Revista Fratia Creatorilor by Ratiu Nicoleta

FRĂŢIA CREATORILOR An I, Nr. 1

Evitarea crizei alimentare

De ce Frăţia Creatorilor? Între mister şi realitate "Peştera lui Zamolxe"

Revistă publicată de către FRĂŢIA CREATORILOR

Articole semnate de către : PAVEL CORUŢ LIVIU RAŢIU Nicoleta Cernea Layout şi DTP: NICOLETA CERNEA

Cuprins FEBRUARIE

Materiale preluate de pe site-ul Octogonul.ro şi forumul

Frăţia Creatorilor

Editorial

Brâncuşi - geniu creator universal

Între mister şi realitate - "Peştera lui Zamolxe"

Particularităţi de ecranare şi radioprotecţie ale irisului Evitarea crizei alimentare

Responsabilitatea pentru materialele apărute în paginile revistei aparţine în totalitate autorilor.

EDITORIAL

De ce Frăţia Creatorilor? Frăţia Creatorilor, prin activitatea membrilor sai, isi propune să atinga următoarele scopuri de scurtă şi medie durată: • 1. Instruirea cât mai multor cetăţeni români cu regulile şi metodele de obţinere a succeselor în domeniile cunoaşterii ştiinţifice şi creaţiei de bunuri materiale sau de valori spirituale utile ridicării nivelului de civilizaţie şi de trai material al naţiunii române. • 2. Vom atrage la Forum cât mai mulţi specialişti de valoare din domenii ştiinţifice creatoare, liberi întreprinzători, inventatori şi inovatori, pentru a rezolva următoarele probleme:

mulţi, în următoarele scopuri:

• 3. Vom acorda o atenţie deosebită românilor aflaţi în străinătate, la studii sau la muncă, atrăgând la Forum cât mai

• 4. Vom stimula şi vom ajuta cât mai mulţi membri ai Frăţiei Creatorilor să devină liberi întreprinzători de succes, în ramurile economice pentru care au chemare şi pregătire. • 5. Membrii Frăţiei Creatorilor vor acţiona insistent pentru descoperirea, punerea în valoare şi exploatarea raţională a bogăţiilor naturale şi create, încă neexploatate de alte persoane, ca de exemplu: izvoare de apă minerală şi plată, rezerve de cărbune, aur, argint, metale neferoase, chihlimbar, zone cu potenţial turistic, surse de apă pentru irigaţii, terenuri pretabile înfiinţării unor plantaţii de pomi şi arbuşti fructiferi, râuri pe care se pot instala microhidrocentrale produse de inventatorii noştri. • 6. Membrii Frăţiei Creatorilor vor acţiona insistent pentru promovarea exporturilor de produse româneşti, concomitent cu reducerea drastică a importurilor care ne sărăcesc naţiunea. • 7. Vom acorda o atenţie deosebită conservării şi dezvoltării patrimoniului naţional, cultural şi economic al naţiunii noastre. • 8. Membrii Frăţiei Creatorilor vor acorda maxim de atenţie însuşirii şi aplicării celor mai noi descoperiri ale ştiinţelor, în toate domeniile de activitate, în scopul asigurării progresului şi civilizaţiei naţiunii noastre. • 9. Vom acţiona cu toate mijloacele ştiinţifice şi legale pentru a impune în naţiunea română cultul creaţiei şi al creatorilor morali, concomitent cu îndepărtarea cultului violenţei şi al falselor valori. • 10. Vom influenţa pozitiv actele normative ale legiuitorilor şi măsurile administrative ale guvernanţilor, prin propuneri concrete, menite să stimuleze creativitatea, libera iniţiativă, progresul economic şi cultural-ştiinţific al naţiunii noastre.

Cules de pe forumul FRĂŢIA CREATORILOR

MARI ROMÂNI Brâncuşi - geniu creator universal

Voiam de mult să scriu un articol despre Brâncuşi, dar nu-mi găseam cuvintele. Cuvintele erau prea sărace, pentru a exprima sentimentele pe care le transmiteau operele sale. Aşa că, atunci cînd am avut ocazia să trec prin Tîrgul Jiu, m-am oprit o clipă, să revăd operele maestrului, expuse în aer liber.

Operele lui Brâncuşi trebuie descifrate, trebuie simţite, operele lui pline de viată trebuie redescoperite. Arta lui Brâncuşi este armonie între ideea frumuseţii cosmice şi cultura însăşi a poporului român. Arta în esenţa ei este plină de setea de forme apolonice, solare. Şi astfel, prin operele lui Brâncuşi cucereşte lumina, atingînd absolutul. Dincolo de geometria euclidiană, Brâncuşi dezvoltă o geometrie a altor spaţii, necunoscute încă. Omul modern, condiţionat de gîndirea euclidiana, prea este prizonierul lui însuşi prin

individualitatea pe care o formează inteligenţa şi poate că este prea puţin rămas în simplitatea gîndirii ţăranului român. Omul este închis în el însuşi în ciuda anumitor aparenţe de eliberare, aşa cum sunt sistemele şi societăţile omului, ce fac să devieze instinctul prin care el ar presimţi, mai întîi realitatea construcţiei sale vremelnice şi apoi superioritatea absolută a unui ţel evolutiv, fără legătură cu ceea ce exprimă el prin noţiunea de progres. Setea lui Brâncuşi este sete de adevăr!... Brâncuşi este mai mult decît un profet, este un artist de geniu care a reuşit să impună materiei fluiditatea spiritului. Arta lui este arta platoniciană. ,,Ceea ce numesc aici frumuseţe a formei, nu e ceea ce lumea exprimă cu acest cuvînt: frumuseţea făpturilor vii sau a icoanelor pictate. Numesc frumos numai ce este rectiliniu şi circular şi suprafeţele şi solidele compuse rectiliniu şi circular prin compas, prin linie sau echer, căci numai acestea nu sunt frumoase sub anumite condiţii, ci în sine şi prin natural lor.’’ Platon- Phelebos Arta tracică şi mediteraneană, arta apolonică a luminii, aceasta este arta lui Brâncuşi. De aceea prin Brâncuşi, arta românescă îţi are geniul luminos al ei!... Privind operele lui te duce gîndul la operele antropomorfe ale culturii Gumelniţa şi atunci te întrebi de unde ştia un simplu ţăran român, tainele ascunse ale universului?... Şi era atît de modest spunînd: ,, Eu am învăţat de la ţăranii olteni, care ştiu de la mic la mare ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Tablele lor de valori sunt cuprinse în proverbe, în datini, în artă.’’ El are sufletul meşterului antic. El, care este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, ducea o viaţă modestă, o viaţă de meşter din alte lumi, tăind şi săpînd singur, imense blocuri de piatră. ,,Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să lucrezi ca un sclav!’’ spunea el. Dar nu poţi crea ca un zeu şi porunci ca un rege, fără să fi părăsit toată ambianţa banală, pentru a instaura în tine însuţi, cea mai riguroasă disciplină. Este o lecţie de viaţă foarte bună, dar ca toate lecţiile, poate fi greşit înţeleasă. Mulţi discipoli vor

