noua literatura # 30 by noua literatura

sumar Dan Lungu: „Nu cred c` scriitorul rom‰n e preg`tit s` se documenteze pentru o carte; realitatea conteaz` foarte pu]in pentru el” ..................... 4 Literatur` nou`: Dan Lungu, Povestea omului lene[ care avea un arici trist .... 7 Ana Chiri]oiu: Adrian Schiop, „Era pace, era realism” ................... 8 R`zvan Mihai N`stase: Georgiana S‰rbu, Cronic` de mahala ..........................10 Florin Irimia: Chuck Palahniuk, Alias ... 11 Alina Purcaru: Matei Florian, Love story, dark story [i ni[te pitici ............... 12 Simona Popescu: Despre croa]i [i chinezi, despre columbieni, despre „mes semblables, mes fr•res” ................ 13 Tiberiu Stamate: Vasile Ernu, Jocul de-a luciditatea ..................... 14 Cristina Chevere[an: Mohammed Hanif, Incident cu fructe-grenad` ............. 16 Teasing editorial: Toni Morrison, Iubire ...17 Dosar: Book`t`ria de texte & imagini: Cosmin Manolache, Simona Popescu, C`lin Torsan, Ana Maria Sandu, Elena Vl`d`reanu, Doina Ru[ti, Ioana Nicolaie, T.O. Bobe, Stela Lie, Florin Bican ..... 18 Ruxandra Ana: Slawomir Sierakowski: „St\nga real` nu e doar politic`, ci [i profund cultural`” ........................ 21 Eveniment: Arnon Grunberg la Bucure[ti. Literatur` [i experiment social ....... 22 Vasile Ernu: Rom‰nia - 20 de ani dup`. Varianta ruseasc` ......................... 23

mihaela [chiopu scrieaici punct com la noi la bloc la revolutzie Eram doi in[i, în dou\ camere [i a[ putea spune c\ am sfîr[it, în caz c\ s-a sfîr[it ceva, prin a fi zece pr\p\ditzi. Dormeam cu rîndu’, mîncam cu rîndu’, [i cred c\ atunci s-a terminat cariera mea de gospodin\. Am avut un motiv nevinovat [i anume acela c\ cine reu[ea s\ intre în bloc nu mai avea cum pleca - cet\tzeni nebunatici se zbenguiau pe blocurile din jur, împu[cîndu-se aiurea. Am g\tit tot ce mai z\cea prin frigi [i mi-am cedat toate tzoalele pe care le-am grupat în saco[e micutze pentru fiecare musafir. Urma s\ ne refugiem în pimnitz\ (primisem indicatzii de la radeu) pentru c\ terori[tii s-ar fi ab\tut asupra noastr\ ba din avion, ba per pedes, avînd în vedere c\ [edeam în chirie lîng\ televiziune, obiectiv de importantz\ public\. În repetate rînduri am fost lipit\ cu întzelegere de u[a apartamentului, întrucît c\ voiam s\ donez sînge în mijlocul str\zii, dac\ s-ar fi putut, dar cic\ nu-mi permitea s\n\tatea, de[i eu visam s\ salvez destine umane. Momentul culminant a fost compus din dou\: unul, acela cînd Lila s-a trezit spunînd: b\, sînt prea putzini mortzi pentru h\rm\laia asta, iar io am gr\it sugrumat\: [i unu’ m\, dac\ era, era prea mult, da’ a[a e[ti tu, de un egoism sinistru, [i al doilea, cînd am ne-am dus s\ ap\r\m cu piepturile noastre tinere televiziunea natzional\. Atunci doar pe noi, adic\ pe multzimea strîns\ ne-ar fi putut împu[ca cei cocotzatzi pe acoperi[ul institutziei, pentru c\, doar cu ni[te biete pu[ti (luate aiurea, doar pe buletin) n-ar fi putut ochi prea departe. Cu totzii pîndeam neînfricatzi

terori[tii care ne-ar fi surprins (dac-ar fi fost) cu gîndirileaprinse despre ce-am f\cut în viatza asta, despre solidaritate, despre prietenie [i moarte. Dup\ un an mergeam cu grupu’ (c\ eram de la pres\) la cimitir. O doamn\ înfipsese în mormîntul copilului s\u un pom de Cr\ciun. Alta, mai s\r\cutz\, a privit cu am\real\ [i a zis: crezi c\ le-o fi frig la \[tia ai no[tri dedesubt acia? Doamna cu bradu’ zise: nu cred c\ mai simt ei ceva, da’ nu m\-ndur\ inima. Cea nevoia[\ s-a întors c\tre tzîncu’ de lîng\ ea [i a continuat: hai mam\ acas’, s\ vedem dac\ punem de-o crac\ de brad pentru tine, c\ pentru \sta de jos nu mai avem b\net. Ieri, în 2009, traversam strada. O voce, la cotul meu, susur\: hai doamn\, ia cu un meleon parfumele astea, hai, c\-i eften. M\ uit la fatza tuciurie care se apropie dubios [i îngaim: ce s\ fac? R\spunde: hai doamn\, c\ le-am furat [i io de la mol, ce crezi, c\ mi-a fost u[or? Doar le-am furat, ce naiba, ia-le. Între timp, din cei zece care eram, vreo patru au tulit-o afar\, unul e analist politic [i fuse ministru, iar de vreo doi habar nu mai am. Cu fata cu h\rm\laia m-am certat pe net cînd a decedat tata, a[a c\ nu mai sîntem în vorb\. Despre viatz\ [i moarte ar mai fi unele întreb\ri, nu prea multe.

Gruia Dragomir: Nick McDonell, Tineri, boga]i [i nelini[ti]i ............... 25 Noul dans: Mihaela Michailov, Billy [i sirena ................................ 27 Noua art`: Daria Ghiu, 2009: dup` 20 de ani .................... 28 Ion Manolescu: Animale .................. 30 Literatur` nou`: §tefania Mihalache, Poemele secretarei ........................ 31

Revist\ editat\ de Uniunea Scriitorilor din România Editor coordonator: Lumini]a Marcu Editori: Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir Art Director: Mihaela {chiopu Paginare: Ionela Stanciu Corectur\: Ioana Profirescu Colaboratori permanen]i: Mihaela Michailov (art\, film, teatru), Cristina Chevere[an, R\zvan Mihai N\stase, Ruxandra Ana, Ioana Gruia, Elena Dr\ghici, Marieva Ionescu, Daria Ghiu, Vlad Morariu, Alina Purcaru, Florin Irimia, Alexandru B\l\[escu. Scriitori invita]i: Cezar Paul-B\descu, Adrian Buz, Vasile Ernu, Cosmin Manolache, Ion Manolescu, Maria Manolescu, {tefania Mihalache, Simona Popescu, Ana Maria Sandu, Jean-Lorin Sterian, Robert {erban, C\lin Torsan. ISSN 1842-5674 Adresa redac]iei: Calea Victoriei nr. 115, sector 1, Bucure[ti. Telefon: 021 316 79 85 e-mail: noua_literatura@yahoo.com

noualiteratura.wordpress.com

Tiparul: Aius PrintEd Craiova

From Russia with Love, traducere de Ruslan Câr]a, 2009, Editura Art, Colec]ia „Biblioteca Ideal\”, 348 pag., 28,95 lei rom Russia with Love este cea mai proasp\t\ antologie de proz\ contemporan\ ruseasc\, grupat\ dup\ o tem\ lipit\ de literatura rus\ „ca timbrul de scrisoare”: dragostea. Capitolul la care volumul strînge foarte multe puncte este diversitatea [i ingeniozitatea formulelor, termeni destul de vehicula]i cînd vine vorba despre scris, dar, de cele mai multe ori, f\r\ acoperire. Aici îns\, diversitatea realmente înceteaz\ s\ mai fie o etichet\ [i atît: Mamleev scrie despre o iubire întunecat-ocult\, care-l încearc\ pe b\rbatul-protagonist numai dup\ ce unul sau altul dintre apropia]i moare, Lev Kuklin descrie o scen\ de amor fizic [i ad-hoc, petrecut prin gardul de sîrm\ ghimpat\ care desparte deporta]ii ajun[i într-o halt\ uitat\ de lume, iar Sorokin descrie delirul unul necrofil pe care alcoolul îl arunc\ într-o trans\ amoroas\ cu obiectul dorin]ei, coborît la cî]iva metri sub p\mînt. Se întîmpl\ de multe ori ca dragostea s\ se strecoare tocmai în defini]ia cinismului, la care s-ar reduce în ultim\ instan]\, dup\ unii dintre protagoni[ti, [i, de cele mai multe ori se întîmpl\ s\ nu fie neap\rat cuplat\ cu fericirea. La fel, se poate ca dragostea s\ mearg\ bine mai ales cu votka [i cu str\inii, cu parcurile pustii [i chiar cu fenomenele greu explicabile: hipnotism, impusuri criminale sau tr\dare. So]ul, de Serghei Bolmat, [i Uciga[ul [i micul s\u prieten, de Zahar Prilepin, n-ar trebui cu nici un pre] s\rite, chiar dac\ autorii lor, ca mul]i dintre cei antologa]i aici, sînt necunoscu]i în România. (A.P)

Ramón Gómez de la Serna, Tapiserii, traducere din limba spaniol\ de Theodora Dincov, 2009, Editura Paralela 45, 184 pag., 24 lei. apiseriile lui Ramón Gómez de la Serna, publicate pentru prima oar\ în române[te de Editura Paralela 45 anul acesta, reprezint\ o mîndrie pentru portofoliul oric\rui editor din lume. Dar, cu toat\ munca pe care o pot presupune din partea redactorilor, trebuie s\ spun c\ traducerea Theodorei Dincov arat\ înc\ o dat\ cît de dificil de tradus este un autor ca Ramón [i cît de în[el\toare [i de capricioas\ poate fi limba spaniol\, cel pu]in a[a cum o vorbea excentricul creator al gregueriei. Iat\ un fragment care d\ m\sura originalit\]ii extraordinare a acestui scriitor spaniol, a fine]ii [i a surprinz\toarelor asocia]ii, care se întrev\d totu[i printre rîndurile unei variante române[ti destul de poticnite: „Sînii ei sînt ca doi melci ferici]i care-[i vor scoate coarnele de culoarea scor]i[oarei [i le vor retrage la soare, ar\tîndu-se agita]i, pigmenta]i [i încrez\tori în ceva care îi incit\ s\ devin\ ner\bd\tori [i t\cu]i, preg\ti]i s\ se retrag\ [i s\ devin\ secreto[i ca [i coarnele de melc care prezideaz\ asupra unui suflet secret [i blînd, f\r\ voce sau gînduri, cu aparen]a de imobilitate plin\ de subtilit\]i în care const\ via]a sa.” (L.M.)

num`rul 30.....................................................................................noiembrie - decembrie 2009...................................................................................noua literatur`

editorial

Kurt Vonnegut, Pu[c\ria[ul, traducere din englez\ de Viorica Boitor, Editura Humanitas Fiction, Colec]ia „Raftul Denisei”, 2009, 256 pag., 27 lei. u[c\ria[ul este o carte pentru care pîn\ [i Vonnegut a l\sat modestia la o parte [i [i-a dat nota 10 - o carte care st\ sub semnul administra]iei Nixon [i a scandalului Watergate [i care are un caracter politic explicit. Aici, Vonnegut î[i exprim\ mai mult ca în orice roman apartenen]ele [i simpatiile de stînga [i critic\ cum nu se poate mai bine derapajele sistemului capitalist. Totul este un amestec de fic]iune, elemente autobiografice, fapte [i personaje istorice sau politic\. O serie de accidente/coinciden]e bizare îl fac pe eroul lui Vonnegut s\ treac\ prin sistem ca un cu]it încins printr-un pachet de unt [i s\ dea totul peste cap într-un mod spectaculos, demn de un basm urban - un basm cum nu se poate mai actual în contextul crizei economice prin care trecem. (G.D.)

lumini]a marcu vremea antologiilor

Zoé Valdés, Eternitatea clipei, traducere din spaniol\ de Carmen Spânu, 2008, Editura Trei, 324 pag., 29,90 lei. red c\ e inevitabil s\ asociezi cartea Zoei Valdés cu aceea celebr\ a lui Maxine Hong Kingston, pe care orice absolvent de englez\ american\ o are bine înr\d\cinat\ în memorie. Doar c\ melanjul este aici nu între America de Nord [i China veche, ci între aceasta din urm\ [i o mult mai ambigu\ Cuba, iar literar vorbind, de[i cu o anume stranietate asem\n\toare, Valdés r\mîne totu[i o autoare mai cu picioarele pe p\mînt, mai mainstream, s-ar putea spune, mai f\r\ adîncimile onirice ale lui Kingston, dar [i mai f\r\ accentul feminist al acesteia. O carte despre o familie, dar [i despre disolu]ia Chinei vechi, scris\ într-un amestec surprinz\tor de litanii cu sunet obscur, dar [i de expresivit\]i directe, contemporane. (L.M.)

O mie [i una de nop]i, traducere de Haralambie Gr\mescu, Editura Erc Press, apare în 15 volume, 8,99 lei. mie [i una de nop]i, exact edi]ia integral\ publicat\ în copil\riile noastre în „Biblioteca pentru to]i”, se întoarce în libr\rii prin Editura Erc Press. E cartonat\, ilustrat\, la fel de micu] e formatul fiec\rui volum vor ie[i 15 - [i p\streaz\ traducerea lui Haralambie Gr\mescu. Nu se poate s\ te lase rece c\rticica asta interminabil\! (A.P)

n sfîr[it mi se pare c\ în România a început s\ se în]eleag\, cel pu]in la nivel de editori, c\ antologiile sînt un lucru relativ u[or de realizat, nu foarte scump [i care poate aduce beneficii editurii, pentru c\ antologiile reprezint\ c\r]i care în general se vînd bine. Probabil un specialist în marketing, împreun\ cu un bun psiholog al comportamentelor consumiste, near putea explica [i de ce se întîmpl\ acest fenomen, eu l-am constatat direct ca autor publicat întro antologie [i probabil un editor l-ar putea confirma din perspectiva num\rului de exemplare vîndute. (L-am constatat, desigur, în urma reac]iilor primite de la cump\r\torii antologiei respective, [i nu din perspectiv\ financiar\, pentru c\ procentul din vînz\ri care ar trebui s\-i revin\ autorului este deocamdat\ o necunoscut\ în România!). Din cît am în]eles, de pild\, nici antologia de proz\ erotic\ de la Trei, nici recenta serie de antologii de la Art nu sufer\ în nici un caz de o slab\ vînzare, dimpotriv\. Antologiile sînt c\r]i mult mai mobile decît c\r]ile de autor, circul\, se cump\r\, se comenteaz\, au aceast\ capacitate de mi[care, de reprezentare a autorilor inclu[i, au calitatea esen]ial\ de a fi un e[antion u[or de parcurs [i foarte ofertant pentru cine vrea s\-[i fac\ rapid o idee despre cum stau lucrurile într-o literatur\ la un moment dat. Apoi, antologiie sînt, cred, un semn al s\n\t\]ii unui sistem editorial-literar, o marc\ sigur\ a func]ionalit\]ii unei industrii. Antologiile afirm\ înc\ o dat\ principiul s\n\tos al comenzii artistice, dac\ sînt f\cute la sugestia unui editor sau dup\ principiul solidarit\]ii fire[ti atunci cînd sînt ini]iativa unui scriitor sau a unui grup de scriitori. Acestea din urm\ au fost frecvente [i spectaculoase la sfîr[itul regimului comunist [i au structurat genera]ia ’80, de pild\. Au avut sechele [i în anii ’90 [i au contribuit la consacrarea unor autori. Acum a venit vremea antologiilor comandate de edituri, un fenomen mai pu]in emo]ionant, dar mult mai eficace [i care d\ seama despre maturizarea sistemului. Atunci cînd scriitorul este suficient de profesionist încît s\ r\spund\ cu seriozitate [i f\r\ senza]ia c\ î[i perverte[te crezurile sale estetice unei comenzi editoriale, atunci s-ar putea s\ asist\m la începutul cre\rii unui sistem de cerere [i ofert\ de care doar neprofesioni[tii se tem. Iar într-o antologie, indiferent c\ tema ei este anecdotic\, erotic\, militar\, ideologic\ sau de orice alt\ natur\, se vede perfect, f\r\ s\ mai fie nevoie de medierea vreunui critic, cine scrie cu seriozitate, profesionist, [i cine nu. Din acest motiv de competi]ie foarte curat\, cred c\ antologiile sînt un lucru nu doar util, pl\cut [i profitabil, ci [i vital pentru o literatur\ care vrea în sfîr[it s\ ias\ din zodia mistific\rilor [i a scriitorilor decreta]i, premia]i [i ridica]i în sl\vi, dar neciti]i de nimeni, [i care nu-[i respect\ propria scriitur\. Antologiile sînt c\r]i autonome, sînt vitrine în care produsele expuse vorbesc de la sine [i nici un critic, oricît de iscusit, nu cred c\ poate contribui în mod neonest la „îngroparea” unei antologii, a[a cum se întîmpl\ în cazul multor c\r]i de autor de bun\ calitate care fie trec neobservate, fie sînt chiar considerate slabe, cu argumente ridicole din afara literaturii. Într-o antologie se întîlnesc to]i aceia care r\spund apelului [i cum apelul este al unui editor, ace[tia vor fi exact amestecul perfect de veleitari [i de scriitori adev\ra]i, de fal[i profe]i [i de in[i mai discre]i care nu s-au proclamat poate niciodat\ scriitorii neamului. Într-o antologie ei stau unii lîng\ al]ii, iar textele lor vorbesc de la sine. Sigur c\ aici este foarte important apelul editorului [i flerul lui în a lansa invita]ia c\tre persoane interesante. Cum tr\im într-o lume în care majoritatea persoanelor interesante stau bine ascunse, iar mul]i dintre cei foarte pu]in interesan]i sînt pe toate gardurile, aici e de fapt miza jocului. E un lucru care m\ obsedeaz\ personal, atunci cînd vorbim despre propria noastr\ antologie. Dac\ tocmai printre cei la care nu ne-am gîndit se afl\ cel mai bun prozator al momentului?

Cormac McCarthy, Drumul, traducere din englez\ de Irina Horea, Editura Humanitas Fiction, Colec]ia „Raftul Denisei”, 2009, 224 pag., 25 lei.

Revista Noua literatur\ va propune a[adar [i ea anul viitor o antologie. Nu va fi una tematic\, nici senza]ionalist\, nici nu va avea vreo înclina]ie ideologic\, de gen sau de alt tip. Va fi, a[a cum este [i revista, o colec]ie deschis\ prozatorilor de bun\ calitate literar\. Sper\m c\ o vom putea trimite peste tot în lume ca pe un e[antion reprezentativ de literatur\ româneasc\ nou\. Sigur c\ avem deja o list\, a[a cum avem deja [i o bun\ parte dintre texte. Scriitorii prezen]i se reg\sesc în paginile revistei, dar vor fi [i scriitori care nu apar cu rubrici aici. Sînt unii tineri [i foarte tineri, dar sînt [i scriitori deja consacra]i, care nu pot fi ocoli]i atunci cînd vorbim despre performan]\ în literatur\ [i pe care ne bucur\m s\-i avem printre noi, ca R\zvan Petrescu sau Simona Popescu.

n Drumul, Cormac McCarthy descrie extrem de bine [i de credibil o lume post-apocaliptic\ în Îns\ vreau s\ m\ folosesc de acest editorial pentru a lansa un apel cu toat\ sinceritatea care un b\rbat [i fiul acestuia încearc\ s\-[i fac\ [i buna credin]\. Dac\ cineva, scriitor cunoscut sau nu, debutant sau consacrat, care ne drum, s\ supravie]uiasc\, ]inîndu-se departe de simpatizeaz\ sau dimpotriv\, nu prea ne place (pe mine personal sau revista!), dac\ acest ceilal]i supravie]uitori [i de metodele prin care ace[tia ins, oricine ar fi el, ne va trimite pe e-mailul revistei o proz\ de foarte bun\ calitate au reu[it s\ r\mîn\ în via]\: crim\, sclavie, canibalism. literar\, aceasta va ap\rea în antologie. Vom rezerva spa]iul a dou\ sau chiar trei proze Drumul nu este doar un roman despre sfîr[itul lumii, (fiecare avînd maximum treizeci de mii de semne, ca în cazul tuturor autorilor antologa]i) ci este mai ales despre umanitate [i despre sacrificiile pentru cei la care nu ne-am gîndit [i pe care nu i-am invitat, dar care, iat\, ne pot f\cute pentru a o p\stra atunci cînd totul din jur e trimite aici, pe noua_literatura@yahoo.com, textele lor. E o invita]ie deschis\ pîn\ la mort. Scris\ simplu [i eliptic, cartea lui McCarthy este sfîr[itul lunii ianuarie, cînd va trebui s\ pred\m, în fine, antologia la o editur\. Ne plin\ de mister [i de suspans, foarte bine dozate, iar vom asuma [i refuzurile, pentru c\ asta este, atunci cînd î]i asumi o selec]ie nu te spre sfîr[it cap\t\ dimensiuni biblice. Drumul i-a uns pe po]i a[tepta s\ te iubeasc\ toat\ lumea! Selec]ia textelor din aceast\ antologie suflet nu doar pe fanii Mad Max sau Fallout, ci [i pe juriul apar]ine redac]iei revistei Noua literatur\, care [i-o va asuma integral, singura care ofer\ premiul Pulitzer sau pe editorii revistelor care o noastr\ temere este aceea de a nu cunoa[te pe toat\ lumea, de a fi uitat vreun enumer\ printre cele mai bune c\r]i ale ultimilor 25 de ani. autor, de a nu fi [tiut c\ în spatele cut\rui critic sau poet sau inginer se Drumul lui McCarthy este o carte scris\ extraordinar, impresionant\, ascunde un foarte bun prozator. În acest sens, v\ rug\m s\ ne trage]i de mînec\ revolt\toare, dar conving\toare [i, nu în ultimul rînd, tulbur\toare. [i a[tept\m sugestiile tuturor, f\r\ timiditate, pentru c\ nici noi nu vom fi timizi Nu v\ lua]i dup\ blockbustere, sfîr[itul lumii va ar\ta mai mult în a spune da sau nu! ca sigur a[a: f\r\ eroi, f\r\ fapte viteje[ti, doar oameni pe drumuri, La cît mai multe antologii în 2010, pentru c\ este înc\ mare nevoie de fugind [i ascunzîndu-se, supravie]uind, uneori, chiar cu pre]ul ele, atît în România, cît [i în afara grani]elor ei, în traducere! umanit\]ii. (G.D.)

noua literatur`...................................................................................noiembrie - decembrie 2009.....................................................................................num`rul 30

interviurile NL

Dan Lungu, 40 de ani, scriitor, conferen]iar la Catedra de Sociologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Ia[i. Studii postdoctorale la Sorbona. Redactor al revistei Au Sud de l’Est (Paris). În 1996 ini]iaz\ grupul literar ie[ean „Club 8”. Între 2001 [i 2002, redactor-[ef al revistei de cultur\ Timpul. A publicat volumele: Muchii (versuri, 1996, Editura Junimea), Cheta la flegm\ (proz\ scurt\, 1999, Editura OuTopos), Construc]ia identit\]ii într-o o societate totalitar\. O cercetare sociologic\ asupra scriitorilor (2003, Editura Junimea), Proz\ cu am\nuntul (proz\ scurt\, 2003, Editura Cronica; edi]ia a II-a, 2008, Editura Polirom), Nunt\ la parter (teatru, 2003, Editura Versus), Raiul g\inilor (fals roman de zvonuri [i mistere) (2004; edi]ia a II-a, 2007, Editura Polirom), B\ie]i de ga[c\ (proz\ scurt\, 2005, Editura Polirom), Sînt o bab\ comunist\ (roman, 2007, Editura Polirom), Cum s\ ui]i o femeie (roman, 2009, Editura Polirom). A coordonat volumele colective Tovar\[e de drum. Experien]a feminin\ în comunism (2008, Editura Polirom), al\turi de Radu Pavel Gheo, [i Str. Revolu]iei nr. 89 (2009, Editura Polirom), al\turi de Lucian Dan Teodorovici. n a doua jum\tate a lunii noiembrie, Dan Lungu s-a aflat în Bucure[ti pentru a citi, al\turi de Ana Maria Sandu, la Clubul }\ranului, în cadrul proiectului „Povestitorii de la [osea”, o ini]iativ\ excelent\ a Muzeului }\ranului Român. La lectur\ n-am ajuns, dar am profitat de prezen]a sa în ora[ ca s\-l invit\m pe Dan Lungu la o discu]ie în seara urm\toare, în subsolul din ce în ce mai frecventat al Libr\riei C\rture[ti. Aveam preg\tite multe întreb\ri, cele mai multe inspirate de romanul Sînt o bab\ c omunist\!, dar [i cîteva legate de popularitatea crescînd\ a autorului, de preg\tirea sa sociologic\, de istoria grupului literar ie[ean „Club 8” [i de rela]ia cu Editura Polirom - o institu]ie de care numele lui Dan Lungu este legat prin [apte titluri al c\ror succes a rezonat nu doar în presa cultural\ româneasc\, ci [i în presa din cele zece limbi în care sînt traduse ele. Este o performan]\ la care pu]in autori români pot spera [i pe care Dan Lungu a explicato pe-ndelete în cele dou\ ore cît am stat de vorb\ sub C\rture[ti, a[a cum a explicat [i alte lucruri, lipsit de emfaz\ [i mai degrab\ cu o r\bdare care îi probeaz\ ocupa]ia pedagogic\. Ar mai fi fost multe altele de întrebat, fiindc\ e imposibil s\ treci mul]umitor prin temele, preocup\rile, istoriile [i opiniile lui Dan Lungu în doar dou\ ore de discu]ii, dar cu siguran]\ c\ dialogul va avea ocazia s\ continue. (A.C.)

DAN LUNGU:

„Nu cred c` scriitorul rom‰n e preg`tit s` se documenteze pentru o carte; realitatea conteaz` foarte pu]in pentru el”

4 num`rul 30.....................................................................................noiembrie - decembrie 2009...................................................................................noua literatur`

Pute]i citi selec]ii din acest interviu pe site-ul www.metropotam.ro

Ana Chiri]oiu: A[ vrea s\ v\ întreb cum se vede pia]a cultural\ autohton\ [i mai ales cum se v\d defectele ei din perspectiva unuia dintre cei mai de succes scriitori din România - un scriitor cu numeroase traduceri în str\in\tate [i cu ecouri critice foarte bune. Dan L ungu: Eu sînt într-o situa]ie dificil\, fiindc\ îmi vine s\ spun o fraz\ din perspectiva scriitorului [i una dintr-a sociologului. Ca scriitor, a[ spune c\ în momentul de fa]\ nu-mi pot da seama de defectele pie]ei culturale române[ti... A.C.: ... pentru c\ nu le resim]i]i. D.L.: Pentru c\ nu le resimt. Cred c\ am reu[it s\ cuceresc un statut cu o anumit\ imponderabilitate la fluctua]iile pie]ei. Dac\ scriu o carte nu-mi pun, de pild\, problema unde o public sau în ce condi]ii, [tiu c\ o pot scoate în condi]ii foarte bune, [i grafice, [i financiare - bune pentru pia]a de carte din România, nu înseamn\ neap\rat c\ sînt mul]umit de ele. La fel, nu-mi pun problema c\ manuscrisul meu nu ajunge în fa]a unui editor str\in. Dac\ el alege sau nu s-o publice, asta e o alt\ chestiune, nu ]ine de un statut deja cucerit. S\ nu ne imagin\m c\ dac\ un editor str\in ]i-a publicat dou\ c\r]i, pe a treia ]i-o scoate cu ochii închi[i. Cu fiecare carte o iei de la cap\t. Fire[te c\ ai un statut privilegiat - de pild\, c\ manuscrisul t\u e citit înaintea altora, care poate nu vor fi citite niciodat\, [i e un mare avantaj s\ [tii c\ manuscrisul t\u va fi citit în urm\toarea lun\ de un editor. A[a c\ singurele probleme pe care le am ca scriitor sînt problemele cu propriile mele obsesii, pe care le am oriunde; de pild\, aceea c\ încerc s\ m\ reinventez cu fiecare carte pe care o scriu, s\ risc ceva, s\ pun un pariu... Astfel, orice urm\toare carte poate fi un e[ec. Cred c\ a[ putea oricînd s\ scriu o carte onorabil\, dar o carte foarte bun\ n-o po]i scrie decît riscînd. A.C.: Care a fost cel mai riscant pariu de acest fel dintre cele pe care le-a]i f\cut pîn\ acum? D.L.: Cred c\ Sînt o bab\ comunist\!, pentru c\ e o carte scris\ într-un moment în care to]i prietenii m\ sf\tuiau s\ nu abordez subiectul \sta, îmi spuneau „tu te-ai g\sit acum s\ scrii o carte în care e vorba despre nostalgia dup\ comunism, cînd noi încerc\m s\ sc\p\m de perioada asta!”. A fost un pariu o dat\ fiindc\ am pornit cu handicapul de a fi fost deconsiliat. Apoi, personajul principal e foarte pu]in ofertant narativ: e o b\trîn\ crescut\ la ]ar\, venit\ la ora[, care are o via]\ de proletar - nu-]i permite mari profunzimi metafizice [i nici o stilistic\ prea complex\. S\ faci dintr-un personaj mediocru personajul principal [i s\-]i ias\ o carte bun\ e destul de greu. Unul dintre riscuri a fost s\ ias\ o carte simplist\, dar p\rerea mea e c\ este o carte care pune bine în ecua]ie comunismul, fiindc\ personajul principal al comunismului e proletarul, în special cel care lucreaz\ cu bra]ele, cu secera, cu ciocanul, prototipul „omului nou”, [i din acest punct de vedere eu zic c\ simplitatea c\r]ii [i a vocii personajului principal sînt un rezumat în ecou al epocii [i al ideologiei. {i cred c\ e un roman care r\spunde foarte bine tr\s\turilor esen]iale ale comunismului. A fost un pariu complicat pentru c\ deseori condeiul [i imagina]ia voiau s-o ia în sensuri mai sofisticate [i mereu trebuia s\ m\ ab]in. A.C.: Spunea]i undeva c\ acest roman a pornit dintr-un interviu sociologic, dintr-o poveste a vie]ii. D.L.: E o carte cu r\d\cini foarte complicate, cu multe ramifica]ii. E adev\rat, am f\cut asemenea interviuri, povestiri ale vie]ii, interviuri sociologice de profunzime, [i am discutat cu o b\trîn\ nostalgic\... A.C.: ... doar cu una? D.L.: În e[antionul meu, da. La cercet\rile calitative e[antioanele sînt foarte mici. Iar b\trîna cu pricina era mai vehement\ în nostalgia ei decît al]ii. În tehnica povestirilor vie]ii exist\ o constrîngere ca profesionist atunci cînd faci interviuri: spre deosebire de interviul jurnalistic, aici trebuie s\ pui cît mai pu]ine întreb\ri. E arta de a asculta subiectul, pentru c\ trebuie s\ intri în logica lui, [i în nici un caz nu reu[e[ti asta dac\-l întrerupi foarte des [i dac\ îi impui logica ta. Constrîns de acest imperativ metodologic, am ascultat-o f\r\ s\-mi ar\t dezaprobarea fa]\ de mesajul ei; iar ea

mi-a luat t\cerea ca pe o complicitate, ca pe un acord, [i devenea tot mai entuziast\ în evoc\ri [i tot mai fericit\ c\ în sfîr[it a g\sit pe cineva care o în]elege. Cu cît devenea ea mai entuziast\, cu atît eram eu mai îngrozit. În fine, am ascultat-o pîn\ la cap\t [i bine am f\cut, pentru c\ a fost unul dintre cei mai interesan]i subiec]i din cercetarea mea. Apoi mi-am zis c\ acesta ar putea fi un subiect de roman, dar nu eram decis s\-l scriu, fiindc\ mai aveam unul sau dou\ subiecte în cap. Sînt genul de scriitor care nu lucreaz\ cu un singur proiect, adun în permanen]\ material sau observa]ii pentru mai multe proiecte. A[adar l-am inclus printre proiectele mele de rezerv\. Apoi am plecat la Paris cu o burs\ postdoctoral\ pe sociologia artei, la Sorbona, iar acolo m-am întîlnit cu Jacqueline Chambon; era tocmai dup\ ce-mi ap\ruse în francez\ Raiul g\inilor - Le paradis des poules. Jacqueline era relativ mul]umit\ de vînz\ri, de ecourile din pres\, [i m-a întrebat dac\ nu vreau s\ scriu volumul al doilea. I-am spus c\ nu cred c\ pot s\ duc Raiul g\inilor mai departe, dar i-am propus o alt\ carte, despre aceea[i epoc\, îns\ despre nostalgia pentru totalitarism - dac\ i se pare un subiect interesant. Mi-a spus s\ încerc [i s\ vedem ce iese. A fost un bun imbold ca dintre toate proiectele mele de atunci s\-l aleg pe \sta. Cea mai mare parte a romanului am scris-o la Paris, la distan]\ de cas\, iar de la distan]\ vezi lucrurile altfel. V\ garantez c\ dup\ cîteva luni de stat în str\in\tate vezi România altfel, [i nu doar România, ci [i istoria României. O percepi [i prin ochii amicilor str\ini pe care îi ai, pentru care conteaz\ mult mai pu]in detaliile [i mai mult liniile de for]\ ale istoriei. Întotdeauna exist\ multe nuan]e [i detalii care în timp se estompeaz\ [i devin simple accesorii sau anecdote ale istoriei. Faptul c\ am discutat foarte mult cu amicii parizieni m-a ajutat s\ simplific tabloul. Dar poate c\ a fost [i un mic handicap, pentru c\ în România unii recenzen]i au spus c\ e o carte scris\ pentru Occident. Ideea e c\ este o carte scris\ în Occident, nu pentru Occident. Dar cred într-adev\r c\, dintre toate c\r]ile mele de pîn\ acum, aceasta este cartea cu cel mai mare succes la editurile str\ine. A.C.: Cartea mi se pare c\ ridic\ o problem\ despre care înc\ nu se vorbea prea mult acum 2-3 ani: ce facem cu genera]ia care se recunoa[te nostalgic\ dup\ comunism, cum putem s\ ne raport\m la ea, a venit vremea s\ recunoa[tem c\ lucrurile nu sînt doar în alb [i negru etc.? {i, în plus, ce pozi]ie moral\ a]i avut dvs. scriind-o? D.L.: Unul dintre cele mai grele lucruri pe care a trebuit s\ le rezolv în privin]a acestei c\r]i a fost tonul auctorial. Cum o v\d eu pe b\trîna Emilia Apostoae? Era un personaj u[or de ridiculizat [i voiam s\ m\ feresc de asta. Am preferat s\ m\ joc un pic cu distan]ele [i s\ g\sesc ceea ce am numit eu pentru mine „ironie blînd\”. Adic\ acea blînde]e, în]elegere, empatie care arat\ c\ tratez persoana din fa]a mea ca pe o fiin]\ uman\, care are dreptatea ei [i adev\rul ei subiectiv, pe care trebuie s\-l în]elegem dac\ vrem s\ tr\im împreun\; pe de alt\ parte, nu eram de acord cu convingerile b\trînei, iar lucrul acesta trebuia s\ se vad\. Aici era nevoie de ironie. Distan]a ironiei [i apropierea empatiei trebuia s\-[i g\seasc\ o ecua]ie atitudinal\. Nu mi s-ar fi p\rut onest s\ scriu un roman, chiar dac\ miza lui este estetic\, dintr-o perspectiv\ ideologic\ în care nu cred, f\r\ s-o amendez deloc. Dar trebuia amendat\ de pe pozi]ii estetice, nu de pe pozi]ia unei persoane civice. A.C.: Aici este o limit\ sub]ire, fiindc\ subiectul e civic în cele din urm\, dar cît r\mîne în roman civism [i cît e estetic\ [i coeren]\ cu sine cred c\ e un echilibru greu de între]inut. Cum se întîmpl\ cu toate subiectele sociologice abordate literar - e o provocare în plus. Poate de-asta [i foarte pu]ini romancieri români se feresc s\ le abordeze. D.L.: Nostalgia dup\ comunism sau totalitarism e un subiect interesant în sine, poate s\ fie [i filosofic, nu neap\rat sociologic. E o abera]ie psihologic\ - cu ghilimelele de rigoare - provocatoare, ]ine de multe alte discipline, are [i o dimensiune filosofic\.

A.C.: Nu [tiu ce teme aborda]i în cercet\rile dvs. sociologice, dar, în ce prive[te perspectiva literar\, a[ vrea s\ v\ spun c\ la o

întîlnire recent\ avut\ la ICR Vene]ia cu studen]ii lectoratului de limba român\ de acolo, o student\ care lucrase ca asistent social în cîteva sate din România ne-a întrebat dac\ sînt scriitori români care abordeaz\ subiectele pe care ea le-a v\zut pe strad\: copiii str\zii, s\r\cia, impactul pie]ei libere dup\ totalitarism... D.L.: Vorbind din perspectiva scriitorului, cred c\ scriitorul nu „trebuie s\” nimic. Nu cred c\ trebuie s\ scriem despre [omaj, despre copiii str\zii; scriitorul poate milita pentru toate astea, poate face jurnalism, dar nu cred c\ e obligatoriu s\ ating\ aceste subiecte ca s\ fie considerat scriitor. Dar, pe de alt\ parte, a[a cum nu-i cerem scriitorului s\ atace teme de felul \sta - [i cred c\ aici e dezechilibrul la noi -, în aceea[i m\sur\ nu trebuie nici s\ judec\m autorii care o fac. Adic\ s\ nu spunem c\ astea nu sînt subiecte literare. A.C.: Dar cum v\ explica]i totu[i faptul c\ sînt foarte pu]ini cei care scriu despre ele? Mai ales ca sociolog, probabil c\ le [i remarca]i foarte u[or. D.L.: Aici e relativ simplu, e ceva ce vine dintr-o defini]ie dominant\ a literaturii care func]ioneaz\ în România [i care e destul de restrictiv\ [i estetizant\. Eu cred - [i n-o spun ca s\ judec lucrurile, ci ca s\ le descriu - c\ acest estetism în defini]ia literar\ e o urmare clar\ a vie]ii literare din perioada comunist\. Una dintre liniile dominante în lumea literar\ de atunci era opozi]ia politic-estetic. De fapt, în termenii practicii cîmpului cultural, era vorba despre lupta cu cenzura. {i în aceast\ lupt\ acerb\, pentru ca scriitorul [i criticul s\ reu[easc\ s\ p\streze o pozi]ie specific\ a literaturii, trebuia s\ se investeasc\ mai mult în func]ia estetic\ a literaturii, într-un mod puternic, dac\ nu chiar agresiv. Ca s\-]i p\strezi locul [i ca literatura s\ nu fie propagand\, toat\ lumea - vorbesc despre lumea bun\ - s-a regrupat în jurul unei defini]ii a artei pentru art\ [i a esteticii pure. Literatura investea foarte mult în defini]ia aceasta estetizant\ care, printre altele, înseamn\ cîteva lucruri: c\ temele sociale n-au ce c\uta în literatur\ - iar consecin]ele acestei idei se v\d acum -, pentru c\ dac\ atacai teme sociale puteai derapa imediat pe linia partidului sau într-un opozant politic al puterii, [i nu într-un opozant estetic. O alt\ problem\ care decurge din aceast\ situa]ie este faptul c\, dac\ a]i remarcat, c\r]ile scrise înainte de ’89 cultiv\ foarte pu]in umorul - cu mici excep]ii, cum e Ioan Gro[an, de pild\. Pentru c\ umorul era v\zut ca literatur\ facil\ [i p\rea un atentat la defini]ia estetizant\ a literaturii. Defini]ia dominant\ func]iona din perspectiva luptei cu puterea, dar ea a avut [i multe alte efecte perverse, greu de prev\zut. Apoi, o alt\ problem\ mi se pare supradimensionarea rolului criticului în cîmpul literar. Pentru c\ o defini]ie estetizant\ asupra literaturii înseamn\ printre altele a te hr\ni în mod imperativ din istoria formelor literare, ca s\ ar\]i o continuitate, o istorie strîns\ a cîmpului. Iar cel care are monopolul de cunoa[tere asupra istoriei literare este criticul [i tot el este cel care valideaz\ conexiunile subtile cu propria istorie a literaturii - române[ti, aten]ie. Criticul devine astfel al doilea cititor ca importan]\, dup\ cenzor. Din studiile pe care le-am f\cut, am constatat c\ cenzorul era cel mai important cititor în timpul comunismului; al doilea era criticul, iar al treilea era cititorul obi[nuit. Supradimensionarea rolului criticului literar, devenit un fel de gardian al purit\]ii defini]iei literare, îi f\cea pe critici s\-[i ia rolul în serios întratît încît se sim]eau chema]i „s\ fac\ [coal\”. Iar aceast\ pozi]ie dominant\ a criticului înc\ func]ioneaz\ pe pia]a româneasc\, iar acum e foarte interesant de urm\rit cum se transform\ statutul criticului [i al scriitorului în contextul în care „cititorul obi[nuit” cap\t\ din ce în ce mai mult\ greutate în economia cîmpului cultural, în condi]iile în care rolul genera]iilor literare impuse alt\dat\ de critici este preluat acum de marile edituri, care încearc\ s\[i formeze propriile genera]ii, pe care le impun. Apoi, chiar din anii ’90 începe s\ se traduc\ [i la noi literatur\ str\in\ [i mul]i scriitori î[i g\sesc sursele sau inspira]ia în aceast\ literatur\ tradus\, iar asta îi pune o problem\ criticului literar, care

Dan Lungu, B\ie]i de ga[c\, 2005, Editura Polirom, colec]ia „EGO.Proz\”, 240 pag. Dan Lungu, Cum s\ ui]i o femeie, 2009, Editura Polirom, colec]ia „Fiction Ltd.”, 392 pag.

interviurile NL

Am reu[it s\ cuceresc un statut cu o anumit\ imponderabilitate la fluctua]iile pie]ei culturale

Dan Lungu, Proz\ cu am\nuntul, edi]ia a 2-a, 2008, Editura Polirom, colec]ia „EGO.Proz\”, 280 pag.

Dan Lungu, Raiul g\inilor, edi]ia a 2-a, 2007, Editura Polirom, colec]ia „EGO. Proz\”, 216 pag. [prima edi]ie: 2004]

Dan Lungu, Sînt o bab \ comunist \!, 2007, Editura Polirom, colec]ia „EGO. Proz\”, 240 pag.

Str. Revolu]iei nr. 89, coord. Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, 2009, Editura Polirom, colec]ia „Ego-Grafii”, 224 pag.

Tovar\[e de drum. Experien]a feminin\ în comunism, coord. Radu Pavel Gheo, Dan Lungu, 2008, colec]ia „Ego-Grafii”, 320 pag.

interviurile NL

edi]ia bulgar\ a romanului S`nt o bab\ comunist\!

era obi[nuit s\ [tie tot, fiindc\ el avea monopolul cunoa[terii asupra formelor literare române[ti, pe care îl aplica cu succes. Dar cînd canoanele se multiplic\ [i nu mai avem un canon autohton, ci o influen]\ a canoanelor occidentale sau, uneori, orientale, care sînt foarte inegale [i diferite, inevitabil criticul nu poate s\ citeasc\ tot, de aceea nu mai are aceea[i siguran]\ - în fa]a propriei con[tiin]e - c\ judecata lui e foarte bine argumentat\ de toate lecturile posibile. Criticul nu mai are sau n-ar trebui s\ mai aib\ aceea[i fermitate. Pentru c\ în acest context, al cre[terii rolului cititorului [i al multiplic\rii canoanelor de pe pia]\, cred c\ nu mai poate func]iona o defini]ie purist\ a artei pentru art\. Coroborînd lucrurile, cred c\ estetismul despre care vorbeam îl mai g\sim ast\zi [i la scriitori, [i la critici, iar fuga de subiectele sociale se leag\ tot de asta. Pe de alt\ parte, cred c\ modelul scriitorului român e modelul unui scriitor care înc\ se nutre[te foarte mult din canon, din istoria formelor, [i de aceea întreprinderea lui e una excesiv livresc\ [i, într-un fel, prea pu]in riscant\. Nu cred c\ e un scriitor preg\tit s\ se documenteze pentru o carte; de obicei, conteaz\ mai mult imagina]ia, istoria personal\, trimiterile culturale etc., iar realitatea conteaz\ foarte pu]in [i aproape nimeni nu e dispus s\ fac\ documentare pentru c\ asta e prea pu]in valorizat în modul nostru de a defini literatura.

