Pavăza credinței

Nr. 1 August 2014

Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat de Parohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectariei - Pitești

La

Și, în viață, în simțire, în gând, când te uiți mai bine, rămâne mai ales ce ai dat, ce ai lăsat de la tine, ce ai jertfit. (Nicolae Iorga)

Ne aflăm în luna lui Gustar când încep a se coace poamele, când prima dată la sărbătoarea Schimbării la Față gustăm strugurii, rodul viței de vie, în așteptarea sărbătorii închinate Maicii Domnului ”Sfânta Marie Mare”, denumită și Paștele Verii și poate că nu era un moment mai prielnic decât acesta pentru apariția unui prim număr al foii parohiale Pavăza credinței.

Aflată la intersecție de drumuri cu calea

început de drum

ferată, lângă una dintre cele mai mari și vechi intrări în Pitești - Podul Viilor, Parohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectarie își desfășoară activitatea liturgică în bisericuța de lemn ce seamănă cu corabia din vremea Mântuitorului. Ca oarecând Apostolii lui Hristos, slujitorii bisericii se chinuie vâslind de data aceasta în apele învolburate ale societății actuale dominate de indiferenteismreligios, de autosuficiență, ateism și alte manifestări potrivnice spiritului creștin.

Ne aflăm în anul Domnului 2014, an omagial al Sfinților Brâncoveni pentru că se împlinesc 300 de ani de la martiriul Domnului creștin Brâncoveanu Constantin împreună cu cei patru fii ai săi și sfetnicul Ianache, martiriu ce a uimit o întreagă lume de atunci și până în zilele noastre.

Societatea civilă comemorează 100 de ani de la începerea Primului Război Mondial ce a dus la schimbarea lumii ce se găsea în acea perioadă. Sacrificiul miilor de soldați români a dus la înfăptuirea României Mari.

Ne dorim așadar ca prin acest periodic ce poartă un titlu sugestiv Pavăza credinței să ducem și noi mai departe dragostea de credința strămoșească și neamul românesc, prin cuvânt, prin punerea în valoare a mesajului Hristic, de data aceasta construind puțin câte puțin, cărămidă cu cărămidă, un zid puternic de apărare a culturii, tradițiilor, spiritualității și identității noastre naționale: române și creștine.

Să ne ajute Dumnezeu! n Pr. SOVEJA Ionuț Codruț

15 august - adormirea maicii domnuLui

”

Întru naşterea ta, zămislirea a fost fără sămânță; întru Adormirea ta, moartea fără stricăciune; minune îndoită întru minune s-a adunat, de Dumnezeu Născătoare…” (Sedealna a II-a la Utrenia Praznciului) Adormirea Maicii Domnului este sărbatoarea rânduită de Sfânta noastră Biserică în amintirea zilei în care Fecioara Maria s-a aşezat în taina Vieții Fiului său. Adormirea Maicii Domnului este prăznuită de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Această sărbătoare este cunoscută în anumite zone şi sub denumirea de Uspenia (termenul slav) sau Sfântă Maria Mare.

Despre Adormirea Maicii Domnului nu avem informații în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiția Bisericii. Potrivit acestei Tradiții, Maica Domnului a fost înștiințată printr-un înger de mutarea ei din această viață.

Aceeași Tradiție spune că Apostolii, aflați în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormantare, sosind trei zile mai târziu. A cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormant, l-a aflat gol.

Acest mormânt a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sunt persoane care afirmă că Maria Pavăza credinței

ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulți ani după Înălțarea Domnului.

Adormirea Maicii Domnului în învățătura ortodoxă și romano-catolică

Biserica Ortodoxa învață că Fecioara Maria s-a născut cu păcatul strămoșesc și a primit iertare de acest păcat în momentul în care a acceptat să-L nască pe Hristos.

