Capitolul 9 Legile duminicale

Satana nu recunoaște autoritatea lui Dumnezeu

Dumnezeu acuză Babilonul, „pentru că a făcut ca toate neamurile să bea din vinul mâniei desfrânării ei”...

Dumnezeu a făcut lumea în șase zile și în ziua a șaptea S-a ohihnit. El a sfinţit această zi și a pus-odeoparte pentruSine,ca săfiepăzită depoporul Lui, de-alungul generaţiilor. Dar fiulpierzării, ridicându-se mai presus de Dumnezeu, așezându-se în Templul Domnului și declarându-se a fi Dumnezeu, s-a gândit să schimbe vremile și legile. Această putere, vrând să se dovedească nu numai ca fiind egală cu Dumnezeu, ci mai presus de El, a schimbat ziua de odihnă, punând prima zi a săptămânii acolo unde trebuia să fie ziua a șaptea. Lumea protestantă a preluat acest copil al papalităţii, socotindu-l ca sfânt. În Cuvântul lui Dumnezeu, acest act este numit „desfrânarea Babilonului” (Apocalipsa 14,8). – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol. 7, 1900, p. 979.

În timpul dispensaţiunii creștine, marele vrăjmaș al fericirii omului a făcut din Sabatul poruncii a patra ţinta atacului său special. Satana spune: „Voi lucra împotriva planurilor lui Dumnezeu. Îi voi împuternici pe urmașii mei să înlăture monumentul lui Dumnezeu, Sabatul zilei a șaptea. În felul acesta, îi voi arăta lumii că ziua sfinţită și binecuvântată de Dumnezeu a fost schimbată. Acea zi nu va mai trăi în cugetele oamenilor. O voi șterge din memoria lor. Voi pune în locul ei o zi care nu poartă sigiliul lui Dumnezeu, o zi care nu poate să fie un semn între Dumnezeu și poporul Său. Îi voi face pe cei care vor accepta această zi să-i atribuie o sfinţenie pe care Dumnezeu a atribuit-o zilei a șaptea”. – Prophets and Kings, p. 183, 184 (c. 1914).

Sabatul, marea problemă în litigiu

În războiul care va fi dus în ultimele zile, toate puterile corupte, care s-au abătut de la supunerea faţă de Legea lui Iehova, se vor uni împotriva poporului lui Dumnezeu. În acest război, Sabatul poruncii a patra va fi marea problemă în litigiu, pentru că, în porunca Sabatului, Marele Dătător al Legii Se identifică pe Sine ca fiind Creatorul cerurilor și al pământului. – Selected Messages, cartea a 3-a, 1891, p. 392.

„Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele”, a spus Domnul, „căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc” (Exod 31,13). Unii vor căuta să așeze obstacole în calea respectării Sabatului, spunând: „Voi nu știţi care zi este Sabatul”, dar ei par să înţeleagă de unde vine duminica și vor arăta un mare zel în făurirea unei legi care să impună respectarea ei. – The Kress Collection, 1900, p. 148.

Mișcarea legii duminicale din anul 188018

Am așteptat de mulţi ani să fie decretată în ţara noastră o lege duminicală, și acum, când această mișcare este pe punctul de a fi declanșată, ne întrebăm: Ce poate să facă poporul nostru în această situaţie?... Ar trebui, mai ales, să-L căutăm pe Dumnezeu, ca să-i dea acum poporului Său har și putere. Dumnezeu trăiește și noi nu credem că a venit pe deplin timpul când El ar dori să fie restrânse libertăţile noastre.

Profetul a văzut „patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac” (Apocalipsa 7,1). Un alt înger, care venea dinspre răsărit, a strigat către ei, spunând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeuluinostru”(Apocalipsa7,3).Aceastanearatălucrareapecareoavemdefăcut–săstrigăm către Dumnezeu, ca îngerii să ţină cele patru vânturi, până ce vor fi trimiși misionari în toate părţile lumii și va fi proclamată solia de avertizare împotriva neascultării de Legea lui Iehova. – Review and Herald, 11 decembrie 1888.