4 face invers decît maestrul, avînd certitudinea inteligentă că-i urmează exemplu. Operele lui sunt armonie între materie şi spirit, pentru că mîna care pipăie materia ascultă gîndirea ascunsă acolo, în fiinţa tainică şi adîncă a pietrei. Privindu-l pe Brâncuşi înveţi ce-i tăcerea!... Şi cred că cine nu învaţă ce-i tăcerea în faţa operelor lui, e greu să fie ajutat. El e arhaic, fără a imita însă culturile arhaice. ,,Nu căutaţi formele ascunse şi nici pline de taine. Ceea ce vă dau eu, e bucurie pură. Priviţi atît de îndelung, pînă ce ea vi se arată’’, spunea maestrul. Să părăseşti metalul şi să te întorci la piatră…ce curaj! Operele lui ne arată depăşirea oricărei linii. A fi atins linia de trecere, înseamnă să fii deja în cealaltă parte şi niciodată să nu fi acolo de unde lucrurile au plecat spre a nu se mai întoarce vreodată. Proiectul întoarcerii la existenţă nu-i dincolo de orice trecut şi de inexistenţa oricărui prezent, pentru că aşa cum spunea şi Mircea Eliade: ,,Unde să te întorci, dacă nici n-ai plecat vreodată?...’’ Şi totuşi, Brâncuşi prin operele sale se întoarce la Soare, prin înălţarea solară a pietrei, prin pietrele megalitice, el se întoarce acolo unde nu-i început sau sfîrşit!... Brâncuşi trece dincolo de formă, de estetisme, pentru că operele lui au o individualitate proprie, ele exprimă nu o formă, ci un ideal, sunt imagini vii, arhetipuri ale omenirii. La el omul este solidar cu universul, de aceea operele lui par metafore ale cosmosului. Acest mare geniu al poporului român, ne arată de peste veacuri, viitorul. ,,Zborul, ce fericire!" ...exclama el. Nu mîna sa de materie reînvie materia ci privirea lui vie şi sufletul său naşte pasărea şi o redă spiritului. Maestrul Brâncuşi a mers direct la esenţe, la expresivitatea formei primordiale, la sîmburele vieţii şi al universului. Privesc Coloana Infinită: motiv romboidal ce aparţine sculpturii populare în lemn şi încerc să-i descifrez mesajul. Coloana este statuia abstractă a Omului, imaginea proporţiei, arhetipul geometric al corpului uman. Armonie de număr şi cadenţe, de forţe şi legi, orice coloană închide o cariatidă, rezolvă geometric complexul de relaţii ale corpului uman. Coloana Infinită este dreaptă, nu lovindu-se de cer, ci înălţîndu-se către el, ca o însufleţire a luminii, ca o înălţare a sufletului către Dumnezeu. Privind-o nu poţi exclama decît: ,,Ecce homo!’’ (Acesta este omul!). Şi m-am uitat în sus şi mi-am zis: uită-te în sus, dar nu uita că însăşi nesfîrşitul cel mai înalt, îşi are rădăcini aici, jos, pe pămînt.

MARI ROMÂNI

În Coloana Infinită, Brâncuşi ne arată drumurile şi procedura acelei înguste treceri de care vorbesc Cărţile Morţilor. Doar că el, în ceea ce spune, nu angajează doar înălţarea sufletului (ca tibetanii şi egiptenii), ci a însuşi corpului uman şi a întregii civilizaţii şi a lumii ce vine din Soare şi se întoarce acolo. M-am aşezat tăcută pe unul din scaunele din jurul Mesei Tăcerii. Privind masa te duce gîndul la formele apolonice, la căldura şi puritatea soarelui. Indubitabil, Masa Tăcerii este un simbol solar prin excelenţă. Prin forma ei, ea ne spune că nu e o masă obişnuită, (un simbol htonic al pămîntului), ci şi ca Discul Soarelui De Andezit de la Sarmisegetusa, un simbol solar.

Dacă în Masa Tăcerii, scaunele sunt jumătăţi ale aceluiaşi întreg, contrapuse (dilemele ascunse, în fiecare dintre noi, care ne rup pe din două şi ne fac nestatornici cu noi înşine şi cu ceilalţi), în Poarta Sărutului părţile nu se mai opun, ci se întregesc. Integrarea începutului şi sfîrşitului, apei şi focului, absenţei şi prezenţei, cărnii şi spiritului, îşi găseşte expresia în cea mai impresionantă operă a sa: Poarta Sărutului, monument cioplit dintr-o piatră albă, atît de pură, simbolizînd parcă liniştea şi pacea, dinlăuntrul sufletului oamenilor desăvîrşiţi. În Poarta Sărutului întîlnim concepţia platoniciană a celor 2 jumătăţi care se întregesc formînd întregul, formînd OMUL, prin simbolul desenat pe ea. Aici, omul, prin Iubire, şi-a atins ţelul, astfel Poarta

Ca este de origine stelară, apolonică, o spun chiar scaunele, se poate spune că fiecare din aceste scaune, reprezintă sfere tăiate, pentru că cele 2 jumătăţi să fie lipite invers, pol contra pol, iar prin răsturnarea finală, în care sfîrşitul acestei lumi este identificat cu începutul, ne dezvăluie, cum spunea chiar maestru Brâncuşi, că: ,,toate dilemele se rezolvă prin unificarea contrariilor’’. Este o masă de taină, iniţiatică, una la care nu se mănîncă ci se iau decizii, iar cele 12 scaune îşi aşteaptă tăcute stăpînii, oameni care mai au încă îndoieli, oameni nedesăvîrşiţi, la care raţiunea este opusă simţirii, oamenii care păşesc pe cale, dar care încă nu au ajuns la desăvîrşirea ca OM.

