noua literatura # 32 by noua literatura

sumar Matei Florian: „Pentru mine, scrisul e o trans` dirijat`” ....................... 4 R`zvan Mihai N`stase: Matei Florian, O valiz` trist` .............. 8 Ana Chiri]oiu: Arnon Grunberg, Una dintre cele mai bune c`r]i pe care le-am citit vreodat` ......................... 8 Ion Manolescu, Aventuri \n ]ara tuturor posibilit`]ilor .................................. 10 Florin Irimia: Ryu Murakami, Cherchez la femme .............................. 11 Alina Purcaru: Care literatur`? ........ 12 Marieva Ionescu: Iulian T`nase, Poemele celorlalte \nt\mpl`ri ........... 13 Tiberiu Stamate: Ioana P~rvulescu, 1897 ................... 14 Simona Popescu: Transparen]a lucrurilor .................. 15 Cristina Chevere[an: Geraldine Brooks, Un manuscris iluminat .................... 16 Teasing editorial: Antoni Casas Ros, Teorema lui Almodovar ................... 17 Literatur` nou`: Augustin Cup[a, Importan]a c\rti]ei ...... 18 B.D.: Matei Branea, Beirut ................... 18 Dosar: Reguli pentru scris: Simona Popescu, Adrian Buz, Cosmin Manolache, Maria Manolescu, Adrian Schiop, C`lin Torsan, Doina Ru[ti, Radu Pavel Gheo, Bogdan Suceav`, Robert §erban, Dan Lungu, R`zvan Petrescu .............................. 18 Gruia Dragomir: Jay McInerney, Despre desp`r]iri ........................... 24 Ruxandra Ana: Mai mult dec\t literatur` de c`l`torie .................................... 26

mihaela [chiopu scrieaici punct com how it ended, or not

o sunt creatura care termin\ revista, adec\ o foiesc de colo colo, o citesc, shi mai fac respectiv vreun desen, ceva. acuma, pare-se c\ eu comit trecerea c\tre ultimul num\r, despre care pomene[te luminitza. the last, adic\ (cum ar zice un om de la IT)

cunoashtetzi senza]ia unei tabere care se termin\. ori a unei facult\tzi, sau a unei shederi la spital care, s\ zicem, se sf`rshe[te cu bine. toat\ lumea se pup\, shi dintr-un elan adolescentin promite c-o s\ scrie, o s\ sune, o s\ vin\, n-o s\ uite.

uneori, mi s-a p\rut c-au fost furate hotzeshte pagini de jurnal. frica de libertate. [hi c`t de ap\s\toare e ea. shi c`t de confortabil te po]zi sim]i `n latz, pentru c\ el presupune o ordine. shi o programa]zie. `n cazul de fatz\: tandretze, un nerv, o noapte-dou\, nedormite, ochelari pierdu]i. o `nt`lnire de oameni. altfel, am b\gat de seam\ c\ a apus vremea lucrurilor `mpreun\. lumii `i place la ghear\, la dinte, la izolare, la dat peste nas. `mpreun\ a `nceput s\ sune de prost gust. cel pu]in `n pres\. nu mai e de actualitate.

ne preg\tim shi noi s\ ne mut\m `n alt\ camer\. la noi, poci spune, a fost chiar bine. m-am zg`it pe ferestre care n-aveau perdele. am cetit lucruri la ficatzi, dintr-alea care nu se zic. am v\zut lume care s-a plimbat cu ochii roshii f\r\ jen\. am r`s debit`nd citate din 1001 de nop]i. cumva, fuser\ toate ni[te gesturi pline de `ncredere: te las la mine-n curte s\ m\ vezi fix asha cum sint. asha proasp\t a fost totul, `nc`t,

una peste alta, a[tept ca noi s\ continu\m. altfel. s\ facem c\r]i - obiect.. ele nu se vor difuza, nu vor fi predate pe shtat, nu vor c\pia pe nimeni. s\ zicem. “in clipita aceasta a istorisirii sale...’’(refren din num\rul trecut) l\muriri `n num\rul 33.

Noul teatru: Mihaela Michailov, Marina Abramović - corpul-]epi ........ 27 Noua art`: Hedwig Fijen, Manifesta: Bienalele s\nt o form` artistic` foarte politizat` .............................. 28 Noua e-literatur`: Veioza Arte - Video [i text pe aceea[i pagin` .................... 30 Populi box: Adrian Schiop, Zero grade Kelvin ........................... 31

Revist\ editat\ de Uniunea Scriitorilor din România Editor coordonator: Lumini]a Marcu Editori: Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir Art Director: Mihaela {chiopu Paginare: Ionela Stanciu Corectur\: Ioana Profirescu

}î]\ [i ]a]\, # 0, martie 2010, 2,5 lei.

}

î]\ [i ]a]\ (# 0) se recomand\ a fi o revist\ muzical\ pentru femeia modern\, mai mult în glum\ decît în serios. În num\rul pilot al revistei fi]uic\ lansat\ în Ota, cu un format nici mai mare nici mai mic decît carnetul meu din general\, au semnat texte despre cum g\sesc [i pirateaz\ muzic\ cool [i trupe obscure cu nume extraterestre pentru muritorii de rînd, Miron, Ana Maria, Shere, Alexa, Laura 2, Britnic, Dj Noclue, Dj Mike, Ion, TRG [i Tom. Textele sînt slabe, de nivelul blogurilor scrise de pe HTC-uri la plictiseal\, în timp ce a[tep]i RATB-ul (poate chiar a[a s-a [i întîmplat, avînd în vedere c\ revista a fost f\cut\ în 36 de ore). Excep]ie fac o poezie (Why So Contemporary Miss) [i o proz\ scurt\ despre Felicia, a modern woman, în rest ve]i r\mîne cu un pumn de linkuri de unde pute]i pirata muzic\ obscur\... underground, în caz c\ nu sînte]i (destul) [i vre]i s\ fi]i (mai under). Nu [tiu pîn\ la urm\ ce se vrea }î]\ [i ]a]\, revist\ muzical\ pentru femeia modern\ nu e, chiar dac\ are pe coperta a patra un fund [i un sfîrc p\ros-sexos de b\rbat (lucru care nu face decît s\-mi aduc\ aminte de coperta c\r]ii sub du[ a lui Chi[u. Brrrr!), în cel mai bun caz e un how to în caz c\ vre]i s\ o arde]i pe synthpop, rap sud-african, early electronica etc. [i nu [ti]i de unde s\ v\ inspira]i. A[tept cu interes [i num\rul 1, tot în Ota, sper... (G.D.)

Colaboratori permanen]i: Mihaela Michailov, Cristina Chevere[an, R\zvan Mihai N\stase, Ruxandra Ana, Elena Dr\ghici, Marieva Ionescu, Daria Ghiu, Alina Purcaru, Florin Irimia. Scriitori invita]i: Cezar Paul-B\descu, Adrian Buz, Vasile Ernu, Cosmin Manolache, Ion Manolescu, Maria Manolescu, {tefania Mihalache, Simona Popescu, Jean-Lorin Sterian, Robert {erban, C\lin Torsan.

Aleksandar Hemon, Omul de nic\ieri, traducere din englez\ de Dan Sociu, Editura Polirom, Colec]ia „Proz\ XXI”, 2010, 264 de pagini, 25 de lei.

ISSN 1842-5674 Adresa redac]iei: Calea Victoriei nr. 115, sector 1, Bucure[ti. Telefon: 021 316 79 85 e-mail: noua_literatura@yahoo.com

noualiteratura.ro 2

Tiparul: Aius PrintEd Craiova

înd e[ti un emigrant bosniac în America, ]ara la care viseaz\ to]i est-europenii, [i nu-]i prea g\se[ti locul nici aici, neîn]elegînd prea bine ce se întîmpl\ în jurul t\u, po]i spune sau scrie c\ e[ti un om de nic\ieri [i fredona în acest timp peisa celor de la The Beatles, care d\ [i titlul romanului: Nowhere Man. Lui Aleksandar Hemon i s-a întîmplat acest lucru, iar în romanul s\u (o colec]ie de proze scurte care se leag\ între ele, mai degrab\ decît un roman în sensul clasic) scrie despre aceste lucruri, despre r\t\cirile lui Jozef Pronek (un alter-ego al lui Hemon) prin Chicago-ul anilor ’90, în timp ce-[i tîr\[te dup\ el fanteziile [i în timp ce r\zboiul îi f\rîmi]eaz\ ]ara natal\. (G.D.)

num`rul 32........................................................................................februarie 2010..........................................................................................noua literatur`

lumini]a marcu

ei care-l au pe Vonnegut cu Abatorul cinci pe primele pozi]ii în lista de c\r]i preferate, ar trebui s\ pun\ mîna repede pe Un om în întuneric al lui Paul Auster, s-ar putea mi[ca ceva pe-acolo. Ve]i descoperi un Paul Auster în form\ maxim\, care a pus pe hîrtie un roman antir\zboi în care istoria, imaginarul [i realul se deformeaz\ [i se molipsesc între ele. Este [i povestea a trei genera]ii care trebuie s\ înve]e s\ treac\ peste traumele cauzate de desp\r]iri. August Brill, eroul principal al romanului, este ]intuit la pat din cauza unui accident de ma[in\ [i, în plus, trebuie s\ fac\ fa]\ mor]ii so]iei sale. El locuie[te cu fiica sa [i cu fiica acesteia, una \ întreb cî]i dintre criticii f\c\tori de topuri din România au citit o carte dintre ele încearc\ s\ treac\ peste un divor], discret\, scris\ de un scriitor [i mai discret [i publicat\ în 2006 la Polirom: cealalt\ î[i amor]e[te sim]urile în sesiuni Vasiliu, foi volante de Ion Vianu. Sigur c\ mul]i cunosc probabil am\nuntul neîntrerupte de vizionat filme, pentru a uita biografic care îl leag\ de extraordinarul s\u tat\ Tudor Vianu, poate de moartea prietenului s\u. Peste casa Brill cî]iva au citit [i volumul de amintiri în dialog scris împreun\ cu Matei domne[te insomnia, iar în nop]ile albe August C\linescu, dar de-aici [i pîn\ la a-l lua cu adev\rat în serios ca scriitor de proz\, e cale lung\. Mai Brill cro[eteaz\ pove[ti SF despre absurditatea ales cînd autorul nu tr\ie[te în România, s-a manifestat destul de tîrziu în via]\ ca scriitor (spune r\zboiului. În final, ele se dovedesc terapeutice, c\ a început s\ scrie proz\ dup\ ce a împlinit 60 de ani [i s-a pensionat, dar eu nu cred c\ e tocmai cel pu]in pentru unul dintre membri familiei, a[a) [i nu face parte din nici un fel de grup\ri literare bucure[tene. Nu cred c\ vreunul dintre dar probabil [i pentru unii dintre cititori. (G.D.) f\c\torii de topuri s-ar fi gîndit la Ion Vianu ca la un posibil scriitor interesant, cu atît mai pu]in ca la unul de tradus în str\in\tate. {i iat\ c\ Vasiliu, foi volante a ap\rut de curînd, cu sprijinul ICR, la o editur\ valencian\, în traducerea, se pare, impecabil\ (o spun spaniolii) a Ioanei Zlotescu. Am fost prezent\ de curînd la Madrid la lansarea variantei spaniole a acestei c\r]i, a[a cum am Henriette Yvonne Stahl, Voica.. Pontiful, fost prezent\ [i în 2006 la lansarea ei în România. De la aceasta din urm\ nu-mi amintesc mare prefa]\ de Elena Zaharia-Filipa[, Editura lucru, pentru c\ a fost o clasic\ lansare la tîrgul de carte, lansare la stand, unde nu se aude nimic, Litera [i Jurnalul Na]ional, colec]ia toat\ lumea mimeaz\ absurd, singura pl\cere e s\ schimbi dou\ vorbe apoi cu autorul sau cu al]i „Biblioteca pentru to]i”, volumul 52, cunoscu]i care se nimeresc în jur. Eu citisem îns\ cartea [i poten]ialul ei traductibil nu m\ l\sase 2010, 9 lei indiferent\. Se pare c\ nu au fost mul]i al]i comentatori la fel de tulbura]i de spitalele de psihiatrie a[a cum apar ele descrise în aceste extraordinare romane (Ion Vianu a mai publicat [i ini]iativ\ interesant\ aceea Caietele lui Ozias, un alt volum dintr-un proiectat ciclu de romane.) Nu sînt de asemenea foarte de a republica dou\ c\r]i ale mul]i cei care s\ fi citit scena teribil\ a întîlnirii adolescentului cu balena împ\iat\ expus\ la Obor, scriitoarei pu]in cunoscute cei care s\ fi urm\rit povestea fascinant\ a bolnavului Laban, în mintea c\ruia se ]es cele mai Henriette Yvonne Stahl, dou\ fantasmatice dialoguri între personaje imaginare, dar [i cele mai inteligente replici caustice reale c\r]i scrise la mare distan]\ adresate medicului stalinist [i la[. Nimic demonstrativ în aceast\ carte care spune, ca pu]ine, povestea în timp, prezentate de adev\rata cunosc\toare comunismului românesc concentrat\ în microuniversul spitalului de psihiatrie. O carte [i un autor a literaturii române[ti scrise de femei care care au [tiut s\ ia din tradi]ia romanului [aizecist exact ce trebuia, adic\ inteligen]a speculativ\, este Elena Zaharia Filipa[. Din p\cate H. problematizarea, nuan]a, dar au l\sat la o parte teza, morala, dialogurile for]ate [i psihologiile naive I. Stahl este mai degrab\ cunoscut\ pentru [i monocorde. Insist, cred c\ nu a avut foarte mul]i cititori printre românii cu acces la opinia episodul biografic legat de personajul public\, pentru c\ altfel nu-mi explic de ce aceast\ carte nu a fost premiat\, comentat\, l\udat\. deplorabil care a fost Petru Dumitriu. Într-una dintre cele mai frumoase libr\rii din centrul Madridului, La Buena Vida - condus\ de Aceast\ reeditare ar putea îndrepta, poate, doi fra]i importan]i în cultura spaniol\ contemporan\, fra]ii Trueba -, Ion Vianu [i cartea sa, al\turi aten]ia, [i spre literatura ei. Un gest editorial de doamna cu totul special\ care este Ioana Zlotescu - care a tradus din proprie ini]iativ\ aceast\ care trebuie salutat. (L.M.) carte -, [i-au luat revan[a. Autorul, prezent acolo, are un farmec de o fine]e cu totul tulbur\toare, vorbe[te relativ încet [i nu foarte mult, dar o face într-un fel care i-a f\cut pe mul]i dintre vizitatorii libr\riei s\ întoarc\ capul de la celelalte c\r]i [i s\ vin\ spre spa]iul de lansare. Mercedes Vincent van Gogh, Drag\ Theo.. Scrisori Monmany, una dintre cele mai importante voci ale criticii madrilene (scrie în ABC) a spus c\ c\tre fratele s\u, selec]ie, traducere [i Vasiliu, hojas sueltas are o profunzime [i totodat\ o lizibilitate pe care rar le-a întîlnit în literatura note de Constan]a T\n\sescu, Editura recent\. Scriitorul [i psihiatrul argentinian Gustavo Dessal a citit un text dedicat c\r]ii lui Ion Art, 2008, 664 pag., 33,5 lei Vianu care poate fi citit pe facebook-ul ICR Madrid, al\turi de cele ale altor doi psihiatri prezen]i la prezentarea c\r]ii în sediul Comisiei Europene din Madrid. Chiar [i cei care nu [tiu spaniol\ vor crisorile trimise de pictorul în]elege c\ sînt în aceste texte comentarii comprehensive [i pozitive ce nu vin doar din amabilitate. Vincent van Gogh fratelui s\u M-am bucurat mult s\ fiu în aceast\ s\pt\mîn\ madrilen\ al\turi de minunata carte a lui Ion mai mic, Theo, timp de 18 ani Vianu la Madrid. M-am întors între timp la Bucure[ti unde lumea literar\ e agitat\ de un interviu - adic\ aproape jum\tate din al lui Mircea C\rt\rescu în care acesta spune ceva ce gînde[te absolut toat\ lumea despre cî]iva durata vie]ii sale, de la 19 ani critici tineri. M\ bucur c\ atunci cînd sup\rarea [i r\spunsurile încruci[ate vor ajunge la o concluzie încolo - reprezint\ nu numai o frumoas\ în aceast\ poveste, voi fi din nou plecat\. {i sper s\ am de cît mai multe ori prilejul acolo unde biografie a pictorului, surprins\ uneori în cele voi fi s\ vorbesc despre cîteva c\r]i de literatur\ român\ bun\, a[a cum exist\ destule, dar stau mai m\runte [i cuceritoare gesturi, elanuri, îngropate sub colbul certurilor sterile [i consumatoare de energie. nepl\ceri sau gînduri zilnice, dar [i un Num\rul urm\tor va fi ultimul num\r al revistei Noua literatur\! Pîn\ atunci, poate ve]i model care ne poate pune pe gînduri în privin]a mai g\si prin vreo libr\rie cartea/c\r]ile lui Ion Vianu! felului în care reu[e[te un artist precum Van Gogh – deloc nebun, dup\ cum `i merge vestea, ba chiar lucid [i echilibrat, deopotriv\ uman [i artistic - s\-[i asume alegerea de a face art\ împotriva tuturor obstacolelor externe [i interne, într-o epoc\ în care subven]iile, bursele [i reziden]ele de crea]ie înc\ nu existau. Dar e [i o lec]ie de generozitate discret\ - aceea a fratelui mai mic, Theo, care îi strînge toate pînzele [i îi trimite de cîte ori poate, odat\ cu mesajele de încurajare, cî]iva franci. Ar fi binevenit\, poate, o edi]ie în care s\ fie prezente [i scrisorile acestuia, pentru c\, de[i portretul pe care i-l traseaz\ fratele s\u e extrem de m\gulitor, rolul s\u în destinul operei lui Vincent l-ar îndrept\]i la o apari]ie par lui-même. (A.C.)

editorial

Paul Auster, Un om în întuneric, traducere din englez\ de Daniela Rogobete, Editura Polirom, Colec]ia „Proz\ XXI”, 2010, 228 de pagini, 23 de lei.

Vasiliu, foi volante \n spaniol`

O mie [i una de nop]i, traducere de Haralambie Gr\mescu, Editura Erc Press, volumul 9, 12,99 lei. robabil c\ fanii colec]iei “O mie [i una de nop]i” sînt la curent cu ritmul de apari]ie a volumelor [i deplîng deja faptul c\ nu mai urmeaz\ decît alte [ase c\r]i. Cei care nu le-au colec]ionat înc\ sînt sf\tui]i s\ înceap\ s\ le adune - dac\ le vor mai fi g\sind. Peste dou\ luni va începe o adev\rat\ vîn\toare dup\ volumele lips\, mai ceva ca goana mai veche dup\ numerele absente ale revistei Pif. (A.C.)

noua literatur`..........................................................................................februarie 2010.........................................................................................num`rul 32

interviurile NL 4

matei florian: „Pentru mine, scrisul e o trans\ dirijat\”

Matei Florian, 31 de ani, n\scut în Bucure[ti. A debutat cu poezie în revista Cuvîntul, în 1997. Începînd din 1998, este reporter [i, ulterior, titular de rubric\ (“Audio [i n-am cuvinte”) la Dilema (apoi Dilema veche). A colaborat cu reportaje, cronic\ literar\ [i teatru scurt la diferite publica]ii culturale [i posturi de radio. A debutat editorial în romanul B\iu]eii (Polirom, 2006, 2007), scris împreun\ cu fratele s\u, prozatorul Filip Florian. În 2008 a primit premiul la categoria „Critic\ muzical\” în cadrul Galei Jurnalismului Cultural, iar în prim\vara lui 2009 a beneficiat de o reziden]\ de crea]ie la Berlin. Romanul ßi Hams ßi Regretel, scris în casa din satul de munte Ciocanu [i ap\rut în toamna anului 2009 la Editura Polirom, reprezint\ debutul s\u solo.

Pute]i citi selec]ii din acest interviu pe site-ul www.metropotam.ro

Sentimentul meu intim, de cititor al c\r]ii \steia, e c\ piticii conteaz\ mai mult Ana Chiri]oiu: Am citit în alte cîteva interviuri pe care leai dat cum spuneai c\ romanul \sta a pornit din nevoia ta de a da o voce fiin]elor imaginare pe care le anun]ai înc\ din B\iu]eii. Dar {i Hams {i Regretel nu e doar o poveste cu pitici - de[i putea s\ fie foarte bine doar asta -, ci e [i o poveste de dragoste. De ce ai îmbinat registrele astea dou\, despre care la prima vedere s-ar putea crede c\ n-au cum s\ aib\ ceva în comun? Matei F lorian: Nu [tiu dac\ mi-am dorit neap\rat s\ îmbin registrele. De fapt, cînd m\ gîndeam c\ voi scrie [i [tiam c\ vreau neap\rat s\ scriu o poveste cu pitici, asta am avut în cap imediat dup\ ce-am terminat B\iu]eii - vedeam doar povestea cu piticii, dar cumva ea nu se lega, nu-mi era suficient\, mi se p\rea o chicoteal\, ceva hazliu, amuzant [i nedefinit. Nu reu[eam s\ prind o poveste, nu [tiam ce fac cu ei [i nu m\ interesa s\ fac ceva anume. Odat\ ce-am ajuns la munte, am început s\ aud foarte bine vocea personajului din carte [i, pe fondul \sta, mi-am dat seama c\ trebuie s\ împletesc lucrurile, c\ e [i o poveste a lui, dar sînt [i piticii, e [i posibila interpretare în cheia „pitici pe creier”, a omului care î[i pierde uzul ra]iunii [i se duce pe coclauri [i vede pitici, dar trebuia s\-i las [i pe pitici de sine st\t\tori, s\ aib\ propria poveste, care cumva s\ poat\ func]iona [i dincolo de mintea unui om. S\ existe posibilitatea interpret\rii \steia, dar s\-[i aib\ [i ei propria poveste, f\r\ s\ fie ca la matematic\, o ecua]ie din care la sfîr[it afli c\ omul era nebun [i avea pitici. A.C.: Ambiguitatea asta r\mîne cu siguran]\, dar ceea ce complic\ [i mai mult lucrurile e c\ povestea pe care ai ales-o e una dramatic\. B\nuiesc c-a fost greu de ]inut în frîu pe de-o parte voio[ia piticilor, c\ n-au cum s\ fie altfel, [i tragismul pove[tii de dragoste. Sau a func]ionat cumva contrapunctic? M.F.: Cred c\ a func]ionat contrapunctic [i c\ am avut nevoie [i de personajele pitici, [i de omul \sta, ca o contrabalansare perpetu\. N-am gîndit deliberat s\ fie a[a, dar mie ca scriitor mi-a fost de ajutor pendularea asta. Aveam momente cînd m\ adînceam în ludic [i-n veselie [i-n descoperirea t\rîmurilor \stora [i-n pl\cerea de-a scrie fericit [i bucuros [i peltic, [i pe de alt\ parte în chestia asta grav\, tulbure, coborît\ în ni[te adîncimi care de asemenea m\ fascineaz\. Nu mi-am f\cut o psihanaliz\ de scriitor, dar cred c\ a[a func]ionez, nu pot s\ fiu nici exclusiv vesel, nici exclusiv tragic, am nevoie de pendularea asta între lumi. O fi \sta resortul meu, dar cred c\ a[a e cel mai bine, s\ pendulezi între lumi [i între st\ri. A.C.: Am v\zut c\ ai indus în eroare o parte din receptarea critic\, pentru c\, într-adev\r, dac\ ar fi s\ tragi o linie, nu [tii unde s-o tragi, s\ spui care e povestea principal\ [i care e halucina]ia. M.F.: Din punctul meu de vedere, amîndou\ pove[tile sînt la fel de adev\rate. Scopul meu era tocmai împletirea asta între lumi, nu m-a interesat deloc s\ trag linie între ele, cred c\ ambiguitatea trebuie s\ func]ioneze. De[i am vrut s\ duc povestea într-o zon\ clar delimitat\, sentimentul meu intim, de cititor al c\r]ii \steia, e c\ piticii conteaz\ mai mult. Prin povestea asta a altor lumi, a fantasticului [i a bucuriei - pentru c\ nu e vorba doar despre ludic [i despre pelticeal\, cred c\ e vorba despre mult mai mult cumva am vrut s\ spun o chestie în care cred foarte tare: c\ dincolo de tragismul unei pove[ti [i al unui personaj sau al unui om, exist\ o alt\ realitate - care [i ea poate fi ondulat\ [i trist\ pe alocuri, dar e o realitate salvatoare. C\ realitatea asta sînt piticii, cea]a, elfii, nu are prea mare importan]\, ideea e c\ dincolo de tragism [i de o chestie s\lcie, f\r\ sc\pare, te po]i refugia altundeva. Exist\ întotdeauna o lume paralel\, foarte aproape de tine, în care te po]i refugia [i po]i descoperi bucuria. Cam despre lucrurile astea cred c-am vrut s\ scriu. A.C.: Mi se pare c\ ai continuat tipul de fantezie intuit sau incipient în B\iu]eii, pe care am senza]ia c\ l-ai prelungit [i în proza din antologia Pove[ti erotice române[ti de la Editura Trei - [i acolo e tot o explorare a fanteziei. M.F.: Cu cartea asta mi-am dat seama de un lucru: c\ nu pot fi un scriitor realist. Nu pot. Chiar dac\ a[ putea tehnic s\ scriu realist, realismul nu m\ atrage, nu e felia mea. Dincolo de faptul c\-mi place romanul realist [i c\ am ni[te mari mae[tri de acolo, nu m\ intereseaz\ s\ scriu roman realist, nu m\ reg\sesc ca scriitor acolo, m\ intereseaz\ mult mai mult ni[te lucruri ne[tiute, presim]ite, tatonate, ambiguitate, cea]\, toate chestiile astea care împreun\ duc la ideea de fantastic. Asta m\ intereseaz\ cînd scriu, asta e vocea mea. {i într-adev\r, [i în B\iu]eii, [i în proza asta erotic\, m\ duc în zona asta, [i nu m\ duc doar ca scriitor, pur [i simplu asta zace-n mine, asta a z\cut în mine de cînd mi-am dat seama c\ privesc lumea [i-o pricep în acest fel. Gruia Dragomir: Te-ai gîndit s\ scrii [i literatur\ pentru copii? M.F.: M-am gîndit, dar îmi trebuie mult mai mult\ tihn\ pentru asta [i o stare de bine, o stare împ\cat\. Nu vreau

s\ scriu deliberat, s\-mi fac proiecte. Dar pentru copii trebuie s\ scrii cu foarte mult\ dragoste [i empatie - chestii pe care cred c\ le am, dar trebuie s\ mi le cultiv cumva, s\ am o stare nimerit\.

Cartea asta e în cea mai mare m\sur\ meritul so]iei mele G.D.: De ce i-ai dedicat so]iei tale cartea asta, care e despre o desp\r]ire înnebunitor de dureroas\? M.F.: Dedica]ia n-are leg\tur\ cu povestea în sine, ci cu faptul c\ ea a fost omul care m-a sprijinit cel mai mult ca s-o scriu. În perioada dintre B\iu]eii [i {i Hams {i Regretel am avut ni[te ani destul de tîmpi]i, în care nu-mi g\seam o voce ca prozator [i nu m\ g\seam, deci, nici pe mine, nu [tiam ce-i cu mine, ce vreau, încotro m\-ndrept. {tiam c\ scrisul e singurul lucru pe care-l pot face [i c\ la altceva nu m\ pricep - [i nu-mi asum asta cu mîndrie, dar pur [i simplu nu pot avea o slujb\. Iar încrederea ei în mine, faptul c\ mi-a fost al\turi, c\ m-a ajutat, toat\ sus]inerea ei nu avea cum s\ nu dea roade. Cartea asta e în cea mai mare m\sur\ a ei. Ea m-a împins mereu s\ m\ duc s\ scriu, s\ fiu singur, s\ m\ reg\sesc. Iar cînd iner]ia func]ioneaz\ [i cînd r\mîi încorsetat în ni[te stupizenii pe care ]i le-ai marcat [i din care nu po]i ie[i, chestiile astea sînt al naibii de importante. Asta m-a f\cut s\ scriu. Dincolo de asta, dup\ ce am scris primul capitol, iar ea chiar era plecat\, cînd l-a citit a avut impresia c\ chiar i-am scris ei. I-am spus s\ nu cread\ asta, c\ eu [tiu ce-o s\ se întîmple [i o s\ fie ni[te lucruri nasoale. Am dus o munc\ de l\murire c\ nu trebuie s\ se recunoasc\ în nici un fel în carte, iar cu timpul [i-a dat [i ea seama c\ nu e despre ea.

interviurile NL

vineri dup\-mas\ [i e agita]ie mare în Bucure[ti. Calea Victoriei [i Splaiul sînt pline de ma[ini bar\ la bar\, claxoane [i sirene de ambulan]e. E ceva obi[nuit pentru un început de weekend în Bucure[ti; ceva pl\cut, care anun]\ haosul [i agita]ia care se vor l\sa peste cluburile bucure[tene în urm\toarele dou\ nop]i - în care to]i cei care au muncit pe rupte î[i vor sp\la p\catele corporatiste sau dezam\girile profesionale amestecînd con]inuturile sticlelor colorate de la bar -, dar [i lini[tea de dormitor care se las\ peste cartiere duminica. Nu pot s\ nu m\ simt vinovat pentru c\ simt a[a, din moment ce în cîteva minute ne vom afla în sufrageria lui Matei Florian, vom deschide reportofonul [i vom discuta, printre altele, despre retragerea lui departe de Bucure[ti, pentru a putea scrie {i Hams {i Regretel. În contrast cu ce se întîmpl\ afar\, în apartamentul lui Matei este lini[te [i o atmosfer\ zen. So]ia lui picteaz\ pe sticl\ în buc\tarie. În sufragerie sînt multe plante, unele a[ezate în ghivece f\cute din buturugi, mobil\ veche frumoas\, pe care sînt a[ezate obiecte ce par artefacte, iar pe pere]i poze vechi [i icoane pe sticl\. Mai tîrziu, în timpul interviului, ne spune c\ pîn\ s\ venim noi asculta albumul de debut al celor de la The xx, iar piese precum Heart Skipped a Beat, Fantasy, Shelter sau Basic Space se potrivesc de minune atît cu casa lui Matei - î[i g\sesc perfect ecoul aici -, cît [i pe „coloana sonor\ a romanului s\u”. E mult\ lini[te [i în muzica lor, ca [i în {i Hams..., ca [i în casa lui Matei [i ca [i în capul pisicii lui albinoase surde, care a ap\rut la un moment dat printre cafelele [i discu]iile noastre. M\ întreb de ce simte Matei nevoia s\ se retrag\ departe de Bucure[ti cînd e atîta lini[te în jurul s\u, dar zgomotul unei ambulan]e intr\ atît de agresiv pe fereastra deschis\, încît aproape c\mi [terge întrebarea din cap. De fapt, ne [i oprim din discu]ie pentru cîteva secunde. Matei voia s\ se fac\ casnic cînd era mic [i înc\ fuge de joburi, pîn\ la Ciocanu, dac\ e nevoie, unde scrie c\r]i. Eu am dou\ joburi [i sînt dependent de agita]ia ora[elor mari. De multe ori m\ gîndesc c\ poate nu mi-ar strica o doz\ de Halcion ca s\ m\ aduc\ în starea de zen despre care vorbe[te Matei, [i ajung aproape s\-l invidiez pentru calmul [i pentru lini[tea din vocea lui. Halcyon e [i o pies\ de la Delphic, o trup\ care cred c\ i-ar pl\cea lui Matei. Discu]ia se prelunge[te pl\cut, pe cîteva ore. Dar vine [i momentul în care termin\m cafelele, stingem ]ig\rile, oprim reportofonul [i ne lu\m la revedere de la Matei [i de la toat\ lini[tea care-l înconjoar\ pentru a ne amesteca din nou `n traficul de pe str\zile bucure[tene [i pentru a coborî în clubul Control pentru concertul Big Sexy Noise al Lydiei Lunch. O alternan]\ deloc subtil\, dar perfect bucure[tean\. (G.D.)

G.D.: Dar e vorba totu[i despre o chestie real\? M.F.: E real\ în sensul c\ dup\ ce m-am apropiat foarte mult de personaj, mi-am dat seama c\ lucrurile nu puteau sta altfel. Nu [tiu ca povestea asta s\ i se fi întîmplat cuiva sînt multe detalii [i nuan]e, cum cred c\ face orice scriitor cînd fic]ionalizeaz\, are nevoie de mici detalii din via]a lui sau a altora pe care s\ le insereze acolo, dar altfel nare nici o leg\tur\ cu nimic [i e mai bine-a[a. A.C.: Apropo de joburi, am recitit [i interviul pentru 100 To Watch, în care Filip spunea ceva despre fuga voastr\ continu\, cot la cot, de joburi [i de [efi. E un program de familie? M.F.: Nu e vorba despre un program, ci despre o nevoie intim\. {ti]i întrebarea aia esen]ial\ care i se pune unui copil, ce vrei s\ te faci cînd o s\ fii mare. Iar eu cred c\ eram în clasa a doua [i am r\spuns c\ vreau s\ m\ fac casnic. Dac\ la opt ani am avut aceast\ revela]ie, de ce mi-a[ schimba acum, la 31, op]iunile? Am fost de mic revolu]ionar pe cont propriu - nu c-a[ fi vrut s\ schimb lumea, ci doar s\ m\ refugiez de ni[te chestii care mi s-au p\rut c\ nu mi se potrivesc. E vorba despre o revolu]ie personal\. G.D.: Dar ai lucrat, totu[i, în pres\. Cel pu]in în cea cultural\. M.F.: Da, pentru c\ mi s-a p\rut formula cea mai rezonabil\ de compromis. În momentul în care [tii s\ scrii, presa e locul din care po]i cî[tiga [i ni[te bani de pe urma scrisului t\u. Numai c\ scrisurile sînt diferite [i, oricît de mult ai încerca s\ le apropii - chiar [i reportajul, oricît de liber te-ar l\sa ni[te [efi s\-l faci, fiindc\ nu despre [efi e vorba aici, ci despre ni[te constrîngeri ale speciei -, tot nu ajungi la proz\. A[a c\ am t\iat-o. Nu-mi g\seam locul de desf\[urare, spa]iul, tihna, for]a s\ pun punct unei zile de jurnalism [i s\ continuu apoi s\ scriu. Unii v\d c\ pot, vorba lui Vanghelie - pe persoan\ fizic\ fac una, pe persoan\ juridic\ fac alta. G.D.: Ai fost apreciat ca jurnalist, ai primit un premiu. M.F.: A fost un premiu binef\c\tor, pentru c\ nu mai aveam bani în momentul \la. Iar rubrica de muzic\ n-am luat-o ca pe una jurnalistic\ [i nici nu cî[tigam cine [tie ce de pe urma ei. Am luat-o ca pe un fel de a scrie cît de liber pot despre muzica pe care o ascult cu mare drag. G.D.: Ce muzic\ ascul]i? M.F.: Întotdeauna altceva. Pîn\ s\ veni]i voi, ascultam The xx, care au scos în 2009 un album splendid. În rest, chestii indie-2000, Spoon, Elbow... Ascult mult\ muzic\. G.D.: Dar acum, c\ ai renun]at la rubric\, nu te tenteaz\ s\-]i faci un blog unde s\ scrii despre muzica pe care o ascul]i? M.F.: Nu m\ tenteaz\ blogurile în general. Scriu foarte zgîrcit. |sta a fost [i motivul pentru care m-am rupt de pres\, pentru c\ scrisul jurnalistic îmi mînca doza de scris pentru mine. Nereu[ind s\ scriu într-un debu[eu creator [i continuu, n-a[ avea cum s\ scriu pe bloguri. M-a[ sec\tui, a[ ajunge într-un p\puri[ de care n-am nevoie. Nu e vorba c\ a[ avea ceva cu blogurile, dar nu simt c\ sînt atît de important încît s\ rostesc lucruri interesante tot timpul. A.C.: {i nu mai sim]i nevoia nici s\ faci jurnalism, cronic\, reportaj? M.F.: Cronica am sistat-o pentru c\, dup\ cei cinci-[ase ani în care am ]inut-o, am ajuns într-un fel de impas, am sim]it c\ scriu ca s\ scriu [i ca s\-mi trimit rubrica la timp.

interviurile NL

{i, în condi]iile în care nu primeam mai nimic pe ea, m-am întrebat la ce bun. Nu ]in la imaginea mea, chiar nu avea sens s\ continuu, sim]eam c\ m\ repet - n-aveam de ce s-o mai ]in.

Nu m\ intereseaz\ literatura ca form\ de organizare, ca lume cultural\ A.C.: Ai vorbit în cîteva interviuri - destul de ap\sat, mi sa p\rut mie, ceea ce m-a bucurat - despre statutul scriitorului în România, despre faptul c\ scrisul nu e o perspectiv\ de supravie]uire. Tu ai avut [ansa unei case la ]ar\ [i a unei reziden]e la Berlin, dar astea sînt ni[te paleative, nu pot s\ rezolve lucrurile pe termen lung. M.F.: O s\-l citez pe Filip aici, pentru c\ mi se pare c\ suna foarte bine ce zicea: tr\itul din scris e ca un mers pe sîrm\, nu [tii ce te-a[teapt\. În orice zi poate s\ apar\ o factur\ mult prea mare sau s\ nu-]i mai vin\ ni[te bani pe care-i a[teptai de nu [tiu unde. Dar - asta e un fel de teorie zen - dac\ reu[e[ti s\ te rupi de sperietoarea asta social\, dac\ pleci la ]ar\ de pild\, î]i dai seama c\ lucrurile sînt mult mai simple, c\-]i trebuie mult mai pu]ini bani de tr\it, [i nu te stresezi în avans pentru ce va urma, lucrurile se a[az\ singure, cum a fost cu premiul \la pentru jurnalism, care a venit înainte de Cr\ciun, cînd nu aveam bani s\ fac cadouri [i asta m\ ap\sa foarte tare. Cumva e[ti r\spl\tit - e ca în {i Hams {i Regretel, exist\ o alt\ lume care nu se ghideaz\ dup\ regulile astea logice [i care, dac\ crezi în ea, func]ioneaz\. {i povestea cu bursa de la Berlin s-a întîmplat la fel, eram la ]ar\ [i mi se p\rea c\ nici acolo nu mai pot s\ stau mult, din lips\ de bani, [i am fost anun]at c\ am primit aceast\ reziden]\; depusesem cîndva un act insignifiant cum c\ a[ vrea s\ aplic pentru ea, aveam un fragment din B\iu]eii tradus în german\, iar la aproape un an, dup\ ce aproape uitasem c\ aplicasem, am fost anun]at c\ am primit-o, dac\ vreau s\ m\ duc. {i am vrut.

te serve[ti de-o form\, de-o construc]ie, de-o logic\. E mult mai mig\los, mai construit, dar cumva o po]i face [i f\r\ s\ intri în starea cu pricina. Din punctul \sta de vedere, mi se pare mai simplu s\ scrii proz\ decît poezie. Doar c\ eu vreau s\ le scriu pe amîndou\ în acela[i timp. Nu cred c\ pot face altfel. Din cînd în cînd m\ întîlnesc cu întrebarea dac\ nu cumva mi-am asumat un risc procedînd a[a [i de fiecare dat\ trebuie s\ dau acela[i r\spuns: nu m\ intereseaz\ riscurile. Nu scriu gîndindu-m\ la ce se va întîmpla, la ce succes voi avea, la unde voi fi pozi]ionat, în ce carne]el, în ce sert\ra[. Scriu pur [i simplu pentru nevoia mea de a reg\si ni[te lumi, de a spune ni[te lucruri în care cred, [i de a recupera ceva din poezia asta.

cu destui scriitori, dar sînt prieten pentru c\ sînt ni[te oameni ok, nu neap\rat pentru c\ împ\rt\[im acelea[i opinii literare. Literatura nu m\ intereseaz\ foarte tare asta neînsemnînd c\ nu m\ intereseaz\ s\ scriu. Dar literatura ca form\ de organizare, ca lume cultural\ - [i nu vreau s\ fiu în]eles ca un g\unos [i ca un sclerotic - mi se pare str\in\. Îmi plac c\r]ile, dar nu ]in la via]a literar\ mare, nu mi-a[ da o mîn\ ca s\-l întîlnesc pe scriitorul meu preferat. Iar cu oamenii \[tia care sînt [i ei scriitori vorbesc despre cu totul altceva. Dac\ vorbim despre literatur\ e-n regul\, dar nu asta trebuie s\ ne lege.

G.D.: Receptarea critic\ nu te intereseaz\ deci?

A.C.: Rareori se întîmpl\ s\ nu fie men]ionat numele lui Filip în leg\tur\ cu tine [i am v\zut c\ te irit\ pu]in povestea asta cu „fra]i literari”.