Susţinătorii legii duminicale nu-și dau seama de ce fac

Mișcarea pentru duminică își croiește acum drumul prin întuneric. Conducătorii ei își ascund adevărata intenţie și mulţi dintre cei care se alătură mișcării nu văd încotro se îndreaptă curentul subteran... Ei acţionează fără să vadă. Ei nu văd că, dacă un guvern protestant sacrifică principiile care au făcut naţiunea să fie liberă și independentă și introduc, prin lege, în Constituţie, principiile care propagă minciuna și amăgirea papală, se cufundă în grozăviile romano-catolice din evul întunecat. – Ibidem.

Chiar și dintre cei angajaţi în mișcarea de impunere a duminicii, mulţi sunt orbi faţă de rezultatele care vor decurge din această acţiune. Ei nu văd că lovesc în mod direct în libertatea religioasă. Mulţi nu au înţeles niciodată însemnătatea Sabatului biblic și falsa temelie pe care se sprijină instituirea duminicii...

Toţi cei care se străduiesc să schimbe Constituţia și să asigure o lege care să impună respectarea duminicii prevăd prea puţin consecinţele. Criza se află chiar în faţa noastră. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1889, p. 711, 753.

Nimeni să nu stea nepăsător și inactiv

Este datoria noastră să facem tot ce ne stă în putere, ca să îndepărtăm pericolul ameninţător...

Bărbaţilor și femeilor din toată ţara le revine marea răspundere de a se ruga, cerându-I lui Dumnezeu să risipească acest nor al răutăţii și să mai acorde încă puţină vreme de har, în care să lucrăm pentru Domnul. – Review and Herald, 11 decembrie 1888.

18 Pentru mai multe informaţii privitoare la contextul în care au fost rostite citatele lui Ellen G. White, vezi Sellected Messages, book 3, p. 380402, și Testimonies for the Church, vol. 5, p. 711-718.

Cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu trebuie să se trezească și să acţioneze, ca să poată primi ajutorul special, pe care numai Dumnezeu li-l poate da. Trebuie să lucreze cu și mai mult zel, ca să amâne, atât cât este cu putinţă, nenorocirea care îi ameninţă. – Idem, 18 decembrie 1888.

Poporul care păzește poruncile lui Dumnezeu să nu rămână tăcut în această vreme, ca și cum ar acceptasituaţiacubunăvoinţă.– The Seventh-dayAdventist Bible Commentary, vol. 7,1889, p.975.

Nu îndeplinim voinţa lui Dumnezeu, dacă stăm liniștiţi, fără să facem ceva pentru păstrarea libertăţii de conștiinţă. Să fie înălţate spre ceruri rugăciuni fierbinţi și stăruitoare, pentru ca această nenorocire să poată fi amânată, până când vom putea să ne îndeplinim misiunea neglijată atât de mult timp. Să ne rugăm cu mai multă seriozitate și, apoi, să lucrăm în armonie cu rugăciunile noastre.

Testimonies for the Church, vol. 5, 1889, p. 714.

Sunt mulţi care se simt în largul lor și care, ca să zicem așa, sunt adormiţi. Ei spun: „Dacă profeţia a prezis impunerea respectării duminicii, legea va fi cu siguranţă decretată” și, ajungând la această concluzie, ei rămân într-o stare de așteptare liniștită a evenimentului, mângâindu-se cu ideea că Dumnezeu Își va ocroti poporul în ziua necazului. Dar Dumnezeu nu ne va salva, dacă noi nu facem nici un efort pentru a îndeplini lucrarea pe care El ne-a încredinţat-o.

Ca străjeri credincioși, trebuie să vedeţi sabia care vine și să daţi alarma, pentru ca bărbaţii și femeile să nu meargă, din neștiinţă, pe o cale pe care ar fi putut s-o evite, dacă ar fi știut adevărul. –Review and Herald, 24 decembrie 1889.