Problemele pie]ei culturale române[ti: librarii [i lipsa agen]ilor literari

edi]ia german\ a romanului S`nt o bab\ comunist\!

edi]ia francez\ a romanului S`nt o bab\ comunist\!

edi]ia maghiar\ a romanului S`nt o bab\ comunist\!

A.C.: N-a]i apucat s\-mi spune]i care sînt defectele pie]ei culturale din punct de vedere sociologic; le-a]i enumerat doar pe acelea v\zute din perspectiva scriitorului. D.L.: Cred c\ una dintre marile probleme este distribu]ia de carte; alta este lipsa agentului literar - asta l-ar scuti pe scriitor de foarte multe nepl\ceri [i i-ar da mai mult timp, pentru c\ un agent literar ar putea regla rela]ia cu editorul român [i cu editurile str\ine. Ceea ce face Institutul Cultural Român prin Centrul C\r]ii e minunat, [i nu o zic din complezen]\, dar cred c\ e insuficient, în sensul c\ nu trebuie s\ existe o singur\ institu]ie care se ocup\ de lucrurile astea. Cu cît sînt mai multe ini]iative private, cu atît lucrurile se mi[c\ mai repede. Cred c\ exist\ o agen]ie sau dou\ care se ocup\ [i de promovarea scriitorilor români în afar\, nu numai de cump\rarea de drepturi din str\in\tate pentru pia]a româneasc\, dar sînt minoritare [i slabe. Aici ar interveni rolul Ministerului Culturii, al ICR, al Uniunii Scriitorilor - s\ fac\ cursuri pentru agen]i literari [i traininguri care s\-i înve]e pe cei doritori cum func]ioneaz\ o agen]ie literar\, s\ le fac\ leg\turile necesare, invitînd agen]i literari [i editori str\ini, [i poate n-ar strica nici sus]inerea cu o anumit\ sum\ de bani pentru începerea unei activit\]i; cu anumite clauze, evident. Tinerii care termin\ management cultural [i care s-ar putea plia pe o activitate de genul acesta merit\ încuraja]i institu]ional; dac\ ar ap\rea 15-20 de agen]i literari, s-ar schimba multe lucruri în România, atît în ce prive[te promovarea în afar\, cît [i raporturile de colaborare - ca s\ nu zic de for]\ - dintre scriitori [i editori. Pentru c\, la ora actual\, cu cîteva excep]ii printre care m\ num\r, editorul se afl\ întrun raport de for]\ fa]\ de scriitor. A.C.: Dar cum [i-ar permite un scriitor s\ pl\teasc\ un agent literar? D.L.: Agentul tr\ie[te luînd un procent din ceea ce vinde. Un agent literar î[i face o agend\ cu, s\ zicem, 30 de scriitori pe care încearc\ s\-i vînd\ în afar\; dac\ reu[e[te s\ vînd\ 7-8, deja poate tr\i mai bine de jum\tate de an din asta. A.C.: Deci tot din traduceri în str\in\tate. D.L.: Da. În plus, [i la noi începe s\ se poat\ tr\i din scris... A.C.: Din nou, sînte]i un exemplu fericit. D.L.: În privin]a condi]iei materiale a scriitorului vina e împ\r]it\... scriitorul român [tie foarte pu]in despre promovare [i parc\ nu e preg\tit pentru contactul cu publicul... mai ales cu cel str\in. A.C.: Dar poate c\ nici publicul nu e preg\tit pentru contactul cu scriitorii, pentru c\ manifest\rile culturale nu au un public extrem de numeros [i vînz\rile de carte nu sînt deloc spectaculoase. D.L.: Cea mai mare problem\ r\mîn librarii; [i asta nu e doar o problem\, ci un dezastru. Cum se împarte pre]ul unei c\r]i? Autorii ferici]i iau zece la sut\, în timp ce libr\riile fericite ajung pîn\ la [aizeci la sut\, începînd de la treizeci [i cinci

la sut\. {i în Occident rabatul librarului e mare, dar asta în condi]iile în care spa]iul e enorm de scump [i în care acolo librarul î[i asum\ un risc, pentru c\ el pl\te[te cartea cînd o ia de la editor, n-o ia pe inventar. La noi editorul nu-[i asum\ nici un risc: dac\ nu vinde c\r]ile, le duce înapoi. Deci ce interes ar avea s\ promoveze cartea? Cine are de cump\rat, cump\r\ oricum. A.C.: Da, [i spuneam c\ mai e [i problema publicului; nu [tiu dac\ la Ia[i se organizeaz\ des întîlniri literare [i nici cum arat\ ele, dar [tiu c\ la Bucure[ti ele sînt rare [i, de obicei, destul de seci. {i ce mi se pare interesant e c\ majoritatea scriitorilor str\ini pe care i-am întrebat care a fost cel mai bun feedback pe care l-au primit n-au citat cronici din reviste, ci reac]ii individuale de la cititori oameni care le-au scris, care i-au c\utat, care i-au sunat. D.L.: Eu am primit o scrisoric\ de la o cititoare din Fran]a, pe adresa Poliromului - din România nam primit nici una. Apoi am avut ecouri la traducerea în italian\ de la Sînt o bab\ comunist\!, de la români pleca]i în Italia... cineva chiar mi-a zis c\ e prima carte pe care o cite[te în italian\. Altcineva mi-a scris c\ avea momente cînd se gîndea la lucrurile bune din comunism [i se învinov\]ea c\, de[i tr\ie[te într-o societate democratic\, liber\, are mici nostalgii de pe vremea aceea; dup\ ce a citit cartea mea, mia spus c\ se simte mai bine în pielea ei.

Am o mare atrac]ie pentru minorit\]ile de tot felul A.C.: Mai bine de jum\tate dintre c\r]ile pe care le-a]i scris sau pe care le-a]i coordonat au leg\tur\ cu comunismul. D.L.: Am fost obsedat de tema asta, fiindc\ în]elegeam foarte pu]ine lucruri din comunism, de[i aveam 20 de ani la revolu]ie. Mi-a fost foarte greu s\ în]eleg ce s-a întîmplat înainte de ’89 [i am început s\ sondez pe toate canalele chestiunea. A fost o perioad\ în care tot ce scriam era despre comunism - [i c\r]i, [i articole, [i sociologie. În sociologie am f\cut o carte despre construc]ia identit\]ii scriitorului în perioada comunist\ [i o carte despre via]a de zi cu zi în întreprinderea comunist\. Pur [i simplu încercam s\ în]eleg ce s-a întîmplat. De[i tr\isem dou\zeci de ani în dictatur\, dup\ ce am început s\ fac interviuri pentru aceste cercet\ri mi-am dat seama c\ nu [tiam mai nimic [i c\ tr\isem cumva protejat. De fapt începi s\ cuno[ti un regim cînd trebuie s\ lucrezi pentru a te putea hr\ni [i pentru a-]i între]ine familia. Abia atunci îi în]elegi constrîngerile. A.C.: {i dup\ aceste c\r]i [i cercet\ri, ave]i senza]ia c\ a]i în]eles ce s-a întîmplat în comunism? Ultima dvs. carte are cu totul alt\ tem\. D.L.: Da, acum am terminat cu subiectul \sta. Mam reconciliat cu o parte a familiei mele, cu o parte a vecinilor, am început s\-i în]eleg... A.C.: ... asta de[i nu am aflat prea multe lucruri între timp, fiindc\, în afar\ de Raportul Comisiei Preziden]iale, nu s-au aflat prea multe date noi, statistici, nume, fapte, nu sa produs nici o lustra]ie. D.L.: Eu personal mi-am g\sit un echilibru. A . C . : Da, pentru c\ explorarea comunismului înc\ e o aventur\ personal\. D.L.: Dar eu în general scriu ca s\-mi rezolv mie ni[te dileme: cine sînt, ce fac, ce e cu mine. De-asta scriu. A.C.: Ce urmeaz\? D.L.: Am mai multe planuri, unul dintre ele e un proiect mai vechi, ca s\ termin cu trecutul: am r\mas restant fa]\ de mine cu nuvela B\ie]i de ga[c\, o nuvel\ despre liceenii din anii ’80, dar care nu e neap\rat legat\ de comunism, adic\ nu tema comunismului e exploatat\, ci a adolescen]ei; stilistic m\ intereseaz\ argoul, construc]ia spontaneit\]ii [i a[a mai departe. Dar simt c\ nuvela a r\mas cumva incomplet\ [i a[ vrea s-o transform într-un mic roman, fiindc\ a[a mi-o imaginasem la început. Dar nu [tiu dac\ m\ mai ]in puterile s\ m\ întorc. Apoi, am o mare atrac]ie pentru minorit\]ile de tot felul, cum se vede [i din cartea asta; mi se pare c\ toate minorit\]ile au ceva... A.C.: ... vulnerabil?

D.L.: Da, vulnerabil, au ceva poetic, o sensibilitate, o situare în lume foarte fragil\. M\ atrage tema asta, dar din aceast\ perspectiv\. Poate de-asta [i apar neo-protestan]ii în Cum s\ ui]i o femeie. {i îndr\gosti]ii, care sînt [i ei vulnerabili. A.C.: Apropo de minorit\]i, cum vede]i faptul c\ anul acesta Premiul Nobel a fost cî[tigat de o reprezentant\ a unei minorit\]i etnice? D.L.: Mie mi se pare în primul rînd c\ Herta Müller e o scriitoare foarte bun\ [i o scriitoare cu mult curaj, care nu a ocolit temele sociale, politice, [i a f\cut-o cu instrumente originale [i într-o manier\ fantastic\. O admir foarte mult [i pentru estetica ei, [i pentru pozi]ia ei moral\. {i pentru curajul de a fi vulnerabil\. S\ nu v\ imagina]i c\ în comunitatea din care a plecat e iubit\; foarte mul]i dintre [vabii din Banat v\d în Herta Müller persoana care i-a acuzat pe ei sau pe rudele lor c\ au f\cut parte din trupele naziste. Ea nu era iubit\ nici de ai ei, nu era iubit\ nici de români, nici de autorit\]i, nici de scriitori, [i chiar [i în Germania e o voce incomod\. Iar faptul c\-[i asum\ toate astea mi se pare formidabil; e un premiu absolut meritat.

Club 8 [i Ia[iul cultural al anilor '90 A . C . : Mai aveam o tem\, mai pu]in politic\ de data asta: a]i fost unul dintre fondatorii unui grup literar celebru, Club 8 din Ia[i. Care e povestea acestui grup? D.L.: Am început s\ ne adun\m prin 1996 [i întîlnirile noastre au durat aproape 10 ani, pîn\ prin 2006. Erau ni[te întîlniri amicale, discutam, ne împrumutam c\r]i între noi... Cuiva care vede Ia[iul de acum îi poate fi greu s\ în]eleag\ Ia[iul din anii ’90, cînd era o scen\ foarte îmbîcsit\, cu o atmosfer\ greu suportabil\. Mul]i scriitori mediocri sau care colaboraser\ cu Securitatea înainte de ’89 ocupau pozi]ii-cheie la reviste importante, la Uniunea Scriitorilor, la alte institu]ii culturale din ora[... erau foarte ostili tinerilor, considera]i foarte obraznici [i cam gr\bi]i la locuri de frunte, la lauri, în condi]iile în care ei aveau vreo 40-50 de ani, tocmai plecase vechea putere gerontocrat\ [i ei abia începeau s\ guste din fructele libert\]ii. D\deau semne de nervozitate cînd vedeau tineri prin preajm\. Era foarte greu s\ publici în reviste, la edituri, întîlnirile literare publice erau acaparate, transformate în slujbe de oficiere a personalit\]ilor locale - medici, avoca]i [i al]i... scriitori - [i, într-un cuvînt, era foarte greu s\ te întîlne[ti undeva s\ discu]i deschis despre literatur\. Noi ]ineam leg\tura [i cu scriitorii care ne pl\ceau: Mihai Ursachi, Emil Brumaru. Grupul nostru nu era restric]ionat de vîrst\, ci de mentalit\]i [i de gust literar. Nu ne primea nimeni niciunde [i am zis s\ mergem la cineva acas\; cum eu eram printre pu]inii care aveau un apartament disponibil, m-am oferit voluntar. A[a am început s\ ne întîlnim la mine, în T\t\ra[i. Eu tocmai terminasem facultatea, îmi publicasem primul volum [i scriam deja în pres\. Eram vreo 18-20 de oameni; ne-am întîlnit a[a pîn\ prin 1997, cînd s-a n\scut fiic\-mea [i cînd nu mai aveam loc în cas\. Am început s\ ne întîlnim la teatru, întro sal\, care era un loc neutru, neliterar, dar în curînd ne-au dat afar\ [i de-acolo, probabil nu erau prea bucuro[i c\ noi veneam dup\-amiaza, cînd aveau repeti]ii. {i am început s\ ne întîlnim prin baruri. Mai mergeam [i pe la Radu Andriescu pe-acas\, pe la Centrul Cultural Francez, eram itineran]i... La un moment dat, eu am început s\ ]in pagina de cultur\ de la Monitorul de Ia[i [i neam gîndit s\ facem o campanie cu toate nemul]umirile noastre. Printre altele, i-am atacat foarte dur pe cei de la Muzeul Literaturii care cultivau mediocritatea, aduceau mereu scriitori de mîna a [aptea ca s\ fac\ elogiul optzecismului provincial [i local. Am f\cut o campanie în pres\ despre „reformele f\r\ fond”... Au ap\rut vreo 4-5 pagini în s\pt\mîni succesive [i au antrenat ni[te mi[c\ri seismice. Am avut parte de tot felul de reac]ii, unele de-a dreptul bizare. A[a am început s\ în]eleg un pic logica genera]iilor, în momentul în care o parte dintre adeziunile la „programul” nostru veneau de la fo[tii „scriitori de curte”, încînta]i c\ optzeci[tii provinciali erau pu[i la punct, de[i scopul nostru nu era s\ le d\m lor satisfac]ie. În fine, lucrurile s-au mai dinamizat, s-au mai deschis, au început s\ se mi[te [i în artele vizuale, unde a ap\rut Matei Bejenaru cu festivalul Periferic, [i în teatru, [i în politic\... Lupta cu birocra]ia cultural\ a continuat sub diferite forme [i am început s\ fim lua]i în serios.

num`rul 30...................................................noiembrie - decembrie 2009..........................................................noua literatur` edi]ia polon\ a romanului S`nt o bab\ comunist\!

Literatur` nou`: Povestea omului lene[ care avea un arici trist dan lungu

fost odat\ ca niciodat\, într-o ]ar\ îndep\rtat\ [i vesel\, un om neînchipuit de lene[ care avea un arici trist. De fapt, animalul ]epos nimerise în casa lui din gre[eal\, într-o noapte cînd s-a speriat de fulger [i s-a ascuns sub prima plapum\ ie[it\ în cale. Ei bine, a[a cum a]i ghicit, sub acea plapum\ se afla chiar omul nostru, care, lene[ fiind, nici nu s-a sinchisit de ]epii animalului dîrdîind de fric\. Ariciul a crezut c\ în sfîr[it întîlnise o fiin]\ care îl iube[te [i hot\rî s\-[i petreac\ restul zilelor acolo, al\turi de acea creatur\ minunat\, pe care o c\uta de o mie de ani. Din cîte se vorbe[te, omul nostru se numea Mandache. Îns\ numele lui nu conteaz\, îi puteai spune oricum - Pintilie, Ionu] sau Robert -, c\ci era atît de lene[ încît nu r\spundea niciodat\ cînd îl strigai. Dac\ st\m [i ne gîndim bine, era unul dintre acei oameni c\ruia numele nu-i folosea la nimic.

Sînt foarte bun amic cu Lucian Dan Teodorovici, dar nu cred c\ m-aa favorizat în vreun fel A.C.: Da, e un success story: din underground în cea mai prestigioas\ colec]ie de literatur\ român\. D.L.: Apari]ia Poliromului a gr\bit cumva sfîr[itul Clubului 8, fiindc\ multe dintre nemul]umirile noastre au fost rezolvate [i de schimbarea general\, dar [i de Polirom, c\ci apari]ia sa a propulsat Ia[iul într-o vizibilitate cultural\ mai ampl\. Dac\ vorbim despre un brand cultural din Ia[i - [i nu m\ gîndesc la ideea de „Capital\ cultural\ româneasc\”, care mi se pare stupid\ -, Poliromul e un brand. A.C.: Poliromul a propulsat [i Ia[iul, dar [i scriitori din Ia[i. Poate ar fi bine s\ apar\ un Polirom în mai multe ora[e. D.L.: Dar, aten]ie - [i asta a fost o politic\ foarte bun\ a lui Silviu Lupescu -, scriitorii din Ia[i au fost promova]i printre ultimii. Pentru c\ Poliromul încerca s\ p\streze o distan]\ fa]\ de presiunile locale, iar pentru asta la început n-a publicat pe nimeni de acolo. Scriitorii din Ia[i, [i cei consacra]i, [i cei foarte tineri, au p\truns greu [i printre ultimii la Polirom. A.C.: Dar în primul val din Colec]ia „EGO.Proz\” sînte]i [i dvs., [i Teodorovici, [i Gheo... D.L.: Asta se întîmpla în 2004, dar Polirom exist\ din 1996. Apoi Polirom a f\cut multe lucruri pe care ar fi vrut s\ le fac\ Club 8 - de exemplu, promovarea literaturii tinere. {i apropo de „Noua literatur\”: colec]ia scoas\ de cei de la OuTopos, în care am publicat [i eu, [i Teodorovici, [i L\z\rescu, a[a se numea, „Noua literatur\”. Poliromul a promovat literatura tîn\r\ într-un fel în care noi n-am fi putut s-o facem niciodat\; apoi, tinerii scriitori români au început s\ fie promova]i în str\in\tate, ceea ce noi iar\[i n-am fi reu[it la acela[i nivel, de[i era printre dezideratele noastre. Poliromul a f\cut lucrurile astea la un nivel pe care noi nici nu-l visam. Este editura care are cîteva merite imense în reconfigurarea scenei literare române[ti, merite ce ]in de promovarea tinerilor scriitori atît în ]ar\, cît [i în str\in\tate. Este singura editur\ care face asta în mod sistematic [i profesionist. A.C.: A[ mai avea o întrebare care poate s\ sune tenden]ios; e o întrebare incomod de pus, dar pe care cu siguran]\ ar vrea s\ v-o adreseze mul]i jurnali[ti: rela]ia pe care o ave]i cu Lucian Dan Teodorovici, coordonatorul Colec]iei „EGO. Proz\”, a avut vreun rol în promovarea c\r]ilor dvs.? E de în]eles c\ fiind prieten cu un om crezi [i în scrisul lui, dar v-a[ ruga s\ ne spune]i [i povestea asta. D.L.: Povestea e a[a: cînd s-a f\cut „EGO.Proz\”, Lucian Dan Teodorovici era înnebunit c\ nu g\sea destule romane pentru colec]ia asta. El propusese proiectul, boardul Polirom îl acceptase, de[i el nu prea se a[tepta - asta se întîmpla prin noiembrie sau decembrie -, iar în martie colec]ia trebuia s\ fie gata. {i nu cu un titlu sau

În diminea]a de dup\ noaptea furtunii, ariciul [i-a cerut sute de scuze, pentru fiecare ]ep cîte una, îns\ omul nostru a r\mas mut ca o balen\ de plu[. Bietul anim\lu] nu s-a dat b\tut, ci [i-a cerut iertare în fiecare diminea]\, timp de cîteva luni. Neprimind nici un r\spuns, s-a întristat atît de tare, încît au început s\-i cad\ ]epii, unul cîte unul. În timp, s-a adunat o gr\mad\ frumu[ic\ de ]epi, chiar în mijlocul casei. În cei [apte ani cît a stat ariciul în casa sa, Mandache - sau Pintilie, Ionu], ori Robert, spune]ii cum vre]i - nu a vorbit decît o singur\ dat\. S-a ridicat în fund [i a spus: - Vaca d\ lapte, g\inile fac ou\, pisica prinde [oareci, dar tu ariciule la ce e[ti bun în casa omului?

cu dou\, ci cu [apte. Atunci m-a sunat disperat s\ m\ întrebe dac\ am un roman. Aveam Raiul g\inilor, era scris de doi ani, pe care nici nu speram s\-l public vreodat\, în condi]iile în care Cheta la flegm\ o pl\tisem din buzunarul propriu. Am scris Raiul g\inilor cu gîndul c\, dup\ ce o s\ termin facultatea [i o s\ am un job bun, din care s\ cî[tig bani, o s-o public [i pe asta. Teodorovici a citit cartea [i mi-a zis c\ merge - s\ nu v\ gîndi]i c\ a luat-o necondi]ionat. Atunci ar fi putut publica aproape oricine avea o carte gata care s\ fie de un anumit nivel [i s\ ]in\ de o anumit\ categorie de vîrst\, fiindc\ acesta era conceptul, trebuia s\ ai pîn\ în 35 de ani. Deci cred c\ la rândul meu i-am f\cut lui un mare serviciu dîndu-i romanul; a[a c\ sîntem chit. Asta spun acum, atunci eram în al nou\lea cer de fericire. {i cum romanul \sta a mers bine, cu restul c\r]ilor a fost simplu. Cred c\ oricine d\ un roman bun la Polirom are [anse s\-i apar\ cartea. A.C.: Dar crede]i c\ are [anse s\ fie promovat în str\in\tate sau tradus? D.L.: Primele m\suri ale Poliromului de promovare a literaturii tinere în str\in\tate au început la ceva timp dup\ ce scoseser\ Colec]ia „EGO.Proz\”. Îns\ primele mele traduceri în str\in\tate sînt rodul eforturilor indirecte ale Poliromului, în sensul c\ am fost publicat în „EGO.Proz\”, am venit la Bookarest, am citit acolo... Dar de aici începe hazardul: în sal\ se afla Laure Hinkel, i-a pl\cut textul, l-a tradus, l-a dat unei editoare care a zis c\ îi place [i care l-a publicat [i am fost invitat la „Les Belles Étrangères”, apoi cartea a mers bine [i a urmat a doua - o s\ urmeze [i a treia, am semnat deja contractul. V\ garantez, nu Lucian Teodorovici mi-a recomandat cartea Laurei Hinckel, nici nu [tia c\ ea se afl\ în sal\. În Germania [i în Austria cartea a ap\rut pe cu totul alt\ filier\, în care a contat faptul c\ fusesem publicat în Fran]a. Abia dup\ ce mi-a ap\rut mie cartea în Germania a început Poliromul s\ investeasc\ în promovarea scriitorilor români în str\in\tate, dar eu p\trunsesem deja acolo. {i cînd începi s\ promovezi scriitorii tineri în afar\, bineîn]eles c\-i promovezi pe cei care au deja un picior acolo, fiindc\ sînt mai u[or de promovat decît cei pe care îi iei de la zero. Pîn\ [i cei care spal\ str\zile [tiu c\ e mult mai u[or s\ speli o strad\ atunci cînd plou\. Iar dac\ Lucian Teodorovici ar avea puterea s\ m\ promoveze pe mine în str\in\tate, crede]i c\ ar mai exista diferen]a între cîte traduceri am eu [i cîte are el, nu crede]i c\ s-ar promova întîi pe el [i abia apoi pe mine? Dar el e într-o situa]ie ingrat\ - e prezent la multe tîrguri de carte, îns\ în calitate de editor; dac\ unui editor str\in îi propui propriile tale c\r]i, \la se ridic\ de la mas\ [i pleac\. Dup\ p\rerea mea, Lucian ar merita s\ fie mult mai tradus decît este acum, dar are handicapul c\ lucreaz\ la editur\. Mul]i cred c\ e un privilegiu, dar eu garantez c\ e un handicap. {i o s\ vede]i c\ în multe cataloage scoase de Polirom pentru str\in\tate el nu apare; apare poate în cele scoase de ICR. Sînt foarte bun amic cu Lucian, dar nu cred c\ m-a favorizat în vreun fel. Ana Chiri]oiu Foto: Gruia Dragomir

Ariciul a c\zut de pe pervazul ferestrei de uimire. De obicei lui Mandache îi era atît de lene, încît nu închidea pleoapele cînd dormea [i nu ridica mîna s\ alunge mu[tele care i se a[ezau pe nas, iar acum, deodat\, vorbise. Îns\ dîndu-[i seama ce spusese omul pe care îl slujea de aproape [apte ani, s-a întristat la maximum [i i-au c\zut [i ultimii ]epi. A[a ariciul nostru a r\mas chel [i îi era o ru[ine cumplit\ s\ ias\ din cas\. Cînd într-o zi s-a aventurat pîn\ la fîntîn\, era cît p-aci s\-l vîneze un mot\noi, crezîndu-l [oarece. Dar nu a durat mult [i o femeie vesel\, care le-a c\lcat din întîmplare pragul, cump\r\ to]i ]epii pentru a face perii de p\r [i piepteni, pe care s\ le vînd\ la pia]\. Au împ\r]it banii pe din dou\, iar ariciul [i-a luat partea [i a pornit, ferindu-se mereu pe sub brusturi, spre Paris, s\-[i cumpere o peruc\. La vreo lun\ dup\ plecarea micului animal, lui Mandache - sau Pintilie, Ionu], ori Robert, spune]i-i cum vre]i - îi p\ru foarte r\u pentru vorbele sale nes\buite, iar cam la dou\ luni ie[i în curte s\ strige dup\ arici. Numai c\, încercînd s\ mearg\ pentru prima dat\ dup\ ani buni, omul nostru a c\zut într-o fîntîn\. Dar asta e deja alt\ poveste.

edi]ia turc\ a romanului S`nt o bab\ comunist\!

interviurile NL

A . C . : {i a ap\rut [i Poliromul. D.L.: Asta a fost cumva [ansa noastr\. Dar pîn\ atunci începuser\m s\ facem proiecte în comun, ne-am cuplat cu cei de la Editura OuTopos, care erau mai tineri decît noi, erau studen]i [i f\cuser\ aceast\ editur\, unde eu mi-am publicat Cheta la flegm\. Am f\cut apoi Cartea roz a comunismului, coordonat\ de Hora]iu Decuble, la o nou\ editur\, Versus, a Clubului, [i cred c\ astea au fost printre primele lucruri concrete... Era interesant c\ era [i o pozi]ie civic\, [i o atitudine estetic\, [i una de gust, dar mai pu]in una de vîrst\ - la întîlniri venea [i Emil Brumaru, dar [i Dan Sociu, care era foarte tîn\r atunci, iar cînd am scos o antologie a literaturii din Ia[i, coordonat\ de Ovidiu Nimigean, titlul a fost dat dup\ un vers de Dan Sociu, oZone Friendly, ceea ce înseamn\ c\-l luam foarte în serios. Constantin Acosmei era un poet minunat, Hora]iu Decuble era un intelectual sofisticat, întregul grup era o combina]ie ciudat\. Întîlnirile erau foarte vii. Am început s\ facem proiecte în comun [i sînt cîteva proiecte pe care le reg\sim [i dup\ aceea, cum ar fi antologiile pe tema comunismului. Apoi au ap\rut primele proiecte de lecturi în str\in\tate ini]iate de noi împreun\ cu lectorul austriac de la Ia[i, Johannes Gelich. Club 8 a fost de dou\trei ori la Viena, apoi prin Germania, prin ’97-’98, adic\ mult înainte de-a se face aceste lucruri pe scar\ larg\. Am fost cu Club 8 la Alte Schmiede, cea mai prestigioas\ loca]ie de lecturi din Viena. O revist\ vienez\ a scos un num\r dedicat Clubului 8. Am început s\ facem marketing cultural cu mult înainte de-a se institu]ionaliza lucrul \sta în România... Sînt multe lucruri pe care le g\sim in nuce în Club 8, pentru c\ nu a fost doar o mi[care literar\... Mul]i dintre clubi[ti au confirmat apoi din plin, de la Dan Sociu la Constantin Acosmei sau Radu Pavel Gheo, de la Radu Andriescu sau O. Nimigean la Corina Bernic, Hora]iu Decuble, Lucian Teodorovici, Florin L\z\rescu sau Michael Astner. Îi spun cum îmi vin în minte [i pe unii probabil c\ i-am uitat... A.C.: Acum ce s-a ales de acest grup? D.L.: Am r\mas un grup de prieteni, nu mai avem neap\rat multe proiecte pe care le facem în comun, dar colabor\m pe buc\]ele. Din 2002-2003 lumea a început s\ plece - în Canada, în Statele Unite, la Bucure[ti. Tovar\[e de drum de pild\, coordonat împreun\ cu clubistul Gheo, e un proiect în siajul Clubului 8, pentru c\ el pleac\ din Cartea roz a comunismului într-un fel, iar unele dintre scriitoarele care r\spund acolo sînt din Club 8. {i volumul pe care l-am f\cut cu Teodorovici, Str. Revolu]iei nr. 89, î[i are cumva r\d\cinile acolo, într-o experien]\ comun\ [i într-un mod de a gîndi pe care noi l-am forjat împreun\. A fost o perioad\ foarte bun\ pentru mine ca scriitor [i o form\ de supravie]uire într-o perioad\ care nu era propice culturii [i într-un loc anost. V\d acum cu mare satisfac]ie c\ [i Corina Bernic [i Hora]iu Decuble coordoneaz\ volume colective la Editura Art, Prima mea be]ie e coordonat\ de Hora]iu, care a f\cut [i Cartea roz..., iar Primii mei blugi, de Corina. În aceste întreprinderi g\sesc ceva din spiritul clubului...

edi]ia italian\ a romanului S`nt o bab\ comunist\!

edi]ia spaniol\ a romanului S`nt o bab\ comunist\!

c`r]i

ana maria

sandu obi[nuin]e

atunci c\nd nu mi-a zis nimeni „La mul]i ani” n vara lui 1989 intrasem la Liceul Industrial nr. 6 (fostul Pedagogic) la o clas\ de filologie-istorie. La începutul fiec\rui an [colar (înc\ din clasa a cincea de gimnaziu) eram convoca]i la practica agricol\: s\ culegem mere, pere, s\ sort\m cartofi, ceap\ [i morcovi în folosul ]\rii [i al partidului. Numai c\ la liceu lucrurile deveneau mai serioase [i fuseser\m repartiza]i la cules de porumb, ceea ce mi s-a p\rut peste puterile mele. M-am rugat de ai mei s\-mi fac\ rost de o scutire medical\, a[a c\, în loc s\ cînt [i s\ m\ las mîngîiat\ de razele soarelui de septembrie pe ogoarele patriei, am preferat s\ stau cu Pe aripile vîntului în bra]e. A început greu [coala pentru c\ au urmat atelierele practice, la care eram înv\]ate s\ coasem [i s\ croim. Ore în [ir st\team întro hal\ imens\ [i friguroas\ [i habar n-aveam cum o s\ arate adolescen]a noastr\, ce-o s\ punem la cap\t. O lume de fete, venite unele de la ]ar\, altele din ora[, ne îmbulzeam în fiecare diminea]\ în fa]a unor u[i hidoase, în spatele c\rora ni[te femei triste ne explicau cum s\ ]inem acul în mîn\ ca ni[te maestre [i de ce e „meseria br\]ar\ de aur”. Nu-mi doream bijuteria aia masiv\ [i nu ar\tam nici un fel de îndemînare în arta cusutului, a[a c\ am continuat s\ m\ fofilez cu cîte o carte pe sub pupitrele imense. Îmi mai amintesc ca prin cea]\ [i de ni[te ore de steno-dactilografie. Evident, n-am înv\]at niciodat\ semnele, dar nu suf\r, nu cred c\ mi-ar fi folosit prea tare. Tata înc\ nu se împ\case cu gîndul c\ nu m\ dusesem la liceul vedet\ din ora[, la o clas\ de matematic\fizic\, ca to]i ceilal]i copii care înv\]aser\ bine în general\. Eu nu m\ gîndeam la nimic, cu atît mai pu]in la ce voi face în via]\. M\ mul]umeam s\ descop\r lumea nou\ în care intrasem, s\-mi ]in cît mai pu]in posibil benti]a alb\ pe cap, s\ modific ni[te haine ca s\-mi satisfac cochet\ria care începea s\-[i cear\ drepturile. În decembrie 1989, în afar\ de uniform\, garderoba mea mai cuprindea cîteva piese de rezisten]\: o pereche de reia]i negri, modifica]i dintr-o pereche de pantaloni b\rb\te[ti, un pulover tricotat, mai lungu] [i cu un model floral, o pereche de cizme ro[ii, din piele adev\rat\, îmbl\nite, pentru care st\tusem la o coad\ infernal\ [i fusesem pe punctul de a fi lin[at\, [i o pereche de pantofi maron, nem]e[ti, mo[teni]i de la m\tu[a mea, cu [iret [i cu o talp\ un pic mai groas\, pe care i-am purtat pîn\ i-am rupt. Directorul liceului nostru, profesor de istorie [i un ideolog feroce, a ]inut s\ ne strîng\ în amfiteatru înainte de vacan]a de iarn\ [i s\ ne avertizeze s\ nu cumva s\ ascult\m Radio Europa Liber\ care intoxic\ popula]ia cu tot felul de [tiri mincinoase despre evenimentele de la Timi[oara. A urmat un discurs avîntat despre tovar\[ul [i tovar\[a, ultimul la care mi-a fost dat s\ mai asist vreodat\. Mul]imea de adolescen]i înghe]a]i, încoto[m\na]i cu haine [i cu m\nu[i [i glasul scîrbos al directorului, care încerca s\ întoarc\ din drum istoria, nu le-am mai uitat niciodat\.

Începuse s\ se trag\ la Timi[oara în manifestan]i, st\team în buc\t\rie cu urechile ciulite la Europa Liber\ [i ne întrebam ce-o s\ urmeze. Ai mei se ar\tau sceptici, nu credeau c\ regimul va c\dea vreodat\. Continuau s\ mearg\ la serviciu, veneau obosi]i, d\deau de c\dur\ [i adormeau la televizor. Chiar [i în zilele în care toat\ via]a se mutase pe un ecran alb-negru al unui televizor Olt, pe care îl ]ineam pe dulap, ca-n bancurile cu olteni (despre care se zicea c\ le-ar pune a[a ca s\ se uite sub fustele artistelor).

Am plîns de bucurie [i de fric\, am sperat în libertate a[a cum numai la 15 ani po]i s-o faci, am tr\it în cîteva zile cît al]ii n-au [ansa într-o via]\. N-am închis ochii nop]i întregi ca nu cumva s\ se întîmple ceva [i s\ nu aflu, i-am înso]it cu gîndul pe manifestan]i la Televiziune [i la Universitate, am sim]it fiecare glon] vîjîindu-mi pe lîng\ urechi [i mi-a[ fi dorit s\ fiu acolo, s\ lupt, s\ strig, s\ m\ sacrific pentru libertatea noastr\. Speran]a este cel mai puternic drog, te face s\ plute[ti [i s\ mori cu un zîmbet larg pe fa]\, a[a cum s-a întîmplat cu cei mai mul]i dintre cei c\zu]i la Revolu]ia din decembrie 1989. Carne de tun sau eroi, nu mai conteaz\. Dac\ am fi fost pu[i s\ alegem, cei mai mul]i dintre noi am fi acum în locul lor. Dar la ce bun o ]ar\ de martiri, cui i-ar fi folosit? În ziua în care am împlinit 15 ani românii cereau libertate pe str\zi [i scandau „Jos comunismul!”. Nimeni nu mi-a zis „La mul]i ani” pentru c\ am uitat lucrurile astea m\runte. Cui îi mai p\sa de o zi de na[tere, cine avea timp s\ se gîndeasc\ la prezent, cînd viitorul ni se deschidea promi]\tor în fa]\? Dar am primit cel mai frumos cadou, asta n-o s\ uit niciodat\, oricîte triste]i [i dezam\giri a[ fi colec]ionat pe parcurs. A început un nou trimestru, m-am întors la [coal\. Ne-am hot\rît s\-l d\m jos din func]ie pe directorul propagandist [i am protestat, ne cî[tigaser\m acest drept. Parc\ ne crescuser\ aripi, se întîmplase ceva cu min]ile [i cu corpurile noastre în trei s\pt\mîni. Deveniser\ mai puternice, mai curajoase. Toat\ lumea mergea la manifesta]ii de orice fel, totul se întîmpla în strad\. Profesorul de istorie s-a ofticat, ne-a amenin]at, evident, l-am huiduit bine [i a plecat în tromb\ cu ma[ina, fiind foarte aproape s\ ne calce. A urmat o carier\ politic\ fulminant\ pentru el, a[a c\ e o mirare c\ n-a pus roata pe noi. La scurt timp dup\ debarcarea lui din postul de director de liceu a intrat în politic\ [i a ajuns în Senat. Au urmat ni[te ani în care a ocupat diverse func]ii importante în administra]ia public\ local\, pîn\ a devenit unul dintre cei mai importan]i [i mai de temut baroni locali. Averea i-a crescut propor]ional cu abuzurile. {i nu e, din p\cate, singurul caz. Cînd privesc imaginile filmate în decembrie 1989 mi se zbîrle[te p\rul de emo]ie [i-mi dau lacrimile. De 20 de ani comemor\m Revolu]ia, dar adev\rul n-a ie[it la suprafa]\. Cei care au dat ordin s\ se trag\ în manifestan]i ne-au mîncat 20 ani din via]\. Au cî[tigat alegeri [i ne dau în continuare lec]ii de bun\ purtare. Ce s-a întîmplat în Decembrie 1989 e un puzzle, fiecare are cîte o pies\, dar ne lipse[te imaginea de ansamblu. Nu [tiu dac\ o vom g\si vreodat\. Cadavrele pot s\ stea lini[tite în combine frigorifice performante, capitaliste, fo[tii securi[ti [i le permit, a[a cum î[i permit multe. Cînd noi eram ocupa]i cu speran]ele, cu libertatea, ei [i-au v\zut de treburi [i-au demarat adev\ratele afaceri. {i-au creat o pînz\ de p\ianjen perfect\. România postrevolu]ionar\ [i-au împ\r]it-o în buc\]i generoase, dup\ bunul plac, [i n-o s-o mai lase din mîini mult\ vreme, asta e clar. Marile averi le-au f\cut fo[tii nomenclaturi[ti. Criz\ sau revolu]ie, pentru ei nu conteaz\, poate fi doar o oportunitate finaciar\. Mi-a luat un timp lung s\ accept realitatea. Nici acum nu mi-e u[or. E ca [i cum a[ locui într-o cas\ a c\rei pardoseal\ e putred\ [i mîncat\ de cari. Îi [tiu acolo [i asta mi-e de ajuns. Invadeaz\ tot ce exist\: spa]iul public [i vie]ile noastre. Cel mai bine se simt cînd ne privesc în ochi [i rînjesc. Ana Maria Sandu, 33 de ani. A publicat în anii studen]iei volumul de versuri Poeme în tranzit la Editura Punct, mai tîrziu a mai publicat la Paralela 45 poemul Din amintirile unui Chelbasan. Primul ei roman, Fata din casa vagon, a ap\rut la sfîr[itul lui 2006 la Editura Polirom [i urmeaz\ s\-i apar\, tot la Polirom, m\!. un nou roman, Omoar\-m

ana chiri]oiu indysociabil

„era pace, era realism”

r trebui s\ fi devenit deja destul de clar c\ marea saga, Lîna de Aur [i El Dorado-ul zilelor noastre este c\utarea alterit\]ii, de obicei prin mijloace cît mai aproape de non-fic]ional. Schiop a intuit acest lucru înc\ de la primul s\u roman, pe bune/pe invers, [i ne-a servit pe [leau [i f\r\ prea multe afect\ri scriitorice[ti o felie de subcultur\, tem\ de care pu]ini prozatori români publica]i în colec]ii vizibile se atingeau pe vremea aceea. Cu atît erau mai mici [ansele s\ g\se[ti o carte în care mijloacele de expresie s\ se potriveasc\ situa]iei: fa]\ de congenerele 69 [i Al patrulea element, de exemplu, care atingeau teme oarecum similare - apuc\turile tineretului dezabuzat -, vocea lui Schiop suna cel mai pu]in literaturizant [i cel mai fidel cu con]inutul textului, în care abulia, confuzia [i whatever-ismul sînt tr\s\turile de c\p\tîi ale popula]iei c\ministe de la final de mileniu, dar [i ale scrisului lui Schiop. În Zero grade Kelvin, intui]ia autorului merge [i mai Adrian Schiop, Zero grade Kelvin, 2009, departe; la fel [i arta sa. Editura Polirom, colec]ia “EGO.Proz\”, Schiop spunea despre 256 pag. prima carte c\ e despre prietenii s\i; probabil c\ nici despre asta n-ar spune altceva, doar c\ de data asta cartierul de c\mine din Cluj s-a proiectat la scar\ global\, iar „familia grunge” num\r\ acum membri de pe toate meridianele, cu backgrounduri mai diverse [i cu pove[ti mai complexe decît ale studen]ilor din prima carte. Dac\ e s\ vorbim despre prietenie, trebuie spus c\ aceasta cap\t\ un sens mai destr\mat [i mai efemer în Zero g rade K elvin, iar cu asta marc\m [i desp\r]irea de paradigma beatnicilor forever friends [i mai facem un pas spre contemporan. E bine. De altfel, eticheta de familie grunge pe care Schiop o aminte[te la început nu e deloc un simplu happy word - în lumea travellerilor perpetui, aceasta pare singura form\ de comunitate posibil\. Fie c\ pleac\ de-acas\ în c\utarea aventurii sau a banilor (iar personajul lui Schiop î[i deplînge pîn\ la un punct situa]ia ingrat\ de-a nu fi un imigrant hedonist, ci unul împins de nevoie spre alte continente, de[i odat\ ajuns acolo nu prea mai conteaz\ care-]i sînt scopurile), c\l\torii/emigran]ii îmbr\]i[eaz\ rapid identit\]i tranzitorii, construite din pove[tile spuse [i auzite [i din situarea fa]\ de ceilal]i. Un joc nesfîr[it de oglinzi din care r\mîne, extrem de bine redat\, o senza]ie de being wasted cu care ne întîlnim mai des în romanele americane decît în cele autohtone. Pentru consecven]\,

mihalache

c`r]i

[tefania select all bun`, burtici!

u, nu cu voi vorbesc, cei care a]i r\mas persoane. Vorbesc chiar cu ele, cu burticile. Sau burticutzele. Burticile sînt instan]e rotunde sau mai ]uguiate, cu discrete linii negre pe piele traversîndule chiar la jum\tate, cu burice ca ni[te dopuri de [ampanie gata s\ plesneasc\, [i care con]in un bebe, bebel, bebic\, o bebelin\, o bebelak\, o bebelu[\, sau, generic, un BB. Ele sînt capricioase, mi[c\toare, fo[nitoare, frem\t\toare [i le corespund cîteva iconuri care reprezint\ femei cu fundi]e roz în p\r [i cu un fel de buzun\ra[ în fa]\, sau, cîteodat\, BB însu[i înf\[at [i plîng\tor/zîmbitor. În lumea burticilor mai exist\ [i pregnancy taguri care le arat\ burticilor vîrsta lor ca burtici. Tagurile sînt ca ni[te frameuri care arat\ diver[i BB [i dezvoltarea lor în etapa respectiv\, sau pot s\ fie ni[te punctule]e roz în zig-zag, cu o fundi]\ roz la un cap\t [i cu un landou roz la cel\lalt. |sta, desigur, e pentru bebeline. A! Mai este [i un icon cu o barz\ hîtr\ care duce în cioc un BB înf\[at. Dedesubtul pregnancy tag-urilor se poate scrie numele copilului cu litere colorate [i cît mai sclipicioase. Cred c\ v-a]i dat seama c\ vorbim despre un teritoriu online, acea lume virtual\ a coeziunii de care burticutzele au atîta nevoie. Forumurile. Sînt m\mici de noiembrie, de decembrie, de ianuarie, de februarie, în sfîr[it, a]i prins principiul. M\micile sînt de sezon ca pepenii de august, ca viorelele de septembrie etc. Cînd intri prima dat\ pe forum, trebuie s\ te prezin]i. Spui „Sînt o burtic\ de... X s\pt\mîni”. În nici un caz nu spui „Sînt o femeie îns\rcinat\ în... X s\pt\mîni.” Ri[ti s\ nu te recunoasc\ nimeni. În lumea burticilor nu sînt femei. În orice caz, nu sînt femeile care au fost. Apoi le salu]i pe celelalte burticutze [i le spui cît sînt de frumu[ele (majoritatea burticilor sînt pozate [i puse pe net). Nu se poate s\ nu le asiguri c\ nu s-au îngr\[at deloc (de[i nu le-ai v\zut niciodat\ înainte). Apoi spui ce sim]i tu ca burtic\. Întîi, în general, descrii burtik-universul t\u, pe urm\, mai specific, expui burtik-dilemele tale. Te po]i referi la cît de des mi[c\ BB, la celule stem, posibile r\celi, analize, culturi, tensiune. Pui o întrebare [i apoi te retragi neap\rat cu pupicutzi pe burticutze [i cu ur\ri de s\n\tate pentru BB. Mai încolo, dup\ ce te familiarizezi cu burticile [i ele cu tine, po]i s\ postezi [i despre certuri cu burtikso]ul sau cu burtik-soacra. Ofert\ special\ pentru sezonul de morfologii fetale: pozici/pozutze cu

totul e ]inut într-un registru minor, minimalist: dramele de familie, de pild\, epurate de orice dramatism manifest, sînt amintite în trecere în conversa]ia etern\ care îi ]ine laolalt\ pe travelleri; dac\ n-ar fi la mijloc tranzitul [i dezabuzarea oarecum mizerabilist\, Schiop ar aminti consistent de Augusten Burroghs, cel din Alergînd ca apuca]ii. Mai ales pentru umorul de calitate, niciodat\ for]at; de fapt, ar fi fost [i strident s\ fie altfel. Pentru c\ î[i extinde spa]iul de referin]\, Schiop are acum ocazia s\ acopere mai multe teme [i cred c\ nu rateaz\ cam nici una dintre cele care îi ies în cale pe drumurile satului global. Statutul de imigrant - legal sau „pe na[pa”, din nou, nu mai e prea relevant - e explorat în toat\ angoasa lipsei sale de orizont, punctat\ ocazional de exuberan]a întrevederii vreunei posibilit\]i. Aici Schiop aminte[te de Asylantul lui Liviu Bîrsan, minus tragismul statutului de refugiat (politic sau economic), fiindc\, în ciuda am\r\ciunii vagi amintite mai sus, c\ eroul e pus pe drumuri nu atît de experimentalism, precum colegii s\i occidentali, cît de lipsa de orizont resim]it\ în patrie, în Zero grade Kelvin nu se simte scrî[netul din din]i al luptei pentru supravie]uire. {i nici un alt scrî[net, de altfel, nu se mai simte la temperatura înghe]ului absolut. Schiop trimite c\tre o lume post-uman\ - cred c\ \sta ar fi rostul introducerii [i al încheierii în cheie SF - al c\rei prim efect e înghe]ul. Iar metafora titlului cred c\ se opre[te aici. Un înghe] calm, resemnat, care se întinde pe întreg „domeniul luptei” - ca s\ amintesc una dintre referin]ele care i s-au atribuit lui Schiop, probabil pe drept cuvînt (de[i îi lipse[te cinismul suveran [i uneori cam demonstrativ al lui Houellebecq). Cel mai afectat teritoriu pare s\ fie, de departe, cel sexual. A nu se în]elege c\ din carte ar lipsi cumva sexul - de fapt, ea se [i deschide cu o conversa]ie în care naratorul îl pune pe colegul s\u de cules mere, afrikaans-ul Hansie, s\-i povesteasc\ cum a f\cut-o la unsprezece ani. Relatarea e cumva seac\ [i lipsit\ de orice spectaculos, nu e nici m\car sordid\ sau promiscu\, a[a cum le reu[ea celor 17 fic]ionari strîn[i acum doi ani în antologia Pove[ti erotice române[ti sau celor 18 ru[i despre care pute]i citi în acest num\r. De fapt, cu vorbele lui Lacan, il n'y a pas de rapport sexuel. {i cu asta intr\m în textul human - care, din nou, lui Zizek, No sex, please, we’re post-h porne[te de la Houellebecq, dar îl expediaz\ repede [i continu\ spre considera]ii mai adînci despre virtualitate [i despre cyberspa]iu. Din fericire pentru cititorii ca mine, care nu se omoar\ dup\ fic]iunea cyberpunk, Schiop a f\cut din acest filon doar un cadru de referin]\, c\ci grosul romanului s\u se desf\[oar\ într-un (micro)realism foarte bine trasat, dup\ care par s\ tînjeasc\ pîn\ [i personajele hyperrealiste din viitor: „Era pace, era realism”, spune personajul nenumit din primul capitol, [filmul mor]ii]. O pace cel mai probabil pre-apocaliptic\, fiindc\ lucrurile curg cu un calm de neoprit spre capitolul final, [dou\ specii], în care din nou se simte nostalgia fostei umanit\]i, a[a cum o fi fost ea. Dar nu mai e nimic de f\cut.

