Cuvânt înainte

Despre orașul București se spune că nu întâmplător numele său are formă de plural și, în ciuda obiceiului împământenit de a ne referi la el ca la „Bucureștiul meu drag” (mai mult sau mai puțin, funcție de concitadin), sunt pedanți care încă mai susțin că forma articulată a substantivului ar fi : „Bucureștii”.

Oricum ne-am poziționa gramatical față de denumirea sa, în fond cred că suntem cu toții de acord că remarca acestui jurnalist de-acum un secol și mai bine, venit de departe dar ajuns un mai bun cunoscător al urbei decât mulți dintre localnicii săi nativi, Ulysse de Marsillac, este adevărată: „Spuneam, mai devreme, că românii îşi numesc capitala Bucureşti şi adăugam că acest plural este perfect justifi cat. Într-adevăr, există cel puțin patru sau cinci oraşe în Bucureşti.”

Această diversitate se amplifi că prin prisma subiectivității fi ecăruia dintre noi, localnic sau vizitator, afl at în trecere prin metropola care, și aici părerile sunt împărțite, a început să se formeze de la o așezare rurală sau a fost concepută ca atare, cu mai bine de 500 de ani în urmă. Cartea de față, cuprinzând 36 de imagini prin care am încercat să surprind elemente reprezentative pentru totalitatea orașului, cu accentul pe monumentele de patrimoniu, este o dovadă și o exemplifi care totodată a acestei selectivități personale.

Avem, fi ecare dintre noi, anumite cartiere pe care le cunoaștem mai bine, anumite trasee pe care le parcurgem în mod regulat, amintiri legate de zonele familiare și unde observăm astfel mai pregnant schimbările petrecute pe parcursul anilor. Orașul e într-o continuă transformare, de la ruinele care devin și mai ruinate și apoi demolate sau, uneori, restaurate, la tot ce răsare nou, de la clădiri la piste de biciclete și mobilier urban. Dacă mai răsar și copaci, observăm cu atât mai ușor cu cât faptul acesta, al re-înverzirii, se petrece mai rar. Patrimoniul are legătură mai mult cu amintirile noastre colective decât cu

cele personale, dar se aseamănă. Fiecare „eu” face parte dintr-un „noi” care ajunge treptat să fi e înglobat de întreaga lume. Identitatea fi ecăruia, în ce are mai bun, e valoroasă pentru întreaga lume. Nu trăim într-un parc de distracții amenajat artifi cial pentru amuzamentul vizitatorilor, ci într-un spațiu format de-a lungul timpului, modelat de istorie, ca o rocă cizelată de valurile mării. În viețile noastre sunt prezente și cele ale înaintașilor, precum întreaga evoluție a pământului identifi cată în straturile rocilor sedimentare. Este la fel ca limba pe care o vorbim, o moștenire; ceea ce ni s-a transmis.

Care sunt acele aspecte ale Bucureștiului (sau ale Bucureștilor) cărora le acordăm atenție cu precădere? „Energy flows where attention goes” - lucrurile cărora le acordăm atenție sporesc (nu faptul de a fi pro sau contra). Aproape în fi ecare din fotografi ile care mi-au servit de model pentru imaginile din această carte erau și mașini – în viața de zi cu zi sunt atotprezente și atât de stresante uneori, încât nu mai văd o casă frumoasă pe lângă care trec sau nu pot respira în voie parfumul teilor înfl oriți. Dar chiar și așa de numeroase cum sunt, schimbând imaginea orașului, creând orașul acestei epoci, ele nu reprezintă ceva statornic, precum valorile de patrimoniu; astfel încât, le-am lăsat deoparte. Însăși preocuparea actuală pentru patrimoniu, ca și cea pentru ecologie, m-au încurajat să privesc mai mult spre acele aspecte ale orașului în legătură cu care mă simt „în largul meu”. Ca atunci când există comunicare și înțelegere. Iar acestea se referă atât la spațiul actual în cadrul căruia conviețuim, cât și la comunicarea cu generațiile din trecut și din viitor.

Titlul ales este exemplifi cator tocmai în acest sens; l-am preluat din refrenul unui cântec de-al lui Gică Petrescu, „Bucureștiul meu iubit”. Și tot de la oameni care au iubit Bucureștiul am selectat câteva citate cu care am presărat cartea în același mod selectiv, amintind de datele specifi ce ale așezării noastre și de preocupările care au existat mereu pentru a-i împlini potențialul.

Nadina Pascariu