M.F.: Nu m\ intereseaz\ în momentul în care scriu. E imposibil s\ nu te ating\, dar cînd [tii ce vrei s\ scrii, s\ comunici, indiferent dac\ e bine scris sau nu, receptarea critic\ e ceva exterior. A.C.: Te mul]ume[te ce s-a scris pîn\ acum despre {i Hams {i Regretel? M.F.: Sînt cronici care încadreaz\ critic foarte bine romanul, vorbesc despre diferite mecanisme de scriitur\ - pe mine nu m\ intereseaz\ asta - dar sfîr[esc într-un subiectivism total. N-am citit o justificare a op]iunii nici în cronicile negative, nici în cele pozitive. În plus, n-am citit înc\ cronica aia pe care [i-o dore[te orice scriitor, a criticului care s\ fi în]eles ce vrei tu s\ spui; poate asta nu e cel mai important pentru cititor, dar pentru mine ar fi contat s\ v\d c\ cineva simte citindu-mi cartea ce am sim]it eu în momentul în care am scris-o. Lucrul \sta a venit din partea unor cititori obi[nui]i, [i nu neap\rat a unora lega]i afectiv de mine, ci pur [i simplu a unor oameni care mi-au spus ce-am crezut

A.C.: Dar, spre deosebire de Bucure[ti, la Berlin ai putut s\ scrii? M.F.: Nu, n-am putut s\ scriu. Am plecat direct de la munte [i, oricît mi-ar fi spus toat\ lumea c\ era un loc foarte lini[tit - [i chiar era, era la marginea Berlinului, cu lac [i p\dure -, tot era mai zgomot decît la ]ar\. Or, s\ pleci direct de la ]ar\ [i s\ nimere[ti în Berlin nu [tiu dac\ e lucrul cel mai mul]umitor pentru proz\. N-am scris, dar m-am folosit de experien]a de acolo. Simt c\ n-am tri[at, c\ n-am primit-o degeaba. Pove[ti ale piticului Usi sînt inspirate de locurile alea de la Berlin, ceea ce mi se pare mai important decît s\ scrii mult [i prost într-un astfel de loc, doar ca s\-i mul]ume[ti pe cei care ]i-au pl\tit bursa, mai ales dac\ nu e[ti într-un moment prea bun pentru scris; mai bine te folose[ti de locurile alea ca s\ scrii dup-aceea.

A.C.: A[ deduce atunci c\ pentru tine scrisul e un fel de trans\, în care nu trebuie s\ existe sirene de poli]ie. M.F.: Da, absolut, scrisul e o trans\ dirijat\, tu trebuie s\ plonjezi în lumea aia, s\ fii acolo. Dac\ auzi sirene, trebuie s\ fie sirenele de acolo. Orice bruiere exterioar\ î]i întrerupe contactul cu lumea imaginar\. Pe mine a[a ceva m\ îndep\rteaz\ de scris. A.C.: Poate [i pentru c\ vii dinspre poezie. M.F.: Probabil. {i proza m\ intereseaz\ tot din perspectiva poeziei, a r\sfrîngerii intime a poeziei în proz\. Proza în sine mi se pare doar o carcas\, o form\. Poezia e ceea ce m\ intereseaz\. G.D.: Te tenteaz\ s\ mai scrii [i poezie?

M.F.: M\ tenteaz\, dar nu îndeajuns încît s\ [i scriu. Paradoxal, de[i cere mai mult\ munc\ [i meserie, proza mi se pare mai facil\. Ce-i drept, la poezie, dac\ am o stare bun\, pot s\ scriu dou\ volume în trei seri - indiferent dac\ sînt nasoale, ideea e c\ am intrat într-o stare anume. Nu pot s\ definesc prea bine poezia [i nici nu-mi doresc s-o fac. Dar proz\ po]i s\ scrii [i cînd nu ai starea asta, pentru c\

A.C.: Pe de alt\ parte, ai recunoscut dintotdeauna c\ Filip te-a ajutat foarte mult, ba chiar c\ de-asta a]i început B\iu]eii, pentru c\ Filip voia s\ te mobilizeze s\ scrii. M.F.: Da, e foarte adev\rat, nu vreau s\ spun c\ n-a[ fi scris deloc f\r\ Filip, dar mi-ar fi luat mult mai mult, f\r\ ajutorul lui, pîn\ s\ fac eu de unul singur pasul spre scris [i publicare, temerile mele ar fi fost mult mai mari f\r\ fr\]ia lui, f\r\ încrederea lui în mine, f\r\ autoritatea lui de frate mai mare. Nu vorbesc despre stil [i despre autoritatea scriitoriceasc\, pentru c\ astea sînt diferite, chiar dac\ avem unele afinit\]i; e normal s\ le avem, tr\im în aceea[i familie, el m-a influen]at pe mine [i, b\nuiesc c\ într-o mai mic\ m\sur\, [i eu pe el, am citit cam acelea[i c\r]i, am avut aceea[i bibliotec\. Dincolo de asta, sîntem fiecare cu f\ga[ul lui, dar eu nu mi l-am asumat pe al meu ca s\ nu merg pe calea lui Filip, ci pur [i simplu asta am sim]it eu c\ m\ reprezint\. Dar într-adev\r Filip a avut o mare încredere în mine - eu am început s\ scriu poezie din clasa a patra, ca orice elev, apoi prin liceu am început s\ scriu [i proz\, deta[at de orice influen]\ a lui. {i de la bun început Filip mi-a recunoscut talentul, mi-a încurajat permanent nevoia de a scrie. Iar B\iu]eii este f\r\ îndoial\ consecin]a faptului c\ el m-a provocat s\ scriem împreun\.

M.F.: Asta mai pu]in. Am dat la Litere ca s\ nu m\ ia-n armat\. Facultatea, ca [i [coala, [i joburile, intr\ tot în registrul lucrurilor care trebuie refuzate. {coala mi s-a p\rut dintotdeauna un lucru care m-a închis [i m-a deranjat. Nu vreau neap\rat s\ spun c\ sînt autodidact, cred mai degrab\ într-un fel de autodidacticism f\r\ vrere, în sensul c\ toate lucrurile pe care le cite[ti [i care te intereseaz\ ajung s\ se sedimenteze. A.C.: Cum nu faci parte decît din familia Florian, [i nu din vreo genera]ie, promo]ie sau grup, trebuie s\ te întreb cum te sim]i în peisajul literaturii actuale, între apari]iile anului 2009, s\ zicem?

M.F.: {i Bucure[tiul îmi place, dar trebuie s\ plec din el ca s\ scriu, pentru c\ e mult prea zgomotos [i isteric pentru scris. Altfel, fiind bucure[tean, [tiind toate cartierele, toate astea nu m\ deranjeaz\, dar numai dac\ n-am ce face. Nu sînt un def\im\tor al ora[ului. Orice ora[ mare [i prost construit ajunge s\ se sugrume, s\ produc\ un zgomot permanent. Iar pentru scris asta e asfixiant.

M.F.: Eu unul - a]i auzit sirena de poli]ie care a trecut acum cîteva minute - cînd aud a[a ceva devin nevricos, o or\ nu mai pot s\ scriu nimic, mi-am pierdut orice idee. Nu m\ pot dedubla, nu pot s\-mi p\strez tihna [i pacea [i profunzimea pe care ]i le d\ scrisul; cînd m\ întrerup din cauza zgomotelor de pe strad\ pur [i simplu mi se taie firul care m\ leag\ de poveste.

M.F.: Sîntem fra]i de-adev\ratelea, iat\, fatalitate; am scris o carte împreun\ - iar\[i, fatalitate. Nu m\ irit\, dar...

A.C.: Un semn al aplec\rii tale pentru scris este [i faptul c\ ai dat la Litere, nu?

A.C.: Dar pare c\ Berlinul ]i-a pl\cut mai mult decît Bucure[tiul; de Bucure[ti spui mereu c\ trebuie s\ fugi.

A.C.: Sînt scriitori care spun c\ nu pot s\ scrie f\r\ zgomotul str\zii.

Intertitlu

eu c-am scris. Iar asta mi-a dat sentimentul c\ nu sînt atît de abscons pe cît a[ putea p\rea. A.C.: Acum, c\ ai ajuns la filosofia zen, vrei s\ continui s\ tr\ie[ti ca s\ scrii, nu s\-]i cau]i joburi, nu? M.F.: Da, asta mi-a[ dori, dac\ a[ putea. Dar dac\ încep s\ nu mai cred în ea mi-e team\ c\ voi fi aspru sanc]ionat. Deja mi-e team\ ca, dac\ v\ m\rturisesc vou\ lucrurile astea, s\ nu atrag\ represalii. Pîn\ acum înc\ func]ioneaz\. A.C.: Mi se pare un amestec curios între faptul c\ vrei s\ tr\ie[ti - poate nu din scris, dar scriind - [i faptul c\ nu ai ambi]ii literare, de plasare în topuri. De obicei lucrurile astea merg împreun\, oamenii care-[i dedic\ via]a scrisului vor s\ ajung\ undeva cu el. M.F.: Dac\ mi-a[ dedica toat\ via]a scrisului, [i sper s\ se întîmple asta, a[ face-o pentru c\ n-a[ vedea altceva ce pot face. Ar fi singura form\ prin care nu s\ m\ afirm, s\ ies în fa]\, s\ cap\t faim\ [i recunoa[tere, ci singura form\ de a justifica c\ sînt aici. Cu riscul de a spune ceva sfor\itor, trebuie s\ spun c\ o via]\ ai, dac\ ]i-o petreci prin tot felul de locuri în care nu ai ce c\uta, cu oameni care te mutileaz\, ajungi s\ te întrebi pe la 70 de ani care e miza, ce-ai f\cut. Sînt ni[te întreb\ri adolescentine, dar esen]iale, nu trebuie s\ te îndep\rtezi de ele doar pentru c\ sînt ridicole [i sfor\itoare [i pompoase. Dac\ po]i face ceea ce sim]i c\ trebuie s\ faci, f\-o, cu toate riscurile inerente, asum\-]i zenul, du-te. A.C.: Tu n-ai c\utat compania grupurilor de scriitori, nu te-ai dus la cenacluri... M.F.: N-am nimic împotriva chestiilor \stora, sînt prieten

M.F.: Nu-mi dau seama care e locul meu, unde ar trebui s\ fiu, dac\ sînt mai bun sau mai pu]in bun decît altul. În primul rînd pentru c\ nu m\ compar. Pot s\ spun c\ scriu o proz\ diferit\ decît scrie Dan Sociu sau Lucian Teodorovici, dar pe mine m\ intereseaz\ propria mea voce. Asta nu înseamn\ c\ nu-i citesc pe ceilal]i [i c\ nu v\d c\ exist\ ni[te curente. Nu spun c\ nu vreau s\ m\ compar din vreun orgoliu, dar nu cred c\ e rostul meu s\ spun asta. Dac\ voi fi prins în vreun insectar de c\tre un critic destoinic [i mi se va spune c\ fac parte din nu [tiu ce list\ de specimene, n-o s\ am nimic împotriv\. Eu oricum n-o s\ m\ simt nici a[a, nici altminteri. Pe de alt\ parte, nu ]in nici s\ fiu singular - dac\ voi fi, se întîmpl\. Sau dac\ voi fi ca al]i 18 scriitori la un loc, iar\[i, se-ntîmpl\. Eu ]in s\-mi urmez propria mea voce [i dragostea de scris. Am fost întrebat de curînd dac\ mi-am propus s\ urmez fantasy-ul lui R\zvan R\dulescu, din Teodosie cel Mic. Citisem Teodosie cel Mic [i îmi pl\cuse foarte mult, dar nu mi-am propus nimic; sînt c\r]i care te influen]eaz\ inevitabil. Mai apropiat\ de cartea mea, ca sev\, mi se pare Enciclopedia zmeilor, a lui C\rt\rescu; cînd am citit-o, am sim]it c\ a[ fi vrut s-o scriu eu, a fost o confirmare a faptului c\ mai exist\ oameni care v\d lucrurile în felul în care le v\d eu. A.C.: În afar\ de Teodosie cel Mic [i de Enciclopedia zmeilor ai mai citit, b\nuiesc, [i alte c\r]i care merg în direc]ii similare cu romanul t\u. Ce alte modele ai avut? M.F.: Repet, modelele astea sînt implicite, nu func]ionez cu gîndul c\ trebuie s\ urmez cutare maestru. Mi-au pl\cut scriitori din registre foarte diferite, dar cei pe care-i simt aproape au r\mas cam aceia[i [i sînt citi]i demult, în perioada aia în care nu în]elegi critic resorturile, nu [tii s\ descompui proza pe buc\]ele, ci pur [i simplu sim]i c\ ]i se adreseaz\ direct, c\ vorbesc intimit\]ii tale profunde. De la Jules Verne, de pild\, mi-a r\mas teritoriul de basm, de incertitudine, de descoperire a unor lumi, dincolo de el ca scriitor, fiindc\ nu scria str\lucit, dar nu m\ intereseaz\ asta, ci bucuria de a descoperi noi [i noi teritorii în care s\ te afunzi. Dintre prozatorii români mi-au r\mas, tot în adolescen]\, [i nu-

A.C.: {i al]i scriitori str\ini care te-au marcat, în afar\ de Jules Verne? M.F.: Cred c\ literatura sud-american\. Márquez. Dar [i Saramago, Boris Vian, Dino Buzzati, cu ni[te povestiri [i dou\ micro-romane care mi-au pl\cut enorm la o anumit\ vîrst\: Bàrnabo, omul mun]ilor, o carte mai obscur\, din care iar\[i am împrumutat ceva, un personaj care st\ singur în mun]i, cu o problem\ amoroas\; sau Secretul p\durii b\trîne, o poveste despre ni[te vînturi care vorbesc. Scriitorii \[tia au venit în întîmpinarea a ceea ce eu sim]eam demult, înc\ dinainte de a citi [i de-a scrie. Scriitorii care conteaz\ sînt cei care-]i vin în întîmpinare, nu neap\rat cei care te formeaz\, ci cei care-]i adîncesc obsesiile, care-]i dau ap\ la moar\ sau, altfel spus, care î]i hr\nesc piticii. A.C.: De ce ai abandonat Literele? Pentru c\ nu mai aveai chef s\ te instruie[ti, sau te-a dezam\git facultatea? M.F.: Am dat la Litere la stat [i n-am intrat, a[a c\ m-am dus la Spiru Haret, ca s\ scap de armat\. Nu [tiu ce s-ar fi întîmplat la Litere la stat, b\nuiesc c\ a[ fi avut probleme cu destui profesori. Repet, nu mi-a pl\cut [coala, n-am luat premiu decît în clasa întîi, a doua [i a treia, n-am fost la nici o olimpiad\, am fugit de chestiile astea ca de dracu’, am încercat s\ nu ridic mîna nici m\car cînd [tiam, nu voiam s\ fiu scos la tabl\, nu voiam zece, a[a sim]eam, încercam s\ m\ ascund [i s\ fiu l\sat în pace. {i cred c\ [i pe plan social, dup-aia, am încercat acela[i lucru. Iar specimenele de profesori peste care am dat la Spiru, obtuzitatea, lipsa de nuan]e, agresivitatea - toate astea m-au însp\imîntat, de[i nu sînt un revolu]ionar [i nici un revoltat. Dup\ ce armata n-a mai fost obligatorie, am renun]at. În anul IV.

dat seama c\ nu pot face fa]\ singur. Era absurd s\ r\mîn acolo doar pentru c\ a[a mi-am propus, din moment ce oricum nu puteam s\ scriu, pentru c\ era frig, nu aveam ap\, lemne, potec\. De ce s\ m\ ag\] cu furie de via]a de la sat?

mi se pare o capcan\ s\ faci asta.

A.C.: Pentru un om n\scut [i crescut în Bucure[ti pare oricum o tortur\ ce-ai îndurat tu acolo.

M.F.: Cred c\ cea mai important\ regul\ e s\ nu-mi impun reguli. Ori de cîte ori mi-am impus reguli, m-am blocat în ele. Am un plan [i o schem\, [tiu ce vreau s\ scriu, dar cînd î]i impui un plan riguros, cred c\ distrugi ceva foarte important în scris: via]a personajului. Trebuie s\ [tii care e povestea, dar dac\ romanul func]ioneaz\ [i e de-adev\ratelea, personajul are propria lui via]\.

M.F.: Nu e o tortur\, pentru c\ dintotdeauna mi-a pl\cut muntele. În vacan]ele de la Sinaia, bunicul m-a dus pe munte de la trei ani, apoi am mers foarte mult cu Filip. Am o mare voluptate a muntelui. În ce prive[te confortul, am nevoie doar de strictul necesar. Dar nu-mi place s\ vorbesc despre lucrurile astea pentru c\ nu e nimic demonstrativ în ele, nu ]in s\ ar\t c\ m-am dus eu la ]ar\ s\ sparg lemne: le-am spart pentru c\ trebuia, nu pentru c\ vreau s\ fiu scriitorul care sparge lemne. G.D.: Te tenteaz\ s\ pleci din ]ar\? M.F.: Sînt de p\rere c\ patria e limba în care stai. N-a[ putea s\ m\ rup de limba pe care-o vorbesc [i, chiar dac\ [tiu englez\, n-a[ sim]i c\ sînt eu vorbind alt\ limb\ - în plan social, nu literar. Chiar ]in la limba asta. A[ pleca pe un termen limitat, cum a fost bursa asta la Berlin. Dar n-a[ sta cinci ani acolo. A.C.: Berlinul ]i-a pl\cut mai mult decît Bucure[tiul? M.F.: E mult mai lini[tit [i mult mai civilizat, asta e. {tiu s\ îngrijeasc\ lucrurile pe care le au, [i arhitectural, [i peisagistic. E ceva obiectiv. A.C.: Bine, ar fi nedrept s\ fii considerat un detractor al Bucure[tiului, chiar dac\ spui c\ nu po]i s\ scrii aici, dup\ ce i-ai dedicat o carte, [i înc\ una dintre pu]inele care se ocup\

G.D.: Deci n-ai ni[te reguli dup\ care scrii - în afar\ de faptul c\ te izolezi.

A.C.: Ai totu[i un program de scris, scrii diminea]a, nu? M.F.: Da, pentru c\ diminea]a sînt plin de energie, am vitalitatea [i disponibilitatea de a scrie proz\; seara pot s\ scriu poezie. M\ trezesc la cît m\ trezesc, îmi beau cafeaua, îmi fumez ]ig\rile, m\ scutur de somn [i m\ apuc de scris; n-o fac dup\ un program, o fac pentru c\ a[a e firea mea [i disponibilitatea mea de-a scrie. A.C.: Cum arat\ o zi din via]a ta? M.F.: Pot s\ iau o zi de la ]ar\, pentru c\ numai acolo am scris cartea asta. M\ trezesc destul de devreme - am laptopul la mine [i un stick de internet, nu-mi refuz chiar orice confort -, îmi fac cafeaua, încerc s\ m\ pun într-o stare, m\ gîndesc la ce am de f\cut [i încerc s\ m\ lini[tesc, s\ n-o iau ca pe o corvoad\, ci ca pe o bucurie, ca pe ceva magic ce urmeaz\ s\ se întîmple. Cel mai important e s\-mi g\sesc starea bun\, prielnic\, deta[at\, cur\]at\ de alte gînduri. Iar cînd m\ simt împ\cat cu mine, m\ pot duce s\ scriu. Se întîmpl\ uneori s\ simt c\ nu mai pot scrie un rînd în ziua aia, iar atunci renun], pentru c\ mi se pare important s\ nu m\ înc\p\]înez s\ r\mîn la mas\, m\ ridic [i g\sesc altceva

interviurile NL

i mai pot scoate din intimitatea asta despre care am vorbit, Gellu Naum, [i cu poezia, [i cu Zenobia, Blecher, cu Întîmpl\ri din irealitatea imediat\, C\rt\rescu cu Nostalgia, pe care am citit-o exact la vîrsta potrivit\, Agopian. Acum am început o nou\ carte din care am scris doar cîteva pagini [i mi-am dat seama c\ pîn\ acum sun\ a Agopian [i nici m\car nu l-am recitit recent. Am avut o lansare a c\r]ii la Cluj, unde lumea cultural\ pare s\ aib\ o problem\ cu C\rt\rescu, a[a c\ am fost întrebat de ce unele pasaje din carte sun\ a c\rt\rescianism; le-am spus c\ nu e deliberat, c\ atunci cînd cineva î]i place, inevitabil împrumu]i ceva de la el. Ar fi o problem\ dac\ ar fi o pasti[\, dac\ a[ fi urm\rit acest lucru cu obstina]ie, dar faptul c\ scriitorii care-mi plac î[i las\ amprenta în ceea ce scriu e absolut normal.

G.D.: Dar nu ]i-ar fi pl\cut s\ faci Literele de la Universitate? M.F.: Mi-ar fi pl\cut s\ întîlnesc ni[te profi de la Litere, dar nu în mediul \sta de constrîngere, în care eu trebuie s\ înv\] ca s\ iau o not\. Mi se pare necinstit [i claustrant. A[ fi vrut s\ întîlnesc mai ales ni[te colegi mai str\luci]i decît am avut dincolo; regret c\ n-am f\cut parte dintr-o genera]ie de studen]i cu care s\ m\ în]eleg bine. Am o mare pre]uire [i pentru Eugen Negrici, [i pentru Mircea C\rt\rescu, [i pentru Simona Popescu, a[ fi vrut s\-i cunosc, dar nu a[a. {i ca s\ m\ întîlnesc cu cî]iva oameni extraordinari ar fi trebuit s\-i îndur pe al]ii mai pu]in extraordinari. Dar dincolo de asta, marele meu regret în ce prive[te facultatea e pierderea ocaziei de a lega prietenii cu colegii mei studen]i. Cred c\ [i asta a contat la aparenta mea izolare, pentru c\ nefiind la facultate, nefiind prieten cu unii sau cu al]ii, nemergînd la cenacluri, am r\mas de sine st\t\tor [i din familia Florian. A.C.: Bine, reflexele astea de plasare [i de apartenen]\ mi se pare c\ ]in de o cultur\ provincial\, de uli]\ de sat, în care prima întrebare e „\sta al cui e”. M.F.: {i mie mi se pare la fel. Rîd cu spume cînd g\sesc mai ales pe bloguri - expresii ca „mafio]ii Florian”, „o ga[c\ periculoas\ în literatur\”. Î[i închipuie c\ din moment ce Filip a avut traduceri în str\in\tate, înseamn\ c\ e prizat de ni[te oameni cu interese oculte, iar eu, fiind fratele lui, sînt în aceea[i cîrd\[ie care dirijeaz\ literatura. O s-o spun din nou, cu riscul ca cine n-are umor s\ nu în]eleag\ nici de data asta: într-adev\r, sîntem o mare mafie. Sînt un mare mafiot care locuie[te la ]ar\.

Nu ]in s\ ar\t c\ m-a am dus eu la ]ar\ s\ sparg lemne: le-a am spart pentru c\ trebuia, nu pentru c\ vreau s\ fiu scriitorul care sparge lemne A.C.: Spuneai chiar c\ te tenteaz\ s\ pleci de tot la ]ar\. M.F.: Da, dar conform teoriei zen nu trebuie s\ te gînde[ti la lucrurile astea. Dac\ m-a[ gîndi dinainte, a[ începe s\-mi fac planuri [i ar interveni ni[te for]e, în fine, s-ar strica aranjamentul - nu [tiu cum arat\ asta în scris, sper s\ nu par nebun. Deci încerc s\ nu-mi fac planuri de felul \sta. Lucrurile vin de la sine. Dac\ se va întîmpla s\mi priasc\ acolo, o s\ r\mîn acolo. Întîi am crezut c\ o s\ stau acolo cît mai mult, dar cînd am prins gerurile alea cumplite de minus dou\zeci de grade, eram singur [i am îndurat trei s\pt\mîni care mi s-au p\rut cît trei ani. Mi-am

de acel Bucure[ti recent, al cartierelor, nu de Bucure[tiul interbelic. M.F.: Chiar [i Bucure[tiul din B\iu]eii e diferit de Bucure[tiul de acum. Voi sînte]i bucure[teni? G.D.: Eu da. A.C.: Eu nu, dar stau de [apte ani în Drumul Taberei. {i cînd te plimbi pe-acolo recuno[ti înc\ fragmente din B\iu]eii. M.F.: Bucure[tiul \sta îmi place mult, labirinturile de str\du]e dintre blocuri, s\ auzi femeia de la etajul cutare care-[i strig\ copilul, mirosul de omlet\, copiii jucîndu-se fotbal, cîinele care-]i trece pe sub picioare - C\rt\rescu s-a ocupat foarte bine de starea asta poetic\ dintr-un ora[, decuparea de detalii dintr-un peisaj aparent cenu[iu. Mie îmi plac lucrurile astea - nu o în]elege]i voyeurist, dar îmi place s\-mi v\d vecinii c\utîndu-[i toc\torul prin buc\t\rie sau jucînd table în maieu, nu sînt un anti-urban stupid. Dar ele nu m\ ajut\ s\ scriu. A.C.: Decît, poate, dac\ scrii despre ele. Pentru c\ b\nuiesc c\ B\iu]eii a fost scris în Bucure[ti. M.F.: Da, a[a e. A.C.: Spuneai c\ ai început s\ scrii altceva. M.F.: Da, am început ceva, dar am scris doar cîteva pagini, doar cît s\ surprind starea respectiv\. Pot foarte bine s\ [terg totul [i s\ scriu altceva dar, cum am mai spus [i într-un interviu pentru Suplimentul de cultur\, am nevoie s\ scap de personajul [i de starea din {i Hams {i Regretel, în care m-am adîncit. Am nevoie de o chestie solar\, senin\. Nu [tiu cît o s\-mi reu[easc\, pentru c\ nu sînt omul care s\ urmeze un program,

de f\cut. Altfel a[ acumula frustrare [i un fel de mîzg\, iar asta s-ar r\sfrînge [i în zilele urm\toare; neputin]a asta mar marca [i în zilele urm\toare. A.C.: Cît timp ai stat în total la ]ar\? M.F.: Un an întreg. În afar\ de luna în care am fost la Berlin, cred c\ am trecut apoi prin Bucure[ti maximum o lun\ la un loc. Am stat la Ciocanu din octombrie 2008 pîn\ în noiembrie 2009. Am terminat romanul în august, dar pîn\ în octombrie am mai corectat. Mai mult de jum\tate din anul \sta l-am petrecut cu so]ia mea, care a venit acolo; problema era cînd nu era ea [i era foarte frig [i viscol; s\pt\mînile alea mi sau p\rut luni. Dar singur\tatea aia mi-a fost cumva prielnic\, pentru c\ cel mai important mi se pare începutul unui roman, pîn\ intri pe f\ga[, pîn\ se a[az\ lucrurile [i [tii foarte bine ce ai de f\cut. Odat\ ce lucrurile prind via]\ [i povestea se adînce[te, scrisul merge [i de la sine. A.C.: {i o zi din Bucure[ti cum arat\? M.F.: O zi bun\ se sfîr[e[te cu o victorie a lui Dinamo împotriva Stelei. |sta e primul lucru care-mi vine-n minte. În Bucure[ti citesc, am pl\cerile pe care la ]ar\ mi le refuz - urm\resc un meci de fotbal, v\d videoclipuri tîmpite la televizor, ascult mult\ muzic\, fac plimb\ri, ies cu prietenii. Dar pîn\ la urm\ via]a asta tihnit\ [i f\r\ mari contorsiuni ajunge s\ m\ p\c\leasc\, s\ m\ prind\ ca într-o capcan\: e un ritm lejer, dar care n-are nici o miz\ [i de care m\ simt supt. Chiar [i cînd faci chestii pl\cute, aici ajungi s\ sim]i c\ tu e[ti prizonierul lor, nu invers. Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir

c`r]i

r`zvan mihai n`stase (o)chei de lectur` o valiz` trist`

un\ diminea]a. Nu [tiu cum v-a]i închipui c\ ar trebui s\ arate romanul celui mai mic dintre b\iu]ei, dac\ s\ fie vesel sau trist, sau limpede ca un cristal ascuns în vreo pe[ter\, cert e c\ el a fost scris, se nume[te {i Hams [i Regretel, pîn\ la urm\ pu]in conteaz\, nu-i r\u s\ fii roman, s\ fii hibrid, s\ îmbini în lung [i-n lat formule narative, descriptive, dubitative, s\-]i ademene[ti cititorii prin fel [i fel de cotloane - se cheam\ chei de lectur\, fire[te -, dup\ care s\ le trînte[ti u[i în nas, ca [i cum totul e o joac\ [i în literatur\ orice e permis, fiindc\ tocmai a[a stau lucrurile, totul e permis [i po]i s\ te l\f\i printre cuvinte cît e ziulica de lung\, c\ tot se vor scrie articole prin ziare despre tine, romanule, [i via]a va fi ceva mai roz [i mai trist\ - cam a[a ar putea ar\ta o cronic\ despre romanul de debut al lui Matei Florian, scris\ în stilul [i în spiritul romanului. Voi încerca pe cît se poate s\ nu povestesc mai nimic din firul istorisirii. Diplomatic ar fi s\ spun c\ fac asta pentru a nu le [tirbi cititorilor poten]iali pl\cerea descoperirii unui scenariu captivant (întotdeauna d\ bine s\ spui c\ e captivant) [i fascina]ia decript\rii multiplelor paliere de lectur\ (pentru c\ ori de cîte ori o carte pare s\ spun\ mai multe lucruri, dar nimic foarte limpede, trebuie s\ presupunem c\ ceva Matei Florian, {i Hams [i Regretel, Editura Polirom, e scris foarte adînc). Ia[i, 2009, 264 pag. Adev\rul trist(in) e c\ mi-e foarte greu s\ povestesc subiectul romanului de fa]\ deoarece nu l-am în]eles foarte clar. {i Hams [i Regretel este genul de carte care solicit\ o deosebit\ aten]ie la fiecare pagin\ [i detaliu, la care cititorul trebuie s\ fie cu ochii-n patru, într-o stare de permanent\ vigilen]\, pentru a pricepe ceva. Pe scurt, o carte destul de obositoare. Impresia deriv\ probabil din formula dup\ care Matei Florian a ales s\-[i alc\tuiasc\ frazele: enun]uri lungi, cuvinte de leg\tur\ [i virgule din plin, juxtapuneri, permanente acolade [i digresiuni, jocuri de cuvinte (uneori inspirate, alteori f\r\ un rost precis), la toate acestea ad\ugîndu-se un anumit tempo molcom. Pe spa]ii ample, textul sun\ u[or incantatoriu, ca o lung\ litanie de care e posibil s\ te la[i sedus ({i Hams [i Regretel mi se pare genul de carte care poate avea fani înfoca]i) sau care s\-]i provoace o simpl\ [i nedumerit\ ridicare de sprîncene. Dincolo îns\ de formula aleas\, romanul

lui Matei Florian pare înc\rcat de biografie. Nu e, cum s-ar putea crede, o carte despre pitici, deoarece nimic din ADN-ul celor pe care scriitorul i-a denumit astfel nu difer\ de cel al oamenilor obi[nui]i. Piticii tr\iesc, iubesc, ur\sc, mint la fel ca oamenii, au acelea[i defecte de vorbire (pot fi, de pild\, peltici). Par mai degrab\ a fi un soi de pl\smuiri personale, de întruchip\ri ale frustr\rilor pe care fiecare le acumuleaz\ periodic, simboluri ale angoaselor care ne cuprind [i pe care, cu am\r\ciune, adeseori le numim piticii mei. În pofida a numeroase pasaje amuzante (mi s-au p\rut oportune [i inspirate anumite g\selni]e onomastice de genul Klaus-Tratus), romanul este unul foarte trist, despre desp\r]ire [i singur\tate. Nu de pu]ine ori textul aduce cu o foarte amar\ grimas\, cu un zîmbet for]at în spatele c\ruia se întrez\resc suspine. Citi]i de pild\ un pasaj precum: „Bun\ diminea]a. {i acum gata: ai venit, ]i-a spus bun\ diminea]a [i ai plecat. Ne-am în]eles, da? Spune, ne-am în]eles?! De ce te ui]i cu moaca asta palid\ la mine? N-am chef de figurile tale, n-am chef! Ai venit [i acum ai s\ pleci. Ce e atît de complicat? Hai! F\ pa[i! M\ doare-n cot c\ ai venit. Locul t\u nu e aici. Nu ai ce c\uta aici. Ce e a[a de greu de priceput?, spune-mi , f\-m\ s\ în]eleg, c\ nu reu[esc s\-mi dau seama. De cîte ori trebuie s\-]i repet c\ nu ai ce c\uta aici? Aici stau eu cu piticii mei. Stai s\ ]i-i prezint, dac\ tot te holbezi la mine: pata aia verde care atîrn\ pe draperie se nume[te Usi, uite-l [i pe Altfred lipit galben de tavan [i, dac\ te ui]i cu aten]ie în p\rul meu, vei vedea un culcu[ albastru: acolo se odihne[te Regretel. {i, îmi pare foarte, foarte r\u, dar e fix treaba ta dac\ nu po]i s\-i vezi.” (p. 183). Dincolo de limbajul mai mult sau mai pu]in poetic [i de arabescurile frastice, într-un astfel de pasaj se poate citi pur [i simplu frustrarea unui îndr\gostit neîn]eles de iubita lui pe care înc\ o mai iube[te. În loc de concluzie a[ ad\uga faptul c\ romanul de debut al lui Matei Florian poate fi definit cel mai bine prin termenul de „valiz\”, prin asta în]elegînd o construc]ie literar\ în care încap multe [i deosebite lucruri dar pe care o iei ca atare, cu totul (mi-a amintit din acest punct de vedere, vag, de Zazie î n m etrou a lui Raymond Queneau). O valiz\ în care se afl\ alte valize mai mici - cuvinte-valiz\ (cel mai elocvent exemplu fiind chiar numele protagonistului {i Hams [i Regretel), propozi]ii-valiz\, sentimente-valiz\. O valiz\ loveitorhateit, pe care unii o vor lua cu ei oriunde, ca pe un accesoriu util [i de mare pre], iar al]ii o vor uita cu drag\ inim\ pe un peron. R\zvan Mihai N\stase, 24 de ani, absolvent al Facult\]ii de Litere, Universitatea Bucure[ti, `n prezent masterand `n teoria [i practica edit\rii. ~n 2004 a publicat volumul de poezii Joc [i a[teptare (Editura Metafora, Constan]a). }ine rubrica de cronic\ a traducerilor `n Contrafort [i este redactor la Editura Curtea Veche.

ana chiri]oiu indysociabil

una dintre cele mai bune c`r]i pe care le-am citit vreodat` eoarece mi-a f\cut o mare pl\cere s\ scriu despre un roman str\in în num\rul trecut, o pl\cere real\, cum n-am mai sim]it de mult scriind despre c\r]i române[ti, mai ales pentru c\ n-am sim]it-o nici citindule, era de a[teptat s\ repet experien]a [i în acest num\r. Ar fi poate util s\ explic mai multe despre asta, despre faptul c\ în libr\rii nu mi se mai scurg de mult ochii dup\ c\r]i române[ti, c\ pe lista de titluri dup\ care tînjesc nu se afl\ decît c\r]i str\ine, ba chiar, pentru c\ [i al]i prieteni mi-au m\rturisit c\ simt acela[i lucru, ar fi util s\ facem chiar o dezbatere pe tema acestei lipse de apetit, cu tot cu scriitori, critici, coordonatori de colec]ii, formatori de opinie etc., chiar [i cu riscul ca discu]ia s\ nu fie neap\rat delectabil\, informat\ [i util\, sau s\ se încheie eventual cu concluzii, ci mai degrab\ isteric\, personalizat\ [i haotic\, a[a cum se întîmpl\ îndeob[te în mai toate dezbaterile bucure[tene. Aproape c\ a[ spune dinainte c\, în cel mai bun caz, rezultatul nu merit\ efortul organizatoric, iar în cel mai r\u, ajungi s\ te c\ie[ti amarnic c\ ]i-a trecut prin cap s\ iei ini]iativa, pentru c\ se las\ cu pierderi de amici, cu injurii, cu bîrfe, în fine, cu toat\ gama de pasionalit\]i cunoscute. A[a c\, cel mai probabil, aceast\ dezbatere nu va avea loc, cel pu]in nu sub auspiciile revistei noastre, pe care o dorim în continuare (adic\ timp de înc\ un num\r) senin\, afirmativ\ [i mai ales cosmopolit\, dup\ cum ne-am imaginat-o înc\ de cînd era un proiect înscris într-o competi]ie. Pe lîng\ faptul c\ n-am avut chef nici s\ citesc prea mul]i autori români, nici s\ scriu despre ei [i s\ provoc ierarhiile deja fixe, de care unii ]in cu din]ii, iar al]ii se fac c\ se indigneaz\, totul cu un aer de muzeu de provincie, prin care nu mai prinzi decît vizitatori r\t\ci]i sau elevi adu[i cu clasa, chiar [i cînd e vorba de autori tineri, mi-am permis chiar extravagan]a de-a m\ ocupa de unul dintre autorii mei prefera]i, care a devenit pentru rubrica mea ceea ce este Hunter S. Thompson pentru rubrica American Reader: Arnon Grunberg. De[i citisem în ultima vreme c\r]i foarte bune semnate de autori care pur [i simplu nu au cum s\ te dezam\geasc\ - Coetzee, Jeanette Winterson, Jonathan Safran Foer, dar [i cî]iva neerlandezi clasici despre care nu mai fac vorbire aici - romanul The Jewish Messiah (în original: De joodse messias, reeditat cu titlul Grote Jiddische Roman, 2004) al lui Grunberg, probabil cel mai tradus [i mai l\udat dintre c\r]ile sale (din

care cu greu va fi sc\pat vreuna nepremiat\) mi-a trezit [i între]inut pîn\ la cap\t senza]ia c\ e una dintre cele mai bune c\r]i pe care le-am citit vreodat\, de[i mi-e greu s\ adun c\r]ile care mi-au pl\cut în top tenuri. {i, chiar dac\ mi-am început textul umoral [i capricios, nu pot s\-l continuu decît încercînd s\ analizez ce anume ar putea s\ explice acest superlativ. M-am întrebat asta înc\ de cînd am sim]it c\ romanul m\ transform\ într-un cititor fericit [i naiv, care se las\ sedus de o poveste construit\ excelent f\r\ nici o împotrivire critic\. Cu toate astea, n-o s\ depun m\rturie despre cît de repede am devorat cele aproape 500 de pagini, pentru c\ n-a fost cazul; am f\cut pauze dese, ca s\ las de citit [i pentru mai tîrziu, [i nu m-am gr\bit s\ ating finalul, de[i nu-mi doream deloc s\ p\r\sesc lumea micului ora[ elve]ian Basel, în care Xavier Radek se îndr\goste[te de evrei (de unul în mod special) [i se hot\r\[te s\-[i dedice via]a consol\rii acestora. The Jewish Messiah probabil c\ duce la perfec]iune cinismul, ironia [i arta lui Grunberg de a pune la b\taie [i de-a arunca în aer - uneori flamboiant, alteori pe nesim]ite - cli[ee, personaje [i rame narative întregi. Ci- Arnon Grunberg, The Jewish Messiah, translated from the tindu-l, m-am în- Dutch by Sam Garrett, Penguin trebat în primul rînd Books, 2008, 472 pag cîte romane sînt în el, pentru c\, de[i se cite[te u[or, pare aerisit [i curge de la sine, The Jewish Messiah e un roman dens, în care nici un fir narativ nu e în plus. A[ pune pe primul loc în lista pove[tilor cuprinse în acest roman noir amorul dintre Xavier, consolatorul evreilor, [i Awromele, fiul rabinului din Basel, poate tocmai pentru c\ e atipic\ pentru scrisul lui Grunberg, care nu e cunoscut ca un autor roman]ios; de fapt, nici o poveste de dragoste mai ac\t\rii nu [i-ar dori s\ se lase transcris\ de el. Probabil c\ nici nu l-ar flata observa]ia, dar mi-e greu s\ nu observ c\, cu tot caricaturalul situa]iei - Xavier se pretinde evreu [i trece printr-o circumcizie artizanal\ în urma c\reia î[i pierde un testicul pe care urmeaz\ s\-l p\streze într-un borcan pîn\

ernu

c`r]i

vasile

jurnalul vremurilor de infla]ie Drag\ Bogdan,

la moarte (ceea ce îl transform\ într-un personaj central), iar Awromele nu poate s\ spun\ nu invita]iilor nocturne, pentru c\ mama lui îi spusese c\ evreii nu trebuie s\ fie nepolitico[i, fiindc\ [i-a[a au o faim\ proast\ - povestea celor doi iese cumva întreag\ din absurdul crescînd al lucrurilor care o înconjoar\ sau pe care le declan[eaz\, c\ci Xavier ajunge prim ministru al Israelului [i, din aceast\ pozi]ie, declan[eaz\ un r\zboi mondial, în timpul c\ruia moare, al\turi de cîinii s\i [i de trupul deja neînsufle]it al lui Awromele, în bunc\rul pe care [i-l construise în vederea conflagra]iei. Probabil c\ deja v\ sun\ cunoscut [i v\ gîndi]i c\ e vorba de o parodie cheap a vie]ii {ti]ivoi-cui; o parodie este cu siguran]\, dar nu doar a lui Hitler, ci a multor altor lucruri, plus c\ nu e cheap deloc, cel pu]in pentru faptul c\ nu las\ nici un strop de tezism la vedere. Dar [i pentru c\ se ocup\ de multe alte teme. Celelalte pove[ti cuprinse în carte cu greu ar putea ie[i la lumin\ de sub valul gros de sarcasm care le îneac\; povestea de familie a lui Xavier, de pild\, aminte[te vag de Alergînd ca apuca]ii (compara]ia mea preferat\), numai c\ Grunberg nu se fere[te de dramatism, ci îl cultiv\; o face într-un sens benign, parc\ ignorîndu-i poten]ialul exploziv, doar pentru a spori ambiguitatea [i, într-un final, absurdul. De altfel, familiile disfunc]ionale par s\ fie un trademark al scrisului lui Grunberg. Pe scurt, tat\l lui Xavier, un arhitect de succes, î[i g\se[te tîrziu un scop în via]\ în vizitarea saloanelor de masaj asiatic, iar mama lui Xavier nu se mai intereseaz\ decît de noul ei amant, un cu]it de buc\t\rie italian cu care se mutileaz\ în fiecare noapte, mai ales dup\ ce prieArnon Grunberg, Grote Jiddische tenul pe care [i-l Roman, Vassalucci, Jiddische face dup\ ce diBibliotheek, 2004. vor]eaz\ de tat\l lui Xavier declar\ în timpul unei cine c\ e amorezat de fiul ei. S-ar putea spune c\ o alt\ tr\s\tur\ a scrisului lui Grunberg este un narator u[or twisted, care se situeaz\ (uneori prea) deliberat în r\sp\r cu toate normele curente, sau mai ales cu cele curente, [i lipsit de compasiune fa]\ de personajele sale - Istoria calvi]iei mele ar fi un bun argument în acest sens. Îns\ nu pe seama personajelor sale se amuz\ Grunberg atît de copios [i de amar în acela[i timp, ci pe seama iner]iilor de gîndire [i de comportament pe care le întruchipeaz\ în acestea. Imigrantul egiptean din Basel e cunoscut pentru falafelul lui [i e h\r]uit pe rînd de Hamas, de militan]i evrei [i de amintirea preten]iilor mamei sale. Bettina, fiica unei familii catolice, î[i face un scop din a salva, cu cî]iva dolari pe

lun\, cîte un sat indian, [i î[i împinge [i iubi]ii s\ fac\ [i ei acte de caritate. Dup\ ce renun]\ la ideea de a scrie marele roman al iudaismului - un mise en abîme autoironic [i sucit (vezi titlul reedit\rii romanului) -, Xavier se hot\r\[te s\ traduc\ Mein Kampf în idi[; îl sprijin\ în acest sens naivul [i iubitorul Awromele, într-o întreprindere care se întinde pe toat\ durata vie]ii lor. De fapt, The J ewish M essiah este doar aparent [i incipient un roman (pseudo)realist cu nuan]e de critic\ social\ (fie ea [i deghizat\ sub un umor dement, cultivat pe fiecare pagin\); de la un punct încolo devine evident c\ povestea se îndreapt\ spre o fars\ de propor]ii cutremur\toare [i c\ lini[titul Basel, cu toate personajele lui colorate, nu e decît un decor de mucava pentru [arja care se pune în scen\. În fond, spre ce altceva s-ar putea îndrepta un roman supraînc\rcat de ironie, al c\rui narator arunc\ în aer orice point exact în momentul în care p\rea c\ se preg\te[te s\-l afirme? {i totu[i, nu versatilitatea, inteligen]a, ironia [i calitatea construc]iei narative sînt calit\]ile prioritare ale acestui roman, ci problematizarea complex\, ingenioas\ [i detabuizant\ - f\r\ s\ fie ireveren]ioas\ a nenum\rate subiecte contemporane, de la, evident, siajul Holocaustului, în care intr\ [i victime, dar [i culpe imaginare sau prost în]elese, [i resentimente mocnite, [i cli[ee, [i violen]\ (de altfel, violen]a e o întreag\ partitur\ a romanului [i deschide o cheie de lectur\ aparte), pîn\ la plictisul n\sc\tor de mon[tri dintr-un ora[ prosper [i lini[tit precum elve]ianul Basel. Nu pot s\ nu adaug c\ un roman atît de bine construit, care parodiaz\ ideologia fascist\ f\r\ s\ lase m\car o clip\ impresia c\ urmeaz\ o tez\ sau o demonstra]ie, nu ar trebui s\ lipseasc\ din nici o bibliografie cu tematic\ post-Holocaust, mai ales într-o ]ar\ ca România, în care Holocaustul n-a fost asumat înc\ nici politic, nici academic, [i în care un profesor de istorie afirm\ senin c\ "Holocaustul a fost o zi trist\" . S-ar putea obiecta c\, înainte de a explora aceast\ tem\ prin c\r]i ironice, deconstructiviste, ar fi necesar poate un raport oficial al vreunei comisii preziden]iale sau, în ce prive[te domeniul editorial, traducerea altor c\r]i, a[a-zicînd consacrate, din domeniu. Dar, ca alte c\r]i care iau în r\sp\r absurdit\]ile istoriei [i ale comportamentului uman, în loc s\ le c\ineze [i s\ le condamne, The J ewish Messiah are avantajul c\ pune în discu]ie o galerie întreag\ de teme, o mare parte dintre ele politice, reu[ind deopotriv\ s\ amuze (fie [i amar) [i s\ fie o construc]ie irepro[abil\ [i, dup\ cum anun]am înc\ din titlu, o lectur\ extrem de pl\cut\. Am senza]ia c\ s-ar putea s\ mai dureze o vreme pîn\ cînd voi putea semnala aceste calit\]i întrunite [i la un roman românesc recent. Ana Chiri]oiu, 25 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este masterand\ `n antropologie la SNSPA. Coautoare a romanului colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008) [i a volumului 1984, ultima genera]ie a comunismului românesc. A tradus din englez\ autori precum Jeanette Winterson, Donald Barthelme, Panos Karnezis [i Ernesto Che Guevara. Este student\ la sec]ia de Neerlandez\ a Facult\]ii de Limbi Str\ine din Bucure[ti.