Sărutului devine poarta OMULUI întreg, a omului sferă, complet desăvîrşit. Există o asemănare între Poarta Sărutului şi Poarta Soarelui din Anzii peruani. Aceste două Porţi par a spune că pămîntul pe care sunt construite ele, găzduieşte din cînd în cînd, Oamenii desăvîrşiţi, Oameni adevăraţi, că în România şi Peru s-au născut, se nasc şi se vor naşte OAMENI. Poarta Sărutului reprezintă întruchiparea Omului desăvîrşit, ea fiind formată din 3 elemente: cei 2 piloni verticali, simbolizînd dualitatea materiei şi pilonul orizontal, de sus, care simbolizează spiritul, cel care tronează peste materie şi controlează materia. Alfel spus: OMUL care se controlează

perfect, OMUL întreg, desăvîrşit. Poarta Sărutului este ca orice poartă, o frontieră a cunoaşterii, această poartă uriaşă ce nu are margini, este poarta prin care trec numai cei ce nu au teamă, cei ce sunt mînaţi de dorinţa cunoaşterii, cei ce sunt însetaţi de a pătrunde dincolo de limitele spaţiului fizic, pentru că printr-o poartă; ,,Cu un singur pas intri în spaţiu şi ieşi din el’’. Acea poarta spre o altă lume, spre alte orizonturi, pe care o caută şi Mircea Eliade şi toţi cei ce sunt însetaţi de apa vieţii, toţi cei ce vor să devină Oameni. Brâncuşi ar merita nu o poezie, ci o infinitate de poezii, asemenea nemărginirii lui. El un simplu ţăran oltean nu-şi negă originile, ci era mîndru de originile lui ancestrale. S-au scris multe cărţi despre el, dar tot cuvinte au rămas, n-au avut puterea să transmită, atît de simplu şi firesc, asemeni capodoperelor lui, ce conţin imagini arhetipale ale vieţii. Şi astfel, un simplu ţăran român, prin capacitatea lui – de a vedea dincolo de aparenţe - şi prin spiritul lui original, a devenit Geniu Creator Universal.

MARI ROMÂNI MARI ROMÂNI

Ceea ce poate unul, toţi putem, doar să vrem şi să înfăptuim!....

Preluare de pe site-ul: www.octogonul.ro

ROMÂNIA DE VIS Între mister şi realitate - "Peştera lui Zamolxe"

Peştera Polovragi este o locaţie turistică renumită şi apreciată în România, un loc marcat de pecetea timpului, cu adînci semnificaţii istorico-culturale. Peştera este înconjurată de multe legende, însă înainte de acestea, să prezentăm faptele reale.

Peştera Polovragi este cea mai mare cavitate din întregul areal al munţilor Parîng şi Căpăţînii. Ea este localizată în versantul stîng al cheilor Olteţului (comuna Polovragi, jud. Gorj), avînd trei deschideri la nivelul actual al drumului forestier, celelalte aflîndu-se plasate la nivelul albiei rîului Olteţ. Zona a fost vizitată de mulţi alţi oameni de seamă. Amintim astfel de Joannes, care realizează prima descriere a peşterii Polovragi în anul 1862. Marele scriitor român Alexandru Vlahuţă îi va face şi el o descriere în “România Pitorească“. În anul 1929 René Jeannel şi Emil Racoviţă vizitează şi ei peştera. O altă descriere a peşterii este făcută de P. A. Chappuis şi A. Winkler în anul 1951. Iar în 1961 Silvia Iancu şi Ilie D. Ion vor publica un studiu cu privire la cheile Olteţului, ce cuprindea şi o cartare a primilor 900 m din porţiunea turistică a peşterii. Explorările peşterei au continuat şi, pînă astăzi, au fost cartografiaţi cu puţin peste 10 km, însă cercetările continuă, aşa că e posibil ca una din legendele peşterii, cum că ar ajunge pînă în Transilvania, să nu fie doar o simplă legendă. Oricum, chiar şi la actuala lungime, peştera este printre cele mai lungi din ţară. Din cei 10 km, pentru turişti sunt deschişi doar 800 de metri. Deşi pare puţin, în acest spaţiu sunt mai multe elemente care atrag atenţia. După ce se trece de stolurile de lilieci care te întîmpină la intrare, ajungi la una dintre formaţiunile care au făcut cunoscută această peşteră, şi anume „Scaunul lui

Zamolxe”. După scaun, eşti întîmpinat de multe alte forme pe care stalactitele şi stalagmitele le întruchipează, printre care se numără un vultur, un şarpe şi chiar un Moş Crăciun. O altă formaţiune interesantă este orga mică care, pe timp de vară chiar „funcţionează”. Pe timp de vară culoarul din dreptul acestei formaţiuni este folosit de lilieci

pentru a ieşi din peşteră. Datorită sunetelor pe care aceştia le scot şi datorită formei pe care o are culoarul, formaţiunea calcaroasă pare că prinde viaţă. Ultima formă care atrage atenţia este „Cuptorul”, o formă realizată din stalagmite care se pare că în timpul dacilor a avut chiar rol de cuptor, găsindu-se în interiorul acesteia un strat de 2 cm de cenuşă. O altă „minune” a peşterei este locul numit, la cererea turiştilor, „Izvorul Speranţelor”. În această zonă este un mic izvor de apă care se pare că este constant, indiferent dacă este an ploios sau secetos. Alături de izvor s-a format o imagine cristalizată în calcar, despre care mulţi spun că seamănă cu Fecioara Maria, cu pruncul în braţe. Însemne cu caracter religios au lăsat şi călugării care au trăit mai bine de 300 de ani în această