Protestaţi împotriva legilor duminicale prin scris și prin vot

Nu trebuie să ne străduim să fim pe placul acelor oameni care își vor folosi influenţa pentru a suprima libertatea religioasă și pentru a pune în aplicare măsuri opresive, care să-i îndemne sau să-i oblige pe cetăţeni să respecte duminca în locul Sabatului. Prima zi a săptămânii nu este o zi care să fie respectată. Ea este un sabat fals, iar membrii familiei Domnului nu pot fi alături de cei care preamăresc această zi și nesocotesc Legea lui Dumnezeu prin dispreţuirea Sabatului Său. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să voteze instalarea unor asemenea oameni în posturi înalte, pentru că, dacă procedează astfel, devin părtași la păcatele pe care le vor înfăptui în timpul mandatului lor. –Fundamentals of Christian Education, 1899, p. 475.

Nădăjduiesc că trâmbiţa va da un sunet lămurit cu privire la această mișcare pentru legea duminicală. Credcăarfi maibine dacă,în revistelenoastre, subiectulperpetuăriiLegiilui Dumnezeu ar fi tratat în mod special... Ar trebui să facem acum tot ce putem ca această lege duminicală să nu fie aprobată. – Counsels to Writers and Editors, 1906, p. 97, 98.

Statele Unite vor adopta o lege duminicală

Când naţiunea noastră își va încălca principiile de guvernare într-o asemenea măsură, încât să decreteze o lege duminicală, protestantismul își va da mâna cu papalitatea, unindu-se în această acţiune.

Testimonies for the Church, vol. 5, 1889, p. 712.

Protestanţii vor trece de partea papalităţii cu întreaga lor putere de influenţă. Printr-un act naţional, menit să impună sabatul fals, ei vor da viaţă și vigoare credinţei corupte a Romei, reînviind tirania și oprimarea conștiinţei. – Martie 179 (1893)

Mai devreme sau mai târziu, legile duminicale vor fi adoptate. – Review and Herald, 16 februarie 1905.

În curând, legile duminicale vor fi impuse, iar oamenii aflaţi în poziţii de răspundere se vor înrăi împotriva micului grup al celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu. – Manuscript Releases, vol. 4, 1909, p. 278.

Profeţia din Apocalipsa 13 declară că puterea reprezentată de fiara cu coarne de miel va face ca „pământul și locuitorii lui” să se închine papalităţii, simbolizate acolo de fiara care „seamănă cu un leopard”... Această profeţiese vaîmplini atunci când Statele Unite vor impunerespectarea duminicii, pe care Roma papală o pretinde ca fiind o recunoaștere specială a supremaţiei ei...

Corupţia politică distruge iubirea de dreptate și respectul pentru adevăr și, chiar în America cea liberă, cârmuitorii și legislatorii, pentru a-și asigura bunăvoinţa publicului, vor ceda cererii populare pentru o lege care să impună respectarea duminicii. – The Great Controversy, 1911, p. 578, 579, 592.

Argumente folosite de apărătorii legii duminicale

Satana oferă propriile interpretări cu privire la evenimente și oamenii cred, așa cum dorește el, că nenorocirile care umplu ţara sunt o consecinţă a călcării duminicii. Crezând că potolesc mânia lui Dumnezeu, acești oameni influenţi emit legi menite să impună respectarea duminicii. – Manuscript Releases, vol. 10, 1899, p. 239.

Tocmai această categorie difuzează ideea că răspândirea rapidă a corupţiei este datorată în mare măsură profanării așa-numitului „sabat creștin” și că impunerea respectării duminicii ar îmbunătăţi foarte mult starea morală a societăţii. Această pretenţie va fi susţinută mai ales în America, unde doctrina despre Sabatul adevărat a fost cel mai mult predicată. – The Great Controversy, 1911, p. 587.

Protestantismul și catolicismul acţionează de comun acord

Protestantismulvadao mânădeajutorputeriiromano-catolice.Apoi, vaapăreaolegeîmpotriva Sabatului creaţiunii lui Dumnezeu și, în cele din urmă, Dumnezeu Își va îndeplini „lucrarea Sa ciudată” pe pământ. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol. 7, 1886, p. 910.