Scuze de întîrziere, dar nici nu [tiam de unde s\ apuc problema. Nu vreau s\ revin la obsesia mea legat\ de rostul literaturii sau, cum am tematizat-o eu în epistolele precedente, sensul poeziei în rai [i în iad. Aici nu e vorba doar despre Nabokov, Gogol sau Joyce, care ne sînt nou\ dragi. Pentru mine, în]elegerea rostului poeziei este o problem\ de via]\ [i de moarte. Eu vreau s\-mi explic de ce scriitorii mei prefera]i fac ceea ce fac [i, mai ales, care e sensul a ceea ce fac ei. Vreau s\-i în]eleg pe ei [i, mai ales, s\ m\ în]eleg pe mine. Zilele astea îmi tot b\team capul cu aceste pove[ti [i mi-am sintetizat convingerile artistice [i politice pornind de la un text al lui Dario Fo descoperit întîmpl\tor. Crezul sun\ cam a[a: „Unde este putere, acolo e politic\. Unde e politic\, acolo e [i ipocrizie. Unde e ipocrizie, e [i mult\ minciun\. Unde exist\ minciun\, apare nemul]umirea. Unde e nemul]umire, e [i durere. Unde e durere, e suferin]\. Unde e suferin]\, e tragedie. Unde e tragedie, e singur\tate. Unde e singur\tate, e art\. Unde e art\, e protest. Unde e protest, e libertate. Unde e libertate, e via]\. Unde e via]\, apare [i artistul. Unde este un artist, apare din p\cate [i Puterea. Acesta e cercul vicios în care tr\im în istorie. Iar arta nu e o fabric\ de produs metafore, cum se predic\ pe la noi. Arta creeaz\ sensuri [i cu ajutorul metaforelor, în timp ce sensul salveaz\, iar salvarea e un gest eminamente politic.” Literatura salveaz\, deci, e eminamente gest politic. Nu m\ refer la politic în sensul dîmbovi]ean. Literatura ne salveaz\ de banalitate, de plictis, de lips\ de sens. Literatura ne salveaz\, cum ar zice mae[trii literaturii ruse, de starea de a fi „oameni m\run]i”, sau cum ar spune Musil, ne salveaz\ de starea „omului f\r\ însu[iri”. A[adar, s\ ne bucur\m de ea, poate mai salveaz\ cîte ceva din fiin]ele noastre. Acum, voi reveni la o alt\ obsesie de-a mea pornind de la cea de mai sus. Este legat\ de o problem\ greu de analizat: cum e posibil\ o literatur\. Sau mai pu]in preten]ios spus: care sînt condi]iile, mediul propice pentru na[terea [i dezvoltarea unei literaturi semnificative. Fire[te, pornesc de la observa]ii pe care le fac atît privind spre literatura rus\ pe care o [tiu cît de cît mai bine, cît [i spre literatura român\ în care cumva m\ aflu. De cî]iva ani, scriitorii români au o nou\ obsesie (pe lîng\ cea cu Nobelul care recent a fost pe jum\tate atenuat\). Este obsesia traducerilor în str\in\tate. S\ fiu clar în]eles: sînt pentru traducerea [i promovarea scriitorilor români în str\in\tate. Problema mea este îns\ alta: obsesia traducerilor în str\in\tate, aceast\ nou\ „fata morgana” a literaturii române[ti vine s\ deturneze o problem\ de esen]\ literar\ c\tre una de esen]\ economic\. Trebuie s\ [tim foarte clar care este resortul [i mecanismul traducerii în acest moment. Traducerea unui scriitor [i punerea lui pe pia]a extern\ reprezint\ în primul rînd o problem\ de MARKETING [i abia în al doilea rînd o problem\ de literatur\. O carte se traduce în primul rînd pe criterii de marketing, care presupun un lan] întreg de mecanisme: subiect vandabil imediat, PR agresiv sau subversiv, pozi]ionare personal\, rela]ii cu persoane influente, fonduri de traducere, grupuri de interese economice [i culturale etc. S\ nu ne îmb\t\m cu ap\ rece: valoarea estetic\ a unei c\r]i nu primeaz\ în acest joc, ceea ce nu înseamn\ c\ nu conteaz\ chiar deloc valoarea ei. Nu e nimic r\u, fiindc\ acestea sînt regulile globale ale jocului actual. Acest joc trebuie f\cut: trebuie traduse [i vîndute cît mai multe titluri române[ti în afar\. Traducerile aduc un ban în plus scriitorilor, [i a[a s\raci, de la noi, iar cu pu]in efort, îi mai scoatem

din ]ar\ [i, dac\ au norocul s\ mearg\ la o lansare sau la o dezbatere, mai v\d [i ei la fa]a locului ce mai fac colegii lor din alte ]\ri. Îns\ asupra a ceea ce vreau eu s\ atrag aten]ia e altceva: s\ fim aten]i s\ nu c\dem în capcana de a crede c\ traducerea [i editarea scriitorilor no[tri în str\in\tate ne cre[te cumva valoarea literar\ sau rezolv\ starea precar\ în care se afl\ literatura [i pia]a literar\ de la noi. Fals. Valoarea literar\ [i situa]ia literaturii române nu au nici o leg\tur\ cu traducerea ei. Traducerea poate cel mult farda problemele noastre. Editarea în str\in\tate a scriitorilor no[tri e important\, dar trebuie s\ r\mîn\ secundar\ pentru noi. Ca o literatur\ s\ se dezvolte, înainte de a fi tradus\, ea trebuie s\-[i creeze un spa]iu fecund de dezbateri estetice [i politice libere. O literatur\ nu poate ap\rea din neant sau stînd în cas\ singur [i înv\]înd s\ me[te[uge[ti metafore spectaculoase. Literatura nu este numai un rezultat al metaforelor, ci [i al unui spa]iu fertil, un spa]iu al dezbaterilor [i al fr\mînt\rilor. Literatura are ca sens ultim nu esteticul, ci politicul, fiindc\, în mod fundamental, ea nu vrea s\ distreze, ci s\ salveze. B\t\lia care trebuie dus\ aici e b\t\lia pentru dezvoltarea acestui cîmp al dezbaterilor, iar pe plan pragmatic, pentru a extinde pia]a literar\ real\ (producerea de mecansime care s\ m\reasc\ num\rul de cititori). {i înc\ un lucru foarte important la acest capitol. În ]\ri precum România, Rusia, Bulgaria, Polonia, ]\ri din America de Sud etc., ]\ri cu o slab\ dezvoltare a domeniilor [tiin]elor socio-umane (istorie, filosofie, sociologie, politologie, critic\ social\), literatura a fost cea care a înlocuit func]ia lor. Literatura a avut rolul de a fi [i critic\ social\, [i istorie, [i filosofie etc. De aceea, în astfel de culturi, fuga literaturii spre estetism are efecte catastrofale [i curentele „estetizante” ar trebui s\ fie marginale, nu dominante cum e la noi. Într-o cultur\ ca a noastr\, metafora, [i mai ales utilizarea ei abuziv\, poate d\una mai mult decît temutul regim Ceau[escu. De fapt, acest regim este metafora suprem\ a culturii române [i un rezultat al acestui gen de discurs cultural. Ar trebui, poate, ca tu s\-mi explici mai multe în acest domeniu, c\ îl [tii mai bine. Dar s\ revenim la Gogol, îngerul nostru p\zitor. {tii care este ultima boac\n\ f\cut\ de Gogol? Autorul Sufletelor moarte rîde [i dincolo de mormînt, în stilul s\u inconfundabil, de Putere [i de obsesiile ei. Anul trecut a fost un an jubiliar: 200 de ani de la na[terea lui Gogol. Puterea de la Kiev [i cea de la Moscova [i-au adus aminte c\ exist\ un scriitor, [i nu unul oarecare, ci tocmai „Scriitorul Na]ional” pe nume Gogol. Kievul l-a declarat „ucrainean”, iar Kremlinul, care l-a cenzurat de atîtea ori înainte [i care s-a temut atîta de sarcasmul lui Gogol, i-a declarat „iubire ve[nic\”. Pre[edin]ii celor dou\ ]\ri care [i-l revendic\ pe Gogol au început s\ se ciond\neasc\ oficial pe mo[tenirea Gogol. Înc\ pu]in [i spectrele lui Gogol porneau un adev\rat r\zboi diplomatic [i, cine [tie, la mînie, ce pot face dou\ ]\ri, dou\ popoare care-l iubesc atît de mult c\ ]i-i mai mare mila pe scriitorul... rus?, ucrainean? Ce bine deci c\ Gogol e scriitor universal [i nu soldat universal. V.E.

Vasile Ernu este n\scut în URSS în 1971. Este absolvent al Facult\]ii de Filosofie (Universitatea Al.I.Cuza, Ia[i, 1996) [i al masterului de Filosofie (Universitatea Babe[Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff [i redactor asociat al revistei Idea art\+societate. A activat în cadrul Funda]iei Idea, Tranzit, al editurilor Idea. [i Polirom. A debutat cu volumul N\scut în URSS (Editura Polirom, 2006) care a fost distins cu Premiul pentru debut al României literare [i cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, iar în aceast\ toamn\ a publicat volumul Ultimii eretici ai Imperiului (Editura Polirom, 2009).

c`r]i

monica lixandru c`r]i traduse Azazel, \ngerul r`ului: o altfel de introducere \n lumea arab`

e garanteaz\ succesul unei c\r]i? F\r\ îndoial\, un subiect care dezbate începturile cre[tin\t\]ii a[a cum este el v\zut de c\tre un musulman atrage aten]ia. Cu toate acestea, pentru cî[tigarea prestigiosului Premiu pentru Literatur\ Arab\ (varianta oriental\ a celebrului Man Booker) este nevoie nu doar de polemici aprinse. Azazel, îngerul r\ului a scriitorului egiptean Youssef Ziedan, ap\rut\ recent la Editura Trei (traducerea din limba arab\, note [i prefa]\ de Dumitru Chican), a trecut dincolo de furia Bisericii Copte, impunîndu-se drept un roman istoric ce clarific\ conflictele interne legate de doctrina cre[tin\, fapt ce i-a adus nu doar recunoa[terea criticilor prin ob]inerea premiului mai sus amintit în anul 2009, dar [i aprecierea publicului larg atît din lumea arab\ (recent a ap\rut a [asea edi]ie în limba arab\), cît [i din Occident. Profesor de filosofie islamic\ [i director al Departamentului de manuscrise din cadrul Bibliotecii din Alexandria, Ziedan se implic\ direct în ac]iunea romanului jucînd rolul unui traduc\tor de pergamente siriene, descoperite în apropierea ora[ului Alep. Concentrat în jurul c\lug\rului Hypa, romanul propune un stil aparte în care vocea traduc\torului face doar trecerea dintre lumea contemporan\ [i Egiptul antic, urmînd ca întreaga ac]iune s\ fie privit\ prin ochii c\lug\rului egiptean. Cele 30 de documente care stau la baza c\r]ii îl poart\ pe c\lug\rul Hypa din Alexandria pîn\ în nordul Siriei, întro perioad\ în care ora[ul egiptean de la Marea Mediteran\ era scena luptelor sîngeroase dintre cei care luptau pentru a impune doctrina cre[tin\ [i cei considera]i p\gîni despre care se credea c\ r\spîndesc cuvîntul unui Dumnezeu fals. Dezgustat de ororile din Alexandria care culmineaz\ cu arderea pe rug a Hypatiei, cît [i de intensa lupt\ pentru putere în care erau implica]i capii bisericii din acele vremuri, c\lug\rul Hypa se hot\r\[te s\ p\r\seasc\ definitiv Egiptul, luînd drumul Siriei. Departe de nesiguran]a pe care i-o oferea Egiptul, c\lug\rul Hypa reu[e[te s\-[i g\seasc\ lini[tea sufleteasc\ îmbinînd credin]a în Dumnezeu, meseria de medic [i pasiunea pentru c\r]i. Dragostea pe care o descoper\ pentru mult mai tîn\ra Marta aduce în prim-plan un personaj, aflat de aceast\ dat\ la vîrsta senectu]ii, mistuit de incertitudini [i prins între perfec]iunea [i Youssef Ziedan, Azazel, îngerul regulile stricte ale religiei [i ispitele trupe[ti, un om pentru care a r\ului, traducere din arab\, prefa]\ gre[i nu înseamn\ sfîr[itul, ci un imbold de a g\si puterea [i note de Dumitru Chican, Editura pentru a o lua de la cap\t. Trei, colec]ia „Fiction Connection”, 2010, 416 pag. Cu siguran]\, pe lîng\ ineditul subiectului, romanul lui Ziedan chiul în România este o experien]\ de tip „ultimate survival”. În ]ara „pîrtiilor se eviden]iaz\ prin construirea unui personaj care nu este doar naturale” (pe care nimeni nu se ostene[te vreodat\ s\ le amenajeze), spectaculosul un transmi]\tor al evenimentelor sîngeroase care au marcat începuturile cre[tin\t\]ii, te întîmpin\ la fiecare pas. ci un om simplu în care se îmbin\ spiritualitatea profund\, f\r\ a ignora latura uman\ S\ încerc\m un mic inventar. La P\ltini[, sosirea se face într-o balt\ de supus\ îndoielii, ispitelor, gre[elii dar [i mor]ii. noroi cu b\legar (înghe]at sau dezghe]at, în func]ie de anotimp). În Azuga, pîrtia se termin\ În deslu[irea motivelor care au stat la baza succesului acestei c\r]i nu se poate pe plat (lucru absolut normal), dar... la dou\ sute de metri de telegondol\ (distan]\ pe care omite asocierea, oarecum gratuit\, cu celebrul Cod al lui Da Vinci. În plus, reac]iile o parcurgi în urcu[, n\du[ind în cl\pari [i cu schiurile în spate). În Bu[teni peisajul e [i negative ale Bisericii Copte, determinate atît de prezentarea unei teme cre[tine, mai pitoresc. Derdelu[ul local se cheam\ „pîrtie de schi”, are mereu ghea]\ în prima [i în subiect sensibil pentru societatea egiptean\ contemporan\ indiferent de modul de ultima treime, iar în „S”-ul de la mijloc î]i rupi schiurile în dou\ [an]uri adînci de 40 de abordare ales, cît [i de apartenen]a autorului la religia musulman\, acesta fiind centimetri, pe care nimeni nu le umple cu z\pad\. Sub privirile îng\duitoare ale administratorilor, acuzat de trivializarea voit\ a unor figuri simbolice ale Bisericii cre[tine de pe „pîrtie” mai evolueaz\ fotbali[ti afla]i în cantonament (care urc\ [i coboar\ R\s\rit, au contribuit în mare m\sur\ la promovarea c\r]ii. Într-un amplu articol nestingheri]i pe laterale), turi[ti în blugi [i cizme de cauciuc (alunecînd pe pungi de plastic, Ahram ironizau dedicat acestei apari]ii editoriale, comentatorii ziarului egiptean Al-A tot pe laterale), posesori de snowmobile cu ma[in\riile lor („doar” lîng\ p\dure). Ar fi o nedreptate vehemen]a Bisericii Copte referitoare la cartea lui Ziedan, subliniind c\ este s\-i uit\m pe cei trei sau patru monitori de ski care confund\ „Kalinderu” cu propria gospod\rie. mai mult vorba despre memoria selectiv\ a Bisericii, despre preferin]a Degaja]i, ace[tia trag cîte 10 copii dup\ ei, traversînd „pîrtia” (oricum „ro[ie”, deci, din principiu, acesteia pentru p\strarea p\r]ilor convenabile ale istoriei. inaccesibil\ încep\torilor) pe toat\ l\]imea [i de sus pîn\ jos, cu viteza potrivit\: una care te oblig\ Dincolo de strategia de marketing bazat\ pe asem\narea cu volumul lui s\ stai în spatele lor, pentru a nu lovi „trenule]ul viu” ce î]i taie calea. Tot în Bu[teni [i tot sub Dan Brown, al c\rei succes a fost dublat de vehementele reac]ii negative ale privirile administratorilor, la baza „zidului” (o por]iune „neagr\”; prin urmare, de dificultate maxim\) Bisericii Copte, cartea lui Ziedan reprezint\ cu siguran]\ o lectur\ interesant\ se întinde, în zona de sosire a schiorilor avansa]i, o faun\ de zile mari: schiori încep\tori (cu sau care ofer\ [ansa descoperirii lumii arabe altfel decît este prezentat\ în buletinele f\r\ instructori), copila[i odihnindu-se pe s\nii sau în fund pe z\pad\, p\rin]i în pantofi ori bocanci, de [tiri. stînd la o tacla sau fleorp\ind din cutiile de bere. Despre Predeal sau Poiana Bra[ov (mai pu]in zona de altitudine [i pîrtia Bradul) nici nu pot vorbi: cine are chef s\-[i taie schiurile în pietricele, cioturi, bolovani sau bare de fier s\ mearg\ acolo. Dar, de departe, locul întîi în topul senza]iilor tari îi revine V\ii Dorului. Februarie 2010, pe la mijlocul lunii. Ora 13.30. Urcam în telescaun. Vreme superb\, z\pad\ excelent\, pîrtiile bine între]inute. În fa]\, Cota 2000; în spate, F\g\ra[ii. La un moment dat, instala]ia prinde vitez\, dup\ care se opre[te brusc [i intr\ în balans pe vertical\, de trei ori: întîi un metru, apoi doi, apoi doi metri [i jum\tate. Panic\. Oamenii se aga]\ cu mîinile de barele laterale, unii ating z\pada cu schiurile, al]ii sînt pe punctul de a fi azvîrli]i în aer, de la o în\l]ime de cinci-[ase metri. Cablul cap\t\ forma unui U prelung, gata s\ fie retezat. M\ simt ca Bear Grylls, cînd sare pe vagonul marfarului din Siberia. Dup\ vreo dou\zeci de secunde, balansul înceteaz\, iar instala]ia încremene[te. I se d\ drumul încet, tehnicienii sînt livizi, url\ la fiecare schior sau boarder : „Pune]i-v\ bara (de siguran]\)!” {i acum, partea cu adev\rat extrem\. Din întîmplare, la coborîrea urm\toare, aud explica]ia pe care unul dintre tehnicieni i-o povestea celuilalt, aflat la ghi[eu: „B\i Nicule (sau Gicule), [tii ce s-a întîmplat? S-a accelerat singur\ instala]ia. Dup\ care, tot singur\, s-a oprit. D’aia a avut balansul \la.” Celor increduli le recomand urm\torul link, pentru relatarea unui incident similar (dar, se pare, mult mai grav), petrecut în ianuarie 2009: http://montaniaro.blogspot.com/ 2009/01/incident-telescaun-valeadorului-230109.html S\ tot schiezi pe plaiurile noastre „de vis”.

ion

manolescu derapaj

aventuri \n ]ara tuturor posibilit`]ilor

Ion Manolescu are 40 de ani [i este conferen]iar doctor la Facultatea de Litere, Bucure[ti. Specializat în teorie cyber-cultural\ [i în studiul ideologiei politice [i literare a comunismului românesc. Romancier prin voca]ie, instinct [i pl\cerea de a povesti lucruri Alexandru, Editura Univers, 1998; Derapaj, Editura Polirom, 2006). incomode (A

10 num`rul 32........................................................................................februarie 2010..........................................................................................noua literatur`

c`r]i

cosmin

manolache mizilicuri Mizil'sche NatŸrlichkeit

a munc\ sau cu alte treburi, dup\ decembrie ’89 au plecat în str\in\tate [i mizileni. Unii s-au a[ezat care pe unde, al]ii s-au întors. Pove[tile sînt singurele lucruri care r\mîn în urma lor [i-a tuturor, îns\ f\r\ a ne salva. De pe urma lui Blo a r\mas povestea unui viol. Germania. Marginea unui ora[. Lîng\ o p\dure. Blo, sosit la munc\ nu de unul singur - ci al\turi de al]i mizileni -, se afl\ la supermarkt. Dup\ o privire atent\ printre rafturi, z\re[te nem]oaica potrivit\. Blo o a[teapt\ afar\, în aerul rece, vîntos, nem]esc. Dup\ ce termin\ tîrguiala, nem]oaica iese. Mi[c\rile lui Blo v\desc oarece pricepere în privin]a celor ce urmeaz\ s\ se întîmple. Nem]oaica este apucat\ de-o arip\ [i dus\ în mare grab\ în p\durea din apropiere. Pe drumul spre locul faptei, Blo încearc\ s\ vorbeasc\ nem]e[te. La urma urmelor, nu e tocmai un calvar s\ ]ii minte cîteva cuvinte din limba lui Goethe. Femeie educat\, nem]oaica nu pare s\ riposteze. Blo a povestit mai apoi c\ din p\durea se auzea: - Auuu-uuugh - auuu-uuugh - jaaa-aaa - wooo-oohlan - ja woo-oohl - auuu-uuugh! Desigur, nu erau lupii [i nici alte jivine, ci proba neîndoielnic\ a satisfac]iei. Nem]oaica nu p\rea c\ are de gînd s\ se plîng\ poli]iei, pentru c\ Ein, zwei, polizei nu era decît un cîntec, unul la mod\ chiar. Blo a mai dat apoi cîteva detalii. Unul, împ\rt\[it f\r\ vreo re]inere, ba chiar ai zice c\ ]inea ca lumea s\ [tie asta. Nem]oaica ar fi exclamat în aerul proasp\t al p\durii, îmbr\]i[at\ de mizileanul aflat la munc\: a patruzeci [i doi de ani, Shigeharu Aoyama duce o via]\ confortabil\. Firma pe - Guuu-uuutt, guuu-uuutt rümanien!!! care o conduce se ocup\ cu producerea de documentare dar în trecut a cî[tigat Îns\ în privin]a celui de-al doilea am\nunt, i-a fost mai greu s\-l împart\ cu altcineva mult din producerea de filme de popularizare a Bibliei. Este un om respectat, sau, oricum, a f\cut-o cu oarecare rezerv\. I l-a dezv\luit unui alt mizilean cu care are prieteni de încredere [i se în]elege de minune cu b\iatul s\u de [aisprezece se spetea s\ agoniseasc\ ceva: ani cu care împarte un apartament de peste opt sute de metri p\tra]i, dintr-un cartier îngrijit - Frate, cînd i-am ridicat fusta, nem]oaica a-nceput s\-mi spun\: Biologic!!! al ora[ului Tokyo. Un singur lucru îi lipse[te lui Aoyama, ceva de care avusese parte la un Biologic!!! Ce dreacu’-o fi vrut s\ zic\? moment dat în via]\ dar pe care soarta nemiloas\ i l-a luat prematur: o so]ie. Cel\lalt mizilean, Bru, a încercat s\ desfac\ dilema lui Blo, num\rîndu-i pe degete Au trecut [apte ani de cînd Ryoko a murit, în urma unui cancer viral care a r\pus-o în cîteva posibilit\]i: mai pu]in de-o lun\. Momentul a fost traumatizant pentru toat\ lumea, dar Aoyama a avut 1. Nem]oaicei tocmai îi venise ciclul menstrual [i, prin urmare, Blo trebuia motive suplimentare de regret. Cît fusese în via]\, o în[elase frecvent, în pofida frumuse]ii, avertizat, chiar cu pre]ul înaint\rii în inima limbii germane. ging\[iei [i inteligen]ei femeii, unde mai pui c\ Ryoko fusese în]eleg\toare [i nu-i 2. Nem]oaicei nu-i pl\cea sexul intermediat de kondome, în caz c\ lui Blo îi repro[ase niciodat\ nimic, neîndr\znind s\-i ias\ din cuvînt sau s\ emit\ vreo preten]ie nici trecuse prin cap s\ cumpere a[a ceva de la supermarkt. m\car dup\ ce tat\l ei contribuise financiar la salvarea de la faliment a firmei ginerelui s\u. 3. Nem]oaica era o iubitoare de frumos, de natur\, [i voia de la Blo ceva firesc, Treptat, Aoyama a înv\]at s\ tr\iasc\ [i f\r\ Ryoko iar cîrdul g\l\gios de remu[c\ri a început natural-eco, primar, balcanic, valah, necum vreo oroare cu hamuri, biciuri [i tot s\ se aud\ din ce în ce mai pu]in. Mai mult, moartea femeii l-a apropiat de fiul s\u, Shigenhiko, felul de alte juc\rele pe care canalul de televiziune Liebe Sünde le promova cu pe care, pîn\ atunci, îl cam neglijase. Asta nu-nseamn\ c\ Aoyama [i-a revenit în totalitate. succes de ceva ani în toat\ Germania. Nicidecum. De la moartea lui Ryoko, femeile nu l-au mai interesat decît cel mult pentru Blo n-a f\cut pu[c\rie în Germania, nu i s-a ridicat nici un monument lîng\ acea satisfacerea unor ocazionale nevoi fiziologice [i nici acelea prea p\tima[e, p\dure, care s-ar fi putut numi Wald Liebe, n-a primit nici o reducere la supermarktc\ci pentru Aoyama sexul a devenit mai degrab\ o amintire, o ul din apropiere. Nem]oaica i-a mul]umit, iar el s-a întors la scurt\ vreme în Mizil, reverie. cam cu coada-ntre picioare. Om cu ceva mai mult noroc, Bru s-a întors cu bani, cu Cine îl aduce cu picioarele pe p\mînt este chiar fiul s\u. Shigenhiko o ma[in\ [i cu povestea bunului Blo. î[i face griji pentru B\trînu’, cum a început s\-l strige în ultima vreme, de[i Aoyama mai are mult pîn\ la b\trîne]e. „B\trîne”, îi spune el într-o zi, dup\ ce-l surprinde pe taic\-s\u uitîndu-se la un maraton televizat numai pentru c\ alerg\toarele sînt femei, „în ultima vreme Cosmin Manolache, 35 de ani, scriitor, muzeograf la Muzeul }\ranului Român. A publicat romanul Ce fa]\ pari cam nefericit, cum s\-]i zic, parc\ te-ai ramolit, n-ar fi bine s\ te cumplit\ am , Editura Polirom, 2004, [i a colaborat la volumele colective Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-C Cola (2002, 2008); Anii '80 [i bucure[tenii (2004); Povestiri mici [i mijlocii (2004) - al\turi de Sorin Stoica, rec\s\tore[ti?”. C\lin Torsan [i Ciprian Voicil\; Cartea cu EUri (2005) - cu Sorin Stoica, C\lin Torsan, Roxana Moro[anu [i Murakami nu are timp pentru foarte multe tergivers\ri narative, ngeri, zmei [i joim\ri]e. Mitologie popular\ pe în]elesul copiilor (2008) - al\turi de Carmen Ciprian Voicil\; În la urma urmei cartea are doar o sut\ nou\zeci [i cinci de pagini. Mihalache, Ana Pascu [i Ciprian Voicil\. A coordonat o serie de c\r]i tematice editate de M}R. În septembrie 2007 a fost invitat, al\turi de Dan Sociu, la Festivalul Interna]ional de Literatur\ de la Berlin. Prin urmare, „b\trînul” Aoyama trebuie s\ treac\ rapid la fapte. Dar cum s\ te rec\s\tore[ti a[a tam-nesam [i, mai ales, cu cine? http://miziliada.blogspot.com/ Aoyama nu-i omul care s\ dea un anun] la ziar, plus c\, în pofida timpului scurs [i a absen]ei sale prelungite de pe scena socializ\rilor între sexe, japonezul este destul de preten]ios. Viitoarea so]ie trebuie s\ se ridice m\car la nivelul lui Ryoko, adic\ s\ fie educat\, frumoas\, manierat\, inteligent\, modest\, rezervat\ [i a[a mai departe. Unde [i cum g\se[ti o asemenea femeie, cu atît mai mult cu cît tu nici nu inten]ionezi s\-ncepi s\ o cau]i? Solu]ia o are Ryuu Murakami, Audi]ia, traducere vechiul s\u prieten, Yoshikawa, care a lucrat în televizune [i acum din japonez\ de Florin Oprina, face cinematografie. „Organiz\m o audi]ie”, îi spune el, entuziasmat Editura Polirom, 2010, 200 pag. de propria-i idee. Pretextul: un concurs pentru g\sirea celei mai potrivite actri]e (debutante) în rolul principal al unui film ce nu va fi produs niciodat\. Ideea, trebuie s-o recunoa[tem, e genial\. Bineîn]eles e [i foarte pervers\, dar s\ nu uit\m c\ ne afl\m în Japonia, unde perversitatea, în toate ipostazele sale, are alte accep]iuni. A[ putea s\ v\ spun ce se întîmpl\ mai departe [i cum se termin\ cartea. Dar, atunci, de ce-a]i mai vrea s-o citi]i? Drept pentru care m\ opresc aici [i, în speran]a c\ n-a]i v\zut deja filmul, v\ urez o lectur\ pl\cut\. Ceea ce mi se pare cea mai potrivit\ urare în context, c\ci romanul lui Murakami chiar asta [i este, o lectur\ pl\cut\, cursiv\, f\r\ poticniri metafizico-existen]iale, un roman la obiect care reu[e[te ceea ce, evident, [i-a propus: s\-[i ]in\ cititorul în suspans, s\ creeze o introducere doar pentru c\ altfel nu putea ajunge la scena final\ care, cu siguran]\, l-ar fi f\cut invidios [i pe Hitchcock. Meritul îi apar]ine, desigur, [i traduc\torului, Florin Oprina, care transform\ japoneza într-o român\ excelent\ încît ai zice c\ romanul a fost scris de-un român. Normal c\ exist\ [i minusuri, c\ unele lucruri nu se leag\, dar astea sînt detalii pe care nu le mai bagi în seam\ cînd te g\se[ti fa]\ în fa]\ cu tulbur\toarea Asami Yamasaki. Numele nu v\ spune nimic? Ei bine, sînt convins c\ nu pentru mult\ vreme.

florin irimia

c`r]i traduse cherchez la femme

Florin Irimia, 33 de ani, asistent doctor la Catedra de limba [i literatura englez\ a Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza" din Ia[i. ~i place s\ scrie [i s\ citeasc\. Uneori s\ traduc\. Colaboreaz\ la Dilemateca, Dilema Veche, Observator cultural [i Suplimentul de cultur\.

c`r]i

c`lin

torsan suta de grame quatrocento criitorul C\lin Torsan avea s\ împlineasc\ patruzeci de ani. În seara de dinaintea evenimentului nu a putut dormi prea bine. Parc\ prin vene îi circulau furnici, nu globule ro[ii. Autorul a dat plapuma la o parte [i s-a gr\bit spre buc\t\rie. A scos dopul de plut\ [i a turnat exact dou\ c\ni cu vin. Le-a b\ut cu pl\cere, ca pe ap\. Instantaneu, grija fa]\ de apropiata aniversare a l\sat loc inspira]iei. Un conglomerat de idei i-a sfîrtecat creierii. Puterea sintezei l-a cuprins cu bra]e vînjoase, de marinar. Prozatorul [i-a tîr[îit papucii de cas\, închipuind doi pui de g\in\, pîn\ în dormitor. A apucat pixul cu mîn\ febril\. S-a reîntors în buc\t\rie. Ultimele pic\turi de vin se scurseser\ pe fundul sticlei. Le înghi]i ca pe un medicament. Dup\ care lu\ un [erve]el. Se a[ez\ la mas\ [i scrise pe el, cu grij\, cît s\ nu-l fac\ ferfeni]\, poate cele mai reu[ite rînduri din via]a sa: Marcel a mîncat iaurt. Se mai învîrti de cîteva ori prin înc\perea mic\, una doldora de gresie [i faian]\, ca un cîine c\utîndu-[i coada, ca un veritabil artist m\cinat de iluzia echilibrului. Se arunc\ asupra [erve]elului cu fruntea încruntat\. Schimb\ numele Marcel cu unul care i se p\rea mai potrivit pentru textul s\u. Cu Marian. Marian a mîncat iaurt. Dup\ care produsul lactat i se p\ru cumva redundant: Marian a mîncat sfecl\. - Nu, nu! Nici asta nu pare a fi..., î[i spuse maestrul. Marian a mîncat vidanj\. Se ridic\ din nou în picioare. A mîncat... {i ac]iunea asta i se p\rea mult prea mult ancorat\ în material. Iar el urm\rea altceva. Spiritualul... Marian a z\mislit vidanj\. {erve]elul se umpluse de [ters\turi, de cicatrice dovedind caracterul ardent al momentului. Muza se duse la culcare. Era de ajuns chiar [i pentru ea. Ceasul de pe pervazul ferestrei tic\ia, gr\bindu-se c\tre ora dou\. Mototoli bucata de hîrtie [i o arunc\ la co[. Lu\ un alt [erve]el pe care scrise repede: Marian a sucombat cîrti]\. Schimb\ întreaga situa]ie printro întors\tur\ nea[teptat\: de data aceasta, cea care sucomba era Marcela. Cîrti]a fu eliminat\ [i ea: scriitorului i se p\ru mai interesant s\ creeze o situa]ie oarecum absurd\, în care decesul femeii s\ fie înso]it de un aragaz. Ajunse astfel la forma pe care [i-o dorise: Marcela a sucombat aragaz. - Perfect. Afar\ izbucni alarma unei ma[ini de interven]ie. Torsan se îndrept\ spre pat, cu sentimentul

datoriei împlinite. Se culc\, pentru c\ îl a[tepta o zi grea. La ora dou\sprezece s-a prezentat în plenul Academiei. Cîteva discursuri obositoare, fursecuri, pahare cu [ampanie. La un moment dat a fost invitat în fa]a microfonului. T\cerea s-a a[ternut ca z\pada mieilor. Autorul a potrivit mai întîi microfonul pentru în\l]imea lui. A tu[it de dou\ ori, acoperindu-[i gura cu palma. Fusese rugat cu dou\ s\pt\mîni în urm\, înc\ de cînd i se anun]ase inten]ia membrilor Academiei de a-l s\rb\tori în mijlocul lor, s\ citeasc\ un text inedit. Inima începu s\-i joace feste. De emo]ie. Tu[i înc\ o dat\, sec: - În primul rînd ]in s\ v\ mul]umesc. Nu [tiu dac\ merit aceast\ onoare [i nici m\car nu [tiu cum literele, amestecînduse unele cu altele, ajung s\ te aduc\ în cî]iva ani într-o asemenea companie onorant\. V\ mul]umesc. N-o s\ v\ re]in aten]ia prea mult. Dup\ cum i-am promis domnului Gogoa[\, atunci cînd mi-a telefonat acum dou\, trei s\pt\mâni... - Dou\, complet\ pre[edintele Academiei, îmbujorat, atît cît s\-[i fac\ sim]it\ prezen]a. - ... deci, dup\ cum am apucat s\ promit, v\ voi citi un text inedit, unul foarte proasp\t. De altfel este ultimul la care am lucrat. Nu are un titlu, pentru c\ am încercat prin el, ori cu el, nici nu [tiu cum este mai potrivit s\ spun, s\ dep\[esc un anumit prag al materialit\]ii. Al în]elesurilor imediate pe care le duce în cîrc\ oricare cuvînt. Bun... Deci: Marcela a sucombat aragaz. Instantaneu, mîinile fine ale celor prezen]i, mîini de intelectuali, au început s\ mîngîie b\rbile sure, îng\lbenite de pipe, care înnobilau aceste capete deja înnobilate de natur\. Pentru a cuprinde în]elesul. Aplauzele au izbucnit cu întîrziere fireasc\. Cî]iva din cei prezen]i d\deau din cap afirmativ. Al]ii zîmbeau condescendent. O secretar\ în taior aduse un buchet imens cu flori albastre. Afar\ izbucni o siren\. Poli]ie, Salvare, cine [tie ce-o fi fost? Poate o sfecl\, o cîrti]\ sau o vidanj\. C\lin Torsan, 40 de ani, arhivar [i bibliotecar la Muzeul }\ranului Român, prozator, muzician. A publicat volumele individuale {coala de mucenici, Curtea Veche Publishing, 2005, Recycle BUN, Editura Humanitas, 2007, [i a participat la volumele colective Povestiri mici [i mijlocii (împreun\ cu Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Editura Curtea Veche, 2004, 2007, C a r t e a c u E U r i (împreun\ cu Roxana Moro[anu, Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Editura Curtea Veche, 2005. Cînt\ la fluiere tradi]ionale, flaut, mandolin\ [i voce în trupele Domni[oara Pogany [i Einuiea.

