Adevărul despre Îngeri

neprihăniții privesc cu bucurie solemnă semnul eliberării lor.... Nori întunecoși și grei se ridică și se lovesc unul de altul. În mijlocul cerurilor înfuriate este un spațiu curat, de o slavă de nedescris, de unde se aude glasul lui Dumnezeu.... {AÎ 276.2}

Glasulacelazguduie cerulși pământul.Urmeazăun cutremur puternic,atât deputernic și mare, cum n-a fost de când sunt oamenii pe pământ. Firmamentul pare că se deschide și se închide. Munții tremurăca o trestie bătută de vânt,iar stâncicolțuroase suntprăvălite peste tot. Se aude vuietul unei furtuni care se apropie. Marea este lovită cu furie. Se aude urletul furtunii ca glasul demonilor într-o lucrare de distrugere. Pământul întreg se ridică și se coboară ca valurile mării. Suprafața lui se crapă. Chiar temeliile par că se zguduie. Lanțuri de munți se prăbușesc. Insulele locuite dispar.... {AÎ 276.3}

Fulgerele înspăimântătoare coboară din cer, învăluind pământul într-o flacără de foc. Deasupra vuietului înspăimântător al tunetului, glasuri tainice și îngrozitoare declară soarta celor nelegiuiți. Cei care cu puțin mai înainte fuseseră atât de nepăsători, atât de îndrăzneți și provocatori, atât de încântați de cruzimea lor față de poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu sunt acum copleșiți de consternare și tremură de frică. Vaietele lor se aud mai presus de vuietul naturii dezlănțuite. Demonii recunosc dumnezeirea lui Hristos și tremură înaintea puterii Sale, în timp ce oamenii strigă după milă și se târăsc într-o spaimă jalnică. The Great Controversy, 635-638. {AÎ 277.1}

A doua venire a lui Hristos

Hristos vine cu putere și slavă mare. El vine cu propria Lui slavă și cu slava Tatălui. El vine împreună cu toți îngerii Săi cei sfinți. În timp ce lumea este scufundată în întuneric,înfiecareloc undesuntsfințiieste lumină. Eivoraveaparte ceidintâidelumina celei dea doua veniri. Parabolele Domnului Hristos, 420. {AÎ 277.2}

Curând, ochii noștri au fost atrași spre răsărit, unde apăruse un mic nor negru, cam cât o jumătate de palmă, despre care am știut cu toții că este semnul Fiului omului. Într-o liniște solemnă, priveam cu toții cu ochii pironiți spre nor, pe măsură ce acesta se apropia tot mai mult și devenea tot mai luminos, mai glorios și tot mai glorios, până când a ajuns un mare nor alb. Partea de jos părea ca de foc; deasupra norului era un curcubeu, iar împrejurul lui zeci de mii de îngeri, care cântau o cântare minunată; iar pe nor stătea Fiul omului. Testimonies for the Church 1:60. {AÎ 277.3}

Nici o limbă omenească nu poate descrie scenele celei de-a doua veniri a Fiului omului pe norii cerului.... El va veni îmbrăcat într-un veșmânt de lumină, pe care Îl poartă din zilele veșniciei. The Review and Herald, 5 septembrie, 1899. {AÎ 278.1}