Cum poate Biserica Romano-Catolică să se dezvinovăţească de acuzaţia de idolatrie, nu putem pricepe... Și aceasta este religia la care protestanţii încep să se uite cu multă bunăvoinţă și care, în cele din urmă, se va uni cu protestantismul. Totuși, această unire nu va fi efectuată printr-o schimbare în catolicism, pentru că biserica Romei nu se va schimba niciodată. Ea se pretinde infailibilă. Protestantismul va fi cel care se va schimba. Adoptarea ideilor liberale din partea sa îl conduce întro poziţie în care va putea să se ia de mână cu catolicismul. – Review and Herald, 1 iunie 1886.

Lumea așa-zis protestantă va forma o confederaţie cu omul nelegiuirii, iar biserica și lumea vor fi într-o armonie bazată pe corupţie. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol. 7, 1891, p. 975.

Catolicismul din Lumea Veche și protestantismul din Lumea Nouă vor acţiona în același fel împotriva celor ce cinstesc toate poruncile divine. – The Great Controversy, 1911, p. 616.

Legile duminicale onorează Roma catolică

Când principalele biserici ale Statelor Unite se vor uni, pe baza acelor puncte de doctrină pe care le au în comun, și vor influenţa statul, ca să-și impună decretele și să-și susţină instituţiile, atunci America protestantă va fi format deja un chip al ierarhiei romanocatolice, iar aplicarea de pedepse civile asupra celor ce nu se vor conforma va fi rezultatul inevitabil.

Impunerea respectării duminicii de către bisericile protestante este o impunere a recunoașterii papalităţii...

Chiar prin faptul de a impune o datorie religioasă prin intermediul puterii civile, bisericile formează un chip al fiarei și, în felul acesta, obligativitatea respectării duminicii în Statele Unite este o impunere a adorării fiarei și a chipului ei. – Idem, p. 445, 448, 449.

Când protestantismul își va întinde mâna peste prăpastie, ca să prindă mâna puterii romane, când se va apropia de abis, ca să dea mâna cu spiritismul, când, sub influenţa acestei întreite uniuni, ţaranoastrăva nega chiarprincipiile Constituţieisale, ca stat protestantșirepublican,și va lua măsuri pentru propagarea neadevărurilor și amăgirilor papale, atunci vom ști că a venit timpul ca Satana săși facă lucrarea sa uimitoare și că sfârșitul este aproape. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1885, p. 451.

Roma își va recăpăta supremaţia pierdută

Pe măsură ce ne apropiem de criza finală, este de o importanţă vitală să existe armonie și unitate între uneltele Domnului. În ciuda faptului că lumea este plină de revolte, războaie și dezbinări, oamenii se vor uni sub un conducător unic – puterea papală – pentru a se împotrivi lui Dumnezeu, în persoana martorilor Săi. Această unire este consolidată de marele apostat. – Testimonies for the Church, vol. 7, 1902, p. 182.

Legea pentru impunerea respectării duminicii ca zi de odihnă va aduce după sine o apostazie naţională de la principiile republicane, care au stat la baza întemeierii acestui stat. Religia papalităţii va fi acceptată de conducători, iar Legea lui Dumnezeu va fi făcută fără valoare. – Manuscript Releases, vol. 7, 1906, p. 192.

Succesul papalităţii a fost favorizat de o vreme de o mare întunecime intelectuală, dar se va dovedi că și o vreme de mare lumină intelec-tuală este la fel de favorabilă succesului ei. – Spirit of Prophecy, vol. 4, 1884, p. 390.

În eforturile care se intensifică acum în Statele Unite, în scopul de a asigura sprijinul statului pentru instituţiile și obiceiurile bisericii, protestanţii merg pe calea papalităţii. Ba mai mult, ei deschid ușa papalităţii pentru a recâștiga, în America protestantă, supremaţia pe care a pierdut-o în Lumea Veche. – The Great Controversy, 1911, p. 573.

O lege duminicală naţională înseamnă o apostazie naţională

Pentru a-și asigura popularitatea și sprijinul, legislatorii vor ceda în faţa cererii pentru o lege duminicală... Prin decretul de impunere a instituţiei papale, prin violarea Legii lui Dumnezeu, naţiunea noastră se va îndepărta cu totul de dreptate...

