit salariaţilor lor. Acestea includ în general: contribuţia la asigurări sociale (19,5% din salariul brut al salariatului), asigurări de sănătate (6%), asigurări de şomaj (2%), garanţie salarială (0,25%), risc şi accidente (0,4%) şi contribuţii către Camera de Muncă (0,75% în cazul în care contractele sunt păstrate la Camera de Muncă şi 0,25% în cazul în care contractele sunt păstrate de salariat). În afară de contribuţiile angajatorului, următoarele taxe şi contribuţii sunt plătite de salariat, aplicate de asemenea venitului brut: asigurări sociale (9,5%), asigurări de sănătate (6,5%) şi asigurări

28 29 30

Codul Fiscal, Articolul 280. Codul Fiscal, Articolul 34, paragraful 3. Codul Fiscal, Articolele 249, 253, 255 şi 285.

August 2007 Capitol 1

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

de şomaj (1%). OSC-urile au posibilitatea de a opta între plata tuturor acestor contribuţii şi taxe lunare sau anuale (Art. 109, paragraful (2) din Codul Procedural Fiscal).

3.5 Obligaţii de raportare

Obligaţiile de raportare impuse de legislaţia fiscală sunt supuse directivelor descrise mai sus. OSC-urile trebuie de asemenea să înregistreze orice modificare a actului lor constitutiv şi a statutului lor la Registrul Asociaţilor şi Fundaţiilor la biroul aflat în jurisdicţia lor.31 Alte obligaţii de raportare afectează doar OSC-urile înregi trate ca organizaţii care îşi desfăşoară activitatea în beneficiul public.

Organizaţiile care îşi desfăşoară activitatea în beneficiul public au obligaţia de a trimite autorităţii administrative responsabile, bilanţuri şi rapoarte de activitate anuale. Extrase din bilanţuri şi din rapoartele de activitate tr buie, de asemenea, să fie publicate în Monitorul Oficial al României, precum şi în Registrul Naţional al Organizaţiilor Non-profit.

Lista Legilor privind activităţile comerciale şi operaţi nile OSC-urilor: •

•

Legile OSC-urilor: Ordonanţa Guvernamentală privind Asociaţiile şi Fundaţiile nr. 26/2000, aprobată de Legea nr. 246/2005; Legile fiscale: Codul Fiscal – Legea nr. 571/2003; Codul Procedural Fiscal – Ordonanţa Guvernamentală 92/2003; Legea privind impozitele şi taxele nr. 273/ 2006, modificată; Ordonanţa Guvernamentală de Urgenţă 11/2007 care modifică OGU 63/1999 privind administrarea fondurilor nerambursabile de la Comunitatea Europeană; Legile privind donaţiile: Legea privind sponsorizarea nr. 32/1994, modificată; Legile privind voluntariatul: Legea privind voluntariatul nr. 195/2001; Legislaţia de drept public: Legea privind condiţiile finanţării rerambursabile din fonduri publice destinate activităţilor non-profit de interes general nr.

Ordonanţa Guvernamentală 26/2000, Articolele 33 şi 34.

•

350/2005 Legile muncii, de asigurări sociale şi sociale: Legea privind Bugetul de Stat de asigurări sociale nr. 487/ 2006, Ordonanţa Guvernamentală de Urgenţă 150/ 2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate; Legile speciale privind anumite organizaţii: Legea 47/ 2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială , Decretul de lege privind cooperativele de artizanat nr. 66/1990; Legea privind uniunile sindicale nr. 54/2003.