Biserica Romano Catolica vorbește de Imaculata Conceptie, o dogmă primită de catolicism în anul 1854, atunci când Papa Pius IX a afirmat că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoșesc, că a dus o viață complet 2

lipsită de păcat. Biserica Ortodoxă nu a acceptat această învățătură, motivând că dacă Fecioara s-ar fi născut fără acest păcat, firea ei ar fi fost alta decât cea a tuturor oamenilor. Iar dacă ea ar fi dăruit Cuvantului o altă fire decât cea pe care noi o avem, firea umană a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Împotriva unei învățături de acest gen, Sfinții Părinti au afirmat că Hristos a mântuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mântuit.

Biserica Romano Catolică, afirmând că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoșesc, ne face să credem că învierea și înălțarea sa la cer se datorează meritelor sale și nu deplinei uniri cu Hristos. Ortodoxia învață că această mutare sau ridicare, este un act al Fiului. Ea nu a mai așteptat învierea obștească, pentru că însăți Viața S-a sălășluit în ea. Dar Maica Domnului a murit în virtutea legii omenesti și s-a înălțat prin Hristos. „Ea este făptura în care Dumnezeu este de pe acum totul în toate", după cum spune părintele Stăniloae.

Adormirea Maicii Domnului în iconografie

În icoana Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentată stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primește în brațe sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figură mică de copil îmbrăcat în alb. Deasupra acestei scene, Maica Domnului este așezată pe tron într-o mandorlă pe care îngerii o poarta spre ceruri, reprezentare care vine să întărească și mai mult Înălțarea sa la ceruri. În unele icoane, momentul sosirii miraculoase a Apostolilor, „adunați de la marginile pământului, pe norii cerului" (Condac, glas 2), este înfățișat în partea de sus, în cer.

Scena cu Antonie, evreul care s-a apropiat de patul funerar al Maicii Domnului, cu gândul de a-l răsturna, apare în majoritatea icoanelor Adormirii. Potrivit Tradiției, când acesta a pus mâna pe pat, un înger i-a tăiat amândouă mâinile „fără de veste odată cu orbirea i s-au tăiat și măinile ce au rămas lipite de pat..." (Acatistul Adormirii, condac 4).

Fecioara Maria L-a introdus pe Dumnezeu în familia oamenilor. Ea L-a ajutat pe Dumnezeu să Se facă om și să poată pentru noi a muri și a învia ... (Arhim. Benedict Ghius) Pavăza credinței

Tradiții populare de Adormirea Maicii Domnului

Românii așteaptă sărbatoarea Adormirii Maicii Domnului cu aceeași bucurie ca Sfintele Paști. Postul de doua săptămâni care precede sărbătoarea, se socotește a fi la fel de însemnat ca și postul Sfintelor Paști. În credința populară se spune că acest post este rupt din Postul Mare: „La început, Postul Paștilor era de nouă săptămâni, dar văzându-se că e prea lung și prea sărăcăcios, așa că oamenii ieșeau prea slabi în primăvară, când trebuia să se dea cu totul muncilor, s-a micșorat acest post cu două săptămâni și s-au pus aceste zile de post înaintea Sântă-Mariei Mari, când e belșug de legume si zarzavaturi". În dimineața zilei în care este cinstită Adormirea Maicii Domnului se obișnuieste ca femeile să meargă la biserică și să împartă struguri pentru cei trecuți la cele veșnice. În unele zone se dau pentru sufletele celor decedați prune coapte și faguri de miere. Începând cu această zi, ciobanii coboară oile de la munte, bărbații își schimbă pălăria cu căciula, se interzice scăldatul în apa râurilor spurcată de cerb și dormitul pe prispă. Schimbările de anotimp au fost interpretare în popor ca fiind semne ale tristeții naturii, care regretă plecarea Sfintei Fecioare. Din acest motiv, iarba nu mai crește, iar frunzele încep să se îngălbenească.

De pe 15 august se deschidea în satul tradițional un important sezon al nunților, sezon care ținea până la intrarea în postul Crăciunului. În această zi se organizau târgurile și iarmaroacele de toamnă.