ROMÂNIA DE VIS

peşteră. Aceştia au scrijelit pe un perete înnegrit de fum imaginea unui schelet care, în loc de mînă, are o coasă ridicată, imagine denumită „Moartea cu coasa”. Însemne ale trecerii lor prin peşteră şi-au mai lăsat şi alţii, unele făcînd deja parte din istoria acestui loc, existînd însemnări chiar din anul 1899, însemnări prin care vizitatori ai acestei peşteri au ţinut să îşi marcheze trecerea pe acolo. Pe lîngă „minunile” vizibile şi palpabile, Polovragi are şi alt gen de minune. Este cunoscut şi dovedit faptul că în interiorul peşterilor nivelul de aerare şi de umiditate este foarte ridicat. Din spusele ghidului, la ultima măsurare a nivelului din aerare al peşterii, care a avut loc în anul 2008, nivelul maxim măsurat a fost egal cu nivelul de aerare de pe Vf. Omu, care se află la la peste 2500 de metri altitudine, în timp ce aceasta se află la doar 670 m.

Misterul atrage mai mult

Prin formaţiunile prezente în peşteră, Polovragi nu poate fi considerată o peşteră spectaculoasă. Totuşi, există o atracţie foarte mare pentru peşteră prin prisma legendelor care o înconjoară. Una din legendele peşterei spune că, de fapt, aici ar fi chiar locul unde Zamolxe s-a retras timp de patru ani, fiind crezut mort, pentru ca apoi să „reînvie”. De asemenea, în urma descoperirii a câtorva bani de aur, descoperire legată şi de

legenda enunţată anterior, localnicii au început să creadă cu tărie că în peşteră Decebal şi-ar fi ascuns aurul, în momentul invaziei romane. Cu această legendă în gînd, multe persoane au căutat „aurul dacic”, multe dintre ele avînd de suferit chiar datorită căutărilor şi exlorărilor făcute fără nicio pregătire. Totodată, multe persoane spun că în peşteră au simţit o stare euforică, fără să obosească sau să simtă frigul. Sunt şi cîteva persoane care au declarat că au avut stări de oboseală şi sfîrşeală în momentul în care au intrat în peşteră, starea accentuîndu-se cu fiecare metru pe care îl făceau în interiorul peşterii. Legat de acest fenomen, localnicii consideră că această minune speologică ar fi încă păzită şi apărată de către zeul dacic şi că dă fiecăruia, după „sufletul lui”. Numele peşterei, vine de la o plantă din zona – polovraga – acum dispărută, plantă cu ajutorul

căreia, se pare că, dacii puteau vindeca orice boală.

Scris de Nicoleta CERNEA

TABELETE DE SĂNĂTATE Particularităţi de ecranare şi radioprotecţie ale irisului

Irisul este expus în permanenţă acţiunii luminii şi radiaţiilor solare. Deoarece spectrul solar şi intensitatea luminii în diferite regiuni geografice variază extrem de mult, structura organizatorică a irisului prevede o adaptabilitate genetică şi funcţională la un spectru divers de energii.

Aceeaşi sursă de lumină, la persoanele cu ochii

albaştri creează un efect de stimulare a sistemului nervos central mult mai mare decît la persoanele cu ochii căprui (de culoare închisă). Funcţia fotoenergetică a irisului, prin reglarea potenţialului energetic a formaţiei reticulate, influenţează regimul de funcţionare a tuturor organelor şi sistemelor organismului în raport cu lumina, energia solară, ritmurile circadiene şi sezoniere. Substratul interacţiunii irisului cu lumina este pigmentul de melanină stromală, ce determină culoarea ochilor. Astfel, procesul de adaptabilitate este condiţionat de culoarea ochilor în corelare cu întregul sistem pigmentar al organismului. Melanina are proprietatea de a absorbi radiaţia, în special spectrul ultraviolet, roentgen şi gamma. Această proprietate se datorează modului de amplasare a pigmentului în membrana celulară, care devine netransparentă pentru electroni. Celulele expuse radiaţiilor nu rămîn în stadiile incipiente fără stratul protector de melanină. În stadiul de diviziune celulară, celula fiică, capătă stratul de pigment imediat ce se formează, înainte de a se separa de celula-mamă. Numai în celulele mutante cu pigmentogeneza lentă, insuficientă, stratul de pigment este reprezentat doar de granule separate. Asemenea celule sunt foarte sensibile la orice fel de radiaţii. Prin acest fapt se explică nocivitatea expunerii excesive la soare a blonzilor, a persoanelor cu risc cancerigen. Funcţia de ecranare a sistemului pigmentar se manifestă şi prin sintetizarea şi depozitarea melaninei în învelişul cutanat. De fapt, tot corpul uman, inclusiv părul, ochii este “acoperit” de un strat de melanină, care diferă în funcţie de intensitatea energiei solare din regiunea geografică respectivă. La nordici (suedezi, danezi, norvegieni etc)

culoarea ochilor este de regulă albastră-gri, părul blond şi tegumentele deschise, iar spre sud predomină ochii caprui-negri, părul şi tegumentele de culoare închisă. Toate aceste variaţii în diversitatea lor ţin numai de cantitatea de melanină şi intensitatea procesului de melaninogeneză al fiecărui organism, determinate genetic. O dovadă a raportului dintre culoarea ochilor şi tegumentelor cu intensitatea radiaţiei solare şi nu a zonei geografice, este culoarea neagră a ochilor şi tegumentelor la locuitorii (băştinaşii) Extremului Orient, unde învelişul de zăpadă strălucitoare reflectă în biosferă până la 95% din radiaţia solară. Primăvara, acest proces fiind mai intens poate provoca orbiri şi arsuri. Lumina, în special spectrul ultraviolet, declanşează reacţiile de formare şi de depozitare a melaninei în tegumente, asigurînd protecţia întregului organism. Coeficientul de penetrare a razelor ultraviolete depinde de culoarea pielii. Prin pielea albă, neexpusă la soare pătrund circa 25% raze ultraviolete; prin pielea de culoare mai închisă (bronzată) doar 5%, restul fiind captate de stratul de melanină. Excesul razelor ultraviolete, în special spectrul de 260 nm, induce procese de foto-oxidare în celule cu deteriorarea ADN. Reacţiile de protecţie a melaninei faţă de emanaţiile electromagnetice se realizează prin transferul de electroni. Melanoproteidele, fiind radicali stabili, posedă proprietatea de a capta radicali liberi, a căror existenţă este foarte scurtă. Eficienţa funcţiei de ecranare a irisului depinde de capacitatea de absorbţie a melaninei stromale, care, la rîndul său, este în raport cantitativ – cu grosimea stratului, şi funcţional – cu regruparea