alina purcaru bookhunter care literatur`? \ preg\tisem s\ scriu o cronic\ a romanului Anei Maria Sandu, Omoar\-m m\, ap\rut de curînd la Editura Polirom [i l\udat pe bun\ dreptate în cîteva locuri pîn\ acum. Dar cum este penultima dat\ cînd semnez aceast\ rubric\, am hot\rît s\ schimb subiectul. Niciodat\ în ziua sau în preziua plec\rii n-am reu[it s\ fac acelea[i lucruri pe care le fac de obicei într-o zi oarecare [i v\d c\ nici cu scrisul nu se întîmpl\ altfel. Unul dintre motivele care m-au f\cut s\ schimb con]inutul rubricii chiar în ultimul num\r al revistei a fost [i activitatea, mai intens\ decît în alte d\]i, de c\utare a fel de fel de date despre scriitori, edituri [i c\r]i pe internet. Despre asta am s\ vorbesc. Mai la obiect, despre haosul în care am nimerit trecînd cu mausul peste listele de titluri [i autori români postate pe site-urile editurilor din toat\ ]ara: c\r]i pe care niciodat\ nu le-am v\zut în libr\rii [i autori despre care tot ce puteam afla era strîns în pu]ine rînduri ale anun]ului de lansare a c\r]ii, în cine [tie ce cotidian local. Al]ii despre care am ajuns s\ [tiu cîte ceva mai mult de pe bloguri decît din pres\ ori de pe site-ul editurii, al]ii pleca]i din ]ar\, pomeni]i cu laude în vreun articol izolat, g\sit dup\ navigare intens-insistent\. Am dat peste cataloage de biblioteci [i am citit ofertele multor libr\rii online. Titluri dup\ titluri cuplate doar cu pre]ul [i cu coperta, nume care niciodat\ nu miau trecut pe la urechi, c\r]i complet ne[tiute, nediscutate, neexpuse, îmi vine s\ zic inexistente. Titluri: Cu Veronica prin infern: cartea reg\sirilor, cartea desp\r]irilor, de Nicolae Georgescu, Editura Princeps Edit, L\sa]i-m m\ s\ putrezesc în lumin\!, de Lucian Georgiu, Casa de editur\ Dokia, Jurnal de scriitor s au D esacralizarea c ontinuã: contribu]ii la o istorie cultural\, de Vasile Radu Ghenceanu, Editura Poema, Izgonirea din iad, de Fischof Andrei, Editura Europress Group. Sînt cîteva, la întîmplare, fiecare poate s\ încerce plonjonul pe cont propriu în oferta de carte româneasc\ r\spîndit\ pe internet [i s\ r\spund\ apoi sincer, dup\ testul Google, cît de multe [tie despre literatura român\. Nu e un bloc pe care s\-l indici corect, dup\ ni[te coordonate, nu e poezia, a c\rei soart\ de Cenu[\reas\ o plînge toat\ lumea, nu e SF-ul, alt marginalizat, ori experimentul din subsolul în germina]ie al literaturii de azi. E pur [i simplu un întreg amalgam de genuri pierdut într-o zon\ alb\, cea a editurilor mici ori minuscule, una care pare plasat\ pe o alt\ hart\. M\ întreb ce fac [i cum arat\ ace[ti scriitori, unde sînt ei [i c\r]ile lor, cine le sînt cititorii, eventual de ce nu-[i fac un blog. „Bloguri are toat\ lumea”, am tot auzit, [i mul]i strîmb\ din nas doar la idee. Sînt sigur\ c\ e a[a [i pentru c\ cele mai vizibile, „tunate”, serios indexate [i blindate cu toate aplica]iile care asigur\ traficul [i vizibilitatea, nu sînt neap\rat [i cele mai pline de con]inut. Nu m\ omor dup\ self-promoteri, dar a[ vrea s\ v\d, acum c\ internetul e

liber [i vizibilitatea c\r]ilor române[ti dezastruoas\, un scriitor care se d\ peste cap s\-[i urce site-ul personal în prima pagin\ de Google. Un nemul]umit care, odat\ ce a strigat „exist” publicîndu-[i cartea la o editur\ obscur\, s\ fie consecvent [i s\ vad\ ce poate s\ fac\ singur mai departe. {tiu c\ nu e treaba scriitorului s\ se fac\ v\zut, dar cînd nu merge - [i chiar nu merge - altfel, nu e mai bine s\ încerci de capul t\u, decît s\ te am\r\[i, înjurînd pasiv [i resemnat responsabilii? Îmi pare r\u de cîteva titluri despre care abia recent am aflat c\ exist\. Despre ele mi-ar fi pl\cut s\ aflu mai multe [i s\ le fi comandat de pe site-urile editurilor în loc s\ orbec\i cu lista în mîn\ prin libr\rii. Primul e un roman de debut, de Ioana Albu, Dincolo de umbr\, despre care în]eleg din scurta prezentare a editorului c\ ar fi în genul fantasy. Cum nu avem multe, m\car s\ [tim cum st\m. Apoi, la aceea[i editur\ e publicat [i Bogdan Munteanu cu Vals pe un fir de p\ianjen, tot proz\, tot nou\. V\d c\ autorii de SF-uri, chiar dac\ nu sînt discuta]i la nivelul mainstreamului, au totu[i parte de o aten]ie mai mare în grupurile amatorilor de gen, în mare pare în cluburi sau pe bloguri. P\cat c\ cititorii de beletristic\ în defini]ia clasic\ nu sînt la fel de obsesivi ca fanii SF! De pe un astfel de blog am ajuns s\ citesc despre Un om din Wayfalua [i alte povestiri de Costel Babo[, despre Vincent & K arlenstein moarte bun\, copii! de Lucian Meri[ca despre el am aflat c\ e primul român nominalizat la premiul Hugo - [i despre Rock me Adolf Adolf Adolf de Silviu Genescu (toate trei titlurile sînt publicate la Editura Bastion). Scotoma, de Gra]ian Szekely, tot de la Bastion, e un alt roman pe care l-a[ deschide, pentru simplul fapt c\ neavînd absolut nici un detaliu despre carte, m\ las ghidat\ de titlu [i de locul de origine al scriitorului, Timi[oara. Tot la o editur\ de acolo e publicat [i Andrei Simu]. Nu [tiu nimic despre Andrei Simu], dar o s\ aflu de pe blogul lui [i apoi îi citesc [i romanul, Calvarium. Îmi pare r\u c\ se termin\ Noua literatur\. Poate o scoatem totu[i la lumin\ fiecare, pe cont propriu, de fiecare dat\ cînd risc\m s\ punem mîna pe o carte româneasc\ despre care nu [tim un cuvînt. Uneori sar putea s\ fie mai profitabil s\-]i propui genul \sta de joc. Citeam la un moment dat\ c\ în Fran]a marile edituri colec]ioneaz\ scriitori doar ca s\ nu le-o ia concuren]a înainte. Semneaz\ contracte [i autorii proasp\t achizi]iona]i stau la rînd la promovare, resemna]i c\ [i-au g\sit un editor care la un moment dat îi va scoate în fa]\. Cinic [i trist, dar am impresia c\ înc\ nu ne-am cî[tigat dreptul s\ critic\m procedura. Alina Purcaru, 27 de ani, a lucrat ca redactor la departamentul de cultur\ al ziarului Cotidianul, este masterand\ la Universitatea Bucure[ti, sec]ia Literatur\ Comparat\ [i Teoria Literaturii, coautoare a romanului Rubik (Editura Polirom, 2008), a tradus Delta lui Venus, de Anais Nin (Editura Humanitas Fiction) [i colaboreaz\ la reviste culturale.

c`r]i

marieva ionescu cartea de poezie poemele celorlalte \nt\mpl`ri e rog s\ nu ui]i c\ miracolele sînt gasteropode lene[e/ ele dorm la umbr\ „ sau la soare/ în burta înstelat\ a nop]ii sau pe umerii fotogenici ai zilei/ lor le e totuna// Dar ce fiare de c\lcat lumina în picioare/ devin aceste miracole cînd/ f\cîndu-li-se foame/ se hr\nesc cu undele electromagnetice ale celor care nu renun]\”. Am l\sat Poemul miracolelor neîmblînzite (citat integral) s\ vorbeasc\, înc\ de la început, singur, despre excelentul volum de poezie al lui Iulian T\nase, Adora, ap\rut toamna trecut\ întro nou\ colec]ie a Editurii Art - „Malul albastru” (împreun\ cu Dimensiunea „Umbrella”, de Sebastian Reichmann [i Dan Stanciu). A[ fi scris o fraz\ de introducere de genul: „Pentru cunosc\torii suprarealismului, Adora este o carte...”, îns\ nu [tiu exact ce se mai în]elege ast\zi prin suprarealism [i dac\ nu cumva termenul în sine ar func]iona ca o etichet\ care ar genera reac]ii exagerate fie în sensul respingerii, fie în sensul accept\rii bazate pe o lectur\ dinainte orientat\. Prefer deci s\ vorbesc mai degrab\ despre volumul unui... poet pe cont propriu, din aceea[i „specie” cu cel de care îl leag\ o prietenie cunoscut\ [i vizibil\ [i aici (poate uneori pu]in prea vizibil\ în scriitur\) - Gellu Naum. Pentru ambii, poezia nu trebuie cro[etat\ din cuvinte frumoase, din mari idei [i mai ales nu din lucruri cunoscute [i acceptate, ci din spectaculoasele desf\[ur\ri ale „celorlalte înt`mpl\ri”, miracolele, de multe ori m\runte ca manifestare, asem\nate de Iulian T\nase, cum nu se putea mai bine, cu „gasteropodele lene[e” (vezi, în aceea[i ordine de idei, spun eu, [i proiectul aceluia[i autor Melciclopedia!). F\r\ nici o inten]ie de clasificare, de ordonare, de sistematizare, iat\ în continuare trei poeme cro[etate fiecare (care mai de care) din întîmpl\ri cu, în ordine, vise, cuvinte [i copii, fiecare, bineîn]eles, cu o întreag\ familie de alte poeme [i întîmpl\ri, bine cump\nite, ca apari]ie, pe parcursul volumului. „M\ gîndesc de multe ori c\ visele pe care nu putem s\ le uit\m devin un fel de amintiri de-ale noastre.”, r\spunde poetul, în 2004, la una dintre întreb\rile unui interviu neconven]ional cu Ioana Scoru[. Tot din acela[i interviu afl\m c\ „azi” înseamn\ „trecutul nostru imediat”. Dintr-o joac\ cu aceste repere este construit, de exemplu, Poemul adora]iei paterne, în centrul c\ruia graviteaz\, pre-sim]it\, imaginea feti]ei înc\ nen\scute Adora: „{i vine [i diminea]a cînd lumina inund\ lumea/ [i noi st\m la o mas\ de lemn/ îmbr\ca]i în costume elegante de scafandri/ în picioare purt\m sandale de scafandri/ pe cap avem p\l\rii de soare de scafandri/ [i un chelner invizibil se apropie de noi/ [i ne aduce o duzin\ de ce[ti pline ochi cu lumin\ aburind\/ [i lumina are spum\ pe deasupra [i un za] pietrificat pe dedesubt/ [i noi ne bem în lini[te lumina/ [i lumina ne bea în lini[te pe noi/ [i

gemenii vitregi sîntem doi oameni care scriem eu sus pe o teras\ într-un [ezlong tu jos pe scaun în fa]a unei mese notezi ceva într-o agend\ iar din cînd în cînd ridici capul [i m\ fixezi de parc\ în pupilele mele s-ar reflecta tot ce a[tern pe hîrtie te privesc pe sub sprîncene [i m\ inspiri de[i tu poate nu e[ti decît un broker ori un agent de banc\ ori un afacerist c\ma[a mea ieftin\ nu s-ar potrivi niciodat\ cu haina ta pixul meu chinezesc nu face nici cît cerneala din stiloul ce-]i str\luce[te-ntre degete dar sînt sigur c\ în agenda aceea sînt scrise exact acelea[i cuvinte ca în foile mele sub]iri

robert

[erban Robert {erban, 38 de ani, scriitor, ziarist, realizator tv, director editorial al Editurii Brumar. A debutat în 1994 cu volumul de poezie Fire[te c\ exagerez (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România). Au urmat Odyssex, 1996, Piper pe limb\, 1999, Cinema la mine-aacas\, 2006, Ochiul cu strea[in\ ,2007, volum de publicistic\; coautor la Cartea roz a comunismului, 2004.

sîngele ne ia foc [i focul ne ia sîngele f\cîndu-ne un semn/ e timpul s\ plec\m// În curînd vom ajunge în punctul de adora]ie/ vom tr\i doar ceea ce-am visat nimic mai mult/ punctul de adora]ie ne va primi cu bra]ele deschise/ ne vom îmbr\]i[a într-un bazin cu lumin\ adînc\/ ne vom recunoa[te unul altuia t\cerile incandescente ale bra]elor/ ne vom s\ruta unul altuia pe gur\ incendiile din priviri// Punctul de adora]ie e ora de aur e ora de dor e dorul din zori/ e ora Adora.” Nu m\ pot ab]ine s\ nu semnalez, în detrimentul altor observa]ii [i interpret\ri posibile ale acestui text, sonorit\]ile din finalul lui, cunoscute cititorilor c\r]ilor cu Apolodor (!!), [i, de asemenea, imaginea, tot naumian\, a oamenilor „costuma]i” în scafandri. Foarte importante pentru Iulian T\nase sînt, cum se vede peste tot în poezia lui, [i întîmpl\rile cuvintelor, cu totul altceva decît cuvintele întîmpl\toare. Substituirile, al\tur\rile, suprapunerile, într-un... cuvînt, giumbu[lucurile lexicale din Poemul hohotului de rîs stîrnesc, în primul rînd, amuzamentul: titlul pare s\ le trag\ dup\ el, s\ le solicite, permi]îndu-le apoi s\-[i ofere singure reprezenta]ia; îns\ scînteile

Iulian T\nase, Adora, Editura Art, colec]ia „Malul albastru”, 2009, 80 pag.

produse de atingerile dintre ele trimit pe alocuri, în negativ, [i la lucruri considerate în general serioase: „Pe vremea aceea locuiam într-un hohot de rîs/ [i hohotul era un animal cu personalitate/ avea tot felul de pofte i se f\cea foame cît ai zice pe[te/ n-ave]i ceva de mîncare ne întreba pe nepus\ mas\/ ba avem de ce s\ n-avem îi spuneam/ avem tot felul de lucruri sînt foarte delicioase// avem piept de curcubeu la gr\tar/ avem copite de caiac r\scoapte/ avem dulcea]\ de cea]\/ avem limonad\ cartezian\ din ap\ de ploaie/ avem ]uic\ de scînduric\ cu flori de cui[oare/ avem antricot de inorog cu ciuperci dezosate/ avem ciorb\ de meduze ]\r\ne[ti/ avem priveghi haiducesc specialitatea casei/ avem l\mpi la cuptor/ avem întuneric cu vi[ine/ avem licurici

flamba]i/ avem pantofi pr\ji]i/ avem felinar de miel la tigaie/ avem [erpi oltene[ti/ avem barz\ murat\/ avem carne de tun/ avem sup\ de fructe de p\dure/ avem piftie de flori de salcîm/ avem crem\ de soare ars/ avem limb\ de moarte cu m\sline/ avem clopot dat în clocot/ avem pipote de pip\ irlandez\/ avem zgomot tras în unt/ avem omlet\ ruseasc\/ avem gem de gloan]e/ avem aripioare crocante de avioane vîn\tore[ti/ avem zacusc\ de m\ce[e/ avem fic\]ei de ficus/ avem calamar ca la mama acas\/ avem rechin umplut cu carne de naufragiat/ avem ceaf\ de nu-m\uita/ avem scrum de scrumbie/ avem limbi de ceasornic marinate/ avem escalop de plop/ [i multe alte bun\t\]i// Vreau din toate cîte dou\ por]ii ne spunea hohotul de rîs/ noi îl serveam cum scrie la carte/ era hohotul nostru de rîs casa noastr\ cu pere]i verzi.” În sfîr[it, î[i mai fac apari]ia în Adora [i întîmpl\rile-întîmpl\ri, adic\ faptele simple [i tot atît de demne de a intra în poezie, atunci cînd sînt observate. M-a[ fi a[teptat, poate, s\ g\sesc mai multe „transcrieri” de genul celei de mai jos, unde personaje sînt anonimi (aici copii) care vorbesc pîn\ la urm\, mult mai simplu decît în restul poemelor [i f\r\ nici o influen]\ exterioar\, tot despre cel care le ia în seam\: „Copiii gr\dini]ei noastre cu program prelungit/ cred c\ umbrele lor ar trebui s\ le fie recunosc\toare/ pentru simplul motiv c\ ei le-au crescut pe ele [i nu invers// COPILUL: De ce nu vrei s\ te mai joci cu mine?/ UMBRA: Treaba mea./ COPILUL: Cum adic\ treaba ta?/ UMBRA: Uitea[a./ COPILUL: E[ti umbra mea. Eu te-am crescut./ UMBRA: Nu e adev\rat./ COPILUL: Ba da./ UMBRA: Ba nu./ COPILUL: Ba da./ UMBRA: Bine. Dac\ zici c\ tu m-ai crescut, ia spune-mi cine te-a crescut pe tine.../ COPILUL: Pe mine m-au crescut p\rin]ii mei./ UMBRA: Ei, vezi?! Pe mine m-au crescut umbrele p\rin]ilor t\i, nu tu!// În curtea gr\dini]ei noastre/ astfel de dialoguri/ dintre copii [i umbrele lor sînt ceva obi[nuit.” (Poemul u mbrelor pre[colare) Voi urm\ri în continuare colec]ia „Malul albastru”, care, a[a cum afl\m din lista primelor c\r]i pe care le va include (Stéphane Mallarmé, Album de versuri, urmat de Poezii de circumstan]\, M. Blecher, Corp transparent, Henri Michaux, În ]ara Magiei, [i René Char, Filele l ui Hypnos [i alte poeme - toate afine într-un fel sau altul!), aduce sau readuce în peisajul literar românesc, începînd chiar cu volumul lui Iulian T\nase, un tip aparte de autori [i de poezie, dintotdeauna prezent, îns\ destul de discret, înc\, receptat.

Marieva Ionescu, 24 de ani, masterand\ `n Studii literare române[ti la Facultatea de Litere din Bucure[ti. Este prezent\ în antologiile Rimbaud 2006 [i Rimbaud 2007 ale tinerilor poe]i de expresie francez\, publicate la M a i s o n d e p o é s i e , Paris. A tradus din limba francez\ romanele Incest [i Rendezv o u s , de Christine Angot. Coautoare a romanului colectiv Rubik.

c`r]i

tiberiu stamate semnal 1897

ia]a începe vineri este primul roman al consacratei eseiste Ioana Pârvulescu. Dac\ nu i-am cunoa[te celelalte c\r]i de critic\ sau pur [i simplu de reconstituire, în stilul unei arheologii literare, a secolului al XIX-lea [i a începutului secolului al XX-lea românesc, am putea spune c\ e un debut (în roman) reu[it. Doar c\ autoarea avea toate datele pentru a publica un volum foarte bun. Ceea ce s-a [i întîmplat. Întoarcere în Bucure[tiul interbelic, În intimitatea secolului 19 sau nepublicatele romane (ce chestie atipic\ pentru lumea contemporan\, s\ scrii, dar s\ alegi s\ nu publici!) Oglinda vene]ian\ [i Aurul pisicii au subîn]eles tot timpul [i virtualitatea lui Via]a începe vineri. Autoarea nu [i-a propus mize mari, de-aici probabil [i impresia c\ nimic nu putea fi ratat, c\ a spus ce era de spus. Din romanul Ioanei Pârvulescu nu lipse[te via]a concurat\ de livresc a junei Iulia Margulis, observatoarea naiv-inteligent\ a lumii din jur, nu lipsesc duelurile care se sfîr[esc dramatic [i destinele „demult apuse” ale unor oameni care au crezut cu t\rie în ceea ce fac, dar nici ingredientul pentru cunosc\tori - personajul Dan Cre]u, jurnalist contemporan nou\, celor care citim cartea. Dan Cre]u ajunge, nu e prea clar cum, s\ tr\iasc\ în aceast\ lume a anului 1897 [i s\ vad\ prin ochii lui, care sînt [i ai no[tri, Bucure[tiul sfîr[itului de secol 19, pentru cititorul actual aproape o fic]iune nostalgic\. Sintagma descrie destul de corect ceea ce pare a fi ora[ul în proza Ioanei Pârvulescu, intensitatea efectului ob]inut venind din alt\ parte. Autoarea „vede” cu atîta precizie [i dragoste locurile despre care vorbe[te, încît î]i dai seama la un moment dat c\ str\zile [i cl\dirile descrise chiar au existat, c\ ai trecut pe-acolo, c\ ruinele unora s-ar putea s\ le [tii. Acum începe Bucure[tiul din roman s\ devin\ un ora[ „în carne [i oase”, locuit de oameni la fel de vii cum sîntem noi acum. Performan]a maxim\ a Ioanei Pârvulescu e c\ în]elege puterea de vortex a trecutului [i pe un num\r suficient de mare de pagini îl pune în mi[care: „Am deschis ochii [i privirile mi-au fost furate de cea mai uluitoare scen\ pe care o v\zusem vreodat\. Soarele era sus. Lumina invada o strad\ plin\ de Ioana Pârvulescu, Via]a începe anima]ie: tr\suri la care erau înh\ma]i cîte doi cai lustrui]i, un car cu boi vineri, Ed. Humanitas, 304 pag. strivit sub un butoi uria[, birje, vizitii agita]i, case cu unu-dou\ etaje, ale c\ror ferestre oglindeau razele, magazine pictate în culori vesele. Oamenii erau îmbr\ca]i parc\ to]i la fel, se potriveau unii cu al]ii. Doamne cu p\l\rii acoperite de e[arfe legate bine sub b\rbie, cu talie nefiresc de sub]ire [i straie grele, pîn\n p\mînt, b\rba]i cu p\l\rii tari [i baston, doi ofi]eri în haine cu fireturi salutînd pe cineva dintr-o tr\sur\, o vînzoleal\ [i o rumoare vesel\, cu tropote de cai în\bu[ite de z\pad\, ]ipete de vizitiu, zurg\l\i. [...] Brusc o imagine mi-a izbit retina ca un ciocan: o cl\dire pe care o [tiam cumva, Teatrul Na]ional din Bucure[ti, de pe Calea Victoriei. În pia]a din fa]a cl\dirii st\teau aliniate mici birje acoperite de coviltir, iar vizitii bine înfofoli]i a[teptau [i vorbeau între ei.” (p. 38-39) Epicul romanului, de[i bogat, nu atrage aten]ia. Nici personajele nu au relief, dar nici fundalul nu te las\ s\ te concentrezi prea mult asupra lor. Cu alte cuvinte, î]i fur\ ochiul. În Via]a începe vineri cadrul e de departe mai interesant decît actorii. Iar „peisajul” e într-adev\r cuceritor. Maniera Ioanei Pârvulescu are ceva c\rt\rescian, aminte[te de Nostalgia. {i acolo totul (mai ]ine]i minte titlul volumului de poeme?) era sub imperiul aceleia[i impresii de perpetu\ reîntoarcere. Acum nu mai poate fi vorba despre retr\ire, dac\ putem retr\i ceva. Acum via]a se întinde în fa]a noastr\. Începe vineri. În 1897!

adrian

buz

dou` pachete de chesterfield 1989

prima mea noapte de serviciu în Postul de Observare Vizual\ din platoul de sus. Cum serviciul prevede doi oameni, fac echip\ cu Vlad. Aici, sus, singura lumin\ care face ca poiana s\ luceasc\ pe alocuri ca o ap\ Tiberiu Stamate, 26 de ani, doctorand al Facult\]ii de Litere, Universitatea din Bucure[ti; profesor de englez\, vine de la Calea Lactee. Un vînt stins adie, mi[cînd ierburile sau siluetele coordonator PR al Editurii Paralela 45. A colaborat la publica]iile: aLtitudini, România literar\, Cuvântul, Ziua. filiforme, abia ghicite ale mestecenilor. Cercul e atît de adînc [i de larg [i de spuzit de stele, încît dup\ ce st\m zece minute cu capul dat pe spate [i ochii c\sca]i în h\ul pestri], ne încle[t\m mîinile de marginea de lemn a pichetului, s\ nu c\dem. În sus. Gîndindu-ne fiecare la foarte multe lucruri în acela[i timp. ... the stars in the sky bring tears to my eyes... and I haven’t felt so alive in years..., Depeche Mode asigur\ coloana sonor\ a acestui episod, se aude din ce în ce mai tare, apoi din ce în ce mai încet pîn\ cînd se stinge. Din cînd în cînd zbîrnîie scremut telefonul de ebonit\ maro. - R\cane, bag\ o flotare s\ nu adormi, ]ip\ Aursulesei din centrala telefonic\, cu vocea lui de copil b\trîn. - Mai bine sun\ la roomservice s\ ne trimit\ dou\ beri aici sus. Referin]ele din umorul nostru n-au ecou în mintea micu]ului, care se simte ofensat [i ne las\ în pace. Un cîine forn\ie [i mîrîie prins într-o tuf\ de zmeur\. Vlad zice c\ e vulpe. - De unde [tii? - Are mama una acas\, în [ifonier, face exact la fel, din cauza otr\vii de molii. Singurul lucru care se mai aude e vîntul, [uierînd moale prin pomi [i o cucuvea care ]ip\ calm. Se las\ frigul [i noi nu putem coborî din pichet. Acum c\ ochii s-au obi[nuit cu întunericul, conturul negru al piscului decupeaz\ o gaur\ în fundalul l\ptos ale cerului. Dup\ dou\ ore sub acest pretutindeni care se scurge prin noi am senza]ia c\ nu mai am trup, c\ plutesc f\r\ repere, suspendat într-un fel nic\ieri pa[nic. Un moment ca o lec]ie care se asimileaz\ în miezul aflat într-o form\ de abandon. Credeai c\ e[ti amuzant? întreab\ o voce mut\, întunecat\. Cînd în sfîr[it coborîm, lini[tea e absolut\, atît de dens\, încît ne ia o team\ organic\, ca teama de infirmitate. - Parc\ am surzit. - Dac\ o ]ine a[a dou\ zile, po]i s\ c\piezi, ajungi s\ te dai cu capul de-un copac, ca s\-]i sar\ dopurile din urechi. Alunec\m la vale în întuneric, pe poteca îngust\, rîzînd re]inut.

Fragment din romanul autobiografic 1989.

Adrian Buz, n\scut `n 1971, autor al volumelor de proz\ Ultimul capitol [i Zidul moale, (ap\rut în Colec]ia EGO. Proz\ la Editura Polirom, în 2005). A tradus din William Burroughs, John Dos Passos, Neil LaBute, Hunter S. Thompson [i Bret Easton Ellis. A coordonat colec]ia „Byblos“ la Editura Curtea Veche.

Pornind de la Nabokov... Transparen]a lucrurilor, ambiguitatea func]iilor Întîmplarea a f\cut ca recent s\ dau peste dou\ texte ale lui Vasile Ernu în care vine vorba [i despre poezie (le-am reg\sit fragmentar, în cu totul alt\ configura]ie, în cartea lui tocmai ap\rut\, Ultimii eretici ai Imperiului). Primul, De la escrocul estetic la cel politic, e, de fapt, o scrisoare c\tre un prieten, ca un r\spuns la o mai veche discu]ie a lor despre Nabokov - care, spune Ernu, „se înscrie în linia aceea foarte firav\ a literaturii ruse care a dat, totu[i, opere extraordinare, formate din scriitori pentru care literatura are doar o func]ie estetic\ [i care se concentreaz\ enorm de mult pe stilizarea [i construc]ia textului”. Pornind de aici, el ajunge s\-[i exprime o nedumerire legat\ de modul lui Nabokov de a în]elege literatura [i func]ia ei. Autorul Transparen]ei lucrurilore acel gen de estet pe care-l deranjeaz\ în c\r]i „tenta social\”, „escapadele sociale”, „derapajul social” („Doamna Bovary este extraordinar\, îns\ le recomand\ studen]ilor s\ n-o citeasc\ drept o istorie a vie]ii burgheze. Cehov fiind splendid [i pentru c\ se ab]ine de la comentariul social”). Prin chiar un rico[eu la Nabokov î[i preg\te[te Ernu pledoaria pentru ceea ce el nume[te func]ia politic\ a literaturii - care i se pare mai important\ decît cea estetic\ ([i, paradoxal, duce lucrurile într-un punct în care prima este echivalat\ cu poezia). Literatura scriitorilor spre care el înclin\ - Gogol, Tolstoi, Dostoievski [i nu vreun poet! - „are func]ia de a salva (social, politic, religios etc.) sau, mai degrab\, de a media salvarea”: „Actul de salvare nu e unul estetic, ci unul pur politic. Cu alte cuvinte, literatura celor trei corifei are o func]ie eminamente politic\, nu estetic\, exact ceea ce dispre]uia, cu trufie, Nabokov”. Cei care s-ar opri doar la acest nivel al demonstra]iei unei idei complicate, interesante, problematice ar putea fi deruta]i de contradic]iile ap\rute sau dezam\gi]i de reactivarea acestei dihotomii vechi [i teziste: autonomia esteticului versus func]ia social\ a artei. Clasica opozi]ie este îns\ nu doar relansat\ într-un context care oblig\ „p\r]ile” la un alt/nou dialogism, le „asambleaz\” (în sens deleuzian) în alt\ dialectic\, dar le [i deconstruie[te din perspectiva unui cunosc\tor [i, nu m\ îndoiesc, a unui admirator al lui Nabokov. De pe aceste pozi]ii, „func]ia politic\” a literaturii (aici, a poeziei) cap\t\ un alt sens decît cel pe care îl îndepline[te sintagma în discursurile simplificatoare, dogmatice sau partizane. Eu a[ fi vorbit mai degrab\ despre dominan]e - politice sau estetice - nu doar de la un autor la altul, ci chiar de la o carte a unui autor la o alt\ carte a aceluia[i chiar. {i apoi, cred c\ func]ia politic\ [i func]ia estetic\ au o putere egal\ de salvare - uneori împreun\. De fapt, nici nu le-a[ vedea ca fiind legate de ni[te „con]inuturi”, ci mai mult, tot cu o vorb\ a lui Deleuze, ca „intensit\]i”. De aceea, uneori ele nici nu ]in doar de text ci [i de context (care poate amplifica „intensit\]ile”) sau chiar de persoana autorului. Pentru mine, de pild\, literatura pur estetic\ a lui Nabokov, citit în anii comunismului, a avut, paradoxal, mai întîi o func]ie politic\. Mi-aduc aminte [i

simona

popescu volubilis transparen]a lucrurilor ce privilegiu era aceast\ lectur\. C\r]ile, în limba francez\, s-a întîmplat s\-mi fie împrumutate din neverosimila bibliotec\ (zic neverosimil\ pentru c\ g\seai lucruri pe care nu le mai întîlneai nic\ieri în alt\ parte) a lui Croh - Ovid. S. Crohm\lniceanu -, care conducea în anii ’80 cenaclul Junimea, pe cînd eram eu student\. Ideologia estetic\ a lui Nabokov contrasta radical nu doar cu ideologia „politic\” a cizmei, cu grotescul discursurilor cizmei, ci [i, în general, cu tot ceea ce am putea numi azi „banalitatea r\ului”. Inclusiv „banalitatea r\ului” culturii oficiale sau a celei „sc\ldate”, „c\ldicele”, de „rezisten]\”, atît de convenabile regimului. V\zut din perspectiva prezentului, mi se pare c\ Nabokov era [i un scriitor politic în m\sura în care estetismul lui radical era o palm\ tras\ politicii URSS-ului. ({i, în parantez\ fie spus, nici gînd s\ citesc Doamna Bovary drept o istorie a vie]ii burgheze. Cît despre Cehov..., ca [i Nabokov, era splendid [i pentru c\ se ab]inea de la comentariul social... Culmea, Tolstoi [i mai ales Gogol, prin trimiterile lor sociale intrau cumva înainte de 1989 în rezonan]\ cu „socialul” literaturii „contemporane”, atît de dubioase, de pu]in estetice). {i totu[i, salvator a fost pentru mine nu atît un autor ca Nabokov, cît mai degrab\ un autor ca Witold Gombrowicz - cel care î[i c\uta punctul de sprijin în el însu[i, dar [i atent la toate întrup\rile deformantei Forme cu care se lupta pentru propria lui independen]\. Nic\ieri ca la el nu se suprapuneau mai exemplar cele dou\ func]ii ale literaturii, tradi]ional separate. Despre Nabokov aveam s\ aflu mult mai tîrziu ce spunea despre „macrameul” din spatele Cortinei de fier sau despre filistinismul unora din URSS („it is possible that the term itself has been so nicely devised by Russians because of the cult of simplicity and good taste in old Russia. The Russia of today, a country of moral imbeciles, of smiling slaves and poker-faced bullies, has stopped noticing poshlism because Soviet Russia is so full of its special brand, a blend of despotism and pseudo-culture”). {i mai zicea undeva: „V\ recomand c\lduros s\ citi]i c\r]ile lui Cehov cît mai des [i s\ visa]i cu ele, c\ci pentru asta au fost scrise. Într-o er\ a unor Golia]i nemernici, este foarte folositor s\ cite[ti despre Davizi delica]i. Acele peisaje înce]o[ate, cu s\lcii plîng\toare uscate, de-a lungul unor drumuri noroioase, mohorîte, cu ciorile cenu[ii fîlfîind pe un cer cenu[iu, cu adierea nea[teptat\ a vreunei amintiri uimitoare, în cele mai banale locuri - toat\ aceast\ lips\ de str\lucire, toat\ aceast\ sl\biciune încînt\toare, toat\ aceast\ lume cehovian\ de culoarea porumbelului cenu[iu trebuie venerat\, în contrast cu str\lucirea ieftin\ a acelor lumi puternice, superficiale pe care ni le promit cei ce slujesc statele totalitare”. Ehei, lec]ia „culorii cenu[ii a porumbelului”... Dac\ a[ fi [tiut s\ o aduc în discu]ie la Berlin, în 2002, ca argument pentru pledoaria pe care o f\ceam pentru literatura acelor scriitori români, „evazioni[ti”, pe care declarasem c\ atît i-am pre]uit în anii dictaturii... {i poate ar trebui s\ mai spun c\, de pild\, în Pale Fire, poemul care d\ numele unui roman al lui Nabokov, nu e vorba doar despre via]a intim\ a poetului, John Shade. Întreaga carte, con]inînd [i comentariul pe care prietenul lui Shade, Charles Kinbote, îl face poemului, este una pe cît de estetic\, pe atît de politic\ prin simplul fapt c\ poemul lui Shade e [i o satir\ difuz\. {i-apoi, pe lîng\ poem, sînt [i pove[tile lui Kinbote cu trimitere la Zembla, la via]a Preaiubitului sau la „umbrele” sovietice, conduse de un oarecare Gradus etc. Ce în]elegem îns\ prin func]ie politic\? De ce ar fi ceva care se opune func]iei estetice? S\ fie prima o func]ie specific\ acelei literaturi

opuse Puterii? S\ fie legat\ de acea literatur\ care r\spunde sau provoac\ un context? Ce se întîmpl\ cînd contextul dispare? S\ fie func]ia estetic\ resort al literaturii f\r\ context? Cele dou\ func]ii au o dinamic\ diferit\ în situa]ii sociale diferite. Una e func]ia politic\/estetic\ în comunism, alta în capitalism, în economia de pia]\. Nu doar func]ia politic\ poate deveni estetic\ (vezi cazul avangardei), ci [i invers, func]ia estetic\ poate deveni politic\ - prin discrepan]\ fa]\ de „lemno[enia” cultural\ sau cotidian\, de pild\. Suprarealismul a fost str\b\tut de func]ia politic\ în sens cultural nu atunci cînd a încercat s\-[i g\seasc\ o direc]ie politic\, ci atîta timp cît a fost o func]ie intens\ nu extens\, atunci cînd a fost pur suprarealism, tocmai prin mobilizarea unor valori opuse celor cu con]inuturi uzate moral (dar participînd iner]ial la e[afodajul falsei ierarhii). Pentru tîn\ra scriitoare care eram înainte de 1989, suprarealismul ca purism estetic a fost profund politic [i subversiv. De aceea am [i ales s\ scriu o lucrare de diplom\ despre suprarealism f\r\ s\ iau în discu]ie zona de activism politic a suprarealismului, profund dezam\gitoare. O, ambiguitatea func]iilor...

{alamov [i Agamben Cînd vorbe[te despre literatura ca „act de salvare”, Vasile Ernu aduce în discu]ie o subtil\ observa]ie a lui Varlaam {alamov, autorul Povestirilor din Kolima, primul scriitor al Gulagului, înainte de Soljeni]în: „Cu cît mai mult scade importan]a politicului în Gulag, pîn\ la dispari]ia lui, cu atît mai mult via]a din acest spa]iu devine insuportabil\. {i mai direct spus: spa]iile concentra]ionare de tip Gulag nu sînt un produs al politicului, ci al lipsei totale a lui”. „Observa]ia - adaug\ Ernu este extraordinar de important\, mai ales în zilele de azi, cînd ni se predic\ opusul.” Important e [i faptul c\ Vasile Ernu o pune în valoare. A[adar, în Gulag, acolo unde dispare, de fapt, complet politicul, poezia este cea care umanizeaz\ [i salveaz\. Cu alte cuvinte: „în «iad», func]ia ultim\ a poeziei este una politic\”. Recurgînd la {alamov, Ernu pare s\ se contrazic\ dac\ ne gîndim la „opozi]ia” lui, la felul în care Nabokov în]elegea literatura - ca doar func]ie estetic\. În Gulag, func]ia ultim\ a unui autor ca Nabokov (în felul lui foarte apropiat poeziei) ar fi, nu-i a[a?, politic\! {i, dac\ în „iad” poezia nu are o func]ie estetic\, ci una politic\, „oare care este func]ia ei în rai?”, se întreab\ Vasile Ernu (întrebare la care încearc\ s\ r\spund\ în cel de-al doilea text pomenit la început). Pe de alt\ parte, în „rai”, adic\ în condi]iile unei „administra]ii divine”, totul se afl\ într-o stare de „inactivitate”. („Dintre gînditorii moderni, cî]iva au reflec]ii sclipitoare asupra acestei probleme: Kojève vorbe[te despre omul postistoric, «netrebnic f\r\ ocupa]ie»/voyou désoeuvré; Nancy - despre «lipsa de oper\»/désoeuvrement; Agamben - despre «suspendarea operei, ie[irea din act».”) Acest vid este - [i el, la fel de paradoxal - unul generat tot de lipsa politicului - situa]ie simetric\ cu aceea din „iad”: „Cînd în «iad» via]a e pe cale s\ dispar\ din cauza vidului politic, iar în «rai» «tronul gol» «suspend\ opera [i actul», f\cîndul de negîndit, poezia este cea care vine s\ îndeplineasc\ o func]ie eminamente politic\. Vidul politic care pune în pericol via]a în cele dou\ regimuri este salvat de poezie”. Pîn\ aici, de[i discutabil\, ideea lui Ernu (mo[tenit\ de la {alamov) este interesant\ prin chiar paradoxul ei, doar c\ adaug\ ni[te lucruri care duc lucrurile spre o alt\ direc]ie. Poezia, spune el „«suspend\ activitatea» biologic\, economic\ [i social\ obi[nuit\, dezv\luindu-i, astfel, omului noi posibilit\]i ale fiin]ei”. Acestei concluzii de

orientare neo-modernist\ Ernu îi aduce ca sprijin [i ideile lui Giorgio Agamben care, întro conferin]\ de la Bienala de Art\ de la Moscova, se întreba: „Ce e poezia?”. Pentru filozoful italian, ea ar fi „o activitate lingvistic\ care nu face decît s\ întrerup\ func]ia de comunicare [i informare a limbii. Poezia face limba «inactiv\», «nefunc]ional\», îns\ tocmai acest lucru duce la descoperirea unei alte func]ii a limbii. Poezia transform\ limba într-un «sabat lingvistic». Ea este contemplarea limbii. Poeziile unor Mandel[tam, Hölderlin, T.S. Eliot, Baudelaire nu sînt decît contempl\ri ale limbii în care au scris. Îns\ ace[tia desf\[oar\ o activitate care se produce prin limb\ [i modific\ îns\[i posibilitatea vorbirii. Aceste poezii, constat\ Agamben, sînt create de un subiect poetic (nu de un individ), au loc acolo unde limba [i-a «suspendat activitatea» [i se transform\ în ea [i pentru ea într-o rostire pur\”. Agamben are aici o în]elegere modernist\, purist\, a poeziei [i a rolului s\u (dar s-ar putea s\ gre[esc, avînd acces doar la un citat [i nu [i la contextul din care el a fost extras): poezia ca o contemplare a limbii, limbajului, poezia care întrerupe „func]ia comunic\rii” printr-un „sabat lingvistic”. Nu v\d cum toate aceste lucruri rimeaz\ cu func]ia politic\ a poeziei, oricît de departe (în planul specula]iei) am duce lucrurile. Mai potrivite ar fi fost, poate, pentru un sus]in\tor al func]iei politice a poeziei, idei venind de la, s\ zicem, Boris Groys (pe care Ernu îl [tie foarte bine). De pild\, pornind de la cele exprimate în eseuri ca Self-Design and Aesthetic Responsibility, unde se vorbe[te despre art\ în condi]iile estetiz\rii a chiar politicii. Interesant\ ar fi o discu]ue [i pornind de la Art in the Age of Biopolitics, unde vine vorba despre via]a cea politizat\ - în care [i deciziile artistice ar fi unele politice („life is automatically politicized, since the technical and artistic decisions with respect to the shaping of the lifespan are always political decisions as well”). Politizarea artei aici ar fi ([i) opus\, de fapt, „func]iei politice” a artei. Dar altfel, [i apolitismul artei (opus aservirii) era, într-o epoc\ a dictaturilor, pîn\ la urm\, tot o decizie politic\. Expertiza „deciziei” depinde mult de context [i de autor, de „for]ele de cîmp” - artistice [i sociale. Poate ar fi de adus aici o m\rturisire a slovenului Zizek, care spune undeva c\ prefera filmele de la Hollywood culturii poetice dominante - sau culturii dominate de poezie -, în ]ara lui poezia fiind venerat\, ca [i la noi (ca în toate ]\rile care au cunoscut un regim totalitar), „as the fundamental cornerstone of Slovene society”. Poezia nu a fost nici subversiv\, nici salvatoare în comunism. Dar, ce-i drept, România lui Ceau[escu nu era chiar „iadul”, ca în Gulagul lui {alamov. De[i... „Vidul politic care pune în pericol via]a în cele dou\ regimuri este salvat de poezie”, spune Vasile Ernu. Bine, dar poezia e de atîtea feluri... Care poezie? A[ reformula altfel: „Vidul politic pune în pericol via]a, salvat\ în cele dou\ regimuri de poezie”. Care poezie? Poezia din volumele poe]ilor care s-au îndoit întotdeauna de poezie, poezia poe]ilor care nu au lucrat la dou\ capete (puri[ti în art\ [i impuri în afara ei!), poezia din filme, din muzic\ [i din c\r]i str\b\tute nu de metafore ci de opusul lor care va fi fost acela! {i-apoi, „iadul” [i „raiul” (cele dou\ regimuri politice) sînt ni[te realit\]i extreme. M\ întreb dac\ „raiul” \la plicticos, st\pînit de vid politic, în care poezia devine simetric fa]\ de „iad” -, o form\ de salvare, chiar exist\. S\ fie vorba despre Occident? Nu am a[a o impresie... paradisiac\ (fie el, „paradisul”, unul monoton [i birocratic) legat\ de Occident. Poate s\ fie vorba despre vreo oaz\ lini[tit\ a capitalismului, Elve]ia? Elve]ia cea neutr\ [i exasperant de plicticoas\, de unde a pornit - nu întîmpl\tor - dadaismul? Nu m\ pricep la „rai”, nu-l percep, nu l-am cunoscut, poate e [i el de mai multe feluri, dar „iadul” e sigur multistratificat [i... multilateraldezvoltat. Dac\ Gulagul a fost partea cea mai întunecat\ a totalitarismului, au existat [i penumbrele, fiecare de alt\ nuan]\, de la o ]ar\ fost\ comunist\ la alta, de la o perioad\ la alta. Pîn\ [i „iadul” a avut dou\ forme de existen]\, care mai de care mai cumplit\: Gulagul [i Auschwitzul. {i - m\ întreb - dac\ în „iad” sau „rai” poezia este salvarea, oare cum stau lucrurile pe treptele intermediare care urc\ de la „iad” la „rai”, pe variile în\l]imi ale cercurilor [i ale bolgiilor? Simona Popescu, 43 de ani, poet\, prozatoare [i eseist\, a debutat ca membr\ a grupului de la Bra[ov în volumul colectiv Pauz\ de respira]ie în 1991. A publicat mai multe Xilofonul [i alte poeme - 1990, Juventus volume de poezii (X Exuvii - 1997) [i eseuri - 1994, Lucr\ri în verde - 2006), proz\ (E Volubilis - 1999, Clava. Critific]iune cu Gellu Naum , (V 2004). Coautoare a romanului colectiv Rubik (2008).