Ana Chiri]oiu, 25 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este masterand\ `n antropologie la SNSPA. Coautoare a romanului colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008). Este prezent\ cu articole în revista aLtitudini .

bebei-alien deranja]i din somnul lor în burtik umplu forumul. Urmeaz\ laudele reciproce, combin\ri de n luate cîte n. Cu to]ii sînt frumo[i/scumpici/scumpei. Ur\rile de s\n\tate trebuie s\ fie neap\rat 1-1. Nu merge s\ spui în general „S\n\tate la to]i bebeii [i bebelinele“, trebuie s\ fie individual/nominal, you show me yours, I show you mine. Urmeaz\ apoi, în perioadele f\r\ evenimente majore, gen morfologii, teste, vizite la medic, pozici cu viitorii p\rin]i cînd s-au cunoscut ei, apoi în vacan]\ în Maramure[/mare/munte/Palma de Mallorca etc. Triburile [tiau c\ burticile au nevoie de lumea lor. De aceea izolau femeile îns\rcinate [i l\uzele de restul comunit\]ii. Ast\zi ele se izoleaz\ singure, pe net. Acolo unde exist\ alte burticutze în]eleg\toare [i prietenoase, unde exist\ emoticonuri expresive [i multe-multe ur\ri care sus]in cu frînghii magice ritul de trecere. Burticile fac zid contra lumii non-burtic\, ele stau împreun\ [i se mîngîie/pup\/dau cu crem\ la unison. Împreun\ le este mai cald, mai moale, mai duios. {i bebicii se bucur\ [i se mi[c\ [tiind unii de al]ii, iar la sfîr[it ies împreun\, dînd primul strig\t online. Totu[i exist\ [i burtici singure. Adic\ femei cu burtici. Femei care merg prin lume cu burticile lor, bucurîndu-se în fiecare zi c\ ele sînt altfel în acela[i univers de dinainte. Adunînd ca pe ni[te daruri privirile celorla]i din lumea f\r\ burt\, acceptînd cu zîmbet locul în metrou, p\rînduli-se c\ sînt unice [i c\ burtica lor e unic\. Acestea spun, simplu, c\ sînt îns\rcinate [i a[teapt\ un copil. {tefania Mihalache, 30 de ani, n\scut\ în Bra[ov, emigrat\ la Bucure[ti. A debutat în volumul colectiv Junii 03, Antologia tinerilor prozatori bra[oveni, iar în 2004 a publicat romanul Est-ffalia, la Editura Paralela 45. Romanul a fost nominalizat la Marile Premii Prometheus, edi]ia a IV-a, categoria Opera Prima. În 2008, un fragment din Est-ffalia a fost tradus [i publicat în num\rul special dedicat literaturii române al reviste poloneze Lampa, num\r ap\rut cu sprijinul Institutului Cultural Român. A colaborat cu eseuri [i cu cronici de carte în Vatra, Observator Cultural, iar în prezent colaboreaz\ la Time out [i la Dilemateca. De curînd a terminat al doilea roman, Poemele secretarei, în curs de apari]ie la Editura Cartea Româneasc\.

c`r]i

r`zvan mihai n`stase (o)chei de lectur` cronic` de mahala

e cele mai multe ori tinerii critici literari aleg s\ debuteze în volum publicîndu-[i fie lucr\rile de doctorat, fie ample selec]ii de articole publicate în periodice. Ambele situa]ii sînt relativ comode. În prima, criticul are de partea lui (m\car teoretic) sprijinul profesorului coordonator, în cea de-a doua, efortul de scriere a unui volum întreg este mult diluat. Georgiana Sârbu nu face excep]ie cu proasp\tul volum, Istoriile periferiei - Mahalaua în romanul românesc de la G.M. Zamfirescu la Radu Aldulescu, publicat la Cartea Româneasc\. Textul este la origine o tez\ de doctorat (coordonator fiind Nicolae Manolescu). Cartea debuteaz\ surprinz\tor cu un pasaj autobiografic, descriptiv, foarte plastic, departe de rigori [i de încorset\ri academice. Georgiana Sârbu surprinde de la bun început prin vocea de scriitor, nu prin glas critic: „Locuiesc de opt ani într-un cartier periferic. {oseaua Giurgiului, intersec]ia cu Topora[i. La trei sta]ii de ie[irea din ora[ [i la doar o arunc\tur\ de b\] de Ferentari. Cînd circula]ia se mai domole[te, noaptea, m\ delectez cu manele, cîntate live (de mae[tri ai genului sau de diletan]i) în curtea caselor din vecin\tate. N-am termopan. {i chiar dac\ a[ avea, sîmb\ta e petrecere cu dou\ etaje mai sus, a[a c\ tot a[ fi la curent cu ultimele hituri în materie. Aceasta este mahalaua în care tr\iesc din anul II de facultate (Litere). M\ trezeau forfota [i zgomotul tramvaielor care î[i tîr\sc de la 5 trupul greoi pe [ine. {i a[a puteam ajunge [i eu la cursurile de diminea]\”. Dup\ introducere, prima parte a c\r]ii este un exerci]iu critic cuminte, atent documentat, f\r\ striden]e, dar [i f\r\ str\luciri, în care Georgiana Sârbu face ceea ce anun]a în subtitlu - o cronic\ a mahalalelor în romanul românesc. Surpriz\ îns\, de la G.M. Zamfirescu la Radu Aldulescu, analiza critic\ nu mai face decît... o singur\ oprire, la Eugen Barbu [i la al s\u roman Groapa. O alt\ surpriz\ legat\ de structura c\r]ii este c\ în aceast\ parte ordonarea capitolelor nu se face cronologic (analizînduse mai întîi Maidanul cu dragoste [i abia apoi Groapa [i Amantul Coliv\resei), romanul lui Barbu are întîietate. Trecînd îns\ peste aceste mici imperfec]iuni care ]in de form\, re]inem una dintre temele dragi autoarei, surprinz\toare [i ofertant\: aceea c\ asist\m de fapt la o migra]ie invers\ a sistemelor de valori, nu dinspre centru c\tre periferie, ci tocmai pe dos. Georgiana Sârbu sus]ine (conving\tor) c\ nu civiliza]ia, maniera [i [taiful cuceresc pu]in cîte pu]in mahalaua, ci c\ mahalaua cucere[te, încet [i implacabil, centrul. Explica]iile sînt clare, argumentele fiind cel mai adesea de ordin social. Iat\ unul, de pild\: „Trebuie s\ pornim de la premisa c\ mahalagiii poart\ stigmatul fatalit\]ii. Spa]iul periferiei este pentru mul]i dintre ei singurul care lea oferit formare. Prin for]a împrejur\rilor, ei n-au cunoscut o societate diferit\ de aceea în care tr\iesc. În plus, civiliza]ia/cultura, termenii problemei nu intr\ într-un cod genetic pe care s\-l mo[teneasc\. Ele e Gogu Dul\u’ l-am cunoscut imediat ce mi-am rec\p\tat civilia, prin ’97. se dobîndesc. Ca rezultat al educatorilor, al exerci]iilor. La care ei n-au Georgiana Sârbu, Istoriile perifeDup\ cei aproape [ase ani de armat\ c\p\tasem un aer mistic [i-mi acces” (p. 45). riei - Mahalaua în romanul româdescoperisem vagi aptitudini de iconar, el abia ce ie[ise din pu[c\rie unde nesc d e l a G .M. Z amfirescu l a În partea a doua Georgiana Sârbu î[i permite o libertate critic\ deprinsese sculptura în lemn. Din mîinile lui ie[eau lucruri v\dit naive, în Radu Aldulescu, Editura Cartea mult mai mare. Nu se mai rezum\ la comentarea critic\ a unor romane Româneasc\, Bucure[ti, 2009, vreme ce în ale mele vedeai aspira]ia ; eu pictam [i pace - în schimb, el f\cea totul despre mahala [i face în schimb o radiografie a mahalalelor [i a 240 pag. pentru gurile copiilor s\i. Un om pragmatic, care într-o zi mi-a zis, hai cu mine s\ elementelor care le alc\tuiesc. Trece în revist\ tipologii, stereotipii, vezi cum se vinde o lucrare, [i m-am pomenit într-o ma[in\ de ocazie spre Buz\u, obiceiuri [i tare. Jongleaz\ cu mare u[urin]\ cu referin]ele, al\turi de dar n-am ajuns în capitala jude]ului vecin, pentru c\ am f\cut la stînga, spre S\ratacele trei romane deja pomenite, fiind citate [i Zahei Orbul, Craii de Curtea Veche, Calea Monteoru. {i, de fapt, nici la S\rata-Monteoru n-am ajuns. Am oprit la un moment V\c\re[ti - de Isac Peltz -, Papucii lui Mahmud etc. Nu lipsesc nota]iile suculente ale autoarei, dat în dreptul unei carmangerii, o afacere bine pus\ pe picioare de o cuno[tin]\ a lui uneori de o ironie mu[c\toare. În deschiderea unui capitol despre vestimenta]ie, Georgiana Gogu Dul\u’ - patronul. Un patron ca to]i patronii, gata oricînd s\ sar\ la alt nivel, precum Sârbu face o descriere plastic\ a unor indivizi care au migrat de la periferie c\tre centru Super Mario. Gogu [tia am\nuntul \sta, motiv serios pentru a c\ra cu noi o cantitate [i care reprezint\ adev\rate tipologii: „A]i fost de cur`nd într-un mall bucure[tean [...] apreciabil\ de art\ cu tent\ religioas\. Daa-aar... Necaz. Din start, patronul a trebuit s\ la cump\r\turi sau pur [i simplu s\ vede]i un film? S\ nu-mi spune]i c\ n-a]i observat ne m\rturiseasc\ în volute de mezelar marea lui pasiune pentru art\, doar-doar ne-o tineri domni îmbr\ca]i într-o c\ma[\ descheiat\ la 2-3 nasturi, cît s\ se vad\ un lan] [...]. ]ine de consolare pe drumul de întoarcere la Mizil. {i, ca s\-[i puncteze generozitatea, Domnii ace[tia da]i cu gel [i cu parfum Bulgari Acqua ]in de mîn\ un accesoriu a trimis un angajat s\ aduc\ dou\ calupuri de salam proasp\t. Pentru noi, fire[te. Maestrul nelipsit - o domni[oar\ (blond\ sau brun\), cu p\rul îndreptat cu placa, pe tocuri combina]iei, Gogu Dul\u’, era mul]umit. Presupunînd c\ era primul meu credit artistic, ame]itoare. [...] Acesta e primul tip de dandy . Lîng\ el am hot\rît pe loc s\-i donez calupul c\p\tat practic f\r\ nici un merit. Atunci mi-a fost clar trebuie s\ mai a[ez\m o subcategorie a dandismului: c\ era obligatoriu s-o tund rapid spre Bucure[ti. Arta nu putea avea vreun Dumnezeu prin fi]osul. [...] El e îmbr\cat în pantaloni de trening sau împrejurimile Mizilului. jeans, are un tricou mulat, pe care trebuie s\ se vad\ Cînd reveneam acas\, nu de pu]ine ori m\ întîlneam cu sculptorul de icoane - mai mereu neap\rat logoul unui brand comercial (de obicei absolut întîmpl\tor. Într-o astfel de vizit\ l-am rev\zut în ora[ cînd fusese adus\ în pelerinaj italian [i contraf\cut, produs cump\rat de la b\ie]i). icoana f\c\toare de minuni de la D\lh\u]i. Gogu împingea spre icoana gigant\ un E conectat la dou\ accesorii: într-o mîn\, cheile c\rucior în care un patron mizilean î[i odihnea piciorul pus în ghips, un adev\rat tablou. În de la ma[in\, în cealalt\, tot o domni[oar\, cu seara aia aveam s\ v\d armura de ghips pe care Gogu î[i etalase cu creion, pix sau carioc\ diferen]a c\ aceasta, spre deosebire de talentul nestrunit de prea multe canoane: din loc în loc sfin]i [i multe scene porcoase. prima, e mai dezbr\cat\ [i machiat\ vizibil, pîn\ Vi[inescu, noul s\u obl\duitor, c\ruia îi vînduse aproape 300 de icoane sculptate, se ruga la strident. Indiferent de anotimp, pe cap, ca smerit de suferin]\, [i, odat\ cu el, se ruga [i Gogu, mai ales pentru a lep\da teama de o diadem\ pre]ioas\, se sprijin\ ochelarii de securi[ti [i de organele de cercetare penal\ care-l în]epeniser\ bine. soare, gen police , supradimensiona]i” (p. Ne-am reîntîlnit cam dup\ un an, era pe la începutul lui 2000, [i Gogu Dul\u’ nu 141-142). reu[ise s\ scape de spaima lui cea mare. De vîndut mai vînduse el, dar vaca cea gras\ murise. Georgiana Sârbu face în Istoriile periferiei Bine, în]elesesem în mare c\ Mizilul nu poate fi o pia]\ de art\, numai c\ Gogu se obi[nuise o cronic\ destul de cuprinz\toare a mahalalelor, s\ vorbeasc\ destul de cifrat [i îi devenise limpede c\ trebuia s\-mi detalieze. Nu-i f\cea pl\cere. reu[ind, dincolo de verdicte critice [i de analize, s\ Era vorba despre Vi[inescu. Credea c\ auzisem ce i se întîmplase [i se codea s\ intre din nou în scoat\ în fa]\ o lume colorat\, uimitoare, foarte povestea aia tîmpit\ care î[i ratase vremea [i locul. Vi[inescu fabrica alcool distilat din grîu [i din vie. Cartea este pe m\sura universului pe care îl descrie: tot felul de alte p\ioase, punctul lui de lucru era la hanul în stil italienesc de la intrarea de est în fascineaz\ [i seduce. Se cite[te cu u[urin]\ [i ofer\ mici ora[, o cl\dire construit\ de liberalul Plutarch Mare[ înainte de r\zboaie. Cînd eram copil delicii stilistice, fiind lipsit\ de stîng\cii sup\r\toare sau de credeam c\ e cel mai minunat, cel mai misterios loc din ora[. Ceva îl fascinase probabil [i pe Vi[inescu interminabile referin]e bibliografice. de pusese laba pe împrejurimile hanului, dar mai ales pe construc]ia cu un foi[or ce aducea cu o campanil\. Ce-am auzit din gura lui Gogu era o poveste aiuritoare. O poveste adev\rat\, precum cele pe care le citesc cu nesa] mai toate manichiuristele. Povestea unui Vi[inescu cu o afacere pe roate, R\zvan Mihai N\stase, 24 de ani, absolvent al Facult\]ii de Litere, Universitatea Bucure[ti, `n dar care voia mai mult. S\ fie încarnarea lui Super Mario, de pild\. M\car pentru o vreme. {i trebuie prezent masterand `n teoria [i practica edit\rii. ~n 2004 a publicat volumul de poezii Joc [i s\-i fi reu[it într-o bun\ m\sur\, de vreme ce de pe urma lui a r\mas aceast\ istorie care începe cu a[teptare (Editura Metafora, Constan]a). }ine rubrica de cronic\ a traducerilor `n Contrafort [i este redactor la Editura Curtea Veche. aplecarea lui Vi[inescu spre moguli. În cazul lui, doi destul importan]i. Unul la Combinatul Petrochimic

cosmin

manolache mizilicuri

Super Mario and the pipeline

num`rul 30......................................................................................noiembrie - decembrie 2009...................................................................................noua literatur`

c`r]i traduse

c`r]i

florin irimia

alias n ziua în care, în timp ce conducea pe autostrad\, frumoasa, glorioasa, fermec\toarea Shannon McFarland, alias Kay MacIsaac, alias Bubba-Joan, alias Daisy St. Patience, alias Cucuie], prime[te un glon] calibru 30 în plin\ figur\, mutilînd-o pe via]\, cariera ei de supermodel invidiat de toat\ lumea ia sfîr[it. Brusc, violent [i ireversibil. Ceea ce urmeaz\, adic\ romanul pe care îl citim, pare a fi cronica r\zbun\rii ei, dar aten]ie, autorul e domnul Chuck Palahniuk, cel pentru care nimic nu este ce pare a fi. Asta înseamn\ c\ nici Brandy Alexander, actualmente prietena ei cea mai bun\, cu care Shannon s-a cunoscut în spital, nu este (numai) prietena ei cea mai bun\, nici Evie Cottrell, aparent du[manca ei cea mai înver[unat\, nu este (eminamente) du[manca ei cea mai înver[unat\ [i nici Seth Thomas, iubitul ei (in)fidel, alias Manus Kelley, alias Chase Manhattan etc. etc., nu este tocmai cine se pretinde. Fiecare personaj con]ine multitudini, vorba lui Whitman, iar alternarea identit\]ilor se deruleaz\ cu frecven]a altern\rii toaletelor [i-a îngurgit\rii de tot felul de pastilu]e, activit\]i pe care protagoni[tii din Mon[tri invizibili le efectueaz\ nu doar pentru a se men]ine în form\ dar [i pentru a se men]ine în via]\. Aceast\ relativizare a identit\]ilor aduce cu sine prezen]a constant\ a elementului surpriz\, chiar a [ocantului, în roman, fapt ce contribuie la destabilizarea progresiv\ a încrederii cititorului în informa]iile care i se ofer\. Altfel spus, singurul lucru pe care putem conta este tocmai imprevizibilul intrigii care devine practic for]a propulsoare din spatele ei. Evenimentele se ]in lan], chiar dac\ aceast\ înl\n]uire nu este nici pe departe una tradi]ional\, cronologic\. A[a cum o spune [i Palahniuk înc\ din primele pagini, „nu te a[tepta ca \sta s\ fie genul \la de poveste cu: [i apoi, [i apoi, [i apoi”, [i într-adev\r nu este. De altfel, refuzul liniarit\]ii temporale se muleaz\ perfect pe sinuozitatea [i pe pluriidentitatea personajelor, dîndu-le [ansa de a „interpreta” roluri care mai de care mai diverse. Faimos pentru imagistica sa violent\, sumbr\, macabr\, chiar apocaliptic\, Palahniuk nu sacrific\ verosimilul în favoarea cre\rii de atmosfer\. Dimpotriv\, lumea modei, cu manechinele, cu invidiile, cu ambi]iile [i cu grotescul ei, este surprins\ în tonuri dintre cele mai realiste, Brazi, cel\lalt la Constan]a, suveranii unei conducte ce f\cuse ca în gîndurile chiar dac\ s-ar putea argumenta c\ lumea lui Vi[inescu s\ se stîrneasc\ furtuna. Bruma de fizic\ [i de geometrie modei în sine nu prea are de-a face cu realitatea. c\p\tat\ în [coal\ l-a convins s\ îndr\zneasc\: pentru c\ hanul produc\tor Dincolo îns\ de aceast\ conjunctur\ trebuie de alcool era desp\r]it de conducta purt\toare de petrol de mai spus c\ realismul lui Palahniuk e mai mereu pu]in de-un kilometru, [i-a f\cut un commando de mineri de la Lupeni, unul hidos, mutilant dac\ nu la propriu, ca-n dou\ luni s\ sape borta de 0,80 x 0,60 x 800 metri, mai cu seam\ ca în romanul de fa]\, atunci cel pu]in noaptea, be]i mor]i, alcoolul distilat din grîu se golea, grîul din simbolic, de[i de cele mai multe ori sacii de iut\ umplu]i mai apoi cu p\mînt de minerii aburi]i, barbaroscriitorul opereaz\ pe ambele planuri bîlbîi]i prin[i sub p\mînt sau în han ca-ntr-un insectar, omeni]i doar simultan. de Nicoleta G\leat\, buc\t\reas\ [i cea care-i [i rezolva pe fl\c\i, Finalul, apoteotic ca de obicei, d\ dîndu-le un sens, o pedeaps\ de femeie, noiembrie [i decembrie, c\r]ile (sau cartea) pe fa]\, clarificînd dou\ luni de [obolan luminate de becurile chioare de pe traseul implicit [i scena din deschidere cînd subteran, de Sfînta Varvara († 4 dec.) [i de pizda domni[oarei G\leat\„nimeni nu-i mort de tot dar s\ zicem c\ a-cloncanilor, luni care-au trecut ca popa - bucata nev\zut\ a aisbergului ceasul se apropie.”Adev\rul se dezbrac\ Chuck Palahniuk. Mon[tri invizibili, - dup\ care luna de glorie, cînd conducta a fost în]epat\ [i furtunul de toaletele dichisite ale aparen]elor [i se traducere din englez\ [i note de de pompieri tip ]î]\, rezistent la presiune, a r\spuns [i, azi o cistern\, Mircea Pric\jan, Editura Polirom, înf\]i[eaz\ dinaintea noastr\ gol-golu] în mîine alta, vorba poetului, î]i cade drag\ fata, la fel de drag\ cum îi c\zuse 2008, 296 pag. toat\ splendoarea sa. Totul e bine cînd se [i poli]iei care escorta transportul, avan- [i ariergard\, kein suspiciune termin\ cu bine sau pe cît se poate de bine în primprejur, chiar dac\ pove[tile gardienilor BIDEPA planta]i de-a lungul acest univers paralel, familiar [i totu[i atît de straniu, conductei pe zeci de kilometri aminteau de niscai zgomote subp\mîntene, care este fic]iunea. mergeau în perimetru ca ni[te pinguini ce nu puteau eluda trepida]iile ciudate, se Hipnotic, necru]\tor, intens, Palahniuk este [i un maestru al submin\rii sim]eau, dar, har[ti!, cuvîntul lor era retezat de argumentul autorit\]ii: e de la tren, boilor, pentru tuturor conven]iilor (literare dar [i lume[ti) unui joc pe care scriitorul îl face c\, într-adev\r, spa]iul dintre hanul alcoolizat [i conducta petrolier\ era t\iat zilnic de cu pl\cere pentru c\ singurele reguli sînt ale lui. personale, accelerate, trenuri rapid [i inter-city, [i gardienii plecau capul, furtunul PSI fagocita, iar Vi[inescu era de-a dreptul Super Mario, cisternele rulau cumin]i pe harta ]\rii, atunci cînd manometrele de la Brazi [i Constan]a [omau cu în]eles, vreme în care la Mizil elicopterul st\tea un pic în loc (ah, Florin Irimia, 33 de ani, asistent doctor la Catedra de limba [i literatura englez\ a Universit\]ii splendoare-n v\zduh!), din ma[in\ria zbur\toare cobora o frînghie pentru a s\lta saco[a cu bani, „Alexandru Ioan Cuza" din Ia[i. ~i place s\ scrie [i s\ citeasc\. Uneori s\ traduc\. Colaboreaz\ la lovituri de gangster care-au dansat pe cer numai o lun\, terasamentul c\ii ferate s-a l\sat, c\l\torii Dilemateca, Dilema Veche, Observator cultural [i Suplimentul de cultur\. de inter-city înghi]eau în sec la trecerea pe-acolo, a[a a c\zut [andramaua, apoi domni[oara G\leat\ s-a c\rat din ora[ c-o sum\ frumu[ic\, spune povestea, s-a aciuat într-un bar prin Ploie[ti, la Gara de Vest, iar în cele din urm\ s-a c\rat în Spania sau în Italia, iar Vi[inescu a înfundat pîrnaia, nu înainte de-a i se descoperi la perchezi]ia de la domizil colec]ia de aproape trei sute de icoane sculptate, opera de maturitate a lui Gogu Dul\u’, printre ele num\rîndu-se o capo d’opera, un Super Mario [ezînd în c\rucior [i privind încrez\tor viitorul, chestie care nu l-a scutit pe Gogu de-o vizit\ a organelor de cercetare penal\, orgoliu de artist s\-]i semneze lucr\rile, aproape trei sute de Gogu Dul\u, numai borta a r\mas la locul ei, nesurpat\, singurele interven]ii fiind ni[te bascule de beton la capete [i sub terasamentul de cale ferat\, o magistral\ a [obol\nimii, a[a s\ le ajute Dumnezeu [i Maica Domnului [IC-XC / MP- θυ], tuturor! - [i har povestitorului...

Cosmin Manolache, 35 de ani, scriitor, muzeograf la Muzeul }\ranului Român. A publicat romanul Ce fa]\ cumplit\ am, Editura Polirom, Cola (2002, 2008); Anii '80 [i bucure[tenii (2004); Povestiri 2004, [i a colaborat la volumele colective Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-C mici [i mijlocii (2004) - al\turi de Sorin Stoica, C\lin Torsan [i Ciprian Voicil\; Cartea cu EUri (2005) - cu Sorin Stoica, C\lin Torsan, Roxana Moro[anu [i Ciprian Voicil\; Îngeri, zmei [i joim\ri]e. Mitologie popular\ pe în]elesul copiilor (2008) - al\turi de Carmen Mihalache, Ana Pascu [i Ciprian Voicil\. A coordonat o serie de c\r]i tematice editate de M}R. În septembrie 2007 a fost invitat, al\turi de Dan Sociu, la Festivalul Interna]ional de Literatur\ de la Berlin.

noua literatur`....................................................................................noiembrie - decembrie 2009.....................................................................................num`rul 30

c`r]i

alina purcaru bookhunter Love story, dark story [i ni[te pitici

c`lin

torsan suta de grame un om de milioane: eu. de vreo doi[pe, trei[pe

încasem salat\ de vinete la ai mei. Era diminea]\, iar izul de ceap\ putea provoca restul c\l\torilor. Dou\ sta]ii am stat în picioare. M\ b\l\ng\neam la fiecare icnet al ma[inii, ca Bologa din P\durea spînzura]ilor. Mi-am f\cut cruce cu vîrful limbii în dreptul fostului mestemé. Acolo unde solda]ii români s-au împu[cat unii pe al]ii, cu credin]a c\ alt Escu va fi mai bun: un Iliescu, un Constantinescu, un B\sescu. Pîn’ la urm\, to]i o ap\ [i-un p\mînt. Mai mult p\mînt, de fapt. Dup\ care cineva s-a ridicat. Am a[teptat cîteva secunde. O chioamb\ era lipit\ de mine [i m-am gîndit c\ ar putea emite preten]ii pentru scaunul deja înc\lzit. Îns\ nu s-a a[ezat. Am f\cut-o eu. Genunchii au pîrîit, iar p\rul aproape alb mi-a certificat dreptul lu\rii în st\pînire a locului de-abia eliberat. Nimeni nu mai avea ce s\-mi spun\, nimeni nu mai avea cum s\ m\ ridice pîn\ la Universitate, acolo unde îmi doream s\ cobor. Erau destui tineri de care b\trînii s-ar fi putut lega, dintr-\ia cu c\[tile pe urechi, istovind tastele telefonului mobil în c\utarea dialogului. Eu r\mîneam pe scaun, a[a cum dacii r\m\seser\ pe aceste p\mînturi. Ceapa, ca ceapa... Vecin\ de scaun, o frumuse]e matinal\. Se holba pe geam, probabil ferindu-se de halena pe care o dezvoltam. Singurul atu pe care îl mai puteam prezenta în folosul imaginii mele era cartea. Una dintre cele dou\ pe care le aveam atunci la mine, strop[ite între cîteva cornuri cu ciocolat\, un pachet cu napolitane, cheile de-acas\, bolentinul, un MP3 player, dou\ perechi de c\[ti [i fesul negru, cel care îmi confer\ un aer de tîmpit: o antologie de proz\ american\ contemporan\, scoas\ la Editura Univers în 1989, [i {tefan Niculescu-Maier - Teste de aptitudini [i perspicacitate. Am ales cel de-al doilea volum. O c\rticic\ mic\, meschin\, una care nu poate crea imaginea unui om interesant, a unuia care arde în cuptorul deosebit al lecturilor. O plea[c\ tip\rit\ pentru subingineri, tehnicieni, pentru tot felul de oameni cu preocup\ri aflate la grani]ele inteligibile ale [tiin]ei. Pentru unii cu meserii nedefinite, bîntui]i de energiile poten]iale, alea care fac electronii s\ se apropie mai mult de nucleu, s\ se du[m\neasc\ între ei, s\ elibereze sau nu fotonii electronici [i energiile primite. Am citit prefa]a [i parc\ am sim]it privirile chioambei - subinginer\ pe undeva? - cum se lipesc de textul pe care îl parcurgeam. Probabil c\ o excitau cuvinte ca inteligibili, interpretabili, enun]ate [i comunicînd. Poate c\ acum îi ap\ream ca un individ interesant, unul cu care ar fi meritat s\ gîlgîie o cafea. Prea tîrziu... Eram cel care îi umflase locul. Am continuat [irul lecturii, prins cumva în mrejele ei. {i-am ajuns în dreptul unui

chestionar destinat s\ creeze portretulrobot al cititorului. Mai mult, autorul ne îndeamn\: s\ realiza]i efectiv acest portret, nu doar pentru a v\ face o recapitulare a unor date pe care deja le [ti]i, cît pentru a compara acest portret preliminar cu cel care va reie[i din rezultatele ob]inute la probele care vor urma. Ce crede]i, vor fi oare asem\n\toare aceste dou\ portrete? Trece]i deci, în ordine, r\spunsurile la urm\torul chestionar (dac\ vor fi necesare r\spunsuri mai lungi, nu ezita]i s\ le da]i cît mai complet [i mai sincer): 1. Vîrsta: 39 ani [i 286 zile. 2. Gradul de preg\tire: studii medii. Am absolvit cu bacalaureat liceul Gheorghe Laz\r din Bucure[ti. 3. Evolu]ia profesional\ ([colar\) [i planuri de viitor: la cî]iva ani de la apsolvirea liceului, mai exact în 1995, m-am angajat la Muzeul }\ranului Român. Aici, de[i pe cartea de munc\ st\ scris trezorier 2, am func]ionat pe rînd ca arhivar [i bibliotecar. În momentul de fa]\ prestez munc\ în cadrul Biroului Tîrguri-Expozi]ii. Pe viitor, mi-a[ dori poate s\ babardesc una d-asta, tân\r\. Ca femeiu[ca de lîng\ mine, care înfrîngîndu-[i sila fa]\ de duhoarea pe care o eman matinal arunc\ [i ea o privire, en passant, peste rîndurile pe care le citesc. 4. Activitatea e xtraprofesional\ (extra[colar\): în afara orelor de program activez ca sufl\tor în mai multe trupe (Einuiea, Nu&Apa Neagr\, Jazzadezz [i RuePavlov) [i dau cu plaivazul. 5. Preocup\ri c ulturale [ i s itua]ia material\: iubesc foarte mult artele, în totalitatea lor, probabil c\ muzica [i literatura într-un mod aparte. Artele plastice nu prea le cuprind. Despre situa]ia material\: vreo 900 de lei iau de la muzeu, pentru c\ am vechime; pentru fiecare text ca \sta umflu 110 lei de la Uniunea Scriitorilor, iar asta îmi acord\ un aer elitist (pîn\ la ultimul num\r al publica]iei suma era de 60); din ceea ce cînt, la negru, prin cluburi mai strîng vreo 100 de lei lunar; dac\ este programat\ piesa de teatru de la Nottara, De trei ori dragoste, aia în care interpretez live, mai împu[c 250 de lei. Ce mai, iese de-un bor[! Trei[pe, pai[pe, cu Andrei... C\lin Torsan, 39 de ani, arhivar [i bibliotecar la Muzeul }\ranului Român, prozator, muzician. A publicat volumele individuale {coala de mucenici, Curtea Veche Publishing, 2005, Recycle BUN, Editura Humanitas, 2007, [i a participat la volumele colective Povestiri mici [i mijlocii (împreun\ cu Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Editura Curtea Veche, 2004, 2007, Cartea c u E Uri (împreun\ cu Roxana Moro[anu, Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Editura Curtea Veche, 2005. Cînt\ la fluiere tradi]ionale, flaut, mandolin\ [i voce în trupele Domni[oara Pogany [i Einuiea.