În această zi de pomenire a Adormirii Maicii Domnului ne rugăm Născătoarei de Dumnezeu să fie ocrotitoarea familiilor întrucât a nascut fiu și știe ce înseamnă să fii mamă. Îi cerem să fie și ocrotitoarea fecioarelor, a tinerilor, a monahilor și monahiilor, întrucât ea este deodată maică și pururea fecioară. Ne rugăm Maicii Domnului să pazească pe toți părinții copiilor care în anii grei de comunism s-au rugat ca ea „să ocrotească țara și poporul, turma și păstorul”. O rugam să fie ocrotitoarea tuturor slujitorilor sfintelor altare pentru că este Mamă de Preot, adica Maica Domnului Hristos sau Arhiereul Cel Veșnic.

Deci Maica Domnului, fiind ocrotitoarea întregii Biserici, este și bucuria întregii Biserici.

3

sfaturi duhovnicești pentru vacanță

”

Într-o societate atât de tumultoasă în care primează câştigul cât mai mare şi mai rapid, oamenii petrec tot mai mult timp lucrând la unul sau mai multe joburi. Cu toate acestea vine o vreme în care omul resimte nevoia de odihnă, de un mic repaus. Și atunci pleacă în concediu sau în vacanță. Prima jumătate a lunii august este perioadă de post, Postul Sfintei Marii. Putem să-mpăcam concediul cu postul?

Tocmai am pășit în luna lui Gustar, așa cum amințește și părintele Ionuț în primul articol al acestui număr. Gustar, ultima redută a verii. Lanurile de grâu acum sunt treierate, căci truditorii ogoarelor se grăbesc să pregătească arăturilor de toamnă. Zilele îşi păstrează încă fierbințeala, însă deasupra fânețelor liniștite plutește un freamăt uscat, tulburat din vreme în vreme de mulțimea gângăniilor agitate de soarele dogoritor.

Deși am ajuns la finele verii, sărbătorile frumoase ale lunii august ne fac să simțim că trăim o nesfârșită primăvară duhovnicească.

Odată cu începerea sfârșitului de vară, am intrat în postul închinat sărbătorii Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, sau Sfântă Măria Mare, așa cum este cunoscută în popor. Odinioară, bătrânii noștri așteptau momentul cu toată evlavia și dragostea. Evlavie, deoarece Împărăteasa cerului și a pământului mijlocește necontenit la Fiul ei și Dumnezeul nostru, cerându-ne nouă har, milă și pace; dragoste, fiinPavăza credinței

dcă postirea de două săptămâni reprezintă dovada noastră vie de recunoștință și iubire faţă de Cea plină de dar. În trecut, creştinii respectau postul cu strictețe. Și bine făceau! Ce vremuri frumoase, pline de pioșenie, când înaintașii păzeau cu strășnicie acest post care oglindea o profundă și neprefăcută dragoste faţă de Preabuna noastră mijlocitoare. Astăzi, se pare, numeroşi semeni de-ai noștri pun mai presus de orice altceva micile bucurii oferite de concediul de odihnă, sacrificând postul Maicii Domnului din motive... „practice”. Majoritatea invocă 4

motive de genul: „Părinte nu pot posti acum, că merg la mare, la munte, în stațiune, la tratament...”. Ba unii, simțindu-se oarecum vinovați că încalcă rânduiala Bisericii, vin să ceară dezlegare spre a se înfrupta în zilele de ajunare. Vă închipuiți că majoritatea răspunsurilor oferite de duhovnic prin care încercă să-i convingă să nu renunțe la postire, în ciuda că-

lătoriilor, a plecării la odihnă, poartă în ele un dram de amărăciune. Dar cum ar fi dacă am lua-o și Maica Domnului cu noi în concediu?