c`r]i

criind nu demult despre poe]i croa]i [i chinezi, mi-au revenit în minte lucruri care m\ preocup\ de mult timp: La ce bun poezia? La ce bun poezia în vremuri de mizerie? La ce bun poezia în vremuri de consum? La ce bun poezia în vremuri de criz\? De criz\&consum (c\ci este [i asta o realitate)? În general, la ce bun? E o întrebare pe care [i-o pune, cred, din cînd în cînd, orice poet. Nu [tiu dac\ un cizmar, de pild\, se întreab\ „la ce bun cizma în vremuri de restri[te sau de prosperitate?”. {tiu doar c\ atunci cînd cizmarul nu-[i vede de cizmele lui, ci de politic\, nu e bine deloc. Doar am stat peste 20 de ani sub cizma unui cizmar. {i mai cred c\ nu e bine ca un poet s\-[i vad\ doar de frumosul lui condur poetic, atunci cînd cizmarul nu-[i vede doar de cizmele lui, f\cîndu-[i de cap, peste capetele tuturor, cu via]a tuturor. Nu vreau s\ spun cu asta c\ un poet trebuie s\ aib\ vreo treab\ cu cizmarul sau cu ceea ce îndeob[te se nume[te politic\. De fapt, mai ales în vremuri de „criz\” (mai ales moral\), poetul este, vrînd-nevrînd, [i o fiin]\ politic\: [i cînd tace pentru c\ tace, [i cînd vorbe[te pentru c\ vorbe[te [i cînd scrie (scrisul fiind întotdeauna - în varii feluri - o form\ de ac]iune: exterioar\ sau interioar\) Dar mai e ceva, în afara scrisului. S\ numim acest ceva „comportament”. În]eleg prin „comportament” multe...

c`r]i

mp\timi]ilor bibliotecilor, Oamenii c\r]ii (2008) le face meni]i s\ salveze [i s\ transmit\ cartea prin genera]ii, sînt atît de diverse [i de intense încît Hagada face adeseori impresia unui pretext pentru de la bun început o ofert\ irezistibil\: un roman relatarea lor. Hot\rît\ s\ includ\ în roman cît mai multe epoci [i situa]ii, despre manuscrise [i despre via]a lor, despre locurile Brooks cade în plasa propriilor ambi]ii. Extrem de meticuloas\ în ce prive[te care le ad\postesc [i despre oamenii care li se dedic\. documentarea, creeaz\ un tablou de dimensiuni cople[itoare; aglomerarea Cea care se angajeaz\ s\ îl scrie e Geraldine Brooks, laureata de am\nunte risc\ s\ distrag\. premiului Pulitzer 2006 pentru March (tribut adus R\zboiului Anvergura Oamenilor c\r]ii difer\ de cea a romanelor anterioare ale Civil [i Louisei May Alcott, din a c\rei scriere clasic\, Micu]ele autoarei, inten]ia fiind de a examina [i de a în]elege în profunzime doamne, î[i împrumut\ protagonistul). Pasionat\ de explorarea fiecare traum\ ce ar fi putut marca istoria Hagadei (în enumerarea Hannei: istoriei în c\utare de subiecte, scriitoarea australian\ a lucrat pogrom, inchizi]ie, exil, genocid, r\zboi). Cantitatea [i calitatea informa]iilor ca reporter în zonele de criz\ din Africa, Orientul Mijlociu [i adunate printr-un efort de cercetare remarcabil nu pot decît impresiona, Balcani. R\zboiul din Bosnia i-a adus la cuno[tin]\ povestea contribuind la farmecul pasajelor de recuperare istoric\. Povara trecutului unui codex faimos: Hagada din Sarajevo, sc\pat\ miraculos îngreuneaz\ îns\ uneori dialogul, interac]iunea, personajele, f\cîndudin bombardamente prin grija unui bibliotecar musulman. le s\ par\ simple piese de recuzit\ în slujba unui mesaj ap\sat: supravie]uirea Manuscrisul evreiesc iluminat este, de fapt, personajul codexului reprezint\ triumful toleran]ei [i al deschiderii culturale aferente principal al Oamenilor c \r]ii. „Creat\ în Spania Evului idealului multietnic. Mediu, era o raritate faimoas\ pentru picturile sale somptuoase, Romanul este un amalgam de genuri, „un roman poli]ist, un thriller într-o epoc\ în care credin]a iudaic\ interzicea ilustra]iile de de spionaj interna]ional [i o poveste de dragoste. E un roman despre orice fel [...] Aceast\ carte a determinat rescrierea istoriei artei”. politic\, religie [i diaspora evreiasc\, despre mame [i fiice, Misterul ce înconjoar\ reapari]ia sa pune în mi[care o armat\ de prieteni [i iubi]i”i. În plus, se dore[te o radiografie a complicatelor exper]i, de jurnali[ti [i de curio[i. Printre ei, Hanna Heath, specialist\ rela]ii de familie (din Evul Mediu pîn\ în contemporaneitate), a australian\ cu rol extrem de important: restaurarea [i conservarea credin]elor, tradi]iilor, culturilor pe care Hagada le str\bate, a comorii. Ei, detaliile îi vorbesc: orice particul\ desprins\ de pe paginile sentimentelor na]ionale [i tr\irilor individuale. Pe scurt, o înc\rcate de ani poate oferi indicii pre]ioase. „Anluminurile erau sarcin\ enciclopedic\ de care Brooks se putea achita doar extraordinare, dar nu mi-am permis s\ le privesc ca pe ni[te opere de par]ial în patru sute de pagini. R\mîne o încercare elegant\. art\. Nu înc\. Mai întîi trebuia s\ le în]eleg compozi]ia chimic\”. {i, mai important, omagiul adus c\r]ii [i oamenilor - din O arip\ de fluture, un strop de vin amestecat cu sînge, un fir de p\r: ce în ce mai rari - care o iubesc: „O carte este, evident, mai fiecare adaug\ un episod în lunga trecere a c\r]ii de la vest la est, dinspre mult decît suma materialelor care o compun. Este un Spania secolului XV c\tre zbuciumata Bosnie a sfîr[itului de mileniu. Dac\ artefact al min]ii [i me[te[ugului uman. Cei care bat aurul, Hanna are misiunea de a descifra urmele de pe pergament, cititorului îi revine cei care freac\ pigmen]ii, t\b\carii, scribii, leg\torii privilegiul de a urm\ri, pe un ecran separat, destinele împletite cu acela al sînt oamenii cu care m\ simt cel mai bine. {i cîteodat\, Hagadei. Strategia narativ\ deloc complicat\ se bazeaz\ pe alternan]\: de cînd e lini[te, ace[tia îmi vorbesc”... o parte - prezentul [i c\l\toriile cercet\toarei (prilej pentru incursiuni în ora[e [i în muzee celebre), de cealalt\ - etape din traseul imprevizibil al manuscrisului. _________________ Pe m\sur\ ce investiga]iile Hannei înainteaz\, pove[tile din poveste coboar\ Carrie Brown, Keeping the Faith . The Boston Globe, 13.01.2008. în timp. Sarajevo, 1940; Viena, 1894; Vene]ia, 1609; Tarragona, 1492; Sevilla, http://www.boston.com/ae/books/articles/2008/01/13/keeping_the_faith?mode=PF 1480: sînt locuri [i momente de reper în devenirea C\r]ii. Totu[i, mai importan]i decît volumul în sine sînt protagoni[tii anun]a]i: oamenii din jurul acestuia. Dac\ salturile între planuri par uneori abrupte, Cristina Chevere[an are 31 de ani, este lector la Catedra de Englez\ a Universit\]ii de Vest din Timi[oara. Traduc\toare, critic literar, cronicar al revistei Orizont, deconcertant\ poate fi [i insisten]a autoarei de a imagina existen]e doctor în filologie, autoare a dou\ volume de studii [i cronici [i a trei c\r]i traduse, dintre cele mai neobi[nuite. Dramele indivizilor de varii etnii [i religii, ultima împreun\ cu {erban Foar]\.

cristina chevere[an

bookalert un manuscris iluminat

maria

Geraldine Brooks, Oamenii c\r]ii, Traducere de Sorana Munteanu, Editura Leda, 2009, 496 pag, 46.90 lei

palma se închide, becul brichetei se stinge [i Maria se minuneaz\ de felul în care bricheta i-a disp\rut din mîn\ [i a ajuns în mîna lui f\r\ nici o mi[care [i f\r\ nici o atingere, în felul în care numai privirea trece de la cineva la altcineva, [i bricheta, lumina, privirea Mariei r\mîne la Ioan în timp ce el, Mica Siberie cu voce de zah\r ars, se întoarce [i pleac\, [i atunci vocile [i mirosurile reumplu spa]iul [i fluturii de fier din burta Mariei îi cad mor]i [i grei în picioare, fîl-fîl-zdrang, [i picioarele Mariei cad din pat, [i Maria, cu un crac de pantalon suflecat deasupra genunchiului, descul]\ [i cu p\tura pe umeri, alearg\ afar\ în z\pad\ dup\ Ioan. Picioarele descul]e ale Mariei calc\ în urmele l\sate de Ioan [i Mariei îi ard picioarele dar e bine [i cald în gropile \stea, [i ele duc undeva, Extratext l a c ea m ai r ecent\ p ies\ a m ea, Ca pe tine însu]i . e bine s\ mergi undeva, s\ [tii unde mergi, [i Maria zboar\ din groap\ în groap\ dup\ vocea aia de zah\r ars [i scor]i[oar\ Extratextul e scris la sugestia regizorului Radu Apostol, c\ruia îi [i dup\ lumina pe care [tie c\ el o poart\ în palm\ sau în buzunar, mi cunoa[te [i învia mul]umesc pentru tem\ [i pentru provocarea de a-m bricheta ei chinezeasc\, privirea ei, personajele în cît mai multe situa]ii posibile. [i Maria alearg\ [i îl ajunge pe Ioan [i se opre[te [i a[teapt\ ca el s\ fac\ dou\ gropi noi [i se opre[te [i a[teapt\ [i tot a[a, Acum 10 ani. Iarn\. Noapte. Un ad\post pentru homele[i. Maria p\[e[te u[or la doi pa[i în urma lui Ioan [i merge a[a o jum\tate În\untru e cald [i pute, e cald ca într-o cad\ plin\ cu baleg\. de or\ Miroase a fecale, transpira]ie [i alcool, iar p\turile miros a cîine ud. [i e bine [i e sigur [i nu trebuie s\ gîndeasc\ nimic, Oamenii se scarpin\ [i rîgîie [i ]ip\ [i morm\ie [i gem [i se ating [i mirosurile e odihnitor s\ nu fii foarte vesel sau foarte trist, s\ mergi pur [i lor se ating [i se amestec\ între ele, aproape c\ po]i s\ vezi curen]ii de miros simplu în spatele cuiva alb cu lumin\ în buzunar. care, {i pentru prima dat\ dup\ mult\ mult\ vreme, Maria se simte obosit\, spre deosebire de gîndurile tuturor fiin]elor înghesuite ca vitele, obosit\ dar mul]umit\, a[a cum se simt oamenii normali [i tineri [i vor s\ scape [i s\ urce spre cer. La fel ca fluturele pe care-l deseneaz\ Maria. ferici]i care merg pe munte [i obosesc mul]umi]i, se simte obosit\ [i spune, Maria st\ ghemuit\ sub o p\tur\, cu p\tura în cap, [i î[i deseneaz\ pe [i nici ea nu [tie de ce, spune: genunchi, la lumina de la becul unei lanterne chineze[ti, un fluture. - Acum mergem acas\? Fluturele dispare pe m\sur\ ce Maria îl deseneaz\, pentru c\ lumina nu {i Ioan s-a oprit [i s-a întors [i o vede [i o aude [i st\ a[a poate s\ r\mîn\ pe genunchi, [i Maria deseneaz\ din ce în ce mai repede, [i pentru c\ el nu mai merge atunci nici ea nu mai [tie ce are de f\cut, ca s\ poat\ s\ vad\ cît mai mult din fluture. era bine cînd mergea dup\ el, dar acum el a[teapt\ ca ea s\ mearg\ - Da]i-mi o brichet\. undeva [i ea nu [tie [i nu vrea [i nici nu vrea s\ se gîndeasc\, Zgomotele tac. Mirosurile r\mîn suspendate la o palm\ de tavan. O încearc\ dar nu poate jum\tate de fluture de lumin\ încremene[te pe genunchiul Mariei. [i Maria îl vede pe Ioan ridicînd din umeri [i plecînd - Cine are o brichet\? [i atunci se face întuneric [i luna sau p\mîntul care se vede sus se întunec\ Maria se strînge în ea, fluturele se ascunde sub pielea ei [i urc\ prin [i Maria se întunec\ genunchi, coapse, [old, burt\. Fluturele se zbate în burt\ în timp ce [i nu se mai vede decît lumina mic\ ro[ie care pîlpîie în buzunarul lui Ioan, Ioan Ioan vorbe[te pentru a treia oar\: care se dep\rteaz\ de ea prin întuneric - Caut doar o brichet\. [i lumina pe care ea o [tie acolo pîlpîie nino-nino ca o salvare care se îndep\rteaz\ Fluturele se mi[c\ la fiecare consoan\ [i Maria are din nou fluturi [i merge spre altcineva [i tu n-ai putere s-o chemi. în stomac [i Maria se îndr\goste[te de vocea lui Ioan [i î[i trage {i Maria se a[az\ în groapa unuia din pa[ii lui Ioan, se întinde pe urma talpei, se u[or p\tura de pe ochi, uitînd s\ clipeasc\, s\ respire [i s\-[i cuib\re[te în toat\ talpa lui [i uit\ s\ respire [i s\ clipeasc\ [i s\-[i bat\ inima [i bat\ inima. atunci se întîmpl\ ceva ca un miracol [i salvarea se întoarce, Omul e acoperit cu z\pad\ [i are c\ciula acoperit\ cu z\pad\ lumina stins\ a brichetei de la pieptul lui se întoarce nino-nino [i Maria simte o mare tras\ peste ochi lumin\ [i o mare c\ldur\ [i un gust de zah\r ars, de crem\ de zah\r ars, cum a mîncat [i e cel mai alb [i mai curat [i mai înghe]at lucru din înc\pere, cînd era mic\ în singura ei excursie la Bucure[ti, mult înainte de avort [i de strad\, mult mirosurile [i vocile celorlal]i rico[eaz\ în z\pada alb\ de pe înainte de orice triste]e, hainele [i capul s\u, e cu totul [i cu totul alb, pîn\ [i privirea [i gustul de crem\ de zah\r ars trece din gura lui Ioan în urechile ei [i apoi în jos: îi e alb\, - Cum te cheam\? Care e anotimpul t\u preferat? din el nu se vede decît albul [i numai în dreptul inimii are un mic punct de lumin\ ro[ie. Care se face din ce în ce mai mare, pe m\sur\ ce Ioan se apropie Maria Manolescu, 29 de ani, masterand\ în playwriting la UNATC. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului dramAcum de Maria aruncînd scîntei de z\pad\, 3 (edi]ia 2006), cu piesa With a little help from my friends. Debut editorial: Halterofilul din Vitan, Editura Polirom, 2006. lumina se mut\ de pe inim\ în palma lui, Maso Blues Bar, în regia Gianinei C\rbunariu. În 2007, la Teatrul foarte Mic s-a pus în scen\ piesa Sado-M

manolescu nesigurantze \nt\lnirea (Mariei cu Ioan)

O atrac]ie care te poart\ pîn\ la lun\ Lisa m\ duce într-o camer\ care seam\n\ cu o bomboan\ roz cu verde, plin\ de oglinzi. Îmi scoate p\l\ria, fularul, le pune pe coarnele cerbului, m\ culc\ pe pat [i m\ prive[te. Pot s\ citesc emo]ia care-i str\bate privirea, dar [i mu[chii care vibreaz\ imperceptibil. Este un fel de ritual sau o evaluare. M\ contempl\ a[a cum contempli o pictur\ sau o fotografie care te tulbur\. Fascina]ia ei m\ face s\ m\ gîndesc c\ nu vede fiin]a uman\, ci lipsa formei, vidul care încearc\ s\ creeze iluzia unei m\[ti. Conformismul de a vrea ca o fa]\ s\ urmeze anumite criterii de armonie, a[a cum fulgerul [i norii nu pot fi concepute ca inseparabile de cer. Apoi întinde mîna dreapt\ care plute[te deasupra frun]ii mele [i coboar\. Îi simt c\ldura înainte ca ea s\ m\ ating\, mîna, durdulie, cu degete scurte, cu pielea moale. Lisa îmi mîngîie fa]a. - Pentru majoritatea indivizilor problema este c\ nu au ochi. Asemenea unei vitrine înainte ca vitrinierul s\ pun\ ceva în ea, e ceva gol, neatr\g\tor. Ochii t\i sînt ca ni[te bijuterii într-o vitrin\ de catifea, [tii, piatra aceea neagr\, lucioas\, uneori aurie, pe care o ador. - Obsidianul? - Asta e. În ceea ce m\ prive[te, în afar\ de ochi eu nu v\d mare lucru, m\ rog... totu[i mai e ceva, spune ea f\cînd cu ochiul în direc]ia sexului meu. Sînt pe str\du]a asta în fiecare sear\, începînd de la ora unsprezece pîn\ la cinci diminea]a, sau la cafeneaua de mai jos. Mi-ar pl\cea s\ vii s\ m\ vezi în fiecare zi ca s\-mi oferi bijuteriile tale, vom putea sta de vorb\, vom petrece momente pl\cute. Lucrezi? - Pe internet. - {i eu la fel. Intr\ pe site-ul meu, îmi spune ea sco]înd o carte de vizit\ din pantalonii scur]i [i strecurîndu-mio în buzunarul de la c\ma[\. - Dac\ m\ prive[ti a[a lung în fiecare zi, cred c\ fa]a mea o s\ se transforme. Cred c\ e posibil. V\d în asta un fel de chirurgie subtil\. Nimic nu e fix, totul este în mi[care în Univers, formele sînt etape efemere. Cum întorci privirea, cap\t\ alte aspecte. În mod normal, nimeni n-ar trebui s\ recunoasc\ pe nimeni. M\ uit mult la fa]a altora [i am observat c\ în fiecare noapte are loc un proces misterios care face ca totul s\ se schimbe imperceptibil. Depinde de starea de spirit, de emo]ii, de vise, dar nimeni n-o [tie cu adev\rat. Aceast\ imobilitate pe care fiecare crede c\ o are este cea care ]ese iluzia general\. Asta e ceea ce distruge lumea. Este prima form\ de violen]\. Fiecare are grij\ de imobilitatea lui [i o între]ine pe a celorlal]i. În cele din urm\, se a[teapt\ de la tine s\ fii mereu acela[i. Tu ai rupt lan]ul în mod con[tient, eu prin accident. - Ai pielea atît de fin\, pu]in prea palid\, se vede c\ nu ie[i foarte des. Trebuie s\ ie[i la aer, iubitule, s\ umbli. Într-o zi te voi duce la malul m\rii într-un s\tuc pe care îl [tiu, foarte departe de aici. - La Barcelona, m\ plimbam noaptea în preajma portului [i m\ lungeam pe plaj\ cît mai aproape cu putin]\ de valuri, avînd grij\ s\ nu m\ apropii prea mult de cuplurile care erau culcate pe nisip. Pe unii i-am speriat.

- O s\-]i ar\t un col] unde nu este lumin\. Vezi doar stelele [i luna. Cînd sînt trist\, acolo m\ duc în imagina]ie [i plîng ore întregi, uneori în ap\, închipuie-]i! N-am reu[it niciodat\ s\ fac s\ creasc\ nivelul m\rii cu un milimetru! Nu e o suferin]\ serioas\! - O lacrim\ este destul ca s\ fac\ nivelul m\rii s\ creasc\. Nu e m\surabil, dar e real. - Cu toate lacrimile omenirii ar trebui s\ avem numai insule, nou\ zecimi din planet\ ar trebui s\ fie sub ap\! - Sîntem pe ni[te insule, tu [i cu mine o [tim. Dac\ nimeni nu opre[te potopul, ne vom îneca.

Un s\rut de o clip\ care se transform\ în ve[nicie. Mor]i inutile. Disperarea trupului care nu înceteaz\ s\ se unduiasc\ chiar [i în suferin]\. O blînde]e de fond, a[a cum se spune „alerg\tor de fond“, care trece prin straturile pielii [i ale mu[chilor ca s\ ajung\ în spa]iul misterios din adîncuri, acea mare în care plutesc organele. - Am fost acolo... - În pielea ta se poate intra, e deschis. Cînd îi ating pe b\rba]i, întotdeauna am impresia c\ alunec la suprafa]\. Nimic nu este mai alunecos decît un b\rbat. Lisa m\ face s\ rîd. Se a[az\ pe pat,

ntoni Casas Ros s-a a n\scut în 1972 în Catalonia francez\. La Gallimard nu l-a a v\zut nimeni. Nici m\car editorul s\u. Cu fa]a mutilat\ în urma unui accident de ma[in\, scriitorul a refuzat s\ apar\ în public în ultimii 15 ani. A urmat cursuri de matematic\, dar a renun]at la studii în urma accidentului. Dup\ Barcelona [i Nisa, acum locuie[te la Roma. Le théorème d'Almodóvar este primul s\u roman, distins în Spania în 2008 cu premiul Cel mai bun roman de debut. Situat\ între fic]iune [i autobiografie, cartea este un roman baroc în care excentricitatea se intersecteaz\ cu teoriile matematice. R\mîne, îns\, [i o medita]ie asupra (im)posibilei adapt\ri a unui monstru la via]\. În martie 2009 i-a a ap\rut la Gallimard urm\toarea carte, Mort au romantisme,, o colec]ie de nuvele. Urm\torul s\u roman, Enigma,, va ap\rea în 2010. Amintind, prin refuzul s\u de a ap\rea în public, de Thomas Pynchon sau J. D. Salinger, Antoni Casas Ros a provocat numeroase dezbateri în Fran]a cu privire la identitatea sau chiar la existen]a sa, mergînd pîn\ la considerarea sa drept o g\selni]\ editorial\ sau o fantasm\ a lumii literare pariziene. În rarele interviuri acordate presei, Casas Ros m\rturise[te c\ ar fi a marcat via]a nu ales izolarea [i în cazul în care accidentul care i-a ar fi avut loc. Le théorème d'Almodóvar/Teorema lui Almodovar urmeaz\ s\ apar\ la Editura Vellant în traducerea Aureliei Ulici, cu o prefa]\ semnat\ de Alexandru Matei.

- Ar trebui construit\ o nav\. - La ce bun dac\ nu mai exist\ port? - Tr\im pe vapor, fum\m ]ig\ri turce[ti, bem, cînt\m toate melodiile triste inventate de oameni. - {tii multe? - O prieten\ îmi spune „Muza cîntecului trist“. - Îmi cîn]i unul? Lisa începe cu vocea ei frumoas\ de fum\toare s\ rosteasc\ unul dup\ altul cuvintele lui Vinicius de Moraes.

fumeaz\ o ]igar\ turceasc\ gre]oas\. Simt c\ mi se încre]e[te pielea. - Vrei un pahar de lichior de m\r verde? E drogul meu. Am b\ut. Lisa mi-a ar\tat fotografia amantului ei. Un haidamac cam burtos, care ]inea un harpon în care era înfipt\ o caracati]\. Un soi de Neptun modern. - E buc\tar, g\te[te feluri delicioase din fructe de mare. Dac\ vrei, într-o sear\ putem merge s\ cin\m la el, dar e destul de gelos, nu-i place s\

mi-o trag în fund cu oricine. Dar cu tine e în regul\, ai o mutr\ de nevinovat. Dintr-odat\ îmi amintesc sunetul vocii Sandrei, prima dat\ cînd am vorbit la telefon, o voce destul de joas\ [i vibrant\. Aveam un dialog ciudat despre faptul c\ trupurile noastre puteau pluti prin spa]iu [i se puteau întîlni. Ea este cea care m-a înv\]at calit\]ile galactice ale imaginii mele corporale, care putea ac]iona asupra limitei corporalit\]ii. Dorin]a intens\ era suficient\ ca s\ ne uneasc\. Pielea mea se desprindea [i pleca departe pîn\ în clipa cînd o atingea pe a ei. Ca imediat s\ ne sun\m din nou, pentru a verifica dac\ întîlnirea sideral\ chiar avusese loc. S\ ne vorbim despre am\nunte, cum ar fi c\ ea sim]ise mai întîi buzele mele pe um\rul ei, apoi c\ pîntecul meu îl atinsese pe al ei. Partea dreapt\ a fe]ei mele se atinsese de obrazul ei. Apoi întreaga ap\sare a corpului meu c\reia ea i se deschidea. Întotdeauna calculam exact. Imagina]ia îns\[i nu înceteaz\ s\ ating\ u[or obiectele [i s\ le întîlneasc\ în spa]iu, ca [i cum orice form\ e o fic]iune pe care o con[tiin]\ are sarcina s-o perpetueze. Imensul orgoliu al oamenilor de a-[i atribui singura con[tiin]\. Eu, eu am v\zut ni[te ecua]ii privindum\. Am sim]it ni[te gale]i încercînd s\ stabileasc\ o comunicare, am tremurat de întunericul care m\ înconjura [i m\ ocrotea ca o imens\ mantie de lîn\ în timpul unei nop]i glaciale. Imposibilitatea sau dificultatea de a comunica cu oamenii mi-a accentuat sensibilitatea. Creierul meu p\zea p\trunderea misterului ca un pitbull bine dresat, asta am în]eles. De atunci las cîmpul de investiga]ie deschis. Pentru mine, [tiin]a nu se limiteaz\ la func]iile cerebrale. Ea include corpul întreg [i atunci cînd îi citesc pe matematicieni, pe fizicieni simt partea eliberat\ a mentalului care vegheaz\ [i intervine dintr-odat\ ca s\ fecundeze imagina]ia. Ador tot ce nu se poate verifica sau m\car r\mîne la stadiul de ipotez\ [i a[teapt\ o minte luminat\. Matematica nu este o [tiin]\ exact\, asta e ceea ce m\ fascineaz\. Mi-ar pl\cea s\ pun în ecua]ie dorin]a, creativitatea, îndr\zneala, teama, cutezan]a, singur\tatea. V\d un amfiteatru plin de studen]i pasiona]i care caut\ s\ rezolve teorema dorin]ei. Contemplu corpurile ner\bd\toare care ar g\si cheia misterului în ele, în carnea lor, în celulele lor eliberate de greutatea exact\. Mi-ar pl\cea ca într-o zi medalia Fields, echivalentul Nobelului pentru matematicieni, s\ fie decernat\ celui care ar putea rezolva ecua]ia dorin]ei, a nebuniei sau a actului creator. Pentru a schimba, pentru a termina cu judecata lui Dumnezeu, cum spunea Artaud. Dac\ matematica ar invada spa]iul stelar, inven]ia n-ar mai fi îngr\dit\. Uneori scriu ecua]ii a[a cum un compozitor î[i arunc\ pe hîrtie notele unele dup\ altele, a[a cum un faian]ar decupeaz\ bucata de gresie care î[i g\se[te locul f\r\ cea mai mic\ dificultate. Uneori visez c\ parfumul unei femei întîlnite noaptea pe o str\du]\ devine o ecua]ie în spa]iu [i p\trunde în inima mea. {i în seara asta, datorit\ lui Almodóvar, o ecua]ie s-a n\scut. Am fost contemplat, am fost atins, cuvintele s-au prelins pe trupul meu. Lisa, tr\iesc!

teasing editorial

Editura Vellant, 2010 Traducere din limba francez` de Aurelia Ulici Postfa]` de Alexandru Matei

ANTONI CASAS ROS

Teorema lui Almodóvar

literatur` nou` & B.D.

[...] l trezi un Isus fosforecent care i se strecurase în ureche. D\du cu mîna speriat [i încerc\ s\ se ridice dar î[i sim]i spatele în]epenit. Toate lucrurile din ziua trecut\ îi trecur\ prin cap cu un vîjîit lung. Îl sim]ea în jurul urechilor. Prin caturile cr\pate ale ferestrelor de pe coridor venea un curent sub]ire. Privi în sus [i v\zu crucifixul fosforescent atîrnat pe un lan] lung [i deasupra lui o figur\ bolov\noas\ care îl privea atent. O mîn\ se trase repede din buzunarul s\u de la piept [i trecu în buzunarul celui care st\tea aplecat deasupra lui. Edi s\ri în picioare. În fa]a lui era un b\rbat înalt, de[irat, în pijama de spital, cu un nas ascu]it, cu m\rul lui Adam proeminent, înconjurat de fire încîlcite de p\r [i doi ochi vii [i negri ca doi gîndaci de canal care se roteau prin orbitele lui incredibil de mari. Avea cam treizeci de ani. Pacientul îi strînse cu putere mîna pe care nici nu i-o întinsese [i se recomand\ - Toma. Toma Rujanu. Dar putea s\ îi spun\ [i Tomi]\. Edi n-avea chef s\-i spun\ nicicum. B\rbatul se scuz\ inutil c\ se prezint\ în halul \la [i preciz\ c\ el nu e pacient ci mai degrab\ un fel de pacient-consultant. Avusese toate bolile din lume dar le învinsese prin puterea voin]ei [i acum era chipurile chemat în spital doar ca s\ ajute al]i bolnavi s\-[i înfrîng\ limitele [i pe doctori s\ clasifice mai bine afec]iunile mintale. Se ]inu dup\ el pe coridor, împro[cîndu-l cu un amalgam de cuvinte scuipate. Toma pretindea c\ e foarte bogat, îi spuse c\ se afla în posesia unui sistem infailibil de p\c\lire a ma[inu]elor de poker dup\ care îi ceru f\r\ menajamente 5 lei ca s\ sar\ gardul spitalului [i s\-i bage la un aparat de ro[ie - neagr\. Edi se uita pe gemule]ul de sticl\ al fiec\rui salon [i-l durea în fund de ce-i turna Toma. |sta venea dup\ el inistent

Augustin Cup[a Importan]a c\rti]ei

(fragment din volumul de proz\ scurt\ Profesorul Bumb [i macii suedezi, aflat în curs de apari]ie) zdr\ng\nind o cutie cu piese de [ah în care sus]inea c\ se aflau schemele lui secrete. Edi se opri pîn\ la urm\ în fa]a ultimului de pe dreapta unde o v\zu pe Gina. Încerc\ clan]a, dar u[a era închis\. Ea st\tea în mijlocul patului, în fund, cu genunchii sub b\rbie, cu mîinile strînse în jurul pulpelor, [i privea pe fereastr\. În salon nu mai era nimeni altcineva [i a[ternuturile p\reau curate în lumina puternic\ de afar\. Se uit\ mult la capul ei rotund, castaniu, întors c\tre fereastr\ [i ar fi vrut s\ se uite [i ea la el ca s\-i zîmbeasc\ dar asta nu se întîmpl\ nici dup\ ce b\tu de cîteva ori în geamul securizat. E mititica ta? îl întreb\ Toma lungindu-[i capul peste um\rul lui. Edi b\tu mai tare cu pumul în u[\ dar f\r\ efect. Pe coridor ap\ru o asistent\ care îi lu\ tare. Toma o [terse ca un guzgan de-a lungul pere]ilor [i el r\mase s\ o înfrunte pe femeia care venea leg\nat spre el. Dup\ ce îi povesti despre ce e vorba, femeia se mai potoli [i îl conduse pîn\ la cabinetul profesorului Soare. B\tu de dou\ ori [i auzi glasul lui de bas - Intr\. Profesorul îi f\cu semn s\ a[tepte pîn\

termin\ de vorbit la telefon [i Edi se a[ez\ pe canapea. În cabinet era lini[te [i mult\ lumin\, florile crescuser\ frumoase în geam [i pe pere]i, tot felul de diplome înr\mate luceau, el le cercet\ una cîte una [i constat\ c\ în fiecare scria cîte ceva bun [i frumos despre profesorul universitar, academician doctor Soare. Dup\ ce închise telefonul, acesta îl privi f\r\ mare aten]ie. Edi îi explic\ încurcat despre cine e vorba [i cum ajunseser\ la spital dar la un moment dat sim]i c\ vorbe[te în gol, cuvintele lui cad într-un pu] f\r\ ecou, a[a c\ t\cu. Doctorul î[i s\lt\ ochelarii gro[i cu o mi[care scurt\ a nasului [i apoi începu s\ caute ceva printre filmele de explorare care st\teau vrai[te pe biroul lui. R\sturn\ cana de cafea cu steagul americii peste plicurile cu tomografii [i Edi se repezi s\-l ajute. Doctorul se ridic\ vesel [i îi strînse dintr-odat\ mîna. Edi se retrase stînjenit pe canapea. Soare extrase filmul Ginei din anvelop\, îl privi în contralumin\ [i-l puse la loc. B\tu cu palma în mas\ [i Edi se trezi.

MATEI BRANEA, 33 de ani, artist vizual / anima]ie-comics-ilustra]ie, a absolvit UNATC, specializarea Comunicare Audio-Video, [i este unul dintre fondatorii editurii independente de benzi desenate Hardcomics. A publicat benzi desenate în diferite volume colective, majoritatea interna]ionale. Este creatorul lui Omulan, a colaborat cu Planeta Moldova [i cu numeroase reviste române[ti [i str\ine, a lucrat pentru diferite posturi tv [i `n publicitate. Particip\ la festivaluri de comics [i anima]ie din str\in\tate [i, de anul trecut, este unul dintre arti[tii implica]i în proiectul Comixculture II. Desenul din acest num\r are ca tem\ prima `nt`lnire a arti[tilor implica]i `n proiect, care a avut loc `n decembrie 2009 `n Beirut, Liban. Comixculture II este un proiect care-[i propune s\ se adreseze unui grup cît mai larg de tineri din diferite medii sociale [i etnice, prin intermediul benzilor desenate, în scopul de a combate rasismul. Proiectul este sus]inut de funda]ia interna]ional\ Next Page [i se deruleaz\ în cursul acestui an în dou\ zone-problem\ ale lumii contemporane: statele balcanice [i spa]iul arab. Al\turi de acest proiect, Next Page deruleaz\ [i proiecte ce au în vedere lectura [i traducerile din [i în limbile acestor spa]ii, pe teme precum media, comunitatea Romani, Islamul, politicile culturale, istoria Balcanilor, rela]iile de gen, gay & lesbian [i alte chestiuni politice curente.

www.npage.org

Primi permisiunea s\ intre la Gina. Aceea[i asistent\ îl înso]i leg\nînd un inel de chei. Gina nu f\cu nicio mi[care. Privea mai departe pe geam [i cînd el se a[ez\ lîng\ ea. O mîngîie pe p\r. Ai dormit? Nu primi niciun r\spuns. Gina î[i întoarse în sfîr[it fa]a c\tre el. Avea doi ochi goi [i limpezi ca o fîntîn\ în care mai e pu]in\ ap\ pe fund. În rest ar\ta bine. Îi propuse s\ fac\ ni[te pa[i pe afar\ [i ea îl urm\ f\r\ nicio opozi]ie, se furi[ar\ pe culoar [i nu-i v\zu nimeni, doar Toma care î[i lipise un obraz de gemule]ul u[ii [i-i f\cea semn s\-i deschid\. Se pref\cu c\ nu-l vede. În curte se a[ezar\ pe o b\ncu]\, dar nu-[i g\sir\ cuvintele. Fumar\ cîteva ]ig\ri

[i primir\ de la alt\ pacient\ un m\r pe jum\tate mîncat. Dup\ un sfert de or\, Gina ceru s\ mearg\ înapoi. Edi vru s\ [tie ce se întîmpl\ cu ea. Spuse doar atît - Sînt obosit\. O l\s\ cu inima strîns\ acolo [i cînd se îndep\rt\ pe coridor i se p\ru c\ trece pe lîng\ el un tren în care fiecare salon are cîte o fereastr\, Gina pleac\ [i el r\mîne pe peron. Cel\lalt tren cu vagoanele de vizavi st\tea pe loc [i Toma îi f\cea acelea[i gesturi disperate, fluturînd ni[te foi f\cute ferfeni]\ pe care probabil i le promitea. Edi d\du 5 lei unei infirmiere ca s\-l elibereze [i-i jur\ c\ îl pred\ gardianului de la poart\ ca s\-l aduc\ înapoi. Toma uitase instantaneu c\-i promisese schemele lui de joc, le vîrî la loc în cutia de [ah [i porni pe lîng\ el cu pas s\ltat. Nu se obosi nici s\-i spun\ mersi. În curte îl tap\ de dou\ ]ig\ri [i îl bîrfi insistent pe doctorul Soare - c\ s-a ramolit complet, c\ umbl\ cu pu[toaice, c\ bea ca un ordinar, opereaz\ cu polonicul [i c\, dac\ vrea s-o opereze pe Gina, el s\ nu semneze nimic. Nu c\ asta ar avea vreo importan]\, Soare opereaz\ f\r\ consim]\mînt cînd dormi, [i lui i-a f\cut la fel (îi ar\t\ o dung\ sub]ire de pe ceaf\ care ar\ta a julitur\ recent\, ceva ce-[i f\cuse cu unghia cînd se sc\rpina în cap), i-a scos jum\tate din creier, noroc c\ e de[tept [i se descurc\ [i cu atît, se descurc\ e pu]in spus, e un geniu [i ar fi fost un supergeniu dac\ nu s-ar fi b\gat b\[inosul \la uciga[ care e pe-o mîn\ cu taic\-su, un chirurg renumit care inventase apendicectomia cu ventuz\, nu se mai folose[te ast\zi, în tot cazul taic\-su e un tartor, un diabolic scelerat care îl ]ine cu for]a internat, dar nu-i nimic, a g\sit el un sistem, o metod\ de evadare [i tocmai asta vroia s\-i propun\, s\ o scoat\ [i pe Gina de acolo, nu trebuie decît un mic ajutor de vreo 20 de milioane. Edi c\sc\ lung [i se îndep\rt\ cu pa[i repezi c\tre poart\. [...]

literatur` nou` & B.D.