-ai spune fantasy [i nu-]i prea vine, e prea mult\ sim]ire omenesc-amar\ în carte; s\-i zici mix realisto-fantast, se duce tot hazul discu]iei [i al mizei care, în romanul lui Matei Florian, chiar submineaz\ clasific\rile [i verdictele. Cu o precizare: chiar dac\ scrie despre pitici [i despre lumile lor mici, felia de fic]iune pe care Matei Florian se simte ca acas\ nu e deloc una minor\. La primele pagini - pîn\ s\ intre în scen\ piticii -, romanul pare o lung\ scrisoare de dragoste, îns\ilat\ de un b\rbat care divagheaz\ din paragraf în paragraf, pierdut într-un incontrolabil flux de amintiri [i de senza]ii. {tim c\ e singur, izolat în vecin\tatea mun]ilor, c\ sufer\ în lipsa iubitei, c\-i e frig [i c\ se teme de iarn\. Taie lemne purtînd pe deget inelul primit de la ea [i la fiecare gur\ de aer înghe]at alunec\ inevitabil în trecut, smulgînd de aici litanii cu care pare c\ se autoflageleaz\. {tim c\ ceva grav s-a petrecut cu cei doi iubi]i, chiar dac\ ini]ial sîntem l\sa]i s\ intuim c\ nu ireparabil. {i a[tept\m, încuraja]i de shoturile energizante de umor din poveste, s\ vedem cum fata se întoarce la b\iat, [i, dac\ a[a stau lucrurile, cum arat\ o poveste de dragoste fericit\ [i literar valabil\. Exist\ îns\ un „bun\ diminea]a” cu care începe fiecare capitol/scrisoare [i care, de la un punct încolo, marcheaz\ mai mult decît ritmicitatea [irului de suspine ale b\rbatului rupt de lume, devenind un soi de refren întunecat al unei balade mai mult triste decît vesele. Cînd piticii într\ în scen\, o fac pe o stare cel pu]in bizar\ a protagonistului, care, încovoiat de triste]e [i de dezn\dejde, alunec\ la p\mînt, într-un abandon care suspend\ orice fel de capacitate, de nevoie sau de dorin]\ de a mai comunica cu lumea semenilor: „Era o lini[te greu de suportat, iar soarele mai avea pu]in pîn\ s\ dispar\ pe c\rarea lui din spatele p\durii, mi se p\rea nedrept s\ fie a[a, da, lucrurile ar trebui s\ r\mîn\ suspendate, crede-m\, nu puteam face nimic decît s\ suport lini[tea [i s\ a[tept, era greu [i m\ sim]eam învins, atunci am alunecat, dac\ ai [ti cît de firesc e s\ te întinzi la p\mînt, nu e nici un fel de ru[ine, ai s\ vezi c\, dup\ un timp, odat\ ce inima înceteaz\ s\ te mai asurzeasc\, începi s\ te obi[nuie[ti, s\ sim]i p\mîntul de sub tine ca un animal uria[ [i blînd”. Dezb\rîndu-se de „decen]a” lui preaomeneasc\, b\rbatul, concentrat s\ urm\reasc\ o furnic\ (sic!), se ca]\r\ ca-n trans\ pe o creang\ de frasin, cînd se treze[te brusc cu trei creaturi minuscule, trei ghemotoace de cea]\, care încep s\-i vorbeasc\. Primul care rupe t\cerea, administrîndu-i mustr\ri chiar de la prima vedere, pe motiv c\ fumeaz\ cam mult, este Usi, piticul peltic de cea]\ verde. Monologul lui Usi e întrerupt de interven]ia lui Altfred, piticul pedant, grav [i scor]os, de cea]\ galben\, mogîldea]\ cu morg\ academic\ [i cu o predilec]ie pentru dictoanele latine. Ultimul, [i pîn\ la urm\ cel mai important, este {i Hams [i Regretel, care î[i pierduse îns\ prima parte a numelui, {i Hams [i, în urma unui episod care va l\muri pe cît de poate motivul pentru care lumea piticilor [i via]a îndr\gostitului n\uc ajung subit s\ intre în vibra]ie.Apari]ia piticilor nu întrerupe [irul de scrisori în care cel abandonat se tînguie[te iubitei, povestindui fiecare detaliu care schimb\ coregrafia zilnic\ din satul înv\luit în cea]\ din creierii mun]ilor. Numai c\ în aceste scrisori, în care, treptat, î[i fac loc febra, delirul [i negura ce anun]\ tulburarea min]ii, apar pomeni]i, în pu]inele oaze mai senine, [i piticii, cu tot cu ordinea de care apar]in. Gradat, lumea fantastic\ fuzioneaz\ cu cea real\, iar ezit\rile între cele dou\ vor ]ine pîn\ la cap\t povestea într-un aer incert [i într-o ambiguitate care nu permite pauze. Cît despre bucla în care încape universul piticilor, ea face loc în poveste diverselor ordine [i specimene

de pitici [i pitice, cu un umor [i cu o candoare care contrabalanseaz\ în mod [i eficient [i necesar partea neguros-realist\ a pove[tii. Cu o evident\ pl\cere a am\nuntelor, Matei Florian inventeaz\ [i inventariaz\ diferite caste în care locuitorii acestei lumi sînt organiza]i (Piticii R\zvr\ti]i din Apartamentele cu Ferestre - PRAF, Ordinul Piticului de Stînc\ Pleistocel, Ordinul Culegerea Gheba, Ordinul Piticului Ubicuu C\l\tor, Piticul Intelectual castanian - PIC, Piticii Piti]i Urbani, responsabili pentru dezm\]ul din Noaptea Ciorapilor Impari) cu obiceiurile, cu crîmpeiele lor de istorie, dar [i cu pragurile care le-au dat lumea peste cap. Unul, cu semnifica]ie central\ în roman, ]ine de drama lui {i Hams [i Regretel, r\mas doar Regretel, dup\ ruptura de frumoasa [i „singuroasa” Tristina. Lumea piticilor e îns\ mult mai mult decît un intermezzo ludic [i artizanal, în care cu to]ii, scriitor [i cititori, lu\m o pauz\ de la încîlcelile suflete[ti care-l aduc în pragul nebuniei pe b\rbatul (s\-i spunem îndr\gostitul principal) r\mas singur. Lumea lui [i lumea lor ba se oglindesc ([i aici povestea lui {i Hams [i î[i cap\t\ sensul major), ba se repet\ una pe alta, în alt plan [i ton [i cu alte decoruri, ba se bruiaz\ - la un moment dat piticii Usi [i Altfred se apuc\ s\ scrie ei scrisori în locul „picioarelor pare” care zac în pat, r\puse de febr\ -, ba ajung chiar s\-[i afirme în mod r\spicat [i diferit adev\rurile. A[a se întîmpl\ spre finalul c\r]ii, unde se simte intens disputa dintre lumea fantasmelor [i realitate. Cî[tigul, din aceast\ confruntare Matei Florian, {i Hams {i Regretel, Editura Polirom, surd\ [i din ce în ce mai încordat\, Colec]ia „Ego.Proz\”, 2009, e revela]ia c\, cel pu]in în fic]iune, 264 pag. realitatea reprezint\ luxul de a fi o chestiune de alegere. {i Hams [i Regretel mai vine îns\ cu ceva: felul în care lumea col]uroas\ de aici [i acum e înnodat\ pe nesim]ite la o posibil\ alt\ lume, neaccesibil\ tuturor, dar incomparabil mai bogat\, ]ine de me[te[ugurile [i de intui]ia unui poet mai mult decît de o tehnic\ bine st\pînit\ de prozator. {i curgerea frazelor, [i riscul de a te juca [i cu planurile nara]iunii, [i cu limbajul, tot cu poezia au de-a face [i, mai mult, cu acel dram de curaj necesar prozatorilor care se încumet\ s\ scrie romane de dragoste [i c\r]i pentru copii, dou\ zone în care, de regul\, se cade în penibil [i în peltea. Nu se întîmpl\ asta în romanul lui Matei Florian, care, în plus, [i-a mai asumat un risc, anume s\ vorbeasc\ despre credin]\, alt\ prob\ de foc, [i nu doar pentru scriitori. Tot cu mijloacele ludicului o face, rescriind, într-un capitol întreg, un adev\rat climax al pove[tii despre contaminarea lumilor paralele, rug\ciunea „Tat\l nostru”, dup\ chipul [i nevoile fiin]elor pe care le-a creat în roman. Tat\l e Piticul Alb, carele este în cea]\, iar rug\ciunea e pentru salvare: a celor dou\ lumi, a iubirii, a limpezimii min]ilor încercate de negre fantasme. {i Hams [i Regretel e o poveste cu c\r\rui încurcate, în care r\d\cinile poetice, care se v\d la tot pasul, indic\ direc]iile de lectur\, fentînd reflexele obi[nuie ale cititorului de proz\. E o carte rar\, hibrid de st\ri [i contraste, care, în delirul aparent în care se dezv\luie la primul contact, ascunde limpezimea în care se desfac, pentru cine are timp [i r\bdare, chiar [i cele mai încîlcite emo]ii [i încerc\ri, de regul\ cele esen]iale. Alina Purcaru, 27 de ani, a lucrat ca redactor la departamentul de cultur\ al ziarului Cotidianul, este masterand\ la Universitatea Bucure[ti, sec]ia Literatur\ Comparat\ [i Teoria Literaturii, coautoare a romanului Rubik (Editura Polirom, 2008), a tradus Delta lui Venus, de Anais Nin (Editura Humanitas Fiction) [i colaboreaz\ la reviste culturale.

c`r]i

simona

popescu volubilis despre croa]i [i chinezi, despre columbieni, despre „mes semblables, mes frères”... cum cîteva zile s-a întîmplat s\ dau peste un text frumos [i plin de haz al lui Radu Andriescu. Era vorba despre un festival de poezie din China la care participase nu demult. Habar n-aveam c\, peste cîteva zile, la Sibiu, o s\ dau chiar de Radu care îmi va da num\rul din Contrafort cu textul lui - de fapt, r\spundea la întreb\rile Marianei Codru]. Vorbea despre multe acolo. Despre cum a fost el în China, într-un ora[ ca rupt dintr-un film american, un fel de Las Vegas în inima pustiului. Despre cum a fost el la casa memorial\ a poetului Chang Yao, unde, într-o vitrin\, erau expuse zece ro[ii carnete de partid ale bardului. Dar [i despre cî]iva tineri poe]i chinezi ca Wang Jiaxin [i Xi Chuan. Poe]i [i poe]i... Sau despre cînt\rea]a Yungchen Lhamo, care a p\r\sit China [i cînt\ acum în America (a cîntat cu Peter Gabriel, cu Billy Corgan de la Smashing Pumpkins [i cu al]ii). {i mai spune el, Radu, despre cum a b\ut ceai, a mîncat pîine [i a t\cut împreun\ cu poetul Emilian Galaicu-P\un vreo dou\ ore într-o mîn\stire budist\. Despre cum s-a întîlnit el în China, printre al]ii, cu poetul francez Jacques Darras, pe care eu îl întîlnisem, la rîndul meu, la Paris, cu o s\pt\mîn\ înainte (ce mic\ a devenit lumea!). I-a pl\cut de Darras, care a impresionat sala plin\ cu cei 400 (?!) de poe]i invita]i la festival citind un eseu. {i mie mi-a pl\cut de Darras. Nu în ultimul rînd pentru c\ are sim]ul umorului [i pentru c\ e traduc\torul lui David Antin. Din textul lui Radu re]inusem [i ceva legat de un b\iat care citise, tot la festival, ceva despre poezia de r\zboi. Un b\iat croat, e bine s\ fac aceast\ precizare. Cînd eram mai tîn\r\, poezia de r\zboi sau cea a „evoc\rii trecutului de lupt\ [i a r\zboiului de independen]\” (cum g\seai în manualul unic), poezia social\ în general era tot ce putea fi mai resping\tor ca literatur\. De fapt, din punctul meu de vedere, nici nu era vorba despre literatur\. Se legau între ele chestiile astea, care mai de care mai g\unoase: poezia social\, realist\, socialist\, patriotic\, tradi]ionalist\. Nu împlinisem 19 ani cînd aveam s\ dau deodat\ (e important acest deodat\ !) peste eseul lui T.S. Eliot „Func]ia social\ a poeziei” [i, mai ales, peste o carte extraordinar\, Vînt potrivit pîn\ la tare, cu scriitori germani din România care practicau, în felul lor, „func]ia social\ a poeziei” (Anemone Latzina, bra[oveanc\, era pe atunci preferata mea - modelul meu, cum se zice). S\ mai adaug aici [i prietenia mea cu trei b\ie]i, elevi [i poe]i, cu care pornisem la drum (pe aceea[i direc]ie) în literatur\. Nu fiecare în parte, ci rezultatul acestei întîlniri în mintea mea de fat\ care începuse s\ scrie a f\cut ca unele dintre cuvintele împov\rate de neant, de rugina unei s\race ideologii proletare s\ se încarce, încet, încet (pîn\ în ziua de azi), de un cu totul alt con]inut. Paradoxal, un con]inut cumva opus celui ini]ial. Da, opus! Existau, clar, dou\ feluri de poezie social\, realist\: aia oficial\ [i aia care, culmea, se opunea acestei „poezii obiective”, fiind în felul ei - subiectiv! - cu adev\rat realist\ [i cu adev\rat social\! {i

era a[a prin simplul fapt c\ g\seai acolo decupate detalii ale realit\]ii, aparent inofensive, care c\p\tau prin „montaj” un sens oarecum subversiv. Diferen]a dintre o poezie [i cealalt\ era aceea c\ una era f\cut\ de ni[te servitori (ai regimurilor sau ai literaturii ca institu]ie a[ezat\) [i cealalt\ de oameni liberi (versurile lor ar\tau curaj în fa]a realit\]ii, dar [i în fa]a preaa[ezatei literaturi). Prima, o poezie a Marii Minciuni; cealalt\, o poezie a micilor adev\ruri care vorbeau indirect, tulbur\tor, despre Marea Minciun\. Anii au trecut, cuvintele [i-au schimbat geometria (mereu variabil\). În seara în care Radu mi-a dat revista cu textul lui, mi-a ar\tat [i o antologie de poezie croat\. N-am apucat s-o citesc pe îndelete, dar mi-a l\sat o impresie puternic\ [i a stîrnit în mine un soi de entuziasm. Majoritatea scriu un fel de poezie biografist\, cosmopolit\ (ca s\ zic a[a), postmodern\ (cum se spunea [i în prefa]\), cu trimiteri culturale integrate unui discurs deloc „livresc”. Nu în ultimul rînd, textele au acea subversivitate pe care o caut în literatur\ (aici [i una de natur\ social\, chiar politic\). Titlul antologiei, If you Crash i nto a Cloud it won’t hurt (Croatian Poetry 19892009), e versul unui poet tîn\r, Simo Mraovic, plecat pe lumea cealalt\, nu demult, la 42 de ani. Selec]ia a fost f\cut\ de Ervin Jahic. Poezia din cei 20 de ani de la c\derea comunismului, un interval dureros, dificil pentru cei care au f\cut parte din fosta Iugoslavie. Fotografiile din carte, mari, cît o pagin\ format A4, sînt extraordinar de expresive: o fa]\ trist\, ni[te ochelari trendy, o privire sever\, triste]ea unei atitudini corporale, un profil, o mutr\, cum s\ zic, „invaziv\”... Cea care mi-a r\mas în minte pregnant este Sibila Petlevski. O fa]\ mare, rotund\, frumoas\, sprijinit\ nefiresc în mîinile mici, mici - imagine care mi-a amintit de Dora Maar, de imaginile ei cu fa]a în mîini. Am re]inut un vers din finalul unei poezii scrise de ea: „We are not incurable, - it is just that the times are like that”. „We” - ei, noi. A[a e, la ei sau la noi sau oriunde în alt\ parte a lumii, noi nu sîntem nevindecabili, doar c\... astea-s timpurile în care tr\im. Mam dus mai întîi la poe]ii de vîrsta mea, care mi-au pl\cut mai mult decît cei foarte tineri sau decît cei mai în vîrst\. L-am reperat [i pe b\iatul din textul lui Radu: Miroslav Kirin. De fapt, nu e deloc un b\iat, are cam vîrsta mea ([i ni[te ochelari care-l fac s\ semene cu prozatorul englez James Meek, cam tot de vîrsta noastr\). Miroslav are de gînd s\ fac\ [i o antologie a r\zboiului, aflu. Iat\ o carte care m\ va interesa. Pentru c\ v\d cum scriu poe]ii croa]i. Pentru c\ [tiu prin ce au trecut. Mi-am notat cîteva versuri pe o foaie. Nu mi-e clar cui apar]ine fragmentul: „I want to go home to the Netherland says Lui/ Me too says Brne/ Me too says Izes/ to the Nethermotherland with all of us”. Al\turi, pe hîrtie, numele lui Mile Stojk. {i mai departe: „If I could be born again/ And if I could choose, I would not choose/ This language, or this vocation”. N-a[ putea zice c\ nu-l în]eleg. Nu doar pentru c\ el

e croat, dar [i pentru c\ eu sînt românc\. Lîng\ cîteva cuvinte ilizibile, începutul unui poem al lui Damir Sodan: „In 1934, having lost his patroness/ who for forty years supported his writing/ and political engagement, W.B. Yeats”... Dar [i „I too have experimented - because if he is born a Croat/ a man cannot expect too much for life” (Boris Maruna?). Am în[irat într-o parte a paginii cîteva nume, un site. I-am dat cartea lui Radu, iam spus c\ \[tia, croa]ii, sînt de-ai no[tri. Nu [tiu dac\ Radu a în]eles ce vreau s\ spun. Ajuns\ acas\, i-am c\utat pe net pe noii mei prieteni (eu am o no]iune mai pu]in uzual\ de prietenie, în parantez\ fie spus). Mai întîi am scris pe Google numele lui Simo Mraovic. {i-am dat de un co[ciug de lemn l\cuit. Apoi l-am v\zut pe Simo foarte vesel [i relaxat, întins, cu mîinile sub cap [i zîmbind pe blogul lui care s-a oprit în 2008. Apoi lam v\zut pe Simo la o întîlnire cu publicul. Mai e înso]it de cî]iva colegi. În sal\ e întuneric. El vorbe[te pu]in ironic, îmi face impresia, iar în spatele lui, pe un ecran, imaginea luminoas\ a unei cascade, o ap\ coborînd necontenit. Simo vorbe[te cu cascada aia în spatele lui. Tot vorbe[te, de pe lumea asta [i cealalt\ în acela[i timp. Pe blogul lui Tomica Bajsic am putut reciti, printre altele, o poezie foarte haioas\ ([i t\ioas\ în acela[i timp) despre cum s-a dus el s\ se tund\. Mi-a amintit de Andrei Bodiu. Apoi am ajuns pe c\ile neb\nuite ale Re]elei pe site-ul Festivalului de poezie de la Rotterdam, unde au [i fost invita]i cei care au f\cut antologia. I-am putut auzi. De acolo am ajuns la cîteva bune site-uri în care i-am g\sit pe mul]i dintre cei antologa]i - de pild\ Croatia Poetry International Web. Bun\ treab\! Despre majoritatea dintre ei scrie Milos Durdevic. Foarte bine. L-am [i v\zut pe Durdevic, via Re]ea, pe o teras\ tipic american\. „Iat\ un tip de[tept”, miam zis. De la croa]i am ajuns la chinezi, c\ tot vorbea Radu despre ei. Mai întîi la Wang Jia Xin [i Xi Chuan. Primul este „one of the most important «post-Misty» poets and a major representative of contemporary Chinese poetry”. Post-Misty... {i mai e considerat [i cel mai influent dintre „poetcritics” din China. Xi Chuan e cunoscut mai ales pentru „his long prose poems” [i e traduc\torul în chinez\ al lui Ezra Pound (are [i o tez\ de doctorat despre Pound). M\ gîndesc la ei, în general la postmodernismul f\r\ postmodernitate, sub comunism. La ei e altfel acum decît a fost în Europa de Est, decît a fost la noi. Tr\iesc mai bine decît tr\iam noi în anii ’80, dar la noi nu erau 30 de scriitori în închisoare. De vreo dou\ s\pt\mîni aproape numai asta fac: citesc lucruri despre Croa]ia [i China, despre poe]i [i poete din Croa]ia [i China. Despre revista Quorum, „who brought postmodernism to Croatian literature and haven’t shaken it since” [i despre postmodernismul literar din China. M\ gîndesc la ce scria Radu despre superbul hotel la care era cazat, în camera dotat\ cu „un televizor uria[ la care-]i dai seama foarte repede c\ nu ai ce vedea. Doar seriale chineze[ti, emisiuni de divertisment,

discu]ii care nu au nimic din aciditatea posturilor de televiziune ale capitalismului balcanic [i un meci de tenis de mas\. De departe cea mai bun\ emisiune”. Apoi citesc despre „Creative postmodern wu-wei” [i privesc coperta unei c\r]i cu titlu „cool” (ceva cu „Post Urban Youth Fiction”) - sun\ bine, dar designul coper]ii pare s\ m\ trimit\ la un con]inut dubios, dar nu te po]i lua dup\ asta, nu? Îl ascult mai bine pe Liu Xiaobo, dizident. Apoi citesc despre croatul Miljenko Jergovic. El scrie undeva: „Living here is not that simple”. Nici aici nu e chiar simplu de tr\it. {i nici în China, [i nici nic\ieri. {i apoi o citesc pe Zi Sha. Cred c\ nici ei nui este prea u[or. Îmi place de ea. Parc\ ar fi o poet\ croat\, z\u a[a. Scrie poezii cu titluri ca astea: Refused a Visa at the US Embassy, The C hinese S ense o f R eality Comes from an Unimaginably Powerful Actuality. Sim]ul chinez al realit\]ii vine din aceast\ inimaginabil\ putere a actualit\]ii. M\ gîndesc c\ [i sim]ul românesc vine din aceast\ inimaginabil\ putere a actualit\]ii. Sim]ul poetic în general vine din aceast\ „inimaginabil\ putere a actualit\]ii” - de azi, de ieri, dintotdeauna. Pentru mine, Actualitatea e acum, în timp ce scriu, o informa]ie din 2007, legat\ de Festivalul de poezie din Medellin:

Medellin, iulie 2007 La sfîr[itul lui iunie, Fernando Rendón a venit în Europa, invitat la deschiderea Poesiefestival Berlin. A înmînat tuturor celor prezen]i un alt protest adresat guvernului columbian, a strîns sute de semn\turi, a rugat pe toat\ lumea s\ îl dea mai departe. Al]i unsprezece parlamentari columbieni, declara]i „disp\ru]i” cu ani în urm\ în jungla columbian\, au fost uci[i în circumstan]e necunoscute pe 18 iunie 2007. […] Acum trei s\pt\mîni s-a încheiat a XVII-a edi]ie a Festivalului Interna]ional de Poezie de la Medellin. Spectatorii au stat ore în [ir în ploaie s\-i asculte pe cei care au venit s\ le citeasc\. Între timp, a devenit act de curaj îns\[i participarea la acest eveniment. În afara ora[ului, pe drumul spre aeroport, au ap\rut patrulele diverselor mi[c\ri paramilitare care opresc ma[inile [i îi scot pe poe]i cu mîinile ridicate peste cap, pentru a le perchezi]iona bagajele. Pîn\ acum to]i au primit acordul de trecere. „Degeaba caut\. Armele poe]ilor nu le vor putea lua niciodat\”, a spus Rendón. Acolo, la Medellin, se st\ la coad\ pentru poezie. Acolo, la Medellin, faptul c\ poezia adun\ atîta lume devine periculos. Întîmpl\tor, dau în acela[i timp peste dou\ texte ale lui Vasile Ernu despre „func]ia poeziei în Rai [i în Iad”. Dar despre asta, data viitoare... Simona Popescu, 43 de ani, poet\, prozatoare [i eseist\, a debutat ca membr\ a grupului de la Bra[ov în volumul colectiv Pauz\ de respira]ie în 1991. A publicat mai multe volume de poezii (Xilofonul [i alte poeme - 1990, Juventus - 1994, Lucr\ri î n v erde - 2006), proz\ (Exuvii - 1997) [i eseuri (Volubilis - 1999, Clava. Critific]iune cu Gellu Naum, 2004). Coautoare a romanului colectiv Rubik (2008).

c`r]i

tiberiu stamate semnal jocul de-a luciditatea

u Ultimii eretici ai Imperiului Vasile Ernu este la a doua carte „scandaloas\”. Prima a fost N\scut în URSS, care a reu[it la apari]ie s\ stîrneasc\ reac]ii b\t\ioase din partea criticii. Imediat unii s-au pozi]ionat pro, al]ii - contra, o desp\r]ire a apelor de care pu]ine apari]ii editoriale au parte. Îns\ tocmai ele fac o carte s\ existe. {i de data asta Ernu „[i-a dat în petic” cu un fals epistolar între - surpriz\ - doi fo[ti locatari ai lag\rului sovietic, doi b\trîni lupi de mare ai oceanului stalinist. Unul e un terorist poc\it [i nu prea, care în tinere]e a încercat s\-l asasineze pe însu[i t\tucul popoarelor, cel\lalt - scriitor de la marginea imperiului, cu dou\ bagaje culturale pe care încearc\ s\ le poarte în noua lui ]ar\ (s\ nu ne repezim s\ facem analogiile, pîn\ la final autorul ne avertizeaz\ c\ nu poate dezv\lui identitatea celor doi sau cît din ei e fic]iune). Dincolo de aceste cam r\suflate conven]ii literare, altceva e exploatabil în Ultimii eretici ai Imperiului. Ernu dinamiteaz\, în buna tradi]ie a terorismului interna]ional sovietic, multe dintre ideile despre lumea în care tr\im [i politica (a se citi la el PR-ul, marketingul etc.) care o conduce, prea u[or adoptate [i insuficient digerate. Autorul e un socratic pe dos, care nu mai ajunge din replic\ în replic\ la Adev\r, ci - sabotor al ideilor primite de-a gata - se mul]ume[te cu provocarea inteligent\. Poate c\ în subtextul acestei atitudini st\ ascuns\ [i morala multistratificatului scenariu esopic din carte: Adev\rul e din ce în ce mai greu de dibuit sau de formulat, eventual e bun [i scepticismul str\lucitor, care s\-]i ia ochii. Multe sînt ideile pe care Ernu le demonteaz\, le combate sau le ridiculizeaz\ ([i va trebui s\ citi]i cartea pentru a le afla pe toate) - pentru c\ autorul, de forma]ie filosofic\, lucreaz\ numai pe baz\ de idei, de aceea cînd are dreptate e imbatabil, iar cînd se în[al\ r\mîne complet descoperit. Cu toat\ provocarea [i îndoiala, peste volum planeaz\, totu[i, o mare afirma]ie. Sistemul capitalist nu propune obligatoriu o inginerie social\ mai bun\ decît cea a comunismului. Ba cele dou\ se [i aseam\n\ pe undeva, în meschin\rie, doar c\ sînt fundamentate pe discursuri diferite. În timp ce stalinismul a dus o politic\ a vorbelor, a propov\duirii adev\rului social [i de aici, concluzioneaz\ unul dintre ego-urile lui Vasile Ernu, iat\ îngem\narea cu religia cre[tin\ (ce sofism frumos: e ca [i cum ai spune c\ melcul [i renul seam\n\ pentru c\ amîndoi au coarne) -, capitalismul a oficiat prin bani. Biserica lui e Banca. Nu [tim care e biserica primului, dar putem b\nui c\ e colhozul. Mergînd pe fir, autorul ajunge [i la constatarea c\ „Auschwitzul a 23 [i 15 minute cobor în Caracal. Cu un pic de noroc, reu[esc s\ ajung în nu e acela[i lucru cu Gulagul”. Aici trebuie s\ m\rturisesc c\ unitate înainte s\ se schimbe ziua. Lîng\ panoul Sosiri/Plec\ri, un bunic cu Vasile Ernu nu-mi mai place. Fronda [i provocarea cad în facil o c\ciul\ ciudat\ de blan\ (mo[ul mi se adreseaz\ cu „nepoate”) îmi spune c\ [i în cinic. Am în]eles de la bun început c\ e o înscenare de idei, pîn’ la Deveselu po’ s\ ajung [i pe jos, nu-s decît vreo 5 kilometri. Dar, dac\ numai c\ acum e cam mult. Aceea[i poveste se petrece [i în vreau s\ iau personalul de Corabia, s\ stau cu el, c\ el merge tot acolo. Ar urma s\-mi fragmentul care seam\n\ foarte mult cu o legitimare a terorismului: mai spun\ s\ nu m\ mai holbez la c\ciula lui, c\ci nu mai mu[c\ de vreo cî]iva ani „Terori[tii critic\ radical atît lumea lor, nefiind de acord cu buni, de cînd animalul a fost jupuit. Dar n-o face. aristocra]ia lor de tip tradi]ional, pe care o consider\ la[\ [i Cei 5 kilometri trec repede; cobor curînd cu mo[ul în întuneric. Nu-l v\d, îi aud vîndut\ lumii occidentale, dar critic\ radical [i lumea occidental\, doar vocea aspr\. considerînd-o un r\u fundamental. De fapt, terori[tii sînt - Pricepu[i, nepoate. O iei p’ in fa]\ pi la canton [i dupe-aia ]ii drept drumul [i destul de occidentali în gîndire. Dac\ ne uit\m ajungi în poarta unit\]ii. cu aten]ie, vedem c\ forma de teologie Îmi sar ochii uitîndu-m\ dup\ canton, valiza de lemn plin\ cu ciorapi murdari musulman\ cea mai radical\ este o cînt\re[te brusc 50 de kilograme, calc în ceva ce pare s\ fie o serie de b\l]i, nici combina]ie de aristotelism, tradi]ie urm\ de drum drept, de canton nici m\car atît. Iar mo[ul nu mai e. Doar o bezn\ biblic\ [i neoplatonism. [...] Ei fac Vasile Ernu, Ultimii eretici ai Imperiului, în care îmi aud gîfîiala, ca [i cum, adormind în tren (dar în care dintre ele?), aceast\ dubl\ critic\ foarte Editura Polirom, Colec]ia „EGOgrafii”, m-am injectat într-un co[mar. Dup\ cîteva minute de orbec\ial\, disting Ia[i, 2009, 320 pag. eficient, într-o perioad\ în care ni[te lumini [i m\ îndrept spre ele, cu picioarele ude [i înghe]ate. Stelele critica tradi]ional\ nu mai zvîcnesc deasupra prin sp\rturi de nori, ca într-o halucina]ie. M\car defunc]ioneaz\ [i s-a transformat în marf\.” (p. 192) ar ninge! Demonstra]ia curge mai pu]in fericit, nu mai are - de exemplu - percutan]a *** [i firescul tezei conform c\reia po]i critica orice atîta Locotenent-colonelul \sta arat\ ca o m\tur\: e slab [i în partea de timp cît ai argumente, c\ nimic nu e subîn]eles, sus p\rul îi face explozie, e ]inut cu greu în frîu de chipiu; are o c\ tab\ra victorio[ilor în istorie (a se citi „a capitalismusta]\ unic\ în lume. Se a[az\ la birou [i î[i mai aprinde un Kent, apoi mului occidental”) nu e infailibil\ doar pentru c\ se ridic\ brusc, cuprins de o inspira]ie, dar se r\zgînde[te [i se a[az\ la a cî[tigat partida. loc. În înc\perea mic\, mirosul acru (clasic în orice unitate militar\) e În cheia asta prefer s\-l citesc pe Vasile Ernu. str\b\tut de un iz pregnant de petrosin. Pe u[a lui scrie: Comandant. Altfel, cartea lui e ca o - Soldat, ce tot spui? C\ ai intrat în unitate... pe unde? {i cînd s-a întîmplat b\utur\ tare, tonic\ asta? Azi-noapte? Ia mai zi-mi înc\ o dat\ povestea, îmi ordon\ el [i î[i la început, te face scoate chipiul [i d\ din cap neîncrez\tor în fa]a imaginilor pe care cuvintele s\ te crezi inteligent mele i le-au proiectat în minte. [i s\ sim]i mai Are un aer u[or amuzat. Casc gura s\ o iau de la cap\t, dar el ridic\ receptorul limpede. Apoi te las\ [i-mi face semn cu el s\ m\ opresc. confuz în fa]a reali- Cine a intrat OS (Ofi]er de Serviciu)? Stanca... ? S\ vin\ urgent la mine în birou! t\]ii. {i întreb\rile sînt tot Stanca e locotenent, arat\ ca un fecior de cas\ dintr-un film de epoc\; pe tenul neverosimil acolo. de alb i se ivesc dou\ pete neverosimil de ro[ii, iar must\cioara blond\ pare sintetic\ - trucuri de machiaj. Nu are mai mult de 27 de ani, st\ cu o figur\ grav\ în u[\, ai zice c\ e gata s\ le[ine. - Stanca... Intr\ [i ascult\ aici treab\. Tiberiu Stamate, 26 de ani, doctorand al Facult\]ii de Litere, Universitatea din A[adar... am v\zut lumin\ pe cîmp, de[i n-a[ putea spune cu siguran]\ c\ lumina era lumin\ sau Bucure[ti; profesor de englez\, coordonator c\ cîmpul era cîmp. Dup\ ce am coborît din tren, am mers ca liliacul, ghidîndu-m\ dup\ un instinct care PR al Editurii Paralela 45. A colaborat la publica]iile: aLtitudini, România în acel ceas de noapte s-ar putea s\ fi fost dereglat de oboseal\ [i de frig [i de dezn\dejde. De fapt, literar\, Cuvântul, Ziua. auzeam cum îmi zvîcnea ceva în ma]e, ceva între enervare [i disperare. Am fost tentat de cîteva ori s\

adrian

buz

dou` pachete de chesterfield

transferul

c`r]i

cartea de proz` scurt`

gruia dragomir l<ve made in Russia am tot ce prime[te undeva într-un loc ascuns de soare [tampila made in U.R.S.S., mai nou Russia, te duce cu gîndul la ceva grosolan, masiv, greoi, milit\ros, rece, f\r\ nici un fel de delicate]e sau de subtilitate, dar foarte practic. Se aplic\ mai ales la perechile de ghete care, de[i greoaie, vor trece prin toate noroaiele/z\pezile f\r\ nici o problem\, la Katiu[ele care nu prea ]in cont de precizie, ci arunc\ cu un bra] generos de rachete undeva într-un perimetru la fel de generos din jurul ]intei, la Kala[urile care nu sînt deloc estetice, dar sînt al naibii de precise [i atît de eficiente încît unele ]\ri [i le-au urcat pe steag. La fel se întîmpl\ [i cu pove[tile de dragoste/iubire made in Russia. Cînd am pus mîna pe antologia From Russia with Love, am m\ întind pe jos, chiar dac\ ceea ce sim]eam în picioare era un fel de ogor, în orice caz fost cam naiv s\ m\ încred întocmai în litera titlului. Cele un teren neregulat, clisos. La un moment dat m-am împiedicat în ni[te sîrme care optsprezece proze scurte sînt în primul rînd pove[ti de p\reau legate de ceva. Am reu[it s\ trec de ele, s\ merg mai departe. Cînd lumina a început dragoste ratate, nu este nimic roz în ele, nici un fel de inimioar\, s\ semene cu o lumin\, mi-am dat seama c\ era un pic de cea]\. M-am doar am\r\ciune, dezgust, frustrare, dezam\gire, decaden]\, trezit pe o alee asfaltat\ [i la un alt moment dat am auzit o ma[in\. nimic pozitiv, nici un fel de raz\ de soare sau de speran]\. La ru[i Un Aro, care a oprit lîng\ mine [i eu am întrebat: dragostea se amestec\ de cele mai multe ori cu politicul, cu r\zboiul, cu tranzi]ia - Mai e mult pîn\ la unitatea militar\? [i chiar m\ a[teptam oribil\ care transform\ totul într-un interes, într-un schimb, în prostitu]ie, viol [i s\-mi r\spund\ Mo[ Cr\ciun, cu cotul scos pe geam. violentare. Nu v\ iluziona]i, în aceast\ antologie ru[ii nu iubesc, sau atunci - Cum adic\, mi-a r\spuns un chi[toc de ]igar\ - e tot cînd o fac e o chestie aproape grotesc\. ceea ce am reu[it s\ v\d. Ludmila Uli]kaia este cea care deschide antologia: ne prezint\ dou\ - Cum adic\ „cum adic\”? am întrebat eu iritat. personaje adulterine care se iubesc, dar se tr\deaz\, împinse de sistem, [i - Adic\ ce unitate? E[ti în unitate. care se resemneaz\. Este poate singura poveste cu adev\rat de dragoste... Am c\zut pe gînduri pentru o clip\. A[a ceva nu se în rezerv\. Chiar dac\ fusese turnat\ de amant, femeia nu-l refuz\ cînd poate, pentru c\ o unitate are por]i [i garduri [i la ora iese de la închisoare, dup\ aproape 20 de ani, dar nici b\rbatul nu-[i asum\ asta ar trebui s\ fie acolo santinele. Probabil c\ m-ar în totalitate fapta, ci prefer\ s\ zboare pe sub fi împu[cat vreuna, de mil\. radar. Anna Politkovskaia are [i ea un text politic despre iubirea dintre doi invalizi ce se petrece - Tu unde mergi? am întrebat chi[tocul care conduîntre pere]ii unei cl\diri distruse de bombardamente cea ma[ina. din Groznîi. Textul Svetlanei Vasilenko începe cu - La Bateria a 3-a. Dar tu? un dublu divor] [i se continu\ cu o be]ie crunt\ cu - Tot acolo, am zis eu repede, ca s\ termin circul. accente lesbiene [i fantastice. Povestea de dragoste - E[ti sigur? Ce faci cu valiza aia? De unde vii? a lui Zahar Prilepin are în prim-plan un soldat f\r\ Aici mi s-a rupt filmul. Prea multe întreb\ri dificile, c\zînd inim\, obsedat de dorin]a de a ucide, [i o femeie ce toate în acela[i timp în mintea mea ucis\ de efort, pe fondul r\mîne v\duv\ [i plin\ de am\r\ciune. So]ul lui unui somn iminent. Serghei Bolmat este excelent, cinic: un pap\-lapte care are {oferul mi-a zis azi-diminea]\, cînd m-a adus înapoi la comandament impresia c\-[i iube[te so]ia adulterin\ ajunge s\ încerce s\ mi se fac\ formele, c\ a crezut c\ sînt un strigoi sau un somnambul s\-[i r\zbune dezonorarea cu un ciocan, dar e f\cut din sau ceva de genul \sta. Mi-a mai zis c\ am c\cat-o, pentru c\ \[tia-s sup\ra]i c\ am vorbe de amant [i i se cump\r\ t\cerea: „Î[i aminti de so]ia intrat în unitate dracu’ [tie pe unde [i nu m-a v\zut nimeni, ar fi trebuit s\ m\ înregistreze lui - so]ia i se p\rea o scandalagioaic\ desfrînat\ [i meschin\.” ofi]erul de la poart\, ar fi trebuit s\ m\ vad\ cineva. {i mi-a mai zis [i c\ am mai c\cat-o Proza lui Mamleev este dezam\gitoare, destul de slab înc\ o dat\, pentru c\ veteranii au mirosit în mine un pilos. La bateria a 3-a mai sînt vreo scris\: ne prezint\ un caz patologic al unui tip care se 4 craioveni sclifosi]i. Care au ap\rut în unitate de la jur\mînt încoace. Mi-a mai zis [i c\ el tot îndr\goste[te doar de femei/b\rba]i mor]i - f\r\ nici e caporal [i c\ e [oferul comandantului. {i c\ e unul dintre veteranii \ia de care ar fi bine un fel de necrofilie, pentru asta mai ave]i de a[teptat pîn\ s\ te fere[ti, pentru c\ e un nemernic. P\rea c\ nu glume[te. la Dragostea lui Sanka a lui Sorokin, unde ve]i g\si o scen\ M\ rog, cam asta le-am relatat, dar versiunea necinematografic\ - f\r\ detalii de atmosfer\ de sex cu o moart\ în putrefac]ie. În aceast\ antologie sau detalii care tr\deaz\ starea psihologic\, f\r\ culoare, doar faptele; cum a[ putea s\ le ajungi de multe ori s\-i dai dreptate lui Gorcev, care spun c\ episodul a avut coloana sonor\ asigurat\ de cîntecelul de copii pe care îl cînta spune: „Privi]i dintr-o anumit\ parte, îndr\gosti]ii nu G\r\g\u cînd jucam ping-pong: Un broscoi la patinaj/ A c\zut la un viraj/ {i-a rupt mîna [iproduc o impresie pl\cut\.” un picior/ {i-a r\mas de-un dinte chior. Cum a[ putea? O proz\ cu accente americane á la Bret Easton Ellis From Russia with Love, Galina n egru, este cea a lui Vladimir Spektr, Imagini a lb-n Comandantul începe s\ rîd\. Rîde [i locotenentul, îns\ neautentic, cu întîrziere. Rîde ca Dursthoff (coord.), traducere din limba rus\ de Ruslan Câr]a, film mut, care ne prezint\ o bîrf\ [i o discu]ie meditativ\, o slug\ toant\ [i îmi dau seama cam cît de tare i se pune pata pe mine, ajutat de fapte [i Editura Art, Colec]ia „Biblioteca purtat\ deasupra unor cocktailuri scumpe, a rusoaicelor aparen]e: dincolo de faptul c\ sînt pilos (m\ întîlne[te direct în biroul comandantului), i-am Ideal\”, 2009, 348 pag. de bani gata; conversa]ia se las\ cu con[tientizarea creat probleme (înainte s\ apuc\m s\ ne prezent\m). Trebuie s\ n\scoceasc\ o întreag\ unei crime. procedur\ ca s\ m\ introduc\ oficial în unitate, în a[a fel încît s\ nu ias\ nasol. Reiese c\ am Un greu al prozatorilor ru[i prezent în aceast\ trecut prin vreo sp\rtur\ a gardului, f\r\ ca vreuna dintre santinele s\ m\ fi v\zut, [i am p\truns antologie este [i Erofeev. În Masaj c hinezesc el ne spune povestea de pîn\ în mijlocul unit\]ii. Dar cum dracu’ s-a putut întîmpla una ca asta? pare s\ spun\ figura dragoste/erotic\ a unui scriitor/narator cu o maseuz\ chinezoaic\ lui n\uc\. Unitate despre care în]eleg c\ e tot o cazarm\ precum cea din B\r\gan, cu avia]ie, minor\, printre cîteva medita]ii cu tent\ filozofic\ asupra lumii transmisiuni [i tot restul. {oferul m-a pescuit de pe aleea dintre popota ofi]erilor [i chineze taoiste-comuniste. În orice caz, eroticul ia prim-planul, Comandamentul unit\]ii de artilerie. a[a cum era de a[teptat, pentru c\ pîn\ [i americanii [tiu Comandantul î[i mai aprinde un Kent (nu-[i cump\r\ ]ig\rile de la chio[cul c\ sexul vinde, îns\ povestea se termin\ în coad\ de pe[te, unit\]ii, e clar c\ e dispus negocierii reciproc avantajoase a anumitor aspecte cu un threesome nu foarte reu[it [i cu maseuza transformîndudin via]a soldatului - pare un [p\gar comun) [i îi spune locotenentului s\ m\ se într-o gimnast\/agent secret ce plonjeaz\ în gol de repartizeze la bateria a 3-a. la etajul 18 (tot atîtea cîte proze sînt în antologie) pentru - Ia stai o ]îr\, zice el cînd aproape c\ ies pe u[\. În fi[a ta scrie c\ taic\a-i înscena o situa]ie dubioas\. tu e scenograf [i pictor... Nu crezi c\ ar putea s\-mi fac\ 100 de felicit\ri de Cum iubesc ru[ii? Ciudat. În geac\ de camuflaj, anul nou? A[a, de mîn\, pe un carton mai sub]ire, ceva cu un tun [i ni[te lauri Prin sîrm\ ghimpat\, traumatizant, pornografic, trist, frumo[i de bronz... În]elegi cum? Ia vezi, vorbe[te, cu el, te rog frumos. deprimant, post-apocaliptic. De fapt, titlul antologiei Ar putea fi începutul unei colabor\ri pl\cute, m\ gîndesc. Pe de alt\ este unul foarte cinic, pentru c\ numai despre dragoste parte, m\ îndoiesc c\ el î[i d\ seama ce îmi cere. Nu-mi pot lua ochii de pe nu e vorba în From Russia with Love. Ce e [i mai ciudat, musta]a lui. sau poate c\ nu, e c\ între diferite antologii de proz\ scurt\ pe o astfel de tem\ la americani [i la ru[i, r\zboiul rece ar fi still on. Volume de proz\ scurt\ ale unora ca (fragment din romanul autobiografic 1989) Miranda July sau Augusten Burroughs, autori americani, trateaz\ aceast\ tem\ dintr-o cu totul alt\ perspectiv\: la ambii exist\ iubirii neîmp\rt\[ite, triste, dar la ei apare Adrian Buz, n\scut `n 1971, autor al volumelor de proz\ Ultimul capitol [i Zidul moale, (ap\rut în Colec]ia EGO. Proz\ la Editura Polirom, în 2005). A tradus din William Burroughs, John Dos Passos, Neil LaBute, Hunter S. întotdeauna o fine]e, o speran]\ [i un orizont roz, pl\cut, cald.

Thompson [i Bret Easton Ellis. Coordonator al colec]iei „Byblos“ la Editura Curtea Veche.

c`r]i

u pu]ini sînt cei al c\ror Cr\ciun 2007 va fi fost ros de obsesii [i de spaime, e doar unul dintre chipurile schimonosite de ur\ [i de degenerare. În jurul lui Zia se ]ese o plas\ a rela]iilor (umane întunecat de imaginile cutremur\toare ale asasin\rii [i politice) dictate de orice altceva decît normalitatea. Frapeaz\ atît lui Benazir Bhutto în timpul unei manifesta]ii imagina]ia autorului (care face [i desface pe un fundal istoric menit electorale. Poate mai pu]ini î[i amintesc îns\ de s\ credibilizeze), cît [i aparenta deta[are cu care se aventureaz\ în tat\l acesteia, Zulfikar Ali Bhutto, pre[edinte [i apoi prim-ministru teritorii r\mase obscure pîn\ ast\zi. al Pakistanului în anii ’70, înl\turat de la putere [i ulterior executat Sim]ul umorului, împrumutat generos personajelor [i situa]iilor, cu presupusul aport al unui fost apropiat - generalul Mohammad contrabalanseaz\ o atmosfer\ aproape irespirabil\. Într-un articol Zia-ul-Haq. Moartea celui din urm\, înv\luit\ la rîndul s\u de mister, intitulat Hohote de rîs, Julia Slavin enumer\ poten]ialii predecesori st\ în centrul unui remarcabil roman al anului 2008: Explozia întîrziat\ literari ai scriitorului: „Explozia întîrziat\ a fructelor de mango a fructelor de mango. Actual [ef al BBC, sec]ia în limba urdu, fost face parte din tradi]ia lui Catch 22, dar aminte[te [i de comediile membru al for]elor aeriene pakistaneze, Mohammed Hanif a f\cut mu[c\toare ale lui Philip Roth, realismul magic al lui Salman valuri cu aceast\ prim\ carte, premiat\ [i comentat\ îndelung. Rushdie sau co[marurile febrile ale lui Franz Kafka”i. Apropierea Fic]iunea cu substrat real pentru care opteaz\ jurnalistul se de Joseph Heller nu a trecut nesesizat\ de niciunul dintre integreaz\ cu succes în linia controverselor [i a conspira]iilor care recenzen]ii lui Hanif: paradoxurile institu]ionale [i birocratice înfierbînt\ imagina]ia public\ [i privat\. Povestea spus\ fac obiectul unor scheciuri axate pe tipuri u[or identificabile de Ali Shigri, pilot pakistanez ce descoper\ treptat de indivizi, reac]ii, comportament. Contextul istoric absurdit\]ile academiei pe care o serve[te [i atrocit\]ile de factur\ recent\ [i de natur\ controversat\ a politicii la nivel înalt, capteaz\ aten]ia din primul împiedicat apari]ia bulversantului volum în Pakistan; moment. Naratorul de ocazie plonjeaz\ ceea ce d\ îns\ via]\ personajelor este o universalitate direct în subiect: romanul se deschide cu crud\, care amuz\ [i îngroze[te în mod egal. ultimele imagini înregistrate ale generalului Mini[tri, ambasadori, angaja]i ai serviciilor Zia [i ale celor care, pe 17 august 1988, îl secrete, ofi]eri, de]inu]i, jurnali[ti, medici, înso]eau spre avionul ce avea s\ se pr\bu[easc\ victime sau tor]ionari, întreaga popula]ie a la cîteva minute dup\ decolare. Dac\ explica]iile romanului î[i execut\ dansul tragicomic oficiale au lipsit, scenarii ale unui asasinat sub semnul sl\biciunilor, al ipocriziilor, al au circulat mereu. Romanul lui Hanif le temerilor, al frustr\rilor. Nimeni nu e scutit, poten]eaz\ inteligent, umplînd golurile to]i par caricaturi într-o lume ie[it\ din ]î]îni, cu un amestec hipnotic de fapt [i specula]ie. [i totu[i posibil\. Sfaturile primite de Zia de Presupusa m\rturie a unui individ la „omologul român”, Ceau[escu, a c\rui neconsemnat în istoria convenabil\ e folosit\ recunoa[tere interna]ional\ o invidiaz\, adaug\ pentru a construi satira la adresa derapajelor savoare pentru cititorul român. Anecdoticul dictaturii. Existen]a lui Ali e dirijat\ de coinciden]e coloreaz\ tabloul sumbru, salvînd cartea de interpret\ri periculoase; interogat [i încarcerat temporar, literale, ca „document”, [i cititorul de depresia unei suspectat de complot al\turi de colegul de camer\ supradoze de „realitate”. În ce prive[te inten]iile subversive, disp\rut, el pare vocea critic\ autorizat\, venit\ din\untrul declara]iile autorului se încadreaz\ în tonul general persiflant: sistemului. Obiectivitatea relat\rii nu intr\ în discu]ie: ferm „E o oper\ de fic]iune, con]ine un avertisment în acest sens; prin convins c\ tat\l i-a fost asasinat din ordinul lui Zia, tîn\rul se înscrie urmare, avoca]ii îmi spun c\ ar trebui s\ fie impermeabil\ la acuza]ii în lunga serie a celor care uneltesc împotriva acestuia. Cînd sensul de calomnie”ii! [i m\sura dispar, supravie]uirea presupune compromisuri, egoism, subiectivizare maxim\: Ali o demonstreaz\ pas cu pas. _________ The Washington Post, 18.06.2008 Sarcasmul, ironia necru]\toare, concluziile-sentin]\ sînt în Interviu cu Nadir Hassan, Newsline, aprilie 2008. ton cu universul aberant surprins f\r\ menajamente: mistificarea, http://www.newsline.com.pk/NewsApr2008/bookmarkapr.htm manipularea, meschin\ria, tr\darea, înver[unarea fac legea acolo unde legile au încetat s\ conteze [i adev\rul s\ intereseze. Cristina Chevere[an are 31 de ani, este lector la Catedra de Englez\ a Universit\]ii de Destinele individuale explodeaz\ la propriu [i la figurat, Vest din Timi[oara. Traduc\toare, critic literar, cronicar al revistei Orizont, doctor în filologie, ilustrînd efectele corup]iei [i ale r\ului generalizat. Figura autoare a dou\ volume de studii [i cronici [i a trei c\r]i traduse, ultima împreun\ cu {erban unui lider impun\tor cu numele [i cu uniforma, dar nesigur, Foar]\.

cristina chevere[an

bookalert incident cu fructe-grenad`

Mohammed Hanif, Explozia întîrziat\ a fructelor de mango, traducere de Gabriel Pavel Honciu, Editura Leda, 2009, 400 pag.

maria

manolescu nesigurantze am visat

entru mine, rubrica din Noua literatur\ este un fel de raport lunar de activitate. Ceva de genul „care e cel mai semnificativ lucru din luna care a trecut”. În termeni de „cred c\ merit\ s\ împ\rt\[esc acest lucru”. A[a c\: Am visat c\ eram în ma[in\ cu iubitul meu (care conducea) [i cu doi foarte dragi prieteni. Eram pe drum, tocmai ne întorceam de la malul m\rii [i [tiam urm\toarele lucruri: trebuia s\ ajungem la o gr\din\ zoologic\ special\, numai cu p\s\ri. R\pisem cele mai frumoase exemplare din acea gr\din\, ni[te p\s\ri m\iastre (m\iestre?), f\cute numai [i numai din lumin\. P\s\rile erau în portbagajul ma[inii. Noi eram mîndri de noi, le oferiser\m cîteva ore de briz\ [i de libertate [i de zbor (toate fazele \stea mi le aminteam, [tiam c\ le f\cuser\m înainte de-a începe visul). Am ajuns la poarta gr\dinii zoologice [i am intrat cît de silen]ios am putut. Ne str\duiam s\ nu aud\ nimeni ma[ina, dar nu mai [tiu exact cum am f\cut lucrul \sta. Noi trebuia s\ trecem neobserva]i, dar de fapt era imposibil pentru c\ ma[ina str\lucea foarte foarte tare, din cauza luminii p\s\rilor m\iestre (m\iastre?) din portbagaj. În fine, am ajuns în fa]a cu[tii lor [i am deschis portbagajul. Numai c\ p\s\rile muriser\, absolut toate. }in minte fiecare tr\s\tur\ de pe fa]a fiec\ruia dintre noi, a[ putea [i acum s\ le desenez, pentru c\ n-am v\zut în via]a mea fe]e mai sup\rate [i sper s\ nici nu mai v\d vreodat\. În clipa aia a ap\rut paznicul gr\dinii zoologice, care ne-a spus „Voi sînte]i sup\ra]i c\ au murit p\s\rile, dar p\s\rile \lea nici nu existau. Da’ acuma io mi-am pierdut jobul”. M-am trezit cu senza]ia c\ am fost tras\ pe sfoar\, c\ un paznic de la Zoo n-ar fi folosit niciodat\ cuvîntul „job”. În rest, luna asta n-am scris nimic altceva, m-am îndr\gostit de Zero grade Kelvin a lui Adrian {chiop, m-am îndobitocit muncind, am fost la vot, am ratat întîlnirea cu Grunberg [i am b\ut mai mult decît de obicei. V\ doresc Cr\ciun fericit [i un An Nou cu vise frumoase.

