Literar ing CERCUL SCRIITORILOR INGINERI DIN AGIR Supliment literar al revistei UNIVERS INGINERESC - Publicaţie trimestrială, Anul 3, Nr. 8 - 2015 Lansare de carte la Literar ing
"Universul este ciclic, omul la fel, doar Dumnezeu ne vrea exponenţiali" Nicolae VASILE
APARE PĂMÂNTUL!...
16 decembrie 2014
Marilena CARAGHIAUR
Natura îşi desena noi contururi, infinitul se reconfigura, timpul deschidea noi orizonturi, într-un cod, neştiut, cineva nota.
Nicolae VASILE
UNIVERSUL CICLIC (1) GENEZA (1)
UN NOU ÎNCEPUT! ... Spaţiul infinit, distanţă din care oricât vom parcurge, ce ne mai rămâne-n faţă cu nimic nu se restrânge! Timpul infinit, oricât am gândi, de unde vine sau se duce, nimic din el nu a trecut, mai mult mai are-a curge! Nu au un sfârşit, dar nici început, capetele lor sunt de neconceput, materia le urmează din trecutul infinit, şi se duc cu toate spre nesfârşit! ... O permanentă transformare a materiei, fără sens unic, atât de la mic la mare, cât şi de la mare la mic. Un haos de particule au fost, venind din zări necunoscute, păreau că nu au niciun rost, dar deveneau tot mai multe! Particule neînţeles de mici, ale infinitului furnici, rapide, venite din nesfârşit, au alergat, s-au tot ciocnit. O primă divină întâmplare, a materiei moarte coagulare, multe nimicuri la un loc, ”big-bang” şi au făcut un tot! A rămas acelaşi univers,... doar că s-a umplut de stele, printre ele, ceva de ne-nţeles,… găuri negre s-au numit ele!... Universul părea acum mai mare, un infinit de umbre şi lumini, fiind într-o continuă schimbare, şi totuşi fix în ciclicitatea lui!... Stelele ce lumea o veghează, simboluri ale risipei de lumină, periodic ele apar şi luminează, vestind ceea ce avea să vină! Găurile negre sunt de vină, ţin atâta energie concentrată într-o închisoare de lumină, nu o lasă afară să răzbată!... Dualele contrare entităţi, venite din adânci eternităţi, n-au fost şi nu vor fi mereu aşa, ci permanent se vor schimba!
Universul îşi schimba structura, un nou echilibru se-ncerca, dar totul se schimba într-una, orice, venea, pe loc şi dispărea! Apare o nouă fază de sinteză, la altă temperatură şi viteză, se-apropie particulele şi se unesc, corpurile mici cresc, tot cresc! Atracţia universală lucrează, împotriva hazardului, materia se coagulează dând alt început timpului. Corpuri cereşti au apărut, aşa ne duce gândul, mari sau mici, cum s-a putut, apărea ... şi Pământul!...
APARE VIAŢA!... Şi s-a dus timpul,… s-a tot dus, materia s-a adunat şi s-a distrus, noi forme, fără viaţă, s-au impus, dar şi acestea au trecut şi au apus. Natura moartă nu este-un trup, ci părţi cu energie şi mişcare, care se ciocnesc şi se tot rup, pentru că ... materia nu doare! Altă divină întâmplare, în apă, căldură şi chimicale, particule-n continuă schimbare, se-adună altfel ... şi viaţa apare! Şi particulele noi, de viaţă, se nasc, cresc şi apoi dispar, dar altele apar în faţă, nu a fost totul în zadar!...
Constantin MIRONESCU Dooor
Iarna
Oameni, şi noi avem suflet şi ne doare!
CUVINTE Cuvinte sunt şi lungi şi scurte, Cuvinte sunt strigate, mute, Cuvinte sunt de dor, de duh, Cuvinte sunt şi de năduf! Cuvinte, voi ca să aleg, Din multe ce-s, eu să culeg, Pe cele vesele şi-n foi, De versuri şi de ritmuri noi. Să le culeg şi să le-mbin, Să fie de imbold şi-alin, Să cânte fără portativ, Să plângă fără de motiv. Să le găsesc şi să le-mbin, Cu miere numai, nu venin, Să spună-n limbile ce sunt Fără să-nveţi vreun cuvânt! Să prindă lumi şi ţeluri noi, Pentru-mbrăcaţi şi pentru goi, La ştiutori şi om de rând – O horă cu-n întreg Pământ! Iar ţie, suflete rebel, Să îţi găsesc cuvântul cel, Ce fără har meşteşugit, Spre tine drumul a găsit!