M\i, aici nu se vede nimic. Nu e vreo tumor\? Soare începu s\ rîd\ ascu]it ca atunci cînd vreun prost\nac î[i recita subiectul copiat la examen. Nici m\car cît un vîrf de ac. T\cur\ amîndoi, Edi î[i morfoli mîinile între picioare - E vorba de o cîrti]\. Soare se l\s\ pe spate în fotoliul s\u - A[a... E vorba de o cîrti]\ care a crescut într-un ghiveci [i o s\ ias\ de acolo [i o s\ ne m\nînce... o s\ ne omoare... ceva de genul \sta... rahat. Ai v\zut-o? Edi îl privi tuflit - Nu, dar e acolo. {tiu asta. Simt asta. Ea a v\zut-o. Se uit\ la florile de pe geam. Aici sînt cîrti]e? Soare se uit\ [i el - Habar n-am. Cît de mare s\ fie? Edi îi ar\t\ între degete - Mic\, s\ zic - cam a[a, cît o s\mîn]\ de floarea soarelui. Dar dup\ aia se face mare, se umfl\ ca buretele în ap\. Eu am luat-o mic\, era într-un ghiveci cu un

trandafir japonez, dar habar n-aveam. Dac\-i a[a mic\, se poate. Nu m-am gîndit la asta. {i ce face]i dac\ iese de acolo noaptea [i începe s\ road\ biroul, c\r]ile, actele [i tot ce ave]i pe aici [i chiar [i picioarele dac\ dormi]i? P\i dac\ e a[a mic\, o calc sub talp\. Dar sigur nu e vorba de un gîndac? Soare se ridic\ în picioare. Edi î[i d\du seama c\ trebuie s\ plece, spusese ceva tîmpit. Î[i strînser\ mîinile în fa]a u[ii. Lui Edi i se p\rea c\ nici nu vorbise cu el sau c\ el nu fusese acolo, în tot cazul. Deschise u[a. Cît mai st\ Gina aici? Nu mult. E un pic obosit\, trebuie s\ doarm\. F\cu un pas afar\. Profesorul se uit\ la el - Asta e important - somn, lini[te, soare. }ine minte lucrurile \stea. În rest nu conteaz\ nimic. Soare fusese [i acolo în mun]i dar Edi nu [tia dac\ doctorul se referea chiar la soare sau la el însu[i. Se îndep\rt\ pe coridor pufnind. Lucrurile r\m\seser\ neclare.

dosar: reguli pentru scris

otidianul britanic The Guardian, a c\rui pagin\ de cultur\ poate servi ca model oric\rei reviste culturale, datorit\ materialelor ingenioase [i vioaie pe care le po]i citi acolo aproape în fiecare zi, a publicat în luna februarie o anchet\ bazat\ pe o întrebare atît de simpl\ [i de clasic\ încît e cu totul antologic\: care sînt regulile scrisului? Întrebarea le-a fost adresat\ unor scriitori britanici cunoscu]i [i, se pare, de succes (nu-mi erau familiare numele tuturor, dar i-am c\utat apoi pe Google pe cei care au dat cele mai interesante r\spunsuri, pe care leam ]i cuprins în finalul acestui dosar). Ace[tia, la rîndul lor, au r\spuns, majoritatea, cît se poate de la obiect, aproape ca [i cînd le-ar fi dat sfaturi unor scriitori în devenire sau ca [i cînd ar urma cu sfin]enie acele reguli - iar\[i, majoritatea, de bunsim], constructive, practice, uneori amuzante, dar aproape niciodat\ func]ion\re[ti. Premisa subîn]eleas\ de responden]i pare s\ fi fost aceea c\ scrisul e o meserie care are, ca oricare alta, regulile ei; avantajul fa]\ de cele mai multe ocupa]ii e c\ fiecare [i le poate personaliza cît de mult dore[te; nimeni nu mi se pare s\ fi ironizat într totul tema, subîn]elegînd eventual c\ scrisul e apanajul exclusiv al inspira]iei / al muzelor. Ne-am gîndit s\ prezent\m [i noi o asemenea colec]ie de sfaturi, reguli sau principii ale scriitorilor români; le-am adresat întrebarea la mai bine de patruzeci din ei, mul]i din tîn\ra genera]ie, care s-a plîns deseori c\nu se reg\se[te în paginile revistei noastre. Au r\spuns doisprezece, c\rora le mul]umim. Nu [tim dac\ cei care n-au r\spuns vor s\ lase de în]eles c\ nu se ghideaz\ dup\ reguli `n ceea ce scriu sau c\ nu vor s\ le fac\ cunoscute sau c\ se feresc s\ semneze în Noua literatur\. În tot cazul, oricît de mic - dar nu [i nereprezentativ - ar fi e[antionul, cititorii de literatur\ român\, indiferent dac\-[i g\sesc sau nu favori]ii printre cei de mai jos, vor g\si m\car cîteva sfaturi utile, cîteva ironii [i, în mare, un material viu, despre care pot face infinite observa]ii [i comentarii privind felul în care î[i concep scriitorii români profesi(onalizare)a. (A.C.)

reguli pentru scris simona popescu Cîtevasfaturipecarele-a[fidattinerei Simona Popescu pe vremea cînd s-a apucat de scris (poate i-ar fi fost mai u[or)

„Cave, age, tace”: „Fere[te-te (ascunde-te), lucreaz\, taci”. Era deviza lui Mateiu Caragiale. Se potrive[te oric\rui om care scrie. Dac\ tot te ascunzi în hruba ta (cu c\r]i, muzici [i „trîmbe de vedenii”), scrie, recite[te, rescrie. Dup\ ce ai rescris, recite[te! Rescrie! De cîte ori e nevoie. Adun\, mai întîi, f\r\ nici un plan, ca albina polenul. Chiar dac\ „opera]iunea” dureaz\ ani. Lucreaz\ pe mai multe fronturi deodat\. Ca volubilisul. A[teapt\! Nu te gr\bi! E[ti într-o zon\ în care nu exist\ grab\. Nu c\ ea, graba, ar strica treaba, dar e p\cat s\ scapi de „lucrarea” sau „lucr\rile” tale, care sînt doar forme de a lucra cu tine îns\]i pentru un scop altul decît cel strict literar.

Cite[te întotdeauna ceva înainte de a scrie. F\r\ leg\tur\ cu ceea ce faci. Înc\lze[te-]i, astfel, inima [i mintea. De pild\, zilele trecute, rolul de „resurectin\” l-au jucat pasaje din C\l\torie în jurul lumii, de Adelbert von Chamisso [i Poe]i latini. De la Ennius la Hora]iu.

S\ nu treac\ o zi f\r\ s\ cite[ti! S\ la[i s\ treac\ zilele f\r\ s\ scrii! Nu e[ti salahor literar, zilier. În literatur\, f\ ce-]i place! Scrie c\r]ile pe care ai vrea s\ le cite[ti tu! Nu te împiedica de „forme”. Genurile literare sînt doar prejudec\]i. Literatura e numai una! Nu te l\sa confiscat de laude! Ar fi fatal. Dar nici s\ nu te la[i demobilizat de kritiku[i sau de „m\tu[i culturale”, vorba lui Gombrowicz. Uneori sînt, prin veninul lor, vivificatori. Folose[te-i! Gînde[te-te întotdeauna la cî]iva cititori, niciodat\ la Cititor! Vorbe[te din cînd în cînd despre ceea ce faci cu oameni diferi]i. Dac\ vezi c\ entuziasmul cu care î]i formulezi frazele începe s\ scad\, arunc\ tot ce ai f\cut. Sau pune deoparte. Vocea ta nu minte niciodat\! Înainte s\ publici, arat\ unei persoane preten]ioase ceea ce scrii. Dar poate ai noroc de un redactor rafinat, de[tept. Ai încredere în critica lor - ea nu are nimic cu jocurile de putere. Vine din pur\ generozitate. F\ din nemul]umirea fa]\ de tine un aliat! Alt\ solu]ie nu-i!

Regula num\rul unu. Aprinde-]i o ]igar\. Exist\ aceast\ replic\ dintr-un film care îmi vine în minte: nu exist\ reguli, ci linii îndrum\toare. Dar asta se întîmpl\ în filme. În realitate, nici chiar scrisul, care e o activitate a capului, deci ar trebui s\ fie o poveste eliberat\ de supersti]ii [i de tabuuri [i de reguli, nu scap\ de meschin\rie. Ajungi s\ nu-]i mai schimbi [osetele pîn\ nu termini un capitol de roman, ca orice sportiv care se respect\. Stai cu florile uscate pe mas\ o lun\, ca s\ nu deranjezi leg\tura misterioas\. Î]i cumperi zece creioane ro[ii, cîte unul în fiecare zi, de[i scrii pe un HP de ultim\ genera]ie. Umbl\ vorba c\ Faulkner se înarma cu o lad\ de whisky înainte s\ înceap\ un roman. Dac\ a[a stau lucrurile, înainte s\-i admir\m opera, ar trebui s\ fim invidio[i pe ficatul lui. Deci... regula num\rul unu [i singura. A[az\-te în scaun, aprinde-]i o ]igar\ [i apoi f\ ce trebuie s\ faci. E mai greu decît pare, a[a c\ s\ nu complic\m lucrurile.

cosmin manolache Pe cît posibil încerc s\ am lîng\ mine o cafea, dar pîn\ în momentul \la [tiu c\ se întîmpl\ [i altele. Scriu în minte [i, cu prima ocazie, scot din buzunar un carne]el [i stiloul pentru a nota formul\ri, chestii auzite în preajma mea. De fapt, merg mult pe jos [i asta îmi face o teribil\ poft\ de a hoin\ri cu gîndul. Intru în cîte-un local sau magazin cu totul nou, m\ opresc s\ m\ holbez la nu [tiu ce chestie, la stickurile de pe stîlpi, fac fotografii, sînt atent la discu]iile care zboar\ pe lîng\ mine. Fac asta zilnic. Acas\ m\ a[teapt\ Iana, care acum o jum\tate de or\ m-a întrebat dac\ Doamne-Doamne are fund, apoi, dup\ ce am privit-o ca [i cum m-ar fi întrebat dac\ portocala stoars\ este pentru mine sau pentru mama ei, a revenit asupra problemei [i a propus o culoare pentru fundul lui Doamne-Doamne, cu un semn de întrebare: e albastru? Multe din tot ce spune sînt de ]inut minte, de p\strat. În fine... Scrisul e ultimul gest cu care s-ar chema c\ împlinesc lucrurile care vin peste mine zilnic, inevitabil. Am avut [i reguli. Citeam c\r]i de tot felul [i dezvoltasem o fixa]ie pentru cuvinte. Unele cuvinte tr\geau la mine într-un mod cît se poate de senzorial. Puneam cîte un punct sub fiecare [i apoi le notam pe foi volante. Voiam s\ contruiesc cu cuvintele alea. Am f\cut exerci]iul \sta de multe ori, un soi de desfrîu de care m\ simt ru[inat. Am nenum\rate astfel de foi, n-am ezitat s\ le p\strez pentru proba propriei mele inconsisten]e. În ultimii ani locul acestor cuvinte pre]ioase l-au luat fotografiile. Textele cu care mi-am burdu[it computerul în ultimii 4 ani sînt împ\nate cu fotografii. Unele imagini sînt începutul unor texte, altele se a[az\ pe parcurs în carnea pove[tilor. Prin 2008 l-am descoperit pe WG Sebald [i am avut o oarecare dezam\gire. Nu c\ ma[ fi crezut vreun pionier sau ceva de felul \sta. Coabitarea fericit\ text-imagine din c\r]ile lui o depistasem într-o formulare fugar\ a lui Susan Sontag. M-am [i bucurat, mi-am zis c\, de fapt, textul [i imaginea au stat împreun\ de cînd h\u, [i pîn\ la urm\ cuplajul \sta nu era decît un drum revizitat. Apoi m-am lini[tit. Alt\ chestie: uneori, pentru a face un demaraj, f\r\ de care a[ b\lti în înc\ o zi nesim]it\, [tiind c\ mai pot salva ziua m\car cu o pagin\, dou\, pun mîna pe o carte la care ]in. Ori un autor. Cît s\ mi se deschid\ porii, s\ m\ declan[ez. Ori ies un pic. Dar regula de baz\ r\mîne presiunea. În momentul \sta am deschise patru fronturi de lucru sau proiecte, cum le place unora s\ spun\, [i m\-nham pe rînd, cînd colo, cînd în partea ailalt\. Un fel de rol al salahorului pe [antier, care este frecat de to]i, mutat dintr-un loc în altul. {i fac asta entuziasmat de tot ce se adun\ zi de zi pe cele patru [antiere, din alte c\r]i, din discu]ii, din amintiri. E bine, cred, pentru c\ faci pauze pentru fiecare dintre lucr\rile începute, pentru a le putea relua apoi cu un ochi proasp\t. Pentru mine func]ioneaz\. Balastul, bavura a[a reu[esc s-o mai dau jos, dup\ o pauz\. Iar pauzele sînt de fapt episoade de entuziasm pe un alt [antier. Trec de colo-colo precum piesele

de [ah adulmecîndu-[i victimele. Scriu [i diminea]a, scriu [i noaptea, [i în timpul zilei. Scriu cu glasurile Ianei [i Arghirei bruindu-m\ la tot pasul, la tot ceasul. Scriu în tren, asta da bucurie. Scriu la serviciu, cu toate zgomotele [i urgen]ele locului stîndu-mi pe cap. Scriu cu muzic\, de preferin]\ dat\ tare. {i p\strez totul, toate ciornele, caietele, [erve]elele. Mai ales dup\ ce timp de vreo dou\ s\pt\mîni nu mi-am g\sit un card de memorie pe care-l crezusem pierdut. De-atunci am permanent cu mine memory-stick-ul înc\rcat, vreau s\ fiu sigur c\, oriunde m-a[ afla, îmi pot revedea un text m\car un sfert de or\, doar-doar oi mai ad\uga ceva. Dac\ nu g\sesc un computer, am m\car o serie de printuri cu care m\ pot ajuta. Am mereu ceva în tolb\.

vad\ c\ personajul cere compasiune ci eventual c\ are nevoie de ea, c\ e clar în dificultate chit c\ braveaz\ c\ nu. Am [i trucuri de captatio. Trucurile mele de captatio vin din glume freak, din remarci filozoafe în care oamenii s-ar putea reg\si sau din exploatarea bun\t\]ii [i a situa]iilor cu poten]ial uman, empatic etc., motiv pentru care le presar prin text ca micronara]iuni sau ca detalii psihologice. }in ca personajele mele s\ nu aib\ glume proaste sau remarci stupide [i le scot [i pe astea [i le înlocuiesc cu chestii pe care lear fi putut spune ele dar inteligente cumva. }in foarte mult ca textul s\ ias\ inteligent, chiar dac\ asta, sînt sigur, lucreaz\ în defavoarea literaturii. Regula de baz\ e oricum asta, textul s\ nu plictiseasc\, s\ prind\ la lectur\ prin strategii ocolite.

maria manolescu Reguli pentru scriitorul din mine Scrie pentru cineva pe care-l iube[ti. Ne place s\ citim scrisorile de dragoste ale altora tocmai pentru c\ sînt scrise pentru un om în carne [i oase, [i nu în general. Nu-]i dori s\ faci bani din scris. O s\ te otr\ve[ti [i o s\-i otr\ve[ti [i pe al]ii. Iube[te-]i toate personajele. Sînt [anse mari ca cele pe care nu le iube[ti s\ semene cel mai tare cu tine. Scrie numai cînd nu po]i altfel, dar amîn\ un pic momentul pîn\ cînd e[ti aproape de pandalii. Cere p\rerea prietenilor, mai ales a prietenilor, dar nu a[tepta solu]ii de la nimeni. Noteaz\-]i mental visele, observa]iile [i insighturile cele mai puternice, ele sînt ca sufletele pereche, exist\ [anse mari s\-]i dai seama dup\ ani de zile care era rostul întîlnirii cu ele. Prive[te-]i opera ca pe o cas\ a sufletului. Ai nevoie [i de toalet\, [i de gr\din\ [i de dormitor. Dar nu te gr\bi s\ le ar\]i pe toate primului venit. Începe s\ scrii atunci cînd ]i-e clar ce ai de spus. S\ nu-]i fie ru[ine s\ ai un mesaj, un concept sau o tez\. Dar s\-]i fie ru[ine s\ ]ii cu din]ii de ele cînd cercetarea sau via]a pove[tii te fac s\ te r\zgînde[ti. Scoate-]i fundul din cas\ [i cerceteaz\, cerceteaz\, cerceteaz\. Timpul petrecut cu cei dragi nu e timp furat scrisului.

adrian schiop Nu pot s\ scriu decît cînd îmi vine, altfel ies tîmpenii - scrisul e o form\ de a explora o voce, un personaj pentru mine, scriu un gen mai sofisticat de literatur\ de atitudine, deci „vocea” [i impresia de real conteaz\ foarte mult. Deci, în faza asta de inspira]ie nu prea pot s\-mi impun reguli din afar\ fiindc\ s-ar fute starea [i atunci n-ar mai ie[i cum trebuie. Sînt eventual atent ca textul s\ nu devin\ prea autoscopic, prea centrat pe ce [i cum simte personajul. În a doua faz\ nu mai e nevoie de inspira]ie [i pot s\ lucrez textul dup\ reguli. Regula de baz\ e ca textul s\ fie interesant, s\ prind\ la lectur\, indiferent prin ce trucuri (de fapt e preferabil ca trucurile alea s\ nu fie din repertoriul clasic, deci s\ nu se vad\ ca cli[ee). Ideal e s\-mi ias\ un text f\r\ personaje, dialoguri, conflict clar dar cu toate astea textul s\ te ]in\ prin chestii invizibile. Cele mai multe nu sînt big, la nivel de conflict narativ, ci de centimetru p\trat, un dialog interesant, o idee ciudat\, „o faz\” mi[to povestit\ pe zece rînduri etc. Sînt atent ca vocea s\-[i p\streze coeren]a psihologic\, motiv pentru care bag sau scot fragmente noi. Scot din bur]ile autoscopice sau prea explicative fiindc\ am mania de a explica tot - încît textul s\ curg\ [i s\ nu mai fie a[a îmbîcsit. La origine, vocea mea e plîng\rea]\, de vac\ proast\, motiv pentru care atenuez cît se poate din lirismul textului, s\ nu se

dosar: reguli pentru scris

adrian buz

c\lin torsan De multe ori nu m\ apuc de scris decît în momentul în care ideea textului este deja pritocit\ în minte. Mi se întîmpl\ s\ scriu în cap ceea ce vreau s\ scriu. Restul muncii este doar editare. Atunci cuvintele încep s\ se arate la fa]\. {i mai trebuie bibilite, ca pe platoul de filmare. Aranjate. Pudrate. Cînd m\ apuc de aceast\ treab\, atunci cînd m\ aflu în fa]a h\ului alb, a genunii în care voi s\ri, fac mai întîi o rug\ciune: Doamne, Dumnezeule, te rog, ajut\ ca [i textul \sta s\ bucure oamenii. S\ aib\ un scop. S\ fie un text bun. {i imediat sar pe taste. Ca Jerry, [oricelul. Am libertatea s\ cred c\ exist\ un magnetism deosebit între anumite cuvinte. C\ unele le cheam\ pe altele, cele potrivite, pentru a împlini contextul pe care vreau s\-l sugerez. Încerc s\ dibuiesc acest tip de atrac]ii. De pild\, dac\ descriu o m\cel\rie, atunci musai soarele va asfin]i în acea zi povestit\ ro[u ca o felie de salam din carne de cal. M\ rog, cred c\ nu sînt destul de clar... Fug ca un atlet de repeti]ii. Atunci cînd nu vreau s\ spun ceva cu ele. Mi se pare c\ un cuvînt repetat de prea multe ori, din neaten]ie, nu este altceva decît un reflex necondi]ionat. Un tic verbal. Iar astea limiteaz\ limbajul. Sc\parea o v\d în sinonimie. Numele... Numele personajelor mi se par foarte importante. În literatura noastr\ m-am ciocnit mereu de nume sterpe, sau oarecum for]ate, nume care fac personajul s\ par\ deja c\cat în n\dragi. Nu mai ai ce s\ faci cu el. Am botezat atî]ia eroi, de parc\ a[ fi preot. Aproape to]i cu nume t\lîmbe, proste[ti, care s\ m\ fac\ s\ rîd. Abia a[tept s\ scriu o proz\, ca s\ v\d reac]ia celor din jur la sonorit\]ile onomastice cu care improvizez. Încerc de fiecare dat\ s\ spun ceva cu scrierea mea. Ceva despre lume, despre via]\. Sînt destul de moralist. M\ mînc\-n cur s\ îndrept lucruri, chiar dac\ asta m\ face s\ le prezint strîmb\tatea lor. Scriu doar atunci cînd am ceva de zis, cînd m\ doare ficatul, cînd îmi vine s\ plîng, s\ urlu. Atunci cînd îmi duduie capul de nervi. Dialogurile m\ stîrnesc [i ele. Pojghi]a dintre limba scris\ [i cea vorbit\ poate fi polei. Sînt foarte atent s\ nu alunec pe el.

dosar: reguli pentru scris

Dup\ care recitesc ceea ce am scris. Ca un maniac, mi-e [i ru[ine cîteodat\ de mine. Caut gre[elile cu r\bdare de pescar. Dup\ cîteva lectur\ri îmi fac cruce, [i cu asta basta.

doina ru[ti 1. S\ nu te apuci niciodat\ de un roman dac\ nu cuno[ti bine toate momentele pove[tii, adic\ dac\ nu le-ai tr\it timp de cîteva luni, intrînd în fiecare detaliu al ac]iunii. Înainte de a scrie trebuie s\ sim]i în n\ri mirosul personajelor tale. 2. Nu scrie decît ceea ce ai vrea tu s\ cite[ti. 3. Nu întrerupe o fic]iune ca s\ scrii alta! Este o regul\ la care visez dar pe care n-am putut s-o respect pîn\ acum. 4. S\ nu dispre]uie[ti niciodat\ ce-au scris al]ii, c\ci acest dispre] se vede în scrierile tale. 5. Pentru fiecare gen de text am m\car un inel, c\ci degetele neîmpodobite nu înfioreaz\ tastatura. La primul meu roman (Omule]ul ro[u) am purtat un fir de aur, simplu, primit de la mama. Zogru l-am scris cu un ametist, pentru Fantom\ mi-am cump\rat mai multe inele, Lizoanca a ie[it în z\ng\nitul argintului, iar pentru fiecare povestire din C\ma[a în carouri [i alte 10 povestiri din Bucure[ti am avut cîte un cerc protector, în special pe inelare. Acum am smaralde [i topaze pe degetele mijlocii. Cînd îmi scot inelele devin cititor cuminte.

radu pavel gheo Regula 0: Ignor\ orice fel de reguli, inclusiv pe cea de a ignora orice reguli. Adev\rul e c\ regulile sînt personale. În timp, fiecare scriitor ajunge s\-[i construiasc\ propriul ritual. Sau nu. Asta e frumuse]ea crea]iei: po]i s\ faci [i s\ desfaci orice. {i-acum: 1. Scrie singur, în intimitate. Las\ lumea s\ a[tepte dincolo de pragul înc\perii. Atunci cînd sco]i cartea în lume, ea s\ fie întreag\, rotund\ [i a[a cum ]i-ai dorit-o. Actul crea]iei e unul personal. Produsul e al tuturor. 2. Încearc\ s\ farmeci. Literatura e vraj\, e magie, [i, a[a cum cititorului îi place s\ se lase fermecat, trebuie s\-]i plac\ [i ]ie s\ farmeci. 3. Poveste[te, indiferent în ce form\ o faci. Literatura e poveste [i istoria ei e istoria tuturor pove[tilor omenirii. Marile nara]iuni n-au murit niciodat\; paradoxal, povestea mor]ii lor e tot o mare nara]iune. 4. Scrie pentru to]i cititorii. Inclusiv pentru tine. 5. Încearc\ s\ scrii pe hîrtie [i s\ rescrii pe computer.1 O carte mare cere concomitent aten]ie distributiv\ [i concentrare maxim\. Hîrtia î]i permite s\ urm\re[ti concomitent cîteva planuri, pe cîteva foi în[irate pe o mas\. Transcrierea pe computer e foarte nimerit\ cînd toate încheieturile unei c\r]i sînt bine a[ezate la locurile lor. Diferen]a dintre o carte scris\ pe hîrtie [i una scris\ direct pe computer e ca [i diferen]a dintre o cas\ cl\dit\ din c\r\mid\ sau din blocuri de piatr\ [i una montat\ din scînduri. 6. Nu te tr\da niciodat\. Oricare ar fi tendin]ele la mod\, orice s-ar vinde, orice s-ar cere pe pia]\, scrie ceea ce vrei s\ scrii. Fii cinstit cu tine însu]i [i cu cititorul. Paradoxal, e cea mai sigur\ re]et\ de succes stabil. 7. Nu-]i subestima cititorul. Un scriitor care nu crede în inteligen]a cititorului nu [i-l merit\. 8. Nu scrie pentru viitor, pe care nu-l cuno[ti, ci pentru prezent. Viitorimea are [i ea prezentul ei. 9. Nu scrie cu gîndul s\ cî[tigi bani. E prea simplu. 10. Nu scrie cu gîndul s\ fii tradus. E prea complicat. 11. Dac\ nu scrii din toate puterile [i nu te ridici de la mas\ epuizat, nu mai scrie. Pierde]i vremea - [i tu, [i cititorii. 1

{tiu, sun\ a sfat de scriitor de mod\ veche. OK, vezi regula 0.

bogdan suceav\ 1. Studiaz\ timp de cel pu]in zece ani geometrie diferen]ial\. Dac\ dup\ aceea mai ai chef s\ scrii ceva, înseamn\ c\ textul t\u a circumnavigat de[ertul. 2. Înva]\ de la Daniil Sihastrul [i stai cît mai departe de orice prezen]\ public\, pentru c\ mersul la iarmaroc nu are vreo leg\tur\ cu literatura. 3. D\-]i demisia din Uniunea Scriitorilor, pentru c\ respectiva coopera]ie nu are absolut nici o leg\tur\ cu literatura. 4. Dac\ într-o bun\ zi î]i dai seama c\ ai scris mai mult decît Mateiu Caragiale, opre[te-te. 5. Urm\re[te cel pu]in o dat\ pe an un meci de fotbal de diviza B. Deschiderea metafizic\ a acelei necurmate str\danii sec]ioneaz\ radial prin toate ]esuturile condi]iei umane. 6. Dac\ vezi vreun nebun venind spre tine cu o c\r\mid\ în mîn\, asta nu înseamn\ c\ e[ti la fel de talentat ca Eminescu, ci degrab\ dep\rteaz\-te. Dac\ nebunul este membru al Uniunii Scriitorilor, fie viteza ta propor]ional\ cu inversul distan]ei dintre el [i tine la p\trat. 7. Dac\ sim]i nevoia s\ scrii, atunci scrijele[te de trei sute de ori pe hîrtie: promit c\ n-am s\ mai scriu... (C\ci altfel cum vei izbuti s\ nu publici mai mult decît ai de spus?) 8. Fere[te-te de cele trei pericole letale pentru artistul român: criticii în costum de cioclu, poetesele devenite comersante, Humveeurile mergînd cu o sut\ la or\ prin ora[. 9. Fere[te-te de acela care are nevoie s\ i se explice c\ Dobrin a fost genial. C\ci el nu poate avea gust, de[i crede c\ [i-a f\cut meserie din cuantificarea frumosului. Fere[te-te de cel ce judec\ frumosul sim]ind pe buze un gust amar. 10. Nu lua în serios nici o întrebare care vine de la nord de Dun\re, cel pu]in cît\ vreme perioada de [oc de dup\ retragerea aurelian\ nu s-a încheiat.

robert [erban Zece sfaturi de neocolit 1. Dac\ de cîteva ceasuri n-ai pus nici un cuvînt pe hîrtie, nu tu e[ti de vin\. Pixul! 2. S\ ai întotdeauna o sticl\ de vin la piciorul scaunului. Dac\ tot nu vei scrie nimic, m\car s\ nu stai degeaba. 3. Nu mai a[tepta, scrie orice-]i trece prin minte! Punct, linie, punct, linie, punct... 4. Cînd scrii, e bine s\ ai la-ndemîn\ vreo dou\-trei c\r]i care-]i plac. Din cînd în cînd deschide-le [i cite[te. A[a-i c\ nu se compar\ cu porc\riile în[irate de tine? 5. Cînd te a[ezi la masa de lucru, f\-o cu gîndul

c\ vei fi autorul celor mai bune pagini din istoria literaturii. Doar astfel o s\ ai puterea s\-]i [opte[ti la final: „Hai c\ n-a ie[it chiar atît de groaznic...” 6. Recite[te ce-ai scris ca [i cînd ar fi textul du[manului t\u de moarte! Dac\ la sfîr[itul lecturii sim]i nevoia s\ ucizi, începe cu tine. 7. Nu povesti nim\nui subiectul c\r]ii la care lucrezi de mai mul]i ani! Dup\ publicarea ei, o s\ afli de peste tot ce mare fîs ai ]inut în tine atîta timp. 8. C\r]ile din c\r]i se scriu! Prin urmare, nu te mira c\ ale tale seam\n\ izbitor între ele. 9. Scrie în fiecare zi ca [i cînd ar fi ultima! Ai [ansa ca doar în cîteva s\pt\mîni s\-]i piar\ definitiv pofta. 10. Nu da sfaturi literare! S-ar putea ca altora chiar s\ le prind\ bine.

dan lungu În primul [i în primul rînd, c\uta]i o pozi]ie comod\, relaxant\ pentru a a[tepta inspira]ia. F\r\ inspira]ie, nu se poate scrie un rînd. Ea poate veni într-o secund\, într-un an, într-un deceniu, peste patruzeci de ani sau niciodat\. Încerca]i s\ v\ îmbr\ca]i [i s\ v\ comporta]i ca un adev\rat artist, asta galvanizeaz\ talentul. Tunde]iv\ zero sau, dimpotriv\, l\sa]i-v\ p\rul lung. Fi]i mitocani [i îmb\ta]i-v\ m\car de dou\ ori pe s\pt\mîn\. Amenin]a]i-v\ p\rin]ii [i iubita cu sinuciderea. Dac\ sînte]i femeie, lucrurile se simplific\ sim]itor. Cel mai bine este s\ renun]a]i din start la literatur\, c\ci talentul - o vorbe[te întreaga lume literar\ este direct propor]ional cu prezen]a [i volumul testiculelor. Încerca]i s\ nu v\ ocupa]i decît cu a[teptarea inspira]iei, orice alt\ îndeletnicire v\ conduce spre ratare. Serviciul [i familia reprezint\ cei mai mari du[mani ai scriitorului adev\rat. Dac\ inspira]ia nu a venit pîn\ la sfîr[itul vie]ii, înseamn\ c\ nu ave]i stof\ de scriitor. Oricum, e preferabil s\ fii un ratat în cuno[tin]\ de cauz\ decît s\ fi pierdut [ansa de a-]i descoperi geniul. Dac\, totu[i, într-un moment de gra]ie, inspira]ia v-a vizitat, scrie]i pe ner\suflate [i dup\ aceea nu schimba]i o iot\, c\ci suprimarea unui cuvînt sau, vai!, a unei singure virgule poate transforma o capodoper\ în maculatur\. Nu l\sa]i prietenii, redactorii, editorii sau pe oricine altcineva s\ intervin\ în textul vostru, c\ci vor înl\tura ceea ce este esen]ial, adic\ originalitatea. Nu citi]i nimic altceva în afara propriilor texte, pentru a nu v\ strica stilul personal. Dac\ totu[i p\c\tui]i, face]i-o cu autori str\ini. Nu v\ ocupa]i cu fleacuri, scrie]i doar cu gîndul la Capodoper\. Textul pe care tocmai îl concepe]i este destinat Istoriei Literaturii (Universale) sau m\car manualelor [colare. Ignora]i contemporanii [i dispre]ui]i cititorul obi[nuit. Nu trebuie s\ uita]i c\ orice Capodoper\ este desinat\ Eternit\]ii [i nu poate fi în]eleas\ decît de c\tre Ini]ia]i.

r\zvan petrescu Cînd e[ti copil, încearc\ s\ nu cite[ti nimic. Cînd cre[ti, cite[te cît mai multe c\r]i care te dezgust\. Ura fa]\ de literatur\ te va împinge s\ scrii c\r]i de succes. Nici un capitol f\r\ sex! Aminte[te-]i, fantazeaz\, sun\ un prieten, f\ poze, cite[te c\r]i specializate, d\ detalii, fii s\lbatic. Fic]iunea va ajunge nonfic]iune, literatura ta va deveni motiva]ional\, vei avea vînz\ri uria[e. E necesar s\ dore[ti cu seriozitate moartea cît mai rapid\ a colegilor scriitori mai buni decît tine (sînt mul]i, nu ai timp de pierdut). Dac\ totu[i nu mor,

Orbirea nu e bun\. Un accident în urma c\ruia ar rezulta pierderea capacit\]ii de a gîndi în litere pare mai eficient. Scrie prost, cît mai prost cu putin]\, a[a cum ne îndeamn\ Iuri Mamleev. Vei avea vînz\ri extraordinare. Nu renun]a niciodat\ la cli[ee, la descrieri întinse de natur\ [i mobilier, la psihologia infantil\, folose[te cît mai multe metafore, adjective [i adverbe, nu t\ia nici un cuvînt din ce ai scris din prima încercare - aceasta trebuie s\ fie [i ultima: nu rescrie nimic. Cu cît manuscrisul va fi mai gros, cu atît vînz\rile vor fi mai spectaculoase. Cînd scrii, alung\-]i din minte orice altceva în afara succesului comercial. Gînde[te-te la celebritate. Imagineaz\-]i c\ prime[ti cele mai distinse premii literare. Scrie avînd în minte imaginea ta pe un podium, cu o mul]ime de oameni transpira]i în sal\ de fericirea de-a te vedea, tu f\cîndu-le cu mîna-n care ]ii premiul de forma unui obiect cît mai mare. Imagineaz\-]i apoi, în timp ce descrii o p\durice, cum îi izbe[ti în cap cu acela[i obiect pe criticii literari care-]i fac recenzii proaste. Nu uita îns\ c\ sînt [i ei oameni. Înainte dea le zdrobi fie [i imaginar sediul gîndirii, d\-le telefon cu ocazia oric\rei s\rb\tori, mergi cu ei la restaurant, pl\te[te tot ce m\nînc\, iar tu nu mînca decît o m\slin\ ar\tînd astfel c\ e[ti romantic, du-i pe urm\ la teatru, f\cînd complice cu ochiul în stînga [i-n dreapta, scrie-le e-mailuri în care s\ exagerezi pîn\ dincolo de orice limit\ importan]a lor pentru literatura universal\. Nu uita s\ le faci [i complimente de ordin fizic. Nici unul nu rezist\ la a[a ceva. Scrie-le dedica]ii întruna, e indicat chiar s\ începi lucrul la text prin a scrie dedica]ii. F\ cît mai mul]i copii. Nu e obligatoriu ca to]i s\ fie c\znit concepu]i cu propria so]ie. Întotdeauna sînt disponibile so]iile sau prietenele scriitorilor sau ale criticilor literari - cele din urm\ îi vor influen]a pe to]i în bine. Pe de alt\ parte, cu cît ai mai mul]i copii, cu atît vei avea un public mai numeros, care, chiar dac\ te va urî din pricina mo[tenirii nule, cu siguran]\ te va citi. Folose[te la fiecare început de pagin\ cuvîntul iubire. Oamenii sînt sensibili. Î[i vor aduce aminte de iubirile lor colosale. Iubirile lor colosale le vor dilata egoul. Cu egoul dilatat, te vor urm\ri cu o aten]ie sporit\: vînz\rile tale vor dep\[i orice record. Dac\ teai blocat (cuvîntul iubire provoac\ asemenea momente), scrie mai departe. De fapt, încearc\ s\ scrii numai cînd e[ti blocat. A[a fac cei mai bine cota]i scriitori din lume. Alege-]i cu grij\ personajele. E bine s\ existe cît mai mul]i homosexuali care tr\iesc iubiri nemaiv\zute. Scrie în acela[i text [i despre minorit\]i etnice, laud\le, pe capitole întregi, descrie-le suferin]ele. Tot la minorit\]i, nu uita s\ introduci în text, fie [i cu for]a, cît mai multe femei - ele constituie centrifuga vînz\rilor nemaipomenite de care ]i se va bucura cartea. Aten]ie: nu pregeta s\ le înzestrezi cu calit\]i extraordinare chiar dac\ vor juca roluri nesemnificative, [i explic\ într-o addend\ mai lat\ decît formatul c\r]ii de ce e a[a de minunat s\ le iubim. Consider\ fiecare rînd pe care l-ai scris cu atîta trud\ (de fapt nu e nici o trud\; dac\ e, mai bine teapuci de alt\ meserie) drept o realizare unic\ în literatur\. În nici un caz nu trebuie s\ te sim]i umil, dimpotriv\! Fii con[tient de faptul c\ scrisul te plaseaz\ în cea mai nobil\ categorie de fiin]e care tr\iesc pe p\mînt. Îmbrac\-te, poart\-te [i vorbe[te ca atare, cu ritm. Îns\ un text nu are nevoie de ritm, nu trebuie a[adar s\-l cite[ti cu voce tare, se poate întîmpla s\ fii [i bîlbîit. {i nu ai nevoie de stil. Scriitorii cu cele mai mari vînz\ri nu sînt stili[ti, sînt oameni scunzi, ordona]i, au blog. Au citit [i c\r]i de filozofie oriental\ u[oar\, din care [tiu mereu s\ preia exact acele paragrafe pe care le în]elege toat\ lumea. F\-]i [i tu blog. Pune-]i poz\. Indiferent ce se întîmpl\, nu te apuca zilnic de scris; exist\ nenum\rate alte lucruri mai importante în via]\. Nu uita (a[a cum au f\cut-o scriitorii [i cucoanele scriitoare care-au r\spuns la acest chestionar) ce-a zis Maugham: „Scrisul are doar trei reguli. Din p\cate, nimeni nu le cunoa[te.” Nu le cunoa[te nimeni pentru c\ regulile sînt pentru func]ionari. {i pentru scriitorii care se viseaz\, în secret, func]ionari.

Selec]ii din dosarul "Ten rules for writing fiction" realizat de ziarul The Guardian în luna februarie 2010: Nu c\uta pe Amazon cartea pe care n-ai scriso înc\.(Roddy Doyle, autorul romanului Paddy Clarke ha, ha, ha, trad.ro. de Ionu] Chiva, Editura Polirom, 2007.) Cite[te scrisorile lui Keats. (Helen D unmore, autoarea romanului Vraja iernii, trad. ro. de Lauren]iu Dulman, Editura Leda, 2008, distins cu Premiul Orange.) Nu te preocupa de perspectivele comerciale ale unui proiect. E treaba agen]ilor [i a editorilor s\-[i bat\ capul cu asta - sau nu. O conversa]ie cu editorul meu american. Eu: Scriu o carte atît de plicticoas\, atît de pu]in ofertant\ din punct de vedere comercial încît, dac\ o publici, s-ar putea s\ fii dat afar\. Editorul: Fix lucrurile de felul \sta m\ fac s\-mi plac\ jobul pe care-l am. (Geoff Dyer, autor al c\r]ii But Beautiful: A Book About Jazz (1991), o lucrare fic]ional\ despre jazz, desemnat\ cu Premiul Somerset Maugham.) Renun]\ la metafore [i la compara]ii. În prima mea carte mi-am promis s\ nu folosesc nici una [i am cedat în timpul unui apus în capitolul 11. Înc\ ro[esc cînd dau peste el. (Esther Freud, str\nepoata lui Sigmund Freud [i fiica pictorului Lucien Freud, autoare a [ase romane.) Nu te plînge niciodat\ c\ e[ti neîn]eles. Po]i alege s\ fii în]eles sau s\ nu fii. Scrie doar cînd ai ceva de spus. (David Hare, dramaturg [i regizor, autorul piesei Cum gînde[te Amy.) Nu e suficient s\-]i propui doar s\ scrii - scrie. Nu ne putem dezvolta stilul decît scriind, nu visînd la scris. (P.D. James, cunoscut\ autoare de romane poli]iste.) Scrie o carte pe care ]i-ar pl\cea s-o cite[ti. Dac\ tu n-ai citi-o, de ce-ar citi-o altcineva? Nu scrie pentru un public sau pentru o pia]\ anume. Acestea ar putea s\ dispar\ pîn\ e gata cartea. (Hilary M antel, autoare a 12 titluri, cele mai multe premiate, din care cel mai recent, Wolf Hall, a primit Man Booker Prize anul trecut.) Cu excep]ia cazului în care scrii ceva foarte avangardist - împiedicat, morm\it [i "obscur" - r\mîi deschis fa]\ de posibilitatea de-a împ\r]i textul în paragrafe. Cu excep]ia cazului în care scrii ceva foarte postmodern - autoreferen]ial, autoreflexiv [i "provocator" - r\mîi deschis fa]\ de posibilitatea de-a folosi cuvinte simple [i cunoscute în locul cuvintelor "mari" polisilabice.

(Joyce Carol Oates, autoare a peste cincizeci de titluri de romane, volume de proz\ scurt\, teatru [i eseuri, pritre care Fiica groparului, trad.ro. de Mircea Pric\jan, Curtea Veche Publishing, 2009, [i Foxfire. Confesiunile unei g\[ti de fete, trad.ro. de Smaranda {chiopu, Editura Leda, 2009.) S\ ai o poveste care merit\ s\ fie spus\. (Ian Rankin, autor de romane poli]iste [i critic literar, cunoscut pentru romanele care-l au ca protagonist pe detectivul Rebus.) S\ ai întotdeauna la tine un caiet. Deci întotdeauna. Memoria pe termen scurt nu re]ine informa]ia decît timp de trei minute; po]i pierde o idee pentru totdeauna dac\ n-o pui pe hîrtie. (Will Self, scriitor britanic cunoscut pentru proza sa sarcastic\, tradus în române[te cu Cucul [i pup\za, trad. de C\t\lina Necula, 2007, M\re]ele maimu]e, trad. de Ciprian {iulea, 2009, [i Cartea lui Dave, trad. de Daniela Rogobete, 2010, toate ap\rute la Editura Polirom.) Evit\ clicile, g\[tile [i grupurile. Prezen]a unei mul]imi n-o s\-]i fac\ scrisul mai bun decît este. Nu confunda onorurile cu reu[ita. (Zadie Smith, scriitoare britanic\ de succes, autoarea romanelor Din]i albi [i Despre frumuse]e, ambele traduse de Alina Scurtu pentru Editura Corint.)

dosar: reguli pentru scris

dore[te-le o boal\ care s\-i împiedice s\ mai scrie.