Maria Manolescu, 28 de ani, masterand\ în playwriting la UNATC. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului dramAcum 3 (edi]ia 2006), cu piesa With a little help from my friends. Debut editorial: Halterofilul din Vitan, Editura Polirom, 2006. Maso Blues Bar, în În 2007, la Teatrul foarte Mic s-a pus în scen\ piesa Sado-M regia Gianinei C\rbunariu.

picioarele femeilor

icioarele femeilor sînt desf\cute larg, a[a c\ eu îmi cînt. copila[ul acela de tain\. Uneori, atît de adînc\ e rana, încît nu e suficient\ o poveste gen „mai am\rît B\rba]ii sînt din ce în ce mai nervo[i, dar [tiu c\ pentru ei ca mine nu e nimeni”. Atunci, singura solu]ie posibil\, singura explica]ie pentru se-ntîmpl\. Se lini[tesc. S\ stai deoparte, s\ nu po]i face nebunia care se acumuleaz\, care le doboar\ pe femei [i le face s\ se urasc\ nimic altceva decît s\ te ui]i - este o încercare, dar eu nu scot între ele [i s\-[i distrug\ copiii, r\mîne cine-[tie-ce r\u din afar\. Oamenii din o vorb\. Oricum, de felul meu sînt o fire potolit\. Cînd eram copil, eram Susul-Pl\jii, de unde sînt eu de fel, vorbeau despre ni[te fiin]e c\rora le considerat\ respectuoas\; în tinere]e, treceam drept o femeie discret\. spuneau Momîie-Poli]ai - ni[te pocitanii cu p\l\rii mari, care ]î[neau parc\ Mai tîrziu, se spunea despre mine c\ posed în]elepciudin apa oceanului ca s\ dea iama-n femeile u[uratice [i s\-i înghit\ întregi nea maturit\]ii. În ziua de ast\zi, dac\ taci, e[ti pe copiii neascult\tori. Mama mea avusese [i ea de-a face cu fiin]ele-alea privit ca o ciud\]enie [i marea majoritate a celor în copil\rie [i oamenii ajunseser\ de le visau chiar [i cu ochii deschi[i. O de-o ras\ cu mine par s\ fi uitat cît de frumos vreme disp\ruser\, dar apoi se întorseser\, cu p\l\rii noi, parc\ [i mai mari este s\ spui mult vorbind pu]in. Ast\zi, limbile - prin anii patruzeci, cînd s-au petrecut pe ]\rm cîteva lucruri comentate func]ioneaz\ cu de la ele putere, f\r\ nici la modul: „Ia uite-acolo, vezi, ce ]i-am spus io?!” Cum a fost, de pild\, cu un ajutor din partea min]ii. {i totu[i, mai femeia aia care se t\v\lise prin nisip cu b\rbatul vecinei [i chiar a doua demult eram în stare s\ port o discu]ie normal\ zi a lovit-o damblaua la fabrica de conserve, de i s-a învîrto[at mîna pe [i, dac\ se ivea ocazia, [tiam s\-mi sus]in cle[tele de apucat cutiile - [i n-avea decît dou\zeci [i nou\ de ani pe punctul de vedere cu destul\ putere, cît s\ vremea aia. Sau alt\ femeie, care locuia tocmai în Silk [i nici nu voia s\ pun stavil\ unui pîntec - sau unui cu]it. Dar [tie de oamenii din Susul-Pl\jii - asta ce-a f\cut: a luat o lantern\ [i un acum nu mai sînt, pentru c\-n anii [aptezeci, act de vînzare-cump\rare [i le-a ascuns în nisipul de cînd femeile au început s\ se a[eze c\lare pe pe plaja din fa]a casei lui socru-s\u, în ideea c\ scaunele întoarse cu spatele [i s\ danseze la televizor trimitea ea vreun b\tut-în-cap s\ le dezgroape sco]îndu-[i în fa]\ ru[inea, cînd toate revistele au în timpul nop]ii. Dar am\rîta de nor\ [i-a început s\ publice dosuri [i coapse v\zute dintre ele, rupt încheietura mîinii încercînd s\ le împiedice de parc-atît ar însemna o femeie - m\ rog, eu de-atunci am pe rivalele ei [i Ku-Klux-Klan-ul s\ pun\ laba t\cut cu totul. Pîn\ cînd femeile au acceptat s\-[i desfac\ picioarele în public, pe hîrtiile pe care le furase. Bineîn]eles mai existau secrete - unele de p\strat, altele de spus mai departe. c\ nimeni nu putea spune cu {i-acum?! Nu mai exist\. La ordinea zilei este ca totul s\ fie mîna pe inim\ c\ v\zuse pe fa]\, a[a c\ eu îmi cînt. Vorbele-mi danseaz\ în cap vreun Momîie-Poli]ai în dup\ muzica pe care o am pe buze. Oamenii mai vin timpul nenorocirilor pe-aici ca s\ m\nînce crabi, ca s\-[i omoare timpul ab\tute pe capetele [i parc\ nu observ\ niciodat\ - sau nu le pas\ - c\ Toni Morrison (n. 1931) este prima acelor femei vinovate, numai ei vorbesc. Eu sînt fundalul, sînt ca muzica femeie de culoare cî[tig\toare a Premiului dar eu [tiam c\ erau prin din film, care-[i ia elan cînd cei doi amorezi se Nobel pentru Literatur\ (1993). C\r]ile sale preajm\ [i [tiam [i cum ar\tau, v\d pentru prima oar\, sau cînd so]ul se plimb\ printre care: The Bluest Eye (1970), Song of Solomon pentru c\-i v\zusem în 1942, cînd ni[te de unul singur pe ]\rmul m\rii, întrebînduCîntecul lui Solomon, 2006, Beloved (1977) trad. ro. copii tari de cap se duseser\ înot pîn\ se în sinea lui dac\ l-o fi v\zut cineva cînd (1987), Jazz (1992) - au revolu]ionat literatura afrodincolo de frînghia de siguran]\ [i se f\cuse tic\lo[ia de la care nu se putuse ab]ine. american\, reu[ind s\ problematizeze situa]ia persoanelor înecaser\. Nici n-apucaser\ bine s\ se Fredonatul meu le d\ curaj oamenilor; îi ajut\ de culoare în societate [i totodat\ s\ le restituie pe plan duc\ la fund, c\ se [i îngr\m\diser\ s\-[i pun\ ordine-n gînduri, ca pe Mildred narativ folclorul, memoria vie, dens\ [i complex\. nori de furtun\ deasupra unei mame care Pierce, cînd a hot\rît c\ trebuia s\ mearg\ zbiera cît putea [i unor vilegiaturi[ti ie[i]i ea la pu[c\rie în locul fiic\-sii. Presupun c\ la picnic [i r\ma[i f\r\ grai; [i-n clipa fredonatul meu, blînd cum e, are [i genul \sta Iubire (în original Love, 2003) este cel de-al optulea urm\toare, norii s-au transformat în mutre de influen]\. La fel se întîmpl\ cu Mood Indigo, roman al scriitoarei americane Toni Morrison, o carte rînjite, cu din]ii ca ostre]ele gardului, cînd o auzi r\sunînd pe deasupra valurilor cu tema la vedere: iubirea în toate formele sale, de acoperite de p\l\rii cu borurile largi de tot. te poate face s\-]i schimbi felul de-a înota. Nula cea senzual\ la cea p\rinteasc\, trecînd prin Unii ziceau c\ se auzea cum tuna, dar eu jur i vorb\, c\ nu te-mpinge s\ te scufunzi, dar î]i iubirea de sine [i de semeni, expus\ într-o c-am auzit icnete de bucurie. De-atunci înainte, poate stabili ritmul în care s\ dai din bra]e sau poveste cu întreruperi, reveniri [i proiec]ii. cît au durat anii cincizeci, s-au tot leg\nat pe te poate p\c\li [i face s\ crezi c\ e[ti [i de[tept, crestele valurilor, [i-au f\cut veacul de-a lungul [i norocos. {i-atunci, de ce s\ nu te duci înot pîn\ plajelor, gata în orice moment s\ dea iama la apusul mai departe, [i-nc\ pu]in - [i mai departe?! Ce treab\ soarelui (cînd, se [tie, pofta e cea mai aprins\, cînd ai tu cu adîncurile?! Sînt pe-acolo pe undeva, jos de tot, to]i bulumacii vîneaz\ cuiburile [i p\rin]ii neglijen]i se [i n-au nimic de-a face cu sîngele care-]i gone[te prin vene g\sesc s\ mo]\ie). Sigur c\ pe cei mai mul]i dintre demoni la îndemnul diademelor [i-al clapelor de pian, este?! Sigur c\ îi apuc\ foamea pe la ora cinei - dovad\ noi, \[tia. Dar Momîieeu nu-mi doresc asemenea putere. Fredonatul meu, de cele mai Poli]ailor le pl\cea s\ se fî]îie [i noaptea, mai ales atunci cînd hotelul era multe ori, e pe mute[te, -n sinea mea, potrivit pentru o femeie b\trîn\ pe plin de oaspe]i îmb\ta]i de muzica de dans, de aerul s\rat, sau ispiti]i care lumea o face s\ se simt\ prost - e felul ei de-a obiecta fa]\ de cum de apa m\rii care sclipea la lumina stelelor. Asta se-ntîmpla pe vremea evolueaz\ secolul. Fa]\ de cum se [tiu toate [i nimic nu se în]elege. cînd Hotelul [i Complexul Cosey erau cea mai bun\ [i mai binecunoscut\ Poate c-a fost la fel întotdeauna, dar eu numai acum vreo treizeci de ani sta]iune de vacan]\ pentru oamenii de culoare de pe Coasta de Est. Aici am realizat c\ prostituatele, la care toat\ lumea se uita cu admira]ie pentru venea toat\ lumea: Lil Green, Fatha Hines, T-Bone Walker, Jimmy Lunceford, cît erau de cinstite, au impus întotdeauna stilul. Sau, m\ rog, poate c\ nu Pic\turile de Bucurie, plus oaspe]i de departe, tocmai de la New York pentru cinste le admirau to]i, cît pentru succesul pe care-l aveau. Chiar sau din Michigan, care abia a[teptau s-ajung\ la Cosey. Golful Sooker [i a[a, c\l\rind scaunele [i dansînd pe jum\tate goale la televizor, femeilecolc\ia de ofi]eri secunzi [i de proaspete m\mici; de tineri profesori, astea din anii nou\zeci nu difer\ prea mult de femeile respectabile proprietari de terenuri, doctori [i oameni de afaceri. Oriunde întorceai capul, care locuiesc pe-aici, primprejur. Asta-i zon\ de coast\, umed\ [i cu fric\ vedeai copii care fie st\teau c\lare pe gambele ta]ilor, fie-[i îngropau unchii de Dumnezeu, [i nes\buin]a femeiasc\ e mult prea tare [i-adînc înr\d\cinat\ pîn\ la gît în nisip. B\rba]i [i femei laolalt\ jucau crochet sau constituiau pentru pantalonii scur]i prea scur]i, pentru [lapi sau pentru aparatele echipe de baseball, care nu-[i propuneau decît s\ nimereasc\ valurile cu de fotografiat. Dar [i atunci, ca [i acum, cu sau f\r\ chilo]i decen]i pe mingea. Bunicile vegheau asupra unor termosuri ro[ii cu mînere albe [i unor ele, femeile n\b\d\ioase n-au [tiut niciodat\ s\-[i ascund\ nevinov\]ia co[uri pline cu salat\ de crab, cu [unc\, pui, chifle din aluat dospit [i - au p\strat un soi de n\dejde ca de rîsu’-plînsu’ c\ prin]ul lor personal checuri însiropate cu l\mîie - ah, Doamne! Pe urm\, hodoronc-tronc, era deja pornit la drum c\tre ele. Mai cu seam\ cele dure, cu [i[u-n în 1958, cu o îndr\zneal\ de poter\, Momîie-Poli]aii au scos mîn\ [i limba spurcat\, sau cele sulemenite bine, cu ma[ini de dou\ capetele [i diminea]a. Un cînt\re] din clarinet [i nevasta lui locuri [i cutiu]e doldora de prafuri. Nici m\car cele care-[i poart\ se înecaser\ chiar înainte de micul-dejun. Anvelopa de cicatricele ca pe ni[te medalii de la Pre[edinte [i ciorapii camion pe care ie[iser\ în larg [i care fusese adus\ la mal rostogoli]i pîn\ jos, la glezne - nici ele nu pot s-ascund\ de valuri tîra dup\ ea smocuri smulse dintr-o barb\. copila[ul ca un amor, feti]a dr\g\la[\ pitulat\ pe undeva Peste tot se f\ceau presupuneri [i se vorbea în în\untru, printre coaste, s\ zicem, sau înapoia inimii. [oapt\ c\ mireasa [i-ar fi f\cut de cap chiar în luna Bineîn]eles c\ toate au cîte o poveste mai mult sau de miere, dar faptele în sine erau neclare. Mai mult ca mai pu]in trist\ - cum li s-a dat prea mult\ aten]ie, sau sigur c\ avusese din plin ocazia. În Complexul lui Cosey, prea pu]in\, sau din cea mai rea cu putin]\. Vreo poveste întîlneai mai mul]i b\rba]i neînsura]i [i ar\to[i pe cu t\tici ca ni[te balauri [i cu b\rba]i lipsi]i de inim\, metru p\trat decît oriunde, abstrac]ie f\cînd de Atlanta sau cu m\mici rele [i cu prietene care le-au tr\dat. Fiecare sau chiar de Chicago. Unii dintre ei veneau acolo pentru poveste are în ea cîte un monstru care le-a f\cut s\ fie muzic\, dar majoritatea veneau s\ danseze pe malul dure, mai degrab\ decît curajoase, drept care prefer\ m\rii cu femeile dr\gu]e. s\-[i desfac\ picioarele, [i nu inima, unde st\ pus bine

MORRISON

Traducere de Mihnea Gafi]a Volumul, în curs de apari]ie la Editura Art, inaugureaz\ seria de autor „Toni Morrison”

teasing editorial

Toni Morrison - Iubire

toni

dosar: book`t`ria de texte si imagini 18

ntre numeroasele antologii literare ap\rute în ultima vreme, Book\t\ria de texte [i imagini are cîteva particularit\]i care merit\ discutate. Este, în primul rînd, o antologie de literatur\ ([i grafic\) pentru copii - un segment de pia]\ a c\rei calitate e de obicei ignorat\ de majoritatea editurilor, care rareori beneficiaz\ de texte semnate de autori români. Apoi, este o colec]ie eterogen\ de semn\turi, reunind atît autori cunoscu]i pentru volume de literatur\ pentru copii, precum Alina Darian [i Victoria P\tra[cu, autori care au mai semnat c\r]i pentru copii, precum Mircea C\rt\rescu, Ioana Nicolaie, Florin Bican, C\lin Mih\ilescu, Florica Bud, cît [i autori de la care majoritatea cititorilor lor nu s-ar fi a[teptat s\ semneze texte de acest fel: Elena Vl\d\reanu, Ana Maria Sandu, Dan Lungu (care „recidiveaz\” chiar în acest num\r), Simona Popescu, Doina Ru[ti. Chiar [i din aceast\ enumerare incomplet\ se vede c\ lista colaboratorilor este extrem de variat\ - [i, cum era de a[teptat, [i genurile, temele [i calit\]ile textelor sînt tot atît de variate. În al treilea rînd, Book\t\ria de texte [i imagini î[i asum\ înc\ din titlu miza egaliz\rii rolului textului [i al imaginii - o m\sur\ binevenit\ pe o pia]\ de carte în care aten]ia acordat\ ilustra]iei este, a[a cum am constatat cu ocazia unui dosar mai vechi, cel pu]in deficitar\. Despre cum au abordat scriitorii [i ilustratorii provocarea acestei c\r]i, dar [i despre mizele extraliterare ale acestui volum, pute]i citi în materialele urm\toare. În ce prive[te con]inutul c\r]ii, era de a[teptat ca textele s\ fie inegale; exist\ îns\ o abunden]\ destul de sup\r\toare de diminutiviz\ri, de infantiliz\ri [i de fantaz\ri uneori for]ate [i mai pu]ine texte realiste, cumva oneste cu copiii, de care cred c\ ar fi nevoie, [i la fel de pu]ine texte cu umor. Pentru compara]ie, s\pt\mînile trecute profesorul de neerlandez\ ne-a adus la [coal\, studen]ilor de anul I, o carte pentru copii scris\ de un foarte cunoscut autor belgian de literatur\ pentru copii, Guus Kuijer; subiectul c\r]ii, rezumat cu umor de profesor, era deopotriv\ complex [i extrem de realist. Atît de realist încît o parte dintre colegii mei s-au revoltat la gîndul c\ copii de [apte-opt-zece ani ar fi expu[i la asemenea lecturi: eroina c\r]ii, Polleke, o feti]\ în vîrst\ de zece ani, se îndr\goste[te de un b\iat marocan (rela]ia cu minoritatea marocan\ e una dintre problemele societ\]ii neerlandeze) [i are o prieten\ foarte frumoas\ pe care se întreab\ dac\ nu cumva o iube[te prea mult; se întreab\ chiar dac\ nu cumva e lesbian\; prietena sa nu este, la rîndul ei, fructul iubirii unui cuplu heterosexual, ci al unui ovul fecundat in vitro cu sperma (da, cuvîntul „sperm\” apare în carte) unui b\rbat homosexual cu care, dac\-mi amintesc bine, mama feti]ei avusese mai demult o rela]ie pasager\. Subiectul se complic\ destul de mult pe parcurs, f\r\ îns\ s\ capete valen]e telenovelistice, a[a cum am întîlnit într-o carte pentru copii care se voia la fel de complex\, Prin]esa Transilvaniei, de Iulia Gu]u Jilinski, Editura Medialux, ci pur [i simplu încercînd s\ ating\, într-un limbaj cît mai accesibil copiilor ([i studen]ilor str\ini) problemele cu care se confrunt\ lumea în care ace[tia tr\iesc. Nu e neap\rat o re]et\ de urmat, dar m\ întreb dac\ vreunul dintre pu]inii autori români de literatur\ pentru copii s-ar gîndi s\ abandoneze filonul fantezist uneori sup\r\tor de gratuit ca s\ spun\ lucruri similare într-o carte a sa. {i m\ mai întreb dac\ un student str\in ar putea studia limba român\ cu la fel de mult spor cum am f\cut-o noi dup\ cartea lui Guus Kijker, folosindu-se de acest volum. Pe scurt, o ini]iativ\ editorial\ important\, care sper\m s\ continue - eventual prin asumarea de c\tre o editur\ - [i s\ se perfec]ioneze. (A.C.)

Book`t`ria de texte si imagini Poate c\ piticii nu le sînt îndeajuns, michimau[ii, donalzii [i tot felul de alte viet\]i de cîrp\ sau de plastic. Cînd îi vezi pe-\[tia mici punîndu-[i mîinile pe obiectele adul]ilor [i interpretînd roluri, dar mai ales sc\pîndu-le ni[te cuvinte care nou\, celor mari, ne spun mai mult adev\r decît cel pe care-l acredit\m zilnic [i pe care-l l\s\m s\ ne cople[easc\ f\r\ a avea de fapt vreo leg\tur\ cu adev\rul, în]elegi c\ p\rin]ii se afl\ de multe ori pe piste false. C\[i doresc atît de mult s\ se copil\reasc\, dar cu rezultate lamentabile într-o propor]ie covîr[itoare. Cînd eram mic voiam s\ fiu ca oamenii mari [i cred c\ mul]i copii vor asta. Textul meu e de fapt un fragment, o amintire, dintr-o carte pe care sper s-o public anul viitor, o carte care nu are treab\ cu copil\ria, de[i se poate spune [i c\ aceast\ leg\tur\ exist\ întrucîtva. Ilustra]ia pove[tii mele, pentru c\ în cazul Book\t\riei s-a pus problema cuplului text-imagine, cred c\ a surprins foarte bine cheia, ideea: o bomboan\ (titlul) [i o p\pu[\, a c\rei prezen]\ se justific\ prin uzul estetic defectuos al adul]ilor. Privirea ilustratorului, prin urmare, atent\, bun\, calificat\ - a[ zice. O experien]\, f\r\ s\ m\ fi întîlnit ori s\ fi discutat cu ilustratoarea (Raluca Ilie). În fine, întîmplarea asta cu texte [i imagini mi s-ar p\rea interesant\ de-acum încolo dac\ va fi posibil\ o provocare pe care ilustratorii s\ le-o fac\ povestitorilor. De ce s\ nu d\m întîietate [i imaginii? S\ vedem atunci dac\ sîntem în stare de ceva. Poate c\ nu vom avea probleme, dar nu m-a[ încumeta s\ decretez Book\t\ria o re]et\. Se poate face în multe feluri - cred.

Simona Popescu O mic\ poveste în coad\ de pe[te Book\t\ria de texte & imagini, Stela Lie, Florin Bican (coord.), Faber Studio, 2009 Texte de: Simona Popescu, Cosmin Manolache, C\lin Mih\ilescu, Florin Bican, Doina Ru[ti, T.O.Bobe, C\lin Torsan, Grete Tartler, Alina Darian, Mircea C\rt\rescu, Ana Maria Sandu, Dan Lungu, Vasile Ernu, Ada Milea, Ioana Nicolaie, Florica Bud, Victoria P\tra[cu, Marie Chartres, Jan Cornelius, Elena Vl\d\reanu. Ilustratori: Mihaela Paraschivu, Ioana Ursa, Oana Ispir, Raluca Ilie, Sebastian Opri]\, Silvia Olteanu, Alexandra R\dulescu, Amalia Dulhan, Anca Popescu, Cristiana Radu, Doina Butu[ina, Stela Lie, Veronica Neac[u, Agnes Keszeg, Adriana Gheorghe, Adriana Horga, Doina Roman, Alina Munteanu, Marga Udrescu.

Cosmin Manolache De ce s\ înv\luim copiii în ceea ce credem noi c\ trebuie s\ fie copil\ria? La Book\t\rie... am lucrat a[a cum familionul era convocat s\ fac\ mur\turi, bulioane, magiun sau s\pun. Fiecare executa con[tiincios cîte-o opera]iune foarte bine stabilit\, îns\ f\r\ a [ti ce face [i ce drege cel\lalt. Florin (Bican) a dat un semnal [i, obi[nuit s\ dau r\spunsuri prompte, ca la armat\, am trimis degrab\ o poveste. Reac]ia a fost la fel de rapid\. Textul nostru nu era tocmai potrivit. {i am în]eles, chiar f\r\ justificarea refuzului, de ce nu era în regul\. Uzasem de-un soi de suprarealism pe care altfel nu l-a[ ascunde întru totul copiilor, cu atît mai mult cu cît Book\t\ria... nu trebuia s\ fie o carte neap\rat pentru copii - a[a s-a [i dovedit în final. Trebuia, a[adar, s\ m\ repliez, s\-mi reconsider privirea asupra copil\riei. De la C\lin (Torsan) [tiu c\ fata lui, Petra, îl ascult\ citindui atît din c\r]ile ei de copil, cît [i din c\r]ile lui, de adult. {i asta mi se pare o bun\ m\sur\. De ce s\ înv\luim copiii în ceea ce credem noi c\ trebuie s\ fie copil\ria?

Nu [tiu dac\ am scris un text pentru copii. Am vrut doar s\ scriu o mic\ poveste în coad\ de pe[te avînd în centru un personaj al poeziei mele: hipocampusul. Cei care m-au citit [tiu ce reprezint\ el pentru mine. Cînd folosesc expresia „coad\ de pe[te” m\ refer la coada acestui pe[te atipic care este c\lu]ul de mare. Am încercat s\ adun pe cîteva pagini - [i într-o poveste de juc\rie - mai multe dintre temele mele, inclusiv aceea a memoriei. Exist\ în creierul nostru o zon\ a memoriei care se nume[te, nu întîmpl\tor, hipocamp. P.S. Dac\ nu ar fi insistat Florin Bican, nu a[ fi scris niciodat\ acest text. Îi sînt recunosc\toare.

C\lin Torsan {tiam c e s \ n u f ac c u t extul m eu: s \ n u-ll îngreunez cu diminutive [i cu imagini nefire[ti, edulcorante Nu mi-am dat niciodat\ prea bine seama ceea ce poate s\ însemne literatur\ pentru copii. Am ni[te prieteni, actori la }\nd\ric\, iar \[tia, dintr-un anume soi de complex cauzat de faptul c\ arta lor adreseaz\ exclusiv vîrstelor mici, fac din spectacole o mîzg\ plin\ de metafore [i de simboluri, numai pentru a dovedi p\rin]ilor afla]i în sal\ c\ [i ei sînt capabili de lucruri mari. A[a c\, firesc, ajung s\ func]ioneze într-o criz\ paradoxal\. Cînd am acceptat invita]ia Book\t\riei [tiam mai degrab\ ce s\ nu fac cu textul meu: s\ nu-l îngreunez cu diminutive [i cu imagini nefire[ti, edulcorante. S\ nu torn în el, ca în crema unei pr\jituri, toate dulceg\riile cu care adul]ii îi gratuleaz\ pe cei mici. S\ nu-i pun funde [i s\ nu inventez prin]ese [i prin]i de care m-am s\turat pîn\ peste cap. Am profitat de faptul c\ un cunoscut mi-a povestit întîmplarea extraordinar\ cu copilul de la munte, care strînge fructe de p\dure pentru a-[i putea cump\ra Fanta. {i-am pus-o în pagin\. Nu [tiu ce poate na[te un asemenea demers. O asemenea carte. În lumea publica]iilor pentru copii, una bîntuit\ de oameni mari [i neinspira]i. Gîndind economic. Spun asta ca tat\, ca unul care cump\r\ tot balastul \sta de reviste ce au invadat tarabele: Shrek, Hanna Montana,

Marie Chartres Ilustra]iile înseamn\ o voce suplimentar\ plasat\ între cuvinte, t\ceri, pagini În timp ce scriam Bleu de rose nu m\ gîndeam neap\rat la destinatarii ei, adic\ la adolescen]i. Ceea ce a dat na[tere acestei scriituri particulare a fost vîrsta naratoarei, Rose, care are cincisprezece ani. Apoi, totul a venit natural. Vocea personajului, stilul c\r]ii [i celelalte caracteristici ale pove[tii. N-am trimis manuscrisul decît unei edituri (dintre cele 350 cîte num\r\ Fran]a), L’école des Loisirs, pentru c\ le admiram munca. Editura exist\ de vreo 50 de ani [i are o politic\ editorial\ adev\rat\, ceea ce înseamn\ c\ acord\ aten]ie [i literaturii pentru adolescen]i, a[a cum se întîmpl\ [i cu literatura destinat\ „adul]ilor”. Am crescut cu c\r]ile acestei edituri, apoi am continuat s\ le citesc titlurile [i-n adolescen]\, [i la maturitate. Dintr-un punct de vedere mai larg, e o onoare s\ fiu citit\ într-o limb\ str\in\, în aceast\ împrejurare, fiind vorba despre român\. Te confrun]i cu o alt\ pia]\, cu alte obi[nuin]e de lectur\, de scriere, de publicare, de difuzare. Foarte important dup\ mine e s\-i transmi]i cititorului textul t\u, bog\]ia lui [i, uneori, diferen]a pe care o aduce cu sine. Ilustra]iile înseamn\ o voce suplimentar\ plasat\ între cuvinte, t\ceri, pagini. E un alt fel de a spune o poveste [i e unul la fel de important. De asemenea, e un alt fel de a exista, proiectul devine dublu, multiplu în acest caz. A face parte dintr-o asemenea antologie înseamn\ s\ adaugi o voce, s\ o amesteci cu altele [i s\ le ar\]i cititorului apoi publicului, s\ confirmi c\ acolo se afl\ texte, desene, poezie la-ndemîna copiilor, a adolescen]ilor [i a oamenilor mari pentru a în]elege mai bine via]a. Traducere din francez\: Ana Maria Sandu

Ana Maria Sandu Un proiect mi[to Cred c\ mai e pu]in [i se face un an de cînd Florin Bican a trimis un e-mail în care propunea unor oameni s\ scrie ni[te texte pentru Book\t\ria de texte&imagini. Ideea era simpl\: dac\ editurile import\ în propor]ie foarte mare c\r]i pentru copii gata f\cute (adic\ scrise [i desenate), ar fi timpul s\ ar\t\m c\ [i pe-aici ar fi material destul de folosit. Despre Clubul Ilustratorilor [i despre Stela Lie mai auzisem. Oamenii \[tia tineri voiau de la scriitori pove[ti pe care ei s\ le deseneze. Nimic mai frumos, în fond. Art\ pentru art\. Un schimb cît se poate de avantajos. Înainte de-a m\ apuca de cartea nou\, începusem tot felul de texte. Pe unele le abandonasem dup\ cîteva pagini, la altele scrisesem mai mult. Samir, personajul pe care l-am ales pentru ilustratori, r\m\sese la stadiul de cîteva rînduri. L-am c\utat în computer, l-am g\sit [i m\ bucur c\ am putut s\-l fac s\ ajung\ la marea lui. Era frig cînd l-am scris, dar parc\ tot povestind despre var\ [i despre mare, s-a f\cut mai repede cald. Am mizat de dou\ ori pe proiectul \sta. Am tradus [i un fragment din Bleu de rose al Mariei Chartres, un roman pentru adolescen]i ap\rut în Fran]a anul acesta. Mi s-a p\rut c\ atmosfera lui s-ar potrivi. În var\ a existat prima concretizare a proiectului. O expozi]ie la Clubul Ilustratorilor, unde ei au expus desene, iar noi le-am privit, am luat cartoline [i am r\sfoit pe repede înainte cele trei sau patru exemplare cîte putuser\ s\ tip\resc\ din bani proprii. Dar erau [i ele „piese de muzeu”. A[a c\ m-am întors acas\ de la vernisaj doar cu bucuria c\ v\zusesem ni[te ilustra]ii foarte frumoase [i foarte diferite între ele. Happy-endul a venit la Gaudeamus, cînd Book\t\ria de texte&imagini era o carte adev\rat\ pe care am putut s-o iau acas\. Am r\sfoit-o de nenum\rate ori. E de-a dreptul emo]ionant s\ vezi atîtea pove[ti în culori [i cuvinte laolalt\. Mi-au mai r\mas pu]ine texte de citit, din cele 20 cîte sînt în carte. M-am amorezat de {ose]ica cu dungi, de Ayako, de feti]a n\zuroas\ care descoper\ figurile de stil, de Luc [i ]ara lui de portocal\, de arici, pisici, pe[ti [i alte anim\lu]e vorbitoare [i n\zdr\vane. Sînt texte foarte diferite [i multe stiluri de ilustra]ie. Am cunoscut-o [i pe Alina Munteanu, care a f\cut desenele pentru Samir [i marea. A venit pu]in la lansare, n-a stat mult. O a[tepta un viitor cititor al Book\t\riei, de doar o lun\, acas\. Sînt mul]i oameni care s-au implicat în proiectul acesta. M\ gîndesc la Dinu Dumbr\vician, apoi la sponsorul care a dat banii ca antologia s\ poat\ fi tip\rit\. E suficient s-o deschizi [i sim]i c\ peste toate lumile de-acolo plute[te

bucuria unor ilustratori care au dat o via]\ minunat\ personajelor din cuvinte. Editorii n-au cum s\ r\mîn\ insensibili. Cu un asemenea precedent editorial, este obligatoriu s\ fie g\site resursele pentru a transforma Book\t\ria de texte&imagini într-un eveniment anual de prestigiu.

Elena Vl\d\reanu Dialoguri veridice [i întîmpl\ri bizare La început, au fost ni[te personaje. Le tot plimbam prin cap de ceva timp, le [i visam, erau mai degrab\ ni[te personaje rupte din filmele horror decît ni[te personaje dr\gu]e, a[a cum credem c\ ar trebui s\ fie cele din literatura pentru copii. Am început s\ scriu la nimereal\, ca exerci]iu. Încetîncet, lucrurile au început s\ se lege. Pîn\ acum am vreo 80 de pagini, mai am de scris dou\ capitole, cît s\ leg toate nebuniile de-acolo. M-a distrat teribil, dar m-a [i chinuit. Dup\ fiecare pauz\ mai mare - cum sînt acum, cînd nu am mai scris un rînd de cîteva luni - trebuie, practic, s-o iau de la cap\t. Nu m\ mul]umesc doar cu recititul, ci mai [i schimb pe ici, pe colo. M-a interesat în primul rînd s\ am dialoguri veridice [i întîmpl\ri bizare, s\ am schimb\ri de situa]ie [i o anumit\ triste]e în jurul personajelor [i al ac]iunilor care, la prima lectur\, te-ar putea indigna; o triste]e care, pîn\ la final, s\ te ajute s\ în]elegi. Deocamdat\ e prea devreme s\-mi fac vreo speran]\. Sigur c\ mi-ar pl\cea s\ apar\. Dup\ ce am citit cîteva rînduri din fragmentul publicat în Book\t\rie, o doamn\ a cump\rat antologia [i mi-a spus c\ vrea neap\rat s-o anun] cînd apare, cînd e lansarea, de unde poate cump\ra cartea. Cartea întreag\, adic\, pentru c\ îi pl\cuse acel fragment de 20 de rînduri pe care îl citisem. V\ da]i seama ce bucurie pe capul meu! A[tept acum mica vacan]\ de Cr\ciun ca s\ m\ reapuc de scris. Poate între timp editorii români vor c\p\ta un strop de încredere [i în literatura autohton\ pentru copii. Oricum, toat\ recuno[tin]a mea celor care au f\cut ca Book\t\ria s\ fie pe pia]\.

Doina Ru[ti Mar]isara, un personaj cîrpit dintr-o o m ie d e s imboluri mediteraneene Din cînd în cînd scriu [i cîteun basm, ca s\ m\ bucur de confortul copil\riei, a[a cum unii se bucur\ rememorîndu-[i faptele acelui timp. Dar cu

Book\t\ria s-a întîmplat cu totul altfel. Era în preajma M\r]i[orului [i mintea mi-era plin\ de o serie de istorii despre Mar]isara, un personaj cîrpit dintr-o mie de simboluri mediteraneene. A sunat telefonul [i-n timp ce vorbeam mi-am dat seama c\ trecuse de prînz, iar în geam pîlpîia o lumin\ de februarie. {i-am sim]it nevoia s\ intru sub mantaua acelui timp [i s\ scriu ceva special pentru Florin Bican. El m-a rugat s\-i dau o poveste pentru un catalog, o pagin\, nu mai mult. Avea o voce frumoas\, de amiaz\ de februarie. A[a c\ i-am scris un m\r]i[or. Iar cînd am v\zut ilustra]ia Amaliei Dulhan, am [tiut imediat c\ personajul ei nu sem\na nici cu mine [i nici cu Mar]isara mea, ci cu Florin Bican, a[a cum fusese el în dup\-amiaza alb\. De-aici încolo cred c\ trebuie s\-l întreba]i pe el.

Ioana Nicolaie Cu un început a[a bun, e mai u[or s\ mergi mai departe Am început s\ scriu pentru copii acum [ase ani - Aventurile lui Arik a ap\rut în 2008 la Corint Junior -, într-un moment în care genul colapsase la noi. Dup\ revolu]ie, aproape c\

n-au mai ap\rut c\r]i pentru copii semnate de scriitori români. (Singura care îmi vine acum în minte e Darul lui Mo[ Cr\ciun de T.O. Bobe.) Motivele sînt numeroase, de la cele pur economice pîn\ la cele de sociologie cultural\: Editura Ion Creang\, dup\ cî]iva ani de agonie, î[i d\duse ob[tescul sfîr[it, editurile care începeau s\ domine pia]a nu erau interesate de cartea pentru copii, bibliotecile nu mai aveau fonduri de achizi]ie, lipsa de prestigiu a genului nu era motivant\ pentru scriitori [. a. În plus, concuren]a traducerilor a fost atît de puternic\ încît multe edituri n-au mai publicat literatur\ original\. Acum trei sau patru ani, USR a renun]at [i la singurul premiu care recompensa cartea pentru copii. În atare condi]ii, genul murea încet [i sigur. Avînd un b\ie]el de doi ani, descopeream uimit\ c\, de[i libr\riile str\luceau de oferte, practic nu aveam ce s\-i cump\r. Am început, deci, s\ scriu pentru copii. Am mig\lit o juc\rie care mi-a luat timp, dar care m-a ajutat s\ evadez în gratuit, în vers rimat [i ritmat, în poveste. Ilustra]ia - semnat\ de Mihail Marian - a dat form\ de desen animat lumii din mintea mea, a[ezînd-o cuminte pe pagini. Apoi au urmat copiii [i, tot copii, de[i mai mari, p\rin]ii. Am primit de la ei multe mesaje. În presa literar\ îns\ am avut doar o cronic\. Bookataria de imagini este altceva. Începusem s\ scriu Arik [i mercenarii - volum deja în lucru la Corint Junior - [i n-a fost greu s\ decupez un prim fragment din noua carte. Ini]iativa unor arti[ti de a se grupa sub umbrela cuvîntului ilustratori mi s-a p\rut absolut l\udabil\. Chiar e nevoie de ei, de art\ în ilustra]ie. Obiectul, da, este remarcabil estetic. I-l dator\m [i lui Florin Bican. El, trimi]înd zeci de mesaje [i creînd leg\turile, a ar\tat c\ se poate. Partea mea de carte, inocent-juc\u[-albastr\, îi apar]ine [i Raluc\i Ilie. Cu un început a[a bun, e mai u[or s\ mergi mai departe.