10 instantanee a granulelor de pigment la suprafaţă şi în profunzime. Grosimea stratului de pigment este un element structural, determinat genetic şi se manifestă (vizualizează) prin culoarea ochilor fiecărui individ (albastru-gri-verde-căprui-negru), ce rămîne, în mod normal, neschimbată pe tot parcursul vieţii.

Funcţionalitatea pigmentului (migrarea şi regruparea) granulelor în procesul de absorbţie şi reflecţie a luminii, redau culorii de fond o tonalitate, nuanţă (mai închisă-mai deschisă) în raport cu intensitatea fluxului de lumină. Capacitatea de absorbţie a melaninei iriene este mai intensă, cînd la acest proces participă o cantitate mai mare de celule pigmentate. Lumina puternică, provocînd mioză, măreşte la maximum suprafaţa irisului, expunînd toate structurile sale unei interacţiuni energetice active, favorizînd captarea de fotoni. Prin metoda microfotometrică s-a constatat că în timpul acţiunii unui flux puternic de lumină, irisul devine mai deschis la culoare din cauza intensificării reflecţiei. Fiind un mecanism de ecranare, de protecţie a retinei, acest proces aproape în întregime – 91%, aparţine fotoreceptorilor irieni, realizîndu-se prin conexiunile intramurale iriene sau prin ganglionul nervului trigemen şi nu este influenţat de motilitatea pupilei în raport cu semnalele aferente retiniene. Proprietăţile de ecranare a sistemului pigmentar au fost confirmate şi experimental prin administrarea de fotosensibilizator precum hematoporfirină, la doua loturi de şobolani – albi şi gri, cu expunerea ulterioară pentru un timp îndelungat la lumină de aceeaşi intensitate. După un anumit timp, la şobolanii de culoare albă, sub acţiunea luminii apăreau spasme, contracţii musculare şi moartea. Pe şobolanii cu o pigmentaţie moderată (gri), acţiunea luminii nu-i afecta, sau modificările erau nesemnificative. Cauza unică a afectării

TABLETE DE SĂNĂTATE şobolanilor albi la expunere, constă în lipsa sistemului pigmentar. O hipersensibilitate faţă de lumină (în special faţă de ultraviolet) o manifestă persoanele cu albinism şi blonzii cu ochii de culoare deschisă. Particularităţile de protecţie faţă de energia solară se evidenţiază mai frecvent în timpul deplasării persoanelor dintr-o regiune geografică în alta cu diferenţă mare a spectrului energetic. Astfel, persoanele blonde cu ochii de culoare deschisă (băştinaşi ai regiunilor nordice, în timpul deplasării spre sud se pot aştepta la reacţii de hiperexcitabilitate, nervozitate accentuată, insomnii, spasme vasculare (spasmofilie), hipertensiune, acutizarea bolilor cronice, focarelor latente de infecţii, etc. declanşate de intensitatea spectrului energetic solar. Deplasarea persoanelor cu ochi şi tegumente de culoare închisă (băştinaşi ai regiunilor sudice) spre nord, poate fi însoţită de reacţii de hipoactivitate: astenie, somnolenţă, diminuarea capacităţii de muncă, adinamie, indispoziţie, deprimare.

Aceste reacţii se manifestă în diferită măsură în funcţie de sensibilitate, particularităţile individuale ale organismului şi tipul sistemului nervos vegetativ, de care depind şi măsurile de protecţie. În cazul insuficienţei sistemului pigmentar, un prim sistem autoreglator de compensare este intensificarea reflexului de clipire, nistagmusul la albinoşi şi măsuri suplimentare artificiale – implantarea irisului colorat la albinoşi sau ochelari de protecţie solară din sticlă

Preluare din prelegerea autorilor: Ala BONDARCIUC Vlad BONDARCIUC Cristian RAVARIU

ECONOMIA PENTRU TOŢI

Evitarea crizei alimentare Un studiu recent, efectuat de specialişti ai ONU, apreciază că o gravă criză alimentară va lovi Omenirea, în următorii 15-20 de ani. Desigur, nici România nu va fi ocolită de efectele acestei crize. De fapt, primele simptome ale crizei pot fi deja observate, de către persoanele avizate. în ultimii zece ani, preţurile produselor industriale, mai ales de lungă folosinţă, au scăzut continuu.

S-au ieftinit şi se ieftinesc în continuare televizoarele, frigiderele, maşinile de spălat, telefoanele mobile, calculatoarele, autoturismele etc. în aceeaşi perioadă de timp, însă, preţurile alimentelor de bază au crescut de câteva ori. De ce? Deoarece alimentele întrunesc toate caracteristicile mărfii ideale, din care se pot scoate profituri uriaşe: se consumă în mod obligatoriu, în fiecare zi, de către persoane de ambele sexe şi de toate vârstele. Producătorii şi comercianţii de alimente ştiu că suntem obligaţi să mâncăm în fiecare zi, aşa că, pe timpul crizei, nu se vor sfii să crească preţurile la produsele lor până la cote inimaginabile. Să ne amintim numai de specula practicată pe timpul marii secete din Moldova (1946)! Atunci, de foame, moldovenii

şi-au sacrificat case, bijuterii, covoare, mobilă stil şi alte bunuri valoroase, pentru câteva kilograme de alimente necesare supravieţuirii. Cei săraci au ajuns să roadă rădăcini şi scoarţă de arbori...