Selectând ce-i bun şi ce-a putut, este greu, chiar şi pentru ştiinţă, timpul a trecut şi a cernut, şi a apărut în univers prima fiinţă! Codul genetic ce s-a adunat le-a ajutat să se perpetueze, şi-n lupta cu materia, n-au stat, fiinţele început-au să conteze!... (va urma)
CUM M-AM PRICOPSIT CU INVENŢIILE
Întâmplător sau nu, în cartea mea de muncă este trecută data de 1.04.2001 (ziua păcălelilor!), deci aproape 14 ani (!) de când, în urma ieşirii la pensie a unui coleg care se ocupa numai de invenţii, acesta având şi salariul mai mare, am preluat neoficial, într-o doară şi această funcţie. În acea perioadă se înregistrau, la instituţia la care lucrez, de la aprox. 150 de ingineri în cercetare, câteva cereri pe an şi mai erau pe flux alte câteva din ultimii 4-5 ani. După ce am început să răspund la zeci de notificări şi se vede treaba că am făcut-o bine, s-a pus problema delegării unui reprezentant în corespondenţa cu OSIM care să facă şi un curs de perfecţionare. După curs, examen de dobândire a calităţii de consilier în proprietate industrială – modulul brevete. Luat. Consilierii PI sunt grupaţi în Camera naţională a acestora. Grupat şi eu. Aici, pe lângă cotizaţie, se participă la acţiuni de genul adunări generale, simpozioane, workshop-uri, conferinţe, alegeri, reînnoire statut, regulamente de funcţionare etc. continuare în pag. 2
El este convins că are o menire, că are de executat o misiune primită de la Dumnezeu şi este tare mândru de acest lucru. Şi el chiar crede – naivul – că ceea ce a scris îi interesează pe contemporani, başca pe cei din viitor. În realitate, cărţile sale nu-i interesează decât pe cei din familie şi pe prieteni, pe colegii de breaslă (nici măcar pe aceştia toţi) şi pe câţiva cititori împătimiţi. Dar poetul crede în continuare în menirea sa şi scrie, scrie şi ... scrie, în primul rând pentru sufletul său.
Constantin ENESCU
RONDELUL BLÂNDULUI EMIN Mirabil fiu fără de moarte, Ai înflorit suav Cuvânt, L-ai aninat în Pomul Sfânt, I-ai dăruit arome-aparte. L-ai veşmântat spre-al nostru-ncânt Cu-nţelepciune din departe, Mirabil fiu fără de moarte Ai înflorit suav Cuvânt. O, blând Emin, îmi eşti drag, foarte, Pogoară, dar, înspre pământ Să cânţi din Preaslăvita Carte Şi te-om mări în dulce cânt, Mirabil fiu, fără de moarte!
LUCEAFĂRUL Ioan GANEA-CHRISTU
Poetul care este încredinţat că are de transmis ceva contemporanilor, ba chiar şi viitorimii, scrie, scrie şi iar scrie ...
Maria NICULESCU
Viaţa, ceva ce n-a mai fost, părţi cu durere şi simţire, ciocnirile venite fără rost, nu le mai stau acum în fire. Ele se adună, se-nmulţesc, sunt mai atente cu ce este-al lor, un mod de trai chiar dobândesc, noul cod creşte, cu ceea ce le dor.
POETUL ŞI CĂRŢILE SALE
Din aur, lacrimi, cu parfum de floare Se-nnoadă râu în barba Firii : "Vină, Te cheamă Codrul, Vântul, Unda lină, Renunţă la-ntunericul ce doare!" "Străluce-a fi, pe veci, a mea lumină Imensul poleind; sunt, grăitoare, A Cerului şi-a Mării, întrupare, Iar lumea voastră nu îmi e străină. Ci nu voi lacrimi, nu voi nici suspine, În zori de zi şi, iar, în miezul nopţii Am fost, voi fi şi-n lumea care vine. Aşa căzură zarurile sorţii : Vis argintiu voi să'nălţaţi spre mine, Argint pe vis v-aştern, din pragul Porţii".
PRIN NEGURA REFORMEI Prin negura reformei De un pătrar de veac, Cu ochi închişi ai dogmei M-am străduit să tac. Dar în tăcerea-mi mută Un ochi am redeschis Şi pe-a reformei rută, Multe-am cules şi scris. Am întâlnit minciuna Cu-ntreaga ei pleiadă, Ce a umplut tribuna Cu zgomot de tornadă! Corupţia la vârfuri Nu poate fi oprită Şi dur aruncă prafuri În biata noastră pită! Hoţia, grea năpastă, De lege-i apărată Şi a născut o castă Nocivă şi ingrată! Au demolat o ţară Făcând-o colonie, Săracă şi murdară În prag de agonie. Prin negura reformei Cu geamul ei opac, Deplâng durerea formei Care ne-a pus capac! * Aforisme: În Parlament intră numai aceia care au plătit intrarea; Hoţul „cinstit” se declară sărac. Alergăm pe glob să găsim fericirea uitată acasă. În clepsidra politicii curg promisiunile deşarte. AGIR, 20 ianuarie 2015