T.O. Bobe O etichet\ pe care n-o o merit Fiindc\ mai scrisesem o carte pentru copii, fiindc\ singurul meu roman e scris din perspectiva unui copil, nu am fost foarte încîntat cînd am primit invita]ia de a scrie din nou pentru copii. Sim]isem [i pîn\ atunci c\ mi se atribuie, în buna tradi]ie româneasc\, o etichet\ pe care n-o merit. Dac\ pîn\ la urm\ am acceptat, a fost fiindc\ mi s-a dat de în]eles c\ exist\ ilustratori c\rora le lipse[te materia prim\ pentru a-[i demonstra abilit\]ile, pentru a demonstra c\ numai orbirea editorilor face ca pia]a de carte pentru copii s\ fie sufocat\ de importuri. Am încercat, a[adar, s\ scriu un text care s\ ofere ilustratorului cît mai multe elemente vizuale de care s\ se aga]e. Strict literar vorbind, am optat din comoditate pentru motivul c\ut\rii din basme, dar pentru c\ [tiam c\ oricum o s\ dep\[esc spa]iul care mi se atribuise, am renun]at la obstacolele ivite în calea protagonistului [i care în orice poveste constituie nuclee de conflict. În c\l\toria ei, {ose]ica nu face altceva decît s\ colecteze sidekickerii care o vor ajuta s\ solu]ioneze problema final\. {i, pentru c\ tot i-am spus numele, recunosc c\ mi-a luat cîteva zile pîn\ s\ g\sesc o solu]ie ca s\ evit locul comun al atotprezen]elor zoo din c\r]ile pentru copii, dar [i ca s\ dau pove[tii un oarecare tîlc educativ, astfel încît p\rin]ii care ar citi-o s\ fie satisf\cu]i. Am scris-o efectiv în trei zile, r\stimp în care m-am distrat moderat, iar acum, la recitire, am cîteva motive de nemul]umire, inclusiv o neconcordan]\ a timpurilor verbale, sc\pat\ cînd am f\cut corectura. Privind volumul în ansamblu, a[a cum spune]i, „în cadrul mai larg al pie]ei de carte pentru copii”, pot spune c\ e un e[ec, dar din fericire, avînd în vedere tirajul, unul discret. Nam citit pîn\ acum toate textele, îns\ la o simpl\ r\sfoire am constatat c\ nu multe dintre ele pot fi b\nuite c\ ar stîrni încîntarea copiilor; poate doar dac\ lu\m în calcul vîrsta maxim\ de 18 ani [i exclusiv elevii liceelor de filologie. Coperta, de[i elegant\, e orice altceva numai copert\ de carte pentru copii nu. Titlul reu[e[te s\ fie deopotriv\ plat [i pre]ios - ce copil s-ar repezi s\ citeasc\ o carte care se nume[te a[a? Corect\, solu]ia grafic\ pentru delimitarea capitolelor fiec\rui autor mi se pare nefericit\, fiindc\ eticheta ca de caiet aminte[te de [coal\, de temele pentru acas\, a[adar poate stîrni incon[tient o reac]ie de respingere. Din cîte am putut s\-mi dau seama, nu exist\ nici m\car un capitol unde ilustra]iile s\ înso]easc\ textul [i s\ nareze împreun\ cu el, identificînd punctele nodale ale pove[tii. În cele mai multe cazuri, g\sesc remarcabil de deprimant deficitul de imagina]ie interpretativ\ al ilustratorilor - o mul]ime de personaje statice se expun ca la pozar în Ci[migiu. Altfel, dimensiunea corpului de liter\ e variabil\, dar nu ia în seam\ cîtu[i de pu]in grupa de vîrst\ c\reia i se adreseaz\ textul; lumina paginii e variabil\ [i ea [i pe alocuri aproape absent\; unele texte în proz\ sînt aliniate, n-am în]eles de ce [i dup\ ce criterii, numai la stînga; unele texte sînt scrise cu alb pe culoare, ceea ce le face greu de citit. Dar hîrtia e bun\, groas\, luce[te frumos sub bec. Îns\ a[ fi nedrept dac\ n-a[ spune c\ mi-a pl\cut foarte mult cum arat\ capitolele ale c\ror texte sînt semnate de Grete Tartler [i de Mircea C\rt\rescu. {i vignetele. Serios.

dosar: book`t`ria de texte si imagini

Totally Spies, Princess. Absolut toate înso]ite de gadgeturi ieftine, penibile, manufacturate în China. Totul se gînde[te în bani, iar comer]ul cu carte pentru copii este unul la fel de rapace, speculînd barbar sentimentalismul p\rin]ilor lipsi]i mereu de timp. Book\t\ria de texte [i imagini va r\mîne ceea ce era de intuit c\ va ajunge: o furtun\ într-un pahar cu ap\. Ba nu, cu Fanta!

dosar: book`t`ria de texte si imagini 20

Florin Bican, coordonator al proiectului Book\t\ria de texte [i imagini: „Ideea «subversiv\» a antologiei este s\ atrag\ aten]ia editorilor de carte pentru copii din România asupra materialului autohton disponibil” Stela Lie, coordonatoarea Clubului Ilustratorilor: „Apreciez altfel de ilustra]ii, cele care spun ce nu a apucat autorul s\ spun\, sau ce ar fi desenat dac\ putea” Cum a ap\rut ini]iativa acestei colabor\ri între Clubul Ilustratorilor [i cei 20 de scriitori strîn[i de Florin Bican pentru antologia Book\tt\ria de textte [i imag gini? Ca un lan] al sl\biciunilor, care a fost de fapt al t\riei „micilor produc\tori de art\”. Herbert Grünwald, care este jurnalist [i posesorul celei mai impresionante colec]ii de carte româneasc\ pentru copii, mi l-a prezentat într-o sear\ pe Florin Bican. {tiam cîte ceva despre el, a[a c\ subiectul a fost cartea pentru copii [i trista figur\ pe care o fac editurile române[ti în acest domeniu. Ne-am plîns, am enumerat excep]iile [i cumva am început s\ „construim” un proiect. Florin a venit cu titlul (sper\m s\ lans\m cartea la un Bookfest). Ce observa]ii sau obiec]ii aduce]i pie]ei de carte pentru copii din România - nu doar din perspectiva ilustratorului de carte, ci [i, eventual, a cititorului? Nu în]eleg de ce pia]a a s\r\cit deodat\ dup\ Revolu]ie, nu cred s\ nu mai fie nevoie de c\r]i pentru copii ([i mici, dar [i... mari). Îmi vine s\ cred c\ noii editori nu sînt profesioni[ti [i nu v\d cum arat\ segmentul acesta în str\in\tate (în libr\rii), sau nu vor s\ investeasc\ în c\r]i care nu aduc profit imediat. Cartea pentru copii e scump\ dac\ e f\cut\ bine. Îns\ dac\-]i cultivi un public pentru ea, cu r\bdare, pîn\ la urm\ faci [i profit, cred. Mi se pare important ca colaborarea dintre scriitori [i ilustratori e avut\ în vedere înc\ din titlu - ideea a fost ca în volum cele dou\ elemente, textul [i imaginea, s\ joace un rol la fel de important? Da, mai ales c\ ini]iativa a fost a noastr\, noi am „invitat la dans” scriitorii. Aspectul de laborator, de buc\t\rie, permite prezen]e atît de diferite, atît de multe ingrediente... La Book\tt\rie... au colaborat 20 de ilustratori [i 20 de autori, probabil e un caz unic de colaborare „one on one” între scriitori [i arti[ti vizuali. Cum au decurs concret, „pe text”/„pe imagine”, aceste colabor\ri? Cum [i-au ales arti[tii textele pe care voiau s\ le ilustreze? Timpul nu e niciodat\ destul, a[a c\ eu am fost un fel de dispecer. Am primit textele [i le-am trimis ilustratorilor a[a cum am crezut eu, am g\sit afinit\]i sau am intuit. Uneori am ]inut cont [i de al]i factori (cine e ocupat, cine are slujb\ etc). Au existat [i cazuri în care vreun artist astfel desemnat a refuzat un text sau în care a discutat cu scriitorul al c\rui text îl ilustra pentru sugestii, l\muriri sau observa]ii? Din p\cate nu am avut timp, nici unii, nici al]ii. Dar nici exerci]iul necesar, a fost doar un început, acum am [ti s\ facem mai bine. A existat un feedback al scriitorilor cu privire la ilustra]iile textelor lor? La a doua lansare (C\rture[ti, Institutul Francez), Doina Rusti a recomandat publicului s\ se uite bine la ilustra]ie pentru c\ e chiar mai frumoas\ decît textul ei! Ideea ilustra]iilor, a[a cum a]i discutato, presupun, în plen, a fost s\ înso]easc\ îndeaproape textul sau mai degrab\ s\ spun\ o poveste alternativ\? Ar trebui s\ fie secret, dar nu am discutat nimic în plen. Fo[tii mei studen]i [tiu c\

apreciez altfel de ilustra]ii, cele care spun ce nu a apucat autorul s\ spun\, sau ce ar fi desenat dac\ putea. Acum sînt arti[ti [i [tiu c\ e important s\ sugereze, nu s\ repovesteasc\ textul, [i c\ trebuie s\ se exprime [i pe ei în[i[i. Prin aceast\ colaborare proiectul î[i propune [i s\ demonstreze ceva în leg\tur\ cu situa]ia ilustra]iei de carte din România [i cu situa]ia pie]ei de carte pentru copii? Ave]i [i proiecte viitoare în leg\tur\ cu (vreuna dintre) aceste teme? Noi sper\m, de[i tirajul este aproape confiden]ial, ca editurile s\ observe c\ au material din care s\ fac\ alte 20 de c\r]i pentru copii. Sau m\car s\-[i aleag\ dintre noi viitorii colaboratori, atît ilustratori, cît [i scriitori. Desigur c\ am putea realiza în fiecare an o astfel de mostr\, de noi „preparate”, dar pentru asta e nevoie de bani. De data asta a fost un om de afaceri care a suportat costurile tiparului. O întîmplare fericit\... Cum a început Clubul Ilustratorilor [i c\ror nevoi r\spunde apari]ia unui astfel de grup în artele vizuale române[ti? Am început cu absolven]ii din 2003, ne-a pl\cut s\ r\mînem împreun\ cumva. Iar eu am crezut c\ ar trebui s\ le oferim studen]ilor un fel de sprijin [i dup\ absolvire, m\car la nivel de sfaturi. Fiind to]i absolven]i de Grafic\, ar fi trebuit s\ poat\ tr\i din ilustra]ie de carte, eu umblasem deja prin str\in\tate, v\zusem libr\riile germane, de exemplu. O alt\ inspira]ie a venit dinspre workshopurile cu cei doi ilustratori germani organizate de c\tre Centrul de Carte German\. O cuno[team pe directoarea acestuia, Ioana Grünwald, înc\ din 1996 cînd am f\cut împreun\ o expozi]ie de ilustra]ie la Goethe Institut (pe lîng\ ilustratori consacra]i înainte de 1989, eu am adus atunci studen]i, spre scandalizarea unora..., de exemplu Roman Tolici sau Drago[ Tr\istaru). Dat fiind c\ editurile nu-i bag\ în seam\ pe ilustratorii români am sim]it nevoia s\ strîngem rîndurile. Nu sîntem decît un grup de arti[ti care iubesc literatura, imaginile care povestesc, [i care uneori sînt [i ilustratori... Mai ave]i [i alte ini]iative sau plan uri de viitor în leg\tur\ cu cartea pentru copii? Sau ce alte domenii (beletristice sau nu) v\ gîndi]i s\ mai aborda]i pe viitor? Deocamdat\ am lansat pe 15 decembrie un calendar f\cut împreun\ cu art directori din advertising. {i în publicitate e nevoie de ilustra]ie [i am acceptat invita]ia agen]iei Headvertising de a face un „dans”, cîte un ilustrator [i un art director pentru acest calendar. Am putea continua seria de c\r]i de autor (un fel de edi]ii) Colec]ia Pisicii, dar din p\cate e nevoie de finan]are pentru asta... Întrez\ri]i [i alte posibilit\]i similare de colaborare - fie pentru acela[i gen de c\r]i, fie pentru c\r]i de alt fel, pentru un alt public, eventual pentru periodizarea acestei colabor\ri explicite [i asumate între Clubul Ilustratorilor [i un grup de scriitori? Deocamdat\ nu, ar fi ideal dac\ o editur\ [i-ar asuma acest tip de carte transformîndo în apari]ie anual\, ar fi un bun instrument de lucru pentru orice editor din ]ar\ sau din str\in\tate. Dar [i noi am putea face mai departe c\r]i de autor în tiraj mic, printate digital. Toate muzeele de art\ din Europa vînd c\r]i dintr-astea, un soi de „Editionen”, în bookshopurile lor. S\ vedem...

De ce o antologie pentru copii [i de unde interesul t\u pentru c\r]ile pentru copii (fiind tu însu]i autorul unei astfel de c\r]i)? Cum arat\ pia]a de carte pentru copii din România dup\ p\rerea ta? Kurt Vonnegut spunea odat\ c\ savantul care nu poate explica cea mai sofisticat\ teorie în a[a fel încît s-o în]eleag\ un copil de opt ani este un impostor. Mutatis mutandis, copiii sînt piatra de încercare pentru o carte [i de aceea c\r]ile care li se adreseaz\ m-au interesat întotdeauna. Ca cititor am debutat cu c\r]i pentru copii, dar s-au scris mai multe c\r]i pentru copii decît a[ fi putut citi la vîrsta copil\riei, a[a c\ în încercarea de a ]ine pasul cu literatura pentru copii le citesc [i ast\zi, cu acela[i entuziasm infantil. Ideea unei antologii pentru copii este rodul circumstan]elor. Stela Lie, fondatoarea [i animatoarea Clubului ilustratorilor , mi-a semnalat absen]a unor texte proaspete pe care ea [i ceata ei de ilustratori s\ le poat\ aborda grafic. Atunci am apelat la cî]iva scriitori pe care îi cuno[team, nu neap\rat scriitori pentru copii, rugîndu-i s\ contribuie cu materiale ilustrabile [i s\ propage mesajul printre scriitorii cunoscu]i eventual doritori s\ contribuie [i ei. S-au strîns astfel dou\zeci de texte pe baza c\rora ilustratorii s-au desf\[urat în voie [i antologia s-a închegat de la sine. O antologie este, cred, cadrul ideal pentru a-i invita la lectur\ pe cei mici [i pe cei mari deopotriv\. {i cînd spun aceasta nu pot s\ nu m\ gîndesc la bijuteria me[terit\ de Iordan Chimet sub titlul Antologia inocen]ei. Book\t\ria de texte [i imagini care este în primul rînd o formul\ de colaborare între autor [i ilustrator, scena unei nun]i, sper\m noi, celeste. Ideea „subversiv\” a antologiei este s\ atrag\ aten]ia editorilor de carte pentru copii din România asupra materialului autohton disponibil. Nu c\ a[ avea ceva împotriva importurilor... Dar trebuie s\ existe un echilibru între ceea ce se import\ [i ceea ce se produce în interior, a[a cum acest echilibru exist\ [i în spa]iile din care se fac importurile. În privin]a crea]iilor autohtone, pia]a de carte pentru copii din România este, paradoxal, mult mai s\rac\ azi decît în urm\ cu vreo treizeci de ani [i mai bine. Dar aceast\ s\r\cie nu indic\ nici pe departe lipsa unui poten]ial. Book\t\ria încearc\ s\ semnaleze existen]a acestui poten]ial care, ca orice poten]ial, trebuie con[tientizat, dezvoltat, manifestat plenar.

arsenalul fiec\rui scriitor se g\se[te condeiul unui autor de literatur\ pentru copii. A[a c\ am mizat pe disponibilitatea general\ a autorilor de a scrie literatur\ pentru copii. M\rturisesc îns\ c\ au fost cazuri cînd manifestarea acestei disponibilit\]i m-a luat prin surprindere - Elena Vl\d\reanu, de pild\ -, iar dac\ nu a[ fi fost prevenit, probabil a[ fi fost la fel de surprins [i în cazul lui Dan Lungu. Dar aceste surprize sînt mai degrab\ ni[te confirm\ri.

De ce ai ]inut s\ lucrezi cu o întreag\ echipa de ilustratori [i nu doar cu unul singur, cum se obi[nuie[te? Ilustra]iile au în aceast\ carte o importan]\ egal\ cu cea a textelor? Am lucrat cu ilustratori diferi]i pentru c\ [i textele apar]in unor autori diferi]i. Ilustratorii erau deja constitui]i ca „echip\” în cadrul Clubului ilustratorilor [i percepu]i ca atare în cadrul unor expozi]ii, tîrguri de carte etc. Oricum, chiar dac\ în cazul lor s-a coagulat o identitate de grup, ilustratorii sînt o echip\ ai c\rei membri au personalit\]i [i stiluri foarte diferite, clar vizibile în extraordinara varietate grafic-cromatic\ cu care se pliaz\ pe texte. Dar au în comun pl\cerea de a ilustra, profesionalismul cu care o fac [i, dup\ cîte am putut observa, o reveren]ioas\ aplecare asupra textului. În consecin]\, ilustra]iile au în aceast\ carte o importan]\ egal\ cu cea a textelor - ilustra]ia [i textul se ilumineaz\, se continu\ [i se evoc\ reciproc. În Book\t\rie..., totu[i, echipele participante nu sînt cea a ilustratorilor [i cea a autorilor, ci echipajele mixte autor - ilustrator. Sper ca pe viitor aceste echipaje s\ dobîndeasc\ o identitate dinamic\, a[a cum s-a întîmplat cu ocazia Book\t\riei... „dublului” Grete Tartler - Cristiana Radu, care deja au publicat împreun\ dou\ c\r]i la Editura Paralela 45. Un proverb englezesc spune c\ prea mul]i buc\tari implica]i într-un proiect gastronomic colectiv stric\ ciorba. Eu cred c\ în laboratorul antologiei noastre participarea mai multor book\tari are un efect mai degrab\ pozitiv. A[a c\ v\ invit\m la mas\...

(Ilustra]ii din volum)

Cum ai f\cut selec]ia autorilor - se reg\sesc între ei [i autori consacra]i de titluri pentru copii, dar [i autori pe carei cunoa[tem în cu totul alte ipostaze -, cum ai intuit în cazul acestora din urm\ disponibilitatea de a scrie literatur\ pentru copii? Selec]ia autorilor a fost un proces aleator. Cum spuneam, am întrebat în dreapta [i-n stînga, cei întreba]i au întrebat la rîndul lor în dreapta [i-n stînga, iar cei care au reac]ionat pîn\ la data cînd textele trebuiau predate ilustratorilor sînt cei care se reg\sesc în cuprinsul antologiei. Nu sînt doar autori consacra]i, e drept, dar a[a cum fiecare dintre solda]ii lui Napoleon purta în rani]\ bastonul de mare[al, în

dosar literar de expat \ nu ui]i s\ faci [i un [apou mic, în care s\ poveste[ti pu]in despre el. Interviul e tare, dar doar pentru c\ e [eful de la Kryttyka Polittyczna nu înseamn\ c\ e de la sine în]eles de ce facem interviu cu el, îmi scrie Ana la cîteva ore dup\ ce am reu[it s\ îmi predau rubrica, aproape la timp. De cînd am descoperit Krytyka Polityczna, revista [i grupul care activeaz\ în jurul ei, am scris [i am vorbit despre ei de fiecare dat\ cînd am avut ocazia - în num\rul trecut al revistei, pe blog, pe skype, prin baruri, la facultate, cred c\ o dat\ i-am pomenit chiar [i la birou. Urmînd aceast\ logic\, mi se p\rea c\ acest interviu se impune de la sine. Sierakowski a reu[it, nu f\r\ eforturi, [i muncind „al naibii de mult”, dup\ cum el însu[i recunoa[te, s\ adune în jurul revistei pe care a fondat-o toate numele mari din peisajul artistic [i cultural polonez [i a reintrodus în sfera public\ discursul de stînga, organizînd în mod constant întîlniri, dezbateri [i conferin]e cu unii dintre cei mai importan]i intelectuali ai momentului - numai luna trecut\, KP i-a g\zduit pe Timothy Garton Ash [i pe Slavoj ŽiŽek, asta ca s\ amintesc doar dou\ dintre numele mari de pe agenda lor. Agend\, de altfel, plin\ pîn\ la refuz, atît în Var[ovia cît [i în celelalte mari ora[e poloneze unde activeaz\ KP. Eram curioas\ s\ aflu cum de-au reu[it s\ ajung\ aici, care le sînt planurile, care sînt [ansele stîngii politice [i culturale - într-o ]ar\ atît de conservatoare precum Polonia [i cum se raporteaz\ la vechea tradi]ie polonez\ a intelectualit\]ii angajate. A[a c\ într-o sear\, în barul KP din centrul Var[oviei, l-am întrebat pe Sierakowski dac\ am putea s\ ne întîlnim pentru un interviu. Trei zile mai tîrziu, la 9 seara, ne-am întîlnit în biroul lui ticsit de c\r]i [i am vorbit aproape o or\. Cînd am plecat, am primit cadou Autobiografia lui Jacek Kuron, unul dintre intelectualii polonezi care au servit drept model pentru KP, unde aveam s\ g\sesc r\spunsuri la întreb\rile pe care nu-mi mai r\m\sese timp s\ le pun în acea sear\. (R.A.)

SLAWOMIR SIERAKOWSKI: „St\nga real` nu e doar politic`, ci [i profund cultural`. Dincolo de diferen]ele formale, juc`m cu to]ii pe acela[i teren” Ruxandra Ana:: Ai fostt bursierul mai multtor funda]ii germane, al sine, cu criticii ei care nu [tiu ce se întîmpl\, de fapt, pe lume, care guvernului Fran]ei, al The German Marshall Fund din Stattele Unitte. sînt marile probleme ale civiliza]iei, e un tip de art\ care î[i pierde Tottu[i, te-aai înttors în Polonia. De ce aici e o pia]\ bun\ penttru contactul cu realitatea, [i care în consecin]\ nu poate fi de acttivitt\]i de tip pul Krytyka Polityczna? calitate. Eu nu cred în separarea acestor dou\ idealuri, în sensul Slawomir Sierakowski: E o întrebare foarte bun\. Pentru c\ mediul c\ ori ac]ion\m serios [i ne implic\m social, ori scriem frumos literatur\. Cei mai str\luci]i creatori au fost cei care s-au angajat meu e unul profund legat de tradi]ia estic\ a intelectualit\]ii angajate, în problemele societ\]ii, care n-au fost banali. un tip de atitudine care s-a dezvoltat începînd cu jum\tatea secolului al 19-lea în societ\]ile cu structuri sociale slabe, a[ spune chiar înapoiate. R.A.:: Care sîntt ei, în acestt momentt, în Polonia? E vorba despre o anumit\ atitudine, care presupune c\ atunci cînd S.S.: În rîndul scriitorilor domin\, f\r\ îndoial\, femeile. te-ai aflat deja în situa]ia individului educat, cu diverse competen]e B\rba]ii fie se ascund, fie reac]ioneaz\ la pulsul pie]ei, la ceea ce simbolice, trebuie s\ pl\te[ti o anumit\ contribu]ie societ\]ii, s\ te se vinde. Sînt parc\ lipsi]i de suveranitate. În schimb femeile, de dedici unui ]el social. Un alt aspect al acestei lupte intelectuale e unul exemplu Olga Tokarczuk sau Dorota Maslowska, ele î]i deschid mai degrab\ romantic. Cînd am crescut noi, în anii ’90, se vorbea în ochii. Polonia despre „sfîr[itul istoriei” - democra]ia liberal\, în care clasa mijlocie înlocuie[te intelectualitatea, iar un anume tip de egoism de R.A.:: Desp pre Maslowska s-aa scris foartte multt, a fostt desttul de pia]\ înlocuie[te atitudinea altruist\, angajat\ social. Noi n-am vrut s\ conttroversatt\. fim de acord cu a[a ceva, [i de aceea am vrut s\ cre\m un mediu care S.S.: Nu, Dorota e cunoscut\, nu se poate contesta c\ este se inspira direct din tradi]ia democratic\ polonez\, mai exact avea ca scriitoarea celebr\ a acestei genera]ii. Problema este c\ mul]i model ceea ce fusese înainte de Solidaritatea - Jacek Kuro?, Adam Michnik. jurnali[ti, critici literari [i recenzen]i au în]eles din textele ei Mul]i dintre ace[ti oameni joac\ în prezent rolul establishmentului doar jocul de limbaj. Noi, în schimb, am vrut s\ ar\t\m c\, neoliberal-conservator, astfel încît noi ne afl\m pe o pozi]ie contrar\ într-un anumit fel, Maslowska ne demonstreaz\ c\ ceea ce lor. Dar în anii ’70 ei constituiau elita intelectualit\]ii angajate, care s-a întîmplat cu limbajul este un rezultat al capitalismului reprezenta [i ocrotea societatea. Avem în continuare nevoie de a[a ceva de pia]\. Maslowska demasc\ artificialitatea acestei lumi - faptul c\ ne dezvolt\m atît de repede este o dovad\ c\ aceast\ colonizate de logica de pia]\. Reu[e[te s\ pun\ un cultur\ a intelectualit\]ii angajate e cît se poate de actual\. diagnostic foarte interesant acestei culturi, Deci de ce nu Fran]a, Germania, SUA? În ultima vreme, tot acestui capitalism manifestat în periferii. mai mul]i polonezi pleac\ în Marea Britanie sau în Irlanda, {i noi avem convingeri asem\n\toare, [i iar eu m\ aflu pe pozi]ia unui imigrant politic, care s-a întors. tocmai de aceea încerc\m s\ colabor\m Cînd am început Krytyka, am primit o propunere de la cît mai mult cu organiza]ii similare Ulrich Beck, la Universitatea din Muenchen, o propunere din Bulgaria, România sau Ucraina foarte atr\g\toare [i financiar, [i ca prestigiu, dar care acolo urmeaz\ s\ înfiin]\m o revist\. nu corespundea nicidecum temperamentului meu. R.A.:: De unde acestt intteres crescutt al Era clar c\ trebuie s\ aleg. ucrainenilor? R.A.:: S\ în]eleg g c\ [tiai deja c\ Krytyka se va dezvoltta S.S.: Am fost mai demult invitat la attîtt de bine, c\ meritt\ s\ aleg gi aceastt\ cale? Universitate [i am constatat c\ foarte S.S.: Da, [i asta, dar mai [tiam [i c\ nu m\ intereseaz\ o mul]i oameni ne citesc c\r]ile, ne carier\ privat\, individual\, pur academic\. Nu e cunosc revista, acolo mediul este deja destul de ambi]ioas\. Cu mult mai provocatoare e aceast\ format. Noi avem deja acest know-how, activitate politic\, public\. Sînt în continuare foarte apropiat cum s\ reactiv\m sfera public\ în ]\ri de Universitate, dar ce m\ intereseaz\ cu adev\rat e formarea ale fostului Bloc Sovietic. stîngii reale, nu doar politice, ci [i profund culturale. Principalul R.A.: : Fap ptul c\ în Polonia existt\ deja o tradi]ie nostru ]el ideologic este încercarea de a reconcilia lumea a s t îng g ii v -a a ajuttatt s\ v\ afirma]i în sfera public\, [tiin]ific\, politic\ [i cultural\. De fiecare dat\ cînd Polonia î[i terenul fiind înttr-o o oarecare m\sur\ preg g\ttitt? proclam\ independen]a, fie c\ s-a întîmplat în 1918, fie în 1989... se S.S.: Da, dar numai într-un anumit sens. Pe de alt\ potrive[te foarte bine un citat din cunoscutul poet polonez Jan Lechon, parte, ne-a fost destul de greu, pentru c\ acei oameni care au „Iar prim\vara, s\ v\d prim\vara - nu Polonia”, în sensul c\ în perioadele format ultima genera]ie a intelectualit\]ii angajate au trecut în care am fost lipsi]i de libertate, arti[tii s-au angajat social, dar de cum deja spre dreapta, ca de exemplu Adam Michnik, se consider\ aceast\ libertate este recî[tigat\, vor s\ se închid\ într-o paradigm\ liberali, deci noi practic am început de la zero. curat estetic\, a artei independente de politic\. Iar chestia asta se termin\ prost de fiecare dat\. F\r\ excep]ie, politica se transform\ R.A.:: Ei v\ consider\ radicali? într-un ritual al puterii, arta în ceva abstract iar [tiin]a într-un feti[ al S.S.: Da, cred c\ da, de[i deja reprezent\m o for]\ mult prea mare. neutralit\]ii, ascunzîndu-se dup\ catedr\. Noi încerc\m s\ ar\t\m c\, R.A.: : {i cu foartte mul]i adep p]i - la înttîlnirile pe care le org ganiza]i dincolo de diferen]ele formale, juc\m cu to]ii, de fapt, pe acela[i e mereu foartte multt\ lume. Rar se mai înttîmp pl\ astta, în cazul teren. alttor org ganiza]ii cultturale. R.A.:: A[adar, penttru artti[tti, indiferentt de conttexttul polittic, rolul social S.S.: În cazul nostru nu e vorba doar despre ideea în sine, e [i al e unul esen]ial, trebuie s\ [i-ll asume permanentt? naibii de mult\ munc\, adic\ muncim zi [i noapte pe nimic, eu nu S.S.: Exact, pentru c\ arta produce, la rîndul ei, cunoa[tere. cî[tig nimic ca pre[edinte al KP, tr\iesc din scrisul pentru diferite publica]ii. Dar Krytyka ne ordoneaz\ [i ne coordoneaz\ vie]ile, R.A.:: Cum define[tti rela]ia dinttre ang gajare [i esttettic\? aproape c\ nu avem vie]i private. Pierzi contactul cu lumea, se tr\ie[te S.S.: Tocmai c\ nu se exclud reciproc, chiar dac\ exist\ aceast\ într-un ritm atît de intens, încît rela]iile sînt aproape imposibile. Dac\ convingere, la care se adaug\ argumentul c\ arta angajat\ e un prietena ta e în afara grupului KP, cel mai probabil te vei desp\r]i produs, e pentru consum, ceea ce nu e deloc adev\rat. Noi ni i-am de ea din lips\ de timp. Noi am avut mereu foarte mult\ grij\ s\ nu apropiat pe cei mai celebri arti[ti polonezi, ceea ce constituie o fim non[alan]i în aceast\ privin]\. E vorba despre munc\ grea, despre dovad\ a faptului c\ proiectul e bine gîndit, dar i-am atras nu determinare [i consecven]\. doar pentru c\ asta ne-am dorit sau pentru c\ am avut o astfel de ambi]ie, ci pentru c\ ei sim]eau c\ se sufoc\ într-o astfel de paradigm\ estetic\. Ruxandra Ana, 25 de ani, tr\ie[te [i lucreaz\ la Var[ovia, unde este masterand\ în traductologie. A absolvit Facultatea de Litere, sec]ia Român\-Englez\ [i Facultatea de Limbi Str\ine, sec]ia R.A.:: Sim]eau [i ei aceastt\ nevoie? Polon\. A fost PR la Observator cultural, traduce literatur\ englez\ [i american\ [i scrie un S.S.: Absolut, sim]eau c\ arta desprins\ de social, închis\ în roman non-fictional despre Polonia.

pia]a interna]ional`

ruxandra ana

eveniment

Literatur` [i experiment social O discu]ie cu scriitorul neerlandez ARNON GRUNBERG Ana Chiri]oiu

Jaap Faber, Cezar Paul-B\descu, Arnon Grunberg, Ana Chiri]oiu, Denisa Com\nescu, o parte dintre invita]ii la discu]ia din 3 decembrie din Clubul Control

-am cunoscut pe Arnon Grunberg la lansarea primei sale traduceri în române[te, Istoria calvi]iei mele, semnat\ de Gheorghe Nicolaescu [i ap\rut\ la Editura Humanitas Fiction în toamna anului 2007. Îmi amintesc perfect dup\-amiaza în care am primit newsletterul prin care editura î[i invita cititorii la libr\ria C\rture[ti, unde urma s\ se afle autorul însu[i. Pentru un amator de cultur\ neerlandez\ asemenea ocazii, extrem de rare, sînt un bun motiv de entuziasm. Am sunat la editur\ ca s\ solicit un interviu [i l-am primit, ceea ce mi-a umplut zilele urm\toare cu c\ut\ri internautice ample, fiindc\ Grunberg e un autor extrem de mediatizat [i mai ales un scriitor foarte web-oriented, dar [i pentru c\ fiecare detaliu pe care-l aflam despre el m\ f\cea s\ caut [i altele. A doua întîlnire cu Grunberg a fost în vara anului 2008, la Festivalul Interna]ional „Zile [i Nop]i de Literatur\” de la Neptun, unde ne-am petrecut una sau dou\ seri vorbind [i mai ales jucînd ping-pong, dup\ ce activit\]ile [i discu]iile literare se epuizau. Am început de atunci o coresponden]\ minimalist\ [i prietenoas\. Într-un e-mail pe care mi l-a trimis prim\vara trecut\, Grunberg m-a anun]at c\ urma s\ desf\[oare unul dintre experimentele sale sociale/jurnalistice în sta]iunea româneasc\ B\ile Herculane; avea s\ lucreze acolo ca maseur timp de aproape dou\ s\pt\mîni. Nu puteam pierde ocazia s\-l vizitez. În ce prive[te masajul, m-am mul]umit doar s\-l urm\resc lucrînd, fiind singura turist\ din [trandul {apte Izvoare care [tia c\ Arnon nu e tocmai

maseur; am evitat [i un masaj oferit de „maestrul” local al lui Grunberg, Domnul Mitic\, un ins de peste o sut\ de kile, în mîinile c\ruia orice trup uman, inclusiv cele ale b\trînilor veni]i la tratament, pu]in susceptibile de a fi elastice, se transforma într-o coc\ moale. Era necesar s\ precizez toate astea pentru c\ la începutul lunii decembrie a acestui an, scriitorul neerlandez Arnon Grunberg s-a aflat a patra oar\ în România, la Bucure[ti, de data asta la invita]ia revistei Noua literatur\ [i a Ambasadei Regatului }\rilor de Jos, cu ocazia traducerii în române[te a unui reportaj al s\u, A Foreign Affair, pe care îl citi]i acum ca supliment al revistei. E prima ini]iativ\ de acest fel a revistei noastre [i, dac\ birocra]ia [i probele de tot felul pe care le-am avut de trecut pentru a o face posibil\ - aproape tot atîtea cîte a enumerat Vladimir Propp în Morfologia b asmului - s-ar îmblînzi, probabil c\ nu ar fi [i ultima. Evenimentul a reu[it îns\ s\ se petreac\ [i a avut loc sub forma unei discu]ii ample cu participarea autorului [i a cîtorva invita]i: traduc\torul textului, Gheorghe Nicolaescu, editoarea traducerilor în române[te ale lui Grunberg [i directoarea Humanitas Fiction, Denisa Com\nescu, Jaap Faber, asistent de limba neerlandez\ la Facultatea de Limbi Str\ine din Bucure[ti, Cezar Paul-B\descu, scriitor [i jurnalist, Mihaela Michailov, dramaturg [i critic de teatru, Andra Matzal, jurnalist [i traduc\tor, [i Vlad Ioan T\u[ance, scriitor [i jurnalist. Povestea textului [i a transform\rii sale într-un eveniment merit\ rezumat\: în luna

martie a anului trecut am primit un email de la asistentul lui Grunberg, care m\ întreba dac\ exist\ vreo posibilitate de publicare în române[te a unuia dintre reportajele acestuia, A Foreign Affair. I-am r\spuns c\ exist\ [i, cum tocmai o cunoscusem pe Caroline Seebregts, ata[ata cultural\ a Ambasadei Regatului }\rilor de Jos, prin intermediul traduc\torului Jan Mysjkin, am început s\ c\ut\m împreun\ posibilitatea respectiv\. Ea s-a ar\tat sub forma unei subven]ii din partea ambasadei. Autorul era chiar dispus s\ participe la o întîlnire cu publicul din Bucure[ti, ba chiar cumva ner\bd\tor, judecînd dup\ insisten]a cu care asistentul s\u m\ întreba dac\ am g\sit o posibilitate de a-l aduce aici. }ineam la crearea acestei întîlniri pentru c\ textul mi s-a p\rut potrivit cu mizele privind literatura participativ\ la realitatea înconjur\toare pe care mul]i dintre redactorii [i colaboratorii revistei le-au exprimat, în m\suri diferite, cu mai multe ocazii. Grunberg însu[i, ca autor, e o ilustrare a conceptului de scriitor activ pe care l-am pomenit înc\ din primul editorial al revistei; un scriitor hiperactiv chiar, dac\ ar fi s\ ne lu\m dup\ faptul c\ pîn\ la 38 de ani a publicat 47 de volume, fie c\ e vorba despre romane, nuvele, poeme, piese de teatru, eseuri sau coresponden]\. A Foreign Affair este un reportaj; faptul c\ e scris de un scriitor [i c\ pare s\ porneasc\ de la o tem\ frivol\ - c\s\toriile între b\rba]i americani [i femei ucrainence intermediate de agen]ii matrimoniale - îl poate face s\ treac\ drept o proz\, a[a c\ tema „Literatur\ [i experiment social” s-a impus cumva de

la sine. În discu]ia pe care am organizat-o pe 3 decembrie în clubul Control din Bucure[ti s-a vorbit mai ales despre implica]iile morale [i despre mizele unor astfel de experimente, fiindc\ Grunberg nu-[i alege în mod inocent destina]iile: în afar\ de vizite în teatre de r\zboi precum Irak sau Afganistan, a mai vizitat [i închisoarea american\ Guantánamo Bay, gruparea libanez\ Hezbollah [i For]ele de Ap\rare Israeliene, dar a fost [i camerist într-un hotel din Bavaria, chelner într-un tren din Elve]ia [i, iat\, pretendent la mîna unei mirese ucrainence sau maseur la Herculane. Grunberg insist\ s\ precizeze de fiecare dat\ cînd are ocazia c\ în aceste experimente nu e vorba despre activism social, c\ ele nu sînt întreprinderile unui asistent social, ci ale unui scriitor dornic s\ tr\iasc\ „printre oameni” (c\ci a[a sun\ titlul uneia dintre rubricile dintr-un cotidian neerlandez în care autorul î[i scria coresponden]a din deplas\ri, dup\ o sintagm\ prin care Maxim Gorki îl sf\tuia pe Isaak Babel cum s\ scrie). Dar mul]i ar spune c\ activismul unui scriitor nu trebuie s\ constea neap\rat în implicarea direct\ [i activ\ întro cauz\ social\, ci mai degrab\ în documentarea unei realit\]i problematice dintr-un motiv sau altul (iar motivele expuse de Grunberg sînt suficient de variate) [i în expunerea ei pentru cititorii s\i. Probabil c\ Grunberg n-ar fi de acord cu aceast\ opinie. „Activismul” lui Grunberg, dac\ e s\ for]\m eticheta, este unul pentru cauza adev\rului, pentru expunerea - selectiv\, e drept - a realit\]ii în explorarea c\reia a pornit. El î[i face un program din a nu

num`rul 30.................................................................................................noiembrie 2009........................................................................................noua literatur`

ernu

Moscova - Bucure[ti

Rom~nia - 20 de ani dup`... varianta ruseasc`

Foto: Gruia Dragomir

fic]ionaliza sau inventa nimic în scrierile sale a[a-zis jurnalistice. Dar întreprinderea sa e, [i ca posibilitate, [i ca inten]ionalitate, diferit\ de aceea a unui jurnalist. O dat\ pentru c\ Grunberg î[i finan]eaz\ singur expedi]iile, iar uneori ele cost\ mai mult decît suma primit\ pe articolele pe care le scrie de unde se afl\, iar rigorile reportajului nu i se impun din redac]ie, ci ]in exclusiv de scrisul [i de observa]iile sale. {i apoi pentru c\ el nu porne[te de la premisa c\ va prezenta adev\rul obiectiv, ci nuan]ele devenite vizibile prin translatarea în alte spa]ii; un fel de „antropologie literar\”, spunea el la întîlnirea din Control. Pare un hibrid ciudat specia aceasta a articolelor de pres\ care nu sînt neap\rat de opinie, c\ci Grunberg pleac\ la drum cu o miz\ descriptiv\ - chiar dac\ în textul acesta opiniile pe care le exprim\ referitor la rela]iile dintre genuri [i dintre spa]ii geografice atît de diferite precum SUA [i Ucraina sînt destul de puternice - dar nu sînt nici de informare sau de investiga]ie. Mission statement-ul acestor explor\ri literare se afl\ undeva între descriere [i etic\; de[i autorul spunea c\ ele pornesc dintr-o curiozitate proprie, nu din ambi]ia de a oferi o versiune literar\ asupra punctelor fierbin]i ale lumii, e imposibil s\ nu remarci c\ supratema textelor sale, dat\ de destina]ia c\tre care se îmbarc\ autorul, este deseori politic\. Pentru a se disculpa [i mai mult de imaginea de justi]iar, Grunberg a mai precizat [i c\ aceste confrunt\ri cu spa]ii [i cu oameni str\ini îi hr\nesc imagina]ia pentru romanele pe care le scrie. C\ sînt

o încercare de a-[i explica ce anume fac oamenii atunci cînd spun c\ tr\iesc. O motiva]ie într-adev\r antropologic\, ca [i metodologia expunerii neîmpodobite fic]ional. E o form\ de participare la spa]iul public (global) f\cut\ posibil\, mi se pare, de o societate suficient de matur\ cultural încît s\ se delecteze cu povestirea unor asemenea lucruri f\r\ s\ emit\ preten]ia clasific\rii pe genuri, specii [i inten]ii. Poate c\ încerc\rile noastre de a explica riguros ce anume sînt aceste texte i s-au p\rut lui Grunberg revolute [i plicticoase, dar pentru noi ideea în sine de a pune în scen\ o discu]ie - care a durat mai bine de dou\ ore, s-a desf\[urat într-un club [i a curs în limba englez\ - despre asemenea lucruri era o performan]\ în sine, dincolo de orice neajunsuri organizatorice. Mai ales c\ s-au adus în discu]ie [i subiecte locale tangente temei, precum teatrul comunitar [i arta implicat\ derulate de tangaProject [i expuse de Mihaela Michailov [i de David Schwartz, conceptul „deloc literatur\” al lui Cezar Paul-B\descu [i varia]iile între fic]ional [i non-fic]ional specii pe care ne-am obi[nuit, poate [i din lipsa unei practici autohtone sus]inute ale celei din urm\, s\ le credem într-un r\zboi cî[tigat din start de fic]iune. Scrisul lui Grunberg, ca [i al altor autori care-[i fac o art\ din a tr\i „printre oameni”, arat\ c\ lucrurile nu stau tocmai a[a. Pute]i urm\ri un clip-rezumat al întîlnirii din 3 decembrie realizat de Veioza Arte la adresa http://veiozaarte.ro/?p=341.

n ultimii ani am lucrat pe mai multe proiecte culturale [i jurnalistice cu Rusia, îns\ niciodat\ nu am colaborat cu o televiziune rus\. Cum urm\resc mass-media ruseasc\ [i sînt familiarizat cu ea, [tiu care sînt „mogulii locali”, televiziunile declarate „libere” [i cele care tr\iesc din bani de stat sau care „apar]in Kremlinului”. Situa]ia televiziunilor ruse[ti seam\n\ cu ce se întîmpl\ la noi, doar c\ propor]iile sînt mult mai mari. Exist\ îns\ un element politic foarte important care le diferen]iaz\ [i care poate fi explicat prin butada lui Putin de la ultima „întîlnire anual\ cu poporul” de la TV: „Ratingurile nu au nici un amestec, pentru c\, slav\ Domnului, la noi nu exist\ alegeri.” Recunosc îns\ c\ în ultima lun\ mi-am modificat pu]in opinia: televiziunile române[ti au ajuns la un nivel de manipulare vulgar\ care i-ar face invidio[i pîn\ [i pe ru[i. Anul acesta am constatat un interes mult mai mare a televiziunilor din Rusia fa]\ de ce se întîmpl\ aici. Am legat acest interes sporit de tema devenit\ cli[eu televizat „20 de ani de la c\derea comunismului”, precum [i de schimb\rile politice de la Chi[in\u. Totu[i, R. Moldova este v\zut\ înc\ de mul]i la Moscova ca o „periferie a Imperiului”, iar România ca un „proiect concuren]ial” fa]\ de acest spa]iu „de influen]\”. Datorit\ unor amici de la Europa Liber\, numele meu a intrat într-o baz\ de date a jurnali[tilor de la Moscova, a[a c\ în toamna aceasta am fost solicitat pentru realizarea unor filme documentare [i reportaje despre România. Cel mai mult am colaborat cu un post de stat de limb\ englez\ care transmite în peste 100 de ]\ri, cu un ambalaj occidental, Russia Today. Mi s-au expus condi]iile [i mi s-au în[irat temele, iar eu trebuia s\ vin cu oamenii potrivi]i pe care produc\torul îi accepta ori ba. Echipa era foarte tîn\r\ (cu excep]ia cameramanului). Cei care au coordonat proiectul erau un rus [colit în SUA [i un american [colit [i în Rusia.