3.6 Experienţa necesară în vederea administrării activităţilor comerciale şi a surselor de asistenţă

Sectorul societăţii civile din România s-a dezvoltat în mod semnificativ de la revoluţia din 1989 în ceea ce priveşte OSC-urile active, domeniile în care acestea îşi desfăşoară activitatea şi calitatea serviciilor pe care acestea le furnizează. În ciuda celor aproape douăzeci de ani de dezvoltare rapidă a sectorului, sectorul OSCurilor este încă finanţat în mare parte prin subvenţii şi donaţii. Un raport al Ministerului de Finanţe din anul 2003 privind declaraţiile financiare a peste 17.000 OSC-uri a arătat că în jur de 15% din finanţarea OSCurilor provine din activităţi economice. Trebuie remarcat faptul că această cifră include toate tipurile de entităţi înregistrate ca asociaţii şi fundaţii şi, în consecinţă, nu se aplică doar OSC-urilor care desfăşoară activităţi în beneficiul public (definite în tipologia CILN, nu în cadrul legal). OSC-urile continuă să necesite servicii de sprijinire precum instruire, dezvoltare de abilităţi şi asistenţă tehnică în planificarea comercială, administrarea financiară, precum şi în ceea ce priveşte aspectele legale cu privire la dezvoltarea şi susţinerea activităţilor comerciale. Chiar dacă acest sprijin continuă să fie limitat, organizaţiile de mai jos oferă servicii în vederea susţinerii dezvoltării activităţilor comerciale ale OSC-urilor. CENTRAS

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

Înfiinţată în anul 1995 cu misiunea de a contribui la dezvoltarea democraţiei în România prin consolidarea sectorului non-profit. CENTRAS oferă instruire, asistenţă tehnică şi suport informaţional comunităţilor, ONG-urilor, societăţilor şi guvernelor interesate de societatea civilă şi de dezvoltarea democraţiei. CENTRAS are o filială în Constanţa şi sprijină o reţea de centre de resurse regionale. 011454 Bucureşti, Bd. Mareşal Averescu nr. 17, Pavilion 7, et. 3, sector 1 Tel: + 4 021 223 00 10, + 4 021 223 00 11 Fax: + 4 021 223 00 12 E-mail: office@centras.ro Web: http://www.centras.ro

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile FDSC sprijină dezvoltarea organizaţiilor societăţii civile prin promovarea implicării active a indivizilor în cadrul comunităţilor lor şi prin încurajarea eforturilor organizaţiilor non-profit de a îmbunătăţi calitatea vieţii şi de a consolida democraţia în România. 24

Splaiul Independentei nr. 2k, et. 4 sector 3, Bucureşti Tel: + 4-021-310-0177 Fax: + 4-021-310-0180 Email: fdsc@fdsc.ro Web: http://www.fdsc.ro/index.htm

Fundaţia PACT Misiunea Fundaţiei PACT este aceea de a contribui la dezvoltarea susţinută a comunităţii prin promovarea iniţiativelor locale şi regionale, prin parteneriat şi prin responsabilitate socială. Echipa organizaţiei are experienţă în proiectele de instruire şi de consultanţă în domeniul dezvoltării comunităţii, al planificării participării, al planificării şi managementului proiectului, al dezvoltării organizaţiilor, al relaţiilor publice şi al colectării de fonduri, al educaţiei financiare precum şi în domeniul antreprenoriatului. Strada Doctor Lister nr. 55, Et.2, Ap 5, Sector 5, Bucureşti, România Tel: + 40 031 690 09 61 / + 40 021 4101058 Fax: + 40 031 690 09 61 Email: office@fundatiapact.ro

August 2007 Capitol 1

Web: http://www.fundatiapact.ro

Fondul Român de Dezvoltare Socială FRDS sprijină procesul de dezvoltare al comunităţilor sărace din România prin subvenţii acordate propunerilor de subproiect, pe baza cererilor comunităţilor, şi contractate cu Organizaţiile orientate spre comunitate şi cu Organizaţiile intermediare care primesc în mod direct fonduri în vederea implementării sub-proiectelor. FRDS oferă subvenţii şi instruire în vederea desfăşurării activităţilor orientate spre comunitate şi a activităţilor comerciale ale OSC-urilor. Bld. Elisabeta nr. 3, etaj 3, Bucureşti Tel / fax: + 40 1 315 34 95, 315 34 40 Web: www.frds.ro

Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România ONPHR oferă asistenţă în vederea desfăşurării activităţilor de auto-finanţare celor 78 de organizaţii membre ale sale care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu. Centrul Comunitar "Daniel Vasilescu" B-dul Mareşal Averescu nr. 17, Pavilion 7, et. 3, Bucureşti, sector 1, 011454, România Telefon: + 40-21-224.14.89 Fax: + 4-031.81.05678 E-mail: onphr@easynet.ro; office@integration.ro Web: http://www.integration.ro

Nonprofit Enterprise and Self-sustainability Team NESsT îşi desfăşoară activitatea în vederea soluţionării problemelor sociale importante în ţările in tranzitie spre economia de piata, prin dezvoltarea şi sprijinirea întreprinderilor sociale care consolidează capacitatea de susţinere financiară a organizaţiilor societăţii civile şi maximizează impactul lor social. NESsT gestionează NESsT Venture Fund, un fond de investiţii filantropic care permite dezvoltarea abilităţilor şi oferă spijin financiar întreprinderilor sociale. Str. Popa Tatu, Nr. 3, Ap. 8 Sector 1 Bucureşti Tel: +40 311 0946 Web: www.nesst.org

Cadrul Legal şi de Reglementare pentru Autofinanţarea OSC în România

Capitol 4

Interpretarea şi Citicarea Cadrului Legal şi de Reglementare din România După cum s-a discutat în capitolul precedent, cadrul legal de bază ce se aplică activităţilor comerciale ale OSC-urilor prezintă anumite diferenţe faţă de cadrul legal care se aplică activităţilor comerciale ale societăţilor care îşi desfăşoară activitatea în scopul obţinerii de profit; totuşi aceste diferenţe sunt destul de nesemnificative. Prin tratarea in mod similar a activităţilor comerciale ale OSC-urilor şi cele ale societăţilor care îşi desfăşoară activitatea în scopul obţinerii de profit, cadrul are avantajul de a furniza o cale simplă de reglementare a tuturor activităţilor comerciale (atât cele destinate obţinerii de profit cât şi cele non-profit), dar NESsT susţine că această perspectivă nu reuşeşte să confirme şi să promoveze beneficiile sociale cu care OSC-urile contribuie la societatea romaneasca. Acest capitol evaluează efectele practice ale legilor române asupra activităţilor comerciale ale OSC-urilor, discută despre punctele forte şi punctele slabe ale cadrului legal şi oferă recomandări privind reformarea sistemului, fapt ce ar spori dezvoltarea activităţilor comerciale ale OSC-urilor, crescând şi susţinând contribuţiile

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

acestui sector la societatea română în ansamblul ei.

4.1. Evaluarea cadrului legal român privind activităţile comerciale ale OSC-urilors

Existenţa unui cadru legal bazat pe principii corecte şi aplicat în mod corespunzător şi constant este esenţial pentru stabilitatea economică, politică şi socială a oricărei ţări. În această privinţă, cu toate că a făcut progrese în ultimii câţiva ani, sistemul judiciar din România rămâne slab în privinţa guvernării legii, a independenţei şi a contabilităţii. Într-adevăr, sistemul judiciar din România a reprezentat un obstacol major în calea procesului de aderare la Uniunea Europeană.32 Cadrul legal specific al tratamentului legal al activităţilor comerciale ale OSC-urilor este clar, fără a promova însă dezvoltarea acestor activităţi. Legea permite în mod specific desfăşurarea de activităţi comerciale de către OSC-uri, totuşi legile şi reglementările aplicabile le reflectă pe cele ale societăţilor care îşi desfăşoară activitatea în scopul obţinerii de profit, lăsând OSC-urile cu puţine tratamente fiscale preferenţiale. Lipsa iniţiativelor fiscale nu încurajează OSC-urile să desfăşoare activităţi economice – şi uneori chiar le descurajează în acest sens – şi nu contribuie la consolidarea societăţii civile. OSC-urile din România ar putea beneficia de un sistem legal şi de o reglementare care să trateze companiile care îşi desfăşoară activitatea în scopul obţinerii de profit în mod diferit de, ca exemplu, o OSC care vinde produse realizate de oameni marginalizaţi care nu ar găsi altfel slujbe pe piaţa muncii. Această secţiune evaluează cadrul legal din România cu privire la cele cinci criterii analitice stabilite de tipologia CILN şi prezentate în Capitolul 2.