Așa cum apropierea armatelor romane a fost pentru ucenici un semn al iminentei distrugeri a Ierusalimului, tot astfel și această apostazie va fi pentru noi un semn că s-a ajuns la limita răbdării lui Dumnezeu.

Testimonies for the Church, vol. 5, 1885, p. 451.

Noi trebuie să luăm poziţia fermă de a nu respecta prima zi a săptămânii ca zi de odihnă, pentru că nu este ziua care a fost binecuvântată și sfinţită de Iehova, iar, prin respectarea duminicii, ne-am așeza singuri de partea marelui amăgitor...

Când Legea lui Dumnezeu va fi îndepărtată și apostazia va deveni păcat naţional, Domnul va veni în ajutorul poporului Său. – Selected Messages, cartea a 3-a, 1889, p. 388.

Poporul Statelor Unite a fost un popor favorizat, dar, când va restrânge libertatea religioasă, se va supune protestantismului și va acorda sprijin papalităţii, atunci măsura vinovăţiei lui se va împlini și „apostazia naţională” va fi înregistrată în cărţile cerului. – Review and Herald, 2 mai 1893.

Apostazia naţională va fi urmată de ruină naţională

Când naţiunea noastră va decreta, în consiliile ei legislative, legi care să constrângă conștiinţa oamenilor cu privire la privilegiile religioase, impunând respectarea duminicii și folosind forţa împotriva celor care ţin Sabatul zilei a șaptea, Legea după voia lui Dumnezeu va fi, practic, îndepărtată din ţara noastră și apostazia naţională va fi urmată de ruină naţională. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol. 7, 1888, p. 977.

Când, acţionând după îndemnurile lui Satana, conducătorii ţării se vor așeza, din proprie iniţiativă, de partea omului nelegiurii, atunci va fi o vreme de apostazie naţională. Atunci se va împlini măsura vinovăţiei. Apostazia naţională va fi semnul ruinei naţionale.

Selected Messages, cartea a 2-a, 1891, p. 373.

Principiile romano-catolice vor fi luate în grija și protecţia statului. Această apostazie naţională va fi urmată cu repeziciune de ruina naţională. – Review and Herald, 15 iunie 1897.

Când, pentru a susţine o religie falsă, bisericile protestante se vor uni cu acea putere civilă, din partea căreia, atunci când i s-au opus, strămoșii lor au îndurat cea mai crudă persecuţie, sabatul papal va fi impus de autoritatea bisericii, unită cu cea a statului. Atunci va fi o apostazie naţională, care se va sfârși numai în ruină naţională. – Evangelism, 1899, p. 235.

Când statul își va folosi forţa pentru a impune hotărârile bisericii și pentru a susţine instituţiile ei, atunci America protestantă va fi format deja un chip al papalităţii și va avea loc o apostazie naţională, care se vasfârșinumaiînruinănaţională. – The Seventh-dayAdventist Bible Commentary, vol. 7, 1910, p. 976.

Legislaţia duminicală universală

Istoria se va repeta. Religia falsă va fi înălţată. Prima zi a săptămânii, o zi obișnuită de lucru, care n-a fost în nici un fel sfinţită, va fi înălţată, așa cum a fost înălţată statuia din Babilon. Toate naţiunile, limbile și popoarele vor fi obligate să sfinţească acest sabat fals... Decretul de impunere și respectare a acestei zile va fi trimis în toată lumea. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol. 7, 1897, p. 976.

Pe măsură ce America, ţara libertăţii religioase, se va uni cu papalitatea, forţând conștiinţa obligându-i pe oameni să cinstească sabatul fals, popoarele din fiecare ţară de pe glob vor fi îndemnate să urmeze exemplul ei. – Testimonies for the Church, vol. 6, 1900, p. 18.

Problema Sabatului va fi cea din urmă, în marele conflict final, la care va lua parte întreaga lume. – Idem, p. 352.