Cât de pregătită e România pentru c r i z a

12 alimentară prognozată de specialişti? Cum se pregăteşte? Greu de răspuns. Din cele 9 milioane de hectare cultivabile ale României, numai 4,5 sunt exploatate în sisteme agricole modeme, ne arată o statistică a Ministerului Agriculturii. Românii importă circa 50% din produsele agroalimentare, plătind cu valută obţinută din vânzarea obiectivelor economice construite în socialism ori din împrumuturi. Datoria externă a României a ajuns, in 18 ani de „democraţie originală", la circa 30 miliarde de euro. în decembrie 1989, statul român nu avea nici o datorie externă, poseda o rezervă valutară de circa 4,5 miliarde de dolari şi creanţe în mai multe ţări străine (India, Pakistan, ţări arabe şi din America de Sud). Guvernanţii corupţi, incapabili sau iresponsabili au înstrăinat cea mai mare parte a ramurilor şi obiectivelor economice româneşti rentabile către companii transnaţionale, la preţuri derizorii, astfel că au fost nevoiţi să contracteze şi împrumuturi externe, pentru nevoile de consum ale populaţiei. Deocamdată, consumăm mai mult decât producem, deoarece guvernanţii fac împrumuturi, pentru a se menţine în graţiile electoratului. Aceste împrumutări grevează viitorul copiilor şi nepoţilor noştri, însă nici un economist important din mass. media nu trage semnalul de alarmă. Majoritatea cetăţenilor nu cunosc mecanismele economice şi aşteaptă ca statul să le plătească în continuare pensii, alocaţii, ajutoare de şomaj, compensaţii, despăgubiri etc. Ce se va întâmpla când statul român nu se va mai bucura de credit extern şi va impune măsuri de austeritate? Probabil, în această variantă, deloc dorită, naţiunea română va ajunge în haos economico-financiar, cum au ajuns ruşii sub guvernarea Elţân. Salariile bugetarilor, alocaţiile pentru copii, ajutoarele de şomaj, pen¬siile şi alte subvenţii statale nu se vor plăti cu lunile, iar po¬pulaţia înfometată se va revolta în zadar. De unde nu este, nu se poate plăti. O astfel de situaţie nu este dorită de nimeni, dar poate apărea, cu tot statutul nostru de membri ai UE şi NATO. Când criza alimentară va lovi întreaga Umanitate, nu ne vom putea aştepta la ajutoare din partea nimănui. Fiecare stat va face eforturi să-şi salveze proprii cetăţeni, fără a lua în seamă strigătele de ajutor ale celor mai afectaţi. Poziţia lide¬rilor americani, în actuala criză economică din SUA, este cât se poate de ilustrativă în acest sens.

ECONOMIA PENTRU TOŢI Sloganul aplicat pe tim¬pul crizei alimentare va fi “Scapă cine poate”. Cum evităm criza alimentară din viitorul mediu? Gândiţi că e prea departe în viitor, aşa că nu trebuie să ne alarmăm încă? Dacă gândiţi astfel, sunteţi într-o profundă eroare. Efectele cumplite ale unei astfel de crize se previn prin măsuri de lungă durată, măsuri organizate şi aplicate de către conducerea statală, cu ajutorul populaţiei. Ce ne facem însă cu guvernanţii ignoranţi, manipulaţi sau mituiţi de invadatorii economici care au renunţat complet la organizarea şi conducerea economiei naţionale? Ei au redus funcţiile statului la o fiscalitate complicată şi împovărătoare, o administraţie nu tocmai eficientă şi un simulacru de apărare informativă sau armată. Nici un înalt funcţionar statal, începând cu Preşedintele României, nu pare să fie conştient de faptul că majoritatea obiectivelor economice rentabile de pe teritoriul românesc au ajuns în mâinile unor firme străine. Astfel, toate băncile, cu excepţia CEC, produc profit pentru străini. Industria siderurgică, industria aluminiului, industria auto, industria cimentului, reţelele de distribuţie a gazelor şi electricităţii, industria petrochimică etc. sunt deja proprietăţi străine. Până şi marele comerţ en gros şi en detail se face prin moluri şi marketuri străine (Carrefour, Bricostore, Real, Practiker, Metro etc,). Din ce mai trăiesc românii? Din afaceri de mică anvergură, neinteresante pentru invadatorii economici, din salarii de stat sau de la firme particulare, din exploatarea pământului şi a fondului forestier. Acesta din urmă, fondul forestier, a fost exploatat atât de nemilos şi neştiinţifjc, încât s-au creat grave dezechilibre în mediul natural de trai, cu repercusiuni negative în următoarele decenii. Ultima avere şi ultimul mijloc

ECONOMIA PENTRU TOŢI

de producţie al românilor, pământul, a intrat deja în atenţia hrăpăreţilor afacerişti străini. Câteva sute de mii de hectare de terenuri agricole, vii şi livezi, din Banat, Ardeal, Muntenia şi Moldova, au ajuns în mâinile străinilor, la preţuri derizorii. De exemplu, păcăliţii ţărani din Moldova au vândut hectarul de pământ cu 500 euro. cei din Muntenia, cu circa 1.000-1.200 euro, iar cei din Banat şi Ardeal, cu ceva mai mult. În ţările vest-europene, însă, un hectar de pământ aabil costă circa 12.000 de euro, iar acest preţ va creşte semnificativ, pe timpul crizei alimentare. în această situaţie, în loc ca ţăranii români să beneficieze de fondurile europene destinate modernizării agriculturii, aceste fonduri ajung la firmele străine care le-au cumpărat pământurile (germane, italtene, austriece, ungureşti, arabe, ba chiar şi chinezeşti). Cine sunt vinovaţi pentru vânzarea pământului de sub tălpile noastre? Ţăranii naivi şi ignoranţi în materie de accesare fonduri europene sau guvernanţii care nu i-au instruit şi nu i-au informat despre valoarea excepţională a acestui bun cu folosinţă veşnică pământul? Legiuitorii români au aplicat întocmai