• Complexitatea aspectelor legate de administrare şi de implementare practică.

De când activităţile comerciale ale OSC-urilor sunt reglementate în mod uniform, nu doar în cadrul sectorului ci şi în armonie cu sectorul societăţilor care îşi 32

Naţiunile în tranzit, Freedom House, 2006.

August 2007 Capitol 1

desfăşoară activitatea în scopul obţinerii de profit lăsând la o parte cele câteva diferenţe – sistemul este relativ uşor de administrat. Aceleaşi reguli se aplică tuturor entităţilor (cele care urmăresc obţinere de profit şi cele non-profit) care se implică în activităţi comerciale, în ceea ce priveşte raportarea şi înregistrarea fiscală (cu mici adaptări în cazul OSC-urilor în ceea ce priveşte datele şi formularele de înregistrare). În plus, sistemul scuteşte entităţile de la plata impozitului pe venit, atunci când acesta din urmă este sub un anumit nivel (15.000 Euro pentru impozitul pe venit şi 30.000 Euro pentru TVA). În baza tipologiei CILN, sistemul ar putea fi clasificat drept un sistem de impozitare mecanică, având în vedere faptul că diferenţa dintre activităţile economice care sunt impozitate şi cele care nu sunt impozitate se bazează pe acelaşi criteriu. Ţinând cont de faptul că sistemul de impozitare mecanică tratează activităţile comerciale ale OSC-urilor în mod similar cu cele ale societăţilor care urmăresc obţinerea de profit (similar tratamentului impozitării globale), sistemul este relativ uşor de administrat. Singura eventuală dificultate în implementarea legilor şi a reglementărilor curente priveşte definirea a ceea ce reprezintă activităţile comerciale legate de misiune. Se pare că, în practică, autorităţile nu monitorizează activităţile comerciale ale OSCurilor dincolo de implicaţiile lor fiscale şi, până în prezent, acest aspect nu a constituit o sursă a dificultăţilor de implementare. Din perspectiva componentelor OSC-urilor, simplicitatea sistemului evidenţiază problemele sale, deoarece tratarea în mod uniform a activităţilor comerciale desfăşurate de OSC-uri şi a celor desfăşurate de societăţile care urmăresc obţinerea de profit nu permite recunoaşterea şi promovarea beneficiilor publice aduse de OSC-uri. De aceea NESsT consideră că, chiar dacă administrarea sistemului ar deveni complicată ca urmare a reformelor propuse ulterior în acest capitol, aceste complicaţii ar reprezenta mici sacrificii în raport cu beneficiile semnificative pe care aceste reforme le-ar produce.

August 2007 Capitol 1

•

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

Efecte asupra încasării venitului

Având în vedere tratamentul impozitării mecanice de care s-a discutat anterior, sistemul actual român nu generează atâta venit de pe urma impozitării cât ar fi obţinut în cazul unui tratament de impozitare globală; totuşi sistemul actual poate încă să genereze un venit mai mare de pe urma impozitării decât alte tratamente fiscale (testul – destinaţia venitului sau testul similarităţii). Totuşi, anumite aspecte ale sistemului, în special absenta reducerilor fiscale pentru OSC-urile care se implică în desfăşurarea de activităţi comerciale, fac dificilă evaluarea impactului asupra nivelului de încasare a veniturilor. Mai întâi, multe OSC-uri sunt descurajate să iniţieze activităţi comerciale deoarece acestea percep impozitul ca pe un obstacol în calea obţinerii de profit. Astfel, în baza sistemului actual, OSC-urile desfăşoară activităţi comerciale la un nivel mai scăzut decât ar putea să o facă în cadrul unui mediu de reglementare mai prietenos. În acelaşi timp, cei care desfăşoară astfel de activităţi obţinând venituri peste anumite nivele de venit stabilite plătesc de asemenea impozit pe întregul profit. Nu este sigur dacă această bază de venituri ar creşte sau ar descreşte în cazul unui nivel mai mare de activităţi comerciale desfăşurate de OSC-uri, dar cu o rată mai scăzută de impozitare. Acordarea de scutiri totale de la impozitare OSC-urilor ar scădea în mod evident veniturile încasate de stat. •