Naţiunile străine vor urma exemplul Statelor Unite. Cu toate că aici va fi începutul, aceeași criză va veni asupra poporului nostru în toate părţile lumii. – Idem, p. 395.

Înlocuirea adevărului cu minciuna constituie ultimul act al dramei. Când această înlocuire va deveni generală, Dumnezeu Se va descoperi. Când legile oamenilor vor fi înălţate mai presus de Legea lui Dumnezeu, când puterile acestui pământ vor încerca să-i forţeze pe oameni să ţină prima zi a săptămânii, vom ști că a venit timpul ca Dumnezeu să lucreze. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol. 7, 1901, p. 980.

Înlocuirea Legii lui Dumnezeu cu legile oamenilor, preamărirea duminicii, doar prin puterea autorităţii omenești, în locul Sabatului biblic, constituie ultimul act al dramei. Când această înlocuire va deveni universală, Dumnezeu Se va descoperi. El Se va ridica în măreţia Lui ca să zguduie teribil pământul.

Testimonies for the Church, vol. 7, 1902, p. 141.

Întreaga lume va susţine legea duminicală

Cei răi... au declarat că ei au fost cei care au avut adevărul, că printre ei au avut loc minuni, că îngerii din ceruri au vorbit cu ei, că în mijlocul lor au fost înfăptuite semne și lucruri uimitoare și că acesta a fost mileniul pământesc pe care l-au așteptat de atâta timp. Lumea întreagă a fost convertită și a fost de acord cu legea duminicală. – Selected Messages, cartea a 3-a, 1884, p. 427, 428.

Lumea întreagă va fi incitată la vrăjmășie împotriva adventiștilor de ziua a șaptea, pentru că ei nu îi vor aduce papalităţii omagiul lor, prin cinstirea duminicii, care este instituţia acestei puteri antihristice. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1893, p. 37.

Cei care calcă Legea lui Dumnezeu vor institui legi omenești și îi vor forţa pe oameni să le accepte. Oamenii se vor sfătui și vor plănui ce să facă. „Întreaga lume respectă duminica”, spun ei. „Atunci de ce acest popor, care este atât de mic la număr, nu se supune legilor ţării?” – Ellen G. White Manuscris 163, 1897.

Controversa se concentrează în lumea creștină

Lumea așa-zis creștină va fi teatrul unor acţiuni mari și decisive. Oameni puternici vor decreta legi menite să controleze conștiinţa, după exemplul papalităţii. Babilonul va face ca toate naţiunile să bea din vinul mâniei desfrânării ei. Fiecare naţiune va fi implicată. Despre acest timp, Ioan, descoperitorul, declara (Apocalipsa 18,37; 17,13.14 – citat de referinţă): „Toţi au același gând. Va fi unire ge-nerală, o mare armonie, o confederaţie a forţelor satanice și acestea îi vor da fiarei puterea și stăpânirea lor”. Astfel, se va manifesta aceeași putere arbitrară și opresivă împotriva libertăţii religioase – a libertăţii de a te închina lui Dumnezeu după cum îţi dictează conștiinţa – care a fost manifestată de papalitate în trecut, când i-a persecutat pe cei ce au îndrăznit să refuze a se conforma ritualurilor și ceremoniilor religioase ale romanismului. – Selected Messages, cartea a 3-a, 1891, p. 392.

În marele conflict dintre credinţă și necredinţă va fi implicată întreaga lume creștină. – Review and Herald, 8 februarie 1893.

Întreaga lume creștină va fi împărţită în două mari clase: cei „care păzesc poruncile lui Dumnezeu și ţin mărturia lui Isus Hristos” și cei care se închină fiarei și chipului ei și primesc semnul ei. – The Great Controversy, 1911, p. 450.

Deoarece Sabatul a devenit punctul special de controversă în lumea creștină și autorităţile civile s-au unit ca să impună respectarea duminicii, refuzul persistent al unei minorităţi de a ceda cererii populare va face obiectul urii generale. – Idem, p. 615.