F\r\ alcool, sex sau droguri în timp ce lucrezi. Nu te duci la Londra. Nu te duci niciunde. (Colm Tóibín, scriitor irlandez, tradus în române[te cu romanele Povestea nop]ii [i Maestrul, ambele în traducerea Magdei Teodorescu pentru Editura Polirom.) Înva]\ din cinema. Fii economicos cu descrierile. Separ\ detaliile relevante de cele seci. Scrie dialoguri pe care oamenii le-ar putea purta în realitate. (Rose T remain, scriitoare britanic\, tradus\ în române[te cu romanele Restaura]ia, Editura Rao, Muzic\ [i t\cere, trad. de Andreea Dumitru [i Lavinia Vasile, 2008, Drumul spre cas\, trad. de Nicoleta Nedu, 2008, [i Culoarea, trad. de Dumitru Petri[or, 2010, toate la Editura Corint.) Du-te la munc\. Disciplina face posibil\ libertatea creatoare. Lipsa de disciplin\ duce la lipsa libert\]ii. Nu ]ine cu din]ii de ce-ai scris prost. Dac\ un text era prost cînd l-ai pus în sertar, va fi la fel de prost [i cînd îl sco]i. Nu-i b\ga în seam\ pe cei pe care nu-i respec]i. Nu-i b\ga în seam\ pe cei care au prejudec\]i de gen. Sînt o mul]ime de b\rba]i care înc\ mai cred c\ femeilor le lipse[te imagina]ia tumultoas\. Fii ambi]ios în privin]a muncii, nu a r\splatei. (Jeanette Winterson, scriitoare britanic\ de succes, tradus\ în române[te cu romanele Pasiunea, trad. de Gabriela Ab\lu]\, 2006; Scris pe trup [i Portocalele nu sînt singurele fructe, traduse de Vali Florescu, 2008, [i Sexul cire[ilor, trad. de Ana Chiri]oiu, 2009, toate ap\rute la Editura Humanitas Fiction.) Talentul bate tot. Dac\ e[ti într-adev\r un mare scriitor, nici una din aceste reguli nu se aplic\. (...) Dar pentru noi ceilal]i regulile r\mîn importante. ?i - e esen]ial - doar dup\ ce în]elegi la ce folosesc [i cum func]ioneaz\ po]i începe s\ experimentezi înc\lcarea lor. (Sarah W aters, cunoscut\ scriitoare britanic\; traduceri în române[te: Veghea, trad. de Magda Teodorescu, 2007, [i Din vîrful degetelor, trad. de Ioana Filat, 2009, ambele la Editura Polirom.)

pia]a interna]ional`

jean-lorin

sterian lorgean travel z\mbete pe Bernauer Strasse up\ ce am ie[it din Mauer Park, am f\cut dreapta pe Bernauer Strasse [i, dup\ cîteva sute de metri, am dat de Feinkost. Dup\ cum arat\ podeaua [i e împ\r]it spa]iul, e un fost magazin alimentar din perioada comunist\. Mie cel pu]in, mi se pare c\ simt locul unde se aflau tejghelele pe care s-au g\sit cîndva recipiente de sticl\ cu ursule]ii de jeleu [i m\rcile (DM) de ciocolat\ pe care mi le cump\ra tata din Berlinul anilor ’80... Pe pere]i se afl\ sute de fotografii reprezentînd fe]e. {i nu orice fel de fe]e, ci zîmbitoare. Nu e un zîmbet obi[nuit, nu e unul superior, nici umil, nici aristocrat. E zîmbetul care ar trebui s\ duc\ spre succes. E zîmbetul care, dac\ ai fi în postura s\ alegi, te-ar putea îndrepta spre posesorul lui. Parc\ a[ fi într-o pe[ter\ plin\ de lilieci, am senza]ia c\ toate pozele vor n\v\li peste mine urlînd „ia-m\”. În mod reflex, mi-am scos aparatul [i am vrut s\ fotografiez ochii str\lucitori care m\ urm\reau în orice col] al galeriei. Mi s-a spus c\ artistul a interzis fotografierea, ceea ce nu e foarte obi[nuit într-un ora[ unde e posibil s\ lipe[ti obiectivul de orice exponat, fie el [i un Warhol. Textul curatorului spune: „Hopeful is the result of several years of collecting discarded portofolios. Levine has assembled this material as a study to analyze cultural waste in a tangible way while also illustrating human sclaed statistics in an industry where everyone is trying to be discoverd”. Figurile zîmbitoare apar]in actorilor care au trimis CV-uri, scrisori de motiva]ie [i portrete agen]iilor de casting. Sînt înso]ite de misive lungi în care-[i descriu succesele [i activitatea din ultima perioad\, sau de numai cîteva rînduri de mîn\, articole scanate din ziare, desene, orice artefact care ar fi putut influen]a un director de casting. De aici [i senza]ia ap\s\toare, de presiune în fa]a unor zîmbete construite cu rolul de a fi un preludiu al actingului. David Levine, actor la baz\, acum artist [i profesor la dou\ universit\]i din Berlin, î[i asum\ postura de director de casting într-un proiect al refuza]ilor, construindu[i fizic demersul din portofolii nesolicitate pe care agen]iile le-au direc]ionat c\tre pubele. Cînd am r\mas singur în galerie am tras rapid o rafal\ de fotografii, prelungind astfel traseul aspiran]ilor la glorie. Într-un alt proiect, Bauerntheater, un actor american a cultivat cartofi timp de dou\ s\pt\mîni cu scopul de a preg\ti un rol pentru o cunoscut\ pies\ redegist\, „Die Umsiedlerin” („The Resettler”). Dar piesa nu s-a jucat niciodat\, Levine a propus privitorilor ca spectacol doar modul [i tehnica pe care actorul le folose[te pentru a deveni personaj. În ambele proiecte lipse[te produsul final, acting f\r\ teatru în Bauerntheater, casting deturnat în „Hopeful”. Mi-am închis aparatul [i am ie[it din Feinkost cu sentimentul c\ tocmai m-am plimbat pe walk of unfame.

Jean-LLorin Sterian, 33 ani. A publicat volumele Baltazar [i hazardul (1997), Scriitorul a ie[it la vîn\toare (2000), Postume (2004) [i Lorgean (2007) [i î[i a[teapt\ editorul pentru volumul de Antume. A regizat cîteva scurt-metraje [i documentare printre care [i cel despre propria sa forma]ie, Grupul Sanitar, intitulat Lec]ia de Playback. Scrie texte pentru reviste de comics, inclusiv manga. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului dramAcum 4 (edi]ia 2008). Din decembrie 2008 [i-a deschis teatru (lorgean theatre) în propriul apartament. Interesat de live art [i performance. Masterand în antropologie.

gruia dragomir american reader

despre desp`r]iri

Somehow it always ended like this - solo at the edge of dawn. The stage was dark, the audience gone home. She tried to picture a lifetime of Christmases with Jeffrey and she could not. It wasn’t his fault. It was her. The way she was. She shivered, feeling the chill from the open refrigerator on the prickly envelope of her skin. She tried to imagine herself rising away from her own skin and leaving it behind - like a snake’s, like an empty shell of wrapping paper - lifting away from her old body, emerging strange and new. That’s what she really wanted to give him. A whole new girl. ‘Wake up, honey’, she would say. ‘It’s Christmas.’ - Jay McInerney

How It Ended, Jay McInerney, Bloomsbury Publishing, 2001 (first published 2000), 196 pag, 35 lei

este How It Ended am dat întîmpl\tor, într-o perioad\ în care titlul acestei c\r]i ar fi putut foarte bine fi titlul episodului prin care treceam - nu tocmai un sitcom cu canned laughter pe fundal. A[a c\ am cump\rat-o f\r\ s\ stau prea mult pe gînduri, de[i despre McInerney nu [tiam prea multe, decît c\ era autorul celebrului Bright Lights, Big City. Dar se spune c\ cele mai frumoase pove[ti de dragoste sînt cele la prima vedere, a[a c\ nu am a[teptat alte prezent\ri. Dup\ ce am pl\tit la cas\, am coborît în subsolul C\rture[tiului [i am început s\ ne cunoa[tem mai bine, la o cafea [i cîteva ]igari - cum altfel, cînd prima pagin\ începe astfel: „Difficult to describe precisely, the taste of that eight or ninth cigarette of the day, a mix of ozone, blond tobacco and early-evening angst on the tongue. But he recognized it every time. It was the taste of lost love.” S-a dus repede atît jum\tate din pachetul de ]ig\ri, cît [i jum\tate din volumul de proz\ scurt\ al lui McInerney. Dup\ o pauz\ de plimbat prin the big city, l-am terminat acas\, odat\ cu restul pachetului. Cele zece proze care alc\tuiesc volumul sînt toate despre desp\r]iri de toate felurile, despre personaje care fie se îneac\ în singur\tate, fie se zbat pe mal, într-o lume care le alunec\ de sub picioare, în care toate siguran]ele se dizolv\ [i în care nimeni nu poate fi sigur de nimic. O senza]ie care pare s\-l fi urm\rit pe McInerney toat\ via]a, din moment ce toate aceste texte au fost împr\[tiate de-a lungul timpului prin tot felul de reviste (Esquire, Spin, Playboy etc.), [i din moment ce, în 2009, McInerney a sim]it nevoia s\ publice o a doua edi]ie a acestui volum de proz\ scurt\: How It Ended: New And Collected Stories, format\ de aceast\ dat\ din dou\zeci [i [ase de proze. Dar, în cazul lui McInerney, nici nu e de mirare c\ a fost bîntuit atît de mult de sentimentul desp\r]irii, acesta prizînd la greu lumea superficial\ [i promiscu\ a vedetelor glamour-glossy-tipsy (fiind c\s\torit de vreo patru ori, de dou\ ori cu fotomodele, [i trecînd prin cine [tie cîte alte desp\r]iri... de toate felurile), cu toate ingredientele, condimentele, bli]urile [i prafurile care vin la pachet cu toat\ str\lucirea acestei lumi. Pentru tot ce avea s\ scrie, Bret Easton Ellis l-a luat drept model pe McInerney. P\[ind oarecum pe urmele pe care acesta le-a l\sat cu Bright Lights, Big City. Ellis a folosit chiar unul dintre personajele lui McInerney, Alison Poole (din Story Of My Life), în romanul Glamorama. Pentru ca mai apoi, McInerney s\ apar\ într-un cameo în Lunar Park, ecranizarea romanului lui Ellis. De fapt, cei doi, plus Tama Janowitz (Slaves of New York, 1986), au fost b\ga]i în aceea[i oal\ de scriitori americani optzeci[ti, „MTV-cocaine&yuppy-friendly”, numit\ the Brat Pack. Multe

pia]a interna]ional`

dintre prozele din How It Ended sînt în spiritul Brat Pack - pove[ti de dragoste pres\rate la greu cu analgezice, uppers&downers [i antidepresive, prezentate cu mult cinism [i ironie, dar de o triste]e dezarmant\ mai ales atunci cînd personajele î[i con[tientizeaz\ singur\tatea (cînd rush-ul dispare), [i toate o fac mai devreme sau mai tîrziu. Un scurt sinopsis al volumului: În Third Party, Alex este în c\utarea unui loc care s\-i accentueze desp\r]irea de o iubit\ [i în care s\ [i-o poat\ „juca” cel mai bine, [i ce ora[ mai bun pentru acest lucru decît Parisul - His grief was more poignant and picturesque in that city. Dar aici, printr-o coinciden]\, în care el vede o redescoperire de sine, se treze[te prins într-un alt joc, în mijlocul unui cuplu în c\utare de senza]ii tari. Dup\ o noapte de b\tut cluburile pariziene de fi]e, printre b\uturi scumpe [i droguri tari, totul se termin\ á la Crash-ul lui Ballard, cu un accident inten]ionat de ma[in\, în urma c\ruia Alex se descoper\ a fi „just a guy”, „a nobody”. Simple Gifts este despre doi îndr\gosti]i care-[i petrec primul Cr\ciun împreun\. {i, cum sînt firi diferite, încearc\ s\ [tearg\ diferen]ele dintre ei prin droguri care s\ echilibreze balan]a (uppers&downers). Rezultatul nu este întocmai cel dorit, cei doi f\cînd schimb de roluri, iar în fa]a frigiderului, sentimentul desp\r]irii devine la fel de evident precum nepotrivirea tripurilor lor (vezi citatul de la început). My Public Service ne scald\ un pic prin lumea politic\ a scandalurilor sexuale, care nu las\ loc pentru sentimente sau, mai bine zis, în care acestea sînt iluzii periculoase care te scot pe tu[\ - cînd asistentul unui senator se îndr\goste[te proste[te de o amant\ a acestuia, toat\ cariera senatorului se duce de rîp\, dar [i a asistentului. The Business ne duce la cel\lalt pol al Americii, printre afacerile încurcate, dar [i înc\rcate sexual de la Hollywood. Aici succesul se cî[tig\ prin [antaj - e o regul\ de aur, un cli[eu care func]ioneaz\. La fel ca în politic\, s\ te îndr\goste[ti în acest business este o gre[eal\ care nu se iart\. Succesul [i sentimentele nu merg împreun\, iar atunci cînd o fac, cineva iese ruinat din toat\ afacerea. Con Doctor ne arunc\ într-un cocktail de pastile cu efecte magice. Doctorul nostru, care a f\cut toat\ via]a jonglerii cu re]ete [i cu antidepresive, ajunge la închisoare în urma unei gafe. Dar nu dup\ gratii, ci împ\r]ind Valium [i alte bun\t\]i de]inu]ilor, ca un fel de retrogradare. Toate pastilele din lume nu-i pot [terge din memorie un moment traumatizant care-l bîntuie. Î[i va g\si lini[tea [i zîmbetul f\r\ ajutorul antidepresivelor abia cînd unul dintre de]inu]i se va r\zbuna pe el. În Smoke, Corrine [i Russell sînt un cuplu care abia se ab]ine s\ nu calce strîmb, tenta]iile [i flirturile sînt peste tot în jurul lor. Ca un fel de salvare a mariajului, ca un fel de dovad\ a loialit\]ii, cei doi fac un pact (simbolic) s\ se lase de fumat. Tot flirturile sînt cele din cauza c\rora

cei doi se reapuc\ de fumat [i totul indic\ faptul c\ cei doi se vor desp\r]i... în fum de ]igar\. When he fell in love he would quit. And when love died, he’d light up again. Partly it was a physical reaction to stress; partly metaphorical - the substitution of one addiction for another, scria McInerney despre Alex din prima povestire, preg\tindu-ne parc\ pentru Smoke. În Getting In Touch With Lonnie, Jared, un superstar, î[i viziteaz\ fosta so]ie suicidar\ internat\ într-o clinic\ de dezintoxicare, între timp tot încearc\ s\ dea de Lonnie, dealerul s\u, îns\ acesta este de neg\sit. Dup\ tot felul de discu]ii cu so]ia sa despre via]a lor [i despre tot ce nu a func]ionat între ei, aceasta i-l prezint\ pe Rob, un prieten de la clinic\, care se dovede[te a fi Lonnie [i care[i întîmpin\ fostul client cu „Welcome”. How It Ended, povestea care d\ numele volumului,

Jay McInerney

ne prezint\ dou\ cupluri perfecte, aflate într-o vacan]\ demn\ de fotografiat [i de pus ca screen saver sau folosit\ în reclamele pentru all inclusive. Dar, a[a cum am înv\]at din filmele americane despre visul american, imaginile imaculate din mucava sînt sprijinite de pubelele de gunoi. Cum altfel? Primul cuplu se chinuie într-un mariaj plictisitor, în care el este avocat de divor]uri [i a f\cut un tic din a[i întreba clien]ii sau prietenii cum s-au cunoscut, cum a început povestea lor de dragoste - o pl\cere sadic\. Cel de-al doilea cuplu perfect r\spunde acestei întreb\ri, iar povestea lor este una halucinant\, dar fascinant\, cu trafic de droguri, cu arme [i cu închisori [i care parc\

nu se mai termin\. În umbra unei astfel de pove[ti, primul cuplu se dezintegreaz\, con[tientizîndu-[i banalitatea. În The Queen And I ac]iunea coboar\ pe cele mai sordide str\zi ale New Yorkului - de la yuppies la junkies. Un travestit care se prostitueaz\ pentru a strînge bani pentru o opera]ie de schimbare de sex [i un junkie devin prieteni [i confiden]i - the pimp and the queen. Totul se termin\ dup\ ce the queen intr\ într-o ma[in\ [i aproape c\-i face o fela]ie propriului tat\, care-l maltratase în copil\rie pentru orientarea sa sexual\. De-aici încolo cei doi se despart [i o iau în direc]ii diferite, ajungînd s\ p\r\seasc\ via]a mizerabil\ care alimenteaz\ the big city cu ale lui bright lights, unul renun]înd la droguri, cel\lalt împlinindu-[i visul de a deveni femeie. Reunion încheie superb volumul, cu reuniunea unei familii disfunc]ionale format\ din patru femei (o mam\ [i trei fiice). Naratorul, prietenul uneia dintre fiice, care vine împreun\ cu aceasta în vizit\, este cel care face portretul acestei familii destr\mate [i ai c\rei membri nu se împac\ de niciun fel. Tot el are ultimele cuvinte despre singur\tatea care str\bate acest volum ca un fir ro[u, neîntrerupt: „«Everything will be alright»”, I say. I can still see the sadness in her eyes and mouth. «We’ll have children together.» Maybe I say this because I want to sleep with her sisters and I feel guilty about it, or because she thinks that like her father I’ll leave and I’m afraid she’s right”. [...] „And I think of my own mother, who is dead, and my father, whom I haven’t seen in eight months, and imagine myself as a pinprick of life, floating whole in the dark, before all of these divisions and divorces and separations.” Cum se termin\? Trist, ca orice lucru care se termin\. Chiar dac\ McInerney spunea la un moment dat despre c\s\toriile sale: „I believed in each one of these marriages. The conventional view is that I’ve had three failed marriages. But I believe I’ve had three successful marriages.”, e greu s\ nu vezi cinismul [i nesiguran]a din spatele acestor cuvinte - aceea[i cu cea din întregul volum. Chiar dac\ toate povestirile din volum sînt texte de revist\ glossy, acest lucru nu se vede nici cu lupa. M\ întreb, cine de la noi ar putea reu[i s\-[i adune textele de prin reviste glossy într-un volum de proz\ scurt\ atît de omogen [i care chiar s\ func]ioneze. Cît despre desp\r]iri, a ap\rut [i la noi de curînd o antologie despre Prima mea dezam\gire în dragoste, dar despre ea în num\rul viitor. Tot cu o desp\r]ire dureroas\, traumatizant\, l-am cump\rat [i pe {i Hams [i Regretel, a lui Matei Florian, dar despre el în interviu. Gruia Dragomir , 25 de ani, este absolvent al Facult\]ii de Litere din Bucure[ti, masterand la departamentul de American Studies din Facultatea de Limbi Str\ine, ]ine rubrica Dr Gonzo în revista aLtitudini [i scrie constant pe site-urile Metropotam [i Urban Bite . Coautor al romanului colectiv Rubik [i traduc\tor al volumului Jurnal pe motociclet\ de Che Guevara (Editura Polirom, 2007).

abroad

ruxandra ana dosar literar de expat mai mult dec\t literatur` de c`l`torie

e au în comun un fost jurnalist de la BBC, un editorialist de la New Yorker, fostul basist al trupei Genesis [i un corespondent al postului na]ional de radio din Australia? Pot fi cu to]ii considera]i reprezentan]i de succes ai unui tip de literatur\ situat undeva la grani]a dintre memorii, eseu, nonfic]iune [i literatur\ de c\l\torie - cu un termen înc\ destul de controversat [i de vag definit, literatur\ de expat. Pentru c\ prozele lor nu sînt doar povestea unei c\l\torii, simple observa]ii ale unor culturi diferite, ci m\rturii ale unor transform\ri identitare pe fondul unor diferen]e culturale care nu de pu]ine ori îi pun în situa]ii comice [i ajung, în cele din urm\, s\ îi schimbe. Sînt [i ei, ca mul]i al]i scriitori expa]i, outsideri care devin, pentru o vreme, insideri - numai ca s\ în]eleag\ la sfîr[itul unei aventuri care are multe în comun cu ritualurile de ini]iere c\ vor r\mîne în permanen]\ outsideri, dar [i c\ identitatea lor se va defini, pe viitor, nu doar în raport cu cultura din care provin, ci [i în raport cu cea care le-a devenit temporar o a doua cas\. Dac\ literatura de c\l\torie e o modalitate de a înregistra, în trecere, ni[te realit\]i care se dezv\luie în grade diferite, f\r\ îns\ a produce o schimbare de perspectiv\, literatura de expat e o viziune din interior, o c\utare a c\ilor de acces spre o nou\ cultur\, o form\ de explorare mai degrab\ decît una de observa]ie [i care, f\r\ excep]ie, pune problema asimil\rii. Tendin]a de a eticheta literatura [i de a o segmenta în func]ie de criterii etnice, rasiale, sexuale, na]ionale i-ar putea, aparent, aduce un mare deserviciu - în cazul literaturii de expat, contextualizarea ne face s\ ne concentr\m asupra locurilor din care provin/în care se stabilesc scriitorii, pentru ca abia apoi s\ fim aten]i la felul în care scriu. La urma urmei, putem vedea în experien]ele lor varia]ii ale propriilor noastre experien]e, oricum variate, [i atunci ar fi mult mai simplu s\ le apreciem exclusiv virtu]ile literare. Tocmai aici intervine una dintre problemele cel mai intens discutate ale literaturii de expat: dac\ în teorie renun]area la aceste delimit\ri [i catalog\ri sun\ foarte seduc\tor,

în practic\ e aproape imposibil\, pentru c\ esen]a literaturii de acest tip ]ine nu atît de ni[te coordonate spa]iale foarte precise, ci de rezultatele pe care coordonatele respective, [i culturile pe care le delimiteaz\, le au asupra mentalului celor dornici s\ se relocheze [i s\ experimenteze pe propria piele noi culturi. Desigur, eticheta de expat e una foarte general\, iar în spatele ei se ascund scriitori cu sensibilit\]i, cu subiecte [i cu perspective foarte diferite, iar un englez la Paris, preocupat de problema rahatului de cîine de pe strad\ [i de ve[nicele greve ale francezilor, va scrie un alt tip de literatur\ de expat decît o tîn\r\ femeie care, ajuns\ în Bhutan, înva]\ întîi s\ convie]uiasc\ cu [obolanii [i apoi s\ descopere serenitatea budist\. Ceea ce îi une[te, îns\, [i pare a justifica eticheta „expat literature”, este faptul c\ prozele lor sînt încerc\ri de asimilare, confrunt\ri a dou\ (sau uneori mai multe) culturi care ac]ioneaz\ direct asupra personajului principal, modificîndui nu doar percep]ia, ci în multe situa]ii chiar identitatea. Iar aceste schimb\ri se produc indiferent de situa]iile în care sînt puse personajele, indiferent de vocea pe care o aleg pentru a-[i spune povestea. Multe dintre aceste relat\ri dau pe-afar\ de ironie [i de autoironie [i par, la o prim\ vedere, complet neproblematizante. Fran]a e campioan\ absolut\ la apari]ii în rolul principal. Dac\ literatura de expat merit\ un raft al ei, atunci cu siguran]\ nu vor lipsi de pe el textele englezilor [i ale americanilor care încearc\ - uneori la limita ridicolului - s\ g\seasc\ acel je ne sais quoi al Parisului, dar nu sînt pu]ine nici romanele despre provincie [i despre satele cochete [i lini[tite din sudul Fran]ei. Paris to the Moon, de Adam Gopnik, este o colec]ie de eseuri în care se amestec\ analize ale evenimentelor na]ionale [i locale cu fragmente din via]a de zi cu zi a unei familii de expa]i. Multe dintre eseuri au fost ini]ial publicate în The New Yorker [i descriu un Paris cu dou\ fe]e, una seduc\toare, a cafenelelor, a buticurilor [i a experien]elor noi, uneori complicate dar de fiecare dat\ comice, l\sînd la vedere barierele culturale uneori imposibil de trecut, [i o fa]\ abstract\, dificil\, în spatele c\reia se ascunde un

univers paralel al hîrtiilor [i-al birocra]iei. In Paris explanations come in a predictable sequence, no matter what is being explained. First comes the explanation in terms of the unique, romantic individual, then the explanation in terms of ideological absolutes, and then the explanation in terms of the futility of all explanation. So, for instance, if your clothes dryer breaks down and you want to get the people from BHV - the strange Sears, Roebuck of Paris -to come fix it, you will be told, first, that only one man knows how it works and he cannot be found (explanation in terms of the gifts of the romanticized individual); next, that it cannot be fixed for a week because of a store policy (explanation in terms of ideological necessity); and, finally, that you are perfectly right to find all this exasperating, but nothing can be done, because it is in the nature of things for a dryer to break down, dryers are like that (futility of explanation itself). Stephen Clark trece prin experien]e ini]iatice asem\n\toare în romanul A Year in the Merde, în care umorul e singura cale de a face fa]\ ciud\]eniilor francezilor, de la pupatul în exces pîn\ la pauzele de cafea prelungite care pot l\sa impresia c\ ziua de munc\ a devenit un fel de weekend între nenum\rate cafele [i, s\ nu uit\m, birocra]ia care te poate pune s\ faci un drum [i de trei ori pentru un simplu timbru. Totu[i, înv\]\turile care se desprind din roman ar putea s\ nu fie foarte relevante pentru un cititor care nu e b\rbat, englez [i de vîrst\ medie. Dar pentru a servi acestui scop Clarke scrie un ghid în care-[i p\streaz\ umorul din roman [i care e, mai degrab\, o serie de sfaturi practice, Talk to the Snail. {i dac\ nici asta nu ajut\, atunci poate merit\ încercat romanul Almost French: A New Life in Paris, al scriitoarei australiene Sarah Turnbull. Îndr\gostit\ de un francez, ajunge s\ se mute la Paris, dar din povestea cu iz de cli[eu se pot înv\]a multe, de exemplu cum s\ te prefaci c\ e[ti un scaun la o cin\ parizian\. Nu to]i expa]ii se las\, îns\, vr\ji]i de farmecul marilor ora[e - Chris Stewart, fostul basist de la Genesis, se mut\ în Las Alpujarras, o regiune din sudul Granadei, unde cump\r\ o ferm\ f\r\ acces direct la drumul principal, f\r\ ap\ [i f\r\ electricitate, pe un vîrf de munte unde cresc m\slini, migdali [i l\mîi. Personajele principale din romanul s\u, Driving Over Lemons. An Optimist in Andalucia sînt fermieri, p\stori, c\l\tori New Age [i, bineîn]eles, expa]i care înva]\ s\ se adapteze unor situa]ii complet str\ine într-o cultur\ care nu e nici ea tocmai familiar\. Dar în]elegerea culturilor europene pare o joac\ de copil dac\ e comparat\ cu c\l\toriile ini]iatice în ]\ri mult mai exotice. Jamie Zeppa î[i descrie anii petrecu]i în Bhutan, într-un proces de autodescoperire pe fondul unei culturi fundamental diferite, în condi]ii greu de imaginat [i într-o limb\ imposibil\, într-o cas\ pe care o împarte

cu cî]iva [obolani [i refuzînd sistematic mîncarea local\. Beyond the Sky and the Earth e o radiografie a transform\rii, pentru c\ temerile i se spulber\ treptat [i, pe m\sur\ ce începe s\ se adapteze, ajunge s\ fie fascinat\ de natur\, de elevii ei [i descoper\ serenitatea budismului, presiunea conformismului [i lipsa intimit\]ii, tensiunile politice, într-o c\l\torie din care înva]\ ce înseamn\ s\ treci printr-o transformare spiritual\. Nu mai pu]in reticent\ e scriitoarea australian\ Sarah Macdonald, corespondent al radioului na]ional, care î[i înso]e[te prietenul, jurnalist [i el, în India. Holy Cow: An I ndian A dventure nu e, cel pu]in la început, o poveste de dragoste cu o ]ar\ India e suprapopulat\, poluat\ [i deranjant\. Dar dup\ ce, din cauza unei pneumonii, petrece cîteva zile într-un spital indian, începe s\-[i fac\ prieteni [i s\ accepte, încetul cu încetul, diferen]ele culturale. Particip\ la nun]i fastuoase, încearc\ s\ fie al\turi de prietena ei, Padma, a c\rei mam\ se sinucide pentru c\ fiica sa se c\s\tore[te f\r\ s\-i cear\ permisiunea, [i face un efort s\ în]eleag\ diversitatea religioas\ a Indiei, inclusiv petrecînd zece zile izolat\ într-un templu budist. Nu mai pu]in problematic\ e adaptarea la cultura Turciei, str\lucit ilustrat\ de una dintre cele mai bune antologii ale ultimilor ani. Tales From the Expat Harem: Foreign Women in Modern Turkey (ed. Anastasia M. Ashman [i Jennifer Eaton Gokmen) reune[te 32 de femei de pe 5 continente care vorbesc despre vie]ile lor în Turcia întro carte structurat\ pe 9 sec]iuni, fiecare cu mai multe proze, în care gradul de intimitate cre[te treptat. Expat Harem e un concept cultural [i social definit de autoarele antologiei ca fiind corespondentul modern al haremului din vremea Imperiului Otoman, din care f\ceau parte cu prec\dere femei care nu se n\scuser\ în Turcia. Autoarele sînt femei ale c\ror vie]i au fost influen]ate radical de Turcia, care au asimilat cultura [i [i-au dezvoltat rela]iile - de la cele de vecin\tate pîn\ la c\s\torie - dar care vor r\mîne pentru totdeauna în afara acestei culturi. Exemplul lor e unul cît se poate de gr\itor pentru orice experien]\ de expat, pentru c\ nici umorul, nici curiozitatea sau bun\voin]a, nici chiar o dragoste inexplicabil\ pentru un loc anume nu pot suplini îndeajuns neapartenen]a la acel loc. Dar pot, uneori, s\ fac\ literatur\. Ruxandra Ana, 25 de ani, tr\ie[te [i lucreaz\ la Var[ovia, unde este masterand\ în traductologie. A absolvit Facultatea de Litere, sec]ia Român\-Englez\ [i Facultatea de Limbi Str\ine, sec]ia Polon\. A fost PR la Observator cultural, traduce literatur\ englez\ [i american\ [i scrie un roman non-fic]ional despre Polonia.

26 num`rul 32........................................................................................februarie 2010..........................................................................................noua literatur`

1 Garde Performance: Live Events Gunter Berghaus, Avant-G a n d E l e c t r o n i c T e c h n o l o g i e s , Palgrave Macmillan, London, 2005, pag.174. 2 Peggy Phelan, On Seeing the Invisible în Art and Performance. Live, edited by Adrian Heathfield, pag.17. 3 Peggy Phelan, Unmarked: The Politics of Performance , Routledge, London, 1993, pag.14.

’

Mihaela Michailov, 32 de ani, critic de teatru [i dans, dramaturg, c`[tig\toare a bursei de dramaturgie acordat\ de dramAcum pentru e fric\ [i a Premiului UNITER pentru piesa Complexul piesa Mi-e România. Public\ `n Suplimentul de cultur\, aLtitudini, {apte seri.

corpul-]epi

Era pus\ astfel în discu]ie modalitatea [i capacitatea unui act artistic de a fi re-înscenat f\r\ s\ se piard\ substan]a lui. Artista deschidea spa]iul performativ spre o dezbatere important\ pe care 3 teoreticieni ca Peggy Phellan au fundamentat-o . Cît de singular este un eveniment în raport cu variantele de repeti]ie? Este fiecare repunere în scen\ un alt spectacol? Ce se schimb\, ce se altereaz\, ce r\mîme constant atunci cînd vorbim despre spectacol [i despre repetarea lui? Este repeti]ia de tip spectacular o modalitate de a gîndi performativ orice gest repetat [i de a chestiona termenii repeti]iei cotidiene? Tr\im, de fapt, din repeti]ii? Sînt întreb\ri c\rora ac]iunile artistei încearc\ s\ le dea un r\spuns. În Rhythm 0, ultima pies\ din aceast\ serie, [ia transformat corpul într-un obiect pasiv, aproape letargic, f\r\ nici un impuls reactiv, [i a scris pe o pancard\: „Pe mas\ sînt 72 de obiecte pe care le pute]i folosi a[a cum vre]i”. Spectatorii au intrat

în contact cu corpul ei prin acele instrumente care aveau un poten]ial. I-au t\iat hainele, au atins-o în locurile cele mai intime, au atacat-o la un moment dat. Timp de [ase ore, artista a fost o ]int\ din carne [i oase. Corpul s-a l\sat ac]ionat f\r\ s\ ac]ioneze. Ceea ce Abramović a ini]at prin acest performance a fost medierea teatrului violen]ei, radicalizarea r\ului din privire [i din ac]iune. Spectatorii au fost cei care au intrat într-o tensiune de mutilare [i de distrugere a corpului artistei, în a[a fel încît accentul s-a deplasat de la autor\nire la r\nirea performat\ de o colectivitate. Inten]ia spectatorilor, concretizat\ în ac]iuni necenzurate, a demonstrat nevoia imanent\ de a brutaliza ca [i cum în genomul uman este înscris\ tenta]ia de a-l anula pe cel\lalt cu tot instrumentarul social pus la dispozi]ie. Ca [i cum Abramović ar fi vrut s\ spun\ „exi[ti ca s\ ucizi, exist ca s\ m\ ucizi”. Într-un terorizant pact cu violen]a. Spectatorii au intervenit radical în atelierul intim al cruzimii. Rhythm 0 a propus, prin ceea ce expunea scenic, dezbateri pe care performance-urile care au avut loc dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial le-au sus]inut permanent: ce înseamn\ s\ ac]ionezi cînd nu [tii care sînt consecin]ele exacte ale ac]iunilor? Ce ne orbe[te [i ne face s\ devenim total pasivi? Rhythm 0 a reprezentat concluzia cercet\rii asupra nevoii de a ac]iona turbulent. Rhythm 0 r\mîne una dintre cele mai tulbur\toare provoc\ri din istoria performance-ului. Una dintre cele mai senzual-dureroase ipostaze ale abandon\rii corporale. Ochii Marinei Abramović str\lucesc de lacrimi ca ni[te semnale intermitente ale istovirii unui corp care î]i d\ senza]ia c\ prive[te f\r\ s\ priveasc\. Care se adînce[te "din gol în mai gol". Abramović e intens prezent\ [i, în acela[i timp, dureros de absent\. În plînsul ei con]inut în fiecare mu[chi se adun\ dezn\dejdea unui corp care prime[te în plex lovituri mortale. Contactul performer-spectator este psihedelic. Pentru Abramović, limita nu poate fi decît temporar\, tranzitiv\, provizorie. Ea exist\ doar ca s\ fie situat\ într-un context de surpasare. Abramović î[i provoac\ spectatorii la o coliziune direct\ cu propriul ei corp. Recuzita pus\ la dispozi]ie de artist\ testeaz\ poten]ialul violent al unui public care se crispeaz\ [i care sufer\ ipocrit atunci cînd vede mormane de corpuri mutilate, dar care ac]ioneaz\ din plin, brutalizînd corpurile, cînd are ocazia. Corpurile trezesc deopotriv\ empatie [i recul. Apropiate extrem, ele devin obiect al unei violen]e inhibate. Corpul asaltat de public ca [i cum ar fi fost un rebut al umanit\]ii, un corp r\spuns la trupul biblic atacat cu pietre, probeaz\ tenta]ia des\rvîr[irii r\ului. R\u practicat de o colectivitate care î[i adulmec\ vînatul [i care, cu cît lipsa de ap\rare e mai mare, cu atît atac\ mai virulent. Performanceul a activat tocmai aceast\ sacrificare a celui care e mai slab într-un sistematic [i nelimitat abuz al puterii. E puterea care anim\ primitivitatea lipsit\ de orice filtru ra]ional. Pe de alt\ parte, publicul intr\ în conven]ia impus\ de Abramović, explicitînd ceea ce unii dintre ideologii noilor media sus]in: spectatorii sînt mult mai violen]i decît cele mai violente emisiuni [i au nevoie de semnalele terapiei de [oc ca s\-[i poat\ spectaculariza aceast\ pulsiune ADN-eic\. Pentru Abramović, corpul devine un test al capacit\]ii de a îndura pe care îl asambleaz\ ca pe un text al maximiz\rii sporului de periculozitate. Fiecare organ este adîncit în propria macerare. În Thomas' Lips, Abramović introduce simboluri [i gesturi arhetipale care îi ritualizeaz\ ac]iunile. Artista a mîncat un kilogram de miere, a b\ut un litru de vin [i s-a a[ezat goal\ la o mas\. Apoi a strivit paharul în mîn\, a luat o lam\ [i [i-a încrustat o stea în cinci col]uri pe stomac, dup\ care s-a [ters mecanic, ca un robot cu piele translucid\, pîn\ cînd nu a mai sim]it nici un fel de durere. S-a a[ezat pe o bucat\ de ghea]\ ca [i cum [i-ar fi a[teptat topirea, alunecarea într-o dematerializare care s\ o fac\ s\ leviteze. Corpul devine un spa]iu al autosacrificiului purificant.

MARINA ABRAMOVIC

bramović [i-a început cariera ca pictori]\ în anii ’70 la Belgrad [i a devenit performance artist independent în 1973. În discursul performativ pe care îl promoveaz\ este structurat\ nevoia de a comunica direct, prin propriul corp-în-descuamare [i suferin]\, cu un public interesat de full-contact cu spectacolul la care particip\. Ritualizarea timpului performativ, care sparge durata cotidian\, are o semnifica]ie capital\ pentru artist\. Abramović î[i invit\ spectatorii s\ doarm\ [i s\ viseze în spa]iul instala]iilor sale, s\-i compun\ [i s\-i descompun\ corpul, s\ experimenteze pe propria lor piele tot ceea ce tr\ie[te ea. Hiperintens, extrem senzorial, ars, t\iat, t\v\lit [i expiat, corpul devine un sac de box. Locul unde se depun, se suprapun [i se expun toate articula]iile durerii. Într-o societate obsedat\ de confort [i de protejarea celor care considerau ororile realit\]ile abjecte, Abramović afirm\: „Limitele corpului sînt subiectul crea]iei mele.. O s\ folosesc performance-u ul ca s\ împing limitele fizice [i psihice dincolo de con[tiin]\” 1. În viziunea lui Abramović, singura subiectivitate care merit\ celebrat\ este cea profund legat\ de contextul social. Numai raportat\ la sfera public\, 2 sondarea propriului eu are semnifica]ii extinse . În afara acestei extensii, orice investi]ie în subiectivitate devine inoperant\ la nivel conceptual [i minimalizant\. Punerea corpului în pericol, accentuarea circumstan]elor de risc maxim vin tocmai din necesitatea de a surpasa modele [i apari]ii prestabilite. În Rhythm 5, Abramović a turnat petrol pe o stea în cinci col]uri - emblem\ politic\ a comunimului din fosta Iugoslavie -, a aprins-o [i s-a a[ezat în mijlocul ei. A fost salvat\ de un doctor care a reu[it s\ o scoat\ la timp din foc. Performance-urile ei au fost influen]ate de mi[c\rile artistice din Europa de vest [i de avangarda american\ (a men]inut rela]ii foarte strînse cu Joseph Beuys, o admira enorm pe Gina Pane, a fost marcat\ de Vito Acconci [i de Mysteries Theatre, Chris Burden [i a jucat în Orgies-M creat\ de Nitsch) [i în acela[i timp a fost preocupat\ de zona spiritual\, de budism [i de teorii teosofice. Ciclul de piese intitulate Rhythhms a fost impregant de ideologia est-european\, pe care artista a dezvoltato în toate crea]iile sale, [i de perspectiva budist\ asupra vie]ii [i a mor]ii. În Rhythm 10 s-a a[ezat la o mas\, [i-a pus mîna stîng\ pe o foaie de hîrtie [i a ordonat 10 cu]ite în fa]a ei. A luat un cu]it [i l-a înfipt între degete. De fiecare dat\ cînd se r\nea, schimba cu]itele pîn\ cînd a ajuns s\ le foloseasc\ pe toate. Sunetul cu]itului care lovea lemnul sau carnea era înregistrat pe un reportofon. Abramović a extins tensiunea vizual\ care-i ]inea pe spectatori cu sufletul la gur\ la o dinamic\ auditiv\, integrînd dimensiuni performative senzoriale. Dou\ tipuri de vibra]ii sonore se intersectau [i se poten]au reciproc. Respira]ia gîtuit\ a spectatorilor [i loviturile cu]itelor exprimau angoas\ [i panic\. Dup\ aceast\ ac]iune live cu marj\ de periculozitate crescut\, Abramović repeta succesiunea etapelor evenimentului. Asculta înregistrarea sunetelor [i relua momentele cu o precizie uluitoare, dezvoltînd o strategie de performare [i reperformare. Înregistrarea avea func]ia unei document\ri live, sunetul func]ionînd mnemotehnic. Relu\rile audio corespundeau perfect cu relu\rile performative, care aveau la baz\ un scenariu sonor. Nu mi[carea era cea care declan[a re-mi[carea, ci sunetul era cel care activa corpul. Abramović muta accentul pus, de obicei, pe gest, pe o dramaturgie sonor\, reinversînd polii de aten]ie ai recept\rii spectacolului. Percepem aproape exclusiv vizual. Abramović organizeaz\ percep]ia în func]ie de sunete [i ne invit\ s\ ne amintim alternan]ele auditive care devin declan[atori ai spectacolului.

noul teatru

mihaela michailov

HEDWIG FIJEN, MANIFESTA: „Bienalele s\nt o form` artistic` foarte politizat`”

Hedwig Fijen

noua art`

daria ghiu

nul acesta are loc, între 21 mai [i 25 iulie, cea de-a patra edi]ie a Bienalei Bucure[tiului. Nu cu mult timp în urm\, BB4 [i curatorul ei, Felix Vogel, au anun]at arti[tii [i spa]iile în care va avea loc. Tot în acest an, în octombrie, va fi [i Bienala Tinerilor Arti[ti, edi]ia a patra. Ar fi trebuit s\ fie în 2010 [i Periferic-ul, la Ia[i. Unele bienale evolueaz\, cresc cu fiecare edi]ie [i devin din ce în ce mai prezente în discursul artistic interna]ional (BB), altele iau o pauz\ (Periferic) sau se autoizoleaz\ (Bienala Tinerilor Arti[ti). În Occident, discursul bienalelor e de ani buni unul foarte critic [i extrem de politizat. Bienala se confund\ u[or cu un tîrg de art\, arti[tii se recicleaz\ [i-[i tr\iesc via]a dintr-o edi]ie în alta de bienal\, iar pe planet\ sînt peste 200, încît, ironici, criticii de art\ î]i spun c\ î[i pot aranja via]a în fiecare an în a[a fel încît s\ fie s\pt\mînal undeva pe glob la o deschidere de bienal\. În tot acest discurs, e interesant s\ vezi opinia lui Hedwig Fijen, directoarea organiza]iei Manifesta, cu sediul la Amsterdam. Manifesta e o bienal\ nomad\ demarat\ în 1996, la Rotterdam. De atunci, [i-a schimbat ]ara de fiecare dat\ (Luxemburg, Ljubljana, Frankfurt, Donostia-San Sebastian, Nicosia), încercînd tocmai s\ nu „putrezeasc\” în acela[i loc, s\ nu se descompun\, dar s\ lase totu[i în urm\ institu]ii noi [i moduri diferite de a gîndi arta. Între 2 octombrie 2010 [i 9 ianuarie 2011 are loc Manifesta 8, în regiunea spaniol\ Murcia, în dialog cu nordul Africii. Un nou discurs între teritorii (în 2008, Manifesta s-a întins de-a lungul regiunii bilingve din Nordul Italiei, Trentino-Alto Adige), de data asta între continente, un dialog politic despre imigra]ie, despre distan]\ cultural\ [i despre apropiere geografic\. Am stat cu Hedwig Fijen de vorb\ despre Manifesta 8, despre problematica bienalelor [i despre scena artistic\ local\: România s-ar putea s\ devin\ în viitor o nou\ oprire pentru nomada Manifesta.