Efecte asupra sectorului comercial

Având în vedere faptul că activităţile comerciale ale OSC-urilor primesc un tratament legal şi de reglementare similar celui primit de activităţile comerciale desfăşurate de societăţile care urmăresc obţinerea de profit, nu putem spune că asistăm la o “competiţie neloială” dinspre sectorul non-profit spre cel destinat obţinerii de profit. Atunci când OSC-urile primesc scutiri de la impozitare (de ex.: neplata impozitului pe profit pentru veniturile care nu depăşesc 15.000 Euro, scutirea de TVA în cazul activităţilor de protecţie a copiilor şi a tinerilor), acestea reprezintă scutiri fiscale la nivele scăzute ale activităţii economice sau pentru venituri strâns legate de anumite activităţi non-profit

specifice (precum serviciile sociale, modelele de angajare şi instruirea autorităţilor publice şi a OSCurilor) care se confruntă cu o concurenţă scăzută din partea societăţilor care îşi desfăşoară activitatea în vederea obţinerii de profit.

Din cauza tratamentului fiscal al celor două sectoare, sistemul legal din România poate fi considerat mai favorabil societăţilor care îşi desfăşoară activitatea în vederea obţinerii de profit decât OSC-urilor. Impozitarea OSC-urilor la acelaşi nivel cu cel al societăţilor care îşi desfăşoară activitatea în vederea obţinerii de profit este considerată a fi strict în favoarea sectorului comercial, având în vedere faptul că societăţile care îşi desfăşoară activitatea în vederea obţinerii de profit nu desfăşoară activităţi intensive legate de misiune şi consumatoare de resurse – acestea nu suportă costurile sociale adesea prezente în cadrul activităţilor comerciale ale OSC-urilor, precum nivelele mai ridicate de dezvoltare de abilităţi şi nivelele mai scăzute de productivitate, rezultate în urma angajării beneficiarilor – şi au acces la instrumente financiare care facilitează activităţile economice (de ex.: datorie şi dividend), precum şi la reduceri fiscale şi la compensări la care OSC-urile nu au acces.

• it

Efecte asupra dezvoltării sectorului non-prof-

După cum s-a menţionat anterior, sistemul legal actual face foarte puţin pentru a încuraja activităţile comerciale ale OSC-urilor, şi astfel pentru a promova dezvoltarea sectorului societăţii civile. Tratamentul impozitării mecanice nu este favorabil OSC-urilor, deoarece acesta transferă resurse de la OSC-uri la Guvern. Stabilirea unui prag pentru scutirea de la impozitare a activităţilor comerciale legate de misiune descurajează OSC-urile să dezvolte întreprinderi orientate social care să ofere soluţii mai clare aspectelor cu care acestea se confruntă. OSC-urile pun in continuare accentul pe căutarea de subvenţii şi de donaţii, acestea fiind limitate în România şi împiedicând astfel dezvoltarea sectorului non-profit. U/n mediu legal mai permisiv ar încuraja activităţile comerciale ale OSCurilor şi ar contribui la susţinerea acestui sector.