Pe măsură ce decretul emis de diverși conducători ai lumii creștine împotriva celor ce păzesc poruncile le va retrage acestora protecţia guvernului și-i va lăsa la discreţia celor ce le doresc pieirea, poporul lui Dumnezeu va fugi din orașe și se va asocia în grupuri, ca să locuiască în cele mai pustii și mai izolate locuri. – Idem. p. 626.

Nu vă lăsaţi provocaţi

Cei care alcătuiesc bisericile noastre au trăsături de caracter care pot să-i facă, dacă nu sunt atenţi, să se simtă indignaţi, pentru că, din cauza unei expuneri greșite, le este suprimată libertatea cu privire la activitatea din timpul duminicii. Nu vă mâniaţi din această pricină, ci aduceţi totul în rugăciune înaintea lui Dumnezeu! Numai El poate să restrângă puterea cârmuitorilor. Nu vă pripiţi!

Nimeni să nu se laude în mod nechibzuit cu libertatea lui, folosind-o ca pe o haină a răutăţii, ci, ca servi ai lui Dumnezeu, „Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, daţi cinste împăratului” (1 Petru 2,17).

Acest sfat se va dovedi de o reală valoare pentru cei care vor fi în situaţii critice. Nu trebuie să se manifeste nici o atitudine care ar putea să fie interpretată ca sfidare sau răutate. – Manuscript Releases, vol. 2, 1898, p. 193, 194.

Abţineţi-vă de la lucru duminica

Cu privire la teritoriul din sud19 , atât cât este posibil, lucrarea trebuie făcută acolo cu multă înţelepciune și atenţie – așa cum ar fi lucrat Hristos. Oamenii vor afla repede ce credeţi voi despre duminică și vor pune întrebări cu privire la Sabat. Atunci veţi putea să le vorbiţi, dar nu în așa fel încât să le atrageţi atenţia asupra lucrării voastre. Nu trebuie să vă distrugeţi singuri posibilitatea de a lucra pentru Domnul, muncind duminica.

Faptul că vă abţineţi de la lucru duminica nu înseamnă că aţi primit semnul fiarei... În locurile undeîmpotrivireaeste atâtdeputernică,încât poatesăprovoacepersecuţii,dacăselucreazăduminica, fraţii noștri să considere acea zi un prilej de a face lucrare misionară veritabilă. – The Southern Work, 1895, p. 69, 70.

Dacă ar veni să vă spună: „Trebuie să încetaţi lucrul și să opriţi mașinile de tipărit duminica”, eu nu v-aș spune: „Lăsaţi mașinile să meargă”, deoarece conflictul nu este între voi și Dumnezeul vostru. – Ellen G. White Manuscris 163, 1898.

Nu trebuie să aveţi impresia că ni s-a poruncit să-i supărăm pe vecinii noștri, care venerează duminica, făcând eforturi hotărâte de a lucra în acea zi, în mod intenţionat în prezenţa lor, ca să ne arătăm independenţa. Surorile noastre nu trebuie să aleagă duminica pentru a-și spăla rufele.

Selected Messages, cartea a 3-a, 1889, p. 399.

Angajaţi-vă în activităţi spirituale duminica

Voi încerca să răspund la întrebarea voastră cu privire la ceea ce ar trebui să faceţi în cazul în care vor fi impuse legi duminicale.

Lumina dată mie de Domnul, la vremea când ne așteptăm exact la o criză de felul celei care vi se pare că se apropie, a fost că, atunci când oamenii vor fi incitaţi de o putere satanică pentru a impune respectarea duminicii, adventiștii de ziua șaptea vor trebui să-și arate înţelepciunea prin abţinerea de la munca obișnuită, consacrând acea zi activităţii misionare.

Prin sfidarea legilor duminicale, nu vom face decât să-i întărâtăm la persecuţie pe religioșii zeloși, care caută să le impună. Nu le daţi ocazia să vă numească infractori... Faptul că o persoană dă dovadă de înţelepciune, menţinând pacea, prin abţinerea de la muncă, dacă acest lucru poate să jignească, nu înseamnă că primește semnul fiarei...

19 În 1880 și 1890, impunerea legii duminicale a fost severă mai ales în statele sudice ale Statelor Unite. Vezi American State Papers (RH, 1943, p. 517-562).