„{coala româneasc\ de art\ se concentreaz\ foarte mult pe abilit\]ile tehnice” Voi î ncepe d e l a p ovestea v izitei dumneavoastr\ în Româânia nu cu mult timp în urm\.. Ave]i deja o p\rere format\ despre arta romââneasc\ contemporan\? Altfel spus, cum a]i caracteriza aceast\ scen\ în momentul de fa]\?

Vizita mea în România a fost scurt\, a fost prima mea întîlnire cu România, spre ru[inea mea... A fost ceea ce numim o vizit\ de recunoa[tere. Am vizitat Bucure[tiul [i apoi Clujul, pentru doar cîteva zile. De aceea

nu m\ simt prea în largul meu s\ ofer o imagine cuprinz\toare asupra artei contemporane române[ti. {tiu c\ sînt [i alte locuri importante pentru art\, precum Ia[i sau Timi[oara; pe acestea nu le-am v\zut înc\, dar sper s-o fac foarte curînd. Dar ceea ce este foarte important este c\ locurile pe care le-am vizitat, cum ar fi noul centru de art\ deschis în Cluj, Fabrica de Pensule, de exemplu, aveau o dinamic\ aparte... foarte interesant\. Era acolo o energie pe care o puteam sim]i [i la care nu m\ a[teptam. {i foarte mult\ efervescen]\ printre arti[ti, produc\tori, galeri[ti - lucrau bine împreun\ [i încercau s\ se sus]in\ unul pe cel\lalt. Prima mea impresie este aceea c\ nivelul de educa]ie în zona artei române[ti este extrem de înalt. Tinerii arti[ti au în România [ansa s\ urmeze cursurile unor academii de art\ foarte bune. Am vizitat Unversitatea de Art\ din Bucure[ti [i ne-am întîlnit cu profesorii; nu am avut ocazia s\ vedem cît de contemporan\ [i actual\ este educa]ia aici, dar ceea ce am realizat este c\ [coala româneasc\ de art\ se concentreaz\ foarte mult pe abilit\]ile tehnice. {i asta se combin\ cu mult\ energie a arti[tilor, iar ceea ce rezult\ e o pozi]ie foarte special\ a artei române[ti actuale.

„C Circul\ acum dou\ mari întreb\ri despre fostele ]\ri comuniste...” Ce crede]i c\ aduce Româânia [i în general spa]iul e st-e e uropean nou pe scena artistic\ interna]ional\? Nu cred în aceste împ\r]iri [i în ideea de nou, exotic, atractiv. Cred, [i aceasta este [i o parte a strategiei bienalei Manifesta, c\ scena artistic\ est [i central-european\ are o tradi]ie de peste o sut\ de ani de mi[c\ri

interesante în art\. E mult\ art\ contemporan\ bun\ - bineîn]eles, nu foarte bine reprezentat\ pe pia]a interna]ional\; [i esen]ial\ este [i tradi]ia avangardelor istorice. De asemenea, în timpul comunismului, au ap\rut arti[ti valoro[i, care s-au f\cut apoi vizibili în postcomunism. Circul\ acum dou\ mari întreb\ri despre fostele ]\ri comuniste. Una este aceea referitoare la ce se întîmpl\ acum acolo [i cum putem a[eza aceasta într-o istorie a artei [i în dezbaterea teoretic\. Iar cea dea doua se refer\ la modul în care arti[tii [i institu]iile din Europa de Est particip\ la pia]a artistic\ global\, vorbe[te despre mobilitatea interna]ional\ [i despre ce ar trebui noi, occidentalii, s\ facem pentru ca aceste zone s\ p\trund\ în pia]a interna]ional\ a artei. Ceea ce pentru mine este important - ca parte din ideologia bienalei de art\ Manifesta - este ca mobilitatea între arti[ti [i cea între institu]ii s\ fie prioritatea noastr\ num\rul 1. Asta nu e valabil doar pentru Europa de Est, ci [i pentru Africa de Nord, pentru ]\rile din Asia Central\, precum Uzbekistan, sau pentru o ]ar\ precum Islanda. Aceast\ dialectic\ est-vest poate c\ e deja un pic schimbat\. Ceea ce r\mîne viu [i important de subliniat e faptul c\ exist\ uria[e diferen]e financiare [i economice între diferitele lumi. Cred c\ trebuie s\ vedem dac\ to]i oamenii pot într-adev\r s\ c\l\toreasc\ [i s\ fie mobili precum [i-ar dori.

Cred c\ Manifesta a f\cut deja mult în aceast\ zon\.. A încercat s\ rezolve aceast\ dialectic\ est-vvest, mic[orînd pr\pastia.. Dar crede]i c \ m ai v orbim ast\zi despre o pr\pastie între Est [i Vest? Nu. Eu cred c\ nu exist\ o pr\pastie. Avem atîtea de înv\]at de la acele ]\ri. A[a-zisa pr\pastie e dat\ doar de distan]a geografic\. Dar atît. S-ar putea s\ fie o pr\pastie intelectual\ - voi a]i avut mai mult timp

pentru anumite lucruri. Ceea ce mie mi se pare interesant în Europa de Est este istoria întrep\truns\, existen]a mai multor straturi suprapuse. Bineîn]eles c\ exist\ înc\ diferen]e economice mari, de[i [i acestea î[i schimb\ centrul de greutate - se spune c\ acum la Londra tr\iesc oameni mai s\raci decît, de exemplu, la Viena. Mai e înc\ o problem\ legat\ de accesul la alte zone culturale. În continuare un artist din Timi[oara va avea dificult\]i mai mari în a lua contactul [i a expune într-o galerie din New York. Bineîn]eles c\ exist\ [i exemplele extreme precum Victor Man sau Adrian Ghenie, care sînt reprezenta]i de cele mai bune galerii în occident. Dar... hai s\ nu mai folosim cuvîntul „pr\pastie” de-aici înainte!

E o percep]ie gre[it\ asupra lumii aceast\ „pr\pastie”.. Da, pentru mine da. E un termen prea generic. Dac\ compari diferen]ele estvest cu cele dintre nord [i sud, vei vedea c\ în termeni de preg\tire intelectual\, de resurse economice, de calitate a vie]ii, sînt diferen]e imense între nord, cum ar fi Spania, [i sud - Africa de Nord. Dar sînt posibilit\]i de a îmbun\t\]i aceste discrepan]e. Poate func]iona dac\ mergi în zonele respective, discu]i, creezi noi modele de educa]ie. Conectarea sudului Spaniei cu nordul Africii prin viitoarea Manifesta 8 e foarte necesar\ [i va ar\ta c\ pentru Manifesta nu este important\ numai vechea dialectic\ est-vest, ci [i rela]iile între nord [i sud, un fel de atitudine post-continental\: ce s-a întîmplat cu Europa ast\zi? Cum se conecteaz\ ea la restul lumii? Manifesta vrea s\ deschid\ o mobilitate c\tre un nou continent, mai ales pentru c\ lucr\m în ora[e precum Murcia [i Cartagena, care au fost ocupate pîn\ în secolul al XVII-lea de c\tre arabi. Una dintre provoc\rile pe care [i le asum\ Manifesta este aceea c\ lucreaz\, ca [i în Manifesta 7, cu colective de curatori din Europa Central\, care se concentreaz\ asupra urm\toarei întreb\ri - care e rela]ia Europei cu nordul Africii? Un asemenea demers conceptual e interesant [i este o mare provocare pentru noi. Dac\ am ajuns la acest punct al discu]iei, a[ vrea s\ v\ întreb mai multe despre Manifesta 8, ce se va deschide simultan în Murcia [i Cartagena pe 2 octombrie.. Ce ve]i face pentru a aduce aproape Spania de Nordul Africii? Care v\ sînt strategiile? Nu conect\m practic dou\ continente. Noi ne punem o întrebare dialectic\: Manifesta 8, Murcia - Cartagena, în dialog cu Africa de Nord - [i apoi a[ez\m semnul întreb\rii. Acest semn de întrebare e esen]ial. Noi ne

„Ideea de colectiv care curatoriaz\ va declasa un model mai vechi, cel de curator popstar ” A[ vrea s\ v\ pun o întrebare venit\ mai degrab\ din partea jurnalistului.. Care va fi contribu]ia mass-m mediei în acest caz de dialog între continente? Ve]i apela la radio ca mediu valabil [i atît de viu pentru o zon\ precum Africa de Nord? E o întrebare foarte interesant\. Fiecare Manifesta trebuie s\ se reinventeze [i curatorii pe care îi invit\m s\ lucreze trebuie mereu s\ regîndeasc\ noi modele de comunicare - nu acela[i white cube mereu. Grupul de curatori Chamber of Public Secrets au ales ca „spa]iu” de expozi]ie, ca mediu de comunicare tocmai... radioul. E interesant de v\zut ce importan]\ joac\ radioul în Africa. Pentru c\ acesta este în continuare un mediu foarte r\spîndit în spa]iul african. Folosind radioul po]i intra în contact cu alt tip de public decît cel vestic, familiarizat cu arta contemporan\. Vor lucra de asemenea [i cu La Verdad, un ziar local, [i cu un post de televiziune din regiune.

Ce aduce nou aceast\ mutare dinspre individul curator c\tre ideea de colectiv [i colaborare în discursul larg al bienalelor? Sînt [i aspecte pozitive, dar [i negative. Pe de-o parte, are loc o ciocnire de opinii [i aceasta de cele mai multe ori a îmbun\t\]it caracterul expozi]iilor. Pe de alt\ parte, al]ii spun c\ acest format curatorial bazat

noua art`

întreb\m pe noi în[ine: exist\ un dialog dorit între Africa [i Europa? R\spunsul nici nu este important, ci analiza întreb\rii. Dac\ mergi în - s\ zicem - Rotterdam, vei vedea c\ 60% dintre tinerii care au acum 18 ani au r\d\cini nord-africane. A[adar, vorbim despre un dialog între aceste spa]ii culturale? Sau doar despre un monolog al lumii vestice? Manifesta 8 face practic un asemenea tip de investiga]ie. E nevoie de a[a ceva. În întreaga Europ\ de Nord se simte acum o atitudine discrepant\ fa]\ de musulmani [i lumea cre[tin\. Dar istoria noastr\ ne spune c\ exista o coexisten]\ înainte. Putem reflecta asupra acestui fapt [i asta face Manifesta 8 [i îi stimuleaz\ [i pe ceilal]i s\ fac\: s\ întrebe. Sîntem mîndri c\ avem pentru Manifesta 8 un grup de curatori din Nordul Africii, Alexandria, un altul din Liban [i Danemarca, [i asta arat\ c\ pot func]iona împreun\, [i al treilea colectiv de curatori este Tranzit - care au mai multe filiere: în Budapesta, Praga [i Viena. To]i ace[tia lucreaz\ deja de jum\tate de an, încercînd s\ intre în istoria Spaniei [i a Andaluciei [i abordînd discu]ia despre postcolonialism [i cum te raportezi la acesta.

pe consens (trei-patru oameni lucrînd împreun\) a sl\bit calitatea expozi]iilor pentru c\ trebuie mereu s\ faci compromisuri. Dar curatoriatul înseamn\ negociere - în raport nu doar cu arti[tii, dar [i cu institu]iile. Cred c\ am contribuit de-a lungul anilor, o spun cu toat\ modestia, la schimbarea întregului discurs despre curatoriat. Sînt curatori tineri care au început cu Manifesta, precum Maria Lind, Marta Kuzma, Barbara Vanderlinden -, au luat apoi aceast\ experien]\ important\ cu ei în restul carierei. Vrem s\ aducem tot acest discurs despre curatoriat la un nivel teoretic, s\-l facem parte dintr-o nou\ zon\ de studiu: istoria cre\rii de expozi]ii în contextul istoriei bienalei Manifesta. Ideea de colectiv care curatoriaz\ va declasa un model mai vechi, cel de curator popstar, curatorul vedet\, [i va dezvolta ideea de echip\.

{tim c \ e x ist\ m ulte o pinii c ritice referitoare la fenomenul bienalelor ast\zi.. Unde crede]i c\ se pozi]ioneaz\ Manifesta pe aceast\ hart\ interna]ional\ extins\ a bienalelor? Cred c\ oamenii au dreptate în a critica acest num\r imens de bienale existente în toat\ lumea. Cînd am început Manifesta la începutul anilor ’90, erau pu]ine [i peisajul ar\ta complet diferit. Una dintre criticile juste aduse bienalelor este aceea c\ sînt o form\ artistic\ foarte politizat\. Dar ceea ce oamenii uit\ mereu este faptul c\ bienalele reprezint\ una dintre pu]inele posibilit\]i institu]ionalizate de a produce lucr\ri noi, cum e cazul Manifestei , de exemplu. Manifesta e ea la rîndul ei foarte criticat\: se vorbe[te despre nomadismul ei, ie[irea din Europa din ce în ce mai puternic\, faptul c\ localul nu e reprezentat suficient. Sîntem con[tien]i de aceste critici [i încerc\m s\ îmbun\t\]im anumite lucruri. Dar ceva lipse[te mereu din acest discurs. Mobilitatea artistic\ adus\ de Manifesta [i investi]ia uria[\ în art\ nou\. {i înc\ ceva important: multe lucr\ri de art\ ar\tate în cadrul edi]iilor noastre trecute [i-au g\sit drumul în colec]ii [i în institu]ii de art\. Deci am ar\tat c\ exist\ via]\ dup\ Manifesta. În 10 ani vom vedea multe modele inovative de bienal\ ap\rînd, vom vedea o extindere în afara centrului; poate c\ multe bienale existente ast\zi vor disp\rea. Unul dintre aspectele care o fac pe Manifesta s\ continue este acela c\ sîntem într-un loc doar pentru doi ani [i apoi ne mut\m altundeva. Avem destule motive s\ continu\m. Trebuie s\ încerci s\ fii flexibil [i s\ te reinventezi. Daria Ghiu are 27 de ani [i a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Bucure[ti. Colaboreaz\ la revistele Dilema veche, Bucure[tiul cultural, Idea art\+societate. În prezent este masterand\ a Universit\]ii Na]ionale de Arte din Bucure[ti (Istoria [i Teoria artei). este masterand\ a Universit\]ii Na]ionale de Arte din Bucure[ti (Istoria [i Teoria artei).

[tefania

mihalache select all poem pentru Eric

ici n-ai idee cît timp a trecut de cînd am povestit noi ultima dat\,

m\ întreb dac\ tu [tii vestea, [i dac\ no [tii, m\ întreb dac\ ar trebui s\ ]i-o dau eu, dar nu [tiu dac\ am dreptul, pentru c\ ar fi trebuit s\-]i spun mult mai multe pîn\ acum, ca s\ fii preg\tit, ar fi trebuit s\-]i vorbesc atît cît s\ te po]i ag\]a de vocea mea ca de o frînghie luminoas\ pe care s\ nu-]i fie team\ atunci cînd o s\ aluneci. numai c\ eu am t\cut, da, asta am f\cut, am t\cut ca o la[\, m-am ghemuit [i eu undeva în mine, nu acolo unde e[ti tu, în alt\ parte unde nu m-ai fi putut vedea [i sper c\ nici nu m-ai sim]it, m-am ghemuit acolo [i miam ros unghiile pe t\cute în ultimele s\pt\mîni [tiam c\ e[ti vecin, numai c\ ne-a desp\r]it un perete de gînduri [i ligamente rotunde care se tot întindeau era un perete în care [tiu c\ nici unul din noi nu trebuia s\ batem, trebuia doar s\ ascult\m foarte atent, dar tu nu trebuia s\ [tii c\ [i eu sînt acolo în camera secret\, c\ stau pr\bu[it\ prins\ în propriile ligamente care se ca]\r\ pe mine ca lianele [i m\ gîndesc c\ tu ai nevoie de un adult adev\rat, c\ o s\ fiu o mam\ [i tu o s\ vezi cum se lipesc de mine obiectele din cas\, cum o s\ fiu una cu cîte un obiect, s\-l sp\l, s\-l [terg de praf [i s\-l a[ez la locul lui, neap\rat la locul lui, pentru c\, asta-i ceva ce trebuie s\ în]elegi din prima, numai eu o s\ [tiu care e locul adev\rat al fiec\rui obiect din cas\, [i voi, tu [i tati, o s\ trebuiasc\ s\ m\ întreba]i pe mine unde sînt lucrurile, nu strîmba din n\suc, a[a e jocul a[a o s\ m\ vezi din primele zile cînd o s\ înceap\ s\ ]i se limpezeasc\ lumea,

sc\ldat\ în lumina dimine]ii, mama ta [i sora p\turicilor, bufetului, tetinelor, saltelelor, mînuitoarea mopului, a aspiratorului [i a m\turii, cu pielea alb\ [i zîmbetul senin pe buze, mereu senin cînd o s\ m\ uit la tine, [i cînd privirile o s\ ni se întîlneasc\ o s\-]i fac cu mîna [i poate o s\ m\ uit timid într-o parte, sau poate o s\ arunc o privire în geam [i-o s\ apuc repede s\-mi aranjez o [uvi]\ de p\r, ei uite c\ am mai recuperat, ]i-am mai spus cîte ceva, cu toate astea nu [tiu dac\ e destul, [i aici cred c\ e o problem\, m\ întreb dac\ a[a o s\-]i spun eu totul în via]\, ba deloc, ba prea mult, ba prea devreme, ba prea tîrziu, ba în]elept [i a[ezat, ba totul buluc [i cu spaime, cred c\ cel mai r\u o s\ fie cînd o s\ dau n\val\, pur [i simplu, peste mintea ta cu ziduri drepte, c\ asta e, de asta mi-e team\, eu o s\ fiu mama-t\v\lug, de la care poate o s\ afli cît de însp\imînt\toare e iubirea.

{tefania Mihalache, 32 de ani, n\scut\ în Bra[ov, emigrat\ la Bucure[ti. A debutat în volumul colectiv Junii 03, Antologia tinerilor prozatori bra[oveni, iar în 2004 a publicat romanul Est-ffalia, la Editura Paralela 45. Romanul a fost nominalizat la Marile Premii Prometheus, edi]ia a IV-a, categoria Opera Prima. În 2008, un fragment din Est-ffalia a fost tradus [i publicat în num\rul special dedicat literaturii române al reviste poloneze Lampa, num\r ap\rut cu sprijinul Institutului Cultural Român. A colaborat cu eseuri [i cu cronici de carte în Vatra , O b s e r v a t o r C u l t u r a l , iar în prezent colaboreaz\ la Time out [i la Dilemateca. De curînd a terminat al doilea roman, Poemele secretarei, în curs de apari]ie la Editura Cartea Româneasc\.

noua e-literatur`

elena dr`ghici

video [i text pe aceea[i pagin` ite-ul Veiozaarte.ro este unul dintre locurile on-line perfecte pentru cititorii no[tri. Axat ini]ial pe materiale video, acesta [i-a l\rgit de curînd aria [i, mai nou, acoper\ [i partea de text. Andrei Ioni]\, membru fondator, î]i spune ce vrea mai exact veioza arte, încotro se îndreapt\, cine scrie aici [i de ce.

Recent v-a a]i facut [i un text crew. De unde aceast\ nevoie? A fost un pas firesc. Înc\ de la început, am gîndit veiozaarte ca o platform\ deschis\ pe care s\ se poat\ exprima cît mai mul]i oameni, pe toate mediile posibile, nu doar ca o arhiv\ video. Pasul l-am f\cut abia acum deoarece era nevoie de o perioad\ de „testare” a publicului, ca s\ zic a[a, s\ vedem cum sîntem percepu]i [i dac\ e nevoie pe „pia]\” de un astfel de „produs”. Feedbackul a fost pozitiv înc\ de la primele posturi pe blogspot, iar nevoia de informa]ie cultural\ era evident\. Dup\ vreun an [i ceva ne-am convins [i de faptul c\ veioza n-a fost un trend de moment sau doar o chestie cool [i c\ lucrurile evolueaz\ într-o direc]ie bun\. Abia atunci am îndr\znit s\ propunem [i altor oameni s\ intre în echipa noastr\. {i cum sim]eam lipsa informa]iei scrise, dar [i a opiniei, am ales s\ form\m o echip\ editorial\, care s\ dea un plus de personalitate site-ului. Cum v-a a]i ales oamenii care s\ scrie? Am propus s\ scrie unor oameni cu care am mai colaborat ocazional, pentru veioza sau pentru alte proiecte, [i care [tiam c\ ar fi interesa]i de experimente [i de scris în general. Ne-au r\spuns afirmativ Bogdan Georgescu, Vera Ion, Matei Schwatrz, Codin Or\[eanu, Ana Chiri]oiu [i Adi Schiop, care are fiecare o rubric\ acum, pe veioza arte. În ce direc]ie o s\ evolueze veiozaarte (înainte era]i percepu]i doar ca platform\

video, de cînd cu text crew-u ul v-a a]i transformat în ceva mai mult)? Posibil ca la un moment dat s\ scoate]i [i o revist\ în print? Încerc\m s\ deschidem platforma pentru cît mai mul]i oameni. Am vrea s\ fie mai degrab\ un spa]iu de exprimare decît unul de arhivare. Ne dorim cît mai multe experimente artistice new media pe veioza arte. Ne propunem s\ dezvolt\m zona audio, care momentan e „între]inut\” de Lucian {tef\nescu, cu produc]iile „Dic]ionar de sunete rare” [i „muzici’n’cap”. Dic]ionarele sînt o produc]ie Radio Europa Liber\, pe care Lucian ni le ofer\ acum spre arhivare, iar muzici’n’cap este o produc]ie original\ [i const\ în playlisturi realizate de Lucian [i postate pe site. Vrem s\ facem teatru „radiofonic” pentru net, pe piese contemporane, [i cît mai multe documentare. Cum v\ alege]i evenimentele la care v\ parteneria]i/filma]i/promova]i? Le alege]i voi sau invers? De cînd facem veioza arte, am cunoscut foarte mul]i arti[ti care ne-au pl\cut [i am ajuns în cîteva locuri în care se face art\ pe bune. A[a c\ încerc\m s\ urm\rim constant acei arti[ti care ne plac [i s\ mergem la cît mai multe evenimente oragnizate în spa]iile despre care ziceam. Am v\zut, de exemplu, c\ la Atelier 35 se întîmpl\ proiecte cu statement, a[a c\ încerc\m s\ nu rat\m nici unul. {i astfel de spa]ii mai sînt. Altfel, ne asum\m [i un rol de scouteri. C\ut\m s\ descoperim, mereu, proiecte interesante [i arti[ti noi, care nu au parte de promovare. A]i refuzat vreodat\ vreun parteneriat sau invers? Din p\cate, nu sîntem înc\ în situa]ia s\ primim atît de multe cereri de parteneriate încît s\ se pun\ problema s\ refuz\m. Deocamdat\, la evenimente mai importante, noi sîntem cei care „ne b\g\m în seam\”,

iar cei care ne solicit\ ei pentru parteneriate cred c\ s-au prins ce ne intereseaz\ pe noi [i ne propun proiecte pe care le-am promova oricum, [i dac\ n-am fi parteneri. Recunosc c\ în ultima vreme am refuzat s\ promov\m anumite evenimente, care în mod normal ne interesau, dup\ ce am trimis solicit\ri de parteneriate, dar n-am primit în schimb decît comunicatul de pres\ [i afi[ul. Dac\ sîntem ignora]i, în]elegem c\ nu sîntem importan]i pentru respectivul organizator, [i nu am avea de ce s\-i promov\m proiectul. Parteneriate stabile [i importante pentru noi avem cu Centrul Na]ional al Dansului, Bucure[ti, cu galeria Atelier 35 sau cu Editura ART, al\turi de care am realizat o serie de „scurt-metraje” promo]ionale, pentru colec]ia „Prima dat\”. Ce altceva mai face]i pe lîng\ veioza arte? Din ce v\ pl\ti]i chiria/ratele/facturile? Nu prea mai facem. {i eu [i Tania am terminat UNATC-ul, facultatea de Teatru, dup\ care am avut ceva joburi, timp de doi ani. Pîn\ la urm\ ne-am dat seama c\ dac\ vrem s\ facem ceea ce ne place, va trebui s\ investim doar în asta. Nu puteam sta opt ore la un job, cu care nu aveam nimic în comun, doar ca s\ pot pl\ti chiria, [i dup\ aia s\ programez film\ri sau s\ caut evenimente pentru site. A[a c\ am renun]at la a mai avea joburi în momentul în care am lansat siteul veiozaarte.ro. (înainte de asta, timp de un an, am postat pe veioza-arte.blogspot.com) Evident, lumea s-a panicat pentru noi, c\ o s\ ajungem în strad\, c\ o s\ fim fali]i, c\ e criz\, c\ etc. N-am ajuns înc\ în strad\, de[i da, achitarea chiriei e o aventur\ continu\, lun\ de lun\. Dar o aventur\ pe care ne-o asum\m. A[ fi mult mai nefericit dac\ a[ avea un job bine pl\tit, care s\-mi acopere rate, facturi [i vacan]e, dar s\ fac ceva care nu-mi place sau m\ compromite ca om (cum ar fi s\ lucrez într-o agen]ie de publicitate). {i nu, rate nu avem. N-am picat în capcana creditului, de[i am fost destul de aproape la un moment dat. Din fericire nu prezentam

nici o garan]ie, a[a c\ nu mi l-a dat nimeni. Site-ul în sine nu cred c\ o s\ ne poat\ aduce vreodat\ bani direct, c\ci este foarte ni[at. Din promovare nu putem face bani, c\ci vorbim despre spa]ii artistice, despre proiecte independente [i despre arti[ti. Nu pot cere bani pentru c\ le pun un banner sau un afi[. În schimb, site-ul ne promoveaz\ pentru alte joburi, care sînt [i pl\tite. Mi se pare o alternativ\ foarte bun\, care sper s\ se dezvolte cu timpul. În rest, s\ mai zicem c\, na, eu totu[i am terminat actorie [i mai sper undeva, deep inside, c\ la un moment dat voi face [i asta. A[a c\ mai merg la castinguri, la ateliere sau m\ implic în proiecte al\turi de colegii mei din tangaProject, cu care am colaborat de mai multe ori. Tania înva]\ s\ scrie proiecte, dat fiind c\ din luna martie avem [i asocia]ie cultural\ [i încerc\m s\ atragem fonduri pentru realizarea unor produc]ii mai elaborate. Ce p \rere a ve]i d espre „ cultura urban\”/„lumea din cultura urban\” din România? E mi[to! Ar fi posibil un astfel de site pentru un alt ora[ din Ro, în afar\ de Bucure[ti? Unul dintre planurile noastre, care are nevoie de finan]are, are ca scop documentarea „culturii libere”, a artei underground din zece ora[e de provincie din România. Dincolo de cultura institu]ionalizat\ din toate municipiile [i jude]ele ]\rii, exist\ în orice comunitate o mi[care artistic\ autonom\. Care nu e nici finan]at\ de la buget [i nici nu aduce bani. {i care, de obicei, e mult mai pe bune, mai uman\, mai „cu statement” decît orice spectacol folcloric sau cenaclu care se întîmpl\ la casa de cultur\. {i asta pentru c\ vine dintr-o nevoie fireasc\ a oamenilor de a se exprima artistic [i de a primi informa]ie cultural\. Nevoia aceasta [i ce rezult\ din ea, pot spune c\ ne intereseaz\ în mod special. Nu am reu[it s\ o document\m, înc\, a[a cum ar merita, din lips\ de resurse. Deci, da, se întîmpl\ multe evenimente [i fenomene culturale [i în provincie, dar veiozaarte în formatul în care exist\ acum nu cred c\ s-ar preta în alt ora[ din România. Ar fi posibil oriunde, dar în alte forme. În felul în care ar fi posibil la Sibiu, nu cred c\ ar fi posibil [i la Vaslui. (de[i cu siguran]\ s-ar putea întîmpla [i în comunit\]i mai mici decît Vaslui). Ideea e c\ ne intereseaz\ foarte mult ce se întîmpl\ în provincie [i din ce ne spun statisticile, pe foarte mul]i oameni din provincie îi intereseaz\ ce facem noi. Sau dac\ nu ce facem noi, atunci ce se întîmpl\ în Bucure[ti. {i da, inten]ion\m s\ document\m mai mult provincia, dar a[tept\m ceva suport financiar. Care este proiectul în care a]i fost implica]i [i care v-a a pl\cut cel mai mult? Legat de veiozaarte, clar documentarul Vaslui, ora[ de film, care urm\re[te rela]ia regizorului Corneliu Porumboiu cu ora[ul natal, Vaslui, locul care i-a servit drept set up pentru toate filmele sale, este cel mai important proiect al nostru. Ce scriitori români v\ plac [i v-a ar pl\cea s\ le lua]i interviuri pentru veiozaarte? Ne place de Sociu, foarte mult. Eu am avut chiar în repertoriu, la admitere la teatru, poezii de-ale lui. Dar nu cred c\ e genul lui s\ vorbeasc\ despre el în fa]a camerei. În]eleg perfect [i respect asta la to]i oamenii care ne refuz\ pe acest motiv. Altfel, ne plac Mito[ Micleu[anu, Vasile Ernu (pe care l-am descoperit de curînd), dar cu ei am f\cut deja interviu. Ar mai fi Simona Popescu, din al c\rei volum, Juventus, am avut, de asemenea, o poezie la admitere. Cu ea n-am apucat s\ facem înc\ interviu, dar acum, c\ tot mi-a venit în minte, o s\-i propunem cît de curînd. Site: www.veiozaarte.ro

Andrei Ioni]ã [i Tania Cucoreanu (Veioza Arte) Foto credits: Nicolae Comãnescu, la vernisajul expozi]iei "3 în 1" - mu[tar, cenu[ã [i noroi, la Galeria 26.

E l e n a D r \ g h i c i , 25 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este web-editor la revista Casa [i gr\dina.

populi box

B.I. (27 de ani, economist)

Din cîte [tiu eu, zero grade Kelvin e parc\ temperatura aia la care înghea]\ totul. Nu? {i probabil c\ vrea s\ fie ceva metaforic sau sarcastic, pentru c\ se sugereaz\ ceva care nu se mai mi[c\, temperatura asta e aia la care nici mi[carea brownian\ nu mai merge, iar tipul \sta poveste[te cum a plecat din ]ar\, deci e în mi[care. M\ rog, nu [tiu dac\ chiar spre asta ]inte[te autorul, dar a[a pare. Fragmentul nu m\ entuziasmeaz\ prea tare, pare scris de Gicu din spatele blocului [i periat un pic de un redactor. Iar Gicu ne poveste[te cum s-a s\turat el de ]ara asta de rahat [i s-a dus s\ se-mplineasc\-n alt\ ]ar\, c\ tot românul [tie c\ mai r\u ca-n România nu e nic\ieri, dar unde aterizeaz\ \sta pe aleea fericirii? În Noua Zeeland\? Bravo m\... s-a scos. Deci, eu cam asta în]eleg, c\ e despre experien]a lu’ b\iatul \sta dezorientat, care are impresia c\ România e în lumea a treia, iar Noua Zeeland\ e paradisul. Dar e ok, de ce nu? S\ se scrie [i treburile astea, c\ parc\ prea mul]i au impresia ca dac\ ai zburat din ]ar\ o s\-]i mearg\ uns oriunde-ai fi, c\ doar la noi mor b\ie]ii de[tep]i de foame, c\ e sistemul corupt [i perfid [i nu li se recunoa[te valoarea [i nu sînt în]ele[i [i a[a mai departe. Sînt curios s\ v\d cum continu\ cartea din simplul motiv c\ m\ intrig\ subiectul, nu neap\rat pentru c\ m-a prins ceva din fragmentul \sta. A[ citi [i o carte scris\ de un c\p[unar despre experien]a lui din Spania. Evident, cartea asta e pre-moda c\p[unarilor, e despre un deschiz\tor de drumuri [i ga[ca lui spre un t\rîm mai exotic decît u s\ zicem Spania sau Italia. Probabil aceast\ pae mai „culeanu” s-o arzi pe gin\ v rem s \ acolo, c\ în]eleg c\ \sta nu sspunem un singur a dus neap\rat ca s\ se îmbog\]easc\ [i s\ se întoarc\lucru: [i nelitera]ii citesc, cu siguran]\ n ]ar\ cu mer]an, ci pentru citesc literatur\ nou\, dar nu le cunoa[tem un alt fel de lifestyle, ca p\rerile. Din acest motiv, vom lua cîte o s\ nu-l mai frece rudele la carte proasp\t ap\rut\, vom merge din cap s\ le procreeze un nepot. }ara asta e blestemat\ s\ cas\ `n cas\, din strad\-n n strad\, de la fug\ to]i din ea, de la motive facultate la facultate, de la minister la întemeiate pe vremea lu’ minister, vom citi un fragment, vom Nea Nicu, pîn\ la cele mai înregistra p\rerile ascult\torilor/ stupide motive de acum... Deci, sincer, nu cred c\ m-ar entuziasma cititorilor [i vi le vom transpune prea tare cartea, dar a[ citi-o a[a aici, în „Populi box”. cum ]i-am mai zis [i cred c\ e un lucru bun c\ a început s\ se scrie [i despre fenomenul \sta, poate îi ajut\ pe unii s\ se l\mureasc\. B\nuiesc c\ nu e o carte despre cît de roz e Noua Zeeland\, c\ ar fi penibil.

Zero grade Kelvin

G.P. (29 de ani, educatoare)

Adrian Schiop Adrian Schiop, Zero graade Kelvin, Editura Polirom, Colec]ia „Ego. Proz\”, Ia[i, 2009, 256 pag.

a începutul noului mileniu, Nicu Popa a început s\ trag\ de mine s\ plec\m din ]ar\, zicea c\ nu sînt bani [i, fiindc\ nu sînt bani, totul e blocat. M-a convins u[or, lucram ca profesor la un liceu de ghetou din Cluj - dup\ facultate, decisesem s\ r\mîn acolo, în ora[ul în care studen]isem, fiindc\ nu m-am putut rupe de prietenii pe care mi-i f\cusem. Apoi prietenii mei au început s\ se r\reasc\, o parte din ei s-au întors acas\, alt\ parte s-au c\s\torit [i nu prea ie[eau - [i cînd ie[eau, o f\ceau cu femei cu tot [i m\ sim]eam aiurea. Rudele de acas\ de la ]ar\ tr\geau de mine s\ m\ însor, îmi prezentau fete [i f\ceau glume imbecile, c\ mîine-poimîine faci treizeci de ani, un nepot cînd ne aduci s\ te a[ezi la casa ta, iar eu ]ipam s\ m\ lase în pace [i ei ziceau uite, m\, la el ce s-a sup\rat, numa’ am glumit... De-asta zic, îi fusese u[or lui NP s\ m\ conving\. Pe atunci, nu se deschiseser\ grani]ele [i o viz\ pentru Europa ajunsese la 1000 de USD, a[adar cine pleca, pleca s\ nu se mai întoarc\, chiar [i cei pleca]i cu burse. La ora aia, încercam, mai mult pentru mine, s\ scriu SF [i s\ v\d în fiecare om „ultimul exemplar al unei specii disp\rute” - motiv pentru care m\ consideram „cet\]ean al lumii”, un tip f\r\ identitate sexual\, religie, na]ionalitate; în realitate eram complexat c\ tr\iesc într-un stat din lumea a treia. Pe undeva, eram speriat c\ plec, fiindc\ pîn\ atunci nu mai ie[isem niciodat\ din ]ar\ - [i încercam s\

„

m\ conving c\ nu mai am ce c\uta în România, c\ sînt f\cut pentru un alt mod de via]\. [...] Am plecat pe o viz\ de grup de dou\zeci de persoane, cu acoperirea unei excursii turistice de dou\ s\pt\mîni. Pa[ii p\reau simpli, extindere de viz\, permis de munc\, test de limb\, aplica]ie pentru reziden]\ - [i, în fine, via]\ în lini[te, adev\r [i dreptate. Cînd aveam s\ ajungem în Auckland, trebuia s\ mergem la serviciul de emigr\ri [i s\ cerem extinderea vizei la nou\ luni, sub motivul c\ ne place foarte tare ]ara asta [i vrem s-o cunoa[tem mai bine. Trebuia s\ ar\t\m ni[te bani, 1000 de dolari neozeelandezi pentru fiecare lun\ în plus pe care am fi vrut s-o petrecem suplimentar; banii urmau s\ fie aduna]i de la tot grupul [i apoi, ca s\ nu bat\ la ochi, s\ intr\m cu ei pe rînd, pe durata a trei-patru zile. Odat\ intra]i în intervalul de gra]ie al celor nou\ luni, trebuia s\ d\m testul de limb\ [i s\ convingem un patron s\ ne angajeze [i s\ ne fac\ ofert\ de munc\ pentru aplica]i de work permit. Adunînd ca albina puncte pe work permit, prin studiile f\cute, pe exprien]a în munc\ din ]ar\ [i pe multe altele, urma s\ aplic\m cu succes pentru reziden]\... NP a ob]inut f\r\ probleme extinderea de viz\, chit c\ nu [tia deloc engleza; s-a dus relaxat [i sictirit, îmbr\cat sport. Eu m-am îmbr\cat cuviincios, la blugi negri [i panofi, deci fix ca un emigrant; m-au refuzat f\r\ s\ stea prea mult la discu]ii, astfel c\, dup\ nici dou\ s\pt\mîni, am r\mas „pe na[pa”, ilegal.”

S\-ncep cu ce m-a intrigat, c\ altfel nu pot. Deci, un tip îmbr\cat în trening, care nu [tie englez\ [i e „relaxat”, adic\ cu tupeu, ob]ine o extindere de viz\ f\r\ probleme, iar un tip care se îmbrac\ decent [i le leag\ în englez\ [i e cu bunul sim] [i cu c\ciula-n mîn\ nu ia viza. P\i, ce înseamn\ asta, c\ e cam for]at\, z\u a[a. În lumea mea nu merge a[a, ce s\ zic acuma, încep [i eu cu ce m\ roade. Deci, pot s\-mi dau seama de ce urmeaz\ [i dup\ fragmentul \sta. Tipul care poveste[te e un loser cu acte în regul\, doar a[a îl caracterizeaz\ fragmentul, c\ se exileaz\ din ]ar\ pe motive c\ îl streseaz\ rudele, [i apoi se ia dup\ Nicu \sta [i pleac\ în Noua Zeeland\; p\i e[ti cam aerian dac\ faci a[a ceva. Dac\ e[ti din Cluj [i vrei s\ scapi de rude stresante iei trenul spre Bucure[ti, nu te duci în Honolulu. În fine, în]eleg c\ e vorba de o carte, dar pe mine m\ irit\ pentru c\ eu nu pot r\mîne indiferent\ chiar dac\ e vorba de un text literar, adic\ inventat. Plus c\ nici nu cred c\ e a[a inventat, cre’c\ omul chiar s-a dus [i a f\cut chestiile astea. Pe b\iatul \sta ar trebui s\-l ia cineva de-o parte [i s\-i zic\ cum st\ treaba cu vizele [i cu treningul înainte s-o ia la picior peste m\ri [i ]\ri. Textul în sine pare o relatare seac\, scoas\ de pe un blog, adic\ nu m\ love[te ca fiind cine [tie ce literatur\. Ar putea fi foarte bine [i un fel de reportaj scris a[a, mai subiectiv. Nu e chiar genul meu de literatur\. În fine, nici literatura asta nu cred c\ ]inte[te întocmai spre mine, dar acum dac\ m-ai pus s\-mi dau cu p\rerea trebuie s\ ne suport\m unul pe altul. Pentru mine to]i oamenii care vor s\ plece din ]ar\ [i s\ înceap\ totul de la zero în alta sînt un mister, în sensul c\ nu-i în]eleg. S\ nu se în]eleag\ c\ îi condamn sau ceva de genu’, pur [i simplu nu-i în]eleg pentru c\ eu una nu a[ putea face a[a ceva. De aceea c\r]i în genul acesta, m\rturii, dac\ asta e într-adev\r o m\rturie, ne-ar putea l\muri [i pe unii, [i pe al]ii. Uite, pot trage cîteva concluzii [i doar din fragmentul \sta, de exemplu tipul zice c\ oricum nu mai avea nimic care s\-l lege de ]ara asta, deci declicul a fost u[or pentru el, în sensul c\ nu renun]a la nimic. Dar sînt [i oameni care î[i las\ familiile aici, p\rin]i, copii, prieteni, tot pentru a se duce în alte ]\ri ca s\ trimit\ mai mul]i bani acas\. Eu m\ întreb dac\ merit\ [i dac\ nu cumva de cele mai multe ori nu mai au la ce s\ se întoarc\. Alt\ chestie care m\ intrig\ e faptul c\ dac\ tipul \sta n-a putut prinde r\d\cini aici, ce-l face s\ cread\ c\ o s\ poat\ prinde r\d\cini acolo. Sînt multe curiozit\]i pe care mi le stîrne[te subiectul \sta, dar sincer m\ îndoiesc c\ este vorba de o carte care trateaz\ serios subiectul \sta. Nu? Gre[esc? S\-mi zici, c\ nu-mi pierd timpul s-o citesc dac\ e a[a. Pagin\ realizat\ de Gruia Dragomir