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

4.2 Desfăşurarea activităţii în cadrul sistemului

Deşi sistemul român permite în mod explicit OSCurilor să desfăşoare activităţi comerciale directe (dacă acestea sunt legate de misiune), unele organizaţii s-au confruntat cu dificultăţi în soluţionarea problemelor cu autorităţile fiscale, în legătură cu plata impozitelor. Mai exact, unele organizaţii au raportat dificultăţi în privinţa rambursării TVAului, deoarece interpretarea activităţilor comerciale şi non-profit ale OSC-urilor a fost lăsată în seama autorităţilor fiscale, care au pus adesea în discuţie nivelul rambursărilor eligibile în privinţa activităţilor comerciale ale OSC-urilor. În plus, în unele cazuri în care activităţile aducătoare de profit şi cele non-profit ale OSC-urilor partajează aceleaşi resurse (spaţiu de birouri, vehicul, etc.), poate fi dificil să se demonstreze autorităţilor fiscale cheltuielile aferente fiecărei activităţi. În astfel de cazuri autorităţile fiscale pot limita suma cheltuielilor deductibile privind activitatea economică a OSC-urilor. De aceea, OSC-urile trebuie să dispună de sisteme financiare puternice capabile să stabilească reguli operaţionale care să nu lase prea mult loc de interpretări.

Ca răspuns la tratamentul fiscal actual, care nu oferă beneficii speciale activităţilor comerciale ale OSC-urilor, unele OSC-uri au stabilit modalităţi de scădere a obligaţiilor fiscale. Un exemplu frecvent este acela de constituire de către OSC-uri a unei societăţi separate, aducătoare de profit, pentru a genera venituri destinate misiunilor non-profit şi pentru a raporta cât mai multe costuri cu putinţă în vederea reducerii venitului impozabil. Această strategie este mai probabil să fie implementată atunci când se prevede că o activitate comercială a unei OSC va depăşi pragul de venit (15.000 Euro din activităţi comerciale sau peste 10% din venitul total scutit de la impozitare al organizaţiei) la care plata impozitului pe profit este obligatorie. În plus, 33 Indexul de susţinere a ONG-urilor în anul 2005 pentru Europa Centrală şi de Est, Agenţia Statelor Unite de Dezvoltare Internaţională; Naţiuni în tranzit, Freedom House, 2006.

August 2007 Capitol 1

şi cu privire la punctul de mai sus, în trecut unele OSC-uri au preferat să înregistreze entităţi juridice separate, aducătoare de profit, pentru a evita interpretarea de către autorităţile fiscale a cheltuielilor alocate activităţilor aducătoare de profit şi a celor non-profit.

4.3 Percepţia OSC-urilor

Deşi mai puţin de unul din trei români au încredere în ONG-uri, în ultimii câţiva ani percepţia publicului cu privire la OSC-uri s-a îmbunătăţit. Dezvoltarea pozitivă se datorează unei mai mari libertăţi a presei, care a prezentat informaţiile şi opiniile liderilor OSC-urilor în legătură cu o varietate de subiecte, în special în legătură cu campaniile de transparenţă ale Guvernului. Guvernul, atât la nivel local cât şi naţional, a depus un efort sporit pentru a susţine OSC-urile în anumite aspecte importante, precum aderarea la UE. În plus, campaniile de 1% şi 2% au dus la depunerea de eforturi susţinute din partea OSC-urilor, fapt ce a motivat publicul să se informeze în legătură cu acest sector şi cu caracteristicile sale specifice. 33 După doi ani de implementare, 8,6% din platitorii de taxe au contribuit la sectorul OSC-urilor prin Legea 1% - 2%. 34

4.4 Reformarea sistemului

Până acum, prezentul ghid ne-a oferit o imagine de ansamblu asupra cadrului legal care reglementează activităţile comerciale ale OSC-urilor în România şi o trecere în revistă a implicaţiilor sale practice. Această secţiune prezintă o critică la adresa sistemului existent şi oferă recomandări în vederea îmbunătăţirii situaţiei existente. Se speră ca aceste idei să alimenteze dezbaterea cu privire la modul în care activităţile comerciale ale OSC-urilor sunt reglementate, având ca scop final promovarea acestor activităţi, consolidarea organizaţiilor care le desfăşoară şi dezvoltarea capacităţii acestora de a contribui la sociRaport privind situaţia finanţării guvernamentale directe a ONGurilor din România, Fundaţia de Dezvoltare a Societăţii Civile.