13 recomandările Uniunii Europene, elaborând legi care permit cumpărarea pământului românesc de către cetăţeni străini. Puteau să mai întârzie elaborarea acestor acte normative, până se mai luminau la minţi ţăranii noştri, dar n-au făcut-o. Efectele negative ale legilor de înstrăinare a pământului românesc puteau fi evitate măcar de guvernanţi, prin informarea corectă a ţăranilor despre valoarea reală a pământului şi prin măsuri protecţioniste strict necesare în agricultură. Nici guvernanţii n-au înţeles că hrana cea de toate zilele nu se obţine din calculator, prin Internet, ci din pământ. Ultimul mijloc de producţie a hranei necesare populaţiei româneşti e în pericol de diminuare drastică. Vă puteţi imagina cum se vor comporta producătorii şi comercianţii de hrană pe timpul crizei alimentare? Desigur, vor aplica legea profitului maxim, obţinut în cel mai scurt timp, fără nici o milă faţă de cumpărătorii spoliaţi. Excepţiile de producători şi comercianţi ceva mai înţelegători cu populaţia înfometată vor fi rare, practic, neglijabile. Probabil, guvernanţii vor interveni cu ceva subvenţii, cât să nu se moară de foame în masă. Acestea, însă, vor fi măsuri pompieristice, măsuri aplicate în ultimul moment, care nu vor evita criza alimentară, ci ii vor atenua unele efecte negative minore. Ce facem noi. romanii, pentru a preveni apariţia crizei alimentare în naţiunea română? Vom putea aplica cel puţin următoarele măsuri de prevenire a apariţiei crizei alimentare în neamul nostru: • 1. Informarea ţăranilor români despre preţurile corecte ale terenurilor agricole (minim 12.000 euro/ha) ale livezilor şi viilor, ale fermelor de păsări şi animale, ale produselor agro-alimentare. Trebuie să le explicăm ţăranilor că urmează o criză de hrană, în care preţurile produselor agro-alimentare vor exploda şi să-i îndemnăm s-o evite,

14 prin păstrarea în proprietate a pământului şi a surselor de apă. Instruirea şi educarea ţăranilor se poate face direct, prin discuţii cu părinţii, fraţii ori alte rude şi relaţii din sate şi comune. Ea se poate face şi indirect, prin materiale scrise, radiodifuzate ori televizate, de edituri şi tipografii. Campania de informare şi instruire a ţăranilor trebuie să înceapă chiar din toamna acestui an, încât să oprim procesul de înstrăinare a pământului românesc către persoane fizice şi juridice străine. Acţiunea noastră nu are caracter xenofob ori naţionalist-extremist. Este o acţiune pragmatică, cu caracter economic, prin care urmărim evitarea săracirii şi înfometării populaţiei româneşti. Aflat într-o situaţie de criză mai puţin dramatică decât aceea pe care o aşteptăm noi, Preşedintele Franţei, Charles dc Gaulle, a lansat celebrul slogan: Consumaţi produse şi servicii franceze, pentru a putea trăi normal! • 2. Fiecare roman se poate implica în domeniile producătoare de hrană, cât de puţin, chiar şi numai în timpul liber. Studiile şi profesia de bază contează mai puţin. Fiecare ne putem informa şi putem investi câte ceva în legumicultură, pomicultură, viticultură (în special, struguri de masă), apicultură, piscicultură, avicultură, ciupercării, ferme de bovine, babuline, ovine sau caprine, crescătorii de porci, struţi, melci şi iepuri etc. Un prim ghid de orientare în acest domeniu îl constituie volumul Cartea Creatorilor - Sute de reţete concrete pentru făcut bani. Nu investim în domeniile producătoare de hrană din filantropie, ci din interes material bine conştientizat: vom câştiga din investiţiile făcute. Printre primii înscrişi pe forumul Frăţia Creatorilor, există câteva persoane care au deja investiţii rentabile în terenuri, vii, livezi şi industria agroalimentară. Dânşii pot oferi constulaţii utile pentru investiţii celor fără experienţă. Schimbul rapid de informaţii economice din domeniile vizate, între oamenii aceleiasi natii, ne va asigura succesul rapid şi de mari dimensiuni. În concret, cine obţine o informaţie economică valoroasă, dar nu este interesat(ă) de ea, o poate pune la dispoziţia celorlalţi romani prin orice mijloc de informare, unul dintre acestea

ECONOMIA PENTRU TOŢI fiind http://forum.drumulinvingatorilor.ro. Investiţiile trebuie făcute cât mai urgent în domeniile în care rentabilitatea apare mai târziu, cum este, de pildă pomicultura. E adevărat că nucii intră pe rod deplin abia după 8-10 ani, însă rodesc mai mult de 100 de ani şi aduc în medie, 30.000 euro/ha, fără îngrijiri deosebite. Cam tot atât se obţine dintr-un hectar de cireşi; în acest an, în Bucureşti cireşele s-au vândut cu 3 euro/kg. Mai rentabili decât ei sunt migdalii şi alunii, ale căror seminţe, plus una-două fructe, pot asigura necesarul de hrană al unui om pe o zi. Insist mai mult pe pomicultură, deoarece multe naţiuni din vestul Europei au descoperit că fructele noastre au arome deosebite şi mari cantităţi de vitamine, astfel că le solicită, când nu cumpără direct livezi sau vii. Nu e mai inteligent să ne mobilizăm şi să devenim exportatori de produse agro-aiimentare, încă înainte de a începe criza? Cei care au lucrat în străinătate cunosc deja pieţele şi au relaţiile necesare unor astfel de exporturi. Prognozele de viilor sunt de secetă şi deşertificare. Din aceasta cauză, cei care investesc în domeniul producţiei de hrană trebuie să-şi asigure sursele de apă necesare: râuri, pâraie, izvoare, lacuri, bălţi, puţuri. Cei care aţi trecut prin ţări deşertice aţi observat cât de scumpă este apa pe care noi o risipim cu nepăsare. Trebuie să o conservăm şi să o folosim raţional, încât să nu fim loviţi de secetă niciodată. Funcţie de puterea economică si de timpul