De cele mai multe ori când suntem loviți sau încercați alergăm la ajutorul Fecioarei Maria. Uneori – adesea inconștient – strigăm către ea: „Maica Domnului, ajută-ne! Ai milă de noi!” Ce s-ar întâmpla dacă nu ne-ar auzi, ca și când ar fi plecată în vacanță? Câtă suferință, disperare ori deznădejde nu ar apărea în inimile noastre! Dar slavă cerului că lucrurile nu se petrec așa! Preasfânta Născătoare de Dumnezeu stă necontenit în rugăciune pentru Pavăza credinței

lume, fiind tuturor mamă iubitoare, mult folositoare și ajutătoare în atâtea necazuri, boli, lipsuri ori suferințe ce ne împresoară. Aceste lucruri ar trebui să ni le reamintim atunci când ne-ar tenta să invocăm nepostirea în concediu.

Noi înțelegem nevoia credincioșilor de ași reface forțele printr-o binemeritată perioadă de odihnă. Dintr-o asemenea perspectivă, concediul nu se dovedeşte doar binevenit, ci absolut necesar. Însuşi Dumnezeu, după cele șase zile în care a creat lumea, în a șaptea S-a odihnit. Oare a obosit Dumnezeu? Desigur că nu, dar astfel Domnul ne atrage atenţia că ziua de odihnă constituie nu numai un repaus fizic, ci şi o celebrare a Ziditorului tuturor făpturilor, arătându-ne recunoştinţa faţă de El. Sfântul Apostol Pavel spune că ziua de odihnă a fost umbra lucrurilor viitoare (Coloseni 2, 17), adică un indicator spre odihna desăvârşită, venit în persoana Mântuitorului Hristos, Care ne îndeamnă: Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară (Matei 11, 28-30).

Ei bine, putem să-mpăcam concediul cu postul? Eu cred că da. Cum? Să o luăm pe Maica Domnului cu noi la drum. Sună cam ciudat, nu? Dar, să știți că Măicuța Domnului nu este deloc pretențioasă. Nu cere nimic, e discretă, necheltuitoare. În plus, ne va ocroti călătoria și întreaga vacanță. Tot ce trebuie să facem este ca, pe lângă clipele de relaxare, de tratament, drumeții ori plajă, să ne rezervăm câteva minute pentru a citi o rugăciune către Maica Domnului. În călătoriile estivale să ne facem timpul și să ne coborâm genunchii la rugăciune într-o sfântă biserică și, de ce nu?, să ne întâlnim cu Mântuitorul Hristos la o dumnezeiască Liturghie.

Cât privește regimul alimentar, să înțelegem că odihnă nu înseamnă îmbuibare și doar repaus fizic, ci și pace în suflete. Așadar, de veți porni în concediu, nu uitați să-i faceți loc în suflete și Împărătesei celei alese și mai înalte decât Cerurile. n Pr. DUMINICĂ Marin Octavian 5

File din acatist

Maica Teodosia (Zorica Latcu)

Bucură-te, leagăn alb de iasomie, Către care-n roiuri fluturii coboară, Bucură-te, raza stelei din vecie, Șipot care curge lin cu apă vie, Bucură-te, Maică pururea Fecioară, Dulcea mea Marie.

Bucură-te, floare fără de prihană, Albă ca argintul nopților de vară, Spicul cel de aur veșnic plin cu hrană, Mirul care vindeci orice fel de rană, Bucură-te, Maică pururea Fecioară, Ploaia cea de mană.

Bucură-te, brazdă plină de rodire, Munte sfânt, în care s-a îngropat comoara, Bucură-te, cântec tainic de iubire, Clopot de chemare, cântec de mărire, Bucură-te, Maică pururea Fecioară, Blândă fericire.

Bucură-te, mărul vieții care-nvie, Pomul greu de roadă-n plină primăvară Bucură-te iarăși, țărm de bucurie Dintru care curge miere aurie, Bucură-te, Maică pururea Fecioară, Sfânta mea Marie.