Duminicapoatefifolosităpentruaîndeplinidiverseactivităţicarevor facemultpentruDomnul. În acea zi, pot fi organizate întruniri în aer liber și în case particulare. Poate fi făcută lucrarea din casă în casă. Scriitorii pot consacra această zi pentru a-și scrie articolele. Oriunde este posibil, duminica să fie ţinute servicii religioase. Faceţi ca aceste întruniri să fie deosebit de interesante. Cântaţi cântece de adevărată redeșteptare și vorbiţi cu putere și convingere despre iubirea Mântuitorului. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 232, 233.

Îndrumaţi-i pe studenţi să organizeze întruniri în diferite locuri și să facă lucrare misionară medicală. Ei vor găsi oamenii acasă și vor avea o ocazie minunată pentru a le prezenta adevărul. Acest fel de a petrece duminica este întotdeauna pe placul Domnului. – Idem, p. 238.

Împotrivirea face să apară frumuseţea adevărului

Zelul celor care ascultă de Domnul va crește pe măsură ce lumea și biserica se vor uni să înlăture Legea.Oriceobiecţie ridicatăîmpotriva poruncilorlui Dumnezeu va deschide calea pentru înaintarea adevărului și îi va împuternici pe apărătorii acestuia să prezinte importanţa lui înaintea oamenilor. Există o frumuseţe și o forţă în adevăr, pe care nimic nu le scoate la iveală decât împotrivirea și persecuţia. – Manuscript Releases, vol. 13, 1896, p. 71, 72.

Acest timp, când se face un asemenea efort pentru impunerea respectării duminicii, este tocmai timpul în care lumii trebuie să i se prezinte adevăratul Sabat, în contrast cu cel fals. În providenţa Sa, Domnul este cu mult înaintea noastră. El a îngăduit ca problema duminicii să iasă în evidenţă, pentru ca Sabatul poruncii a patra să poată fi prezentat înaintea adunărilor legislative. În felul acesta, conducătorii naţiunii pot să-și îndrepte atenţia spre mărturia Cuvântului lui Dumnezeu în favoarea adevăratului Sabat. – Manuscript Releases, vol. 1, 1890, p. 197.

Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni

Partizanii adevărului sunt chemaţi acum să aleagă între nerespectarea cerinţei evidente a lui Dumnezeu sau pierderea libertăţii. Dacă vom renunţa la Cuvântul lui Dumnezeu și dacă vom accepta obiceiurile și tradiţiile omenești, poate că ni se va mai permite să trăim printre oameni, să cumpărăm, să vindem și să ni se respecte drepturile. Dar, dacă ne menţinem loialitatea faţă de Dumnezeu, o vom face sacrificându-ne drepturile, pentru că vrăjmașii Legii lui Dumnezeu s-au aliat pentru a suprima judecata independentă cu privire la credinţa religioasă și pentru a controla conștiinţa oamenilor...

Poporul lui Dumnezeu va recunoaște guvernarea omenească drept instituţie rânduită în mod divin și, prin învăţătura și exemplul lui, va recomanda ascultarea de ea ca fiind o datorie sacră, atâta timpcâtautoritateaacesteiaesteexercitatăînsferaeilegitimă.Dar,cândpretenţiileeiintrăîn conflict cu cele ale lui Dumnezeu, noi trebuie să alegem să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscut și ascultat ca o autoritate mai presus de toată legislaţia omenească. „Așa zice Domnul!” nu trebuie să fie dat la o parte pentru „Așa zice biserica sau statul!”. Coroana lui Hristos trebuie să fie înălţată mai presus de toate diademele puternicilor pământului. – The Home Missionary, 1 noiembrie 1893.

Satanaleoferăoamenilorîmpărăţiilelumii,dacăîirecunoscsupremaţia.Mulţiprocedeazăastfel, sacrificând cerul. Este mai bine să mori decât să păcătuiești, mai bine să fii lipsit decât să înșeli, mai bine să fii flămând decât să minţi. – Testimonies for the Church, vol. 4, 1880, p. 495.