Reac]ii [i obsesii ruse[ti legate de România Ru[ii, ca [i americanii (popoare imperialiste), nu [tiu mare treab\ despre „restul lumii”, îns\ au speciali[ti care [tiu, iar cînd vin pe-aici sînt curio[i s\ afle [i s\ înve]e. Au un stil de abordare a Revolu]iei noastre din decembrie foarte diferit: analitic [i cu mult respect. Ne apreciaz\, mai mult decît o facem noi, pentru acest gest. Cînd le-am explicat c\ aici mai nimeni nu mai vrea s\ [i-o asume m-au privit descump\ni]i: „Vou\ de ce nu v\ place s\ face]i istorie?”. Le place foarte mult Bucure[tiul cu aerul lui de orient adaptat la un stil occidental moale, lipsa turismului excesiv care încearc\ s\ te exploateze la fiecare moment. La ultima vizit\ a amicilor mei ru[i m-au surprins cîteva percep]ii ale lor despre noi: „România nu încearc\ s\-]i plac\, s\ te domine. Nu conteaz\ cine a venit la ea s-o viziteze, ea î[i vede de treab\. Se vede [i în arhitectur\, sînt lucruri frumoase, dar nu sînt agresive. Oamenii sînt pl\cu]i, dar nu sînt agresivi, nu te cotropesc cu ospitalitatea lor. Bucure[tiul nu vrea s\ fie ca o prostituat\.” I-a surprins starea dezastruoas\ a Lipscanilor [i faptul c\ nu exist\ cultur\ de strad\: „strada arat\ ca un muzeu, nu are ciuda]i [i graffiti”. O alt\ idee surprinz\toare: „Ceau[escu a fost un politician cu adev\rat nebun îns\ avea idei! Cl\direa aia e realizarea propriei lui

nebunii. Nu e pentru fiin]e umane. În acela[i timp, e atractiv\. România este ]ar\ mic\, are probleme mici [i dorin]e mici. Ceau[escu [i Casa lui reprezint\ simbolul unei dorin]e uria[e care a încercat s\ rup\ limitele imaginarului colectiv românesc”. Ru[ilor le place Casa Poporului foarte mult.

eveniment

vasile

Cîteva cuvinte despre protagoni[tii români [i despre culise (selectiv) Ion Iliescu (fostul pre[edinte al României). Foarte u[or de abordat. A fost nevoie doar de 2 telefoane (directe, f\r\ secretar\), a acceptat condi]iile [i a r\spuns la toate întreb\rile solicitate. O rus\ bun\: în 2 ore nu s-a împotmolit decît la 2-3 cuvinte. R\spunde coerent, f\r\ obsesii, [i a l\sat o impresie foarte bun\. Gînde[te „în perspectiv\ istoric\”: nu-i a[a c\ istoria trebuie s\ ne judece, nu justi]ia? Virgil M\gureanu (fostul [ef al Serviciilor Secrete). Foarte greu de prins. R\spunde, dar de fiecare dat\ mut\ ora [i locul. Te amîn\ mereu. Cel mai bine e s\ stabili]i o or\ [i un loc cu secretara lui. R\spunde ca la carte, dar o carte scris\ înaintea faptelor. Îns\ fiecare rînd poate fi citit [i într-o alt\ cheie. Casa Poporului. Cum pe arhitecta-[ef\ Anca Petrescu nu am prins-o în ]ar\, am apelat la Augustin Ioan, bun cunosc\tor al arhitecturii [i în mod special al celei comuniste. Ce e foarte interesant: administra]ia CP r\spunde mult mai repede la fax decît la e-mail (la e-mail întîrzie cu 4-5 zile). Pre]ul e de 5.000 euro/or\ de filmare. Ru[ii, chiar dac\ au o alt\ abordare a banilor decît europenii, au fost [oca]i de ofert\. Replica: „Pîn\ [i Kremlinul cu tot cu Putin e la jum\tate de pre]”. A[a c\ a trebuit s\ g\sim o formul\ de salvare [i o filmare gratuit\: filmarea din balconul MNAC e cea mai bun\ solu]ie. Comunit\]ile de romi. Sînt dou\ tabere/grupuri ale acestei comunit\]i (c\uta]i pentru filmare): una de activi[ti ONG care pot fi u[or contacta]i [i filma]i, [i alta care lucreaz\ numai pe bani [i e foarte imprevizibil\. În prima îl reg\sim, de exemplu, pe „regele” Cioab\. A doua este foarte larg\ [i cuprinde de la primul sat de ]igani de lîng\ Bucure[ti pîn\ la senatorul M\d\lin Voicu. Cu primii negociezi, cu domnul senator care ar trebui s\-i reprezinte pe ace[tia, nu. El are o tax\ fix\ de 2.000 euro. Incredibil. Un mare interes îl prezint\ „noul val” al cinematografiei române. To]i î[i doresc interviuri cu regizorii „tineri”. Vorbesc despre ei a[a cum vorbeam noi înainte despre filmul rusesc. E un semn bun, mai ales c\ ru[ii sînt greu impresionabili cu actele culturale ale ]\rilor mici. E adev\rat c\ e tot mai greu s\ dai de Mungiu, de Porumboiu [i de Puiu. Oamenii sînt fie pe drumuri, fie prin[i în diverse proiecte. Surprize pl\cute. Am fost surprins de calitatea [i de viteza de lucru a unor institu]ii ale statului precum CNSAS (condus de Ladislau Csendes), IICCR (condus de Marius Oprea). V a s i l e E r n u este n\scut în URSS în 1971. Este absolvent al Facult\]ii de Filosofie (Universitatea Al.I.Cuza, Ia[i, 1996) [i al masterului de Filosofie (Universitatea Babe[-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff [i redactor asociat al revistei I d e a a r t \ + s o c i e t a t e . A activat în cadrul Funda]iei Idea, Tranzit [i Editura Idea. Actualmente lucreaz\ în cadrul Editurii Polirom. În prezent ]ine o rubric\ de opinie în România liber\ [i una în s\pt\mînalul S u p l i m e n t u l d e C u l t u r \ . A debutat cu volumul N\scut în URSS (Editura Polirom, 2006) care a fost distins cu Premiul pentru debut al României literare [i cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.

pia]a interna]ional` 24

up\ ce m-am întors de la toalet\ am descoperit c\ scaunul ei era gol, disp\ruse pîn\ [i cea[ca, neverosimil de repede, la b\rba]i dureaz\ pu]in, descheiat, stropit, încheiat (nu întotdeauna), sp\lat pe mîini (nu întotdeauna) [i gata. În ziua aceea am terminat de editat intr\rile celor dou\zeci [i cinci de personaje, pe vremea aceea nu [tiam c\ vor fi mai multe, era un cadru fix, ca toate celelalte, ag\]asem camera de tavan ca o camer\ de supraveghere, un mini-CCTV de apartament. F\cusem un pic de regie, ca mai în toate cadrele, le rugasem s\ nu intre de-a dreptul, s\-[i petreac\ cîteva secunde în cadrul u[ii, aranjîndu-[i p\rul, tr\gînd de haine, expunîndu-[i mai mult\ piele din decolteu sau pur [i simplu s\-l scruteze pe cel care le întîmpina, în ziua de azi sînt atît de mul]i nebuni, nu [tii cine te cheam\ la el acas\. Nu ie[ise chiar cum îmi închipuisem, niciuna dintre ele nu st\tuse mai mult de trei secunde, ca [i cum cadrul u[ii ar fi fost o barier\, un hotar între spa]iul public [i cel domestic care trebuia trecut cît mai degrab\. Plimbîndu-m\ prin centrul vechi, acela[i în toate ora[ele, pia]\, catedral\, prim\rie, muzeu de istorie, terase [i tarabe cu nimicuri, dup\ o dup\-amiaz\ în care Final Cutul se bloca aproape la fiecare comand\, mi s-a p\rut c\ o z\resc în u[a unei patiserii fran]uze[ti. Cu cî]iva ani în urm\, în timp ce m\ plimbam pe strada principal\ am z\rit pe cineva care sem\na foarte bine cu o prieten\ veche care plecase de cî]iva ani în America [i cu care nu p\strasem leg\tura, era de fapt o cuno[tin]\ cu care mai ie[eam din cînd în cînd la cafea, nimic serios, era mai mare ca mine cu cî]iva ani buni, vorbeam despre c\r]i [i filme [i nimicuri ca doi b\trîni. Fata asta, aflat\ în dreptul unei libr\rii, mi-a readus-o brusc în memorie pe Catalina, vocea ei, felul în care-[i ruja buzele sub]iri, detalii care-]i r\mîn arbitrar în minte atunci cînd ai de-a face cu o persoan\ care nu face parte din cercul t\u de apropia]i. În cap\tul bulevardului m-am întîlnit chiar cu ea, revenit\ din pribegie, ar\tînd deja ca o femeie matur\, lîng\ care, într-o ceain\rie sau cafenea, a[ fi ar\tat ca un nepot for]at s\ petreac\ o or\ cu o rud\ aflat\ în tranzit. Atunci îmi închipuisem c\ prima fat\, cea care sem\na cu ea, o invocase pe cea real\ [i m-am gîndit c\ [i acum situa]ia s-ar putea repeta. În patiserie mirosea cum numai pîinea poate mirosi, nu cunosc persoan\ c\reia s\ nu-i fream\te n\rile la acest miros, aluatul proasp\t copt ar putea fi testul care s\ deosebeasc\ oamenii de robo]i, se bucur\ androizii de mirosul pîinii calde ?, dar în aer nu plutea nici o nuan]\ de brînz\ închis\ în cutii de carton [i plastic, pere]i insuficien]i pentru a ]ine în frîu aromele tari de zer [i de lapte închegat. {tiam c\ m\ aflu pe un drum gre[it [i totu[i i-am zîmbit simulacrului, un chip a c\rui alc\tuire, buze, ochi, nas, obraji, frunte se adunau într-un tot pe care de atunci l-a[ putea desface [i recompune oricînd, atît de puternic mi s-a impregnat în minte, f\r\ nici un motiv aparent, mi-a oferit un zîmbet instantaneu, atît de sincer [i de deschis, încît am întors repede capul, ca [i cum a[ fi asistat din gre[eal\ la o scen\ ru[inoas\. Am reintrat în ritmul de canotor cu o energie pe care de data aceasta aveam s\ o pierd repede. Materialul devenea tot mai coerent, traseele celor dou\zeci [i cinci de personaje se suprapuneau perfect pîn\ în scena final\, pe care o studiasem în cele mai mici am\nunte, la început cu un manechin, apoi cu una dintre fetele cu care ie[eam, Maria, cu care aveam, ca [i cu toate celelalte, o rela]ie liber\. Ne vedeam destul de rar, de obicei cînd unul dintre noi era invitat în locuri unde se mergea înso]it [i r\mîneam mai întotdeauna împreun\ [i dup\, de obicei la ea, avea o cas\ mare [i luminoas\ în caremi pl\cea s\ m\ trezesc, aveam impresia de fiecare dat\ c\ sînt în alt ora[. Îmi pl\ceau dejunurile în buc\t\ria ei mare, mîncam tot felul de delicatese, avea un tat\ bogat care o r\sf\]a ca s\-[i compenseze lipsa din via]a ei, ascultam muzic\ [i vorbeam despre profesori [i despre colegii de facultate. De cînd plecasem m\ tot sunase, apoi trimisese în fiecare zi sms-uri în care îmi spunea cît de dor îi e de mine [i m\ ruga insistent, dac\ tot nu r\spund la telefon, s\ trec pe la un internet café [i s\ st\m m\car zece minute pe messenger, dar refuzasem s\ cad în capcana comunic\rii virtuale, nimic nu era mai important decît proiectul, trebuia s\ trag tare, nu doar pentru c\ deadline-ul se apropia, ci pentru c\ urma s\ am de-a face cu punctul negru. {tiam totul despre punctul negru. {tiam c\ în el erau concentrate fuioarele de pîcl\ care înv\luiau lent [i sigur tot ceea ce însemna dorin]\, nevoie, poft\, ambi]ie, aspira]ie. Punctul negru era steagul pira]ilor pe care, odat\ ce-l z\ream, tot ce puteam s\ fac era s\ m\ predau f\r\ lupt\, o strategie naiv\, de or\[ean surprins de urs încercînd s\ joace, în cele mai importante minute din via]a lui, rolul unui cadavru. Punctul negru era bila de bowling care lovea drept în centrul voin]ei, realizînd întotdeauna punctaj maxim. În ziua în care am început s\ m\ izbesc de mobile, c\utînd ie[iri care nu existau, m-am tîrît din cas\, învins, ]inînd strîns ghidul în mîn\, ca pe o Biblie în vreme de restri[te. Înainte de a p\r\si apartamentul încercasem s\ caut sprijin în spa]iul care brusc îmi devenise str\in, de[i petrecusem în el aproape trei s\pt\mîni din via]\, dar nimic nu era al meu în aceast\ cas\, nici un col] nu-mi trezea amintiri, nu m\ sprijinisem vreodat\ ame]it de un perete, ascultînd muzic\ tare, cum o f\cusem în camera în care crescusem înconjurat de CD-uri cu albume rock, nu s\rutasem niciodat\ vreo fat\ pe canapeaua din living room, tremurînd de emo]ie [i de excitare, dornic s\ mergem odat\ mai departe, nu g\tisem pentru nimeni în buc\t\ria utilat\ excesiv de modern, nu plimbasem niciodat\

jetul du[ului peste trupul cuiva în cada alb\ [i rece, în dulapuri nu se g\seau îngr\m\dite nimicurile pe care nu te înduri s\ le arunci, nu citisem c\r]i importante lungit în balcon, iar patul uria[ din dormitor fusese martorul doar unei masturb\ri banale, într-un moment în care nu puteam s\ adorm. În copil\rie, bunica bomb\nea de cîte ori îi ceream s\-mi fac\ ceai de tei, nemotivînd în vreun fel, zicea doar c\ nu-i bun pentru b\ie]i, nu [tia c\ peste ani aveam s\ dau peste un remediu cu adev\rat eficient împotriva pulsiunilor sexuale, editarea unui film cu dou\zeci [i cinci de trupuri goale, dou\zeci [i [ase cu al meu, scene explicite care, sec]ionate [i rev\zute de atîtea zeci de ori, îmi atrofiaser\ dorin]a carnal\. Acesta era [i motivul pentru care, de cînd începusem s\ lucrez, îmi pierdusem interesul pentru Maria [i pentru celelalte partenere, rela]ia noastr\ se baza pe sex [i pe o vag\ urm\ de afec]iune pe care, în cazul meu, distan]a o înl\turase a[a cum îndep\rtezi pelicula de caimac de pe laptele fiert, în timp ce în cazul lor, dimpotriv\, n\scuse ceea ce p\rea a fi sentiment. Dou\zeci [i cinci de corpuri, dou\zeci [i [ase cu al meu, alesesem acest num\r doar ca s\-mi marchez vîrsta la care terminam facultatea cu acest proiect pe care mi-l doream un mare hit în istoria lucr\rilor de final de [coal\, voiam ca numele meu s\ fie cel mai discutat [i comentat din genera]ia din care f\ceam parte, îmi doream s\ intru pe vecie în galeria ilustr\ de arti[ti contemporani care terminaser\ în anii trecu]i [i care erau pomeni]i cu respect în clase [i în cancelarie, de[i mai to]i avuseser\ probleme cu autorit\]ile universitare.

jean-lorin

sterian lorgean travel montaj - II -

Pe str\zi era acela[i soare puternic care-i alunga pe locuitori spre terase adumbrite, lumina str\lucitoare ar fi trebuit s\-mi agreseze retina, dar negura din interior filtra lumina ca ni[te ochelari de protec]ie, e bun\ [i starea asta la ceva, mi-am zis. Eram mut, surd [i aproape orb în aceste perioade care veneau cu frecven]a unor invazii barbare; singura certitudine în cazul lor era apari]ia. Pe o banc\ de piatr\ se afla o pung\ de hîrtie maro în care, dup\ miros, fusese un sandwich sau un hamburger - prînzul vreunui angajat care se bucurase de ora de pauz\ mîncînd în aer liber. M-am a[ezat lîng\ ea, cu genunchi moi, rezistînd cu greu tenta]iei de a m\ întinde pe piatr\, în pozi]ia fetal\ la care ne întoarcem cu to]ii de[i nici un pîntec ocrotitor nu ne va mai primi vreodat\. Eram neras, nu-mi sp\lasem hainele de cînd venisem, a[ fi fost luat cu u[urin]\ drept un vagabond [i situa]ia asta mi se p\rea aproape reconfortant\, tînjeam adesea la lipsa de responsabilitate pe care ]i-o ofer\ via]a de homeless, f\r\ progam, deadline-uri, întîlniri, telefon mobil, facturi, rela]ii de între]inut, messenger, facebook. Un billboard anun]a o expozi]ie a lui Rosenweiss, un sculptor evreu care se specializase în reproduceri din bronz a unor obiecte specifice epocii virtuale, mouse-uri, hard-uri externe, tastaturi, video-camere, înc\rc\toare pe care le plasa într-un context alimentar, scufundate în marmite [i platouri cu humus, ou\ cu maionez\, spanac fiert, ardei ro[ii cop]i, tzatziki sau fasole fiart\, efectul era, trebuie s\ recunosc, impresionant, dar nu eram un admirator al acestui gen de art\, prea evident\; ceea ce m\ atingea în acest moment [i avea s\ m\ impresioneze [i 24 de ore mai tîrziu, reîntors pe aceea[i banc\ dup\ o noapte chinuit\, în care îmi plimbasem palma peste toate suprafe]ele din apartament, încercîndu-le texturile ca [i cum în spatele lor s-ar fi putut ascunde un resort secret, o pîrghie care s\ împr\[tie negura ce devenise tot mai dens\, era faptul c\ v\zusem aceast\ expozi]ie acas\ [i c\, vizitînd-o aici, ar fi putut s\-mi ofere singurul cadru familiar din acest ora[ care m\ înghi]ise f\r\ ca m\car s\ [tie de existen]a mea. Cu acest gînd lini[titor, care avea aceea[i surs\ [i acela[i efect ca prezen]a unui McDonalds pentru un turist american aflat într-o ]ar\ mai mult sau mai pu]in bananier\, toate ]\rile

erau bananiere pentru un american cu excep]ia celei proprii, în c\utarea muzeului de art\ unde expunea Rosenweiss, pe care-l [i cunoscusem la un vernisaj, unde altundeva s\ se întîlneasc\ arti[tii, am pornit, cu ghidul r\mas nedeschis în mîn\, de-a lungul unei str\du]e înguste ca [i fasciculul luminos care se aprinsese de îndat\ ce luasem hot\rîrea de a vizita expozi]ia. Cu privirea ceva mai limpede, m-am oprit în fa]a unei reprezentan]e Apple, laptopul începuse s\ dea semne de oboseal\ [i mi-am închipuit c\ o solu]ie de cur\]at ecranul avea s\-l îmbuneze, obiectele indispensabile din jurul nostru aveau nevoie de mici aten]ii, cum erau [i magne]ii pentru frigider, mici ofrande l\sate la intrarea în templu. În timp ce pl\team, dup\ ce-mi c\utasem vreme îndelungat\ portofelul prin buzunare, exasperîndu-l pe vînz\tor, am z\rito prin vitrin\, printre telefoane [i aparate de fotografiat, era f\r\ îndoial\ ea, nu o clon\ zîmbitoare, cu ochii a]inti]i c\tre un model nou de mobil. Am ie[it repede din magazin, l\sînd restul pe tejghea, dezorientîndu-l pe b\rbatul tîn\r, tuns scurt, neobi[nuit cu bac[i[uri, eram u[or excitat, u[or nervos, n\uc [i nevorbit. Ea purta o rochie alb\ pîn\ la genunchi, prins\ în barete încre]ite care se întindeau peste umerii oso[i [i pistruia]i ca ni[te poduri peste o albie proasp\t secat\. Mai privisem cîndva rochia asta, nu-mi aminteam nimic mai mult, doar c\ o avusesem sub ochi nu cu mult timp în urm\, în acest ora[ în care nu [tiam pe nimeni. Am r\mas lîng\ ea, aproape de um\rul stîng, o ocolisem ca s\ ajung în aceast\ pozi]ie care-mi oferea un statut nesperat, trec\torii care ne priveau de pe cel\lalt trotuar ne puteau lua drept un cuplu ie[it la plimbare, doi tineri care se iubesc afla]i sub seduc]ia universului str\lucitor al gadgeturilor de ultim\ genera]ie. Cînd s-a desprins din dreptul vitrinei am urmat-o ca [i cum ar fi fost de la sine-n]eles, ceva din postura ei sugera c\ luase act de prezen]a mea, dar continua s\ fie înv\luit\ în acela[i aer absent, am trecut pe lîng\ scaunele unei cafenele [i pentru o clip\ m-am gîndit s\-i propun s\ st\m acolo, dar n-am zis nimic, l\sînd conversa]ia s\ se nasc\ la fel de firesc ca potrivirea pa[ilor no[tri. Cîteva minute mai tîrziu, niciunul dintre noi nu vorbise, lungile zile petrecute doar în fa]a laptopului m\ secaser\ de cuvinte, slujitor fidel al Final Cut-ului, m\ cufundaser\ într-o mu]enie care avea nevoie de un impuls exterior ca s\ se risipeasc\, de o briz\ blînd\. Cînd am ajuns în dreptul unui t\tic care-[i purta odrasla pe umeri, un b\ie]el care molf\ia o uria[\ suzet\ galben\, de personaj de desene animate, m-am trezit vorbind, regretînd în aceea[i secund\ c\ o f\cusem. - Tu m\ urm\re[ti, nu? S-a oprit [i s-a uitat la mine cu o privire atît de surprins\, încît am [tiut c\ în ziua aceea totul se terminase sau poate c\ începuse, dar nu începuse cum ar fi trebuit, e nepotrivit s\ spui asta cînd nu exist\ a[tept\ri între doi oameni, cum ar fi trebuit, ce-i asta, nu era un film pe care s\ ]i-l povesteasc\ cineva înainte. Pentru prima oar\ se uita direct la mine, a[ fi putut s\ marchez evenimentul în caietul de montaj, în jurnal dac\ a[ fi avut unul, [i în timp ce consemnam s\ fiu fulgerat eventual de amintirea primei noastre întîlniri, cea de dinaintea celei din supermarket. - Nu erai tu în weekendul trecut în Shivel Cafe? S-a gîndit o clip\. - Poate. Deja nu mai privea spre mine, redevenisem parte din peisaj. - Dar acum vreo zece zile nu-]i f\ceai cump\r\turile în supermarketul de lîng\ cinematograf? - Habar n-am. - Mi s-a p\rut c\ de cîte ori ies în ora[, tu e[ti prin preajm\ [i... - În nici un caz. Asta a fost tot. A tras de e[arf\ ca de mînerul de deschidere al unei para[ute, o pat\ alb\ topindu-se în soarele amiezii [i jum\tate de or\ mai tîrziu eram în fa]a calculatorului; str\lucind acum, steagul pira]ilor se îndep\rta deja vertiginos spre alte porturi sau cor\bii, era rîndul altcuiva s\ se opreasc\, s\ priveasc\ în jur cu ochii pustii]i întrebîndu-se „ce rost au toate astea?”. Cele dou\zeci [i cinci de piese compuse de Brynjar, varia]iuni ale unei singure teme, intrau perfect pe fiecare scen\, ca dopurile presate în gura sticlelor de pe linia de produc]ie. Filmasem odat\ într-o fabric\ mic\ de vodc\ de lîng\ Tampere [i petrecusem minute întregi urm\rind [irul ordonat de sticle goale care treceau prin diferite aparate, o caravan\ vesel\ [i g\l\gioas\, din care ie[eau zuruind, îmbog\]ite cu con]inutul incolor, cu etichete [i cu dopuri, ca ni[te p\pu[i îmbr\cate de o neobosit\ feti]\ mecanic\. Muncitoarele purtau c\[ti, zgomotul de sticl\ pe sticl\ afecta grav pe termen lung auzul, dar în urechile mele sunaser\ ca o simfonie [i poate c\ în acele momente se n\scuse embrionul proiectului, de[i atunci nici m\car nu-mi imaginam c\ voi ajunge vreodat\ într-un ora[ str\in, f\r\ iubit\ [i f\r\ prieteni, în tov\r\[ia laptopului [i a programului Final Cut, luptîndu-m\ cu depresia pentru a ob]ine o glorie incert\ de care ajunsese s\ nu-mi mai pese. Despre linia de îmbuteliere îi povestisem [i lui Brynjar cînd îi cerusem s\ compun\ muzica, nimic despre con]inutul filmului, nimic despre coregrafia celor dou\zeci [i cinci de trupuri goale, dou\zeci [i [ase cu al meu. Jean-LLorin Sterian, 33 de ani, prozator, jurnalist, regizor [i scenarist. A publicat volumele Baltazar [i hazardul (1997), Scriitorul a ie[it la vîn\toare (2000), Postume (2004) [i Lorgean (2007) [i î[i preg\te[te volumul de Antume. A regizat cîteva scurt-metraje [i documentare dintre care unul despre propria sa forma]ie, Grupul Sanitar, intitulat L e c ] i a d e P l a y b a c k . Scrie texte pentru benzi desenate. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului dramAcum 4 (edi]ia 2008). Din decembrie 2008 [i-a deschis teatru în propriul apartament. Masterand în antropologie, editorialist 24Fun, colaborator Esquire, pieton convins.

num`rul 30...................................................................................noiembrie - decembrie 2009......................................................................................noua literatur`

pia]a interna]ional` Nick McDonell

gruia dragomir american reader tineri, boga]i [i nelini[ti]i Just a couple of kids standing on the street, trying to get some weed, have some fun, fill the time, talk a certain way, dress a certain way, walk a certain way, be a certain way because the way they come from is unclear and uncool and with no direction, because no one really has anything to do, all across the city no one has anything to do, so they all do the same thing and make the same references to pop culture and their childhood cartoons (like, Ghostbusterswas so much better than Ninja Turtles), and everyone wants to be a jock, and everyone wants and wants and wants. - Nick McDonell welve s-ar traduce în român\ prin Doi[pe [i, dac\ mai ad\ug\m cinci, ob]inem exact vîrsta la care Nick McDonell [i-a scris romanul de debut (2002). Un roman impresionant, dac\ ar fi s\ lu\m doar cele treizeci [i patru de citate, care se întind pe trei pagini, din cronicile care îl laud\, extrase din publica]ii precum New York Times, BBC Newsnight Review, Observer, Elle, Esquire, Washington Post, Time Out, People, Playboy, Vanity Fair etc. Plus cuvintele lui Hunter S. Thompson de pe coperta a patra: „Nick McDonell is the real thing... I’m afraid that he will do for his generation what I did for mine.” Plus faptul c\ romanul va fi ecranizat în 2010. Cum ai putea r\mîne indiferent la un asemenea dosar de pres\, la un asemenea palmares, pentru un roman scris la doar [aptesprezece ani? Ce po]i cere mai mult de la un debut la o asemenea vîrst\? Cînd dai peste un roman ca acesta pe raftul unei libr\rii, chiar dac\ nu [tii absolut nimic despre autor, sco]i banii din buzunar, îl achi]i, îl iei acas\ [i te lipe[ti de el. Mul]i au spus despre succesul romanului de debut al lui Nick McDonell c\ s-ar datora numelor grele ale p\rin]ilor lui, mai ales cel al tat\lui s\u, Terry McDonell, care este editorul revistei Sports Illustrated, a fost managing editor la Rolling Stone [i prieten cu Hunter S. Thompson [i cu alte nume mari. Totu[i, odat\ ce arunci un ochi pe Twelve, î]i dai seama c\ succesul pu[tiului are pu]in de-a face cu nepotismul, zvonuri care au fost dizolvate [i de cel de-al doilea roman al lui Nick, The Third Brother

(2005) [i de cel de-al treilea, An Expensive Education (2009). Twelve se învîrte foarte mult în jurul cifrei [aptesprezece. Nu numai pentru c\ autori atît de tineri [i de buni sînt practic inexisten]i nu doar în peisajul cultural românesc, ci mai peste tot, dar [i pentru c\ un pu[ti de [aptesprezece ani reu[e[te s\[i trag\ propria genera]ie într-o radiografie lucid\, deta[at\ [i foarte bine detaliat\, aproape ca un studiu antropologic. Totu[i cartea lui Nick McDonell se înscrie într-o serie de c\r]i care trateaz\ aceea[i tem\ [i acelea[i personaje cu exact aceea[i atitudine: Less Than Zero [i The Rulles of Attraction ale lui Bret Easton Ellis, Bright Lights, Big City a lui McInernay, pentru a numi doar cîteva, sau filme ca The Basketball Diaries [i Brick. Povestea lui McDonell pare doar un update la acestea - unul bine-venit, de altfel. Totul se întîmpl\ într-un New York al copiilor de bani gata, tineri, frumo[i, cu tot ce-[i poate dori orice pu[ti. Dar de multe ori cînd nu-]i lipse[te nimic ai impresia c\ nu ai nimic [i la fel se întîmpl\ [i cu personajele numeroase din Twelve, care vor s\ încerce tot ce ]ine de droguri, de sex [i de violen]\, indiferent de consecin]e. Cele cîteva zile dintre Cr\ciun [i Revelion în care se întîmpl\ toat\ ac]iunea romanului par a fi ultimele zile pe care le au la dispozi]ie pe p\mînt. Nick ne spune o poveste foarte fragmentat\, cu foarte multe personaje, care se leag\ între ele pe m\sur\ ce petrecerea de revelion la care vor ajunge toate se apropie - [i, odat\ cu ea, [i sfîr[itul romanului. Un alt liant între

personaje este White Mike, un tip ceva mai mare decît restul, care provine din acela[i mediu, dar care a renun]at la [coal\ pentru a urma o scurt\, dar reu[it\ carier\ de dealer de droguri. „White Mike saw that movie American Beauty about a kid who is a drug dealer and buys expensive video equipment with money he makes. The kid says that sometimes there is so much beauty in the world that sometimes you just can’t take it. Fuck that, thinks White Mike. White Mike is not looking at beauty. He is looking at the Upper East Side Manhattan. It is two days after Christmas and all the kids are home from boarding school and everyone has money to blow.” Lumea prin care ne poart\ White Mike este una plin\ de frustr\ri, de depresii [i de singur\tate, chiar dac\ e sc\ldat\ în bani. Un cli[eu exploatat de foarte mul]i înaintea lui, a[a cum spuneam. Dar McDonell nu vrea neap\rat s\ ne spun\ ceva nou, ci s\ ne arate cît de bine o poate pune pe hîrtie, cît de bine poate st\pîni nara]iunea [i structura romanului, iar rezultatul este spectaculos, pentru c\ toate personajele, cu tot cu pove[tile lor, se leag\ foarte bine spre sfîr[it. Tensiunea este [i ea construit\ excelent, mai ales sub un motto precum: „Can we all stand and have a moment of silence for those students who died. And can we now have a moment of silence for those students who killed them”, al c\rui apogeu este atins în ultimele pagini ale romanului. Tinerii care populeaz\ romanul lui McDonell nu au nici un motiv s\ fie „nelini[ti]i”, în afar\ de faptul c\ au la dispozi]ie libertatea de a face orice, pentru c\ p\rin]ii lor absenteaz\ nemotivat, iar golul l\sat de ei este umplut cu fonduri nelimitate pentru odrasle. Personajele nu sînt intoxicate doar de substan]ele interzise, printre care [i misterioasa substan]\ Twelve, sau de alcool, ci mai ales de cultura pop sub care personalit\]ile lor se deformeaz\, uneori într-un mod amuzant (cum e cazul celor doi pu[ti de bani gata care imit\ felul în care vorbe[te Snoop Dogg), alteori într-un mod grotesc (cum e cazul fetelor ahtiate dup\ celebritate/popularitate). Twelve nu este nici pe departe un roman perfect, care s\ merite chiar toate laudele care i s-au adus. Personajul principal, White Mike, nu este prea credibil: chiar dac\ este dealer, Mike nu a consumat niciodat\, de[i le furnizeaz\ tuturor iarb\ [i îi pune în leg\tur\ cu Lionel, un dealer care face asta pentru supravie]uire [i nu ca pe un hobby, [i cu drogul Twelve, care distruge via]a unei fete, iar el r\mîne cel mai nevinovat în toat\ afacerea, chiar dac\ toate crimele sînt declan[ate de deal-uri de droguri. Mike observ\ totul de la distan]\, într-un mod

Nick McDonell, Twelve, Ed. Atlantic Books London, 2002, 244 pag.

poetic aflat la intersec]ia dintre Camus [i Eminem. De multe ori romanul pare scris doar pentru a expedia un sfîr[it senza]ional. Multe personaje sînt mult prea plate [i prea pu]in dezvoltate, iar unele episoade din carte ar putea lipsi cu des\vîr[ire. Dar avînd în vedere c\ romanul este despre o genera]ie care [i-a f\cut un laitmotiv din Whateva, debutul lui Nick McDonell trebuie citit cu o por]ie mare de indulgen]\ al\turi (este totu[i vorba despre un scriitor foarte tîn\r [i f\r\ experien]\); astfel, func]ioneaz\ foarte bine. Poate c\ mul]i se vor gîndi c\ Hunter S. Thompson s-a gr\bit s\ pun\ ni[te cuvinte mari pe coperta acestei c\r]i, dar mai mult ca sigur Thompson îl avea în vizor pe McDonell, care, prin debutul s\u la o vîrst\ la care majoritatea se comport\ întocmai ca personajele sale, promite foarte mult. Pîn\ la urm\, chiar dac\ Twelve are multe hibe, McDonell demonstreaz\ c\ are un ochi [i o ureche extraordinare prin care, în linii mari, reu[e[te s\-[i schi]eze perfect genera]ia din care face parte. Nick McDonell este un scriitor al c\rui nume ar trebui bifat în lista voastr\ de to watch. Gruia Dragomir, 25 de ani, este absolvent al Facult\]ii de Litere din Bucure[ti, masterand la departamentul de American Studies din Facultatea de Limbi Str\ine, ]ine rubrica D r G o n z o în revista a L t i t u d i n i [i scrie constant pe site-urile M e t r o p o t a m [i U r b a n B i t e . Coautor al romanului colectiv Rubik [i traduc\tor al volumului Jurnal pe motociclet\ de Che Guevara (Editura Polirom, 2007).

abroad

alexandru b`l`[escu via]a \n alte p`r]i planeta New Orleans

ioana gruia literatura inventeaz` via]a vizuina oul roman al lui Norman Manea, Vizuina (Polirom, 2009), reprezint\ o carte excep]ional\ [i necesar\. Scris\ în cea mai bun\ tradi]ie a romanelor poli]iste (Doyle, Christie, Chandler, Hammet), nara]iunea extrem de captivant\ este în acela[i timp o medita]ie foarte lucid\ asupra istoriei contemporane [i asupra unor probleme umane fundamentale [i un dialog cultural fecund (explicit sau implicit) cu scriitori ca Borges, Mann, Kafka, Bulgakov, Nabokov, Sábato, cu autorul însu[i (se pot repera aluzii la propriile texte, ca Plicul negru sau Clovni. Dictatorul [i artistul) [i cu fantasticul tablou al lui Dalí, Elefan]ii. Spre deosebire de ce se întîmpl\ în genul poli]ist clasic, crima prezentat\ în Vizuina nu se rezolv\. Nu avem, nu putem avea „cheia” (voi reveni la acest element care traverseaz\ romanul) asasinatului profesorului Mihnea Palade, pentru c\ nu este vorba doar despre un individ izolat, ci, se pare (adev\rul nu iese la iveal\), Norman Manea, Vizuina, 2009, despre un complot extremist [i na]ionalist Editura Polirom, seria de autor care une[te vechea Securitate [i exilul “Norman Manea”, 368 pag. legionar. În acest sens, cartea este mai aproape de tonul amar al lui Philip Marlowe, care denun]\ putrezirea unui întreg sistem de complicit\]i [i de duplicit\]i, decît de ra]ionamentul rece al lui Sherlock Holmes. Enigma, definit\ de autor drept un pretext literar (ca [i posibila [i mult-comentata coresponden]\ Cosmin Dima-Eliade [i Palade-Culianu), grupeaz\ de fapt numeroase enigme [i prilejuie[te, cum spuneam, o medita]ie extraordinar\ asupra istoriei recente [i asupra comportamentelor umane în situa]iile limit\ pe care aceast\ istorie le impune. Vizuina trateaz\ o tem\ major\ a literaturii contemporane: exilul. Augustin Gora, Mihnea Palade, misterioasa Lu, to]i sînt într-o anumit\ m\sur\, ca Peter Ga[par, „figuran]i exotici în carnavalul libert\]ii”, veni]i dintr-o lume caracterizat\ nu doar de o represiune atroce, ci [i de o permanent\ ambiguitate, un dublu discurs continuu, o impunere a m\[tii ca singura posibilitate de supravie]uire. Ne amintim în acest context de Clovni. Dictatorul [i artistul [i de metafora dictaturii ca un circ. Un personaj care între]ine prin excelen]\ aceast\ ambiguitate este profesorul Cosmin Dima. A[a cum Vizuina (sau eseul „Felix culpa”) demonstreaz\ extrem de lucid, lec]ia duplicit\]ii în istoria României apar]ine nu doar comunismului, ci [i perioadei fasciste dominate de mi[carea legionar\ din care f\cea parte Cosmin Dima. Strategia aplicat\ constant de Dima, schimbarea (sau fic]ionalizarea, am putea spune) propriei biografii prin între]inerea permanent\ a ambiguit\]ii, este denun]at\ dup\ nenum\rate fr\mînt\ri de Mihnea Palade ([i apoi de Peter Ga[par) dup\ moartea profesorului. O articula]ie central\ a Vizuinii este dilema alegerii între memoria afectiv\ (Dima fusese maestrul lui Palade, pe care-l ajutase mult) [i adev\rul istoric (zguduitor, atunci cînd se descoper\ trecutul fascist al amabilului, eruditului [i refinatului profesor universitar). Extrapolînd, aceast\ dilem\ este o problem\ uman\ fundamental\ pentru genera]iile care urmeaz\ unui sistem totalitar. Va fi f\r\ îndoial\ (este deja) o chestiune vital\ în România, atunci cînd examinarea detaliat\ a istoriei personale, a istoriei de familie [i a istoriei colective va scoate la

iveal\ în multe cazuri comportamente imposibil de justificat. E nevoie de un exerci]iu enorm de curaj [i de onestitate ([i de o capacitate de a lupta cu discursul împotriva recapitul\rii istoriei) pentru a decide în favoarea adev\rului istoric. Exila]ii nu sînt doar exila]i într-o lume diferit\, ci [i într-un timp la care sînt forta]i s\ se adapteze, timpul posmodern al universului virtual. Biblioteca din Babel a lui Borges, „vizuina” oamenilor c\r]ii (s\ nu uit\m c\ cele trei personaje principale, Gora, Ga[par, Palade, sînt oameni ai c\r]ii), poate fi - aparent - „înghi]it\” de memoria intangibil\ a calculatorului. Acest timp are [i o dimensiune parodic\ important\: scrisorile de amenin]are primite de Peter Ga[par se dovedesc pîn\ la urm\ a fi parte a unui proiect „artistic” „posmodern” al unei studente imprudente. Vizuina mediteaz\ [i asupra unor teme extrem de complexe [i actuale: obsesia nefast\ a identit\]ii, mitologia na]ionalist\, periculoasa sacralizare a unei fantasmale identit\]i unice, exclusive (c\reia i-am putea opune „identitatea ironic\” enun]at\ de Claudio Magris în Danubio sau „identitatea multipl\” afirmat\ de Claudio Guillén în Múltiples moradas). „Cheia magic\” a identit\]ii, c\utat\ obsesiv de mistica na]ionalist\, este mai degrab\ cheia unei „colonii penitenciare” kakfiene sau cheia spre o închisoare interioar\, cum scrie Eliot în The Waste Land: „We think of the key, each in his prison/ Thinking of the key, each confirms a prison”. Exist\ o leg\tur\ între retorica fascist\ de exaltare a mor]ii, discursul comunist al fericirii obligatorii [i delirul religios al fundamentalismului. Într-un mod foarte lucid, Vizuina stabile[te denominatorul comun al acestor forme de totalitarism: cultul mor]ii. Poate de aceea personajele, mai ales Augustin Gora [i naratorul, se aga]\ cu disperare de via]\. {i aici intervine un element fundamental la nivel textual [i uman: inima. Inima lui Ga[par se opre[te cînd acesta are un infarct în metrou în diminea]a fatal\ de 11 septembrie 2001. Stenturile de metal introduse în arterele lui Gora îi permit s\ continue s\ tr\iasc\. Via]a este garantat\ de un corp str\in în propriul corp. Corpul lui Gora are astfel în forma cea mai fizic\ posibil\ experien]a „alterit\]ii”: doar „amestecul” de corpuri, convie]uirea cu un corp str\in asigur\ b\t\ile inimii. Este vorba în acela[i timp despre o realitate [i despre o metafor\ care traverseaz\ întreaga carte, al c\rei ritm este cardiac. Exilul, „trasplantul”, acceptarea unei identit\]i multiple, mobile, desacralizate, garanteaz\ continuitatea vie]ii. Naratorul se aga]\ [i el cu disperare de orice urm\ (urma reprezint\ alt element extrem de important în Vizuina, mai ales la sfîr[itul romanului) de via]\: „B\trîne]ea era via]\ încetinit\, dar via]\. Fragilizat\, diminuat\, dar via]\.” În acest sens, putem spune despre Vizuina [i despre Norman Manea ceea ce scria Jacques Derrida despre Hélène Cixous (H.C. pour la vie, c’est à dire…): este vorba despre o carte [i despre un autor care sînt „du côté de la vie”, de partea vie]ii. Ioana Gruia, 30 ani, scriitoare în limba spaniol\ [i cercet\toare de literatur\ Toamna f\r\ corp , spaniol\ [i comparat\. A publicat Otoño sin cuerpo (T carte finalist\ în 2002 a Premiului de poezie Federico García Lorca) [i Nighthawks (Premiul Federico García Lorca pentru proz\ scurt\, 2007). Doctor în literatur\ comparat\, a predat literatura spaniol\, teoria literaturii [i literatura comparat\ la Universitatea din Granada. S-a num\rat printre organizatorii primului congres de limba [i literatura român\ în Spania (Granada, 2009). În prezent lucreaz\ la Paris, unde colaboreaz\ ca cercet\toare a Universit\]ii din Granada cu Centre de recherches interdisciplinaires sur les mondes ibériques contemporains (Sorbonne) [i cu Centre d’études féminines et études de genre (Université Paris 8).

ald. Umed. Dens. Uterin. Aerul îmi picura în pl\mîni prelingîndu-se de-a lungul traheei. Pl\cerea confortabil\ a respira]iei era aproape orgasmic\. Asta mi-a fost prima impresie asupra New Orleansului, cînd am ie[it din aeroportul men]inut artificial în clima neutr\ a interioarelor moderne. Cel mai de nord port caraibeean, a[a le place localnicilor s\ spun\ despre New Orleans... M\ a[tepta un prieten din liceu, Bogdan, care tr\ie[te acum în La Fayette; aveam o adres\ clar\ [i un nume de g\sit: French street [i Coco Robicheaux. {i eventual o provocare vecin\ cu imposibilul pentru cele doar patru zile pe care le aveam de petrecut în ora[: s\ g\sesc o înmormîntare jazz. În 20 de minute de condus pe autostrada din loc în loc suspendat\ deasupra mla[tinilor fluviului am ajuns aproape de cartierul francez. Acesta a ap\rut ca oaza ascuns\ în spatele unei dune, brusc, dincolo de de[ertul de case suburbane inexpresive în stil american. Cl\diri din c\r\mid\ în culori pastel (New Orleans are o gam\ tradi]ional\ de 32 de culori) de un etaj cu balcoane cu cele mai elaborate dantel\rii de fier forjat pe care le-am v\zut vreodat\ str\juiesc str\zile întinse în patternul de grid clasic american. E aproape 3 dup\-amiaza [i, dup\ ce am l\sat bagajul la un hotel stil napoleonian (în salonul de jos era atîrnat de perete un portret al împ\ratului francez), am plecat agale s\ g\sesc French street. Amalgamul de tradi]ie francez\, anglo-saxon\ [i creol\ au creat un ora[ în care speran]a de via]\ este la fel de sc\zut\ ca în orice alt\ fost\ colonie ce formeaz\ ast\zi lumea a treia, un spa]iu împ\r]it în dou\, o parte din ora[ (cea în care eram) p\strînd înc\ în vigoare Codul Napoleonic de care localnicii sînt a[a de mîndri, nu în ultimul rînd pentru c\ vîrsta legal\ de la care po]i consuma alcool este de 18 ani (nu 21 ca în restul Statelor Unite [i în jum\tatea anglo-saxon\ protestant\ a ora[ului). Am luat-o agale pe str\zile pline de muzic\, c\ci din fiecare bar [i la fiecare al doilea col] se putea auzi sau vedea un grup de muzicieni care produceau [i re-produceau atmosfera jazzy pentru care ora[ul este atît de celebru. {irul de baruri era întret\iat din cînd în cînd de cîte un magazin cu produse voodoo, tradi]ie creol\ de practici religioase vîndute ca atrac]ie, ca form\ de amuzament sau ca solu]ii reale pentru probleme universale ale umanit\]ii: dragoste, s\n\tate, bani... Un tîn\r cu aspect de homeless [i cu foarte pu]ini din]i trece pe lîng\ noi [i îl abordez pentru a-l întreba unde este French street. Ie[isem din partea turistic\ a New Orleans-ului [i b\nuiam c\ sîntem aproape. „E[ti chiar pe french street” spune el zîmbind cu ceea ce-i r\m\sese din din]i. „Hai s\ v\ cînt un blues” spune, scoate muzicu]a din buzunar [i ne încînt\ cu o poveste cîntat\ a trecerii sale de la Bourbon la bere (c\ci b\utura tare l-a împins în p\cat [i acum are de crescut un copil). Am rîs, i-am dat un dolar [i l-am întrebat unde am putea bea ceva. {i el spune: „Uite, peste drum e Apple Barrel [i pe banc\ în fa]\ e Coco, dar e sup\rat c\ [i-a pierdut un prieten”. Am intrat [i am cerut un bourbon, m-am a[ezat la bar [i am aflat povestea: nu unul, ci doi muzicieni muriser\ în urm\ cu cîteva zile, amîndoi obi[nui]i ai barului, unul dintre ei prieten apropiat cu Coco Robicheaux care se reculegea afar\. Înmormîntarea avea s\ fie curînd. A doua zi. „A lot of bad blood right now” spune barmanul. Coco a intrat în bar [i în vorb\. Am luat un rînd ca s\ mai sp\l\m din sîngele amar. El bea tequila. Evident c\ are un prieten bun român în New Orleans cu care bea din cînd în cînd. Îl cheam\ Andrei. Codrescu. Am mai b\ut un rînd în s\n\tatea lui. Îmi scrie adresa [i num\rul de telefon cu mîna lui în micul meu carne]el. M\ cheam\ la înmormîntarea de a doua zi, la care m-am dus. Nu singur, c\ci pîn\ a doua zi îl întîlnisem deja pe reverend Andrew, un tîn\r cu o experien]\ vast\ de via]\, doctorand la universitate [i ini]iator al New Orleans bullrun, fiindc\ taurii sînt „horny girls on rollers”. Dup\ al treilea rînd, totul intr\ în normal. Eram acolo, puteam fi de acolo [i nu voiam s\ m\ îndrept în nici o alt\ parte. New Orleans este o planet\ aparte, care î]i ofer\ totul din primul moment dac\ [tii s\ prime[ti.