Rugăciune

Mihai Eminescu

Crăiasă alegându-te Îngenunchem rugându-te, Înalță-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie: Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupră-ne coboară, O, maică prea curată, Și pururea fecioară, Marie!

Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie!

Pavăza credinței

6

2014 - ANUl OMAgIAl EUHARIStIC ȘI ANUl COMEMORAtIV Al SFINţIlOR MARtIRI BRâNCOVENI

”

sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. […] Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. […] Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine, şi Eu întru el” (Ioan 6, 51-56).

Deloc întâmplător, în anul acesta (2014) omagiem Sfânta Euharistie şi coSfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe memorăm 300 de ani de la martiriul sau Române a declarat anul 2014 drept martirajul Sfinţilor Brâncoveni (1714).

Sfântul Voievod Constantin BrâncoAn omagial euharistic şi An comeveanu s-a născut în data de 15 august, morativ al Sfinților Martiri Brânanul 1654, părinţii săi fiind postelnicul coveni în Patriarhia Română. Se are astfel în Matei Brâncoveanu şi doamna Stanca vedere sublinierea rolului esențial al Sfintei din familia Cantacuzino. Deoarece din Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii pentru copilărie a rămas orfan de tată, de creşviața Bisericii lui Hristos şi pentru întărirea terea şi educația lui s-a ocupat stolnicul duhovnicească a fiecărui creştin. De asemeConstantin Cantacuzino. A dobândit o nea, împlinirea a 300 de ani de la moartea educaţie aleasă de la unii dintre cei mai martirică a Sfântului Voievod Constantin cu mari dascăli ai vremii. Datorită cunoşcei patru fii ai săi, Sfinții Constantin, Ștefan, tinţelor dobândite, hărniciei şi iscusinţei Radu şi Matei, şi cu Sfântul Ianache sfetnicul sale, a fost promovat, încă de tânăr, în reprezintă un prilej de pioasă evocare a jertdregătorii însemnate. După moartea felniciei Sfinților Martiri Brâncoveni şi de reDomnitorului Şerban Cantacuzino, înceflecție asupra moştenirii cultural-spirituale pând cu data de 29 octombrie 1688, a brâncoveneşti. urcat pe tronul Ţării Româneşti, fiind uns în această demnitate de către MitroReafirmarea importanţei Sfintei Euharistii prepolitul Teodosie. supune şi sublinierea sensului terapeutic duhovnicomemorarea sfinţilor Martiri Brâncoveni cesc al Tainei Spovedaniei, a legăturii dintre Sfânta ne cheamă să fim ctitori de locaşuri sfinte şi de Taină a Spovedaniei şi Sfânta Taină a Împărtăşaniei, cultură creştină, să cultivăm întrajutorarea frăprecum şi a participării frecvente la Sfânta Liturţească faţă de creștinii ortodocși şi să fim milosghie, ca izvor de iertare şi sfinţire, de creştere dutivi, să apărăm credinţa creştină, având în suflet hovnicească şi de comuniune eclesială. iubire jertfelnică. Iar această iubire jertfelnică ni se Roadele participării active la Sfânta Liturghie dăruieşte mai ales când ne împărtăşim cu Sfântul sunt manifestarea concretă şi plenară a comuniunii Trup şi Sfântul Sânge ale Domnului nostru Iisus eclesiale, permanenta înnoire şi sfinţire a membrilor Hristos, după ce pomenim jertfa Lui cea de viață făBisericii lui Hristos şi transfigurarea întregii exiscătoare, ca iubire milostivă împărtăşită oamenilor, tenţe prin unirea cu „Unul Sfânt, Unul Domn Iisus spre mântuirea lor.