August 2007 Capitol 1

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

etatea românească. Se pune accentul pe două aspecte ale sistemului care ar putea fi îmbunătăţite pentru a crea un mediu mai favorabil pentru OSC-uri şi pentru activităţile lor comerciale:

A. Cadrul legal nu promovează activităţile comerciale ale OSC-urilor. Conform descrierii din Capitolul 3, deşi cadrul legal permite în mod explicit OSC-urilor să se implice în activităţi comerciale, acesta nu promovează aceste activităţi. Următoarele critici sunt aduse cadrului legal actual: a) OSC-urile se pot implica în mod direct doar în activităţi comerciale legate de misiune. Cerinţa ca OSC-urile să înfiinţeze sucursale separate pentru a-şi desfăşura activităţile comerciale care nu sunt legate de misiune îngreunează situaţia OSC-urilor. Organizaţiile trebuie să dezvolte sisteme de management bazate pe legislaţia externă mai degrabă decât pe nevoile organizaţiei.

b) Există doar câteva diferenţe între modul în care reglementările fiscale tratează activităţile comerciale ale OSC-urilor şi cele ale entităţilor care urmăresc obţinerea de profit. Aplicarea cvasi-uniformă a acestor reglementări OSC-urilor şi entităţilor care urmăresc obţinerea de profit reprezintă un semn de nerecunoaştere a beneficiilor publice aduse, în mod direct şi indirect, de activităţile comerciale ale OSCurilor. În mod explicit, impozitul pe profit penalizează OSC-urile pentru a genera nişte sume minore de pe urma venitului din auto-finanţare (15.000 Euro sau 10% din veniturile totale scutite de la impozitare), generând cheltuieli semnificative pentru OSC-urile care încearcă să-şi diversifice baza de finanţare pentru a se putea susţine din punct de vedere financiar.

c) Scutirile de TVA pentru activităţile comerciale ale OSC-urilor sunt limitate. În baza reglementării actuale (a se vedea Secţiunea 3.3.2. de mai sus), scutirile de TVA sunt prevăzute doar pentru serviciile strâns legate de asistenţa socială / protecţia copiilor şi a tinerilor, lăsând multe activităţi comerciale ale OSC-

urilor care se desfăşoară în interesul public să plătească TVA. Totuşi, în multe cazuri, clienţii care beneficiază de pe urma activităţilor comerciale ale OSC-urilor sunt persoane cu venituri mici sau persoane marginalizate. Pentru multe OSC-uri, includerea TVA-ului în preţul produselor diminuează în mod semnificativ baza lor de clienţi, reprezentând o nouă provocare pe lângă sarcina deja dificilă de a face profit într-o comunitate cu venituri reduse sau într-o comunitate marginalizată.

B. Conceptul legal al statutului beneficiului public continuă să rămână vag. Introdus mai întâi în anul 2000, îmbunătăţit apoi în anul 2005, conceptul de beneficiu public nu defineşte în mod clar interesul general sau colectiv pe care aceste organizaţii îl servesc. În plus, statutul de beneficiu public, aşa cum acesta există în prezent, nu oferă motivaţii clare pentru ca OSC-urile să urmărească acest statut. Aceasta este o problemă gravă, deoarece diversele tipuri de asociaţii şi fundaţii care urmăresc diverse obiective sunt plasate pe aceeaşi poziţie, dezavantajând în mod evident acele OSC-uri care acţionează în beneficiul public. Ca răspuns la aceste două critici prezentate mai sus, sunt oferite următoarele recomandări:

1. Acordarea posibilităţii OSC-urilor de a se implica în mod direct în activităţi comerciale care nu sunt legate de misiune. Deşi legislaţia actuală permite desfăşurarea de către OSC-uri atât de activităţi comerciale legate de misiune cât şi de activităţi comerciale care nu sunt legate de misiune, reglementările trebuie să fie simplificate pentru a permite OSCurilor să se implice în mod direct în desfăşurarea oricăruia dintre cele două tipuri de activitate. Înregistrarea contabilităţii activităţilor comerciale separat de activităţile din program ar trebui să fie suficientă pentru menţinerea unor sisteme financiare clare şi transparente. 2.