ECONOMIA PENTRU TOŢI alocat, formele de investiţii pe care le facem în domeniul producerii de hrană pot fi: a. Investiţie într-o asociaţie de producători deja existentă, prin aport de capital bănesc ori prin cumpărare de teren cultivabil, plantaţie de pomi, vie, arbuşti fructiferi etc. Rentabilitatea arbuştilor fructiferi nu trebuie subestimată. Deja, în România, avem „regele zmeurei", rege provenit dintr-un orăşean care s-a mutat în sat şi a muncit trei ani pentru a-şi dezvolta cultura pe câteva hectare. Murul fără ţepi, afinul, agrişul, coacăzul, alunul, cornul etc. ne pot asigura venituri bune, fără mari eforturi de muncă. b. Înfiinţarea unei asociaţii de producţie şi/ sau de prelucrare a hranei, împreună cu rude apropiate sau cu amici care locuiesc în sate. c. Crearea de microferme (legumicole, avicole etc.) şi plantaţii (livezi, vii, arbuşti fructiferi etc.) pe cont propriu, pe suprafeţe mici. Desigur, după obţinerea de succese şi întărirea economică, aceste microferme şi microplantaţii se pot dezvolta pe suprafeţe din ce în ce mai mari. În cazul plantaţiilor susţinute financiar de stat, prin

15 fonduri europene, e bine să ne lansăm direct cu suprafeţe medii. • 3. Fiecare roman îşi poate expune ideile celorlalti prin orice mijloc de informare, iar daca foloseste http://forum.drumulinvingatorilor.ro beneficiază de reclamă gratuită pentru produsele ori serviciile sale. Din spirit de solidaritate romanesc, puteti răspândi reclamele pe orice cale legală şi vor consuma cu precădere produse romanesti. Un exemplu in acest sens este al camarazilor din Frăţie, care contribuie, astfel, la impunerea unui circuit economic sănătos, cel puţin parţial, în naţiunea noastră. Foarte probabil, exemplul http://forum.drumulinvingatorilor.ro va fi contagios, va atrage la Frăţia Creatorilor tot mai multe persoane ori va determina înfiinţarea altor forumuri similare. • 4. În perspectivă ceva mai îndepărtata (5-10 ani), trebuie să ne pregătim pentru a crea obiective de conservare a diverselor tipuri de hrană produse în fermele noastre. Desigur, cei

ECONOMIA PENTRU TOŢI

care dispun de mijloace financiare suficiente pot aborda această afacere mai devreme. Stocurile de hrană conservată, lansate pe piaţă în momente favorabile, vor contribui la evitarea crizei alimentare, aducând şi profituri bune producătorilor. • 5. Asociaţiile şi fermele romanilor, in cu trimitere la membrii Frăţiei Creatorilor, din toate judeţele ţării, trebuie să devină modele atractive pentru majoritatea ţăranilor, încât să fie imitate şi copiate. Astfel, vom contribui la creşterea numărului de producători de hrană şi, implicit, la evitarea crizei alimentare. • 6. Toti romanii care au firme de consultanţă economică şi juridică sunt rugaţi să instruiască cât mai mulţi ţărani români cu modalităţile de accesare a fondurilor europene destinate agriculturii. Mai mulţi producători de succes înseamnă hrană din abundenţă. • 7. Având în vedere că marile firme comerciale străine practică adaosuri şi taxe de raft prea mari, romanii cu posibilităţi şi interes pentru comerţ sunt sfatuiti să-şi creeze magazine proprii, chiar şi de dimensiuni mai mici, în cartiere, orăşele, comune şi sate. Cei care se vor lansa în astfel de afaceri pot fi sprijiniţi de alţi romani, in speta membrii ai Fratiei Creatorilor, prin furnizare de produse în condiţii avantajoase, prin reclamă comercială gratuită, prin cumpărarea preferenţială din magazinele acestora. • 8. Persoane cu pregatire care lucrează în sate şi comune (învăţători, profesori, medici, farmacişti, ingineri agronomi, fermieri, comercianţi etc.) sunt rugaţi să contribuie la instruirea şi educarea ţăranilor în direcţia unor producţii de hrană rentabile. În

acest scop, se pot folosi discuţii şi materiale scrise, inclusiv dintre cele ce vor fi editate de membrii Frăţiei Creatorilor. Trebuie să punem un accent deosebit pe instruirea tinerei generaţii rurale cu cele mai modeme mijloace şi metode de culturi rentabile pe piaţa internă şi la export. Ţăranii trebuie să înţeleagă corect şi deplin termenii economici de strictă necesitate: rentabilitate, economisire, investiţie, profit, cheltuieli, vânzare asigurată, export etc. Numai astfel, vom scoate ţărănimea din tiparul conservator al culturilor nerentabile şi din delăsarea indusă de confuzia politico-economică din ţară. • 9. Astfel, romanii, in speta membrii Frăţiei Creatorilor pot câştiga respectul tuturor ţăranilor, dacă le dau sfaturi exclusiv economice, evitând implicarea în disputele cu caracter politic, etnic sau religios. De altfel, în Fratia Creatorilor se discută numai probleme care nu pot învrăjbi membrii Frăţiei: ştiinţifice, economice, culturaleducative. În concluzie, criza de hrană prognozată de specialiştii ONU poate fi evitată în ţara noastră, prin mobilizarea din timp a majorităţii cetăţenilor care pot participa la producerea, conservarea şi comercializarea produselor agro-alimentare.

Preluare de pe forum-ul Frăţia Creatorilor http://forum.drumulinvingatorilor.ro

Vom trăi Vom vedea vinovaţi pedepsiţi C-au lovit în Speranţa română, Vom trăi să-i vedem urgisiţi De eterna Puterea străbună. Vom trăi să-i vedem cerşetori Pe la porţile noastre române, În genunchi şi cu ochi rugători, Implorând pentru-o coajă de pâine. Vom trăi să-i vedem condamnaţi Pentru visele noastre pierdute, În genunchi şi cu ochii plecaţi, Frământându-şi fobiile mute. Vom trăi să-i vedem disperaţi Şi urlând pentru-o gură de viaţă. Vom trăi să-i vedem seceraţi De Fecioara cu ochii de gheaţă. Vom trăi să-i vedem ofticoşi, Decedând prin unghere şi şanţuri, Iară noi fericiţi, sănătoşi, Ne vom rupe cătuşe şi lanţuri.

Pavel Coruţ