Alexandru B\l\[escu, 34 de ani, antropolog, specializat în antropologie politic\, cu expertiz\ în Orientul Mijlociu (Iran) [i Islamul contemporan, de]ine un doctorat în Antropologie la Universitatea din California, Irvine (UCI, 2004). A predat la: American University din Paris, University of California, Irvine, Critical Theory Center din Paris [i la RUW Bahrain. Este autorul c\r]ii Paris elegant, Teheran incitant. Corpuri estetice, subiecte politice (Curtea Veche Publishing, 2008). În prezent, Alec B\l\[escu se afl\ în Bucure[ti, este cercet\tor independent [i lector asociat la {coala Na]ional\ de Studii Politice [i Administrative [i [ef de cabinet al ministrului Culturii.

noul dans

mihaela michailov

billy [i sirena ricît de mult am încerca, e ceva ce nu ne iese sau care pîn\ acum nu ne-a prea ie[it în musicaluri. Asta pentru c\ musicalul este un gen de teatru care înseamn\ mult mai mult decît entertainment. Presupune o perfect\ coeren]\ de ansamblu, individualit\]i [i coregrafii corale performante, rigoare [i capacitare a unor foldere artisitce care nu pot func]iona decît împreun\. Billy Elliot e un musical hit. Explozie de imagina]ie care-[i schimb\ spontan culoarea - light design-ul combin\ jeturi de ro[uviolet cu un albastru incendiar -, Billy Elliot (coloana sonor\ - Elton John) se joac\ la Palace Victoria Theatre din Londra cu sala plin\, în ova]iile copiilor [i ale adul]ilor, public care încremene[te cînd pu[tiul se mi[c\ tot timpul ca [i cum ar avea aripi în c\lcîie. M\nu[ile de box se transform\ în poante care schimb\ radical existen]a unui copil dintr-o familie de mineri. O profesoar\ cu fler simte talentul lui Billy [i-l preg\te[te s\ intre la Royal Academy of Dance. Componenta socio-politic\ este explorat\ în musical în toat\ violen]a manifest\rii grevei minerilor care refuz\ s\ coboare în mine. Suprapunerea [i rezonan]a prin coresponden]\ sînt principiile de baz\ ale structur\rii spectacolului. Dansul furios al lui Billy se love[te de scuturile de protec]ie ale poli]i[tilor. Billy gliseaz\ între mi[carea agresiv\ a minerilor [i încrîncenarea cu care poli]i[tii, ca ni[te robo]i, înainteaz\. Un pu[ti-înger (Trent Kowalik în varianta în care am v\zut eu show-ul), cu un corp care pare f\cut din oase-arcuri, sfideaz\ legile lumii în care tr\ie[te [i plonjeaz\ în visul pentru care pare s\ se fi n\scut. Billy Elliot are de toate: emo]ie organic\, umor debordant [i con]inut politic, care e permanent fundalul unui destin cu un picior în platitudine [i cu cel\lalt în cel mai frumos vis. Pe site-ul oficial al spectacolului - http:// www.billyelliotthemusical.com/ home.php - pute]i vedea fotografii [i extrase video, pute]i rezerva bilete, pute]i cump\ra tricouri [i cu Billy, [i cu personajele show-ului. Pe scurt, site-ul este codul de acces la o lume care tr\ie[te cu to]i mu[chii în aer. Mica siren\, spectacol pe care îl pute]i vedea pe Broadway, e o mostr\ de profesionalism al unei industrii imbatabile, care se autoregenereaz\ continuu [i pentru showul care face parte din expunerea vie]ii cotidiene. Mica siren\ se joac\ în fiecare sear\ [i sala de aproape 4.000 de locuri este plin\. Copii, p\rin]i [i bunici aplaud\ frenetic, strig\ de bucurie [i devin publicul participativ perfect. Mica siren\ este un torent vizual, o adevarat\ baie de lumini, o bomb\ cromatic\ într-un decor acvatic hipersenzorial, care mizeaz\ pe fluidit\]i [i pe metamorfoze. O siren\ de culoare de vreo 80 de kilograme se ml\diaz\ languros, în timp ce crocodili pe arcuri tî[nesc dintr-un glob.

Mihaela Michailov, 32 de ani, critic de teatru [i dans, dramaturg, c`[tig\toare a bursei de dramaturgie acordat\ e fric\ [i a Premiului de dramAcum pentru piesa Mi-e UNITER pentru piesa Complexul România. Public\ `n Suplimentul de cultur\, aLtitudini, {apte seri.

2009: dup` 20 de ani

noua art`

daria ghiu

ac\ ar fi s\ m\ gîndesc cum a fost acest 2009 din punct de vedere vizual, a[ spune c\ m\ a[teptam la un discurs mai coerent [i mai conturat „dup\ 20 de ani”, ceva care s\ m\ sufoce cu totul, s\ nu-mi mai dea pace. Pe de-o parte a fost a[a, m-am surprins pe mine de multe ori în acest an folosind aceast\ sintagm\, al\turi de „revolu]ie”, de „comunism” etc. Pe de alt\ parte, în]eleg zilele acestea c\ un discurs corect postcomunist nici nu poate avea înc\ loc [i mai v\d clar cum genera]ia tîn\r\ se raporeaz\ tot mai rar [i mai pu]in la un asemenea tip de discurs.

Dan Perjovski

a Bucure[ti, februarie a fost o lun\ important\, pentru c\ s-a deschis Pavilion Unicredit, un nou centru pentru art\ contemporan\, bine a[ezat, atît geografic vorbind, cît [i ideologic. Condus de R\zvan Ion [i Eugen R\descu [i finan]at de o banc\, ocupînd chiar spa]iul unei foste sucursale Unicredit, Pavilion Unicredit a continuat printr-un program coerent de expozi]ii, s-a transformat într-un loc cu o bibliotec\ în care g\se[ti - în sfîr[it! - c\r]i [i reviste la care nu mai ai acces nic\ieri în alt\ parte în Bucure[ti (Pavilion Resources Room). În toamna aceasta, au creat un nou concept, Free Academy, alternativ\ la sistemul educa]ional românesc, a[a cum au numit-o, o [coal\ liber\, deschis\ oricui, un proiect care a început foarte bine, f\r\ ezit\ri, ini]iat [i realizat de Eugen R\descu. În aprilie am scris mult despre expozi]ia deschis\ la Centrul Cultural „Palatele Brâncovene[ti”, curatoriat\ de Erwin Kessler: Cel ce se pedepse[te singur.. {tefan Bertalan, Florin Mitroi [i Ion Grigorescu: arta [i Româânia în anii ’80-’’90. A fost descoperirea artei care se putea face în anii cei mai duri ai comunismului, o art\ alternativ\ extraordinar\, [ocant\ prin cinismul pe care cei trei arti[ti îl aveau orientat asupra propriilor lor persoane.

nfiin]at tot în 2009 de c\tre Asocia]ia E-cart (Raluca Voinea, Angelica Iacob, Doina Anghel, Veronica Leca [i Eduard bar Manifest este o Constantin), Café-b platform\ a programului intitulat Departamentul pentru Art\ în Spa]iul Public, ce a migrat de-a lungul anului în diferite spa]ii bar Manifest a generat bucure[tene. Café-b întîlniri extrem de necesare în acest an, dac\ ar fi doar s\ m\ gîndesc la polemica creat\ în jurul artei alternative, a trecutului alternativ în raport cu o devoalare a unor date pîn\ acum secrete. O întîlnire ce a avut loc la sediul CNSAS, în prezen]a dosarelor de la Securitate

noua art`

n Europa au avut loc o serie de expozi]ii „la 20 de ani de la C\derea Zidului Berlinului”: p\r]i din Zid re-„modelate” (faimoasa East Side Gallery din Berlin, redesenat\ de o parte dintre arti[ti, care au acceptat s\ revin\ asupra desenelor lor, 19 ani mai tîrziu), ziduri de 20 de metri lungime în\l]ate în ora[ (cum ar fi controversatul proiect al artistului german Helmut Preller, în Schoenberg), expozi]ii [i proiecte artistice pan-europene, cum ar fi festivalul de art\ contemporan\ de la Lille, din luna martie, Europe XXL, în care Dan Perjovschi a desenat pere]ii negri ai unei foste po[te, transformînd întregul spa]iu într-unul asem\n\tor unei temni]e a capitalismului.

la care în sfîr[it unii dintre arti[ti au avut acces. Invita]i la dezbatere au fost Lia Perjovschi, Ion Grigorescu, Mircea Florian, bar Mihai St\nescu. În alte întîlniri Café-b Manifest (Public Image, Revolu]ia în direct!, Genealogii ale postcomunismului ) i-am rev\zut [i auzit pe Marius Babias, Claude Karnoouh, i-am cunoscut pe Mircea Florian, Milo Rau, Corneliu Porumboiu sau Ovidiu }ichindeleanu. i, dac\ tot l-am amintit pe elve]ianul Milo Rau, în discu]ia Revolu]ia în direct!, ce a avut loc în octombrie la sediul UNATC, pornind de la volumul Revolu]ia Român\ Televizat\. Contribu]ii la istoria cultural\ a mediilor, ap\rut la Editura IDEA anul acesta, s-a vorbit mult despre piesa de teatru a c\rei premier\ a avut loc în decembrie la Teatrul Odeon: Ultimele ore ale lui Ceau[escu (autor [i director al proiectului Milo Rau, regie: Milo Rau [i Simone Eisenring, produc]ie [i dramaturgie: Jens Dietrich). O fals\ pies\ de teatru, mai apropiat\ de artele vizuale [i de instala]ie. Repunerea în scen\ a procesului so]ilor Ceau[escu - excelent juca]i de Victoria Cocia[ [i Constantin Cojocaru - a demonstrat cît de artificial poate fi acest act, cît de straniu [i, pîn\ la urm\, sec, arat\ procesul scandat. Cît de fals\ [i de lipsit\ de emo]ie arat\ o punere în scen\ despre revolu]ia român\, pe care ne e imposibil s\ o vedem jucat\, pe care nu o accept\m altfel decît televizat\, mediat\. Revolu]ia român\ nu poate fi decît la televizor, pe atît de real\ sau jucat\ cum o [tim.

m s\ închei prin amintirea unui proiect artistic întins de-a lungul acestor 20 de ani, care ofer\ imaginea cea mai cuprinz\toare [i critic\ despre anii care au Bucharest . trecut: Iosif Király: Mapping Berlin-B Deschis în luna noiembrie, cu ocazia Zilelor Culturii Germane, proiectul de fotografie [i reconstruc]ii (www.iokira.com) al lui Király a fost deschis simultan în Galeria sub_C\rture[ti [i în Galeria Posibil\. Discursul lui Király se înscrie într-un discurs global despre art\; întîmplarea a f\cut ca în aceea[i perioad\ s\ stau de vorb\ [i cu teoreticianul Marius Babias [i cu artista Hito Steyerl. {i s\-mi dau seama c\, dup\ 20 de ani, ne lupt\m s\ [tergem tot ceea ce ne aminte[te de comunism, timp în care urmele sale sînt descifrabile înc\ în tot ceea ce facem [i spunem.

Daria Ghiu are 26 de ani [i a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Bucure[ti. Colaboreaz\ la revistele Dilema veche, Bucure[tiul cultural , Idea art\+societate . În prezent este masterand\ a Universit\]ii Na]ionale de Arte din Bucure[ti (Istoria [i Teoria artei).este masterand\ a Universit\]ii Na]ionale de Arte din Bucure[ti (Istoria [i Teoria artei).

23 decembrie 1989 un pumn de monede am pus în buzunarul din dreptul inimii iar ea îmi tres\lta sînul de metal ca pe al unei femei ce se preg\te[te de dragoste cu ochii mei v\zusem un ban împu[cat [i era bun vînz\toarea l-a primit chiar dac\ înainte l-a întors pe-o parte [i pe alta de cîteva ori glon]ul nu trece pe-acolo nu trece pe-acolo îmi tot repetam [i mi se p\rea c\ inima-mi zorn\ie a curaj pe [ira spin\rii a[a cum spunea bunicul cînd î[i amintea de pe front sudoarea cobora încet [i rece ca un fermoar cusut direct pe piele în buzunarul din dreapta îndesasem o ruptur\ de hîrtie pe care am scris în prip\ un rînd convins c\ o s\ fie ultimul dar salvatorul celor din caietul cu spiral\ de sîrm\ în care povesteam ca orice b\ietan cum m\ preg\team pentru dragoste ori pentru nimic

robert

[erban

Ion Grigorescu, Portretul lui Ceau[escu

Robert {erban, 38 de ani, scriitor, ziarist, realizator tv, director editorial al Editurii Brumar. A debutat în 1994 cu volumul de poezie Fire[te c\ exagerez (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România). Au urmat Odyssex, 1996, Piper pe limb\, 1999, Cinema la mine-aacas\, 2006, Ochiul cu strea[in\ ,2007, volum de publicistic\; coautor la Cartea roz a comunismului, 2004.

noua e-literatur`

z Revista britanic\ Literary Award premiaz\ de 16 ani cea mai slab\ descriere a unui act sexual din c\r]ile contemporane de fic]iune. Nefericitul cî[tig\tor de anul acesta al premiului „Bad Sex Award” este Jonathan Littel, cu un fragment din romanul Binevoitoarele (2006, trad. ro. de Vasile Savin, 2009, RAO Books); este prima traducere care cî[tig\ acest nedorit premiu. Probabil c\ juriul care i-a acordat romanului Goncourt-ul a s\rit pasajele respective. Printre contracandida]ii lui Littel se num\r\ Philip Roth, John Banville, Amos Oz, Sanjida O’Connell, Paul Theroux, Richard Milward, Simon Van Booy, Anthony Quinn, dar [i Nick Cave, cu Moartea lui Bunny Munro (trad. ro. de Ciprian {iulea, 2009, Polirom). Cine s-ar fi gîndit c\ un rock star nu se pricepe s\ descrie o scen\ de sex? Pute]i citi pasajele incriminate din întreaga istorie a premiului la adresa: http:// www.literaryreview.co.uk/ badsex.html z Poemhunter.com este locul unde g\se[ti orice poezie care î]i trece prin cap, mai veche sau mai nou\. Recomand Journey of the Magi, de T. S. Eliot, ca s\ fim în ton cu calendarul cre[tin [i cu evenimentele marcate în aceast\ perioad\.

Dac\ mai vre]i un articol despre Herta Muller, pe site-ul ziarului The Telegraph g\si]i o recenzie a traducerii The Passport (Der Mensch ist ein grosser Fasan auf der Welt - înc\ netradus\ la noi). {i tot aici am citit despre cea mai nou\ carte a lui Zadie Smith, Changing my mind. Zadie Smith este cunoscut\ publicului din România cu romanul de debut Din]i albi [i cu Despre frumuse]e. Revenind la Changing my mind, trebuie spus c\ este o carte f\cut\ din buc\]i [i fragmente, redate sub titulatura de „eseuri”. Ini]ial autoarea a vrut s\ scrie un roman, îns\, v\z`nd c\ nu prea îi iese, s-a g`ndit s\ apeleze la articolele pe care le-a scris în trecut la invita]ia diferitelor reviste. Astfel, Changing My Mind adun\ eseuri [i articole cu p\reri personale despre George Eliot, Franz Kafka, critic\ de film, noti]e din c\l\torii [.a.. Ca s\-[i explice tehnica, în ziarul The Guardian, Zadie Smith public\ un text cu titlul: „An essay is an act of imagination. It still takes quite as z

Scoops

religia fundamentalist\ [i de melodrama adolescentin\ din America provincial\. Povestea a fost spus\ în repetate rînduri, dar versiunea lui Craig Thompson e una dintre cele mai oneste, mai calde [i mai captivante interpret\ri. E ca [i cum ai merge spre cas\ cu un prieten apropiat [i a]i descoperi cît de asem\n\toare sînt de fapt c\l\toriile voastre”.

(chestii tari de pe net)

tags: obama, t.s. eliot, herta muller, changing my mind, haiku, bad sex award, topuri, roman grafic, beatniks, vonnegut

much art as fiction” (http:// www.guardian.co.uk/ books/ 2009/nov/21/zadie-ssmith-e essayguardian-rreview). Textul e o demonstra]ie ambi]ioas\ a celor declarate în titlu [i aduce multe argumente pentru relaxarea grani]elor dintre specii. z Cui nu-i plac poeziile haiku? Da, da, poeziile acelea mici [i dr\g\la[e de care mai scriam [i noi c`teodat\ în clas\ la M.I. (munc\ independent\). Ce vreau s\ v\ zic este c\ pe Twitter a ap\rut un canal dedicat exclusiv acestui gen de poezie. Caut\ pe net twiHaiku [i vei vedea. Iar dac\ ai o idee pe care vrei s\ o citeasc\ o lume întreag\, nu ai dec`t s\-]i faci cont (dac\ nu ai deja), s\ scrii poezioara, apoi s\ a[tep]i reac]iile. Mult succes! z Site-ul http://www.lettersofnote.com/ adun\ scrisori „care merit\ un public mai larg”, de obicei ale unor personalit\]i publice. Una dintre aceste scrisori este [i cea trimis\ de soldatul Kurt Vonnegut familiei sale, dup\ ce fusese capturat de trupele Wehrmahtului [i închis într-un abator subteran cunoscut sub numele „Abatorul Cinci”. Faptul c\ se afla aici i-a salvat via]a lui Vonnegut, pentru c\ la o lun\ dup\ capturarea sa a avut loc în apropiere bombardarea ora[ului Dresda. G\si]i relatarea acestei perioade, altfel decît o [ti]i din Abatorul C inci, în trei pagini dactilografiate, care se încheie astfel: „I’ve too damned much to say, the rest will have to wait, I can’t receive mail here so don’t write”; textul [i facsimilul sînt disponibile la

adresa http://www.lettersofnote.com/2009/11/ slaughterhouse-ffive.html. z La final de an se fac topuri [i liste. Makeliterature.com/blog v\ ofer\ un top ten al celor mai faimo[i scriitori contemporani, nu înainte de a pune întreb\ri de genul: care sînt criteriile dup\ care stabilim cine e faimos [i cine e mai pu]in faimos. Nu o s\ zic nimic despre cine intr\ în aceast\ list\, v\ las s\ descoperi]i singuri. z Tot despre topuri: revista Times nominalizeaz\ cele mai bune idei ale anului 2009, dintre care amintim: Autostr\zile pentru biciclete, Vacile cu nume dau mai mult lapte decît vacile anonime, Sticlele de bere goale sînt arme veritabile, Cîinele care str\luce[te în întuneric (lansat în aprilie), Muzica pentru maimu]e, Efectul Obama etc. {i lista continu\ la fel de sarcastic pe Nytimes.com z Pentru c\ nu e doar sfîr[it de an, ci [i de mileniu, bilan]urile se ]in lan]: pentru pasiona]ii de romane grafice, revista Paste a desemnat cele mai bune exemplare ale deceniului: http:// www.pastemagazine.com/ blogs/lists/2009/11/the-2 20-b best-g graphicnovels-o of-tthe-d decade.html. În ciuda succesului genului, nu v\ a[tepta]i totu[i s\ le citi]i prea curînd în române[te. Cî[tig\torul este Craig Thompson, cu Blankets, iar motiva]ia redac]iei sun\ astfel: „Cînd cite[ti Blankets e ca [i cum ]i-ai retr\i tinere]ea, pe m\sur\ ce str\ba]i încerc\rile personale ale artistului legate de

z Apropo de romane grafice, pasiona]ilor de mi[carea Beat sigur le va pl\cea volumul The B eats. A G raphic H istory, Harvey Pekar, Ed Piskor et al , Souvenir Press, 2009, care reia istoria mi[c\rii f\cînd din Kerouac, Burroughs [i Ginsberg personaje de benzi desenate alb-negru. Îns\ recenzentului de la 3AM Magazine, care declar\ c\ n-a citit nimic din produc]ia grupului tutelat de cei trei, nu i-a pl\cut deloc de grupul vesel: „Indiferent de realiz\rile lor ca scriitori, [cei trei] par s\ fi fost ni[te fiin]e umane îngrozitoare”. La fel i se par personajele Beat [i so]iei lui Harvey Pekar, responsabil pentru text, care are [i ea un entry în carte, despre Beatnik Chicks. Mai multe despre volum la adresa: http://www.3ammagazine.com/ 3am/unbeatific/ z {i site-ul Amazon a desemnat cele mai bine vîndute c\r]i ale deceniului, dar aici rezultatele sînt cît se poate de previzibile [i, totodat\, greu de explicat: pe primele [ase locuri stau binecunoscutele c\r]i ale autoarelor JK Rowling [i Stephenie Meyer, într-o alternan]\ care m\ face s\ m\ gîndesc c\ cele dou\ vor scrie în curînd o carte împreun\, ca s\ se asigure c\ ocup\ toate locurile. Dar printre bestsellerurile deceniului se num\r\ [i suavele Vîn\torii de zmeie (trad. ro. Crengu]a N\pristoc, 2007, Editura Niculescu) [i Splendida cetate a c elor o m ie d e s ori (trad. ro. Crengu]a N\pristoc, 2008, Editura Niculescu), de Khaled Hosseini. Lista celor mai bine vîndu]i autori e îns\ [i mai deconcertant\: al\turi de Rowling, Meyer, Jamie Oliver (!!!) [i Dan Brown s-a g\sit un onorabil loc nou\ pentru Alexander McCall Smith [i un loc zece pentru Shakespeare. Vorba lui Alex S\ndulescu: Avanti popolo!

Elena Dr\ghici & Ana Chiri]oiu

ion

manolescu derapaj animale eriodic, în via]a blocurilor din Bucure[ti are loc cîte o schimbare. Cînd vin s\rb\torile, parc\ le observi mai u[or [i cu inima împ\cat\. Se adaug\ un etaj sub acoperi[ (procedeul se cheam\, diplomatic, „mansardare” [i ulterior te inund\ de sus pîn\ jos), se lipesc pl\ci de polistiren [i se spoie[te fa]ada în bleu, verde sau portocaliu („reabilitarea termic\”, ini]iativa care nu [tii ce-]i zdrobe[te mai întîi: portofelul sau ochii?) sau se demoleaz\ toat\ cl\direa, mai ales dac\ e monument istoric [i în locul ei se poate ridica un zgîrie-nori („dezafectare

P 30

construc]ie, aviz nr....” - scrie pe pancarta înfipt\ seme] în gard). Dac\ punem la socoteal\ [i pasiunile vecinilor, avem imaginea unui ora[ fascinant, a[a, ca Parisul sau Viena. Despre vecini e vorba [i aici. Ai mei, cei de deasupra. Vi-i amintesc, înc\ o dat\: cuplul cu mini-pot\ile chi]\itoare [i bracul turmentat. De curînd, [i-au garnisit apartamentul cu înc\ o creatur\: un porumbel. Nu e-n oal\ pe aragaz, [i nici împ\iat, cum s-ar putea crede. Zboar\ dintr-o camer\ într-alta (afar\ nu i se d\ drumul; deh, e iarn\ [i poate r\ce[te), iar noaptea gîlgîie non-stop; croncanul

doarme, tu numeri vocalizele. Ca tabloul agricol s\ fie complet (de[i nau adus înc\ porcul [i caii în bloc [i nici n-au f\cut focul din lemnele parchetului), mama soacr\, care patroneaz\ aruncatul nocturn al verzei, al conopidei [i-al gogonelelor murate în closet, [i-a îmbog\]it [i ea activit\]ile gospod\re[ti. În fiecare diminea]\, arunc\ de la etaj un kilogram de boabe de grîu pe trotuar, s\ hr\neasc\ p\s\retul reunit din Pia]a Victoriei, Doroban]i [i Roman\. Nu v\ mai povestesc cum arat\ intrarea în bloc sau capotele ma[inilor, dup\ ce o sut\ [i ceva

de vr\bii, ciori [i porumbei î[i descarc\ la decolare prea-plinul de t\rî]e macerate. Bucure[ti-centru sau Crevedia? Cititorii sînt invita]i s\ r\spund\ singuri la aceast\ întrebare, dup\ ce rezolv\ o alta: de ce titlul pove[tii de mai sus nu e „P\s\ri”? I o n M a n o l e s c u are 40 de ani [i este conferen]iar doctor la Facultatea de Litere, Bucure[ti. Specializat în teorie cyber-cultural\ [i în studiul ideologiei politice [i literare a comunismului românesc. Romancier prin voca]ie, instinct [i pl\cerea de a povesti lucruri incomode Alexandru , Editura Univers, 1998; Derapaj , Editura (A Polirom, 2006).

Andrada Panu se dore[te în secret poet\ dar este absolvent\ de succes a Facult\]ii de Comunicare [i Rela]ii Publice din Bucure[ti [i foarte hot\rît\ s\ dea tot ce are mai bun în materie de creativitate la prima sa slujb\ într-o mic\, dar prestigioas\ agen]ie de publicitate. Nu se descurajeaz\ cînd prime[te doar postul de secretar\, v\zîndul ca pe un simplu stagiu în decursul c\ruia va face tot ce poate s\ fie remarcat\ pentru ceea ce [tie s\ fac\ de fapt. Nu peste mult timp, Andra cunoa[te adev\rata fa]\ a lucrurilor, ascuns\ sub poleiala [i sub promisiunile începutului: munca sub calificarea ei, dispre]ul sau indiferen]a colegilor, mediul robotizat [i sufocant de la birou, bîrfele m\runte ca singur\ form\ de comunicare, ie[irile necontrolate ale [efului care provoac\ spaime viscerale. Neformat\, hiper-imaginativ\, Andra face din avansurile sexuale ale [efului ei o poveste autentic\ [i entuziast\ de dragoste, iar din autoritatea acestuia un obiect de adora]ie pur\. În plus, faptul c\ el pozeaz\ în fost dizident îl salt\ în ochii Andrei direct pe culmile eroismului. Bombardat\ de el cu literatur\ motiva]ional\, Andra începe s\ ia ad litteram înv\]\turile corporatiste, proactive, ajungînd aproape de a se depersonaliza, fiind astfel victima perfect\ în i]ele unei afaceri în care sînt implicate personaje suspecte.

Ce idioat\ sînt, m\ apuc s\-l h\r]uiesc cu întreb\ri fix acum cînd începe s\ aib\ încredere în mine. - Mirela ar trebui s\ fie mai atent\ cu contractele, ce dracu’. M-am tot gîndit s\-i fac vînt, da’ mi-a fost mil\ c\-i muncitoare altfel. - Nu, nu. Te rog! N-o da afar\ din cauza mea. Chiar cred c-a fost o sc\pare, pe cuvînt. Alex se relaxeaz\ [i este cumva amuzat. - Stai lini[tit\, n-o s-o dau afar\. Uite... ok, pre]ul e mare fiindc\ noi îi ]inem mereu spa]iul central la Salonul Auto, [i e o tax\ pentru chestia asta, mai ales c\ anu’ \sta vrea s\ intre tare cu SUVul, [i, în fine pot s\-]i dau detalii mai încolo dac\ vrei. - Nu, nu. Stai lini[tit. E foarte tare. Dar acum de

mihalache

Fragment din romanul Poemele secretarei, de ßtefania Mihalache, în curs de apari]ie la Editura Cartea Româneasc`

ce nu mai vrea? - M\i, asta încerc [i eu s\ aflu, chestia e c\ el d\ din col] în col] [i ai v\zut [i tu cum e Ling, nu po]i chiar a[a s\-l iei la întreb\ri. Dar eu suspectez c\ ia oferit altcineva ceva mai bun. Adic\, [tii cine. - |ia de la First Group? - Fat\ de[teapt\, bravo! - B\i, b\i ce faz\. Cum pot s\ te ajut? - P\i aici e chestia. Î]i las pe mîn\ cel mai tare contract al meu. Nici dac\ mi-ai fi asociat\ n-a[ face asta. - Dar dac\ î]i sînt iubit\? - Nu. Fii atent\. Nu vreau s\ te gînde[ti a[a. O trimit acolo pe angajata în care am cea mai mare încredere. Pe care am preg\tit-o într-un fel anume, a[a încît s\ fac\ fa]\ la o astfel de situa]ie. - Adic\ m\ trimi]i acolo? - Da, a[a vreau. Mi se taie respira]ia. - La Ling? S\ negociez cu el? - S\-l convingi. Vezi, e o chichi]\. Eu pe el îl [tiu de mult. Imaginea asta de fioros e pentru \ia din afar\, pentru \ia mari [i r\i. Da’ lui Ling îi plac poeziile. - Pe bune? - Da, nu rîde. Orice om de afaceri are secrete din astea, sl\biciuni, sau cum vrei s\ le spui, [i dac\ le descoperi, atunci e[ti tat\l lor. Stai s\ vezi. }iaduci aminte cînd te-am luat atunci la teras\? A zis de Nichita St\nescu, mai [tii? - Aaa, da, dar... e pe bune? - Absolut pe bune. Eu i-am dat primul volum, cînd ne-am întors amîndoi din Germania. Cic\ îl relaxeaz\ [i-i d\ for]\ mental\. - Nu pot s\ cred. Auzi, dar tu cum l-ai cunoscut? - În Germania, el era un fel de responsabil pentru tipografie, acolo unde am lucrat eu. - Serios? {i a]i venit împreun\ în România dup\ Revolu]ie? - Aaaa, da. L-am convins c\ [i în ]ara asta se pot face lucruri. Acuma, eu i-am zis mai demult c\ [i tu scrii poezii, [i de atunci insist\ s\-i cite[ti [i lui ceva. Eu am încercat s\ evit pîn\ acum, nu credeam c\ ai s\ supor]i o întîlnire cu el, dar acum e foarte important. Crezi c-ai s\ te descurci? - Da. {i apoi trebuie s\ negociez cu el? - Nu, m\i. Negocierea o la[i pe mine. }i-aduci aminte de Hamilton, Întîlniri reu[ite? Ei, tu te ocupi de starea lui de spirit, trebuie s\-l duci pîn\ acolo încît s\ fie gata s\ zic\ da, dar trebuie s\ fii foarte subtil\, pentru c\ Ling e super-inteligent. O s\ ai de-a face cu o minte antrenat\ în arta concentr\rii, autodisciplinei [i convingerii, c\ la asiatici asta e tradi]ie. Dar la poezii nu rezist\ [i ar fi p\cat s\ nu ne folosim de avantajul \sta. Cum s\ zic eu... trebuie s\-l iei ca pe un cititor. Cel mai dur dar [i cel mai sensibil pe care o s\-l ai tu vreodat\. - Da... într-un fel e frumos. S\ cî[tigi o afacere printr-o poezie. - P\i sigur c\ e. Astea sînt afacerile cele mai frumoase, care au un twist, ceva mi[to. {i de aia te trimit pe tine. Fiindc\ tu sim]i lucrurile astea [i am încredere c\ ai deprins ni[te tehnici de comunicare pe care nu mul]i le [tiu. - Vai cît de tare! Nu-mi vine s\ cred! Î]i mul]umesc c\... - Stai. Nu te ambala. N-o lua a[a de u[or. - Dar nu, n-o iau u[or. Sigur c\ nu. M\ bucur c\ ... - Te gr\be[ti. Vezi, asta arat\ c\ înc\ nu st\pîne[ti bine totul. Bucuria tre’ s\ fie pe din\untru. {i pe mine tre’ s\ m\ p\c\le[ti. La dracu’. De ce nu pot s\-mi ]in gura. Vac\ ce sînt. - Fii atent\. Acum te duci acas\, te odihne[ti, încerci s\ te relaxezi, [i s\ te gînde[ti. Trebuie s\ [tii exact ce vrei s\-i spui, unde vrei s\-l aduci, [i prin ce pa[i. Trebuie s\ fii foarte st\pîn\ pe tine. S\ nul la[i nici o clip\ s\ simt\ ce vrei de la el, altfel l-ai pierdut. Tu e[ti acolo s\-i cite[ti ni[te poezii deale tale fiindc\ te-am rugat eu. O s\ devin\ foarte nostalgic, o s\ vezi, [i poate o s\-]i fac\ [i confesiuni. Atunci ai ochit. - Aha. Bine. - O s\ fie bine. În afaceri încearc\ fiecare ce poate, dar mae[trii sînt pu]ini. S\ cî[tigi nu-i de-ajuns, \la abia-i nivelul unu. Afacerile [i arta sînt foarte aproape, s\ [tii de la mine. Hai. Te duci s\ dormi, mîine dup\-amiaz\ o s\ vin\ o ma[in\ s\ te ia. - Mîine nu vin la serviciu? - Nu. Stai s\ te preg\te[ti [i dup\ 6 te duci la el. Între timp chelnerii pe care mi s-a p\rut c\ i-am v\zut mai devreme, au început s\ strîng\ recipientele din inox. - N-ai mîncat nimic. - Crezi c\-mi trebuia de mîncare? Chelnerii îmi zîmbesc cu subîn]eles. Se retrag într-o t\cere plin\ de respect.

[tefania

- P\i a[a o s\ fiu! A[a o s\ fiu pentru to]i ceilal]i, dar pentru tine vreau s\ fiu cum am zis. Alex m\ ia de umeri [i se uit\ în ochii mei. - Hai s\ vorbim pu]in serios, ok? - Ok, strig pu]in cam prea entuziast a[a c\ las un ton mai jos, ok. - Andra, am nevoie de tine. Uite, s-a ivit ocazia s\-mi ar\]i cît ai înv\]at de cînd e[ti la noi. Dup\ cum te-am urm\rit eu, cred c\ e[ti deja destul de puternic\ pentru chestia asta. - Ce vrei s\ fac? Am înv\]at mult, s\ [tii. M\ mîngîie pe cre[tetul capului. - {tiu. Nu te repezi. Ai citit cam din toate c\r]ile de la mine, nu? - Le-am citit cap-coad\, [tii doar. - Ok, acum a[ vrea s\ v\d cum folose[ti toate astea. Ezit\ pu]in. - M-am gîndit mult dac\ s\ te bag în asta, e o [ans\ pentru tine. Dar trebuie s\ recunosc c\ [i pentru mine e o [ans\. Adic\, m-ai ajuta într-un moment foarte greu. - P\i spune-mi. N-o s\ te dezam\gesc, o s\ vezi. - Bine. E vorba de Ling. - De Ling? N-am mai auzit nimic de el în ultima vreme. - P\i tocmai. Nu mai vrea s\ încheiem afacerea [i... asta ar fi na[pa. Din contractul \sta tr\im vreo doi ani. - Dar de ce nu mai vrea? Chiar, am v\zut la Mirela contractul mai demult... era ceva uria[. Chiar a[a mult se pl\te[te? E de vreo trei ori cît orice pre] pe care l-am auzit eu pe pia]\. Îl simt c\ s-a enervat. Are privirea de la birou.

literatur` nou`

- Aici, aici pe dreapta, v\ rog, îi spun [oferului. Îl v\d pe Alex stînd lîng\ ie[irea de metrou, pe trotuarul ud. E în blugi, cu capul gol, acum v\d c\ a început s\ cheleasc\ pu]in. Taximetristul opre[te cam brusc, fix în fa]a lui Alex, dau s\ deschid u[a dar nu reu[esc s\ ies fiindc\ Alex se înghesuie peste mine s\-i pl\teasc\ [oferului cursa. - Dar nu era nevoie. - Stai lini[tit\. M\ s\rut\ precipitat pe obraz. E prima oar\ cînd îl v\d a[a pe strad\, pur [i simplu, afar\ din Jeep, f\r\ diplomat, cu o geac\ scurt\ [i f\r\ cravat\. Pare atît de frumos, cînd vrea s\ fie simplu, ca to]i ceilal]i. M\ ia de mîn\ [i ne îndrept\m spre Inter, care ne a[teapt\ cu toate luminile aprinse. În Alex pare c\ s-a rupt ceva, e ca la sfîr[itul unui film, cînd eroul ia hot\rîrea pe care totul îl împiedicase s-o ia, pentru care societatea îl condamn\, î[i pierde slujba [i casa dar el ia hot\rîrea împotriva tuturor [i asta îl face fericit, îl elibereaz\. - Ce facem? Unde mergem? Se opre[te, se uit\ lung la mine [i m\ s\rut\ pe gur\. - E[ti minunat\. Intr\m în hotel, sîntem înconjura]i de vreo trei domni la costum gata s\ ne serveasc\, le zîmbesc dar Alex le face semn din mîn\ c\ se descurc\ el, nu are nevoie de nimic. Ne strecur\m în lift, Alex apas\ ultimul etaj. Liftul porne[te brusc, cu vitez\, ca un soi de rachet\, te îndoie[ti c\ o s\ se opreasc\ dup\ ultimul etaj, e[ti aproape convins c\ o s\ fii propulsat mai sus, printr-o cabin\ transparent\, printre stele. M\ uit la Alex. N-a[ fi crezut vreodat\ c\ am s\ pot iubi în felul \sta un început de chelie, c\ am s\ m\ bucur a[a de tare s\-l descop\r, s\-l pip\i cu mîinile [i cu buzele, foarte aproape de cer, pe acoperi[ul de la Inter. Sîntem a[eza]i pe o p\tur\, cu o sticl\ de vin, [i cîteva recipiente din inox acoperite. - Eu înc\ sînt în lift s\ [tii. Nu m-am dat jos. Înc\ zbor, înc\ nu-mi vine s\ cred. Alex m\ prive[te [i-mi trage capul spre el, iar cu cealalt\ mîn\ îmi trage chilo]ii [i m\ atinge. - Jur c\ hotelul \sta se-nvîrte. Inter e un hotelcarusel, pe bune. Uite c\ [i rimeaz\. Totul e super! - M\ bucur c\-]i place. Î[i retrage mîna, încerc s\ i-o pun la loc, dar nu reu[esc. Mîna lui cu degete fine nu se mai las\ condus\, a[teapt\ altceva. - Bine, atunci o s\-]i dansez. Îmi desprind p\rul [i încep s\ m\ învîrt în jurul lui, pîn\ se amestec\ cl\dirile, cu antenele parabolice, avioanele bîzîitoare cu lumini]e verzi [i ro[ii care se îndreapt\ c\tre Otopeni, vie]ile oamenilor de la ultimele etaje, de la mansarde, bila de pe ASE, cei doi chelneri care stau timizi în fa]a ie[irii pe bloc, pîn\ mi se învîrt toate stelele în cap. M\ pr\bu[esc în bra]ele lui, îi s\rut fa]a [i bra]ele pu]in transpirate. - Cum [tii tu s\ faci pe cineva fericit… - Ei, na. Se uit\ la mine neîncrez\tor, parc\ a[ fi spus o glum\ sau parc\ a[ fi fost o feti]\ care a spus ceva foarte serios, de adul]i. - E[ti tu fericit\? - Da, da. Sînt. Zîmbe[te [mecher. - Nu m\ gîndeam c\ [tii s\ chiui. - Am chiuit? - Da. - {i ce dac\, m\ alint [i-l mu[c pu]in de mîn\, deasupra cotului. - Au! S\lbatico. Atît vroiam, atît a[teptam, s\ m\ la[i. S\ te la[i în mîinile mele, s\ m\ la[i s\ te am, s\ fac orice gest asupra corpului t\u, asta voiam de mult. S\ te îndoi sub privirea mea, s\-]i simt ]esuturile cum se umfl\ sub ochii mei, s\-mi plimb mîna pe pielea stomacului t\u [i s\ simt cu podul palmei agita]ia lichidelor de dedesubt. - Hai s\ fugim, vrei? - A, da’ unde s\ fugim? De ce vor toate îndr\gostitele s\ fug\? - Ca s\ mergem într-un loc, într-o ]ar\ asiatic\ s\ zicem, unde s\ pot s\-]i fac mul]i-mul]i copii! Alex rîde din toat\ inima. - P\i [i aici de ce nu po]i s\-mi faci mul]i-mul]i copii? - Ei, aici... nu [tiu, s-ar uita lumea urît. - P\i, stai a[a, la cî]i copii te gînde[ti tu? - Zece, maxim doisprezece. Alex mimeaz\ c\-l doare inima. Îl s\rut din cap pîn\n picioare. Ar fi super! M\ [i închipui într-o buc\t\rie mare, cu geamuri mari care dau într-o gr\din\ plin\ de ierburi, e o c\ldur\ umed\ [i eu sînt mereu cu burta la gur\, [i mereu fierb ceva pe aragaz. Doamne, cît de mi[to! - Andra Panu, [i cînd m\ gîndesc c\ eu te-am angajat ca s\ faci carier\! Te vedeam o femeie de afaceri puternic\, care o s\ intimideze to]i b\rba]ii [i-o s\ le sufle mega-afaceri.