Hristos”, izvorul învierii şi al vieţii veşnice: „Eu n Sursa: www.patriarhia.ro 7 Pavăza credinței

BaLada sfântuLui martir constantin Brâncoveanu

"Constantine Brâncovene, Nu-mi grăi vorbe viclene, De ti-e milă de copii Si de vrei ca să mai fii Lasă legea crestinească Si te dă-n legea turcească! "

"Dragii mei coconi iubiti, Lăsati somnul, vă treziti Armele vi le gătit i Că pe noi ne-a-nconjurat Pasa cel neîmpăcat, Ieniceri cu tunuri mari, Ce sparg ziduri cât de tari".

Bine vorba nu sfârseau Turcii-n casă nevăleau Pe toti patru mi-i prindea Si-i decea de-i închidea La Stambul, în Turnul Mare Ce se-naltă lângă mare, Unde zac fete domnesti Si soli mari împărătesti.

Mult acolo nu zăcea Că sultanu-i aducea Lângă foisorul lui, Pe malul Bosforului.

"Brâncovene Constantin, Boier vechi si domn crestin Adevăru-i c-ai chitit Pân' a nu fi mazilit Să desparti a ta domnie De a noastră-mpărătie, Că, de mult ce esti avut, Bani de aur ai bătut Făr' a sti de mine teamă, Făr' a vrea ca să-mi dai seamă? "

”De-am fost bun, rău la domnie Dumnezeu singur o stie.

De-am fost mare pe pământ Cat-acum de vezi ce sunt! " Pavăza credinței

"Facă Dumnezeu ce-o vrea, Chiar pe toti de ne-ati tăia Nu mă las de legea mea!

Facă Dumnezeu ce-o vrea, Chiar pe toti de ne-ati tăia Nu mă las de legea mea! "

Sultanul din foisor De-te semn la Imbrohor.

Doi gealati veneau curând Săbiile fluturând Si spre robi dacă mergeau Din coconi îsi alegeau Pe cel mare si frumos Si-l puneau pe scaun jos Si pala-i repezea Capul iată-l reteza, Brâncoveanu greu ofta Si din gură cuvânta: "Doamne, fie voia Ta! " Gealatii iarăsi mergeau Si din doi îsi alegeau Pe cel gingas, mijlociu Cu păr neted si gălbiu Pe scaun îl punea Si capul îi reteza.

Brâncoveanu greu oft a Si din gură cuvânta: "Doamne, fie voia Ta!" Sultanul se minuna Si cu milă se-ngâna:

"Brâncovene Constantin, Boier vechi si domn crestin Trei coconi tu ai avut Din trei, doi ai pierdut Numai unul ti-a rămas Cu zile de vrei să-l las Lasă legea crestinească Si te dă-n legea turcească!"

"Mare-i Domnul Dumnezeu Crestin bun m-am născut eu Crestin bun a muri vreu.

Mare-i Domnul Dumnezeu Crestin bun m-am născut eu Crestin bun a muri vreu.

Taci, drăgută, nu mai plânge Că-n piept inima-mi se frânge Taci si mori în legea ta Că tu ceru-i căpăta! " Imbrohorul se-ncrunta Gealatii se-nainta Si spre blândul copilas Dragul tatii fecioras La pământ îl arunca Si zilele-i ridica.

Brâncoveanu greu ofta Si cu lacrimi cuvânta: "Doamne, fie voia Ta! " Apoi el se-ntuneca Inima-i se despica Pe copii se arunca Îi bocea, îi săruta Si turbând, apoi striga:

"Alelei, tâlhari păgâni Alelei, feciori de câni, Trei feciori eu am avut Pe toti trei mi i-ati pierdut!

Dar-ar Domnul Dumnezeu Să fie pe gândul meu, Să vă stergeti pe pământ Cum se sterg norii de vânt.

Să n-aveti loc de-ngropat Nici copii de sărutat! "

Turcii crunt se oteleau Si pe dânsul tăbărau: "Câini turbati, turci, liftă rea De-ati mânca si carnea mea Să stiti c-a murit crestin Brâncoveanu Constantin!

Să stiti c-a murit crestin Brâncoveanu Constantïn! "

8