Reformarea regimului de impozitare a activ-

Cadrul Legal şi de Reglementare a Activităţilor de Autofinanţare din România

ităţilor comerciale ale OSC-urilor. Oferirea unei motivaţii fiscale reprezintă una dintre condiţiile necesare pentru dezvoltarea activităţilor comerciale ale OSCurilor. Sistemul juridic român ar trebui să elimine – sau cel puţin să crească – pragul de venit la care OSCurile trebuie să înceapă să plătească impozit pe profit. Permiţând OSC-urilor să păstreze o cotă parte mai mare din venitul rezultat în urma desfăşurării de activităţi comerciale ar motiva organizaţiile să se implice în astfel de activităţi şi ar ajuta la creşterea capacităţii lor de susţinere..

3. Scutirea de TVA a activităţilor comerciale ale OSC-urilor. Sistemul de reglementare din România ar trebui să prevadă scutiri suplimentare de TVA pentru activităţile comerciale ale OSC-urilor, dincolo de cele deja acordate pentru serviciile de asistenţă socială / protecţie a copiilor şi a tinerilor, incluzându-le pe cele care oferă servicii comunităţilor cu venituri mici, în vederea dezvoltării economice, a susţinerii educaţiei, a protecţiei mediului, a sănătăţii şi a drepturilor omului. Aceste comunităţi beneficiază de produsele şi de serviciile pe care le furnizează OSC-urile, având în vedere faptul că, cel mai adesea, societăţile care urmăresc obţinerea de profit nu operează pe aceste pieţe. 4. Clarificarea statutului de beneficiu public şi a beneficiilor sale. Cadrul legal ar trebui să identifice în mod clar organizaţiile care acţionează în beneficiul public, precum cele care oferă beneficii publicului larg, şi nu doar membrilor săi. În plus, statutul de beneficiu public ar trebui să fie promovat prin motivaţii fiscale în zona impozitului pe profit, a TVA-ului (a se vedea mai sus) şi a eventualelor impozite locale. 5. Bazarea pe o constientizare a OSC-urilor în vederea modificării cadrului legal. Creşterea şi îmbunătăţirea percepţiei OSC-urilor de către publicul larg oferă oportunitatea de a reforma cadrul legal, deoarece publicul poate să înţeleagă mai bine impactul pozitiv pe care OSC-urile îl au asupra comunităţii. Aceasta s-ar traduce într-un public care ar sprijini mai mult furnizarea de beneficii fiscale către OSC-uri, în vederea creşterii capacităţii acestora de

August 2007 Capitol 1

susţinere financiară şi a impactului pe termen lung. De aceea, progresul făcut de OSC-uri în ultimii ani în ceea ce priveşte îmbunătăţirea imaginii lor publice şi a sprijinirii constituenţilor lor trebuie să se transforme într-o oportunitate de a reforma cadrul legal şi de a consolida acest sector.

Concluzie

După cum s-a evidenţiat în Capitolele 3 şi 4, în România se aplică un cadru legal unic atât activităţilor comerciale ale OSC-urilor cât şi celor ale entităţilor care urmăresc obţinerea de profit. Acest tratament uniform nu promovează efectele benefice pe care activităţile comerciale ale OSC-urilor le pot produce pentru societatea românească. În practică, multe OSC-uri din România desfăşoară activităţi comerciale, dar plăţile pe care le fac către administraţia financiară tind să fie mici, atât din cauză că acestea desfăşoară de obicei activităţi comerciale la nivel scăzut, cât şi din cauză că practicile contabile standard reduc în mod semnificativ sau chiar elimină venitul lor impozabil. Crearea unei legislaţii favorabile în ceea ce priveşte activităţile comerciale legate de misiune ale OSC-urilor, în special sub aspectul impozitării, nu ar reduce în mod semnificativ veniturile generale obţinute în urma impozitării, dar ar oferi motivaţii serioase pentru ca OSC-urile să iniţieze activităţi comerciale şi astfel să îşi poată îndeplini misiunile într-un mod mai eficient şi mai sigur. În plus, aceste reforme ar contribui la promovarea OSCurilor şi la consolidarea capacităţii lor de a-şi aduce aportul la societatea românească.